Nivelul II B.

Semne ortografice şi de punctua ie Lec ia 1: Semnele de punctua ie
1. Punctul (.) - Marchează grafic pauza dintre propozi ii sau fraze independente ca în eles. - Se pune la sfârşitul propozi iilor, al frazelor, al cuvintelor care echivalează cu o propozi ie independentă. - Se pune punct după propozi iile enun ative propriu-zise, după o interogativă indirectă, după propozi ii optative sau imperative rostite pe un ton neutru. - Se pune punct la sfârşitul unei fraze alcătuite dintr-o propozi ie exclamativă urmată de mai multe subordonate. - Nu se pune punct după titluri (de căr i, opere muzicale etc). Exemplu: “O bucurie mare stăpânea toată familia. De-abia acum îşi dădeau seama de norocul Laurei.” (L. Rebreanu) 2. Semnul întrebării (?) - Marchează grafic intona ia propozi iilor sau a frazelor interogative. - Se pune după o interoga ie directă. - Se foloseşte în cazul stilului indirect liber, pentru a exprima o interoga ie. - Se pune la sfârşitul unei fraze care începe cu o interogativă directă. - Se pune semnul întrebării după titlurile care exprimă o interoga ie directă. Exemplu: “Cum să- i mul umesc? Ce ceri de la mine?” (I. L. Caragiale) - Când comunicarea este interogativă şi exclamativă în acelaşi timp, se pun atât semnul întrebării, cât şi semnul exclamării. Exemplu: “De ce nu moare omul când e fericit?!” (I.L. Caragiale) 3. Semnul mirării (!) - Marchează grafic intona ia frazelor şi a propozi iilor exclamative şi imperative. Exemplu: “E voinică, n-am ce zice!” (B.P. Hasdeu) - Se pune după interjec iile şi vocativele care exprimă stări afective. Exemplu: “Naturo, tu!” (I.L. Caragiale) “Uf! Ianuleo, scoală-te!” (I.L. Caragiale) - Se poate pune după fiecare termen al unei înşiruiri de exclama ii. Exemplu: “Bună mâncare! (...) şi nişte vin! şi cafea turcească!” (I.L. Caragiale) - Se poate pune semnul exclamării după un titlu cu caracter exclamativ. 4. Virgula (,) - Delimitează grafic unele propozi ii în cadrul frazei şi unele păr i de propozi ie în cadrul propozi iei. - Marchează anumite pauze scurte, servind la redarea grafică a ritmului vorbirii. - La nivelul propozi iei, se pune virgulă: - Între păr i de propozi ie de acelaşi fel când nu sunt legate prin şi/sau (între termenii unei enumera ii). Exemplu: “E un ger amar, cumplit” (V. Alecsandri) - Între un substantiv şi o apozi ie explicativă, precum şi după apozi ie: Exemplu: “Tatăl său, popa, se plângea adeseori” (I. Slavici) - Între construc iile gerunziale şi participiale aşezate la începutul frazei şi restul enun ului: “Ajuns calfă la găitănărie, vorbea frumos şi cu patimă în mijlocul tovarăşilor săi” (B. Şt. Delavrancea).

