ADRIANA SARAH NICA.

RECUPERARE MEDÍCALA
EDIŢIE REVIZUITĂ ŞI ADĂUGITĂ

^EDITURA
Bucureşti 2004

UNJVERSITARĂ „CAROL
DAVILA”

ISBN: 973- 7918 | - 72 - X

Format 1/8 din 70xjl00, Bun de tipar: februarie 2004, Apărut
2004 Editura Universitară “Carol Davila” Bucureşti

Copyright © 2004 Toate drepturile sunt rezervate
Editurii |
Universitare “Carol Davila” Bucureşti

PREFAŢ
Ă
y

Î
Specialitate clinico-terapeutică de tip interdisciplinar,
Recuperarea Medicală, prin valenţele funcţionale, îşi găseşte locul
lângă specialităţi consacrate cum sunt: cardiologia, neurologia!
reumatologia, ortopedia, şi altele. Atenţia specialistului de
recuperare este îndreptată către identificarea şi ameliorarea
aspectelor disfuncţionale legate de activitatea cotidiană, relaţională
şi profesională, care modifică comportamentul bolnavului, punându1 în dificultate. în grade variabile, de la disfuncţie moderată, la
handicap.
Medicina fizică este o specialitate clinico-terapeutică relativ
nouă în lume, cât şi la noi în ţară. Cercetările modeme clinice şi
experimentale de fiziologie, neurofiziologie şi fiziologie adaptativă,
au venit să confirme o parte din efectele şi mecanismele de acţiune
ale metodelor şi programelor de terapie fizicală şi kineto. utilizate în
recuperarea medicală.
In literatura universitară medicală românească, materialele
didactice editate ia diferite universităţi au fost semnalate sporadic
in ultimii zece ani pentru specialitatea de recuperare medicală. în
urmă cu cinci ani a apărut “Compendiu de Medicină Fizică şi
Recuperare”, prima carte de specialitate, care cuprindea unitar o
punere în temă privind aspectele particulare, teoretice şi aplicative
ale medicinei de recuperare şi grupajelor specifice metodologice de
medicină fizică şi balneoclimatologie. Lucrarea s-a adresat in primul
rând StlldentiJor St rezidenţilor, dar a fost de asemenea consultată
frecvent de colegii din alte specialităţi, cu epuizarea rapidă a
ediţiei.
Lucrarea de faţă are la bază materialul prezentat în urmă cu
cinci ani, actualizat, ordonat în special pentpj nevoile studenţilor.
Încercând să răspundă la problematica interdisciplinara a
recuperării medicale.

Lucrarea este structurată în 13 capitole, prezentând
echilibrat diferitele metodologii d_e terapie fizicală (termoterapia,
masajul, electroterapia, fcinetoterapia, terapia ocupaţională),
balneoclimaterică şi patologiile principale, beneficiare ale
programelor de recupare medicală din ţara noastră.
Materialul prezentat în această lucrare este rodul unei
activităţi îndelungate cu studenţii, medicii secundari, colegii din
specialitate şi din alte sectoare medicale. Lucrarea are la bază
acumularea unui material informaţional atât teoretic, cât şi practic,
de cca. 20 de ani, punând accentul pe experienţa clinică la patul
bolnavului.
Astfel, lucrarea se adresează în special studenţilor de la
facultăţile de Medicină Generală şi a celor de la secţia de
Fiziokinetoterapie, rezidenţilor şi colegilor din specialitate, cât şi din
alte specialităţi, care, în dialogul interdisciplinar, încearcă să
pătrundă semnificaţia recuperării medicale.
Ţin sa mulţumesc tuturor colegilor, prietenilor şi nu în
ultimul rând familiei mele, cea mică (mamei şi copiilor mei) şi cea
mare, de toate zilele şi din toate colţurile, care m-au sprijinit în
gând şi în faptă şi să aduc un omagiu întregii echipe de profesori şi
specialişti, care au contribuit la formarea mea.

Autoare

CUPRINS
Denumi
re

1.Introducere în recuperarea
medicală
...1
2. Evaluarea pacientului în
recuperarea medicala
...11
Principii de diagnostic privind
relaţia boală - disfuncţie
3. Kinetoterapia
...23
4. Hidrokinetoterapia şi
termoterapia ….51
5. Electroterapia
…71
6. Masajul terapeutic
...97
7. Terapia ocupaţională
...125
8. Recuperarea medicală în
sechelele posttraumatice j
...135
9. Recuperarea medicală în
suferinţele neurologice
....165
Recuperarea medicală precoce

CAPITOLUL l

INTRODUCERE ÎN RECUPERAREA
MEDICALĂ
!■
,,Recuperarea este un domeniu de activitate complexă medicală,
educaţională, socială şi profesională prin care se urmăreşte restabilirea
cât mai deplină a capacităţii funcţionale pierdute de către un individ
(adult sau copil) în urma unei boli sau traumatism, precum şi dezvoltarea
unor mecanisme compensatorii, care să-i asigure in viitor posibilitatea de
muncă sau autoservire, respectiv o viată independentă economic şi/sdu
social"
197¡-Academia Ştiinţelor medicale
Analiza tendinţelor actuale, privind frecvenţa diferitelor categorii
de suferinţe în aria patologiei generale, şi a formelor de evoluţie din punct
de vedere funcţional arată :
- o deviere din sfera „acutului“ în sfera „cronicului“;
- efectul negativ al unor avantaje legate de facilităţile oferite de gradul
civilizaţiei actuale, care nu sunt lipsite de efecte secundare, cum ar fi
„sindromul de dezadaptare”, dezvoltarea unor patologii de stres
(hipertensiune arterială, diabet zaharat, sindroame dureroase somatice);
- atât stresul, fumatul, modificările de dietă, cât şi solicitarea fizică
defectuoasă au determinat o creştere îngrijorătoare a manifestărilor
vasculare, unele cu expresie clinico-funcţională severă (cardiopatia
ischemică, accidentele vasculare cerebrale, arteriopatiile periferice);
- creşterea procentului de populaţie vârstnică, care are nevoie de o
condiţie fizică suficientă şi necesară pentru independenţă;

Adriana Sarah Nica

Recuperare Medicală

- frecvenţa îngrijorătoare a patologiilor dezvoltate posttraurnatic, mai
ales in rândul tinerilor, toate aceste date (cât şi altele neprezentate)
motivează programele de recuperare.
Definirea specialităţii - Recuperarea medicală este o secţiune
clinico-terapeutică specifică, de tip conservator, prin care se urmăreşte:
- întreţinerea sau creşterea nivelului funcţional în diverse patologii,
focalizat în special asupra structurilor de relaţie (structurile aparatului
locomotor);
- realizarea unor mijloace facilitatorii, compensatorii,, fie intrinseci (ale
pacientului), fie extrinseci-cu ajutorul cărora pacientul să-şi desfăşoare
activitatea cât mai aproape de nivelul funcţional normal.
Premisele secţiunii de recuperare medicală se pierd în negurile
istoriei medicinei, primele date fiind legate de numele lui Hipocrat, dar
adevărata organizare de profil de recuperare cu circuite bine definite se
realizează după cel de-al doilea război mondial. în istoria specialităţii se
menţionează câteva nume remarcabile prin strânsa legătură cu istoria
recuperării şi dintre acestea notăm pe Frank H. Krusen, considerat ca tatăl
medicinei fizice şi Howard A. Rusie, promotor şi susţinător al recuperării
medicale în timpul şi după cel de-al doilea război mondial.
Astfel, Secţiunea Americană de Medicină Fizică a fost stabilită în
1947 şi definirea recuperării s-a adăugat în 1949. Kruzen definea Medicina
Fizică şi Recuperarea Medicală ca secţiuni medicale în care, prin examenul
clinic şi evaluarea funcţională, se identifică diferite aspecte disfuncţionale
de tip incapacitate, infirmitate sau invaliditate, care pot ajunge până la
handicap şi se apreciază necesitatea obiectivă a recuperării. Astfel, se
introduce un program terapeutic de tip funcţional, muitifaţetal, utilizând
terapia fizicală, terapia ocupaţională sau alte forme de terapie, care au
scopul de a stimula persoanele deficiente, în vederea obţinerii unui nivel
funcţional satisfăcător sau realizării unui grad crescut de independenţă.
Recuperarea impune un program de pregătire activă a pacientului
pentru stimularea potenţialului maxim funcţional, având ca finalitate
realizarea unui nivel de activitate social şi profesional satisfăcător. Aceste
imperative dovedesc că programele de recuperare medicală sunt
programe active, creative, care necesită un efort colectiv al unui larg grup
de specialişti: specialist de recuperare, fizioterapeut, kinetoterapeut,
ergoterapeut, logoped, psiholog, asistentă socială etc. Pe de altă parte

Cap. 1 Introducere în recuperarea medicală

implică un efort din partea pacientului şi a familiei, lângă care pacientul
îşi va continua programul de recuperare în funcţie de motivaţia şi
suportul oferit de aceasta.
Scopul recuperării este atât ameliorarea unor deficienţe,
scăderea gradului de dependenţă a persoanelor handicapate, cât şi
combaterea factorilor de agravare a unor disfunoţii somatice, creând
diverse facilităţi şi programe de solicitare, adecvate diferitelor patologii,
individualizate la bolnav.
Pe scurt, „recuperarea medicală foloseşte diverse metode de
diagnostic şi tratament care să refacă disfuncţiile şi să faciliteze
dezvoltarea nivelului funcţional câţ mai aproape de normal“. în acest
context se structurează programe recuperare pentru pacienţii gravi cu
diferite patologii de tipul:
suferinţe neurologice (de tip periferic sau central);
ortopedice sau post-traumatice; reumatologice,
(articular şi
atât de tip j cronic degenerativ periarticular), cât şi
de tip cronic inflamator; cardio-vasculare şi
respiratorii; dismetabolice;
disfunctionale
situaţii complexe de polipatcjlogie cu consecinţe
importante locomotor.
Aceste categorii de patologie prezintă nişte particularităţi ale
programelor de recuperare pentru sectorul de pediatrie şi geriatrie,
prima grupă fiind într-o continuă devenire spre maturizare clinică şi
funcţională iar a doua, pe fundalul modificărilor de vârstă, dezvoltând
polipatologie.
Unii dintre aceşti pacienţi internaţi în diferite secţii clinice, după
perioada de echilibrare hemodinamacă şi monitorizare a funcţiilor vitale,
trebuie să beneficieze de program funcţional etapizat:
iniţial de întreţinere somatică (exemplu: combaterea efectelor
negative ale repausului prelungi^ la pat);
introducerea secvenţială de program de solicitare, pentru adaptarea
la viaţa cotidiană. Ca etape principale se pot enumera: mobilizarea în
pat;
i
mobilizarea din pat în şezutjşi verticalizarea;
mersul în diverse situaţii; dezvoltarea unor
gesturi pentru autoservire.

3

Adriana Sarah Nica

Recuperare Medicală

Iniţial, toate acestea au drept scop crearea unui nivel
funţional satisfăcător cu realizarea unui grad de independenţă.
Finalitatea dorită a recuperării medicale înseamnă reinserţia
socială şi profesională.
Termenii de „recuperare“ şi medicină fizică“ au fost consideraţi i'A- .A'i
adesea sinonimi, dar, deşi au multe lucruri în comun, ei nu sunt identici,
Tradiţional, Medicinal Fizică a fost preocupată de aspectele
de diagnostic şi tratament ale unor suferinţe fizice, în special
corelate cu tehnici de neurodiagnostic (exemplu: EMG) şi aplicaţiile
terapeutice de agenţi fizici (exemplu:
aplicaţii
de
termoterapie, electroterapie,
hidroterapie, masaj).
\
Recuperarea a fost asojciată cu aspectele de diagnostic şi
tratament ale unor boli disfuncţionafe, având în centrul atenţiei
tulburări neurologice de tip senzitiv pau motor, suferinţe somatice
importante legate de activitatea cotidiană, care modifică aspectele
funcţionale şi alterează relaţia dintre pacient; şi mediu. In prezent,
sectorul de recuperare medicală face parte dintr-oj secţiune mai
largă de recuperare care urmăreşte aspectele de reintegrare atât
fizice, psihologice, sociale cât şi profesionale.
Recuperarea Medicală, prin cele două categorii de grupe
metodologice, utilizate separate sau împreună - Medicina Fizică şi
Balneoclimatologia, în ţara noastră reprezintă un sector de
activitate medicală cu profil clinico-terâpeutic. Ceea ce este
particular specialităţii este utilizarea programelor complexe pe
diverse categorii de patologie somatică, apelând frecvent,
concomitent atât la formele de terapie fizicală şi kineto (secţiunea
de Meldicină Fizică), cât şi utilizând arsenalul factorilor naturali de
cură (gruipajul Balneoclimatoterapiei).
în ţara noastră această specialitate clinico-terapeutică cu
valenţe medicale interdisciplinare, s-a1 dezvoltat din secţiunea de
medicină internă şi premizele medicinei empirice tradiţionale
legate de balneoclimatoterapie. Iniţial s;-au utilizat curele balneare
pentru diferitele patologii de tip visceral (digestiv, renal), somatic
(reumatism degenerativ), dermatologic (psoriazis) etc. Acestea
erau alcătuite din elemente de balneaţie (cura ! balneară externă
sau cura internă cu ape minerale), dietoterapie, cură de teren,
4

ortopedie. care trebuie analizată atât din punct de vedere clinic. cât şi de balneociimatoterapie (climâtoterapie. operând cu programe de recuperare în diferite categorii de patologie (neurologie. în 1974 la Academia Stiiţelor Medicalei după dezbaterile celei dea cincea sesiuni ştiinţifică medicală. Pe baza studiilor moderne de fiziologie. Această etapă este urmată de corelarea cu procesele de integrare familială. In acest context. endocrinologie şi fiziologie adaptativă. sub aspect fiziopalologic şi simptomatic şi un grup heterogen adoptat terapeutic pentru diferitele programe de recuperare funcţională. neurofiziologie. reumatologie. realizând prin aceasta aspecte particulare de diagnostic şi terapie. „1 Mai“. sanatorii pentru copii cu sechele de poliomielită. kinetoterapie şi masaj. ne confruntăm cu o cazuistică extrem de variată. ape minerale terapeutice. Epoca modernă a medicinii este caracterizată printr-o reevaluare unitară a evoluţiei clinico-biologice umane. Terapia fizicală şi balneoclimatoterapia sunt forme metodologice terapeutice de tip conservator utilizate în cele trei secţiuni terapeutice: profilactic. 5 . cât si creşterea unor performanţe biologice şi funcţionale globale ale organismului (aspecte de fiziologie adaptativă). termoterapie).). Ca particularităţi ale specialităţii. pentru stabilirea diagnosticelor.Cap. cât şi din punct de vedere funcţionai. socială şi profesională (poziţii asemănătoare cu expertiza capacităţii de muncă sau medicina muncii). 1 Introducere în recuperarea medicală eventual cure combinate de tip Kneipp! Primele ^unităţi medicale care au introdus elementele de recuperare au fost sanatoriiile balneare de la Techirghiol. Acţiunea diferitelor tipuri de programe fizicale (electroterapie. gaze naturale terapeutice. Gura Ocniţei. este o acţiune complexă terapeutică prin care se urmăreşte corectarea şi ameliorarea unor situaţii fiziopatoiogice. Medicina Fizică a fost şi continuă să fie o alternativă în sfera curativă. a analizei privind dinamica diferitelor secvenţe patologice şi evoluţia în ansamblu a reacţiilor pe diverse relee de reglare homeostazică s-au găsit o parte din răspunsurile la întrebările legate de evoluţia deferitelor patologii. curativ şi de recuperare. s-a recunoscut şi definit specialitatea de recuperare medicală la noi în ţară. nămoluri terapeutice). a unor tablouri clinice. cardiologie etc.

dar principalul obiectiv al specialităţii îl reprezintă 6 . b) are nevoie de o bază de date cu valoare clinico-funcţională şi de criterii specifice de evaluare.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală Din cele prezentate se desprind câteva idei: a) specialitatea este o specialitate de tip interdisciplinar. de aceea se remarcă făptui că în multe situaţii este o specialitate de diagnosticare (ex.: sindroame dureroase somatice de etiologie neprecizată).

defect de limbaj). deficit.: redoarea articulară. gestualitatea cotidiană. prin prisma consecinţelor sociale. Recuperarea are nevoie de o viziune unitară asupra aspectelor funcţionale şi de un sistem coerent de informaţii pentru următoarele ■ obiective: 1. prehensiunea. grup terapeutic specific care nu este de neglijat. mersul. Din punct de vedere taxonomic şi funcţional se discută despre trei categorii de afectare: infirmitatea. modificări de vedere compensată cu ochelari. b. a efectelor secundare sau complicaţiilor date de terapia medicamentoasă analgetică (utilizată în sindroamele dureroase subacute sau cronice). fiziologic sau anatomic. se defineşte ca reducere parţială sau totală a capacităţii de dezvoltare a unei activităţi. deficienţă auditivă compensată cu aparat. care permit însă desfăşurarea activităţii (ex. poate fi temporară sau definitivă. sechelă) corespunde unor alterări structurale sau funcţionale. anomalie. Incapacitatea. organizarea prevenirii primare a bolilor de tip: accidente şi anomalii genetice. în plan psihologic. c) unele aspecte de terapie fizicală pot să fie folosite ca forme terapeutice alternative.Adrian:! Sarah Nica Recuperare Medicală refacerea aspectelor funcţionale legate de integrarea individului în mediu şi societate. adaptarea cardio-vasculară la diversele solicitări. 3. ( disability . notând consecinţa funcţională locală fată ecou important în planul activităţii profesionale. Incapacitatea 7 . tratarea leziunilor şi a sechelelor în diferite patologii. cum sunt aplicaţiile fizicale pentru „terapia durerii“. ameliorarea privind metodologiile de recuperare.e activitate sau funcţie). 2. Infirmitatea (impairment. de o manieră sau în limitele considerate normale. cum ar fi:' . incapacitatea şi handicapul. Pentru realizarea acestor obiective se impune: crearea de proftle funcţionale pentru fiecare categorie de patologie şi evaluarea programelor individuale de recuperare. La baza interpretării în clasificarea internaţională a diverselor categorii de deteriorări funcţionale stau: a.defect.restricţie d. Deficienţa se defineşte la nivel de organ sau sisteme. mai ales în condiţiile polipragmaziei.

educaţional (de instruire). psihologic şi social.sistemul musculo-scheletal: afecţiuni ortopédico-traumaticé. cauzată de boală sau accident. se remarcă faptul că infirmitatea se dezvoltă ca o consecinţă locală pe un organ/sistem afectat.__Cele mai importante categorii patologice cu determinări funcţionale . etc. Prezentând aceste categorii disfuncţionale.sistemul respirator: disfuncţii respiratorii de ordin obstructiv sau restrictive. In acelaşi timp trebuie precizat că nu orice infirmitate cu invaliditate determină handicap. Incapacitatea este rezultatul infirmităţii în disponibilitatea de a realiza diferite activităţi (exemplu: capacitatea de comunicare).alte manifestări: psihice.sistemul nervos: afecţiuni neurologice periferice sau centrale. de exemplu 'handicap de orientare în mediu. afectând performanţele şi disponibilităţile d'e a dezvolta diferite activităţi (dificultăţi de autoîngrijire. Unele forme pot fi prevenite. endocrino-metabolice. In ţara noastră. . insuficienţa veno-Iimfatică. . Handicapul reprezintă dezavantajul! social în urma unei infirmităţi sau incapacităţi. neurologice. c. arteriopatii periferice. 1 introducere în recuperarea medicală urmăreşte consecinţele infirmităţilor îri plan medical. Există încă dispute legate de. . 8 . noţiunile de handicap şi invalid. . corectate (ex: tratamentul chirurgical) sau ameliorate. . reumatologice.Cap. criteriile de apreciere au fost urmate de încadrarea în trei grade de invaliditate. HTA. urmată de reducerea veniturilor -aspecte reversibile sau mu. Pacientul devine dependent social şi profesional. de integrarejsocială. Există o relaţie univocă. în funcţie de intensitatea şi tipurile disfuncţionale. ceea ce justifică prezenţa resorturilor distincte medicale atât de Recuperare Medicală cât şi de Expertiză a Capacităţii de Muncă. de locomoţie). Noţiunea de invalid este strâns legată de reducerea parţială sau totală a capacităţii de muncă. dezvoltând diferite categorii de handicap. respectiv infirmitatea poate determina sau nu incapacitate şi la baza unei incapacităţi stă o infirmitate. senzoriale. care limitează sau intejrzice desfăşurarea vieţii normale.sistemul cardio-vascular: afecţiuni coronariene.

şi în diferite patologii. Dintr-o analiză mai veche afectarea funcţiei de relaţie. determinând aspecte disfuncţionale în grade variate de la incapacitate până la invaliditate. 1 introducere în recuperarea medicală cancerul.limitarea activităţii.!sau handicap. poate şă ducă la: . ¡ 9 .Cap. în grade diferite.

disponibilităţilor şi limitelor în programul de recuperare. Programele de recuperare cresc sau întreţin gradul de independenţă pentru un nivel optim funcţional.integrat socio-profesional.simptomatic -cu afectare parţială funcţional. chiar în stadiul terminal). Cele mai frecvente situaţii de incapacitate de muncă sunt: .boli cardiace şi vasculare.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală .independent la domiciliu. .profilaxie. .dependent de pat. sectorul curativ şi recuperare .simptomatic -parţial independent cu mai mult de 50% independenţă. .preocujparea medicală rămâne constantă în sectorul de acut dar prin implicaţiile jeconomice în 10 . 1/3 din disfuncţiî sunt induse de afectarea aparatului locomotor. . . mai mult de 50% dependent. Acest aspect de independenţă funcţională se poate aprecia prin costul economic al dependenţei. .mai aproape de normal (în acest moment există programe de recuperare şi pentru pacientul cu cancer. In funcţie de gradul afectării un pacient disfuncţional somatic are mai multe alternative: .spitalizare unică sau repetata.simptomatic -parţial dependent. 1 . :¡v¿ pacientului. ^gestea îi oferă pacientului mai multe zile de viaţă. Scala: . .afectările de coloană dorso-lombară (mai ales în mediul industrial prin solicitare fizică marcată.. dar pe care să ie trăiască în condiţii cât . sau situaţie ¡terminală. . . cu tablou clinic moderat simptomaticfuncţional în limite normale. ' Cel mai fidel parametru al valorii programului de recuperare este cel care măsoară gradul de realizare motorie.parţial dependent. (afectări vascilare periferice şi accidente vasculare cerebrale). De aici şi nevoia de scală pentru aprecierea posibilităţilor. sau în profesiile cu poziţie monotonă prelungită în şezut ). geriatrie.normal/asimptomatic.deces. In prezent.patologiile induse posttraurnatic.ÎţsC'V:. diferenţiat pe cele trei secţiuni de vîrstă : pediatrie. adulţi. între cele trei sectoare terapeutice .total dependent. . funcţională şi calitatea vieţii wîţ.

Cap. în special pentru patologiile dm sfera locomotor. în prezent. 11 . se desfăşoară programe medicale cu implicaţii comunitare. 1 Introducere în recuperarea medicală sfera patologiei cronice. I consecinţele disfuncţionale extrem de numeroase se acordă tot mai multă atenţie sectorului de profilaxie primară şi secundară şi sectorului de recuperare medicală. Astfel. prin I. care au scopul de a face cunoscute şi de a promova şi utiliza eficient diferitele programe de recuperare medicală.

12 .

cardiovascular. Se înţelege că înaintea instituirii unui program de recuperare se vor derula ca într-o peliculă cinematografică: . urmărind dinamica ei şi corelaţia cu celelalte suferinţe existente. evaluare care impune atât utilizarea regulilor clasice din semiologia generală. . psiho-social şi profesional în cazul li . care conturează terenul pacientului şi antecedentele.particularităţile cazului. In recuperarea medicală diagnosticul de bo'ală reprezintă prima etapă de evaluare a pacientului.Cap. respirator.aspectele funcţionale. din care se punctează elementele subiective şi obiective patologice: . ca urmare a unei boli sau traumatism.1 Premisele evaluării clinice din punct de vedere funcţional Spaţiul terapeutic al recuperării fuhcţionale trebuie să se desfăşoare pe fundalul unui bilanţ clinic şi ¡funcţional al pacientului. sistemul nervos etc. . i Aceste elemente sunt urmate de: . Examenul clinic trebuie să fie completat de aprecierea nivelului funţional. .modalităţile de evoluţie ale bolii.DISFUNCŢIE 2. 2 Evaluarea pacientului în reoupararea medicală CAPITOLUL 2 EVALUAREA PACIENTULUI ÎN RECUPERAREA MEDICALĂ PRINCIPII DE DIAGNOSTIC PRIVIND RELAŢIA BOALĂ . Prin evaluarea afectării sau pierderii nivelului funcţional fiziologic de relaţie. cu precădere pentru aparatul locomotor.bilanţul terapeutic anterior: .prezentarea clinică generală. cât şi utilizarea unor metode specifice de apreciere funcţională.elementele de anamneză.

se remarcă posibilitatea de ortostatism cu ajutorul unor suporturi.ADL). Analizând acest parametru legat de capacitatea de mişcare. 4. 2.rezolvare obiectivă . incapacitatea modifică pacientului comportamentul funcţional faţă de nevoile cotidiene. şi motivează obiectivele programelor de recuperare.2 . de tipul: . e) incapacitatea înseamnă. ameliorarea şi corectarea aspectelor funcţionale în contextul suferinţelor cronice este dependentă de capacitatea restantă a pacientului pentru adaptarea fiziologică şi psihologică. capacitatea de a desfăşura diverse activităţi în viaţa cotidiană (activity daily ¡iving. 3. se pot semnala diferite situaţii. desfăşurarea posibilităţilor de comunicare. dar şi psihosocial şi profesional.prezenţa parţială a forţei musculare permite transferurile.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală unor suferinţe cronice se stabileşte. 1. atât iniţiale cât şi în derulare. . se asociază tehnici de ortezare şi alte tehnici sau mijloace facilitatorii din terapia ocupaţională. se apreciază şi se evidenţiază.exemplu: absenţa mobilităţii active în membrele inferioare cu reducerea marcată a forţei în membrele superioare. aspecte legate de capacitatea de mişcare. Incapacitatea se poate modifica sau accentua în cursul bolii. cu nivel variabil de asistenţă. d) identificarea. se impune realizarea transferului din pat în scaunul rulant şi reînvăţarea verticalizării între barele paralele. integrarea socială. 1. de fapt. . de Următoarele: a) simptomele şi semnele care susţin un diagnostic de disfuncţionalitate diferă de cele care susţin diagnosticul de boală. integrarea psihologică. diagnosticul de tip disfuncţional care evidenţiază. pierderea funcţiei. între problemele cele mai importante de recuperare semnalăm: 1.afectare subiectivă şi obiectivă . b) jju-exiştă -o corelaţie liniară între boală şi gradul de dezvoltare al aspectelor disfuncţionale. 5. nu numai fizic. c) nu există o dinamică direct proporţională între boală şi aspectele disfuncţionale festantif. asistat. cum este cazul pacientului paraplegic. Pentru evaluarea modificărilor funcţionale legate de diferite patologii trebuie să se ţină-cont.

nu este nevoie de niri p intervenţie. . Activităţile în viaţa cotidiană (ADL) realizează o paletă extrem de' variată de situaţii. .corectarea fazei depresive prin îmbunătăţirea aspectelor disfuncţionale. ceea ce motivează bilanţul clinico-funcţional. atât ca receptivitate cât şi ca expresivitate. .există premisele pentru hrăni rea şi gestualitate de tip îmbrăcarea membrului superior. i 5) Statutul psihologic . pentru îngrijirea extremităţile inferioare şi îmbrăcat.necesar tehnic suplimentar -forţa musculară şi capacitatea de coordonare permit începerea exerciţilor de mers între bare paralele.subiectiv şi obiectiv . .iară probleme sociale imediate. dificultate în găsirea cuvintelor: .afazie senzitivo-motorie moderată.rezolvarea obiectivă în funcţie de capacitatea de instruire prin metode alternative de comunicare.posibilitatea de adaptare a unor echipamente şi de a solicita însoţitor la nevoie. 3.Cap. prezenţa specialistului de recuperare şi a programelor specifice de recuperare.terapeutic . între care se pot semnala:.dezvoltarea unei depresii.subiectiv şi obiectiv . privite izolat de problemele medicale de fundal. 4) Interacţia socială: . Aspectele funcţionale nu pot fi însă. asociind orteze de picior.posibilităţi adecvate de spitalizare şi resurse suficiente de îngrijire la domiciliu.subiectiv şi obiectiv . .scăderea nivelului de comunicare verbal.asistenţa tehnică este necesară pentru îngrijirea trenului inferior asistat. în această perioadă se sugerează să nu se utilizeze medicamentele antidepresive: . premiza impunând înţelegerea 13 . 2 Evaluarea pacientului în recupararea medicală . 2.relativ echilibrat. se utilizează telurici de îmbrăcare. —. . dar pacientul încă este dependent. .sunt posibile autohrănirea şi îngrijirea membrelor superioare asistat. Această prezentare dovedeşte că odată cu tratamentul problemelor medicale trebuie să se ţină cont de aspectele funcţionale..rezolvare obiectivă . Realizarea posibilităţilor de comunicare: .subiectiv şi obiectiv .

Cap. 2 Evaluarea pacientului în recupararea medicală responsabilă a cazurilor care revine medicului recuperare iar fiziokinetoterapeutul sau specialist de 14 .

Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală kinetoterapeutui desfaşurându-şi activitatea în cadrul echipei de recuperare. necesitând strategii specifice. ridicare). rostogolire. . Aspectele disfuncţionale apar cînd sunt afectaţi aceşti parametri. auz.. etc. din scaun la maşină). din scaun la toaletă. a se mişca în pat (mişcare laterală. a avea posibilitatea de comunicare (vorbire normală) şi de înţelegere a mediului şi a nevoilor proprii. mental.la gesturile de bază necesare pentru menţinerea independenţei personale. de a influenţa disponibilităţile în viaţa de familie şi profesională. de comunicare . a putea să se deplaseze (mersul cu scaunul rulant. 15 . proprioceptivă. a se ridica în şezut.). Din cele prezentate reiese că evaluarea pacientului pentru programul de recuperare nu se limitează la un sistem specific. corelând simptomele cu ecoul asupra nivelului funcţional. rolul şi semnificaţia acestor gesturi când nu le mai poate efectua. Pentru a construi un program de recuperare trebuie identificate aceste modificări şi utilizate metode ţintite care să amelioreze s_au sjic_rească nivelul funcţional. etc. 2. Capacităţile de a se hrăni.Individul sesizează importanţa. a avea un nivel senzorial satisfăcător (vedere.în care se consemnează motivele de solicitare ale actului medical. Grupul de activităţi cotidiene se referă. zonele disfuncţionale şi dinamica relaţiei dintre aspectele clinice şi pierderea funcţiei (exemplu: la un hemiplegie se notează posibilitatea de deplasare. ă realiza toaleta intimă. cu sau fără susţinătoare de mers). social şi profesional. a se spăla.toate acestea (la care se poate adauga o listă apreciabilă) realizează complexul de aspecte funcţionale care reflectă capacităţile. dureroasă. Se vor menţiona secvenţele cronologice. sensibilitate termică. disponibilităţile şi posibilităţile pacientului de a trăi independent. prezentând atât evoluţia clinică cât şi modificările funcţionăle (exemplu: dinamica tulburărilor de vorbire. scopul recuperării fiind de a creşte nivelul funcţional fizic. se notează simptomele..2 Evaluarea clinică Bilanţul clinic cuprinde: Istoricul . de îngrijire.).pacientul se exprimă: “eu nu pot să am grijă de mine”). a realiza transferurile (din pat în scaun.. dinamica tulburărilor sfmcteriene. modificarea nivelului funcţional mergând de la disfuncţia moderată până la handicap.

a diabetului zaharat. contextul social şi profesional. b) semne legate de patologii de fundal care sunt direct corelate cu patologia de recuperat (terenul cardio-vascular la un hemiplegie. cum ar ii: prezenţa hipertensiunii arteriale. ex. aceste simptome pot fi restrictive pentru nivelul solicitării de reantrenare fizică. hipo/anestezia la nivelul mâinii modifică controlul motor al prehensiumî. mersul şi performanţele activităţii cotidiene. scăderea capacităţii de concentrare întârzie perioada de învăţare a tehnicilor de autoîngrijire. trebuie completat cu informaţii legate de unele aspecte disfuncţionale: a) semnele de modificare ale statutului anatorno-funcţional normal. c) nivelul funcţional rezidual al sistemului sau al părţilor neafectate de boală şi care nu trebuie neglijate în contextul programului de 16 .după identificarea aspectelor disfuncţionale din istoric şi corelarea cu tabloul clinic. limitarea mobilităţii articulare sunt manifestări fiziopatologice.sistem musculo-scheletal: durerea. Nu se vor neglija: condiţiile de viaţă. . cu implicaţii funcţionale care pot afecta prehensiunea. modificările degenerative reumatismale de tip coxartroză sau gonartroză într-o suferinţă posttraumatică). Coxartroza sau gonartroza decompensată algic şi dinamic. Acestea pot modifica prognosticul bolnavului atât vital cât şi funcţional. hipotrofia musculară. a claudicaţiei membrelor inferioare. Examenul clinic obiectiv . dispneii. consumul de alcool şi cafea etc. tulburărilor de ritm.a. Examenul clinic obiectiv va nota afectarea funcţională la nivel de: . . edemul distal.ş.aparat cardio-vascular analizat pune în evidenţă: prezenţa durerii precordiale. prezenţa altor patologii şi a unor-complicaţii.sistem nervos: apreciere detaliată a tabloului clinico-funcţional neurologic de tip periferic sau central şi a unor aspecte particulare de integrare. . formulându-se diagnosticul clinioo-funcţional ex. intervenţii chirurgicale.aparat respirator: prezenţa disfuncţiei respiratorii de tip obstructiv sau restrictive. tipul de dietă. inflamaţia articulară/periarticulară.Recuperare Medicală Programul de recuperare trebuie să ţină cont de fundalul patologic: traumatisme.

Cap. hipoacuzia sau 17 . Disponibilităţile de comunicare Analiza capacităţii vizuale. 2 Evaluarea pacientului în recupararea medicală recuperare. Astfel. auditive şi a vorbirii poate pune în evidenţă defecte de comunicare care interferă cu programul de recuperare. pierderea cîmpului vizual. în special la pacienţii cu accidente vasculare cerebrale sau traumatisme craniene.

aprecierea nivelului senzitivo-senzorial. zgomotele cardiace. cât şi programul de recuperare. .incontinenţa urinară favorizată de ruptura de perineu.prezenţa faciesului cianotic.modificări de coordonare.mărimea cordului.temperatura cutanată. Examenul neurologic se desfăşoară după bilanţul clinic neurologic clasic. . izolându-1).modificări globale sau segmentare ale formei toracelui.inventarierea celor 12 nervi cranieni. . senzaţii particulare perineale. In cazul instituirii programelor de kinetoterapie de tip activ sau rezistiv şi a prezenţei unor afectări cardio-respiratorii. Poate pune în evidenţă: .edemul periferic. Afectarea .modificări funcţionale la nivelul cerebelului. Aprecierea rezervei cardio-pulmonare Nivelul programelor de solicitare prin exerciţii fizice va fi stabilit numai după ce se cunoaşte rezerva cardio-pulmonară. . . modificări de tonus ale sfincterului anal sau de reflex bulbocavemos. . Se vor identifica diferite modificări cum ar fi: . Examenul genito-urinar şi rectal poate pune în evidenţă modificări ale controlului sfincterian urinar sau intestinal (exemplu: . fapt care plasează bolnavul într-o situaţie particulară.aprecierea nivelului motor. pacientul va fi monitorizat şi programul va fi adaptat.prezenţa sau absenţa reflexelor osteotendinoase şi modificările lor patologice.aprecierea nivelului psihoemoţional. ritmul. .modificări ale funcţiilor cerebrale. . factori importanţi cu valoare predictivă pentru independenţa funcţională.modificări sţeţacustice bronho-pulmonare. .pulsul periferic şi la carotidă. .coordonării poate influenţa controlul voluntar al prehensiunii şi mersului.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală surditatea sunt deficienţe senzoriale care influenţează negativ atât comportamentul pacientului. Evaluarea cerebrală trebuie să evidenţieze şi 18 . . . Pentru aprecierea funcţiei respiratorii se urmăresc: .dinamica tensiunii arteriale. .

. cu ajutorul goniometrului . chiar accidente. Tulburările de sensibilitate proprioceptivă determină disfuncţii importante de integrare în mediu. Bilanţul articular apreciază capacitatea de mişcare articulară.modificările sensibilităţii termice (pentru cald şi rece). asistentul de fizioterapie. 2 Evaluarea pacientului în recupararea medicală factorii perturbatori de comunicare. prin imposibilitatea realizării corecte a reacţiilor de tip feed. Modificările sensibilităţii termice şi dureroase pot crea dificultăţi mari pacientului. kinetoterapeut sau specialist de terapie ocupaţională. de stereognozie. . apreciind modificările asimetrice. atitudini particulare. . 19 . tactile (discriminarea a doua puncte cutanate). Examenul se va face bilateral.) deformări. . dureroase (superficiale şi profunde). prezenţa unor modificări fiziopatologice (hipo/atrofie. Examinarea senzorială poate pune în evidenţă: . ortoped. toate având în final acelaşi scop. fiind urmată de un program care să stimuleze capacitatea pacientului de a învăţa şi de a se implica în programul de recuperare. spasticitate).back şi feed-before la nivel locomotor. 2. Acest instrument dă valori obiective apreciind gradul de mobilitate şi este asemănător unui raportor cu un braţ fix care se jişează în axul membrului de testat şi un braţ mobil.modificări ale sensibilităţii vibratorii.mobilitatea articulară şi modificările ei în diverse axe de mişcare. dezaxări. ce urmăreşte segmentul ce se mobilizează. apreciind gradul de mobilizare.aspectul.3 Examinarea musculo-scheletalâ Prin examenul aparatului locomotor se apreciază:. goniometrul este un instrument de interpretare funcţională.aspectul maselor musculare. modificările clinice articulare şi periartifiulare. simetrice sau încrucişate. tonusul şi forţa musculară. . volum. S-au conceput diferite tipuri de goniometre. contracturăretractură. lungime. deviaţii (dimensiuni.Cap.modificări ale sensibilităţii . utilizat de specialistul de recuperare.

contactura în flexie prelungită cu apariţia unui flexum (flexie patologică). care în stadiul ireductibil face imposibilă extensia. (Odată cu bilanţul articular se pun în evidenţă: 20 . care poate duce la hiperextensie exp. gen recurvatum cu risc dé entorsă repetată.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală laxitatea ligamentară.

21 . 2 Evaluarea pacientului în recupararea medicală . . agonişti/antagonişti şi sinergici. cât şi prezenţa unghiului funcţional. . Acest unghi.colaborare satisfăcătoare cu pacientul.laxitate complexă capsulo-ligamentară (exemplu: la nivelul genunchiului mişcări de lateralitate sau antero-posterioare). cu/ fără reacţie inflamatorie. Prin controale repetate se pop analiza tipul şi dinamica evoluţiei.cunoaşterea corectă a anatomiei funcţionale a sistemului muscular. stabilind un program etapizat. forţei şi rezistenţei musculare se poate realiză prin bilanţul sau testing-ul muscular element de semiologie funcţională a aparatului locomotor. Această metodă necesită: . denumit şi unghi util de mişcare este zona cèa mai solicitată în viaţa cotidiană şi profesională. prin comparaţie cu mobilitatea normală controlatéral. la fiecare bolnav. cât şi relaţia cu celelalte elemente mio-artro-kinetice ale segmentului. Bilanţul muscular O apreciere obiectivă a tonusului.anchiloza (fibroasă sau osoasă). . deci este unghiuf dë mişcare absolut necesar pentru dezvoltarea mişcărilor fiziologice.Cap.blocajul articular (fie de tip mecanic. Nu poate da o interpretare corectă şi de utilitate reală în cazul leziunilor cerebrale centrale. aspecte care ţin de rolul şi poziţia grupelor musculare (ex.starea de relaxare a pacientului. în programul de recuperare este un instrument de lucru care se utilizează repetat. sau prin corp străin intraarticular). .redoarea articulară de cauză mecanică. ca în traumatism de menise. . mai ales la pacienţii cu spasticitate crescută. Se poate aprecia mobilitatea şi fără goniometru. Practic. în analiza mobilităţii articulare se apreciază atât gradul maxim de mobilitate (în toate axele şi planurile de mişcare fiziologică). cu suferinţe reumatismale sau suferinţe neurologice periferice. Bilanţul muscular este un element de apreciere clinico-funcţională în diferitele consecinţe funcţionale locomotorii la pacienţi cum ar fi: posttraumatici. metoda ajutând la aprecierea prognosticului funcţional al pacientului. iniţial apreciind nivelul funcţional şi lezional privind atât factorul muscular şi afectarea altor structuri (deficitul muscular neurogen).

Pentru bilanţul muscular. îmbrăcareai. prin care se apreciază tensiunea în tendon şi masa musculară. Capacităţile funcţionale evaluate curent sunt: capacitatea de autohrănire. mobilizarea în diverse situaţii şi posibilitatea de deplasare. echipa de recuperare. igiena personală.Se apreciază modificările funcţionale cerând pacientului să execute anumite gesturi sau mişcări cum ar fi: mersul. îmbrăcatul. capacitatea de transfer. Sistemul are scala 0+5. contracţie modestă fără executarea mişcării.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală . / Valoarea 0 = nu se simte tensiune înjtendtjm'şi masa musculară. Valoarea 4 = contracţia realizează mobilizarea segmentului contra gravitaţie plus o rezistenţă medie. adoptat şi la noi în ţară.independenţă sau dependenţa în realizarea diferitelor capacităţi funcţionale. dar este necesară o cunoaştere a acestei secvenţe clinice şi de către specialistul de medicină generală care completează. fizioterapeut. 22 . Se notează: .controlul fenomenelor dureroase şi asocierea unui bilanţ articular pentru a aprecia factori de corecţie sau de eroare. prin dispensalizare. transferul în şi din scaunul cu rotile sau pat. cititul etc. Valoarea 1 = apare tensiune în terţdon şi masa musculară. specialist în terapie ocupaţională. Valoarea 3 = contracţia este suficientă: pentru a deplasa segmentul antigravitaţional. psiholog asistenţă socială). scos de sub forţa gravitaţiei sau orice altă rezistenţa. există Un sistem de cotare internaţională. statutul mental. kinetoterapeut. dar fără altă rezistenţă. I Valoarea 2 = se realizează o contracţie prin care se deplasează segmentul. Valoarea 5 = contracţia este posibilă şi realizează deplasarea segmentului contra gravitaţie plus o rezistenţă marcată (rezistenţă maximală). Aceste situaţii funcţionale pot fi apreciate prin teste obiective de specialistul de recuperare şi întreagă echipă a sectorului de recuperare (fiziokinetoterapeut.4 Examenul funcţional în activităţile cotidiene . forţa şi rezistenţa muşchiului. balansul. nu apare ! schiţă de contracţie. practic muşchiul este denervat. 2.

Transferurile . 2 Evaluarea pacientului în recupararea medicală - nevoia de asistenţă.necesitatea unui echipament auxiliar. alte situaţii funcţionale.nu se poate realiza acţiunea nici cu ajutorul unei persoane sau echipament.'7777~'~------------------* j 2. să se hrănească sau să se ocupe de igiena personală.se capacitatea de echilibru în diverse situaţii. mobilitatea în deplasare. Se notează deviaţiile de la balansul normal. acţiunea este executată în totalitate de către altă persoană. Astfel se cere pacientului să se îmbrace.este nevoie de ajutorul altei persoane în mod minim .reprezintă complexul de mobilizări în diverse situaţii cum ar fi: mişcarea în pat. Se observă coordonarea.capacitatea de independenţă sau executarea acţiunii de către altcineva.. Balansul . ./ : ’ ". îmbrăcare. punându-se în evidenţă mai bine în mersul rapid. fie prezenţa unui însoţitor.se apreciază pentru a obţine o imagine obiectivă a capacităţii funcţionale.cererea de asistenţă “te rog ajută-mă!” sau “ nu pot să fac!”. . Nevoia de control (supervizare) .moderat sau maxim. Este necesară cunoaşterea ciclului de mers normal 23 . asistenţa . cât şi disponibilităţile de redresare în momentele de balans cu destabilizare. 4. capacitatea de a se ridica în şezut şi de a reveni în clinostatism. ■ • 3. sau alte tipuri de control. . viteza. • ’ • . mers de tip orteze. _• ( 1. de a realiza deplasarea din pat în scaunul rulant şTdin scaunul rulant în.urile ritmice”). Mobilitatea şi deplasarea . Nivelele de dependenţă sunt următoarele: fy .Cap..sunt elemente funcţionale care pun în evidenţă capacitatea de a folosi un scaun cu rotile sau de a merge. Se notează: . şi deviaţiile schemelor de mişcare (“pattem.balansul.~~7.se testează în poziţia şezând şi în picioare. Activităţile cotidiene . mersul şchiopătat. proteze). Dependenţă . fie asistenţă tehnică (mijloace tehnice ajutătoare pentru autoalimentare.se pot efectua activităţi fără asistenţa verbală sau fizică. apreciindu. Independenţa . transferurile. Se notează mersul pacientului fără sprijin.sunt necesare instrucţiuni verbale ' . Nevoia de.

faze care la rândul lor au mai multe etape. afectarea sistemului mio-artro-kmetic duce la o balansare a corpului mai puţin ritmica. Mersul fiind o funcţie automată. faza de repaos şi faza de pendulare. Cele mai comune cauze ale tulburărilor de mers sunt: lungimea inegală a membrelor inferioare. 24 .“ cumddîîîcări de coordonare. în momentul deplasării pacientul îşi modifică şi îşi caută noua poziţie a centrului de greutate.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală care are două faze.IhâTlehlă.

. ' Asisţenta_capaciţătilor funcţionale r . . tulburările de statică plantară XWrcquin). 2 Evaluarea pacientului în recupararea medicală hiperlaxitatea Iigamentară şi instabilitatea articulară. . anchiloza. .Cap. Hrăni re îmbrăcare Igienă Toaletă Mobilizarea in pat Transfer Mobilitate/ scaun cu rotile Mobilitate/ mers Conducere auto 25 . Independent cu Funcţia Independent 1 Nevoie de asistenţă Total dependent "1 I 11 t îl . .

1 Adriana Sarali Nica Recuperare Medicalii .

1. Premisele teoretice actuale şi ariile de utilizare ale kinetoterapiei Analiza funcţională a structurilor osteo-musculo-articulare se 23 . suferinţe reumatismale. utilizând. Definiţie Kinetoterapia. se defineşte ca terapie prin mişcare. 3. energia mecanică în scop funcţional. respiratorii şi altele. cu implicare adaptativă loco-motor. sunt solicitate atât activitatea cardiovasculară cât şi cea metabolică.Kinetoterapia de recuperare este cea mai nouă componentă a medicinei fizice şi în acelaşi timp reprezintă metodologia activă de bază pentru refacerea funcţiilor sistemelor complexe mio-artrokinetice şi cardio-respiratorii ale organismelor afectate de boală sau traumatisme " Programele de recuperare medicală urmăresc refacerea unor funcţii diminuate sau creşterea nivelului funcţional în diverse suferinţe. Acest element de orientare al solicitărilor se poate folosi în programele variate biomecanice şi are multiple aspecte relaţionale. curative şi de recuperare. iar în cazurile de solicitare intensă fizică. cardio-vasculare.Cap. Este o formă terapeutică individualizată care. formă de terapie de tip conservator. suferinţe neurologice de tip periferic sau central. cum ar fi sechelele post-traumatice.2. plecând de la programe de exerciţii fizice statice şi dinamice se poate folosi în programele terapeutice profilactice (kinetoprofilaxie).. Solicitările de tip mecanic trebuie să fie aplicate echilibrat privind balanţa repaus-mişcare. Cel mai important grupaj metodologic de lucru în programele de recuperare este kinetoterapia. 3. 3 Kinetoterapia CAPITOLUL 3 KINETOTERAPIA .

a cercetărilor de 24 .. Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală realizează pe baza datelor fizicii actuale (biomecanică).

25 .Cap. b) kinetoterapia de tip curativ care se intrică cu sectoarele de tip profilactic şi de recuperare. a modemelor investigaţii apreciate prin studii în dinamică. în kinetoterapia se studiază: . Obiectivele kinetoterapiei Cele mai importante obiective sunt: 1. a noilor achiziţii de neurofiziologie şi fiziopatologie. Astfel.menţinerea unui nivel funcţional somatic satisfăcător. situaţiile în care se corectează mecanismele neuro-musculare deficitare.mecanismele neuro-musculare şi articulare care asigură organismului activităţile motrice normale. Kinetoterapia ca modalitate terapeutică. j 3. aparent normale sau patologice. ţinând cont de particularităţile biomecanice ale zonei implicate şi ale lanţului biomecanic. îşi găseste aria de utilizare în cele trei secţiuni de asistenţă medicală. .creşterea nivelului funcţional (în acest caz fiind vorba de o profilaxie primară). 3 Kinetoterapia fiziologie' adaptativă. . .aplicarea unor programe de prevenire a agravării sau de apariţie a complicaţiilor morfo-funcţionale în unele boli cronice (profilaxie secundară). putându-se descrie: a) kinetoterapia profilactică. capacitatea de adaptare la efort. Refacerea forţei musculare şi creşterea rezistenţei musculare. c) kinetoterapia de recuperare reprezintă în momentul de faţa secţiunea cea mai importantă în programele de recuperare medicală şi urmăreşte prin intermediul unor programe de exerciţii fizice: . de tip conservator. .creşterea nivelului funcţional. ce cuprinde totalitatea metodelor şi mijloacelor de kinetoterapie prin care se urmăreşte: .posibilităţile şi limitele programelor de kinetoterapie în diferite situaţii.refacerea funcţiilor diminuate. .realizarea unor mecanisme compensatorii adaptative (de tip intrinsec sau extrinsec). în situaţii de readaptare funcţională.3.

.1. 26 . Motivaţia fiziologică şi fziopatologică a programelor de kinetoterapie Suportul anatomo-funcţional al programelor de kinetoterapie este aparatul mio-artro-kinetic. cardiovascular. ceea ce presupune o solicitare înaltă a sistemului respectiv. J 3. . Nivelul solicitării trebuie să fie suficient de înalt. 3. dar în unele situaţii acest spaţiu de solicitare este foarte redus. 3. . lipsa de apreciere corectă a limitelor de solicitare ducând la decompensări (cum este cazul: testarea la efort la pacienţii coronarieni).se urmăreşte adaptarea unor programe specifice mecanismele neuro.4.creşterea mobilităţii articulare. Astfel.se analizează diferitele elemente fiziopatologice şi modificările biomecanice patologice. . dar în limitele normalului definind eustres-ul. în contextul programelor de KKT: . Ameliorarea funcţiei de coordonare. Aceste obiective nu se pot realiza corespunzător decât în contextul unui nivel psihic echilibrat şi al unui nivel funcţional satisfăcător al celorlalte elemente din complexul mio-artro-kinetic. Limita între eustres şi stres are o variabilitate foarte mare. este necesară creşterea nivelului adaptativ prin antrenarea funcţii. respectiv aparatul locomotor.reeducarea respiratorie.se studiază mecanismele neuro-musculare şi articulare ce asigură activitatea motrice normală. dependent de nivelul funcţional al pacienţilor. control şi echilibru. de o complexitate şi armonie greu de înţeles sau de bănuit. ţ . Creşterea şi adaptarea capacităţii de efort.4. Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală 2.reeducarea sensibilităţii. remanierea osoasă fiind dictată de solicitarea mecanică. . respirator. solicitare de tip stresor.kinetice. Oasele se plasează ca poziţie şi formă intr-o dispoziţie funcţională. KTT are multiple faţete aplicative. Pentru refacerea unor funcţii ale aparatului locomotor.musculare şi articulare în vederea corectării unor deficienţe mio-artro. De aceea trebuie analizate şi celelalte obiective ale kinetoterapiei: relaxarea. .corectarea posturii si aliniamentului corpului.

3 Kinetoterapia iar forma osului oferind anumite disponibilităţi mecanice (forma face funcţia. iar la rândul ei aceasta asigură forma). 27 .Cap.

După tipul structural de conexiune între suprafeţele osoase se descriu: - articulaţii fibroase. - lichidul sinovial. pe primul loc situându-se balanţa fpsfo-calcică- Dacă fiziologic osul se dezvoltă ca structură de rezistenţă şi stimulul de realizare şi întreţinere a acestei calităţi este chiar solicitarea mecanică permanentă. care permit conexiunea şi stabilitatea între - articulaţii cartilaginoase/fibro-cartilaginoase. - membrana sinovială. ca reacţie faţă de agresiunea mecanică (mai ales pentru suprafeţele articulare portante). 3. de la el repaus va suferi. oarecare grad de mobilitate. solicitările osoase sunt anormale (insuficient sau excesiv) osul suferă modificări importante: fie apare osteoporoza. care prezintă structuri capetele osoase. permiţând alunecarea suprafeţelor cu frecare minimă. - alte structuri motivaţie 28 specifice funcţională intraarticulare. Articulaţiile sunt structuri ce permit conexiunea între diferitele oase. . transformând-o într-o cavitate virtuală. ce acoperă capetele osoase în contact. înalt specializate pentru a asigura mobilitatea articulară. ce umple cavitatea articulară. Este o structură biomecanică extrem de complexă. duce la modificări de structură şi de rezistenţă. Astfel. Deci are nevoie de solicitare mecanică prin programe de kinetoterapie. de la kinetoprofilaxie la recuperare. cu calităţi speciale de lubrefiere şi amortizare. fie apare osteofitoza. Liniile de forţă se organizează după traiecte bine definite. prin insuficienţa sau absenţa stimulului mecanic. fie congenital fie dobândit. (ex. intermitent la lipsa repaus de solicitare complet. din punct de vedere funcţional sunt fixe.cartilajul hialin. Acest tip de articulaţii sunt alcătuite din: ..2. bogată în celule imunitare. structură avasculară şi lipsită de inervaţie.4. urmată de osteoporoza de inactivitate. prezentând un grad variabil de mobilitate. mobile. Dacă. care permit un - articulaţii sinoviale (diartroze). prezente cu biomecanica bine definită.Adriana Sarah Nica Medicală Recuperare "Osul” se dezvoltă în funcţie de solicitările mecanice şi are două aspecte particulare: volum minim şi rezistenţă maximă. dar variabilă şi adaptată.» . fiind în acelaşi timp un segment de schimb electrolitic. în condiţii fiziopatologice mecanică.

meniscurile). 29 .

receptori încapsulaţi de tip Pacini. legate de mecanoreceptorii capsulei şi pliurile de grăsime. amplitudinea şi rapiditatea mişcărilor. osteo. pentru adaptări rapide. - un grup de fibre groase mielinice de calibru mediu ( 6 -H2 p). Circulaţia' limfatică articulară este asigurată de două reţele de drenaj: superficial şi profund. sinovial şi epifizar. Inervaţia ramuri diartrozelor provenind de la mai se realizează mulţi nervi prin numeroase periferici. în capsulă şi ligamente. - organ Golgi. adesea pătrunzând în articulaţie împreună cu vasele. Funcţional.culeg informaţia prédominent pentru adaptările de tip lent. realizând baza de date de tip 30 . Populaţia de fibre nervoase este reprezentată atât de fibre mielinice cât şi amielinice : - un grup de fibre aferente groase. fibre de la nivelul mecanoreceptorilor ligamentari. dintre care unele transmit informaţia nociceptivă aferentă. în special în fazele extreme ale mişcării. culeg informaţii diferite: - receptorii de tip Ruffini sunt mecanoreceptori de tip static si dinamic. - un grup de fibre subţiri (<5 p). mielinice. inervând capsula şi sinoviala. realizând patru reţele etajate. - receptorii de tip Pacini sunt mecanoreceptori de tip dinamic. 3 Kinetoterapia Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală Vascularizaţia diartrozelor este bogat reprezentată. - organul Golgi articular. între aceste sisteme realizându-se anastomoze. Receptorii articulari se organizează pe mai multe tipuri de structuri: .capsulare şi în fascia periarticulară.' '¿Orr’jC^ /¿f a Qxv'hivÇt \/iyA t SouA. ÇOI/^ÎX & Li i^LcJ^Cf^ fnfpriîniiï Cap. la nivelul joncţiunii capsulo-ligamentare. de tip Ruffini. este un mecanoreceptor sensibil la modificări de poziţie şi direcţia mişcării. articular. Receptorii informează permanent centrii nervoşi despre aspectele de statică şi dinamică articulară. aceştia semnalează poziţia articulară. Adesea se constată asocierea dintre receptorii încapsulaţi. Există un sistem complex sanguin capsular. Ramurile arteriale pătrund în ţesutul capsular şi se ramifică în ţesutul sinovial. modificările de presiune articulară."wâ r*. - receptori necapsulaţi. iar altele eferenţele vasomotorii şi simpatice. direcţia. amielinice. - fibre nervoase libere. receptorii de tip Ruffini şi terminaţiile nervoase libere realizând “triada proprioceptivă”.

suprafaţa articulară este un segment de sferă. ar trebui să asigure o mişcare perfectă cu suprafaţa geometrica perfect regulată.în timpul mişcării prezintă structuri 31 .proprioceptiv. \ Clasificarea diartrozelor se poate ordona după: - criteriul morfologic . corespunzând solicitărilor mecanice permise fiziologic. - articulaţii sferoidale-enartroze . cu suprafeţele articulare plane sau uşor curbate. - articulaţii de tip trohlee-permit un grad de libertate (exp. cu accent pe stimularea proprioceptivă. articulaţiile scapulo. articulaţia tibio-tarsiană şi humero-cubitală). Analizând diferitele aspecte de biomecanică articulară se constată prezenţa unor aspecte particulare privind concordanţa.artrodii. - articulaţii de tip condilian. geometrie variată (exemplu: sferică. suprafeţele articulare având aspectul de cilindru gol şi altul plin ( exp. extreme de importantă în programele de KTT. două sau trei grade de libertate. Ţinând cont de aceste criterii se descriu următoarele categorii de articulaţii mobile: - articulaţii plane . permiţând mişcări de alunecare (exp. Articulaţii discordante . cu suprafeţe articulare duble (exp.prezintă un segment convex şi unul concav. cilindrică).humerală şi coxo-femurală). articulaţia radio-cubitală). discordanţa şi congruenţa articulară. - articulaţii elipsoidale-condiliene . fără obstacol sau reţinere la mişcare.descriiridu-se articulaţii cu suprafeţe diferite.în practică nu există. - articulaţii de tip şelar.sunt articulaţii cu un contact extrem de redus. permiţând mişcarea în trei axe (exp. articulaţiile interapofizare vertebrale). - articulaţii pivotante de tip trohoid. permiţând doua grade de libertate (exemplu: articulaţia metacarpo-fal angiană). Articulaţii congruente . Articulaţii concordante .descriidu-se articulaţii cu unu. - criteriul funcţional . articulaţia temporo-mandibulară şi femuro-tibială).

care îşi relevă importanţa mai ales la poziţia finală a mişcării. 32 . ligamente. tendoane). când sunt puse în tensiune maximă structurile periarticulare (capsula.Adriana Sarah Nica Medicală Recuperare de stabilitate.

fie mişcarea de rotaţie intemă-extemă. între limite considerate ca fiziologice. pentru a păstra axul de mişcare şi a nu dezvolta rupturi de părţi moi musculo-capsulo-ligamentare şi tendinoase. periartrita scapulo-humerală). cât şi temutele traumatisme vasculo-nervoase. Aprecierea mobilităţii este necesară pentru: 33 .: mişcările în articulaţia genunchiului).ca mişcări de balansare. într-un ax perpendicular pe suprafaţa fixă. abducţia şi adducţia). în vederea ameliorării forţei şi rezistenţei musculare este nevoie de: — integritatea oaselor. abducţia şi adducţia . 3 Kinefoterapia Mişcările diartrozelor realizate sub acţiunea grupelor musculare de vecinătate se pot descompune în mişcări simple (translaţie. extensia. fie în articulaţiile epifizare mişcări angulare (flexia. In contextul unui coeficient de frecare articular foarte scăzut. realizând flexia. cu risc de organizare fibroasă periarticular (ex. - pivotarea şi rularea. Referitor la structurile osoase şi articulare. realizând prin rotaţie. Lipsa de solicitare mecanică este factor de reducere a mobilităţii prin efectul negativ asupra schimburilor metabolice. bilanţ articular grosier şi prin goniometrie.prezenţa unei mobilităţi articulare satisfăcătoare care să permită deplasarea segmentelor.mişcare prin care un punct se deplasează pe o suprafaţă. mişcare ce necesită frecare. Articulaţia mobilă se întreţine prin mobilizare. rularea se transformă în mişcare de translaţie şi alunecare (ex. extensia. pivotarea se realizează când o suprafaţă pivotează pe alta. rularea reprezintă deplasarea suprafeţelor una pe cealalta prin puncte de contact diferite în fiecare moment. Suprasolicitarea articulară duce la uzură rapidă. Mobilitatea articulară se poate aprecia prin examen clinic. Mişcarea suprafeţelor articulare se realizează diferit în funcţie de suprafaţa articulară prin: . pentru desfăşurarea unui program de KTT dinamic. realizând artrita de tip mecanic cu fnodificări secundare de cartilaj hialin.alunecare . membrana sinovială reacţionează.n Cap. pentru a permite aderenţa suprafeţelor articulare. ■ . osteoscleroză). de tip artrozic (osteofite. rotaţie) şi se recompun în mişcări complexe (circumducţie).

Adriana Sarah Nica Medicală Recuperare .aprecierea amplitudinii articulare normale în toate axele şi planurile de mişcare. 34 .

functională prezenţa miofilamentelor de actină şi de miozină.afectare de nerv (prin tracţiune.3.afectare musculo-tendinoasă. 3 Kinetoterapia . contractându-se. . tranzitorie în zona muşchilor biarticulari care nu pot tolera o amplitudine completă.limitare prin pierderea proprietăţilor elastice necontractile(capsulă. Ţesutul conjunctiv moale. osoasă. .abducţie-adducţie). pot fi urmate de contracţie musculară de apărare şi reducerea mobilităţii. .reacţie inflamatorie dorsală. disponibil la solicitări mecanice diferite.patologia osoasă sau cartilaginoasă. hem'ofilie. Dintre cauzele de limitare locală a mobilităţii articulare: .limitare prin reflex articular. fie realizează o poziţie mai 35 .articulare şi periarticulare. capsulo-tendinoasă. solicitând ambele articulaţii (ex.aprecirea stabilităţii articulare şi a prezenţei unor modificări fiziopatologîce. compresie sau sindrom canalicular). Limitarea articulară simetrică poate fi indusă de: . posttraumatic) sau afectări locale (afectarea articulară. Cauzele de limitare a amplitudinii articulare pot avea la bază afectări generale (exp. .fiziologic poate să apară o limitare moderată. ligamentarâ.patologie ligamentarâ. Limitarea articulară asimetrică este indusă cel mai frecvent de următoarele cauze: . ~ limitare de origine nociceptivă . PR. tendinita sau tracţiunea pe nerv. aceasta referindu-se la interesarea cuplului de mişcări intr-un plan sau altul (flexieextensie. .Cap. . Se poate dezvolta o limitare simetrică sau asimetrică. Masele musculare striate au ca particularitate anatomo. musculară.: muşchii ischio-gambieri şi gemeni din tricepsul sural). ce determină proprietăţile contractile. elastic.4. 3.reacţie sinovială cu poziţie antalgică şi contractură reflexă. compresibil şi rezistent. vasculo-nervoasă).redoare de tip capsulo-ligamentar. ligamente) şi a ţesutului extensibil şi contractile.

dar echilibrat. tronculară sau de nerv periferic). la etaj medular de integrare. iar pe altele. Când influxul neurvos lipseşte sau este insuficient. embolie etc.în acest caz după Bilanţul muscular şi EMG se decide utilizarea eletrostimulării jje musculatura denervată şi introducerea unor programe de KKT de tip pasiv.4. acesta are nevoie de comanda de contracţie nervoasă şi de realizarea parametrilor fiziologici de contracţie. cvadriceps ). verticalizare. Secvenţa corticală ce controlează şi corectează acţiunile subcorticale lipseşte. Pentru întreţinerea funcţională a muşchiului striat. Deteriorările secvenţelor neurologice de la nivel de receptor (fusul neuro-muscular.paralizia sau pareza de tip periferic (prin afectare radiculară.paralizia de tip central (ex. în funcţie de topografia leziunii neurologice se descriu: . reprezentare corticală. plexalâ. se constată fibroză şi organizarea de contracturi -retracturi (exemplu:muşchii ischiogambieri). în repaus. prin accident vascular cerebral hemoragie.).4. grupe musculare de tip agonist. aparatul tendinos Golgi). cât şi pe căile ascendente şi descendente ale integrării neuromotorii pot duce la modificări ale activităţii musculaturii striate. fie deplasează segmentele. care în faza iniţiala poate avea aspect de paralizie de tip flasc. hipotrofie până la atrofie de inactivitate pe unele grupe musculare (exemplu: muşchii fesieri. talamus. mers şi prehensiune. aceasta fiind una dintre premisele fiziologice pentru gestualitatea normală. mai ales într-un repaus prelungit se dezvoltă hipotonie. prin contracţia de tip dinamic (izotonic). Structurile nervoase Activitatea musculară se realizează la parametri fiziologici printr. prezentând o mare varietate de modificări fiziopatologice. analiză şi de efectuare neuro-motorie în limite fiziologice.un complicat proces de recepţie al excitaţiei nervoase şi de răspuns motor muscular. fixă de rezistenţă (contracţie izometrică).antagonist. care are nevoie de lanţul de integrare. iar în următoarele luni paralizie de tip spastic. 3.Adriana Sarah Nica Medicală Recuperare stabilă. abductori ai coapei. . activitatea centrilor medulari scăpând de 36 . unele faţă de altele. în desfăşurarea unei mişcări participă de o manieră diferită. joncţiune mioneuronalâ.

).sincineziile. aprecierea desfăşurării tipurilor de prehensiune şi gesturi uzuale.Cap.aprecierea diferitelor tipuri de pense (digitale. prezenţa unor deviaţii. spasticitatea şi. notând modificările trofice cutanate. - posibilităţile de comunicare (tulburări de vorbire. .nivelul educaţional. solicitări diverse cu rotaţii şi tendinţa la dezechilibrare etc. musculare (tonus modificat). Pentru ameliorarea activităţilor cotidiene şi profesionale. în care se apreciază elementele subiective şi obiective. - aprecierea disponibilităţii pacientului pentru mobilizare. Programele de exerciţii fizice terapeutice ţintite pe diverse grupe musculare trebuie organizate vizând balanţa muşchi agonişti-antagonişti. refacerea gestualităţii. 3 Kinetoterapia sub control.bilanţul funcţional articular şi muscular. posibilitatea de verticalizare. la marginea patului. Modalităţi de efectuare a programelor de 37 . deformări sau poziţii particulare de solicitare. peiltru organizarea programelor de KTT este necesar un bilanţ complex care include: - bilanţul clinic. accidentat. constatând modificări de lungime. . programul trebuie sa ţină cont de toate elementele lanţului cinematic.. urcatul/coborîtul scărilor. . mersul în diverse situaţii-pe teren plat. apare hiperreflectivitatea osteo-tendinoasă. Când se stabileşte programul de kinetoterapie (KTT) trebuie să se ţină cont de starea iniţială a ţesuturilor şi de tipul de patologie dezvoltat. - corectarea poziţiilor de solicitare.digito-palmare etc). 3. . volum ale diferitelor segmente. Căutăm mişcările a unor trucate. comunicare. auz. - bilanţul gestualităţii: .mobilizarea în pat. Concomitent se apreciează starea troficităţii globale şi segmentare. văz etc. formă.adaptarea la efort. prin comparaţie şi pe baza simetriei. urmărind: . .5. De aceea. încărcare . - combaterea unor poziţii vicioase sau mişcări trucate. subcutanate. atitudini particulare.

care sunt segmentare. când activitatea este comandată şi controlată de kinetoterapeufţşi .5. b) kinetoterapie activă.Clasificarea programelor ilc kinetoterapie ? Kinetoterapia se poate clasifica după diferite criterii de felul: I. care se pot realiza sub controlul şi cu ajutorul kinetoterapeutului. II. bine definite şi trebuie efectuate de persoane cu o bună pregătire teoretică şi practică. Din punct de vedere al solicitării articulare există programe: akinetice ('şTkinetice. 3. când programul este realizat printr-o activitate exterioară cu ajutorul kineto terapeutul ui sau prin mijloace de tip mecanoterapie.5. (_b) metode de sinteză. atât combaterea efectelor secundare ale repausului prelungit la pat (prin terapie posturală). reumatismal sau neurologic) în care nu se poate aplica un program activ. III. care au anumite indicaţii. de activare globală şi sinergică. beneficiind în acest fel şi de efectele facilitatorii de tip termic şi mecanic ale apei. Tot în acest grupaj terapeutic intră şi tracţiunile şi manipulările. în acestă categorie esteTnrprînsFirpaletÎTărgă de Solicitări. După modelul de apreciere. în principal. Ele se desfăşoară atât în sălile special amenajate pentru kinetoterapie cât şi în bazine de înot.2. de la exerciţii de mobilizare simplă la exerciţii cu rezistenţă (kinetoterapie activa rezistivâ). analiticei sintetic se descriu: (a) metode analitice de activare. specifice.Adriana Sarah Nica Medicală Recuperare kinetoterapie 3.1 In cadrul programelor de kinetoterapie se stabilesc diverse secvenţe. Clasificare în funcţie de participarea activă şi voluntară a pacientului: a) kinetoterapie pasivă. Kinetoterapia pasivă poate fi de tip static sau dinamic şi urmăreşte. cele două modalităţi răspunzând unokobiectîve diierfte^somatice. telurici specifice de întindere sau de mobilizare în forţă. 1) Programele akinetice au ca principale obiective: 38 . cât şi a efectelor secundare şi complicaţiilor somatice legate de diferite patologii (de tip post traumatic. utilizând şi sistemele modeme de mecano şi scripeto-terapie. incluzând tipuri de exerciţii fizice statice sau dinamice.¿fectuată activ de către pacient. unde se realizează programe de hidrokinetoterapie (HKT).

protejarea articulaţiilor şi a structurilor periarticulare.Cap. . un segment somatic cu ecou funţional asupra unui lanţ întreg cinematic. b) imobilizarea nu trebuie să favorizeze deprecieri articulare de vecinătate şi deformări sau deviaţii prin adoptarea unor posturi sau poziţii vicioase. în aceste condiţii de imobilizare. .punerea în repaus a sistemelor de mişcare.prevenirea apariţiei unor mişcări anormale. în acest scop imobilizarea se va face în poziţie 39 .corectarea deformaţiilor sau a tendinţei de deformare structurile somatice. 3 Kinetoterapia . . pe Această terapie este o terapie de imobilizare în care poate fi implicat întreg organismul sau o secţiune topografică restrânsă. trebuie respectate câteva reguli: a) imobilizarea nu trebuie să compromită vascularizaţia şi să favorizeze tulburările trofice.

7. prin compresie exterioară sau organizare fibroasă. El iniţiază relaxarea şi acomodarea. tulburări circulatorii de tip staza venoasă. urmate de: . tulburări respiratorii: staza pulmonară. fenomenele inflamatorii. ^"Principii generale de aplicare"? 1. ■ ţ _____________ ■____________ Terapia de imobilizare are multiple efecte negative^ I. kinetoterapeutul realizează teoretic şi practic obiective bazate pe nevoile şi posibilităţile pacientului. 9. corelate cu nivelul funcţional şi metabolic. 13. specificând şi cuantificând durerea. 40 . Pe baza acestor elemente. tulburări psihice.exp. hipotensiune ortostatică. II. risc de infecţie pulmonară. 4. bilanţate în echipa de recuperare. Cunoaşterea elementelor de biomecanică normală. tendoane. a schemelor de mişcare şi a engramelor motorii. tulburări urinare: staza urinară. 5. 14. ligamente). risc de infecţie urinară şi de microlitiază. fascii. infecţii cutanate. tulburări neurologice.organizări de tip microcalcificări periarticulare. contracturi-retracturi musculo. pierderea elasticităţii ţesuturilor moi şi organizarea fibroasă afectând structuri somatice (capsula. (aponevroză). risc de tromboflebită. alte manifestări . 12. organizarea unor poziţii vicioase. osteoporoza de inactivitate.' 2 : hipotonia. scăderea adaptării la efort. redoarea şi gradul de limitare al mişcărilor. deficitul muscular şi contextual etiologic. 15. Cunoaşterea stării fiziologice şi aprecierea tuturor elementelor fiziopatologice particulare ale bolnavului.tendinoase. 8. până la atrofie musculară de inactivitate. 10. tulburări trofice (cutanate sau de ţesut subcutanat) escare. tulburări digestive: cu stază şi tendinţe la constipaţie. hipotrofia. alterarea schemei corporale şi siderarea musculară.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicalii funcţională (vezi lucrările practice . 2. 3.programe de solicitare pasivă articulară.secţiunea de biomecanică articulară). 6.

41 . 3 ÎCinetoterapia programe de întindere şi solicitare a părţilor moi periarticulare.- Cap.

care facilitează realizarea unor solicitări mecanice apropiate de nonnal.ajutor manual al kinetoterapeutului. De menţionat beneficiul utilizării unor proceduri fizicale de tip masaj. . In această situaţie se realizează: . în care se urmăreşte concomitent si refacerea coordonării. de tip elasticitate şi flexibilitate.mobilizarea activă articulară cu tendinţa de creştere a unghiului de mişcare. suferinţe reumatismale etc.Adriana Sarah Nica Medicală Recuperare - programe de efectuare pasivă a engramelor de mişcare. Una dintre metodele frecvent folosite este metoda de întindere (strech). 42 . secţiune în care activitatea segmentului se desfăşoară ajutat sau facilitat prin: . când subiectul poate mobiliza diverse segmente.întreţinerea tonusului şi forţei musculare. obţinându-se mişcări simple repetitive. care pregătesc structurile somatice pentru programul de kinetoterapie. Este de menţionat că în unele situaţii patologice (afectări neurologice de tip central sau periferic. urmărindu-se şi solicitarea antigravitaţională. b) Kinetoterapia activă asistată în condiţiile scăderii forţei de contracţie musculară. „Streching-ul“ reprezintă metoda de bază în kinetoterapia de recuperare a deficitului de mobilitate articulară. când sunt interesate structurile periarticulare.refacerea schemelor de mişcare de o manieră activă. plecând de la solicitare antigravitaţie şi rezistenţă moderată. pentru ameliorarea fenomenele fiziopatologice locale. 2) Programe kinetice cu solicitare diferită: a) Kinetoterapia activă liberă se referă la programe de exerciţii fizice de solicitare medie. mobilizarea segmentului dependent de grupul muscular respectiv se realizează prin kinetoterapia activă asistată. sechele posttraumatice. a ameliorării circulaţiei locale şi a creşterii unor calităţi funcţionale ale ţesutului conjunctiv. . termoterapie sau electroterapie. Ca şi în primul caz. structurile somatice pot beneficia de o pregătire prealabilă cu proceduri fizicale pentru controlul fenomenului dureros. pentru a întreţine informaţia corectă corticală. care este o formă particulară a kinetoterapiei active. determinat de scurtări adaptative ale ţesutului moale.) sunt necesare mijloace tehnice ajutătoare de tip proteză sau orteză.

In condiţiile sălii de kinetoterapie se pot realiza programe de solicitare mecanică progresivă. .în căzi speciale sau piscina terapeutică. c) Kinetoterapia activă rezistivă este o formă de solicitare mecanică mai mare. 2) activarea musculaturii insuficiente. Dacă aceeaşi mişcare se realizează în sens opus putem dezvolta programe de hidrokinetoterapie de tip rezistiv. sunt necesare diverse elemente tehnice cum ar fi cordoane inextensibile.Cap. fie utilizând mijloace tehnice ajutătoare de tip palete. fie prin aplicarea unor rezistenţe directe pe segmentul de solicitat (saci cu nisip. 3 ÎCinetoterapia . cu alice de plumb. sisteme de suport de tip hamac. 3) solicitarea musculaturii agoniste cu întreţinerea balanţei agonişti. axiale. excentrice. flotoare. 43 . diverse sisteme de sprijin. Se poate realiza în apă sau în sala de kinetoterapie (“la sec”). în care contracţia sau deplasarea se efectuează contra unei forţe superioare mult mai importante decît simpla deplasare a segmentului. relaxarea şi recuperarea în formula asistată. această mişcare având efect de facilitare pentru scopul propus.facilitatorii: kinetoterapie activă autopasivă. beneficiind de efectele facilitatorii pentru programul de kinetoterapie în apă.antagonişti. scripeţi. fie folosind numai această mişcare. haltere) sau sisteme de solicitare indirecte prin mecanoterapie sau suspensii elastice.în sala de kinetoterapie. Obiectivele acestei asistări sunt: 1) descărcarea articulară. In aceste condiţii se pot realiza diferite tipuri de suspensie: verticale sau pendulare. scripetoterăpie şi hidrokinetoterapie. Aceste programe de kinetoterapie asistată se pot realiza: . Mişcarea în apă se realizează contra unei rezistenţe moderate în momentul mobilizării de jos in sus (datorită legii lui Arhimede). în condiţii de dotare specifică. coordonarea. 4) întreţinerea funcţiilor lanţurilor cinematice privind mobilitatea. La fiecare tip de execuţie se poate modifica gradul de solicitare prin creşterea vitezei de efectuare a exerciţiului. care nu poate să realizeze deplasarea fără suspensii ajutătoare. când mobilizarea este indicată prin descărcare articulară.scheme mecanice. suport de tip talon sau suport de braţ.

3 Kinetoterapia Obiectivele prioritare în această categorie de solicitare sunt creşterea forţei de contracţie şi a rezistenţei musculare. - forţa musculară . de forţă musculară şi de utilizarea balanţei musculare agonist-antagoniste. . când apar diverse modificări de tonus.refacerea schemelor de mişcare. de doua ori mai mari decât timpul de contracţie.secţiune în care se urmăresc mai mulţi parametri: .ameliorarea troficităţii musculare.contracţie împotriva unei în timp. . cu implicarea verigilor metabolice.3. creşterea de foiţa musculară se poate realiza prin producerea de tensiune maximă.5.menţinerea şi creşterea mobilităţii articulare. Pentru rezistenţa musculară sunt necesare contracţii musculare maximale urmate de intervale de refacere musculară. .Cap.tensiunea de contracţie . puterea musculară. In acelaşi timp dacă acest lucru este limitat. dar se face împotriva unei sarcini.capacitatea unui muşchi de a efectua o contracţie musculară simplă. Puterea musculară reprezintă solicitarea mecanică în unitatea de timp. De exemplu: în sechelele post traumatice. La acestea se adaugă: . în solicitările inadecvate ale trenului inferior sau la nivelul coloanei vertebrale constatăm cu frecvenţă crescută apariţia de contracturi . după imobilizare apar hipotonii şi hipotrofii musculare. 3. sarcini rezistenţa musculară .ameliorarea coordonării. oboseala musculară. foarte sensibil la lipsa de solicitări mecanice sau solicitări defectuoase. Refacerea forţei musculare . In programele de kinetoterapie activă rezistivă sunt implicate mai multe elemente: forţa musculară. Cercetări de neurofiziologie adaptativă au arătat că obţinerea de hipertrofie musculară se realizează când se produce o creştere cu peste 65% din tensiunea maximă timp de 6 secunde/zi. Forţa musculară este un element funcţional de prim rang în activitatea sistemului mio-artro-kinetic. Creşterea forţei musculare se realizează prin solicitarea unui număr crescut de unităţi motorii. într-un anumit timp şi cu o anumită frecvenţă. rezistenţa musculară.include tensiunea de contracţie.

Cap. 3 Kinetoterapia sau retracturi .

In. Cap. muşchiul pierzându-şi sensibilitatea kinestezică. stabilind un program etapizat. O apreciere obiectivă a tonusului. Progresiv cu scăderea forţei musculare (aprecieri prin hipotrofie) apare şi fenomenul de siderare musculară. contractura sau retractura de muşchi iscliio^gambieri) sau . Lipsa de solicitare fizică duce la modificări importante ale aparatului locomotor. Practic în programul de fecupfifinTeite un instrument de lucru care se utilizează repetat. neurologic.controlul fenomenelor dureroaseţşpasocierea unui bilanţ articular pentru a aprecia factorii de corecţie sau de eroare. sau reumatismal este de repaus prelungit. în general. fie segmentar fie global. la fiecare bolnav.. iar forţa musculară scade cu 3-4% în fiecare zi pentru muşchiul sau grupa musculară neutilizată. un muşchi este cu atât mai puternic cu cât este mai voluminos.starea de relaxare a pacientului. tendinţa bolnavului post-traumatic.cunoaşterea corectă a anatomiei funcţionale a sistemului muscular. cu spasticitate crescută. cu suferinţe reumatismale sausulerinţe neurologice periferice^u poate fi utilizat în cazul leziunilor cerebrale centrale. ) . iniţial apreciind atât nivelul funcţional şi lezional privind factorul muscular.element de semiologie funcţională a aparatului locomotor. Creşterea masei musculare se face prin 38 . Prin controale repetate se pot analiza tipul şi dinamica evoluţiei.so-Iombară. Sistemul are scala (H5 (vezi Bilanţul Muscular.chiar aspecte de spasticitate (în unele afecţiuni neurologice).colaborare satisfăcătoare cu pacientul. Relaţia dintre informarea centrilor nervoşi superiori şi întreţinerea nivelului funcţional periferic este moderat alterată prin lipsa solicitării căilor. general. Această metodă necesită: ] . Bilanţul muscular este un element de apreciere clinico-funcţională la pacienţii post-trauroatici.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală (contractura paravertebraiă dor. / . / . 2). Există un sistem de cotare internaţională. adoptat şi la noi în ţară. forţei şi rezistenţei musculare se poate realiza prin —^ bilanţul sau testing~ul muscular . metoda ajutând la aprecierea prognosticului funcţional al pacientului. cât şi relaţia cu celelalte elemente mio-artro-kinetice.

. în acest caz forţa 39 .hipertrofie. proces în care numărul fibrelor musculare rămâne acelaşi.Pentru obţinerea hipertrofiei 'se apelează la recrutarea spaţială şilemporaTa de unităţi motorii şi se face prin efort voluntar susţinut. acesta se pierde temporar prin lipsa de antrenament).. (exp. proteinelor contractile din fibra musculară.: la un sportiv care atinge un record. dar creşte numărul.

urmată de stimularea metabolică a celulei musculare şi creşterea sintezei de proteine contractile.diastohc. predominentUiastolic. contracţie maximală pe zi. Concomitent s-a_observat căesle suficientă o singură j.vasculară. în ritm nmlLmai. Constatându. dar şi efecte la distanţă. „durata unei contracţii izometrice nu poate depăşi 12 secunde nici la (2.se creşterea forţei musculare chiar la durate de 3 secunde şi pentru a J preveni aceste riscuri s-au scurtat duratele acestor contracţii statice.se realizează prin punerea în contracţie a unui muşchi. Pentru a realiza creşterea forţei musculare. a) Exerciţiile statice-izometrice. contracţia trebuie să dezvolte minim 35% din tensiunea maximă muscularăţilar pentru hipertrofie 2/3 de forţă maximă de contracţie ( 6 0 . o anumită durată. pentru a-i menţine tonusul / muşchiului respectiv şi a'-l creşte forţa. semnalându-se modificări ale tensiunii arteriale de tip sistolo. Iniţial se produce un deficit de oxigen şi creşterea de cataboliţi. a c e a s t ă tensiune de contracţie se dezvoltă un lanţ Se reacţii biochlrmce urmate de modificări cardio-vasculare.Cap. Pentru a creşte forţa musculară prin hipertrofie trebuie introduse solicitări foarte înalte si repetate.7 0 % ) . Ca o dovadă a celor semnalate putem aminti incidenţa crescută a accidentelor ischemice miocardice sau accidente vasculare cerebrale la eforturi de tip izometrie / sau când sunt m mod fiziologic puse în tensiune grupe mari musculare (exemplu : procesul de defecaţie. mai ales la cei constipaţi). care la finalul contracţiei izometrice determină stimularea circulaţiei. în condiţiile de execuţie a unor exerciţii repetate .două tipuri de exerciţii: (aj statice (izometrice). iară modificarea lungimii lui.. “ Metodologia de kinetoterapie utilizează pentru primele obiective creştere de forţă şi de rezistfeţă. 3 Kinetoterapia musculară creşte mai mult prin recrutarea de unităţi motorii şi mai puţin prin hipertrofie.răpîfiTCând se execută puţine . def solicitare cardio.în soiuri . Această creştere a tensiunii arteriale diastolice apare chiar la contracţii ale unor grupe musculare mici (exemplu : izometrie la nivelul pumnului). de scurtă durată. Contracţia are efecte locale. creşterea impozantă a tensiunii arteriale diastolice fiind un factor de risc pentru manifestările ischemice coronariene.se obţine o creştere a forţei. iar la solicitare de grupe musculare mari se notează creşteri importante ale tensiunii arteriale diastolice. (^’dinamice (izotonice). pe grupul musculaf respectiv. sportivul antrenat“.

3 Kinetoterapia exerciţii.u-o elementelor . creşterea forţei se realizează pe fiăză fiziologice de recrutare spaţirtlă şi temporală <1 .Cap..

I I-*I .... Se diferenţiază de mobilizările simple...a doua săptămână cu 75% din 10 RM... contracţia statică se face numai la o anumită lungime a muşchiului ceea ce solicită preferenţial anumite grupe de fibre.. Această tehnică este însă necesară deoarece..... contracţie are la bază exerciţii: ce. La cei cu musculatura hipotonă creşterea de forţă de ...... ' “ " De obicei....... contracţia izometrică se desfăşoară pe o durată de sase^ secunde... în zece secunde^îrnpotriva unei greutăţi maximale (10^ RM)....... pentru că aceste exerciţii dinamice cu rezistentă cresc forţa musculară. cu greutăţi progresive se testează săptămânal şi se realizează programe de tipul: .. care este un exerciţiu dinamic{'cSr)care poate avea şi momente izometrice....în prima săptămână un set cu 50% din 10 RM.. de aceea majoritatea programelor adoptă formula combinată de exerciţii 40 ..a treia săptămână cu 100% din 10 RM... După o săptămână de execuţie se testează din nou sarcina (rezistenţa maximală) şi.... se realizează prin recrutarea spaţială şi temporală de unitati motorii.. pasive sau autopasive (întind pasiv structurile periarticulare.. —- — - ■—■■■■ ■■ 1 Intre tehnicile utilizate în grupajul de exerciţii dinamice rezistive un loc aparte îl ocupă tehnica De Lorme Watkin^ In~această tehnică se fac zece mişcări cu excursie completă.Adriana Sarah Nica Medicală Recuperare unităţi motorii... cum ar fi ridicarea de diverse greutăţi.... ... de obicei găsindu-se o creştere a forţei musculare se reface ~ programul cu cele trei seturi cu noua greutate realizându-se atât o rezistentă progresivă cât şi o creştere semnificativă a forţei musculare (dar mai lentă decât la exerciţiile statice).. cu o pauză de douăzeci de secunde între contracţii. întreţin mobilitatea articulară şi funcţia kinestezică). c(__ b) Exerciţiile dinamice cu rezistenţă sunt contracţii realizate cu deplasarea segmentelor împotriva unor rezistenţe.. .... La fiecare sfârşit de săptămână se apreciază noul nivel funcţional si se readaptează programul de solicitare. II .... în cazul procesului de hipertrofie musculară aceasta impune ■Nr&lizarea unui mare număr de contracţii izometrice (zeci de contracţii izometrice/zi) şi de dificultate crescută... ţ /V |K*| -----——I III I . La anumiţi indivizi cele trei seturi se pot face în aceeaşi şedinţă.

in specia! la nivelul lanţului cinematic al membrului inferior (coxa vara. fie in condiţiile dezvoltării altor categorii de patologii. Ultimul giupaj modifică şi deformează reflexele normale de mişcare. 3 Kinctoierapia statice şi dinamice. care prin antrenament repetat şi solicitare progresivă va detenjvîna o mai bună toleranţă a organismului la “datoria de oxigen". dieta urasă sau hiperglucidică etc. regăsite cu o frecvenţă supărătoare la categorii variate de populaţie aparent sănătoasă (adolescenţi. care să asigure o aprovizionarea satisfăcătoare a fluxului sanguin pe grupele musculare solie tate. la început de tip aerob apohde tip aiiaerob. secundare 41 .Cele mai frecvente situaţii se regăsesc în suferinţele de tip: reumatismal degenerativ sau afecţiuni post traumatice (prin accidente 3cT circulaţie. picior plat). sau deformări ale unor segmente somatice.Cap. mare parte din elementele descrise fiind regăsite în : sindromul hipokinetic sau manifestări patologice de tip somatic. reprezintă premisele unor viitoare suferinţe somatice. atât cantitativ cât şi calitativ. vâstnici). a d u l ţ i .lipsa de mişcare. Dacă pacientul este şi un cardiac (cardiopatie ischemică) se foloseşte tehnica De Lorme Watkins - 3.solicitare crescută cardio-vascuiară. prin realizarea unui ^ apost crescut de oxigen la nivel de mică circulaţie şi apoi în marea circulaţie. realizând în final posturi vicioase. coxa valga. în contextul societăţii moderne se svfprăpiîn" '"’acţionează numeroşi factori negativi disfuncţionali asupra aparatului locomotor: J. Aceste condiţii.V Acestea sunt unele din elementele care reprezintă suportul bolilor de civilizaţie actuală. în special la nivelul coloanei vertebrale. ir solicitările inadecvate mecanice în diverse situaţii.5. A .solicitare pe lanţurile metabolice.4. Creşterea rezistenţei musculare şi a capacităţii de efort ^ Aceste obiective implică: .solicitare crescută a funcţiei respiratorii. fie in contextul unor condiţii de suprasolicitare fără un antrenament adecvai.dieta neadecvată unnată de excesul ponderal. •\ . prin accidente profesionale sau alte condiţii) şi neurologice pe fondul unor modificări metabolice de tip agresiv (consum de alcool. I .

care să realizeze atât întreţinerea unui nivel funcţional satisfăcător la nivel mio-artro-kinetic 42 . etc).Cap. 3 Kinctoierapia diverselorMtegorii de stres (exemplu: ccrvicalgiile (sau)dorsolombalgii!e de tip musculo-ligamentar. Cele prezentate sunt un argument în favoarea introducerii unor programe profilactice primare (KT profilaxie).

folosirea bastonului). In primul caz nu este suficient programul de mişcare la sfârşit de săptămână (“partida de tenis de sâmbătă’’). de tip lumbago acut de efort sau discogen. scolioticâ sau chiar scolioza cu indicaţie conservatoire de tip gen valg. ■ar:la copii. se impune realizarea unor programe de profilaxie secundară de kinetoterapie. care neconlrolat poate duce la apariţia unor manifestări clinico-funcţionale. cât şi realizarea practică prin programe profilactice primare de kinetoterapie. de rahitism. vasculare. multe^dintre profesii necesitând fie poziţie monotonă prelungită în şezut. epicondilita jucătorului de tenis. Şi într-un caz şi în celălalt se impune realizarea unor programe educaţionale la nivel populaţional (premisele teoretice). suferinţa discală lombară trenantă cu sau fără interesare radiculară. deviaţii sau atitudini vicioase (atitudine cifótica.este de dorit identificarea abaterilor şi a niodîîTcărilor r'patölogice~~3e tip funcţional pentru a le corecta prin programe specifice. care apar mai ales pe fundalul lipsei educaţiei adecvate de solicitare în diverse secţiuni de muncă fizică grea. controlate şi motivate periodic. la grupa de pacienţi vârstnici.Recuperare Medicală cât şi o creştere corespunzătoare a capacităţii de efort. tr. la care întâlnim deja suferinţe cronice reumatismale cu diferite topografii şi cu manifestări fiziopatologice metabolice. fie sindroame disfuncfionale somatice dureroase. Avem în faţă grupuri populaţionale de diferite vârste. corectarea dietei şi a comportamentului de solicitare locomotorie (ex. picior plat) . «4a adultij-egăsim sindromul hipokinetic. ţintite. rizartroza. corectarea de tip conservator sau ortopedic a unor deformări sau deviaţii (mai ales la nivelul trenului inferior). în al doilea caz apar diverse sindroame de suprasolicitare cronică: periartrita scapulo-humerală. cu sechele. i Aceste exemple dovedesc importanţa introducerii programelor de ) profilaxie prin kinetoterapie mai ales pentru categoria de adulţi şi \ vârstnici privind dezvoltarea sindromului hipokinetic la scara 4? . vegetative. endocrine. mai ales la populaţia urbană. vizând ameliorarea balanţelor musculare în lanţurile de mişcare. de kinetoterapie evitând adevăratele organizări patologice morfo-funcţionale. tulburări de creştere şi dezvoltare cu apariţia unor deformări.

lucru care se realizează prin utilizarea de programe de j solicitare fizică adaptate vârstei. 3 Kinetoterapia J populatională. pentru creşterea nivelului funcţional al \ aparatului locomotor. .Cap.

implicând un consum maximal de oxigen. în această situaţie patologică utilizarea balanţei .în final prin epuizare şi transformări succesive la acid lactic (produs intermediar limitativ pentru efort prin acumulare) . De remarcat că la un pulmonar normal sistemul respirator nu este limitativ pentru efort. .Cap. la care se constată în acelaşi timp atât scăderea importantă a capacităţii funcţionale a miocardului cât şi efectele defavorabile cardiovasculare prin imobilizare prelungită. Creşterea capacităţii de efort reprezintă un alt obiectiv de prim rang în kinetoterapie . când efortul depăşeşte capacitatea maximală cu 50%. Cei antrenaţi pot suporta cantităţi mai mari de acid lactic decât cei neantrenaţi. i Concomitent cu solicitarea acestor nivele metabolice de tip energetic sunt solicitate la efort şi aparatul cardiovasculaifşPpuImonar. criteriu! de orientare fiind definit “datoria de oxigen 1 act acidă”. dependentă de alte mecanisme adaptative. constatându-se că desaturarea este mai importantă la un individ antrenat. Cei neantrenaţi fac “febra musculară”. 3 Kinetoterapia In condiţiile unei solicitări fizice crescute. în care obiectivul central este refacerea capacităţii cardio-vasculare şi a capacităţii de efort a organismului. fenomen limitativ pentru solicitarea fizică. ca de exemplu: .circulatorii la efort.considerându-se că măsura capacităţii de efort a organismului este în acelaşi timp şynăsura capacităţii adaptative cardio. toate acestea sunt argumente care motivează instituirea precoce a programelor de recuperare.acesta fiind un tip de proces adaptativ.creşterea diferenţei saturaţiei în oxigen la nivelul muşchiului în activitate.ciclul Krebs care duce.sistemele macroergice de tip fosfocreatină fCP~) sau ATP-ADP în care se realizează datorie de oxigen alactacid şi nivelul adaptativ faţă de acest element care creşte prin antrenament. Există şi o “datorie de oxigen alactacidă”. pe când sistemul cardio-vascular este limitativ. în cazul programelor de recuperare la bolnavii cu infarct miocardic. grupele musculare solicitate utilizează şi mecanismele anaerobe. In condiţii de solicitare medie se foloseşte mecanismul aerob .

riscul de ruptură a cordului. 3 Kinetoterapia repaus .Cap. risc de infecţie . stază urinară).mişcare trebuie să se realizeze cu foarte mare atenţie. Pe de o parte există riscul mobilizării precoce: prezenţa tulburărilor de ritm şi de conducere. pe de altă parte se instalează progresiv efectele negative ale repausului prelungit la pat: edeme declive. modificări de tonus la nivelul muscuîitîfnîTtrrate şi netede (constipaţie.

Se pot folosi şi alte tipuri de solicitări. A doua etapă. • Capacitatea de efort se poate aprecia ia bicicleta ergometrică. control şi echilibru Acest obiectiv are la bază schemele de mişcare realizate în stereotipurile motorii din copilărie. trebuie să se facă în clinici specializate. edem difuz. In ceea ce priveşte alergarea. utilizând concomitent diverse programe în sala de kineto__(bicicleta ergometrică. s?” Creşterea capacităţii de efort în condiţiile civilizaţiei actuale se impune ca o metoda de profilaxie primară cardiovasculara. predominent decliv etc. asociind şi programe pentru hidro-kinetoterapie şi sistem de monitorizare specific profilului cardiologie. . de recuperare în infarctul miocardic.ectt/ü/i. neurologic de tip central.ritmul de solicitare fiind variabil în funcţie de starea funcţională iniţială somatică. osteoporoza de inactivitate. ea poate fi dozată ca durată. şi embolie. respectiv mersul. Adriana Sarali Nica Recuperare Medicală şi de tromboflebită. viteza şi stilul). respiratorie şi loco motorie. 44 Funcţia de coordonare este o funcţie complexă.Ccozj) ~ co^m. în aceste condiţii este necesar un bilanţ riguros clinico-funcţional ai pacientului urmat de testarea capacităţii de efort. Ameliorarea funcţiei de coordonare.5. se lucrează cu sarcini sub-maximale şi se exprimă în Watt. de nivelul funcţional cardiovascular şi complianţa bolnavului." 3. La cei cu nivel funcţional normal cardio-vascular nu sunt necesare toate măsurile de cruţare^Se utilizează efortul de ridicare al corpului prin urcarea pe pante. scăriţe sau alergarea. turismul montan etc. care nu mai intreţine relaţiile corecte de feed-back şi feed-before legate de reflexele somatice. în care suni implicate elementele privind controlul gestualităţii şi calitatea executării. covorul rulant). Aceasta ar fi prima etapă de solicitare în programul de recuperare.5.) se instalează progresiv şi o siderare musculară prin solicitarea inadecvată a funcţiei kinestezice. în condiţii de monitorizare. distanţa executată/unitatea de timp . Tedoare articulară. în cazul unui repaus prelungit la pat in contextul unor suferinţe viscerale (ex. cum ar fi înotul (modificând ritmul. " Adaptarea la efort este un obiectiv de recuperare care interesează foarte multe categorii de pacienţi. prehensiunea şi diverse tipuri de gestică cotidiană. infarct miocardic) sau prin afectarea somatică (post-traumatic. decompensare inîlamatorie de tip reumatismal) odată cu modificările intrinseci mio-artro-kmetice (ex. hipotrofie musculară.

fced-back-ul senzorial. sistemul eferent y). Pentru realizarea unui âstTcI tic program este nevoie de . un control eficient cortical al corelaţiei dintre aceste etaje funcţionale. recuperarea se realizează prin efectuarea unor mişcări descompuse şi însuşirea lor prin multe repetări. respectiv: (jp) prchcnsiunca. ("T>) ortostatismul şi mersul. Din punct de vedere al stereotipurilor motorii se definesc două mari grupări: (jaf1stereotipuri de bază. Activitatea echilibrată şi susţinută a acestor secvenţe neurofiziologice practic se traduce prin realizarea unor stereotipuri de mişcare. (ţ) stereotipuri obţinute prin experienţa kinetica din mica copilărie (realizate prin solicitări de complexitate cât mai mare cum ar fi balet. cu inervalie păstrată. ~în * cazul-ufi*5r"afecT3Tî~"patologice de tip mio-artrokinetic.Cap. în care există un fond motor cu transmitere genetică. mai ales în afecţiunile neurologice (atât în sindromul de neuron motor periferic cât şi în cel de tip central) se constată o întrerupere sau distorsiune a informaţiei. o activitate performantă pe etajele supramedulare (clementele care controlează tonusul muscular şi funcţia de echilibru). Astfel. înot. Astfel. pian. schi. Ele depind de grupele musculare electorii pentru gestul impus. sunt necesare: o activitate performantă la nivel medular (nivel de reacţie al cx- neuronilor. el se întreţine prin repetare şi se poate pierde prin lipsa de utilizare. controlul si echilibrul Aceste obiective se referă la funcţii esenţiale de relaţie. vioară) prin programe de solicitare locomotorie diferită.motorii. dar mai ales de modul de integrare în cadrul funcţiei neuro. un stereotip pierdut se reface mai uşor decât în situaţia când se învaţă de la început. Privind diversele entităţi patologice. Experienţa anterioară unor dezvoltări patologice somatice realizează premisele unor programe de recuperare. a căilor între centru şi periferie. patinaj. Coordonarea. transmise ereditar. Stereotipul necesită o învăţare condiţionată. 3 Kinefotcrapia respectiv dexteritatea.

planuri cu . trepte. ondulate.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală un spaţiu adecvat cu demente de realizare a programului şi elemente de control. planuri indinate. respectiv o oglindă pentru ca bolnavul să-şi controleze singur postura şi mijloace ajutătoare cum ar li trasări de linii drepte.

posturări. corelând elementele de bilanţ muscular şi EMG. în special pentru reeducarea mersuluIT utilizând nivelul apei~ca un element de solicitare mecanică variabilă: la început apa cuprinde întreg corpul până în zona cervicală. este necesar să se depăşească o perioadă critică (relativ lungă. prehensiunea fiind educată de la nivele grosiere către exerciţii de fineţe şi cu viteză de execuţie diferită. luni şi de o manieră asemănătoare şi refacerea plăcii neuromusculare. electro şi termoterapie. C Dacă în sindromul de neuron periferic în faza iniţială. indiferent de modificările anatomo-patologice (neuropraxie. Programul. programul terapeutic se va face nuanţat. toate acţionând cu efect vasculotrop. analgetic utilizate şi în vederea creşterii complianţei ţesutului moale somatic. cu scădere progresiva 'în funcţie de performanţele pacientului. autopasive. care se poate realiza prin metode pasive: ~^e 1 ectrosti rnu 1 area specifică pe musculatura denervată. cu multiple repetări. Pentru prehensiune se realizează iniţial mişcări pe grupe de pense. Pentru structurile osoase nu există un program specific dar se pot folosi mobilizările pasive. axonotmezis sau neurotmezis) ne confruntăm clinic cu tabloul unei paralizii. se poate desfăşura şi în bazin. La programul de kinetoterapie se asociază terapia fizicală de tip masaj (clasic sau reflex). De aceea aceste structuri trebuie să fie întreţinute întro stare trofică corespunzătoare. scripetoterapie.mobilizări pasive. teaca de mielină se reface în săptămâni. posturări. cr In cazul unor afectări de neuron motor periferic se /scontează pe regenerarea nervilor şi reinervare. de luni sau ani) pentru că regenerarea se realizează cu aproximativ 1-2 mm/zi. masajul chiar şi stimularea de tip vasculotrop şi analgetic (undele scurte prin efectele de termoterapie profundă deţin un loc aparte în programul fizical). pentru stabilirea fie a tratamentului de tip chirurgie plastică (modificări de tip neurotmezis care necesită neurorafie) sau tratament conservator cu program de recuperare • funcţională (neuropraxie sau . Primele semne de reinervare se constată electromiografic. In această perioadă “de aşteptare” există riscul instalării unor modificări fiziopatologice pe structurile mio-artro-kinetice: hipotrofie şi fibroză musculară.obstacole. redoare şi chiar anchiloză articulară. tracţiuni. =_ programe de kinetoterapie . din diverse contacte interdigitale. Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală asociind mersul în pantă sub apă sau cu flotoare.

Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală axonotmezis). în acest caz. ci de întreţinerea funcţiei kinestezice nrin . nu se discută propriu-zis de ameliorarea ftuicţiei de coordonare.

asociind program fîzical. mers..de facilitare folosind. suporturi de sprijin şi/ deplasare şi adaptări de incintă).unde asistăm la o trecere succesivă de lg_ starea flască la paralizie-pareză^în fazele iniţiale pe p primul plan eăfe întreţinerea ~fancţii!or vitale ale pacientului. La aceşti bolnavi în faza spastică se urmăreşte refacerea funcţiilor de bază (ortostatism. Paraplegicul va fi protezat într-un cărucior rulant şi se va încerca un program de verticalizare. premisele fiziologice alternative de facilitare. Pacientul trebuie învăţat să cadă fără a-şi mai produce fracturi. instituţii. A 0 > In cazul secţiunii medulare apare un tablou neurologic complex. ti» La hemiplegiei principiile sunt diferite.£yj?Gnn&/nl/a t COCQLJsa ci-<2 mOff y^t/¿x Cap. în. asociind programe speciale de îngrijire (nursing) pentru combaterea tuturor efectelor negative legate de repausul prelungit la pat. perioada de spitalizare fiind urmată de o adaptare şi integrare în viaţa socială. în acest scop se folosesc nişte proteze speciale. ca. Există centrii motori răspândiţi în corticali. adaptate bolnavilor. în mijloacele de transport. Contextul adaptarii acestui pacient este mult mai larg. preluând. bazate pe stereotipurile ereditare şi pe experinţa kinetică pentru controlul spasticitaţii şi stimularea grupelor musculare deficitare. deficitul motor este impresionant. care necesită şi o solicitare importantă a trenului superior.L funcţii pentru care se folosesc metodologii şi tehnici speciale . recuperarea lor are la bază plasticitatea SNC şi se datorează organizării multicentrii. I i AA 47 . paraplegia fiind de cele mai multe ori un tip de afectare ireversibil. în faza de spasticitate să se apeleze la programe speciale de kinetoterapie. care trebuie să găsească modalităţi de adaptare tehnică pentru încadrarea pacientului respective (adaptări speciale pentru cărucior lai trotuare. în care electrostimularea de tip exponenţial pe musculatura denervată reprezintă 1 » V-! ':' m f m § ! fi I R1 'Wi un element important în menţinerea stării trofice musculare. această situaţie trebuie să se dezvolte funcţii compensatorii. • O In cazul afectărilor de tip motor central. multicăi a sistemului nervos central. 3 Kinetoterapia solicitarea de tip pasiv sau autopasiv. obiectiv care se realizează cu ajutorul unei echipe în care accentuai se pune pe specialistul în terapie ocupaţională. centura scapulară trebuie dezvoltată la nivel de forţă pentru a nutea susţine toată greutatea trenului inferior d e n e r v a t . C a o adaptare compensatorie musculatura membrului superior se hipertrofiază. asistenta socială şi o grupă de tehnicieni. şi funcţia de locomoţie. alimentare etc.

.elemente exteroceptive.elemente telereceptive prin informaţia culeasă de nervii senzoriali (văzul.Adriana Sarafe Nica iiciuperare Medicală care pot prelua comanda în anumite condiţii.. tapotajul paravertebral. Tehnicile -de facilitare de tip exteroceptiv sau proprioceptiv fac obiectul unei secţiuni specifice în kinetoterapia de recuperare. (care foloseşte reflexele miotatice sau osteotendinoase) .telescoparea (exercitarea unei presiuni ferme pe suprafeţele articulare prin compresiune de-a lungul membrului). .. inhibă un respecîfv anumit în funcţie răspuns de al nivelul stimulului se poate creşte sau scade nivelul răspunsului (mecanism de facilitare). locomotorii secundare deficitului motor.tracţiunea (mişcarea inversă telescopării). .întinderea rapidă. . auzul.'a r afecţiunilor neurologice de tip central.aplicarea de rezistenţa. stimulează sistemul vestibular).. La baza mecanismelor de facilitare neuromusculare proprioceptivă stau receptorii care primesc semnalele senzitiveşi care au fost clasificaţi în grupe de elemente de tipul: * elemente proprioceptive stimulate prin: . periajul. mirosul) influenţează actul motor. aplicaţia de factori termici (gheaţa). b. Tehnicile de facilitare neuromusculare proprioceptivă sunt definite ca „metode de încurajare sau grăbire a răspunsului mecanismului neuromuscular prin stimulare proprioceptivă“. Noţiunea de facilitare se referă la identificarea unor mecanisme prin care se mecanismului stimuleazăfsauj^e neuromuscular.elemente combinate prin asocierea primelor două grupe realizând contacte manuale sau presiunea pe tendoanele lungi. .rostogolirea ritmică.acceleraţia (liniară sau angulară. c.vibraţia (facilitează muşchiul stimulat şi inhibă muşchiul antagonist). culegând informaţia de la receptorii cutanaţi: atingerea uşoară. (care se aplică unei mişcări şi deteimină creşterea recrutării de motoneuroni alfa şi gama). . punându-se problema atât a controlului snasticitătii musculare cât si a ameliorării şi corectării tuturor modificărilor fiziopatologice. d.* . în acest caz programele se bazează pe tehnici de facilitare. .

■ e. . metoda Klapp (pentru redresarea scoliozelor) metoda Williams (pentru suferinţe discale) etc. perturbarea mecanismului postural reflex şi pierderea mişcărilor selective sau discriminatorii. orientarea muşchilor. membre) există două diagonale de mişcare. cât şi a ligamentelor are aceeaşi direcţie de diagonală şi spirală.7otaţie internă . 3 Kinetoterapia prin conexiunile în substanţa rediculată şi etajele subcorticale şi corticale. trunchi superior şi inferior. fiecare schemă în diagonală . Aceste elemente sunt analizate în cadrul dezvoltării neuromotorii a copilului normal şi a celui cu tulburări neurologice spastice infantile.extensie. metoda Bobat. Kabat a observat că majoritatea mişcărilor umane se fac în diagonală şi spirală. fiecare cu două scheme antagonice pentru flexieţşpextensie. (Metoda Bobat}pleacă de la grupele de factori care interfera performanţele motorii normale ale pacienţilor cu leziuni cerebrale (sindrom de neuron motor central): perturbările senzitive. Dintre tehnicile de facilitare neuromusculară proprioceptivă. . Pentru fiecare segment important al corpului (cap .spirală prezentând trei componente în mişcare pentru flexie .externă.elemente interoceptive cum ar fi stimularea sinusului carotidian care în afară de modificările cardiovasculare măreşte efectul depresor pe centrii medulari şi scade tonusul muscular. el recunoaşte numai mişcarea“. spasticitatea.adducţie. abducţie . Metoda Kabat pleacă de la axioma lui Beevor şi Jackson „creierul ignoră acţiunea proprie muşchiului.gât. a inserţiilor lor. Metoda Kabat induce scheme de mişcare globală ca elemente facilitatorii proprioceptive. H. cele mai utilizate sunt metoda Kabat.Cap.

Adriana Sarah Nica 50 Recuperare Medicală .

Efectele imersiei Rolul presiunii hidrostatice Presiunea exercitată de un lichid asupra unui corp imersat este egală cu greutatea coloanei de lichid dislocate de acel corp. Prin aceşti 2 factori. mai ales în sectorul de termoreglare. fiind o formă de tratament extern. cu efect vasodilatator periferic). apa termală sau apa de mare şi acţionează moderat.proprietăţile fizice. prin factorul termic şi factorul de presiune (prin cele două componente.proprietăţile biochimice ale substanţelor conţinute care induc diverse reacţii biologice şi terapeutice (cum ar fi bioxidul de carbon dizolvat.1 Elemente de hidrokinetoterapie Hidroterapia este o metodă de utilizare a apei în scop terapeutic. influenţând reacţiile de homeostazie. Prin aceste acţiuni combinate. diferenţiat. Apa poate fi utilizată pentru: . 1. . . | Segmentul sau corpul imersat sunt stimulate în special de factorul termic şi mecanic (prin presiunea hidrostatică).Cap. apa exercită o acţiune importantă. presiunea hidrostatică şi descărcarea în apă). 4 Hidrokinetoterapia şi Termoterapia CAPITOLUL 4 HIDROKINETOTERAPIA ŞI TERMOTERAPIA 4. apa reprezintă un mediu de facilitare pentru programele de kinetoterapie (hidrokinetoterapie sau kinebalneoterapie) sau sub forma unor proceduri de hidromasaj. de tip mecanic şi termic. Kinebalneoterapia (KBT) utilizează apa simplă. în funcţie de componentele chimice. dar asemănător din punct de vedere al proprietăţilor fizice. mixtă.

4 Hidrokinetoterapia şi Termoterapia Această presiune este direct proporţională cu profunzimea imersiei şi densitatea lichidului şi se exercită în mod egal în toate direcţiile.Cap. Forţa cu care corpul este împins de jos în sus şi dislocuieşte un volum egal de lichid. .

mişcările rapide provoacă o rezistenţă rapidă importantă. deci nivelul de solicitare mecanică.03 g/cm3).până la jumătatea coapsei .la nivel gambier . obţinând o solicitare variabilă.66 % din greutate.33% din greutate. . imersia corpului în apă este urmată de modificarea greutăţii organismului. Apa opune o rezistenţă la deplasarea corpului imersat.presiunea hidrostatică favorizează o mai bună percepţie a poziţiei membrelor la ştirriulii produşi în apă.posibilitatea de a schimba progresiv nivelul de imersie. In apă corpul uman parţial pluteşte/având densitatea un pic mai mare decât a apei (papă=l. .în zona ombilicală . . Dacă densitatea corpului este inferioară lichidului de imersie corpul pluteşte. Astfel. Rolul rezistentei hidrodinamice Concomitent cu exercitarea presiunii hidrostatice acţionează şi rezistenţa hidrostatică. Avantajele imersiei şi ale rezistenţei în apă: . . adaptată aspectelor fiziopatologice.în zona trunchiului. . care se aplică în centrul de greutate al volumului de lichid.utilizarea de flotoare pentru a susţine o parte sau întregul organism în unele exerciţii. .dislocat şi nu în -centrul de greutate al corpului imersat. . când forţa musculară este foarte slabă.opoziţia la un curent de apă permite un lucru mecanic de tip 52 .imersia corpului până în zona cervicală . . ^Avantajele KBT: .imersia facilitează circulaţia de întoarcere a membrelor inferioare.până Ia linia trohanteriană .posibilitatea de asistenţă la mobilizarea activă.50% din greutatea la sec. .80% din greutate. procentul variind în funcţie de nivelul imersiei: . linia mamelonară . Acest parametru mecanic poate fi folosit diferenţiat.la creşterea suprafeţelor de contact creşte travaliul muscular. . pcorp=l.7% din greutate. .o mişcare foarte lentă întâmpină o rezistenţă nesemnificativă.Adriana Sa rali Nica Recuperare Medicală este forţa-iui Arhiraede. de o reducere sau descărcare.95% din greutate. . având în vedere că în apă sunt suficiente o parte din unităţile motorii active pentru a realiza mişcarea.g/cm3.

izometric fără mobilizare articulară. 53 .

de tahicardie şi creşterea travaliului cardiac. responsabilă de o scădere a tensiunii arteriale.3°C. Baia caldă provoacă: .scădere globală a stării de tonus muscular. fără să pună în ioc mecanismele de termoreglare.scăderea sensibilităţii periferice cu modificarea percepţiei la durere. Băile reci. constatându-se efectul tonifiant. Aceste efecte sunt accentuate când temperatura apei depăşeşte 38°C. cu efect vasculotrop. Băile între 26-31°C sunt utilizate pentru programe de exerciţii iar cele între 18-26°C sunt rezervate piscinelor sportive. temperatura centrală a organismului crescând când temperatura apei creşte progresiv şi prelungit peste 35°C şi scăzând când temperatura acesteia scade sub 26°C. sub 1 8 ° C nu sunt utilizate în recuperare sub formă de procedură generală. 1 . creându-i bolnavului o stare de 54 confort şi încredere.. temperatură la care se produc efecte miorelaxante şi antialgice. 4 Hidrokinetoterapia şi Termoterapia Rolul temperaturii în apă Adriana Sarah Nica numită temperatură de „indiferenţă” Recuperare Medicală . . schimburile termice în apă sunt mult mai rapide decât în aer. Reguli de aplicare: . i Efectul psihologic Imersia în apă este urmată în general de o stare de confort psihic sau chiar stare de euforie (mai accentuată la copii).. Baia rece sub 26°C provoacă efecte musculare şi cardiovasculare inverse. . şi la pacienţii care prezintă risc de decompensare cardiovasculară se recomandă realizarea unui bilanţ cardiologie prealabil.vasodilataţie periferică. reacţie psihică care poate fi explicată prin efectul de facilitare a mobilităţii diferitelor segmente în apă. alternând cu imersia în baie caldă (peste 38°C) şi realizând baia alternantă.. Pentru mediul atmosferic temperatura vâriăza în jur de 26°C şi 34-35°C în apă. zona termică centrală la care se stimulează centrul termofizei din hipotalamus fiind 37. . Efectele cardiovasculare sunt moderate. Datorită proprietăţilor intrinseci ale apei.Cap. ci numai sub formă de baie parţială (mâini şi picioare). Temperatura sau zona de neutralitate termică este temperatura mediului ambiant la care organismul în repaus îşi menţine temperatura centrală.. limitarea duratei băii (10 minute în primele zile cu creşterea duratei la 20-30 minute către finalul tratamentului). termoconductibilitate crescută.apa din bazinele de recuperare trebuie menţinută la temperatură între 35-36°C. evitarea eforturilor musculare importante. stimulând vasomotricitatea periferică şi acţionând ca o gimnastică vasculară indusă prin alternanţa termică.

b) în suferinţele ortopedice de tip distrofii de creştere: . traumatisme musculare şi tendinoase. c) în reumatologie: . se indică prudenţă legată de perioada de imersie în bazin şi iníénsitatea solicitării propuse. . în programe de recuperare. . polinevrita. descărcarea coloanei în apă şi căldura permit o decontracturare a muşchilor paravertebrali. atât clinic cât şi biologic). mono şi multinevrita). cifoze. completează starea psihică favorabiIa.suferinţele _discale.fracturi şi intervenţii chirurgicale de rahis şi membre inferioare.Efectul moderat antialgic decontracturant vmiorelaxant. în apă sterilă după cicatrizare. . suferinţe cu afectarea forţei musculare.sechele după leziuni centrale de tip medular (paraplégie sau 55 ..| ■ / In apă pacientul se mişcă mai uşor. mai ales că efectele antialgice ale apei pot încuraja pacientul la realizarea unor programe de solicitare mai mari.entorse. .suferinţe reumatismale inflamatorii (în afara puseului.leziuni articulare degenerative (în particular artrozele articulaţiilor mari). poliradiculonevrita. lombpsciatalgie sau nevralgia cervicobrahială. .în_politraumatisme cü interesare de părţi osoase articulare şi leziuni neurologice. cu efect de facilitare pentru programele de exerciţii în apă. . d) în suferinţele neurologice: .după intervenţii chirurgicale care necesită mobilizare cu descărcare. imersia diferitelor segmente asigurându-i o solicitare variată'completată de programele de mobilizare secheleposttraumatice: în . .de tip periferic (poliomelita.în arsuri întinse.scolioze. disco-vertebrale manifestate prin lombalgie. epifizite etc.

scleroza în plăci (în afara puseelor). hemiplegie). 56 .miopatii: mersul şi mobilizarea articulară activă. .pentru programele de reantrenare la efort. e) în cardiologie şi pneumologie . dacă apa are temperatura înjur de 38°C se produce o vasodialataţie importantă în rirasa musculară. .perioadă lungă de timp în apă.'IMG.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală tetraplegie) sau cerebrale şi cerebeloase (traumatisme craniene. se poate realiza o .

cu fundul orizontal cu paliere.cu imersie completă .afecţiunile" cărdio-vasculare de tip coronarian.3 "m. miopatii.unii pacienţi care se tem de imersia în apă sau prezintă anumite profile psihologice pentru care imersia este rezervată.periferică. .afecţiuni intercurente care agravează suferinţele cardiovasculare şi respiratorii şi contraindică efortul fizic prin riscul de decompensam.adâncimea circă 1. stări febrile. puţin peste zona de neutralitate. Contraindicaţii legate de graduLde. sinuzită. II. . arsuri întinse. micoză). Contraindicaţii legate de starea pacientului: . b) colective. .sindromul de involuţie senilă. .pentru recuperarea extremităţilor. . pentru mobilizarea pacientului. hipertensiunea arterială instabilă. cardiopatiile valvulare grave.în formă de treflă. solul antiderapant.cu formă de obicei dreptunghiulară sau rectangulară.cu imersie parţială .i Cap. Tipuri de bazin: 1 .global . caracteristici: . angină. t Hidrokinetoterapia şi Termoterapia Contraindicaţii: I. cancer). se pot efectua băi calde şi băi alternante.dimensiunile de’4T7_mpermlf imersia a 4-6 pacienţi simultan.afecţiuni acute.. simt afecţiuni care prezintă riscul de creştere a travaliului cardiac dat de vasodilataţia. diaree. . tuîburarTTrofice importante culeziuni cutanate. bazine de mobilizare a) individuale: . .salicitare a exerciţiilor în apă: .cu afectări post-traumatice. escară. . “ suferinţe ale aparatului locomotor cu evoluţie rapidă severă (scleroza în plăci. temperatura exterioară confortabilă. 7• Aspecte tehnice şi matefiăierCbnditii de efectuare Temperatura.boli infecţioase care prin leziuni cutanate (fistulă.. . . eczemă. pot cotamina apa. bronşită acută.

t Hidrokinetoterapia şi Termoterapia . .cu acces posibil pe scară cu rampă sau mecanisme de coborâre în apă şi de ridicare din apă.pereţii din interior sunt prevăzuţi cu bare de sprijin şi susţinere. .i Cap.

culoarul de mers are circa 3 m lungime şi adâncimea variază de la 1. suporturf de bureţi etc. pentru a evita contactul cu apa. sunt utilizate pentru programe de recuperare a mersului făcând apel la. aparat de tracţiune pentru coloană.1 . prin modificarea nivelului de imersie. seamănă cu piscina sportivă. suporţi speciali de susţinere pentru diverse segmente. bazine de înot.bazin cu fundu} înclinat. care permit menţinerea corpului la verticală în imersia profundă sau stabilirea unui membru inferior atetozic. . dispozitive de frânare a mişcării. pentru a facilita evoluţia sub apă. 5 m .iniţial se începe cu o mişcare la un nivel crescut de apă. combinezon ataşant dispozitiv de plastic. momentul de imersie fiind corelat şi cu perioada postprandială.(imersie până Ta nivel sternal) la 0. socluri. fiotoare. cu fundul înclinat şi adâncimea 1. rachete. platouri rigide pTutitoare. centură de plumb.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală 2. covor plutitor. b) materiălirde plutire: veste. nu jenează mobilizările în apă şi protejează zona de pansamente. mişcarea desfaşurându-se între bare de susţinere . c) materiale de lestare: săculeţi cu plumb. suporturi de imersie. dimensiunile 12x20 m. 3.există bazine cu un culoar de mers şi scară. . cu două. care se utilizează la pacienţi după intervenţii chirurgicale recente sau protezaţi. bazine de mers. d) materiale care cresc rezistenţa la mişcare: palme.5 m . chiar în secţiuni de două şedinţe pe zi. temperatura apei este un pic mai coborâtă (30°C) faţă de celelalte tipuri de bazine Accesorii utilizate în apă: a) materiale fixate: bare de sprijin la adâncimi variabile. tegumentul este pregătit în prealabil prin aplicaţie de duş şi după programul în apă pacientul se va repauza 56 .1 . solicitări diferite. masa înclinabilă cu braţe reglabile. trei culoare de înot. Organizarea programului în apă Recuperarea în piscină se poate face zilnic.: .7 m (imersie femurală) .. fiotoare gonflabile de tip coliere sau centuri.nivelul de imersie fiind adaptat în funcţie de înălţimea pacienţilor. ţinând cont de efortul depus în acest bazin.

conjuctivite induse de reducerea secreţiei lacrimare protectoare în condiţia în care imersia în apă se face cu ochii deschişi şi nivelul de cloramină este necorespunzător. eritrasmă). să-i încurajeze. . incidente. comportamentul lor obişnuit şi limitele de solicitare.L. în general digestive (de tip amoebian). Rolul kinetoterapeutului. .în caz de poliomielită sau hepatită virală se poate produce o infecţie de adenovirusuri. comportamentul isteric).parazitoze. Alte accidente întâlnite sunt şi accidentele cardio-vasculare precum şi tulburările psihosomatice (angoasa. veruci plantare (indus de papilomavirus).respectarea regulilor de igienă corporală (duşul cu săpun pentru a elimina germenii depozitaţi pe piele şi pentru a nu contamina apa).R. Manifestări: . aglomerare în bazin. Prevenţia . . .Cap. oboseală. Riscul de infecţie este crescut după imersia simultană şi prelungită a mai multor pacienţi în acelaşi bazin (toaleta precară anterioară imersiei.infecţii O. protejate cu un 57 .unele plăgi cutanate pot fi introduse în bazin. temperatura apei care poate favoriza multiplicarea germenilor). criza de tetanie normocalcemică. Accidente. baia propriu-zisă. Este de semnalat rolul kinetoterapeutului care trebuie să cunoască bolnavii. 4 Hicirokinetoterapia şi Termoterapia cel puţin 15 minute. să-i stimuleze dezvoltând spiritul de echipă şi de competiţie între pacienţi. situaţii în care se indică prezenţa de personal de supraveghere în bazin. şi bronşice (sinuzite şi otite bacteriene sau virale). în general secvenţa şedinţei de hidrokinetoterapie se desfăşoară aproape o oră din care 20-30 min.afecţiuni cutanate: micoze si candidoze (epidermofiţie interdigitală. Nu trebuie uitat că el lucrează mai multe ore în atmosferă umedă şi în apă caldă în condiţii în care participă activ la o parte din exerciţiile impuse pacienţilor. . infecţii de tip meningoencefal iţă. Prescripţia este individuală pentru fiecare bolnav. Există riscul rar de înecare la imersia la adâncimi mai mari în condiţii de sol alunecos.

controlul global.apa din bazine trebuie filtrată şi dezinfectată (cu produse pe bază de clor. schimbată săptămânal.instalaţiile trebuie curăţate şi dezinfectate frecvent. .pansament bine aplicat. detaliat 58 . . care nu oferă însă o protecţie absolută faţă de apă şi se recomandă mai bine purtarea de combinezon de protecţie. brom'sau cu ozon).

'.volta exerciţii globale mai puţin dificile fără solicitare importantă de deplasare. în aceste condiţii se poate realiza: . echilibrul şi coordonarea mişcărilor pot fi programate înainte de recuperarea forţei musculare şi a consolidării osoase complete. caz în care osul poate fi solicitat parţial prin imersie stemală înaltă. Se pot dez. Aspecte tehnice. .recuperarea în caz de politraumatisme cu leziuni de membre superioare. utilizând combinezonul. la fiecare nivel de imersie sprijinul trebuie să fie complet pe membrele inferioare. Ele se utilizează pentru: • conservarea şi refacerea mobilităţii articulare şi exersarea 59 . facilitate de forţa hidrostatică şi frânate de rezistenţa hidrodinamică. nivelul de imersie se scade progresiv. pacientul fiind în imposibilitatea de folosire a cârjelor. mersul.recuperarea la pacienţii eu orteze sau proteze după amputaţie cu fixator extern se va face imersie. controlul calităţii apei din bazin r zilnic. când se descarcă 1520% din greutatea corpului. Se analizează caracteristicile termice. perioda în care creşte progresiv solicitarea şi programul în apă se completează cu programul în sala de kinetoterapie. 4 Hicirokinetoterapia şi Termoterapia Adrianii Sarah Nica Recuperare Medicalii Je cel puţin două ori pe an al bazinului. tibie sau vertebră. Programele de hidrokinetoterapie se grupează în trei categorii: a) exerciţii de încărcare progresivă: se desfăşoară în bazine de mers cu adâncime variabilă. utilizând forţa lui Arhimede ca element facilitator pentru mişcare. In imersie. b) exerciţiile de mobilizare în apă: sunt exerciţii de tip activ.Cap. care sunt îngreunate „la sec“. femur.recuperarea precoce a ortostatismului şi mersului şi ameliorarea rezultatelor funcţionale obţinute (fractura unui os portant. membrele superioare intervenind numai pentru conservarea echilibrului. într-o perioadă de la 1 -6 săptămâni în funcţie de tipul de fractură şi tehnica de tratament). hidrostatice si hidrodinamice ale apei în condiţii de imersie.

pumn).5°C). decoaptaţie cu alunecare (tehnica Menell) sau întinderi musculare. • mobilizarea pasivă în apă se poate realiza şi beneficiind de efectul analgetic al factorului termic (căldură blândă . care permite un program de încărcare progresivă. folosind diverse poziţii facilitatorii. • realizarea decoaptaţiei articulare. 60 . coloană). în funcţie de datele bilanţului muscular.musculaturii deficitare. fie mecanic (şold. fie manual (umăr.36K36.

.4U Mers cu două cârje simple 0 cârjă simplă f 90% zu ___/rnO OU "/j ■M Anterior programului de imersie pacientul trebuie pregătit şi imersia se va face corelat cu adaptarea termică. . adaptarea la adâncimea apei şi utilizarea mijloacelor tehnice ajutătoare: .. Corespondenţa între nivelul de imersie.. ou /o JU ....... încli nat I 0() 1Z Sprijin pe două 2 cârje antebrahiale JJ/o ..Cap. interesând mai multe articulaţii şi o solicitare musculară medie... exerciţii globale. cu deflectare în penoada de relaxare musculară. 4 HinJrokinetoterapia şi Termoterapia • realizarea de.. ..posturări în apă.J \ .../ \ .. încărcarea cu cârje şi planul înclinat Greutatea corpului Mersul cu cârje Planul în imersie l ... când pacientul-se instalează pe o masă înclinală^i se utilizează tehnica “contracţierelaxare”. tehnică utilizată mai ales în caz de fÎexutn de genunchi sau şold. j Sprijin cu 1/3 pe două V cârje antebrahiale JU/O 7 Mers cu două cârje aiitebrahiale rr. care permit dezvoltarea unor mişcări de tip intermediar..

Cap. 4 HinJrokinetoterapia şi Termoterapia cn .

c) în încărcare parţiala bi sau unipodală: . exerciţii de flexie-extensie a genunchilor. abducţie-adducţie. rotaţie intemă-extemă.în poziţia verticală mişcările sunt posibile în planul orizontal pentru umăr. b) în descărcarea unilaterală poziţia este verticală. Aceste exerciţii se completează cu alte mişcări globale. cu membrul inferior descărcat.se adoptă poziţia orizontală. cu ceafa fixată şi susţinerea la bară.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicalii . oscilaţii sagitale frontale şi circumducţie cât şi tripla flexie si extensie. flexieextensie a coapsei urmate de toate mişcările la nivelul şoldului (flexie. se pot utiliza şi mişcările în diagonala inspirate după tehnica Kabat. cu piciorul de sprijin fixat pe un soclu. extensie. se realizează pedalajul plantar. apelând la vestă sau ilotoare pentru realizarea senzaţiei de plutire. în paralizii cu ajutorul unui flotor de pumn o contracţie moderată produce o mişcare prin care pacientul îşi antrenează retrocontrolul senzorial. • la mobilizarea membrelor superioare se descriu mai multe situaţii: .la plutire cu piciorul fixat de kinetoterapeut. . expiraţie şi deschiderea ochilor în apă. . fie tripla extensie cu şoldul în abducţie şi 60 .din aceasta poziţie se continuă educarea percepţiei în apă prin deplasarea membrelor. mişcări în diagonalele Kabat (fie tripla flexie cu şoldul în adducţie şi rotaţie externă. .se ţine de bară şi face progresia imersiei cu posibila introducere a capului cu exerciţii de apnee. se efectuează. circumducţie) şi apoi tripla flexie şi tripla extensie a membrului inferior. Poziţiile de plecare şi sosire nu se obţin corect decât în situaţia în care mobilitatea articulară este normală. • mobilizarea membrelor inferioare se realizează în următoarele situaţii: în descărcare bilaterală sau unilaterală şi în încărcare parţială bi sau unipodală: a) în descărcarea bilaterală poziţia este de plutire verticală.în poziţia de plutire dorsală toate mişcările sunt posibile cu excepţia mişcării de flexie a umerilor. poziţia în picioare şi de plutire dorsală sunt cele mai utilizate.la început pacientul.

61 .Adriana Sarah Nica Recuperare Medicalii rotaţie internă). realizând extensii pe vârful picioarelor. rotaţii de bazin pe o placă rotativă.vertical în imersie până la zona ombilicală. .

cu descărcarea prelungită de membre sau trunchi. 6! .după imobilizare.Cap.exerciţii de creştere a forţei musculare pentru trunchi şi bazin în poziţie corijată cu referinţă Ia un plan vertical dc sprijin dorsal. 4 Hidrokineloterapia şi Tcriuoterapin Se poate utiliza o rezistenţă progresivă care se opune tuturor mişcărilor descrise.după ligamentoplaslie sau artroplastie a unei articulaţii portante. fără rezistenţă şi contrarezistenţă şi deplasarea corpului în plutire cu mâinile fixate la bara de sprijin. în plutire. Reeducarea controlului automat al stabilităţii articulare Pentru membrele superioare: mişcări după diagonalele Kabat în imersie profundă.programe de tracţiune pentru coloana vertebrală în poziţie orizontală sau intermediară cu o forţă imprimată Icni dc creştere şi apoi descreştere de 10-20 kg. Pentru membrele inferioare: exerciţiile se fire în sprijin. Căldura diminua durerea şi contracturile. 1. Nivelul apei se scade progresiv: . * mobilizarea coloanei în apă este indicată pentru efectul favorabil de descărcare a greutăţii corporale şi se indică în fracturi. lombalgie sau cervicalgie. . c) exerciţii dc recuperare neurn-motorie: reprogramarca Sistemului ncuro-muscular este necesară din perioada în care receptorii proprioceptivi sunt încă silenţioşi: .exerciţii de asuplizare din poziţia de plutire cu vestă şi/sau flotoare pe membre. . membrele superioare intervin numai la pierderea de echilibat. hernie de disc. sau fără referinţă. se fixează capul şi se mobilizează rahisul cervical. De reţinut că programul de mobilizare pentru rahis trebuie să fie nedureros: . sau se fixează picioarele şi se mobilizează rahisul lombar. . Presiunea hidrostatică şi acţiunea de frecare a apei pe piele sunt percepute de pacient şi au valoare de stimuli cxteroceptivi care pot completa insuficienţa receptorilor proprioceptivi şi ajută la percepţia mişcării şi a poziţiei corpului în spaţiu (simţul kincstezic). osteoporoză. Exerciţiile sunt globale.în încărcare bipodală se pot realiza: translarea laierală.

semiflexia cu membrul afectat.în încărcare unipodală: mobil. exerciţii pe un soclu oscilant sau platou 6! . 4 Hidrokineloterapia şi Tcriuoterapin disociaţia centurilor.Cap. utilizând alternativ mişcarea înaninte şi înapoi. mersul lateral. mersul pe distanţe mai mari: .

fie în poziţia verticală cu referinţe la un plan vertical. . apoi cu contrarezistentă. Exerciţiile sunt programate şi adaptate la posibilităţile subiectului: • Exerciţiile în picioare se desfăşoară în două situaţii: . în această situaţie cu mâinile fixate la bară se realizează mersul cu sprijin la barele paralele.deplasarea corpului în plutire cu mâinile la bara fixă: .plutire dorsală şi ventrală cu tub respirator. II. săritura intr-un picior. în genunchi şi în picioare. cu mobilizarea membrelor superioare şi inferioare fără rezistenţă. Pentru rahis: antrenamentul la percepţia poziţiilor coloanei (anteversie. Aceste exerciţii pot avea caracter de joacă pentru a cointeresa pacienţii. • Exerciţii fără sprijin la sol: . . apoi cu o contrarezisţentă. . pe cârje antebrahiale sau cu stabilizare prin fiotoare de pumn sau mersul lateral şi în spate. retroversie şi laterove'rsie de bazin) fie în poziţia de plutire pe un covor plutitor sau folosind vesta.în imersia profundă. urmărind evoluţia mişcărilor în toate planurile.Adriana Sara ti Nica Aceste Recuperare Medicală exerciţii sunt indicate în special pentru recuperarea şoldului. genunchiului şi gleznei.exerciţii de echilibru pe un platou plutitor: în cvadrupedie.trecerea din poziţia dorsală în cea ventrală şi invers. asociat de ajustarea iombo-pelvină.în imersie parţială descărcând o treime din greutate şi combinând imersia cu purtarea de sandale cu plumb în infirmitatea motorie de tip atetozic. Imersia parţială deplasează centrul de greutate mai sus şi stimulează creşterea atenţiei din partea pacientului. Proitrame de înot 62 . Reeducarea tulburărilor de echilibru si coordonare Rezistenţa apei frânează mişcările insuficient coordonate şi stimulează controlul lor. . în imersie totală. determinând mişcări ale membrelor superioare după diagonalele Kabat fără rezistenţă.deplasarea de obiecte prin bazin etc.

având avantajul unei activităţi de tip recreativ şi competitiv în special pentai copii.înotul reprezintă un grupaj de exerciţii prin care se realizează mobilizarea articulară. 63 . refacerea musculară şi reeducarea neuro-motorie. De aceea el trebuie să facă parte din programul de recuperare.

Cap.solicită mobilizarea umerilor şi ridicarea membrelor superioare. presiunea jetului (2-4 kg/cm") şi forma de aplicare. amputaţie bilaterala). cu afectarea membrelor inferioare (parapiegii. genunchilor şi gleznelor. cât şi mişcările membrelor superioare cu respiraţia sunt mai dificil de corectat. biomecanice ale fiecărui tip de înot duc ia solicitări diferite. a) Aplicaţia de duş subacval.stilul crawl nu solicită o mobilitate crescută la nivelul şoldurilor. solicitarea rahidiană în rotaţie poate avea efect negativ în lombalgie. deci indicaţiile sunt diferenţiate: ® înotul pe spate este forma cea mai frecvent utilizată în recuperare pentru următoarele avantaje: . Caracteristicile. iar apoi metoda fluture în care se solicită membrele superioare şi trunchiul. Jetul trebuie să fie tangenţial şi înclinat pe suprafaţa de tratat. 4 Hidrokinetoterapia şi Termoterapia Diferite tipuri de înot. Există şi alte forme de solicitare: înotul prin înaintare solicitând un hemicorp.stilul bras necesită un efort important în timpul înotului cu capul şi umerii în apă. . metoda fiind utilizată pentru antrenamentul marilor handicapaţi. Se pot obţine tehnici . pişcătură) din partea acestuia. Tubul de emisie a jetului se plasează la distanţă de pacient pentru a nu determina o senzaţie neplăcută (arsură. Acţiunea variază cu: temperatura (între 30-38°C). Hidromasajul Apa se poate proiecta pe tegumentul pacientului sub formă de duş subacvatic sau duşul sub formă de jet. de aceea este greu suportată de pacienţii cu lombalgii şi se recomandă solicitarea cu capul în apă. în poziţia ventrală în ambele stiluri creşte lordoza lombară. metodă folosită la handicap asimetric. * înotul ventral se utilizează mai mult ca activitate recreativă: . dar coordonarea mişcărilor membrelor superioare şi inferioare. antrenând trenul superior în special la persoanele cu handicap important pentru membrele inferioare. deci solicită mai mult centura scapulară decât centura peivină.

4 Hidrokinetoterapia şi Termoterapia asemănătoare masajului clasic. transversal sau frământarea.efleurage sau drenaj. realizând: . longitudinal.Cap. . mai mult sau mai puţin profund. .petrisage.

Compoziţia chimică a apei reprezintă un factor important terapeutic cu valoare sedativă. sulfuroase calcice. Suferinţele reumatismale degenerative sau sechelele posl. . în unele aplicaţii presiunea este ridicată (3. In aplicaţiile externe (balneaţie externă) se pot utiliza sub formă de băi generale sau parţiale.aplicaţie alternantă (caldă-rece alternativ) -A efect vasomotor. fiind o formă de terapie de reglare şi de refacere.sedativ. Temperatura apei determină efecte diferenţiate: .r-feaumatice^sunt tratate te stafîtini beneficiază de ape:" sulfuroase sodice. sânii. sedativ. Sechelele neurologice rezultate în urma unor afecţiuni medicale sau traumatisme sunt tratate cu apele sulfatate calcice. Factorii care intervin în această procedură sunt variabili. antialgică şi de stimulare a circulaţiei.între 20° -30°C efect tonifiant. alternează. r. De menţionat că la presiuni mai mari. oligometalice şi clorurate sodice. oligometalice.lomrn-sodice. bicarbonatate sodice sau renumite pentru nămolul lor. fosa poplitee). duş subacval. cu efect relaxant.presiuni alternative-sau vibraţii. duşul se aplică de la o distanţă de 5 m. direcţia jetului se face în sensui circulaţiei de întoarcere şi se evită zonele fragile (faţa. asociind jetul cu solicitarea mecanică manuală. Are aceleaşi contraindicaţii ca ale masajului.15 kg/cm2). atât presiunea cât şi temperatura. aerosoli (vapori) şi în amestecuri cu peloide (nămoluri terapeutice). Cura termală ar trebui să se deruleze trei săptămâni.între 35°-38°C -» aplicaţie caldă.. are efect antialgic. Aspecte tehnice. se induc efecte de stimulare intensă a circulaţiei şi efecte de tip miorelaxant. sulfuroase mixte. / Balneaţia externă j)s — Proprietăţi terapeutice. sulfatate calcice. . b) Duşul sub formă de jet. care acumulează căldură şi o cedează substratului cutanat 64 . Această formă de hidromasaj este bine tolerată. Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală . decontracturant şi permite drenajul edemelor. organele genitale.

. 65 Recuperare Medicală . Adriana Sarah Nica producând o vasodilataţie importantă.

sulfat de magneziu şi dc calciu.stc o formă de terapie care utilizează diferite elemente ale mediului marin: apa mării.035) facilitează o plutire importantă şi o descărcare mai mare de greutate. Hidrokinetoterapia se desfăşoară într-un mediu special acva! marin. Corpul se expune progresiv la soare (de la 5-60 minute) intr-un mediu ventilat pentru a elimina încălzirea şi cu o higrometrie crescută pentru a evita uscarea. geluri siliconate etc. Sunt indicate în stări de convalescenţă şi rahitism. 4. Ana mării conţine clorurâ de magneziu şi potasiu. variaţia higrometrică. ioduri şi bromuri şi în proporţia cea mai mare clorură de sodiu (peste 15g/l). carbonat de calciu. nămolul. J Aspecte tehnice Helioterapía în mediul marin. care poate fi transferată corpului prin intermediul unor suporturi termice. aerul. alternanţa termică prin prezenţa corpului la sol şi în apa mării şi curenţii de aer. Nisipul marin uscat şi cald are efect termic (psamoterapie). Salinitatea crescută a apei mării (cu densitatea superioară apei dulci şi mai mare decât densitatea corpului uman . nisipul. Climatul marin este stimulent. 4 Hidrokinctoterapia 51 Termoterapia ¡A Talasotcrapia I. în principal are efect caloric (radiaţiile infraroşii) şi efect fotochimic (radiaţiile ultraviolete). radiaţia solară.2 Elemente de termoterapie Termoterapia se defineşte ca un grupaj terapeutic. parafina. Conţine în acelaşi timp materii organice. Dintre toate aceste suporturi termice apa este cel mai des folosită pentru multiplele avantaje. Ca factori de stres menţionăm nivelul radiativ (radiaţii infraroşii şi ultraviolete). . realizând un . nămolul marin. de tip stresor prin informaţia termică variabilă care detemiină reacţii importante de ajustare pentru circuitele homeostaziei de termoreglare. ce foloseşte ca factor terapeutic vectorul temperatura. Radiaţiile ultraviolete au efect bactericid şi cicatrizam. curenţii de aer şi vânturile. primeşte şi cedează rapid o cantitate crescută dc căldură faţă de aer.1.Cap. stimulează sinteza de vitamina D. cum ar fi apa. înainte de expunerea propriu-zisă se indică un test prealabil pentru a aprecia sensibilitatea la ultraviolete.are termoconductibilitate mare. nisipul.

4 Hidrokinctoterapia 51 Termoterapia transfer caloric mult mai mare faţă de alte suporturi termice.Cap. (O .

nu permite transferul caloric către exterior. Pielea este un receptor termic complex.ţesutul adipos .ref'eau vasculară . prin evaporare contribuind la termoliză. serotonină. în zonele tisulare periferice traversate. cât şi limfocitele care influenţează nivelul imunologic. . Zona de interfaţă între organism şi mediu este tegumentul. . prin intermediul căruia se realizează mare parte din reacţiile adaptative de termoreglare. în primul rând prin receptorii termici specifici. Homeostazia de termoreglare subordonează activitatea diferitelor sisteme. mobilizându-1 la nevoie în circulaţia sistemică. Astfel: . . cât şi prin celelalte componente implicate în funcţia de termoreglare. reţeau arterială transportă o data cu sângele căldura.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală . macrofagele care participă la reacţiile inflamatorii.-pe segmente somatice diferit afectate.grupe populaţionale celulare de tip mastocite (adevarate rezervoare de structuri biologice active. în special în procedeele generale de tip hiperterm. în condiţiile unei expuneri prelungite prin procesele complexe de termoreglare sunt antrenate transformări metabolice iniţiate de cortisolul endogen în cadrul reacţiei de stres termic. realizând termogeneza.prin componenta venoasă bogat reprezentată poate înmagazina până la 1/3 din sângele circulant.în apă se pot.glandele sudoripare . exemplu . care se poate degaja prin convecţie şi conducţie.histamina. substanţe ce modifică reactivitatea locală şi deversate în circulaţia sistemică transmit astfel mesajele la distanţă). descărcarea de greutate facilitând mişcările. . în aplicaţiile locale în funcţie de deficitul termic se pot obţine reacţii locale termice uneori reacţii sistemice (aplicaţie de parafină).antrenate şi solicitate la expuneri de temperaturi ridicate. protejând organismul faţă de expunerea la frig. .apă beneficiază de avantajul legii lui Arhimede. substanţa „P“. putând fi influenţată prin proceduri generale cu factor tennic intens stresor.dizolva diverse structuri chimice cu efect terapeutic. în procesele de termoreglare de tip termolitic. .segmentul imersat în.fluxul sanguin periferic preia informaţia termică periferică (prin 66 .la care nu se pot încă aplica programe de solicitare crescută.

diferenţele gradientelor de temperatură între zona centrală şi periferică a 67 .

Cap. între diferitele zone ale organismului s-a costatat că există: o zonă centrală cu temperatura mai ridicată. la procedurile hiperterme adaptarea vasculară periferică este precară.3°C. atât prin insuficienţa reacţiilor . Tipul microkinetic. Analizând reacţiile adaptative termice la cele două gmpe s-a costatat că tipul macrokinetic se adaptează bine la factori termici variaţi având nevoie de antrenament termic de întreţinere a reacţiilor adaptative.au remarcat două mari categorii de reacţii: a) tipul macrokinetic. ţesutul celular cutanat. cu vasoplegie prelungită şi risc de colaps. Din punct de vedere al disponibilităţilor de adaptare în cadrul homeostaziei de termoreglare. cu reacţie adaptativă. cu media 37-37. respectiv centrul termoreglării din hipotalamus. • O zonă periferică (piele. cu stare de confort psihic (somnul normal) fără modificări cardiovasculare. studiindu-se grupuri mari populaţionale.halucele.persoanele din acest grup fiind caracterizate de o toleranţă bună la factori termici contrastanţi. cu echilibrare hemodinamică suficientă . tulburări de somn. desfaşurându-se ca o hartă cu valori mai largi de temperatură (polul frigului . rapidă şi eficientă şi o’reacţie rapid adaptativă şi echilibrată atât la baia hipertermă cât şi la aplicaţii locale reci. modificări vegetative şi cardiovasculare. la expunerea la proceduri calde de tip hiperterm adaptarea vasculară periferică este rapidă. sensibile la variaţii termice. Din punct de vedere al reacţiilor termice. s. b) tipul microkinetic la expunerea la rece prezintă tegumentul palid- marmorat sau cianotic. scrotul). fără reacţii vasomotorii). extremităţi reci. 4 Hidrokiiicioterapia şi Termoterapia organismului cât şi informaţia termică exterioară) şi pe cale arterială informează sistemul nervos central. unde expunerea la temperaturi scăzute este urmată de reacţii adaptative tegumentare rapide de bună calitate (extremităţi normal colorate. cu risc redus la aplicaţii termice marcate. uneori chiar masele musculare) cu rol de reglare adaptativă. cu limite strânse de variaţie ca măsură de protecţie faţă de pachetele enzimatice.

pe de-o parte trebuie să evite aceste situaţii şi pe de altă parte are nevoie de un antrenament termic care să-i 'crească nivelul reacţiilor adaptative termice. obiectiv care se poate realiza prin procedee . 4 Hidrokiiicioterapia şi Termoterapia adaptative în condiţii termice scăzute cât şi prin riscul de apariţie al colapsului la aplicaţii hiperterme.Cap.

5 °C. utilizând'iniţial diferenţe mici de temperatură (ex. Termoterapia realizată prin intermediul apei se ordonează într-un grupaj terapeutic specific fizical . informaţia este preluată de centrul termogenezei.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală generale alternante . în condiţii extreme fiind solicitat ficatul („termogeneză netremurândă“) şi masele musculare striate („termogeneză tremurândă“). care determină neoglicogeneză. Această alternanţă determină un joc vascular de tip vasodilataţie . proces complex de tip biochimic. Raportându-se la temperatura apei. Termo liza se declanşează când temperatura centrală tinde să depăşească 37. zona de neutralitate termică a acesteia se situează la valori de 68 .: 32-36 °C) şi mărind diferenţa de la alternanţă la alternanţă (40-15 °C).hidrotermoterapia. Informaţia prelucrată central semnalează condiţiile termice la care este expus organismul şi se pot dezvolta două grupaje de reacţii: a) în cazul expunerii la temperaturi ridicate. adevărată gimnastică vasculară periferică. b) în cazul expunerii la temperaturi scăzute.3 . informaţia este preluată de centrul termolizei din hipotalamus. Această procedură alternantă debutează cu procedura cu aplicaţia caldă şi se termină cu procedura cu aplicaţia rece. (realizată prin stimularea activităţii glandelor sudoripare). 1-2 minute aplicaţia rece. sub formă de aplicaţii generale sau segmentare-locale. 2-3 minute aplicaţia caldă. Zona termică în care organismul primeşte minim de informaţie termică din exterior şi elimină căldura metabolică în condiţii satisfăcătoare este zona de neutralitate termică.37. apa putând fi folosită la diverse temperaturi. iradierea şi - evaporarea structuri şi ţesuturi). - iradirea. Alternanţă se realizează-de 10-12 ori. care declaşează în periferie reacţii noi termice adaptative realizate prin procese de tip fizic: - conducţie (transferul caloric din aproape în aproape prin diverse - convecţie (transferul caloric prin lichide sau gaze).vaşoconstricţie.contrastante.

proceduri reci: răcoroase (18°-22°C). Procedura parţială acţionează prin efect central. grupaj special de termoterapie. miorelaxant decontracturant şi vasculotrop. cu condiţia ca pacientul să fie izolat termic.5°C. In funcţie de ea procedurile de hidrotermoterapie se împart în: - proceduri calde: - blânde . realizate prin aplicaţia de factori termici contrastanţi. se realizează prin imersia corpului iniţial la 35°C.3° se va declanşa termoliza. peste 40°C. - proceduri alternante contrastante. se face imersia la 35-36°. după o metodologie specială. care induce în patul vascular periferic o dinamică de tip vasodilatatie/vasoconstricţie alternativă şi repetată Aplicaţii locale calde Băile Hauffe sunt băi parţiale. pentru a favoriza creşterea temperaturii centrale.5°-40°C. inducând reacţie reflexă de tip lermocirculator general. cu efect sedativ moderat.36°-37. - hiperterme .intens hiperterme. Concomitent se obţin efecte consensuale cu vasodilataţie coronariană şi vasoconstricţie în teritoriu splahnic. ascendente. 15-30 minute. urmată de creşterea temperaturii apei cu un grad la 2 minute. aplicaţia de gheaţă (crioterapie) şi hipotermia generalizată (procedură folosită de excepţie în sălile de chirurgie în intervenţiile pe cord deschis). pentru extremităţi. 4 Hidroldnetoterapia şi Termoterapia 34°-35°C. creşte temperatura băii la 43-45°.Cap. Parafina în jurul punctului de solidificare (50-60°) cedează cea mai mare parte din căldura înmagazinată (“căldura 69 . procedură locală caldă. determinând o vasodilaţie cutanată importantă.38. Procedura se utilizează la membrele superioare pentru a obţine vasodilataţie reflexă în membrele inferioare (arteriopatii periferice stadiul I şi II sau tulburări funcţionale). urmărindu-se creşterea progresivă a temperaturii centrale până la 38°C. Aplicaţia de parafină. acomodare 5 minute. Această procedură poate induce vasodilataţie la distanţă prin mecanism reflex. Iniţial. reci. . ocupă un loc aparte prin proprietăţile tennice şi modul în care se transferă căldura. (10°-15°C). iar la 37.

ameliorarea miorelaxante decontracturante. ca şi faza de relaxare musculară (este de 2-3 ori mai mare decât perioada de contracţie). cu flux sanguin lent. Hiperemia este mai mică decât la o aplicaţie generală şi transferul caloric mai lent. se reduce viteza de transmitere a impulsurilor nervoase (creşte timpul de latenţă). permanentă.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală de grup”) pe care o transferă substratului de tratat. influenţând metabolismul general şi local: Refrigeraţia tisulară antrenează modificări vasculare (vasoconstricţie vasodilataţie fixă). Iniţial este vasoconstricţie.se elaborează reflexe cortico-viscere. placă de parafină sau pensulare. fără risc de tromboză (frigul măreşte timpul de coagulare). Informaţia se integrează cortical şi . analgetice. nervoase şi vasculare. evitându-se zonele cu reacţii inflamatorii. Crioterapia utilizează gheaţa local în scop terapeutic. scade potenţialul de acţiune. biochimice (eliberarea nervoase (paralizie a vasoconstrictorilor perivasculare tributare ţesutului apoi de biostimuline) şi şi a fibrelor nervoase muscular). Crioterapia influenţează toate structurile care întreţin tonusul 70 . Excitantul termic rece poate fi aplicat în scop terapeutic. a conducerii nervoase. vasodilataţie efecte marcată. vasculo-nervoase. se reduce viteza transmiterii impulsului la muşchi prin blocarea sinapsei. în încălzirea condiţiile prezenţei facându-se conexiunilor progresiv. Parafina se poate aplica sub formă de baie de parafină. Temperatura scăzută modifică condiţiile metabolice locale. aceste modificări fiind însoţite şi de creşterea vâscozităţii structurilor periaticulare. Transferul caloric este urmat metabolismului de local. metameric. Modificările sunt urmate de: efecte metabolice. frigul fiind un excitant al terminaţiilor nervoase din piele. determinând în câmpurile' receptoare cutanate modularea reactivităţii. urmează vasodilataţia fixă. iar în final creşte timpul de contracţie a muşchiului. cu parafină la 50° (stare semisolidă) circa 15-20 min. In aplicaţiile locale calde se dezvoltă mecanisme locale vasodilatatorii şi efecte de tip reflex de axon sau reflexe cu caracter segmentar. Este de menţionat că anestezia prin refngeraţie este şi o bună metodă bacteriostatică.

fibrele alfa şi gama. 4 Hidroldnetoterapia şi Termoterapia muscular: neuron motor. aplicaţia de rece intens induce analgezie. Urmare a acestor modificări. juneţiunile neuromusculare. fibrele musculare.Cap. corectează procesele inflamatorii. aferentele proprioceptive din muşchi. Este de reţinut că întotdeauna aplicaţia locală de rece se realizează în condiţii de confort termic pentru organism. 71 . realizează starea de miorelaxare. decontracturare prelungită.

Cap. laser) ultrasunet. Caracteristici . - troficitatea musculaturii denervate. curent de medie frecvenţă). derivate din curentul de înaltă frecvenţă (unde infraroşii. Iniţial.1. şi microunde.această formă de terapie este o terapie de excitare. . hipotrofie musculară. aceste modalităţi terapeutice au avut la bază: - studii de fiziologie. care este curentul electric de la reţea-curent de joasă frecvenţă alternativ sinusoidal.diferite forme de curent electric (curent . sau de joasă radiaţii frecvenţă (câmpuri magnetice de joasă frecvenţă). hipotonie. Plecând de la sursa de bază a electroterapiei. Definiţie Electroterapia este o formă de terapie ftzicală. curent de joasă frecvenţă cu impulsuri. hipersimpaticotonie. contractură musculară. Acestea sunt destinate ariei curative şi programelor de recuperare funcţională în diverse patologii.studii şi cercetări experimentale.). redoare articulară etc. 5 Electroterapia CAPITOLUL 5 ELECTROTERAPIA 5.galvanic. şi utilizând aceste categorii de curent electric şi grupaje de energie de înaltă frecvenţă s-au elaborat numeroase metodologii de tratament. folosit ca formă unică de terapie pe 72 . dar poate ameliora şi controla: - elemente fiziopatologice (inflamaţie. durere). - elemente clinice. - diverse forme de energie. de tip conservator care utilizează: . edem. ultraviolete scurte. .studii clinice. cu o aplicaţie particulară pentru patologia locomotorie. simptomatice şi funcţionale (durere. prin curentul exponenţial de joasă frecvenţă. nu poate corecta verigile etiologice.

5 Electroterapia musculatura denervată (paralizie de tip periferic).Cap. 73 .

membrană lipoproteicâ intens implicată în homeostazia celulară. p. celula este protejată de membrana celulară . Suportul fiziologic al electroterapiei este realizat de calităţile electrice ale membranei celulare ce trece variabil prin 1 diverse faze: . nuanţat pe celulă şi ţesuturi. s-au putut realiza programe terapeutice plecând de la necesitatea corectării. . fiind elementele de variabilitate şi modulare sub acţiunea electroterapiei.identificarea şi stabilirea indicaţiilor şi contraindicaţiilor relative şi absolute ale electroterapiei (ETT). . . iniţial 74 depolarizarea. Dintre diferiţii stimuli utilizaţi din fiziologia clasică.faza de „repaus”-potenţial de repaus. Substratul biologic constituie baza şi premisele electroterapiei. studierea iniţială a interferenţei dintre curentul electric şi substratul biologic (cum ar fi un substrat muscular) a fost urmată pas cu pas de: . iar la finalul depolarizării începe . Deci. cronaxie).sunt sensibile la schimburile de materie. cu sau fără consum de energie. prin echilibrul dinamic al membranei celulare .utându-se urmări o parte din efectele acestuia asupra diverselor substraturi biologice (substratul neuromuscular). .aprecierea efectelor terapeutice în diverse situaţii patologice.sindroame dureroase şi dis'funcţionale somatice. Aceste gradiente. Procesele transmembranare se petrec datorită gradientelor electrochimice.faza de acţiune -potenţial de acţiune = cu cele două secvenţe. calităţile bioelectrice ale celulei. curentul electric sa dovedit un stimul accesibil cercetării. utilizând circuite de tip „feedback”. ameliorării unor procese fiziopatologice.analiza unor parametri de excitabilitate (reobază. timp minim util. După cum se ştie. -decelarea diferitelor efecte biologice şi fiziologice ale categoriilor de electroterapie. influenţa asupra stării de excitabilitate şi de transfer membranar.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală - sistemele de retroacţiune hioiogică. prin sisteme'de biofeed-back electromiografic. extrapolate la nivel de ţesuturi şi organe. Urmărind aceste cercetări care au dovedit influenţele exercitate pe substratul biologic şi extrapolând aceste acţiuni. energie şi informaţie.

G.fibrele amielinice au cronaxia 0. ea trebuie. produce excitaţia la închiderea circuitului.2ms. cu cât intensitatea este mai mare timpul minim util este mai mic. dependente de: - intensitatea curentului aplicat. cronaxia este timpul minim util necesar pentru a produce o excitaţie minimă. care produce răspunsul minim.fibrele mielinice groase au cronaxia 0.3ms. definind parametrii electrofiziologici caracteristici excitabilităţii nervului: - reobaza (h) este intensitatea minimă a curentului care poate produce o excitaţie într-un timp nedefinit. - - timpul util este timpul minim necesar care. - modul de aplicare al curentului (brusc sau lent). această multor categorii de stimuli liminari. - cantitatea de electricitate. folosind o intensitate egală cu dublul reobazei.l-0. Pentru ca excitaţia electrică să fie urmată de răspunsul dorit. de repaus.fibrele mielinice subţiri au cronaxia 0. El a stabilit o relaţie matematică între intensitatea (I) şi durata stimulului (t). Valoarea cronaxiei este invers proporţională cu excitabilitatea nervului: . pentru aprecierea acestor parametri. .faza de „repaus“ -continuarea refacerii potenţialului. măsurându-se excitabilitatea unui nerv sau muşchi la un stimul rectangular. interpretaţi după nivelul la care se produce cel mai mic răspuns sesizabil. raportat la valoarea reobazei sub acţiunea unui curent rectangular.7ms. Weiss a studiat acţiunea impulsurilor de curent „în trepte”. Astfel. pentru realizarea excitaţiei fiind necesară o anumită concentraţie a curentului pe secţiunea de membrană (densitatea curentului). Referitor la cronaxia motorie s-a constatat că în condiţii fiziologice trebuie să existe un izocronism neuro-muscular (cronaxii 75 .Cap. Modificările de potenţial care au loc în timpul depolarizării şi repolarizării formează potenţialul de acţiune (120mV). .4-0.2-0. s-a constatat un constatare răspuns impunând gradat al structurii recunoaşterea mai nervoase. sâ îndeplinească anumite condiţii. . 5 Electroterapia repolarizarea (refacea potenţialului de repaus). - durata de aplicare.

structura şi funcţia muşchiului. Muşchii netezi au o mult mai lungă (50-700ms).Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală egale) sau un raport strâns 1/2-1/3 între cronaxia nervului şi a muşchiului. iar miocardul are cronaxia de 5ms. . cronaxie realizând o cronaxie de subordonare. Cronaxia fiziologică poate fi influenţată de numeroşi factori: . 76 .echilibrul acido-bazic şi al electroliţilor.

77 . pot determina fie o creştere a pragului de excitabilitate.Adriana Sarali Nica Recuperare Medicală . derivate din sursa de curent electric. progresiv. muşchii denervaţi nu au acomodare. Această proprietate caracteristică substratului neuro-muscular normal inervat apare la aplicaţia curenţilor de tip: exponenţial. care acţionează prin alte forme de energie (exemplu: unde scurte. ultrasunet). Modul de aplicare al curentului este alt factor de influenţare al răspunsului la excitaţia electrică. fie o scădere a lui. valoarea normală fiind între 2-6. de medie frecvenţă).aplicaţia electrozilor pe tegument. putând fi stimulaţi selectiv cu impulsuri cu pantă lină. In acelaşi timp se pot utiliza şi alte categorii terapeutice din electroterapie. Privind substratul neuro-muscular normal inervat s-au creat adevărate programe de electroterapie care.fiind condiţionată de inactivarea progresivă a sistemului de transport pentru sodiu. . Valoare coeficientului este cuprinsă între 1-6. ' .vârsta pacientului. Pentru aprecierea fenomenului de acomodare se foloseşte coeficientul de acomodare (alfa). Proprietatea este folosită în cazul electrostimulării pe musculatura parţial sau total denervată. trapezoidal . de joasă frecvenţă cu impulsuri.reactivitatea neurovegetativă şi corticalâ. respectiv panta de 1000 ms.2 Clasificarea electroterapiei A. în limite fiziologice de temperatură).temperatura mediului ambiant (cronaxia variază invers faţă de factorul termic. Din acest punct de vedere electroterapia poate fi împărţită în două subcapitole: 5. Electroterapia de electrostimulare Acest grupaj terapeutic este caracterizat prin: . în timp stimulul devine ineficient chiar la valori de supraprag fenomen definit ca fenomenul de acomodare. având durata de 1000 ms. Dacă pe un substrat neuro-muscular normal inervat se aplică un stimul a cărui intensitate creşte lent. prin capacitatea de electrostimulare şi în funcţie de anumiţi parametri utilizaţi. Substratul neuro-muscular normal inervat răspunde la stimuli aplicaţi brusc (curent rectangular). triunghiular. cu închiderea unor circuite de curent electric (de tip galvanic. care reprezintă intensitatea pragului de stimulare la curentul rectangular comparativ cu cel trunghiular (exponenţial).

. considerând modificările ionice drept secundare. ţesutul muscular.conductori de gradul I..teoria ionică. în principal efectele de electrostimulare pot ñ de tip excitomotor sau analgetic.teoria proteică. care influenţează nivelul alcalinităţii. a căror stare se modifică. LCR . de tip curent continuu sau curent de joasă frecvenţă cu impulsuri.conductor de gradul III). .în final obţinându-se diferite forme de energie care se aplică 78 . - concomitent cu apariţia protonilor de hidrogen apar şi grupările hidroxil (OH'). tipuri de ţesuturi (sângele.disociază în protoni de hidrogen (H+) ce au rol de catalizator.Adriana Sara ii Nica Recuperare Medicală . Alte categorii de electroterapie: I. Electroterapia de înaltă frecvenţă Acest grupaj heterogen de electroterapie are următoarele caracteristici: - utilizează ca sursă curentul electric de la reţea. B.apariţia.conductor de gradul II. dar modulează forma _ iniţială . în funcţie de repartiţia inegală a ionilor. ţesutul adipos . cum ar fi Na + şi K+ (care măresc excitabilitatea ţesuturilor) sau Ca2+ şi Mg2+ (care scad excitabilitatea ţesuturilor). calităţile permeabilităţii de membrană. este un conductor de-gradul II ţinând cont de prezenţa soluţiilor electrolitice şi coloidale şi gradul mare de heterogenitate al comportamentului electric în diferite. variaţia rezistenţei electrice). Matricea moleculei de apă este esenţială la trecerea curentului electric pentru că: . de o parte şi alta a membranei (depolarizarea. a efectelelor de excitare. Aceste particularităţi de comportament electric ţin pe de o parte de proporţia variabilă de apă (45-80%) şi pe de altă parte de diversele categorii de ioni. din punct de vedere al comportamentului electric. Merită reamintit că organismul uman. - crează aciditate. electrostimulare.. în care se susţine rolul esenţial al proceselor de membrană. în cazul aplicaţiei curentului excitabil. în care se consideră că rolul de bază în excitaţie revine structurilor proteice. la închiderea circuitului. - influenţează dinamica fenomenelor membranare. excitaţia pe substratul biologic se explică pe baza următoarelor teorii: .

se aplică la distanţă de tegument (unde scurte. în principal cu efecte mecanice apoi termice şi efecte importante terapeutice. 5.C¡ip. atât prin efectele de reglare nespecifică asupra sistemului nervos central şi sistemul vegetative. confirmate ulterior de studii laborioase şi repetate clinico-statistice.are la bază proprietăţile biofizice. atât în centrele de medicină fizică şi recuperare cât şi în staţiunile balneare. iar la aplicarea pe substratul de piezoelectric tratat energia mecanică de înaltă frecvenţă emisă de capul de ultrasonare determină un micromasaj de înaltă frecvenţă. cu penettaţie în profunzimea ţesuturilor. efectul acestei forme de electroterapie fiind un efect termic de profunzime denumit fenomenul de • endotermie tisulară (diatermie). unde energia concentrată se transformă în energie termică. terapia prin câmpuri magnetice de joasă frecvenţă îşi găseşte indicaţiile: în patologia reumatismală. radiaţii care aplicate de la distanţă produc. frecvenţă. o radiaţiile infraroşii şi ultraviolete. în acest grupaj. în funcţie de proprietăţile energiei utilizate şi substratul fiziopatologic. 5 Electroterapia variat. ginecologic etc. celelalte efecte fotoc-himice. ultrasunetul obţinut pe baza fenomenului inversat.3. viscerală (de tip respirator. etc.). primele efecte termice. neurologică. Câmpurile magnetice de joasă frecvenţă Cercetările experimentale de biologie celulară şi fiziologie au dovedit cu cca 30 ani în urmă efectele terapeutice ale câmpurilor magnetice de joasă frecvenţă.pentru efectele de biostimulare nespecifică (analgetic. Astfel. vasculotrop).) In acest grupaj sunUncIuşe: • unde scurte şi microunde care acţionează prin câmpuri electromagnetice de înălţă. . ortopedico-traumatică. de tip cronic degenerativ sau cronic inflamator. respectiv 79 . Contraindicaţiile sunt contraindicaţiile generale care vizează electroterapia. Electroterapia de stimulare electrică Motivaţia utilizării curentului electric de excitare în scop terapeutic . este introdusă în prezent şi terapia laser (cu laseri atermici). cât şi asupra sistemului neuromuscular. ultrasunet în apă. . digestive. II. ameliorând diverse procese metabolice celulare.

Adriana Sara ii Nica Recuperare Medicală particularităţile electrice ale membranelor celulare date de: .prezenţa membranei trilamelare şi soluţiile de continuitate la nivel membranar. 80 .

de o parte şi de alta a membranei celulare. în care membrana nu răspunde la stimuli suplimentari (răspuns după legea „totul sau nimic“).pe musculatură normal inervată sau pe musculatură striată denervată (deficit motor de tip periferic). datorită acţiunii particulare a curentului galvanic galvanoterapie. Prin electroliză se produce: . 5 Electroterapia . 90 mV).formarea de structuri noi. Deplasarea sarcinilor electrice. acţiune antialgică . .prezenţa pompelor ionice. Modificările diferite ale 4i H excitabilităţii sub cei doi electrozi determină fenomene polare de 81 tip diferit: . urmată de apariţia ionilor liberi (Na+ OH'. cu inversarea progresivă în repartiţia ionică.sarcinile electrice repartizate diferenţiat. de tip bazic (la catod) sau acid (la anod). contracţie etc. In perioada de depolarizare există un moment definit ca faza refractară absolută. Curentul galvanic aplicat pe substraturile biologice determină fenomenul de electroliza.). acţiune excitomotorie . Primul grupaj de electroterapie determină trei tipuri de acţiune biologică şi terapeutică: 1. . duce la modificări de potenţial de membrană de tip static până la un potenţial critic (cca. moment din care se produc modificări dinamice cu apariţia potenţialului de acţiune (+30 raV).: secreţie.scindarea lor. acţiune ionizantă ce permite penetraţia substanţelor chimice prin piele. .Cap. .3.migrarea ionilor sub polul electric de semn opus. Repartiţia ionică diferenţiată cu Na + crescut extrâcelular.prin blocajul transmiterii durerii. CP). Aplicaţia se realizeză la nivel cutanat prin închiderea unui circuit electric între doi sau mai mulţi electrozi. potenţialului electric de membrană. potenţial dinamic. -60mV). 5. stabile . sensibil la transferul de materie. 3. H+.1 J 1 . energie sau informaţie la nivel celular. Galvanoterapia utilizează curentul continuu curent galvanic în scop terapeutic.1. Aceste premise determină realizarea. unnată de faza refractară relativă. 2. determină iniţial potenţialul de repaus (aprox. când apar evidente diferitele acţiuni ale celulelor (exp. + cu K şi anionii proteici crescuţi intracelular.disocierea structurilor chimice ionizabile.

semnalăm riscul apariţiei de: arsură. Factorul electric poate determina arsură cutanată. anelectrotonus (sub polul pozitiv) caracterizat printr-o scădere a excitabilităţii. care pot duce la arsuri chimice de tip bazic 82 . Astfel. Arsura cutanată poate fi datorată atât factorului electric. b. cu ameliorarea metabolismului local (ameliorarea clearence-ului tisular). curentul galvanic fiind un curent electric continuu. Referitor la intensitatea curentului galvanic. ionoforeză. Concomitent cu apariţia fenomenelor polare apar şi fenomene interpolare. în funcţie de densitatea sarcinilor'electrice. sau bazic sub catod.efecte miorelaxante-decontracturante. respectiv repartiţia sarcinilor electrice. rezultate la trecerea curentului electric prin ţesuturi. (intensitate/unitatea de suprafaţă). . cătelectrotonus (sub polul negativ) caracterizat printr-o creştere a excitabilităţii. Din punct de vedere metodologic. valoarea plafon.efect excitomotor. cât şi factorului chimic.efecte analgetice. Modificările chimice sunt determinate de realizarea sub electrozi (secundar electrolizei) a unor structuri noi de tip acid sub anod.vasodilataţie. electroosmoză. fenomenul de electroliză.modificări de potenţial de membrană. el se dozează obiectiv. - modificări de excitabilitate neuro-musculară. dar şi subiectiv (intensitatea la „senzaţia de furnicătură plăcută”).efect de tip analgetic. Fenomenele polare şi interpolare sunt urmate de modificări fiziologice de tipul: . uneori determinând concomitent cu efectul analgetic (dificil de dozat densitatea/unitatea de suprafaţă) şi efecte negative. deci hiperpofcrizare . efecte termice şi de inducţie electromagnetică. . limita superioară fiind 0. Curentul galvanic nu are acţiune de neglijat. necroză celulară şi chiar infecţie cutanată. elementele de variabilitate sunt intensitatea curentului si durata aplicaţiei. deci depo[arizare accentuată .1 mA/cm2 de suprafaţă electrod.chimice de tipul: . Aceste fenomene interpolare sunt caracterizate de modificări fizico. escară cutanată. efecte biochimice.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală a. de gravitate variabilă.

riscul de producere al acestor accidente putând fi prevenit prin utilizarea unui strat de compresă hidratată (cu grosimea de 1.Cap. 5 Electroterapia sau acid.5 cm) care să îmbrace electrozii. Numai curentul unidirecţional polarizat permite efectul ionizant (cazul 83 .

se poate realiza şi prin blocări catodice. în funcţie de tipul de evoluţie (acut sau cronic). . -calităţile curentului (intensitate. . creşterea moderată a temperaturii locale . Cercetări legate de efectul Vasodilatator au arătat o creştere semnificativă a circulaţiei: cu până la 500% în circulaţia cutanată şi cca. urmată de îmbunătăţirea contracţiei musculare.durata şedinţei este de 20-30 minute. sens. .intensitatea „peste prag”. Efectele curentului galvanic depind de numeroşi factori: -calitatea electrodului (forma. Efectul Vasodilatator este urmat de 84 .în stadiile acute. mai intensă sub polul negativ. astfel: . 10-20 de şedinţe. Există şi curent polarizant întrerupt de medie frecvenţă redresat. reactivitatea organismului).intensitatea curentului. urmată de vasodilataţie persistentă. compoziţia chimică). direcţie. intensităţi „sub prag” iar în stadiile cronice „peste prag“.reacţie prezentă câteva ore. 300% în circulaţia musculară (în raport cu circulaţia de repaus). Efecte fiziologice ale galvanoterapiei: a) efecte asupra fibrelor nervoase senzitive: analgezie galvanică sub electrodul pozitiv (anelectrotonus). cu efect asemănător. dar există riscul de arsură. b) efecte asupra fibrelor nervoase motorii: creşte excitabilitatea neuro. Această vasodilataţie importantă interesează atât vasele superficiale (cutanate) cât şi cele profunde (ţesutul muscular striat). de efectul urmărit şi de tipul de suferinţă (acută sau cronică). rezistenţa electrică.1 mA/cm2) sau „sub prag”. sub polul negativ (catelectrotonus). densitate. evidentă clinic prin eritem cutanat sub electrozi.pentru efectul analgetic se foloseşte intensitatea „la prag” (0. . -anumite proprietăţi ale organismului legate de comportamentul bioelectric (starea tegumentului.musculară.pentru efectele vasodilatatoare. dar mai redus. c) efecte pe fibrele vegetative vasomotorii: stimularea lor produce iniţial vasoconstricţie.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală curentului galvanic). durată). dimensiunea. capacitatea şi conductibilitatea (¿suturilor. aplicat în funcţie de pragul de sensibilitate.numărul aplicaţiilor: zilnic. în cazul' curentului galvanic parametri utilizaţi sunt: .

5 Electroterapia ameliorarea metabolismului local. 85 . resorbţia de exudat şi edem.Cap.

In primul caz se numeşte aplicaţie bipolară (densitatea de sarcinii electrice este egală sub ambii electrozi). iar iii al doilea caz se foloseşte un electrod de suprafaţă mai mare (densitatea de sarcini electrice scade) denumit pol „indiferent“. .ameliorarea schimburilor metabolice tisulare.eliberarea de structuri biologice active (factori autacoizi).efect de stimulare neuro-musculară (fenomenul de catelectrotonus). aplicare de tip transversal (lalero-lateral) sau longitudinal (aplicaţie proximo-distală). .aplicaţia la nivelul organelor de simţ este urmată de senzaţii specifice: ocular apare senzaţia de fosfenă. .vertij voltaic. Ea se poate realiza folosind electrozi de suprafaţă egală.efect biotrofic. Frecvent se utilizează un singur circuit cuprinzând doi electrozi prin aplicarea locală (pe : tegument) a polilor. Metodologia de aplicare Curentul galvanic terapeutic poate fi utilizat sub trei forme: a) Galvanizare simplă. Efectele terapeutice ale galvanoterapiei'.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală d) efect asupra sistemului nervos central şi vegetativ: . . sau inegală. . cu ameliorarea clearence-ului tisular. acustic apare acufenă.fenomenul de anelectrotonus. prin creşterea fluxului sanguin de întoarcere de la nivelul membrelor inferioare. utilizând aplicaţii generale ascendente sau descendente.Corticale (scăderea tonusului cortical la aplicaţii descendente cu efect sedativ).modularea reactivităţii . iar celălalt pol având suprafaţa 86 . . realizat prin mecanism mixt: . vestibular .efect vasodilatator semnificativ în circulaţia superficială şi profundă. . miorelaxant-decontracturant. gustativ se semnalează gust metalic la polul negativ şi gust acm la polul pozitiv.. cât şi ameliorarea fluxului sanguin din mica circulaţie. cât şi de reglare nespecifică a reactivităţii neuro-vegetative. secundar creşterii fluxului sanguin. e) efecte asupra sistemului circulator.efect analgetic. .efect de modulare a pragului de excitabilitate corticală.

(fie „doi-celulare“ utilizând aplicaţie membrele superioare sau membrele inferioare. Acţiunea de penetraţie a moleculelor ionizate nescindabile prin electroliză se numeşte electroforeză. unul se închide la nivelul membrelor superioare. Pentru penetraţie. Direcţia circuitelor poate fi de tip ascendent sau descendent cu utilizare diferenţiată în funcţie de tipul neurovegetativ şi reactivitatea corticală. descărcare de acţionează substanţe iniţial autacoide local de tip serotonină.). fie aplicaţii pe un hemicorp) şi aplicaţii monocelulare în care circuitul include numai unul dintre membre şi un pol „indiferent“ plasat cervical sau lombar. Elementele chimice active traversează bariera (vasodilataţie. ji b) Baia galvanică. bradichinină. efectul terapeutic fiind legat atât de proprietăţile fannacologice ale 87 . Avantajul acestei metode este dat de asocierea dintre efectul galvanic (care determină vasodilataţie) şi efectele apei (la 36-36. Este o metodă în care circuitul galvanic se realizează prin intermediul apei şi în funcţie de modul circuitelor se descrie: baia „patru-celulară” şi baia Stanger. substanţa P etc. cutanată. declanşate de semnalele iniţiale. utilizând substanţe farmacologice ionizabile care se plasează cu ionul activ terapeutic sub electrodul de acelaşi semn. sarcina activă se plasează sub polul de acelaşi semn. miorelaxant. Baia Stanger este o formă particulară de baie galvanică care utilizează imersia generală producând vasodilataţie periferică semnificativă cu efecte moderat hiopotensoare.în acest caz aplicaţia estell denumită unipolară. altul la nivelul membrelor inferioare. Se pot realiza aplicaţii „patru-celulare“ utilizând numai ambele un circuit circuite. în cazul băii galvanice „patru-celulare” se folosesc două circuite. c) Ionoealvanizarea (iontoforeza) Se bazează pe fenomenul de electroliză.5 °C) prin care se descarcă o parte din greutatea segmentului imersat. iar temperatura apei acţionează sedativ. In acest proces se constată o creştere a permeabilităţii cutanate.Cap. dar prin reacţiile cutanate şi vasculare locale se induc modificări sistemice variabile. cu penetraţia ionilor sau a moleculelor ionizate. 5 Electroterapia mai mică (densitate mai mare de sarcini electrice pe unitatea de suprafaţă) este polul activ .

boala Raynaud. algoneurodistrofie. Contraindicaţii • pacienţii care prezintă intoleranţă la curentul galvanic. • în diferite sechele post-traumatice: sindroame dureroase reziduale sechelare. degerături. • în sindroame dureroase somatice de tip subacut sau cronic sau sindrom de suprasolicitare. tromboflebită în faza subacută şi cronică.. periartrită scapulo-humerală. obţinându-se pe o delimitată efecte de tip analgetic (radical vasculotrop. ® în suferinţe neurologice atât de tip periferic (nevralgii. limfangită. spondilită anchilozantă sau alte categorii de spondilartropatii sero negative etc. tendinopatii etc. coxo-femurală sau de genunchi. tetraplegii) sau alte tipuri de suferinţe neurologice. Indicaţiile galvanoterapiei o în patologia reumatismală cronică degenerativă. • unele manifestări alergice. trofic. sindroame dureroase cervico-dorso- lombare. arteriopatia periferică membre inferioare stadiul I şi II. • tulburările de coagulare. fragilitate vasculară. articulară sau periaiticulară: eoxartroză. 88 .crio-parestezii funcţionale nocturne ale membrelor inferioare. epicondilită. cu manifestări de tip urticarie. edem post-traumatic.\ gonartroză. nevrite. calciu). cheratolilic etc. sclerodermie. paralizii de tip periferic) sau central (monoplegii. zonă relativ bine salicilat. manifestări algice de artroză periferică. • în patologia reumatismală cronică inflamatorie în perioada subacută sau între puseele inflamatorii în suferinţele de tipul: poliartrită reumatoidă. La închiderea circuitului substanţa se scindează şi ionul activ terapeutic este respins de sarcinile electrice sub care se plasează şi traversează bariera cutanată prin soluţiile normale de continuitate. pareze. elefantiazis. tulburări trofice. acţionând terapeutic pe structurile subcutane. hemiplegii. trombolitic (heparină). redoare articulară. angioneuropatii. • tulburările trofice cutanate cu leziuni periferice. hiperemic (iod).. ® în suferinţe dermatologice: acnee.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală produsului utilizat cât şi de efectele intrinseci ale curentului galvanic (ionogalvanizare). acrocianoză. cicatrici cheloide hipertrofice. • în suferinţele cardio-vasculare de tip: HTA stadiul I şi II. suferinţe tronculare sau radiculare.

TBC cutanat. 5 Electroterapia • bolile dermatologice (cu componentă de infecţie). • bolnavii febrili indiferent de tipul bolii: boli infecţioase.Cap. proteză valvulară). tije. şuruburi. 89 . proteză totală. • bolnavii caşectici. • bolnavii purtători de material de osteosinteză (placă. infectocontagioase.

2.de tip somatic sau visceral). deşi tehnic frecvenţa ajunge până la 1000 Hz. producând fie contracţii unice de tip secusă (frecvenţă 1-10 Hz) sau de tip tetanic (30-50 Hz). . a) Aplicaţia pe un substrat neuro-muscular normal inervat urmăreşte stimularea electrică: .® bolnavii cu risc de decompensare (indiferent de patologie . • bolnavii care prezintă tumori benigne (cu.în scop de stimulare a musculaturii striate (efect excitomotor).Hz.în scop analgetic (prin interferarea cu traseele de transmisie a impulsurilor algice). cum ar fi structurile musculare striate sau sistemul nervos. Cele mai fiziologice tipuri de impulsuri pentru stimularea musculaturii cu inervaţie păstrată sunt impulsurile rectangulare (frecvenţă 30-50Hz). fie la adulţi şi mai ales la vârstnici.imobilizare post-fractură în aparat gipsat .situaţie în care în aparatul gipsat se lasă ferestre pentru aplicarea electrozilor. .în scop de stimulare a musculaturii netede vasculare (efecte vaso-active prin stimularea musculaturii din pereţii vaselor).sau iară potenţial de malignizare) sau procese maligne. . Curenţii de JF sunt folosiţi pentru electrostimularea unor substraturi biologice cu excitabilitate specifică. utilizarea unor frecvenţe mici de 1-50 Hz au fost urmate de efecte de stimulare pe musculatura striată.hipotrofii accentuate după imobilizări prelungite sau după alte suferinţe. în situaţiile menţionate se preferă kinetoterapia (dacă nu este contraindicată) sau o asociere între kinetoterapie (KTT) şi această electrostimulare. Studii clasice de neuro-fiziologie au arătat comportamentul substratului neuro-muscular normal inervat sub acţiunea unui curent electric de JF cu frecvenţa între 1-100. 5. Ele se folosesc în caz de: .3. . în general. Curentul de joasă frecvenţă (JF) Frecvenţa utilizată terapeutic se înscrie între 0. cu efectul cel mai important la frecvenţa de 90-100 Hz. La frecvenţe mai mari de 60-70 Hz se constată instalarea progresivă a efectului analgetic.1-^şi 300400 Hz. • pacienţii cu dezvoltări patologice psihiatrice.

Ii -.i |i H ■ -: .

curenţii faradici şi neofaradici. Aceştia sunt curerifi de JF derivaţi din curentul de la reţea (curent alternativ sinusoidal. rezultatul fiind obţinerea unei frecvenţe de 100 Hz (1000 stimuli/sec). alternativi triunghiulari. în cazul musculaturii denervate se constată în perioada denervării o degenerescentă progresivă a structurii musculaturii striate. frecvenţa determină iniţial considerându-se utilizării efecte că prelungite are importante efect apare excito-motorii dinamogen. PL .ritm sincopat). aplicaţie pentru curenţii de JF în impulsuri menţionăm: curenţii exponenţiali. . b) Electrostimularea pe un substrat muscular denervat utilizează anumite particularităţi de reacţie fiziopatologice ale substratului afectat (pareză. obţinut prin modularea şi redresarea unui circuit de curent alternativ sinusoidal. .diadinamici (CDD). * pentru că CDD se utilizează pe un substrat neuro-muscular normal inervat şi utilizarea uneia dintre cele două formule des bază o perioadă mai lungă produce acomodarea. o difazat fix (DF). rezultat prin modularea şi redresarea a două circuite de curent alternativ sinusoidal. cu frecvenţa de 50 Hz). se utilizează în sindroame algice somatice şi de natură vegetativă (algoneurodistrofii). determină efecte analgetice rapide fiind o formulă de electroanalgezie. cu apariţia la distanţă de ţesutul fibros necontractil. fenomenul de în condiţiile acomodare şi inhibiţie. rezultatul fiind obţinerea unei frecvenţe de 50 Hz (50 stimuli/sec). sinusoidali.Ca forme ■ de. trapezoidali. Dintre aceste tipuri de' Curenţi se utilizează cu o frecvenţa mai mare curenţii. cele două forme se utilizează modulat printr-o alternanţă de DF şi MF cu variaţia trenurilor de undă şi a pauzelor (PS .periodă scurtă. se indică atât pentru efectele de electrostimulare cât şi pentru durerile de tip spastic (efect analgetic). este de notat efectul de îmbunătăţire a troficităţii ţesutului conjunctiv (aplicat după difazatul fix). rectangulari. paralizie de tip periferică). care este redresat şi modulat obţinându-se două forme de bază: « monofazat fix (MF).perioadă lungă) sau de MF cu pauze (RS .

Dacă în cazul .Fibrele musculare care degenerează îşi modifică parametrii electrofiziologici . Fibrele cu cronaxie prelungită nu mai răspund la o electrostimulare în parametrii fiziologici musculaturii striate (curenţi rectangulari).creşte cronaxia (cu cât este mai veche şi mai severă leziunea. cu atât cronaxia este mai mare).

94 .coeficientul de acomodare alfa (a ) al muşchiului afectat este 1 sau sub 1. asociind reacţie inflamatorie. Atenţie: La aplicaţia curenţilor excitomotori se evită: . înainte de electrostimulare se determină parametrii de electrostimulare pe musculatura denervată (panta. răspunzând doar la stimuli . . uneori având aspect în trepte.).aplicaţile locale în zona materialelor de osteosinteză. . .cu intensitate progresivă. repetarea periodică a acestei investigaţii cât şi realizarea curbelor 1/T şi climaliză. .! Practic. . .durată (I/T) se deplasează spre dreapta şi în sus.se inversează răspunsul motor la excitaţia electrică (apare contracţia la polul pozitiv. utilizarea curenţilor cu pantă determinând acomodarea unităţilor neuromusculare nonnal inervate şi prin aceasta realizând o electrostimulare selectivă pe musculatura denervată.infecţii locale. . Din analiza acestor elemente obiective în leziunile de nerv periferic se constată: . aplicaţi timp îndelungat electrostimujare care se realizează utilizând curenţi de JF în impulsuri cu pantă progresivă de tip: impulsuri exponenţiale.Cap.zonele cu aderenţe musculare şi cicatrici recente.leziunile dermatologice. durata stimiţlării) şi se pregăteşte substratul neuro-muscular prin alte proceduri fiiice cu efect trofic (masaj. . Pentru aprecierea gradului de denervare se indică efectuarea de EMG. baie galvanică sau galvanizare simplă etc. la un stimul cu parametrii asemănători.zonele qu tulburări de sensibilitate termică sau tulburări de termoreglare. intensitatea curentului. In acest caz nu se mai constată acomodarea. semn de degenerescenţa).curba intensitate . triunghiulare sau trapezoidale. 5 Electroterapia normal inervate una dintre proprietăţile substratului este capacitatea de acomodare. fibrele denervate încep să aibă comportamentul fibrelor musculare netede.zonele cu edem localizat. anterior electrostimulării.cresc reobaza şi cronaxia.

realizând o penetraţie de profunzime în ţesuturi. sindromul dureros lombar). cu o toleranţă mai bună faţă de curentul continuu sau de JF. ex: coxartroza. Dacă din cauza rezistivităţii ohmice nu totdeauna se pot realiza densităţile optime de curent.3.între 2500 şi 5000 Hz se constată o creştere marcată a excitabilităţii pe musculatura striată. La curenţii de MF impedanţa scade pe măsură ce creşte frecvenţa. sumaţie de oscilaţii de medie frecvenţă (fenomenul Gildemeister). îl face inexcitabil pentru receptorii cutanaţi. prin care se observă că excitaţia poate fi declanşată la oricare pol. . In cazul acestui tip de electrostimulare trebuie menţionate câteva proprietăţi specifice: .3. . acţiunea instalându-se prin sumaţie temporară. pentru a mări densitatea (intensitatea curentului/unitatea de suprafaţă) se poate ajunge la pragul limită.la trecerea prin ţesuturi (mai ales prin tegument) se opune o rezistivitate foarte mare. Utilizarea curenţilor de JF prezintă un mare impediment . concomitent (în aplicaţie simetrică).frecvenţa mare aplicată nu mai determină o sincronizare a proceselor de membrană (ca la curentul continuu sau curentul cu impulsuri de JF). scop terapeutic este cuprinsă între 3000 . producându-se efecte secundare de tip arsuri chimice (care se vindecă foarte greu).10000 Hz.datorită impedanţei scăzute chiar şi * acţionează în profunzimea structurilor somatice (mai puţin abordate în profunzime prin curentul galvanic sau curentul de JF. Curentul de medie frecvenţă (MF) Frecvenţa utilizată în. ţesuturile cu excitabilitate specifică la aceste frecvenţe nu mai răspund în acelaşi mod.prezenţa excitaţiei „apolare“ sau „ambipolare“. ritmul rapid de schimbare al frecvenţei scade riscul efectelor electrolitice la tegument. la curentul continuu de tip rezistiv (ohmic). ca în cazul curenţilor de JF. . . iar la cel de MF de tip impedanţă. 95 .prezenţa fenomenului de „încrucişare a pragurilor“ (la frecvenţe între 6000 şi 8000 Hz) fenomen prin care pragul de excitare pe musculatura striată trece sub pragul durerii. aplicaţia lor ieşind din domeniul fiziologicului.Adriana Sarali Nica Recuperare Medicală 5.

Se realizează astfel contracţie musculară striată sub pragul algic. deci electrogimiiastică în condiţii de analgezie.Adriana Sarali Nica Recuperare Medicală printr-o disociere a acestor praguri. Aceste efecte se pot îmbunătăţi prin modularea curentului 96 . De menţionat însă că efectele analgetice sunt mai slabe faţă de curentul de JF.

cu frecvenţă constantă) cât şi forma de tip „spectru“ (cu baleaj diferit de frecvenţa de la 0 -100 Hz.produce analgezie la frecvenţa de 90 . cât acţiune şi efect decontracturant-miorelaxant. Se pot folosi aparate în care interfera două circuite difazate sau decalate (tip INTERFREM).acţionează în profunzime datorită rezistivităţii scăzute. în această bandă simpaticolitică de şi frecvenţă de se stimulare notează atât vagală. 2. boală (hipertonii ulceroasă. genunchi. 3. decalaţi sau difazaţi cu 100 Hz. . hipertrofie de prostată cu tulburări de tranzit). afecţiuni ale aparatului locomotor de tip: . atonii post- operatorii).: şold.50 Hz).).digestivă funcţionale (dischinezie intestinale biliară. ex. . .reno-urinară (incontinenţă vezicală. 97 .Cap.100 Hz. sau trei circuite (tip STEREOFREM). în acest caz se folosesc două circuite de curenţi de MF. redoare articulară). zona lombo-sacrofesieră etc. sindrom algoneurodistrofic. prin interferenţa celor două circuite prezintă următoarele efecte: . luxaţii. tulburări vegetative secundare cu hipersimpaticotonie).post-traumatic (entorse. .reumatismal (mai ales în suferinţele articulare sau periarticulare cu structuri anatomice complexe şi cu abord dificil în profunzime.acţionează vasculotrop (la frecvenţă între 12 şi 35 Hz). 5 Electroterapia de MF utilizând forma de curenţi interferenţiali. . afecţiuni viscerale din sfera: .neurologic periferic (nevrite. Trenul de frecvenţă obţinut (modulat după JF). Contraindicaţii .distonii spastice.asemănătoare cu aplicaţiile anterioare. afecţiuni vasculare periferice atât de tip arterial cât şi venolimfatic. De menţionat avantajul aplicaţiei utilizând atât forma „manuală“ (fixă. schimbat ritmic la 15 secunde).produce o stimulare a musculaturii striate (atât la frecvenţe mici sub 10 Hz cât şi la frecvenţa de 30 . edem post-traumatic. prezentând avantaj faţă de curenţii de JF. . Indicaţiile terapeutice pentru curenţii de medie frecvenţă (de tip interferenţial): 1.

difractă şi sunt absorbiţi. în cazul utilizării diatermiei capacitive segmentul pe care dorim să-l tratăm îl introducem între plăcile unui condensator. detennină transformarea energiei electromagnetice în energie termică . Se poate utiliza: . Cele mai bune efecte se constată la aplicaţia ide unde scurte. refractă. care acţionează în special prin componenţa electrică a radiaţiei. 22m. de aceea este contraindicată procedura ca o aplicaţie generală. rezistivitatea chiar foarte mică. în afara domeniului fiziologic. utilizând componenta magnetică a . respectiv nu mai sunt informaţi receptorii periferici cutanaţi de modificările termice din profunzime. Tehnic se obţin unde scurte cu ajutorul unui tub electronic de tip triodă.4.un câmp condensator (diatermie capacitivă).fenomen denumit efect diatennic sau efect de endolermie tisulară. existând riscul de şoc caloric. deci un efect remanent semnificativ. . care nu au efecte de excitare pe structurile cu excitabilitate specifică. Ca o particularitate. efectul caloric fiind diferit de cel obţinut prin procedurile termice clasice (aplicaţii de radiaţii infraroşii. Aceşti curenţi au proprietăţi optice: se reflectă. Absorbţia undelor scurte se face în toate ţesuturile. llm. se folosesc lungimi de undă de 7m. crează un câmp electromagnetic şi la trecerea prin ţesuturi.un câmp inductor (diatermie inductivă). nu detennină efect excitomofor. dar variză repartiţia în funcţie de natura structurilor tisulare.reprezintă un alt tip de energie. în cazul aplicaţiei undelor scurte şi microundelor energia termică se menţine în profunzime 24-72 ore având.4 Alte categorii de electroterapie 5.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicáis 5. Dacă într-o aplicaţie termică intensă locală efectele sunt pasagere datorită stimulării mecanismelor de termoreglare.1Curentai de înaltă frecvenţă (ÎF) a) Undele scurte şi microundele . Se poate aplica câmpul inductor folosind un solenoid (diatemie 98 inductivă). aplicaţii termice la tegument). care se prezintă sub foima a două discuri mari invelite în sticlă (electrozi speciali care se aplică la distanţă de tegument). sunt foarte penetranţi. cu frecvenţe foarte mari (peste 1000 kHz). această formă de terapie iniţial de tip electric determină în final fenomene termice de profunzime.

5 Electroterapia radiaţiei. segmentul de tratat iniroducându-se în interiorul bobinei sau într-un electrod de tip monodă.1 Cap. segmentar şi foarte slab efect general./aplicaţie. Durata de utilizare este de 10+20 min. O atenţie specială se acordă aparatului Diapulse. aplicaţia putând fi unică sau pe mai multe zone. poate avea efect local. care 99 .

placă. urmată de efect intens termic. - la întâlnirea unui obstacol se reflectă.şi contraindicaţie indicat absolută în pacientul procese cu pace- maker. durata de utilizare fiind de cca. există riscul de arsură la pacienţii cu material de osteosinteză (şuruburi. - penetraţie semnificativă în profunzime. 20 min.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicáis are penetraţie foarte bună de profunzime. Au următoarele caracteristici: - energia folosită are frecvenţă foarte mare.).. proteze etc. Efectele terapeutice rezultă din efectul caloric de profunzime şi sunt: - efecte vasodilatatorii. - miorelaxante decontracturante. fi putând inflamatoriiţca. diatermia pe zona somatică putând fi urmată şi.. - efecte analgetice. Atenţie. Aceste unde nu penetrează dintr-o parte în alta a corpului. ci doar Ia o profunzime de 2-3 cm. - sechele pottraumatice.) şi realizează diatermia radiativă. -emisiunea lor se face printr-o antenă dipol pe distanţe scurte. deci se va evita aplicaţia pe zonele respective şi chiar în vecinătatea acestora. - manifestări Indicaţii: reumatismale periarticulare. de aplicaţii pe zonele viscerale şi acţionând şi reflexogen. - efecte de stimulare imunobiologică. Ca avantaje nu produce efecte calorice locale sau hipertemue. Diapuls: Microundele (unde Radar) sunt unde centimetrice (lungimea de undă 12 cm. tije. 100 degenerative articulare şi . Datorită frecvenţelor foarte mari apar caractere radiante: - sunt emise în fascicul. - acţiune de tip reflex (simpaticoliză reflexă). - efecte antiinfecţioase.

. digestiv. reno.patologii viscerale din sfera aparatului: respirator. 5 Electroterapia - manifestări funcţionale şi organice ale sistemului nervos periferic (nevralgii. în stadiul iniţial.urinar.1 Cap. prin aplicaţie în zona lombară . etc. 101 . ginecologic.) şi central.arteriopatii periferice ale membrelor.mecanism reflex simpaticolitic. nevrite. . deficit motor.

realizând în faza iniţială un micromasaj de înaltă frecvenţă.efectele chimice. . mai ales de tip infecţios.pacienţii cu proces neoplazic.pacienţii cu suferinţe de tip acut. stomatologie. . se vor proteja ochii . stimulând procesele metabolice şi procesele de reparare tisulară.Adriana Sarah Nica - Recuperare Medicali suferinţe trenante cu tendinţă la cronicizare din sfera ORL.2Ultrasunetul Secţiune specială din electroterapia de înaltă frecvenţă care utilizează curentul electric de înaltă frecvenţă. pacienţii cu pace-maker cardiac. procese fiziopatologice frecvent întâlnite mai ales în suferinţele post-traumatice. hidrosadenite. edemul şi tendinţa de organizare fibroasă.efectul de difuziune. La doze mai mari combate staza. suferinţe dermatologice . Astfel. secundar acţiunii mecanice oscilaţiile transmise acţionează asupra substratului celular. ca o succesiune de comprimări şi decomprimări de înaltă frecvenţă.efectul de cavităţi e.expunerea poate duce la dezvoltarea de cataractă. Atenţie. - zonele cu tulburări circulatorii sau trofice. ultrasunetul care este un fenomen mecanic ondulatoriu determină acţiune combinată în principal de tip mecanic. apoi de tip termic. Prin efectul termic care se realizeâză atât superficial cât şi în profunzime (3-4cm) stimulează patul vascular. 102 . sau manifestările patologice contraindicate - zonele unde au fost introduse materiale de osteosinteză. pentru termoterapie. (se pot aplica la distanţă ca terapie reflexă de tip simpaticolitic). panariţii. ce acţionează asupra unui cristal piezoelectric şi produce vibraţii mecanice de înaltă frecvenţă (fenomenul piezoelectric inversat).4. Contraindicaţii: ■ - afecţiunile . . . Această energie mecanică se transmite structurilor biologice de tratat. Alte efecte semnalate sunt: . .furuncule. Astfel. 5.se va evita aplicarea în zona globilor oculari. respectiv asupra metabolismului celular. de asemenea la femei în perioada ciclului menstrual şi în sarcină.

• efect simpaticolitic. ar trebui să se ţină cont de calităţile ţesuturilor faţă de mişcarea vibratorie imprimată..Cap.1 -1.la 8 cm pentru frecvenţa de 1 MHz. . Acţionează asupra substratului de tratat în funcţie de: . astfel se constată o amortizare cu 50% în profunzime în funcţie de frecvenţă: . Ultrasunetele obţinute pe baza fenomenului piezoelectric inversat formează un câmp vibrator de oscilaţii mecanice de înaltă frecvenţă cu proprietăţi optice: se reflectă. acţionând prin mecanism reflex.5 MHz. lichide şi parţial în gaze. .în mediul omogen amplitudinea vibratorie scade exponenţial în funcţie de distanţa faţă de sursă. Acest fenomen trebuie evitat prin utilizarea adecvată şi modalităţile corecte de aplicare ale US. penetraţia fiind variabilă în funcţie de calităţile mediului traversat şi de frecvenţa vibratorie. producând reflexia totală de energie. realizând chiar o forţă de frânare a penetraţiei ultrasunetului.mediul de propagare (care modulează propagarea ultrasunetului). . prin acţiune pe fibrele simpatice periferice sau în staţiile-releu (ganglionul stelat sau ganglionul din triunghiul Scaqaa). prin acţiune pe fibrele nociceptive. Ultrasuhetul se propagă în solide. Absorbţia US se realizează diferit: . refractă. Stimulează fibrele nervoase atât cele senzitive. la frecvenţă mai mare de 100 kHz nu mai permit propagarea US. difractă şi sunt absorbite.diametrul emiţătorului. ţesuturile cele mai absorbante sunt: ţesutul ososspongios. • efect spasmolitic.la 5 cm pentru frecvenţa de 1. 103 .5 W/cm2). . .cantitatea de energie aplicată (în prezent dozele indicate sunt 0.în mediul heterogen absorbţia se realizează în funcţie de particularităţile structurilor: .durata aplicării. motorii cât şi cele vegetative determinând: • efect antialgic.la câţiva milimetri pentru frecvenţa de 3 MHz. 5 Electroterapia determinând o vasodilataţie semnificativă cu efecte importante în metabolismul ţesutului conjunctiv. parenchimul pulmonar. care fiind compresibile şi elastice. prin efect pe fibrele motorii. .

pe punctele dureroase utilizând doze joase sau medii.metabolic. se foloseşte capul de emisie atât pentru emisia de US cât] şi ca electrod activ pentru a transmite curentul de joasă frecvenţă. cât şi pentru efectele de tip miorelaxant. intestine. timp scurt de aplicare (1-2 min). miorelaxant. e) aplicaţia de ultrasunet în apă. Aplicaţia se poate face: a) în punct fix . vaselină. antiinflamator. - mai puţin absorbite. antiinflamator. introdusă în tegument şi în subiacente (pe o zonă relativ bine delimitată). impune şi prezenţa unui electrod indiferent plasat la distanţă pentru a închide circuitul. care are avantajul efectelor concomitente induse atât de US cât şi de structura farmacologică.Adriana Sarah Nica - Recuperare Medicală ţesuturile cele mai reflectante sunt: ţesutul osos-compact.scop analgetic. c) aplicaţie asociind US cu curentul de jbasă frecvenţă. decontracturant.). - aplicare în apă. 104 structurile . - efect simpaticolitic. - efect analgetic. corectând astfel posibilitatea de reflexie. care anulează pelicula fină de gaz interpus între emiţător şi tegument. b) aplicaţie dinamică . etc. sunt de lichide (ex.cca 2 cm/sec.cu o mişcare lentă a capului de emisie pe tegument. Procedeul este utilizat atât în . cu viteza de. gazele din plămâni. metodă denumită sonoforeză. Efectele biologice şi terapeutice: - efect vasculotrop . în acest caz gelul înterpus între emiţător şi tegument i trebuie să fie bun conducător de electricitate. pe o suprafaţă relaţiv restrânsă. ceea ce. - efect spasmolitic. lanolină. prin intermediul unei structuri grase (ulei de parafină. mai ales pe suprafeţe neuniforme. emisia în apă eliminând gazele şi permiţând o aplicaţie de la distantă de tegument. d) aplicaţia asociind US cu substanţe farmacologice (substanţa activă terapeutic fiind înglobată într-o structură grasă). Modalităţi de aplicare a US: - aplicare pe tegument.. urina). decontracturant.

- prin sonoforeză creşte permeabilitatea cutanată şi facilitează introducerea de structuri farmacologice. 105 .Cap. 5 Electroterapia - efect fibrolitic.

gonade. care emit radiaţii infraroşii.3 Energia radiantă de tip radiaţii infraroşii (FR). miorelaxant. diferite sindroame dureroase somatice. siringomielie. os. - pe zonele cu activitate specială: creier. - suferinţe circulatorii periferice (arteriopatii obliterante stadiul I şi II). secundar efectului caloric. în zona operată. paralizie de tip senzitiv sau mixt). Modalităţi de aplicare: cu ajutorul becurilor cu filament de wolfram. - la femeie în perioada menstruală sau în sarcină. corpul se plasează la 50-75 cm. 5 Electroterapia Indicaţii: - patologia reumatismala de tip degenerativ sau cronic inflamator (în afara puseului). antiinflamator) şi general (efecte tennice sistemice cu stimularea reacţiilor homeostaziei de termoreglare). Atenţie! La expunerea generală prelungită poate apărea „şoc caloric“ Ia pacienţii cu un comportament de tip microchinetic sau la cei cu tulburări de termoreglare (paralizii. 5.Cap. riscul de siringomielie). - suferinţe neurologice de tip periferic sau central.. Energia este invers proporţională cu pătratul distanţei. ultraviolete (UV) şi emisia laser Radiaţiile infraroşii Sunt radiaţii cu frecvenţa între 50000-760 mp care determină efect termic important în aplicaţiile generale.4. de sursă. . Radiaţiile ultraviolete . - sechele posttraumatice. durata de expunere de la câteva minute la 15-30 minute. - la copii în zona cartilajului de creştere sau pe zonele de grefa osoasă recentă. măduva spinării. Efecte terapeutice sunt de tip local (analgetic. - la pacienţii cu proces neoplazic. Contraindicaţii. la pacienţi purtători de material de osteosinteză. Determină eritem şi pigmentaţie. în funcţie de zona expusă şi de obiectivele propuse. - la pacienţii cu tulburări de sensibilitate termică (ex. având rol de stimulare a reacţiilor adaptative în homeostazia de termoreglare. ficat.sunt absorbite în structurile superficiale ale pielii: In acest proces se eliberează substanţe 106 .

reumatologie. 5 Electroterapia vasoactive cu efect vasodilatator şi prostaglandine. Indicaţii în pediatrie pentru stimularea creşterii. sunt absorbite de stratul comos (celule keratinice). încât se realizează o radiaţie luminoasă ce oscilează pe o singură frecvenţă şi emite pe o singură lungime deundă. dermatologie-. influenţând balanţa fosfocalcică. - hipercheratoză.de la câteva minute „doza eritem“ până la 20 de minute. Terapia cu laser de joasă putere Radiaţia laser se obţine prin stimularea unei singure populaţii de electroni (pe un substrat energetic superior) şi excitarea ansamblului.Cap.Contraindicaţii în special pentru persoanele cu sensibilitate cutanată sau formaţiuni pigmentare cutanate (potenţial de malignizare). distanţa de la sursă cca 75 cm-1 m. determinând îngroşarea stratului de keratină. Laserul cu He-Ne emite pe lungimea de undă de 632 Â 107 . se adaugă contraindicaţiile generale din electroterapie. Determină: eritem. - efect important bactericid. cu reacţie fototoxică şi fotoalergică care evoluează în 4 grade. cu protecţie de ochelari pentru ultraviolete. - pigmentaţie. sunt absorbite de corion (celule mucoase). Penetraţia este dependentă de lungimea de undă: - radiaţiile cu lungimea de undă mai mică de 250 pm sunt cele mai penetrante (acţiune profundă). prin producerea accelerată de melanină.metabolică. - stimulează transformarea precursorilor de vitamine D. stimularea metabolismului general şi stimulare neurovegetativă şi endocrino. Efectele terapeutice sunt: stimularea circulaţiei.' - - radiaţiile cu lungimea de undă de 280 mp. Energia radiantă este emisă de lămpi cu vapori cu mercur în condiţii de presiune scăzută. radiaţiile cu lungimea de undă de 300 mp. cu extensie asupra feţei până la edem şi exudat. timpul de expunere în funcţie de obiectiv . ORL.

pulsatoriu. 108 .Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală în spectrul roşu continuu. iar laserul cu diode As Ga (arsen-galiu) ( sathpa Al As (galiu-aluminiu-arsen) emit pe lungimea de unda de 904 A^m infraroşu.

~~ ~ Efectele identificate ale aplicaţiei de laseri de joasă putere Energia rezultată din iradierea laser este de 5000 ori mai mare decât cea emisa de lumina naturală. eczemă. @ aplicaţia segmentară nrin utilizarea radiaţiei laser cu He-Ne în unele tipuri de nevralgii. mecanismul este parţial cunoscut. utilizând energia în puncte speciale energetice. în prezent se folosesc următoarele tipbri de aplicaţii: £"•) aplicaţia locală. restabilirea echilibrului „sistemului de control al porţii“ care permite acţiunea diferenţială a fibrelor de tip A şi C. Această energie este acumulată şi stocată in celuIŢsubfbrmă biochimică (ATP) participând la accelerarea diferitelor procese celulare (şp a mitozei. unele cercetări au arătat o corectare a transmisiei prin fibrele de tip A. cu acţiune directă la nivel celular. Modalităţi de aplicare .if ÉÉ8É Mis Cap. valoarea medie fiind cuprinsă între 10. cicatrici cheloide. (•) aplicaţia de tip reflex. extracţii dentare. £•) 109 . sub acţiunea radiaţiei laserului cu He-Ne.70mW. aşa-zisa laser-terapia tisulară. stimulând procesul de cicatrizare. la nivelul sângelui unde s-â constatat că la iradierea conjugată He-Ne + As-Ga (emisie în roşu ($T) infraroşu) sunt activate macrofkgele si limfocitele cu efect indirect asupra culturilor bacteriene şi prin aceasta apare creşterea reactivităţii imunobiologice a organismului.. escară etc. iradierea se realizează pe punctele" dureroase şi în zonele de conexiune ale sistemului vegetativ. Diodele cu As-Ga care emit în infraroşu. ulcer varicos. efectele se regăsesc: la nivej de ţesut cutanat cu efect vasculotrop. afte. la nivelul ţesutului cartilaginos aplicaţia de laser stimulează refacerea structurilor cartilaginoase. herpes. cu cât frecvenţa este mai mare cu atât energia este mai importantă. au o emisie pulsatorie cu durata "puliului de 50-200ns. este indicat în caz de ulcer comean. 5 Electroterapia Absorbţia este realizată numai la nivel cutanat (câţiva mm) pentru ambele tipuri dg emisie laser. laser-acupunctura. locăllzâte pe meridiane conform mecjicinei clasice tradiţionale chineze.

In oftalmologie se foloseşte energia laser de medie putere pentru tratarea corneei prin aplicare tangenţială de radiaţie laser. Efecte Tipul de electroterapie Proceduri electrice de electrostimulare Efect antialgic Ultrasunetul Energie radiantă Câmpuri magnetice de joasă frecvenţă Efect metabolic Efect excitomotor Modalităţi practice • galvanizare simplă • ionogalvanizare • neurostimulare periferică ■ elecro-acupunctură • • • • unde scurte unde radar radiaţii infraroşii laser în roşu.curent galvanic .Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală Atenţie. fasciculul coerent de radiaţie laser este periculos pentru ochi.curent de medie frecvenţa Efect decontracturant Ultrasunete Unde scurte Unde radar Infraroşii Curentul galvanic Efecte de. se focalizează pe retină şi o distruge. infraroşu • magneţi Ultrasunete Unde scurte Unde radar Laser de joasă putere Curenţi electrici de tip: • muşchiul striat normal inervat . GaAI) . Unde radar (microunde) Laser de joasă putere Echipament cu HeNe Echipament cu diode (GaAiAs. dar şi în acest caz se folosesc atât pentru pacient cât şi pentru bolnav ochelari de protecţie. el penetrează structurile oculare.curent de joasă • muşchiul striat denervat frecvenţă cu impulsuri . unde scurte.fací litare constant Ultrasunet a penetraţiei structurilor medicamentoase Efect fibrolitjc Efect fotochimic Efect caloric Efecte de biosimulare nespecifică 110 Ultrasunet Ultraviolete Laser Ultrasunete.

biochimică. intensitatea de efectuare. frământarea. exercitat pe tegument. un ritual de tehnici cu caracter mecanic. etc. de tip reflex sau alte tipuri de acţiune. este manevra de introducere a programului de masaj sau de trecere de la o tehnică la alta.Cap. In grupajul manevrelor clasice de masaj se constată că exercitarea manevrei (mod de instalare.Tehnici de baza în masajul clasic a) Netezirea (efleuraj) reprezintă presiunea exercitată prin alunecare superficială cu deplasarea mâinii lunecând pe piele. petrisajul sau diferite tipuri de presiuni cu mobilizarea tegumentului şi a structurilor subiacente. de contact cu tegumentul. luându-se contactul cu tegumentul se efectuează' diferite manevre.2. 6. se folosesc grupaje de tehinici cu efect local. în prezent. b) tehnici de masaj clasic cu efect excitant. Se poate efectua cu toată 111 . sistemic. care iniţial stimulează pielea determinând reacţie vasculară. 6 Masajul terapeutic CAPITOLUL 6 MASAJUL TERAPEUTIC Masajul: formă de comunicare nonverbală. j 6. ionizant: fricţia. tapotajul. profunzimea exercitării manevrei.1 De finiţie şi clasificare Masajul reprezintă un grupaj de exercitări mecanice de tip manual sau tehnic prin care.) este urmată de efecte diferite care se organizează în două grupaje: a) tehnici de masaj clasic cu efect sedativ: netezirea (efleuraj) şi vibraţia. Acest grupaj terapeutic are un istoric foarte îndepărtat. de stimulare senzitivă şi induce reacţii ~de tip reflex în vecinătatea zonei de masat sau la distanţă.

acţiune mai accentuată pe circulaţia venoasă profundă.pasajul se desfăşoară în două.hipotone sau în contractura (aşa zisul decordaj). stimularea drenajului limfatic (moderat). Atât masajul cât şi posturarea modifică tonusul în masa musculară. manevra fiind o . musculatura coapsei). Manevra se efectuează cu una sau ambele mâini. declanşează un reflex dermatografic de intensitate variabilă. Exercitarea unor presiuni cu alunecare superficială în ritm rapid determină stimulare vasomotorie iar utilizarea unui ritm neregulat are efect de creştere a tonusului pe musculatura subiacentă. Ritmul este relativ lent (3-5 secunde/fază). întinderea pe câţiva centimetri de ţesut cutanat cu pulpa degetului. rareori prezentând fenomene de intoleranţă. antrenând tegumentul şi masele musculare subiacente. scopul terapeutic_. perpendicular sau oblic în raport cu sensul mişcării. de 6'manieră monotonă (o practică specială este în sofroterapie. cu sens cranio-caudal sau caudocranian.manevră de tip reflex cu scop miorelaxant analgetic. Manevra este în general bine tolerată. Deci pi^siunile_pr&fundencmidmeiţare. O formă particulară de presiune profundă este tehnica de apăsare cu întindere. pe orice fel de zona cutanată. Ritmul este lent .este. întind fascia şi ameliorează circulaţia de întoarcere.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală suprafaţa palmară. au efect mecanic. efectuate perpendicular pe fibrele musculare (musculatura paravertebral ă. acţiunea se propagă în vecinătate. solicitarea manuală se poate face concomitent sau alternativ. Astfel. O formă particulară este exercitarea unor presiuni profunde cu alunecare. jde_ a_stimula circulaţia de întoarcere^ prin modulaţia de presiune. trei secunde. Acest tip de manevră poate fi folosit cu succes în lombalgiile 112 . Această tehnică fi asociată cu postulări antideclive. tehnică prin care sunt exercitate presiuni mai puternic la nivelul tegumentului. şi reflex. fiind un preludiu la tehnicile de masaj. axul mâinii poate fi paralel. aţâţ în manevrele cu sens longitudinal şi centripet (de-a lungul şanţurilor paravertebrale). când la tehnica de masaj se asociază sugestia verbală de relaxare). se realizează. b) Presiunea profundă cu alunecare. prin alunecare simultană sau alternativă. eventual într-un anumit unghi. Efectul de suprafaţă este asociat cü efectul vasomotor în sectorul superficial şi' profund' ' (corespondent metameric).

este o tehnică particulară. de comprimare şi decomprimare. Ritmul este lent. sectorul tratat. j ® efect circulator prin utilizarea de presiuni etajate. de-a lungul traiectului muscular. circa 12 secunde/secvenţă. Presiunile locale dinamice utilizând mişcări i longitudinale ale mâinii sau cu talonul sau degetele.mâini pot participa la fricţiuni de tip convergent sau divergent. sau cu talonul mâinii. c) Presiunea locală statică . care rămâne fix (de o manieră variabilă). urmat de relaxare şi o noua presiune realizata mai sus jpij : ijde. Efectul este: « sedativ. Presiunea locală se aplică progresiv până la o intensitate maximă suportabilă. policeie sau antebraţul. cu decompresiune gradată controlată. care constă în exercitarea de presiuni locale. la nivelul şanţurilor paravertebrale talonul mâinii trebuie să cuprindă câteva secunde masa musculară cu tendinţa la desprinderea planurilor. alternative. Se-pot uUdijza_âitemativ ambele mâini. ca în asuplizarea şi combaterea 113 . în care ii primul timp este compresiv. Se evită presiunile locale ale planurilor osoase subiacente sau alte zone fragile. Acest tip de masaj poate fi înlocuit printr-un manşon pneumatic care imprima mişcări ritmice. scopul terapeutic fiind miorelaxant decontracturant şi antispastic. contactul talonului cu tegumentul sau pulpa degetelor. pielea este antrenată şi mobilizată cât îi permite elasticitatea.manevră de masaj prin care se mobilizează planul superficial pe planul profund. e) Fricţiunea. stimulează drenajul limfatic..este o manevră efectuată cu ajutorul uneia sau ambelor mâini aşezate una peste alta.. dilacerant în stea (masajul de periost tip Vogler) sau liniar de “du-te-vino” (masajul profund tip Cyriaxj. Contactul între suprafaţa de stimulare (pulpa degetelor) şi epidermă rămâne neschimbat fără alunecare. Pulpele celor două.Cap. d) Fulajul . aplicaţie de tip tangenţial exercitând o presiune perpendiculară pe zona de tratat. 6 Masajul terapeutic dejip pşeudoinflamator din micul bazin. sensul manevrelor putând fi: circular. antispastic la nivelul maselor musculare. cu ritm rapid. efectuat proximal de colectorul ! limfatic.

ele se adaptează în funcţie de tipul de aderente. f) Petrisajul .manevră care necesită obligatoriu ambele mâini şi care se realizează prin mişcări alternative exercitate "pe" ţesutul „de mobilizat (tegument cu zone cicatriciale. reacţiile de infiltraţie locală şi procesele tendinoase. O forma specială de fricţie este masajul cu gheaţă. intensitatea şi durata aplicaţiei nu are o codificare unică. Se aplică frecvent o componentă de torsiune în raport cu axa jongitudinală pe zona de tratat pe care se exercită faţa palmară a 114 . Ritmul. zone musculare sau aponevroze).Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală aderenţelor cicatriciale.

O formă specială de frământare este cea în care se asociază şi mobilizarea articulară prin tracţiuni axiale de decoaptare. frământarea .pentru membre sau zona cervicală unde colicele rămâne fixat în sensul progresiei disto proximaLşi se face un petrisaj prin mobilizarea celor patru degete din aproape în aproape. Manevra are efecţ decontracturant. fie de tip excitant. im segment de membru' se pfinderihtfg'pefe două mâini care mobilizează masele musculare în jurul diafizei ca şi cum ar rula pe un cilindru fără a mobiliza articulaţia. mişcări periodice cu frecvenţă lentă concomitente i no . j g) Rularea. Efectul se datorează unei acţiuni tangenţiale sau perpendiculare pe zona de tratat (indicată în special în cicatricile aderente). Muşchii sunt plasaţi în poziţie de relaxare pentru a prelua mai bine inserţiile"! Forţa imprimată prin rulare şi compresiune axială între cele doua mâini poate avea intensitate diferită. utilizând aplicaţii forţe şi tensiune accentuată. presiune locală. în cazuLmanevrelor lente şi blânde. la priza manuală “în oglindă” şi şe realizează o presiune cu alunecare succesivă alternativă a acţiune indirectă de compresiune pe ţesuturi şi prin alunecarea disto proximala a mâinilor şi efecte pe ţesutul muscular fie de tip sedativ. care are la bază acţiune mecanică şi reflexă. Ritmul de efectuare. • petrisajul în reptaţie . o secundă/ciclu. Se pot realiza mai multe tipuri de petrisaj: • un petrisaj longitudinal' - utilizat pentru musculatura membrelor: şe pleacă de.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală ambelor mâini şi degetele. ritmul este lent 2-3 s/ciclu. determinămodificărixirculatorii prin aplică la nivelul braţului coapsei şi gambei. stimulant. mâi rar pulpa degetelor. Frământarea este o manevră care se aplică pe segmentele mai puţin voluminoase (antebraţ mână sau picior) cu o priză simetrică a mâinilor dar cu rulare alternativă egală pe maselejBusculare şi pe zonele osoase. efectul.rularea şe şituează întreJpetrisaj şi. • petrisajul în torsiune - când pulpele celor două mâini amplasate pe membre efectuează simultan mişcare în sens opus fără alunecare pe tegument. Se mâinilor şi degetelor în sens disto proximal pe toată lungimea segmentului de tratat. Priza manuală se asigură printr-un contact uniform pe toată suprafaţa de tratat.

Adriana Sarah Nica cu vibraţii aplicate Recuperare Medicală pe masele musculare cu efect decontracturant. h) Vibraţia . realizindu-se o alternanţă rapidă de comprimări şi i no ._cu frecvenţe şi amplitudine variabile aplicate pc zonele de tratat.ale.masajul vibrator se realizează printr-o serie de impulsuri manu.

dar care aplicat la nivelul tendoanelor poate avea efect de stimulare proprioceptivă. spondilita.^artrite sepfîce("~posttraumatice.: entorse vechi în articulaţia tibio-tarsiană). sechele~după capsulită la distanţă.patologie tendinoasă: tendinite de surmenaj sau posttraumatic.calcificări periarticulare. poate fi executată prin lovirea moderată cu marginea cubitală sau cu vârful degetelor a zonei de tratat. autoimune (lupus eritematos. Creşterea amplitudinii şi ¿frecvenţei poate avea un efect uşor stimulant.Tehnici particulare Masajul transversal profund . artropatie gutoasă. care nu are acelaşi efect scontat. .codificat de J. i) Percuţia . 6. ţ .patologie musculară: sechele după lovituri sau traumatisme musculare. sechele după entorse.Cap. 101 . Principalele indicaţii: patologie capsulo-ligamentară: entorse benigne recente.3. de aceea în această situaţie el trebuie să fie foarte activ “fricţia transversală profundă este o solicitare mecanică de tip mobilizare între întinderea pasivă şi exerciţiile active”. psoriazis). Se adreseaza~electiv manifestărilor dureroase post-traumatice ale aparatului musculo-tendinos şi capsulo-ligamentar.. Se poate Folosi şi un dispozitiv mecanic generator de vibraţii pus în contact cu pielea. . . ContramdlcaHF . tendinoze. Cyriax reprezintă o tehnică de masaj caracterizată prin manevre efectuate punctual. Alte cercetări au pus în discuţie mecanismele de eliberare a substanţelor algogene la nivelul zonelor dermatomiale. y Paralel cu efectul antialgic se poate observa o rearmonizare funcţională prin corectarea aferentelor proprioceptive care determină mesaj nociceptiv (ex. tenosinovite. musculare sau bursite. Când se realizează contactul muscular masajul profund are rolul de ruperea aderenţelor. Cyriax explică efectul sedativ al tehnicii prin acţiunea pe structurile tendinoase tratate unde se produce un proces de hjperemieTStimularea circulaţiei locale creşte eliminarea de~substanţă P (pain substance) responsabilă de persistenţa durerii locale. 6 Masajul terapeutic decomprimări efectuate cu o singură mână sau ambeie mâini sau cu pulpa “degetelor “Cel mai frecvent amplitudinea este moderată cu efect sedaţiv.manevră discutată în tehnicile de masaj.

Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală Condiţii de aplicare a acestui tip de masaj: - cunoaşterea precisă. un grad tendoanele de şi ligamentele sunt puse în tensiune la masajul transversal. - în tenosinovite tensiunea prealabilă a tendonului în jocul de mobilizare este indispensabil permiţând aprecierea amplitudinii şi profunzimii manevrelor. pulpa degetelor acţionează pe tegument iară să producă frecare care să antreneze frietene. - instalarea tensiune pacientului şi relaxare trebuie pe să ţesutul permită tratat.Troisier. - amplitudinea de mişcare (dus-întors) trebuie să fie suficientă pentru a determina mobilizarea transversală astructurilor tratate.pentru a obţine un efect punctual şi precis maseurul trebuie să utilizeze suprafeţe reduse. trei şi. « pulpa indexului întărită de sprijin cu mediusul şi faţa dorsală a falangei a treia a indexului. preconizează un ritm rapid de dute-vino. - profunzimea manevrei se adapteaza în funcţie de structura afectată. 102 .realizând efect curativ. de aceea va folosi:. « pulpa degetului doi şi trei sau doi. a tipului de leziune pentru reperarea centrului durerii şi pentru controlul zonei de masat. - în acest context maseurul trebuie să aibă o bună reprezentare a orientării în spaţiu a fibrelor musculare şi tendinoase în vederea mobilizării perpendiculare şi strict pe zona de tratat. - degetul maseurului şi pielea pacientului trebuie să realizeze o unitate. «• faţa. patru. (^)fricţia trebuie să fie perpendiculară pe fibrele tratate: “o fricţie longitudinală nu deplasează decât sângele şi limfa şi numai o fricţie transversală mobilizează ţesutul propriu-zis” .O. - ritmul . ® pulpa mediusului întărită de index. dorsală a falangei a doua a indexului: ® faţa dorsală a articulaţiei interfalangiene proximale index etc. Aspecte tehnice: - suprafeţele de contact cu mâna maseurului . în timp ce muşchii sunt plasaţi în poziţie de reaxare (tehnică de modulare).

103 .Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală experienţa sistematică a manevrelor variate cu viteza variabilă a demonstrat că acest tip de masaj se aplică în funcţie de toleranţa pacientului.

..mfirt....... La nivelul membrului inferior.. în cursul activităţii globale subiectul va evita solicitarea ligamentului lezat...numărul şi intensitatea şedinţelor se adaptează în funcţie de reacţiile pacienţilor................. ^ Solicitarea izometrică a muşchilor din zona respectivă prin tensiunea tendbanelor poate interesa şi ligamentul lezat. ..o durere care se intensifică în decursul şedinţei este un semnal de întrerupere pentru manevre (fie o reacţie periostală iţnportantă.. se utilizează manevrele de masaj transversal profund cu intensitate crescută. apoi masajul transversal profund pe ligament 1-3 min....Cap... pe leziunile vechi se aplică timp de 10-15 min... A treia săptămână la masajul transversal profund care se practică până la dispariţia totală a durerii se asociează.. în caz de entorsă............ fie o leziune tendinoasă foarte grâvă)....pe leziuni tendinoase sau lj.ga. o în cursul tratamentului tabloul clinic are o evoluţie fluctuantă cu reapariţia progresivă a tabloului clinic iniţial şi a sindromului dureros ceea ce implică un repaus de 2-4 săptămâni.tare recente Linteresările musculare sunt excluse) 1-3 min precedat de un efleuraj de 15 min. asociind aplicaţii prelungite de fricţiuni transversale şi fizioterapie de tip ultrasunet...durata . se ţine cont de informaţia proprioceptivă... urmărirea dinamicii fenomenelor dureroase până la dispariţie semnalează utilizarea unui 104 .... Se urmăreşte: (7>*)în timpul şedinţei durerea locală care. e~3acă durerea revine între şedinţe ea se va întrerupe după 3-4 tentative....motorii globale şi refacerea de forţă musculară... integrarea articulaţiilor afectate în schemele . Conduita specifică a tratamentului şi progresia sa Leziuni ligamentare recente Tratamentul începe imediat după leziune iniţial cu un efleuraj regional cu "efect analgezic pe zona afectată timp de 10-20 min.. se descrie un profil tip al acestor reacţii....dozajul . la final aplicaţie de gheaţă 20-30 min.. unde scurte. utilizând scheme motorii de protecţie....frecvenţa . creşte în primele 2-3 minute dispare progresiv ........ stimularea proprioceptivă..de 2-3 ori pe zi cu efect solicitant pe structurile tratate.. . 6 Masajul terapeutic . A doua săptămână se elimină efleurajul şi crioterapia..

al durerii provocate) permit maseurului să localizeze manevrele. dureri museulo- ţendoperiostale. nici contracţia musculară nu pot înlătura deficienţele. încă de la debutul tratamentului contracţiile musculare intense. cu precizarea că se începe din stadiul doi.vech i—Progresia tratamentului este identică cu cea prezentată pentru leziunile ligamentare recente. Leziunii igam en tare. Investigarea sectorului lezat (din punct de vedere al consistenţei. se asociază crioterapia. Se asociază alte forme de fizioterapie şi programul adaptat de kineto. în acest stadiu jocul muscular poate fi perturbat de organizarea aderenţelor care îngreunează alunecarea fibrelor între ele şi printr-un program neuromotor prost condus după traumatism. voluntare sau provocate de faradizări sunt utilizate până la sfârşitul programului. Cyriax insista asupra faptului că nici întinderea pasivă. cel legat de topografia somatică: dureri periarticulare.Indicaţii şi modalităţi tehnice de masaj Indicaţii de ordin general Masajul poate influenta fenomenul al sic.Cap. 6.4. Durata este de circa 12 min sub rezerva reacţiilor dureroase. elementul central al modificărilor 105 . în caz de fragilitate musculară marcată prima secvenţă de lucru activ după masajul transversal profund poate fi executată sub forma de contracţii evocate prin iradiere. Sunt incluse' entorse vechi de mai mulţi ani cu persistenţa unor puncte dureroase la palpare' şi modificarea schemei'motorii. In progresia exerciţiilor de recuperare secvenţa este următoarea: lucru analitic apoi global cu mişcări secvenţiale pas cu pas pentru refacerea schemei motorii corecte. 6 Masajul terapeutic comportament cinematic normal. Leziunile musculare După un repaus de circa trei săptămâni se poate utiliza masajul transversal profund. efectuate cu pulpa degetelor transversal pe corpul muscular relaxat prin modul de aşezare al pacientului. mai ales. dureri vasculare.

Există însă o categorie de dureri nocturne legate de modificările de poziţie care se explică ca factori de compresie sau distensie a elementelor periarticulare .în aceasta situaţie se poate executa o fricţiune pe ligamentele dureroase. Dureri periarticulare In acest caz durerile pot fi de cauză capsulo-ligamentară. Dureri tendinoase şi tendo-periostale Cele mai frecvente zone interesate sunt: faţa externă a articulaţiei cotului. Dintre tehnicile de masaj terapeutic se folosesc netezirea. în general. algoneurodistrofie. Manevrele se adaptează în funcţie de zonele topografice de ex. în multe dintre situaţii însă tabloul este 106 . influenţând astfel “sistemul de control al porţii” sau printr-o variaţie a intensităţii întrerupând mesajul nociceptiv (ex.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală fiziopatologice fiind durerea. zona perimaleolară externă. între tehnicile cele mai eficace rămâne masajul profund Cyriax dar absenţa rezultatului pozitiv după câteva tentative şi lipsa efectelor sedative şi antialgice sugerează schimbarea formulei" terapeutice. dar în unele situaţii pot fi de natură osoasă şi reacţie de părţi moi de vecinătate (pe fond de osteoporoză post-traumatic. sunt zone uşor de abordat în timp ce fricţia transversală profundă la nivelul inserţiei aponevrozei plantare mijlocii. fără a afecta ligamentele şi capsula.: şoldul.manevrelor de masaj.- ca manevră introductivă şi de final.: fricţia spontană segmentară). contracţia_ izbmetrica" strictă pe un muşchi solicitat repetat poate antrena dezvoltarea unei tendinite.a. Pentru asemenea situaţii se poate utiliza articulaţia interfalangiană proximală a indexului în general rezistenţa ţesuturilor fiind mai greu de penetrat.o contraindicaţie_ relativă. sau alte cauze de osteoporoză). prin dezvoltarea unor stimuli pe cale monosinaptică prin fibre înalt mielinizate cu un calibru mai mare decât al căilor centripete ce asigură stimulul transmis de algoreceptor. faţa internă a genunchiului. şi fricţiunea “loco dolenti'’ cu intensitate variabilă. Această metodă poate modula calea de transmisie. simfiza pubiană. glezna. la nivelul tuberozităţii posterioare a feţei inferioare a calcaneului sunt dificil de abordat. ^Prezenţa durerilor nocturne reprezintă.

traumatism de umăr) fiind mai greu de precizat natura leziunii.Cap. Frecvent. Durerile decelate lai nivelul apqnevrozelor de inserţie beneficiază de acelaşi tratament. Se urmăreşte reacţia periostală a solicitărilor excesive sau punerea în evidenţă a unor suferinţe de tip dizarmonic. în această situaţie. cum ar fi inserţia superioară a dreptului abdominal pe unghiul Charpy. care folosesc abuziv 107 . asociind contracţii izometrice ale" musculaturii neafectate şi aplicaţia de ultrasunet şi unde scurte. legate de modificările tendinoase sau aponevrotice. în caz de inserţie pe cartilaj. de gleznă. condiţie în care se poate aplica fricţia transversală profunda pe inserţia pelvină a aponevrozei fesiere. în acest sens se abordează punctul de inserţie osos. tehnica este inaplicabilă. se recunosc în practica sportivă asemenea situaţii la atleţi care recurg la substanţe anaboiizanle sau persoane care nu cunosc valoarea efortului fizic. după investigarea minuţioasă ortopedică sau chirurgicală se poate indica masajul transversal profund. 6 Masajul terapeutic mixt (entorsa de genunchi.

toate favorizând resorbţia de acid lăctic cu efect de contracturant şi moderat analgetic. iniţial la distanţă faţă de zona 108 .Adriana S a r a i i N i c a Recuperare Medicală exerciţiul fizic dezvoltând tendinite. ex. de aceea atitudinea terapeutica va ţine cont atât de modificările musculare./ In cazul contracturilor de apărare. în ruptura parţială de tendon Ahile se dezvoltă o reacţie periostală de durere şi senzaţie de dificultate şi greutate. chiar în cursul programelor de recuperare pentru genunchi sau şold. cu ameliorarea funcţională.Pentru contracturile de jip mecanic sunt indicate: petrisajul profund şi lent şi presiunile Jocale în altefnâî^ă'c'u mobiîizarea'~ma5ei musculare prin manevra de scuturare. la nivelul feţei externe a calcaneului în partea retromaleolară. un control progresiv asupra contracţiilor musculare. neuromuscular şi programul de recuperare funcţionala. cât şi de elementul cauzal şi de ceilalţi factori favorizanţi. sau suprasolicitări de tip iatrogen. poliarticulari. ). . cunoscând faptul ca stess-ul psihic poate induce sindroame dureroase muscularev Contracturile de apărare au tendinţa să se cronicizeze. durerea sugerează un surmenaj mecanic şi efectul modificărilor metabolici Ideale. inducând contractura musculara. durere care poate 'să paraziteze controlul. Prin tehnică de fricţie periostală Vogler se poate obţine un efect sedauv~antialgic. Dureri musculare şi contracturi în contextul patologiei neurologice prin palpare se pun în evidenţă două tipuri de durere legată de structurile musculare: . în aceste situaţii cu afectare de tendoane şi ligamente.la nivelul muşchilor lungi. manevrele de masaj se utilizează cu prudenţă. prin creşterea metaboliţilor acizi-. Refacerea forţei pe tricepsul sural împiedică pacientul să-şi controleze în mod eficace utilizarea antepiciorului homolateral. tabloul clinic este marcat'de durere exacerbată la mobilizare şi încărcare.îa nivelul muşchilor scurţi (rădăcina membrelor segmentul cervical) durerea şi contractura poate fi de tip strict somatic dezvoltându-se ca o reacţie de protecţie pe zona afectată sau ca 6 stare de fragilitate prin modificări de tip psihosomatic.

deplasându-se progresiv către zona de durere. în cadrul contracturilor secundare afecţiunilor neurologice (hipertonfe piramidală sau extraprramfdătă) manevrele de masaj trebuie 109 . fie masaj cu gheaţă. masaj în apă). contactul mâinii cu tegumentul realizându-se pe o zona suficient de largă. utilizând iniţial manevre blânde de tip analgetic (efleuraj şi vibraţie) şi asociind fie căldură (aplicaţii de i n fraroşiT. 6 Masajul terapeutic afectată.Cap.

de irnf)une . de jinamică „vasculară devin _şimptomatice în prezenţa edemului şi a varicelor vizibile. în acest caz se stabileşte o secvenţialitate a manevrelor de masaj: masajul de apel la nivel abdominal urmat de presiune cu alunecare profundă şi petrisai lent proxynal de rădăcinak..metni>eloi^cu pqziţie în decubit şi extemitatea ridicată. Rabe) . se poate dezvolta datorită solicitării proprioceptive neadecvate. uneori punctiformă.efect ce. ae tui H^pertânie contrac Recuperare Medicală musculară.de.reprogramare neuromusculară pentru a ameliora simţul kinestezic.tehnici care prin stimularea manuală de tip proprioceptiv participă Ia reintegrarea posturala. Masajul bolţii plantare este deosebit. stare patologică. mai ales când nu se poate efectua un lucru activ şi este nevoie de ajutor exterior. care se dezvoltă pe o tuiă cronică dureroasă (mai puţin durere mai utilizarea mult unor contractură manevre trenant. extrem de jenanţăJn. Sindromul hipokinetic. Acest Context apare în sechelele posttfaumatiee articulare ăi abarticuîarer secţiune patologică în care masajul are un loc terapeutic bine definit. Se poate asocia sau precede cu o afecţiune 110 . profun|irrie.i)f dinamice |ee4 cu.eficace.. dau o senzaţie de greutate. Varícele sunt localizate cel maiTrecvent la nivelul membrelor inferioare. '■ efeetuTncUflse’mânevre aiât pe'talon cât şi complexul plantar (degete). iar durerea are o topografie difuză. trebuie să se ţină' corii de manifestările de inerţie lichidiană la nivelul peretelüi venos.Adriana Sarah Nica folosite cu discernământ pentru câ frecvent pot creşte starea contraqtură musculară.poziţiiu3ecIivă. alternând cu contracţii musculare ale regiunii respective. Manevra de scuturare a segmentului afectat este. \ Dureri vasculare Staza venoasa şi tulburărije_. Tratamentul acestei consecinţe trebuie să apeleze la tehnici speciale de . Se utilizează tehnicile de masaj care redeşteaptă reflexul miotatic (tehnică Bugnet. urmate de o gestualitate inadecvata cu realizarea unui cerc vicios. 'ţ Infiltrat subcutanat Este diferit de edem prin acumularea strict locală. secundar unor suferinţe neuromusculare cu expresie algică.

fie se organizează pe cont propriu. Organizarea cronică a 111 . ţinând cont de reacţia subcutanată se vor examina atât structurile somatice (articular sau periarticular) cât şi structuri viscerale. decapitată de origini. antrenând o zona dureroasă.Cap. Infiltratul poate evolua de o maniera variabilă: fie dipare după tratamenul factorului cauzal. De aceea. 6 Masajul terapeutic organică situată la distanţă.

chirurgical. neglijat în stadiul precoce. apoi se fac mai multe manevre de apel cu pulpa degetelor. favorizează dezvoltarea unei fibro-paniculoze şi . în “celulita“ pielea are aspect de “coajă de portocală” şi prezintă durere de intensitate variabilă. Drenajul edemului reprezintă un obietiv în programul de recuperare ţinând cont şi de 112 celelalte aspecte somatice musculo-articulare pentru .duce progresiv la tabloul unei celulite. apoi edemul post-flebitic atât la membrele superioare cât şi la membrele inferioare. Dacă conexiunea dermo-viscerala semnifică prezenţa unui conflict profund el poate fi ameliorat prin masaj: masajul spaţiului interscapulo-vertebral stâng. manevrele respective acţionând sedativ şi analgetic cu efect variabil.la nivelul toracelui şi spatelui mobilizarea disociază planul superficial cu mâinile prin -contact larg. . Edeme Ţ.uáór|¡ speculaţii sau a iatrogeniza. ‘ Celulita sistemică este caracterizată printr-un infiltrat întins pe zone lacunare largi ale corpului (topografia variind în funcţie de sex). controlând permanet presiunea degetelor pe ţesutul masat pentru a evita apariţia echimozelor şi pentru a proteja reţeaua capilară superficilă. . se poate dezvolta şi celulita reacţională. pentru a nu da naştere 1 . ' : vi" ¡ ( y-t Cel mai frecvent se decelează edemul post-traumátic sau post. - infiltratul poate produce dureri de intensitate variabila putând fi efectuăttT numai fricţiuni pulpare."| \ . Aceste manevre de terapie reflexă tebuie bine urmărite şi efectuate riguros pe cazuri selecţionate. dar poate fi o ocazie de speculaţie pentru şarlatani. Tehnicile de masaj aplicabile proceselor infiltrative depind de zona de tratat: -Ja nivelul membrelor şi abdomenului se poate efectua un petrisaj de abort larg . tratate precoce există şansa de dispariţie după masaj. apoi cu presiuni pulpare se obţine manevra de palpare-rularc. dar după o perioadă mai lungă de timp scopul masajului nu este atins. . zona dureroasă la bolnavii cardiaci operaţi sau la pacienţii cu cardiopatie funcţională.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală infiltratului.

mai ales la nivelul mâinii şi al piciorului.Cap. Edemul^ localizat post-contuzii sau pci ¡cicatricial poate fi tratat prin manevre de frământarelocăfă. Drenajul limfatic (introdus de A. presiuni cu alunecare profundă. desmembra superior (după mastectomie). 6 Masajul terapeutic întreţinerea funcţiei. Leduc) se utilizează în prezenţa tulburărilor vengase mai sus menţionate şi poate determina un efect semnificativ în cazul edemului. 113 .

fie planul de alunecare proximal de o articulaţie (ex. cum ar fi: tríceps sural. . muşchii lojei anterioare braţului.efecte secundare ale cicatricei.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală efectuate în sens centripet şi asociate cu mobilizarea pasivă şi riscul stazei). Se utilizează tehnici de masaj de tip drenaj venos sau limfatic în scopul stimulării reZorbţiei colecţiei sanguine.. unui hematom nedrenat sau unei organizări cicatriciale fibroza incluzând reversibile. siderarea parietală post-operatorie. de preferinţă dinamice '^ pe musculatura de vecinătate. Cieatrifcf — contracţii. Hematoame Dacă în faza iniţială. masajul se utilizează fie în cazul hematoamelor iniei sau difuze.fie afectarea planului de alunecare între grupe musculare importante. în cazul hematoanrelor importante se impune intervenţie chirurgicala' de drenaj. fibroza poate apare consecutiv unui edem persistent care alterează schimburile trofice. Riscul de calcificare a hematoamelor masate este relativ mic. evoluând către retracţie. care pot fi ameliorate prin telurici de masaj. pompajul pneumatic vascular. La manevrele 4e . cvatriceps. masaj se asociază posturarea. alternarea de poziţii (pentru a combate In cazul cicatricilor post-operatorii printre obiectivele terapeutice se numără controlul durerii şi a paresteziilor persistente. combaterea edemului şl a aderenţelor. tulburări Punctele de fibroase structură histologică neofonnate puţin îngreunează alunecarea fibrelor musculare tendinoase sau aponevrotice. prezenţa unor sindroame dureroase dorsolombare meteorotrope . hematom în partea antero-inferioră a coapsei determinând modificări funcţionale severe). KTT şi terapia ocupaţională. 114 . Se pot descrie mai multe situaţii: . In această situaţie scade capacitatea de alungire şi calităţile elastice cu apariţia de noi rupturi. fie în cazul organizării fibroase. Fibroze ''Manifestare fiziopatologică.

punându-se în evidenţă. mobilizări pasive contracţii musculare efectúale în sectorul de alungire progresivă. ei trebuie asociat cu posturi. 6 Masajul terapeutic evoluând către noi puncte de fibroza.Cap. La palpare se decelează o creştere a consistenţei. în acest context masajul izolat are eficacitate redusă. Fibroza se decelează la examenuLajlicular . ex. 115 .: fibroza supra-rotuliană în suferinţele cronice de genunchi sau după infiltraţii peri-articulare. sau limitarea mobilităţii în grade variabile. Contextul prezentat sugerează superioritatea tratamentului preventiv faţă de cel curativ.ţesutului. redorea. prin bilanţ pasiv.

Prezenţa unui sindrom. secundar după imobilizare posttraumatica sau postintevenţie chirurgicala . dar trebuie avută în vedere poziţia capului la diverse manevre cu apariţia ischemiei. unde scurte) sau cu efect fibrolitic (ultrasunet) .. Astfel: . dar şi de natură vasculară..torsiunea izolată a segmentului cervical poate determina o scădere importantă de debit arterial homolateral şi scăderea mai puţin severă controlatéral. 116 .Adriana Sarah Nica proceduri fizicale Recuperare Medicală pentru creşterea elasticităţii ţesutului cojunctiv (parafina. Indicaţii şi aspecte tehnice de masaj în reumatologie Una dintre cale mai importante categorii de patologie care utilizează cu o frecvenţă crescută tehnicile de masaj este grupajul suferinţelor reumatismale.repausul prelungit duce la inhibiţia proprioceptivă şi modificarea jocului musculo-articular. Atrofii musculare în absenţa leziunilor nervoase decelabile. pélvisponüîlita reumatismală şi distrofrile rahidiene de creştere. între contraindicaţii menţionăm artritele inflamatorii şi infecţioase. de arteră vertebro-bazilară nu costituie o contraindicaţie pentru masaj. infraroşii.pacienţii cel mai frecvent afectaţi sunt cei vârstnici. urmărindu-se refacarea. Se constată progresiv o pierdere de forţă musculară pentru care se organizează un program de recuperare utilizând electrostimularea proceduri vasculotrope între care.tratamentul fibrozelor punând uneori probleme deosebite din punct de vedere funcţional şi necesitând un tratament de lungă durată. decompensările inflamatorii în artoza. atrofia musculara apare progresiv. In unele dintre aceste cazuri. Manifestări la nivelul coloanei vertebrale Coloana cervicala dezvoltă frecvent suferinţe indicate pentru diferite tehnici de masaj cum ar fi: Cervicatroza . în special suferinţele degenerative articulare sau periarticulare. durerea cervicală poate fi tip mixt vertebrogenă.mişcărilor active şi creşterea. şi masajul (manevre de tip petrisaj profund şi tehnici de întindere a fasciilor) şi kinetoterapie. de forţă şi rezistenţă.

Cap. 117 . dar prezinţă dureri la manevre şi impune evitarea acestei poziţii. extensia izolată afe un efect ischemiant. - 6 Masajul terapeutic extensia asociatăcu torsiune limitează simetric debitul drept şi stâng.

manevrele fiind executate după o şedinţă de relaxare şi urmate de o şedinţă de kinetoterapie cu solicitare blândă. fi Masajul terapeutic JLa pacienţii cu contractură severă se indică iniţial masajul spatelui şi umerilor din poziţia de decubit dorsal. zilnic se pot repeta de 10-12 ori. examenul clinic pune în evidenţă aspecte de hiperlaxitate şi hipotonie.Cap.se. Masajul.apar cu frecvenţă mai mare Ia pacienţi de tip longilin-astenic. In aceste situaţii este de dorit si se facă o analiză a factorilor cauzali (ex: gesturi menajere în poziţii monotone prelungite sau gestualitatea profesională inadecvată). Pacientul se va relaxa fiind învăţat să evite blocarea în apnee respiratorie. 118 . generatoare de cefalee. urmate de mobilizarea blândă a "segmentului cervical (cu flexie între 300-60°) şi de tracţiuni axiale. zilnic. Dacă pacientul se plânge de migrena în cadrul unui talou de cervicalgi^vetteBfdgenă se poate executa masajul pielii capului în scop sedatiy. în acest context se utilizează masajul blând cu deplasare minimă a mâinilor pe tegument prin manevre de tipul: presiuni locale "bÎâncÎe cu mobilizarea lentă a tegumentului şi .Nevralgiile cervico-brahiale Tehnicile de masaj utilizate trebuie să fie nedureroa. presiuni cu alunecare profunda). Cervicalgiile acute . ţesuturilor subiacente având grija la corectarea tipului respirator pentru ca o simpla hiperpnee emoţionala poate declanşa o criza de hipertonie (Vonn Bomsdoff) . iar Jmagin^faHîologică nu pune în evidenţă" modificări patologice.o parte din pacienţi reacţionează negativ la masaj. Cervicalgiile posturale . Cervicalgiile în caz de spasmofllie Tabloul „„clinic——prezintă frecvent hiperexcitabilitate pieuromusculară şi dureri cervicale: la examenul clinic sistematic se evîdenţla^senînul Chvostek . şi să se corecteze poziţiile de solicitare . este un element terapeutic în cadrul programului de recuperare asociind programul de kinetoterapie (fie contracţii izometrice ale muşchilor stabilizatori ai segmentului cervical fie contracţii dinamice) şedinţele de câte 20 de min. prin tehnicile utilizate (petrisaj cervicoscapular. Se efectuează 6-8 şedinţe de 30 min. cel mai frecvent fiind persoanele feminine.poziţiile de lucru fiind în general neglijate atât de pacient cât şi de doctor.

10-15 şedinţe. 6 Masajul terapeutic adoptân. zilnic..du-se anumite poziţii (posturi) asociind masajul de tracţiune axial şi contracţiile izometrice ale musculaturii cervicale.Cap. 119 . Durata şedinţei 15-30 min.

profund. Se pot utiliza tehnici de presiune locala profundă.Dorsalgia din pelvispondilita reumatismală sau distrofia rahidiană de creştere . Dorsalgia acută (dorsago) Poate apare concomitent cu o cervicalgie acută.Dorsalgia la pacienţii astenici . zilnic 10-15 şedinţe?"“ Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală . decotracturanC vasculotrop sau tonic stimulent în funcţie de modificările fiziopatoîdgice locale. pe suprafeţe mari de contact. lateroflexie. Se utilizează diferite tehnici de masaj clasic de tip sedativ.Dorsalgiile de tip artrozic. . în şedinţe de 30-40 minute zilnic.Dorsalgia de suprasolicitaieJn- surmenaj mediul - .grupa interesata prezintă o morfologie de tip longilin astenic. . suferinţa devine simptomatică la pacienţii vârstnici sau poate fi întâlnită la pacienţii de tip astenic cu suferinţe de origine ligamentară şi hipotonii musculare.- : întâlnită sportiv sau ca_o jn -- suferinţă -unele de .Dorsalgiile cronice . în general. de muncă grea.examenul clinic prin palpare pune în evidenţă infiltrat şi contrâctura difuză în joncţiunea cervico-dorsală şi masajului creşte dacă se efectuează fracţionat în alternanţă cu exerciţii kineto în programul de recuperare specific. respectând deviaţiile şi deformările. iii cazul sportivilor se indică o pauză de antrenament iar masajul este o secţiune din terapia utilizată în scop simptomatic. efectuate pe antebraţ. . . . hipoton-hiperlax. asociind frecvent contracturi paravertebrale şi impotenţa funcţională severă Este de'mehţîonat importanţa poziţionării înainte de Inasaj.sectoare profesionale. centura scapulară.regiunea lombară. asociind frecvent modificări psihice de tip depresiv. cu sau fără nevralgie cervico-brahială.mobilizarea în extensie.faţă de acest tablou se va utiliza masaj sedativ lent. ritmate cu respiraţia. inspir sau 120 . şedinţa terminându-se printr-o secvenţă de masaj sedativ. .. . . 10-15 şedinţe. în pusee succesive cu un tablou dureros de intensitate variabila. durata masajului 15-20 minute.suferinţe eu evoluţie.se urmăreştre în echipă ortoped -“recuperator. La examenul clinic se vor identificafiactorii declanşatori de durere . Beneficiul Regiunea dQrso-lombara . La exămeriuT cfi'mc'constatăm contracturi importante cu zone de infiltraţie secundare dureroase .Dorsalgia din cifoza esenţiala dureroasă .'. de aceea masajul trebuie să aibă nuanţe sedative cât şi de tip tonic-stimulent. de tipul: faţa posterioară a trunchiului.

alternând cu contracţii izometrice şi mobilizări active moderat dureroase.Cap. se înregistreze cracmente perceptibile cu miorelaxare bruscă şi efecte sedative analgetice. în această situaţie se indica masajul transversal profund. presiuni profunde cu alunecare şi petrisaj lent. 6 Masajul terapeutic expir. se efectuează progresiv către locul durerii utilizându-se intensitatea variabilă a presiunii (cu talonul mâinii sau cu antebraţul). Se folosesc un număr de R10 şedinţe. pentru ligamentele inter şi supraspinoase se poate folosi tehnica de fricţie interpulpară. compatibilă cu deformaţiile coloanei. urmărindu-se concomitent atât evoluţia reacţia bolnavului.. articulaţii coxo-femurale).în dfoza. bazin osos.. care pot da naştere unor sindroame dureroase lombare. mai ales în dorsalgia acută secundară unui blocaj articular. In cazul afectării ligamentelor iliolombare şi articulaţiilor sacroiliace se indică masajul transversal profund. cele mai frecvente situaţii sunt următoarele: Lombalgiile din artroza lombară Terenul artrozic impune explorarea clinică largă atât a segmentului lombar cât şi a regiunii pelvine (muşchi. masajul devine mai eficace dacă se efectuează secvenţial. Lombalgia în deformări şi anomalii structurale Tehnicile de masaj se vor efectua după o poziţionare corectă. Lombalgia şi lombosciataigia Masajul reprezintă un element din programul de tnasokinetoterapie. cât şi Situaţia este asemănătoare cu cea întâlnită în cervicalgiile 121 . elemente corelate topografic şi bionrecanic in lanţul cinematic. Şedinţa este de 20-30 minute zilnic. alternând cu manevre decontracturante pe masele muscularem. dacă Masajul se va iniţia la distanţă de punctele de maximă durere. Lombalgiile posiurale fără anomalii morfologice sindromului vertebral. timp necesar pentru a aprecia poziţia de adoptare nedureroasă pentru efectuarea durerea este iiTextensie eter masajului:. încercând să influenţeze şi starea de contraptură prin presiuni locale. eventual asociat cu masajul cu gheaţă. 10-15 şedinţe. utilizându-se preferenţial pentru suferinţele de tip capsuio-ligamentar simetric sau asimetric. Utilizarea masajului se va face în poziţii de procubitus şi laterocubitus. static şi dinamic.

Adriana Sarah Nica

Recuperare Medicală

posturale, clinic cu o mobilitate segmentară relativ normală, cu
un moderat sindrom vertebral, imagine radiologică normală. Sc
apelează la telmici de stimulare a aferentelor proprioceptive
locale (ex.: Rabe.

122

Adriana Sarah Nica

Recuperare Medicală

Terrier) sau petrisaj transversal profund, manevre care urmăresc!
obţinerea efectelor miorelaxante.,'decontracturante. în unele
situaţii de lombalgii posturale la pacienţii stenici se decelează un
infiltrat în regiunea fesieră care prin mobilizare moderată şi
câteva şedinţe de masaj pe aponevroza fesieră cedează
simptomatic şi se remite.
Durerile lombare difuze de origine vasculară Flebografia
lombară poate uneori explica durerea lombară secundară unui
proces congestiv intrapelvin. Masajul urmăreşte corectarea
reacţiei vasculare şi vegetative, utilizându-se atât telurici clasice
de masaj cât şi masajul reflex.
Lombalgiile in cadrul spasmofiliei şipolientesopatiilor Se
utilizează tehnici particulare de masaj apelând şi la tehnici de
relaxare.
Lombalgiile şi lombo-sciatalgiile de origine discală In faza
acută se efectuează cu prudenţă masajul din decubit ventral cu o
pernă sub abdomen sau în laterocubitus, se evită poziţiile care
cresc contractura şi hiperlordoza - de aceea se lucrează cu
pacientul în cifoză pentru a evita accentuarea conflictului discal.
în cazul unui sindrom hiperalgic lombo-pelvin se poate utiliza un
masaj la distanţă (zona dorsală, scapulară, cervicală) înaintând
cu manevrele de masaj progresiv şi abordând infiltratele
cutanate,
grupele
musculare,
elementele
tendinoase
şi
ligamentare şi chiar elementele osoase. Masajul membrului
inferior se indică în caz de contractură a unor grupe musculare,
cum ar fi pe faţa posterioară a coapsei sau gambei, unde se
realizează masaj de tip presiuni statice, frământare lentă,
petrisaj; în general, şedinţa zilnică este de 15-30 minute, 10-15
şedinţe.
,
Şoldul în patologia reumatismală
Principala
indicaţie
a
masajului
pentru
şold
în
reumatologie este coxartroza. Dacă în coxopatiile distructive
rapide şi osteonecroza aseptică de cap femural, prioritatea
terapeutică este de tip chirurgical, în periartrită de şold cu
manifestări de diverse tendinite la nivelul de inserţie
trohanterianâ sau alte zone topografice, cu dureri în masa
musculară, tendoane, infiltrate local sau la distanţă, constituie
suferinţe beneficiare ale masajului cu diverse tehnici. Posturarea

Adriana Sarah Nica

Recuperare Medicală

iniţială prin care trebuie să se realizeze un confort maxim este un
factor de care poate depinde efectul masajului. în caz de flexum,
masajul, în decubit ventral, în zona fesieră se va realiza cu o
pernă sub abdomen şi crestele iliace; în laterocubitus, o pernă
între genunchi evită adducţia dureroasă a şoldului opus.

Cap.

6

Masajul terapeutic

Tratarea infiltratelor subcutane fesier joacă un rol foarte
important mai ales dezvoltând dureri de tip pseudoradicular.
Acestă suferinţă beneficiază de tehnici de masaj la nivelul fasciei
lata, în bandeleta ilio- tibiala, manevrele prelucrând şi inserţia
inferioară a tractului fibros.
Masajul muscular se execută în zonele de contractura:
fesierul mic şi mijlociu, tensorul fasciei lata - zone pe care se
realizează o frământare în profunzime cu ritm lent, cu
intensitatea dozată funcţie de toleianţâ. Şedinţa durează 10-15
minute alternând cu masajul de tracţiune axială-manuală, 10-20
secunde cu efect sedativ şi având grijă să nu se realizeze o
decoaptaţie articulară.
O formă specială de masaj este hidromasajul în imersie,
prin rularea celor două mâini pe muşchii coapsei alternând cu
tracţiuni axiale blânde şi chiar duşul-masaj program urmat de
hidrokinetoterapie.
Masajul zonelor de inserţie tendinoasă este foarte
important la nivelul marelui trohanter, mai greu de efectuat
pentru psoasiliac datorită reacţiei de apărare; masajul de inserţie
pe arcada femurală superioară poate avea efect sedativ în
proiecţia inghinală laterală din coxartroză, masaj care se poate
efectua 5-10 minute cu condiţia să fie indolor şi care poate,
controlând durerea, să faciliteze creşterea unghiului de flexieextensie.
Genunchiul în suferinţele reumatologice
Aspectele complexe anatomo-fiincţionale ale genunchiului
cât şi mecanismele de control şi ajustare neuromusculară
urmăresc asigurarea unei bune stabilităţi şi mobilităţi, în
contextul unei solicitări mecanice permanente de tip încărcare:
genunchiul împreună cu şoldul, glezna şi complexul plantar
preiau atât greutatea organismului cât şi sarcinile suplimentare,
prin poziţia de sector mecanic portant. In aceste condiţii cu sau
tară asocierea unor tulburări de ax pe diverse sectoare ale
lanţului cinematic al trenului inferior apar cel mai frecvent
modificări degenerative, interesând iniţial sectorul femuropatelar, apoi articulaţia femuro-tibială. Manifestările artrozice
sunt o perioadă lungă de timp asimptomatice unul dintre
elementele clinice de semnalare a acestei suferinţe este durerea

115

Adriana Sarah Nica

Recuperare Medicaiă

care prin ea însăşi determină impotenţa funcţională. Concomitent
cu evoluţia procesului degenerativ a cartilajului hialin cu sectoare
mai mult sau mai puţin solicitate biomecanic apar modificări
musculo-capsulo-ligamentare cu decompensam musculară (se
rupe echilibrul între grupele musculare agoniste, antagoniste la
nivelul genunchiului pe diferite sectoare de mobilizare) cu
accentuarea laxităţii ligamentare şi tendinoase (tendinita ’’labei
de gâscă”) ajungând chiar la decompensare inflamatorie cu
artrita de genunchi pe fond artrozic. Acest moment esteextrem'de delicat, având implicaţii importante biomecanice prin
realizarea flexumului de genunchi - poziţie patologică care
perturbă ortostatismul şi mersul şi determină retracţia de muşchi
ischio-gambieri şi hipotrofie de muşchi cvatriceps.

Artroza femuro-patelară şi sindroamele rotuliene
Pacientul

este

aşezat

în

decubitus

cu

genunchiul în

extensie. Manevrele specifice ale masajului constau în fricţiuni
pulpare

perirotuliene

bilaterale,

în

sens

ascendent

sau

descendent. Proliferarea membranei sinoviale antrenează un risc
de reacţie inflamatorie. Nu trebuie neglijată poziţia tratamentului
de

prevenire

(infiltraţii

subcutanate

localizate).

Masajul

îşi

găseşte o certă valoare prin efectele sedative analgetice în faza
dureroasă, cât şi prin efectul vâsculotrop şi miorelaxant sau
excitant, aspecte fiziopatologice implicate în dinamica funcţională
a genunchiului. Se pot folosi 5-10 şedinţe de 20 minute.
Anterior masajului este necesară explorarea genunchiului
analizând reacţia fibrelor suprarotuliene, partea inferioară a
vastului intern şi tendonul cvatricipital. Se vor utiliza cu prudenţă
manevrele de petrisaj, presiune locală şi dilacerarea fibrelor
implicate în procesul de fibroză - şedinţa de masaj desfaşurânduse circa 20 minute. In timpul masajului se pot aborda zone fîbropaniculoase (la nivelul tuberculului Gerdy) şi în fosa poplitee,
tendonul reflectat al semimembranosului. Masajul urmăreşte
ameliorarea durerii şi creşterea supleţei ţesuturilor, în vederea
utilizării

exerciţiilor

de

reprogramare

neuromusculară

cu

încărcare.

Artroza femuro-tibială
Avâd o perioadă lungă asimptomatică, această afectare se
poate dezvolta asociind tulburări ale circulaţiei de întoarcere cu
116

Cap.

6

Masajul terapeutic

zone infiltrate pe faţa internă a genunchiului, progresiv devine
simptomatică.

