Teatrul Scena

DOI PE UN BALANSOAR
William GIBSON

Distribuția:
Gittel ...................................... Dana Pancu
Jerry ........................................ Dan Rădulescu
Muzica
Mihai Sorohan
Coregrafia
Raluca Moldovaan Râtea
Scenografia
Szabo Anammaria
Regia artistică
Liviu Pancu

Stagiunea 2012
www.teatrulscena.ro

1

TABLOUL 1
Gittel: (soneria telefonului) Allo...Allo! Şi, cum îţi place
Jerry: Fir-ai...
Gittel: Pfui! (soneria telefonului.) Allo, da...
Jerry: Gittel Mosca, vă rog.
Gittel: La telefon. Cine întreabă?
Jerry: Jerry Ryan, Ry-an. V-am fost prezentat aseară la Oscar. Sunt un vag prieten de-al
lui, încă de-acasă.
Gittel: Aha!
Jerry: Alte semnalmente 87 de kilograme la un metru 82 înălţime....
Gittel: A, domnul ăla cu pălărie !
Jerry: Spuneaţi că vreţi să vindeţi un frigider. Aş putea trece să arunc o privire?
Gittel: A?... Frigiderul?
Jerry: Ca să fiu sincer, altă idee mai bună n-am avut.
Gittel: Dar nici nu-i frigider, e un pârlit de răcitor.
Jerry: Merge şi-un răcitor. Scap mai ieftin cu lumina. Aş putea fi la dumneavoastră întro ...
Gittel: L-am dat!
Jerry: Forte drăguţ din partea dumneavoastră.

2

Gittel: Chiar acum l-am dat. Nu spun c-a trebuit să-l ajut să şi-l târâie acasă. Sophi mi-a
trimis un băiat. I l-am dat gratis, i l-am cărat eu, doar-doar mi l-o scoate de aici. De ce n-aţi
întrebat aseara?
Jerry: N-am vrut să vă par nerăbdător. Aseară.
Gittel: Nu, nu mai am răcitorul.
Jerry: Mi-ai mai spus. În orice caz, mulţumesc.
Gittel: N-aveţi de ce. Hm!
Jerry: Ei, cum îţi place? (soneria telefonului)
Gittel: Of! O clipă că mi-a dat în foc! (pune jos receptorul)... baie de lapte!...Allo,
da...Allo..E cineva la telefon?
Jerry: Nu.
Gittel: Poftim? (soneria telefonului) Hei! Sophi, Oscar e acasaă? Bine, ascultă: prietenul
lui Dl. de aseară cu pălărie, nu ştii tu ce telefon are?...Uite, fato, trezeste-te din toropeală şi
fă o dată în viaţa ta un efort intelectual: întreabă-l pe Oscar dacă nu i-a notat undeva
numărul.
Jerry: Când un om de un metru optzeci are un divan de un metru cincizeci, înseamnă că
trebuie scurtat omul.
Gittel: 69 şi mai cum?...Da, da , da, Ce nostim! (soneria telefonului, răspunde)
Jerry: (în grabă) Da?
Gittel: Uitaţi ce, în legătură cu răcitorul. Există o soluţie. Vă conduc eu, aici la colţul
străzii, unde stă băiatul care l-a luat si dacă-i daţi un dolar-doi, poate-l cedează. Cinci
dolari face sigur. Ce părere aveţi? (tăcere) Hei, am nimerit un număr greşit?
Jerry: De unde ai dumneata telefonul meu?
Gittel: Mi l-a dat Sophi. Despre răcitor e vorba. Voiam să vă spun că din moment ce
puştiul ăla mi l-a luat de pomană, sunt toate şansele să-l dea. Bineînţeles, în schimbul unei
compensaţii. Ce părere aveţi?

3

Jerry: După părerea mea, nici un om n-are dreptul să-şi cheme semenii la telefon pentru
un răcitor de care nu poţi scăpa decât târându-l singur în stradă.
Gittel: Adica?
Jerry: Adică dumneata m-ai sunat acum, ori pentru că n-ai altceva mai bun de făcut, ori
fiidcă m-ai înţeles adineauri gre...
Gittel (indignată): Uite ce: am o mie şi una de treburi pe cap!
Jerry: Nici chiar atâtea nu-i bine. De ce le laşi să aştepte? Dacă ai avut impresia că am
încercat să te agăţ, te-ai înşelat.
Gittel (fâstâcită): A?...n-a fost aşa?
Jerry: Un motiv există întotdeauna. Întrebarea e: care e acum motivul dumitale? sunt două
posibilităţi: sau se simte grozav de singură, sau e o pisăloagă.
Gittel: Ia ascultă: Cu ce ţi-am păcătuit eu?
Jerry: Mie răspunde-mi, care din cele două posibilităţi eşti dumneata?
Gittel: M-ai chemat sau nu m-ai chemat pentru răcitor?
Jerry: Nu.
Gittel: (soneria telefonului.) Allo, da.
Jerry: Spuneam ca nu te-am chemat pentru răcitor.
Gittel: Ţi-aş zice eu ceva, da...
Jerry: Pare-se într-adevăr că nu şi totuşi , da.
Gittel: Uite ce, pe mine conversaţia dumitale mă depăşeşte. N-ai chemat deloic şi gata.
Jerry: Da am chemat. Am chemat, fiindcă singurul glas de femeie pe care l-am auzit până
acum la telefonul ăsta era al automatului de la centrală, cu ora exactă. Am chemat pentru
că altfel simţeam că-mi pierd minţile. Ştii ce-nseamnă singurătatea?
Gittel: Care singurătate? New York-ul are paisprezece milioane de locuitori.
Jerry: Paisprezece milioane de pustiuri şi cu mine, nou venit, paisprezece milioane şi unu.
Te-am chemat ca să mă conving că pot exista şi legături între oameni...legături telefonice.

4

Gittel: În ordine. Ţi-am răspuns (dar Jerry stă pe gânduri) Ei , hai, fă legătura.
Jerry: Voiam să te invit astă seară la un restaurant şi pe urmă la un teatru.
Gittel: Şi de ce nu m-ai invitat?
Jerry: M-am temut c-ai să răspunzi printr-un simplu „da” sau „nu”.
Gittel: A, ţi-aş fi răspuns „sigur că da”.
Jerry:Vezi de ce mă temeam?Atunci ne-am înţeles.Spune-mi numai ce teatru vrei.E
duminică şi
Gittel: Nu te grăbi. „Da”-ul meu nu e chiar atât de sigur.
Jerry: De ce?
Gittel: Nu ştiu. Poate mi-i mai bine singură. Dumneata pari tare complicat.
Jerry: Cum aşa? Telefonează un om pentru răcitor, dar, de fapt, ca să te invite la masă;
dumneata îi răspunzi că nu există nici un răcitor, el aşteaptă să fie poftit, independent de
pretextul ăsta, dar pe dumneata nu te interesează decât răcitorul. Pe urmă îl suni dumneata
pentru răcitor, dar ca să-l provoci să te invite. El se arată interesat numai de persoana
dumitale nu şi de răcitor, căruia îi eşti aşa de devotată, încât îi trânteşti omului telefonul în
nas. Ce-i complicat în asta?
Gittel: Uite ce: spune-mi cinstit , care ţi-e scopul?
Jerry: Eu cam sunt un om fără ţel. Tu?
Gittel: Eu sunt femeie, dumneata eşti bărbat-hotărăşte-te. După aia invită-mă la restaurant
şi am să mă hotărăsc eu.
Jerry: De o lună de când sunt în New York ţelul meu e să iau o hotărâre.
Gittel: Care? Să mă inviţi pe mine?
Jerry: Nu. Să ies dintr-o capcană. Să fac un pas. Primul pas. Dar după ce ţi-ai rupt o dată
piciorul, nu-i simplu.
Gittel: Aha.

5

Jerry: Există o singură seară pe an când mi-i groază să fiu singur. Şi ştii de ce am închis
telefonul? Pentru că nu-mi place să spun „te rog”. Ajută-mă măcar acum.
Gittel: Ei hai, invită-mă cum îţi place.
Jerry: În jumătate de ceas vin să te iau.
Gittel: Nu te grăbi. Eşti sigur că-i bine?
Jerry: Ce să fie bine?
Gittel: Piciorul dumitale?
Jerry: Care picior? A! Nu ştiu. Mă tem că-i vorba de cap. Îţi spun când ajung la dumneata.
(soneria telefonului.) Da, Ryan la tele... Din Omaha? Cine mă cheamă din Omaha?
(Telefonul continuă să sune.)
TABLOUL 2
Gittel: Gfii atent să nu loveşti ceva. Pe întuneric în blestemăţia asta de cameră numai un
liliac s-ar putea descurca.
Jerry: Câţiva din băieţii cu care-s prieten la toartă sunt lilieci. Şi care nu-i liliac, e...Au!
Gittel: Gata (a aprins veieuza. Aruncă poşeta şi un program) Vezi dacă nu m-ai ascultat?
Jerry: Nicăieri nu-i mai bine ca acasă oricât de urâtă ţi-ar fii casa. În ţara asta, şaptezeci la
sută din accidente au loc sub sfântul acoperiş familial. Fără să socotim divorţurile. Cine
vrea să trăiască la adăpost de accidente, trebuie să accepte situaţia de om fără adăpost.
Gittel: (amuzată , îl strigă din bucătărie) Ce preferi? O cafea tare sau bere?
Jerry: Orice, dacă-i în stare lichidă.
Gittel: Atunci îţi dau un lapte cald.
Jerry: Lapte? Şi aşa mă tem că sunt prea bătrân pentru tine. Dă-mi o cafea, dar tare-tare,
să trăznească.
Gittel: Cafeaua conţine cofeină. Mai bine îţi dau o bere, vrei?
Jerry: De ce „mai bine”?
6

Gittel: Calmează. Ai băut trei cafele la restaurant. Cu încă una acum...
Jerry: Gittel, te implor, fără predici. Nu mă dădădci. În viaţa mea am fost atât de pisălogit,
încât uite-mi-s fărâmiţe. N-a mai rămas nimic. Fă-mi o cafea tare. La naiba cu moţăiala!
Gittel: Te plângeai că nu dormi nopţile. Treaba ta: n-ai să dormi.
Jerry: Insomnia e un nărav nerentabil. Dacă garantezi tu că berea mă adoarme, dă-mi
bere.
Gittel (din nou în uşă): Ştii ce? O luăm de la capăt, dar de data asta serio.Bere sau cafea?
Jerry: Lapte.
Gittel: Ascultă. Ori...
Jerry: Din moment ce am nevoie de calmante, baremi să aleg unul clasic. (J. exploreză
camera)
Gittel: Pe ce fel de pat dormi, că suferi de insomnie?
Jerry: Eu, cele mai multe nopţi mi le petrec pe podurile de vis ale New York-ului.
Gittel: Spune Jerry, eşti fără slujbă?
Jerry: Personal, ştiu de ce-mi trebuie calmantul ăsta. Ţie de ce-ţi trebuie? Ştii?
Gittel: A, eu am un ulcer duodenal.
Jerry: Ulcerul la femei mi se pare la fel de demodat ca pălăriuţele cu voaletă. Azi e o
boală exclusiv bărbătească.
Gittel: Ce să-i faci, o am şi eu.
Jerry: De unde se poate deduce că ori eşti demodată, ori nu excelezi prin feminitate.
Gittel: Care-i diferenţa?
Jerry: Diferenţa e că ori îmi beau laptele şi plec, ori rămân până dimineaţă. (îi face cu
ochiul)

7

Gittel: Nu prea eşti omul care să meargă direct la ţintă, nu?
Jerry: Oh, din zori de când bat străzile nu fac decât să mă întreb: care-i ţinta? Încotro să
fug? Chiar de-aş fi orb ca un liliac, culorile astea superbe le văd. Soţul tău.
Gittel: A, nu. Sally n-a durat nici cât să pozeze pentru un instantaneu. Ala-i Larry.
Jerry: Aha, păcatele prezentului. Oricum , aici laşi omul să te vadă cum eşti mai...mai pe
larg. N-am observat că ai picioare aşa frumoase.
Gittel: Sigur că am. Adică am avut. Până nu demult. Până m-am îmbolnăvit. De atunci
am slăbit îngrozitor.
Jerry: Da, duodenul tău demodat...aici eşti aproape străvezie.
Gittel: Da, de unde. După ultima hemoragie am luat aproape noua kilograme. Arătam
splendid.
Jerry: A fost ultima hemoragie, nu?
Gittel: Sper. Dar mai am de unde şi pentru altele.
Jerry: Lasă gluma. Câte ai avut?
Gittel: Doua. Pe urmă, tocmai când mă simţeam mai teafără a trebuit să mă operez.
Jerry: De ulcer?
Gittel: Aş, de apendicită. Din punct de vedere anatomic, sunt o căzătură, zău.
Jerry: În cinstea anatomiei tale. Aşa cum e, dacă mai aveai şi apendicele, eram un om
pierdut.
Gittel: Vasăzică ştii de ce sufăr eu. Acum spune-mi: pe tine ce te doare?
Jerry: Pe mine? Nimic.
Gittel: Nici măcar piciorul rupt de care vorbeai?
Jerry: Mai tare dor părerile de rău. (își aprinde o ţigară de foi).