- Între cuvintele (construc iile) incidente şi restul enun ului: “Ei vor aplauda, desigur, biografia sub ire...” (M. Eminescu). - Între substantivele la vocativ şi restul frazei: “Încă te ui i la ei, bărbate, şi le dai paiele!” (I. Creangă). - Între interjec ie şi restul frazei: “Măi, că mi-am găsit beleaua...” (I. Creangă). - Între complementele circumstan iale şi restul enun ului, dacă sunt situate după subiect şi înainte de predicat: “Ion, auzind gui ările, se sim ea mai nenorocit ca oricând” (L. Rebreanu). - Nu se pune virgulă: - Între subiect şi predicat. - Între predicat şi un complement circumstan ial aşezat după el (în genere). - La nivelul frazei se pune virgulă: - Între propozi iile coordonate prin juxtapunere: “Jderul cel mititel scurmă cu degetul arătător al mâinii stângi în chimir, scoase trei groşi şi-i trecu în ghiocul babei” (M. Sadoveanu). - Între propozi iile coordonate prin alte conjunc ii decât şi, sau: “Eu sunt luceafărul din cer, /Iar tu să-mi fii mireasă” (M. Eminescu). - În cazul subordonării, se despart de obicei: - atributiva izolată; - completivele directe şi indirecte aşezate înaintea regentei; - circumstan ialele de timp, de loc, de mod şi de scop aşezate înaintea regentei. - circumstan ialele de cauză, concesive, consecutive, condi ionale indiferent de pozi ia lor; când se insistă asupra cauzalei, condi ionalei sau concesivei, virgula lipseşte. - Incidentele sau propozi iile intercalate se despart prin virgulă de restul enun ului. Nu se despart prin virgulă de propozi ia regentă subordonatele subiective sau predicative. 5. Punctul şi virgula (;) - Marchează grafic o pauză mai mare decât cea redată prin virgulă şi mai mică decât cea redată prin punct. - Separă propozi ii sau grupuri de propozi ii care formează unită i relativ independente în cadrul frazei. Exemplu: “Al treilea slujitor părea un nevrednic, căci nu umbla în treaba negu ătoriei; ori era şi el stăpân şi poruncea numai celorlal i doi.” (M. Sadoveanu). - Separă uneori vorbirea naratorului de vorbirea personajului (propozi ia incidentă, de restul enun ului). Exempu: “Mai jos nu putem! zicea d. Georgescu; mai bine rămânem noi în ele.” (I.L. Caragiale). 6. Două puncte (:) - Acest semn anun ă vorbirea directă, o enumerare, o explica ie, o concluzie. - Semnul apare atât la sfârşitul, cât şi în interiorul unui enun . - Înaintea vorbirii directe: “Cineva îl întrebă la ureche: - Cum î i place nunta măriei sale?” (M. Sadoveanu). - Înaintea reproducerii unor sunete sau zgomote: “A bătut o dată: clonc!” (M. Sadoveanu). - Înaintea unui citat (proverb, zicală, maximă etc):“Ş-apoi, ştii vorba ceea: <<Dă- i, popă pintenii şi bate iapa cu călcâiele>>” (I. Creangă). - Înaintea unei explica ii: “Aşa scrie regulamentul: dacă un pasager n-are bilet (...) i se dă o amendă.” (I.L. Caragiale). - Înaintea unei enumera ii: “Erau aduna i culegătorii: bărba i, femei, copii.” (I. Slavici) 7. Semnele citării (ghilimelele) (,,”) - Se folosesc pentru reproducerea unui text spus sau scris de cineva, a unui citat, a gândurilor etc. Exemplu: “O adevărată minune!” aşa zicea maica Aegidia în gândul ei. (I. Slavici) - Pot exprima atitudinea ironică:

Exemplu: Prietenii in să afle pentru care afacere “foarte serioasă” a venit în capitală munteanul lor. (I.L. Caragiale). - Se pun între ghilimele titlurile unor opere, când se reproduc într-o frază. Observa ie: Când se dă un citat în citat, se folosesc două rânduri de ghilimele:“<<N-ai ce să-i faci!>> zicea protopopul” (I. Slavici). 8. Linia de dialog (-) - Indică începutul vorbirii fiecărei persoane: “- Care-i acolo? - Oameni buni!” (I.L. Caragiale). 9. Linia de pauză (-) - Izolează de restul textului cuvintele şi construc iile incidente sau apozi iile explicative. “Domnule profesor - se înfurie solgăbirăul - nu uita, te rog, cu cine vorbeşti!” (L. Rebreanu) 10. Parantezele (( ); [ ]) - Parantezele rotunde marchează un adaos în interiorul unei propozi ii sau al unei fraze, o explica ie, o precizare. “Să vă fac o socoteală cu tahmin (aproximativă)” (N. Filimon) “Merseră şi ziua a treia şi în seara acestei zile (după ce rătăciseră drumul şi nu-l mai găsiseră decât o dată cu Argeşul)”. (Gala Galaction) - În paranteze rotunde se notează şi indica iile de regie: “Eu? ... (sughite) Eu sunt alegător...” (I.L. Caragiale) - Parantezele drepte se folosesc pentru închiderea unui adaos făcut de altcineva într-un text citat. 11. Punctele de suspensie (...) - Notează o pauză mare în cursul vorbirii. - Arată o întrerupere a şirului vorbirii (vorbitorul îşi caută cuvintele, nu ştie ce să spună sau lasă de în eles ceva). “Nici să nu vă gândi i că am să-mi leg via a de un...” (L. Rebreanu) - Marchează ezitarea, nehotărârea, agiata ia vorbitorului. “Poate... poate că rugămintea să biruie ce n-a putut birui violen a...” (I.L. Caragiale) - În construc iile eliptice, punctele de suspensie in uneori locul predicatului sau al verbului copulativ. “- Ei, flăcăule, de pe unde ? ...” (B. Şt. Delavrancea) 12. Cratima (-) - Se foloseşte în repeti ii, pentru a scoate în eviden ă unitatea grupului. “Flori de tei deasupra noastră Or să cadă rânduri-rânduri.” (M. Eminescu) - Notează aproxima ia numerică: cinci-şase zile. - Se foloseşte între cuvintele care arată limitele unei distan e, ale unui interval de timp: Şoseaua Bucureşti-Ploieşti.
Drepturile de autor pentru toate lec iile, exerci iile, imaginile, textele, articolele din acest curs de literatură apar in prof. A. Popa. Materialele din acest site nu pot fi reproduse sau folosite in scop comercial, nici integral, nici par ial, fără permisiunea scrisă a autorului. E-mail: apopa01@ymail.com Web site: http://www.literaturaromana.com/ Copyright © 2010 A. Popa

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful