Chimion

Caractere de recunoaştere: Plantă: Specie erbacee
bianuală, spontană şi cultivată, în anul I cu o rozetă de frunze,
în anul II cu o tulpină înaltă pînă la 1 m; rădăcina: pivotantă,
cărnoasă, brun-deschis, groasă pînă la 2 cm, adîncă (pînă la
30-40 cm), dar slab ramificată; tulpina: se formează numai în
anul II, erectă, glabră, muehiată, fistuloasă, este ramificată
chiar de la bază; frunze: în primul an o rozetă de frunze lung
peţiolate bi sau tripenate, de 20-40 cm, cu lacinii înguste: în
anul II, frunzele inferioare lung peţiolate, bipenate, cu 6-12
perechi de segmente de ordinul I, ceva mai late, iar cele
superioare sesile, de asemenea bipenate, cu lacinii filiforme;
flori: dispuse în umbele compuse cu 5-15 radii inegale, fiecare
umbelulă are 10-13 flori, nu au involucru şi involucel; florile sînt
mici, cu caliciul redus, petale albe sau roz, lungi de cca. 1,5
mm ; fruct: diachenă cu cele 2 jumătăţi libere, oval-alungite,
îngustate la capete, cenuşiu-brune cu 5 coaste evidente,
deschise la culoare

Materia primă: Fructus Carvi - fructe ovoide-oblongi,
uşor arcuite, formate din două achene prinse pe un
carpofor bifidat. Au 3-7 mm lungime, 1-1,5 mm grosime,
de culoare cenuşie-brună, fiecare achenă avînd cîte 5
coaste bine distincte, echidistante, mai deschise la
culoare. Culoarea achenelor este cenuşie-brună. Mirosul
caracteristic, puternic aromat, gustul înţepător, amărui.

Ecologie, răspîndire în flora spontană şi
răspîndire : Specia este foarte puţin pretenţioasă faţă
de temperatură, germinează la 4-10° şi suportînd ulterior
temperaturile scăzute. Temperaturile ridicate pot duce la
ofilirea plantei, mai ales în condiţiile unui deficit de apă şi
a vînturilor uscate. Faţă de lumină, în anul I nu are
pretenţii deosebite, vegetînd bine în condiţii de
semiumbrire (putînd fi cultivat împreună cu o plantă
anuală care să o umbrească), în schimb, în anul II -

pentru formarea fructului şi acumularea uleiurilor eterice are nevoie de lumină directă, puternică (în lipsa luminii
sînt cazuri cînd nu înfloreşte şi nu fructifică decît în anul
III).
Factorul esenţial de vegetaţie este apa, chimionul avînd
nevoie de multă umiditate încă de la răsărire pe tot
parcursul vegetaţiei pînă la înflorire ; în anul II, în
perioada înfloririi, este necesar un regim echilibrat, fără
ploi abundente care influenţează negativ fecundarea.
Faţă de sol are pretenţii moderate, reuşind bine pe diferite
tipuri de sol. Cele mai bune rezultate le dă pe soluri adinei,
bogate în calciu, bine afinate, cu expoziţie sudică,
adăpostite contra vînturilor. Vegetează mai greu pe solurile
grele, lutoase, acide.
În flora spontană se întîlneşte prin fineţe, margini de
păduri, în zona de deal şi montană pînă in cea subalpină,
putîndu-se recoltai în toate judeţele din zona pericarpatică.
Cantităţile rezultate din flora spontană fiind reduse, se fac
culturi, zone favorabile fiind dealurile vestice (judeţele
Bihor şi Arad), Ţara Haţegului, Podişul Transilvaniei cu
depresiunile marginale, Ţara Bîrsei şi Subcarpaţii
răsăriteni. În cîmpie, în zonele sudice călduroase,
chimionul degenerează.

Tehnologie

de

cultură: În asolament urmează

după cereale de toamnă, prăsitoare etc. ce lasă terenul
bogat în substanţe hrănitoare şi curat de buruieni. Nu se
recomandă monocultura. Poate reveni pe acelaşi teren
după 5-7 ani.
Terenul pe care urmează să se însămînţeze chimionul se
îngraşă cu 40-50 kg/ha s.a. fosfor şi 60-70 kg/ha s.a.
potasiu, care se introduc în pămînt odată cu arătura
adîncă de toamnă. Primăvara înainte de însămînţat, se mai
dau 40-50 kg/ha s.a. azot şi circa 2 t/ha praf de var.

Terenul se ară adinc la 28-30 cm, imediat după recoltarea
plantei premergătoare. Înainte de însămînţat arătura se
discuieşte, se mărunţeşte şi se tăvălugeşte. Însămînţarea
se face primăvara devreme, cu semănătoarea SU-29 în
rînduri, la intervale de 45-50 cm. Sînt necesare 8 kg
sămînţă la hectar. Semănatul se face la adîncimea de 1,52,5 cm. Chimionul se însămînţează cu plante de protecţie
sau în cultură mixtă cu mac, fasole, mazăre, orz.
Semănatul în cultură mixtă este avantajos pentru că se
asigură un venit în primul an de la cultura asociată,
chimionul dînd producţie în al doilea an.
În primul an, în cazul culturilor pure sau intercalate cu
mac, se execută 3-4 praşile şi se pliveşte de două sau de
trei ori. Rărirea chimionului se face odată cu cea de a doua
praşilă, la o distanţă de 8-10 cm între plante pe rînd. Cînd
chimionul este cultivat cu cereale de primăvară este
obligatoriu ca prima praşilă să se execute paralel cu
recoltarea acestora. Cu această ocazie, chimionul se
răreşte pe rînd.
Înainte de primul îngheţ, chimionul din anul I de cultură se
prăşeşte la o distanţă de 10 cm de la rînd şi plantele se
bilonează pentru a nu degera. Cu ocazia acestor lucrări se
încorporează în sol 40-50 kg/ha s.a. fosfor.
În anul II, primăvara timpuriu, se administrează 35-40
kg/ha s.a. azot, după care terenul se grăpează în
curmezişul rîndurilor, apoi se execută prima praşilă şi se
pliveşte. După 10-12 zile se execută a doua praşilă, iar a
treia înainte ca plantele să înflorească.
Pentru evaluare se aleg din cultură cel puţin 5 loturi a 1
m2 fiecare, cu plante uniform dezvoltate. După uscare, se
treieră, se curăţă de impurităţi şi corpuri străine, fructele
se cîntăresc, iar greutatea rezultată se împarte la numărul