8

Gittel: Pentru Dumnezeu, şezi o dată în fotoliul ăsta şi astâmpără-te. Nu, nu , te dădăcesc.
Pu şi simplu îmi calci pe nervi cum te foieşti de colo-colo.
Jerry: Personal, pot să mă mişc în două feluri. Celălalt e când mă innec. De lângă ultima
femeie care m-a poftit „să iau loc” nu m-am mai putut ridica la suprafaţă nouă ani de zile.
Gittel: Cine era femeia?
Jerry: Îmi scapă numele. Întrebarea e ce hotărâre luăm acuma?
Gittel: Cu privire la ce?
Jerry: Cu privire la invitaţia ta de a rămâne aici până dimineaţă. Sunt profund mişcat dar
zău, mă simt prost că insişti. Pe de altă parte, e şi foarte plăcut la tine şi să te mint că mă
aşteaptă altcineva, n-ar fi politicos.
Gittel: Nu te înţeleg, Jerry.
Jerry: Par greu de înţeles, da nu sunt. De fapt nimeni nu şi-a bătut capul să mă înţeleagă.
Gittel: La început, stăteai pe gânduri dacă merită măcar să ieşim împreună. Acum-gata,
patul! Te joci cu vorbele.
Jerry: Încerc terenul. Ca în anecdota cu baba! „De unde vrei să ştii ce gândesc, dacă nu
mă laşi s-aud ce spun?”
Gittel: Aha! Probabil aşa te hotărăşti tu la toate.
Jerry: Cum?
Gittel: Cu capul.
Jerry: Tu cu ce te hotărăşti?
Gittel: Dacă ţii neapărat să-ţi răspund, nu cu capul. Cel puţin în privinţa la care te
gândeşti tu. Plus că uneori şi un pas greşit poate să însemne un pas înainte.
Jerry: Gittel, ce fel de nume e ăsta? Sună străin. Exotic chiar. E-un nume eschimoş?
Gittel: Polonez. Şi tu eşti...?
Jerry: Polonez.
9

Gittel: Făr-o leţcaie.
Jerry: Ce importă?
Gittel: Vreau numai să ştiu: ăsta-i motivul pentru care nu dormi nopţile? Şi dacă da, de ce
a trebuit să cheltui cu mine la restaurant şi pe urmă la teatru? Puteam merge juma-juma.
Jerry: E un obicei italienesc?
Gittel: De ce italienesc?
Jerry: Acum pari itaqliancă, domnişoară, născută în Polonia.
Gittel: M-am născut aici in Bronx. Şi acuma, răspunde-mi tu mie: De ce nu eşti înscris la
ajutorul pentru şomeri? Eu cum sunt?
Jerry: Cum să-ţi explic? Ar trebui mai întâi să am dreptul de şedere la New York.
Gittel: A! Dar de unde eşti tu?
Jerry: Nebraska.
Gittel: Nebraska. Asta vine pe undeva, la mama dracului în fundul Californiei, da?
Jerry: Confunzi. În California e Nevada. Cel puţin după părerea geografilor.
Gittel: Adică...eşti tare departe de casă! Şi nu cunoşti aici pe nimeni în stare să-ţi
împrumute nişte bani?
Jerry: În afară de tine, nu.
Gittel: Cât ţi-ar trebui?
Jerry: Eşti un înger. Zâna cea bună. Dar ce-ar fi să nu te mai joci de-a Scufiţa Roşie, când
există şi lupi nesăţioşi?
Gittel: Ai spus că eşti făr-o leţcaie.
Jerry: Tu ai spus. Eu sunt cel puţin romantic. Ca dovadă, anul trecut, am câştigat
cinsprezece mii de dolari.

10

Gittel: Cum i-ai câştigat?
Jerry: În calitate de juristconsult.
Gittel: Asta înseamnă avocat?
Jerry: Juristconsult. Sună mai exotic.
Gittel: Eu o scot la capăt cu op’ş’pe dolari pe lună. Ori banii ăştia nu-s de nasul tău?
Jerry: Fără să mai mai vorbim că mi se pare, ai o slăbiciune foarte, foarte condamnabilă
pentru lupii fără adăpost.
Gittel: Cee?
Jerry: Da. Eşti o victimă a vocaţiei.
Gittel: Victima cui?
Jerry: A ta însăţi.
Gittel: Ori sunt eu o proastă, ori ai tu un tupeu...Mi-a părut rău de tine. E o crimă?
Jerry: De mine ţi-a părut rău?
Gittel: Cum auzi.
Jerry: Câţi ani ai?
Gittel: 27. Ei şi?
Jerry: Ei şi. La vârsta asta nu se cade să mai vorbeşti ca la 18 ani. Imediat faci 30, ai
trecut pragul unei jumătăţi de viaţă. Cred că-i timpul să-ţi pară rău în primul rând de tine.
Gittel: Am o grămadă de planuri.
Jerry: Ce fel de planuri?
Gittel: Aşa. Mâine, poimâne încep lucrul cu Larry, pe care-l vezi aici. Facem o
blestemăţie de recital în doi. Adică, de ce n-am putea fi şi noi un cuplu celebru? Plus că
umblu după un local ieftin ca să deschid un studio. L-aş putea şi subînchiria. Asta, în afară

11

de costumele care o să mi se comande pentru un spectacol din centru. Oscar e într-o gască
de-acolo şi spune c-o să-mi...
Jerry: Basme!
Gittel: Atunci, altceva. Nu se poate. Găsesc eu altceva. De ce mă sperii?
Jerry: Serios? Te sperii?
Gittel: D-da.
Jerry: Pe cuvântul meu, mă faci să râd. Viaţa e scurtă. De aceea prefer să nu mă simt
răspunzător şi pentru o ingenuă slabă de înger. Pricepi?
Gittel: Ce înseamnă „ingenuă”? Drăguţă?
Jerry: Căzută din lună. Nevinovăţia personificată.
Gittel: Eu să ştii, încă de la şai’ş’pe ani am plecat de acasă şi mi-am luat o cameră în
cartierul artiştilor. Speranţă. Pentru ce-ţi închipui. Ca să citesc „Scufiţa Roşie”? Tu cauţi
pretexte. Da. Ţi-e frică.
Jerry: Trăieşti cu el?
Gittel: Cu cine?
Jerry: Ce cel mai grozav june-prim din America. Larry.
Gittel: Dar e balerin.
Jerry: Nu mi-ai spus.
Gittel: Vreau să zic suntem prieteni buni şi aşa mai departe.
Jerry: Acum chiar n-ai pe nimeni?
Gittel: Nu, sunt liberă ca păsările cerului. Tu?
Jerry: Ca viermii pământului. Hrană ideală pentru păsări. (O sărută Gittel se desprinde)
Gittel: Băieţaş...băieţaş...Mai serveşte o prăjitură, mai bea un lapte, ca să te calmezi şi pe
urmă, cred, e mai sănătos să pleci.

12

Jerry: Să plec?
Gittel: Te rog eu.
Jerry: Aveam impresia ca m-ai invitat până dimineaţă.
Gittel: Întâi că am un principiu al meu, de la care nu mă abat pentru nimic în lume. Nu
mă culc la prima întâlnire cu nimeni, nici dac-ar fi Dumnezeu din ceruri. Drept cine mă
iei? În al doilea rând, prea te foieşti de colo-colo. Al treilea e că nu pot să sufăr ţigările de
foi. Al patrulea, ţi-am povestit aproape toată viaţa mea, pe când eu, tot ce ştiu despre tine,
e un semn de întrebare. Aşa că dă-mi voie să nu fac pasul greşit cu un om pe care nu-l
cunosc nici cât...
Jerry: Împlinesc azi 40 de ani. Mi-am cumpărat şi un cadou. O ţigară de un dolar.
Gittel: E ziua ta?
Jerry: Scuză-mă, m-a luat gura pe dinainte. (striveşte ţigara în scrumieră)
Gittel: N-o strica!...Şi-ai ajuns să-ţi cumperi singur cadoul de ziua ta? De ce nu mi-ai
spus?
Jerry: Mi-ai fi făcut un dar tu?
Gittel: Zău că da.
Jerry: Mulţumesc. Să nu-ţi închipui c-a fost o aluzie la singurul dar pe care mi l-ar putea
face o biată orfană, fie ea chiar căzută din lună. Dar, pentru Dumnezeu, nu mai spune unui
bărbat „pleacă” după ce tot timpul i-ai dat a înţelege că l-ai invitat până dimineaţă. Spune
şi tu, astea-s maniere?
Gittel: Săracul! De asta n-ai făcut altceva toată seara decât să cerşeşti: „dă-mi”!
Jerry: Despre mine-i vorba?
Gittel: Te cred. Mereu dădeai a înţelege: „sunr nenorocit, m-au năpădit ploşniţele, n-am o
leţcaie”!...
Jerry: Eu!
Gittel: Adineaori chiar: „dacă nu te iubeşti cu mine, mâine am să fiu găsit rece”.

13

Jerry: Am spus eu cuvintele astea?
Gittel: Nu. Eu m-am plâns de gunoiul din faţa uşii.
Jerry: Taci!
Gittel: Sau „atâta mi s-a urât de singurătate că gata!” N-a fost ăsta ultimul tău cuvânt?
Jerry: Eram...N-am...Ei da, nu se poate spune că eşti lipsită de talent oratoric. Păcat că nu
mă pot delecta până dimineaţă.
Gittel: Şi la telefon...cu ce-ai început? N-ai chemat ca să strigi „ajutor”? Da sau nu?
Jerry: Te-am sunat pentru...Altfel nu te-aş fi sunat.
Gittel: Ei haide, recunoaşte: ai strigat „ajutor”! Şi eu ţi-am răspuns „vino” Dar de ce ma
jigneşti? Ori crezi că se poate şi una...şi alta? Hei! Nu cumva de data asta te-am jignit eu?
Jerry: Ba da, un pic. Cum să-ţi spun? Mi-ai adus aminte de...Ieri , da , ieri s-au împlinit
20 de ani. Mă plimbam cu o fată pe terenul Universităţii Nebraska. Cu o fată frumoasă. Cu
părul lung, castaniu. Taică-său era cineva. Şi eu cu ea... nu-i ascundeam nimic. De aceea iam şi mărturisit. Trebuia să mă las de şcoală. N-aveam cine să m-ajute ...A doua zi, de ziua
mea, m-am pomenit cu cel mai mare noroc din viaţă. Am căpătat o bursă. Îţi dai seama?
Mi-am putut vedea de carte. Am ieşit avocat. Pe urmă eu şi fata aceea...
Gittel: Asta-i tot?
Jerry: Da. Ne-am căsătorit.
Gittel: Eşti căsătorit?
Jerry: Am fost. Acuma ne despărţim. Mai bine zis ea se desparte acum. În lipsa mea.
Acolo.
Gittel: Asta înseamnă că şi tu eşti de accord, nu?
Jerry: Da, în ajunul nunţii aflasem că Lucian-Lucian e tatăl ei-intervenise să mi se dea
bursa. Şi ştii ce-am răspuns? N-am răspuns nimic. Ai avut tu dreptate.
Gittel: Ce-am avut dreptate?

