You are on page 1of 3

Renașterea este denumirea curentului de înnoire socială și culturală care a apărut în

Europa la sfârșitul Evului Mediu, în secolele al XV-lea și al XVI-lea, înnoire
caracterizată prin reînviorarea interesului pentru cultura și arta antichității clasice.
Renașterea a început în Italia și s-a răspândit în Europa occidentală. În această
perioadă s-au produs profunde transformări sociale, politice, economice, culturale și
religioase care au marcat tranziția de la societatea medievală către societatea
modernă.
Stalpii acestei Renasteri sunt redescoperirea si dragostea pentru lumea antica (de la
filosofie la literatura, de la arta la mitologie), pentru filosofia neoplatonica si cultura
umanista. Interesul stiintific al perioadei se extinde asupra cercetarilor naturii si a
fiintei umane: printre aletele se intalneste anatomia, aprofundata prin noi tehnici,
cu artele principale, care erau „mecanice”, dar care acum devin „liberale” datorita
aptitudinilor de acum recunoscute ale artistilor.
Printre marile nume care fac sa straluceasca aceasta perioada intr-o maniera fara
precedent se numara cele ale lui Masaccio, Brunellschi, Donatello, Leonardo da
Vinci, Michelangelo si Rafael in Italia; Van Eyck si Van der Weyden in Flandra; artistii
scolii de la Fontainbleau in Franta; Schongauer, Grunewld, Durer, Altdorfer si
Holbein in Germania.
Splendoarea artelor este legata in egala masura de multi mecena luminati de la
curti, de lorzi si conducatorii Bisericii, care isi imbogatesc resedintele si diversele lor
teritorii cu aceste noi expresii artistice.
Renașterea italiană
Primele manifestări ale Renașterii au avut loc în Italia.
Dezvoltarea artei în Renașterea italiană are loc la începutul secolului al XV-lea
în Florența. Filippo Brunelleschi (1377-1446), cel mai însemnat constructor al
Renașterii, descoperă perspectiva liniară - caracteristică artei din această perioadă și realizează cupola Domului din Florența (1436).
Masaccio (1401-1428), cu motivele sale naturaliste și aplicarea perspectivei în
desen, este socotit deschizătorul de drum în pictura din perioada timpurie a
Renașterii. Ciclul de fresce în "Cappella Brancacci" din biserica "Santa Maria delle
Carmine" din Florența impresionează prin individualitatea și plasticitatea noului stil.
Pictura în perioada de apogeu a Renasterii:
Leonardo Davinci
Leonardo da Vinci este unul dintre cei mai importanti maestri ai renasterii, el
fiind in principal pictor si desenator deoarece a proiecatat si sculpture si lucrari
de arhitectura.
In afara de arta a fost preocupat si de stiinta si tehnologie.În martie 1481, călugării
mănăstirii San Donato din Scoperto i-au comandat o compoziție având ca temă
"Închinarea magilor" (Adorazione dei Magi), lucrare care nu a fost terminată, din ea
nu a rămas decât schița, care prezintă interes pentru felul grupării personajelor și
pentru caracterul original al tehnicii legate în istoria picturii de numele lui Leonardo:
sfumato și jocul "clarobscurului".
Rădăcina acestei tehnici rezidă în concepția artistului că "orice corp situat în aria
luminoasă umple cu imaginile sale părțile infinite ale aerului din jurul său, căci
niciun corp nu este terminat în sine (non è in sé terminato)".
În martie 1503 Leonardo a început să lucreze celebrul portret cunoscut sub numele
de Gioconda sau Mona Lisa. Leonardo era foarte atașat de acest tablou, purtându-l
mereu cu sine.
Pictorul și istoricul de artă Lomazzo scrie că "Leonardo nu l-a terminat pentru că nu
știa niciodată dacă nu mai avea ceva de spus... mereu se întorcea să lucreze la el,
niciodată nu i se părea că l-a terminat".
Trăsăturile fine ale femeii reprezentate redau o mobilitate permanentă, o curgere
neîntreruptă a stărilor sufletești de o mare diversitate, cu un zâmbet misterios care
oricând te aștepți să se accentueze, să se atenueze sau poate chiar să dispară.
Se spune că Leonardo, pentru a întreține în timpul lucrului fugitivul zâmbet al
modelului, punea să i se cânte o muzică de o deosebită suavitate.

