You are on page 1of 47

ŞTIINŢA ŞI INGINERIA

MATERIALELOR
ŞEF LUCRĂRI DR. ING.
RADU CĂLIMAN

Motto:
”Fierul e izvorul tuturor artelor folositoare şi
un popor care ştie a topi fierul şi de a face
din el tot ce e necesar pentru corăbii de o
mărime considerabilă, de la cui pân‘ la
ancoră, nu poate să fi trăit într-o stare de
barbarie, precum se admite în genere”
Mihai Eminescu
Opere, vol. XV, Ed.Academiei, 1983, pag.936

• Ştiinţa materialelor este o ştiinţă interdisciplinară
fizico-chimico-tehnică care se ocupă de
caracterizarea complexă ( chimică, structurală,
fizică, tehnologică şi tehnică) a materialelor, cu
studierea corelaţiilor, a legăturilor funcţionale dintre
compoziţia chimică, structură, proprietăţi, tehnologie
(elaborare, prelucrare, tratament) şi utilizarea
tehnică a materialelor, în scopul stabilirii unor legi,
reguli, criterii şi modele care să permită obţinerea
unor materiale cu proprietăţi prestabilite, selecţia
optimă a unui material pentru o utilizare raţională şi
fundamentarea ştiinţifică a tehnologiei materialelor.

CLASIFICAREA MATERIALELOR
Clasificarea generală a materialelor după mai multe
criterii, împarte materialele în opt clase principale :
1. metale ;
2. semiconductori ;
3. dielectrici ;
4. ceramice ;
5. sticle ;
6. polimeri sintetici (fibre sintetice, elastomeri, mase
plastice) ;
7. substanţe naturale ( piatră, lemn, fibre, piei etc.);
8. compozite (materiale compuse din două sau mai
multe materiale din cele şapte tipuri precedente)

MATERIALE METALICE • Ştiinţa despre metale – MetalografieMetalurgie fizică – Studiul metalelor .

C. descoperind fenomenul de grafitizare a fontelor. • 1864 – H.Sorby foloseşte pregătirea probelor pentru studiul la microscop şi realizează primele microfotografii. • 1808 .PRINCIPALELE MOMENTE ÎN EVOLUŢIA CERCETĂRII METALELOR • Anul 1665 – R. Hook publică primele observaţii efectuate la microscop în lucrarea “Micrographia”. .Widmannstätten aplică lustruirea şi atacul cu acizi al probelor în scopul studierii la microscop. • 1831 – P. Anosov studiază oţelul săbiilor de Damasc la microscop.P.Réamur cercetează oţelurile şi fontele în casură. • 1772 .

K.Gibbs formulează legea fazelor ce stă la baza construirii diagramelor de echilibru.Cernov descoperă cu aproximaţie punctele critice la oţeluri şi trasează curbele de echilibru din diagrama aliajelor Fe-C.D. Roozeboom trasarea primei diagrame Fe-C. • 1869 .Mendeleev descoperă legea periodicităţii elementelor. pe baza determinării precise a punctelor critice de către Osmond. .• 1868 – D. • 1900 – Studiile lui R. • 1875 – W.I. cu ajutorul pirometrului inventat de Le Châtelier.Austin îi permit lui B.

structura şi modul în care acestea răspund la diferite solicitări. .PROPRIETĂŢILE MATERIALELOR METALICE Pentru a face o alegere corespunzătoare a materialelor metalice. compoziţia chimică. trebuie cunoscute proprietăţile acestora.

coloraţia . conductibilitatea termică . căldura specifică . căldura latentă de topire . conductibilitatea electrică . temperatura de fuziune . dilatarea termică . luciul metalic. forţa termoelectromotoare . .PROPRIETĂŢI FIZICE a) b) c) d) e) f) g) h) i) j) k) densitatea . magnetismul .

j) . l) . k) .rezistenţa mecanică .ecruisarea .rezilienţa . i) .curgerea plastică . f) .duritatea .PROPRIETĂŢI MECANICE a) . h) .revenirea elastică. .plasticitatea .elasticitatea .tenacitatea . g) .rezistenţa la oboseală . m).relaxarea plastică .fragilitatea . d) .fluajul . c) . e) . b) .

fluiditatea . e) – călibilitatea .segregaţia . d) – aşchiabilitatea .forjabilitatea b) – turnabilitatea : . . .contracţia c) – sudabilitatea . g) – susceptibilitatea la deformare şi fisurare . .ductilitatea . . f) – susceptibilitatea la supraîncălzire .maleabilitatea .PROPRIETĂŢI TEHNOLOGICE a) – deformabilitatea plastică : .

durabilitatea . de aderenţă (gripare). b) . abrazivă.PROPRIETĂŢI DE EXPLOATARE a) – rezistenţa la uzare . uzura poate fi : mecanică. corozivă . c) . d) .designul produsului .fiabilitatea .