14

Jerry: Că cerşesc. Dar niciodată, niciodată până acum, nu m-am văzut cerşind cu...cu
proprii mei ochi.
Gittel: Unde te duci?
Jerry: Înapoi la singurătate. Acasă.
Gittel: Nu poţi pleca aşa. Zău. Din moment ce ţi-e silă să te-ntorci acasă, rămâi. E ziua ta.
Eu tot mai am un divan. În camera dinspre curte. Studioul ţi-l las ţie. Tragi un somn
zdravăn şi dimineaţă ai să vezi lumea cu alt fel de ochi. Ce zici? Rămâi?
Jerry: Să rămân?
Gittel: Dac-ai să dormi omeneşte, dimineaţă ai să vezi lumea cu alţi ochi. Da?
Jerry: Dar te dau afară din patul tău.
Gittel: Care „afară”? Divanul e alături. D-da...Atunci...Dacă te supără aşternutul, îl scot.
Să ştii că acum am schimbat aşternutul şi am şi făcut baie.
Jerry: Gittel, tu eşti un miracol...
Gittel: Jerry, tu eşti o minune. Toaleta, săs ştii e aici.
Jerry: Dar eu nu-ţi propuneam decât o aventură de-o noapte.
Gittel: Iar eu îţi propun o noapte de somn zdravăn, după care ai să vezi lumea cu alt fel de
ochi.
Jerry: Gittel! Chiar să rămân?
Gittel: Ştii ce? Ai început să mă enervezi. Vrei să rămâi sau nu?
Jerry: Pe cuvântul meu că vreau să rămân.
Gittel: Atunci rămâi şi gata!
Jerry: Sunt ridicol.
Gittel: Ştii ceva? Tu...(vede camera goală, se uită prelung la pălăria de pe studio)
Fereşte-mă Doamne , de zile de naştere!

15

Jerry: N, nu , nu ăsta-i primul pas.
TABLOUL 3
Gittel: (soneria telefonului) A-hâ.
Jerry: În legătură cu răcitorul. Nu crezi că totuşi puteai să iei ceva pe el?
Gittel: Ce-e-e?
Jerry: Dac-ai să faci mai departe filantropie, mă tem că la judecata de-apoi ai să te
prezinţi cu mâinile goale.
Gittel: Jerry! Ce-i cu tine? Te-am sunat de câteva ori.
Jerry: Am fost în recunoaştere pe alt pod de vis. Am fugit de tine , Gittel.
Gittel: D-da. Am observat.
Jerry: Ce te-a făcut să renunţi la principii?
Gittel: Pălăria aia afurisită a ta e de vină. M-a sedus.
Jerry: Dacă ştiam, ţi-o lăsam. Credeam că altceva.
Gittel: De ezemplu?
Jerry: Semtimentele tale filantropice. Tu suferi de prea multă milă pentru semenii tăi.
Gittel: Poftim?
Jerry: Eu sufăr de pe urma grijii pe care mi-o poartă nevastă-mea. Pricepi?
Gittel: Nu înţeleg.
Jerry: Şi Tess-Tess o cheamă, din când în când mi-aduc aminte şi ea mă copleşea cu
atenţii drăgăstoase. Nu trebuia să accept oferta de a lucra în biroul de avocaţi ai lui taicăsău şi totuşi am acceptat-o. Nu trebuia să intru în vila gata amenajată, pe care ne-o oferea
el şi totuşi am intrat. Trebuia, ca om al legii, să pun legea înaintea afacerilor, şi totuşi mam vârât până-n gât în murdărie. Pricepi? Asta a otrăvit izvorul.
Gittel: Izvorul?
16

Jerry: Moravurile, ele erau înapoiate. Un pic de poligamie, până n-am mai avut încotro,
am cedat eroic nevestei altuia, a cui nu importă, şi Tess se mărită acum c-un coleg de-al
meu care...(se razgândeşte) Dar asta e o altă poveste. Ce vroiam eu să-ţi explic era doar că
azi noapte, o jumătate din viaţa mea mi-a părut ca şi cum aş fi primit-o de pomană din
partea ta.De asta am fugit.
Gittel: A. Eu credeam că din alt motiv.
Jerry: De exemplu.
Gittel: Mi s-a părut că...Ţi s-a părut, poate...poate nu-ţi păream...ştii tu cum.
Jerry: Nu.
Gittel: Atrăgătoare!
Jerry: Asta-i bun...Şi-ai mai sunat la mine de câteva ori?!
Gittel: Numai de două ori.
Jerry: De ce?
Gittel: Eram îngrijorată. Cum să nu te îngrijorezi când dispare un om aşa?
Jerry: Gittel, Gittel, două lucruri vreau să-ţi spun şi amândouă adevărate. Primul că eşti
atrăgătoare. Al doilea că nu ştii să te aperi.
Gittel: Nu ştiu.
Jerry: Dac-ai ştii nu te-ai lăsa aşa.
Gittel: Adică, cum?
Jerry: Te-ai opune. Ai protesta. Uite, chiar acua, în clipa asta. De ce nu mă trimiţi la toţi
dracii?
Gittel: Eu?
Jerry: Tu. Asta-i oră de convorbiri telefonice?
Gittel: Dar cât e ora?
17

Jerry: Nu-i nici măcar cinci. Ei hai, treci în ofensivă. Fără antrenament nu se poate. Dă-i
drumul.
Gittel: Nu. Nu pricep ce vrei.
Jerry: Antrenează-te cu mine. Strigă. Fă-mi scandal.
Gittel: Eu?
Jerry: Urlă la mine!
Gittel: Dar de ce?
Jerry: Pentru că e o nesimţire să telefonezi cuiva la patru dimineaţa. Drept cine mă cred?
Stăpânul tău? Şi cine eşti? Sluga mea? Apără-ţi demnitatea de om, fato! Pune-mă la punct.
Dar spune odată ceva!
Gittel: Ia ascultă, ce strigi aşa la mine?
Jerry(tandru): E pentru binele tău.
Gittel: Nu-mi place să urlu la oameni. Mă enervează. Plus că-mi pare bine ca ai telefonat.
Jerry: De ce?
Gittel: ...De ce, de ce, de ce? Eşti greu de cap. Ţi-am spus: eram îngrijorată.
Jerry: Acum a fost ceva mai bine.
Gittel: Cum „mai bine”?
Jerry: Înc-un pic de antrenament şi are să fie perfect. Continuă.
Gittel (furioasă): Care antrenament? Te rog să fii serios. Singu spui că-i abia patru. De asta
m-ai trezit, da, ca să te antrenezi cum să urlii la o femei?
Jerry: Nu. Te-am trezit ca să-ţi spun să nu iei nici o hotărâre, cel puţin înainte de a te
întâlni cu mine.
Gittel: Poftim?
Jerry: Tu eşti singură, eu la fel. Ai vrea să-ncerci cu mine, să fim doi? Două pustiuri
împreună?
18

Gittel: Ştii ce, mai bine să n-o luăm de la-nceput.
Jerry: De data asta, pun eu condiţiile. Nu ţi-o cer ca pe o pomană.
Gittel: Dar?
Jerry: Vreau să te ocrotesc eu pe tine. De ulcer. Îmi dai voie?
Gittel: A?...Nu...Ce ţi-a venit?
Jerry: Cred că ai nevoie de mine. Nu spun c-aş fi cine ştie ce chilipir-în mare parte, mai
sunt prins în...în războaoie civile...dar dacă eşti de accord să luăm micul dejun împreună,
am să-mi descarc sufletul de toată murdăria.
Gittel: De acord. Unde?
Jerry: La mine. Vii?
Gittel: Da. Vin. Dar la opt şi un sfert m-am anunţat la dentist. Trebuie sa-mi scot o
blestemăţie de măsea. Toată dimineaţa am să scuip sânge. Nu prea mă văd eu în formă.
Jerry: Deci vii.
Gittel: Dacă am spus, vin.
Jerry: Te aştept Gittel. Gittel!
Gittel: Da-a?
Jerry: Hai, să nu pierdem vremea. Dormi Gittel. (închide telefonul)
Gittel: Cică să nu înjuri!
Jerry: „Ţi-am telefonat ca să-ţi urez mulţi ani. Nu mă alunga cu totul din inima ta şi ţine
minte că tot pe tine te iubesc. Dumnezeu să ne ajute pe amândoi. Tess”

TABLOUL 4

19

Gittel: Hei, domnu!
Jerry: Ce miros... Cine-i victima?...Un pui?
Gittel: Şi salată şi cartofi prăjiţi şi vin de la gheaţă.
Jerry: Vin? E o idee. Pe cine sărbătorim cu atâta fast, pe mine?
Gittel: Am pus mâna pe un chilipir. Ce ai aici?
Jerry: De toate.
Gittel: Despre coşul ăsta vorbesc.
Jerry: Nu pune mâna!
Gittel: Ce-i?
Jerry: Ghici. Nu de-acolo. Vino mai aproape. Aşa.
Gittel: Să nu mă sperii.
Jerry: Închide ochii. (scoate un pacheţel) De la mine pentru tine: o bucăţică din luna de pe
cer.
Gittel: O surpriză?
Jerry: Am spus numai o bucăţică din lună.
Gittel: N-am răbdare. Zău, ce-i?
Jerry: Iar ea se grăbi să deschidă cutia ce i-o aduse iubitul, crezând, nefericită, că-s
bomboane şi când colo-o, clipă fatală!- nu era decât creierul necredinciosului său tată,
Gittel: Un săpun?
Jerry: Fii serioasă. Aşa se conservă azi creierii.
Gittel: Ce-i?...Nu îl miros, să ştii.
Jerry: Bună idee. Hai să îl mirosim amândoi. (îţi afundă faţa în părul ei)

20

Gittel: Adică, ce fel de cadou e-un săpun? Vrei să spui că-s nespălată?
Jerry: Asta-i bună. La marcă te-ai uitat?
Gittel: Nu.
Jerry: Citeşte.
Gittel: Cianel
Jerry: Chanel! Made in Paris. Ţii în mână o comoară: doi dolari jumate.
Gittel: Doi ju...pentru un săpun?
Jerry: Vezi: nu care cumva să-ndrăzneşti să te speli cu el. Nu. Trebuie mâncat cu linguriţa.
Savurat. În loc de desert.
Gittel: Dacă din noi doi unul e nebun, sigur eşti tu. Eu mănânc așa ceva, dacă vrei tu...
Jerry: Ba da. Şi dacă poţi să-mi citezi un singur ospăţ regal unde se serveşte săpun, îţi dau
un premiu. Apropo, mai simţi durerea?
Gittel: Nu. Am luat reţeta şi s-a dus.
Jerry: Nu s-a dus de tot. A mai rămas un pic şi pentru mine.
Gittel: Ce?
Jerry: Asta.
Gittel: Ţi-oi fi părând grasă, te pomeneşti.
Jerry: Jur că nu.
Gittel: Scândură.
Jerry: Perfectă. Făcută pentru dragoste.
Gittel: Voi, bărbaţii nu vă gândiţi decat la dragoste. (o sărută, ea se retrage prima) Chiar îţi
plac?
Jerry: Ahâm.
21

Gittel: Până una alta, mi se pare c-ai să primeşti un telefon.
Jerry: De la cine?
Gittel: De departe. De la nevastă.(adulmecă săpunul) Din ăsta întrebuinţează ea?
Jerry: Nu. Ei îi făceam rar cadouri. Era...era bine aprovizionată.
Gittel: În ordine.(trece în bucătărie)
Jerry: A telefonat demult?
Gittel: Tocmai intram pe uşă. Spunea că are să sune din nou la opt. Se vede că are banii
de aruncat, nu? Când mă gândesc cât costă două interurbane la distanţa asta, mă apucă
groaza.
Jerry: Nu simt nevoia să vorbesc cu ea. Gittel!
Gittel: Nu simţi nevoia, nu vorbi.
Jerry: Dacă sună, nu răspund.
Gittel: În ordine. Eşti tu drăguţ s-aduci vinul?
Jerry: La dispoziţia dumneavoastră, doamnă. Să ridicăm paharul pentru viaţă. Să sorbim
până la ultima picătură toţi cei şaizeci şi nouă de cenţi! Toastăm pentru noi doi, da? Am
avut azi după masă o întreagă discuţie cu Frank.
Gittel: Vorbeşti ca la un banchet. Nu e.
Jerry: Pentru că am spus că nu-i răspund?
Gittel: Zău n-are nici o importanţă, Jerry.
Jerry: Ce-a fost nu mai este. Gata. S-a sfârşit. Trecutu-i îngropat. Cu recitalul tău ce se
aude?
Gittel: Chiar. Grozav de plăcut. Am fost să mai văd o dată studioul. Banditul ăla se ţine
tare. Nu închiriază decât pe doi ani, la preţul de la început. De unde atâţia bani?
Jerry: Aici. Ţi-am spus c-am discutat azi dupămasă cu Frank.
22

Gittel: Şi?
Jerry: Nu sunt în barou, aşa că nu poate să-mi ofere decât scriptologie.
Gittel: Ei, na.
Jerry: Mâine dimineaţă merg cu tine şi-i dai banditului chiria pe două luni înainte.
Gittel: De unde?
Jerry: Am acceptat scriptologia.
Gittel: Nu, dragul meu, studioul mi-l iau cândgăsesc eu slujbă.
Jerry: Puiul ăsta al tău e-o minune. Ce i-ai pus că-i dulce?
Gittel: Zahăr.
Jerry: Eşti o gospodină model. Mâncăm cartofii prăjiţi amândoi?
Gittel: Ştiam că-ţi plac şi ţie.
Jerry: N-ai dormit de dureri aproape toată noaptea.
Gittel: Mi-ai spus că-i felul tău preferat!
Jerry: Eu, de felul meu n-am alte preferinţe decât acelea ale stomacului tău. Câte bucăţi
ai mâncat?
Gittel: Trei.
Jerry : E-o sinucidere!
Gittel: Mor după cartofi prăjiţi , Jerry.
Jerry: Maxim patru ai dreptul (se uită la telefon)
Gittel: Hei! Telefonul.
Jerry: Şi n-are să sune deloc, sunt sigur. Tocmai mă gândeam că nici nu i-aş recunoaşte
vocea. Cum suna?
23

Gittel: Cum adica „cum suna”?
Jerry: N-am întrebat de vocea ei, nu căuta...
Gittel: Dar are o voce plină de farmec. Zău. Din moment ce te interesează cum suna,
răspunde-i Ori ţi-i frică?
Jerry: Tu vrei ca eu să-i răspund, da?
Gittel: Cine, eu?
Jerry: De ce ţii neapărat să-i răspund?
Gittel: De ce nu?
Jerry: Pentru că mă simt aici ca în grădina raiului, tu şi eu. Adam şi Eva, ba nu, mai e şi
puiul, iar telefonul ăsta de la o mie două sute de mile distanţă are să se strecoare între noi
ca şarpele.
Gittel: De ce o urăşti atâta?
Jerry: N-o urăsc. Hai mai bine să discutăm despre altceva. Vasăzică mâine mergem
împreună la bandit, îi spunem că sunt aviâocatul tău, angajat special de tine pentru
închirierea studiourilor tale, mă tocmesc cu el şi semnezi contractul. Ca să-l dăm gata pe
bandit îmi iau şi servieta. Hai lasă-mă să te ajut. Închiriază studioul şi apucă-te de recital în
contul scriptologiei mele.
Gittel: Ce-nseamnă „scriptologie”?
Jerry: Juristprudenţă. De exemplu: un încornorat e în divorţ cu o încornorată. Tribunalul ,
ca să hotărască care din cei doi e mai încornorat, trebuie să cunoască toate sentinţele din
procesele tuturor încornoraţilor, de la 1888 încoace. Pricepi?
Gittel: Şi asta, spui tu, e-o treabă uşoară?
Jerry: Mai departe aş putea să-mi dau examenul de admitere în barou şi să încep să
pledez.
Gittel: Atunci de ce nu-l dai?
Jerry: Habar n-am de legislaţia New Yok-ului. Fiecare stat şi-o are pe a lui.
24

Gittel: Învaţ-o.
Jerry: Nu crezi că-s prea bătrân ca s-o mai iau de la început cu şcoala? Cum Dumnezeu
faci?
Gittel: Ce fac?
Jerry: Am început discuţia asta spunănd că te ajut eu pe tine. Într-o clipă am ajuns să mă
trimiţi tu pe mine la universitate.
Gittel: N-am nevoie de ajutorul nimănui. Mă descurc şi singură. O dată şi-odată tot
trebuie să dai ezamenul ăsta, nu?
Jerry: Nu.
Gittel: Crezi că-i uşor să fii bătrân la New York?
Jerry: Mai am până la mormânt.
Gittel: Ori ai venit aici în vacanţă? (Jerry îi ia cartofii, îi pune în castron şi îi duce la
bucătărie)
Jerry: Tot ce-i posibil să îmbătrânesc într-altă parte. E păcat să-mi bat capul cu un ezamen
de avocat la New York
Gittel: Jerry, ştii ce cred eu că-ţi lipseşte? Un pic de încredere în tine.
Jerry: Nu mai spune.
Gittel: În Nevada ai avut o groază de clientelă. Care-i diferenţa?
Jerry: Diferenţa-i că era în Nebraska. (o sărută pe frunte)
Gittel: În Nebraska. Dar se poate şi aici.
Jerry: Şi aici. Tu chiar fără afurisitul ăla de săpun, miroşi de doi dolari jumate.
Gittel: Mă enervezi. Vor...(o sărută)...besc serios. Cum ai putut să ai acolo atâta clientelă,
poţi şi aici...
Jerry: (o sărută pe gât)...Şi aici. Dar în Nebraska m-am lansat ca vânător.
25

Gittel: Vânător de ce?
Jerry: De păsărele.
Gittel: Aşa ţi-ai câştigat simpatie?
Jerry: Cel puţin a fluturilor. (o sărută pe umeri, ea cedează)
Gittel: Fir-ai tu de...(Sună telefonul) Telefonul.
Jerry: Intrarea străinilor strict oprită.
Gittel: Nu pot.
Jerry: (o lasă, ridică receptorul şi-l pune deoparte) Aşa e bine?
Gittel: Te rog Jerry! (se strecoară prin spatele lui şi ia receptorul) Allo, da...
Jerry (violent) : Lasă telefonul, îţi spun.
Gittel: Da.. E Larry! (Jerry îi ia receptorul, ascultă şi i-l înapoiază şi pleacă) Allo?..Ei,
ce răspuns ţi-a dat?...Cât?! Dar ştii că eu nu am...Nu, lasă, nu la asta îmi este capul.
Tocmai stăteam la masă...Te chem eu mai târziu...Să renunţ? Nici gând. Discutăm
amănuntele când te chem.
Jerry: Te rog să mă scuzi c-am ridicat glasul.
Gittel: Ce ţi-a făcut târfa aia?
Jerry: Târfa? Mi-a făcut că s-a măritat cu mine, m-a ajutat să ies avocat şi nu m-a părăsit
la nevoie. Mi-a făcut că m-a iubit. Cum nu se poate să mă iubească nimeni. Şi nu-i mai
spune târfă. Nu merită. N-a fost niciodată.
Gittel: Vasăzică de bună ce era, ai plecat tu din Nebraska.
Jerry: Am plecat pentru că nu puteam să trăiesc în acelaşi oraş cu ea şi...logodnicul ei.
Gittel: Cu alte cuvinte, ai fugit.
Jerry: N-am vrut să mă mai înjosesc. Dar dacă la tine se cheamă altfel, da, am fugit.

26

Gittel: Atunci, gata, stop. Uite pe geam. Oceanul! Până unde ai să mai fugi?
Jerry: Ţi se pare că fug şi acum?
Gittel: Dacă nu fugi, de ce n-ai răspuns la telefon?
Jerry:Vrei să-i răspund? Spui într-una „fă-o pentru mine, de hatârul meu, fă-o”. Poate
pentru tine aş face-o. Vrei să-i răspund?
Gittel: E soţia ta.
Jerry: Vrei să-i răspund?
Gittel: Şi telefonul i-al tău.
Jerry: Vrei să-i răspund? Da sau nu?
Gittel: NU!
Jerry: Ce vrei tu e să mă angajez aici, la New York, da?
Gittel: Nu.
Jerry: Atunci ce Dumnezeu aştepţi de la mine?
Gittel: Nimic. Nici atâtica. (îşi aprinde o ţigară şi trage lacom fumul)
Jerry: Face rău la stomac.
Gittel: E stomacul meu. De 27 de ani tot pe el îl am și slavă domnului, n-o duc prost.
Jerry: Dacă-ţi închipui că-ţi stă bine când o faci pe imbecila, te înşeli.
Gittel: Ce-e-e?
Jerry: Da. Mi-e lehamite să mă mai joc de-a sora de caritate. Cine m-a rugat?
Gittel: Eu, nu.
Jerry: „Sufăr de stomac”. Tu suferi? Dar eşti tare ca fierul!
Gittel: Măcar unul din noi să fie.
27

Jerry: Pentru că unul nu e. O duci bine, spui? O duci mizerabil. Te minţi singură. Poate
vrei să spui c-o duci de pe o zi pe alta. Asta, da. Din bărbat în bărbat şi din serviciu în
serviciu. Nimic şi nimeni nu durează la tine. De ce se termină atât de repede excapadele cu
tine, te-ai întrebat? Îţi răspund eu. Pentru că atunci când bărbatul îţi întinde o mână de
ajutor, tu în loc s-o primeşti, i-o umpli cu binefaceri. Mai bine scuipă-i-o. Ei hai, scuipă-io. Aşa poate n-ai să regreţi când, după ce şi-a făcut meandrele, a şters-o. Cu câţi voiajori
din ăştia ai trăit? Douăzeci şi cinci? Cincizeci? Cinci sute?... Cui îi pasă de tine?...
Gittel (cutremurată): Da. Eşti un avocat straşnic. Nu te văd deloc timid.
Jerry: N-ai priceput o iotă din...
Gittel: Ba da. Am înţeles tot. Chiar foarte bine. Să fii fost un jurat mă condamnam la
cinci ani, zău.
Jerry: N-am glumit!
Gittel: Ce mai vrei? Dă-mi drumul.
Jerry: Ai nevoie de un om?
Gittel: Dă-mi drumul Jerry. Mă doare.
Jerry: Fiecare are nevoie de un om!
Gittel: Dacă nu-mi dai drumul, strig!
Jerry: N-ai să strigi. Ai să...
Gittel: Ajutor!
Jerry: Eşti nebună. Dacă te-a auzit cineva şi vine?
Gittel: Nu vine nimeni. Uiţi că suntem în New York? M-ai umplut de vânătăi. Brută! Dacă
mai stau aici, risc să primesc şi palme.
Jerry: La asta te aştepţi, probabil, după celelalte idile ale tale.
Gittel: Din partea bărbaţilor mă aştept la orice! Şi dacă eşti aşa tare, de ce n-ai răspuns la
telefon, viteazule!

28

Jerry: Vrei să răspund?
Gittel: Mă şi mir, zău, cum de n-am plecat încă. Cine ştie la ce mă expun.
Jerry: Vrei să răspund?
Gittel: Da ce-i o crimă că am şi eu o slujbă? De ce nu pricepi că nu vreau...nu vreau să
Jerry: Gittel...N-am...Nu trebuia să-ţi spun...
Gittel: În ordine, am înţeles. Dar tu nu vezi? Pot să şi urlu aici şi tot nu vine nimeni. Unde
ţi-s oamenii? Chiar sar, dau buzna la nevoie? „Fiecare are nevoie de un om”. Pe cine pot să
mă bizui dacă nu pe mine singură?
Jerry: Pe mine, Gittel. (soneria telefonului.)
Gittel: Pe nădejdea ta...(Ridică receptorul)
Jerry: Da... Jerry Ryan la telefon... Da, Tess... Nu, în celelalte rânduri n-am simţit nevoia
să vorbesc cu tine. Acum o fac pentru că mi s-a cerut... Formidabil, cum ai ghicit. Da, ea
mi-a cerut... Intuiţia ta feminină, desigur... Gittel o cheamă... Da, o iubesc... Enorm... Doar
n-am avut intenţia să rămân singur tot restul vieţii. Nici tu n-ai fi fost mai fericită. Aşa cum
nu m-a fericit pe mine anul de singurătate din casa ta...A, dar accept bucuros să-ţi fiu
avocat la divorţ. Cu condiţia ca pentru mine să pledeze taică-tău. Recunoşte: numai un
avocat de talia lui m-ar putea scoate basma curată... Mulţumesc, dar spune-i să şi-i ţină în
seif. Chiar azi am început... Am şi locuinţă, şi o fată, nu-mi lipseşte nimic... Nu, n-am de
gând să mă opun. Spune-i lui Lucian că poate introduce acţiunea oricând. Mă prezint şi
fără citaţie.Cu cât mai repede cu atât mai bine... Nu, nu mă interesează prietenia ta şi a
logodnicului tău. Trebuie să vă suportaţi reciproc şi fără mine... Tess, nu ezistă om care,
după ce i-ai vârât cuţitul într-însul, să-ţi păstreze tandreţe... Tess, doar nu mi-ai telefonat de
la celălalt capăt al lumii pentru că nu ştii ce să faci cu mobila...Bântuie fantomele prin
casă? Dă-i foc. Asigurarea o s-o împărţim pe din două. Nu, nu sunt fără suflet, dar nici eu
nu vreau fantome. Dumnezeule, dar ai ales singură, nu mă mai scormoni până-n rărunchi!
Tess...Nu...Te rog...Tess...Te... Gittel! Gittel, eu... Gittel, întoarce-te la mine, te rog. Te
implor, Gittel, uită-te încoace. Doare. Nu te ascunde că doare. Ştiu.
Gittel: Ce doare?
Jerry: ...Am nevoie de tine Gittel.
Gittel: Pentru ce ai nevoie de mine?
Jerry: Dă-mi un... dă-mi ceva de care să mă agăţ. Îmi trebuie un punct de sprijin, ceva
pentru care să muncesc, să câştig o pâine cinstit, ceva care să-nsemne un rost. Mă simt ca
într-o temniţă şi tremur... pe dinăuntru, tremur... Gittel, spune-mi că ai aici nevoie de mine,
fie şi numai pentru un pârlit de studio. Spune.

29

Gittel: Sigur că doare. Mie n-ai să-mi spui niciodată.
Jerry: Ce?
Gittel: Că te scormonesc până-n rărunchi.
TABLOUL 5
Jerry: Allo, Centrala?... Vă rog, aş vrea o convorbire cu Omaha Nebraska Atlantic 5756.
Alongoquin 4-6099. Aştept să mă chemaţi, da? Da...Mulţumesc. Allo, Ruth?... Şeful e
acolo?... Unul care-a demisionat din postul de ginere... Eşti foarte drăguţă. Şi eu vă duc
dorul... Allo, Lucian ce mai faci? Dar nu ca să te întreb „ce mai faci” te-am căutat... Nu,
mulţumesc am serviciu. De fapt, sunt pe cale să intru şi în barou, pe bază de cauţiune...
Dar sigur că da. Comunică-i lui Tess. Ea îşi închipuie că nu pot să mă descurc decât cu
mintea ei... În legătură cu Tess te-am chemat. Tocmai am primit o scrisoare. Bine, dar
scrisoarea n-a ajuns singură acolo. Vrei să mă convingi că de atunci Tess e atât de... Şi
pentru ce mă rog să fie distrusă?... Pentru Dumnezeu, Lucian un an întreg, 365 de zile, am
tot avut răbdare, până mi-am pierdut şi ultima urmă de respect pentru mine însumi. Abia
după aceea mi-am făcut catrafusele... Am „părăsit-o” spune ea? Fii bun te rog şi explicămi: cum poate un om să fie acuzat că a părăsit logodnica altuia?... Dacă nu mă crezi,
poftim: promit să vin la nuntă...Fii cu ochii pe ea, Lucian. De asta
te-am chemat... Şi trimite-i complimente de la mine.
Gittel: Drace! am sunat. De trei ori. Tu cu cine conversai?
Jerry: Cu Omaha.
Gittel: Ce, iarăşi?
Jerry: Ce înseamnă „iarăşi”? Am primit de la Tess o scrisoare. O scrisoare ciudată.
Gittel: De divorţ ai întrebat-o?
Jerry: Nu. Cu Lucian am vorbit. N-am ajuns la divorţ. Cu Tess se petrece ceva. Bătrânul
spune că-i într-o stare depresivă...
Gittel: Uite, Jerry, trebuie să fug la studio. N-am timp. Zău. Pentru ce m-ai căutat?
Jerry: Credeam că tu m-ai căutat pe mine?
Gittel: Eu?
Jerry: N-are nici o importanţă. L-am chemat pe Lucian pentru că voiam să ştiu ce se
întâmplă. El spune că Tess a rupt-o cu...
Gittel: Jerry, mă grăbesc îngrozitor. Sună-mă tu mâine.
Jerry: Mâine? Astă seară nu ne întâlnim?
30

Gittel: E vineri. Mă duc la noi...la mama.
Jerry: Nu ştiam că vinerea e zi de vizită.
Gittel: E ziua de peşte umplut. Pe mâine.
Jerry: Bine, dar stabi...(Gittel a închis) la prânz...
TABLOUL 6
Gittel : Domnul doctor Segan, vă rog... Cine-s eu, ştiu. Cine eşti `mneata? Adică, eşti
chiar
de-acolo sau îţi arde de glumă?...Fii bun atunci şi dă-mi-l pe domnul doctor Segan... Da, eo urgenţă... Gittel Mosca. M-am tratat odată la dumnealui. Mi tare rău. Îi comunici?...
Numărul meu? Canal 6.2098... Mulţumesc frumos. Jerry, tu eşti? Ce vânt te-a adus? Cum
te-ai distrat? Bine?
Jerry: Nu chiar atât de bine ca tine. Te-ai imbătat?
Gittel: N-am băut mult. Toată seara mi-a fost sete.
Jerry: În fond, te priveşte. Dar atletul cine era?
Gittel: Care atlet?
Jerry: Ăla, elefantul care te-a adus adineaori acasă.
Gittel: Jack? (se ridică) Habar n-ai. Nu-i atlet. E pictor modernist. Ultra.
Jerry: Probabil în calitatea ta de protectoare a artelor te-ai simţit datoare să-l săruţi, da?
Gittel: Unde erai?
Jerry: Pe urmele tale iubito. Urmele tale pe două cărări.
Gittel: Întâi că nu l-am sărutat eu. M-a sărutat el. Al doilea, te credeam la recepţia lui
Frank Taubean. Fii drăguţ, aprinde-mi gazul, mor de frig.
Jerry: Eşti criţă. Nu-ţi ajunge?
Gittel: Dar e apă. Nu mai ai incredere în ce-ţi spun?

31

Jerry: Încredere? O oră, o oră întreagă ai stat în subsolul ăla infect .
Gittel: (din nou cu ochii mari) De unde ştii?
Jerry: Ce-ai făcut acolo? Ce ţi-a arătat atletul? Capodopere ultramoderniste sau trânte
greco-romane? Ce?
Gittel: Ce te uiţi aşa? Iţi citeşti viitorul?
Jerry: Viitorul tău. Şi îmi e groază. Arăţi ca o curvă. Halal perspective.
Gittel: Dumnezeu îmi e martor. N-am băut nici şase păhărele. Crezi că mi-am distrus viaţa
cu 6 păhărele?
Jerry: Băutura nu aduce pe nimeni in halul ăsta. V-ați pus-o?
Gittel: De ce nu-ţi scoţi pălăria? Puteai vorbi şi omeneşte. Tu...
Jerry: Ți-ai pus-o? Spune.
Gittel: De ce mă întrebi aşa distins? Exprimă-te pe înţelesul meu, mârlăneşte.
Jerry: Cât de mârlăneşte vrei?
Gittel: Cât poţi. Zi.
Jerry: Te-ai futut cu el? Aşa-i bine? Te-am intrebat: te-ai...?
Gittel: Taci! Şi dacă da, a venit sfârşitul lumii?
Jerry: Poate sfârşitul lumii de aici. De ce?
Gittel: Oh, Jerry, te rog... încetează. Am atâtea altele pe cap.
Jerry: De ce ai vrut asta?
Gittel: Nu ştiu de ce. Şi cine spune c-am vrut?
Jerry: Ai să mă duci la băutură. Ai făcut-o sau nu ai făcut-o, răspunde? Eu, să ştii, am
răbdare. O luăm de la capăt. Ce-ai căutat la dânsul?
Gittel: Dar e poveste veche.

32

Jerry: Lasă istoria s-o scrie alţii. Mie răspunde-mi: ce-ai căutat la el astă –seară?
Gittel: Astă-seară? Poate am băut un păhărel mai mult. Aşa, pentru ce-a fost odată. Ca
între cunoştinţe vechi.
Jerry: Cunostinţe vechi.
Gittel: nţelegi?
Jerry: Astă seară îmi revăd toate vechile cunoştinţe. De ce te-ai dus să bei?
Gittel: Dar ştiam că şi tu te duseseşi la Taubean şi să petreci.
Jerry: Vasăzică ăsta-i motivul.
Gittel:

Pentru numele lui Dumnezeu, doar nu eu te-am lăsat singur, tocmai sâmbătă
seara, să fac vizite fără tine.

Jerry: M-am dus pentru afurisitele alea de recomandări. Nu ştiu dacă am stat zece minute.
Mă grăbeam să vin la Sophie să te iau. Tu tocmai plecai la braţul altuia. Şi nechezi.
Gittel: Şi-am spus că eram cu chef. Vrei şi-o declaraţie scrisă?
Jerry: Fără motiv nu eşti cu chef, n-o iei razna şi nu Taubean e motivul. Tu, de mult...Nu
pleca de lângă mine, când îţi vorbesc.
Gittel: Dar vorbeşte. Te rog. Ple...Pledează!
Jerry: Pentru că atunci când un lucru ţi se întâmplă în viaţă a doua oară, e normal să te
întrebi de ce? Care-i motivul? De data asta ce mi se reproşează?
Gittel: Cine-ţi reproşează? Tu judeci pe alţii.
Jerry: Dumnezeule, şi n-am dreptate?!
Gittel: Nu schimba vorba.
Jerry: Dar despre asta-i vorba. Despre noi doi.
Gittel: A, scuză-mă. Eu mă gândeam la soţia ta.
Jerry: Bine. Să vorbim despre soţia mea. Şi ea se preocupă de tine. Am devenit un fel de
intermediar între voi două. Ce vrei să ştii despre ea?
33

Gittel: Ţi-am văzut chitanţa de la telefoane. Cea din luna trecută. Omaha-Nebraska: 9,81.
Omaha-Nebraska: 12,63. Adică ce eşti tu? Campion mondial la interurbane.
Jerry: Cu alte cuvinte vina mea e că te înşel la o mie două sute de mile distanţă, da?
Chitanţa de la telefoane e motivul pentru care te-ai aruncat astă seară de gâtul
altuia... cum dracu îl cheamă... da?
Gittel: Jack.
Jerry: Ori poate ţi neapărat să mă duc la Gara Centrală şi să-mi iau biletul de întoarcere?
La asta te-ai gândit? Spune. Asta doreşti? Să scapi de mine? Vrei să fii liberă?
Vrei restul New York-ului, cu care nu te-ainu ți-ai pus-o încă, da? Lasă – lasă...
terminăm mâine când ai să fii cu capul limpede.
Gittel: Oh, Jerry...Jerry...
Jerry: Ce-i?
Gittel: Tu nu mai simţi nimic pentru mine.
Jerry: Te urăsc. Nu e destul? Întoarce-te.
Gittel: Pot şi singură.
Jerry: Atunci, ceva ca să dai afară porcăria aia din stomac.
Gittel: Adică, să vomit, da?
Jerry: Da.
Gittel: Ia ascultă, ce-mi aduci mereu aminte de stomacul meu? Ceva mai atrăgător n-am?
Să nu îndrăzneşti!
Jerry: Gittel! (încearcă să o ajute, dar ea, simţindu-l, se apără cu picioarele).
Gittel: Nu vreau. N-am nevoie de serviciile tale. (Îl loveşte şi zace aşa, nemişcată. tăcere.)
Jerry: Vrei sa rămân sau să plec?
Gittel: Jerry...Jerry...

34

Jerry: Ce-i?
Gittel: Ce mai cauţi aici?! Vrei să te-ntorci NU ? (sună telefonul).
Jerry: De ce nu răspunzi?
Gittel: Nu, nu, zi tu. (telefonul insistă) Lasă-l să sune! N-am răbdare de nimeni!
Jerry: La ora asta, cine-i? Elefantul?
Gittel: Zău, nu ştiu. Şi ce faci? Te întorci?
Jerry: De ce nu? Pot să câştig de trei ori mai mult, făcând o muncă care-mi place, dupa
care tânjesc...da şi-i duc dorul. Ce mă poate reţine aici? Jack? Să-mi bat capul cu un
examen? La ce? De hatârul lui Jack? Al loviturilor tale de picior? Ori de dragul senzaţiei
că nu stau niciodată pe pământ sigur?
Gittel: Adică mie nu mi-a ajuns până aici? Adică, eu stau pe pământ sigur?
Jerry: Perfect! De ce n-ai spus aşa de la început? Te saturi de ceva, ai glas, vorbeşti. Ori e
mai simplu să te-agăţi de primul care-ţi iese în drum?
Gittel: În ordine. Pe când?
Jerry: Pe când ce?
Gittel: Când pleci?
Jerry: Ascultă, eu nu-s din ăla care-şi ia tălpăşiţa. De mine nu scapi cu una cu două.
Gittel: Văd. Dar poate am şi eu intenţiile mele.
Jerry: Nu mai spune. Ce intenţii?
Gittel: Poate chiar Jack. El are tot ce-şi doreşte o femeie ca mine. Din belşug.
(gest: „bani”. El ridică ziarul şi o loveşte și scapă din mâini flaconul)
Jerry: Ei, haide, scuipă-mă în obraz. Asta-i tot ce însemn eu pentru tine, da?
Măcar acum spune-mi: e adevărat? Câte?
Gittel: Două.

35

Jerry: Dacă iti e rău în stomac, de ce nu te duci la un doctor?
Gittel: Şi ce are să-mi spună doctorul? Să mă feresc de necazuri?
Jerry: Doare tare?
Gittel: Aşa şi este.
Jerry: Unde te-am lovit eu, doare?
Gittel: Sigur că doare. Nu ţi-ai cerut scuze.
Jerry: Ai meritat. Recunoaşte.
Gittel: Am meritat.
Jerry: Scuză-mă.
Gittel: Ti-am spus eu odată că ai să mă lovești.
Jerry: Dacă asta te face atât de fericitaă pot s-o repet zilnic.
Gittel: Cine vorbeşte de fericire? Mamă ce lovitură!
Jerry: Nu ţi-am spus tot.Am intentat divorţul. Dar eu...Tess...e într-o pasă proastă
Gittel: Atunci...lipseste ceva
Jerry: Poate Nu ştiu, nu ştiu, de orice m-aş apuca, orice povară mi-aş lua, ori încotro aş
porni-o, ea tot...tot...
Gittel: Înţeleg Jerry. Atunci pot să-ţi spun adevărul. În legătură cu Jack şi cu ce s-a
întâmplat astă seară. Am vrut să, zău am vrut să merg şi eu la Frank Taubean. Numai că
printre prietenii ”bine” situaţi nu-i aşa? Te-ai fi simţit prost cu mine. Aşa cum nu te-ai fi
simţit cu ea.
Jerry: Ce?!
Gittel: Crezi că nu-mi dau seama? Asta sunt eu şi gata...
Jerry: Nu ţi-a spus nimeni cât eşti de frumoasă?

36

Gittel: Nu-s ca ea, Jerry. Din clipa când ne-am întalnit, tu nu te gândeşti decât la ea.
Jerry: Nu.
Gittel: Ba da. Ea...ea e înăuntrul tău. Eu tot pe afară stau. Şi nu mi-ai dat niciodată
prilejul să intru. Bine că-mi strigi ”ajută-mă, am nevoie de tine”. Dar eu am nevoie şi deun om , eu am nevoie de tine? Cine să mă înveţe ce-i bun şi ce-i rău? Şi pentru asta trebuia
să-ţi dau ce-ai cerut. Un singur lucru, tot timpul acelaşi lucru: dragoste. Pentru că tot
timpul ai avut un singur gând: să-i dovedeşti ceva şi ...
Jerry: Şi mie.
Gittel: Dar în primul rând, ei. Şi tot ce mi-ai dat în schimbul dragostei, a fost ca să-i
dovedeşti tot ei, că puţin îţi pasă dacă îţi scrie sau nu. Aşa că, dacă tu îmi mai ceri o dată
mie să-ţi ofer tot... Tu calci omul în picioare! Ai auzit? Asta-i Adevărul.
Jerry: Adică cer totul fără să dau nimic în schimb. Asta ai vrut să spui?
Gittel: Da.
Jerry: Pentru că şi pe ea am călcat-o în picioare, da?
Gittel: Dar nu de ea e vorba. Nu de ea.
Jerry: E adevărat. Pe cuvantul meu că-i adevărat. Eu pe jumătate am rămas acolo.
Gittel: Suntem amândoi nişte jumătăţi de om.
Jerry: De ce amândoi? Toate lunile astea ţi-am spus: trăiesti ca vai de lume. Am încercat
să-ţi rânduiesc viaţa altfel. Nu! Acum îţi spun contrariul: e un miracol că exişti. Tu eşti
ruptă din ceruri, Gittel, nu o jumătate de om. Eşti un dar dumnezeiesc. Cel de sus, care ştie
că nu-s multe ca tine, când creează una, o face pentru mai mulţi orbi deodată. Eu am fost
unul din ei. Orb! Bărbaţii nu fac nici două parale. Ţi-o jur eu! Nici două parale. Te
folosesc, pleacă, dar plecând, iau într-înşii ceva din tine şi asta-i ajută. Uite-i. Nici unul n-a
izbutit să te murdărească. Nici unul nu te-a avut cu adevărat, nici unul nu a ajuns cu
adevărat la tine. Ceea ce mi-ai dat tu îmi ajunge pentru o viaţă. Şi mai mult. Mult mai
mult. Dar eu? Eu ce ţi-am dat? O jumătate de om
Gittel: Jerry! Nu pleca! Ştii ce-am făcut eu la Jack? M-am dus la baie şi am leşinat Pierd
din nou sânge, Jerry.
Jerry: Ce?

37

Gittel: De aceea mi-era aşa sete. Mi-e frică singură. Mi-e groază că iar...
Jerry: Gittel. (o ia în braţe)
Gittel: Nu mă lăsa singură Jerry!
Jerry: Cum îl cheamă pe doctor?
Gittel: Nu-ţi ofer decât să mă duci la spital.
Jerry: Cum îl cheamă pe doctor?
Gittel: Segan. Am numărul lui. Adineaori, când a sunat, el era. Dar nu am vrut să ştii tu.
Jerry: Eşti iresponsabilă. Întinde-te... Aşa... Ah, ce inconştienţă! Ce inconştienţă!
Gittel: (printre lacrimi) Jerry, beteşugul ăsta să nu mi-l urăşti. Promite-mi.
Jerry: De ce nu mi-ai spus?
Gittel: N-am vrut. N-am vrut să crezi că e o capcană.
Jerry: Ce capcană?
Gittel: Te sileam la ceva de care tu...Ah, fir-ar el de stomac. Îmi e ruşine, Jerry, dar nu mă
lăsa. Mi-e frică singură.
Jerry: Pentru Dumnezeu...
Gittel: Să nu mă laşi, să nu mă laşi.
Jerry: Dar nu plec. (găseşte numărul). Uite-s aici. Aici, Gittel. Linişteşte-te. Nu vezi că-s
aici?
TABLOUL 7
Gittel: Aah, mai tacă-ţi gura. Ce ştii tu?
Jerry: Nu-i voie să tragi împotriva unui om neînarmat!
Gittel: Jerry tu, credeam că nu mai vii.
Jerry: Am făcut un ocol ca să-ţi aduc ceva din China. Nu eram departe de China. La
jumătatea drumului.
Gittel: Arunci banii pe fleacuri.
Jerry: Din nenorocire, m-am încurcat şi pe după masă. Bătrânul Krager are nevoie de
mine pentru un contract. La unu trebuie să fiu la el.
38

Gittel: Asta a fost acum două minute.
Jerry: De unde se vede că omul poate să întârzie chiar dacă se grăbeşte. Am avut totuşi o
zi mare, m-am luat la trântă cu un rechin care nu ştie să muşte nici cât un peştişor
de acvariu. Ţie cum ţi-a mers?
Gittel: Ceaca paca.
Jerry: (nemulţumit) Ai zăcut tot timpul?
Gittel: Cât pe ce să mă duc singură la toaletă.
Jerry: Asta are să fie un eveniment, nu?
Gittel: Cum să nu. Ai grijă să chemi şi operatorii de la jurnalul de actualităţi. Dar mâine,
zău, mă duc singură la toaletă, chit că dacă fac un pas, parcă-s beată.
Jerry: Ţie, mersul la toaletă şi o ascensiune pe Everest ţi-e totuna.
Gittel: Cum, pentru atâta lucru se urcă aşa de sus? Ştii unde mi-ar plăcea să fiu în clipa
asta?
Jerry: Mie mi-ar plăcea să te văd jos din pat.
Gittel: Da. Dar în Central Park. Pe iarbă. N-am fost niciodată în Central Park. Adică, am
trecut, dar n-am stat. În afurisita asta de cameră parcă nici n-a venit primăvara.
S-a oprit la geam.
Jerry: Ce-ai zice ca vineri după masă să dăm o raită-n oraş?
Gittel: (stânjenită) De ce?
Jerry: Şi azi am vorbit cu doctorul. Îţi trebuie o schimbare, aşa spune. Vineri după masă
te urc într-un taxi şi mergem în Central Park. Rămâne stabilit, da?
Gittel: Şi până la taxi?
Jerry: Dar e vorba să cobori doar scările, Gittel.
Gittel: De ce tocmai vineri după masa?