Efleurajul

monoton

şi

prelungit

la

începutul

şedinţei urmat de manevre specifice de mobilizarea infiltratului
pot modifica nivelul receptorilor nociceptivi. Se poate utiliza
hidromasajul (efect deosebit de bun în algoneurodistrofie) şi
masajul cu gheaţă, având grijă la toleranţa cutanată. Dintre
manevrele clasice de masaj se pot folosi petrisajul trbfic pe
muşchiul cvatriceps şi masajul transversal profund.
Glezna şi complexul plantar
Aceste atingeri articulare se întâlnesc în diverse categorii
de patologie reumatismală, uneori asociindu-se cu suferinţe
sechelare posttraumatice. Dintre cele mai frecvente suferinţe se
regăsesc în determinările reumatismale degenerative manifestări
de

tipul

artroza

tibio-tarsiană,

piciorul

dureros

cronic,

metatarsalgia, talagia cronică pe fond de tendmita de tendón
Abile, halux valgus sau halux rigidus. Manifestări frecvente la
nivelul gleznei şi piciorului pot fi decelate atât în reumatismul
cronic inflamator (poliartrita reumatoidă, manifestări periferice în
spondilartropatii sero-negative) sau manifestări reumatismale pe
fond dismetabolic (artropatia gutoasă).
în aceste situaţii în programul de recuperare se pot folosi
tehnicile clasice de masaj (efleuraj, vibraţie, masaj transversal
profund) sau tehnici speciale, cum este tehnica Vogler (în
prezenţa punctelor

dureroase

periostale

pe

faţa laterală

a

calcaneului).
Umărul

Artroza sterno şi acromio-claviculară
Suferinţe în care se utilizează tehnici derivate din masajul
transversal profund, dar fricţia pulpará se efectuează cu forţa
dozată urmărindu-se toleranţa şi apariţia fenomenelor dureroase
- o presiune mai mare riscă să provoace atât exacerbarea durerii,
cât şi reacţii neurovegetative negative. Poziţionarea pacientului
poate fi fie în decubit, fie în şezut, durata şedinţei de circa 10
minute, masajul abordând atât capsula articulară cât şi muşchii
de vecinătate (marele pectoral, deltoidul), masajul fiind una
dintre procedurile frecvent utilizate în programul terapeutic.

Tendinitele şi tendinozele
Se întâlnesc cel mai frecvent în muşchii coifului rotatorilor.

117

Adriana Sarah Nica
folosindu-se

atât

Recuperare Medicaiă
tehnicile

clasice

de

masaj

cât

şi

fricţia

transversală profundă:
- pentru muşchii supra şi subspinos: pacientul în şezut cu braţul
în retropulsie şi rotaţie internă pentru supraspinos, în abducţieflexie şi rotaţie externă pentru subspinos, urmărindu-se şi
degajarea inserţiei pe trohiter. Se execută fricţiunea transversală
cu pulpa degetului întărit prin apăsarea unui deget vecin; durata
fricţiunii 10-20 minute, 5 - 1 0 şedinţe. Se urmăreşte posibilitatea
de

dezvoltare

a

unei

zone

conflictuale

la

nivelul

inserţiei

terminale supraspinosului, în joncţiunea miotendinoasă, în partea
externă a fosei supraspinoase; zona este în vecinătatea

118

Adriana Snrali Nica

Recuperare Medicală

trapezului care se diferenţiază de zona de tratat prin reacţia de
palpare-

rulare

superficială

pentru.

trapez,

iar

pentru

.supraspinos frământare monodigitală profundă. Aceasta zona
este inoperantă la fricţia transversală dar.
răspunde bine la fricţia longitudinală efectuată cu pulpa
morfologică

indexului pe zona dureroasă, 6-8 minute, braţul fiind menţinut
moderat ridicat pentru a relaxa trapezul.
- pentru muşchiul subscapular se poate folosi masajul transversal
profund având grija la reacţiile de vecinătate (susceptibilitatea
tendonului lung al bicepsului) asociindu-se alţi agenţi fizici
terapeutici (ultrasunet, unde electromagnetice, laser).
Tendinita de lungă porţiune a bicepsului poate beneficia de
manevre de tip Cyriax prin fricţia pulpará cu unul sau două
degete,

efectuată

transversal

pe

tendonul

prins

în

şanţul

intertuberozitar; uneori după această tehnică se exacerbează
durerea şi este nevoie de repaus câteva zile; poate să se dezvolte
o reacţie inflamatorie la nivelul manşonului sinovial care îmbracă
tendonul.

Aceste

elemente

sugerează

posibilitatea

utilizării

cu o presiune
de intensitate medie, asociind frământarea nodulilor şi
a infiltraţiilor din derm pe traiectul tendinos. Tehnicile utilizate
fricţiei longitudinale în culisa bicipitală efectuată

trebuie să tina cont de fragilitatea structurilor tratate, masajul
trebuie să fie un masaj neagresiv în contextul unor structuri
anatomice fragile vulnerabile.

Durerile musculare de la nivelul umărului
Beneficiază de tehnicile de masaj clasic pe diversele grupe
musculare, care pot fi în contractură sau retractură. Un deltoid
simptomatic poate beneficia de masaj în zona cervicală, pe faţa
externă a. brapilui şi trapezul superior; durerea scapulară
posterioară beneficiază de un masaj local asociind şi masajul
spatelui din zona cervicală până în zona dorsală, asociind
mobilizarea pe un plan de alunecare omo-serato- toracic.
Explorarea planului superficial evidenţiază noduli (în marele
pectoral, în şanţul delto-pectoral, în fosa supra şi subspinoasa),
în aceste condiţii se foloseşte frământarea sau palparea - rularea
cu efect sedativ, vasculotrop.

Algoneurodistrofia, sau sindromul umăr-mănă
Suferinţă
119

care

se

instalează

pe

fondul

unor

reacţii

Adriana Sarah Nica

Recuperare Medicală

neurovegetative de tip hipersimpaticoton. Poate beneficia de
program de recuperare în care se utilizează diverse proceduri
fizicale şi hidrokinetoterapie. Masajul poate fi utilizat sub forma
de masaj clasic la nivelul capsulei (combate retracţia recesului
inferior) asociind mobilizările pasive blânde, exerciţii de
contracţie şi relaxare, hidromasaj şi masajul reflex de tip
simpaticolitic şi vasculotrop. în stadiul de retracţie indoloră se
execută masajul pe masele musculare pentru a combate
amiotrofia (în special pentru muşchiul deltoid) utilizându-se
petrisajul alternând cu contracţii şi întinderile pe formaţiunile în
retractură.
Cotul, pumnul şi mâna
Indicaţiile de masaj la nivelul cotului sunt epicondilitele şi
epitrohleitele. Se poate folosi fricţia transversală profundă
aplicată la nivelul punctelor dureroase 1 0 - 1 5 minute, cu
precauţie pentru a nu dezvolta osteoame.
La nivelul pumnului şi mâinii sunt semnalate frecvente
afectări reumatismale atât de tip degenerativ cât şi de tip cronic
inflamator; pentru primul grupaj sindromul dureros poate
răspunde la masaj superficial la nivelul degetelor şi petrisaj pe
eminentă tenară şi hipotenară iar în cazul decompensării
inflamatorii se foloseşte masajul blând, antialgic şi vasculotrop.
Indicaţiile masajului în traumatologie
Diversele sechele post-traumatice oferă un câmp larg de
utilizare pentru masaj ca metodă de pregătire a structurilor
somatice anterior instiutirii programelor de kinetoterapie.
Diversele modalităţi telurice de masaj se stabilesc în funcţie de
topografie, de gravitatea leziunilor şi de vechimea suferinţei.

Traumatisme simple
Reprezintă un grupaj de traumatisme indicate pentru
tratamentul conservator. Tabloul clinic pune în evidenţă durerea
locală,
edem,
contuzii,
echimoze,
hematom,
revărsat
intraarticular, elemente care pot beneficia de unele tehnici clasice
de masaj.
în entorsele simple (fără mişcări anonnale) programul de
masokinetoterapie
precoce
urmăreşte
ameliorarea
vascularizaţiei şi controlul durerii prin manevre sedative de la
distanţă, combaterea edemului local prin telurici de drenaj
120

Cap.

6

Masajul terapeutic

limfatic.
In leziunile ligamentare există o controversă legată de
utilizarea precoce a fricţiei transversale profunde; în cele mai
multe dintre situaţii este justificată utilizarea imediată pentru
combaterea instalării edemului urmârindu-se reacţia locală
datorită fragilităţii ţesuturilor. în stadiu tardiv, durerile punctuale
sau punctiforme identificate la palparea traiectului ligamentar
pot regresa saii dispare la fricţiunea transversală profundă.
In

fracturile

tratate’

cu

imobilizare

simplă,

fără

osteosinteză, masajul se foloseşte în vecinătatea aparatului
gipsat, urmarindu-se eventuala apariţie a osteomului.

Traumatismele

complexe

sunt

situaţii

în

care

se

instituie programele terapeutice prioritare privind riscul vital,
aspectele de asepsie, profilaxia complicaţiilor cardio-pulmonare şi
apoi deficitul locomotor. Masajul este utilizat pentru efectele
vasculotrope şi antiedem, în special pentru prevenirea escarelor.
Diferitele tehnici de masaj se utilizează progresiv, odată cu
apariţia diverselor puncte de durere a edemului şi a tulburărilor
trofice. Exemplu: în plastia internă de ligamente de genunchi
persistă frecvent un infiltrat periarticular suprarotuiian extern şi
intern

intins

răspunde

la

pe

toată

masaj

lungimea

ameliorâdu-se

interlinului

articular,

aspectele

funcţionale

care
ale

genunchiului şi favorizând instalarea mai rapidă a programului de
kinetoterapie

(stimulare

neuromusculara,

echilibru

unipodal,

controlul comportamentului cinematic).
In această grupă de suferinţe, tehnicile de masaj pot fi
folosite pentru ameliorarea şi corectarea diferitelor aspecte
fiziopatologice:
- durerea, cauzată de traumatismul direct şi de procesul
de cicatrizare;
- redoarea - masajul este un element facilitator cu efect
analgetic, vasculotrop, decontracturant care se completează cu
posturi şi program kineto (exerciţii de contracţie relaxare, ţinut
relaxat). Se utilizează petrisajul în torsiune, presiuni cu alunecări
profunde pe fascii şi aponevroze, executate din poziţii de
întindere. Masajul în alternanţă cu posturile este integrat în
schemele de mobilizare activă (Terrier) sau activo-pasivă (Rabe).
- amiotrofia, astenia, nu sunt influenţate notabil de masaj;

121

tulburările circulatorii locale sau generale . prezenţa de fixator extern.sugerează utilizarea unor tehnici specifice de masaj (presiune cu alunecare profundă. petrisajul lent şi repetat). efectuate din poziţii ce favorizează circulaţia de întoarcere. aparate de contenţie).Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală . 122 .edemul şi infiltratele pot fi ameliorate utilizând tehnici de drenaj. . adaptate la condiţiile locale (cicatrici.

6 Masajul terapeutic . vasculotrop şi se asociază programul kineto pentru a combate redoarea şi retracţiile musculo-capsulo-tendinoase. Ca manevre de masaj se utilizează masajului centrifug proximodista] . In cazul amputaţiei. în timp. amputaţiile şi cicatricile întinse post-traumatice. acest fenomen este în funcţie de natura organică a obstacolului. cu hidromasaj în jet 5-10 minute. perseverent şi întreruperea de câteva zile (8 zile) uneori necesită reimplantarea grefei. se urmăreşte combaterea edemului. în cazul marilor arşi se urmăreşte iniţial prevenirea escarelor în condiţii de asepsie. respectiv imersia simplă 10 minute la 34-35 °C. încercând asuplizarea reliefului cicatricial în vederea ameliorării contactului bont-proteză.interesează structurile moi.cicatricile . scopul masajului este vasculotrop. cu aplicaţie disto- proximală. urmat de masaj manual în apă şi “la sec”. în amputaţia de membru inferior se asociază masajul membrului controlateral. Tulburări hemodinamice. masajul se utilizează precoce pentru pregătirea bontului. în asemenea situaţii se poate utiliză hidromasajul. în funcţie de fragilitatea cutanată. cu afectarea estetică importantă. uneori pot compromite în mod direct sau indirect mobilitatea articulară. Masajul cicatricilor utilizat la distanţă.algoneurodistrofia - se foloseşte masajul cu efect sedativ. în scop analgetic antiedematos. .Cap. în stadiul tardiv. în categoria traumatismelor severe sunt incluse şi arsurile. Se indică masajul şi mobilizarea în imersie sau hidromasajul mecanic. Masajul în afecţiunile aparatului circulator Arteritele Suferinţa arterială periferică are o predominenţă mai mare la membrele inferioare şi se poate folosi masajul pentru tulburările de hemodinamică şi tulburările trofice. a organizării fibroase prin efectul vasculotrop. la cei cu arsuri şi cu grefe de piele trebuie realizat continuu. pot dezvolta aderenţe profunde şi complexe (necesitând intervenţia sau reintervenţia chirurgicală). asociind masajul manual in apă. modificare care poate beneficia de unele telurici de masaj. Se dezvoltă datorită scăderii debitului sanguin prin modificarea calibrului arterial.

depresia inspiratorie la nivel toracic facilitează circulaţia de întoarcere şi scade rezistenţa undei sistolice la nivel arterial. cu efect de resorbţie pe edemul alb. Se poate folosi şi masajul reflex al ţesutului conjunctiv (E. Sechelele postfeblită reprezintă o indicaţie pentru masaj. atât în circulaţia venoasă cât şi arterială. dur. când se foloseşte efleuraj centripet şi drenajul limfatic. gambei şi piciorului.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală şi masajului centripet disto-proxima] (mai frecvent utilizat in tulburări de întoarcere venoasă). Patologii venoase Flebite.15 zile existând riscul de mobilizare a unui trombus şi risc de trombembolie. fără a neglija locul igienei corporale zilnice (toaleta piciorului. asociind la şedinţa de masaj exerciţii respiratorii de mare amplitudine. Poziţia pacientului pentru masaj nu influenţează rezultatul masajului (contrar concepţiilor lui Buerger). decelându-se fragilitate tisulară şi semne de tulburare trofică (efectul unei irigări deficitare). Masajul se execută atât în zona . Tulburări trofice. In faţa unui pacient cu arterită se examinează tegumentul şi fanerele. In primul caz. masajul. a unghiilor. Masajul centripet şi-a confirmat superioritatea prin experienţe de laborator şi clinice având efecte facilitatorii. posturârile şi programe de exerciţii specifice. ciorapi de bumbac. mai ales la nivelul venelor superficiale cu ameliorarea parţiala a aspectelor circulatorii. executând masajul abdomenului. Prezenţa unei tromboflebite (postchirurgical sau la bolnavi în repaos prelungit) contraindică masajul pentru o perioadă de 8. al bolţii plantare. ultrasunet). al şoldului.şi prezenţa unei staze dificil de controlat. In faţa acestei fragilităţi tisulare manevrele sunt blânde şi urmăresc stimularea vosomotricitâţii. Programul de recuperare foloseşte relaxarea. încălţăminte adecvată). Se poate folosi terapia cu efect reflex (aplicaţie de căldură la distanţă. care nu lasă godeu şi care are tendinţa la organizare fibroasă şi tulburări trofice şi funcţionale. Când programul este utilizat pentru pregătire chirurgicală el cuprinde o secţiune de: a) masoterapie preoperatorie cu scopul de stimulare a circulaţiei global. se crează o încărcare vasculară la nivelul extremităţilor. Dicke). asociind un training de relaxare. b) o masoterapie postoperatorie.

gambierâ şi plantară având grijă de fragilitatea ţesuturilor şi fenomenele dureroase la nivelul gambei.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală abdominală. crurală. In cazul acestor categorii de bolnavi se indică un program profilactic care să reducă consecinţele negative ale repausului prelungit cu modificări .

micoze). prezenţa echimozelor siigerează utilizarea unor manevre blânde pe zone mai întinse dar nu Şi exercitarea unor presiuni 123 . Contraindicaţii: a) contraindicaţii absolute: reumatismele inflamatorii în puseu (riscul de exacerbare a fenomenelor inflamatorii locale). presiuni cu alunecare profundă şi petrisajul lent. respectiv masajul abdominal acţionând atât în litiaza renala cât şi în! cea veziculară). tromboflebite (existând riscul de mobilizare a unui embol). Se va examina zona coapsei şi şoldului pentru că frecvent se decelează contracturi care sunt implicate în blocajul circulaţiei de întoârcere. 6.: cancer. dar manevrele defibrozante ameliorează întoarcerea venoasă. 6 Masajul terapeutic circulatorii. Varice. asociat eu mobilizarea tuturor articulaţiilor pe membrul inferior în apă la 32-33 °C iar la sfârşit cu afuziuni reci (cu scăderea temperaturii progresiv până la 10 °C) are efect deosebit de eficacle. b) contraindicaţii relative: .în patologia dermatologică. dermatoze majore. Uneori. fie că momentul patologic interzice utilizarea lor: .acele situaţii în care manevrele fie că sunt excesiv utilizate.fragilitatea cutânată la vârstnici şi copii impune precauţii. Masajul în imersie (mecanic sau manual) al membrelor inferioare varicoase. în psoriazis. drenajul infiltratelor având efect benefic asupra hemodinamicii. în condiţii de stripping. în litiaze (experienţa clinică a sugerat că masajul poate fi responsabil mecanic de migrarea calcululiii. In acest caz staza circulatorie şi tulburările trofice pot beneficia de terapia manuală bine dozată. Pentru ulcerul varicos se folosesc mijloace de facilitare ale circulaţiei de întoarcere (posturi. Apariţia unei perifeblite superficiale indică întreruperea masajului pentru câteva zile. eczemă.Cap. drenajul venos. . este contraindicat masajul. hematodermii. prurit. infecţii. contracţii musculare) asociind diverse telurici clasice de masaj. boli infecţioase în stadiu evolutiv]. presiuni în brăţară. Se vor evita pachetele varicoase şi zonelie inflamate. discheratoze maligne. afecţiuni cutanate (ex. fragilitatea vasculară. uneori după o corticoterapie prelungită care iinpune utilizarea unor manevre blânde de masaj.5. se pot utiliza presiunile locale etajate. Astfel].

fosa poplitee. zone vulnerabile datorită bogăţiei vasculonerţoase superficiale. ■ Din punct de vedere topografic există unele zcme pe care masajul este relativ contraindicat: .în asocieri de spasmofilie cu polientezopatie se vor utiliza tehnicile de relaxare şi tehnici blânde de masaj. triunghiul! lui Scaipa. având grijă ca fricţiunea punctuală să nu provoace flictene.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală punctiforme mai energice. i 124 . . plică cotului.

Adriana Sarah Nica 125 Recuperare Medicală .

De aceea. Definiţie şi obiectivele ocupaţionale (TO) Ergoterapia sau terapia ocupaţională utilizează gesturi din viaţa cotidiană şi tehnici artizanale . prin refacerea gestualităţii secţiunea fiind complementară kinetoterapiei şi indispensabilă acesteia. 7 Terapia ocupaţională CAPITOLUL 7 TERAPIA OCUPAŢIONALĂ 7. se impune o .fiind o metodă activă de recuperare fizică şi psihologică.1. active bazate pe elementele de fiziologie a mişcărilor. respectiv terapie prin muncă. forţă şi coordonare. căutând toate mijloacele pentru conservarea funcţională şi pentru obţinerea unei maxime independenţe în viaţa cotidiană. de readaptare. de revalorificare şi de reinserţie familială. socială şi profesională.Cap. ci şi de a învăţa pacientul să-şi utilizeze mâna şi membrul superior în diverse situaţii cu variaţii de viteză. având o componentă de recuperare. Este o secvenţă terapeutică integrată în programul de recuperare. Astfel. în ergoterapie preocuparea nu este numai de a obţine o amplitudine articulară şi forţă musculară funcţională. La nivel funcţional . Obiectivele terapiei ocupaţionale Scopul acestei forme terapeutice este de solicitare a funcţiilor deficitare. în ergoterapie. care urmăreşte în acelaşi timp şi readaptarea sau adaptarea persoanelor handicapate la handicapul prezentat. Această secţiune terapeutică utilizează un ansamblu de tehnici . mai ales la pacienţii handicapaţi fizic sau psihic. Se adresează atât nivelului funcţional cât şi planului psihologic. în condiţii de independenţă somatică.determina reantrenarea sau adaptarea gesturilor la viaţa cotidiană necesară pacientului.

7 Terapia ocupaţională apreciere minuţioasă a leziunilor anatomice.Cap.: testele de prehensiune . dar mai ales notarea consecinţelor funcţionale pentru a evidenţia posibilităţile restante utilizate ca bază a programului de recuperare (ex.

recuperarea ortopedică post-traumatică. . sau afectare reumatismală a mâinii). creative.independenţa în viaţa cotidiană. exerciţii de recuperare care necesită 126 . . ludice şi din viaţa cotidiană. are pe de o parte rol de activitate recreativă. apelând sau nu la mijloace tehnice ajutătoare. antrenează structurile somatice şi impune pacientului şi ergoterapeutului găsirea de noi soluţii de stimulare adaptativă pentru reintegrare cotidiană. răspunde printr-o contribuţie totală şi voluntară a pacientului la stimularea şi dirijarea activităţilor. pictura. . principiul fundamental al ergoterapiei este de a obţine o bună concordanţă între activitate şi handicap. . Principiile TO Ergoterapia. . psihic sau mental. manufactura. . abilitatea). Munca în atelier cuprinde şi o secţiune care urmăreşte. care psihologic este atrăgătoare şi care să-l solicite din punct de vedere somatic. Obiectivele TO se stabilesc în funcţie de diferite patologii: . Deci. bazată pe acţiune.readaptarea sau adaptarea socio-profesională.reeducarea gestuală. dar prin utilizarea diverselor tipuri de solicitări.educarea sau reeducarea motorie.tâmplăria.stimularea gândirii pozitive. ceramica. . membre superioare sau inferioare. precizia. Mijloace utilizate în TO sunt: activităţi artizanale. cusutul.readaptarea funcţională sau adaptarea la handicap. . Principiul de bază şi specificul ergoterapiei este mobilizarea atenţiei bolnavului pe o activitate fizică şi manuală. calităţii de execuţie şi gesturi compensatorii). utilizând tehnici artizanale ca: modelajul. La cei mai mulţi lucrul în echipă stimulează spiritul de competiţie şi descoperirea de noi motivaţii. fie refacerea gestualităţilor profesionale anterior avute. refacerea elementelor principale privind viaţa cotidiană (viteza. tetraplegia) sau cu leziuni relativ severe (leziuni segmentare. fie crearea de noi deprinderi profesionale. paraplegia.educarea sau reeducarea senzorială şi psihomotorie.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicala pentru aprecierea vitezei. Lucrul în atelier. cu atât mai mult cu cât sunt implicate grupuri de pacienţi cu mare handicap (hemiplegia.

aparatura de lucru. programe de modificări în scop de întreţinere.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicala manipulare de obiecte simple. 127 . sisteme tehnice de repaus şi corecţie. elemente ajutătoare pentru igiena cotidiană.

. « studiul locului de muncă. societate): • bilanţul activităţilor menajere.bilanţ neurologii. îmbrăcatul) .bilanţul stării cutanate la nivel palmar şi degete (important în vederea purtării de proteză sau orteze). utilizarea telefonului.: . profesional în vederea reîncadrării profesionale: • bilanţul de autonomie a vieţii cotidiene. • bilanţul adaptărilor şi a utilizării mijloacelor tehnice ajutătoare. . • bilanţul muscular. • bilanţul legat de: necesitatea utilizării de aţele. • studiul capacităţilor şi interesului motivat în raport cu profesia. TO în diferite situaţii patologice TO în recuperarea pacienţilor adulţi Sectoarele de patologie interesate preferenţial sunt: . .Cap. citire.secjhelele post-traumatice. 7 Terapia ocupaţionnlă Bilanţuri! Pentru determinarea obiectivelor în diverse patologii trebuie să se realizeze un bilanţ complex de evaluare de tipul. . 7.2. • bilanţul posibilităţilor de deplasare (transport în comun sau maşină particulară). orteze sau proteze.bilanţ funcţionalj general care cuprinde: ® bilanţul articular.bilanţ al posibilităţilor de adaptare: • bilanţul gesturilor compensatorii posibile. • bilanţul gesturilor de îmbrăcare. utilizarea scării. • bilanţul autonomiei în activitatea cotidiană de bază (toaleta. transportul în ' ' coijiup. • bilanţul gesturilpr posibile. conclusul unui vehicul) ^bilanţul. apăsare pe butoane. mers. • bilanţul posibilităţilor de comunicare (scriere.bilanţul funcţional adaptat la viaţa personală (familie. hrănirea. • bilanţul activităţilor de relaxare. • studiul gesturilor profesionale.

- .Cap. • .aspectele disfunctionale severe în unele boli reunjiatismale. 7 Terapia ocupaţionnlă suferinţele neurologice.

urmkreşte introducerea progresivă de exerciţii active în raport cu mobilizările pasive. cusutul. .programul de TOjse derulează într-o perioadă lungă de timp (de la câteva săptămâni. obiectivele generale fiind: i. tâmpiărie.. în vederea creşterii autonomiei.analiza biomecanică a articulaţiei pentru a facilita desfăşurarea lucrului de o manieră relativ precisă şi într-un anumit plan. urmărind prin metode'specifice refacerea gestualităţji cotidiene şi chiar reamplasarea în mediul profesional. Fiecare program însă. de TO completează tratamentul de recuperare. încearcă să ofere soluţii la problemele independenţei imediate. l.ŢO în sechelele post-traumatice . . indicaţii de utilizare a acestora cât şi planşe cu programe de lucru. îmbunătăţind metodologia cu ajutorul unor.readaptarea pacientului la activitatea anterioară. Ie distrag atenţia fenomenul eză dureros.se utilizează activităţi artiz:nale clasice cum ar fi: împletitul.Adriana Sarah Nica Recuperare Medse&iă Programul.aprecierea forţei şi rezistenţei la diverse amplitudini de mişcare. lăcătuşeriej laboratorul trebuie dotat cu o panoplie prezentând diverse dispozitive tiehnice.. ! De aceea. la câteva 128 . îi implică în procesul de creaţie şi îi stipiu prin rezultatele obţinute. .. serviciul de ergoterapie trebuie organizat într-o manieră de monitorizare a activităţilor manuale şi de pregătire ja unor programe de solicitare interesante care să implice. Programul se realizează într-un atelier de ejrgoterapie unde se apreciază iniţial capacităţile funcţionale ale pacientului prin: . olăritul. trebuie organizat' specific pe caz. să nu plictisească şi să intereseze bolnavul. propunând pacienţilor diverse faţă de activităţi creative care. Mijloace tehnice .studiul cinetic al membrului de recuperat. Etapizarea programului . aparate şi mijloace tehnice specifice. j .obţinerea cât mai rapidă a independenţei funcţionalei • .recuperarea mobilităţii în contextul unghiurilor funcţionale. -ţ ¡' 3rf . pentru realizarea mişcărilor şi gesturilor impuse. uneori..

ritmul şi durata de solicitare a programului. parcurgând diverse etape care au în vedere atât controlul durerii. 129 . cât şi comportamentul fizic şi psihologic al pacientului şi ¿rin evoluţia clinică şi bilanţuri funcţionale repetate se modifică progresiv amplitudinea.Adriana Sarah Nica Recuperare Medse&iă luni). Aparajtura ajutătoare este reglată pentru un anumit moment al posibilităţilor funcţionale ale pacientului.

. instalate progresiv. se realizează programe diferenţiale de ergoterapie: • In reumatismul inflamator de tipul poliartrita reumatoidă: ergoterapeuţul bilanţează pacientul în pat. ergoterapia urmăreşte scăderea la maxim a presiunii exercitate pe articulaţiile atinse. TO în patologia reumatismală: prin programele de ergoterapie se urmăreşte întreţinerea funcţiilor articulare afectate de tip inflamator sau degenerativ sau realizarea unor tehnologii funcţionale ajutătoare.: . precum şi etapele educaţiei gestuale.urmăreşte refacerea de funcţii şi antrenarea la efort prin ameliorarea gestualităţii cotidiene în diverse secţiuni: mediui menajer cotidian. 2. El confecţionează orteze de tip:: !f tjiirijŞp i . motivaţiile. menajeră.coxartroza: datorită uzurii cartilajului şi redorii strânse dureroase la nivelul şoldului. la bucătărie sau activităţi artizanale adaptate în scopul creşterii de amplitudine. la solicitarea în prehensiune. Coxoticul va fi învăţat cu un regim dietetic de scădere ponderală. ateliere şi grădinărit.orteze de repaus pentru diminuarea durerii şi corectarea deviaţiilor articulare în poziţie neutră de lucru.: deviaţia cubitală. Controlând durerea şi stimulând motivaţia pozitivă. cu solicitarea. Se instituie un program de activitate domestică. 7 Terapia ocupaţională Recuperarea . învăţarea unor tehnici corecte a gesturilor cotidiene şi utilizarea unor mijloace tehnice ajutătoare corespunzătoare. tendinţa de flexum radiocarpian şi degete). respectiv organizarea de exerciţii repetate şi controlate care să întreţină igiena articulară şi să protejeze articulaţiile de o manieră funcţională (ex.Cap. supleţe şi precizia gesturilor pentru obţinerea unei independenţe funcţionale cât mai bune. aspectele de toaletă şi activităţile domestice.orteze de corecţie. forţă. pentru combaterea sau reducerea poziţiilor vicioase. pe cât posibil. a poziţiilor în şezui pe un taburet reglabil (poziţie de descărcare pe articulaţiile portante). In acest scop trebuie cunoscute mecanismele de deformare şi de corectare. * In reumatismul degenerativ Ex. In acest sens se pot .orteze pentru limitarea tendinţei la deviaţie. .

. sau în spaţiul de lucru.Cap. 7 Terapia ocupaţională amenaja chiar in apartamentul pacientului.

Marile sindroame neurologice pot beneficia de ergoterapie. întâlnit cel mai frecvent în patologia post-traumatică sau reumatismală. antiinflamator. Concomitent trebuie continuat programul de întreţinere. atât pe articulaţiile libere. masaj şi electroterapie) se instituie un program iniţial de kinetoterapie. a) In cazul unei leziuni medulare (tetraplegie) sau afectare motorie de tip central sau periferic (hemiplegie sau paralizie de nerv periferic) programele de ergoterapie urmăresc: . 3. al stabilităţii şi mobilităţii articulare.: pacient cu afectare medulară superioară lui C6). Scopul este de a combate imobilizarea membrului superior afectat şi de a realiza mobilizarea voluntare cu valoare funcţională. care permite pacientului utilizarea întregului lanţ cinetic al membrului superior şi refacerea imaginii motorii şi senzitive prin activităţi cotidiene repetate. având grijă ca programele de contrarezistenţă să se realizeze echilibrat pe musculatura periarticulară. care interesează mai frecvent umărul şi mâna. b) recuperarea specifică. programul putând fi completat şi de bicicleta ergometrică cu solicitare medie. c) pregătirea de întoarcere în familie şi în mediul de lucru (pentru cei cu infirmitate minoră sau medie). se urmăreşte utilizarea unui program de întreţinere şi creftere a mobilităţii articulaţiilor. Programele sunt etapizate şi urmăresc: a) refacerea independenţei maxime. In perioada de stare. TO în neurologie. premiza tratamentului este dată de întreţinerea mobilităţii active prin jocul pompelor musculare fără durere. pe ţesuturile periarticulare pregătite. poate beneficia de program de ergoterapie în scop profilactic şi curativ.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală diverse suporturi şi bare dé sprijin. solicitarea mecanică stimulând şi procesul de remineralizare. In urma unei pregătiri terapeutice de tip mixt medicamentos (analgetic. * Sindromul algoneurodistrofic: sindrom ciclic cu evoluţie reversibilă.posibilităţile de alimentare (ex. şi se continuă în atelierul de ergoterapie. cât şi pe cele afectate. cu scăderea tulburărilor trofice. 130 . simpaticolitic) şi fizical (prin mijloace de termoterapie.

de tipul scriere manuală sau la maşină (cu sau fără ajutoare tehnice de suport metacarpian).capacitatea de comunicare. sau la tetraplegici utilizarea unui suport cefalic frontal pentru emiterea de semnale 131 .Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală .

tulburări . 7 Terapia ocupaţională electronice de comunicare. . toaleta) şi diverse exerciţii gestuale cotidiene la care se va urmări creşterea vitezei şi coordonării.îmbrăcămintea poate fi modificată şi adaptată gesturilor disponibile. momente foarte importante de exersat şi învăţat. După atingerea medulară se organizează un program terapeutic complex pe mai multe stadii: . . hemiplegie sau cu afectare neurologică periferică. în faza flască va fi întreţinut prin gestualitatea motivată a hemicorpului neafectat.deplasările. de la transferul din pat în fotoliul rulant şi în automobil. sau comunicarea verbală directă sau prin telefon. Totodată programele de ergoterapie încearcă să amelioreze fenomenele de tip agnozie. mijloace de sprijin şi susţinere. dar şi fundalul patologic şi capacitatea psiho-emoţională de integrare.: va fi implicat rapid în programul de reînvăţare a gestualităţii cotidfone (îmbrăcatul. Progresiv odata cu trecerea spre perioada spastică. TO în hemiplegie.transferurile şi . TO de autbîngrijire. verticalizări. pupitru de scriere) pentru a îmbunătăţii activitatea echipei de îngrijiiţe a bolnavului tetraplegie. kfazie. de tip kineto şi ergoterapie: posturări.Cap. Hemiplegicul va evita un repaus prelungit lâ pat.toaleta zilnică. retrovizor.tmbrăcarea . Scopul este creşterea gradului de independenţă. . b) recuperarea specifică se referă la programe speciale adaptate pe profile de patologie în tetraplegie. şi jreînvăţarea unor gesturi simple bazate pe activitatea motrică restantă şi ajutate de mijloace tehnice pentru obţinerea unor rezultate. pipeta de hidratare.progresiv. se instituie-programe funcţionale combinate. apraxie. odatălcu apariţia premizelor motorii şi creşterea gradului de complianţă al padjentului. Fiecare hemiplegie este un caz particular. .stadiul de îngrijire “nursing”: se realizează un program de amenajare a mediului (dotare bu sonerie. mobilizări pasive şi active ajutate. de aceea bilanţul herhiplegicului va sublinia gradul de afectare funcţională.1: care poate fi facilitată prin orteze sau instrumente tehnice ajutătoarei care modifică lungimea sau forma disponibilităţilor de prehensiune.

Programele de ergoterapie urmăresc atât aspectele globale cât şi gesturile segmentare. Când este posibil se trece la reeducare motorie prin tehnici de facilitare neuromusculară.Cap. 7 Terapia ocupaţională vizuale sau tulburări de sensibilitate. de aceea în cadrul schemelor de .

Adriana Sarah Nica [cu refacerea motricităţii voluntare Medicală concomitent cu introducerea de exerciţii active progresive care spasticităţii. Odată dominante. Acestea sunt aspecte particulare pe care încearcă programul de ergoterapie să le corecteze. pacientul re planuri cum areste prinîn desene de. de comă. In faza sechelară se introduc activităţile tip artizanal. presiuneprin trebuie avut grijă de nivelulîn mediu completează programe de integrare şi societate. permit utilizarea nivelelor motorii disponibile.înţelegerea 132 mecanismelor fiziopatologice şi dezvolta . programele se desfăşoară în mici grupuri organizate realizând un anumit anturaj. sunt ameliorate parţial problemele de dezorientare şi impresia de abandon a persoanei vârstnice. cel mai adesea. suferă sigur. 4. de orientare menajeră şi reprofesionalizare. . ‘ ' . neurologice sau sechele postraumatice. TO în traumatismele craniene. cât şi lipsa unei conversaţii adecvate şi sentimentul de insecuritate. semne de comunicare interverbală.de tablouri pereţi sau serviciul terapiepe intensivă şi după bilanţul cdmei verticale Jtă la jocuri magnetice care necesită . . folosite scheme provenind din ldnetoterapie. Această categorie de pacienţi care pot suferi diverse patologii reumatismale.. . în faza iniţială. Programul de ergoterapie se realizează dependent de aceste grade de afectare. mişcarea în ergoterapeutul stabilitatea poate aprecia răspunsurile faţă de stimulii aşteptând senzoriali. de singurătate. activitatea se Sunt fi sau. tulburări de comportament şi de tulburări personalitate.. în acest sens. tracţiune. Astfel. prin care se urmăreşte reantrenarea activităţilor din viaţa cotidiană în scopul reintegrării pacientului vârstnic în viaţa de familie. sau iară nici una din aceste manifestări evidente. . Aparatura tehnică ajutătoare în TO Aceasta reprezintă o secţiune din ergoterapie cşre impune: area mecanismelor . primele prezenta Pacientul poate motorii severe. TO în geriatrie. • ' . • • • . . mai ales în grup.tecuperare umărului. prin solicitarea funcţiilor fizice şi psihice. de sentimentul de inutilitate sau de dependenţă. schemele Kabat. labilitatea emoţiona ă. Intră în discuţie dificultăţile de concentrare. pierderea memoriei.

conceperea şi realizarea de dispozitive tehnice in diverse categorii de suferinţe.educarea bolnavului în scopul utilizării mijloaceloij tehnice ajutătoare (merită de semnalat faptul că o parte din foştii pacienţi care au beneficiat 133 . . adaptate patologiei şi bolnavului respectiv.reparative. j .

prin programul de ergoterapie iniţial se urmăreşte . . In caz de amputaţie la nivelul membrelor inferioare sau protezare. orteza din paralizia de nerv radia! poate permite extensia pasivă a pumnului. Proteze . Mijloace tehnice ajutătoare . . Ortezele pentru membrul superior. 7 Terapia ocupaţională de aceste tehnici se reintegrează profesional în secţiuni specifice.ortezele funcţionale . Proteze în caz de amputaţie de membre.orteza de corecţie . Orteze .reprezintă un complex de obiecte utilizate în scop de adaptare şi realizare a unor gesturi destinate pentru creşterea unui maxim de independenţă a persoanei handicapate.la bolnavii cu interesare neurologică postraumatică sau reumatismală.urmăreşte conservarea unei poziţii funcţionale şi evitarea instalării unor deformaţii (ex. 3.Ortezele de membru inferior .poate fi utilizată fie pentru postură (în vederea conservării amplitudinii obţinute prin mobilizare). 2.: deviaţia cubitală în poliartrita reumatoidâ). In grupul micilor orteze amintim de: . care vizează producerea de mijloace tehnice ajutătoare. a primelor falange şi a policelui. 2. fie în scop dinamic urmărind prin tracţiunea elastică continuă creşterea amplitudinii articulare.mijloace tehnice segmentare plasate pentru a facilita funcţii scăzute sau grav afectate.au scopul de a completa sau ajuta o funcţie afectată. Există grupul micilor orteze şi a marilor orteze.Cap.estor mijloace tehnice la individualitatea bolnavului). Se descriu trei mari categorii de aparatură tehnică ajutătoare: 1. 1. permit utilizarea mai bună a segmentului respectiv afectat (corectând unghiul de deviaţie sau reechilibrând grupele musculare agoniste şi antagoniste) în vederea unui ortostatism şi mers cu maximă independenţă. cunoscând mai bine decât alte persoane diversele aspecte privind disfuncţiile somatice şi înţelegând cel mai bine importanţa adaptării ac.suporturi tehnice care înlocuiesc diverse porţiuni ale corpului.orteza de repaus .

Pentru membrul superior. în perioada preprotetică se urmăreşte pregătirea ţesuturilor pentru amputaţie şi educarea membrului contolateral de preluare a gestualitaţii membrului afectat (programul cuprinzând . 7 Terapia ocupaţională obţinerea verticalizării. apoi ataşarea de proteză şi utilizarea ei progresivă în diverse situaţii.Cap.

altele sunt definitive.programe care să asigure funcţiile mâinii protezate: prehensiunea activă (închidere-deschidere). precizie şi abilitate).j.j canăac^tiitâ^ incălţator sau mijloace tehnice ajutătoare pentru îmbrăcat1 etc. In acelaşi timp el trebuie să aleagă diversele materiale pentru confecţionarea de orteze sau proteze.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicalii creşterea de mobilitate. Unele din mijloacele tehnice ajutătoare sunt de utilizare temporară. Specialistul care lucrează în sectorul de terapie ocupaţională trebuie să cunoască gestualitatea cotidiană. mioeleetrică) programul de recuperare ergoterapeutic urmăreşte: . cWe: permit pacientului creşterea gradului de independenţă isau ameliotarea completă a deficienţelor. . în care se produc diferite obiecte uzuale adaptate unor disfuncţii (furculiţă sau cuţit adaptat. menţinerea prin presiune pe obiect. familial şi chiar de lucru. 3. prehensiunea pasivă (priza menghină). să înţeleagă posibilităţile funcţionale ale fiecărui bolnav. In funcţie de nivelul de ■amputaţie şi de tipul de energie utilizat (musculară. Mijloacele tehnice ajutătoare reprezintă un domeniu larg de studiu şi utilizare. Toate aceste etape din programul de recuperare şi ergoterapie urmăresc creşterea de forţă şi precizie pentru câştigarea independenţei.exerciţii de apropiere a obiectelor şi exerciţii de desprindere de obiect. în funcţie de afectarea patologică. pneumatică. 134 . să coreleze aspectele funcţionale particulare ale pacientului cu mediul ambiental. forţă.

chirurgical. . momentul aplicării şi toleranţa faţă de programul inst tuit. Evoluţia sechelelor posttraumatiee se realizează în funcţie de: -complexitatea leziunilor. consecinţele şi complicaţiile lor. ţesutul celular subcutan. pachet^ vasculo-nervoase sau structuri osoase. . ortopedic. masa musculară. . procesele de cicatrizare. 8 jRecupetaremedicală în sechele posttraumatiee CAPITOLUL 8 RECUPERAREA MEDICALA IN SECHELELE ! POSTTRAUMATICE 1.complexitatea -traumatică dezvoltă leziuni cu evoluţie variabilă înS. — reactivitatea pacientului şi fundalul patologic. Premisele recuperării posttraumatică în patologia leziunilor. cât şi structurile conjijinctive de alunecare (burse seroase.l.Cap. relcuperare).ortopedico-chirurgical.ortopedic. c) - .procesele de cicatrizare. .programele terapeutice aplicate (conservator pasiv. vârstnic. tendoanele. 11 r . Traumatisţnele determină leziuni tisulare distmnctive.neuro-chirurgical. prezentând diverse fenomene de soluţie de continuitate. adult. individualizat la cele trei categorii dç vârstă: copil. Patologia post funcţie de: . structuri articulare. leziunilor primare. care interesează cèl mai frecvent pielea.recuperare. 1 . cu afectarea jocului de alunecare al rhembranei sinoviale şi a lichidului sinovial). Leziunile cele mai grave sunt cele vasculo-nervoase.programele terapeutice: .consecinţele şi complicaţiile .

Cap. 11 r . 8 jRecupetaremedicală în sechele posttraumatiee reactivitatea pacientului. .fundalul patologic.

dimensiunilor şi planurilor de alunecare. dar există multe situaţii complexe cu sau transplant. oferind proprietăţi mecanice asemănătoare cu situaţia anterioară traumatismului această situaţie fiind de excepţie. cca. : Cicatrizarea structurilor conjunctive moi poate fi urmată de organizare fibroasă abundentă. pi. vârstă. de la 8-15 zile. . cicatrizarea se realizează în cca. devenind disfuncţională. aderentă.2. de la 20-30 zile. \ ••>. Pregătind ţesuturile.{. în funcţie de terenul pacientului. dimensiunea plăgii şi direcţia de solicitare mecanică a zonei. Programele de recuperare urmăresc întreţinerea carajcteristilor mecanice şi progresiv refacerea nivelului funcţional.1. .diafiza tibială.ligamentele./. aderent lambou cutja In unele cazuri grefa cutanată se la organizează fibros.’ -f: 8. cu scăderea elasticităţii. In funcţie de afectarea diferitelor structuri evoluţia traumatismelor duce la cicatrizare cu durată variabilă: . 8-15 zile.cutanată. I Recuperarea focalizată pe leziunile cutanate Urmăreşte refacerea elasticităţii şi câştigul de mobilitate pe planurile subiacente. . modificări care nu permit alunecarea normală a pljanurilor anatomice. fibroza cicatricială până la cicatrice cheloidă dezvoltând o rezistenţă mecanică negativă pentru desfăşurarea activităţii mio-articulare. aceste obiective se pot realiza cu ajutorul unor forme de terapie fizicală de tipul: 136 . în primul rând prin kinetoterapie. Traumatismele cutanate patologia post- ! ■ - La nivelul pielii. structurile de profunzime.Elementele fiziopatologice în traumatică 8. 3 luni. compatibil cu desraşurarea activităţii cotidiene şi profesionale. Astfel. necesitând refacerea zonei prin retractil. de unele plăgi cutanate au nevoie de o sutură ierdere substanţă anat simplă.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală O cicatrizare ideală presupune refacerea formelor.tendonul. între 40-60 zile.2.tegumentul.

- proceduri de termoterapie locală (baia de lumină. diatermie cu microunde şi unde scurte. miorelaxant sau tonizant (fricţie. i 137 .! parafină. vibraţie).Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală - masaj clasic. ultrasunet). cât şi masajul reflex. vasculatrop. tapotaj etc). utilizând atât procedeuri cu efect sedativ (netezire. frământare.

determinând retracţia secundară a fibrelor musculare şi redori articulare în poziţii vicioase. 8 Recuperaremeoicală în sechele posttraumatice electroterapie (curenţi de joasă frecvenţă pentru efectul analgetic . plăgi şi rupturi musculare. In cazul afectărilor musculare programul de recuperare impune utilizarea unor secvenţe etapizate de kinetoterapie care urmăresc: asuplizarea. Cicatrizarea spontană cu recuperarea mobilităţii este posibilă numai în rupturi parţiale.2. Whirlpool) sau hidrok inetoterapie. TENS sau vasculotrop-curentul galvanic. dazvoltând miozita osifiantă localizată (denumită impropriu osteom).2. neelastic. 8. . Intr-o contuzie simplă edemul se resoarbe. exprimate prin durere violentă în zona de ruptură şi organizare de hematom. analgetic şi fibrolitic de tip ultrasunet). cu aspect pseudotumorai (exemplu: în masa musculară a cvadricepsului sau biceps brahial). refăcut traiectul muscular prin sutură musculară. Există şi situaţii cînd rupturile sunt importante. Traumatismele musculare In afectările post-traumatice musculare se descriu următoarele situaţii: contuzii. cu un hematom evident.peloidoterapie (aplicaţia locală de nămol încălzit).CDD. în rupturile totale se realizează miorafia cu imobilizare segmentară post-operatorie 2-3 săptămâni. Se pot întâlni întinderi musculare cu rupturi parţiale de fibre. într-o contuzie severă edemul neglijat nu se mai resoarbe. Hematomul interfascicular după contuzia forte se poate metaplazia. situaţia este rapid reversibilă funcţional. . In cazul unei contuzii musculare se asociază edem şi hematom. duşul masaj. se transformă în ţesut fibros. Metodele prezentate se utilizează cu prudenţă sau în unele cazuri sunt contraindicate în cicatricile cheloide. în perioada de consolidare şi în cazul tulburărilor trofice. cu imobilizare 15-20 zile şi aplicaţie locală de crioterapie (aplicaţie locală de gheaţă sau masaj cu gheaţă). - <. muşchiul este infiltrat. de proporţii variabile.Cap. întinse.hidrotermoterapie (duşul subacval. la copii sau în zonele focarelor de fractură cominutivă. Tratamentul constă în imobilizare prin bandaj sau aparat gipsat. tumefiat şi nu se contractă la excitaţia mecanică. Ln acest caz hematomu! trebuie evacuat.

întreţinerea tonusului muscular. apoi creşterea de forţă şi de rezistenţă. I 13S .

Traumatismele de tendoane Ele pot apare .aderenţa în planurile de vecinătate. .lărgirea suturii.! Adriana Sarah Nica n r i ¡i Recuperare Medicală 8. tendonul rotulian şi ahilian.întreţinerea mobilităţii articulare la un nivel funcţional satisfăcător prin program kineto de mobilizare articulară (pasivă. altfel tendonul rupt sau secţionat nu se mai cicatrizează. vizând mobilitatea articulară şi tonusul musculaturii.întreţinerea tonusului muscular şi creşterea forţei prin contracţie. cu deformare şi dezvoltarea unor aderenţe fibroase. tehnicile de sutură permiţând mobilizarea înainte de cicatrizare. ultrasunet. . Ambele modificări afectează nivelul funcţional al tendonului. chiar dacă traumatismul este închis se constată ruptură de tendon şi necesitatea refacerii chirurgicale prin tenorafie. In unele situaţii cu traumatism închis este nevoie de repaus în poziţie funcţională circa 2-3 săptămâni. mobilizări în apă). întindere sau secţiune. . prin punerea marcată în tensiune a tendonului. Alteori.asuplizarea ţesutului cicatricial şi pericicatricial prin: masaj. pierzând calităţile elastice şi disponibilitatea de alunecare în activitatea de contracţie.2. între aceste două riscuri se instituie programul de recuperare care urmăreşte: . Pot apare următoarele complicaţii: . leziunile fiind frecvent' asociate cu traumatisme vasculo-nervoase şi/sau osteo-articulare. . termoterapie locală şi electroterapie cu scop analgetic. miorelaxant şi vasculotrop. în lipsa tenorafiei şi sub acţiunea contracţiei musculare apare refracţia extremităţii proximale. iar refacerea completă două trei luni. cu instalarea progresivă a unui program de întreţinere funcţională. fără a solicita zona tendonului. iniţial izometrică şi apoi izotonică.întreţinerea schemelor de mişcare pentru a combate I 13S . Cei mai expuşi sunt flexorii şi extensorii degetelor.după compresie sau strivire. activă asistată. Cicatrizarea tendonului necesită circa trei săptămâni.

mai ales în perioada iniţială prin posturări corective şi orteze dinamice. . .întreţinerea tonusului pe musculatura subiacentă.siderarea şi păstrarea corectă a engramelor motorii. neafectată dar nesolicitată.păstrarea axelor funcţionale. ! r i i r « 1 I 13S .

prin interesarea axonului cu păstrarea tecii de mielină. . Aceste cazuri necesită intervenţie de urgenţă.Cap. prin interesarea întregului tronson al nervului.nervul median se reface cu 2-4. caracterizată printr-o activitate celulară intensă de refacere.întreruperea influxului motor în mod direct. mai ales când simt afectate vase mari.4. axonotmezis . obiectivele posibil de atins se referă Ia recuperarea flexiei active a cotului. prin obstacol pe circulaţia de întoarcere. neurotmezis . în timp ce muşchii intrinseci ai mâinii denervaţi. sau anoxia în teritoriul venei. afectării vasculare.2. refacerea este parţială în 1-2 ani. în funcţie de nerv viteza de regenerare este diferită: . reacţii vasomotorii care dovedesc şi afectarea sistemului nervos vegetativ. apare hematomul (difuz sau circumscris). 139 . în mod indirect prin traumatisiinul pe ţesuturile moi din vecinătatea nervului. Reinervarea determină prognosticul recuperării funcţionale şi este dependentă de lungimea fibrelor denervate şi importanţa trunchiuri lor nervoase afectate. se produce ischemia în teritoriul arterei "afectate. repercursiunile funcţionale au gravitate variabilă în funcţie de tipul de afectare: .nervul cubital se reface cu l. rămân definitiv paralizaţi.nervul radial se reface cu 4-5 mm/zi. procesul de cicatrizare şi de recuperare funcţională durează 1-2 ani.întreruperea influxului motor în mod direct.5-2mm/zi. refacerea se realizează „ad integrum“ în 3-6 luni.5 mm/zi. păstrând integritatea şi traseul nervului. Traumatisme vasculo-newoase In cazul.'constă întreruperea influxului motor. Post-traumatic apare faza de revascularizare (neovascularizaţie). . prin secţionare. Exemplu: într-o distrucţie de plex brahial. necesitând neurorafie. în interesările medii. solicitând tehnici specifice de chirurgie vasculară. în cazurile de refacere chirurgicală.neuropraxia . 8 jRecuperaremedicală în sechele posttraumatice 8. In cazul afectărilor de nerv. In cazul I unui traumatism sever. asociat cu fenomene vasomotorii de tip edem şi stază.

Adriana Sarah Nica 8. Traumatismele articulare Pot fi de tipul: 140 Recuperare Medicală .2.5.

ruptură . reacţie sinovială repetată.pot evolua către condropatie. 8. a. c.5. 8 Recuperaremedicală în sechele posttraumatice 8. respectiv: . instituind postoperator programul de recuperare care vizează indoloritate. Leziuni de fibrocartilaj sau meniscuri (¡exemplu: afectarea structurilor de la nivelul genunchiului sau bureletului glenoidian de la nivelul umărului. diatermie cu unde scurte şi microunde). exemplu: aplicaţii calde. aplicaţii locale de gheaţă) j .2. stabilitate şi mobilitate articulară. fără pierderea contactului permanent între suprafeţele articulare.articulaţie de încărcare. în acelaşi timp se discută de prezenţa unor tulburări funcţionale ale structurilor nervoase ligamentare.proceduri fizicale antalgice (GDD. Acestea pot evolua de la alungirea până la ruptura ligamentelor. secundare unor deformări sau deviaţii în cazul unor sau pe un teren . 8.5. apoi articulaţiile medio-tarsianăj şi radio-carpiană. genunchiul. articulaţiile degetelor).2. Programul de recuperare foloseşte: j . este o situaţie în care contracţiile izometrice de cvadricepş se realizează cu genunchiul în extensie. secundare traumatismului ligamentar. miorelaxant. 141 . Afectarea meniscurilor nu este urrriată de cicatrizare. masaj. instabilitate de genunchi sau1 blocaj articular.I i ■■ Cap. contromalacie. b. post-traumatic poate dezvolta un sindrom dureros dej tip cronic.tulburările de statică la nivelul membrului inferidr.artroză.2. se discută despre un teren j predispozant care favorizează apariţia entorselor. curenţi de medie ¡frecvenţă.proceduri de tip vasculotrop. decontracturant asociind şi poziţii articulare care să nu creeze hiperpresiune pe cartilajul lezat.malformaţiile congenitale (picior strâmb. datorită unor distorsiuni arjticulare mecanice. mai ales la sportivi. Deşi factorul etiologic este traumatismul (localizarea cae mai frecventă fiind glezna. Evoluează de tip subacut trenant cu tendinţej la cronicizarea simptomatologiei datorată în parte şi poziţiei particulare a genunchiului . . genu-valguijn). prin figură. Investigat prin artroscopie sej decide intervenţia sub artroscop sau dacă leziunile sunt mai întinse j se procedează la artrotomie. De ex. cel mai frecvent. Leziuni de cartilaj articular.: în recuperarea musculaturii coapsei j si genunchiului (traumatismele la nivelul cartilajului rotuiian).5. Entorsele sunt traumatisme capsuloligamentare care apar..

patologii definite (exemplu: poliartrita reumatoidă, coxartroza,
Adriana
Sarah etc.)
Nica hipoton-hiperlax.
gonartroza,

142

Recuperare Medicală

Cap. 8 Recuperaremedicală în sechele posttraumatice

Leziunile ligamentare sunt asociate cu leziuni sinoviale,
meniscale şi periarticulare (muşchi,. tendoane, ţesut subcutanat).
Deşi substratul anatomo-patologic îl constituie leziunea
ligamentară, asupra evoluţiei îşi pun amprenta în mod special
consecinţele vaso-motorii ale traumatismului. In articulaţia
traumatizată terminaţiile nervoase senzitive (mecanoreceptori,
nociceptori) sunt stimulate brusc, determinând un răspuns motor
reflex atât pe muşchiul striat (dezvoltă contractura), cât şi pe
muşchiul neted vascular (apare hiperemia). Răspunsul vasomotor influenţează starea circulaţiei locale şi regimul circulator în
muşchi şi articulaţie. Una dintre cele mai importante manifestări
secundare legate de reacţia voso-motorie este algoneurodistrofia.
In programul terapeutic, de tip ortopedic sau chirurgical în
funcţie de gravitatea leziunilor, imobilizarea reprezintă un
element terapeutic de prim rang, care se indică diferenţit ca
durată, după tipul entorsei. Astfel:
• în entorsa de gradul I, cu leziuni ligamentare moderate, cu
rupere parţială de fibre şi stabilitate păstrată, repausul
articular este scurt, cca. o săptămână, asociind feşi elastice
(pentru imobilizare şi combaterea tumefacţiei) şi terapie
fizicală, urmată de program secvenţial de kinetoterapie, cu
mobilizare articulară din poziţii de descărcare şi program de
tonifiere musculară, -pentru a întreţine aparatul de contenţie
activ periarticular,
• în entorsa de gradul al-II-lea, cu rupturi ligamentare şi
instabilitate articulară, imobilizarea se realizează în aparat
gipsat 3-5 săptămâni, asociind contracţii izometrice sub
aparatul gipsat, iar după înlăturarea acestuia instituirea
programului complet de recuperare prin metode de fiziokinetoterapie,
• în entorsa gravă, cu leziuni capsulo-ligamentare întinse şi
instabilitate marcată, se impune iniţial tratamentul ortopedicochirurgical, urmat de programul de recuperare.
Funcţional,
entorsele
pot
compromite
stabilitatea
articulară şi determină disfuncţia articulară în grade variabile.
Secundar producerii unei entorse pot apare:

143

Adriana Sarah Nica

Recuperare Medicală

redoarea articulară; exemplu: articulaţii interfalangiene, cot,
gleznă;

• amiotrofie, dificil de recuperat,
• algoneurodistrofie,
6
laxitate . ligamentară, urmată de instabilitate articulară cronică:
articulaţii melacarpo-falangiene, tibio-tarsiene, genunchi, gleznă;

144

Adriana Sarah Nica

Recuperare Medicala

® luxaţia secundară entorsei, datorită hiperlaxitâţii ligamentare
prin ruptura- capsulo-ligamentară;.;. exemplu: . hiperlaxitatea
scapulo- hunierală prin ruptura formaţiunilor capsuloligamentare poate duce la luxaţie recidivantă,
« sindrom dureros cronic local post-traumatic,
« hidartroză şi artroză.
In faţa acestor complicaţii se pune problemţi.unor
programe de prevenire din fazele iniţiale post-traumatice trâijârneritul entorselor vizând şi prevenirea acestor complicaţii:
- în caz de redoare articulară, post-entorsă, programul utilizează
repausul local 8-12 zile (în afectarea interfalangiană sau de cot),
asociind terapia medicamentoasă analgetică, antiinflamatoare
nesteroidiană şi alternând progresiv mobilizarea activă diurnă cu
imobilizarea nocturnă în atelă. în cazul unor traumatisme mai
puţin grave, ligamentele afectate se pun în repaus cu un bandaj
adeziv 15-20 de zile, bandaj care permite mobilizarea articulară
într-un sector şi în planul care nu solicită ligamentele afectate,
facilitând recuperarea funcţională. în cazul unor rupturi
importante este necesar tratamentul ortopedico-chirurgical şi
imobilizarea în aparat gipsat circa 45 de zile (în special pentru
genunchi sau gleznă).
Entorsele severe sau insuficient tratate pot dezvolta o
laxitate cronică, ceea ce motivează intervenţia ortopedicochirurgicală (plastie ligamentară sau transpoziţie musculară).
Această situaţie pune probleme deosebite de recuperare, prin
prezenţa atât a redorii articulare cât şi a instabilităţii.
Pentru a combate redoarea se apelează la serii de
contracţii musculare sub aparatul gipsat, iar după-îndepărtarea
gipsului câştigul de mobilitate articulară, prin program kineto, nu
trebuie să accentueze complicaţiile iniţiale. Recuperarea
mobilităţii se va face cu prudenţă, blândeţe, progresiv, folosind
solicitarea musculară sau ajutorul mâinii, evitând, în general,
formele de mecano-terapie. Mobilitatea trebuie să crească fără a
crea o solicitare importantă pe ligamentele traumatizate, cu sau
-fără intervenţie chirurgicală. în unele situaţii se constată reacţie
inflamatorie, reacţie sinovială pentru care se utilizează
crioterapie local, masaj sedativ şi vasculotrop, aţele gipsate de
postură nocturn şi mobilizări active progresive. Mobilizările

145

Adriana Sarah Nica

Recuperare Medicală

pasive, forţate, pot dezvolta iatrogenii sau algoneurodistrofie.
5.2.5. d. Luxaţiile sunt traumatisme severe capsuloIigamentare, urmate de deplasarea extremităţilor osoase,
antrenând modificări permanente locale. Primul moment
terapeutic este reducerea luxaţiei, apoi imobilizarea şi
recuperarea. In cazul afectărilor medii se instituie imobilizarea 78 zile şi se introduce programul de recuperare progresiv, evitând
mişcarea siibluxantă, una sau mai multe luni.
In leziunile importânte capsulo-Iigamentare se decide:
- imobilizare - în ¿parat gipsat, bandaj moale (tip bandaj Desault
ca în luxaţia scapulo-huiperală) sau extensie continuă (luxaţia de
şold), durata de imobilizare depinzând de topografie,
- intervenţie chirurgicală, mai ales în luxaţiile recidivante.
Programul de recuperare se realizează ca în situaţia entorselor,
evitân- du-se utilizarea exâgerată a masajului (care poate
favoriza dezvoltarea osteoamelor, exemplu: la nivelul cotului) şi
mobilizările pasive forţate, care pot dezvolta sdeundar redoare.
8.2.5.e. Fracturi articulare - se realizează prin ruptura
epifizară de os, urmată de soluţie de continuitate a cartilajului
articular; uneori apare hemartroza. Prognosticul funcţional este
dependent de calitatea reducerii focarului, traumatic şi de
gravitatea condropatiei dezvoltate secundar; frecvent persistă
dezaxăre articulară, factor favorizant şi agravant pentru artroza
post-traumatică. Programul terapeutic vizează:
a) verigile simptomatice şi fiziopatologice: durere, reacţie
inflamatorie, edem;
b) verigile funcţionale:
- redoarea articulară cu limitarea variabilă a mobilităţii
(interesând uneori chiar unghiurile funcţionale);
- hipotonie cu hipotrofie sau contractură-retractură pe diferite
grupe musculare;
- ruperea
balanţei musculare agonişti-antagonişti (foarte
important pentru articulaţiile portante, atât pentru a asigura
stabilitatea cât şi mobilitatea).
Recuperarea îşi găseşte locul când reacţia articulară s-a
redus, programul vizând atât recuperarea mobilităţii cât şi a forţei
musculare, urmărindu-se concomitent protecţia cartilajului şi a
osului traumatizat. Obiectivele fucţionale prioritare atât pentru

146

Cap. 8 Recuperaremeilicală în sechele posttraumatice

membrul superior cât şi inferior fiind realizarea indolorităţii, apoi
mobilitatea pentru membrul superior şi stabilitatea pentru
membrul inferior. Lipsa unui control

147

Adriana Sarah Nica

Recuperare Medicală

periodic pentru a aprecia atât evoluţia clinieo-funcţională
cât şi nivelul de solicitare ■ pot duce; la dezaxaţi articulare,
redoare şi aecompensări progresive pe toate verigile
biomecanice.
2.6. Fracturile sunt definite ca soluţii de continuitate la
nivelul osului, sub acţiunea unor traumatisme de intensitate
variabilă, pe un anumit teren (os normal sau patologic). Din punct
de vedere ortopedic şi recuperator, primul moment terapeutic
post-traum|atic cu interesare osoasă impune imobilizarea
focarului de fractură. Decizia intervenţiei ortopedico-chirurgicale
este în funcţie de tipul de fractură (liniară, cominutivă, închisă,
deschisă) şi de agresiunea fragmentelor osoase asupra părţilor
moi, în special asupra pachetelor 1 vasculo-nervoase. Evoluţia
acestui tip de traumatism este în funcţie de: a) răsunetul asupra
ţesuturilor vecine, putându-se decela:
- tulburări locale musculare, fractura impunând imobilizarea se
instalează rapid hipo/atrofie musculară, care poate fi
diminuată prin contracţie izometrică în perioada de
imobilizare (dâcă pacientul nu are contraindicaţie) şi
instituirea cât mai precoce a programului funcţional.
- tulburări articulare, articulaţiile supra şi subjadente focarului
de fractură putând fi sediul unui revărsat sinovial precoce; izolat
sau legat de acest proces se instalează progresiv redoajrea;
articulară, cu dezvoltare fibroasă care poate ajunge la anchiloză
fibroasă;
- tulburări circulatorii, iniţial se instalează un edem care
cuprinde tot segmentul, cedează în câteva săptămâni, dar
poate fi urmat fie de o evoluţie trenantă a edemului, cu
tendinţă la orgahizare fibroksă, fie edemul secundar
tulburărilor vasomotorii semnalând o tromboză de . vene
profunde;
- tulburări generale, prin repercursiunile pe re le are asupra
cz
organismului
şi
mobilizarea me de reglare şi
numeroaselor sistc reparare - „procesul de se ca o veritabilă
cicatrizare constituindu- boală“;
b) complicaţii generale şi locale imediate şi tardive, unele dintre
ele având un rol determinant în reuşita sau evoluţia mediocră a

148

Cap. 8 Recuperaremeilicală în sechele posttraumatice

programelor de recuperare, instituite ulterior. Astfel, dintre
complicjaţiile imediate :
- infecţia se dezvoltă ca factor inhibitor al procesului de
calusare, cu riscul apariţiei de osteită şi pseudartroză,
complicând evoluţia funcţională la distanţă;

149

Cap. 8 Recuperaremedicală în sechele posttralunatice

leziunile nervoase, care se prezintă variat, de la simpla
contuzie a nervului (neuropraxie), la afectarea anatomică cu
întreruperea
cilindraxului
(axonotmezis)
sau
secţiune
completă a nervului (neurotmezis); aceste complicaţii pot
apare jirin lezarea directă sau indirectă a trunchiurilor
nervoase, cel mai frecvent fiind afectaţi:
- nervul radia! (în şanţul de torsiune al humerusului);
- nervul sciatic popliteu extern (în zona gîtului peroneului);
- nervul median (la plică cotului sau în tunelul carpian).
- leziunile vasculare de tip hemoragie, ischemic sau trombotic.
Ischemia în funcţie de întindere şi profunzime poate interesă:
- tegumentul, prin tulburările trofice progresiv instalate
dezvoltă escare şi infecţie cutanată, elemente fiziopatologice
care amână utilizarea terapiei fizicale şi a kinetoterapiei;
- structuri diferite subcutanate şi de tip muscular (putând
dezvolta infarctizare, scleroză şi retracţie, consecutiv), mai
frecvent la nivelul membrului superior, cu apariţia sindromului
Wolkman, sau global, când ischemia este întinsă şi accentuată,
urmată de apariţia gangrenei.
Dintre complicaţiile tardive locale corelate direct cu tipul
programelor de recuperare şi momentul instituirii lor semnalăm:
- căluşul vicios, fie prin deplasarea fragmentelor de fractură
cu decalaj şi angulare secundară, modificări semnificative în
procesul de recuperare mai ales la nivelul membrului
inferior, fie prin calus exuberant ; cu: afectarea secundară a
articulaţiilor de vecinătate, multe din aceste cazuri
necesitând în primul rând corecţie ortopedico-chirurgicală,
apoi program d recuperare specific;
- întârzierea în consolidare şi pseudartroza („fără intervenţie
chirurgicală activitatea osteogenică este definitiv oprită”).
Focarul de fractură trebuie imobilizat pe o perioadă
suficientă şi dacă nu interesează articulaţiile, ele pot fi întreţinute
într-un program blând de mobilizare din poziţii de descărcare. Pe
durata imobilizării pacientul este învăţat să execute contracţii
izometrice sub aparatul gipsat şi să mobilizeze celelalte sectoare
din vecinătatea focarului de fractură. Este de menţionat impactul
psihologic al traumatismului asupra pacientului, care de teama
fracturii acceptă cu dificultate programul de întreţinere pe
-

Cap. 8 Recuperaremedicală în sechele posttralunatice

segmentele mio-artro-kinetice supra şi subiacente zonei
traumatizate, prin aceasta îngreunând programul de recuperare
şi fiind direct implicat în prognosticul funcţional. 0 situaţie
specială este cea a

.afectarea amplitudinii articulare . Multe din deformările osoase se datoresc căluşurilor vicioase. . interesând chiar şi unghiul funcţional (reducerea mobilităţii articulare având mai multe cauze: intraarticular. osteoporoza. . Efectele negative funcţionale post-traumatice pot fi: 7 durerea cu evoluţie de tip cronic.3)J Principii generale de recuperare în patologia 146 . .. iniţial prin imobilizare se poate completa prin fenomenele osoase în contextul algoneurodistrofiei posttraumatice. unei reduceri insuficiente sau a unui program de recuperare instituit tardiv. . dezaxări .). şi posibilitatea' de instituire precoce a programului de recuperare (prin utilizarea factorului mecanic se urmăreşte creşterea mobilităţii. osteosinteză. Procesul de calusare depinde de: . . necesitând uneori osteotomie corectivă. în contextul biologic specific fiecărui bolnav.deformaţii osoase cu scurtări. angulari. încă din faza de consolidare programul de recuperare.lipsa de mobilizare duce la pierderea unor sectoare de mobilitate. periarticular sau la distanţă de articulaţie). . fără a compromite procesul de consolidare prin mobilizări sau contracţii muscular excesive.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală fracturilor cu indicaţie de. combaterea hipotoniei- hipotrofiei şi apoi creşterea forţei musculare.reacţiile vaso-motrice locale.afectarea tonusului şi forţei musculare.disponibilităţile metabolice ale pacientului şi capacitatea de cicatrizare.fie secundare unui traumatism complex. iţi | - 8.răspunsul progresiv la programul de recuperare. Programele de recuperare funcţională în patologia posttraumatică ating cele trei imperative: prevenţie. acestea trebuie apreciate ortopedico-chirurgical. articulare şi periarticulare. montajul metalic oferind stabilitate mult mai rapidă. aspecte curative şi aspecte funcţionale de recuperare din perspectiva sechelelor post-traumatice neglijate. cât şi stimularea procesului de calusare etc. urmăreşte întreţinerea aspectelor funcţionale.

Traumatismele faciale pot dezvoltă: . 3. 147 .Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală posttraumatică din ^ punct de vedere topografic 8.1. a.probleme cicatriceale cu implicaţii estetice şi de mimică. Traumatismele craniene S.3.1.

Traumatismele feţei pot dezvolta cicatrici cu evoluţie medie clinico-funcţională care beneficiază de terapie fizicală (electroterapie. Afectarea cerebrală. în funcţie de intensitatea agresiunii şi modul de aplicare. cât şi aspecte funcţionale senzoriale legate de vedere.îngust. masaj. poate să dezvolte hemoragie. soldate în multe din cazuri cu traumatisme cranio.probleme funcţionale de dinamică articulară temporomandibulară.. prin consecinţele lor. cu pierderea stării de cunoştinţă indusă de disfuncţia neurologică tranzitorie.1. miros. contuzie sau dilacerare. în unele situaţii traumatismul cefalic asociază traumatisme indirecte cervicale cu consecinţe neurologice variabile. dentară. preferenţial pentru bărbaţi. în faza acută tratamentul urmăreşte aprecierea gradului leziunii şi instituirea unor măsuri de prevenire dezvoltate secundar după traumatismul cerebral. Refacerea spntană a funcţiilor neurologice se realizează cel mai mult în fazele iniţiale. iar refacerea este parţial reversibilă. ocupă un loc aparte în programele de recuperare. Incidenţa accidentelor necerebrale a crescut. In contuzie.3. apoi în grade variabile în primele 6 luni. Cap. Dilacerarea. în general pierderea cunoştinţei se întinde mai puţin de 12 ore.program foarte important mai ales în recuperarea paraliziilor faciale. 8. Leziunilor neurologice. Traumatismele maxilare sunt dirijate către serviciul de chirurgie buco-maxilară şi pun probleme de recuperare pentru articulaţia temporo-mandibulară. de masticaţie. fiind maximă la vârstele între 20-30 ani. cu hemoragie .cerebrale. kinetoterapie . pierderea de cunoştinţă este mai lungă de 24 ore. S Recuperaremedicaiă sechele posttranmatice Leziunile oculare sunt apreciate -şi tratate în secţia de oftalmologie. termoterapie locală). după 1-2 ani rezultatele recuperării sunt mediocre. Traumatismele cranio-cerebrale Condiţiile economice actuale şi dezvoltarea impresionantă a industrie de maşini sau a altor categorii de transport reprezintă un cadru specific al societăţii actuale. Iniţial poate apare comoţia. intesarea neurologică este determinată de distrugerea unor structuri nervoase.determină distrugerea de structură cerebrală printr-un traumatism cerebral focal cu sau fără fractură. b. iar afectarea neurologică este reversibilă în câteva ore sau zile. dar în ciuda multiplelor avantaje populaţia globului plăteşte tribut prin numărul din ce în ce mai crescut al traumatismelor rutiere.

concomitent traumatismului sau sechelar. scorul înalt în scala Glasgow pentru comă sunt elemente de prognostic favorabil.răspunsul ocular (absentul. Criteriile.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală intracerebrală. subdurală sau epidurală.EEG. a calcula. funcţiile mentale. - răspunsul verbal (absent=l. răspuns la comenzi=6 ). . care poate fi: modificat anterior traumatismului. Durata amneziei post-traumatice este perioada de timp în care revine memoria evenimentelor după accident. cuvinte=3. notându-se prezenţa şi tipul afaziei. Astfel. posibilităţile de deplasare. a identifica diverse părţi ale corpului. la 1 reacţia sonoră=3.răspunsul motor exlensie=2 . prognostic funcţional rezervat. . posibilităţile de autoîngrijire şi de reinserţie socială sau profesională. testele respective arată atât disponibilitatea verbală cât şi capacitatea de abstracţie . absent=l.durata amneziei posttraumatice. . se apreciază: - funcţiile verbale şi de limbaj. sau prin creşterea presiunii intrarahid'iene. orientat=5). în general vârsta tânără. Aceşti parametri au caracter prognostic privind: supravieţuirea.vârsta. capacitatea de â denumi. a citi. Profunzimea comei poate fi interpretată folosind scala Glasgow pentru comă: .teste neuropsihoiogice. a vorbi. . Evaluarea neuropsihologică este necesară pentru a aprecia nivelul cognitiv. a scrie. reacţie postţtră de de apărare=4. sunete=2.durata şi profunzimea comei. (răspuns posturăde motor flexie=3. coma scurtă. . . intelectual şi emoţional. localizarea stimulului=5.potenţiale cerebrale evocate.CT cerebral. aceste nivel constituind bariere importante în refacerea nivelului funcţional. confuzie=4. a repeta sau a răspunde1 la întrebări simple. spontan=4). cu durere=2.majore de prognostic sunt: . Alte elemente pentru analiza prognosticului sunt: .

Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală verbală. organizarea şi integrarea în relaţia cu timpul şi spaţiul. cu . se realizează prin teste de înţelegere a semnificaţiei unor imgini. - percepţia.

kinetoterapie prin întinderi statice şi exerciţii ale musculaturii antagoniste.funcţiilor senzoriale şi motorii. - funcţiile senzoriale şi de percepţie . etc. concentrarea şi memoria utilizează teste prin care subiectul să sesizeze asemănări şi diferenţe între perechi de sunete ritmice. Tratamentul urmăreşte realizarea următoarelor obiective: 1.Cap. limitarea deficitului motor şi stimularea controlului motor Funcţiile motorii sunt cele mai afectate în leziunile cerebrale şi se pun în evidenţă prin modificările clinico- 149 . uneori infiltraţii în punctele motorii sau intervenţie chirurgicală. agrafagnozia. durata de concentrare a atenţiei. - orientarea. se pot decela: agnozia degetelor. 8 Recuperaremedicală în sechele posttraumatice descompunerea şi recompunerea acestora.se va face examinarea simultană. recitirea alfabetului). capacitatea de reflectare şi de formare conceptuală se realizează prin baterii de teste complicate. memorizarea unor informaţii verbale (poveşti). menţinerea gradului de mobilitate articulară. - flexibilitatea gândirii. asociind medicaţie spasmolitică specifică (baclofen. capacitatea de a învăţa perechi de cuvinte prin prezentare repetată.). limitarea spasticităţii . bilaterală pentru simţul tactil şi auditiv. se pot folosi metode fizicale cum ar fi masajul sau aplicaţia de gheaţă local. 2. gestuale şi apoi printr-un examen analitic cu ajutorul unui dinamometru (pentru membrele superioare).obiectiv extrem de important în recuperare. dovedind în acelaşi timp şi nivelul de integrare al. 3. - funcţiile motorii se apreciază prin mişcări globale. uneori spasticitatea diminuă utilizând tehnici de facilitare şi stimulând circulaţia. astereognozia şi hipoacuzia. să diferenţieze sunetele limbajului sau să examineze orientararea prin activităţi simple mentale (numărat. memorizarea unei informaţii spaţiale (desene geometrice). între care se fac diverse enunţuri şi pentru care pacientul trebuie să realizeze inţial ipoteze şi să găsească soluţii în concordanţă cu nivelul experienţei anterioare şi tipul de traumatism. valium.

Dacă este prezent deficitul de neuromotor superior. în timpul primelor 6 luni posttraumatic se apelează la tehnici de facilitare neuromusculară şi proprioceptivă (Bobath.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală funcţionale la nivelul mâinii şi membrului inferior. Rood). decelând modificări de extensie a degetelor. 150 . flexie a şoldului şi dorsiflexia piciorului.

7. Sectoare dificile de recuperare după traumatisme cerebrale 1.se dezvoltă expresia orală. apoi exerciţii de menţinere în şezut cu destabilizare (căutarea centrului de echilibru). Corecterea dificultăţilor de vorbire. Coretarea şi ameliorarea tulburărilor neuro-psihologice şi îmbunătăţirea problemelor psiho-sociale . Dacă nu se obţine balansul în şezut şi stabilitatea. utilizând mijloace ajutătoare adaptative. se asociază colanul. In cazul evoluţiei funcţionale favorabile. exerciţiile de mers fiind iniţiate când se realizează un bun echilibru în balans vertical. evaluând inţial categoriile de deficienţe de vorbire corelate cu gradul de inteligenţă. pentru a creşte gradul de independenţă. Creşterea disponibilităţilor de auto-îngrijire. se realizează etapizat. cu exerciţii de redresare apoi verticalizare cu redresare în poziţia verticală. pacientul va avea nevoie de un scaun rulant special. 8. 8 Rfecuperaremedicalñ în sechele postíraumatice Toate utilizează stimularea senzorială. capacitatea auditivă. apar sporadic după traumatisme ale capului. sisteme electronice de semnalare şi avertizare). gestuală (pantomima) scrisă. prin modificarea mentalităţii atât a pacientului cât şi a mediului uman din care provine. pentru menţinere rectitudinii coloanei. în cazul unor tulburări severe de tip afazie sau dizartrie se pot utiliza mijloace de comunicare nonverbală (maşină de scris.obiective extrem de importante atât prin disponibilităţile de reprogramare ale activităţilor cât şi psihologic. 151 .şi căile reflexe pentru a susţine funcţiile motorii şi a inhiba reflexele anormale de tonus şi postură. scrierea. 6. 5. Creşterea gradului de mobilitate urmărind programul de trecere din poziţia în şezut. susţinut urmat de programul special de recuperare el mersului. exerciţii de verticalizare ajutat. Refacerea poziţiei în şezut şi verticalizarea . mult mai frecvent în afectările cerebrale de emisfer drept. câştigând progresiv stabilitatea se pot folosi alte forme de scaun rulant. de la poziţia în decubit la cea şezând sprijinit (între perne). 4.aceste obiective completează programul de recuperare urmărind îmbunătăţirea calităţii vieţii pacientului. pentru corectarea sau compensarea lor: .Cap. Tulburări vizuale şi de integrare în spaţiu.

caiet de activităţi. Complicaţii asociate 1.2.luxaţii vertebrale sau luxaţii cu fracturi. Tulburările de memorie. darbamazepine) şi dispensarizare. Traumatismele coloanei vertebrale în urma diverselor categorii de traumatisme cu acţiune de tip direct sau indirect pot apare: . 2. tratată neuro-chimiigical. în caz de alexie se utilizează instrucţii scrise prezentare: de imagini. necesită tratament medicamentos specific (fenitoin. . 8. datele de naştere . după afectare traumatică severă cu penetrare a durei în masa cerebrală. confirmat radiologie şi biologic (fosfataza alcalină crescută).Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală . cu limitarea mobilităţii Tratamentul urmăreşte ameliorarea durerii. Miozita osifianită. fără a fi rezultatul unei atrofii corticale. a reacţiei inflamatorii articulare şi periarticular şi creşterea progresivă a mobilităţii. evitând întinderile: exagerate care pot genera microhematoame şi noi puncte de osificare.entorse vertebrale prin leziuni intervertebrale de părţi moi. Clinic pacientul acuză durere şi semnalează reacţie inflamatorie articulară. pentru întreţinerea memoriei se pot folosi mijloace facilitatorii de tipul: calendar. ále cunoştinţelor. în ţesutul moale din jurai articulaţiilor. uneori aspectele gestuale trebuie descompuse . jurnal. pacientul va fi învăţat să utilizeze compensator senzaţiile tactile şi vizuale controlaterale.fracturi vertebrale de corp vertebral sau de diferite zone ale 152 . Epilepsia post-traumatică. . 3.3. 2.pentru pierderea senzorială a unui hemisfer. învăţate separat şi recompuse. se pot corecta prin multiple repetiţii de învăţare şi executare. . mai ales după comă sau amnezie posttraumatică mai mult de 24 ore. confirmată prin CT cranio-cerebral care arată o lărgire progresivă a ventriculelor. la mai multe luni după traumatism. caiet de ádrese) şi‘‘numere de telefop. osificări heterotopice sunt manifestări anatomopatologice cu ecou funcţional important prin formarea de os nou. Hidrocefalie post-traumatică este sugerată de deteriorarea funcţiilor motorii şi cognitive. caiet de memorizare cu numele celor din familie.

Leziunile traumatice medulare pot determina tablouri clinice variate : - în caz de entorsă cervicală şamtraumatism lombar mediu pacientul prezintă un sindrom vertebral static şi dinamic. sindrom musculoligamentar cu semne neurologice minore. cât şi a structurilor vasculare .Cap. apofiză). Datorită poziţiei particulare a structurilor nervoase din canalul vertebral. pedicul. din vecinătatea canalului vertebral. 153 . 8 Rfecuperaremedicalñ în sechele postíraumatice segmentului posterior(lamă.în urma leziunilor vertebrale de tip osos sau articular se poate dezvolta simptomatologia vasculonervoasă.

cu sau fără risc de deplasare. având o evoluţie favorabilă.se. în care iniţial se analizează integritatea pachetelorjvasculo-nervoa. Astfel.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală . cele cu deplasare mare sau cu complicaţii neurologice severe. . fracturi la mai multe nivele) .sau prin afectare lornbosacrată poate fi urmată de apariţia unei lombosciatalgii radiculare posttraumatice. Din punct de vedere al prognosticului evolutiv şi indicaţiilor terapeutice este important de apreciat dacă sunt stabile sau nu. ■ cervical se poate dezvolta un sindrom cervical posttfaumatic cu interesaré radiculară. ale canalului radicular sau foraminal.sau severe. cominutive.2. sunt considerate fracturi stabile acelea care nu se deplasează după imoblizare..tendinos. fractură cominutivă. denumite şi „centre traumatice“. fracturi toracale). fracturi parcelare. refacerea integrităţii vasculonervoase cât şi a părţilor moi de tip capsulo-ligametar şi musculo. Zonele afectate de predilecţie sunt zonele intermediare. Traumatisme rahidiene cu complicaţii neurologice Afecţiunile care modifică diametrele canalului rahidian. Sunt considerate instabile fracturile cu dislocaţii. rahidiene trebuie să beneficieze de un bilanţ clinico-fimcţional riguros.tratamentul urmărind stabilizarea focarelor de fractură. dincolo de anurriite dimensiuni sau determină dezaxare în aliniamentul 154 . plexală.în traumatisme med i i . de tranziţie anatomo-funcţională. CS-CÎTTM-TIÎ. compresii uni/biradiculare sau sindrom de „coadă de cal“ (cu dezvoltarea tabloului de parapiegie). necomplicată. hiperextensie şi hiperflexie cu rotaţie şi deplasare moderată. a. iar în cazurile grave tetrapareZă. cu tasare. sau parţială a arcului osteo-capsulo-ligamentar posterior. cu instituirea progresivă a programelor de recuperare. Se atribuie caracterul de stabilitate fracturilor prin compresie. Traumatismele. tipurile de traumatisme: ale părţilor moi şi tipurile de afectare osoasă (fractură parcelară unică.3. iocaîizate la nivelul C1 -C2 . \ 8. In această categorie sunt incluse traumatismele în i care este păstrată integritatea totală (traumatisme de ligament longitudinal posterior.

.fenomene de compresie mixtă.fenomene de compresie medulară. în majoritastea cazurilor tabloul clinic 155 . . Iu conţinătorului şi conţinutului“. 8 Rfecuperaremedicalñ în sechele postíraumatice segmentar al coloanei. caracter bipolar: „al neurologic semnalează nivelul leziunilor rahidiend şi gravit: tea i lor. mieloradiculară.fenomene de compresie radiculară. . inclusiv afectările traumatice pot genera: .Cap. In acest context tabloul clinic are.

tratamentul vizează simultan leziunile osteoarticulare şi neurologice. prin compromiterea structurilor medulare până la transsecţiune. poate fi strict localizată sau iradiată pe traiectul trunchiuri lor nervoase afectate. în acest caz tratamentul vizând leziunile neurologice şi complicaţiile lor.factorul congestiv sau ischemic. Patogenic. cu modificarea axelor coloanei (ştergerea lordozei cevicale sau lombare. Durerea este asociată cu contractură musculară paravertebrală (contractură reflexă de imobilizare şi protecţie a segmentului lezat. . 8 Recuperaremedîcală în sechele posttraumatice Aceste tipuri de taumatisme. Paraplegia care se instalează rapid posttraumatic complică o fractură sau luxaţie. redoare marcată cu tendinţa la blocaj segmentar sau global vertebral.factorul chimic. urmărind stabilizarea mecanică chirurgicală a rahisului (osteosinteză vertebrală). se pot asocia semnele durale. cu adoptarea unor atitudini particulare şi impotanţă funcţională (prin durere şi/sau deficit motor). corectează şi reface continuitatea părţilor moi şi în primul rând conferă stabilitate osteo. Tablul clinic cel mai de temut este siderarea completă a funcţiilor medulare. . de obicei. Această interpretare explică decelarea unor dezaxări apărute la distanţă după un traumatism neglijat sau instalarea sindromului Kummel-Verneuil. sunt secundare fracturilor sau în luxaţii-fracturi. . Semnul cardinal al traumatismelor vertebro-medulare este durerea considerată ca semn neurologic. de la producere până la consolidare. uneori chiar la distanţă de momentul vindecării. cifoză dorsală sau scolioză). urmată de programul de recuperare în paraplegie.factorul mecanic.articulară. „Se consideră că orice fractură de coloană trebuie privită ca potenţial mielică“. intervenţie care bilanţează traumatismul medular şi eliberează eventual rădăcinile rahidiene. putând evolua către o complicaţie neurologică de-a lungul întregii evoluţii a focarului lezional. mai rar în segmentul toracic unde poate apare paraplegia post-traumatică iară fractură. determinat de distincţiile locale. în fenomenul algic sunt implicaţi: .Cap. Durerea are anumite particularităţi.

. cu remisie completă. II.acută. . Paraplegia este determinată de leziuni la nivelul coloanei teracale sau lombare.caracterizată prin abolire temporară a funcţiilor medulare. Se descriu următoarele situaţii: a) comoţia medulară .luxaţii vertebrale toracale sau toracolombare.tardivă. care prezintă substratul lezional al transsecţiunii medulare. In funcţie de gravitatea traumatismului şi substratul anatomo. urmate de compromiterea funcţională parţială sau totală a măduvei şi dezvoltarea unor sechele posttraumatice. c) compresia medulară poate fi: . fără un substrat anatomo-patologic specific. posttraumatic. caracterizată prin instalarea lentă a unui sindrom de compresie medulo-radicular. de obicei dezvoltându-se secundar unui calus hipertrofie sau unei stenoze progresive de canal radian. cel mai des apare după fracturi . . . Din punct de vedere 'lezional.progresivă. apărută la intervale mari de timp. Tetraplegia. b) contuzia medulară . d) dilacerea medulară. după un traumatism vertebro-medular neglijat. generând un sindrom de compresie meduloradicular parţial sau total.patologic se pot descrie: I. trumatişiiiele toraco-lombare şi lombare putând să dezvolte atât sindroame neurologice parţicularecât şi „sindromul cozii de cal“. sindroame neurologice posttraumatice parţiale. când bolnavul supravieţuieşte este dată de leziuni cervicale situate sub C4 . de gravitate variabilă şi evoluţie limitată sau permanentă. acest sindrom neurologic total poate să realizeze o tetraplegie sau paraplegie. ireversibile şi invalidante. Dintre sindroamele neurologice posttraumatice parţiale.cu modificări anatomo-patologice variate. sindroame neurologice posttraumatice totale. traumatismul determină o întrerupere a funcţiilor medulare. prin luxaţie secundară vertebrală pe un traumatism neglijat. brusc.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală După nivelul medular atins.

fiind analog cu hemisecţiunea medulară.Sequard.medulare cervicale şi toracale.Cap. 8 Recuperaremedicală în sechele p'osttraumatlce enumerăm: a) Sindromul Brown . Astfel se constată următoarele fenomene neurologice de partea leziunii: i ss . de o parte şi tulburări de sensibilitate de partea opusă. interesând decusaţiile cordoanelor va determina paralizii. care apare în compresiunile vertebro. Leziunea unilaterală medulară.

.Adriana Sarah Nica - Recuperare Medicală paralizie motorie prin compromiterea fasciculului corticospinal încrucişat (paralizie de neuron motor centrai = sindrom piramidal). care poate duce ataxie llocomotorie. Termoalgezia controlaterală este determinată de afectarea fibrelor spinotalamice. alteori anestezie încrucişată. . de intensitate variabilă. S-a costatat lipsa unui paralelism între intensitatea tulburărilor senzitive şi a celor motorii.tetrapareză cu predominenţă brahială şi manifestare accentuată distal.tulburări de sensibilitate profundă prin afectarea fasciculelor Goli şi Burdach. uneori se evidenţiază tulburări de sensibilitate superficială şi lipsa totală a tulburărilor de sensibilitate profundă de partea afectată. cu hiperemie iniţială şi cianoză în faza tardivă.paralizie vasomotorie prin întreruperea fibrelor vasoconstrictoare ale hemimăduvei lezate. la nivelul membrelor inferioare (parapareza).tulburări de sensibilitate termoalgezică şi tactilă.. apoi tulburările sfincteriene şi în cele din urmă sunt tulburările motorii ale membrelor . cu pierderea elasticităţii ligamentelor galbene. arterei spinale anterioare. Aceste tulburări de sensibilitate sunt variate de la bolnav la bolnav. urmat de scăderea semnificativă a debitului). Evoluţia acestui tablou clinic respectă ¡o anumită ordine: întâi se corectează semnele neurologice de tip motpr. cel mai frecvent se decelează o bandă de anestezie superficială situată de aceeşi parte cu leziunea şi care depăşeşte nivelul superior al anesteziei profunde. completat de manifestări vasculare (întinderea sau pansarea. care prezintă modificări importante degenerative artrozice discale (chiar sindrom de canal îngust). prin lezarea fasciculului spinotalamic. De partea opusă leziunii se pot decela tulburări de sensibilitate superficială. b) Sindromul de compresie cervicală centromedulară poate prezenta: .tulburări sfincteriene. De obicei acest sindrom posttraumatic apare la persoane vâstnice. cu anumite particularităţi: prima-care se alterează este sensibilitatea vibratorie (într-o compresie jlentă) urmată de alterarea simţului atitudinilor. . .

prezenţa sensibilităţii profunde proprioceptive. .hipoestezie şi hipoanalgezie sublezională. în special la nivelul coloanei cervicale. .tetraplegie. i I i ss .Cap. c) Sindromul radiculomedular acut se instalează după un traumatism direct asupra măduvei şi rădăcinilor. Acest sindrom se caracterizează prin:' . 8 Recuperaremedicală în sechele p'osttraumatlce superioare.

. îmbrăcatul. . îmbrăcare.tulburări cu Recuperare Medicală caracter radicular în teritoriul rădăcinilor interesate. o parte din pacienţi câştigă independenţa pentru toate funcţiile. necesitând echipament special de monitorizare respiratorie.nivelul cervical C7. .iniţial sunt afectate gesturile legate de igiena personală. . Pacientul rămâne total dependent fizic privind toate funcţiile. . nesupravegheaţi. câştigă completă independenţă pentru hrănire. Cg şi\T/ .participare vasculară. • j Prezenţa tulburărilor funcţionale viscerale şi somatice în funcţie de nivelul lezional Posibilităţile de recuperare -nivelul cevical Cj (deasupra acestui nivel) .toate funcţiile sunt afectate iniţial. deplasarea se realizează cu scaunul rulant electric. funcţia respiratorie eşte sever compromisă.Tg . cei mai mulţi din pacienţi pot deveni independenţi. oferindu-i independenţă. transferurile şi îmbrăcarea necesită asistenţă parţială.nivelul toracal T2 . mersul. printr-un program de recuperare intensiv.nivelul ceiyical Cg . sub tratamentul intensiv de recuperare poate'câştiga independenţa utilizând deplasarea cu scaunul rulant electric. majoritatek necesită asistenţă fizică parţială pentru igiena personală.toate funcţiile sunt afectate iniţial. scrisul şi condusul maşinii.iniţial sunt afectate gesturile care 156 . pentru unii dintre pacienţi este necesară o asistenţă fizică parţială pentru realizarea igenei personale.nivelul cevical C.Adriana Sarah Nica . hrănirea. scris. dar rămâne cu dependenţă totală fizică pentru igiena personală. . îri caz de afectare cervicală. transferurile.: . dar nu pot trăi izolat. transferurilor şi îmbrăcatul. condus maşina şi transferurile.: uneori poate obţine o autopropulsie ajutată într-un scaun rulant electric.tablou clinic de hernie discală prin afectarea zonei cervicotoracale sau toraco-lombară. spălare. scriere şi condus maşina. independenţa deplasării se realizează cu ajutorul scaunului rulant. recuperând toate funcţiile compatibile cu viaţa de unulisingur.toate funcţiile sunt afectate iniţial. reface gesturile de hrănire.

Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală privesc igiena personală. deplasările. îmbrăcatul. condusul maşinii. pacientul poate independenţa acestor funcţii printr-un cl & 157 1' l 'W (j (o* • să-şi recapete . transferurile.

prin tratament biped dar funcţiile se poate pentru o realiza completă independenţă a deplasării pacientul foloseşte scaunul cu rotile. prin program de recuperare specific. condusul. b. independenţa completă de deplasare se realizează în scaunul cu rotile.l4 .nivelul lombosacrat L. neafectând grav stabilitatea. 2) luxaţiile .3. utilizând cârje brahiale sau cârje canadiene şi orteze (pentru stabilizarea gleznei). . cu cu interesarea o simptomatologie benignă zgomotoasă osteoarticulară.iniţial sunt afectate gesturile care privesc igiena personală.nivelul tovacal T7 . tulburări de memorie.sunt afectate numai funcţiile sfincteriene. recâştigă.manifestări ..nivelul sacrat S2 .şi luxaţiile-fracturi.S4 .inţial sunt afectate mersul şi funcţiile sfincteriene (urinar. se obţine completa independenţă a funcţiilor sfincteriene.Tu .2. nu este necesar scaunul rulant. . sfincteriene se independent pe intestinal).Cap. Entorsele cervicale benigne sunt frecvent menţionate în accidentele rutiere (whip-lash) şi traumatismele sportive.3. mersul distanţe scurte. 3) traumatisme la nivelul joncţiunii lombo-sacrate. 8 Recuperaretnedicală în sechele postfraumatice program intensiv de recuperare. se reface mersul biped. dureroase asociind vertij.inţial sunt afectate mersul şi funcţiile sfincteriene. dar. . capătă independenţă pentru transferuri îmbrăcat şi şofat.2. Si. maşinii. transferurile.nivelul lombar Lj . C. 1) Entorsele se produc predilect în zona cervicală şi în funcţie de intensitatea leziunilor ligamentare pot evolua benign sau grav: 8. de concentrare sau alte manifestări psiho-afective . prelungit. în Afectările nervilor cerebro-spinali în segmentul traumatizat pot deveni simptomatice. . deplasările. pacientul poate obţine independenţă pentru funcţiile afectate iniţial. Traumatisme rahidiene fără complicaţii neurologice în această situaţie intră în discuţie: 1) entorsele. Sj . 4) fracturile instabile sau stabile. îmbrăcatul. se poate obţine un grad de independenţă pentru mers. Pot dezvolta sindroame dureroase contrast cervicale. încă este afectată poziţia în picioare. deplasarea se realizează prin scaunul cu rotile. 8. pacientul poate obţine o independenţă completă pentru funcţiile sfincteriene (urinar şi intestinal).

Cap. 8 Recuperaretnedicală în sechele postfraumatice clinice secundare fenomenelor vegetative post-traumatice şi .

Concomitent cu aplicarea de colan-minervă se instituie program de kinetoterapie pentru musculatura paravertebrală (mai ales cervical şi dorsal). Frecvent apare contractura musculară care beneficiază de termoterapie (aplicaţii calde blânde). în funcţie de aspectele deformante şi implicaţiile funcţionale se tratează de o manieră chirurgicală sau conservatoare (repaus absolut la pat.2. Luxaţiile şi luxaţli-fracturi . hiperlaxitatea vertebrală după entorse impune precauţii. d. fără leziuni neurologice şi care pe baza sindroamelor vertebral static/dinamic şi musculoligamentar permit utilizarea de manipulări vertebrale. fiind tratate ca fracturi instabile. 8. Fracturile pot fi stabile sau instabile: . Astfel. urmărindu-se dinamica durerii şi semnele neurologice. pentru a nu favoriza hiperlaxitatea ligamentară secundar care necesită artrodeză. 8. anterior programului de kineto. imobilizare). Mobilitatea se recuperează prin programe de mobilizare fără rezistenţă. Există şi deranjamente intervertébrale minore. deşi utilizarea mijloacelor de stabilitate suficientă (minerva) antrenează secundar amiotrofie cervico-dorsală şi dezvoltarea unei sinistroze.3. 8. întreţinerea. prin ruptura ligamentelor pierzându-se aliniamentul vertebral şi antrenând hiperlaxitatea.3. e. Entorsele cervicale severe compromit stabilitatea rahisului. iar tracţiunile cervicale se indică cu prudenţă. necesitând intervenţii ortopedico-chirurgicale sau neurochimrgicale. masaj decontracturant. După scoaterea minervei se continuă programul de solicitare musculară.3. Traumatismele joncţiunii lombo-sacrate .fracturile stabile sunt fracturi parcelare.uneori pot dezvolta complicaţii nervoase.Adriana Sarah Nica modificărilor Imobilizarea Recuperare Medicală • de într-un flux sanguin colan câteva în artera zile vertebrală. 158 5. fracturi cu tasare . poate corecta simptomatologia.3. Se poate asocia masajul decontracturant. cu mobilizare cervicală minimă. Recuperarea se realizează prin exerciţii de mobilizare automată a segmentului afectat. cu durere moderată sau medie. iar recuperarea amplitudinii rahisului începe după 3 luni.2. f. în special de corp vertebral.3.2. Concomitent cu tratarea contracturii trebuie asigurată tonifierea musculaturii statice. prin contracţii statice globale şi metode de facilitare proprioceptivă. tonifierea şi creşterea de forţă a muşchilor paravertebrali..

diferite deranjamente 159 .Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală • Solicitările mecanice accentuate pot determina la nivelul joncţiunii lombo-sacrate entorse (rar).

Cap.creşterea mobilităţii articulare prin exerciţii globale de mobilizare activă în sensul abducţie-flexie-rotaţie externă. această poşturare se poate realiza printr-un suport de burete. Umărul orientează in spaţiu sectorul de întrebuinţare al mâinii.3. a. interapofizare posterioare sau discale ( vezi cap. -asuplizarea muşchilor adductori. sau bipolar (mai frecvent sindromul umăr-mână.4. cot-mână). Recuperare cotului traumatic Cotul este o structură complexă biomecanică.. cotul are rolul de reglare a distanţei dintre umăr şi mână.4. cu o bogată reprezentare vasculo-nervoasă (artera brahială. Atât mâna cât şi degetele sunt foarte sensibile la solicitări excesive. mult mai rar. în special flexia şi abducţia. Programul de recuperare urmăreşte : / . distale şi metacarpcjfalangiene. Atât în recuperarea mobilităţii cât şi a motricităţii. Redoarea poate fi prevenită iniţial prin imobilizare în poziţie de abducţie cu antepulsie de cca. a(b<\ ¡ *'e h 5 fa*' eovd 7 M s/Q fg<y«>i ţu'ih w^dy'. nervul median. şi chiar dezvoltarea unui sipdrom algodistrofic de tip monopolar. 8 Recuperaremedicată în sechele posttraulmatice intervertebrale minore la nivelul articulaţiilor. se vor recupera toate mişcările.3. radial şi cubital).4. definind actele motorii ale prehensiunii. 60°. Recuperarea umărului posttraumatic Traumatismele umărului pot dezvolta im sindrom cronic dureros şi redoare articulară. 7 T I e - w ^YCu/ú rj^brüC'L¿>. „sindroamele dureroase ¿omatice“). După îndepărtarea materialului de imobilizare. 8. puţin protejată de mase musculare şi ţesut hü fiÜ s* . care este limitată prin retracţia sau hipertonía muşchilor adductori şi prin scăderea calităţilor mecanice de alunecare a bursei subdeltoidiene. mâna fiind liberă se mobilizează activ. Traumatismele membrului superior Programele de recuperare pentru membrul superior posttraumatic urmăresc refacerea funcţiilor normale ale mâinii. 8. refacerea gestualităţii de o manieră indolora şi controlată. Tratamentul este mixt: medicamentos şi fizical-kineto.O J J . 8. hipotrofia după o fractură de trohiter. sensibilitatea la nivelul degeteldr este foarte importantă. agravarea redorii. cu apariţia durerii. Edemul mâinii este factor de osteoporoză şi redbare .3.pe articulaţiile interfalangiene proximale. b. Se pot dezvolta leziuni cicatriciale ale tendoanelor chingii rotatorilor sau a structurilor peritendinoase. policele şi degetele asigură prizele şij mişcările. pumnul şi articulaţiile radio cubitale plasează mâna în poziţie de apucare. cu suprafeţele osoase expuse traumatismelor.

vulnerabilă la diverse traumatisme care pot .adipos.

cu deviaţii laterale ale carpului produc modificări greu reversibile. evitându-se^manevre brutale în programul de recuperare. Mâna este bogat vascularizată. în aceste condiţii imobilizarea se va face pe aţele sau gutiere gipsate. mâinii costituie suportul unui mecanism muscular foarte fin. antrenează disfuncţii globale senzitivosenzoriale şi motorii.4.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală duce frecvent la fractură. Traumatismele de pumn şi mână Mâna reprezintă un sector anatomo-funcţional de primă importanţă pentru relaţia individiului cu mediul. într-o evoluţie necomplicată. C. cu imbilizarea până la 3 săptămâni. mici.3. servind un organ senzorial. cal puţin . masaj. Posttraumatic. Mâna. cu o bogăţie de muşchi cu 160 . factorul muscular. în majoritatea lor scurte. „Oasele. Articulaţiile sunt mici. Traumatismele mâinii au particularităţi care o deosebesc de evoluţia celorlalte segmente. Aceste semne de alarmă dovedesc necesitatea corecţiei axelor. cât şi prin retracţie. Tratamentul urmăreşte refacerea tonusului miiscular şi recuperarea cursei “musculare^ aplicând iniţial proceduri fiizicale (electroterapie antialgică.10 zile posttraumatic. mobilizării precoce pentru refacerea amplitudinii de mişcare. termoterapie. Orice angulare. afectând de o manieră variată prehensiunea“. redoarea şi durerea sunt : sechelele cele mai întâlnite. Vasele mâinii sunt bogat inervate cu o reactivitate crescută. încât rapid poate apare ischemia sau staza. Orice imobilizare peste „perioada de aur“ (3 săptămâni). organ multiarticular. dezaxare. Ischemia distruge ţesuturile cu masă mică dar funcţie importantă.utilizării posturilor de o manieră corectă. posturând mâna antidecliv. iar staza şi edemul dezvoltă fibroza în bloc la nivelul mâinii. a preciziei şi forţei complexului mâinii. Pe aceste oase se insera muşchi care dau mişcările fine. cu spongioasă multă şi compactă subţire se vindecă rapid. atât prin liipertonie. în poziţie vicioasă. dar cu prudenţă pentru a nu dezvolta osteom) şi programe kineto pentru întinderea activă şi: exerciţii globale de tonifiere. influenţează mobilitatea articulară. dotat cu servomécanisme cibernetice strict configurate pentru raporturile normale şi nu numai pentru ele. cu extensie continuă prelungită. negijate şi consolidate vicios. Sunt excluse 1 toate manevrele/pasivfQ 8. cu un bogat aparat capsuloligamentar şi numeroase terminaţii nervoase proprioceptive şi nociceptive. rotare sau decalare. Oasele mâinii.

4eSu|vu. va fi imobilizată rrri .| iû S .'fu/vh£yve 161 Q.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală acţiune extrem de variată. care se exercită pe serii articulare.

chirurgie ligamentară Programele de recuperare vizează indoloritatea. de fundalul patologic şi vârsta pacientului.3. Traumatismele membrelor inferioare Programele de recuperare urmăresc întreţinerea şi refacerea cât mai rapidă a condiţiilor necesare desfăşurării funcţiei normale a membrului inferior. apare frecvent osteoporoza. utilizarea toaletei etc. rotula (refacerea musculară a cvadricepsului se va efectua exclusiv izometric. urcatul şi coborâtul scărilor) . 8 Recuperaremedicală în sechele posttraumafice prin întreaga serie articulară: carp-mână-degete. dar care să permită în acelaşi timp mobilizarea (mersul pe teren plat sau accidentat. Recuperarea după entorse.5. Dintre complicaţiile cele mai frecvente posttraumatic Sunt durerea şi redoarea. artrotomii. Degetele care nu au fost afectate de traumatism trebuie mobilizate activ. In situaţia imobilizării într-o aţelă gipsată se impune disponibilitatea de mişcare din metacarpofalangiene. .3. şi utilizate în gesturile cotidiene. utilizându-se aţele gipsate de tip antebrahiodigital sau antebrahiometacarpian. în perioada de imobilizate în atela gipsată. într-o cursă internă de 15-20° amplitudine).5. stabilă. Noile achiziţii ale tehnicilor chirurgicale din ortopedie şi chirurgie plastică şi reparatorie permit instituirea mai rapidă a programelor de recuperare^Telmicile de kinetoterapie_sunt atât analitice cât şi globale.). cu o rotulă cu osteoporoză poate stimula dezvoltarea unei algoneurodistrofii iatrogene 8. a. interesând în mod special zona plantară (se poate corecta bolta prin talonetă de susţinere a arcurilor plantare). 8. în special pentru metacarpul 1.obiective a căror dinamică depinde de severitatea leziunilor. care trebuie să suporte greutatea corpului de o manieră indoloră. cu mobilizare 'activa’lisîstată sau activă pentru refacerea lanţurilor de mişcare şi a penselor.Cap. vasculotrop. solicitările de cvadriceps contra rezistenţă pe un genunchi flectat. Se asociază orteze statice de postură (nocturn) şi orteze dinamice. cât şi proceduri fizicale cu efect analgetic. Concomitent se urmăreşte echilibrarea statică a bazinului pentru refacerea unei mobilităţi compatibile cu gesturile cotidiene (aşezatul pe scaun. de obicei după imobilizare. După traumatism. spasmolitic şi simpaticolitic. pe genunchi întins.

8 Recuperaremedicală în sechele posttraumafice stabilitatea şi mobilitatea articulară. Recuperarea amplitudinii articulare iară a agrava leziunile capsulo-ligamentare este un obiectiv dificil de condus. cât şi riscului de hiperlaxitate ligamentară (fie preexistentă.Cap. pe de o parte datorită durerii iniţiale şi redorii. fie secundară printr-un program de .

Nu sunt permise mobilizările pasive.. aparat gipsat.iniţial. deschisă. niciodată prin mobilizări pasive.3. se folosesc contracţii izometrice şi contracţii izotonice (active ajutate. Refacerea amplitudinii articulare se realizează prin exerciţii active ajutate. care se realizează prin tehnici de mobilizare activă.5.apoi. prin solicitare concomitentă a controlului muscular cu stabilitate articulară). este un program de îngrijire cu repaus absolut la pat. 162 AtV/lale AMO ¡ . Programele de recuperare se pot continua şi în secţiunea de balneoterapie. spiroidă. de tip static.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală suprasolicitare articulară). complicată prin afectare neuro vasculară). . bandaj. c. Recuperarea după fracturi Evoluţia lor şi apariţia complicaţiilor sau sechelelor depinde de: . în cazul pacientului adult ierarhia metodelor terapeutice este: . închisă. .tratament ortopedic (imobilizare în atelă. în faza precoce posttraumatică. active sau cu rezistenţă moderată).patologiile asociate şi vârsta pacientului.3. după bilanţul muscular. benzi elastice). Odată cu câştigarea mobilităţii se folosesc concomitent exerciţii de câştig de stabilitate şi forţă musculară prin tehnici de recuperare proprioceptivă (exerciţii pe platou mobil. mecanoterapia este contraindicată. b. cominutivă. 8. 8. Se instituie un program de tonifiere musculară. . contracţiile cu rezistenţă sunt moderate.5.fază imposibilă în fracturile bilaterale membrelor inferioare.ortopedico-chirurgical (osteosinteză de stabilizare a focarului de fractură). . activă asistată şi exerciţii de creştere de forţă musculară iară rezistenţă.tipul de fractură (liniară. Se asociază fizioterapie antialgică şi antiinflamatoare.program de recuperare funcţională. Recuperarea articulare de şold şi genunchi după endoproteze Programele de recuperare şi în acest caz urmăresc aceleaşi obiective. Se adaptează progresiv programul de recuperare la dezvoltările patologice individuale: . în leziunile unilaterale se stabileşte uun program de mers cu cârje şi încărcare unipodală pendulară .

Cap.în sechele posttraumatice ii (Xs <JAAU\ /wu/Xlhl 163 . 8 Recuperaremedieală.

la pacientul vârstnic'recuperarea urmăreşte refacerea echilibrului în picioare şi în mers. .Până la consolidarea osoasă şi refacerea focarului de fractură. tibie. tije Ender.previne escarole. In acest moment forţă musculară trebuie să aibă valoarea 3. De la caz la caz. sau la tratament ortopedic.întreţine mobilitatea articulară şi activitatea musculară. - contracţii statice şi dinamice pentru întreţinerea musculaturii - combaterea atitudinilor vicioase prin posturi. se începe recuperarea staţiunii bipodale şi monopodale alternante. se urmăreşte refacerea cât mai rapidă a verticalizării şi mersului cu sprijin pe ambele membre inferioare. iniţial între bare paralele. redă încrederea pacientului şi motivează programul de recuperare. pentru alte oase. se poate institui un program fiziokineto de tipul: - masaj de drenaj veno-limfatic şi masaj classic. Se continuă recuperarea mersului pe teren accidentat şi scară. Ţinând cont de aceste date. pentru femur. Astfel. sau calcaneu. în acelaşi timp are efect psihologic pozitiv. 164 . se apelează la proteza articulară. Perioada de refacere a focarului de fractură este de: - 3 luni. activ asistată. obiective ce se adaptează nivelului durerii şi de solicitare la efort. La pacientul vârstnic.întreţine un nivel funcţional respirator satisfăcător. 45 -60 zile. sau ( evitând zona focarului de fractură). - întreţinerea mobilităţii articulare prin mobilizare activă. . recuperarea: amplitudinii articulare şi a forţei musculare. apoi cu cârje brahiale şi cârje canadiene. asociind program de antrenament la efort. în faza precoce posttraumatică nevoia de îngrijiri are importanţă vitală: .

Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală Cap.în sechele posttraumatice > i 165 . 8 Recuperaremedieală.aste as«!' .

ţesutul nervos. 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice CAPITOLUL 9 RECUPERAREA MEDICALĂ ÎN SUFERINŢELE NEUROLOGICE 9. prognosticul este mai bun. aspectele fiziopatologice întâlnite pot fi: . Baza programelor de recuperare utilizează restantul funcţional vecin leziunilor. trunchi cerebral. prin importanţa repercusiunilor funcţionale deosebite. Premisele şi bazele afecţiunile neurologice recuperării funcţionale în Dintre toate structurile afectate în diferite patologii. termică cu hipo/anestezie sau rar hiperestezie). .mai mult în afectarea periferică (durerea de tip nevralgic sau nevritic) decât în cea centrală (durera talamică).tulburări motorii cu deficit parţial de forţă musculară (pareză) sau deficit motor grav (paralizie). . dar care poate determina fenomene invalidante sau chiar handicap. Astfel. respectiv sindrom de' neuron motor periferic sau neuron motor . mixtă. pune probleme speciale de recuperare. măduva spinării) poate fi unnată de leziuni ireversibile cu implicaţii funcţionale majore. necesitând precocitate şi dozarea programelor de recuperare funcţională. în general.fenomene dureroase .Cap. în afecţiunile de nervi periferici.2. 9. afectarea structurilor nervoase superioare (cortex.tulburări de sensibilitate superficială (tactilă. profundă. în funcţie de topografia leziunii. în contextul unei afectări topografic reduse. care privesc independenţa somatică a pacientului.Aspecte fiziopatologice în suferinţele neurologice în ordinea frecvenţei. mai ales în suferinţele grave de tip cerebral.1.

tabloul clinico-funcţional are extensie topografică diferită şi asociaţii fizio. deviaţii.combaterea poziţiilor vicioase de tipul contracturi. poziţii vicioase care impun direcţia de solicitare.menţinerea aliniamentului fiziologic (mai ales legat de coloana vertebrală şi membrele inferioare). Este de reţinut faptul că programul terapeutic pentru leziunile neurologice nu poate fi separat de modificările survenite secundar Ia nivelul structurilor articulare. dintre cele mai frecvente cauze: solicitarea preferenţială a unor grupe musculare.. afectate secundar modificărilor neurologice. .ruperea echilibrului muscular în balanţa agonişti-antagonişti. .tulburări vegetative. musculo-tendinoase sau chiar osos . retracturi sau fiexum. .combaterea modificările somatice secundare de tip: .prevenirea dezvoltării sechelelor funcţionale neurologice.toate elementele aparatului mio-artro-kinetic.patologice diferite (exemplu: spasticitatea în sindromul de neuron motor central).redoare articulară. Subliniind aceste aspecte în programele de recuperare se urmăreşte: . suferă modificări progresive: . Apar concomitent refracţii capsulo-ligamentare şi tendinoase. capsulo-ligamentare. Programele de recuperare trebuie instituite precoce pentru: . .Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală central.escare de decubit etc. Structurile musculare striate. . compromit funcţia de relaţie şi reduc aria independenţei pacientului.deformări. neglijate. comanda motorie insuficientă/absentă sau imperfectă.întreţinerea mobilităţii articulare. . .degenerescenţe şi fibroză musculară. . cel puţin la nivelul unghiurilor funcţionale pentru activitatea cotidiană.pierzând comanda nervoasă şi/sau sistemele de control cortical motor. cu modificarea proprietăţilor elastice şi adaptarea progresivă a unor poziţii vicioase. . .cu hipotonie-hipotrofie până la atrofie de inactivitate (3% pe zi_ pierderea forţei musculare prin repaus la pat).tulburări de reflexe osteo-tendinoase de tip hipo/areflexie în afectări periferice sau areflexie/hiperreflexie în sindrom de neuron motor central (depinzând de fază).

când mişcarea voluntară este posibilă. .integritatea pielii şi combaterea factorilpr ce favorizează staza. logopedie. La pacienţii cu sindrom de neuron motor periferic.păstrarea jocului articular. Când bilanţul muscular. suprimând greutatea totală prin încărcare pe suporţi. Când deficitul motor este important programele de kinetoterapie cuprind: .corectarea tulburărilor de coordonare. solicitându-se progresiv acţiunea muşchiului prin dozarea solicitării. - program de kinetoterapie specific. . - terapie ocupaţională. dar insuficientă (v. atât în faza iniţială cât şi în stadiile avansate ale recuperării. permite (valoarea forţei musculare cel puţin 3) se trece la etapa de exerciţii active şi activ. în stare comatoasă sau în perioada de imobilizare la pat.stimularea troficităţii şi a tonusului muscular. vasculotrop. miorelaxant sau excitomotor. completând kinetoterapia la sală.hidrokinetoterapie. tulburările trofice. .rezistive. ..programe de terapie fizicală cu efect analgetic.întreţinerea tonusului. - ortezare.ezi bilanţul muscular) se realizează programe de mişcări active ajutate prin suspensia membrului cu ajutorul scripetelui sau cu resorturi. ameliorarea controlului motor voluntar.program de posturare. se urmăresc: .întreţinerea condiţiilor metabolice suficiente la nivel articular. forţei şi rezistenţei musculare.. de tip static pentru prevenirea deformărilor sad dinamic care permit utilizarea sectorului funcţional afectat. în cazul pacienţilor cu afecţiuni neurologice de tip central cu imobilizare prelungită. urmărindu-se realizarea unei mobilizări în toate planurile la nivelul amplitudinii maxim d (nedureros). . simpaticolitic etc. Pentru realizarea acestor obiective funcţionale se utilizează: . alte categorii terapeutice. apariţia de flictene şi escare de . acest program de mobilizare se impune pentru: .mobilizări pasive prin mişcări efectuate pe toate articulaţiile al căror control motor este afectat. psihoterapie.

medicală în suferinţele neurologice Adriana Sarah Nica decubit. 9 Recuperare?. e Recuperare Medicală .Cap. infecţie.

cum ar jfi scleroza multiplă sau mielita transversă.distal şi gleznei . spasticitatea fiind (frecvent prezentă în sindromul de neuron motor central. sacru. rigiditate.scleroza laterală amiotrofica. rotula.boli cerebro-vasculare interesând cortexul sau trunchiul cerebral.boli demielinizante. Acest examen este absolut necesar pentru a constata eventualele tulburări trofice. Spasticitatea poate apare atât în afectări ale măduvei spinării._.la nivelul toracelui . atetoză. pacientul fiind mobilizat.zona occiputului.Adriana Sarah Nica _______________________. .la nivelul genunchiului .la nivelul gambei. Când grupele musculare sunt stimulate rapid creşte rezistenţa la întindere. vasculotrop şi de drenaj. neexistând până în prezent mijloace radicale de corectare. . prin mobilizări pasive.zona omoplaţilor. care apare în faza post-acută este spasticitatea.masaj analgetic. gheaţă local.terapie posturală.reflexe spinale anormale.peritrohanterian. distonie. . . Se vor controla punctele de maximă presiune: . .la nivelul bazinului . dar şi în alte categorii de patologie.traumatisme craniene cu afectare corticală sau de trunchi.capul peroneului.la nivelul extremităţii cefalice . . dacă există procese inflamatorii. 9.. . . ataxie. 168 .zona calcaneană şi perimaleolar extern.hipertonie musculară. Spasticitatea este o stare coplexă neurologică caracterizată prin: . Menţionăm cele mai cunoscute cauze de spasticitate: . de tip complet sau incomplete. Se asociază: . condilul femural extern.3.-. decelându-se îşi alte semne de tipul: crampe musculare. tuberozitatea ischiatică. .traumatisme spinale. Spasticitatea Alt element fiziopatolbgic dificil de controlat.________1.-. . .___■ Recuperare Medicală - tulburările de sensibilitate (de la hipoestezie la anestezie).aplicaţie locală de comprese stimulente (priessnitz).hiperreflectivitate osteo-tendinoasă. în diverse poziţii de decubit la 3 ore. . fasciculaţii. .spasm muscular în flexie saU extensie.---.

urmat de o degenerare combinată. clonus accentuat. creşterea activităţii reflexe poate dezvolta aspecte disfuncţionale (exemplu- varus equin perturbă mersul). unor programe de recuperare adaptate. 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice . clonus absent.ca formă de evoluţie .tonusul reflex muscular diminuat influenţează suportul postural. . funcţional . clonus absent sau schiţat. rezistenţă marcată la întinderea musculară pasivă. a unor poziţii vicioase (braţul în adducţie cu retracţie de pectoral. trebuie precizat tipul de spasticitate: .activitate voluntară absentă. In spaslicitatea de tip cerebral sunt semnalate următoarele consecinţe neurologice şi funcţionale: a) în formele de spasticitate medie există mai multe situaţii.deficitul de vitamină B|2. Diferenţele fiziopatologice între diferitele tipuri de spasticitate determină grade variabile de rezistenţă la întinderea pasivă musculară. severă. parazitând nivelul psiho-emoţional şi accentuând starea de spasticitate. 3. funcţional .. pumnul şi 169 . impunând hipertonia utilizarea osteotenainoasă.Cap.boli metabolice (leucodistrofia metacromatică). cotul. cu evoluţie de tip subacut. . funcţional .clonusul accentuat poate iradia şi se interfera cu gesturile de autoservire. medie.din punct de vedere topografic - originea cerebrală sau medulară. neurologic: hiperreactivitate osteotendinoasă.encefalopatiile cronice infantile. 1. neurologic: reflexe osteotendinoase vii. rezistenţă minimă la întinderea pasivă musculară. datorită insuficienţei musculare la nivelul umărului poate apare subluxaţia. neurologic: hipo/areflexie.moderată. clonusul. creşterea tonusului pe musculatura flexoare la membrul superior duce la scurtarea de tendoane şi adoptarea. progresiv. Pentru a decide un anumit program de ameliorare şi corectare a spasticităţii. pierderea tonusului refl ex muscular împiedică realizarea poziţiilor în şezut şi verticalizarea. fi ind nevoie de suport de transfer. 2. . rezistenţa moderată la întindere pasivă musculară. asociind sincineziile etc.

9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice degetele în predominenţa permiţând flexum spastic). schemele sinergice de activitate locomotorie 170 . dar prin varus equin mersul fiind afectat. tonusului rectitudinea pe pe membrul musculatura membrului inferior extensoare. inferior pentru verticalizare.Cap.

neurologic . b) în formele de spasticitate severă: * . desfăşurarea activităţilor în scaunul rulant. -funcţional . există şi alte situaţii în care reflexele osteotendinoase sunt variabile (în funcţie de gradul rigidităţii). funcţional.Adriana Sarali Nica Recuperare Medicală sunt modificate. b) în formele de spasticitate severă: . rezistenţă moderată la întinderea musculară pasivă (prédominent pe muşchii flexori). evoluţie funcţională severă. In spasticitateu de tip medular sunt semnalate următoarele consecinţe neurologice şi funcţionale: a) în formele de spasticitate moderată şi medie pot apare următoarele situaţii: 1. necesită suporturi. răspunsul fazic creşte ca durată.refexe osteotendinoase prezente sau hiporeflexie. funcţional. mişcările de flexie sunt schiţate pentru gestualitatea cotidiană. spasmul muscular tonic poate fi un beneficiu pentru suportul postural. compromiţând mişcările voluntare. clonus prezent sau exagerat. rezistenţă minimă la întinderea musculară pasivă. îmbrăcat. vii.neurologic . funcţiona!. rezistenţa marcată la întinderea musculară pasivă (prédominent pe musculatura flexoare proximal şi/sau musculatura extensoare). 2. intensitate şi frecvenţă şi activitatea tonică poate afecta efortul de transfer.reflexele osteotendinoase prezente.reflexele osteotendinoase prezente. mişcările meiiibrelor pot fi facilitate prin răspunsurile trigger de tip flexor. 3. rezistenţa marcată la întinderea musculară pasivă. clonusul poate fi absent. clonus absent sau schiţat. prezent moderat sau exagerat.necesită mijloace de ortezare şi alte mijloace de susţinere. clonus absent sau schiţat. clonus absent. rezistenţa marcată la întinderea musculară pasivă. a programelor de exerciţii terapeutice şi a mersului..reflexele osteotendinoase prezente.reflexele osteotendinoase absente. neurologic . clonusul prezent pe muşchii distali. rezistenţa marcată Ia întinderea pasivă poate îngreuna programul de exerciţii fizice. absenţa recţiilor de apărare faţă de diverşi stimuli. rezistenţă minimă la întinderea musculară pasivă. 171 . absenţa reflexelor de suport în activitatea posturală. neurologic . neurologic .

Totodată aceste teste diferenţiază adevărata spasticitate de spasmul muscular local.mers. întinderea pasivă. Capacitatea funcţională se raportează la disponibilitatea şi abilitatea pacientului de a realiza diverse activităţi funcţionale de tipul: poziţia în şezând.capacitatea funcţională.stimularea deaferentaţiei. Stimularea deaferentaţiei. Bilanţul muscular nu se poate realiza. Afectarea capacităţii de mişcare în unghiul funcţional compromite deasemenea calitatea gestualităţii. Aplicarea unei perne pneumatice la extemităţi. manevra Jendrakjic. reflexul Babinski . se apreciază grosier prin capacitatea de a realiza gesturi din viaţa cotidiană. tulburările de tranzit intestinal. fracturile. transferul în scaunul rulant şi necesită diferite suporturi de posturare. Testele neuropsihoiogice includ examinarea polielectromiogra. de susţinere sau orteze. este o formă de a evalua efectele deaferentării tranzitorii pe un muşchi hiperton. Cercetările electromiograftce ale controlului motor în membrele inferioare arată răspunsul reflex privind reflexele osteotendinoase. La pacientul neurologic spastic există multiple surse de exacerbare a spasticităţii: escarele. reflexul de vibraţie. Evaluarea spasticităţii Pentru a urmări evoluţia şi a adapta programul de recuperare la nivelul funcţional de etapă este necesară evaluarea spasticităţii analizând: ..fică. infecţia de tract urinar. Unii pacienţi cu paralizie severă odată cu spasticitatea au şi probleme circulatorii. transferul.funcţional.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală . utilizarea scaunului cu rotile. 20 min. . Testul ischemic încearcă să definească gradul în care spasticitatea ar putea fi redusă. mersul. . astenia. testul ischemic şi infiltraţia musculară cu 2% lidocaină. o parte din ei sunt dependenţi de scaunul rulant.aceste teste având valoare predictivă în relaţia spasticitate .dinamica testelor neuropsihoiogice. anxietatea. contractura musculară proximală afectează poziţiile în pat. la aceşti pacienţi obiectivul principal fiind de optimizare a capacităţilor de folosire a scaunului rulant. clonusul. O altă 172 . crescând presiunea cca. determinat de traumatism sau contracturi după imobilizare prelungită şi apariţia de flexum.

.. de a se mobiliza în pat şi de a folosi mijloace ajutătoare pentru a combate efectele negative ale repausului la pat. . ameliorând tonusul scăzut muscular.stimularea mecanismelor. apelând variabil la: . Modularea spasticităţii şi stimularea controlată a ei se poate realiza prin: . . Măsurile terapeutice bazate pe aspectele fiziologice au ca elemente principale: .tratament de tip farmacologic. Controlul privind ştim ulii nociceptivi Mulţi pacienţi prezintă o creştere a spasticităţii.tratament chirurgical. Se va urmări calitatea 173 . care poate să-şi atingă scopul prin utilizarea imei . măduvei şi structurilor subcorticale.Cap.schimbările posturale.stimularea măduvei spinării.prevenirea solicitărilor prin stimului nociceptivi. Principii de tratament Tratamentul spasticităţii esté uri tratament complex.controlul stimulilor nociceptivi. . La baza mecanismelor fiziologice stau programele de întindere musculară.stimularea electrică funcţională. -stimularea nervoasă a trunchiului.tratament de tip fiziologic. . care încep cu exerciţii de întindere lentă. dar concomitent se decelează şi alţi factori:: infecţia urinară.programe de exerciţii fizice. . capacitatea de control sfincterian urinar şi intestinal. .stimularea vibratorie pe tendoanele muşchilor antagonişti. tulburări de tranzit intestinal. . Corectarea terapeutică a acestor factori perturbatori scade spasticitatea. . Se va aprecia capacitatea pacientului de a-şi îngriji tegumentul. de control neuronal.utilizarea de poziţii inhibitorii. tulburări trofice cutanate şi escare. 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice metodă de reducere artificială a hipertoniei este infiltrarea muşchiului cu o soluţie de 2% lidocaină. tromboflebită profundă.terapii combinate. fără a apela la terapie medicamentoasă sau chirurgicală. .

perioadă în care se pot desfăşura exerciţii de creştere a mobilităţii articulare.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală îmbrăcăminţii. Crioterapia . masajul cu gheaţă sau imersia in apă cu gheaţă pentru 25-30 minute poate reduce spasticitatea pentru 3-4 ore. Această metodă poate fi folosită şi ca un test de verificare a eficacităţii la baclofen sau diazepam. a cateterului extern sau aspectul tegumentului subiacent benzilor elastice sau ortezelor.aplicaţia locală de gheaţă. întrucât pacienţii care 174 .

ca şi schimbarea poziţiei din supinaţie în pronaţie. 9 Recuperarea mediealăîn suferinţele neurologice răspund la crioterapie (la care spasticitatea de tip gama se reduce mai mult decât alfa). vibraţia sau alţi stimuli senzoriali aplicaţi pe muşchii antigravitaţionali stimulează contracţia musculară. întinderea musculară este urmată şi de întindea capsulei articulare. fie de pacient. Intr-un lanţ cinematic. sau diferitele segmente unele faţă de. acţiunea mecanică exercitându-se atât asupra structurilor periarticulare cât şi intraarticular. întinderea va fi executată. inhibiţia antagonică a muşchilor sau să ajute la prevenirea contracturilor după spasticitate prelungită (exempluxontractură în flexie de pumn şi flexum de degete în hemiplegie).Tapotajul. Exerciţii de întindere şi alte tipuri de exerciţii Contracţia maximă a fibrelor. facilitând dezvoltarea controlului asupra unor mişcări nedorite metoda fiind utilizată în special la pacienţii cu accidente vasculare cerebrale. vor răspunde şi la terapia specifică medicamentoasă antispastică. extensia şi abducţia umărului asociată cu extensia cotului şi a pumnului în timpul mersului poate reduce spasmul flexor la hemiplegic. musculare extrafuzale ajută la stimularea musculară. altele. stimularea electrică funcţională poate ajuta la menţinerea piciorului în poziţie suficientă de flexie dorsală şi eversie. fie de un membru al familiei. prin inhibarea reflexelor spinale şi supraspinale nedorite. Stimularea electrică funcţională Când clonusul de gleznă se interfera cu mersul. facilitând. Flexia cervicală poate reduce spasmul extensor în membrele inferioare.Cap. asociind un program activ-asistat sau activ. Exerciţiile de întindere pasivă care se învaţă în perioada internării pot fi continuate la domiciliu. Se pot folosi benzi sau orteze care să păstreze întinderea. Stimularea externă este conectată cu un electrod plasat pe . fie prin mijloace tehnice ajutătoare. Postularea ■ In condiţii de spasticitate nu sunt indiferente organismului poziţiile pe care le adoptă global. prin posturări există posibilitatea de control al spasticităţii. odată cu modularea spasticităţii obţinându-se şi o ameliorare a troficităţii locale. Astfel.

Tratamentul este local şi selectiv şi nu interferă alte grupe musculare sau .Cap. atingerea călcâiului cu solul comandă prin stimulare electrică funcţională contracţia musculaturii dorsi-flexoare a piciorului cu realizarea înaintării. 9 Recuperarea mediealăîn suferinţele neurologice nervul peroneu. ca pacientul să meargă.

pe fibrele nociceptive în spasticitatea de flexori la pacienţii cu mielopatie incompletă. pentru a obţine efectele antispastice. Se utilizează tehnici neuro-inusculare de facilitare proprioceptivă. baclofen sau dantrolene sodium.încercarea de echilibrare a tonusului pe grupele musculare agoniste. cum ar fi: . Acţionează ţintit. unde se cumulează efectul antispastic şi sedativ. care pot complica evoluţia bolnavului şi impun anumite restricţii ale programelor de recuperare. compresiuni. fracturi sau luxaţii. telurica încercând o reducere selectivă a spasticităţii pe un anumit grup muscular. .în cadrul diatezei toxice (exemplu: neuropatia etilică sau diabetică). . . Concomitent se va ţine cont de nivelul funcţional cardiovascular şi respirator şi tulburările circulatorii. Recuperare Medicală aite segmente spinale.4. Recuperarea specifică în afectări neurologice periferice Din punct de vedere etiologic. 174 m -Vi . sau postchirurgical.ameliorarea spasticităţii. necesitând un control repetat prin reajustarea unităţilor de stimulare şi adaptarea parametrilor. Din punct de vedere al terapiei fizical-kineto. scleroză multiplă.tăieturi.afectări neurologice periferice secundare în boli de sistem (poliartrita reumatoidă). In afară de aceste metode se foloseşte tratament medicamentos specific pentru spasticitate: diazepam. smulgeri. cu programe de kinetoterapie în apă şi/sau mobilizare asistată la sală. afecţiunile neurologice periferice pot fi determinate de multiple cauze. contuzii forte. In practică această metodă este mai dificil de realizat. în prezent câştigă teren baclofenul şi dantrolene sodium.Wi Adriana-Sarnh Nica 11 rv -| i ¡ .infecţiile de diverse etiologii. dar temporar. prin care se urmăresc concomitent: .posttraumatic . în afară de terapia medicamentoasă prezentată. în spasticitatea accentuată se utilizează şi blocajul chimic de nervi periferici prin injectarea punctului motor. Diazepamui este cel mai frecvent folosit în controlul spasticităţii din: hemiplegie^ traumatisme medulare. 9. Trebuie să se asocieze permanent şi telurici de relaxare în cadrul psihoterapiei.stimularea troficităţii tisulare. .întreţinerea mobilităţii articulare. . .antagoniste. se asociază masajul cu gheaţă.

neuropatii prin degenerare axonală (iniţial este interesat axonul).se referă la situaţia posttraumatică în care din punct de vedere anatomo-patologic se constată compresie importantă a unui segment de nerv. . Afectarea tecii de mielină modifică viteza de conducere prin nerv.Sottas. Degenerarea axonală Afectarea nervului până la axon este secundară interesării tecii de mielină. apare degenerescenţâ waleriană. cu „restitutio ad integrum” (3-9 luni). cu nivel funcţional parţial recuperat. Axonotmezis . Demielinizare a segmentară Iniţial. Neurotmezis defineşte secţionarea completă a nervului. neuropatía periferică diabetică.Cap. cum ar fi compresia unui nerv în aparatul gipsat sau prin poziţia monotonă prelungită pe masa de operaţie (paralizie de nerv sciatic popliteu extern. Se procedează la decompresie. Cât timp teaca de mielină a nervului rămâne intactă. până la primul nod Ranvier. Degenerarea axonală de tip primar poate apare după intoxicaţii cu: alcool. thaliu. paralizie de nerv sciatic sau nerv femural). blocajul conducerii nervoase dispare în câteva luni. cu modificarea diametrului şi modificări intraneurale. Degenerescenţâ este 175 . Cele două capete ale nervului se retracta. neuropatia Dejerine. Este o modificare anatomopatologică reversibilă. vincristină. refacerea se realizează imperfect. cât timp axonul încă funcţionează.conducerea nervoasă este întreruptă în zona traumatismului. suferinţa se regăseşte în: sindromul Guillain-Barre. Din punct de vedere fiziopatologic neuropatiile se împart în două categorii: . arsenic. decelată prin EMG. întârziat (1-2 ani). uneori fiind necesară intervenţia chirurgicală sub microscop. conducerea nervoasă se menţine în parametri normali sau apropiaţi de normal. 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice .iatrogen.neuropatii prin demielinizare segmentară (iniţial este afectată teaca de mielină). dar compresia este insuficientă pentru a produce degenerescenţâ waleriană. acest tip de neuropatii sunt detenninate de afectarea mielinei care acoperă nervul. Neuropraxia .

de. până la secţiunea completă cu paralizie severă. axonul va creşte către zona distală.cu aproximativ 2 cm pe lună.Cap. Afectarea neurologică periferică are grade diferite. 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice reversibilă dacă se realizează rapid neurorafia. 176 . la simpla siderare nervoasă de axon.

iniţial apare paralizia. sunt semnalate paralizii periferice de tip „a frigore“. cât şi tulburările trofice secundare la nivel muscular şi pe structurile conjunctive de vecinătate. pe când afectarea structurală anatomo-patoiogică (axonotmezis şi neurotmezis) se corectează parţial. . clinic . Evaluarea afectării'nervilor periferici Bilanţul clinico-funeţional în afectările de nervi periferici pune în evidenţă: . vezi capitolul Kinetoterapie). tabloul clinic şi oferind posibilitatea de urmărire obiectivă a procesului de reinervare. termică. Din acest punct de vedere în plan funcţional urmărim atât deficitul senzitiv. necesitând un program prelungit de recuperare. motor. siderarea nervoasă axonală se corectează progresiv spontan şi nu lasă sechele. .modificări de reflexe osleo-tendinoase (hipo/ areflexie osteo- tendinoasă). . Din punct de vedere al deficitului motor.se poate modifica tabloul clinic în prezenţa de: durere. se discută de originea traumatică.tulburări vegetative. care diferă ca durată de evoluţie şi disponibilităţile de recuperare. dureroasă. cele mai importante tulburări de sensibilitate sunt cele în care se pierde sensibilitatea de protecţie . dar relativ frecvent. . Alţii consideră că studiile de electrodiagnostic pot evidenţia reinervarea cu . Acest bilanţ se completează cu EMG.afectarea mobilităţii articulare (apreciată prin bilanţ articular). de presiune . reacţie isterică de conversie etc. astenie marcată.Adriana Saraii Nica Recuperare Medicală în toate cele trei cazuri.29 de zile înaintea apariţiei primelor semne clinice de reinervare (Ritchie). insomnie cronică. confirmând istoricul.deficitul motor (apreciat prin bilanţ muscular.sensibilitatea dureroasă şi termică.reactivitatea psiho-afectivă . . dar şi obiectiv). depresie.tulburări trofice. de tip neurogen sau pe fondul altor patologii. Recuperarea funcţională în paraliziile faciale în paraliziile faciale de tip periferic.tulburările de sensibilitate. Majoritatea autorilor consideră că recuperarea clinică o precede pe cea electrică. . Prin poziţia particulară şi importanţa elementelor funcţionale . decelându-se prin teste speciale (cu caracter subiectiv. . hipo sau anestezie pentru diferite categorii de sensibilitate: tactilă. care identifică dettervarea musculară şi localizează leziunea. vibraţie.

9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice 176 J frQfvurv ^SoAt ecvecU <X u»AU 1 Q C>AADI_cţrui? ci $ .Cap.jfoviv f • V .

particularităţile de reacţie ale pacientului. . aplicarea de parafină.tipul de durere.4 şedinţe/zi. Aspeete de recuperare în paralizii de plex brahial Din punct de vedere etiologic. . hematom sau reacţii locale musculo-capsuloortofonie.modificările secundare somatice pe lanţul membrului superior. specific pentru musculatura feţei. se impune intervenţia corectoare prin chirurgie plastică (neurorafie sau grefa de nerv'). iradierea şi fenomenele asociate. folosind curentul exponenţial de ioasă frecvenţă pe grapele musculare afectate.ejectrostimulare. oblicul extern şi drept superior ocular. mai rar de cauză medicală (metastaze ganglionare). orbicular al buzelor. Fiind vorba de paralizia musculaturii mimicii şi a filetelor nervoase implicate în masticaţie şi vorbire (muşchiul sprâncenos.chirurgicală sau a chirurgului plastician pentru degajare şi refacerea traseului v h\ ^ wok'co $ G% V . 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice de la nivelul feţei. topografia. fie prin interesare secundară (compresie prin edem. cât şi funcţională. naso-genian. Se asociază masajul cu efecte analgetice şi vasculotrope. .Cap. . se solicită intervenţia ortopedico. . complex. mentoilier). în cazul în care se constată o compresie severă sau întrerupere a structurii nervoase. fie cu elongaţie de plex (întindere progresivă sau ruptură bruscă prin traumatism direct). şedinţe de psihoterapie şi cazuri ortopedice. . . medicamentos şi fizical-kineto de recuperare. postraumatice. Trebuie să se stabilească cinematic integritatea al pachetelor vasculo-nervoase şi să se noteze cu precizie tulburările trofice toate aceste elemente reprezentând elemente de prognostic privind evoluţia atât clinică. în situaţiile de afectare postraumatică de tip neurotmezis.deficitul motor. orbicular al pleoapelor. Dintre situaţiile postraumatice cele mai frecvente sunt fracturile de umăr. acest tip de paralizie necesită un tratament particular.caracterul. în 2 . programul de recuperare impune utilizarea de: .. Bilanţul clinico-funcţional iniţial trebuie să precizeze.un program de kinetoterapie. fără a obosi grupe musculare. cele mai frecvente cazuri sunt ligamentare).gradul de afectare al sensibilităţii.

indiferent de etiologia denervării. Primele semne ale regenerării nervoase apar la 25-30 de zile de la traumatism.Cap. 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice nervos (sub microscop electronic). Regenerarea nervoasă este cu atât.mai rapidă cu cât -new r "v\&i *VHOCi L/Mi l&k ^Ovyfpra C8 E'tok V .

abducţia 60°. care corespunde stării de echilibru a grupelor musculare periarticulare.rotaţie 0°. Durata totală a procesului de reinervare este de 6-15 luni. putând fi datorată unor factori Icjcali bicatric^allficalus 'bso's etc. Revenirea sensibilităţiij' se face gradat: iniţial sensibilitatea dureroasă. ea începe la rădăcina membrului unde unităţile motorii sunt mai mari şi se continuă distal. frecvent incomplet. cât şi de întreţinere a structurilor moi la nivelul umărului. metodă de terapie posturală cu efect antialgic. sau programe de mobilizare activă. dependent de nivelul leziunii în care se prezintă elemente combinate de neurologie periferică şi ortopedică. Prezenţa semnului Tinel peste 2 ani indică o vindecare incompletă. Durerea la presiune în zona leziunii nervoase nu are aceeaşi semnificaţie. pe muşchii cu unităţi motorii mici. Semnul Tinel evidenţiază senzaţia dată de neurofibrilele regenerate dar nemielinizate. de combatere a edemului distal. termică la rece. Pacientul are o atitudine particulară cu braţul în abducţie şi cotul flectat (atitudine autoprotectivă. apoi sensibilitatea tactilă.antepulsia 45°. . De aceea. în 178 . se va utiliza o atelă de abducţie pentru braţ.. . dar şi prin insuficienţă musculară şi durere). Poziţia funcţională a umărului. Se va întreţine mobilizarea articulară pe tot lanţul cinematic al trenului superior. pentru a preveni organizarea fibroasă şi retractura. care-execută mişcări de fineţe. Sensibilitatea complexă de tip discriminare tactilă sau stereognozia revin tardiv. Revenirea motorie precede revenirea sensibilităţii. folosind programe de mobilizare activă pe segmentele care au răspuns muscular satisfăcător.asistată sau pasivă.Recuperare Medicală Adriíiua Surati Nica leziunea este mai periferică. Tratamentul brahial sechelelor într-o paralizie de plex Adesea se prezintă cu un tablou polimorf. Orteza de abducţie se compune dintr-o atelă laterală. termica la cald. care susţine membrul superior într-o poziţie funcţională la nivelul umărului şi combate edemul distal. este: .

atât cotidiene cât şi profesionale. Când paralizia este severă şi definitivă. se vor utiliza: eiectrostimularea pe musculatura denervată. curent diadinamic.electroterapie (curent galvanic. Progresiv se introduce programul de ergoterapie în vederea refacerii gestualităţii cotidiene. Inclusiv şi în cazul soluţiilor chirurgicale pacientul va trebui să beneficieze de un program de recuperare pe restantul funcţional şi câştig de gestualitate pe membrul controlateral.musculară proprioceptivă (întinderi musculare). folosind tehnici de facilitare neuro. baie de lumină locală. curent de medie frecvenţă. ultrasunet). Fenomenele dureroase care acompaniază celelalte elemente fiziopatologice pot fi controlate. . reprezintă un handicap pentru care se pot folosi: fie orteza funcţională. ea este în acelaşi timp sensibilă şi puternică. dezvoltarea unei contracţii puternice în muşchi de valoare 2 are valoare de facilitare a contracţiei muşchilor sinergici de valoare mai mică. crioterapie local. poate chiar doi. In cazul deficitului motor cu aspecte de pareza sau paralizie. depăşeşte un an.masaj de tip clasic sau masaj reflex. unde scurte. proteză). Recuperarea este lungă. crioterapie.Cap. sau alte soluţii ortopedico-chirurgicale (amputaţie. Ea prezintă o serie de particularităţi anatomofuncţionale care îi conferă calităţi şi disponibilităţi aproape contradictorii. . magnetodiaflux.periere. ameliorate prin terapie mixtă medicamentoasă şi factori fizicali de tipul: . . cu o mobilitate deosebită.teroioterapie locală (aplicaţie de parafină. unde scurte. Reflectând personalitatea fiecăruia.programe diferenţiate de solicitare şi ¡stimulare de kinetoterapie. prin sistemul pluriarticular delicat pe care îl programează de o 179 .tehnici de facilitare proprioceptivă . . parametrii de electrostimulare se apreciează în funcţie de rezultatele bilanţului muscular. fie intervenţii chirurgicale de blocare a articulaţiei scapulo-humerale. EMG şi răspunsul direct al pacientului la aplicaţia de curent exponenţial. ultrasunet). tapotaj. 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice funcţie de deficitul motor. Paralizii la nivelul mâinii Mâna este implicată în toate gesturile.

în şanţul de torsiune al humerusului („paralizia îndrăgostiţilor“). vascular. . vitaminoterapie. In afară de etiologia postraumatică mâna poate fi afectată şi în alte categorii de patologie (neurologic. electrostimulare.. Paralizia de nerv radial: Poate fi determinată de diferite situaţii de compresie. fie prin afectare directă (cazul diverselor suferinţe postraumatice cu interesarea unui sector sau a întregii mâini). I . topografia leziunii. reumatismal.întreţinerea mobilităţii articulare.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală manieră rapidă. \ ~ orteză statică şi dinamică. Din punct de vedere al interesării neurologice. Acest sector somatic este în acelaşi timp şi vulnerabil.la nivel axilar (paralizia cârjarilor). alcolism. realizând în final complicatele pense şi diversele tipuri de prehensiune. mâna prezintă tablouri clinice variate. şi. de la distanţă (algoneurodistrofia).).în zona muşchiului scurt supinator (sindromul supinator). j . sau de compresie în canal -„entrapment syndrom”.absentă. endocrin). prin mobilizări libere de flexie/extensie şi pronaţie/supinaţie. deficit de vitamina B etc. în funcţie de nivelul leziunii. . se descriu frecvent sindroamele de tunel. .pe Jaţa . 1. . Oextensia pumnului.întreruperea consumului de alcool.dorsală a antebraţului şi . abilă şi precisă în diferitele secvenţe de mobilizare.exerciţii de întindere musculară. sau ca reacţie secundară postraurnatică. [ Tratament:] . a căror etiologie este incomplet elucidată. Clinic: - este afectată forţa. degetelbr şi a policelui. în funcţie de nervul interesat. cu topografie diferită: . metabolic. care să combată tendinţa la retracţie a flexorilor şi să asigure o utilizare convenabilă a mâinii..hipo/anestezie.. ~ ~ ’ ~ —. 180 .muşchiului triceps. Frecvent se constată abuz de alcoofjnenţionându-se importanţa terenului metabolic modificat (diabet.mâinii în teritoriul nefvu!ui_radial.

.A:exerciţii de creştere a. - Clinic. pe muşchii inervaţi de nervul median. semnul Froment pozitiv. fondul ereditar. 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice “2. . prin variante anatomice.«¿¿’program de terapie ocupatională. deficit motor. forţei pentru muşchii intrinseci ai mâinii. .secundar. de la traumatism la boli de sistem şi o formă des semnalată este sindromul de tunel carpian. fie prin afectarea în şanţul pisiform. •£> combaterea contracturilor prin aplicaţii locale calde (parafină).Cap.modificări ale conducerii motorii sau senzoriale pe 181 . muşchii intrinseci ai mâinii (exceptând muşchii intrinseci inervaţi de nervul median.extensie de cot. Paralizia de nerv median Apare în context variat. EMG . £jorteză pentru muşchii lombricali. mai ales la femei (în literatură s-a semnalat că în 15% din cazuri. de obicei la nivelul mâinii dominante. . uneori bilateral. Paralizia de nerv cubital ( (jL-bffcQ-') Poate apare fie prin afectarea la nivelul olecranului. se deceleză: parestezii nocturne la nivelul mâinii. Acesta este frecvent întâlnit. compresia cotului. durere. într-o poziţie monotonă prelungită sau dizlocarea nervului din şanţul olecranian prin flexie . Clinic: hipo/anestezie pe marginea cubitală a mîinii şi degetul IV şi V. întreţinerea mobilităţii articulare. scurt abductor al policelui şi opozant police). mobilizări articulare şi întinderi passive: '• . Tratament’" 7 uneori necesită intervenţie chirurgicală.posttraumatic (fractură de pumn cu imobilizare prelungită).afecţiuni de ţesut conjunctiv (poliartrita reumatoidă). .. corecţia hiperextensiei la degetul IV şi V în articulaţiile metacarpofalangiene. deficit motor pe muşchiul flexor ulnar al carpului. apare în perioada sarcinii şi dispare după naştere). semnul Ting] prezent. -tulburări metabolice. semnul Phalen şi Tinel prezente. determină compresia nervului median. cauzele fiind parţial decelate: idiopatic. 3. fiind determinată de traumatismul direct al cotului.

182 . pentru degajarea nervului. - program de recuperare. masaj etc.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală traiectul nervului median. - chirurgical.ortezare: -terapie medicamentoasă de tipul: analgetic. prin program de terapie ocupaţională. - corectarea şi ameliorarea tulburărilor de sensibilitate.). utilizând terapie fizicală (TENS. cu obiectivele: - ameliorarea şi controlul durerii. Tratamentul: . antiinflamator nesteroidian sau infiltraţie cu preparat cortizonic în tunelul carpian. ultrasunet. în caz de compresie marcată.

pentru prevenirea apariţiei algoneurodistrofiei. şi opoziţia policelui.durere cu caracter nevralgic pe traiectul nervului sciatic.musculare deficitare neurogen. 7cateterizare venoasă sau arterială. Tratamentul: . . prin electrostimulare exponenţial. apoi program de recuperare. băi contrastante şi kinetoterapie (exerciţii de mobilizare articulară). în special pe abducţia. iniţial. fesiere. 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice fcjeíacerea iorţei musculare. . pe grupele. masaj). 6după hiperextensie prelungită de şold. prin proceduri cu caracter reflex (ultrasunet.deficit motor variabil.Cap.. 5Paralizia de nerv femural Poate apare prin: p afectarea ligamentului inghinal posttraumatic.în caz de fractură. Clinic se identifică: . 183 . . . imobilizarea focarului de fractură şi repaos absolut la pat. masaj clasic. deficitul putând fi de la pareză frustă la paralizie. Paralizia de iierv sciatic Poate apare după injecţii intramusculare incorect efectuate. - selectivă 567 de “ tip ~ ameliorarea tulburărilor trofice şi combaterea hipersimpaticotoniei. . formaţiuni compresive sau posttraumatic.. care-ţin de contextul apariţiei suferinţei şi de topografie. 1- după intervenţii chirurgicale abdominale prelungite (postlitotomie).„pentru ischlogambieri şi grupele musculare la nivel gambier. toaleta chirurgicală.uneori tulburări de sensibilitate.post-injectită sau flegmon fesier.în sindromul de piriform: terapie medicamentoasă analgeticâ. reacţii inflamatorii. '“adoptarea ’ unor poziţii particulare.. Paralizii la nivelul membrului inferior 4.

crioterapie) şi kinetoterapie (mobilizări I articulare şold. gleznă. l curent de medie frecvenţă. exerciţii de întindere musculară I (streeh). .Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală i antiinflamatoare nesteroidiană. genunchi. asociind terapie fizicală (ultrasunet. masaj.în caz de paralizie a musculaturii dorsiflexoare se indică orteză de 184 . asUplizare). f .

9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice Clinic: .hipo/anestezie cutanaţată j>e faţa anterioară a coapsei şi medială a gambei (1/3 superior)./ pedalare la bicicletă. Clinic: . ~~~ —• . . extensor comun dorsiflexiei plantare şi inversiei (nu poate sta pe călcâie). în cazul unui traumatism.iJ Tratamentul: ’’ . . .felicit motor de muşchi cvadriceps.durere pe traiectul nervului . kinetoterapie \ pentru mobilizarea articulară.orteză dinamică de genunchi. hidrokinetpterapie pentru solicitare musculară prograsivă şi solicitare cu încărcare moderată.faţa antero-laterală a gambei şi 1 faţă dorsală a piciorului.tfaumatic. .Cap. formaţiunile de compresie. urmat de imposibilitatea ortostatismului prelungit şi urcatul/coborâtul scărilor.terapie medicamentoasă analgetică antiinflamatorie nesteroidiană. se urmăresc zonele de contact prelungit la pacientul imobilizat la pat. cautându-se: focarele de infecţie. pentru a susţine genunchiul în extensie şi a facilita verticalizarea şi mersul. . TrâSmMEuTT' “~~J se identifică cauza paraliziei. .utilizarea de cârjă brahială sau canadiană. ' -"deficit”motor pentru muşchii: tibial anterior. Paralizia de nerv peroneu (sciatic popliteu extern) Cel mai frecvent apare după poziţie prelungită de încrucişare a picioreior.iniţial se apreciază factorii cauzali. la pacienţii dependenţi de pat cu şoldul în rotaţie externă prelungită sau post. . uneori este nevoie de intervenţie chirurgicală de.' ex erei ţii de. 6.hipo/areflexie pentru reflexul rotulian. R_-(0 ^ . în cazul unei paralizii severe. degajare a nervului sau de refacere a traseului (neurorafie).recuperarea în faza iniţială utilizează electrostimulare. se apreciază integritatea oaselor şi părţilor moi în caz de traumatism. schimbându-se periodic poziţiile şi asociind posturarea şi suporturi proiective.corecţie ortopedico-chirurgicală de stabilizare a genunchiului. prin compresia nervului la nivelul capului peroneu.

9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice degete. cu . extensor propriu imposibilitatea realizării haluce şi peronieri.Cap.

electrostimulare pe musculatura denervată.iunetoterapie'..rare spr. : i 9S1 Recuperarea Aspecie generale ~ pacientului cu hemiplegie/hemipareză~ ' ' Tablou clinic.crioterapie).r.exerciţii de întreţinere a mobilităţii articulare şi de întindere pentru muşchiul tricepş sural (şilendonul ahilian. terapie fizicală cuefect analgetic (TENS.. ■ "'f " T ' .electrostimulare pemusculatura^ denervată.ial_care va fi instituit precoce. masaj. orteză dinamică pentru a facilita mersul. V. asociate sau nu cu: tulburări de orientare temporo-spaţială. în cazul compresiei nervului tibial în tunelul tarsian. picior pentru a facilita mersul.Recuperare Medicală Adriana Sarah Nica . parafină lombar) -existând' riscul dezvoltării algoneurodistrofiei. prezentând un tablou clinic care se instituie i) în mai multe ore sau zile. \ . e» TUQ Tratamentul: - chirurgical. - datorită prezenţei fibrelor vegetative simpatice (şi a unui teren predispozant) există riscul ..} 184 . care apare cel mai frecvent după accidentul vascular cerebral (AVC sau „stroke syndrome”) necesită un program de re. Clinic: - durere spontană şi la mers pe traiectul nervului. vasculotrop şi simpaticolitic (ultrasunet. prin traumatismele de gleznă (fracturi şi entorse).ortezâde'gleznăsi. Dintre cauzele mai des întâlnite sunt semnalate: / ^tromboza cerebrală. Paralizia de nerv tibial (sciatic popliteu intern) . ^ « .Ţ$r*Xf dezvoltărnjdgonşitfodi&ţHifîei^^(»¿<¿**2?**‘cr - hipo/areflexie a reflexului|hihan.1 . survenind adesea după perioade de inactivitate. la trezire. . când pacientul sesizează tulburări motorii) întinse.se prezintă frecvent în sindromul de tunel tarsian.jcum ar fi matinal.qipp. - deficit motor cu imposibilitatea ridicării pe vârfuri. exerciţii de ■ rnolrillzare articulară şi solicitare musculară în apă (hidrokinetoterapie). utilizând curentul '■ exponenţial.şi î^njetoferapie de Nmobilizare articulară. J 7. mers.

asociind i) 185 .Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală .hemoragia intracerebrală sau subarahnoidiană. se instalează de obicei brutal şi legată de solicitare fizică sau alte categorii de stres.

vorbirea.Cap. ^Astfel.' Odată cu dezvoltarea accidentului vascular se instalează o disfuncţie temporară sau definitivă în aria dependentă de zona motorie afectată. . accidentul vascular stâng^ deterniină hemiplegie dreaptă..'afectarea motorie şi direct legal de aspectele de recuperare pentru aceasta. \ ar putea fi controlaţi şi corectaţi prin educarea populaţiei. accidentul vascular hemoragie are cel mai mare risc de mortalitate în prima lună. corectarea j dietei şi un program corespunzător de kineto-profilaxie şi terapie. respectiv înţelegerea materialului verbal.Factorul dg risc cel mai frecvent care contribuie nefavorabil la evolutilTAVC eşte^hipertensiune arterialăj Riscul de infarct cerebral creşte cu circa 30% la fiecare 10 mrnHgi de creştere diastolică şi sistolică a tensiunii arteriale.trombembolisimil sau alte cauze de embolie. cu atât mai mult dacă pacientul prezintă şi a o_suferinţă cardio-vasculară. se menţionează apariţia unui tedem periferic dificil de controlat. cititul şi scrisul.In acest sens în programul de recuperare se vor fblosf alté modalităţi de comunicare şi de .derea capacităţii de a interpreta sau a formula limbajul). diabetul zaharat şi obezitatea .urmăresc antrenarea.factori care. fumatul. mai rapid sub acţiunea tratamentului mixt - medicamentos1'fşjj- ffîtâiial-ijcinetor Secvenţele de recuperare . senzaţie de greaţăfşi>yărsături. care se retrage progresiv în următoarele 3-6 luni. Concomitent. . Evoluţia favorabilă clinico- funcţională este obţinută. cti. prezentând afazie~(scă.. iniţial. La pacient se bilanţează nivelul psiho-afectiv şi nivelul de integrare coriicală. se i. poate fi urmat de afectarea vorbirii şi hrobajului. J antistres. Dintre ceilalţi factori asociaţi frecvent cu AVC se menţionează hipercolesterolemia.pacientului pentru utilizarea funcţional şi restantului învăţarea unor tehnici-'ai a compensa şi a diminuaexemplu: pacientul învaţă să- şi desfăşoare activitâţilfe ciro jmSnă| sau schimbă mâna dominantă. se instalează de obicei brutal. 9 Recuperarea medicalii în suferinţele neurologice frecvent \ valori crescute ale tensiunii arteriale. Dintre aceste categorii etiologice. tabloul clinic completează prin cefalee intensă. Este o suferinţă care poate afecta toate formele de comunicare. spontan.

. pierzanduse disponibilităţile relaţionale normale.Cap. 9 Recuperarea medicalii în suferinţele neurologice reînvăţare a secvenţelor pierdute. Pacientul nu este capabil să vadă decât Deficitul de anumite vizual sau secvenţe spaţial din realitatea prezintă un mare înconjurătoare. Accidentul yasculag dregi determină probleme vizuale şi de integrare spaţială. handicap pentru recuperarea independenţei în gestica personală.

analizând modificările în sfera proprioceptivă (mai 1163 aspectele~Hîscriminatoni). cu implicarea treptată a pacientului.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală Programele de recuperare vor fi organizate în funcţie de caliza AVC şi topografia leziunilor neurologice. orteze). se realizează controlul iTperterfsiunii arteriale şi progresiv se instituie. frustrarea. ( 4) deficitul senzitiv. Programul de recuperare impune evaluarea clinicofuncţională a pacientului şi a potenţialului de răspuns la obiectivele generale. Complicaţii după AVC: ^a) Faza precoce: ^taza de decubit. cât şi a grupului socioprofesional din care provine pacientul. Astfel. programul de recuperare. iniţial. Aceste obiective trebuie stabilite realist. modificările fiziopatologice de tipul spasticitate.funcţional se va ţine cont de următorii parametrii: (_T) toleranţa la exerciţii. testând pacientul în diferite poziţii adoptate (poziţia sezând. în funcţie de răspunsul faţă de medicafie şi faţă de solicitarea la efort (adaptarea cardiorespiratorie). mobilizări pasive. iuria sau ostilitatea modifică gradul de cooperare şi de învăţare a programului de recuperare. prin Drograme asistate. apreciind gradul de deficit motor. cu solicitare fizică variabilă.. (^3) deficitul motor. retractura. integrarea corticală. sincinezii etc. nivelul de integrare corticală şi de memorizare. apoi ^active. de întreţinere somatică de tip pasiv ^>osturări. 186 . supravegheate. Pentru a stimula potenţialul pacientului la programul de recuperare. în cazul unui AVC hemoragie pe fundalul unei hipertensiuni arteriale. posibilităţile de comunicare. Este de reţinut că reacţiile emoţionale ale hemiplegicului influenţează controlul motor. (2) motivaţia corelată cu starea emoţională. în bilanţul clinico. tulburările de auz şi văz. contractura. Nivelul de depresie. etc) sau în mers apreciindu-se controlul echilibrului şi capacitatea de coordonare. (o) controlul postural. flexibil în funcţie de dinamica evoluţiei şi în realizarea lor este necesară atât participarea familiei. teama. ortostatism.

187 . infecţia de tract urinar. atelectazia pulmonară / pneumonia. 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice - retenţia/incontinenţa urinară sau fecală. tromboza venoaşă profundă.Cap.

şi pregătesc astfel terenul pentru programele specifice de recuperará' Când se conŞtată apariţia unor retracturi.menţinerea troficitătii structurilor somatice.îngrijirea tegumentului.tulburări de vorbire. r s . şi altele. neurornuscuiară. Ontreţinerea mobilităţii articulare.boluâvul în decubit lateral. care facilitează 188 . dependent. Primele obiective se realizeză prin mobilizări în pat. ameliorarea circulaţiei de întoarcere sau dezvoltarea unor poziţii vicioase. . . determină o stimulare.mână. iar pentru membrul superior. mâna plasată mai sus decât cotul. pernă sub trohanterian. pe o pernă. cu pernă sub cap. f .tulburări de focar (epilepsie). pernă în axilă cu braţul în abducţie la 60°-90°. . 4aşociind(^r)mobilizăriIe articulare segmentare. (jpRecuperarea de fază precoce Este faza în care cel mai frecvent pacientul este. cum ar fi flexum de cot sau degete.combaterea stazei de decubit. incapabil de cooperare. inconştient.durerea de tip central. în zona şoldului hemiplegie. încercând să refacă schemele de mişcare. 2-3 ore în timpul zilei^şţ)la 4 ore noaptea. cum ar fi retracţia palmară (în reflexul de apucare) se utilizează.bolnavul în decubit dorsal. i Aceste modalităţi terapeutice aparent banale. Se pot folosi ^următoarele tipuri de •PúSTU£¿ posturi: ** . Se asociază terapia posturală pentru combaterea stazei declive.spasticitate/contractură musculară. cu piciorul mai sus decât genunchiul. 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice . (^combaterea instalării poziţiilor vicioase. orteza de repaus pentru mână. L' . a contracturilor şi retracturilor. ¡ .sindromul umăr . sau rctracţie de tendón ahilian.Cap. schimbând poziţia corpului la cca. depresie. (JD) Faza tardivă: t. Această fază are în prim plan ca ^obiectivei. . relativ simple de executat.

urmărind scăderea tonusului flexorilor palmari. Se mai pot adopta posturi speciale folosind sprijinul pernei pentru braţ. picior şi genunchi. 189 . 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice întreţinerea balanţei musculare prin întindere prelungită.Cap.

patologie cu implicaţii importante atât local. Tulburări de tranzit digestiv şi urinar întrucât infecţiile de tract urinar complică evoluţia pacientului şi. pentru stimularea colonului. executată de o manieră autopasivă. se foloseşte un cateter extern uretral. La pacienţii cu un astfel de 1SS . care_previne sau corectează subluxatia gleno-humerală. în aceeaşi măsură parazitează programul de recuperare. de efectuată pacient şi la început ulterior de kinetoterapeut. combaterea y contracturilor musculare şi ^întreţinerea schemei de mişcare. indirect este interesată şi articulaţia glenohumerală.în mod special a articulaţiei scapulo-humerale.5 1/zi) poate favoriza infecţia urinară. trebuie luate toate măsurile de prevenire a acestui tip de infecţie. se pot folosi asociat factori medicanjentoşi.Adriana Saraii Nica Recuperare Medicală Exerciţiile de mobilizare în faza iniţială. schimbat zilnic la bărbat şi săptămânal la femei. ” Tromboflebita profundă Dintre pacienţii hemiplegiei există un procent semnificativ care au teren favorabil pentru suferinţele vasculare periferice şi în condiţiile de A. Dacă pacientul are incontinenţă urinară şi dacă sfincterul vezical este flasc. Prin mobilizarea pasivă se urmăreşte prevenirearedorii articulare.V. urmărindu-se urocultura repetată săptămânal. cu scăderea marcată a forţei I musculare. Aportul scăzut lichidian (mai puţin de 1. dietă cu fibre bogate în fibre vegetale şi factori terapeutici fi zi c b (terni ’^ o terap i e localăpnasaj stimulativ pe cadrul colic). asociindu-se şi mobilizările pasive pentru întreţinerea complexului articular al umărului dai. cât şi cu prognostic sever prin riscul embolie cardiovascular sau cerebral. Membrul superior trebuie susţinut prin atelă. cel mai sever afectată. risc crescut de coagulare. se realizează cateterizare intermitentă de 4 ori pe zi. Când l membrul superior este important afectat. Secundar ] afectării musculare şi tulburărilor în coiful rotatorilor se dezvoltă f s_ubluxatia_capulm humeral. t antideclivă.C. Dacă există retenţie de urină (glob vezical). în cazul constipaţiei. Se foloseşte mobilizarea învăţată pasivă. dezvoltând tromboflebita profundă.

compresa stimulentă Priessnitz local şi apoi ciorap elastic.Adriana Saraii Nica Recuperare Medicală tablou clinic. iniţial injectabil (5000 U/12 h heparină) apoi perorábase asociază posturi antideclive. se administrează tratament anticoăgulânt. 1SS .

Pentru combaterea acestor situaţii se poate utiliza drenajul postural respirator. extrem de dificilă. masaj şi tapotaj toracal kinetoterapie respiratoriei Vorbirea. datorită dependenţei bolnavului de personalul din jur şi în multe dintre situaţii dificultăţiilor reale de a mobiliza pacientul la pat din lipsa unei instruiri prealabile. sau de tip afazie (cel mai frecvent de tip motor). în cadrul programului de recuperare.Cap.participe mai activ la programul de recuperare fizica!- kineto şi de terapie ocupaţională. Ca particularitate datorită spasticitătii_pacientul va fi posturat în acele poziţii care scad.pulmonare şi a atelectaziei pulmonare. prin care nu se poate înţelege şi realiza limbajul şi starea psihică critică a pacientului fac relaţia "dintrebolnav cu mediu. continuându-se şi programul de logopedie şi psihoterapie. cu riscul dezvoltării proceselor bronho. va fi completat dc mobilizări repetata la mărginea patului. rostogolire. 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice îngrijirea respiratorie Repausul prelungit la pat in faza iniţială şi poziţia din decubit dorsal prelungită. structurile somatice afectate vor fi stimulate şif activate utilizând posturi corecte şi mişcări iniţial pasive. Programul de solicitare trebuie să fie un program de tip activ.' ' jProgramul de solicitare în pat va continua prin exerciţii de întSSfqere. ridicare în şezut. balansare şi reechilibrare. psiholog şi specialistul de recuperare. şi posturi de corecţie. jia 189 . Modificarea mecanicii ventilatorii favorizează acumularea de secreţii în alveole. apoi active. utiUzând diferite direcţii şi sensuri. exerciţii de. Pentru aceste secvenţe fiziopatologice se apelează la un program combinat între logoped. dacă este necesar. QjjfRecuperarea în faza tardivă Programul de recuperare începe în momentul în care pacientul este capabil să . labilitatea emoţională şi integrarea psihică în mediu Tulburările de comunicare de tip dizartrie care fac exprimarea dificilă. în programe de solicitare repetată în timpul zilei. executate corect. sau inhibă spasticitatea. cu un anumifritm şi durată. în care se asociază mobilizările pasive şi active. verticalizare şi mers. pot induce pierderea mişcărilor respiratorii profunde.

exemplu din decubit lateral întoarcerea capului către partea afectată este folosită să inhibe membrul superior şi extensori pe i 190 spasticitatea muşchilor flexori pe .

. .exerciţii de întreţinere a mobilităţii articulare. 'Exerciţiile pasive şi apoi active în teritoriul afectat motor (hemiplegie. Stimularea senzitivo-senzorială având drept scop modularea răspunsurilor motorii. pumnul în extensie. progresi ve. compresiuni articulare. (f) ameliorarea şi controlul spasticităţii. hemipareză) trebuie introduse precoce încă din faza iniţială şi continuate în faza cronică. extensie. . prin întinderi blânde. v.'k-' t . Tehnicile de stimulare neuro-musculară proprioceptivă facilitează dezvoltarea capacităţii de mişcare. cu direcţia proximo-distală. i 191 . efectuându-se gradat ca solicitare (pentru a nu accentua spasticitateâ). tendinţa la dezechilibrare _iniţiază contracţii musculare în membrul superior (Bobathl: (T)exerciţii de antrenare a simetriei corpului. Mişcările pasive şi active încep la nivelul trunchiului. vibraţie etc. de echilibrare şi de adaptare posturală antigravitaţională. nuanţând-o. degetele IT-V în uşoară flexie cu policele în abducţie. în_ax. ¿r- rr -p ¿WJ? Recuperare Medicală membrul inferior. prin tapotaj uşor. _ stimulări tactile şi proprioccptive. corectând reflexele tonice anormale prin folosirea punctelor cheie (gâtul. prin împingeri uşoare ale trunchiului. unilaterale alterne şi/sau reciproce.tv -M Adriana Sarati Nica L^C LUM.^. prin activităţi bilaterale. în uşoară flexie sau. mobilizarea pasivă a tuturor articulaţiilor membrului superior. priza:1 fiind aplicată la extremitatea segmentului de mobilizat. ïty. continuă - 1 ■ cu umărul şi şoldul. stimulând concomitent controlul voluntar motor. Programul urmăreşte ?etacerea corectă pentru: reacţiile de mobilizare.• fo <v r*-' ^ . centura scapulară şi pelvină. coloana vertebrală. degetele) şi a tehnicilor de facilitare (Kabat). In ţ faza * post-acuta^ când pacientul se poate ridica în şezut se indică: (^pfexerciţii de redresare şi echilibru. «X.

ce asociază deficitul motor predominant Cuprinde următoarele etape: tardivă:» ______ în faza precoce(perioa<foflascăWindică: ** posturarea corectă a membrului superior: braţul în abductie la 45°.„Hemiplegia nu antrenează un simplu deficit motor ci o tulburare complexă a comenzii voluntare. cotul. i 192 .

pentru ameliorarea mersului# echilibrarea comenzilor pe grupele musculare agomst-antagoniste. Yu u. C-nUo no^ÎA-xd âl COtAuJu^ 0^ cC*h* isvet Ml 'U UipwloirJ (o< . . / mm^emasaBsmmy.repartiţia şi intensitatea spasticităţii. păstrând poziţia corectă a capului. peronierii.¡j ff)&7Îd ./ \ ‘ Cap.corectarea sincinezi ilor. cu apariţia de flexum de şold şi genunchjfşT)/ar equin plantar. urmate de contracţia musculaturii gâtului. pentru stimularea reflexelor labirintice. cu sprijin lateral. Inffaza post-acută:l Odată cu instalarea spasticităţii pacientul este verticalizat şi se recâştigă echilibrul vertical. 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice pc niusculatuici intrinsecă a mâinii şi pe extensori. f*®8® . care debutează la muşchii adductori ai coapsei şi cvadriceps./^> ^0*€ oc*o'fcMOlo~11.w { f . flexia şi adducţia policelui”. extensorul comun al degetelor. flexorii genunchiului. cât şi pentru combaterea redorilor tipice. ife In cazul membrului inferior. sunt parţial respectaţi muşchii ischiogambiern . muşchii care rămân deficitari sunt fesierul mjlociu şi mic.{z«ic r / L “■ — ^ ■ . mobilizări pasive atât pentru întreţinerea structurilor articulare şi periarticulare. mâinii este legat de topografia leziunilor şi de prezenţa tulburărilor de sensibilitate profundă.Q. dorsiflexorii plantari. Pentru aceasta se utilizează exerciţii de schimbare a poziţiei . v ¿> loijy/ A /} I • • / % J i A . a controlului motor şi a coordonării . Hi • f i A M l ÎLÎA i * X s t *. m I .sincineziile.deficitul motor. a prehensiunii. recuperarea pumnului şi mâinii hemiplegice reprezintă o problemă de recuperare extrem de dificil de soluţionat în multe dintre cazuri. înlfaza acută? flască. sincineziiie. Spasticitateafplus) deficitul motor au ca rezultat un grav dezechilibru al mâinii hemiplegîce cu antrenarea flexiei pumnului. o &«s (ofOt oi <oUui ^ Ar'"’. .şi degetelor. Pentru controlul spasticităţii şi ameliorarea deficitului in Î . unnărind aspectele funcţionale se institue: terapie posturală" ortezare. abductorii şi rotatorii interni ai şoldului. cei mai afectaţi sunt: psoas. mişcările de fineţe neputând fi recuperate.în cazul mâinii se va face de o manieră grosieră. Astfel. Realizarea penselor.. Bilanţul clînico-funcţional al membrului inferior evidenţiază: . Prognosticul recuperării. din decubit în semişezând.

Stadiile de recuperare ale mersului care sunt standardizate.motor se foloseşte tehnica Kabat. se desfăşoară astfel: . adaptată.stadiul I -ortostatism între bare paralele. in Î . respectiv diagonalele pentru membrele inferioare sau stimularea de tip bio-feedback.

unii dintre pacienţi de la mersul între bare paralele .stadiul DI. El are următoarele sarcini: ® monitorizează problemele de ordin medical ale pacientului şi tratamentul acestora * stabileşte prognosticul e menţine legătura cu pacienţii şi familiile lor • ia măsuri pentru reducerea factorilor de risc ® stabileşte etapele de tratament ® evaluează rezultatele obţinute şi ajustează tratamentul în funcţie de ele. trec la mersul cu baston. Programul de recuperare este conceput şi condus de către medicul specialist (recuperaţionist sau neurolog). Fiecare membru al echipei trebuie să-şi cunoască foarte 192 . dată fiind multitudinea suferinţelor pacienţilor. recuperarea este secundară ca importanţă tratamentului medicamentos de susţinere a funcţiilor vitale şi a celor cerebrale. - stadiul IV . In scurt timp.ureat-eoborât scările.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală . Recuperarea medicală precoce după accident vascular cerebral-Dr.stadiul II1 mers între bare paralele. De-a lungul timpului. ■ JU*. componenta recuperatorie devine rapid principala ţintă a tratamentului. Recuperarea postAVC necesită intervenţia unei echipe de profesionişti. Delia Cinteză I. 2. după instalarea accidentului vascular cerebral. însă. la pacienţii la care persistă diferite infirmităţi neurologice care determină incapacitate funcţională secundară. -f. 3.mers iară bare paralele. După unii autori (Kottke) este foarte important pentru un hemiplegie să meargă. care principii de formează baza recuperării post AVC: 1. aceste situaţii ţin de posibilitatea motorie a bolnavului şi de tehnica recuperatorului. Principii şi etape în perioada acută. aşa cum poate. Trecerea prin toate aceste stadii nu este obligatorie. . dar care se poate ameliora în timp. experienţa clinică şi trialurile clinice au permis stabilirea unor aplicare a metodelor de recuperare. se face în funcţie de caz. chiar cu o schemă săracă.

este doar sfârşitul începutului unei noi vieţi pentru individ şi familia acestuia. 7. Factorii psihosociali şi familiali au o importanţă foarte mare în evoluţia bolnavului. Iniţierea precoce favorabil a tratamentului prognosticul -influenţează pacienţilor. 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice bine atribuţiile şi posibilităţile de intervenţie. schematic. să găsească noi sensuri în viaţă. Recuperarea sechelarilor postAVC se desfăşoară. Tratamentul trebuie să aibă o intensitate suficient de mare pentru a permite obţinerea de câştiguri funcţionale. Pacientul şi familia trebuie educaţi în ceea ce priveşte boala. cum sunt contracturile sau sindromul de decondiţionare. pentru etape limitate de tratament. spre scopuri specifice pentru fiecare pacient în parte. la trei niveluri: faza întâi. Familia trebuie implicată în programul de tratament. 8. în care pacientul va trebui să facă faţă unor noi provocări. 9. bolnavul va fi învăţat să-şi compenseze deficitele şi să se adapteze prin metode alternative pentru achiziţionarea independenţei funcţionale optime. 5. 11.Cap. Fiecare etapă de tratament trebuie planificată din vreme. de fapt. întârzierea recuperării determină complicaţii nedorite. Intervenţiile terapeutice trebuie îndreptate. strategiile pentru maximizarea independenţei funcţionale 10. care necesită asistenţă de diferite intensităţi pentru mobilizare şi autoîngrijire şi sunt capabili fizic şi mental să înveţe şi să participe Ia un program de recuperare intensivă. 6. 4. dar. de recuperare acută sau precoce: include pacienţi cu risc moderat-mediu de instabilitate a funcţiilor vitale. Când infirmitatea nu mai poate fi modificată. Se desfăşoară în 193 . Recuperarea medicală presupune o abordare funcţională a pacientului. Externarea este privită adesea ea sfîrşitul programului de recuperare. factorii de risc. să stabilească noi întemeiaţii.

programe programe domiciliu. - s faza a treia se adresează pacienţilor stabili din punct de vedere medical. Ea începe imediat după manevrele de resuscitare şi prezervare a 194 . Este prescris de către medic. Se desfăşoară în unităţi spitaliceşti specializate pentru recuperarea subacută. intensitate şi implicare directă a medicului variabile. executîndu-se zilnic sau la 2-3 zile. care necesită asistenţă minimă pentru diferite activităţi. dar implicarea directă a acestuia este variabilă. Recuperarea accidentului vascular cerebral în perioada acută a acestuia în această perioadă. 11. de pentru Durata recuperare tratamentul programului în de ambulatoriu şi recuperare la este variabilă. Medicul va evalua bolnavul de 1-3 ori pe săptămînâ sau chiar o dată la 30 de zile în cazul programelor de terapie ocupaţională. Cuprinde programe de recuperare în spital. care necesită asistenţă pentru activităţile funcţionale şi pot avea limitări cognitive sau fizice care împiedică participarea Ia un program intensiv. de recuperare subacută. este recomandată pentru pacienţi cu risc minim de instabilitate medicală. el va evalua zilnic starea pacientului. care se intens în educarea pacientului şi a familiei. în primele zile şi chiar săptămâni după instalarea accidentului vascular cerebral. Recuperarea în perioada acută a accidentului vascular cerebral se confundă adesea cu îngrijirile de tip nursing. obiectivele tratamentului sunt: a oprirea deteriorării neurologice şi susţinerea funcţiilor vitale b prevenirea sau tratamentul complicaţiilor medicale generale c iniţierea tratamentului de recuperare. cu durată. implică - faza a daua. Cuprinde programe de recuperare subacută şi programe de terapie ocupaţională.Adriana Sarah Nica unităţi Recuperare Medicală spitaliceşti specializate pentru recuperare acută. Este executat de o echipă multidisciplinară sub conducerea medicului specialist de recuperare.

Cap. 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice vieţii. cpntinuînd cu fazele de recuperare postAVC deja descrise şi influenţînd semnificativ prognosticul funcţional al acesor pacienţi. 195 . majoritatea avînd rol preventiv. măsurile de reabilitare pot fi începute concomitent. Deşi diagnosticul şi tratamentul medicamentos reprezintă scopurile principale în acest moment. Reprezintă o parte integrantă a îngrjirii medicale a acestor pacienţi.

Alte consecinţe ale tulburărilor de deglutiţie sunt reprezentate de deshidratare şi denutriţie. Tratamentul disfagiei include posturare în poziţie ridicată. Iniţial. Pacienţii cu flacciditate au risc important de regurgitaţie şi aspiraţie bronşică. cu lichide de consistenţă crescută şi solide de consistenţă diminuată. 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice De exemplu. este important. modificarea dietei. Modificările de control sfincterian vezical sunt o regulă după AVC. sonda urinară este utilă mai ales pentru monitorizarea balanţei lichidelor. Cateterizarea intermitentă regulată este. fiind un factor de risc pentru prelungirea duratei de internare şi pentru o rată lentă a progresului funcţional (Finestone. postură adecvată cu schimbări frecvente ale poziţiei în pat. în primele zile după AVC. Black-Schaffer). la peste 40% dintre aceştia. în schimb riscul de infecţie urinară cu toate consecinţele cunoscute. cu incontinenţă urinară au un mai mare risc de a face escare de decubit. pacienţii cu deficit motor total. Malnutriţia este întîlnită la aproape jumătate dintre pacienţii admişi în programe de recuperare acută.50% dintre pacienţii cu AVC acut prezintă disfagie. putînd fi diagnosticată doar prin studiul videofluoroscopic al deglutiţiei. preferabilă sondei permanente. abilitatea de a înghiţi ar trebui evaluată cu atenţie înaintea reînceperii alimentaţiei naturale.Cap. cu modificări ale stării de conştientă. cu bărbia şi capul întoarse de partea paralizată. afecţiunea este silenţioasă. vezica urinară este hipotonă. {__In ultima vreme conceptul mobilizării precoce este . pentru că reflexul de micţiune reapare destul de rapid şi retenţia urinară este rareori o problemă. limitarea presiunilor la nivel sacrat. cu incontinenţă prin preaplin. chiar în condiţiile hrănirii pe sondă nasogastrică. stimulare termală prelungită pentru sensibilizarea reflexului de înhiţire. fără semne clinice. fesier şi calcanean. acestea trebuie scoase cit mai repede cu putinţă. Deshidratarea poate fi cauzată şi poate cauza un nivel mai scăzut al gradului de conştienţă. Chiar la pacienţii fără tulburare a stării de vigilenţă. 30 . program de exerciţii fizice pentru a creşte funcţionalitatea limbii şi buzelor şi adducţia corzilor vocale. (Roth). Dacă se foloseşte o sondă urinară sau cateter intravezical. Există strategii de prevenţie a acestora care presupun igienă adecvată. cu risc consecutiv de aspiraţie şi pneumonie.

aceasta fiind benefică pentru reducerea riscului de tromboflebită profundă. contracturi musculare. regurgitaţie gastroesofagiană. intoleranţă. Nu i os . escare. pneumonie de aspiraţie. la ortostatism.Cap.ce în ce mai mult agreat. 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice din_.

III. ) 1. Greshaw. DeLisa). autohrănire. instabilitatea cardiovascularăljDacă starea pacientului este stabilă. progresia semnelor neurologice.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală trebuie neglijat nici efectul-favorabil psihic asupra pacientului şi familiei sale. un. Evaluarea post accident vascular cerebral pentru includerea în programele de recuperare medicală ji. Elementele specifice ale mobilizării precoce a pacientului în faza acută a ĂVC sunt: schimbarea poziţiei în păT. comunicare. coma. funcţii cognitive suficient păstrate pentru a permite învăţarea j 5. mobilizarea ar trebui începută în primele 24 ~48 de ore de lamtemare ÎHomer. Un pacient 196 . deglutiţie ! 4. control sficterian. ‘. I ţ. activităţi de autoîngrjire. îmbrăcare parţială. incapacitate funcţională identificabilă la nivelul a cel puţin două dintre următoarele: mobilitate.'. toleranţă la efortul fizic suficientă pentru a efectua programul activ / 7. Cronologia introducerii acestor activităţi în programul zilnic al pacienţilor şi progresia lor depind de condiţia pacientului. sunt executate pasiv şi progresează. implicînd un număr mare de profesionişti este justificat atunci cînd pacientul are disfuncţii identificabile la nivelul mai multor arii de activitate. iniţial. Mobilizarea implică. '^Criteriile de admitere (într-un program de recuperare medicală sunt: .set de activităţi fizice care. Fenomenele care împiedică mobilizarea precoce sunt: hemoragia intracraniană. ţeluri terapeutice realizabile. abilitate de comunicare suficient păstrată pentru a permite colaborarea / 6. v Un program de recuperare adecvat. deficit neurologic semnificativ persistent 3. destul de rapid spre exerciţii ce impun participarea activă a pacientului. status neurologic stabil 2. trasferul în poziţie şezînd. capacitate de autoîngrijire..

Imediat după debutul AVC poate fi dificil de apreciat dacă pacientul are abilităţi cognitive şi de comunicare sau toleranţă fizică suficientă pentru a participa la un program de recuperare.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală cu disfuncţie izolată poate beneficia de recuperare. 197 . dar aceasta se realizează unidisciplinar. adesea în programe ambulatorii. în aceste condiţii poate fi utilă o scurtă perioadă de terapie pentru a determina statusul real al pacientului.

criterii definitive pentru predicţia evoluţiei. cu evoluţie relativ previzibilă. de altă cauză decît neurologică. întârzierea iniţierii recuperării medicale. stabilirea intensităţii tratamentului specific şi durata programului (curei) de recuperare. disfuncţia sfincteriană). lipsa suportului social. . însă. grupate sub forma unor indici sau scale de evaluare. informaţii despre statusui psihosocial. permit stabil iţea unui prognostic aproximativ de recuperare. despre locuinţă şi mediul în care se va întoarce la externare.. în acest moment. incontinenţa urinară peste 2 săptămâni. dar aceşti pacienţi sunt un grup heterogen. disfuncţia motorie anterioară AVC. deficit senzitiv sau vizual. Desigur. infirmitatea cognitivă.sul funcţional (stabilitatea medicală şi neurologică. Se pot însă identifica subgrupe de pacienţi sechelari după AVC. disfuncţiile respiratorii etc. cum ar fi bolile cardiovasculare. Ca: prezenţa leziunilor bilaterale sau a recurenţelor de AVC. Se impune astfel extinderea posibilităţilor de monitorizare şi îngrijire medicală complexă în aceste unităţi. tulburările de echilibru. sindrom de neglizare sever.Cap. gradul. situaţia familială. Au mai fost luaţi în considerare şi alţi factori. gradul de incapacitate funcţională. în funcţie de anumite variabile cheie: vârsta. aceste caracteristici. transferul bolnavilor în unităţi specializate de recuperare se face în stadii cît mai precoce. cînd ei prezintă încă probleme medicale nerezolvate. severitatea AVC (deficit motor sever persistent la 4 săptămână7T~statu. Un alt rol al specialistului recuperaţionist este acela de a stabili factorii de prognostic pentru reabilitarea funcţională. respectiv comorbidităţile mai importante. Stabilitatea medicală a pacientului a fost în mod tradiţional cerută la admiterea unui sechelar după AVC într-un program de recuperare. cu numeroase caracteristici şi interacţiuni între. 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice Este necesar ca evaluarea să cuprindă şi informaţii despre statusui medical general. de afectare a conştienţei. Toate aceste variabile. depresia. ar fi ideal să existe nişte. concomitenţa diabetului zaharat sau a bolilor cardiace. afazia globală. incapacităţile funcţionale anterioare.

Recuperarea medicală intervine şi în cadrul primei categorii prin măsuri specifice. fie că este vorba de o relaţie de determinism dintr-un sens în celălalt. Condiţia ca tensiunea arterială să fie stabilă este esenţială pentru admiterea într-un program de recuperare.34% pentru AVC ischemic şi de 48% după AVC hemoragic(Stewart). Metodologia de recuperare medicală post accident vascular cerebral. dar mai ales în refacerea infirmităţilor. este caracterizată prin: prezenţa complicaţiilor de ordin medical. Se descrie adesea decompensarea bolii cardiace în timpul recuperării post AVC.25%.Adriana Saraii Nica Recuperare Medicalii IV. precum şi asupra prognosticului funcţional al pacienţilor. calculată după formula: Pdiastolică +1/3 (Psistoiică-Pdiastolică) trebuie să fie 70 . a diferitelor infirmităţi neurologice. dar şi de supravieţuire. Complicaţii şi comorbidităţi. de recuperare precoce.100 mmHg. cum ar fi în cazul spasticităţii. •K . includ bolile cardiace şi diabetul zaharat. Ele au un impact negativ asupra supravieţuirii pe termen lung şi scurt. care este de 17 . aceste valori sunt bine tolerate de majoritatea pacienţilor. Riscul de recurenţă în primul an este de 12 . spontană. Mortalitatea în prima lună post 198 . care necesită intervenţie promptă în sensul prevenirii sau tratării şi refacerea. Bolile cardiace se asociază cu accidentul vascular cerebral în 75% din cazuri. trebuie să se ţină seama şi de riscul recurenţei AVC. Presiunea arterială medie. împiedicând participarea acestora la un program terapeutic comple. prin direcţionarea corectă a acestei refaceri sau chiar prin metode propriu-zise de tratament. asocierea DZ cu HTA creşte acest risc de 6 ori. I. fie că este doar o concomitenţă. Prezenţa sa dublează riscul de recidivă. Faza întâi. precum şi de riscul de deces în prima lună.<0^inşi:M^it^ţi]e#e'dîScai^. cu impact asupra prognosticului de recuperare. Diabetul zaharat se întâlneşte la 40% dintre pacienţii cu AVC.

8 ori mai mare faţă de nondiabetici. La cei cu DZ tip II.Adriana Saraii Nica Recuperare Medicalii AVC este de 1. echilibrarea glicemiei poate necesita administrarea de insulină. după instalarea AVC. unii dintre aceştia nu se mai întorc la tratamentul cu antidiabetice orale nici după un 199 .

distrofia simpatică reflexă. __________Clasificarea funcţională a actului micţional______ • micţiune normală • disfuncţie micţională prin hiperreflexie de detrusor • disfuncţie micţională prin areflexie de detrusor • disfuncţie micţională prin dissinergie detrusor-sfmcter La vârstnic trebuie să se ţină seama şi de contribuţia prostatei la obstrucţia fluxului urinar. pielonefrită. măsurarea fluxului urinar. encefalopatia toxică sau metabolică. hidronefroză. Tratamentul vezicii neurogene cuprinde tehnici . tulburările de somn. Rata de recuperare la sechelarii post AVC diabetici este mai lentă. înregistrarea activităţii sfincterului extern în timpul umplerii şi golirii. 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice an. Se poate determina. ' :: CD oi h p 1 i ciaţii 1 e ŢneldÎ icaîiefposibile în faza întâi a recuperării postAVC sunt aceleaşi din perioada acută a AVC: escarele. tromboza venoasă profundă. care precizează dacă există o tulburare de stocare sau golire a vezicii. tulburările de ventilaţie. CMG permite cateterizarea în momentul senzaţiei de vezică plină. durerea. Vezica neurogenă. poate avea consecinţe importante: infecţii ale tractului urinar. prin disfuncţie vezicală sau uretralâ. diminuarea fluxului urinar. CMG arată scăderea contracţiei detrusorului. convulsiile. lărgirea vezicii. calculoză renală sau vezicală. înregistrarea contracţiei detrusorului. astfel. prin cistometrografie (CMG). tulburările de deglutiţie. Mecanismul disfuncţiei urinare se poate aprecia măsurând reziduul vezical postmicţional prin: cateterizare transuretrală (risc de infecţie). incontinenţă urinară sau combinaţii. cel mai eficient. dificultăţi de integrare socială. depresia. dar rezultatele sun comparabile cu ale celor fără DZ. La diabetici. disfuncţiile sfmcteriene. tulburările metabolice. măsurarea complianţei vezicii. manifestată prin retenţie urinară. ultrasonografie sau.Cap. tipul de disfuncţie micţională.

cateterizare. 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice comportamentale. telurici chirurgicale. nicotinici şi muscarinici. Trebuie avut în vedere şi tratamentul corespunzător al infecţiei urinare (sau prevenţia ei) şi/sau al hipertrofiei de prostată(l20). .Cap. tratament medicamentos. tehnici de neurostimulare. beta-adrenergici. Tratamentul medicamentos utilizează substanţe cu efect pe receptorii alpha-adrenergici.

pe rădăcina anterioară. Disfuncţia intestinului gros poate consta din: incontinenţă de materii fecale. Blocanţii a-adrenergici'scad rezistenţa la flux. frecvente sau cu reziduu de peste 100 ml benefieiează de o combinaţie de medicaţie dnticblinergică şi autocateterizare intermitentă. 200 . Şi la bolnavii cu hipertrofie de prostată scad rezistenţa uretrală şi a colului vezical. mai ales Ia vârstnici (13 . trebuie menţionate şi toxina boţ'ulinică (utilizată în dissinergii) şi capsaicina (în instilaţiile intravezicaie). chiar dacă leziunea neurologică singură nu ar produce-o. Neuropatia diabetică suprapusă la bolnavii cu AVC cortical poate duce la incontinenţă fecală. intravaginală sau anală Tehnicile chirugicale sunt uilizate rar în practica zilnică. Cei cu leziuni medulare înalte prezintă incontinenţă fecală reflexă. Deşi rar folosite. Ele pot consta din sfincterotomie sau cistoplastie de creştere a capacităţii vezi cale. cu semnificaţie negativă pentru capacitate de recuperare funcţională a pacienţilor constipaţie .modificări de consistenţă a scaunului balonare. Tehnicile de neurostimulare sunt: stimularea fibrelor simpaice cu electrozi situaţi intradural. creşterea capacităţii de stocare a vezicii simularea fibrelor parasimpatice percutan. cu capacitate vezicală de stocare redusă beneficiază ddpâdmiiŞştijăre. Incontinenţa poate fi manifestă atunci când creşte presiunea intraabdominală sau poate fi continuă. Incontinenţa de maerii fecale poate apărea indiferent de nivelul leziunii SNC. Se obţine scăderea volumului rezidual.de: détrusor.47%). la acelaţi nivel stimularea peretelui vezical şi a planşeului pelvin pe cale percutană. Pacienţii cu leziuni corticale sau subcorticale prezintă incontinenţă fecală neurogenă. care scad ‘icontractilitatea vezicală şi cresc rezistenţa la flux.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală Pacienţii cu micţiuni imperioase. la nivel S2-S4. care poate răspunde la tratament. fără senzaţie. de anticolinergice sau antidepresive triciclice. cu scaune imperioase. 'Pacienţii cu hiperreflexie' .

fiind favorizate de prezenţa unor factori de risc. frecvenţa şi consistenţa scaunelor. iritante colonice de contact a căror utilizare necesită experienţă şi îndemânare. Aceste forţe duc la angularea vaselor de sânge intra. Aceste notificări sunt utile şi pentru pacienţii cu constipaţie.Cap. aşa se explică eritemul iniţial. favorizând maceraţia tegumentelor. Diferitele pulberi aplicate în scop terapeutic sau pentru masajul uscat nu protejează. tipul de dietă. medieaţia uzuală. Tratamentul constă în implicarea conştientă a pacienţilor în programele de reeducare a continenţei şi stabilirea unor modalităţi eficiente de comunicare. cu prognostic de recuperare foarte prost. cu favorizarea stazei circulatorii şi a tulburărilor de troficitate. Imposibilitatea de a controla incontinenţa anală impune folosirea pungii rectale. medicaţia anticolinergică. calcaneu.şi subdermice. fie incapacitatea de comunicare. mare trohanter. în apariţia căreia rolul principal îl joacă: inactivitatea fizică. se poate folosi stimularea digitală a sfincterului anal. abuzul de laxative în antecedente. stimulente colonice. aportul insuficient de fibre sau lichide. în afară de programele de conşientizare a actului de defecaţie. Forţele de frecare şi de forfecare la care este expus pacientul în timpul mobilizării pe lenjeria aspră determină maceraţii intraepidermice şi eroziuni ale tegumentului care are deja circulaţie compromisă datorită imobilizării. de asemenea. depresia. Incontinenţa anală persistentă indică fie injurie cerebrală difuză. cu stază capilară şi venulară. ci cresc frecarea. Scăderea acestor forţe de frecare şi forfecare poate preveni sau ajuta la 201 . care apar predominent la nivelul proeminenţelor osoase: occiput. sacru. scăzând şi mai mult fluxul sanghin local. se mai folosesc: alimente şi agenţi medicamenoşi care schimbă consistenţa materiilor fecale. nivelul de activitate fizică. aportul idediehide. Escarele sunt ulceraţii tegumentare de presiune sau decubit. care traduce o suferinţă celulară cu slab potenţial reversibil. în acest scop se notează: momentele zilei în care se produce emisia de fecale. 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice Se impune diagnosticul diferenţial atent cu diareea indusă de abuzul de antibiotice sau de infecţiile gastrointestinale.

tegumentul nu se şterge după curăţire. fără urme de iritanţi detergenţi menţinerea curată a tegumentului.agenţi lubrefianţi. doar la jumătate dintre ei tulburarea de deglutiţie este manifestă clinic. nervii cranieni V. Deglutida se realizează printr-un reflex polisinaptic care cuprinde: girusul precentral şi posteroinferior frontal. iod). lenjerie curată. Tratamentul escarelor este dificil şi de lungă durată. eventualele semne de însănătoşire. ganglionii bazali. nucleul solitar dintrunchi. Complicaţiile disfagiei sunt: aspiraţia în căile aeriene. X. Disfagia afectează supravieţuitorii după AVC în peste 60% dintre cazuri. aspectul marginilor.întoarcerea pacienţilor imobilizaţi la fiecare două ore utilizarea de perne şi saltele cu frecare redusă (cu apă sau aer) sunt contraindicate pulberile şi antibioticele locale se pot folosi filmele de poliuretan. EX. poate interesa oricare dintre fazele deglutiţiei. iară a folosi factori (apa oxigenată. cerebelul. a ţesutului necrotic. aspectul tegumentului adiacent.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală tratamentul escarelor.proeminenţele osoase . ci se tamponează. uşor * folosirea de perne sau dispozitive care evită sprijinirea pe . prezenţa şi tipul exudatului. Dacă evoluţia se complică cu osteomielită este necesară antibioticoterapia după biopsie şi cultură. VII. Se datorează disfuncţiei unuia. Tratamentul în primele stadii cuprinde: . neapretată. Clasificarea escarelor se face funcţie de profunzimea lor. căile corticobulbare bilaterale. în descrierea lor mai figurează: localizarea. Pentru stadiile 3 şi 4 se recomandă debridare şi administrare de antibiotic local. nucleul ambiguu.sau mai multor mecanisme prin care bolul alimentar este condus în esofag. dar îndepărtarea acestora poate leza tegumentul nou format Aceste măsuri se folosesc şi în scop preventiv. formaţia reticulată din trunchi. pneumonia de aspiraţie (în 20% 202 . de aceea prevenirea apariţiei lor este de preferat.

trebuie un diagnostic corect. cu identificarea problemelor de diagnostic diferenţial şi a asociaţiilor care pot agrava tulburarea de deglutiţie cauzată de leziunea neurologică: . leziuni unilaterale de fisură sylviană. Pentru a aplica un tratament eficient. sindrom pseudobulbär. deshidratarea. 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice dintre cazuri). leziuni pontomedulare. Jumătate dintre pacienţii cu deglutiţie defectuoasă prezintă aspiraţie.modificarea stării de conştienţă 203 .Cap. motiv pentru care evaluarea degluttiţiei este obligatorie la sechelarii post AVC. Semnele clinice ce sugerează disfagia sunt: modificarea timbrului vocii (voce răguşită. Disfagia neurogenă este mai frecventă la pacienţii cu AVC biemisferic. uscată). malnutriţia. afectarea reflexelor palatine şi faringiene. tuse scurtă după înghiţire.

învăţare şi de motivaţie Hipoperfuzia cerebrală apare mai ales în timpul mobilizării precoce. Prelungirea imobilizării creşte om . cu hipotensiune arterială şi hipoperfuzie focală periischemică accentuată modificarea presiunii sanghine posturale deshidratare respiraţie Valsalva în timpul exerciţiilor tratament antihipertensiv incorect Hipoperfuzia cerebrală şi hipotensiunea arterială determină intoleranţă la efort. 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice tulburări de atenţie - luşitori cronici dantură deficitară - candidoză orală traumatism laringian în urma intubaţiei control slab al poziţiei capului medicaţie anticoiinergică (scade secreţia salivară) traheostomă sau sondă nasogastrică în antecedente recente tulburări de motilitate esofagiană esofagită de reflux Tratamentul specific al disfagiei neurogene depinde de gradul de afectare a fiecărei etape a deglutiţiei şi de particularităţile pacientului. pacienţii cu disautonomie sau diabeticii cu neuropatie au risc mai mare de hipotensiune arterială.tulburări în autoreglarea fluxului sanguin cerebral şi a fluxului sanguin general. ameţeli. sincopă. înţelegere. Cauzele apariţiei ei sunt: . care. risc de cădere. la rândul ei. Pacienţii cu sindrom de decondiţionare. oboseală. confuzie. adică de gradul său de cunoştere. jumătate dintre aceştia prezentând forme subclinice de boală (trombi venoşi evidenţiaţi la nivelul membrului inferior paralizat în prima săptămână post AVC prin scanare radioizotopică). creşte riscul recurenţei AVC. Tromboza venoasă profundă (TFP) se întâlneşte la peste 50% dintre sechelarii postAVC. atenţie. care primesc medicamente ce favorizează depleţia volumului sanguin. tulburări ale funcţiilor superioare. mers dificil.Cap.

9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice riscul apariţiei TFP. om . Tratamentul medicamentos şi prin metode complementare a fost deja amintit.Cap. a cărei principală complicaţie este embolia pulmonră.

confuzi. apneici şi protriptilină sforăie. tendinite etc subluxaţie de umăr. tulburările de somn preexistente. cu anxietatea.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală Tulburările de somn cuprind inversarea ritmului circadian şi apneea de somn. Clinic. medicamente. alcool. după scheme stabilite pentru fiecare entitate în parte. Severitatea tulburării se asociază cu index funcţional Barthel scăzut la 3 şi la 6 luni. decontracurante. Sindromul apneei de somn poate de cauză centrală. antidepresive. fizioterapie (ŢENS. agenţi pentru controlul durerii cronice. antispastice etc). obstructiva sau mixtă. respiraţie în presiune pozitivă continuă sau manevre chirurgicale. Durerea la sechelarul post AVC poate avea numeroase cauze: - distrofie simpatică reflexă suferinţe reumatismale şi posttraumatice preexistente - traumatisme momentul instalării AVC: în fracturi nediagnosticate. cu ar fi ovuiopalatofaringoplastie în scopul scăderii obstrucţiei orofaringiene. spasme flexoare şi exttensoare - osteoporoză - escare sindrom postobstructiv venos Tratamentul medicamentoase cuprinde administrare (antiinflamatorii de substanţe nesteroidiene. entorse. (care Tratamentul creşte presupune activitatea administrare muşchilor de respiratori superiori). Éste întâlnit mai frecvent la cei cu disfuncţie bulbară sau cu encefalopatie toxică ori metabolică. Prima se asociază mai frecvent cu abuzul preexistent de simúlente. depresia. sindrom de impingement - neuropatie diabetică sau alcoolică durere de cauză centrală tracţiuni intempestive ale membrelor în timpul mobilizării - osificări heterotopice spasticitate: contracturi în poziţii vicioase. analgetice uzuale. capsulită retractilă. pacienţii sunt somnolenţi. alte forme de 204 .

Pentru durerea de cauză centrală din infarctul1 talamic. modificarea prograţnului de recuperare atunci când este cazul. termoterapie. 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice electroterapie. injecţii locale de anestezice sau cortiocoizi. talamocortical sau de trunchi cerebral tratamentul este strict 205 .Cap. kinetoterapie). masaj.

mai ales. tulburările trofice.prevenirea complicaţiilor datorate imobilizării . durerea. mai mare faţă de cei fără convulsii. interesează şi problemele secundare. Totodată. anticonvulsivante. contractura-retractura musculară. se adresează în primul rând deficitului motor (adică scăderii forţei musculare şi. Tratamentul lor presupune reechilibrare electrolitica şi^ricidobâzică şi anticonvulsivante în îoterapie. Crizele convulsive apar la 15% dintre pacienţi. menţinerea mobilităţii articulare menţinerea senzaţiei de mişcare pentru fiecare dintre schemele | .Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală medicamentos şi se face cu antidepresive triciclice. se apreciază un risc de mortalitate cu 33%. Ele sugerează modificări ale metabolismului celulei nervoase. modificările de aliniament. curii sunt menţinerea gradului de mobilitate normală pentru fiecare articulaţie în parte. presupune utilizarea unor . împărţrea perioadei de recuperare în cele trei faze se face în primul rând în funcţie de stabilitatea neurologică şi medicală a pacientului şi de nivelul funcţiilor superioare şi nu presupune o delimitare foarte strictă între scopurile fiecărei faze. spasticităţii şi. princupale de mobilizare începerea restabilirii simetriei în mişcare şi postură promovarea sensibilităţii prin impulsuri specifice normale Obiectivele recuperării în faza precoce sunt. mai ales la cei vârstnici sau cu hemoragie parietală sau temporală. Stabilirea obiectivelor se face în funcţie de nevoile şi dorinţele pacientului şi de disfuncţiile identificate 206 în timpul evaluării. posturile vicioase. de echilibru şi coordonare). monitorizarea modificărilor de tonus static muscular Aceste obiective sunt doar orientative. edemul. mexiletil. afaziei. Metodologia de recuperare medicală se referă la recuperarea infirmităţilor neurologice şi disabilităţilor datorate AVC. tulburărilor sfmcteriene şi altor tipuri de infirmităţi cauzate de leziunea neurologică centrală. într-o mai mică măsură. tulburărilor de control motor.

Cap. 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice

secvenţe de mişcare ce

se

adresează trunchiului în relaţie

cu

membrele ca un tot unitar şi a unor strategii compensatorii,
atunci când controlul motor este pierdut definitiv. Rezultatul
îndeplinirii obiectivelor tilebuie să fie modificarea semnificativă a
nivelului de independenţă a pacientului.

207

Adriana Sarah Nica

Recuperare Medicală

Scopul tratamentului de recuperare se stabileşte pentru
fiecare pacient în parte, pe termen scurt;, el trebuie orientat
spre un anume câştig funcţional, cât mai realist cu. putinţă, în
funcţie de status-ul pacientului şi de schemele de mişcare
păstrate sau pierdute. Rolul evaluării funcţionalemotorii

şi

al

funcţiilor superioare înaintea începerii
programelor de antrenament, precum şi între etape, este
evident.
Primul pas îl constituie restabilirea controlului
postural pentm cap-gât. Sunt folosite informaţiile senzoriale
auditive, vizuale, de echilibru, proprioceptive, mai întâi separat,
apoi

mai

multe

tipuri

concomitent.

Progresul

înseamnă

automatizarea corecţiei poziţiei capului, la un simplu stimul
senzorial, fără a fi nevoie şi de comandă verbală. Urmează
extensia axială a bărbiei, care este facilitată prin extensia
toracelui superior şi alinierea centurii scapulare. încărcarea prin
poziţionare simetrică a braţelor va ajuta rebalansarea capului.
Deşi controlul cap-gât este antrenat înainte de restabilirea
controlului trunchiului, acesta din urmă trebuie aşezat într-un
bun aiiniament înainte de începerea exercitiilor în decubit dorsal
sau, dacăektppasibil, în şezând cu sprijin posterior sau/şi lateral,
cu suport pentru

centura scapulară

şi

cu

aliniere corectă a

pelvisului şi membrelor inferioare.

Controlul trunchiului este încurajat prin mutarea
propriei greutăţi anterior, posterior, lateral şi pe diagonală. Sunt
uilizate reacţii de îndreptare (redresare) şi de echilibru. Reacţiile
de

îndreptare

permit

modificarea

poziţiei,

cu

menţinerea

permanentă a controlului posural. Reacţiile de echilibru se
dezvoltă pe măsură ce ne ridicăm în şezut sau în ortostatism,
menţinând echilibrul în condiţiile unei baze de susţinere din ce în
ce mai reduse. Pentru ca aceste reacţii să se producă trebuie
dezvoltate şi antrenate rotaţia şi capacitatea de transfer a
greutăţii corpului dintr-o parte în alta, în diferite poziţii şi
situaţii. Rotaţia apare prin funcţionarea echilibrată a flexorilor şi
extensorilor trunchiului; în mod spontan se produce la sfârşitul
unei mişcări de lateroflexie pure.Transferul greutăţii în planuri
drepte sau pe diagonală presupune şi antrenarea capacităţii de a

208

Cap. 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice
accepta şi purta greutăţi. Reacţiile de îndreptare vor fi evaluate
în decubit dorsal, decubit lateral, şezând sau ortostatism.
Reacţiile de echilibru vor fi evaluate în timpul mişcărilor lente ale
trunchiului şi membrelor în afara bazei de suport, în variate
condiţii de mişcare, grad de mobilitate articulară, nivel de
sincronizare sau experienţă a terapeutului. Este esenţială buna
aliniere a pelvisului înaintea oricărui exerciţiu. Controlul lateral
şi diagonal se realizează mai

209

Cap. 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice

uşor dacă mişcarea anteroposterioară a pelvisului şi coloanei au
fost deja restabilite sau dacă se reface măcar pasiv alinierea
coloanei. Spasticizarea membrului inferior şi pierderea mobilităţii
pelvisului vor duce la “fixarea” coloanei lombare, astfel „că
majoritatea mişcărilor trunchiului vor fi, de fapt, mişcări ale
trunchiului superior, cu axul mişcării centrat în jurul lui TIO.
Controlul centurilor constă în capacitatea de a disocia
mişcarea acestora de mişcările trunchiului. Pierderea acestui
control se datorează pierderii controlului motor general sau
spasticităţii cu contractură musculară secundară. Tratamentul se
face în funcţie de cauză, fie stabilizând trunchiul şi facilitând
mişcarea centurilor, fie invers. Controlul centurilor este esenţial
pentru buna refacere a schemelor membrelor, pentru controlul
poziţiei în şezut, ortostatismului, mersului, al schemelor
membrului superior şi pentru controlul durerii.
Controlul extremităţilor este ultimul abordat şi se
antrenează în exerciţii în lanţ cinematic închis şi deschis.
Afazia. O treime dintre pacienţi prezintă afazie la
debut, la 6 luni doar 12-18% dintre aceştia mai având afazie
identificabilă. Unii autori (Skilbeck) consideră, însă, că la toţi
refacerea limbajului se face pe durata unui an sau chiar mai mult.
Cei cu afazie Broca au evoluţie variabilă: cei cu leziuni cerebrale
întinse, emisferice, prezintă afazie persistentă, cu refacere
modestă, pe când cei cu leziuni doar la nivelul lobului frontal au
evoluţie favorabilă precoce, progresând spre o formă medie de
afazie, cu anomie şi dificultate în finalizarea cuvintelor şi
propoziţiilor.
Pacienţii cu afazie globală progresează lent, cu
componena senzitivă evoluând mai rapid decât cea expresivă.
Tulburările de câmp vizual sunt prezente la 20%
dintre pacienţi. Gradul de refacere este mai puţin evident. Dacă
tulburarea persistă mai inult de câteva săptămâni, recuperarea
este mai puţin probabilă.
Tulburările de sensibilitate. Majoritatea pacienţilor au
tulburări de sensibilitate, măcar parţiale, care interesează de
regulă sensibilitatea înalt discriminativă.
Faza a doua, de recuperare subacută, de întindere
variabilă, continuă tratamentul din prima fază, cu menţiunea că

Cap. 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice
acum spasticitatea devine importantă şi tinde să împiedice
formarea nonnală a controlului motor, favorizând apariţia
contracturilor musculare şi a poziţiilor vicioase. Complicaţiile
medicale din prima fază pot să apară în

continuare, dar risculr cei puţin al unora dintre ele, cum ar fi escarele.
Adriana
Nica
Recuperare
Medicală
infecţiaSarah
urinară,
tromboza venoasăprofundă este mult
mai redus.
pObiectiveTe~ac^stei faze pot fi rezumate astfel:
sirtîrnlnr#*
menţmereăTftotulităţn articulare
reproducerea unor scheme de mişcare normale
stabilirea simetriei în mişcare şi postură
promovarea refacerii sensibilităţii - antrenarea
abilităţii necesare traiului zilnic (ADL)

; -

tratamentul

spasticităţii

şi

utilizarea

ei

pentru

promovarea
stabilităţii. Pacientul învaţă să-şi recunoască
modificările de , tonus muscular, factorii care le determină
şi cum să le influenţeze
1 - prevenirea contracturilor şi poziţiilor vicioase.
Tratamentul spasticităţii, fie că este medicamentos, fie că
se face prin metode complemenare, se bazează pe faptul că o
scădere a acesteia, care, de regulă, este temporală, nu duce prin
ea

însăşi

la

o

creştere

funcţională.

Scăderea

gradului

de

spasticitate trebuie urmată imediat de exerciţiu intens pentru
promovarea forţei musculare şi penru creşterea
performanţei motorii.
In aceasă fază continuă şi refacerea mobilităţii articulare,.
tratamentul durerii, reeducarea vorbirii. Un accent deosebit
capătă. antrenarea mersului şi a funcţiilor mâinii; disfuncţia
umărului

şi

distrofia

simpatică

reflexă

necesită

tratament

specific. Riscul de cădere la aceşti pacienţi, cu control motor încă
incomplet refăcut, este mare, cu ceea ce poate aduce o cădere. Şi
fatigabilitatea este o problemă majoră, ca de altfel în toate fazele
recuperării. Ea se explică prin ineficienţa respiraţiei şi consumul
mai mare de oxigen în timpul efortului, faţă de subiecţii normali.
Tratamentul va facilita scheme de mişcare mai economice din
punct de vedere metabolic.

Recuperarea de faza a treia a sechelarilor după AVC
continuă programele anterioare, având c^ldfiîective: |
- menţinerea mobilităţii amcuiare

1

- continuarea procesului de învăţare a schemelor de
mişcare normală
promovarea mişcării în limitele permisivităţii fiecărui
pacient în parte
- simetria posturilor şi mişcărilor

208

Cap. 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice
dobândirea nivelului maxim posibil de independenţă

209

Adriana Sarah Nica

Recuperare Medicală

controlul modificărilor de
tonus reintegrârea
sociofamilială
- reorientare profesională (eventual) I

_______________

V. Factori de predicţie în recuperarea medicală
post accident
vascular cerebral
Se apreciază că din 100 secheiari de AVC, 10 îşi refac
spontan funcţiile afectate, 40 şi le refac cvasitotal sub tratament
adecvat de recuperare, 40 rămân cu disabilităţi ce pot fi
compensate prin preluare şi prin adaptarea mediului de viaţă şi
doar

la

10

persistă

disfuncţii

majore

care

necesită

instituţionalizare. La aceste rezultate favorabile contribuie şi
încercarea de predicţie a evoluţiei pacienţilor respectivi. Este
importantă conlucrarea dintre specialistul neurolog şi cel de
recuperare pentru stabilirea factorilor de predicţie ai evoluţiei.
Răspunsul

la

întrebarea:

“Este

acest

pacient

un

candidat

adevărat pentru recuperare?''va fi dificil de dat, dar absolut
necesar, chiar dacă va fi un răspuns cel mult aproximativ..
Beneficiu! unei aprecieri prognostice corecte este evident.
Astfel, pacientul şi mai ales familia acestuia vor şti:
-

ce şanse de supravieţuire, şi pe ce durată există

-

şansele şi gradul de recuperare şi timpul de
realizare răsunetul disfuncţiilor reziduale asupra
întregii familii.

Echipa de profesionişti va putea aprecia:
-

ce informaţii şi sfaturi va da familiei şi pacientului
forma de terapie cea mai adecvată, la intensitatea
potrivită obiectivul final şi etapele premergătoare,
cu ţelul fiecăreia

în parte.
Comunitatea şi societatea, în general, vor putea să-şi
costruiască programe de sănătate mai eficiente, care:
vor evita costurile unor terapii greşit direcţionate
-

vor asigura folosirea optimă a facilităţilor şi

profesioniştilor.

210

Cap. 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice
Un prognostic clar şi sigur este dificil de stabilit din cel
puţin trei
cauze:
- sechelarii pot AVC formează un grup heterogen, la care terenul
pe

care

a

complicaţiile

apărut
AVC

boala

sunt

este

diverse,

variat,
iar

manifestările

disfuncţiile

şi

rezultate

variază ca tip şi intensitate
studiile efectuate în decursul timpului nu pot fi comparate,
pentru că nu respectă aceleaşi criterii de seiecţie şi de
studiere ale pacienţilor mare parte dintre studiile de predicţie
pornesc de la definiri incorecte

prognostic şi evoluţie.

sau neclare ale variabilelor de

Variabilele pe care se bazează prognosticul se referă la:
- date demografice ale pacientului ( vârstă, sex, rasă,, regiune
geografică de provenienţă)
caracteristici medicale generale şi anume: prezenţa sau
coexistenţa bolilor cardiace, diabetului zaharat,
hipertensiunii arteriale etc caracteristici ale leziunii cerebrale
(localizare, tip, gravitatea şi durata comei la debut, funcţia
sfincteriană, caracteristici ale infirmităţilor rezultate)
caracteristici aie intervenţiilor terapeutice specifice ( tip,
secvenţialitate, intensitate)
variabile psihosociale ( status socioeconomic al familiei şi al
societăţii din care face parte, personalitate premorbidă,
familie)
Aceste variabile sunt egale ca importanţă şi ele
influenţează şansele şi durata de supravieţuire, riscul de
repetare a AVC, rata de refacere funcţională şi evoluţia finală a
unui individ cu boală cerebrovasculară acută.
Variabilele pe care se bazează stabilirea evoluţiei se referă la
diferite aspecte ale status-ului pacientului la un punct anume al
evoluţiei
lui:
1. supravieţuirea, respectiv riscul de recidivă
2. gradul de infirmitate, gradul de incapacitate funcţională
(disabilitatea), complicaţiile şi comorbidităţile, vârsta
3. variabile sociale.
1. Factorii de predicţie ai supravieţuirii se referă la trei entităţi:

mortalitatea,

recurenţa

AVC,

riscul

de

transformare
211

Adriana Sarah Nica

Recuperare Medicală

hemoragică a unui infarct cerebral.
Mortalitatea în primele 30 de zile este apreciată ca
variind între 17% şi 34% pentru AVC ischemic şi între 48% şi 80%
pentru AVC hemoragie. Ea este determinată de patologia asociată
sau de fond, de severitatea AVC (tip, localizare, dimensiuni) şi de
capacitatea de susţinere a funcţiilor cardiorespiratorii. Un loc
apatie în predicţia supravieţuirii îl are boala coronariană
ischemică, ea fiind întâlnită în

212

Obiectivul major al predicţiei îl reprezintă stabilirea nivelului funcţional final la care poate ajunge un pacient. HTA. Transformarea hemoragică a unui infarct cerebral creşte riscul de deces şi scade speranţa de recuperare funcţională. Complicaţiile bolii ischemice coronariene sunt cauză majoră de moarte subită. modificări ale funcţiilor 213 . utilizarea precoce a anticoagulantelor în infarcte largi. doar 5% dintre pacienţi prezentând ameliorări măsurabile la 12 luni de la debut. 2. metodelor de tratament. mecanismul embolie. determină un risc de recurenţă de 5-7 ori mai mare decât la pacienţii iară FA. Acest proces este favorizat de: vârsta înaintată. boala cardiacă emboligenă asociată. Factori de predictie pentru statusul funcţional Cheia evoluţiei favorabile din perspectiva medicinii de recuperare o reprezintă descrierea corectă a status-ului disfuncţional al pacientului la un moment dat. mărimea infarctului. mai ales în ceea ce priveşte mersul şi capacitatea de autoîngrijire. Riscul de recurenţă a AVC în primul an este de 12-25%. subdozarea tratamentului. deficit vizual spaţial. în condiţiile absenţei anticoagulării sau ale unei anticoagulări ineficiente. boala ischemică coronariană.60% la supravieţuitorii după AVC. diabetul zaharat. care reprezintă cauza a două treimi dintre AVC embolice. urmărire şi raportare a datelor. Nivelul de independenţă atins variază în diferite studii. administrarea de heparină în bolus.proporţie de 30 . Dintre aceştia. 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice factorii predictivi pentru aceasta fiind: PITA necontrolată. fumatul. fibrilaţia atrială (FA). Cap. Refacerea cea mai importantă se produce în primele 6 luni. dislipidemiile. Indicele funcţional recomandat de diverse studii ca fiind cel mai corect din punct de vedere al descrierii nivelului funcţional la un moment dat şi cel mai afecient penru predicţia evoluţiei este Funcţional Independence Measure (FIM). afectare majoră a echilibrului în poziţia şezând. consumul excesiv de alcool. datorită diferenţelor ce există între populaţiile luate în studiu.comorbidităţi: DZ. încercările de sistematizare a factorilor de predicţie pentru nivelul funcţional final au structurat următoarea listă: vîrsta . IM severitatea AVC: deficit motor sever. cu stabilirea fiecărui obiectiv de etapă în sensul scăderii nivelului de disabilitate din etapa imediat anterioară.

Complicaţiile şi comorbidităţile .deficitul visual (hemianopsia) . durerea dintre complica ii. iar programul de recuperare trebuie adaptat în funcţie de afecţiunea coexistentă. tromboza venoasă profundă. . insuficienţa cardiacă. insuficienţă cardiacă congestivă. fL'lilib Pentru pacienfii cardiaci. alte aritmii cu potenţial malign până la reechilibrarea cardiovasculară. cresc riscul de recurenţă. antrenamentului fizic în următoarele cazuri: 214 .gradul de forţă musculară . tratate jle către specialist. Marea majoritate a autorilor sunt de acord că ele scad participarea la un program complet de recuperare. DZ. incontinenţa urinară şi sau fecală.variabile sociale Severitatea leziunii neurologice este apreciată după: .sindromul de împingere (pushing syndrome) . scor ADL slab la intrarea în programul de recuperare variabile cronologice: momentul de debut al recuperării faţă de debutul bolii. HTA. leziune cerebeloasă) . deficit senzitiv. disfagia. HTA necontrolată. au un efect negativ probabil asupra evoluţiei funcţionale şi se pot achtiza în timpul recuperării post AVC. unele studii demonstrează o evoluţie mai proastă a pacienţilor cu tulburări de sensibilitate. evaluate. hipotensiune de efort sau ortostatică. aritmiile dintre comorbidităţi şi infecţiile'. se recomandă supravegherea atentă şi întreruperea programului la cei cu angină.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală superioare.nu se cunoaşte în ce grad prezenţa lor afectează recuperarea funcţională după AVC.sindrom de neglijare hemicorp . Fletcher recomandă precauţie şi întreruperea 4 . disfuncţie vpstibulară.incontinenţa sfincteriană în ceea ce priveşte prezenţa deficitului senzitiv. datorită faptului că bolile de cord au impact negativ sigur pe supravieţuirea de scurtă şi lungă durată. Sunt incriminate: boala ischemică coronariană. FA cu ritm rapid. aceste entităţi trebuie cunoscute. Este important de subliniat că prezenţa lor nu semnifică interzicerea recuperării.afectarea posturii şi echilibrului (implică deficit motor. cresc riscul de moarte subită. apneea.

Recuperare Medicală & TI .Adriana Sarah Nica C(^0 4 215 .

prelungeşte imobilizarea cu impact negativ pe forţa musculară şi pe sindromul de decondiţionare şi creşte riscul de trombembolism pulmonar. .tensiunea diastolică creşte peste 120 mmHg în timpul efortului. deci este predictor pentru un prognostic prost..tensiunea sistolică scade cu peste 30 mmHg faţă de nivelul de repaus sau scade sub 90 mmHg în timpul efortului fizic . .657. 9 Recuperarea medicală în suferinţele neurologice .apariţia de noi simptome cardiopulmonare la un pacient cunoscut cardiac .la pacienţii decondiţionaţi alura ventriculară de repaus poate fi crescută peste nonnal . . Desigur. In aplicarea acestor recomandări trebuie să se ţină seama de următoarele: . Sindromul de inatenţie şi hemineglijare indică leziune de lob parietal şi determină o capacitate scăzută de îndeplinire a sarcinilor funcţionale. Adesea se asociază cu hemianopsie omonimă.alura ventriculară scade cu peste 20% din valoarea de repaus în timpul programului de recuperare. toate contraindicaţiile pentru iniţierea recuperării cardiace constituie contraindicaţii şi pentru sechelarii post AVC care au boală cardiacă.Cap. De reţinut procentul de 50% TVP fără semne manifeste clinic.alura ventriculară creşte cu peste 50% faţă de repaus în timpul programului de recuperare.la vârstnici limita de creştere a aiurii ventriculare la 50% este prea ridicată . întunecând prognosticul de recuperare(. Trombom venoasă profundă (TVP) este factor negativ pentru că întârzie iniţierea recuperării.tensiunea sistolică creşte peste valoarea de 210 mmHg (240 nrmHg după alţi autori) în timpul efortului .la pacienţii trataţi cronic cu betabiocante limita este de 20 de bătăi pe minut peste nivelul de repaus Prezenţa disfagiei este semn de leziuni la nivelul trunchiului cerebral sau semn de leziuni bisferice. Uneori disfagia însă apare şi în leziuni emisferice unilaterale şi dispare în aproximatov o lună de la debut. Este factor de predicţie negativ şi pentru că determină malnutriţie şi deshidratare.

în leziuni mici de lob frontal. Afazia de tip Broca are prognostic foarte variabil. scăderea capacităţii de atenţie. Studiile care au încercat să examineze vârsta ca factor de prognostic independent nu au găsit corelaţii între aceasta şi nivelul ADL la 6 luni. Efectul vârstei asupra evoluţiei funcţionale post AVC constituie obiect de controversă. Marea majoritate a autorilor admit că vârsta influenţează negativ refacerea funcţională prin implicaţiile ei: nivel funcţional mai scăzut anterior AVC. Un prognostic teoretic bun poate fi inflenţat negativ de o familie nesuportivă. dar nu precise datorită interacţiunii de factori. mai ales sociofamiliali. cu prognostic final mai slab. scoaterea mai rapidă din programe de recuperare. 3. capacitatea de amenajare şi adaptare a spaţiului de locuit. iar nu prin ea însăşi. Variabilele sociale Destinaţia pacienţilor la externare. Pentru un anume pacient ghidurile de predicţie pentru evoluţia funcţională sunt utile. eforturile societăţii de integrare a acestor oameni sunt importante în refacerea şi menţinerea status-ului lor funcţional. Aceştia ar trebui luaţi în calcul înainte de a răspunde la întrebarea pusă la început. Afazia de tip Wemicke are. persistând în caz de leziuni emisferice mari şi ameliorându-se. 214 . ajutor sociofamiliai mai scăzut. Afazia este prezentă cam la o treime dintre supravieţuitorii post AVC şi se ameliorează în procente variabile într-o perioadă de un an.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală Prezenţa depresiei se corelează cu iniţiere tardivă a recuperării. evoluţie variabilă. deci. de factori psihosociali necontrolabili şi invers. de asemenea. mai ales pe componentă senzitivă. scăderea motivaţiei şi. nivel mai scăzut de antrenament prescris.

contractură.Cap. Abordarea acestor suferinţe din perspectiva recuperării funcţionale este justă şi absolut necesară pentru prevenirea. retracţie capsuio-ligamentară sau musculară ş. “ V. prezintă tablouri clinice diverse şi ecou funcţional important. au între simptomele iniţiale durerea. fie că se încadrează în grupajul de reumatism cronic degenerativ articular sau periarticular. la incapacitate temporară. In cele mai multe dintre cazuri patologia reumatismală este însoţită de disflincţionalităţi la nivelul aparatului locomotor. fie în grupa unor categorii de reumatism cronic inflamator.1. la invaliditate sau handicap. Premisele programelor de recuperare în reumatologie Manifestările reumatismale. Dezvoltările reumatismale. Ciobanu 10. 10 Recuperarea medicală în suferinţele reumatismale CAPITOLUL 10 RECUPERAREA MEDICALĂ ÎN SUFERINŢELE REUMATISMALE „ Abordarea acestor suferinţe din perspectiva recuperării funcţionale este justă şi absolut necesară pentru prevenirea sau corectarea unor aspecte disfuncţionale somatice. durere de tip mecanic sau inflamator. grup de patologie foarte larg răspândit în populaţie.a. limitându-1 în grade diferite. care 215 . de. aspectul funcţional reprezintă un obiectiv terapeutic. ameliorarea^ sau corectareaunor aspecte disfuncţionale somatice: redoare articulară. „pâinea“ medicului generalist. hipotrofie musculară. aspecte variabile care pot influenţa nivelul de activitate al pacientului. Fie că se încadrează în grupaje de tip reumatism degenerativ articular sau periarticular sau de tip cronic inflamator.

cât şi toleranţa la terapia fizicală şi programul kineto de solicitare..'LU-controlul durerii' şi ameliorarea fenomenelor inflamatorii articular şi (periarticular. Í Urtâ'ff..._____ .Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală ■ j g este generatoare de disfuncţie şi se poate accentua în contextul altor manifestări fiziopato logice. Astfel. Baza de date de operare pentru stadiului programele de reCujperare se organizează în •. în contextul acestor suferinţe programul de recuperare trebuie să urmărească atât evoluţia în plan funcţional a lanţului fiziopatologic. a stadiului [cliniCcievolutiV. dacă nu se asociază la terapia medicamentoasă clasică şi programe specifice de recuperare.. spondilartropatii sero.. ' menţinerea forţei şi a funcţiei diferitelor sectoare în lanţurile cinematice. -educareapacientului şi a familiei.negative (în special spondilită anchilozantă) etc. 1 şi funcţional.__________ Tabloul clinico-funcţional în grupa reumatismelor cronice inflamatorii evidenţiază necesitatea instituirii precoce a programului de recuperare în boli de tipul poliartrită reumatoidă. corelate cu r aspectele funcţionale pot fi: . etapele ce decurg sunt: ji . ^■. începând cu sindroamele dureroase trenante şi continuând. Deşi patogenia şi manifestările clinice pot varia consecinţele funcţionale sunt asemănătoare. adaptarea pacientului psiho-emotional la limitarea stilului de viaţă "imnus de aspectele disfuncţionale severe.[-prevenirea afectărilor articulare şi deformărilor.2. contextul: tipului de evoluţie. Obiectivele programelor de recuperare în suferinţele reumatismale Obiectivele prioritare ale programelor terapeutice. . 216 1 !! ( . completând prin planul funcţional aspectele terapeutice medicamentoase.analiza modificărilor patologice şi biomecanice şi aprecierea' lezional din punct de vedere clinico-funcţional. 10. inflamaţie-dureredisfuncţie. cu tabloul complet de sindrom inflamator poliarticular se poate evidenţia progresiv deprecierea funcţională somatică (locomotorie).

cinematic şi în desfăşurarea gestualităţii cotidiene.Cap.organizarea programelor terapeutice şi funcţionale utilizând diverse metode şi tehnici eficiente pentru a preveni sau a recupera leziunile sau deformările articulare.analiza tipurilor de leziune etapizat: segmentar. 217 . 10 Recuperarea medicală în suferinţele reumatismale . ' » f j ' . în contextul lanţului.

integrând aparatul locomotor în unitatea organismului.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală Pentru â realiza aceste secvenţe este necesar un examen riguros.disfuncţie. atât pentru a evidenţia capacitatea funcţională restantă pe segmentele interesate. Corelaţii fiziopatologice şi funcţionale poziţii vicioase (flexum) durere articulară/periarticularâ inflamaţie articulară ± periart icul ară atitudine antalgică hipotonie / hipotrofie contracturi. retracturi deformări / deviaţii reducerea nivelului funcţional eu Aceste patologii au între simptomele centrale şi iniţiale durerea sau iară decompensare progresivă inflamatorie. clinicofuncţional al aparatului locomotor. impunând şi elaborarea 218 obiectivelor funcţionale. cât şi pentru a construi programele de recuperare funcţională. . care trebuie interpretată intr-un context bipolar durere .

Semnificaţia funcţională a criteriilerclinice: ( •) atingerea simetrică a articulaţiilor mici periferice interfalangiene ^ proximale. ducând la confuzii de diagnostic şi temporizând atât 219 . în condiţiile unei racţii pozitive întâlnită la mai puţin de 5% dintre normali. în ultimii ani se constată o creştere a procentului de poliartrita reumatoidă la pacienta vârstnică cu reumatism degenerativ. metacarpoialangiene şi radiocarpiene (în mod excepţional sunt afectate articulaţiile interfalangiene distale) scade progresiv mobilitatea articulară şi forţa muşchilor intrinseci (şi prin lipsa de solicitare şi prin modificările specifice bolii autoimune).modificări radiologice tipice bolii cu eroziuni şi decalcifieri juxtaarticulare la oasele mâinii. la care apare un viraf1fl~dezvoltării reumatismale către aspecte cronice inflamatorii deTIpTutoimun (mecanisme incomplet elucidate). ce afectează articulaţiile sinoviale. 5 . modifică amplitudinea penselor. biologice. cu dezvoltare patologică predominent feminină (raportul 3/1) şi cu pik-ul incidenţei în decada a treia sau a patra. Asociaţia Americană de Reumatologie (ARA) a stabilit o serie de criterii clinice. afectând prehensiunea. ¿_. 3 . Criteriile 1-4 trebuie să dureze cel puţin 6 săptămâni. 10 Recuperarea medicală în suferinţele reumatismale 10. cazul fiind considerat poliartrită reumatoidă când îndeplineşte 4 dintre aceste criterii. cu afectarea articulaţiilor metacarpofalangiene sau interfalangiene proximale. determină progresiv modificări funcţionale variate.redoare articulară matinală de cel puţin 1 oră. histologice şi/sau radiologice pentru stabilirea diagnosticului. .artrita simetrică cu afectarea simultană. de etiologic necunoscută. bilaterală a aceaşi articulaţii.Cap. Poliartrita reumatoidă Boală sisternicâ inflatnatorie a ţesutului conjunctiv.prezenţa serică de factor reumatoid. pţ.prezenţa nodurilor reumatoizi.artrita articulaţiilor mâinii. G .3. cât şi tendinţa la cronicizare. Acest criterii sunt următoarele: I . care pot altera profund relaţia pacientului cu mediul..artrită simultană la minim trei arii articulare (cu tumefiere de părţi moi sau sinovită). uneori debutul este atipic cu atingere monoarticulară sau oligoarticulară (mai puţin de 4 articulaţii). Pacienţii” cu poliartrită reumatoidă trebuie să cunoască atât evoluţia bolii.

în prezent este acceptată stadializarea sugerată de ARA. f . “fi Clasificare în funcţie de starea anatomică: _o Stadiul I precoce: VLipsa radiográfica a leziunilor erozive. pacientul dezvoltând de o manieră ireversibilă dependenţa. .Cap. simptom central al tabloului clinic. dar cu posibilă deteriorare uşoară a cablajului. ^^=¿3Stadiul II moderat: ^ ! -"Osteoporoza vizibilă radiografie cu sau fără distracţii osoase. cât şi global gestualitatea cotidiană. dar cu posibilă prezenţă a osteoporozei. ' j j .Prezenţa facultativă de leziuni ale părţilor moi extraarticulare (noduli şi tenosinovite).capacitatea de a se îngriji singur. redoare matinală mai mult de o oră. fie evoluând acut/hiperalgic sau subacut progresiv. deviaţiilor. Clasa II . trebuie controlată pentru a permite instituirea programului de întreţinere şi recuperare a aparatului locomotor.activităţile zilnice pot fi efectuatefdar)cu durere şi cu reducerea mobilităţii articulare. In formularea dignostică a poliartritei reumatoide se impun şi stabilirea momentului evolutiv. în cele mai multe dintre cazuri este prelungită sau cvasipermanentă„ completând impotenţa funcţională prin durere. apariţia progresivă a deformărilor. Clasa IV .imobilizare la pat sau în scaun cu rotile şi incapacitate de autoîngriiire.Absenţa deformărilor articulare deşi mişcările sunt limitate.capacitate nealterată de efectuare a tuturor activităţilor zilnice. . indiferent de stadiul evolutiv. reducând nivelul de solicitare şi aria activităţilor. dezaxărilor. 10 Recuperarea medicală în suferinţele reumatismale tratamentul medicamentos specific cât şi programul de recuperare etapizat. Clasa III . . care se poate face în funcţie de starea clinicoiuncţională sau de starea anatomică. Clasificarea clinico-funcţională: Clasa I . j. cu sau iară subluxaţii în zonele inflamate compromite atât segmentar. Durerea. .Atrofia muşchilor adiacenţi articulaţiei.

. datorită potenţialului crescut de toxicitate şi efectelor secundare ale acestor preparate. osteoporoză. cu indicaţii precise: .).terapii ce’ pot fi prelungite peste un an. corectă a balanţei risc-beneficiu. . Se poate utiliza aspirină în doze crescute de 20-30 mg/100ml cu precauţiile de rigoare pentru toleranţa digestivă.Prezenţa de noduli şi tenosinovite. antimalarice de sinteză sau alte terapii modeme de fond (Arava) . unnărind evoluţia în timp. rapid progresivă. Utilizarea ^rticoterapiei rămâne o problemă de responsabilitate medicală. pacientul necesitând supraveghere clinico-biologică (hemoleucogramă cu formulă leucocitară. Pacienţii care au o evoluţie severă. fenomene alergice şi altele. necesitând o conduită terapeutică particulară pentru aspectele autoimune. mecanismul de acţiune fiind asemănător. voltaren. teste imunologice şi inflamatorii). eroziune) pot beneficia de agenţi farmacologici . necesitând o apreciere.produşi de aur. tulburările de coagulare.Deformarea articulară cu subluxaţii.Atrofie musculară marcată şi extinsă. în poliartrită. I .forme severe de poliartrită. + Tratamentul iniţial ' ~~ -h In cazul acestei patologii durerea este un element al sindromului inflamator cu caracter autoimun.Osteoporoză şi diştriicţiile osului şi cartilajului sunt vizibile radiografie. 220 . piroxicam.poliartrită cu anemie severă. cu evidentă distrugere' articulară (imaginea radiológica evidenţiază microgeode. în prezent se folosesc diverse preparate de antiinflamatoare nesteroidiene (indocid. a căror mecanisme sunt parţial cunoscute. examen de urină. diclofenac etc. corticoterapia se înscrie în limite foarte strânse de administrare. ibuprofen. deviere ulnară sau hiperextensie. CoQŢlCdŢEiLAP. . dai(fjrj)fibroză sau anchiloză osoasă.Adriana Sarah Nica i Recuperare Medicală Stadiul UI sever: . naproxen. D-penicilamină. Stadiul IV terminal: Criteriile stadiului IIi(^)fibroza articulară^şŢVnchi loza. dar cu toleranţă variabilă de la bolnav la bolnav. Methotrexat.

manifestările articulare asociate cu poliserozită. v Se va reduce treptat doza într-un timp cât mai scurt până la eliminarea completă (de dorit în câteva luni) pentru a evita efectele secundare ale corticoterapiei şi corticodepéñdeñía.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală 1 . cu atât mai multTrf 221 .

Durerea poate fi ameliorată şi prin aplicaţie "de căldură local. care reduc durerea şi redoarea. Este de reţinut că purtarea de ciorapi calzi poate induce apariţia edemului.este vorba de aplicaţiile alternative caldrece. vasculare la nivel capilar. prin riscul de exacerbare a procesului congestiv. TENS. hidroterapre. Un sistem considerat empiric. antiinflarnatoare nesteroidiene cu terapia fizicală. In general aplicaţiile reci pot controla durerea. aplicaţii de căldură sau gheaţă. In principal aceste metode acţionează analgetic. cum ar fi: masajul. realizând prin i repausul articular . Aplicaţia de căldură local sau sistemic se foloseşte cu grijă. modificările metabolice. Terapia Jhicală Pentru durere: . La pacienţii cu poliartrită reumatoidă se pot prescrie diferite grupaje de proceduri. In aceste situaţii de reacţie inflamatorie este rezervată aplicaţia de căldură local. intr-un anumit moment de evoluţie. Baiajrartmlă^ea. riscul de edem intracelular. în special TENS-ul pikhtr-un mecanism neuro-mediatifteoria de modulare a durerii —) prin “controlul porţii”). iar populaţia de leucocite. ^ultrasunet -metode "care "se aleg în funcţie de proprietăţile fiziologice şi terapeutice. având în vedere efectele termice sistemice. Atelâ de repaus urmăreşteq prevenirea deformărilor şi reducerea solicitărilor mecanice. comparativ între' diferite proceduri au demonstrat că numai ultrasunetul reuşeşte să încălzească structurile.Cap. Prevenirea afectărilor articulare şi a deformărilor Acest obiectiv se realizează prin posturări de corecţie cu caracter preventiv şi utilizarea de atel^său) orteze. _ Ac cu reducerea gradului de mobilitate.se poate asocia terapia farmacologică analgetieă. concentraţia de anticorpi şi activitatea colagenazelor se situează la nivele mai ridicate. Creşterea fluxului sanguin ameliorează condiţiile metabolice.. dar care are explicaţie fiziologică poate fi utilizat. dar nu favorizează apariţia edemului. permiţând desfăşurarea ulterioară a programelor de kinetoterapie. / dar sunt mai greu de tolerat datorită reacţiei vasoconstnctoare prelungite. 4 Studii laborioase. 10 Recuperarea medicală in suferinţele reumatismale cazul pacientelor peste 50 de ani (perioada de climacterium sau postclimacterium).de profunzime. superficial.ldă pemtru membreTe superioare şi inferioare. la mână sau la picior. duşul cald rămân metodele favorite pentru reducerea durerii şi combaferea^fecRfrii articulare.

prin repetare.Adriana Sarati Nica Recuperare Medicalii ameliorarea fenomenelor trofice şi având efect moderat j analgetic. pe o articulaţie 999 . Chiar şi rnicrotraumatismele.

ea poate fi'folosită intermitent. atela poate fi extinsă până în zona medie palmară lăsând degetele libere. scopul utilizării este de realizare a repausului articular în poziţie funcţională--cu pumnul lald)M5Q d~orsifiexie. Exemple de aţele de repaus. pumn sau genunchi este indicată în puseu sau după' intervenţia corectivă ortopedico-chirurgicală (exemplu: flexiim). C/rtela) este realizată în secţiunea de ortezare sau terapie ocupaţionăTă. dar cu deformări minime. a corecta sau modifica ulterior diverse aspecte patologice somatice.Cap. Acest repaus urmăreşte: . @ Atela de repaus nocturn este indicată în mâna dureroasă.combate inflaniaţia prin repaus articular. biomecanica şi de terapie ocupaţională. de solicitare musculară şi exerciţii mai complexe pentru antrenarea coordonării şi abilităţii gestuale . combate grifa şi retracţia tendoafielor flexorilor degete. Prin ea se urmăreşte menţinerea poziţiei funcţionale articulare şi ameliorarea reacţiei inflamatorii. pentru cunoaşterea semnificaţiei gestuale a unghiurilor funcţionale.realizarea unui efect antialgic. deformările sau dezvoltarea poziţiilor vicioase. materiale term o fo nnabile. tije metalice. aţele din feşe gipsate. "\ . Persoana care execută atela sau orteza^fbuie să aibă noţiuni de anatomie funcţională. J. cu manifestări inflamatorii. cu moderatăflexie^-degetelor. Pentru mână. Toate aceste noţiuni îi vor permite adoptarea unor tipare specifice fiecărui bolnav.combate contracturile. 10 Recuperaren medicală în suferinţele reumatismale instabilă pol induce modificări fiziopatoiogice progresive articular şi periarticular. ea poate fi realizată din diferite material: piele. Atela utilizată iniţial pentru mână. Dacă artrita este limitată numai la articulaţia pumnului. asociind un anumit tip de solicitare cât şi criteriile de urmărire în dinamica evoluţiei bolii pentru a interveni. Din punct de vedere biomecanic prin întinderea muşchilor intrinseci şi întreţinerea arcurilor 999 .calităţi necesare la parametnixidicaţi pentru o prehensiune multifuncţională normală. asociind prograrrT3e~ mobilizare articulară.

uneori chiar mai mult. uiheri. Când articulaţiile sunt în puseu inflamator atela de repaus se poate utiliza 24/24 ore.1 0 zile. __ Când sunt afectate glezna sau piciorul. Ele sunt reprezentate de: —cârja canadiană. deformările de police. Mijloace tehnice ajutătoare pentru mers Aceste mijloace tehnice sunt considerate mijloace tradiţionale pentru descărcarea articulaţiilor portante. Se mai poate folosi şi atela seriată de tip bivalv. Atela este greu suportată pe o mână cu deformări I ireductibile. Pentru membrul inferior cele mai frecvente orteze (aţele) sunt cele pentru genunchi şi picior: pentru. de aceea iniţial este necesară corecţia ortopedico-chirurgicală j şi apoi utilizarea ortezei. iar pentru picior (de obicei poziţia varus) pentru corectarea axului gambă-calcaneu. unii pacienţi poartă atela numai noaptea. care să combată progresiv contractura (exemplu: muşchii ischio-gambieri) şi deformarea. ajustată la 7 . — bastonul . sau deflectare progresivă. Dacă se dezvoltă fle-xum se pot utiliza atele seríate asociind program de exerciţii fizice. se pot comanda pantofi adaptaţi pentru protecţie şi mers confortabil. coate. preluând o parte din greutatea corpului şi facilitând verticalizarea şi mersul.sprijinitoarea de mers cu trei sau patru picioare sau platformă ataşată de mers pentru a reduce stresul mecanic pe mâinile inflamate şi regiunile pumni. 999 . Atela de repaus pentru pumn este utilă în special la pacienţii cu distincţie marcată articulară şi durere greu controlabilă medicamentos! ” ' ~ — Dacă în poliartrita reumatoidă este afectată zona cervicală se utilizează un colan Minerva pentru a stabiliza coloana cervicală în poziţie neutră.în timpul somnului sau în conducerea automobilului. combate deviaţia de tip cubital. controlând integritatea tegumentului. mai ales. genunchi orteza se indică pentru realizarea extensiei complete. mâna în “gât de lebădă”.Adriana Sarati Nica Recuperare Medicalii palmare. degetul în [•“"Butonieră” etc. asociind solicitarea progresivă articulară.

fie creşterea mobilităţii până la unghiul funcţional. indicaţiile şi limitele de utilizare. Programul fizical-kineto iniţiat într-o secţie de spiţa! sau în serviciul ambulator trebuie să convingă atât pacientul cât şi fajrnilia asupra continuării programului zilnic la domiciliu. mijloacele active. protejând articulaţiile inflamate şi mobilizând toate segmentele articulare pe lanţurile cinematice. în contextul dispensărizării poliartritei reumatoide şi medicului de familie. Iniţial solicitarea va fi blândă. : I ! Programele de exerciţii pentru întreţinerea sau creşterea mobilităţii articulare sunt esenţiale pentru profilaxia redorii. a defojnţdjţiilor şi deviaţiilor. 10 Recuperaren medicală în suferinţele reumatismale Prescrierea acestor mijloace tehnice ajutătoare revine cel mai des specialistului de recuperare.Cap. El trebuie să cunoască aceste motivaţii funcţionale. fie întreţinerea 999 . Programul urmăreşte. reumatologului sau ortopedului dar.

dacă simptomatologia permite se pot introduce şi exerciţii active reziştive. Astfel. prin solicitare blândă a structurilor fragile capsulo-tendo-ligamentare şi fără a brusca articulaţia inflamată. funcţional. / — după evoluţia sub tratament şi efectele tratamentului medicamentos ■/ asupra structurilor somatice capsulo-ligamentare şi tendo-museulare.ADL). care să disponibilizeze funcţia (exemplu adaptare pe un scaun mai înalt sau adaptarea suportului de WC. medie. Prin acestea se ¿trflîulează grupele musculare ce se opun direcţiei potenţiale de deformare (exemplu pentru mână stimularea extensorilor pentru a combate tendinţa la flexum sau flexie).Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală nivelului. Se vor lua totuşi măsuri de precauţie faţă de solicitarea’mecanică prin control clinico-funcţional (aprecierea durerii. în funcţie de gradul de activitate utilizat anterior de pacient pentru a adapta balanţa activitate-repaus la contextul ambiental. ajutătoare. tulburări trofice etc) şi radiologie (pentru aprecierea integrităţii articulare). în scopul creşterii mobilităţii articulare. programele de recuperare se organizează după mai multe criterii: l-după forma de evoluţie a bolii (moderată. al gradului de afectare inflamatorie articulară urmat de limitarea mobilităţii. Notându-se aceste modificări. severă). solicitarea mecanică se adaptează în funcţie de reacţia dureroasă. Exerciţiile terapeutice incluse în programul de recuperare 224 . pentru a crea mecanisme adaptative. I -după acţiunea procesului inflamator asupra fibrelor musculare striate. Menţinerea forţei musculare şi a funcţiilor de prehensiune şi mers Cel mai important obiectiv în programul de recuperare este menţinerea nivelului funcţional care să permită pacientului maximum de participare la activitatea cotidiană (activity daily living . In sectorul de terapie ocupaţională trebuie să determine nivelul funcţional şi diferitele disfuncţii legate de ADL. După depăşirea perioadei acute inflamatorii se va îmbogăţi programul de exerciţii fizice de recuperare. utilizarea de tacâmuri cu mâner adaptat pentru a permite autoservirea).

10 Recuperarea medicală în suferinţele reumatismale pentru poliartrită îşi propun corectarea disfuncţiei şi menţinerea nivelului funcţional musculo-scheletal şi a activităţii fizice care să-i asigure pacientului independenţa.Cap. ^ Obiectivele kinetoterapiei în poliartrită întreţinerea unui nivel funcţional satisfăcător privind mobilitatea articulară sau creşterea mobilităţii articulare. 225 .

coordonare. utilizând tehnici de: relaxare şi încălzire. influenţând atât fenomenele lezionale cât şj^consecinţele funcţionale şi contribuind împreună cu terapia medicamentoasă la controlul durerii in procesul inflamator articulari periarticular în vederea asigurării aspectelor funcţionale somatice. j) Facilitarea relaxării. exerciţii globale (gestică). Arpéetele clinico-funcţionale în diverse faze de evoluţie orienteâză programele de recuperare către obiective diferite.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală (¿Întreţinerea şi recuperarea forţei musculare. adaptate stadiului evolutiv. se face gradat în funcţie de forma de evoluţie a b o b i ş i complianţa pacientului. Cp Stimularea programelor de coordonare şi control motor: eDMenţînerea diferitelor funcţii musculoscheletale.bilanţ muscular.bilanţ articular. ţintfbarticular sau periarticular pe zonele afectate. iar metodele de terapie fizicală sunt folosite diferenţiat în stadiile iniţiale sau avansate şi în funcţie de forma clinică de evoluţie: In stadiile iniţiale terapia fizicală încearcă să contribuie la controlul episoadelor inflamatorii articulare şi să prevină atitudinile vicioase şi defoimaţiile ce se dezvoltă în evoluţia poliartritei.examen clinic somatic pe lanţurile cinematice. . Prescrierea exerciţiului terapeutic trebuie precedată de evaluarea clinico-funcţională prin: . Succesiunea manifestărilor articulare impune programe variate terapeutice. tonifiere. -examenul gestuaiităţii. kSJT~ asuplizare.examenul coordonării şi controlului motor. Programele de KTT se desfăşoară după un anumit “ritual" de relaxare şi terapie fizicală. în tratamentul locaMerapia fizicală ocupă un loc important terapeutic (simptomaticei fiziopatologic). . Terapia fizicală este utilizată pentru pregătirea prealabilă a structurilor musculo-scheletale iar solicitarea kineto. 226 . . Se^asociază obligatoriu tratamentului de fond un tratament local.

10 Recuperarea medicală în suferinţele reumatismale Metode analgetice antiinflamatoare: 227 .Cap.

căldură uscată obţinută prin proceduri de electroterapie (emisie de radiaţii infraroşii. ultrasunet). Aceste modificări fiziopatologice necesită redresarea precoce a structurilor articulare şi periarticulare. se poate aplica sub formă de pensulare baia de parafină sau placă de parafină la temperatura de 55°-60Q. diatermie prin unde scurte (sau) microunde. f . având în vedere şi fragilitatea mecanică şi susceptibilitatea de ruptură înusculo-capsulo-tendinoasă la anumite solicitări. —= aplicaţie de parafina în perioada subacută sau între pusee. în programul de recuperare funcţională trebuie menţionate aspectele funcţionale care pot să apară la un bolnav în decubit dorsal prelungit: .repaos în poziţie funcţională pentru combaterea atitudinii vicioase. - 228 . Se urmăreşte permanent < câştigarea poziţiei funcţionale. masajul clasic (tehnici cu efect analgetic şi trofic de tip efleuraj.posturi pentru câştigul poziţiei funcţionale pe fundalul unei deformări existente. ci dimpotrivă sac cu nisip pe cvadriceps şi gambier. * .Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală -'-tennoterapie blândă în puseul inflamator.genunchiul: de menţinut în rectitudine. ^Metode~ăkinejice. Pentru că în poliartrită inflamada este cronică şi afectează progresiv articulaţia pe un fundal dureros cvasipermanent se instalează progresiv atitudinea antalgică articulară care nu este o poziţie de funcţionare. . vibraţie) sau masai de drenai: Prevenirea atitudinilor vicioase se referă la un program profilactic în fazele iniţiale ale procesului inflamator şi apoi de combatere sau ameliorare a atitudinilor vicioase în cazul unor deformări grave. nu se plasează suport de flexie sub genunchi. contractură pe antagonişti).piciorul: de purtat încălţămintea de combatere a poziţiei în equin şi rotaţie externă. este chiar o atitudine vicioasă şi care poate duce la retracţia formaţiunilor conjunctive articulare şi periarticulare şi afectare musculară (amiotrofie predominant pe extensori şi abductori.

permiţând 20° de flexie. se redresează coloana şi pentru \ repaosul coloanei cervicale se foloseşte perna sul. \ 229 .şoldurile: se evită rotaţia externă şi abducţia.coatele: se plasează în flexie la 100°.Cap. .rahisul: se respectă curburile normale. 10 Recuperarea medicală în suferinţele reumatismale / . -umerii: se plasează în abducţie la 90°. într-o poziţie intermediară între ^ pronaţie şi supinaţie. i .

în contextul modificărilor severe articulare şi periarticulare (subluxaţii.Cap. 10 Recuperarea medicală 'in suferinţele reumatismale — pumnul. Ţesutul conjunctiv de tip capsulo ligamentar şi tendinos devine fragil şi se retractă. duce la deformări accentuate punând în evidenţă modificări disfuncţionale severe la nivel de şold . asigurând o j vasodilataţie activă şi îmbunătăţind circulaţia de întoarcere venoasă şi \ limfatică. care agravează starea articulară. urmată de apariţia unei entorse sau a unei luxaţii. IFP şi IFD.(care) pot fi înlocuite în activitate cu orteze dinamice. Se pot folosi ortezele care protejează articulaţiile fragile şi oferă stabilitate formaţiunilor artro-musculare. Materialele pentru orteze. anchiloze în poziţii vicioase) se discută despre sectorul de adaptare al locuinţei şi locului de muncă corelate cu aspectele disfuncţinale ale pacientului (facilităţi la bucătărie. care şi-au pierdut nivelul funcţional performant. întreţinerea tonusului muscular şi a schemelor de mişcare. Stadiile avansate ale poliartritei reumatoide Procesul inflamator local cu invadare din zona articulară în zonele periarticulare de vecinătate.. Exerciţiile active sunt folosite pentru. dar rezistente şi să se poată curăţa. Tehnicile utilizate sunt percuţia. atelier). care prin diverse programe şi mijloace tehnice ajutătoare încearcă să .1 2 ori în diverse grade pentm câştigul unghiului funcţional.! Ş0-^0 extensie: —mâna şi degetele: se poziţionează în poziţia de prehensiune cu moderată flexie MCF. trebuie să se muleze pe suprafeţele de aplicat. fricţia şi frământarea ( (petrisaj). baie. fără mişcări forţate datorită riscului de ruptură tendinoasă sau ligamentară.genunchi (flexul) şi complex mână . Această fază poate beneficia de tehnici ortopedico-chirurgicale de corecţie sau de substituţie. întreţinerea_ articulară. In fazele avansate ale poliartritei pentm a trăi cu invaliditatea sau starea de handicap şi a avea un grad satisfăcător de independenţă intră în discuţie secţiunea de terapie ocupaţională. ' “ " Pentru realizarea acestor exerciţii achinetice în vederea obţinerii poziţiei funcţionale se folosesc ortezele de repaos.Este de preferat un program de mobilizare activă. Masajul tonizant întreţine troficitatea ţesuturilor.degete. Fiecare articulaţie va fi mobilizată de 1 0 . să fie bine tolerate de piele.se menţine între. să fie uşoare. WC.

Există trei mari grape de încadrare în ADL: .Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală amelioreze activităţile de viaţă cotidiană (ADL).

- pertru a aprecia necesitatea utilizării mijloacelor tehnice ajutătoare. - latero-laterale (prinderea unei ţigări). Plecând de la aceste elemente de bază programul de antrenare pentru ADL se etapizează astfel: - analiza. - bolnavi greu deplasabili. - pentru a stabili obiectivele de recuperare şi mijloacele de realizare. - activităţi manuale.Adriana Sarah Nica - Recuperare Medicală activităţi de întreţinere personală (igiena personală. în contextul acestei maladii cu evoluţie cronică şi invalidantă terapie ocupaţională are un loc aparte în programul de recuperare funcţională. Astfel. - exerciţii in scopul ameliorării execuţiei mişcărilor simple (prinderea tacâmului). nedeplasabili.). - activităţile de deplasare. de tip orteze de repaus (iaujdinamice. Aspecte de recuperare a mâinii Iniţial se realizează un bilanţ funcţional al mâinii: - pentru a aprecia zonele afectate şi a pune în evidenţă gradul deteriorării şi tendinţa de deviaţie a zonelor respective. insuficienţei musculare sau lipsei de coordonare. parţial dependenţi. - subtermino-terminale (prinderea unui cleşte). - programe de refacere a gestualităţii în condiţiile vieţii cotidiene. cum e cazul - exerciţii de antrenare a gestualităţii. îmbrăcatul. alimentaţia etc. _ea une j Jjjlg) pensa comisurală (pmderea şi ţinerea unui . - subterminale (prinderea unei foi de hârtie). - terminale (prinderea unui ac). - pentru a institui programul etapizat de terapie ocupaţională. ' Bolnavii pot fi împărţiţi în două categorii: - bolnavi dependenţi de pat. interpretarea şi realizarea mişcărilor simple. după bilanţul articular şi muscular se apreciază: _ jy pensele: / — : _j- ziar).cu utilizarea de orteze. - exerciţii de pregătire a executării mişcărilor simple.

Adriana Sarah Nica - Recuperare Medicală pensa polidigitală. . (prinderea unei toarte de căldare).

____ ' SeTnotează perioadele de depresie. Statutul psihologic al pacientului este extrem de important atât în desfăşurarea programului de recuperare cât şi în contextul evoluţiei bolii. pierderea de energie-intervenind rolul dispensarizării.policele deviază în “ZI’. In primul stadiu se produce tumefacţie articulară prin sinovită simplă. .prin afectare tendinoasă şi osteo-articulară. asociază 229 şi . “ capacitatea de adaptare la boală şi cooperare la tratament. în mod particular de tip radial cu luxaţie anterioră a carpului. societate sau locul de muncă. infecţioşi şi psiho-sociali. prin lezarea capsulei metacarpofalangiene şi distrugerea inserţiei scurtului extensor. realizând o matrice predispozantă. afectând rapid funcţiile mâinii. cu în “gât de lebădă”. Evoluţia rnerge către deviaţie şi deformări. Poliartrita reumatoidă evoluează în stadii succesive.Cap. induse de leziuni articulare. unei rachete sau cozi de mătură) Fiind pensa cea mai puţin defavorizantă. . Factorii cel mai frecvent implicaţi în evoluţia statutului menţionat la pacientul reumatic sunt: ~ preexistenţa unor tulburări psihologice. tendinoase sau osoase. Astfel.(sây> deformare in “butonieră” datorată distincţiei tendinoase.caracterul puternic. activitatea. oboseala. de frustrare disponibilitatea de integrare în familie. prezenţa simptomelor psihiatrice. Durerea iniţială de tip acut devine un sindrom cronic care limitează astenia.deformarea degetelor tendoanelor. Lj Educarea pacientului şi a familiei Prognosticul funcţional în poliartrita reumatoidă depinde foarte mult de personalitatea pacientului şi suportul familiei. _ prin dezechilibrul predominenţa muşchilor intrinseci.deviaţia pumnului mai tip cubital. se dezvoltă diferite frecvent de clişee clinico- funcţionale la nivelul mâinii: . Se discută de o personalitate premorbidă de tip “reumatoid” în contextul multifactorial cauzal: - factori genetici. - degetele deviază cubital. 10 Recuperarea medicală în suferinţele reumatismale « pensa digito-palmară (ţinerea. autoimuni. .

) Programul de kinetoterapieţ. active asistate sau pasive). . fie în serviciul de recuperare. funcţionale şi a toleranţei terapiei şi efectelor sale.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală Dispensarizarea este o secvenţă medicală deosebit de importantă pentru: ——— . '-/ Exerciţiile pentru influenţarea gradului de mobilitate se realizează în general activ prin mai multe grupe de repetiţii (5-10 repetiţii). ipometrice.urmărirea realizării programelor de recuperare în funcţie de stadiu şi de forma de evoluţie. evoluţiei ■ clinice. se desfăşoară controlând reacţia inilamatorie articulară cu ajutorul terapiei medicamentoase specifice şi include mai multe obiective: A. _. Programul de monitorizare pentru poliartrita reumatoidă ar trebui să cuprindă: .urmărirea desfăşurării secvenţelor de terapie ocupaţională. prezenţa în activitatea fizică şi gradul de utilizare al repausului. - aprecierea grosieră a disfuncţionalităţilor. izokinetice). cu indicaţie de internare fie în serviciul de reumatologie. cu afectarea întregului 230 .vizite la domiciliu. recuperare la se ştie controlat îşi va executa mai conştiincios programul terapeutic). y. -întinderea structurilor articulare şi periarticulare (activ sau pasiv). . —întreţinerea sau creşterea mobilităţii articulare (prin exerciţii active.oportunitatea unui program de terapie fizical-kineto. ri "ameliorarea controlului motor şi a coordonării. realizarea unui suport psihologic şi oferirea unei motivaţii prin control periodic în vederea susţinerii programului de. Contractura peri articulară poate limita mobilitatea datorată retracţiei unoTliBre^Dei^rticuIare şi interesării capsulei periarticulare în procesul inflamartor. . . domiciliu - (pacientul care aprecierea perioadelor de evoluţie severă. medicină internă.urmărirea. 2tV/— creştere de forţă şi rezistenţă musculară (exerciţii izotonice. j * creşterea capacităţii de efort.necesitatea unui psiholog sau consult psihiatric. biologice. pentru a aprecia capacitatea de conservare.

realizînd o aşa^zisă contractura cagsularâ^recunoscută printr-o rezistenţa a arcului de mişcare de tip pasiv. Tendoanele nu se scurtează. 231 .Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală arc de mişcare. (Har) trebuie realizate fără a forţa tendonul. dar se fragilizează şi se pot rupe fibre din tendoane./*De aceea exerciţiile de întindere pentru refacerea mobilităţii urmăresc prevenirea contracturii articulare.

care suferă o metaplazie condroidă.realizînd forma entezopatică. care suferă un proces de transformare fibroasă apoi osoasă. deşi în literatură se discută şi de forme mixte de evoluţie. costo-vertebrale şi costo-stemale). clasic diferă ca tablou clinico-biologic şi funcţional faţă de-poliartrita reumatoidă. asociind mobilizări ale zonei cervicale.Cap. Şpondilita ankilozantă f Boală cronică inflamatorie cu caracter autoimun. cu atât mai mult în forma cifotică care reduce orizontul relaţional.4. intervertebrală. Caracteristica topografică este: prinderea axială. cât şi întinderea muşchilor extensori spinali. Pacientul va fi monitorizat periodic. poate prezenta accentuare de tip mecanic prin contractură musculară reflexă. mai puţin proliferare mai mult fibroză. predominent inflamator iniţial. măsurându-se următorii indici: .capsulară sau tendinoasă . Când leziunea este peridiscală şi ligamentară se realizează un granulom cu infiltraţie limfo-plasmocitară. 10 Recuperarea medicală în suferinţele reumatismale 10. asociindu-se şi manifestări periferice ce pot mima sau sugera o poliartrită cronică.indicele menton-stern (în flexie şi extensie). urmată de osificare. sau zonele de inserţie ligamentară. Frecvent sunt interesate articulaţiile rizqmelice (mai des coxo-fentural). ca reacţie dureroasă capsulo. umeri şi şolduri. infiltraţia limfoplasmocitară este redusă. exerciţii de respiraţie profundă şi posturi corective. Se utilizează exerciţii de întindere a muşchilor flexori ai toracelui (întindere de muşchi pectoral). costo-vertebrală. Din punct de vedere funcţional impresionează fenomenul de ankiloză la nivelul coloanei. iar deformarea complexă la nivelul coloanei şi toracelui modifică activitatea cardio-vasculară si respiratorie. . Durerea de tip mixt. Leziunile sinoviale sunt diferite de poliartrită. cartilajul este înlocuit progresiv de ţesut fibrös. De aceea în programul funcţional se urmăreşte stoparea procesului inflamator. sacro-ileită bilateral.ligamentară intervertebrală şi uneori chiar durere radiculară prin iritarea ramurilor posterioare ale nervilor rahidieni ce inervează capsula articulară. iar repausul şi solicitarea se vor desfăşura pentru a preveni instalarea sau accentuarea flexiei coloanei în poziţie ireductubilă (prin afecterea articulaţiilor intervertebrale.

10 Recuperarea medicală în suferinţele reumatismale . .indicele tragus-acromion. .Cap.indicele Ott şi Schober. .indicele occiput-perete.

decontracturant (petrisajul pe musculatura şanţurilor paravertebrale) urmat de întinderea grupelor musculare şi mobilizarea lentă a articulaţiilor intervertébrale.ultrasunet. exerciţii de mobilizare specifică pentru diferite .Adriana Sarah Nica - indicele Recuperare Medicală cirtometric (expansiunea toracică în inspir-expir profund în cm. Hi r < Jü electroterapie. microunde. de şerpuire.jinasaiilî) .:' - măsurarea înălţimii şi a greutăţii. - baia de lumină (utilizarea de radiaţii infraroşii). de rotaţie. - . . - aplicaţie nămol de cald (peloidoterapie ). instituită după un bilanţ clinico-funcţional pÆdocomotor şi cardio-respirator.baia generală caldă la 36°-37° C 3. proceduri de hidrotermoterapie: sau baia hipertermă (ia 38 f .centurilor. diatermie cu unde scurte. prin exerciţii de y 232 asuplizare inspirate după metoda Klapp: - mersul în patru labe. jjj Kinetoterapia. evitând mişcările bruşte..39°G). se adresează atât diferitelor categorii şi \ grupe musculare paravertebrale. a 1A°. dar prin procedee fizicale (termoterapie. vibraţie).). violente sau dureroase (Wynn Parry). . electroterapie)* se pregătesc structurile conjunctive pentru programul de exerciţii fizice terapeutice. - exerciţii de alunecare. : proceduri de termoterapie de tipul: - aplicaţie de parafină. urmărind echilibrarea balanţelor musculare. cât şi musculaturii respiratorii. ^Terapia fizicâl-kineto^nu • poate influenţa sindromul biologic inflamator.utilizând tehnicile de masaj clasic în scop analgetic (netezire. f Obiectivele în funcţie de stadiu sunt: ameliorarea supleţei segmentelor restante funcţional. tf^Terapia fizicală utilizată: -. . masaj.duşul subacval sau duşul masaj în cadă simplă sau cada „treflă“.

exerciţii de respiraţie (apreciate repetat prin indicele cirtometric).Cap. 233 . 10 Recuperarea medicală în suferinţele reumatismale segmente vertebrale. .

Reumatismul degenerativ \ Modificările degenerative reumatismale afectează atât structurile articulare (artroză^'priirdegradarea ţesutului cartilaginos hialiiri. când se modifică atât cursele de j ' mobilizare. / "AsffeTsunt implicate mai multe categorii de factori: — Ifactori de încărcare articulară fie de tip funcţional fie ponderal (obezitatea) care acţionează dezechilibrant la _ nivelul articulaţiilor răhisukiL(în special pe discul intervertebral). Degenerarea cartilaginoasă se instalează progresiv datorită modificărilorjnoifo-fimcţio^ solicitări mecanice inadecvate.Cap. condrocalcinoză). genu var sau valg. cât şi structurile conjunctive periarticulare (ligamente. genunchi. artropatia psoriazică). hiperostoza (diabetul zaharat). 234 . coxa valga. d) distrofii (boala Paget).5. hemar. La aceşti factori contibuie fondul ■Sţ. arteriopatie) sau reactivitatea vegetativă modificată (algoneurodisrtrofia) influenţează evoluţia proceselor reumatismale degenerative. vasculare (insuficienţă veno-limfatică. cât şi solicitările pe suprafeţele portante (exemplu: coxa vara. e) tulburări metabolice (guta.troza). capsula articulară. burse. picior)J Structurile somatice pot fi afectate şi de alte patologii de tipul :_displazii. pe fondul cărora se asociază modificări endocrinometabolice şi metabolice. b) sechele de hemartroză.^asocierea unor condiţii metabolice (hiperuricemie. c) ischemie osoasă şi osteonecroză. tulburări de statică plantară) având un ecou defavorabil asupra integrităţii structurale şi asupra schimburilor metabolice intraarticulare. —factori legaţi de calitatea ţesuturilor articulare: a) sechele inflamatorii (poliartrita reumatoidă. jfpul de solicitare profesionala sau diferite situaţii în viaţa cotidiană.erejjitar. spondilita ankilopoetică. condrocalcinoza. muşchi). ocronoza. sechele posttraumatice. sau după boli neurologice. fascii.^tipul constituţional hjpotonhiperlax. tendoane.^ obezitatea. 10 Recuperarea medicală în suferinţele reumatismale 10. cât şi la nivelu] articulaţiilor trenului inferior (şold. .

tulburări de sensibiltate profundă). g) tulburări nervoase (hipo sau anestezie. 235 .Cap. 10 Recuperarea medicală în suferinţele reumatismale f) tulburări endocrine (acromegalia).

pot suferi un proces de degene'rescenţâ. Condensarea se explică prin hiperpresiunea care se exercită pe este osul lipsit de amortizarea corespunzătoarejşi repartizarea presiunii pe cartilajŢChisturile apar datorită fenomenelor de fractură . mai ales în contextul modificărilor de îmbătrânire. datorită modificărilor de nutriţie. atât în condiţiile creşterii presiunii pe o durată mai mare. eroziune^şTj) chisturi. Tipul de solicitare articulară şi periarticulară. ( Modificările reumatismale degenerative dezvoltate în unitatea funcţională articularii ~Ţ~ ( ( La nivelul osului apar leziuni de tipuri condensare. întreţinute prin “pompa“ de presiune şi depresiune.(imobilizare în aparat gipsat). Structurile subcondrale. cât şi în condiţii de repaus prelungit . mai ales fără repaus compensator duce la alterări ireversibile histologice ale cartilajului hialin. diminuând degradarea proteoglicanilor (mecanismul complet elucidat şi dovedit). dar senescenţa articulară poate exista şi fără leziune artrozică. Analizând diverse grupe de factori se deduce că artroza rezultatul conflictului între forţele exercitate pe unitatea de suprafaţă a cartilajuhiŢ’şTcapăcitateaTîe toleranţă la presiune a ţesutului cartilaginos j (teoria ntec'anică)r~S^~diSciRă~şrdegpfe Teoria tisulară acţiunea aspirinei | careTimd cercetată experimental s-a constatat că are efecte de stabilizare pe membrana lizozomală a condrociţelor.Adrian« Sarali Nica Recuperare Medicală Cartilajul hialin ai vârstnicilor este susceptibilde leziuni artrozice.

) f Osteofitele sunt determinate de proliferarea ţesutului osos şi de ţesut de neoformaţie.Ţesutului cartilaginos. Capsula articulară prezintă o expansiune fibrohialină lamelară sau nodulară cu puţine celule. Lichidul sinovial creşte în volum. Acest ţesut "de Tîpfîbro-cartilaginos se dezvoltă ca proces reactiv pe zonele de presiune crescută. în majoritatea limfocite.Adrian« Sarali Nica Recuperare Medicală şi de n^rnză. cum sunt cele de la periferia articulaţiei în joncţiunea. iar procesul de eroziune este legat de dispariţia cartilajului. este retractilă.uzura importantră'pieseTor osoase puse în contact. conţine mai puţin de 500 elemenţe/mm3. în condiţii de suprasolicitare mecanică. .ptasmacitar.. vascularizaţia se reduce şi poate suferi transformări metaplazice osoase ~sâu cartilaginoase. deşi nu prezintă întotdeauna un infiltrat inflamator de tip limfo. osos şi sinoviah' Membrana sinovialăTdezvoltă congestia vilozităţilor sinovial^iT) fîbroză. sau_.

Aceşti muşchi se atrofiază cel mai repede. caracteristică fiind exacerbarea în activitate şi ameliorarea sau calmarea în repaus. ci din formaţiuni care posedă receptori de tip IV. ca mecanism compensator se recrutează şi alţi muşchi. devenind insuficienţi. / ¿1^ Limitarea mişcărilor]. Aceşti receptori devin activi când ţesuturile articulare sunt solicitate şi suferă o iritatie mecanică acută sau cronică. în timp ce muşchii cu predominenţa fazică au puţine fibre musculare pe unitatea motorie (muşchiul gracilis).la •fF ■f í modificări care reflectă solicitările mecanice de presiune sau tracţiune exercitate pe ţesuturi. care conduc aferenţele dureroase si vasomotorii).sunt muşchii de velocitate. gemenul intern) care prezintă mai multe caracteristici: .afectează mişcările cete mai utilizate (rotaţia şoldului). care este cei mai bine inervată. Ele sunt legate de modificări capsulare (retracţii) şt musculare (contracturi . Receptorii se regăsesc în capsulă.retracturi). care sunt originea fibrelor nervoase de tip III (puţin sau deloc mielinizate. . care se manifestă prin durere.un mare număr de fibre musculare pentru o unitate motorie (mai mult de 2ooo pentru gemenul intern). sau posturali (fesierul mijlociu. urmate. în peretele vascular şi în periostul adiacent zonelor de inserţie capsulare. de limitarea progresivă a mişcării şi adoptarea unor atitudini vicioase. dar concomitent. Cap.motoneuronii tonici care au o activitate repetitivă prelungită dau răspunsuri lente şi susţin postura.funcţionale în suferinţele reumatismale degenerative J_ JburereâŢeste de tip mecanic.ipinăCproces51''. Solicitarea determină răspunsuri neadecvate ale unităţilor motorii în muşchii periarticulari în • contractură. în general muşchii care dezvoltă atrofie pot determina destabilizarea articulară. ¡¡Lipsa de repaus suficient duce la organizarea fibroasă în masele musculare cu dezvoltare de contractură-retractură. 1 Se discută în'specîârdelmplicaţiile pe articulaţiile portante.aftrozic . în general antagonişti. Muşchii periarticulari pot suferi proces de amiotrofie prin contractură. 10 Recuperarea medicală în suferinţele reumatismale \ Semnele clinico . în ţesutul gras. Acest tip de durere nu provine din cartilaj sau sinovială. pgnţru asigurarea stabilităţii articulare (exemplu: recrutarea adductorilo^cândjfesierul mijlociu şi micul fesier 235 . în jurul cărora se aranjează muşchii de tip static. caracteristici determinate de motoneuronii fazici care dau explozii scurte de descărcare pentru contraţia fazică. modificări induse reflex din zona capsulară.

. -a/ blocajul articular prin structuri intraarticulare durezi (corp străin.aceşti antagonişti având o predominenţă fazică.. sau structuri moi (franjuri sinoviale hipertrofice)... amiotrofm şi contracturi... Mijloace terapeutice şj pe bicicletă sunt exerciţii care au ... respectiv tonifierea musculaturii atrofice (ş) corectarea contracturiiretracturii.... ^ prelungi imobilizarea. fară_a. Palpîndu-se masele musculare periarticular se vor căuta punctele dureroase şi de contractura.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală sunt insuficienţi) ... tulburări posttrumatice pentru care se urmăreşte: de statică. durere şi amiotrofie reflexă.exemplu : bursita subtrohanteriană care determină o 236 ... j ameliorarea durerii. încercând să corecteze aspectele de tip displazie. dar poate fi determinată în mod special de amiotrofie..... este responsabilă de distensia capsulară. membrele inferioare. formaţiuni meniscoide în articulaţiile intervertébrale). Toate aceste semne clinice pot întreţine şi agrava patologia iniţială.. 3. care stimulează capsula şi pot determina durere. care pot determina de asemenea durerea.. -■"►instabilitatea!poate avea aceleaşi cauze ca şi blocajul. — limitarea mişcărilor anormale sau a instabilităţii articulare. dar trebuie corectaţi factorii de instabilitate.. Tratamentul în fazele iniţiale are caracter preventiv prin terapia ortopedică şi de recuperare... In unele situaţii se utilizează infiltraţii cu xilină ._pe ...’ sechele QfajëClfï'J Q evitareasuprasolîcităni şi creşterea repausului compensator....... combaterea obezităţii şi a tulburărilor de statică vertebrală_şj.r° •fr • T > " ^ '"iJ 1 încărcarea portantă articulară şi apela la terapie medicamentoa^lînălgetică..... meniscuri. care aetermmâ côiûractura în inorul mecanic postural (de tip tonic). )Alte senine asociate: ) ^ /hidartrozaţ -... combaterea fenomenelor de hidartroză..

10 Recuperarea medicală în suferinţele reumatismale 9| • |. fi Pentru modularea durerii se poate I 237 . evitând hiperpresiunea şi instabilitatea Articulară. evitân combătând concomitent şi factorul obezitate.m- i 1- Cap. Repausul articular în poziţie funcţională. i program de hidrokinetoterapie. folosind ca mijloace facilitatorii cârja sau bastonul. bicicleta. se va face din descărcare. Solicitările în ap rolul de a combate staza.

longitud_inalji_transversal. corectarea limitării mişcărilor se poate realiza prin program combinat fizical-kineto. alegând unghiurile de contracţie.hidartroză -ceea ce semnalează importanţa programului de recuperare în fiecare secvenţă funcţională pentru a combate acest cerc vicios.Relnx“.cu rezistenţă manuală maximală. care menţine articulaţia într-o poziţie definit. sau se foloseşte scripetoterapia. urcatul. Se poate folosi masajul de tip efleuraj. apoi hidrokinetoterapia care descarcă greutatea segmentelor şi facilitează mobilizările. folosirea de cârje etc). care relaxează musculatura pregătind-o pentru contracţii active. masajul de drenaj limfatic şi venos.aplicaţia de rezistenţa facându-se alternativ şi ritmic. masajul tip petrisaj. Se pot folosi exerciţiile din tehnica Kabat de tipul “Hold .se iau măsuri dlTevitare a căderilor (se vor evita: mersul pe teren accidentat. decontracturant. coborâtul scărilor. Dacă artroza este diagnosticată precoce şi programul terapeutic analizează realist tabloul clinic şi repercursiunile funcţionale. miorelaxant. ca şi cum ar încerca să mobilizeze articulaţia. masajul se poate asocia cu aplicaţii calde locale care completează efectuTanalgetic. Este important de semnalat cercul vicios: hidartroză . tehnică care poate fi aplicată în orice punct al cursei articulare (mai ales în zona indoloră şi iară contractură). Iniţial se folosesc tehnici de masaj. pentru refacerea coordonării şi a controlului motor . pentru a se aplica o rezistenţa maximală A intr-o contracţie izometrică după o relaxare. urmată de o terapie mixtă medicamentoasă (vizând 238 . în timp ce kinetoterapeutul aplică o rezistenţa maximală iniţial într-o direcţie. j~măsurile de combatere a factorilor favorizanţi în hidartroză .amiotrofie cădere. Se poate folosi şi grupajul de exerciţii de “stabilizare ritmică”. prin contracţii alternative izometrice pe grupe agoniste şi antagoniste. IProgramul /8e~kinetoterapiej urmăreşte solicitarea progresivă a maselor musculare pentru creşterea de forţă şi rezistenţă. cu efect analgetic. apoi în direcţie opusă.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală siderare a fesierului mijlociu cu recrutare de adductori şi contractură. Se utilizează contracţii izometrice .dar evitând solicitarea cartilajului prin încărcare sau forţări intempestive. vasculotrop şi miorelaxant.

10 Recuperarea medicală în suferinţele reumatismale verigile simptomatice şi fiziopatologice) şi ftzical.^ 239 . atunci calitatea vieţii prin suferinţe reumatismale degenerative se va îmbunătăţi.kineto.Cap.

prin aspectul trenant. —numeroase ligamente şi puncte de inserţie musculotendinoasă. oase mici. de 1 la antiinflamatoarele nesteroidiene la corticoterapie prelungită).farale dezvoltă un grupaj de suferinţe întîlnite cu o frecvenţă îngrijorătoare şi chiar supărătoare. prin cele două lanţuri de mişcare ale trenului superior şi inferior.terapia chirurgicală. cu care se învecinează şi pe care le protejează. h alte forme de terapie. Alternativele terapeutice pot fi: |. insidios.3.terapia fizicală şi de recuperare. discul intervertebral pune probleme clinice şi terapeutice particulare. specialistul de medicină internă. Activitatea ei este dependentă de structuri complexe vasculo. cvasipermanent.îomba'ra-'-''-^ Coloana vertebrală.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală :f(b5iâ. sâcâitor ajunge să fie controlata .terapia medicamentoasă (de la banalele analgetice la fortral.nervoase. participând astfel ia procesele complexe de relaţie şi integrare în mediu.-34 de segmente osoase. făcând posibile atât stabilitatea cât şi mobilitatea. prin complexitatea structurală şi funcţională. Prin poziţia anatomo-funcţională şi gradul înalt de solicitare. care se adresează unor variate specialităţi medicale terapeutice: medicul generalist. Afectările discate inţgryerte. —24 de discuri intervertebrale. *. Cum evoluţia suferinţei discale. |. direcţie de mişcare. medicul de recuperare. ortopedul. reumatologul. chirurgul şi neurochirurgul. Solicitarea permanentă a coloanei vertebrale în diferite situaţii de efort duce la apariţia seninelor^de uzură.:l)işcopâfiacervicala şi■. .asupra coloanei vertebrale acţionează un număr impresionant de muşchi. motivată atât de conexiunile directe cu toracele şi bazinul cât şi indirecte. Ca o curiozitate coloana vertebrală este alcătuită din multiple structuri somatice: J. mai ales din faza a-III-a. conferă simetrie corpului. care pot avea sau nu expresie clinică. r.

10 Recuperarea medicală în suferinţele reumatismale mai'greu terapeutic.Cap. mulţi dintre pacienţi îşi pierd răbdarea şi încrederea. fie bătând la uşile mai multor cabinete medicale în căutarea unui “leac . fie solicitând intervenţia neuro-chirurgicală (deşi nu reprezintă indicaţie).

formaţiune conjuctivă. I Caracteristicile anatomo-functionalejale disciiluijntervcrtebral Stnlctură conjunctivalâ. vertical ))~care fac legătura~între_corBji vertebrali. ?i--. solidarizîndu-i şi opunând rezistenţă la mobilizarea coloanei în toate planurile şi axele de mişcare/Mişcările cele mai frecvente la nivelul colanei vertebrale sunt mişcările de flexie cu revenire la poziţia de referinţă (de veiticalizare). unde progresiv structura se deteriorează. flexibila. care vor reacţiona prirT dezvoltarea de osteofite. elastică. homeopatia. diferite prin caracteristicile structurale şi tipurile de solicitare exercitate asupra lor. .este alcătuit din fibre rezistente conjunctive.tf?ucleul pulpos .discul intervertebral. mai rar mişcâride hiperextensie. enumerarea lor având drept scop identificarea acestora şi stabilirea unor programe profilactice (ideal de tip primar). Astfel: ^--Inelul fibros . discul intervertebral are două componente. presiunea crescută regăsindu-se ~şi~~m zona posterioară a nucleului pulpos. articulaţiile interapofizare. Prin mişcarea predominantă de flexie se încarcă pe de o parte zona anterioară a corpilor vertebrali. care tind să deformeze această „bilă de amortizare“. urmate de flexie cu rotaţie (torsiuni). tehnici de tracţiuni şi manipulări etc). : găurile de conjugare. care să încetinească procesul de deteriorare discală. cu o poziţieparticulară biomecanică.J Coloana vertebrală funcţionează prin acţiunea combinată a unităţilor de mişcare. este supusă constant unor forte de încărcare prin presiune. 10 Recuperarea medicală în suferinţele reumatismale miraculos”. hidratată. favorizând ruperea nucleului pulpos şi hernia de disc. sferică. compresibilă.Cap. dispuse extfgflT de variat (circular^oblic. (ligamentele longitudinale. evoluţia fiind dependentă de mai multe categorii de factori de tip intrinsec sau extrinsec. ( Suferinţa discală se dezvoltă progresiv. Unitatea de mişcarqCsim) segmentul motor este format din: ^‘ /«. fie apelând la alte alternative terapeuticp (acupunctura. Această structură complexă de rezistenţă este vascularizată şi inervată. moale.

în care se notează numărul şi forma de evoluţie a episoadelor dureroase. caracteristicile disfuncţionale. alte elemente clinice asociate şi eventual formele de tratament şi evoluţia sub acţiunea . 10 Recuperarea medicală în suferinţele reumatismale După anamneză.Cap.

ior. termoterapie în aplicaţii calde . ( e) intervenţii neuro-chirurgicale anterioare. .sistematizată. criestezii..numărul de episoade şi durata lor.poate fi o localizare unică (lombar.. în care regăsim etape critice (lumbago. evoluţia în contextul vieţii cotidiene (ex. de obicei până la nivelul ia cu solicitarea mecanică. AINS. respectând teritoriul dermatomial al rădăcinii agresionate discal sau pseudoradicular. efortul de defecaţie etc. hernia de disc) şi etape mai puţin 240 . prin: a). cu iradiere nesistematizată. asupra motivului deciziei de intervenţie (vezi . repaos în decubit dorsal sau lateral cu membrele inferioare uşor ectate. . influenţa repausului la pat. lombo-sacrat sau Adriana Nica numaiSarah pe membrul inferior). insistând. sau iradiere difuză nesistematizată (de tip pseudoradiculalgie). care se derulează ca o peliculă cinematografică.cum este cazul persoanelor care lucrează la calculator). la distanţă şi eventualele complicaţii postoperatorii. transpiraţii distale sau alte fenomene vegetative.topografia . ^)semne"cïmîce asociate remarcate de pacient: parestezii. unde scurte sau gheaţă).indicaţiile relative şi absolute). strănut. evoluţia preoperatorie şi beneficiul postoperator imediat._ . e^Ql'mtilizarea de procedee fizicale aplicate local (de tipul masaj sedativ.: şofatul). decontracturantă. tipurile de solicitare mecanică profesional genunchiului.sau cu caracter Recuperare bipolar de Medicală tip lombar / lombo-sacrat cu iradiere pe membrul inferior (iradiere de tip radi cu jar (lombocruralgie/ lombosciatafgie).sp apreciază tabloul clinic obiectiv. difuză pe membrul inferior.iradierea .modalităţi de influenţare a episodului. (CfPprezenţa unor fenomene de însoţire: durerea se accentuează la tuse. . râs. în decubit ventral cu o pernă sub abdomen (toate aceste posturi corectând hiperlordoza) sau fără pernă. . Analizând evoluţia anatomo-patologică şi clinicofuncţională. s-a stabilit o corelaţie prin care suferinţa discală poate fi împărţită în patru faze (şcoala franceză). __ Q manevre de tip tracţiuni. corelaţia cu alţi' factori (muncă fizică grea sau_ poziţie monotonă prelungită pe scaun . manipulări. accentuând lordoza lombară. electroterapie analgetică.parafină. se analizează aspectele legate de durere. Iniţial. hipo sau anestezie. _ b) terapie medicamentoasă analgetică..

un sindrom musculo-ligamentar.sindrom vertebral static şi dinamic sever (fie cu ştergerea . cu caracter hiperalgic. cât şi pe nucleul pulpos (prin pierderea rezistenţei in zona posterioară.sacrat cu caracter mecanic. dorşolpmbat_sau_loj(TjUo. este prezent .cu apariţia primelor manifestări dureroase: • modificări anatomo-patofilgice. când se constată deteriorare iniţială atât la nivelul inelului fîbros'(dilacerare de fibre în zona posterioară).£«ţza I . cu franjurare. 10 Recuperarea medicală in suferinţele reumatismale zgomotoase. ' • -f subiectiv]. • clinic: . sindroamele dureroase secundare spondilo-discartrozei).un sindrom vertebral. asociind moderată impotenţa funCţionalăţTle'dBîcei simptomatologia fiind neglijată.pacienţii acuză dureri lombar. .uneori un sindrom psihic. ajungând între fibrele inelului discal (uneori este prezent întregul nucleu pulpos^. în mare parte neglijate terapeutic (lomhalgia. -iobiectivjpvczmlă: . cu frecvenţa cea mai mare. cu impotenţă funcţională marcată în zona lombară (tendinţă la blocaj lombar).. migrat posterior.. evidenţiind prezenţa. . chiar rupere de fragment pulpos. - faza a-IJ-a: • prezintă efectele unei agresiuni mecanice intense pe structurile discale. \fară a ajunge în contact cu inelul fibrös în zona posterioară)/ • 'fflinicP ~£subiectiv~J. cu evoluţie subacută. iombar sau lombosacrat (nu depăşeşte pliul fesier). între 20 şi 30 ani.Cap. fără iradiere. .* i e: Astfel se prezintă: — c .. unor fragmente de nucleu pulpos rupt.mediu static si dinamic.pacientul acuză durere intensă.--------L .

. . 10 Recuperarea medicală in suferinţele reumatismale lordozei lombare . asociind sau nu atitudine scoliotică .sindrom muscu 1 o-1 igamentar.modificări dependente de nivelul afectării discale).Cap. fie cu accentuarea lordozei .

- impotenţă funcţională bipolară. sarcină extrauterină. f «Ţfcanexiiă acută. radiculară). depăşind-o.durere . fie împingând posterior fibrele ligamentului longitudinal posterior. strănut şi alte manevre cape' cresc tensiunea lichidului -í¡» cefalorahidian şi agresionează procesul patologic de vecinătate. -jâmgnosiic diferen(ial). fie dilacerând fibrele acestei structuri. cu interesarea mobilităţii coloanei lombare (redoare marcată sau blocaj lombar) şi a membrului dureros (mers şchiopătat).. care poate mima un lumbago discogen.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală ~Î> —^smdrom duraj^prezent prin exacerbarea durerii la tuse. -'sindrom psihic .durerea de tip somatic din lumbago discogen trebuie diferenţiată de: lumbago de tip interapofizar (sindromul faţetal) sau lumbago de tip muscu lo-l igamentar. renală. - obiecthfr* sindrom dynamic.-r fTagnientul de nucleu pulpos.). • telamcf -/subiectivf.pacientul este agitat.rădăcină S().asociind frecvent şi modificări de stare generală. ctM \P Hfrdurerea referită. vertebral static şi . parestezii distale.faza a-IIl-a: • ■ ănăfomo-natoidgic. cu tulburări de somn etc. anxios. fie inclavat în inelul fibros (fază simptomatică de tip lumbago. dar tabloul clinic se completează şi cu semne specifice viscerale. 242 Isindrom musculo-ligamentar. In ambele cazuri suferinţa discală agresionează rădăcina măduvei spinăriirealizând un tablou clinic mixt. depăşeşte inelul fibros-hemiază: hernia de disc situiază fragmentul de nucleu flgăvh nucleul intreg) în canalul vertebral. . care sedii rial ează şi riscul de hernie).H~gmbar'~şi pe membrul inferior (iradiere dermatomială. . continuă să fie împins 0 posterior. infecţie urinară etc.pacientul acuză dureri cu caracter bipolar fîn cele mai frecvente diriTre''~cgzurr). din suferinţele viscerale abdominale (colica. situat fie anterior de inelul fibros. pe traectul rădăcinii interesate: —" criestezii) dacă rădăcina afectată este bogată în fibre vegetative (exemplu.

sindrom neuroradicular. Of O1 243 . e. 10 Recuperarea medicală în suferinţele reumatismale sindrom durai.Cap.

în funcţie de ' topografia durerii iradiate se descriu două categorii: 244 . care asociază tabloului clinic vertebral un tablou clinic neurologic radicular (de tip iritativ. cu iradiere dermatomială. prin mobilizarea segmentară (cervical. de tip static sau dinamic (se umăreşte contracţia ritmică a musculaturii paraspinale). se efectuează în decubit ventral şi în ortostatism.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală . fără scolioză). confirmând tonusul diferenţiat al musculaturii paraspinale şi întregind elementele sindromului musculo. completează imaginea iniţială. dorsal. Astfel.mersul pe vârfuri şi pe călcâie. - aspecte disfuncţionale somatice secundare suferinţei discale.urmărind simetria^modificări de_ţonus a musculaturii paravertebrale.de profil. urcatul-coborâtul scărilor.sindrom psihic. apariţia/dispariţia sau accentuarea unor curburi sau unei deformări globale. poziţii vicioase de solicitare). prezenţa de redoare fsaif anchiloză. Acest sindrom static trebuie completat de analiza dinamică. pe teren plat prin mers normal. realizată de o manieră statică şi dinamică. cât şi modificări de tonus şi de activitate musculară. care pune in evidenţă.durerea de tip radicular. lombar) sau globală. La examenul clinic obiectiv se constată diverse situaţii: -t» inspecţia.ligamentar. deviaţii. Se analizează aspectul coloanei vertebrale. păstrarea curburilor normale (lordoză cervicală şi lombară. la nivelul musculaturii paravertebrale. de faţă şi. compresiv sau de întrerupere). apreciindu-se astfel sindromul vertebral dinamic. scurtări. bilanţul respectiv dând imgine asupra sindromului vertebral static. asociind parestezii (s^u) criestezii distal. palparea. se analizează sindromul neuro-radicular. ii. hipertonia sau contractura unilaterală modificând curburile normale în dinamică. punctându-se disponibilităţile de mobilizare. Cu această ocazie se notează sindromul musculo-ligamentar. pe traectul radicular. Totodată se vor analiza aspectele clinico-funcţionale legate de lanţul cinematic al membrului superior şi inferior (deformări. decelând: .subiectiv . probele dinamice la nivelul coloanei vertebrale se completează cu examenul mersului. Prin aceste probe se pot evidenţia: Aspecte disfuncţionale somatice mai vechi. uşoară cifoză dorsală. anterioare suferinţei discale de tip hernie.

10 Recuperarea medicală în suferinţele reumatismale j^)llombocruralgie: 245 .Cap.

Adriana Sarah Nica

Recuperare Medicală

1||- durerea iradiază din zona lombară/lombosacrată pe faţa
anterioară a

1 coapsei, pentru rădăcina-L? -1/3 superioară a

coapsei;

I- pentru rădăcina L3 -1/3 mijlocie, antero-intem coapsă;
I - pentru rădăcina 'X*At3- inferioară a coapsei, faţa anterioară a
genunchiului, 1/3 faţa antero-internă a gambei;
CB) lombosciatalgie - durerea iradiază din zona lombară/
lombosacrată pe membrul inferior, depăşi nd genunchiui,
iradiind până la călcâi sau picior ( către BaTuce~sâu degetele
III,IV,V);
- pentru rădăcină |^T - faţa laterală a coapsei, gambei (iradierea
“în vipuşcă”), faţa dorsală a piciorului, haluce:
- pentru rădăcina Si -faţa posterioară a coapsei, gambei, fata
plantară a piciorului, degete III, IV, V,
(jijsindromul de coadă dle cal (rădăcinile L2 - CC|) - iradiere pe ■
ambele membre inferioare. interesâii3~mai multe rădăcini, cu
topografie variată şi deficit motor în funcţie de nivelul afectăriiî~tui{A A

Au ct&L
Obiectiv există două categorii de elemente, pe de-o parte
este ^ suferinţa discală, pe de altă parţesuferinţa radiculară, prin
agresiunea fragmentului de nucleu pulpos hemiat (hernia de disc).
Suferinţa

radiculară

prezintă

caracterele

afectării

neurologice

periferice, variabilă ca manifestări. Se descriu,, trei momente ale
suferinţei radiculare,. denumite stadii (după şcoala franceză) care
prezintă manifestări"^

neurologice

de

gravitate

variabilă.

Astfel:
\ -7=— stadiul 1! al afectării radiculare - stadiu iritativ, prezintă
hipoestezie cutanată, hipo sau areflexie osteotendinoasă; nu se
decelează deficit J motor;
stadiul 2 al afectării radiculare - stadiu compresiv, prezintă
tulburări I semnificative de sensibilitate, de reflexe osteotendinoase
şi se instalează progresiv / deficitul motor (pareza radiculară);
'—— stadiul 3 al afectării radiculare - stadiu de întrerupere, în care
pe primul pian este deficitul motor, sever, de tip paralizie.
-

faza a TV-ă T tabloul modificărilor caracteristice^deteriorărilor

reumatismale degenerative la nivel discal şi interapofizar, tabloul
clinic 'avandm centru sin dro ame dureroase de cauză mixtă, disco
vertebral

246

şi

de

jpăijLmmL-peavertebgil.

Aceste

sindroame

Cap, 10
Recuperarea
evoluează
favorabil
sub medicală în suferinţele reumatismale
acţiunea terapiei fizicale şi a programelor de i
"Tratamentul suferinţei discale lombard~pune~uneori probleme
deosebite, dar clasic stadiul 1 se consideră că poate beneficia de
tratament

ie specific

247

Cap. 10 Recuperarea medicală în suferinţele reumatismale
conservator, că zona de graniţă din stadiul 1 în stadiul 2 merită în
multe situaţii de rezolvare conservatoare, iar dacă se constată
progresia rapidă a deficitului motor, cu paralizie uni, biradiculară
sau sindrom de coadă cai, bolnavul este dirijat de urgenţă către
neurochirurgie^,Pentru tratamentul conservator se apelează la o
terapie mixtă de tip mendicamentos şi fizica], ţinând cont că în
perioada hiperalgică. cu sindrom vertebral, durai ~) şi musculoligamentar marcat, pacientul are nevoie obligatoriu de repaos 'a la
păCcăutându-şi

permanent

poziţia

antalgică.ţStadiul

IV

al

suferinţei/J f discale este determinat de modificările degenerativei
Problemele cervicale şi dorso-lombare sunt extrem de
comune. Unele cazuri sunt complexe şi dificil de rezolvat, dar
cele mai multe pot fi înţelese îndeajuns de bine pentru a
developa un plan de acţiune. Problemele de coloană pot fi
deseori

înţelese

dacă

sunt

reevaluate,

consultând

o

documentaţie adecvată, Consultul poate deasemenea să ajute
să se revizualizeze evenimentul întâmplat, în special dacă
durerea

poate

fi

mărită

acţionând

pe

anumite

zone.

Diagnosticul este apoi validat şi reconfirmat radiologie-,' iar
datele de laborator răspund unor probleme de diagnostic.

„Coxartroza este o suferinţă a şoldului care rezultă datorită
ruperii

¡

echilibrului între mecanismele de solicitare exp.rr.itatfruMaipaşttJHnliii şi capacitatea de rezistentă la efort a ţesutului
cartilaginos si osos“ /Pawels. 1959), definiţie care pune în
evidenţă pe de o parte factorul mecanic, care în condiţii de
supraîncărcare duce la modificarea arhitecturală şi la degenerare
şi distrugere, de cealaltă parte ţesutul cartilaginos se poate
deteriora degenerativ fără a găsi o cauză evidentă (idopatic) sau
se dezvoltă secundar pe fondul unei malformaţii congenitale a
unei afectări inflamatorii, metabolice, infecţioase. Studii privind
etiologia coxartroxei au arătat o frecvenţă de 40% coxartroze
primitivdju) cea. 60% coxartroze
secundare (dintre care cca. 35-40% sunt displazii, subluxaţii
sau luxaţii congenitale iar restul sunt de origine traumatică sau
prin displazii în perioada de creştere).
Tabloul clinico-funcţional:

Adriana Saraii Nica

Recuperare Medicals

Modificările progresive degenerative
cartilajului
hialin
rămân
o
perioadă

la

nivelul

îndelungată

asimptomatice. Simptomele majore cu implicaţii funcţionale
variabile sunt:
.g durerea^ care iniţial apare_ după solicitări mecanice marcate,
poziţii monotone prelungite în picioare şi care, progresiv, începe
să însoţească
pacientul în cursul zilei; perioadele indolore sunt din ce în ce mai
reduse peste zi, dar pentru că durerea în coxartroză este de tip
mecanic, ea se calmează după rggaosul nocturn. In evoluţia
cozartrozei durerea este factor perturbator în. desfăşurarea
mersului, inducând mersul protectiv pentru şoldul afectat, cu
pasul scurtat şi balans pentru a încărca mai puţin capul femural.
Acest mers iniţiat prin durere declanşează treptat un lanţ He
decompensări de tip muscular, dinamic, inflamator, static,
ajungân- du-se la restrângerea marcată a ariei de mers.
Durerea este determinată de
modificările articulare şi periarticulare, cu iradiere._______Inghinal,
peritrohanterian, în fesă şi pe fata, anterioară a coapsei, până în
genunchi (^oldul^care ţipă în genunchPţf. Mecanismul durerii este
incomplet elucidat, fiind implicaţi mai mulţi factori: f- staza
vasculară medulară a osului spongios subcondral;
\ - reacţia congestivă sinoviaiă cu epanşament articular;
■y - reacţia celulară a procesului de condroliză;
contractura şi reacţia dureroasă a maselor musculare,
secundar \ modificărilor articulare.
I ^»redoarea articulară, şoldul prezintă o limitare articulară
progresivă cu tencOmţa la dezvoltarea unor poziţii vicioase
(flexurn de şold în rotaţie . externă). Iniţial limitarea mobilităţii
articulare este dată de răspunsul articular antalgic prin apărare
musculară periarticulară la mobilizarea şi încărcarea dureroasă.
Progresiv, se dezvoltă flexumul care scade presiunea articulară,
dar modifică solicitarea musculară tendinoasă şi ligamentară.
Această situaţie fiziopatologică dezvoltă progresiv scleroză şi
retracţie capsulo-tendinoasă şi ligamentară, cu organizarea poziţiei A?
vi ci oa s j ^ f fl ex u m ireductibil cu adducţie şi rotaţie externă. Acest moment
este un moment de stadiu evolutiv în care fenomenele
degenerative articulare dezvoltă osteofitoză, posibil responsabilă

Adriana Saraii Nica

Recuperare Medicals

de redoarea articulară. ReHoarea şi poziţia vicioasă instalate la
nivelul şoldului au ecou asupra segmentelor articulare supra şi
subiacente şoldului. Astfel, în lanţul cinematic al membrului
inferior se dezvoltă concomitent şi progresiv afectări la nivelul
coloanei lombo-sacrate, pe genunchiul homolateral, dar şi pe
şoldul
şi
genunchiul
contralateral,
prin
suprasolicitare
compensatorie.
Examenul biologic este normal, dar poate pune în
evidenţă modificări metabolice responsabile de o parte din
tulburările cartilajului hialin. Diagnosticul de confirmare vizând
şi etiologia, este cel radiologie punând în evidenţă;

Cap. 10 Recuperarea medicală în suferinţele reumatismale

4 elemente distructive de tipul: pensarea articulară cu îngustarea
spaţiului , l articular, reacţie subcondrală, osteocondensare şi
osteoscleroză, uneori V geode; '

~
a®-'elemente reparatorii, osteofitele, prezente la periferia
suprafeţei cartilaginoase. Deşi nu există un paralelism între
imaginea raaiologică a şoldului şi gradul de afectare
funcţională, investigaţiile radiologice moderne (CT, RMN) aduc
informaţii extrem de utile legate de etiologie, modificările
articulare şi periarticulare, oferind posibilitatea elaborării
prognosticului de perspectivă şi a deciziilor terapeutice,
imediate şi în timp.
în coxartroza primitivă, în absenţa factorului etiologic, se
constată prezenţa predominent feminină, cu frecvenţa maximă de
apariţie între 50 şi 60 de ani. Pacienta acuză iniţial durere cu
caracter mecanic, de tip intermitent, cu iradiere la nivelul
genunchiului şi pe faţa internă a coapsei cu moderată afectare a
mersului, prin durere. Progresiv, durerea se accentuează şi la
nivelul şoldului apare redoare marcată cu reacţi^ musculară
(contractură de muşchi adductori şi peivi-trohanterieni), '■
putându-se constata apariţia şi a durerii nocturne (decompensam
inflamatorie) şi modificarea importantă a mersului. Examenul
radiologie pune în evidenţă pensarea articulară, polară
superioară, cu condensare subcondralăjşî) osteofite. Tratamentul
conservator
urmăreşte
ameliorarea
componentelor
âîgîceTThflamatorii şi funcţionale. Ţinând cont de evoluţia severă
a coxartrozei şi de implicaţiile funcţionale majore în activitatea
cotidiană, tratamentul ar trebui din fazele iniţiale să vizeze
planul funcţional, pacientul necesitând atât consult ortopedic cât
şi de recuperare funcţională. In acest context existăjcoxartroza
rapid evolutivă cu
"condroliză 2 mm pe anfşTţtergerea inMliniuluT articular în 2~5ni;
proces care este rezultatul unei osteolizelnarcate cu remodelajul
rapid al capului femural şi al cavităţii cotiloide cu 1 mm pe an"
(Lequesne). Evoluţia / dramatică, rapid invalidantă, până la
tratamentul ortopedico-chirurgical impune reducerea solicitării
articulare (mersul pe distanţe mici, fără / purtartea de greutăţi,

247

Cap. 10 Recuperarea medicală în suferinţele reumatismale

evitarea poziţiilor monotone prelungite - în special”\ ortostatismul, a
mersului pe teren accidentat şi urcatul/coborâtul scărilor (^şTŢitilLzarea de
baston sau cârje, pentru descărcarea de greutate, pe y
membTlilxuntalatenrh
'/
Coxartrozele secundare pot fi de origine:

248

v r • ■ ->. v—>**\

o CUA
/
Adriana Sarah Nica

\4x- {cJt

Af

Recuperare Medicală

!. - medicală prin modificările, metabolice (condrocalcinoza
articulară, guta, hiperparatiroidia,etc.), după coxite infecţioase
(cu germeni banali sau coxita TBC),de cauză primitiv osoasă
(prin modificări iniţiale ale osului subcondral şi alterarea
proprietăţilor biomecanice, ca într-un proces ischemic osteonecroza aseptică demap femural, care induce modificări de
cartilaj) sau boala Paget cu manifestări la nivelul - şoldurilor;

2 t- mecanică, secundare după: malformaţii congenitale de şold,
displazie congenitală, subluxaţie sau luxaţie congenitală,
protruzia acetabulară, coxartroze secundare post-traumatice,
mai ales la sportivii de performanţă, în tulburările statice
majore prin inegalitatea de lungime a membrelor inferioare mai
mult de 4 cm, artodeza şoldului contralateral, distrofii
dobândite de tip coxa plana etc.
Bilanţul coxoticului trebuie să stabilească dimensiunile
reale ale tabloului clinic (durere, redoare, reacţie inflamatorie)
dar şi nivelul funcţional, cuantificând: perimetrul de mers şi
prezenţa durerii, relaţia durere-ortostatism prelungit, reacţia
prin solicitarea sportivă, prezenţa unor elemente clinicofuncţionale de vecinătate (genunchi, coloană lombo-sacrată,
membrul inferior contralateral), utilizarea de baston sau cârje.
Examenul funcţional obiectiv se va aprecia prin:
examenul clinic în clinostatism,"notînd atât simetria
membrelor
inferioare
(lungimea
segmentelor,
volumul,
aspectul) cât şi atitudinile spontane ale şoldului afectat (flexum
şi rotaţia externă);
- examenul clinic în ortostatism:
- modificările de statică, punând în evidenţă atitudinea vicioasă
în flexum, rotaţia externă a şoldului;
- inegalitatea de lungime a membrelor inferiore cu basculare de
bazin, examenul static al piciorului, genunchiului (cu sau fără
flexum) şi coloanei (apreciind lordoza lombară).
- examenul în încărcare unipodală, apreciind durerea şi
stabilitatea (frecvent se decelează imposibilitatea staţiunii
unipodale prin insuficienţă de muşchi fesier mijlociu);
- testarea posibilităţii poziţiei ghemuit (frecvent incompletă prin durere
şi redoare articulară sau imposibilă);
- examenul mersului, analizîndu-se lungimea şi regularitatea
pasului, direcţia piciorului în raport cu axul de mers (prezenţa
rotaţiei externe),

C

/

: -T

, fo -Ci o exjj

{

i TftjG I

f '-vf CU
.
C^I.
v

£ rj**y

X

)

248 C

\
^ M’Cj.i,.J< y

u' c ? f
ii

C

$ iţAJ

f

. k

o 4C.jJ 'K- j

Cap. 10 Recuperarea medicală în suferinţele reumatismale
bascularea de bazin şi hiperlordoza
lombară, imsufucienţa
stabilizatorilor, dinamica durerii îrTmers.
f Examenuriunclfonal iţe completează cu bilanţul articular,
(flexie- extensie, abducţie-adducţie, rotaţie internă-extemă) şi
muscular la nivelul şoldului, dar şi pe segmentele subiacente şi
membrul contalateral. Se vor aprecia punctele dureroase şi
contractura musculară (muşchii adductori, psoas, tensor al
fasciei
lata,
pelvitroHanterieni^şi^hipotonia-lupotrofia
musculară (muşchiul fesier mijlociu/muşchiul cvadriceps).
Dm punct de vedere^ cliniemevolutivlse descriu trei stadii
r
ale coxartrozei:
"
jT- în stadiul iniţial se prezintă dureri intermitente, cu caracter
mecanic, acccentuate la ortostatism şi mers prelungit, uneori
mersul este uşor modificat, se reduce moderat aria de mers; jf' stadiul mediu evolutiv cu dureri cvasipermanente, redoare
articulară cu rEdtlcerea moderată a unghiurilor funcţionale coxofemural (pentru mersul pe teren plat este nevoie de 40°-60° flexie,
pentru urcatul- coborâtul scărilor 80o-100° flexie), dezvoltarea
.unor atitudini vicioase (încă posibil de corectat, depinzînd de
etiologia coxartrozei) şi apariţia ruperii balanţei agoniştiantagonişti;
|\| - stadiul final cu dureri de tip hiperaleic si modificări
disfuncţionale severe, caracterizate de prezenţa unor poziţii
vicioase ireductibile, limitarea marcată a mobilităţii cu tendinţă la
anchiloză, hipotrofii şi contracturi musculare importante.
Recuperarea funcţională se stabileşte în funcţie de tipul
de coxartroză (operată sau neoperată), iar în cazul şoldului
operat în funcţie de tipul de intrevenţie şi sechelele
postoperatorii. Recuperarea funcţională în coxartroză nu are
contraindicaţii,
dar
adaptând-o
pacientului
în
cadrul
programului de kinetoterapie se va ţine cont de
fundalul patologic._______________________________
[ Obiectivele principale ale recuperării suntT^
- ameliorarea sindromului dureros;
- asigurarea
displazie

stabilităţii
crae

pot

şoldului
întreţine

(atenţie

la

cazurile

contracturi

de

musculare

importante);
- ameliorarea mobilităţii articulare, prevenind sau combătând
instalarea

atitudinilor

vicioase

şi

evitarea

încărcări

249

250 Recuperare Medicală .Adriana Sarah Nica articulaţiilor supra/subiacente.

bastonul descarcă şoldul cu cca 20 . adaptându-le tabloului funcţional: se vor corecta poziţiile viciose prin posturâri deflectante cu derotare (în caz de flexurn de şold. înălţimea bastonului trebuie să nu oblige la o / flectare a cotului mai mare de 25°-30°. ¿-se folosesc exerciţii fizice pentru creşterea mobilităţii articulare şi refacerea forţei musculare periarticular la nivelul şoldului. cât şi pe scaun / (flexia coxofemurală prelungită favorizează fexumul de şold). ultasunet) sau crioterapie. duşul subaeval). r J 251 . ultrasunet cu acţiune antialgică. miorelaxant (temperatura apei 36°-36. . antiiriflamatoare. care are avantajul descărcării de greutate. creşterea lorţeişi rezistenţei musculare. facilitînd mişcările prin descărcarea de greutate. O formă atractivă şi mobilizatoare pentru bolnav este solicitarea la bicicletă. j . asociind posturarea membrelor inferioare antidecliv.evitarea mersului pe distanţe mari şi a purtării de greutăţi (se indică / mersul pe bicicletă)./ 40% din greutatea corpului. xr pentru obţinerea stabilităţii şi a mobilităţii articulare se vor folosi programele de kinetoterapie. tracţiuni repetate şi întinderi musculare (strech). scăderea în greutate penru persoanele supraponderale. 0 formulă particulară de kinetoterapie este kinetoterania în ană. care are efect uşor sedativ. asociind aplicaţii calde locale (parafină. genunchi şi/sau rotaţie externă). folosindu-se de partea opusă. masajul de drenaj limfatic. respectarea perioadelor de repaos. pentru care va ^ebuTsăTespecte "regulile de igi_enă ale şoldului".antagonişti. urcatul/coborâtul scărilor.evitarea poziţiilor monotone prelungite atât în picioare. aplicaţii termice calde loca^say)crioterapie.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală kjQi 1 Mijloacele de recuperare folosite sunt. hidrotermoterapie (baia cu bule. . ^pentru efecml antalgi'c: masajul clasic (utilizând atât telinicile de tip sedativ cât şi cele de tip ionizant). CoxoDatul trebuie să ţină cont de progresivitatea leziunilor.5Q C). fibrolitică).evitarea mersului pe teren accidentat. utilizarea unui baston. curenţi interferentia]i. care se pune pe sol pe aceiaşi linie cu piciorul ifafectat. electroterapie (curent galvanic. urmărind corectarea contracturilor şi hipotrofiilor şi ameliorarea balanţei agonişti.

inflamatorii. de tip 252 . . cât şi profilactic (evitînd accentuarea decompensărilor articulare.efectuarea zilnică a unui program de exerciţii fizice pentru întreţinerea '"mobilităţii articulare şi a forţei musculare . musculare.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală .această secvenţă având caracter atât curativ şi de recuperare.

în tripla fiexie are rol de mobilizare dar şi de frânare controlată pe muşchii situaţi în lanţurile paralele ale celor trei articulaţii principale ale membrelor inferiore. evidenţindu. Integrat în lanţul de mişcare al membrului inferior şi solicitat atât în ortostatism. uni sau bilateral. mers sau alte situaţii.în cazul inegalităţii de membre-inferioare se va corecta diferenţa Ortopedico-chirurgical de la 1. cu talpă elastică.aceste fenomene biomecanice se realizează în joncţiunea genunchiului. care amortizează satisfăcător şocul mecFanic^ . artroza femuro-tibială 45-50%) fie ambele sectoare (femuro-' patelo-tibial 15-20%. hiperponderalitatea. 10 Recuperarea medicală în suferinţele reumatismale ? static şi dinamic). tuberozitatea tibială pe tibie se detorsionează extern) . cartilajului. osteofite marginale. modificările endocrine (menopauza). Ci şi în cazul coxartrozei trebuiestăbilită etiologia. osteocondensare a zonei subcondrale. Se va evita purtarea de încălţăminte cu tocuri înalte.se fîsurareaşii distrugerea . tulburări ale circulaţiei de întoarcere.un stadiu precoce (preartrozic) cu ramolisment de cartilaj. terenul . Din punct de vedere biomecanic.Cap. genunchiul are o poziţie intermediară între şold şi picior. : preferîndu-se pantoful comod. "ca un valet între doi stăpîni" (Dolto). _ _ 11 _ / ________—1— Este o boală artrozică localizată la nivelul genunchiului care interesează iniţial. Boala afectează cu predilecţie femeile (70-80%).5-2 cm diferenţă. asociind frecvent 'Supraîncărcarea ponderălafşljtulburări ¿Te circulaţiei de întoarcere.. | r. un stadiu tardiv (artrozic) cu interesare osteocartilaginoasă. mai ales după 50-60 de ani. fie unul din compartimente (artroza femuro-patelară 35-40%. Degenerarea cartilajului articular prezintă două etape distincte evolutive (Arlet şi Ficat): I. în care sunt implicate: tulburările metabolice. uneori geode. In acest context complex biomecanic se realizează progresiv suprasolicitarea articulară şi dezvoltarea artrozei. membrul inferior suferind pennanent datorită fenomenelor de torsiune (rotula pe femur se derotează intern. Astfel se descrie: fji) gonartroza primitivă.

flexum).A 251 ./ UÎUU .. J . cauze intraarticulare r— btw (sechele CJA*4. Cg) gonartroza secundară prin: şi suprasolicitarea ^afectare: femuro-tibială. 10 Recuperarea medicală în suferinţele reumatismale artrozic (manifestările poliarticulare) mecanică. » i " t.Cap. genu valg. cum ar fi dezaxările constituţionale sau dobîndite (genu var.

dinamic retracţia (prin aripioarei rotuliene externe) sau post. v^acmente. ([$) etapa de artoză avansată este caracterizată de prezenţa durerilor accentuate. sechele după entorse. intern. hipotonie ci^iipotrofie de cvadriceps si instabilitate articulară. Bilanţul funcţional trebuie să pună în evidenţă modificările de mobilitate de stabilitate. -afectări femuro-patelar. dar neglijat poate deveni ireductibil). fi. afectare meniscală. ))uneori reacţie.e jn şezut (sindrom rotulian). microtraumatisrae. inflamatorie smpviuiă. modificare de relief şi de volum articular deteriorare marcată a echilihruhii cu gruaeloi_musculare__flgoiiist- antagoniste din jurul genunchiului. ^p) etapa de evoluţie:. Bilanţul articular trebuie să pună în evidenţă prezenţa 252 . în diferite sectoare ale genunchiului (anterointem. care dovedesc o decompensare inflamatorie importantă şi care impun adoptarea unui flexum de genunchi finiţial este reductibil. funcţională a membrului inferior. durerile se intensifică. atât la ortostatism cât $i la nners şi se conturează elemcntelejjijaicadimcţionale obiective: modificări de voium ale genunchiului. cu ortostatism dificil şi fnersul modiiicat posibil cu ajutorul unor mijloace tehnice de descărcare (cârje. luxaţie dezechilibrului recid. tibial). luxaţii sau fracturi). modificările musculare şi aprecierea globală. aproape permanente. solicitări mecanice excesive. laxitate femural sau ligamentară. de obicei la mers prelungit sau urcatul-coborâtul _scănIor exceshCpoziţii monotone prelungite fie ortosţaţism. poate "avea o topografie variabilă localizată profund sau penferic.traumatic (prin microtraumatism repetat.. hemofilie) sau extraarticular (sechele. extern. perirotulian) cu iradiere (de vecinătate sau la nivelul şoldului) sau farâlradiere.e secundar unor procese displazice (rotulian.ivantă.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală post-fracturi articulare. de tip mecanic (şoc rotulian prezent). laxităţi ligamentare). cadru de mers).după entorse. schiţe de flexum. la nivelul rotulei^nterliniului articular sau în fosa poplitee. La paipare se evidenţiază puncte dureroase de-a lungul ligamentelor şi tendoanelor solicitate. baston. Din punct de vedere clinico-funcţional în stadiul artrozic se â criu treietape: etapa de debut clinic este caracterizată prin dureri la nivelul mnchiului.

externă) şi reduycerea gradului anormale. extensie. bilanţul 253 de mobilitate. rotaţie internă.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală mobilităţii fiziologice (flexie. prezenţa mişcărilor .

Bilanţul global analizează atitudinea spontană. disponibilitatea de mobilizare a şoldului în diverse situaţii. ameliorarea mobilităţii articulare. de asocierea tratamentului ortopedico- chirurgical şi de fondul patologic al pacientului. ameliorarea echilibruluijmuscular agonistantagonist. mersul. Bilanţul muscular trebuie să analizeze forţa tuturor grupelor musculare. frQTi c. în faza intermediară când apar decompensările dureroase. pentru a preveni biomecanică. Se degradarea impune progresivă respectarea articulară regulilor de şi igienă ortopedică a genunchiului. glezna şi piciorul). Toate aceste obiective se subordonează în principal ortostatismuiui şi mersului. 'Obiectivele programului de recuperare sunt: Î . li) Recuperarea medicală în suferinţele reumatismale articulaţiilor de vecinătate (şoldul-insistând pe rotaţii şi extensie. altele vizînd. şi ischiogambieri. obţinerea unei stabilităţi articulare de bună calitate. unele dintre ele fiind asemănătoare cu cele pentru afectarea şoldului. cât şi rotările ample ale corpului câncT piciorul este fixat pe sol (creştejolicitarea pe ligamente ii şi ineniscufi)T Se' va institui un program de tonifiere musculară indicându-se schimbarea mersului pe josţcujdeplasarea pe bicicletă. în faza iniţială trebuie să se identifice factorii etiologice. inflamatorii şi musculare. dai' în mod special pentm cvadriceps. urcatul. evitarea poziţiilor de flexie accentuată a genunchiului ('poziţia ghemuită sau mahomedană) (sap-) poziţie prelung~ită~~în flexie de genunchi (statul prelungit pe scaun în fotoliu). ■ Cap. gradul de stabilitate. . de tip static sau dinamic se poale . obţinînd unghiurile funcţionale. Se vor evidenţia aspecte privind contracturile dureroase la nivelul şoldului (tensorul fasciei lata. gemenii). marele fesier.o T -GT-/VC ¿TTfft..ameliorarea fenomenului dureros şi inflamator. încărcărea unilaterală şi prezenţa unor atitudini intensă şi insufucienţa musculară particulare. de Durerea cvadriceps favorizează instabilitatea de genunchi şi riscul de cădere. Mijloacele folosite în programele de recuperare depind de momenul evoluţiei. muşchiul piramidal. adductor şi ischiogambieri).coborâtul scărilor sau alte situaţii de solicitare în care se apreciază dinamica durerii. dar şi eficacitatea rotatorilor pentru a aprecia echilibrul în mişcarea pasivă. retracţii musculare sau aponevrotice (muşchii ischiogambieri.

6 * . A ■~ŢP /!- ii r\A .indica traţamentuLconservator ca în prima fază asociincLutilizarea sprijinului în r / A / 1 ! cA fi C/ /<.7V(/ i Cti"' 6 (f>£iv.

în unele situaţii se apelează ia tratament ortopedico-chirurgical corectiv (reaxări. ţP tulburări de mecanică ventilatorie secundare: modificărilor coloanei vertebrale . mai ales în staţiunile care posedă bazine pentru Tîidrokinetoterapie.Recuperare Medicală Adrianii Sarah Nica baston ia mers şi tratament mixt medicamentosişi^izical-kineto. in faza a treia ireversibilă tratamentul eu decompensam globală specific este*protezÎde genunchi. —~' j Atât în coxartroză cât şi în gonartroză. | fiziopatologice şi funcţionale.1 Elemente de recuperare în patologia respiratorie Categoriile de patologii beneficiare ale programelor de recuperare respiratorie sunt: Cpsindroamele obstructive. pacientul beneficiind de acţiunea întregului complex de factori naturale de cură. restrictive sau mixte de tipul: bronşită. Programele de kinetoterapie se vor j desfăşura în bazine £aîi) la sală din poziţii de descărcare. emfizem pulmonar. evitîndu-se în i special exerciţiile cu încărcare cu genunchiul flectat. mucoviscidoză. Din faza a doua şi a treia pacientul poate beneficia de programe fizicalkineto pentru ameliorarea aspectelor clinice. etc). CAPITOLUL 11 RECUPERAREA MEDICALĂ ÎN PATOLOGIA RESPIRATORIE Şî CARDIO-VASCULARĂ 11. in n | j stadiile 1 şi 2 şi 3 postoperator pacienţii pot beneficia decură balneară pe / j profil reumatismal. toaleta articulară. în stadiul preartrozic. pleurezii sau pleurite mai ales asociind insuficieţă respiratorie cronică sau în cardiopatii cu probleme cardio-respiratorii. în lipsa protezei se apelează la alte tehnici paleative. astm bronşic. pneumoconioză.cifoza juvenilă/la 254 . dacă pe fundalul patologic nu există contraindicaţii.

11 Recuperarea medicală în patologia respiratorie şi cardio-vasculară adult. . ~ 3) relaxarea în stările de hiperreactivitate şi de contracţii musculare. scolioze severe (mai ales când se corectează prin orteză sau corset). 8) umidifierea căilor respiratorii şi suprimarea infecţiei respiratorii.. principale şi accesorii. în spondilartroza hiperostozantă. - analiza probelor funcţionale apreciind capacităţile şi volumele pulmonare şi bilanţul gazometric. Tehnicile utilizate pentru programele de recuperare respiratorie sunt variate şi pot include: 255 .teste funcţionale de efort sau ergometrice. spondilartropatii sero-negative sau poliartrita reumatoidă. 6) reeducarea musculaturii inspiratorii şi expiratorii.. . i Toate programele de recuperare respiratorie au. * 7) permeabilizarea căilor aeriene. un obiectiv comun^ ameliorarea ventilaţieif^a hematozei. Recuperarea respiratorie se efectuează prin mijloace tehnice variate având în faţă mai multe obiective: — 1 ) ameliorarea sau controlul fenomenelor dureroase. — 5) corectarea poziţiilor sau tulburărilor statice şi dinamice toracale. vertebrală. 12) prevenirea complicaţiilor respiratorii. 11) realizarea unei adaptări satisfăcătoare a respiraţiei la efort. toracic. Rezultatele obţinute cu ajutorul programelor de recuperare pot fi apreciate prin: - teste kinetice. de dinamică costală. 9) reglarea ventilaţiei de o manieră dirijată sau asistată. - analiza radiologică de tip static şi dinamic. indici funcţionali şi apreciind forţa musculară prin bilanţ muscular. diaffagmatică şi abdominală. 10) automatizarea ritmului respirator. vertebrale şi costo-sternale. utilizând diverse măsurători la nivel vertebral.Cap. — 4) creşterea flexibilităţii articulaţiilor implicate în mecanica ventilatorie. — 2 ) obţinerea unei mecanici ventilatorii satisfăcătoare cu anumită ritmicitate a frecvenţei respiratorii (mai ales în timpul crizelor respiratorii).

sauna. vasculotrop. antiinflamatoare.cu efect de relaxare.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală I. - hidroterapie de tip general (baie generală la 36-37C. II. microunde) cu efecte analgetice. 256 . Proceduri de electroterapie: a) electroterapia de stimulare cu diverse categorii de curent electric (curent galvanic. cu/fară medicaţie mucolitică. antibiotic şi ionoterapie. antiinflamatoare. vasculotrope. prin care se urmăreşte: - relaxarea. curent de joasă frecvenţă. sedativ. - asuplizarea. Hidroterapie: .sub formă de aerosoli sau electro-aerosoli. diafragmatic sau abdominal. duşul subacval) sau local (comprese calde aplicate toracic. totodată se poate folosi electroterapia de înaltă frecvenţă (unde scurte.atât de tip analitic cit şi global. curenţi interferenţiali) pentru stimularea nervului frenic sau stimularea musculară directă. m Kinetoterapie respiratorie . baie caldă ascendentă de membre superioare).

rezistenţă. bureţi. hemitoracic.decubit dorsal. global dorsal şi toracic. Mijloace de realizare a programelor de kinetoterapie : 1) Terapie posturală prin adoptarea de poziţii particulare poate îmbunătăţi ventilaţia mecanică şi drenajul bronşic.programe de kinetoterapie utilizând greutăţi. în inspir şi expir. sternal. bnisc. electroterapia. presiune. costal inferior şi posterior. urcatul/ coborîtul scărilor.asistenţa verbală sau audio-vizuală asociată cu telurici de relaxare.Cap. contenţie. ventral. .poziţia cvadrupedă.termoterapie. folosind posturi de relaxare şi de drenaj bronşic (facilitează evacuarea secreţiilor bronşice. axial.asimetric . Programele se pot realiza de o manieră: . Se realizează programe care asociază ventilaţia mecanică asistată cu sisteme dirijate şi de aspiraţie şi în unele cazuri aerosoloterapia. . în diverse situaţii respiratorii -naso-bucal lent. masajul. rapid. presiune. axial. mers. H Recuperarea medicală în patologia respiratorie şi cardio-vasculară -asigurarea unui drenaj respirator. global la bază. -asigurarea sinergismului ventilator. tapotaj).pregătirea structurilor somatice prin masaj (netezire. diafragmatic anterior şi posterior. -îmbunătăţirea mecanicii ventilatorii. . blocaj. aerosoloterapie.poziţia în şezând. vibraţie. programele se pot desfăşura în sală sau folosind o asociere de lucru la sală şi de hidrokinetoterapie pentru reechilibrarea musculaturii respiratorii. oblic anterior/posterior. . opoziţie. .ortosfatism. In programele de KTT se urmăreşte ritmul şi cadenţa. mese basculante.dreapta/stânga.simetrică . Tehnici şi metode asociate kinetoterapiei: . costal inferior şi posterior. .poziţia în Trendelenburg. După relaxare sau concomitent se folosesc următoarele posturi. percuţie. elastice.realizarea propriu-zisă a programelor de kinetoterapie manual prin exerciţii de control. . lateral dreapta/stânga. oglinzi. la spalier. oxigenoterapia 2Ó7 .diafragmado. . . depinzând şi de topografia afectării: .

exerciţii de vorbire. exerciţii de antrenare a tusei. Pacienţii pot beneficia'şi de cura balneară în staţiuni de profil.Cap. H Recuperarea medicală în patologia respiratorie şi cardio-vasculară şi respiraţia în presiune pozitivă intermitentă. 2Ó7 .

au fost date suficiente pentru motivarea programelor profilactice cu aspect funcţional. secţiunea care a pus bazele recuperării în profilul cardio-vascular a fost suferinţa coronariană. Inactivitatea fizică crează prin ea insăşi scăderea capacităţii de efort. în raport cu boala coronariană. cu manifestări coronariene sau vasculare periferice. Dacă până în deceniul al cincilea bolnavii coronarieni. Cercetările epidemiologice actuale semnalează că cca. intensitate. în acelaşi timp se ţine cont de procentul în creştere a suferinţelor coronariene. a sindromului hipokinetic. erau consideraţi ca bolnavi cu o rată a speranţei de viaţă extrem de mică. cu semnificaţie deosebită în infarctul miocardic: scăderea performanţelor ventriculului stâng. ocupă o poziţie cheie în cadrul aspectelor clinico-funcţionale ale organismului. Iniţial. durată. frecvenţă) se organizează în funcţie de severitatea procesului patologic şi prezenţa celor mai importante consecinţe fiziopatologice post-ischemie coronariană. Studii extinse pe loturi de pacienţi cu suferinţă coronariană comparabilă au demonstrat că pacienţii cu viaţă fizică activă au capacitatea de efort superioară celor cu regim restrictiv de solicitare.2. amprentele aterosclerozei sistemice. supraveghiat. socială şi profesională cvasinormală. solicitat continuu cu intensitate variabilă. a hiperreactivităţii simpatice. mai ales cei cu infarct miocardic.tot mai frecventă a tulburărilor de metabolism lipidic. Caracteristicile programelor de recuperare (tipul de efort. în special infarctul miocardic. a hipertensiunii arteriale şi a arteriopatiilor periferice. Obiectivele terapeutice se realizează medicamentos/chirurgical asociind antrenamentul fizic progresiv.Adriana Sa raíl Nica 11. standardizat. Semnalarea. până la . a tabagismului. atât la indivizii sănătoşi cât şi la pacienţii cu infarct miocardic. 50% din cazurile cu infact miocardic pot duce o viaţă familială. Astfel. ţintind dezvoltările patologice funcţionale cardio-vasculare.' la pacienţii cu accident coronarian recuperarea urmăreşte obţinerea unei capacităţi de efort maxim. Elemente vasculară Recuperare Medicală de recuperare în patologia cardio- Aparatul cardio-vascular. de atunci progresiv s-a redimensionat noţiunea de readaptare a coronarienilor. fără şanse de reintegrare.

disritmii secundare. EKG. realizate diferenţiat. reduc nivelul antrenamentului fizic şi capacitatea de efort.reantrenarea la efort. . capacitatea de efort poate creşte prin antrenament fizic. consecinţe ale ischemiei restante şi a disfuncţiei ventriculare stângi. .ischemia miocardică restantă. . reprezintă limita maximă peste care capacitatea fizică nu poate fi crescută. Disfuncţia ventriculară stângă se poate evidenţia prin examen clinic. chiar sub protecţie de medicamente. etapizat: . puţin extins. uneori peste limitele anterioare. .beta-blocantele în doze mari. consumul miocardic de oxigen. ce corespunde pragului anginos restant. .recuperarea precoce.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală insuficienţă cardiacă congestivă. La grupajul de pacienţi sedentari.medicaţia cu efecte potenţial iatrogene de tipul: . efort fizic sau teste farmacologice.repausul prelungit la pat. ecocardiografte sau tehnici nucleare în condiţii de repaus. în caz de performanţă ventriculară stângă la limită prin scăderea debitului cardiac şi deficitul cronotrop. Programul de recuperare al infarctului miocardic cuprinde trei grupări de obiective. Astfel. creşte frecvenţa cardiacă de repaus şi scade rezerva de frecvenţă cardiacă de efort. deşi majoritatea disritmiilor răspund favorabil la antrenament. Performanţa cardiacă condiţionează atât capacitatea restantă de efort. In programele de recuperare pragul anginos restant este cel care limitează cel mai mult efortul pacienţilor. cu forme de infarct miocardic. Alături de aceste elemente fiziopatologice se caută factorii iatrogeni: . limitând capacitatea de efort. cu risc de tulburări ventriculare de ritm şi pericol vital. datorită trunchiurilor coronariene neobstruate dar stenozate care limitează capacitatea de efort prin durere şi disfuncţie ventriculară stângă. cât şi prognosticul vital. care nu contraindică antremimentul fizic dar îl limitează. .anticalcicele tahicardizante (nifidipina).

dar prudent şi limitat.faza a UT-a este perioada de întreţinere. necesitând de obicei internare (între 8-14 zile pentru infarctul miocardic necomplicat). adaptându-se diversele momente de solicitare la dinamica afectării coronariene.în'faza a Ii-a şi a Ill-a programul de recuperare urmăreşte reantrenarea la efort şi readaptarea în viaţa cotidiană (ADL) şi socio-profesională. în principiu. 11 Recuperarea medicală în patologia respiratorie şi cardio-vasculară .patologic s-a constatat că pentru zona de infarct sunt necesare 4-6 săptămâni de ¿icatrizare). terapeutice şi de recuperare. prin efortul echipei de recuperare contribuind la reechilibrarea vieţii pacientului. . o probă de efort permite aprecierea obiectivă a capacităţii miocardice reziduale şi disponibilităţile de recuperare funcţională. la distanţă de episodul acut (8 . de trei faze de recuperare .perioada acută. programul de recuperare al coronarianului ar trebui să facă parte integrantă din programul terapeutic.faza I . care durează în medie 3-4 săptămâni (anatomo. privind pacientul coronarian.în faza întâi se instituie program de recuperare.Cap. . prin care se urmăreşte gradul de solicitare şi desfăşurare a vieţii cotidiene. sau la domiciliu cu supraveghere medicală specială. . cu durata de 3-4 luni prin care se urmăreşte revenirea la viaţa socială normală. Recuperarea în faza acută a infarctului miocardic Tabloul fiziopatologic Debitul cardiac este scăzut şi în funcţie de întinderea infarctului se discută de interesare coronariană difuză sau severă. .12 săptămâni). în această etapă. au valenţe profilactice. în caz de solicitare se dezvoltă modificările . în secţie de cardiologie cu adaptări specifice de monitorizare. este perioada postspitalizare. Analizând aceste faze se poate nota că: . până la întreruperea activităţii în caz de ischemie sau agravare a leziunilor preexistente. Programele funcţionale.reinserţia socio-profesională. în infarctul miocardic se discută.faza a Il-a (faza de convalescenţă).

stază venoasă şi risc de tromboflebită şi trombemboiie.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală hemodinamice de insuficienţă cardiacă. . .periartrită scapulo-humerală. repausul absolut prelungit. Atitudinea obişnuită în acest context clinic şi fiziopatologic era. cu risc de infecţie bronho-pulmonară.de tulburări de ritm. determinând deformarea peretelui infarctizat (putând duce chiar la ruptura peretelui). şi încă este. . sindroame depresive.tulburări trofice (amiotrofie. osteoporoză). .decondiţionarea cardio-vasculară cu hipotensiune ortostatică şi tahicardie.decompensările psihice cu pierderea încrederii. . exacerbarea anxietăţii.stază bronşică. cu agravarea excitabilităţii ventriculare şi risc. creşterea presiunii intracavitare. Imobilizarea prelungită în decubit este urmată de multiple complicaţii: . Recuperarea în această etapă urmăreşte: .

ortostatism. evitând apariţia dispneii şi 5 . în cazul accentuării durerilor.solicitare în pat (mobilizări segmentare ale membrelor superioare şi inferioare. atât ale infarctului miocardic cât şi ale dependenţei de pat. sala de kinetoterapie şi solicitarea pe scări.trebuie să fie cât mai scurtă posibil. .pregătirea pacientului pentru a-i reda autonomia în gesturile elementare.combaterea repercusiunilor psihologice. în special. introducându-se. obiceiurile cotidiene. . Programul de solicitare in cazul unui infarct mediu a) perioada de imobilizare în faza precoce . comparativ la începutul şi sfârşitul programului. mers). cotidiene. insuficienţă ventriculară stângă sau tulburări severe de ritm programul trebuie amânat. terapie comportamentală). pentru beneficiul bolnavului. II Recuperarea medicală in patologia respiratorie şi cardio-vasculară . pacientul se va verticaliza şi va începe programul de mers. Acest program se realizează cu kinetoterapeut specializat în recuperare cardiovasculară sub supraveghereaunedicului cardiolog.evoluţia dinamicii cardiace şi pregătirea funcţională a aparatului cardiovascular la solicitările progresive. deci trebuie analizate formele de solicitare în balanţa repaus-mişcare. temperamentul (tipul hiperreactiv sau anxios necesită. Aceste exerciţii de tip dinamic se repetă de mai multe ori pe zi.combaterea efectelor secundare ale repausului prelungit. . . EKG) urmărindu-se dinamica tensiunii şi a pulsului. Programul de recuperare de faza -I-îi se desfăşoară în serviciul de cardiologie şi cuprinde diverse sectoare: . După perioada de imobilizare. . Acest program va evita repausul excesiv dar şi solicitarea intempestivă. contolând calitatea şi progresia exerciţiilor. . kinetoterapie cu solicitare minimă.solicitare în secţie.solicitare în cameră (gesturi de autoîngrijire.întreţinerea structurilor somatice în perioada de-repaus absolut la pat. recuperarea începând la circa 10 zile de episodul acut. Trebuie cunoscut pacientul precizând nivelul de solicitare fizică. cu bolnav afebril.Cap. în timpul programului pacientul este monitorizat (holter.

Factori care influenţează recuperarea: .Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală datoria de oxigen. finalizând cu urcatul-coborâtu! scărilor (în a treia. în această perioadă se culeg suficiente date legate de modul de alimentaţie şi dietă al pacientului. Programul începe cu mobilizări din decubit în semi-aşezat. Se asociază solicitarea pe covorul rulant. în finalul primei faze pacientul.absenţa complicaţiilor. . b) la circa 7-10 zile se face transferul în fotoliu şi se începe programul de mers prin creşterea distanţelor. tipul de deplasare. Se pot asocia mişcări de asuplizare ale coloanei cervico-dorsale şi respiraţia diafragmatică (ameliorează hematoza. Se folosesc exerciţii active pentru a dezvolta forţa musculară. crescâridu-se numărul de solicitări şi intensitatea. a patra săptămână). la care se reglează viteza şi ritmul. prefigurând programul de faza a Il-a (exerciţii dozate prin test de efort prin care se urmăreşte creşterea capacităţii de efort). aspecte de intimitate.infarctul miocardic fără durere cardiacă persistentă sau recurentă. perioadă în care se continuă exerciţiile de mobilizare şi pentru membrele superioare. diverse activităţi recreative şi de bricolaj.tipurile de solicitare fizică. pe membrele superioare şi inferioare. vizând chiar şi viaţa sexuală. evită suprainfecţia bazelor. reînvaţă gesturile cotidiene care oferă independenţă suficientă la domiciliu.vârsta pacientului (pacientul tânăr are o evoluţie favorabilă mai rapidă). pe jos şi cu maşina. grupajul fiind executat de 3-4 ori pe zi şi pregătit cu exerciţii respiratorii. iniţial de 10 minute. apoi aşezat iară sprijin. Programul de exerciţii de kinetoterapie.topografia şi extensia infarctului. . Se execută mişcări de flexie-extensie iară rezistentă sau cu rezistenţă moderată pe articulaţiile distale apoi proximale. creşte la 20-30 minute. Se consideră infarct miocardic necomplicat în următoarele situaţii: .infartul miocardic fără disritmii semnificative (tulburări de 6 . exercită efect moderat sedativ). căpătând încredere. . .

absenţa dispneii.absenţa angorului. 7 . . . 11 Recuperarea medicală în patologia respiratorie şi cardiovasculară conducere atriale sau atrio-ventriculare).infarctul miocardic fără insuficienţă cardiacă.I Cap. .infarctul miocardic fără hipotensiune şi fără şoc cardiogen. In cursul recuperării precoce se poate interpreta adaptarea favorabilă cardiacă prin: . .absenţa modificărilor vegetative şi a asteniei generale.

extrasistole.infarct miocardic cu hipertensiune arterială. . Indicaţii şi contraindicaţii Programul de recuperare este o secţiune complementară indispensabilă tratamentului medicamentos în infarctul acut.angor grav evolutiv. .! I ! 1 Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală Clinic se urmăresc variaţiile moderate ale frecvenţei cardiace . dacă condiţiile hemodinamice permit.pulsul nu trebuie să crească mai mult de 30/min pentru o frecvenţă iniţială de 70-80/min (aliura ventriculară nu trebuie să depăşească 120 /min). cu revenire în cel mult 10 minute şi absenţa hipotensiunii ortostatice. progresia se va face sub beta-blocante.la pacienţii vârstnici. cu maxima inferioară de 90mmHg.W \ . se va urmări evoluţia programului de recuperare şi al toleranţei miocardice şi coronariene.insuficienţă cardiacă ireductibilă. pacientul va sta în repaus ( când în pat când în fotoliu). Este rezervat în următoarele cazuri: . Pentru a preveni diversele incidente pacientul este monitorizat şi în situaţii extreme sunt necesare manevre de urgenţă şi defibrilator electric. Incidente Intre incidentele minore: .semne de agravare a suferinţei ischemice. . progresive în următoarele patru săptămâni. ţinând cont de fragilitatea vârstei şi necesităţile funcţionale de prim ordin.forma gravă. . complicată cu insuficienţă ventriculară stângă.angor cu traseu electric neregulat. . 8 . utilizând exerciţii lente.formele cu anevrism cardiac sau insuficienţă mitrală cu deficit de pilieri şi afectare valvulară progresivă. hiperexcitabilitate atrială sau ventriculară sau angor rezidual recuperarea se instituie după corectarea complicaţiilor. .tahicardie sau bradicardie.accentuarea crizelor de dispnee. Forme clinice .tulburări de conducere. .infarctul mediu la care recuperarea se poate institui după 2-3 zile. Concomitent se urmăreşte prezenţa de extrasistole venticulare şi tulburările de conducere . . cu spitalizare prelungită.

11 Recuperarea medicală în patologia respiratorie şi cardiovasculară. 9 .anevrism progresiv sau extins.I Cap. .forme complicate de tulburări de ritm.

Adriana Sarah Nica 10 Recuperare Medicală .

iar placa sau zona de necroză este mai puţin vulnerabilă. comparativ cu lotul martor.tensiunea arterială.scăderea sau dispariţia dispneii. cu scop preventiv pentru tromboflebită. Ameliorarea sau corectarea lor prin exerciţiu fizic. factor esenţial pentru travaliul cardiac.Adriana Saraii Nica Recuperare Medicală . . asociind progresiv şi ergoterapia . Beneficiile programului de recuperare în faza precoce: . Exerciţiul fizic ameliorează utilizarea musculară a oxigenului.dezvoltarea circulaţiei coronariene (mecanism discutabil). este urmată de: . scăderea solicitării cardiace.ambele urmărind combaterea tulburărilor psihice în activităţi sociale sau profesionale. în acelaşi timp trebuie menţionat că posibilităţile de adaptare ale miocardului sunt limitate. Obiectivele de recuperare în acestă etapă sunt: . . la mobilizarea prudentă a membrelor inferioare. . prin câştigarea încrederii în sine şi implicarea progresivă în programul de recuperare. prin diminuarea rezistenţei vasculare. prin creşterea capacităţii de lucru şi creşterea consumului maxim de oxigen.frecvenţa cardiacă. în aceste situaţii se. . urmată şi de creşterea capacităţii de efort maximal. Recuperarea în faza post-acuiă (faza a Il-a şi a III-a) Faza de reantrenament la efort Contextul fiziopatologic şi clinic: la câteva săptămâni de la infact creşte supleanţa coronarelor. solicitarea cordului facându-se de o manieră medie.prin adaptarea la efort. .ameliorarea sau dispariţia fenomenelor anginoase. Mersul este autorizat între a 12-a şi a 16-a zi. apelează la gimnastică respiratorie pentru asigurarea unei bune Ventilaţii pulmonare.periartrita scapulo-humerală se dezvoltă mult mai rar.obţinerea unei utilizări periferice a oxigenului.tulburărire trofice şi semnele de decondiţionare circulatorie sunt reduse. Factorii urmăriţi în recuperarea coronariană sunt: . în această perioadă se institue program activ de kinetoterapie. ceea ce limitează 11 . asoGiirid şi masajul circulaţiei de întoarcere. cât şi corectarea sau prevenirea unor factori de risc.evoluţia psihică este net favorabilă.

Printre cele mai frecvente situaţii sunt: . . ameliorarea fenomenelor neuro-vegetative predominent simpaticotone. . profunzimea). iar durata de efort variind între 2-6 minute (clasic se folosesc 3 minute. La programul terapeutic contribuie factorul dietă. întinderea. la fiecare treaptă de efort creşterea fiind de 2530W.steady state). Pentru o evaluare corectă a coronarianului este importantă alegerea momentului final al efortului. In ţara noastră se foloseşte mai frecvent cicloergometru. oferind o imagine fidelă a dinamicii adaptării la efort . Testarea izotonică se poate desfăşura la cicloergometru sau pe covorul rulant. care în unele studii variază între 85-90% din frecvenţa maximală teoretică a pacientului. .evaluarea rezervelor circulatorii coronariene.Testarea se poate realiza standardizat sau nestandardizat.durerea anginoasă de gravitate medie. durată de efort care permite realizarea unei stări de echilibru între consumul şi aportului de oxigen .controlul dinamicii tensiunii arteriale. cu creştere progresivă. de o manieră izotonică sau izometrică. anumite tipuri de solicitare. 12 . corectarea somnului. - evaluarea privind afectarea globală a ventriculului stâng secundar suferinţei coronarine. efortul este oprit în momentul apariţiei simptomelor cardiace şi extracardiace. utilizând efortul triunghiular în trepte multiple. fiecare dintre aceste modalităţi solicită diferenţiat grupele musculare ale membrelor superioare şi inferioare. 25-30W. Astfel. Metodologia de reantrenare la efort Anterior instituirii programului de recuperare pacientul necesită un bilanţ clinico-funcţional specific: - aprecierea caracterelor anatomice ale cicatricei. preferându-se totuşi testele maximale limitate de simptome. Testarea la efort -reprezintă un instrument de lucru în aprecierea disponibilităţilor de încărcare iniţială.de infarct ( localizarea.Adriana Sarali Nica Recuperare Medical. La acest bilanţ se asociază şi bilanţul aparatului respirator şi Iocomotor. ambele având avantaje şi dezavantaje.depistarea riscului de apariţie a tulburărilor de ritm. progresivă cu creşterea efortului. Se începe cu nivele reduse de solicitare de cca.

Se folosesc diferite grupări de solicitare. . modificări de puls). de coordonare şi de respiraţie. Paralel cu exerciţiile pentru creşterile de forţă. se desfăşoară exerciţii de asuplizare. cianozâ. urmărindu-se gradul de toleranţă. monitorizate. O şedinţă cuprinde 3-4 grupuri de exerciţii. accident vascular). .infarctul miocardic acut. S-a constatat că 13 .extrasistolia ventriculară agravată la efort (peste 25% din bătăi). .oboseala şi dispneea marcate. . . . şi a pulsului cu 5 bătăi/min. Metodologia pentru reantrenarea la efort Programele de solicitare se pot desfăşura în secţii special amenajate.Cap. cu mobilizarea blândă a trunchiului şi evitarea monotoniei mişcărilor.tulburările de conducere atrio-ventriculare sau intraventriculare (de gradul II şi III). cum ar fi dorinţa pacientului de a întrerupe testul sau depistara unui defect în monitorizare.se utilizează mai mult programele dinamice decât solicitările statice. separate de intervale de repaos. decesul.programele trebuie să solicite variat diferite grupe musculare.disritmii cardiace severe. se creşte progresiv solicitarea. în special grupele cele mai utilizate de pacient. . . .hipotensiunea arterială. 11 Recuperarea medicala in patologia respiratorie şi cardio-vasculară . putându-se efectua exerciţii de tip continuu sau discontinuu.traumatisme fizice accidentale.scăderea TA cu peste 20 mm Hg. La acestea se mai pot adăuga şi altele.semne de insuficienţă circulatorie periferică (paloare. .creşterea TA peste 230/130 mm Hg.insuficienţă cardiacă congestiva.insuficienţa circulatorie cerebrală acută (de tip sincopă.alte manifestări de agravare înregistrate EKG (subdenivelare de ST mai inare de 3nim ). .tahicardiile ectopice supraventriculare (regulate sau neregulate) sau ftbrilaţia ventriculară. transpiraţii reci. ţinând cont de unele reguli : . cu nivel de solicitare adaptat.semne de ataxie. . oprirea cardiacă. Complicaţiile testării la efort: . . Exerciţiile fizice se întrerup periodic. .

stimulând la pacienţi spiritul de competiţia Tipul şi intensitatea exerciţiului. corelând solicitarea cu 14 . persistă disfuncţia ventriculului stâng. necesitând terapie medicamentoasă specifică la care se asociază un program moderat de exerciţii fizice.Adriana Sarali Nica Recuperare Medical. Progresia exerciţiului fizic (progresia intensităţii exerciţiilor) în perioada de trei până la opt săptămâni postinfarct.. exerciţiile în grup (10-20 persoane) sunt mai eficace pentru antrenamentul individual. urmărindu-se ca frecvenţa cardiacă să nu depăşească 120/min. durata totală a şedinţei este cuprinsă între 30 minute şi 2 ore (45 minute mediu). De la 8 la 12 săptămâni creşte nivelul de solicitare al exerciţiilor. cu 10 minute repaus. după testul de efort. Durata medie de activitate susţinută este de circa 20 minute.

Programul de recuperare se poate continua în staţiunile balneare de profil cardio-vascular. care poate fi prelungit de Ia 3 la 6 luni. Ritmul de antrenament se'desfăşoară cu minim trei şedinţe/săptămână. . în afară de staţiunea Covasna se mai indică următoarele staţiuni: Buziaş. li Recuperarea medicală în patologia respiratorie şi cardio-vasculară frecvenţa cardiacă (punct de reper).insuficienţa ventriculară stângă simptomatică severă. talasoterapie. climatoterapie marină. .Cap.afecţiuni neuro-musculare. Lipova.stenoza aortică severă.hipertensiunea arterială severă (TAS 200 mmHg sau TAD 120 mmHg). Contraindicaţiile testării la efort: . indicând două şedinţe pe săptămână. musculo-scheletale sau articulare care nu permit efortul fizic. între care staţiunea Covasna este staţiune pilot pentru recuperarea de profil. . Tuşnad. apele carbogazoase sau mofetele) cât şi programe de solicitare fizică progresivă în sala de kinetoterapie sau prin cura de teren.boli acute sau boli generale severe. . . Merită de menţionat că în programul de profilaxie primară a bolilor cardio-vasculare se indică şi complexul de factori naturali ai litoralului Mării Negre (helioterapie. .angina pectorală de repaus. considerându-se că 25 de şedinţe/lună reprezintă un nivel suficient de reantrenare la efort. . Acest nivel de solicitare nu trebuie să declanşeze criza anginoasă.embolia pulmonară şi infarctul pulmonar. nici semne de ischemie severă pe EKG sau tulburări de ritm. Perioada de întreţinere (faza a treia) Se desfăşoară după 4-6 luni de la episodul acut. peloidoterapie). miocardite şi pericardite acute. nivelul solicitării tăind de circa 15-20 min. Pucioasa).infarctul miocardic acut în primele 6 zile de evoluţie. Balvanyos. . In cazul evoluţiei necomplicate se poate realiza profilaxia secundară atât în staţiunile menţionate cât şi utilizând ape sulfuroase în cură externă (Herculane. al căror beneficiu este semnificativ în profilaxia primară a aterosclerozei. . . Vatra Domei. cu variaţie în jur de 70-80% din frecvenţa maximală. asociind un program de ergoterapie.tromboflebita profundă sau superficială. în acest context programul utilizează atât factori naturali de cură (microclimatul subalpin.endocardite. .disritmii cardiace potenţial periculoase pentru viaţă.

. tireotoxicoza sau mixedemul).Cap. .boli metabolice decompensate (diabet.incapacitatea sau refuzul bolnavului de a efectua testarea. li Recuperarea medicală în patologia respiratorie şi cardio-vasculară .

completând astfel spaţiul terapeutic priviind nivelul funcţional al pacientului. posttraumatic şi oncologic. b) creşterea grupurilor de patologie de tip cardiovascular. dar în acelaşi timp pacientul vârstnic are nevoie de un nivel minim funcţional pentru activitatea cotidiană. ce posibilităţi de îngrijire are familia şi care sunt circuitele la ^domiciliu. In contextul dezvoltării unor entităţi patologice trebuie analizat şi nivelul funcţional. M >n fp măsură aceste circuite pot fi ameliorate. ' ii ale aparatului locomotor.Cap. Astfel sunt semnalate: a) deviaţia grupului de patologie de tip acut către grupajul de patologie cronică. corelate cu grupele de vârstă. încât este necesară dezvoltarea unei secţiuni speciale focalizată pe grupajul populaţiei vârstnice. c) creşterea ratei de vârstă. legate de diversele (__c) în ce măsură este necesar un program de recuperare şi cum se implică familia în realizarea lui. In faţa unui pacient vârtsnic se pun câteva probleme particulare: (ji). Pentru că în secţiunea de geriatrie atenţia este focalizată pe procesele de îmbătrânire şi dezvoltările patologice particulare ale vâsnicului. 12 Recuperarea medicală in geriatrie CAPITOLUL 12 _ RECUPERAREA MEDICALĂ ÎN GERIATRIE „ Contextul patologic actual semnalează câteva fenomene privind reprezentarea diferitelor categorii patologice. în cele mai multe dintre situaţii fiind implicat în activitatea socială (“cine nu are un bunic să şi-l cumpere”) şi desfăşurarea diverselor activităţi casnice. Patologii mai frecvent întâlnite cu implicaţii funcţionale şi 13 .

Adriana Sarah Nica reinserţie socială: 14 Recuperare Medicală .

în contextul unor patologii locomotorii. semnalându-se la mulţi dintre ei o scădere a fluxului coronarian cu 25%. osul pierde structura de rezistenţă prin mobilizarea calciului. /v modificările musculo-scheletale: după 65 de ani se constată o diminuare a masei musculare scheletale. în cazul modificărilor respiratorii este necesar "6 " evaluare pulmonară prin spirometrie. (~) Tulburările dgjners pot fi induse: j .modificări metabolice (diabet zaharat. iar masa musculară funcţională poate fi întreţinută printr-un program de kmetoterapie.de modificările vasculare cerebrale cu afectarea căilor motorii.scăderea nivelului de estrogeni la femei în postmenopauzăţ \. S-a constatat că la pacienţii peste 75 de ani se produce progresiv o reducere funcţională a activităţii renale ce 50% şi peste 50%.etc. etilism cronic. ] .scăderea nivelului psihic şi de integrare ân mediu . ( . test de efort sau monitorizare Holter. . ale structurilor \ subcorticale. devine friabil. Mulţi prezintă aritmii' sau tulburări de ritm în majoritatea cazurilor neglijate. / . Uneori se constată tulburarea de mers ataxicâ. Multe fibre musculare sunt înlocuite cu ţesut necontractil.). < . 12 Recuperarea medicală in geriatrie Cvdisfuncţia cardiovasculară poate fi indicată de scăderea capacităţii de muncă. asociere dare sugerează o hidrocefalie cu presiune J 15 .i frecvent apar fracturi. deşi aceşti bolnavi ar trebui investigaţi periodic prin EKG.Cap. cu mers rigid. confuzie mentală şi incontinenţă.scăderea rezervelor de vitamină D.acidoză / metabolică.scăderea ingestiei de calciu. /. Osteoporoza jnşte una dintre patologiile frecvent întâlnite. j .modificări degenerative ale ţesutului nervos cerebral. Persoanele peste 65 de ani acuză frecvent precordialgii. Intre cauzele osteoporozei putem menţiona: . ceea ce explică în parte scăderea capacităţii de efort. sau de ionetoprofilaxie vizând vârstnicul aparent sănătos. Un sector funcţional 1 extrem de delicat dar frecvent neglijat este sectorul renourinar. Un exemplu este boala Parkinson unde se constată afectarea capacităţii de schimbare a balansului.scăderea nivelului de solicitare locomotor. * . .expunerea redusă la soare.

16 Recuperare Medicală .Adriana Sarah Nica normală sau alte leziuni de masă cerebrală.

dureri epigastrice şi ajung chiar la abuz de antiacide. înaintând în vârstă scade atât nivelul de secreţie al acidului clorhidric în stomac cât şi secreţia pancreática. atât cele cotidiene cât şi cele din momente de solicitare intensă. Apar hipovitaminoze necesitând un aport suplimentar. O particularitate a pacientului vârstnic este asocierea unor carenţe alimentare cu diverticuloza sau cancerul gastrointestinal. mai ales la nivelul membrelor inferioare în condiţii de insuficienţă arterială sau veno-limfatică sau la pacienţii cu repaus prelungit la pat. programele de recuperare prin metodologiiie fizicale se desfăşoară prin aplicaţii la nivelul tegumentului. pot dezvolta 771 . Majoritatea persoanelor în vârstă prezintă o scădere a. nivelul de proteine necesar nu se schimbă cu vârsta. Modificările tegumentului la vârstnic se reflectă pe cele trei straturi: <€? epidermul nu mai retine suficientă grăsime. acest deficit putându-se corecta cu aparat acustic. Rata metabolică scade cu 2 % pe decadă. modificări care se reflectă în procesul de digestie şi absorbţie al alimentelor.acuităţii vizuale şi o reducere a . se usucă repede." rămâne la 1 gram/kg/zi. Cataracta (şT) C glaucomul sunt cauzele comune ale reducerii vederii şi ale orbirii. capacităţii de acomodare a cristalinului la distanţă. scade numărul adipocitelofşTfel vaselor sanguine. Auzul în special pentru frecvenţele înalte este semnificativ redus la vârstnici.=ssr Aspecte ale deficitului de nutriţie Problemele legate de alimentaţia deficitară în calciu. Aceste modificări scad rezistenţa pielii la infecţii şi duc la apariţia soluţiilor de continuitate. Altă categorie cu manifestări reumatismale simptomatice. aport proteic şi energetic se reflectă în disponibilităţile funcţionale. se descuamează şi crapă. 12 Recuperarea medicală în geriatrie indiferent de patologie. 9 demnii se deshidratează şi-şi pierde elasticitatea. o partellm rezultatele terapeutice fund"dependente de activitatea acestuia. De aceea zonele tegumentare în vecinătatea proeminenţelor osoase trebuie controlate frecvent. Alte persoane acuză pirozis.Cap. Modificările senzoriale de tip hipoacuzie sau scăderea acuităţii vizuale Un pacient hipoacuzie devine mai mult decât alţii un singuratic. prelungind terapia medicamentoasă analgetică antiinflamatoare. .

Cap. 12 Recuperarea medicală în geriatrie secundar simptomatologie digestivă pentru care completează lista de medicamente 771 .

forţei şi rezistenţei musculare. scădere ponderală marcată. realizând în unele situaţii un adevărat cerc vicios patologic indus medicamentos. In aceste situaţii pacientul trebuie convins de necesitatea scăderii în greutate şi reajustarea aportului caloric “Nutriţia echilibrată merge mână în mână cu o recuperare satisfăcătoarei’. ( Un program de întreţinere trebuie să cuprindă următoarele elemente: .sindroamele organice cerebrale.boala Parkinson.tulburările de vedere şi de auz. Xs.afecţiunile pulmonare. 7 .Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală cu protectoareie digestive. .recomandă programele de solicitare (kinetoprofilaxie secundară) pentru a preveni hipotensiunea ortostatică. . .sindroamele dureroase. infecţia pulmonară sau alte efecte negative ale repausului prelungit la pat. 16 . V.. . . a tonusului. Această reducere poate fi prevenită prin dezvoltarea unui program normal de activitate zi]nică'sâu)urcatul coborâtul scărilor. Persoanele vârstnice au nevoie de circa 2000 ealorii/zi. 9 . .sindroamele neurologice după accidentul vascular cerebral. osteoporoză. . modificări induse de inactivitatea fie prin spitalizare prelungită sau repaus prelungit la pat la domiciliu ■('pacientul se retrage în boală.modificările psihosociale. depreciere proteică.sindromul de decondiţionare.bolile vasculare periferice şi amputaţia. J Sindromul de decondiţionare se caracterizează printr-o reducere a masei musculare. Un individ care solicită 60% din forţa musculară şi care are un repaus complet 10 zile poate pierde până la 30-40 % din forţa motrică. Peste 3% din forţa musculară se pierde pe zi prin imobilizare completă.. O dietă sărăcăcioasă poate duce la anemie. Q. multe dintre ele depăşesc acest nivel şi chiar peste 3000 de calorii.. 3 . folosind respiraţia de tip abdominal şi posturile de drenaj bronşic.educarea respiraţiei şi a tehnicilor de tuse. De aceea la pacienţii vârstnici spitalizaţi se . sau este neglijat de familie). Cele mai importante probleme din sfera palologieJ geriatnce cu * implicaţii funcţionale majore sunt: i . Programele de terapie şi recuperare în patologia geriatrică.

17 .Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală 3y.drenajul postural se asociază cu manevre blânde de masaj (de tip vibraţie şi tapotaj blând) la pacienţii cu afecţiuni bronSopulmonare.

foarte 1! repede după momentul când pacientul se verticalizează..4 MET.Ja 1 zile după AVC hemoragie. pacientul fiind sTabtlTzaf ” . programele urmărind conservarea şi întreţinerea articulaţilor. . Se începe programul de mers pe distanţe reduse. a mobilităţii articulare. 12 Recuperarea medicală în geriatrie exceptând cazurile de osteoporoză. afectări costale primare sau secundare sau pacienţi cu fracturi multiple. fiind capabil să stea pentru o oră. urmat de program de solicitare progresiv cu mobilizare în pat. a circulaţiei periferice. combaterea factorilor care pot induce complicaţiile somatice. urmate de restrângerea marcată a ariei de activitate. Programele de recuperare îşi dovedesc utilitateaşTTiT pacienţii cu perioade lungi de evoluţie a bolii. în special de tip cai'di o vascular (afecţiuni cardiace sau vasculare periferice).. .evaluarea programelor de activitate zilnică la pacienţii spitalizaţi mai mult de două săptămâni.. JL.. nrcatul -coborâtul scârilor^solicitarea pe bicicletă. - . exerciţii de destabilizare şi echilibrare. a schemelor de mişcare). în funcţie de momentul evolutiv este necesar iniţial un program de îngrijire (îngrijirea pielii. exerciţii de verticalizare şi mers. Sindroamele neurologice după accidente vasculare cerebrale pun probleme speciale Herecuperare la pacientul vârstnic datorită patoîogiilor asociate. cu exerciţii de respiraţie profundă şi' exerciţii de rotaţie şi extensie a trunchiului care stimuleaza capacitatea funcţională. .începerea activităţi ¡lor se face la 72 de ore după accidentul cerebral vascular fără hemoragi^şi. la marginea patului. Programele de recuperare în cadrul sindromului de decondiţionare mai ales la pacienţii vârstnici va fi realizatjrin exerciţii gradate/program dejners cu ritm de solicitare variat.V Cap. ^ 3 Jâpala Parkinson . urmărindu-se răspunsul la efort şi în special adaptarea cardiovasculară.pacienţii trebuie să fie încurajaţi să înveţe tehnicile^ corecte de respiraţie.educarea privând mobilizarea în pat şi programele de creştere a mobilităţii. Se urmăreşte corectarea balansului şi a posturilor prin antrenarea reflexelor vestibuläre şi a răspunsurilor 0 7 < .dezvoltarea activităţilor manuale în pat cu solicitarea unui nivel 2.

Echipa de 0 7 < . greutăţile fiind plasate în zonele distale pentra a facilita contracţia bazică. 12 Recuperarea medicală în geriatrie posturale.V Cap. se solicită mersul şi cadenţa in mers prin încărcare laterală alternativă.

amputat. 50% din amputaţii unilaterali pierd celălalt membru în mai puţin de doi ani. .' care să seTadapteze deformărilor piciorului.tehnici de automonitorizare. . j . comodă. Astfel. se constată edemul cronic în special la femei în postmenopauză. purtarea de încălţăminte confortabilă. Procesul aterosclerotic atinge strucmri vasculare variate. realizând o amputaţie funcţională sau nefuncţională.toaleta zilnică a extremităţilor. .special în situaţii cu poziţii monotone prelungite în şezut. dezvoltând tablouri clinice de tip insuficienţă arterială sau venoasă.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicali recuperare va analiza gradul de adaptare al pacientului la diverse solicitări şi dezvoltarea unor. utilizând ciorapi de bumbac şi unguente kibrefiante pentru piele. Pentru a corecta această insuficienţă venolimfatitică se indică: -"posturi antideciive ale membrelor inferioare. refac capacitatea de mers pe distanţe scurte. dar se va limita aria de mers pentiu a scade riscul traumatismului pe membrul . Pacienţii cu rezervă cardiovasculară suficientă pot să meargă. Jjt Suferinţele vasculare periferice şi amputaţia.dezvoltarea unor mijloace şi tehnici ajutătoare pentru mers.folosirea băii cu valuri pentru ulceraţie sau infecţie. protezată.exerciţii de mers pentru ameliorarea fenomenelor de claudicaţie. temperatura apei fiind cu 10 % mai mică decât temperatura~cutanată (la pacientul cu suferinţă vasculară periferică orice creştere a temperaturii la extremităţi j este urmată de creşterea nivelului metabolic şi în condiţii de insuficienţă i vasculară poate duce la necroză şi chiar indicaţie de amputaţie). Cu amputaţia sub genunchi rezultatul creste între 25-50%. în amputaţia unilaterală independenţa pentru amputaţii deasupra \ genunchiului ajunge la 18 .In caz de amputaţie se impun două aspecte: \ . Recuperarea la amputaţii din sectorul geriatrie depinde de tipul de amputaţie. f .întreţinerea extremităţii membrului restant după amputaţia unilaterală. Decizia de amputaţie la pacientul vârstnic trebuie legată de disponibilitatea de păstrare a genunchiului.purtarea de ciorapi elastici pentru ameliorarea circulaţiei superficiale venoase. în . . numai 12-17% din cazurile cu amputaţie bilaterală deasupra genunchiului.

19 . iar la cei cu amputaţii sub genunchi la 80%. ’ Refacerea protezei la amputatul vârstnic necesită consideraţii speciale.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicali 60%.

12 Recuperarea medicală în geriatrie 5 Disjuncţii vizuale __ Există puţine programe de antrenare pentru orbi. cât şi ca terapie are valenţe . înainte de iniţierea programului de recuperare la nevăzători se apreciază nivelul funcţional al tuturor disponibilităţilor de integrare în mediu. Programul de recuperare se poate institui precoce.cu boală obstructivă cronică pulmonară. Fiecare program se va desfăşura între 15 şi 30 minute. va fii învăţat să facă respiraţie profundă asociind efortul de tuse scurtă.Cap. la pacientul vârstnic durerea. £_ „Suferinţele pulmonare. Foarte multe persoane în vârstă acuză diferite tipuri de durere şi sunt ignorate.evaluarea auzului. . Această postură va fi facilitată prin manevre de percuţie $i vibraţie pentru a mobiliza secreţiile.aprecierea stereognoziei. cu stări d agitaţie şi dificultăţi la respiraţie se apelează şi la exerciţii de relaxare. Este şi mai dificil să pregăteşti programele de recuperare a activităţii cotidiene la o persoană cu probleme vizuale şi cu alte tulburări de sensibilitate. . Cei mai mulţi sunt învăţaţi să meargă cu bastonul sau să: folosească stimuli auditivi.Acest tip de terapie nu este utilă în insuficienţa Sindroamele dureroase. apoi cele inferioare pentru a nu disemina infecţia. asociind şi nivelul motivaţional al pacientului. susţinând psihologic pacientul cu atât mai mult cu cât anterior suferinţei vizuale sau concomitent vârstnicul dezvoltă suferinţe locomotorii sau neurologice care îngreunează programul de recuperare. In cazul pacienţilor . Segmentele superioare vor fi drenate primele. cardiacă co '' entru că lichidul nu este în bronhii ci este interstiţial. atât ca diagnostic. iniţial folosind posturi de drenaj cum ar fi în cazul unei congestii pulmonare în care pacientul va sta în decubit contralateral pentru ca forţa gravitaţiei să ajute drenajul secreţiilor bronşice.evaluarea simţului discriminator. De cele mai multe ori însă.aprecierea nivelului de cunoaştere. . memorie şi al coordonării. Durerea poate fi cauzată de un factor psihoemoţional care trebuie identificat şi introdus în program de psihoterapie. cum ar fi: .

Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală interdisciplinare.Dintre cele mai frecvente cauze de durere notăm: 27 6 .

Programele de recuperare pentru această categorie de pacienţi trebuie să includă: . . 27 6 .cefaleea sau sindroamele migrenpide. unui atac ischemic tranzitoriu sau ca secvenă a unui accident vascular cerebral de tip trombotic.sindromul piciorului dureros cronic de cauze multiple (articular. -1 -2 % din populaţia vârstnică are dureri secundare post herpes zoster.programe de orientare în realitatea înconjurătoare. masaj. Tratamentul se poate realiza de tip conservator prin metode fizicale de termoterapie (aplicaţii calde sau gheaţă). de tip TENS . vascular.stimulare electrică nervoasă transcutanatărirentru efectul analgetic din herpes. . electroterapie. £. secundare unor modificări degenerative de tip spondilo-discartoză. In unele situaţii se folosesc orteze de protecţie cu efect analgetic prin imobilizare.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală . programul depinde de capacitatea de a înţelege şi de a efectua comenzile prezentate teoretic şi practic. Sindromul organic cerebral Recuperarea şi motivaţia pacientului este extrem de dificilă. neuropatie sau durerea fantomă l $i)kinetoterapie (posturi. periarticular. metabolic). exerciţii de ântreţinere a tonusului şi forţei musculare).integrarea senzorială. cât şi a reînvăţa comportamentele uzuale.

diferite adaptări la baie. răbdare şi suport stimulativ din partea echipei de recuperare.reînvăţarea progresivă a programelor de activitate cotidiană. alţii se tem de aspectele disfuncţionale i. ! . realiza prin echipamente tehnice ajutătoare de tipul: I . j . toaletă şi bucătărie (bară de sprijin şi de | redresare. 27 6 . dar pentru jDacientul vârstnic este nevoie de înţelegere. imperative care se pot .Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală Adaptări terapeutice speciale pentru geriatrie Programele de recuperare la pacientul vârstnic trebuie să ofere securitate pacientului. iar cei mai mulţi se simt prea bătrâni să înveţe. siguranţă şi încredere. suporturi cu stabilitate mai mare. pentru că mulţi sunt rezistenţi la schimbare. obiecte de uz casnic special  adaptate dificultăţilor de prehensiune sau gesturilor de autoîngrijire).platformă specială pentru bicicletă ergometrică. | Majoritatea acestor echipamente tehnice se folosesc şi în alte programe : de recuperare.

) şi somatice (mai ales cele de tip reumatismal). pentru a depăşi stadiul de element terapeutic cu caracter „inocent şi neglijabil". respiratorii etc. specialitatea de recuperare medicală s-a desprins din secţiunea de medicină internă. utilizate la sursă. reno-urinare.Cap. cura internă cu ape minerale terapeutice ”. necesită încă numeroase studii pentru a-i preciza efectele fiziologice şi terapeutice.Terapia cu ape minerale terapeutice.ca soluţie terapeutică alternativă şi complementară pentru diferite suferinţe viscerale (digestive. Contextul geografic şi bogatul arsenal de factori 21 . dezvoltându-se iniţial specialitatea de balneofizioterapie . cardiovasculare.1. in domeniul apelor minerale terapeutice „Crenoterapia . singura substanţă de care de care omul nu se poate dispensa decât câteva zile . cu extensie deosebită. 13 Elemente de balneoclimatoterapie CAPITOLUL 13 f ( ) BALNEOCLIMATOTERAPIA I „Apa . definiţie In ţara noastră. Premisele terapiei balneodimatice. 13. prin particularităţile biochimice şi efectele biologice.principalul constituent al organismului.

■.sub formă de cură externă (balneaţie externă).gazele naturale terapeutice . numeroase şi variate surse de ape minerale terapeutice. reumatismale.apele minerale'terapeutice .emanaţii de acid sulfhidric -solfatare.nămolurile terapeutice -peloide = peloidoterapie. cunoscând un drum sinuos. Iniţial. microclimat de salină. prin bilanţul evolutiv favorabil de loturi mari de pacienţi cu diferite patologii.) au favorizat dezvoltarea acestei specialităţi. cum ar fi: afecţiuni respiratorii. neurologice. cât si prin smdii şi cercetări clinice şi experimentale. Definiţie: Balneoclimatoterapia este o specialitate terapeutică de tip conservator. lacuri sărate. care poate fi integrată şi programelor de recuperare. determinând 22 . In ţara noastră specialitatea. Aceste categorii terapeutice nu acţionează izolat.urinare. sub conducerea Prof. Balneoclimatologie şi Recuperare Medicală. suferinţele coloanei vertebrale. . reno. ginecologice. se completează. prin care se utilizează factorii naturali de cură: . ca metodă particulară terapeutică. Dinculescu. digestive şi hepato-biliare. etc. N. . .clima . . Teleki. Aceste situaţii s-au regăsit la pacienţi şi în forme asociate de polipatologie. apoi sub conducerea Prof.alte categorii: microclimatul de salină (speleoterapie). ci întrun context geografic definit. Acţiunea terapeutică a fost dovedită atât de proba timpului.lacul sărat helioterm. prin efortul susţinut în echipă (clinică şi de laborator) colectivul institutului a fost interesat permanent de căutarea argumentelor ştiinţifice în favoarea terapiei balneoclimatice.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală terapeutici naturali (bioclimă diferită. dr.emanaţii de bioxid de carbon -mofete. . Astfel.climatoterapie. . gaze naturale terapeutice. s-a realizat progresiv recunoaşterea specialităţii. prin efortul susţinut al Institutului de Medicină Fizică. Balneoclimatologie şi Recuperare Medicală.sub formă de cură internă (crenoterapie). dr. nămoluri. s-au realizat cercetări în diferite sectoare de patologie. efectuate la diferite intervale de timp în institutul de Medicină Fizică. cardiovasculare. post-traumatice etc.

). fie decompensându-le. în timpul curei . prezentând date clinico-biologice (eventual explorări speciale.sectorul de recuperare. fie în sens favorabil.reacţia ţintită pe diferite organe sau sisteme. .sfera profilactică (de tip primar sau secundar). Aria de utilizare terapeutică pentru balneoclimatoterapie cuprinde toate sectoarele terapeutice: . putând influenţa evoluţia unor categorii patologice. cu indicaţii şi contraindicaţii bine definite. acţionând prin diferiţii factori naturali. 13 Elemente de balneoclimatoterapie aspecte terapeutice particulare. unele asemănându-se acţiunilor farmacologice (exemplu: apele carbogazoase. cât şi post . exemplu fibroscopia pentru o suferinţă gastrică. diabetul zaharat cu risc de decompensare. constatându-se: . neuropsihice.cură. Acesta constă într-un examen clinicofuncţional şi biologic prin care se stabilesc: .reacţia generală nespecifică. Reacţiile nespecifice depind de nivelul reactivităţii individuale -acelaşi excitant poate determina reacţii adaptative moderate sau marcate. faţă de un anumit element terapeutic.„criza balneară“. bolile asociate şi forma de evoluţie. pe verigile fiziopatologice şi simptomatice. Criza balneară exprimă clinic şi biologic răspunsuri de viraj vegetativ de adaptare la acţiunea excitantă a factorilor fizici. Acţiunea factorilor balneoclimaterici are un caracter fazic. determinând modificări ale reactivităţii în scopul antrenării organismului (exemplu: antrenamentul reacţiilor adaptative pentru termoreglare). peloidele). chiar dacă suferinţa indicată pentru cura 23 .diagnosticul complet al bolii pentru care pacientul este dirijat în staţiunea balneară.de tip adaptativ. manifestându-se prin: reacţii neuro-vegetative. etc. . Pentru ca un pacient să beneficieze de cura balneară este necesar triajul balnear.). aceastea putând deveni restrictive în caz de decompensare.Cap. endocrine. ecografía pentru afecţiuni biliare sau renale etc. . Balneoclimatoterapia realizează o terapie de reglare nespecificâ. sub rezervă de indicaţie balneară fiind riscul de decompensare (exemplu: HTA stadiul al Hl-lea.sfera curativă.

. alte forme de terapie. a unor efecte secundare. cure balneare anterioare şi evoluţia post-cură. prezenţa unor reacţii adverse terapeutice. 24 . incluzând terapia medicamentoasă. intervenţiile chirurgicale. contraindicaţii sau polipragmazia. tratamentele anterioare curei balneare.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală balneară nu are containdicaţii de cură.terenul pacientului.

radiaţii de natură electromagnetică (radiaţii X. radiaţia solară. geografice şi a circulaţiei atmosferice. y).variaţii termice şi pluviometrice mari. Clima este condiţionată de variabilitatea mai multor factori: . . spaţială a factorilor climatici.continental.patru anotimpuri distincte. are un caracter temperat. ce condiţionează viaţa pe pământ prin diferitele categorii de energie radiantă pe care le emite: . .2. curativ şi de recuperare. Balneoclimatologie şi Recuperare Medicală privind mecanismele de acţiune şi efectele balneoclimatoterapiei au dovedit că: . .arcul carpatic conferă o distribuţie particulară. pe paralela 45° latitudine nordică şi meridianul 25° longitudine estică.Cap. Regimul multianual al vremii rezultă din influenţa radiaţiei solare. într-un anumit loc şi pe o anumită perioadă de ani“. care se reflectă în dinamica reacţiilor de homeostazie. ca factor terapeutic îşi găseşte locul şi motivaţia specifică (parţial dovedită până în prezent) în cele trei arii terapeutice .profilactic. cel mai important factor astronomic. In funcţie de zona geografică şi de parametrii de variaţie ai climei se defineşte topoclimatul. . Clima României. între factorii cei mai importanţi în conturarea caracteristicilor climatice s-au evidenţiat: 1 . Termenul. 25 . Studiile desfăşurate în Institutul de Medicină Fizică. telurici.factorul „climă“ este un factor terapeutic. .„clima“.variaţii termice diurne marcate.există un raport important între climă şi organismul uman. a condiţiilor fizico-chimice. faţă de care organismul uman reacţionează diferit. caracterizat prin: . de la vară la iarnă.meteorologici. de climă include „totalitatea fenomenelor meteorologice ce caracterizează starea medie a atmosferei. prin poziţia geografică. Climatoterapia Definiţie. 13 Elemente de balneoclimatoterapie 13. cosmici. prin diversele sale componente de acţiune. pe diferite nivele de integrare şi reglare.

Adriana Sarah Nica .radiaţii Recuperare Medicală de natură corpusculară (microparticule atomice de tipul electroni. 26 . particule a). neutroni. protoni.

între 0. 13 Elemente de balneoclimatoterapie . Pădurile şi suprafeţele acvatice reduc variaţiile termice şi păstrează umezeala. iar' în sezonul rece negativ (pierde căldura). . dinamica bilanţului termic de suprafaţă determinând variaţia anuală şi diurnă a elementelor meteorologice. 2. între factorii care modifică caracterele climatului din ţara noastră. în acest context bilanţul radiativ. temperatura şi scad cantitatea de oxigen atmosferic. altitudine şi momentul anului. .creşterea nebulozităţii. cantitatea de radiaţie globală este realizată din radiaţia directă şi cea difuză (factorul principal de încălzire a învelişului terestru şi aerian). puternic Pătura de atmosferă ce îmbracă globul şi asigură desfăşurarea vieţii pe pământ are anumite caracteristici fizico- . între 0. suprafaţa subiacentă.creşterea cantităţii de precipitaţii. în special cele industrializate. devine pozitiv în cursul perioadei calde (prin înmagazinarea căldurii). această deplasare extrem de dinamică definind topoclimatul. un factor care nu poate fi neglijat este relieful. în scopul egalizării caracteristicilor maselor de aer.75-30 pm. care prin creşterea altitudinii determină: . In funcţie de lungimea de undă spectrul solar cuprinde diferite categorii de radiaţii: . iar aglomerările urbane. denumită şi suprafaţă activa pentru că în această zonă energia radiativă solară este absorbită de scoarţa terestră.radiaţiile infraroşii. apoi cedată atmosferei. a suprafeţelor de apă faţă de uscat. care însumează procesele de primire şi cedare a radiaţiei solare. variind în funcţie de latitudine. .40 pm. .radiaţii ultraviolete.75 pun. urmate de modificări de presiune. .29-0. cresc nebulozitatea.radiaţiile vizibile.radiaţia cosmică a spaţiului terestru (nuclee atomice. Prin poziţia geografică pe care o are ţara noastră.creşterea vitezei vântului. circulaţia generală atmosferică.40-0. cuante). ca urmare a încălzirii diferenţiate a diferitelor regiuni ale globului.scăderea temperaturii şi a tensiunii vaporilor de apă.Cap. între 0. 3.

necesar prezente în anumite limite. Recuperare Medicală ..Adriana Sarah Nica chimice.

vaporii de apă.95%). Acţiunea temperaturii atmosferice asupra organismului Organismul uman reacţionează caracteristic homeotermelor. Temperatura aerului depinde de: . aceşti parametri dovedesc amplitudinea de solicitare termică în diferite anotimpuri şi nivelele de altitudine. factori ce determină anotimpurile. Temperatura atmosferică Atmosfera se încălzeşte indirect. procentul de oxigen scade în raport cu înălţimea şi scăderea presiunii atmosferice.gazele rare (argon.03%). reuşind să se adapteze diverselor schimbări de temperatură prin mecanisme de termoreglare. « elemente întâlnite accidenta! în natură: amoniac. . din regiunile polare. . prin cedarea căldurii solului şi apelor. gaze toxice. Pentru aprecierea dinamicii acestui factor se discută despre temperatura medie anuală a aerului.ozonul (1-2 mg la 100 ni3 aer). oxid de carbon. înclinaţia şi distanţa globului pământesc faţă de Soare. clorură de sodiu.prezenţa în diferite anotimpuri a curenţilor de aer cald din regiunile tropicale sau reci. b) Caracteristicile fizice ale atmosferei : 1.acidul carbonic (0. xenon. . . heliu. sub 10% viaţa nu este posibilă. .azot (78. .09%).apropierea sau depărtarea localităţilor de suprafeţe mari de apă. neon.poziţia. Acestea sunt de natură fizică şi chimică: .4 /m 3 aer). .Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală a) Particularităţile chimice ale aerului atmosferic Din punct de vedere al compoziţiei chimice aerul conţine: * elemente constanţei . amplitudinea termică medie şi amplitudinea maximă absolută. .oxigen (20.mecanismele fizice realizează diminuarea pierderilor de căldură în mediu rece şi favorizează pierderi de căldură în .iodul (0. . încălzite iniţial de soare. diferite categorii de impurităţi. kripton).latitudinea geografică şi altitudinea.

şi scăderea acestuia în cazul creşterii termice.mecanismele chimice se referă la creşterea metabolismului în cazul pierderii de căldură în mediul ambiant rece. . .Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală mediu cald.

urmat de multiple reacţii sistemice de readaptare. influenţează umiditatea.influenţează organismul uman în sensul favorizării pierderilor de căldură. viteza vântului este cuprinsă în limite foarte largi: o viteză de 0. . precipitaţiile. fiind favorizată oxigenarea plămânului. nebulozitatea şi transparenţa aerului. la munte . Sub influenţa presiunii scăzute organismul reacţionează.sunt deplasări orizontale ale maselor de aer dintr-o regiune în alta. Odată cu creşterea altitudinii activitatea cordului se modifică. creşte frecvenţa cardiacă apoi debitul cardiac.8%. TA creşte. Valorile scad în raport cu înălţimea. iar o viteză de 40 m/s corespunde uraganului. în câmpie . Durata strălucirii Soarelui este rezultatul unei sume medii anuale între diferite zone geografice: pe litoral -2300 ore. ştiind că viaţa umană nu mai este posibilă la o valoare de 10% oxigen. prin componenta radiaţiei luminoase.1800 ore. Scăderea presiunii reduce şi cantitatea de O2.7%. La înălţimea de 1000 m cantitatea de oxigen este de 18.5 m/s este abia perceptibilă.Cap. se datoresc diferenţelor de presiune atmosferică şi încălzirii zonale neuniforme a temperaturii. 13 Elemente de balneoctimatoterapie Manifestările patologice posibile în condiţii de temperatură excesivă sunt: şocul caloric la temperaturi crescute şi degeraturile la temperaturi scăzute. cu consecinţele patologice care decurg de aici. 2.2200 ore. 4. Energia solară determină: stimularea axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal. Sub influenţa presiunii atmosferice crescute frecvenţa respiratorie scade. amplitudinea respiraţiilor creşte. la 1000 m presiunea atmosferică fiind înjur de 670 mmHg. La nivelul mării presiunea atmosferică este de 760 mmHg. la 5000 m de 11. atât mecanic şi chimic. 3. Presiunea atmosferică Greutatea masei de gaze care apasă asupra solului determină valorile presiunii atmosferice şi se exprimă în mm de mercur sau miiibari (1 milibar=3/4 mmHg). Variaţiile presiunii atmosferice influenţează organismul. Curenţii de aer şi vânturile Caracteristicile vânturilor: . 27 . temperatura.

5. se discută despre zona de neutralitate termică. organismul resimte inconfort prin răcire. sub temperatura minimă a zonei de neutralitate. care se bazează pe relaţia între temperatură. prin _ de tip foto-chimic (actinie). dar diferit asupra unor sisteme şi organe. stimulând reacţiile de termoliză.stimularea reacţiilor de termoreglare. o parte se reflectă. Din totalul razelor.stresul bioclimatic este un indice legat de valoriile medii 28 .Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală . Acţiunea cea mai importantă revine radiaţiei ultraviolete B. influenţează reacţiile sistemice de termoreglare.stimularea reacţiilor homeostazice componenta radiaţiilor infraroşii. s-au utilizat indici bioclimatici dintre care cei mai importanţi sunt: . Ca rezultat al iradierii cu ultraviolete. . care este cuprinsă între limite medii de 16. pigmentaţia caracteristică şi keratoza. deşi absorbţia este superficială la nivel tegumentar apare eritemul de tip actinie (foto-chimic).6°. dezvoltând reacţii de termogeneză. dar cele mai evidente schimbări se constată la variaţii bruşte de vreme. „Elementele climatice considerate de primă importanţă în reacţiile de răspuns al organismului sunt: . o alta se absoarbe transformându-se în energie calorică. Clima. Pentru a aprecia relaţia climă . cu o lungime de undă de 280-320 mifimicroni. prin tennoconductibilitatea termică crescută a apei. asociind multiple efecte sistemice asupra organismului de tip stimulant.temperatura aerului. sau în energie chimică cum se întâmplă cu ultravioletele.mişcările aerului“.organism. acţionează global şi simultan asupra organismului. .20. Umezeala aerului şi precipitaţiile atmosferice. . cum este cazul radiaţiilor infraroşii. peste temperatura maximă apare inconfort prin încălzire. umiditate şi vânt.8° . prin componenta radiaţiilor ultraviolete. .radiaţia solară prin helio şi aeroterapie. Acţiunea poate să fie puţin sesizată sau să determine modificări semnificative în echilibrul homeostazic al organismului.umiditatea. ca o însumare de caracteristici ale stării de vreme şi a variaţiei parametrilor săi. .indicele de confort termic.

scoţând în evidenţă starea medie organismului. de echilibru semnalează a sistemelor momentul în de reglare care a factorii meteorologici acţionează stresor.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală ale temperaturii. în principal legat de păstrarea constantă a temperaturii centrale. antrenând mecanisme de autoapărare şi adaptare pentru menţinerea honieostaziei. 29 . umidităţii şi vântului.

6 mb.11. sub valoarea minimă se apreciază un indice de inconfort deshidratam în sezonul de iama. . Această multitudinea de enumerare variabile a încercat încadrate în să evidenţieze factorul terapeutic „climă“. reacţii produse în timpul termoreglării sub acţiunea variaţiei temperaturii şi a variaţiei curenţilor de aer. Sunt semnalate: exacerbarea crizelor dureroase reumatismale. constatându-se că zona de stepă şi litoralul prezintă un stres mediu. ele sunt apreciate 1a. ¡3 Elemente de balneoclimatoterapie . şi pulmonar. cu vapori de apă.stresul climatic cutanat dă indicaţii asupra senzaţiilor de căldură. Stresul climatic mdupe reacţii adaptadve sau poate decompensa organismul. iar alţii. Aceste elemente .stresul bioclimatic global însumează stresul climatic cutanat. fiind prezentă atât la persoane sănătoase cât şi la persoane cu diverse patologii şi deficienţe în reacţiile de aclimatizare. apariţia de fenomene colicative. cum sunt vârstnicii şi copii au reacţii adaptative mult mai zgomotoase. crampe musculare sau diferite categorii de infecţii.2. vara aerul este încărcat. instalate de obicei brusc.stresul climatic pulmonar reflectă schimburile. Meteorosensibililatea reprezintă o reactivitate mărită la schimbările meteorologice. exacerbări ale valorii tensiunii arteriale.5 .Cap. stresul se realizează prin tendinţa de hidratare a mucoaselor şi indicele are un caracter de inconfort hidratant. Disponibilităţile de acomodare şi adaptare la variaţiile climatice realizează aclimatizarea. nivel cutanat. prin absorbţia de O2 şi eliminarea de CO2. nestresant. reprezintă acţiunea exprimată diferitelor prin cantităţi tensiunea de vapori vaporilor de apă asupra din aer. . definind climatoterapia ca o metodă terapeutică ce utilizează factorii naturali din mediu pentru menţinerea sau ameliorarea stării de sănătate. la valori ale tensiunii vaporilor de apă cuprinse între 7. alveolelor pulmonare şi a căilor respiratorii superioare.respiratorii cu mediul. peste nivelul maxim. a crizelor anginoase.şi frig.500. prezenţa vaporilor de apă influenţând nivelul stresului pulmonar. stresul reaiizându-se prin tendinţă de deshidratare a mucoaselor. se consideră un indice echilibrat. care va creşte cu altitudinea în special deasupra zonelor de peste 1. care la unii dintre pacienţi se realizează facil.000 m.

Cap. se realizează organismul. care solicită mult mai puţin Climatoterapia se realizează într-o atmosferă diferită de zona din care provine pacientul. determinând . ¡3 Elemente de balneoclimatoterapie motivează nevoia de a cunoaşte prognoza meteorologică. In condiţiile în care se efectuează tratamentul cu factori naturali în condiţii locale. meteoroterapia. în scopul prevenirii unor situaţii neplăcute. tară deplasare în alte zone.

. . fiind contraindicată în bolile cardio-respiratorii cu risc de decompensare.acţiunea biologică. în special la altitudini mari.bioclimă sedativ-indiferentă (de cruţare) cuprinde regiunile cu climă continental moderată şi continental temperată din regiunile de şes şi deal. rezultate după radiaţia luminoasă şi ultravioletă. . cât şi indicaţiile şi contraindicaţiile.regiunile cu climă continental temperată de stepă. Pentru a putea face o indicaţie de trimitere corectă a bolnavului la tratament în staţiune balneară trebuie să cunoaştem prin ce se caracterizează cele trei grupaje de bioclimă enumerate. 30 .acestea influenţează procesele de termoreglare. . Bioclimă sedativ indiferentă (de cruţare) Această bioclimă are următoarele caracteristici: .regiunea cu climă de litoral maritim. Sensul efectelor biologice este de pupere în repaus a funcţiilor neuro-vegetative şi endocrine.reacţiile biologice adaptative în funcţie de limita de variaţie a parametrilor climatici. . cura de altitudine se indică în anemii. Aclimatizarea (adaptarea la climat) este imperceptibilă. datorată variaţiei presiunii atmosferice şi a presiunii parţiale a oxigenului. sensul efectelor biologice. . Analizând această multitudine de factori ce caracterizează clima (cât şi alţii nemenţionaţi în prezentare) s-a constatat că în ţara nostră se conturează următoarele tipuri de bioclimă: .Grupajele de factori climatici se ordonează după Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală tipul de acţiune: .stimulentă cuprinde regiunile cu climă de munte (vezi harta). umezeală. sezon şi profil de boală. Podişul Moldovei şi Dobrogea.acţiune termică.acţiune bancă.bioclimă tonică.. .solicitantă cuprinde: . . indiferentă de clima localităţii de origine a bolnavului. Staţiunile noastre balneare sunt amplasate în bioclimate diferite. determinată de temperatură aerului plus componenta calorica a radiaţie solare.durată medie de strălucire a soarelui în tot cursul anului.valori medii ale presiunii atmosferice. fotochimică şi imunologică. viteza vântului .acţiunea aeroionilor şi a aerosolilor. chiar dacă posedă factori balneari asemănători.valori medii lunare moderate ale temperaturiiaerului.bioclimă excitantă.

tiroida. Geoagiu (boli reumatismale). urmată de creşterea 2. Bioclima excitantă-solicitantă In cadrul acestei bioclime se diferenţiază două varietăţi bioclimatice: a) Bioclima de etepă. corticosuprarenala).pe versantul sudic al regiunii subcarpatice: CălimăneştiCăciulata (boli hepato-biliare şi digestive. de la surmenaj psihic până la deferite categorii de nevroze. metabolice. alergice. renourinare.vîrsta înaintată. . în special ameliorarea balanţei fosfo-calcice.pe versantul sud-vestic al regiunii subcarpatice: Băile Herculane (boli reumatismale). Sovata (boli ginecologice). 13 Elemente de balneoclimatoterapie Indicaţiile acestei bioclime sunt următoarele: . digestive). Govora (boli reumatismale şi respiratorii).însorire abundentă 320 ore luna iulie.stări psiho-afective de graniţă. . Bazna. .boli în stadii ce presupun rezerve funcţionale reduse cardiovasculare sau respiratorii: . glandelor cu secreţie internă (hipofiza.stimulare intensă a. . stimulare metabolică.Cap. b) Bioclima de litoral maritim. . renale. Ocna Sibiului. .în Podişul Transilvaniei: Sîngiorz Băi (boli digestive). . reumatismale).în cîmpia Tisei. alergice. Olăneşti (boli reumatismale.stări de covalescenţă după boli ce au necesitat perioade lungi de spitalizare. .boli reumatismale cu potenţial evolutiv important (de exemplu: poliartrita cronică evolutivă). Buziaş şi Lipova (boli cardio-vasculare).S7 . cu manifestări severe de senescenţă. Sensul efectelor biologice este de: . .solicitare foarte intensă a sistemului nervos central şi vegetativ.umiditatea relativă a aerului redusă. .valori medii diurne ale temperaturii aerului crescute. Felix şi „ 1 Mai” (boli reumatismale şi sechele neurologice).calm atmosferic. Acest bioclimat este bine reprezentat la noi în ţară şi cuprinde numeroase staţiuni în care se pot trata diverse afecţiuni: . Bioclima de stepă are următoarele caractere: .

Recuperare Medicală .Adriana Sarah Nica depunerii de Ca la nivel osos.

E. - rahitism. bronsiectazia).Recuperare Medicală Adriana Sarah Nica - stimulare- a mecanismele de solicitate. terapeutice sunt următoarele: - profilaxie primară pentru persoanele predispuse la dezvoltarea unor patologii de tip loco-motor (tip constituţional hiporeactiv. tulburările metabolice. - curativ: - afecţiunile O. - TBC extrapulmonaxă ganglionară şi osteoarticulară.). bronşita.şi respiratorii (astmul bronşic. - afecţiuni neurologice de tip central sau-periferic. . - stări de hiperactivitate nervoasă.cu potenţial evolutiv sever (ex. - afecţiuni reumatismale inflamatorii cronice. Indicaţiile..R. urmate de tulburări ale echilibrului hidro-electrolitic.context. - recuperare'. - sechele după leziuni de neuron motor periferic. termoliza- intens şi se. - ginecopatii în stadiu cronic inflamator. hepatita cronică persistentă. deficienţe funcţionale locomotorii. creşte tcrmoreglare. - profilaxie secundară a bolilor reumatismale degenerative. potenţialul alergic. mai ales dacă localitatea de origine a bolnavului este mai sus situată (la munte). astenie fizică marcată. - manifestări reumatismale degenerative articulare şi periarticulare. - afecţiuni cardio-vasculare şi respiratorii (scleroză pulmonară) cu deficit funcţional important. pe fondul .manifestări funcţionale în patologiile reumatismale degenerative. osteoporoză.în. prin solicitarea crescută a reacţiilor de termoliză. crează condiţii de pierdere a lichidelor din organism. - insuficienţa veno-limfatică stadiile iniţiale. Aclimatizarea este foarte pregnantă.acest. - dermatoze. hipoton- hiperlax). . - afecţiuni renale.P. stabilizată clinic şi biologic.C. Contraindicaţii: - stări de convalescenţă prelungită cu modificări marcate de stare generală. - afecţiuni digestive: boala ulceroasă.L.sechelele posttraumatice ale aparatului loco- motor.

2SS Recuperare Medicală .Adriana Sarah Nica unei hiperreactivităţi neuro-vegetative.

corectarea factorilor metabolici de risc (de tip lipidie). 13 Elemente de balneoclimatoterapie . Datorită acestor caractere.stimularea proceselor imunologice nespecifice. Aceste elemente caracteristice determină un confort termic relativ redus.tumori benigne cu potenţial de malignizare. Indicaţiile terapeutice: In scop profilatic: - la copii stimularea pentru şi dirijarea reglarea dezvoltării funcţiilor armonioase endocrine. mai ales a axului hipofizo-tireo-ovarian. cât şi pentru cel pulmonar (prin umezeală crescută).cu vânt permanent. cca. .stimularea marcată a glandelor cu secreţie internă. favorizând fixarea calciului pe matricea proteică osoasă şi îmbunătăţiind procesele de excitabilitate de membrană. . sub acţiunea ultravioletelor. . . dar mai intens şi nuanţat prin: .fibromatoza uterina cu metroragii.climax cu manifestări semnificative de readaptare neuro-endocrină.prezenţa brizei marine. mecanismele de termoreglare funcţionează aici în sensul antrenării termice.îmbunătăţirea capacităţii de efort şi scăderea rezistenţei periferice . . mai redusă decât în câmpie. . cu stressul bioclimatic crescut.solicitarea sistemului nervos central şi vegetativ.Cap. fără a influenţa semnificativ circulaţia cerebrală. 345 ore în luna iulie. Sensul efectelor biologice este asemănător cu cel de stepă.afecţiuni endocrine de tip hiperfuncţional. atât pentru stresul cutanat (datorită vântului). Staţiuni balneare în acest climat avem la Amara şi Lacul Sărat (afecţiuni ale aparatului locomotor). - durata de strălucire a soarelui. perioada de. . umezeala aerului crescută (80%). prin influenţarea ■33 .focare de infecţie trenantă. .stimularea metabolismului fosfo-calcic. . . Bioclima de litoral maritim are următoarele caractere care o diferenţiază de stepă: . cu risc de diseminare.tuberculoza pulmonară stabilizată recent. orice proces oncogen.valori moderate ale umidităţii relative a aerului.temperatura aeruluLconfortabil răcoroasă. neglijată. .

şi a calciului cu precădere. ■34 .Cap. 13 Elemente de balneoclimatoterapie metabolismelor in general.

.valori scăznre^ale presiunii atmosferice. variaţii care se accentuează în special cu altitudinea.t.valori moderate ale temperaturii vara şi scăzute iarna.fibromatoza uterinâ sângerândă. .rahitism. .tumori benigne cu potenţial cancerigen. sindromul ovarian de menopauză.afecţiuni ginecologice de tip inflamator cronic. . pulmonară. .focare de infecţie.afecţiuni dermatologice: psoriazis. hiperestrogenismul.afecţiuni respiratorii de tipul: astmul alergic pur la copil şi adult.afecţiuni digestive cu potenţial de decompensare: boală ulceroasă. prurit.insuficienţa veno-limfatică .b. indiferent de formă. eczeme. . boală artrozică. . Bioclima tonică stimulantă Această bioclimă are următoarele caracteristici: .Adriana Surah Nica Recuperare Medicală . . influenţând evoluţia şi frecvenţa afecţiunilor căilor aeriene superioare rino-faringo-amigdaliene. . . . . Contraindicaţii . . creşte fracţiunea lipoproteică cu densitate mare).c.sechele post -leziuni de neuron motor periferic. .tulburări metabolice de tip lipidic (efect hipocolesterolemiant. In scop curativ: . hepatită cronică persistentă.sechele posttraumatice ale aparatului locomotor.procesele oncologice. - scăderea presiunii parţiale a O2 atmosferic.profilaxie primară la adulţi.ameliorarea nivelului imunologic şi a reacţiilor adaptative de termoreglare. . bronşectazia. localizare şi tratamentul aplicat.b. odată cu . .boli cardio-vasculare în stadii avansate.t.unele boli endocrine ca: hipertiroidia benignă.c genitală stabilizată şi sterilitatea.în stadii incipiente.hipertensiunea arterială stadiul I. . chiar stabilizată recent. boala Basedow.boli reumatismale degnerative de tip articular şi periarticular. bronşita cronică simplă. . .insuficienţă tiroidiană şi gonadică. . pentru bolile de uzură.

creşterea metabolismului celular. aeroioni negativi şi aerosoli în procent crescut.puritatea aerului.scăderea umidităţii absolute a aerului. Acest fapt determină asupra organismului uman o sumă de reacţii ce solicită mecanismele de oxigenare ale sângelui şi ţesuturilor. determinând modificări ale echilibrului acido-bazic în sânge. 13 Elemente <le balneoclimatoterapie creşterea altitudinii şi scăderea presiunii atmosferice. . cu caracter hipertonic şi deshidratant.creşterea duratei de însorire şi a intensităţii radiaţiei solare globale. cu reechilibrarea balanţei simpatic . Astfel. 2.efecte pe marea circulaţie. . . mari consumatoare de oxigen. Scăderea presiunii atmosferice. Indicii bioclimatici induc un confort termic redus. se produc reacţii adaptative de tipul: . . vasodilataţia ameliorând cantitativ şi calitativ absorbţia de Cri. . putând fi interpretat ca o acţiune specifică de “stress”.Cap. ?Q0 . cu stres cutanat şi pulmonar accentuat.hiperventilaţia produce o creştere a eliminărilor de C0 2. cât şi a presiunii 0 2. Virajul neuro-vegetativ. pentru menţinerea concentraţiei optime de oxigen în sânge. . adaptativ.deschiderea de noi capilare la nivel pulmonar.deschiderea de noi capilare la nivelul sistemului nervos central şi renal. pentru a face să treacă pe unitatea de timp o cantitate mai mare de sânge prin plămâni. . Complexul de factori climatici determină anumite grupaje de reacţii adaptative: 1.mobilizarea hematiilor din rezervele măduvei hematogene poliglobulia de înălţime. . .efecte pe mica circulaţie.creşterea amplitudinii contracţiei şi a frecvenţei cardiace. cu tendinţa la alcaloză.parasimpatic. prin reacţiile vasculare induse periferic. este proporţională cu creşterea altutudinii. 3. Temperatura scăzută a aerului antrenează mecanismele de termoreglare.creşterea ventilaţiei pulmonare în scopul ameliorării fluxului alveolar cu 02.

în biochimismul celular şi tisular. . om . în cazul unor rezerve funcţionale scăzute poate ajunge la decompensare. în mod special al aparatului cardio-vascular.pe de o parte reprezintă un efort din partea diverselor aparate şi sisteme. . 13 Elemente <le balneoclimatoterapie Aceste reacţii de adaptare la hipoxia de altitudine trebuie interpretate în două moduri: .se realizează o rezervă de energie şi îmbunătăţirea mecanismelor ce intervin în hematoză.Cap. odată depăşită faza de adaptare.pe de altă parte. în condiţii de fiziologie normală. în activitatea cardio-circulatorie.

prin îmbunătăţirea hematozei şi hemotopoiezei. - nevroza astenică (formele hiper-reactive). Aclimatizarea este cu atât mai pregnantă. - persoanele cu risc profesional. Folosirea funicularului trebuie vizată de medic.echilibrarea sistemului nervos central şi vegetativ. traheobronşite cronice. cu cât localitatea se află la o altitudine mai mare. supuse unor noxe respiratorii. - t. anemii hipocrome secundare. pulmonară şi extrapulmonară stabilizată. . .este: . Contraindicaţii Precizăm că acestea se referă la condiţiile bioclimatului de munte având limita inferioară în juiul valorii de 1000 m. comparativ cu localitatea de reşedinţă a bolnavului. nevroza astenică (formele hiper-reactive. - stări de convalescenţă. cardiopatia ischemică (forme grave evolutive).c. pe fond hiperreactiv. - hipertiroidia benignă şi boala Basedow în stadiul incipient. Sunt contraindicate: - bolile cardio-vasculare cu rezerve funcţionale limitate - sechele de infarct miocardic recent sau cu evoluţie severă.stimularea reacţiilor adaptaţi ve de termoreglare. - suferinţe hematologice: hemocitopenii de origine periferică (inclusiv anemii post-hemoragice).stimularea proceselor imunologice şi biologice nespecifice. .scăderea activităţii tiroidei hiperfiincţionale. - sarcina (dacă localitatea de origine a gravidei este la altitudine joasă).Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală Sensul efectelor acestei bioclime. Curativ: - suferinţe bronho-pulmonare: astmul bronşic alergic. - tulburări funcţionale la pubertate sau climax. insuficienţa cardio-respiratorie. Indicaţiile acestei bioclime sunt: Profilactic: - tulburări de creştere la copii. 36 . - Stări de surmenaj fizic şi/sau intelectual.b.

cu rezerve limitate funcţional. - stări de convalescenţă prelungită. 37 de termoreglare şi . - persoanele cu deficit important meteorosensibilitate accentuată.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală - vârsta înaintată cu manifestări marcate de ateroscleroză.

oterapie O contraindicaţie relativă o reprezintă bolile reumatismale datorită heteorosensibilităţii. Predeal (1060 m). . 13 Elemente de balneocUmat. insesizabili. nevroze). Există şi staţiuni climaterice (Braşov peste 100 m . . Staţiuni climaterice folosite în scop profilactic pentru odihnă.Tuşnad (625-655 m. . boli cardio-vasculare). prezentă uneori. s-au evidenţiat: . îşi dovedeşte eficienţa terapeutică în astmul alergic la adulţi şi copii.cantităţi crescute de CO2.umiditatea relativă .Ocna. cât şi în Apuseni. . . Mg.Borsec (900-950 m.5-3 pm. faţă de climatul exterior sau alte categorii de microclimat. In cadrul acestei bioclime se găsesc numeroase staţiuni balneare şi climaterice. Astfel: -temperatura răcoroasă .prezenţa de Na. . Ca. folosite pentru odihnă şi sporturi de iarnă.Cap.60-80%. atât în munţii Carpaţi. H2S. profilate pentru tratamentul diferitelor afecţiuni. de cruţare. în . depinzând de adâncimea salinei . în proporţie de 60-80%. . Staţiunile situate până la acest nivel sunt: . Ceea ce caracterizează acest microclimat este constanţa parametrilor fizici. chimici şi microbiologici.presiunea aerului. . de dispersie fină 0. Poiana (1030 m).din punct de vedere chimic.procent crescut de aerosoli.în climat alpin). .Vatra Domei (808 m. ^ Salina . Pînă la limita de 1000 m vorbim de climă subalpină. .curenţi de aer. . Aceste valori conferă bioclimatului de salină un caracter sedativ.Covasna (550-600 m. Buşteni (882 m).Sângeorz-Băi (435m.microclimat terapeutic particular (Speleoterapia) Microclimatul unor saline ca Tg. Cheia (871 m).pH . boli endocrine). cu valori moderate ale indicilor de stres. între 12-20 nmiHg. boli digestive). Lacul Roşu (980 m).uşor acid.12°-13°C. boli cardio-vasculare). .Slănic Moldova (530m. Praid. boli digestive).. Slănic Prahova.

oterapie contextul unui grad crescut de puritate a aerului. . 13 Elemente de balneocUmat.Cap.

. cu astm bronşic şi 38 . prin conţinutul crescut de CO2. corectând tonusul vagal. în special componenta profundă.creşte pragul la acetilcolină. .cu beneficiu marcat pantru astmatici. . competiţii sportive cu grad moderat de solicitare).se reduc perioadele de tuse şi dispnee. mai ales că particularităţile chimice ale salinei completează efectele terapeutice: .Adriana Sariili Nica Recuperare Medicală Efectele terapeutice au valenţe patogene.rol antiinflamator. putându-se prelungi de la 23 săptămâni până la 1-3 luni. peste 60-70 de ani. relativ recente.astmul bronşic.' datorată lipsei alergenilor . .ameliorarea respiraţiei. .de normalizare a ritmului circadian şi de reechilibrare neuro-vegetativă. spasmolitic. Terapia de salină. . . prin cuparea descărcărilor de mediatori.relaxare şi odihnă pe paturi sau scaune.bronşita cronică simplă. . . la copil şi adult. antialergie.program de exerciţii fizice focalizate pe. Aceste modificări favorabile impun reducerea progresivă a terapiei medicamentoase. rinosinuzite.se răresc crizele de astm. . La pacienţii vârstnici.se îmbunătăţeşte starea psihică.psihoterapie.inhalarea de aerosoli de Na . de tip fiziopatologic.diverse modalităţi de relaxare (jocuri de grup.inhalarea de aerosoli de Ca şi Mg .ameliorarea respiraţiei. Modalităţi de tratament: cura se poate efectua de la câteva ore pe zi până la 16 ore/zi. forme clinice uşoare şi medii. Indicaţii: . are acţiune de euritmizare. . suprimând stresul. rino-faringite). Programul cuprinde: .rol osmotic şi decongestiv. unde: .alergări cu caracter de antrenament pentru creşterea solicitării la efort.sindroame alergice de căi respiratorii superioare (rinite. până la dispariţie. .

complicată cu emfizem sau cord pulmonar.. se recomandă prudenţă pentru indicaţia curei de salină. 39 . 13 Elemente de balneoclimatoterapie bronşită cronică.Cap. Contraindicaţii: .cordul pulmonar cronic decompensat şi insuficienţa cardiacă.

Apele minerale folosite în scop terapeutic sunt soluţii complexe de săruri minerale sau gaze. Foarte rar în natură se decelează ape minerale cu o structură unică.t. denumire folosită de altfel în multe ţări din Europa. apa minerală trebuie să îndeplinească una sau mai multe din următoarele condiţii: . . Ele provin din izvoarele minerale naturale sau sunt scoase la iveală prin foraje. 40 . După definiţia internaţională (deşi încă nu există un consens). Apele minerale româneşti sunt rezultatul unor procese geochimice care se produc în sectoare structurale bine conturate.să. In ţara noastră se foloseşte clasificarea din punct de vedere chimic şi termic. - reumatismul cronic inflamator (în orice situaţie) şi cel cronic degenerativ în puseul inflamator.să conţină elemente chimice cu acţiune farmacologică prounţată (Fe.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală .procese neoplazice.să aibă la izvor o temperatură de peste 20°C. . SFF sau Radon în concentraţii admise ca avînd valoare terapeutică. aibă o acţiune curativă verificată. nereproductibile în laborator. 13.bolnavi febrili. In Franţa apele minerale de provenienţă subterană lipsite de gaze dizolvate sunt denumite ape plate. predominând o anumită structură chimică. analizând anionii şi cationii sau gazele terapeutice. . . . şi recunoscută din punct de vedere ştiinţific. aceste ape Fiind denumite oligominerale.să conţină cel puţin 1 gram de săruri dizolvate la un litru de apă. .să conţină gaze ca CO2. pulmonar. raportate la 1 litru de apă minerală şi regăsite în cantitatea cea mai mare. Procentul cel mai frecvent mare de elemente chimice active din puncte de vedere farmacologic dau numele apei respective.c. cu infecţii. denumite zone hidrogeochimice.3. I etc.b. de obicei există sub formă mixtă.) într-o proporţie admisă ca minimum necesară. Tratamentul cu ape minerale terapeutice Apele minerale reprezintă un grupaj terapeutic natural al staţiunilor balneare. Clasificarea chimică are la bază compoziţia chimică.

pe care le conţine. Astfel: . se numesc ape hipertone. atât pentru cura internă (crenoterapie). deşi au mai puţin de lg de substanţă solidă/litru. Ca element de comparaţie folosim valoarea serului fiziologic exprimată prin cifra de 325 mmoli. mai ales în condiţiile balneaţiei externe.ape minerale terapeutice hipotermale. . descriindu-se: . °/oo. cu temperatura peste 38° C. Este exprimată presiunea osmotică. 32°-38° C. .apele a căror valoare depăşeşte 325 mmoli şi cărora le corespunde o gamă foarte largă de concentraţii. oferindu-se relaţii asupra numărului de ioni şi molecule conţinut în apa minerală respectivă. Apele oligominerale (acralice). Este important de menţionat debitul/24 de ore. au efecte farmacologice şi terapeutice evidente şi dovedite în proba timpului pe diverse 41 . anioni şi caţioni. Este de semnalat că limita concentraţiei permise pentru folosirea apelor minerale în cura internă este de 15 gr. Apele minerale sunt soluţii complexe.%. Această valoare. între 20°-31° C. 13 Elemente de balneoclimatoterapie Fiecare apă minerală este înscrisă într-un buletin de analiză (un prospect). cât şi pentru cura externă (balneaţie externă). ne permite să apreciem modul de administrare al apei minerale. Mineralizarea totală este notată ca rezultat al sumei miligramelor tuturor elementelor.%. respectiv' cură internă (crenoterapie) sau cură externă (baie generală sau parţială). . Clasificarea apelor minerale se face şi după temperatura apei.apele situate sub această valoare.ape minerale terapeutice izoterme. le corespunde o mineralizare de 8-10 gr.Cap.apele minerale ale căror valori vor fi apropiate de aceasta. se numesc ape hipotone. datorită variaţiei compoziţiei chimice şi acţiunilor farmacodinamice au multiple indicaţii terapeutice. cărora le corespunde o mineralizare între 1-8 gr. coroborată cu cifra mineralizării totale.ape minerale terapeutice hiperterme. . în milimoli (miligram-ioni). şi se numesc ape izotone. în care se exprimă compoziţia chimică a apei şi oferă câteva date necesare interpretării şi stabilirii indicaţiilor terapeutice.

Din punct de vedere al termalităţii. Utilizarea cea mai importantă este pentru crenoterapia de diureză în suferinţele reno-urinare de tip litiază urinară. 42 . notându-se mai multe efecte terapeutice: . se descriu două categorii: calde (acratoterme) şi reci (acratopege).creşterea şi ameliorarea fluxului sanguin' la nivelul zonei medulare renale. pielocistite cronice infecţioase sau infecţii urinare cronice. Efectul diuretic este mai important decât diureza cu apă potabilă.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală grupe de patologii.

respectiv: . Ia germeni rezistenţi anteriori curei. 13 Elemente de balneodimatoterapie . Apele corbogazoase conţin cel puţin 1 g COŢ liber/1. populaţii microbiene şi microcristale sau calculi mici.coline.creşterea excitabilităţii volum-receptorilor urmată de stimularea peristalticii bazineto-ureterale şi creşterea eliminărilor de urină prin diurezâ osmotică. reabsorbţiâ intestinală determină o diureză osmolară crescută.unele suferinţe digestive. Efectele terapeutice se focalizează asupra aparatului cardio-vascular.afecţiuni ale aparatului cardio-vascular: Contraindicaţii orice suferinţă cardio-vasculară cu risc de decompensam Indicaţii de cură balneo-climatică pe diferite . Staţiunile indicate pentru programele de recuperare în patologiile cardio-vasculare se recomandă individualizat. potenţial litogene.staţiunea Buziaş este aşezată în climat de deal . prin acţiunea marcată vasodilatatoare periferică.staţiunile Vatra Domei şi Borsec aparţin climatului stimulent de munte. cât şi stimulând motilitatea gastrică şi intestinală.. prin efecte de stimulare atât a secreţiei salivare şi gastrice. pancreatice şi biliare.mofete (aplicaţia „uscată“ a COU.se constată concomitent o creştere a sensibilităţii la antibioticele şi chimioterapicele cu tropism urinar.staţiunea Covasna este situată în climatul subaipin. combătând staza urinară şi diminuând atât densitatea urinară.creşterea debitului urinar antrenează detritusurile celulare. In afară de cura externă se poate folosi şi în: . cu efect de tip sedativ. ţinând cont atât de prezenţa CO2 cât şi a celorlalţi factori din complexul balnear. Indicaţii: . . . se utilizează şi COŢ sub formă gazoasă . cu eliminare de acid uric şi alte structuri cristaline. . . cât şi factorii precipitanţi potenţiali litogeni. . Apele oligominerale pentru crenoterapia de diureză se găsesc în staţiunea Olăneşti.Cap. urmată de efect hipotensor.suferinţe reno-urinare de tipul litiză urinară şi infecţii urinare cronice.

Bolile cardio-vasculare Complexul factorilor naturali de cură indicat atât în scop profilactic cât şi de recuperare se regăseşte în: . 13 Elemente de balneodimatoterapie categorii de patologie 1.Cap.

în contextul climatului montan. Borsec) sau emanaţii. . zonele respective sunt indicate în scop profilactic.mofete (Covasna. acţiunea trebuie interpretată în contextul climatului de munte. la convalescenţii după boli consumptive. totuşi. Apele arsenicale pure nu există de regulă în natură. Apele feruginoase trebuie înţelese ca acţiune. umiditatea şi încărcarea cu aeroioni pozitivi şi negativi.Adrianii $. favorizând procesele de stimulare. Borsec. In România nu există staţiuni balneare cu acest profil. Tuşnad climatul este excitant.. în evidenţă efectul de potenţare al insulinei. Pucioasa). Vatra. unde se găsesc de regulă. Elementele principale terapeutice ale microclimatului cu acţiune cardio-vasculară sunt: nebulozitatea. Apele alcaline şi alcalino-teroase sunt indicate în afecţiunile gastroduodenale cu hiperaciditate. Tuşnad.zona litoralului Mării Negre. având în vedere 42 . datorită mai ales efectelor de reducere a secreţiei. acidităţii şi motilităţii gastrice. Inhibarea activităţii pepsinei şi stimularea amilazei. Teoretic ar diminua .Domei. de tip primar. justificând indicarea lor în diabetul simplu. naturale cu bioxid de carbon. Tuşnad. sunt ape mixte feruginoase şi carbogazoase şi sunt indicate în unele forme de anemie hipocromă. de obicei arseniul se găseşte alături de fier în apele carbogazoase. factori solicitanţi pentru pacientul cardiac. explică eficienţa lor în cura internă a dispepsiilor gastro-intestinale şi enterocolitelor cronice nespecifice. putând fi asociate ia tratamentul specific medicamentos adecvat. de asemenea. Tuşnad. Pentru că în staţiunile Vatra-Domei. cu umiditate şi variaţii frecvente de presiune atmosferică. Şi la această categorie de ape minerale. tripsinei şi lipazei pancreato-intestinale. S-a pus.zonele geografice cu ape minerale carbogazoase (Covasna.irah Nica Recuperare Medicală . Stâna de Vale. Buziaş. • -zonele geografice cu ape sulfurate hipertone (Herculane. Balvanyos). arderile tisulare. de obicei. Staţiunile Sângeorz şi Slănic Moldova îşi bazează indicaţiile şi profilul digestiv pe efectele menţionate. ca terapie adjuvantă de întreţinere în staţiuni ca: Vatra Dornei.

datorită efectelor de stimulare a secreţiei şi moţii ităţii stomacului. La nivelul mucoasei vaginale. pentru care se indică sub formă inhalatorie la Govora şi Slănic Moldova. 13 Elemente de balneoclimatoterapie faptul că o concentraţie de arseniu superioară valorii de 0. având ca rezultat. cât şi a secreţiei şi peristalticii intestinului. au acţiune antiinflamatorie. cât şi chimice. cele de la Şarul Dornei. Imersia în apă sărată determină efecte complexe date atât de proprietăţile fizice (temperatura apei.2 mg/litru. presiunea hidrostatică şi descărcarea de greutate). Se cunoaşte rolul tiroidei în explicarea efectelor multiple ale iodului. se utilizează în balneaţia externă. izotone şi hipertone. cum sunt. diferenţiindu-se în hipotone. neurologice. S-au evidenţiat de asemenea efectele asupra metabolismului lipidic. de obicei şi sărate sau mixte -alcaline şi sulfuroase îşi justifică acţiunea pe posibilitatea demonstrată a iodului de a trece bariera cutanată. Se notează acţiunea hiperemiantă a sării asupra tegumentului şi efectele osmolare care favorizează resorbţia proceselor exudative.Cap. într-o gamă largă de concentraţii şi asocieri. Apele iodurate. La nivelul mucoasei căilor aeriene superioare. hidrokinetoterapia în apa sărată fiind frecvent indicată în diverse afecţiuni loco-motorii (reumatismale. \ Apele clorurate-sodice sunt foarte bine reprezentate la noi în ţară. segmentar sau general. Indicarea lor trebuie făcută cu discernământ. de exemplu. având în vedere influenţa posibilă asupra metabolismului electrolitic a unui aport crescut de ioni de Na+ şi CP. indicându-se sub formă de irigaţii. în apele carbogazoase folosite în cura internă. Apele minerale de concentraţie mare. în afecţiuni ginecologice cronice. hipertone. Se folosesc apele complexe de la Slănic Moldova şi Sângeorz Băi. posttraumatice). trebuie considerată toxică. la S o vata. « ■ Primele două categorii se utilizează în cură internă. favorizarea îndepărtării secreţiilor. cu răsunet asupra tulburărilor de circulaţie periferică pe fond 43 . determină efecte hiperemiante şi secretorii. se impune cunoaşterea exactă a concentraţiei de As. ca ape de masă.

Printre efectele cele mai importante sunt de reţinut: . justifică efectele favorabileale curei cu ape sulfuroase. explică indicaţia şi eficienţa atât în afecţiunile bronho-pulmonare cît şi în cele dermatologice.Adriana Saraii Nica Recuperare Medicală aterosclerotic.activarea circulaţiei cutanate prin prezenţa acidului adenilic. carbogazoase etc. Apele minerale cu conţinut important în iod se găsesc la Băile Govora şi Bazna.stimulează secreţia biliară. .sunt bine. .fluidifică bila. Călimăneşti. Nicolina-Iaşi. indicaţiile terapeutice care derivă din aceasta. sunt numeroase. Apele sulfuroase. reprezentate la noi în ţară. participând la acţiunea complexă a acestora: Olăne^ti. cloruro-sodice. alcalino-teroase.ameliorarea reacţiilor imunobiologice. sulfuroase. Aceste verigi stau la baza mecanismelor de acţiune ce explică rezultatele bune obţinute prin balneoterapie în afecţiunile reumatismale la: Herculane. Iodul se mai găseşte în cantităţi mai mici şi în alte ape minerale. efectul hipoglicemiant. Efectul desensibilizant al apelor sulfuroase. într-o gamă foarte largă de concentraţii. în ateroscleroză şi diabet. Căciulata etc.stimularea corticosuprarenalei cu creşterea eliminărilor de 17 cetosteroizi.duodenitele cronice cu hipoaciditate şi hipopepsie. 44 . Apele sulfuroase de concentraţie mică de la Căciulata influenţează activitatea biliară: . creşterea heparinemiei endogene. Ele pot fi simple sau mixte. Acţiunea hiperemiantă şi trofică asupra mucoaselor explică eficienţa apelor iodurate în afecţiunile inflamatorii cronice ale căilor respiratorii. . Datorită faptului că H2S se resoarbe la nivelul mucoaselor şi tegumentului. Pucioasa. Efectele de stimulare la nivelul mucoasei gastrice şi reglarea secreţiei justifică indicaţia şi eficienţa staţiunii Căciulata în gastro. Mecanismele metabolice traduse prin normalizarea lipemiei şi lipidogramei.

prin creşterea fluxului urinar. 13 Elemente de balneoclimatoterapie -determină contracţii ale musculaturii colecistului. colecistectomie cu angiocolită şi neoveziculă. au efect decongestiv. Apele minerale de la Călimăneşti-Căciulata-Cozia influenţează activitatea reno-urinară: . colelitiază.Cap. 45 .reduc depozitele minerale din sedimentul urinar. antiinflamator (mecanism mixt. parţial cunoscut). influenţând nivelul elementelor inflamatorii din urină. . Indicaţiile lor se referă Ia: colecistita cronică.

nămoluri de turbă şi nămoluri minerale. în condiţii de confort termic. Prin definiţie sunt incluse în această categorie: . în amestec cu apa.1012). şi în mod special a celor termale de la Felix şi 1 Mai. Lacul helioterm de la Sovata. Pe aceste efecte se bazează indicarea lor în afecţiunile căilor urinare. nămolurile se clasifică în trei mari categorii: nămoluri sapropelice. sub influenţa proceselor geologice şi care.reduc coloizii patologici şi scad tensiunea superficiala urinară. scad densitatea urinară ( 1 0 1 0 . cuprinzând următoarele subgrupe: 1. sub forma crenoterapiei de diureză. temperatura de la-suprafaţa lacului fiind sub influenţa temperaturii atmosferice.4. 13. chimice şi biologice desfăşurate de-a lungul erelor geologice. care se găsesc pe fundurile lacurilor sărate. favorizează utilizarea unui factor termic important pentru bolile micului bazin.depozite negre bogate în hidrosuifură de fier coloidală. . în urma unor transformări geologice. Se găsesc la Bălţăteşti. . Radonul conţinut în apele minerale folosite în bazine cu scurgere continuă câştigă în valoare şi explică efectele favorabile ale acestora în afecţiunile neurologice. . nămoluri de limane şi lacuri litorale (Techirghiol. Agigea ). Apele sulfatate sodice şi magnezicne sunt slab reprezentate in ţara noastră. Apele radioactive sunt de asemenea slab reprezentate. 1.nămolurile care au luat naştere sub acţiunea microorganismelor din substanţa anorganică a solului din flora şi fauna bazinului acvatic. concomitent cu aceast. Nămoluri sapropelice. Nămoluri terapeutice (peloidele) Termenul de “peioid” defineşte substanţa care se formează în condiţii naturale. Luând drept criteriu originea şi modul de formare. plastice şi unsuroase. 13 Elemente de baineoclimatoterapie . se foloseşte în practica medicală sub formă de aplicaţii generale şi aplicaţii locale. în concentraţie mare şi se utilizează în cură externă.cresc diureza şi. Este de luat totuşi în considerare radioactivitatea apeior minerale de la Sîngiorz. în situaţia păstrării stratificării .Cap.

Fundata. nămoluri de lacuri continentale (Amara. nămoluri fosile (Ocna Sibiului.Cap. nămolul Mării Negre. Ocnele Mari. Sovata). 13 Elemente de baineoclimatoterapie 2. . 4. 3. Lacul Sărat).

Nămoluri minerale. b) structură argiloasă formată aproape exclusiv din bioxid de siliciu şi cantităţi mici de oxizi. termopexia. poate avea caracter clorurat. a resturilor vegetale acumulate de-a lungul timpului pe fundul unei mlaştini. hidropexia. sulfatat. Substanţa organică apare sub forma coloidală şi cuprinde: . Depozite de nămol de turbă se găsesc la Poiana Stampei (Vatra Dornei) şi Borsec. datorită microorganismelor. .componente lipidice. . 3. răşini).lignină (hemiceluloză).componente bitumoase (centri. Turba este o rocă organogenă de culoare brună care a luat naştere prin descompunerea. aminoacizi. carbonatat sau mixt. Structura nămolurilor (peloidelor) Peloidele reprezintă un sistem fizico-chimic heterogen format dintr-o fază lichidă şi o fază solidă. compusă din săruri insolubile în apă: (sulfaţi şi carbonaţi de calciu şi silicaţi. Faza lichidă. Proprietăţile fizice ale nămolurilor: greutatea specifică. după natura ionilor predominenţi. c) structură coloidală care cuprinde hidrosulfură de fier. . calcice. Faza solidă este reprezentată de trei structuri: a) structură cristalină.Adriana Sarah Nica Recuperare Medicală 2. plasticitatea şi granulaţia. depozite de izvoare nesulfuroase. adăugate celor chimice menţionate explică efectele şi stau la baza 46 .hidraţi de carbon (celuloză): . la Sângeorz-Băi. din aportul izvoarelor minerale (la unele turbe şi la nămolurile de izvor) şi din precipitaţii. uneori şi o fază gazoasă. feruginoase. silicaţi de fier şi complecşi organo-minerali. Faza lichidă este soluţia care diluează nămolul şi provine direct din bazinul acvatic în care se formează nămolul (la nămolurile lacustre). în ţara noastră avem nămoluri vegeto-minerale la Someşeni-Cluj şi minerale.componente humice (acizi humici şi humeţi). Acestea iau naştere prin sedimentarea sărurilor unor izvoare carbogazoase. sulfuroase. proteice şi produsele lor de degradare. Nămoluri de-turbă.

Cap. Carbonatul de calciu este emolient pentru tegument. Indicaţiile tratamentelor cu nămol In scop profilactic: în condiţii naturale. 13 Elemente de balneoclimatoterapie indicaţiilor acestui factor terapeutic. Bj. Utilizarea lor în practica medicală se justifică prin posibilitatea folosirii exclusiv a proprietăţilor C02. care explică rezultatele favorabile asupra leziunilor inflamatorii ale pielii şi mucoaselor. In urma cercetărilor efectuate s-a precizat că substanţele humice acţionează în sens de frenare enzimatică şi le revine proprietatea de schimbători de ioni ca.afecţiuni ortopedice pre şi post operator. BJJ auxine şi biotine (produse de bacteriile endogene. justificate de compoziţia sa chimică. Nămolurile au un conţinut bogat în vitamină C. favorizând acţiunea componentelor chimice. vaccinare şi restabilire a echilibrului umoral sub influenţa tratamentului cu nămol. Aceasta are acţiune profilactică importantă prin creşterea adaptării organismului la contrastele termice şi datorită proprietăţilor nămolului. pe litoral sau pe plajele lacurilor (Amara. se numesc mofete (termen preluat din limba franceză). . Fracţiunea bituminoasă conţine substanţe estrogen-active.leziunile de neuron motor periferic.5. în cadrul metodei naturiste (egiptene) de care am vorbit.acţiune mecanică. biostimuline. 75. S-au demonstrat proprietăţile de desensibilizare. termică şi a capacităţii de sorbţiune.în bolile reumatismale degenerative.ginecopatii cronice şi subacute. B i. schimburile ionice şi difuziunea. nămolul modifică circulaţia locală. . Datorită factorilor săi fizici . prin eliminarea presiunii 47 . unele afecţiuni dermatologice. In scop terapeutic: . S-a demonstrat acţiunea bacteriostatică şi bactericida a nămolurilor sapropelice cât şi a celor de turbă.bolile endocrine hipofuncţionale. şi zeoliţilor. acid nicotinic şi substanţe carotenoide. Gazele terapeutice naturale Emanaţiile de gaze naturale. . Lacul Sărat) se foloseşte oncţiunea cu nămol rece. . perivisceritele. cel mai frecvent de CO2.

12. 8. sifilis. Psihopatiile cu tulburări de comportament social. Purtătorii de germeni patogeni (streptococ. 4. Stări casectice (indiferent de cauza care le-a produs). ~ .iii" Bolile arteriale cu tulburări trofice cutanate şi manifestări de ateroscleroza sistemică. digestiv. Afecţiuni acute febrile. renal. 13. 6. 10. abundente (indiferent de cauză).afecţiunile cardiace cu rezerve funcţionale limitate. Borsec. Boli iiifecţi'oase (în perioada de contagiozitate). Băile Tuşnad. 7. Emanaţiile de hidrogen sulfurat se numesc solfatare. în practica curentă sunt puţin folosite. Contrăindicaţiile balneoclimatica la adulţi: generale pentru cura 1. limfoatne etc.) 9. Boli de sânge sau de sistem cu modificări importante de stare generală (leucemii.Adriana Saralt Nica Recuperare Medical:! hidrostatice şi a factorului termic ce se supraadaugă în baia carbogazoasă. Bolnavi care nu se pot autoservi. Hemoragii repetate. Ag HB) sau infestaţi cu paraziţi. cu suferinţe cutanate inestetice sau boli dermatovenerice în faza activa (gonoree. hepatic etc. Indicaţiile gazelor naturale . stadiul şi forma de evoluţie).6. SIDA) 13. 48 .) 5. toxicomaniile. 11. Bolnavi cu diverse categorii de patologie care prezintă risc de decompensare (cardiovascular. Harghita. afecţiuni cronice în perioada de acutizare. La noi în ţară există mofete la: Buziaş. Boli dermatologice cu potenţial de contagiune. Epilepsia.mofetele (CCfi) sunt recomandate în: . Alcoolismul cronic cu tulburări neuropsihice. Tumori benigne cu potenţial de malignizare sau tumorile maligne (indiferent de sediul. Malnaş. 3. Covasna. Există la Herculane şi Toria. 2.

2. “• 2 3 *1 O o o. ? 3p o O* re *_ C 3 ton n 5f 3 ^co ^ w £ — > 0) "* CP "a (V CO hi re O p -n O C‘ o BQ * 00 w °°wO —. r cr • *^ po X § ^ • Cj **4 TO _ . p I ’— on =r > z t° “■ 3 o O n : o =■ cr 3 — f. c — b' Ow 1 w cr O 73 -cr.p < o a: E!..1 Cu CO -1 ~*-4' O 3“ rt> o OQ *73 c_ a> 3 -1 a> co o o * < n 03 no TO TJ n> o Co ~v *-» . <- 2§ C3 P< » o >-/ 0 o' > > > 5. §. > 2' O*2. ~2 5' ^ c *» S=.J ft' .nZE i + c > 2 « o > 3 'TD os* 7 g-3 □ o n n> t/5 CO ’ tu ^3 TI 2 soCD P‘ni O O 2 *</> 3. co XT o 3- a H r 5' -5' no .P* b o a-ao 2 5 TO '—. o cr 2 - ir.5 S. n> o 7& 44 o' p P* P’ P -•S’ 2. CO P O 1 0 ir. • *0 “o wOo ~ & s o =• O n> w 8 tn “ g.g P' c — g 5' P 3 'é» n • sü — — O CD TO TO "“N in f-s ac E. P r.3 > TO > > H* H £. 3 n> S’ rp.

Fe/ 11 Stâna de Vale.E 3 E J Ç S ‘ EJOA OQ :3UEJ 3î qns OIIIZ E Q Î ininiqjs . Vâlcele Conţin cel puţin 0.2 mg/1 .n ■■'l____M i 1 ■ ?] E U 3 p o n p .3 1 1 J Ç J S ‘ n J 0 3 J U 0 p ^ .o j r u p ] o s d y.37 * Menţionăm că în tabelele prezentate nu au nCurie/1 fost incluse toate staţiunile balneare pe categoriile de 1 1.Euo o ‘ E JE AO S ‘E UZ B Q ‘ IE JÇS j noï r] îjnoEj no juniiEüg 1 B J E LU V :9}EJÇS ‘. Ape radioactive (Ra şi Rd) ape minerale şi patologiile indicate. Felix 0. v/s Tip de apă minerală Conţinui mineral/II Staţiuni balneare apă 9. i 0.0 1 p J BO î u n o i j o s j v ‘EUSEAOg) ‘iBIZng ‘D3SJ0Q 11 /:co sp 3i upnd ]3D upuoQ 3SEO2B0oqjED ody -g 1 1 / Ç i u E j s q n s g p 3 1 s js s d u i ) u o 3 3 D i p o s . .Tuşnad.E l B J Ç S ‘ ü U S E AO Q ‘3UE|n3J3}^ ''m>|n]3Ş3 -|1§3UÇUJI]Ç3 ‘ uè s u ç i o ‘ E AO P I O J A J .Z J O l S U E S : 3 } G J 3 U I U I O J E OA Z ] • P l ^ c î ‘ E AO q E J J.7 mg Şarul Dornei ioni As/! 1 qi/j 5uj| uünd |3D uduoQ 34EJnpoi sdy -g vdn ji/]vj3Uiiu jnuiiuoj DJDJ3UUU vdn ?p d. l 0 3 Î U 0 J A J. Malnaş. j r Patologii indicate Anemie feriprivă Stări de convalescenţă (sunt puţin utilizate datorită nivelului de toxicitate 0. Hipertiroidie Băile Hercuiane 20 nCurie/1.j03jy IpOJEJIcJsOJ ‘33lSoi OJEUU3p ‘33U31U3d.joiqSjupajL î^poEj Eds nss lüçai Eds puszijun ‘jEJOÜjj 3d 3p 3|junj)üis tSOIJEJUIl] . y n .EJjEA ‘pEuSn_ p î 3 .drept pentru care indicaţia este rezervată) afecţiuni Recuperare neurologice periferice.3JEin3SEA ‘31ElUSI }EUl T13r ‘(OUn pi DE ‘n|3[E3 ‘sp|d||) 30||0q E)3iu ţunijosjy taiBusjEjdns oouJ OD nES SDjpEuo S ¡jgjnqinj ‘ sipiojp odiq ‘e je zy odţ q Ejusiorj nsui isuuoo pua mniiDsjy piEJçî £ T U 0 3 ) U 0 } A ^ . 7 E | n 0 S E A.JSOd 3.E Î E J Ç § ‘ EJ OA O r ) l E UZ E g ‘ E Î E | n [ 0 Ç 3 -p§3uçujj|Ç 3 ‘uésuçjo djODipui nSojojvj djjjmijoq lu ni. Sângeorz-Băi 135 nCurie/1.O I U Ç J S ‘ Ü B J A J 3 ] 9 U 3 0 ‘ n | 3 D Ç S l UuojEJi dssj mjnqnj ¡|on|B 3 8 SU |5 Tao ţunijoajv lAlJSsSip c l i i ¡a j i a j o s s 3 | E j u n i j o s j y i s o i S o o i o o s u j K ¡unijoajy E AO p | O j A J .0U3A 331J3jlJ3 d lUOlEjn OJlO ¡UM lj03JV iSOÎJElUnEJJ. Ape arsenicale iono hi sau trivalenţi de Vatra-Dornei. Lipova.o j j S ‘ B S j i i n p o s j v ÎÇOjjn E233î!ip E AO d i q ‘riJEiijjn Qjiiiooj ui }S çjuuun çoun Ezcnr'j ‘jDiuoQ. Ape feruginoase Conţin cel puţin 10 mg Buziaş.3q03g :S|EJ31I 33 li 33U3JlJ3d 93|So|Ojn3U |Unţj03jy iajEincpjEUsd ¡S 3JE]n3iuvi ‘3Al)EJ3U3§3p 3|EUJSl!EUin3J IUn.O I U Ç I S ‘ I Ç Q .