.stare cristalină.stare amorfă (necristaline).elemente chimice cu luciu caracteristic.stare mezomorfă sau precristalină .STRUCTURA CRISTALINĂ A MATERIALELOR METALICE • Corpurile solide se pot clasifica în funcţie de gradul de ordonare a atomilor în trei stări structurale : . bune conducătoare de căldură şi de electricitate.structura policristalină. . • Metalele . . Aceste proprietăţi ale metalelor sunt conferite de: . maleabile. opace. .legătura metalică.

• STRUCTURA ATOMULUI : nucleu şi electroni – NUCLEUL este format din: • Neutroni: .sarcina electrică: e = 1. .masa me =0. .masa: mp= 1.6 x 10-19 C. – ELECTRONII: .sarcina electrică e =-1.masa mn~mp.6 x 10-19 C . • Protoni: .67 x 10-27 kg.sarcina electrică nulă.91x10-30 kg .

• Aceşti grăunţi cristalini au forme diferite în funcţie de condiţiile de solidificare şi de tratamentul termic. . în timpul solidificării. ulterior. • Multitudinea grăunţilor cristalini se datorează faptului că. vor creşte în dimensiune şi vor ajunge grăunţi cristalini de dimensiuni mai mari sau mai mici.STRUCTURA POLICRISTALINĂ • Materialele metalice au o structură policristalină formată dintr-o multitudine de grăunţi cristalini cu dimensiunea medie de 2÷20 μm. apar nenumăraţi germeni de cristalizare care.

atomii sunt aşezaţi într-o ordine strictă. pe când în corpurile amorfe atomii ocupă poziţii întâmplătoare (aleatorii) şi dezordonate. iar orientarea acestui aranjament este diferită de la un grăunte la altul.• Fiecare grăunte cristalin are un aranjament ordonat al atomilor. . • Deosebirea dintre metale şi corpurile amorfe: în metale.

.TIPURI DE LEGĂTURI CHIMICE INTERATOMICE Legăturile intermetalice pot fi: • IONICE • COVALENTE • METALICE Aceste legături determină proprietăţile specifice fiecărui material.

respectiv. Al2O3. EXEMPLE DE MATERIALE : NaCl.Legătura ionică Se realizează între atomi foarte electropozitivi sau foarte electronegativi prin cedare. . prin acceptare de electroni de valenţă. Atomul electropozitiv donează unul sau mai mulţi electroni atomului negativ • Proprietăţi caracteristice: – – – – fragilitate. transparenţă. refractaritate înaltă. conductivitate electrică foarte slabă.

– conductivitate electrică foarte slabă. – refractaritate înaltă. C sub formă de diamant . EXEMPLE DE MATERIALE: Si.Legătura covalentă • Are loc între elemente apropiate în tabelul periodic prin punerea în comun a unor electroni de valenţă în vederea completării straturilor lor exterioare : • Proprietăţi caracteristice: – duritate înaltă.

Fe. .Electronii de valenţă sunt liberi. Această structură cu electroni liberi explică proprietăţile termice şi electrice ale metalelor.Legătura metalică . • Proprietăţi caracteristice: – maleabilitate bună. – conductivitate electrică bună. – opacitate. EXEMPLE DE MATERIALE : Cu. Al.

. – motivul cristalin.ELEMENTE DE CRISTALOGRAFIE STRUCTURA CRISTALINĂ A METALELOR • Un monocristal perfect este format dintr-un ansamblu de ioni aranjaţi într-un anumit mod în spaţiu. • Structura cristalină este formată din: – reţeaua cristalină.

Reprezentarea în plan a unei reţele cristaline Reţea cristalină .

Parametrii celulei elementare . γ). c şi unghiurile α. Celula elementară este caracterizată de parametrii de reţea (vectorii a. β. b.Reţeaua cristalină este obţinută prin repetarea unei celule elementare.

w sunt vectori unitari. u.b. . Există 7 celule elementare care definesc 7 sisteme cristaline. sunt numere întregi.Poziţia unui nod oarecare este dată de relaţia: r = a∙u + b∙v + c∙w unde: a. v.c.

Sisteme cristaline Sisteme cristaline Parametrii reţelei a.b.c α.β. γ Cubic Romboedric Hexagonal a=b=c a=b=c a=b≠c α = β = γ = 90º α = β = γ ≠ 90º α = β = 90º. γ = 120º Tetraedric Ortorombic Monoclinic Triclinic a=b≠c a≠b≠c a≠b≠c a≠b≠c α = β = γ = 90º α = β = γ = 90º α = γ = 90º ≠ β α ≠ β ≠ γ ≠ 90º .

α = β = γ = 90º .Motivul elementar este cel mai mic ansamblu de ioni.n • Atunci când xi = yi= zi = 0.. structura cristalină cubică se caracterizează prin: a = b = c..yi. de coordonate: xi ... zi unde i =1.

Unele metale pot prezenta mai multe structuri cristaline. fierul suferă unele transformări alotropice la încălzire: .la 1394 ºC: cfc →cvc. • HEXAGONAL COMPACTĂ (hc). • CUBICĂ CU FEŢE CENTRATE (cfc). Astfel. .Structuri cristaline principale ale metalelor pure • CUBICĂ CU VOLUM CENTRAT (cvc). proprietate numită alotropie.la 912 ºC: cvc→cfc. .

unul în origine şi celălalt în centrul celulei elementare. .STRUCTURA CUBICĂ CU VOLUM CENTRAT .CVC • Este constituită dintr-un motiv structural de doi ioni.

• Numărul de coordinaţie = 8 (nr. • Raza ionică Ra= a 3 4 .Caracteristici: • Numărul de atomi pe celulă = 2. de atomi ce se găsesc la distanţă egală şi cea mai apropiată de un atom dat).

unul în origine şi ceilalţi trei în centrul feţelor celulei elementare.STRUCTURA CUBICĂ CU FEŢE CENTRATE . .CFC • Este constituită dintr-un motiv structural de 4 ioni.

Caracteristici: • Numărul de atomi pe celulă = 4. . de atomi ce se găsesc la distanţă egală şi cea mai apropiată de un atom dat). • Numărul de coordinaţie = 12 (nr. a 2 • Raza ionică Ra= 4 • Structura cfc prezintă o compactitate maximă spre deosebire de cvc.

.HC • Este constituită dintr-un motiv structural de doi ioni.STRUCTURA HEXAGONAL COMPACTĂ . unul în centrul bazei hexagonale şi celălalt în centrul unui triunghi din planul median.

a • Raza ionică Ra= 2 .Caracteristici: • Numărul de atomi pe celulă = 6. de atomi ce se găsesc la distanţă egală şi cea mai apropiată de un atom dat). • Numărul de coordinaţie = 12 (nr.

∙ titan Ti – (cvc) şi (hc). . • crom Cr – (cvc). • niobiu Nb – (cvc). ∙ molibden Mo – (cvc). ∙ aur Au – (cfc).EXEMPLE: • magneziu Mg – structură (hc). ∙ nichel Ni – (cfc). • cupru Cu – (cfc). • aluminiu Al – (cfc). ∙ fier Fe – (cvc) şi (cfc). • vanadiu Va – (cvc).

. Dimensiunea medie a acestora este de 2-20 μm. numite cristalite sau grăunţi cristalini. funcţie de condiţiile de solidificare.DEFECTELE STRUCTURII CRISTALINE • Metalele şi aliajele au o structură formată dintr-o multitudine de microvolume de formă poliedrică. • Cristalele nu sunt perfecte.

• liniare (dislocaţii) . • de suprafaţă (bidimensionale) .Defectele cristaline pot fi: • punctiforme (zerodimensionale) .

DEFECTELE PUNCTIFORME Pot rezulta ca urmare a prezenţei: a) unui loc vacant în structura cristalină. b) unui ion al matricei în poziţie interstiţială (autointerstiţial). d) unui ion străin în poziţie interstiţială (ion străin interstiţial). . c) unui ion străin în poziţie substituţională.

DEFECTELE PUNCTIFORME a b c d .

marginale . .DEFECTE LINIARE • se mai numesc dislocaţii • dislocaţiile pot fi: .elicoidale.

DEFECTE LINIARE • a) secţiune într-un cristal ideal • b) reţeaua de dislocaţie a b .

Dislocaţia marginală • În cazul acestei dislocaţii. b – vectorul Burgers . vectorul Burgers (b) este un defect de închidere al circuitului Burgers şi este perpendicular pe linia de dislocaţie. L-vectorul unitar al liniei de dislocaţie marginală.

.DISLOCAŢIA ELICOIDALĂ • Vectorul Burgers este paralel cu linia de dislocaţie.

Dislocaţiile stau la deformare plastică. baza mecanismului de • Densitatea de dislocaţie este lungimea liniilor de dislocaţii raportată la unitatea de volum. Are ordinul de mărime: – 106-108 cm/cm3. la un metal deformat puternic. . – 1011-1012 cm/cm3. la un metal recopt.

Defectele de suprafaţă Defectele de suprafaţă numite şi imperfecţiuni bidimensionale sunt suprafeţe din interiorul corpului cristalin care separă porţiuni ce se deosebesc între ele prin structura cristalografică. şi sunt reprezentate prin : • suprafeţe libere. orientare cristalografică etc. • limitele de grăunţi. • interfeţele dintre două faze. .

• aceste defecte influenţează în procesele de frecare. coroziune. motiv pentru care le este asociată o energie de suprafaţă cu atât mai mică. cu cât planul cristalografic este cu densitate mai mare de ioni. în general nu sunt netede. sudare etc. .Suprafeţele libere • sunt suprafeţe de separaţie dintre materialul metalic şi diferite gaze.

locuri pentru amplasarea impurităţilor . limitele de grăunţi pot fi: – limite la unghiuri mici. dacă θ≤10º. – limite la unghiuri mari. În funcţie de mărimea unghiului de dezorientare (θ). dacă θ > 10º. .obstacole în calea deplasării dislocaţiilor.Limitele de grăunţi • Separă microvolume cu orientări cristalografice diferite. Limitelor de grăunţi le este asociată o energie şi constituie: . .

.Interfeţele dintre două faze pot fi: • incoerente – dacă nu există continuitate între planele cristaline ale celor două faze. • coerente – dacă există continuitate între planele cristaline ale celor două faze (deformare locală a structurii cristaline).