39

Jerry: Am să fiu după examen. Vreau să-l uit cu tine, în Central Park. Ne-am înţeles?
Gittel: Eu am să uit examenul în clipa când ai să ai timp să stai şi lângă mine…Aşa, cu
pălăria pe ceafă. Victoriosule!
Jerry: Uite, stau…Îmi promiţi că mergem?
Gittel: Întreabă-l pe el. Îl simt subţire, subţire, ca o coajă de ou. Dacă face iar o poznă?
Jerry: Doctorul susţine că dacă nu te dai jos din pat nici săptămâna asta, ai să faci ceva la
plămân. Tu te plângi că nu stau lângă tine iar eu nu am avut azi timp nici să-mi arunc ochii
prin astea. Reclamă… reclamă… Nota de plată de la spital De aprins gazul cu ea…
Tribunalul districtului Omaha. Ne…
Gittel: Ce-i?
Jerry: A, nimic. Hârţoage avocăţeşti de toate zilele. Era să uit. (scoate din buzunar un cec
şi I-l dă lui Gittel) Am prelungit cu Molly, pentru cursul ei de copii. Cheia o lasă ca de
obicei, deasupra uşii. Trec pe la studio s-o iau înainte de a mă apuca de toceală.
Gittel: Iar pierzi vremea (dar odata cu cecul I-a luat şi mâna) Eşti un băiat O.K.
Jerry: Afacerile înainte de toate, puştiule.
Gittel: Vezi ce înseamnă să fi mare capitalist? Zaci în pat şi plouă cu bani.
Jerry: Dacă nu te dai jos azi, rişti să rămâi un om invalid.
Gittel: Unde-o duci?…Ce vrei de la mine? Am pierdut o tonă de sânge.
Jerry: Ce-i cu asta? Toceşti şi tu pentru examen?
Gittel: Eram curioasă. De când dormi numai patru ore pe noapte, te-ai jigărit de tot.
Jerry: Sunt numai muşchi, uite, muşchi. Nu ca alţii care au făcut bătături stând în pat.
Gittel: N-am făcut bătături.
Jerry: Cine lasă picioarele să-i şomeze, aşa păţeşte. Ori ai de gând să nu le dai de lucru în
vecii vecilor?
Gittel: Vasăzică, ai să fii ceva mai liber?
40

Jerry: Începând de vineri, după bătălia cea mare. Vrei să-mi dai un rondez – vous?
Gittel: În Central Park, da?
Jerry: De la trei jumate în sus, sunt al dumneavoastră doamnă.
Gittel: (sumbră) Până când?
Jerry: Nu aud nimic. (închide apa şi vine în cameră, ştergându-şi faţa cu un prosop) Ce
spuneai?
Gittel: Spuneam că te iubesc, Jerry. Fir-ar…
Jerry: (tandru) Ştiu.
Gittel: Îţi promit că n-am s-o repet prea des. Numai de două ori pe săptămână.
Jerry: Poţi s-o repeţi oricât de des vrei. Îmi prieşte.
Gittel: Te pomeneşti că-ţi prieşte şi că m-am îmbolnăvit, da?
Jerry: Mi-ar prii grozav să te văd pe picioare.
Gittel: (cu ochii închişi) Care-i termenul?
Jerry: Azi.
Gittel: Nu la asta mă gândesc.
Jerry: Stiu la ce te gândeai. Dar când ţi-am cerut să mă laşi să văd de tine, n-am făcut-o
cu un
termen.Doamna serveşte masa?
Gittel: Mănânci şi tu?
Jerry: Eu îmi iau ceva la birou.Ce-ai zice dac-ai sări din pat acuma şi-ai face de trei ori
turul mesei, aşa, pentru poftă de mâncare?
Gittel: Dă-mi tu mâncare la pofta mea.
Jerry: Mda.
41

Gittel: Ce-ţi ajunge ţie un sanviş? Ai nevoie de vitamine. Dacă te mai îmbolnăveşti şi tu
înainte de examen…
Jerry: N-am de gând să mă îmbolnăvesc, puştiule, nici dacă te-ai oferi să-mi cedezi mie
patul.
Gittel: Jerry.
Jerry: Da.
Gittel: Eu vreau să profit de… Adică, de când stai aici cu mine, eu… Cum să-ţi spun?
Nimeni n-a avut atâta grijă de mine. Niciodată. Asta mi-a cam tocit voinţa ştii?
Jerry: Mie din contra.
Gittel:

Adică…M-am desprins…aşa…să-ţi văd crăvăţile aruncate prin cameră. E-o
prostie. Dar dacă n-am să le mai văd…am să le duc dorul.

Jerry: De ce crezi că m-am înhămat la examen. Doar ca să demonstrez că-l pot lua?
Vreau să-mi fac un rost aici, Gittel. Aici să muncesc. Aici să mă dovedesc bun de ceva.
Prea mulţi ani din viaţă am făcut degeaba umbră pământului. M-a luat cu frig şi pe mine,
la umbra mea.
Gittel: (cu teamă în glas) Şi mai departe, Jerry?
Jerry: Care…mai departe?
Gittel: Pe urmă. După ce mă dau jos. Când toate crăvăţile o să se întoarcă la tine.
Niciodată nu mi-a frică de singurătate. Acum îmi este.
Jerry: Vezi-ţi de masă.
Gittel: (ia o îmbucătură, două, apoi îl priveşte intrigată) Ce scrii acolo?
Jerry: Scuză-mă, îţi ofer conversaţia de prânz, imediat.Plus alte detalii, mai puţin
înălţătoare.
Gittel: (scapă furculiţa din mână) Dumnezeule sfinte, ce-i splendoarea asta?!
Jerry: Ceva care să-ţi aducă aminte de mine măcar până la şase seara.

42

Gittel: O liseuză! Îţi dai seama? Nici cu pompierii nu mă mai dai jos din pat!
Jerry: Şi aici, o scrisoare pentru proprietarul meu. Te rog s-o pui la cutie tu personal.
Gittel: Ai înnebunit?
Jerry: Cutia e la doi paşi. În colţul străzii. Nu-ţi cer s-o pui chiar azi, dar nici mult să nu
întârzii.
Gittel: Ce i-ai scris? (face ochii mari) Să-şi caute alt chiriaş, da?
Jerry: Vrei să citeşti?
Gittel: Îţi muţi cravatele la mine, da?
Jerry: Vrei să citeşti?
Gittel: (scânceşte) Jerry!
Jerry: Vino aici şi-o citeşte.
Gittel: Jerry, trebuie să plătesc ca să te am?
Jerry: Ahîm. Ori poate, vrei, pe ghicite? Şi ce pare de necrezut că-mi mut cravatele aici?
Dar le am de pe acum…Ei, hai, nu vii? Hai…Hai, puştiule…Hai. (Gittel ia
scrisoarea şi o citeşte).
Gittel: Renunţi la cameră?
Jerry: Fac economie de chirie.
Gittel: Tu vrei să mă distrugi de tot, Jerry! Numai întreţinuta unui şantajist ordinar, n-am
fost. Şi nici n-am să fiu. Mi-ajunge. (face hârtia bucăţele)
Jerry: Asta se cheamă risipă de hârtie. America n-are păduri şi tu te joci. Acuma trebuie
s-o scriu din nou.
Gittel: Doar dacă vrei cu adevărat.
Jerry: Vreau.
Gittel: Tu, de la tine.
Jerry: Eu, de la mine. (o mângâie pe obraz şi-şi ia servieta.)Pentru prima dată, ajunge.
Culcă-te la loc, doamnă. Nu înghiţi mâncarea fără s-o mesteci. Nu-ţi uita medicamentul.
Nu ieşi pe stradă neînsoţită şi dacă ieşi totuşi, închie-te bine la palton. Ce-i al meu, îmi
aparţine.
Gittel: Daă-ţi spun acuma, mă crezi?

43

Jerry: Te cred.
Gittel: Te iubesc, Jerry.E a doua oară când îţi spun. Mi-am terminat raţia pe o săptămână.
Jery: Până la examen îmi trebuie o raţie mare. În loc de vitamine.
Gittel: Îl iei tu şi fără.
Jerry: Doar cu gândul la Central Park.
TABLOUL 8
Jerry: Cu cratiţele ce fac? Vrei să le pun separat?
Gittel: De ce separat?
Jerry: De farfurii.
Gittel: Ştiu eu? Adică, sigur că da. Ajutor!
Jerry: (scapă ce ţine în mână şi dă buzna) Ce-i?
Gittel: Blestemăţia asta.
Jerry: (uşurat) A! M-am temut că ţi…Ai spus ceva?
Gittel: A? Nimic.
Jerry: Locul tău, veveriţo, e cu picioarele pe pământ.
Gittel: Eu? Uită-te mai bine. Sunt în al nouălea cer! Nu te grăbi să-mi arunci colacul de
salvare, ştiu şi singură să înnot în fericire.
Jerry: Mutarea asta trebuia să fie o sărbătoare. Pentru amândoi. De ce te porţi ca şi
cum…?
Gittel: Unde vezi tu sărbătoare? Mie, cu fiecare cârpă pe care o împachetez, mi se pare că
înmormântez ceva.
Jerry: Ei, da, nu-i plăcut să distrugi un cămin fericit Ascultă Jerry, de ce nu ne căsătorim
noi doi, ca să terminăm o dată cu afurisitele astea de neînţelegeri?
Jerry: Dacă mă vrei bigam, îţi stau la dispoziţie.

44

Gittel: Adică, după. După divorţ. Să ştii n-am de gând să fiu povara nimănui. Acum, că tu
ai luat examenul, ştii de ce m-apuc? Mă înscriu la stenodactilografie.
Jerry: Finalul potrivit pentru o poveste romantică.
Gittel: Aşa că unde-ţi deschizi tu biroul, hop şi eu. No-i fii cine ştie ce ca secretară, dar
economie de bani tot îţi fac. Plus ce pun deoparte cu studioul, îmi aranjez apartamentul ca
la Hollywood.
Jerry: E frumos, da.
Gittel: Pute.
Jerry: Ce pute?
Gittel: Lada cu gunoi. Crezi că eu n-o simt? Şi spune tu: Poţi să primeşti ca lumea un
musafir? Ţi-a intrat un om în casă, gata, ies şi gândacii din baie să-l salute. Acolo
sus, la mine, nu s-a mai dat cu un insecticid de pe vremea lui Noe.
Jerry: Şi-n corabia noastră cine-o să urce?
Gittel: A?
Jerry: Vreau să spun, pe cine-o să primim?
Gittel: Bine, dar tu ai să fii un om cu relaţii, clienţi…
Jerry: Sunt două luni de când am început şi slavă Domnului nu am nici un client.
Gittel: Poate-ţi iei un tovarăş de afaceri. Ca avocat, o să trebuiască să primeşti şi
criminalii. De-ăia mari, nu? Când o să de cu nasul de lada cu gunoi, n-o să-ţi mai
intre unu-n casă.
Jerry: Nu, într-adevăr.
Gittel: Mai târziu, cine ştie, poate o să ne mutăm şi noi într-un apartament adevărat, nu?
Dintotdeauna am vrut o casă cu…
Jerry: Cu mine.
Gittel: Cu ascensor. Dacă am avea ascensor, nu mi-ar fi ruşine să invit nici pe… pe…
Mă rog, oricine. Jerry, cu scriptologiile astea ce fac?
45

Jerry: Care?
Gittel: Chitanţele… Avizele… Gazul… telefonul.
Jerry: Lasă-le aşa cum sunt. Mă tem că mai am ceva de plată.
Gittel: Şi dacă nu plăteşti, ce-o să-ţi facă? Uite şi scrisori. “Jerry, iubitul meu…” Pampam! “ţinând seama că reclamatul a dovedit pârâtului credinţă şi devotament şi
că sus numitul pârât s-a făcut vinovat de cruzime morală, părăsindu-şi căminul şi
nesocotindu-şi obligaţiile asumate prin contractul de căsătorie tribunalul
hotărăşte…”
Jerry: “…hotărăşte desfacerea căsătoriei dintre susnumiţii, declarând nule şi necuvenite
orice Obligaţii morale şi materiale asumate de către ambele părţi prin contractul
de căsătorie, divorţul pronunţându-se în favoarea susnumitei reclamante şi
împotriva susnumitului pârât, judecat în lipsă.” Oribil stil. (O tăcere).
Gittel: Şi nu mi-ai spus. De ce?
Jerry: Trebuia să mă obişnuiesc cu gândul. Nu mult. Trebuia să-l mistui bine. Cum să-ţi
explic? Să ţi se pară la fel de simplu şi de înteles ca faptul că am două mâini.
Până…până nu mai conta.
Gittel: Nu, n-ai vrut ca eu să ştiu.
Jerry:

N-am vrut să ştii atâta timp cât pentru mine era o povară. Tu îţi dai seama censeamnă cuvântul ăsta: “niciodată”? niciodată de aici încolo, nici măcar o dată?
Îl spui şi parc-ai încerca
să treci o prăpastie.
Gittel: Şi acuma?
Jerry: Acuma?
Gittel: Acuma, ce-ai să faci?
Jerry: Fiecare lucru la timpul lui.
Gittel: Adică.
Jerry: Deocamdată am să împachetez ceaşca. (se apropie de cutie îngenunchează lângă
Gittel)

46

Gittel: Câine! I-ai scis de mine, da? I-ai scris că te-ai mutat la mine?
Jerry: Da.
Gittel: I-ai scris că-s o căzătură?
Jerry: Să nu-mi spui câine…
Gittel: I-ai scris cum curge sângele din mine, da?
Jerry: Da.
Gittel: Şi mie nu mi-ai spus. Mie, nu! Mie, nu! (îi trânteşte actul în obraz. Jerry rămâne în
genunchi. Jerry ridicându-se aruncă ceaşca în cutia de vase) Haide sparge-le, sparge tot.
Jerry: Ce te-a apucat?
Gittel: Plec…Să nu pui mâna pe mine, câi…Cică să nu înjuri! De ce nu mi ai spus Jerry,
de ce?
Jerry: N-am putut.
Gittel: Şi când divorţezi, şi ăsta-i secretul tău cu ea. Într-o bună zi te însurai cu mine, ea
ştia şi eu, nu!
Jerry: N-ai să pleci de aici.
Gittel: Jerry, nu te juca.
Jerry: Stai jos şi linişteşte-te.
Gittel: Nu te juca, Jerry, că te cârpesc de nu te vezi!
Jerry: Ei, hai, mahalagioaică, arată ce ştii.(Gittel îl pălmuieşte. El stă nemişcat. Ea se
întoarce în cameră căutând o armă. Ridică ceaşca spartă din cutie şi-i ţinteşte
obrazul dar şovăie)
Gittel: (plânge) Câine, câine, câine. În viaţa mea n-am fost în stare să cotonogesc un
bărbat. Asta-i dreptate?
Jerry: De ce crezi că i-am scris de boala ta?
Gittel: Ca să te ridici în ochii ei, pe spinarea mea. Da.
Jerry: Eşti sigură?
47

Gittel: Ca să-i arăţi ce caracter ai tu. Da. Cum ai grijă de alţii şi nu-ţi trebuie ajutorul ei.
Jerry: Nu i-am spus până nu mi-a cerut s-o ajut. M-a chemat.
Gittel: Te-a chemat?
Jerry: Era prima oară când a avut şi ea nevoie de mine. Prima oară când eu, cu puterile
mele, eram în stare să fac ceva pentru ea. A trebuit să-i spun nu. Şi de ce nu.
Gittel: Ok Jerry. Ţii minte? M-ai rugat o dată să-ţi cer ceva demn de un bărbat. Da sau
nu?
Jerry: Da.
Gittel: Am de gând să ţi-o cer acuma.
Jerry: Spune.
Gittel: Eu te vreau al meu, Jerry. Te vreau de tot. Cu o jumătate de om nu am ce face. Îţi
cer… Adică… Nu-i manierat, aşa, ca o fată…să ceară…mâna cuiva. E caraghios
chiar. Dar măcar “te iubesc” dacă mi-ai spune. Asta ai face-o? O dată. O singură
dată.
Jerry: E un jurământ, puştiule. Un jurământ pe care-l faci o dată în viaţă. Iar eu l-am făcut
Gittel: Jerry, Jerry, să nu ne pripim vrei? Nu mă mai amăgi. Spune tu, omeneşte. Aşa se
poartă un prieten? Eu nu mă ascund. Cinstit: te muţi la mine, n-ai să ai linişte
până nu te însori cu mine. Acum răspunde-mi. Tot cinstit. Ce fel de prieten eşti
tu?
Jerry: Prieten. Cinstit. Ăsta-i cuvântul. Singurul. Tu însă te gândeşti la dragoste. La un
prieten care iubeşte ca un îndrăgostit. Dar să iubeşti înseamnă…
Gittel: Oho!…Să doreşti. Să doreşti pe cineva…atât…atât, cât să te doară.
Jerry: Nu să doreşti. Dragoste înseamnă să ai în tine adânc, atât de adânc, încât să nu mai
poţi smulge. Să ai în tine tot ce-şi poate da unul altuia, un bărbat şi o femeie, tot
ce se adună, zi cu zi, ani de ani: idei, amintiri… Da, dragoste. Înseamnă să vezi
lumea mai mult decât cu ochii tăi…ei îi plăcea să se uite la poduri. Eu, acum nu
pot să văd poduri fără să-mi pare rău că ea nu le vede. Şi, o mie şi unul de
lucruri, la fel. Nu-I un simplu prieten şi în acelaşi timp, cumva, duşmanul meu de
moarte, şi soţia mea, parte din mine, pe care o am în mine. (Împinge cu piciorul
hotărârea judecătorească de pe jos). Ce-aş fi putut să-ţi spun despre… petecul
ăsta de hârtie? Că o căsătorie, o căsătorie adevărată, nu e niciodată desfăcută? Că
dacă-mi pierd mâna dreaptă, încetez să mai am nevoie de ea?… Asta înseamnă
dragoste, cel puţin pentru mine, acum.
Gittel: Ei, i-ai spus vreodată…aşa?
48

Jerry: Nu, şi trebuia să i-o fi spus de mult. Cu ani în urmă. Pe atunci nu ştiam.
Gittel: Tu n-ai să te însori niciodată cu mine.
Jerry: Nu pot, Gittel.
Gittel: Atunci cum vrei să lupt eu cu ea? Cum? Să cad bolnavă de două ori pe an? Să-ţi
întind aşa mereu câte o capacană şi lună de lună să fiu mai beteagă? Cum? O
căzătură în cârcă la o jumătate de om? Asta are să te ţină lângă mine?
Jerry: Câtă vreme ai nevoie de mine, n-am să te las. Şi vrei să te muţi la mine. A-cuma.
A-şa.Ce am de dat, fără să te amăgesc, am să-ţi dau…
Gittel: Dumnezeule sfinte, dae eu mă las prinsă în capacană, nu tu! Tu eşti capcana, da…
şi te
pomeneşti că vrând să scap, mai pierd cine ştie ce… şi capul.
Jerry: În cel mai rău caz, poţi să-ţi pierzi vremea. Dar unul din cele două lucruri pe care
aş vrea să le văd, eşti tu, ajungi la liman.
Gittel: Şi celălalt e…
Jerry: Tess.
Gittel: Jerry, Jerry, Jerry. Nu, jumătatea mică o vreau. Vreau pe cineva în stare să-mi
vorbească şi mie cum ai vorbit tu despre ea. Ei, rămâi cu bine, băiete.
Jerry: Cui îi foloseşte?
Gittel: Uite, Jerry Ryan, de când cu afurisita aia de boală, eu am uitat ce-nseamnă să
respiri în voie. Dă-mi o dată drumul de aici, să respir!

TABLOUL 9
Gittel: Allo, da!
Jerry: Puştiule. Eu sunt. Gata de drum.
Gittel: Bun, Jerry.
Jerry: În bucătărie au mai rămas nişte lucruri. Cheia-i la portar. Poate ai să ai nevoie de
ceva.
49

Gittel: Nu, n-o să am nevoie de nimic.
Jerry:

Poate totuşi…(o pauză) Vreau să spun, ceva mai important, dacă ai nevoie, eu
sunt la hotel Lincoln. Numărul nu-l ştiu, dar ţi-l dă centrala. Ţine minte: Lincoln,
Nebraska, nu Nevada.

Gittel: Nu Nevada.
Jerry: Şi nici Omaha. Nu mă întorc ca să intru din nou... Cu nici un preţ Gittel. În clipa
când îmi iau un birou şi am telefonul meu, îţi trimit numărul. Până atunci, dacă se-ntâmplă
ceva grav… ceva urgent, vreau să spun… telefonul lui Frank ţi l-am lăsat, nu? Lui
nu-i trebuie să-i explici nimic. Am avut eu grijă. Îl chemi şi gata.
Gittel: Da, îl chem.
Jerry: Nu aşa. Promite-mi.
Gittel: Promit. Eu, Jerry, crezi că-s vindecată. Adică vindecată de tot. Ştii? Rămâi tu să
izbuteşti…acolo…să realizezi ce vrei.
Jerry: Am să-ncerc. Cum s-ar spune, plec ca la război. N-am să lucrez pentru Lucian. Nam să mai locuiesc la Omaha. Cât am să câştig atâta o să avem. Începtu-i mai mult
decât modest: o masă, un telefon şi-un creion. Asta-i tot ce ofer. Plus, bineînţeles
ce-I la mine în cap.
Gittel: E foarte mult, Jerry.
Jerry: Nici o concesie. Amâmndoi trebuie să o luăm de la capăt în mod egal.
Gittel: Da. (străduindu-se să surâdă) Iartă-mă că te-ntreb. E-o prostie. Eşti cu pălăria?
Jerry: Da…cu pălăria pe ceafă.
Gittel: Mi greu, Jerry. M-am legat prea strâns de tine.
Jerry: Nici un compromis. Asta o spun acuma şi-n numele tău, da?
Gittel: Da, da. Nici un compromis…Nici unul. Ce mai?
Jerry: Şi eu m-am legat strâns de tin, Gittel. În pustiul ăsta de paisprezece milioane, ai
fost sarea pământului. Nu te risipi. Poate omul de care ai nevoie e după colţul
străzii. Ai să-l întâlneşti, sunt sigur.
Gittel: Am eu grijă. Acuma, că mi-am schimbat părerea despre mine, n-are să-mi scape
ocazia. Îmi dai voie să-ţi trimit din când în când o felicitare…aşa de ziua ta? Ce
zici?
Jerry: Din când în când.
Gittel: De două ori pe săptămână.
50

Jerry: Gittel, Gittel, ce-am făcut? Sunt momente când…
Gittel: Ce-ai făcut, ai făcut foarte bine, Jerry. Adică, nici eu nu vreau pomană, de la
nimeni.
Jerry: Dacă e ceva de care sunt sigur, e asta.
Gittel: Şi nici n-am să-mi fac pomană. Niciodată. Am nevoie de un om, să aibă grijă de
mine, dar care să fie şi numai al meu. Asta am învăţat-o de la tine. Sam ori Jack
sau amândoi laolată, îi crezi tu în stare să-mi ajungă? Mi-ai făcut un mare bine,
Jerry. Cum să-ţi spun? Acum văd altfel totul.
Jerry: Îţi jur, Gittel. Dacă aş ştii sigur că într-adevăr ţi-am dat, în cât de mică măsură o
parte din ajutorul pe care tu…mie…
Gittel: Mi-ai dat enorm, Jerry. E prima mea legătură din care ies mai bogată decât am
intrat. Oricine ar fi omul de după colţul străzii, să ştii: ţi dator.
Jerry: Mulţumesc, Gittel. Şi ea ţi datoare. Numai eu ştiu cât. După a iubi…a fi de folos
cuiva e cel mai…
Gittel: (încă o pauză) Cel mai…?
Jerry: …cel mai dulce de spus. Nu-mi amintesc de unde am luat-o. Şi asta-i…Asta-i tot.
Rămâi cu bine, puştiule.
Gittel: Eu te iubesc, Jerry! Toată viaţa, te rog, ţine minte…atât… e ultimul cuvânt pe care
mi l-ai smuls, te iubesc, Jerry.
Jerry: (tăcere lungă) Şi eu te iubesc, Gittel.
SFÂRȘIT

51