Considerat in primul rand sculptor. în anul 1512. exaltă dragostea descătuşată de prejudecăţile ascetice. Creaţia prin excelenţă satirică la adresa principiilor etice ale societăţii medievale a unor scriitori ca Villon sauChaucer aparţine aceleiaşi perioade de tranziţie spre modernitate. Clémont Marot şi poeţii Pleiadei au inaugurat o poezie de inspiraţie pastorală şi contemporană. burghez şi popular. alături de idei cu . Vreme de mulți ani. Actul final al istoriei omenirii este înfățișat ca o înspăimântătoare tragedie cosmică. după renovarea Capelei Sixtine în anul 1990. În anul 1564. Epopeea „Luisiadele” a portughezului Luis de Camoës cuprinde. un filon umanist.este La Sacra Famiglia (Sfânta Familie). depunând un efort istovitor. Boccaccio opune bigotismului medieval spiritul laic.reprezintă Judecata de Apoi. o suprafață de aproape 500 de metri pătrați. Renunță la ajutoarele pe care le adusese de la Florența și în cea mai mare parte lucrează singur. cuprinde nouă scene biblice: Dumnezeu desparte lumina de întuneric. Una dintre primele sale lucrări de pictură și chiar unul dintre puținele tablouri ale artistului . Quevedo y Villegas Francisco Gómez ş. Luigi Pulci. În Spania. Potopul și Beția lui Noe. papa Pius al IV-lea a poruncit să se picteze o draperie menită să acopere goliciunile personajelor. străbătută de un optimism şi de un umor de resurse populare. Crearea lui Adam.Michelangelo făcând mai ales pictură murală în tehnica affresco . lucrand pentru papi si pentru familia Medici. Crearea Evei.Michelangelo Buonarroti Este unul dintre cei mai ilustri sculptori ai tuturor timpurilor. literatura Renaşterii este ilustrată îndeosebi prin romanul picaresc. Dante a promovat în opera lui. De ambele părți ale acestor picturi sunt înfățișate sibile și prooroci. cunoscută și sub numele de Madonna Doni sau Tondo Doni. care celebrează plăcerea şi bucuria de a trăi. Michelangelo realizează primele schițe în anul 1534 și se apucă de pictat în vara anului 1536.a Filonul realist-satiric al literaturii spaniole renascentiste este strălucit valorificat deCervantes în „Don Quijote”. pentru prima dată în literatură. această operă va fi umbrită de prejudecățile puritane ale epocei. Petrarca ilustrează prin versurile sale. Jertfa adusă de Noe lui Dumnezeu. Partea centrală. cutremurată de perspectiva condamnării veșnice. o personalitate artistica de marca a renasterii si unul dintre pionierii manierismului. ai cărei reprezentanţi au fost Mateo Alemán y de Enero. Michelangelo a lucrat timp de patru ani la zugrăvirea boltei Capelei Sixtine. Păcatul originar și Izgonirea din rai. este si autorul unor remarcabile proiecte arhitecturale si poeme. pe axa bolții. Dumnezeu desparte apele de pământ. pentru a termina fresca în toamna anului 1541. umanitatea apare disperată și îndurerată. primul roman al literaturii moderne. cu bogate referiri la mitologia greco-romană. Lorenzo de Medici.o suprafață măsurând 17 metri în lungime și 13 metri în lățime . alături de elementele mistico-fantastice. Decorarea pereților altarului din Capela Sixtină . Angelo Poliziano. Michelangelo dobândise deja gloria sa ca sculptor. Până a-și câștiga renumele de pictor remarcabil. realismul satiric al Renaşterii este reprezentat în primul rând de creaţia luiRabelais. și-au recăpătat în întregime prospețimea. bogăţia eului. Michelangelo folosește culori strălucitoare care. Crearea aștrilor. Frescele Capelei Sixtine au fost sfințite cu ocazia sărbătorii Tuturor Sfinților. Creația lui Michelangelo a rămas neînțeleasă vreme de două secole și adesea a fost acuzată Literatura Renaşterii a pus bazele creaţiei literare europene moderne. Lodovico Ariosto şi Torquato Tasso au cultivat o poezie a temelor mitologice şi cavalereşti împletite cu cele de inspiraţie populară. În Franţa.

Verocchio. 16). de la statuile care împodobeau biserica. în a doua jumătate a secolului. sticlăria de Murano etc. În sec. la portretul laic şi monumentul ecvestru (Ghiberti. Renaşterea este dominată de personalitatea luiShakespeare.. Signorelli etc. Artele decorative au atins un înalt nivel artistic (mătăsurile şi catifele veneţiene şi genoveze. Jacopa della Quercia. Rafael Sanzio. apoi. 16.caracter renascentist.. 16. alături de Fra Angelico. 15. În sec. trăsăturile înnoitoare din creaţia lui Giotto sunt dezvoltate. Michelangelo realizează deplina dezvoltare a sculpturii de ronde-bosse. aluzii polemice ale vremii. Botticelli. apogeul picturii Renaşterii este atins în operele lui Leonardo da Vinci. Tintoretto.). Uccello etc.a. a cărui operă oglindeşte dramatic atât crepusculul societăţii medievale cât şi tensiunile embrionare ale societăţii moderne. Mantegna. Michelangelo Buonarotti (ultimul lucrând mai ales la Roma) şi în cele ale veneţienilorGiorgione. În Anglia. Veronese. Evoluţia generală a stilului a fost de la simplitate (sec. Tiziano. opera lui Donatello rezumă evoluţia artei sec. Luca della Robbia ş. în pictura murală de florentinul Masaccio. majolica din Faenza sau din Urbino. În pictură. iar pictura de şevalet este ilustrată cu precădere la Veneţia (familia Bellini).). . 15) spre fast şi măreţie (sec. În sculptură. de Piero della Francesca. 15. la începutul sec.