metrilor de pe care s-au recoltat plantele pentru stabilirea
producţiei
pe
m2.
Deoarece fructele coapte se scutură foarte uşor, recoltarea
se face cu secerătoarea, cînd 25-30% din umbele sînt
brune, iar cu combina cînd procentul este de 60-65%.
Cînd se recoltează cu secera, chimionul se strânge în snopi
mici cu diametrul de 15-20 cm. Snopii se aşază în picioare
pentru a se usca.
Recoltarea trebuie făcută numai dimineaţa, seara sau chiar
noaptea. În cursul zilei se poate recolta numai cînd timpul
e noros. La hectar se obţine o producţie medie de 650-1
100 kg. Greutatea a 1 000 boabe : 2,4-2,7 g, iar la gram
intră aproximativ 381 boabe la populaţia chimion Mare de
Roman. Puritatea trebuie să fie de 90-98%, germinaţia
75-90%. Energia germinativă este de 6 zile, iar facultatea
germinativă a fructelor se determină pînă la 14 zile şi
durează 2 ani.
Seminţele se depozitează în încăperi uscate, curate şi
dezinfectate, în straturi de 10 cm şi se lopătează în
primele zile pînă la uscare completă.

Bolile,
dăunătorii
şi
mijloacele
de
combatere: Printre bolile mai frecvente ale chimionului
se numără bacterioza, rugina şi făinarea. Bacterioza atacă
florile, rugina şi făinarea frunzele şi tulpina. Bacterioza
poate fi combătută cu bune rezultate prin tratare termică
şi prin fermentarea seminţelor similară fructelor de
coriandru. De asemenea, chimic se combate cu Formalină
0,25% sau Tiradin 0,4%. Rugina şi făinarea se combat
prin lucrări agrotehnice. Dintre dăunători, molia
chimionului şi şoarecele de cîmp atacă, în unii ani, culturile
de chimion. Molia se combate prin prăfuirea plantelor cu
heclotox - 15-20 kg/ha.

Pregătirea
produsului
în
vederea
prelucrării: Treieratul se face în cel mult 3 zile de la

recoltare, cu ajutorul combinei, la care o parte din şinele
metalice se înlocuiesc cu şine de lemn. Se lărgeşte toba,
se schimbă sitele, se reduc vînturile şi turaţia bătătorului,
astfel : turaţia : 700-750 ture pe minut; deschiderea tobei
: puţin spre maximum ; bătătorul : 1/2 şine lemn ;
contrabătătorul : normal; dîrmonul mare : acoperit 1/3 cu
tablă ; curăţirea I, sita de pleavă : 16 mm ; curăţirea I,
sita de boabe : 5 mm ; curăţirea I, sita de buruieni : 0,75
oarbă ; curăţirea II, sita 1:6; curăţirea II, sita II : 4 ;
curăţarea II, sita III : oarbă.
Pentru obţinerea seminţelor de calitate necesare înmulţirii
se efectuează recunoaşterea culturilor în lan, din loturi
pure, fără buruieni. Aceste loturi se recoltează şi se treieră
separat. Aducerea la condiţiile de calitate cerute a fructelor
de chimion se face prin condiţionare la selector, folosind
site cu următoarele caracteristici : sita mică cu orificii
rotunde de 3-3,5 mm şi cu deschizături dreptunghiulare de
2,5-3,5 mm ; sita mare cu orificii rotunde de 2-2,5 mm şi
cu deschizături dreptunghiulare tot de 2-2,5 mm, precum
şi sitele de pînză de sîrmă cu numerele 14 şi 16.

Condiţiile

tehnice

de

recepţie prevăd

un
conţinut de impurităţi de max. 1% resturi de codiţe şi alte
părţi din plantă ; max. 2% fructe seci, rupte, înnegrite,
corpuri străine organice - max. 1,5% şi minerale -max.
0,5%, umiditate - max. 12%.

Compoziţie

chimică: Fructele conţin 3-7% ulei

volatil format din 50-60% carvonă, 30% limonen,
dehidrocarvonă, dihidrocarveol, 10- 20% lipide, 20%
substanţe albuminoide, 5-6% substanţe minerale, amidon,
glucide, rezine, tanoizi etc.

Acţiune
farmacodinamică
utilizări
terapeutice: Datorită uleiului volatil are acţiune
carminativă şi stimulantă a secreţiilor gastrointestinale.
Are acţiune calmantă a colicilor intestinale şi fluidifică
secreţiile bronşice. Indicat în anorexii, în dispepsii şi ca
aromatizant. Utilizat şi în industria alimentară.