UNIVERSITATEA DE VEST TIMIŞOARA

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI PSIHOLOGIE
SPECIALIZAREA PEDAGOGIE

LUCRARE DE LICENŢĂ

COORDONATOR:
LECT. UNIV. DRD.

MARIANA CRAŞOVAN

STUDENT:

LIA BOBAR (TRIF)

TIMIŞOARA
2009
UNIVERSITATEA DE VEST TIMIŞOARA
1

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI PSIHOLOGIE
SPECIALIZAREA PEDAGOGIE

LUCRARE DE LICENŢĂ
CONTINUITATE ŞI DISCONTINUITATE ÎN EDUCAREA
LIMBAJULUI ŞI ACTIVITĂŢI MATEMATICE LA GRUPA
PREGĂTITOARE ŞI ÎN CLASA I

COORDONATOR:
LECT. UNIV. DRD.

MARIANA CRAŞOVAN

STUDENT:

LIA BOBAR (TRIF)

TIMIŞOARA
2009

2

CUPRINS
Argument……………………………………………………………………………4
CAPITOLUL I. Fundamente teoretice
I. 1. Repere teoretice privind fenomenul continuităţii între învăţământul
preşcolar şi învăţământul primar
I.1.1. Continuitate, discontinuitate- delimitări conceptuale………………………..6
I.1.2. Continuitatea grădiniţă-şcoală, factor important al reuşitei şcolare………….9
I.2. Noţiunea de curriculum şi specificul ei în învăţământul preşcolar şi
învăţământul primar……………………………………………………………….18
I.2.1. Curriculum pentru învăţământul preşcolar………………………………….19
I.2.2. Curriculum pentru clasa I…………………………………………………...22
I.2.3. Aspecte comune şi diferite ale programelor pentru grupa pregătitoare şi clasa I
Domeniul Limbă şi comunicare/ Limba şi literatura română…………..…......27
Domeniul Ştiinţă / Matematică………………………………………………..34
CAPITOLUL II. Metodologia cercetării…………………………………………41
II.1. Ipotezele cercetării……………………………………………………………41
II.2. Obiectivele cercetării…………………………………………………………42
II.3. Eşantionul cercetării………………………………………………………… 42
II.4. Descrierea metodelor………………………………………………………

43

II. 4.1 Metoda chestionarului…………………………………………………...43
II.4.2. Metoda analizei de conţinut a documentelor şcolare…………................45
II.5. Interpretarea datelor…………………………………………………………..45
II.6. Analiza de conţinut a programelor şcolare……………………………………67

3

Limbă şi comunicare.72 II.89 Anexe…………………………………………………………………………………91 4 . Concluziile cercetării……………………………………………………….6.. Domeniul matematic...2...1.6.Limba şi literatura română…………………..Matematică………………………………….78 Concluzii şi recomandări……………………………………………………………82 Bibliografie…………………………………………………………………………..7.II.67 II.

Este necesar să se asigure o continuitate între procesul instructiv-educativ din ciclul achiziţiilor fundamentale cu toate componentele sale. de fapt cum să îşi coordoneze ochiul cu mâna şi cum să exerseze mişcările fine ale mâinilor. în primul rând. 5 . Egalizarea şanselor şcolare şi integrarea optimă în clasa I a fost şi rămâne unul din obiectivele de bază ale învăţământului preşcolar. Copiii învaţă mult prin intermediul situaţilor de joc variate şi stimulatoare. Pregătirea copiilor pentru activitatea de învăţare din şcoală este actuală. care atenuează caracterul discontinuu al procesului educativ. în acelaşi timp. dar şi unitatea influenţelor educaţionale prin colaborarea dintre educatoare şi învăţătoare. care-i stimulează interesele de cunoaştere şi contribuie la lărgirea câmpului de relaţii sociale. Atunci când copilul înalţă o construcţie de cuburi. în etapa incipientă. articularea nivelului de pregătire pentru şcoală cu pregătirea continuă. când în lume se înregistrează tendinţe comune privind realizarea continuităţii dintre învăţământul preşcolar şi învăţământul primar. a celui primar. când se va pregăti pentru învăţarea citit-scrisului. Grădiniţa are rolul important de a pregăti copilul pentru a se încadra fără dificultăţi şi eficient în activitatea de învăţare din şcoală. Grădiniţa constituie o etapă fundamentală în dezvoltarea copilului. De calitatea formării competenţelor la vârsta preşcolară depinde dinamica activităţii de învăţare în următoarele etape ale învăţământului şi. mai ales azi..ARGUMENT Acţiunea de restructurare şi sincronizare a învăţământului românesc cu cel european este o preocupare de mare actualitate pentru factorii de răspundere din domeniul educaţiei. echilibrarea pregătirii speciale a copiilor pentru şcoală cu pregătirea multidimensională. când taie şi lipeşte ceva. de factori care contribuie la realizarea ei. printre care se înscriu şi următoarele preocupări: redefinirea obiectivelor de pregătire a copiilor pentru şcoală şi viaţă. Aceste deprinderi îi vor fi de folos mai târziu. ci şi prin libertatea de acţiune a copilului . Printre multiplele probleme ale procesului de reformă a educaţiei din ţara noastă se înscrie şi continuitatea dintre treptele sistemului de învăţământ. nu doar prin conţinutul ştiinţific al procesului instructiv-educativ. el învaţă. Problematica pregătirii copiilor pentru debutul şcolar optim vizează o varietate de aspecte de conţinut şi.

problemele ei cer răspunsuri flexibile şi rapide. Intrarea în şcoală înseamnă pentru copil un moment fundamental. păstrând legătura cu copiii care au păşit în ciclul primr. şi anume acela că lucrând în învăţământul preşcolar şi având o experienţă bogată în acest domeniu. să se familiarizeze cu forme geometrice. Pentru aceasta. gradul de dificultate. vor căuta soluţii dinamice şi adaptate. O bună gradare şi îmbinare a mijloacelor de realizare a activităţilor instructiveducative prevăzute în programa de învăţământ pentru grădiniţă.Uneori aceştia primeau şi teme pentru acasă. să recreeze mediul. 6 . Am constatat că abuzuri fac şi unii învăţători de la şcoli de “elită”. care depăşeau cu mult obiectivele urmărite în grădiniţă şi suprasolicitau copiii. Astfel. deoarece intră într-un mediu nou. să exprime şi să accepte idei. educatoarele şi învăţătorii trebuie să-şi cunoască reciproc programele şcolare. promovând o concurenţă între clase paralele. pentru ca să drămuiască cu tact şi pricepere cantitatea de informaţii. Copiii de astăzi vor schimba mâine lumea. m-a preocupat dintotdeauna problema pregătirii copiilor pentru integrarea optimă în clasa I. Consider că toate aceste sunt abuzuri făcute din dorinţa de a impresiona părinţii sau din necunoaşterea programelor şcolare şi a particularităţilor de vârstă ale copiilor preşcolari. La toate acestea doresc să adaug şi argumentul de ordin personal. el va învăţa să colaboreze cu aceştia. Lumea de astăzi este tot mai complexă şi contradictorie. dacă un copil face împreună cu colegii lui o construcţie din cuburi. Se vorbeşte tot mai mult la nivel internaţional despre rolul determinant al primelor experienţe de învăţare şi relaţionare ale copilului. fără să ţină seama de consecinţele supraaglomerării micilor şcolari cu multe teme pentru acasă. cunoscându-l mai bine. De aceea este necesar ca toţi copiii să aibă acces la educaţie pentru a se putea adapta în societate.La fel. poate conduce la realizarea unor obiective regăsite şi în programa pentru clasa I. cu influenţe ce îşi pun amprenta pe conduita sa. cu părinţii acestora şi cu învăţătorii care i-au preluat. găsind punctul de interferenţă al sarcinilor în concordanţă cu conţinuturile şi obiectivele activităţilor. Un alt motiv ar fi acela că am avut ocazia să întâlnesc educatoare care lucrau cu copiii pe o mulţime de “caiete speciale”. am putut constata nivelul la care au făcut faţă cerinţelor clasei I.

1997. 1970. dezvoltarea este un proces obiectiv şi necesar. nu se subordonează stadiului anterior. pregătind-o pe cea care urmează. Fundamente teoretice I. pg 38-39) Semnificaţia pedagogică a continuităţii vizeză interdependenţa dintre treptele de învăţământ.CAPITOLUL I. Piaget. pg. J. având în vedere că tot ce a acumulat copilul la vârsta preşcolară trebuie să servească drept suport în dezvoltarea ulterioară. A continua înseamnă a duce mai departe ceva început. 1. voliţionale. La rândul ei.T. inclusiv dintre învăţământul preşcolar şi cel primar. la vârsta şcolară incipientă (Radu I. 433) . a particularităţilor conştiinţei şi personalităţii copilului. Noul stadiu. Piaget afirma că „trecerea de la o perioadă de vârstă la alta este marcată de schimbări relaţionale interfuncţionale specifice proceselor psihice”. Fiecare etapă îşi are rădăcinile în etapă anterioară. susţinea autorul. Prin urmare. discontinuitate – delimitări conceptuale Continuitatea este o condiţie a procesului de dezvoltare. trebuie să cunoască acele schimbări care se produc în procesele dezvoltării psihice la copiii din grupa pregătitoare pentru 7 . Repere teoretice privind fenomenul continuităţii între învăţământul preşcolar şi învăţământul primar I. ci se naşte din el şi îl subordonează. Şchiopu defineşte stadialitatea dezvoltării psihice ca o „totalitate de modificări ce se produc în cadrul diferitelor componente psihice şi a relaţiilor dintre ele. Problematica continuităţii dintre grădiniţă şi şcoală trebuie abordată ca un proces de dezvoltare a personalităţii. În dicţionarul explicativ al limbii române. care se realizează ca mişcare ascendentă de la inferior la superior. pg.1 Continuitate. Şchiopu. se delimitează printr-un nivel de organizare a capacităţilor intelectuale. continuitatea este calificată ca o constantă permanentă. (J. prin trecerea de la o stare calitativă veche la alta nouă.” Fiecare stadiu. pg. fără întrerupere. (Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române. atât educatoarele cât şi învăţătorii. 1998.24).25-26). explică autoarea.1. superioară. U. 2007. (U. presupunând acumularea succesivă a competenţelor de învăţare..

-selectarea conţinuturilor esenţiale de pregătire a copilului pentru şcoală în contextul continuităţii. Cunoaşterea caracteristicilor proprii unei perioade de vârstă (5/6-8 ani) şi a schimbărilor. pentru a fi în măsură să realizeze acţiunile educaţionale cele mai adecvate. sunt cerinţe importante pentru educaţie. cu caracteristicile sale noi. 3-5 ani şi nivelul II. este o condiţie a procesului continuităţii. -diagnosticarea maturităţii sale şcolare. (Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între naştere şi 6-7 ani. 5-7ani). pentru dezvoltarea sa fizică. Educaţia timpurie se referă la educaţia copilului în primele stadii ale copilăriei (de la naştere la 6/7 ani). cognitivă. diferite de la un copil la altul şi de la o perioadă la alta. începe în primele momente ale vieţii şi durează cât aceasta.3) Educaţia timpurie respectă principii şi valori general valabile. (Legea Învăţământului nr. de pregătire pentru noile solicitări din sfera vieţii şi practicii sociale. să fie expus la stimuli variaţi. vehiculat tot mai frecvent în învăţământul românesc în ultimul timp. care se produc la trecerea de la o etapă de vârstă la alta în dezvoltarea copilului. de aceea copilul are nevoie să experimenteze.84/1995) O altă perspectivă a continuităţii ne este dată de implementarea conceptului de educaţie timpurie. de tipul: -copilul este unic. prin: -structurarea programei pentru învăţământul preşcolar pe două nivele (nivelul I.şcoală şi la elevii din clasa I. Legea Învăţământului nr. deci abordarea copiilor este specifică fiecăruia în parte. -asigurarea pregătirii eficiente a copilului pentru şcoală prin prizma proceselor complexe de dezvoltare generală a personalităţii. 8 .84/1995 din România oferă soluţii pentru optimizarea proceselor educaţiei preşcolare şi realizarea continuităţii între primele trepte ale învăţământului. Aceştia trebuie să înţeleagă faptul că tot ce se află în jurul copilului prezintă interes pentru el. iar pentru reuşita educaţională a copilului este necesar să fie antrenaţi toţi „actorii” cu care acesta interacţionează: membrii familiei. nevoile copiilor. de limbaj sau socioemoţională. -educaţia este continuă. comunitatea. 2008. care urmăresc să asigure continuitatea între activitatea desfăşurată în grădiniţă şi în şcoală. pg. personalul din instituţiile de educaţie. pornindu-se de la ideea că vârstele mici constituie baza personalităţii.

pentru a se desprinde de interesele imediate ale jocului şi pentru a-şi asuma noi îndatoriri. învăţarea. 3-4) În ceea ce priveşte discontinuităţile care pot apărea între grădiniţă şi şcoală. (Curriculum pentru învăţământul preşcolar. La şcoală timpul de muncă impus este mult prea lung comparativ cu perioada preşcolară. Obiectele şi situaţiile reale din grădiniţă sunt înlocuite în mare măsură cu semne. adaptarea şcolară. pg. 11). Activitatea dominantă a copiilor în grădiniţă este jocul. reprezentări grafice. pg. Intrarea copilului în şcoală. iar cel de destindere ocupă la elevi un spaţiu extrem de restrâns. 2000. fiind mai puţin afectiv. 1997. în cadrul unui proces care începe în familie şi continuă în grădiniţă. -dreptul copilului la şanse egale presupune accesul copilului la servicii de calitate. pg. simboluri. A. 9 . fiecare act de îngrijire este un demers educativ. marchează tendinţa de integrare a copilului într-o anumită comunitate. Mediul şcolar este diferit de cel familial sau cel din grădiniţă.23). -copilul mic învaţă prin explorări şi experienţe. organizarea mediului şi activităţile de învăţare. putem spune că însăşi trecerea de la o treaptă de şcolaritate la alta reprezintă un punct de discontinuitate. în situaţii de joc. intrarea în şcoală îi crează copilului situaţii inedite pe mai multe planuri cărora el trebuie să li se adapteze. iar în şcoală. Coaşan consideră că reacţiile dezadaptative ale copilului sunt motivate de trecerea prea bruscă de la specificul activităţilor în cele două unităţi. De asemenea. adesea uitând de lecţiile pe care le are de pregătit. vor influenţa formarea în continuare a personalităţii acestuia. în grădiniţă. el care. societate (S.-interacţiunea activă a copilului cu adultul este definitorie.Cristea. şcoală. interacţiunea cu ceilalţi. de aceea la început nu reţine toate sarcinile transmise. Şcolarul mic nu îşi poate menţine stabilitatea atenţiei pe o durată prelungită. Adaptarea la şcoală presupune maturitate din partea copilului.Coaşan. 2008. dispunea de libertatea mobilităţii (A. trecerea la o nouă formă de activitate şi la un nou mod de viaţă. În Dicţionarul de pedagogie realizat de Sorin Cristea. Pentru un copil de 6-7 ani nu este uşor ca din primele zile de şcoală să stea imobil în bancă. văzută din punct de vedere social. -dezvoltarea copilului este dependentă de ocaziile pe care i le oferă rutina zilnică.

Preda. un factor de dezvoltare socială. factor important al reuşitei şcolare Sistemul de învăţământ a reflectat întotdeauna cerinţele şi posibilităţile societăţii. Continuitatea grădiniţă-şcoală. În cadrul acestei reforme este cuprins şi învăţământul preşcolar.2. Scopul general al educaţiei preşcolare derivă din finalităţile sistemului naţional de educaţie şi urmăreşte să-i permită fiecărui copil să crească şi să se dezvolte în ritmul său propriu. risipire. cu caracter practic-aplicativ. compensare prin mijloace nedorite. cum este societatea românească în prezent. -descoperirea de către copil a propriei identităţi şi formarea unei imagini de sine pozitive.Toate acestea pot contribui la apariţia unor comportamente de retragere în sine. I. -îmbogăţirea capacităţii de a intra în relaţie cu ceilalţi copii şi cu adulţii. 10 . În structura sistemului de învăţământ se oglindesc preocupările. fiind.1. sistemul de învăţământ se află într-o permanentă dimamică. 116). oferindu-i suport pentru: -valorificarea potenţialului psihic şi fizic. încercări. de racordare la noutăţile existente pe plan mondial în acest domeniu (V. prin asigurarea continuităţii între treptele de învăţământ şi prin conceperea conţinuturilor într-o perspectivă interdisciplinară. mai ales într-o societate în traziţie. De aceea. exerciţii şi alegeri. -stimularea copilului de a de a interacţiona cu mediul. 2000. Învăţământul preşcolar urmăreşte să asigure o dezvoltare normală şi deplină a copiilor de vârstă preşcolară. nivelul de dezvoltare al şcolii şi posibilităţile de educare şi instruire de care dispune statul. la rândul său. Reforma pedagogică vizează transformări la nivelul structurii şi funcţionării sistemului de învăţământ pe verticală şi pe orizontală. de a-l cunoaşte prin explorări. În capitolul următor vom trata mai pe larg problema continuităţii între gădiniţă şi şcoală şi posibilităţile evitării discontinuităţii între cele două trepte de învăţământ. care se află într-un proces de restructurare şi revalorizare.

afectivă. -Dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii. spijinind formarea autonomă şi creativă a acestuia. integrală şi armonioasă a personalităţii copilului. pg. a autonomiei şi dezvoltarea unei imagini pozitive de sine. E. din ciclul achiziţiilor fundamentale”. -Descoperirea. (Curriculum 11 . pg. a propriei identităţi. 42) Începând cu anul şcolar 2008-2009 a fost implementat „Curriculum pentru învăţământul preşcolar” (3-6/7 ani). grupă ce se va generaliza treptat pentru a asigura continuitatea între învăţământul preşcolar şi cel primar. deprinderi. socială şi fizică a fiecarui copil şi are în vedere atingerea următoarelor finalităţi ale educaţiei timpurii (de la naştere la 6/7ani): -Dezvoltarea liberă. 2003. ca experienţe autonome de învăţare.18) Legea Învăţământului nr. în realizarea conţinutului şi strategiilor procesului instructiv-educativ din învăţământul preşcolar şi primar. Curriculum-ul susţine importanţa educaţiei timpurii. încercărilor şi experimentărilor.84/1995 stipulează includerea învăţământului preşcolar în structura sistemului naţional de învăţământ cu grupele: mică. Voiculescu. ca primă treaptă de pregătire pentru educaţia formală.-sprijinirea copilului pentru a dobândi deprinderile necesare activităţilor viitoare în şcoală. (Ghe. împreună cu clasele I şi a II-a. Încurajarea explorărilor. de către fiecare copil. făcând parte. o mai bună concordanţă între conţinutul activităţilor de învăţare din grădiniţă şi din clasa I. exerciţiilor. mijlocie. Ea este elementul de legătură grădiniţă-şcoală. atitudini şi conduite noi. Acesta urmăreşte asigurarea continuităţii în interiorul aceluiaşi ciclu curricular. 2005. cu adulţii şi cu mediul pentru a dobândi cunoştinţe. capacităţi. Tomşa. mare şi pregătitoare pentru şcoală. descentralizarea şi flexibilizarea actului didactic şi egalizarea şanselor educaţilor. (E. În acest important document se arată că întreaga activitate organizată în grădiniţă este destinată să promoveze şi să stimuleze dezvoltarea intelectuală. deprinderi şi atitudini necesare acestuia la intrarea în şcoală şi pe tot parcursul vieţii.Voiculescu subliniază faptul că „grupa mare pregătitoare pentru şcoală constituie cadrul socio-educativ necesar unităţii şi continuităţii în urmărirea obiectivelor. -Sprijinirea copilului în achiziţionarea de cunoştinţe. în funcţie de ritmul propriu şi de trebuinţele sale.

independent de mediul de provenienţă. citit. în interiorul aceluiaşi nivel de învăţământ sau între două niveluri de învăţământ. -stimularea copilului în vederea perceperii. alimentaţie sănătoasă etc). dezvoltarea cognitivă (abordarea unor situaţii problematice. Educaţia timpurie are efect pozitiv asupra abilităţilor copilului şi asupra carierei sale şcolare. calcul matematic). 2008.(Curriculum Naţional. -formarea motivaţiei pentru învăţare. -stimularea potenţialului creativ al copilului. cunoaşterii şi stăpânirii mediului apropiat. capacităţi. a intuiţiei şi a imaginaţiei sale. pg. atitudini ce ţin de dezvoltarea socio-emoţională (a trăi şi a lucra împreună cu alţii. atât generale: -acomodarea la cerinţele sistemului şcolar şi alfabetizarea iniţială. (Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie. Copiii dobândesc atitudine pozitivă şi motivaţie pentru activitatea şcolară.pentru educaţia timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între naştere şi 6-7 ani. înţeleasă ca activitate socială. Totodată. cât şi obiective specifice: -asimilarea elementelor de bază ale principalelor limbaje convenţionale (scris. pg. curriculum-ul pentru învăţământul preşcolar promovează conceptul de dezvoltare globală a copilului. deprinderi. îl constituie introducerea ciclurilor curriculare. abilităţi sociale. ce cuprinde grupa pregătitoare pentru şcoală şi clasele I şi a-II-a. care susţin procesul de trecere la o treptă şcolară superioară. deoarece aceasta este parte integrantă a educaţiei timpurii. 2008. Programe şcolare pentru învăţământul primar. a accepta diversitatea etc). 18) 12 . gândirea divergentă etc) şi dezvoltarea fizică (sănătate. Integrarea grupei pregătitoare împreună cu clasele I şi a-II-a în ciclul achiziţiilor fundamentale este justificată prin existenţa unor obiective comune. accentuând importanţa domeniilor de dezvoltare a copilului. 1998.11) Un element ce contribuie la optimizarea trecerii de la un nivel de şcolaritate la altul.6) Aceste obiective majore se regăsesc şi în cadrul finalităţilor pentru educaţia preşcolară. aşa cum este cazul ciclului achiziţiilor fundamentale. deoarece pregătirea copilului pentru şcoală şi pentru viaţă trebuie să aibă în vedere nu doar competenţele academice. pg. respectiv de la grădiniţă la şcoală. ci în aceeaşi măsură.

Programe şcolare pentru învăţământul primar. enumerate anterior. Pregătirea copiilor preşcolari pentru şcoală este o problemă actuală. prin obiectivele şi conţinuturile specifice. (Mihail Roşu. respectarea ritmului de dezvoltare a fiecărui copil. presupune: -unitate a punctelor de vedere cu privire la obiectivelor urmărite. achiziţionarea de cunoştinţe. Grădiniţa sprijină viitoarea activitate şcolară a copiilor prin intermediul a două forme specifice de activitate: jocul şi învăţarea. cu posibilităţile şi dotările sale. 2002. -înzestrarea copilului cu acele cunoştinţe.Valorificarea ciclurilor curriculare. se observă coerenţa acestora în ceea ce priveşte: formarea personalităţii copilului. deprinderi şi atitudini necesare pe tot parcursul vieţii etc.1998).154) Realizarea continuităţii este favorizată de coerenţa finalităţilor celor două trepte de învăţământ: preşcolar şi primar. trebuie să fie subordonare acestei funcţii de bază” (Marin Manolescu. pg. pg. Raportând finalităţile educaţiei timpurii. 2002. Programa pentru învăţământul preşcolar şi programa pentru învăţământul primar urmăresc asigurarea continuităţii între nivelurile şi treptele aceluiaşi ciclu curricular. Funcţia de bază a învăţământului preşcolar este „formarea şi dezvoltarea personalităţii copilului în raport cu nevoile specifice vărstei. Realizarea continuităţii între cele două trepte de învăţământ. mai ales în condiţiile intensificării şi accelerării întregului proces de învăţămînt. capacităţi şi atitudini care să stimuleze raportarea efectivă şi creativă la mediul social şi natural şi să permită continuarea educaţiei (Curriculum Naţional. 179) Legătura dintre grădiniţă şi şcoală are sens dublu: pe de o parte continuitatea dezvoltării copilului. -formarea personalităţii copilului. în interesul său şi al comunităţii sociale Celelalte funcţii: de realizare a educaţiei timpurii şi de pregătire a copilului pentru şcoală. precum şi a interdependenţei disciplinelor şcolare din clasa I cu domeniile experenţiale din învăţământul preşcolar. care urmăresc: -asigurarea educaţiei elementare pentru toţi copiii. la finalităţile învăţământului primar. chiar şi a formelor de organizare şi desfăşurare a unor activităţi din grădiniţă şi din şcoală. iar pe de altă parte continuitatea muncii educative. 13 . respectând nivelul şi ritmul său de dezvoltare. contribuie la o mai eficientă adaptare şcolară a copiilor şi o mai evidentă continuitate în cadrul sistemelor de învăţământ. în opinia lui Emil Păun. la conţinutul activităţii şi a metodelor folosite.

în funcţie de acestea. pg. relaţia pedagogică educat-educator. când apar lucruri noi. -preocupare specială pentru conţinutul şi formele de pregătire a copiilor de grupă pregătitoare pentru şcoală. Se impune. -asigurarea posibilităţilor reale de frecventare a grădiniţei pentru toţi copiii cu vârsta cuprinsă între 3 şi 6/7 ani. urmate de analize. generalizarea învăţământului preşcolar ar contribui la egalizarea diferenţelor dintre copii.-cunoaşterea reciprocă a programelor de învăţământ din grădiniţă şi clasa I. Acest lucru presupune analiza principalelor componente ale procesului de învăţământ: obiectivele pedagogice. învăţătorul trebuie să se ocupe şi de cei care nu pot nici măcar să ţină corect creionul sau stiloul în mână. asigurarea unui învăţământ individualizat încă din grădiniţă. formele de organizare a activităţii. putem spune că nu toţi elevii de clasa I pornesc cu aceeaşi zestre de cunoştinţe. o reprezintă realizarea unei legături funcţionale de continuitate între activitatea din grupa pregătitoare şi clasa I. Pentru asigurarea unei unităţi de cerinţe între grădiniţă şi şcoală. este necesar ca la elaborarea curiculum-ului pentru învăţământul primar şi a celui pentru învăţământul preşcolar să fie antrenaţi şi consultaţi învăţători şi educatoare cu experienţă practică. De aceea. O altă condiţie esenţială pentru adaptare eficientă a copilului la cerinţele şcolii. corelarea programelor de învăţământ ale celor două trepte şi cunoaşterea lor de către cadrele didactice implicate: educatoare şi învăţători. iar în clasa a II-a. priceperi şi deprinderi. 2002. deci. Ceilalţi elevi se vor plictisi. conţinuturi. 33) Pornind de la aceste considerente şi ţinând seama de faptul că nu toţi copiii frecventează grădiniţa. datorate varietăţii mediului socio-cultural şi familial în cadrul căruia aceştia se nasc şi trăiesc. lecţii şi activităţi deschise. se vor speria de diferenţa de efort şi rezultatele vor fi slabe. -cunoaşterea mediului familial din care provine copilul. nu vor depune efort. facilitând integrarea lor socială şi continuitatea între cele două trepte ale sistemului de învăţământ. a obiectivelor urmărite. activităţi extraşcolare comune etc. În condiţiile în care colectivul de elevi este eterogen. pentru că repetă ce s-a făcut în grădiniţă. 14 . (Emil Păun. dezbateri şi soluţii metodice. Acest lucru se poate realiza printr-o serie de acţiuni comune ale educatoarelor cu învăţătorii cum ar fi: activităţi metodice comune de cunoaştere reciprocă a specificului muncii. a particularităţilor dezvoltării acestuia şi. vizite reciproce.

Acest lucru înseamnă formare şi cultivare de abilităţi. pg. 2002. pentru a face faţă solicitărilor tot mai complexe ale vieţii. Uneori între grădiniţă şi şcoală raportul este discontinuu. În acest sens. pe care educatoarea o întocmeşte la sfârşitul perioadei preşcolare fiecărui copil. îl ajută pe acesta să îşi individualizeze activitatea. a relaţiilor cu un plus de afectivitate între educatoare şi copii. a evoluţiei psihofizice. În acest fel. cunoaşterea copiilor care încheie grupa pregătitoare şi sunt înscrişi în clasa I. aproape brusc. de asemenea. De altfel. pg. când ne referim la şcoală trebuie să avem în vedere reconsiderarea ei permanentă în raport cu cerinţele dezvoltării sociale. Nu putem rupe pregătirea pentru şcoală de pregătirea pentru integrarea în viaţa socială. care îl ajută pe copil să facă faţă cu succes solicitărilor şcolii. ea să corespundă şi să răspundă în cel mai înalt grad acestor cerinţe..181) Cu privire la contribuţia grădiniţei la pregătirea copilului pentru şcoală. 2003. în mod special. a condiţiilor de mediu. pe baza observaţiilor şi a evaluărilor făcute de-a lungul timpului petrecut de acesta în grădiniţă. De la acest climat se trece. prin intermediul fişei pshiopedagogice şi a evaluării iniţiale. (E. a rezultatelor activităţii instructiv-educative.100) Cunoaşterea fiecărui copil. Voiculescu. Fişa psihopedagogică este importantă atât pentru educatoare. atitudini şi modalităţi acţionale. cât şi pentru învăţător. să cunoască aspectele ce pot genera dificultăţi copilului. este deosebit de importantă fişa psihopedagogică. fiind considerată de către E. să aleagă cele mai bune metode de abordare şi recuperare şi să aleagă cel mai adecvat tip de curriculum: extins sau aprofundat. Emil Păun arată că: „pregătirea copilului pentru şcoală trebuie înţeleasă ca o adaptare reciprocă pe de o parte a copilului la şcoală.. Voiculescu „un fel de radiografie a personalităţii. a jocurilor.Respectarea continuităţii dintre perioada preşcolară mare şi şcolară mică necesită.. a perspectivelor de dezvoltare”. la un climat 15 . pregătirea copilului pentru şcoală va fi implicit şi o pregătire pentru societate. pe care o realizeză învăţătorul la începutul clasei I. deprinderi. disponibilităţi motivaţional-afective. când discutăm despre aptitudinea pentru şcolaritate trebuie să avem în vedere optimizarea permanentă a şcolii. cunoaşterea de către ambele categorii de pedagogi (educatoare şi învăţători) a caracteristicilor copiilor de 5/6-7 ani şi. deoarece climatul grădiniţei este bazat pe ponderea evidentă a activităţilor libere. iar pe de altă parte a şcolii la copil. De aceea. în aşa fel încât. (Marin Manolescu.

pg. să cunoască treptat oameni. jocul este util nu numai pentru adaptarea lui la activitatea şcolară. jocurile didactice sunt mai complexe. care presupune adaptarea la rol şi la partener. Deşi activitatea dominantă în şcoală este învăţarea. exprimate atât de către şcoală. evenimente. lumea din jurul lor. în grădiniţă predomină un program elastic. ca mijloc de prevenire şi înlăturare a oboselii. produc relaxare şi 16 . copilul explorează activ. cu atmosferă ludică. Astfel. să creeze. devine interesat faţă de activitatea ce se desfăşoară. dar sunt rezolvate cu plăcere. cunoscută fiind capacitatea redusă de efort a acestuia. 49) Aşa cum reiese din citatul anterior. Prin joc copilul învaţă cu plăcere. care solicită îndeplinirea cu regularitate şi cu conştinciozitate a sarcinilor activităţii de învăţare. (Curiculum pentru învăţământul preşcolar. cât şi de către familie. 2008. 5). 2002. Prin joc. legat de obiecte. cu activităţi libere. cu ton familial. Jocul este activitatea fundamentală şi dominantă a copilului aflat la vârsta preşcolară şi evoluează de la jocul fără scop clar. pg.directiv. dar şi lumea emoţională interioară. dar la grupele mari jocurile cu sarcini şi reguli îi permit copilului să se apropie de activitatea şcolară. să descopere şi îl motivează să îşi asume riscuri. (Elisabeta Voiculescu. Mitu. Odată cu intrarea copilului în şcoală. mai curajoşi şi capătă mai multă încredere în capacităţile lor. jocul constituie o necesitate fundamentală a şcolarului mic. să înveţe în mod independent. Jocul încurajează copilul să investigheze. mai multă siguranţă şi rapiditate în răspunsuri (F. la grupele mici jocul este liber. Schimbarea bruscă a metodologiei şi a climatului poate aduce grave tulburări de adaptare la copii. mai puţin direcţionat. îi face să le scadă interesul pentru şcoală. manipulează şi interacţionează cu obiectele din mediu apropiat. ci şi ca formă de învăţare. este importantă introducerea jocului şi în structura lecţiilor şcolare.8) La vârsta şcolară. mai activi. să îşi clarifice concepte. îl ajutăm să devină încrezător.” (Emil Păun. cu relaţii cu afectivitate sporită. Acordând copilului timp suficient pentru joc. la jocul cu subiect şi rol. un climat bazat pe alte exigenţe. cu climat nondirectiv. pg. sarcinile implică eforturi intelectuale şi motrice mai intense.16). pg. 2003. până la jocul cu reguli. la alegerea copiilor. 2005. bazat pe o disciplină fermă. Pentru a asigura continuitatea între grădiniţă şi şcoală şi a uşura procesul de adaptare a copilului la specificul muncii şcolare de învăţare. cei timizi devin cu timpul mai volubili.

ea izvorând din necesitatea de a satisface interesul. a voinţei. rolul lor nefiind doar ludic. raporturi cauzale. pg. imaginaţia. pg. Pe de altă parte. capacitate de analiză. În acest sens. este prezentă în diferite forme şi la vârsta preşcolară. precum şi unele reprezentări cantitative. pg. despre fauna şi flora înconjurătoare etc. Prin joc se rezolvă. Oprescu. a autonomiei personale. copilul trebuie să posede un anumit volum de cunoştinţe despre mediul înconjurător. (Elisabeta Voiculescu. anul pregătitor nu trebuie văzut ca un an de preluare a sarcinilor învaţătorului. ci ca o pregătire a copiilor de a avea rezistenţă la efort. Elisabeta Voiculescu consideră că educaţia preşcolară nu se reduce la pregătirea intelectuală a copiilor. a creativităţii. să aibă noţiuni elementare despre oameni şi activitatea lor. Totuşi. contribuie la dezvoltarea spiritului de echipă. Astfel. Momentul intrării în şcoală presupune un anumit nivel de dezvoltare fizică. 15) . deprinderea de a 17 . a unor trăsături morale ca: perseverenţa. a voinţei. 2003. de a opera cu mulţimi de obiecte. de a se exprima corect. Accentul trebuie să cadă pe dimensiunea formativă a pregătirii. numeroase sarcini de învăţare.satisfacţie prin elementele de joc (Ana Emilia Bodriheic. hărnicia. priceperi şi deprinderi necesare şcolarităţii. copilul trebuie să aibă suficient de dezvoltat spiritul de observaţie. ci este mai degrabă „o educaţie a simţurilor. îşi formează priceperea de a observa. intelectuală şi morală a copilului. învăţătura. ci dobândirea unor capacităţi. capacităţi. 2003. La intrarea în şcoală. 21). Pregătirea copilului pentru şcoală nu vizează doar asigurarea unui nivel intelectual adecvat şcolarizării. într-o manieră specifică. copilul obţine informaţii despre mediul înconjurător. capacitate de a-şi inhiba impulsurile şi de a-şi regla trebuinţele (N. ci implică şi pregătirea sa afectivă şi voliţională pentru rolul de şcolar. perseverenţă. abilităţi şi operaţii necesare actului de cunoaştere care favorizează învăţarea. curiozitatea copilului pentru cunoaştere. abilităţi. De asemenea. de concentrare a atenţiei. a spiritului de observaţie. 1998. totodată. a stăpânirii de sine. a comportării civilizate. Înţelegerea este condiţionată de participarea activă a copilului în procesul cunoşterii. de angajarea lui la descoperirea noului.28). despre produsele muncii sociale. În grădiniţă. a atitudinii pozitive faţă de semeni şi mediu ambiant”. memoria. jocurile didactice solicită o angajare deplină a capacităţilor intelectuale ale elevilor şi. deoarece nu însuşirea unui volum mare de cunoştinţe îl face pe copil apt pentru şcoală. cinstea etc. dominantă a vârstei şcolare.

Apropierea copilului de cunoaşterea regulilor. precum şi a calităţilor acestora: flexibilitatea. -unitatea conţinuturilor educaţionale (grădiniţă. de a compara mulţimi concrete. -conturarea activităţii copiilor de grupă pregătitoare şi clasa I. de a face unele calcule orale cu ajutorul unor obiecte concrete. astfel. deprinderea de a rezolva probleme de adunare şi scădere cu 1-2 unităţi. generalizarea. Aptitudinea de şcolaritate depinde şi de formarea acelor competenţe care ţin de interiorizarea rezultatelor activităţilor de joc liber ales şi motivat al copilului. de a număra. Grădiniţa nu este şi nu trebuie să devină o mică şcoală . 2002. -evaluarea nivelului de pregătire la intrarea în clasa I. Manolescu. adaptarea în clasa I este condiţionată de o dezvoltare corespuzătoare a modalităţilor de operare a gândirii: analiza.clasa I). 2002. -crearea condiţiilor de tranziţie. 63) Concluzionând. de a corecta şi completa răspunsurile colegilor.ţine corect creionul în mână. concretizarea. independenţa. pg. pe care le va folosi în şcoală. Ea are propria ei importanţă pentru copil. trebuie văzută prin prisma jocului şi amenajării adecvate a spaţiilor educative (E. putem spune că asigurarea continuităţii dintre grădiniţă şi şcoală poate fi realizată dacă sunt îndeplinite unele condiţii.185). Totodată. deprinderi necesare pentru desen. de folosire corectă a cărţilor etc. pentru a stabili punctele de tangenţă. Copilul apt pentru şcolaritate are deprinderea de a asculta cerinţele adultului şi de a reacţiona corect pe baza acestora. de a răspunde la întrebări. dar şi de o imaginaţie tot mai activă care. pictură. aflate în deplină evoluţie pe parcursul şcolarizării. 18 . abstractizarea. favorizează integrarea socială a copiilor (M. promtitudinea. sinteza. pg. de a asculta şi a răspunde la o sarcină primită. dar şi de a formula întrebări. Vrăşmaş. în limitele 1-10. modelaj. face trecerea de la informal la formal. a normelor. în timpul jocului. pentru că oferă ocazia jocului în sensul dezvoltării copilului şi. precum: -coerenţa obiectivelor educaţionale urmărite în învăţămăntul preşcolar şi primar incipient. Pregătirea pentru şcoală este susţinută de o motivaţie bazată tot mai mult pe interiorizarea intereselor pentru cunoaştere.

-respectarea particularităţilor psihofiziologice şi a tendinţelor în dezvoltarea copiilor. a cunoscut schimbări majore în ceea ce priveşte orientarea.Hainaut (D. d. majoritatea dintre acestea au în comun câteva elemente definitorii. mijloacele şi acţiunile folosite pentru a atinge aceste scopuri. I 2. a unor caracteristici ale stilului de învăţare din grădiniţă şi dozarea graduală a cerinţelor faţă de copil. Acesta cuprinde ansamblul experienţelor de învăţare prin care şcoala asigură realizarea idealului educaţional şi a finalităţilor învăţământului. 1999. adoptând viziunea curriculară în organizarea şi desfăşurarea întregii activităţi educţionale.plasarea învăţării. ca proces. în centrul demersurilor şcolii. scopurile şi obiectivele unei activităţi educative. 19 . determină câteva schimbări fundamentale: . datorită coplexităţii termenului. metodele şi instrumentele pentru a evalua rezultatele progresului educativ”. Ungureanu. căile. -păstrarea. 14-15). pg. adoptat în anul 1998. -adaptarea de către învăţător a strategiilor didactice la particularităţile psihofiziologice ale copilului. Totuşi. învăţământul preşcolar şi cel primar. asemănătore celor din definiţia dată de L. Una din componentele reformei educaţionale din România a fost proiectarea şi dezvoltarea unui nou Curriculum Naţional. ca şi celelalte segmente ale sistemului de învăţământ. stipulate în Legea Învăţământului. structura şi conţinuturile sale. Curriculum-ul Naţional. în clasa I. Noţiunea de curriculum şi implicaţiile ei în învăţământul preşcolar şi învăţământul primar Aşa cum am precizat şi în capitolele anterioare. În literatura pedagogică actuală există diverse modalităţi de definire a curriculumului. -evitarea dublării în formarea competenţelor ce au fost deja achiziţionate la grădiniţă. în viziunea căruia curriculum-ul este “un proiect educativ care defineşte ţelurile.

-posibilitatea realizării unor parcursuri şcolare individualizate.). când. mijloacele didactice utilizate. Cadru de referinţă pentru învăţământul obligatoriu”.flexibilizarea ofertei de învăţare venită dinspre şcoală. -responsabilizarea tuturor agenţilor educaţionali în proiectarea. interesele şi aptitudinile elevului. . ţinându-se seama de zona proximei dezvoltări pentru fiecare copil. la preocupările. Curriculum-ul pentru învăţământul preşcolar Învăţămăntul preşcolar. la toate activităţile propuse. -învăţarea este un proces interactiv.1. cu ceilalţi copii. 2. 20 . dar cât de bine. orientate spre inovaţie şi împlinire personală. se află într-un proces de restructurare şi revalorizare. de racordare la noutăţile existente pe plan mondial în acest domeniu. monitorizarea şi evaluarea curriculum-ului. -selectarea şi organizarea obiectivelor şi conţinuturilor după principiul “nu mult. sarcinile de lucru pentru copii trebuie să fie relevante pentru experienţa lor de viaţă.-orientarea învăţării spre formarea de capacităţi şi atitudini. motivante pentru elevi. de ce se învaţă ceea ce se învaţă şi la ce va folosi mai târziu ceea ce s-a învăţat. -proiectarea. important este nu doar ce anume. determind calitatea învăţării. („Curriculum Naţional. organizarea şi desfăşurarea activităţilor se face ţinându-se seama de particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor. 1998. I. Noul curriculum pentru învăţământul preşcolar se remarcă printr-o serie de caracteristici. cu mediul fizic. -situaţiile de învăţare. prin dezvoltarea competenţelor necesare rezolvării de probleme şi prin utilizarea strategiilor participative în activitatea didactică. -gradul de dificultate al sarcinilor de învăţare este sporit treptat. precum: -finalităţile educaţionale sunt urmărite pe tot parcursul zilei. ci bine”. copiii interacţionează cu adultul. -adaptarea conţinuturilor învăţării la realitatea cotidiană.

să pună întrebări. alterna cu alte activităţi. 10) 21 . Având în vedere că în această lucrare ne-am propus să analizăm continuitatea dintre învăţământul preşcolar şi primar. Curriculum preşcolar angrenează copiii. sunt încurajaţi să ia decizii. în ceea ce priveşte limbajul. ca şi abilitatea de a înţelege comunicarea verbală şi scrisă.115). 2008.& C. se evită discriminările de etnie. în contextual noului curriculum. Domeniul socio-emoţional şi Domeniul cognitiv. utilizându-se această diversitate. Cele cinci domenii experienţiale sunt: Domeniul estetic şi creativ. numite tranziţii. (Curriculum pentru învăţământ preşcolar. să-şi spună părerea. de asemenea cele desfăşurate în interior cu cele din aer liber. Se urmăreşte ca aceştia să vorbească clar şi fluent. realizând o legătură firească între acestea. activităţile de învăţare se pot prelungi. ne vom referi în continuare la Domeniul Limbă şi comunicare şi Domeniul ştiinţă. (A. 2008. care rafinează gândirea şi limbajul copiilor şi extinde capacitatea lor de a înţelege situaţii interpersonale complexe. sex. orarul zilei este flexibil.-copiii sunt implicaţi în procesul de cunoaştere. prin experienţele de învăţare. se vor studia opere literare specifice vârstei. care include Domeniul matematic. Domeniul Limbă şi comunicare acoperă stăpânirea exprimării orale şi scrise. pg. statut socio-economic. 9). Glava. -trecerea de la o activitate la alta se face prin crearea unor legături fireşti. comunicarea şi matematica. 2002. (Curriculum pentru învăţământul preşcolar. -activităţile de învăţare alternează echilibrat cu cele de relaxare. Vlăsceanu “câmpuri cognitive integrate” care transcend graniţele dintre discipline şi se întălnesc. exprimându-se adecvat fiecărei categorii de auditoriu. pg. preşcolarii devin capabili să exploreze experienţele altor personae şi să-şi extindă propriile experienţe. Domeniul limbajului. Pentru realizarea acestui deziderat. Acestea sunt considerate de către L. -se acceptă diversitatea mediilor culturale din care provin copiii. religie. cu domeniile de dezvoltare a copilului: Domeniul psihomotric. în funcţie de interesele copiilor. pg. completa. trebuie create contexte în care preşcolarii să se poată exprima şi să utilizeze activ mijloacele de comunicare. în diferite domenii experenţiale. Prin ascultare şi exprimare. Domeniul limbă şi comunicare. Domeniul ştiinţe şi Domeniul psihomotric. Domeniul om şi societate. Astfel.

140). Nevoia de comunicare este o nevoie firească a copilului preşcolar. prin intervenţia cadrelor didactice şi logopedului. citire. pot fi remediate. pe care copilul îl achiziţionează în mod global.Glava. dramatizărilor etc. pg. articulări alterate cauzate de factori fiziologici sau psihici. pg. -evitarea excesului de activităţi frontale de scriere. Acestea pot persista şi la vârsta şcolară mică. Însuşirea limbajului de către preşcolari poate fi uşurată de respectarea de către educatoare a unor cerinţe precum: -integrarea activităţilor de lectură. 2002. iar momentul optim pentru învăţarea scris-cititului diferă de la un copil la altul. ci şi învăţarea exprimării propriilor idei şi sentimente. Această ofertă trebuie să aibă un caracter natural. pentru ca să fie perceput de copil. (M. limbajul fiind un instrument de cunoaştere a realităţii. cuvântul tipărit.11). vorbire şi scriere în situaţii de învăţare cât mai naturale şi apropiate de experienţa de viaţă a copiilor. vorbire. -crearea oportunităţilor de comunicare orală şi scrisă în situaţii cât mai variate. scriere. dar. Dumitrana. În vorbirea unor preşcolari apar dificultăţi de pronunţie. tulburări ale ritmului de emisie. 1999. O asemenea învăţare are loc în prezenţa unor modele adecvate oferite de adulţi prin intermediul poeziilor. de a avea o atitudine pozitivă faţă de comunicarea orală şi scrisă şi faţă de lectură (A. pg. O sarcină importantă a grădiniţei este aceea de a structura ambianţa de învăţare (sala de grupă). poveştilor. astfel încât “oferta de cultură să apară evidentă copilului“ (M. -încurajarea copiilor de a vorbi. 2001.Dezvoltarea limbajului cuprinde nu numai înţelegerea stucturilor verbale şi utilizarea lor în contexte adecvate. de exersare în masă a unor semne grafice. lecturilor. scris-cititul să fie parte a activităţii de joc. Achiziţia limbajului oferă copilului preşcolar autonomie şi posibilitatea de a se mişca cu uşurinţă în mediul apropiat pentru a experimenta fenomene care mai târziu 22 . trebuie să aibă un anumit scop. -înţelegerea faptului că fiecare copil are ritmul său propriu în achiziţia limbajului. 88). -crearea unui mediu care să stimuleze şi să motiveze copiii în direcţia însuşirii competenţelor de comunicare (zona bibliotecii). De asemenea. Dumitrana. nu pe elemente componente: ascultare.

în proiectarea şi desfăşurarea activităţilor matematice din grădiniţe. pg. analiza proporţiilor unor obiecte etc. 2000. Domeniul ştiinţe. 11). le oferim o experienţă de cunoaştere mult mai bogată. cu materiale. abstractizare. descriere cantitativă. 2. 2008. prin simularea de cumpărături în magazine. Oferind copiilor posibilitatea de a găsi soluţii investigănd realitatea. curriculum pentru învăţământ primar a fost reconfigurat din perspectiva obiectivelor de referinţă. discriminare. ci de a rezolva problemele care apar de-a lungul vieţii. În activităţile matematice se exersează capacitatea de analiză. Curriculum-ul pentru învăţământul primar Începând cu anul şcolar 2003-2004. prin jocuri dirijate. cât şi modalităţile de planificare a activităţilor de învăţare. implicarea lor în activităţi de clasificare. prin realizarea unor desene geometrice. masă. contribuie la dezvoltarea reprezentărilor copiilor cu privire la: număr. rezolvare de probleme (Curriculum pentru învăţământ preşcolar. nu în ultimul rând. Preda. acţionănd asupra ei şi verificând în practică soluţiile problemelor întâlnite. generalizare. Curriculum pentru clasa I ţine seama de necesitatea individualizării procesului de predare-învăţare. pg. sinteză. pg. toate acestea fiind trepte spre raţionamentul logico-matematic. 23 . volum. al evaluării. a creşterii eficienţei procesului educaţional şi al relaxării programului micilor şcolari. educatoarea trebuie să pornească de la experienţele de viaţă şi de învăţare ale copiilor. clasificare. decât dacă aplicăm unele strategii de rezolvare exterioare. 2002. în cadrul căruia preşcolarul este pus în contact cu domeniul matematic. a activităţilor de învăţare. Scopul final al studierii matematicii în şcoală nu este doar acela de a rezolva problemele din manuale. Creând condiţii optime pentru accesul la diferite modalităţi de comunicare orală şi scrisă.2.117). educatoarele contribuie la egalizarea şanselor de succes şcolar pentru toţi copiii provenind din medii socio-culturale diverse. comparaţie. a conţinuturilor şi. ordonare.vor avea o semnificaţie aparte pentru un domeniu sau altul de cunoaştere (V. 147) I. Glava. atăt în ceea ce priveşte organizarea conţinuturilor. seriere. De aceea. (A.

Prin obiectivele referitoare la comunicarea scrisă se urmăreşte o relaţie mai activă între forma sonoră şi forma grafică a cuvintelor. cu accent pe interacţiunea în grup. la corectitudinea enunţurilor. au fost înglobate în cadrul altor obiective. la silabisire. De exemplu. clasa I şi a II-a. Activităţile de învăţare au fost selectate astfel încât să ofere o motivaţie intrinsecă pentru învăţare. autonomie şi responsabilizare în ceea ce priveşte achiziţia de noi cunoştinţe şi capacităţi. de relaţionare. astfel încât copilul să facă mai repede legături între cuvântul scris şi sensul acestuia. acestea fiind condiţii de bază ale desfăşurării activităţilor în clasă şi. obiectivele referitoare la percepţia unor sunete. pg 2). pe cooperare şi nu pe achiziţia de noi cunoştinţe în plan lingvistic. să contribuie la crearea unor situaţii autentice de comunicare în care să fie valorizată experienţa de viaţă a elevilor. obiectivul major este acela de dezvoltare a capacităţii de comunicare orală şi în scris. noutăţile aduse în cadrul ariei curriculare Limbă şi comunicare urmăresc reuşita debutului şcolar.La nivelul ariei curriculare Limbă şi comunicare. curriculum este structurat în funcţie de un model comunicativ-funcţional care presupune atât dezvoltarea integrată a capacităţilor de receptare şi de exprimare orală. Astfel. creşte încrederea în sine şi se crează o atitudine pozitivă. Problemele legate de gramatică şi de corectitudinea exprimării nu vor fi neglijate. 45). cât şi de receptare a mesajului scris şi de exprimare în scris (Angelica Mihăilescu. Modificările făcute la nivelul obiectivelor de referinţă vizează reconfigurarea conceptului de competenţă de comunicare la această vârstă. în schimb au fost puse în valoare obiectivele de ordin atitudinal. totodată. dar nici nu vor prevala în cadrul interacţiunii din clasă. pg. Trecerea de la grădiniţă la şcoală presupune un efort special de adaptare. Astfel. punând accent pe nevoile emoţionale şi de relaţionare ale copiilor. premisele unui context de învăţare care să încurajeze succesul şcolar. să aibă sens pentru copil. La acest nivel. ceea ce conduce la rezolvarea problemelor de adaptare ale şcolarului mic. elevul este stimulat să comunice. Limba şi literatura română. (Programe şcolare revizuite. 2003. 24 . 2003. alte tipuri de relaţii interpersonale. datorită potenţialului interactiv şi motivant pe care îl asigură.

În ceea ce priveşte scrierea. 25 .patru replici). mişcarea mâinii din încheietură. fără diftongi sau triftongi. după evaluarea iniţială şi. -să sesizeze sunetele din cuvinte cunoscute formate din două-trei silabe. să scrie elementele componente ale literelor: linii. evitarea stângerii exagerate a stiloului. cuvinte şi propoziţii. -să scrie semnele grafice ce compun literele. se despart cuvintele în silabe şi silabele în sunete. învăţătorii evaluează nivelul realizării următoarelor obiective: -să pronunţe corect cuvintele uzuale. La începutul casei I. -să susţină un dialog scurt (trei. în funcţie de rezutatele ei. mai ales a unor sunete care în anumite combinaţii pot fi pronunţate greşit: r. -să formuleze propoziţii. În această perioadă elevii se pregătesc să abordeze studiul literelor. elevul trebuie să sesizeze toate sunetele care îl compun. sunt importante exerciţiile pentru formarea auzului fonematic. deoarece capacitatea lor de concentrare asupra sensului enunţurilor este limitată la această vârstă. în perioada preabecedară. Urmează etapa alfabetară. La sfârşitul perioadei preabecedare. l. deoarece nu toate problemele legate de pronunţie şi de auz fonematic se pot rezolva în perioada preabecedară. cârlige etc. mânuirea stiloului cu cele trei degete. respectând reguli precum: poziţia corectă la scris. În cadrul acestei metode se porneşte de la propoziţie. În acest sens. Acest gen de exerciţii continuă şi în perioada alfabetară. elevii învaţă să mânuiască stiloul.În cadrul conţinuturilor învăţării. se observă din câte cuvinte este formată. bastonaşe. până la opt săptămâni sunt destinate perioadei preabecedare. următoarele cinci. fără aglomerări de consoane. să folosească caietul. s z. Pentru aceasta. în cadrul căreia elevii învaţă să citească şi să scrie litere. -să folosească în mod corect instrumentul şi suportul de scris. se insistă asupra pronunţării corecte a cuvintelor uzuale şi a sesizării sunetelor din cuvinte. a fost redus numărul de cuvinte pe care elevii de clasa I ar trebui să le poată citi şi scrie la sfârşitul anului şcolar. analitico-sintetică. exerciţii care se realizează prin metoda fonetică. Ca să pronunţe corect cuvintele.

Mulţi copii păşesc în clasa I cunoscând literele. manipularea unor obiecte. putem considera ciclul achiziţiilor fundamentale ca fiind o perioadă pregătitoare pentru studiul matematicii. ea fiind necesară atât în învăţarea limbii.Însuşirea scrisului este cea mai dificilă dintre sarcinile clasei I. clasa I şi a II-a. concepte matematice. evitându-se achiziţia masivă de informaţii matematice sau utilizarea mecanică a unor algoritmi. 2003. Matematică. Programa şcolară pentru clasa I a fost elaborată astfel încât să dezvolte capacităţile de calcul matematic. pg. cât şi la matematică. unde trebuie să considere mai puţin importantă memorarea de reguli şi mai utilă activitatea de 26 . dar scrisul de mână necesită o activitate îndelungată şi dificilă pentru foarte mulţi. pg. citind chiar. de înţelegere a timpului şi spaţiului etc. în sensul de înlocuire a conţinuturilor teoretice cu o varietate de contexte problematice. învăţarea prin joc. La nivelul ariei curriculare Matematică şi ştiinţe ale naturii. -aplicarea mecanică a unor algoritmi se înlocuieşte cu folosirea de strategii în rezolvarea de probleme. indiferent de nivelul şi ritmul propriu de dezvoltare al fiecăruia şi nu de “transmiţător de informaţii”. programa oferă flexibilitate şi posibilitatea de a lucra diferenţiat cu elevii. realizarea unor modele sau desene pentru rezolvarea unor situaţii concrete. 1999. -este stimulată atitudinea de cooperare. Schimbările aduse programei de matematică la clasa I vizeză: -abordarea diferită a conţinuturilor. (Programe şcolare revizuite. Totodată. Toate aceste impun o schimbare în orientarea învăţătorului la clasă. -metodele recomandate a fi folosite de învăţător sunt: învăţarea prin cooperare. Din această cauză putem considera însuşirea scrisului ca fiind determinant în succesul debutului şcolarităţii (E. activităţile frontale pot fi înlocuite cu activităţi individuale sau pe grupuri de elevi. de reprezentare a unor experienţe sau idei. 2). care să dezvolte capacităţile matematice ale elevilor. -rolul învăţătorului este cel de organizator de activităţi variate de învăţare pentru toţi elevii. Vrăşmaş. de dezvoltare a unor raţionamente logice. -activităţile de memorare şi repetare sunt înlocuite cu activităţi de explorareinvestigare.8).

27 .rezolvare de probleme prin încercări. chiar şi de aceeaşi vârstă. 2002. pg. conţinuturile şi exemplele de activităţi de învăţare ale cele două programe şcolare. pentru o analiză a conţinuturilor lor. Roşu.2. şapte sau chiar opt ani) şi ţinând seama şi de diferenţele interindividuale dintre copii. trebuie să se renunţe la evaluarea făcută cu scopul catalogării elevilor în favoarea evaluării care are ca scop surprinderea progresului competenţelor matematice individuale ale acestora. În condiţiile în care majoritatea claselor I au o structură eterogenă (copii de şase.3. centrat pe copil. Aspecte comune şi diferite ale programelor pentru grupa pregătitoare şi clasa I Asigurarea continuităţii dintre grupa pregătitoare pentru şcoală şi clasa I. care va fi realizată în capitolul II al lucrării destinat metodologiei cercetării..68). Acestea sunt cuprinse în cele patru tabele care urmează. este necesară cunoaşterea nivelului iniţial al fiecărui copil pentru a se putea proiecta şi realiza un demers didactic flexibil. prin implicare activă în situaţii practice şi căutare de soluţii din experienţa de viaţă a elevilor. (M. poate deveni realitate dacă există coerenţă şi unitate între obiectivele şi conţinuturile educaţionale cuprinse în programele şcolare ale celor două trepte de învăţământ. este necesară stabilirea punctelor de tangenţă dintre activităţile de învăţare specifice grădiniţei şi clasei I. Pentru a analiza toate aceste aspecte am aşezat în paralel obiectivele cadru şi de referinţă. De asemenea. I. capacitatea acestora de a raporta conştient şi corect numărul la cantitatea de obiecte şi la cifră. Prin aceasta se urmăreşte cunoaşterea nivelului la care copiii stăpânesc elementele pregătitoare pentru înţelegerea conceptului de număr natural. În ceea ce priveşte evaluarea.

5. Să sesizeze intuitiv corectitudinea unei propoziţii ascultate. silabe. 1. povestiri. simultan.Tabelul nr. Să înţeleagă că tipăritura (scrisul) are înţeles (semnificaţie) 4.2. Să sesizeze sensul cuvintelor într-un enunţ dat. Să integreze cuvinte noi în enunţuri.2.2. Să găsească idea unui text. 1. EDUCAREA COMUNICĂRII SCRISE CITIRE 4) Dezvoltarea capacităţii de a înţelege şi transmite intenţii. inclusiv la activităţile de joc. Să fie capabil să creeze el însuşi (cu ajutor) structuri verbale. Să recunoască existenţa scrisului oriunde îl întâlneşte. 3. 1.3..1. Să înţeleagă şi să transmită mesaje simple.4.1. 2. 3. lexical. ghicitori. Să formuleze clar şi corect enunţuri verbale potrivite unor situaţii date. grupuri de litere.1. 4.Să manifeste iniţiativă şi interes pentru a comunica cu ceilalţi. mici dramatizări.1. 2. înţelegând în mod intuitiv caracteristicile expresive şi estetice ale acestuia. să utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical 3) Dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii limbajului oral.2.3. activităţii personale şi a relaţiilor cu ceilalţi şi. 3. semnificaţii mijlocite de limbajul scris 4. silabele dintr-un cuvânt şi sunetele dintr-o silabă. Să audieze cu atenţie un text. 2) Educarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere fonetic. 1) Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral. atât în calitata de vorbitor. Să participle la activităţile de grup. 1. 1. Să distingă cuvintele dintr-o propoziţie dată.2. gânduri. Să distingă sunetele ce compun cuvintele şi să le pronunţe corect. 2. 2.1. Să-şi îmbogăţescă vocabularul activ şi pasiv pe baza experienţei. să reţină ideile acestuia şi să demonstreze că l-a înteles. Să sesizeze legătura dintre enunţuri şi imaginile care le însoţesc. 3. de înţelegere şi utilizare corectă a semnificaţiilor structurilor verbale orale. Să înţeleagă semnificaţia globală a mesajului oral. cuvinte şi enunţuri în textul tipărit şi în textul scris de mână. 1. sintactic.3. cât şi în calitate de auditor. CITIRE 3) Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scris (citirea/lectura) 28 1.2. 1. Să identifice litere.3. să reacţioneze la acestea. 1 Domeniul Limbă şi comunicare/ Limba şi literatura română ÎNVĂŢĂMÂNT PREŞCOLAR CLASA I OBIECTIVE CADRU EDUCAREA OBIECTIVE DE REFERINŢĂ COMUNICĂRII OBIECTIVE CADRU ORALE OBIECTIVE DE REFERINŢĂ 1) Dezvoltarea capacităţilor de exprimare orală. Să manifeste curiozitate faţă de mesajele emise de diferiţi interlocutori în situaţii de comunicare concretă.1. Să recepteze un text care i se citeşte ori i se povesteşte. rime. 2.2.1. utilizând intuitiv elementele expresive. . urmărind indiciile oferite de imagini. 2)Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală.

Să scrie corect. semnul întrebării. Să înţeleagă semnificaţia cuvintelor. Să manifeste interes pentru citit. imagini.Să scrie corect litere.5. forme geometrice. simboluri pentru a transmite semnificaţie.4. corect un text cunoscut.1. mărimi.6.4. cuvinte. 4. 4.3. 3. Să utilizeze materiale scrise în vederea executării unei sarcini date.4.10. 4. 3.7.9. literelor şi cifrelor. Să recunoască cuvinte simple şi litere în contexte familiale. Să utilizeze convenţii ale limbajului scris (punctul. Să utilizeze desene. Să utilizeze efectiv instrumente de scris.3. 4. 4. culoriobiecte. Să citească în ritm propriu.2. Să manifeste curiozitate pentru lectură. Să perceapă şi să discrimineze între diferite forme..5. SCRIERE 4. 3. Să recunoască literele alfabetului şi alte convenţii ale limbajului scris. învăţând să le traseze. Să descopere că scrierea îndeplineşte anumite scopuri. 4. 29 .11. scrierea cu majusculă) 4.4. Să manifeste interes pentru exprimarea scrisă. 4. 4. SCRIERE 4) Dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă. lizibil şi îngrijit propoziţii scurte. tipuri de contururi etc.8.12. silabe. stăpânind deprinderile motrice elementare necesare folosirii acestora. 4. Să desprindă semnificaţia globală a unui text citit. cerinţe sociale şi să se folosească de această descoperire. 4.

3. trei sau mai multe cuvinte şi chiar fraze. poezii.exerciţii de selectare a propoziţiei corecte din enunţuri realizate de elevi. .dialogul cu covârstnicii.conştientizarea unor reguli de comunicare. . . -comunicarea orală după ilustraţii.ascultarea unui text citit simultan cu urmărirea imaginilor corespunzătoare. . .2. .jocuri de ordonare logică a cuvintelor în propoziţii. CLASA I Activităţi de învăţare . o activitate. îndeplineşte instrucţiuni simple. O1.ori ascultând povestea spusă de educatoare.exerciţii de mimă.Tabelul nr.silaba. . treptat. . glume. . .distingerea cuvintelor dintro propoziţie şi a poziţiei ocupate în propoziţie.exersarea pronunţiei prin articulare corectă în timpul vorbirii. sugerează ce este de făcut mai departe într-un joc. . continuând secvenţe de acţiuni.2. O1.ia parte la activităţile de joc. concomitent cu imaginile din carte.propoziţia. -întrebuinţează regulile unui dialog.exerciţii pentru demonstrarea înţelegerii mesajului audiat. alte tipuri de text (ghicitori. . de învăţare în grup. .utilizează corect saluturile.aspecte ale (auto)prezentării. . informaţii) transmise de către adult sau prin mijloace audio-vizuale. .urmăreşte linia unei poveşti.exerciţii de stabilire a poziţiei unui cuvânt într-o propoziţie.cuvântul. . -vorbeşte pe un ton moderat. . .implicarea în actul comunicativ ca vorbitor.exerciţii de recunoaştere a unor momente din textul audiat pe baza unor imagini prezentate. desen etc). -implicarea în actul comunicativ ca interlocutor. . dialogul prin telefon.implicarea în actul de comunicare ca auditor/spectator.1. .codificarea (prin 30 O1.despărţirea cuvintelor în silabe. . -transmite mesaje simple în cadrul jocului sau al activităţilor de învăţare (prin telefon de jucărie sau real).valorificarea disponibilităţilor pentru comunicarea şi receptarea mesajelor.1. -se exprimă coerent pentru a se face înţeles. . .formularea de întrebări şi de răspunsuri la întrebări. . de sesizare a corespondenţei elementelor verbale cu cele nonverbale. . -compune.folosirea formulelor de politeţe.ascultarea şi înţelegerea comunicării. . propoziţii din două. mici grupuri informale. O1. -întreabă şi răspunde la întrebări.jocuri de identificare a poziţiei silabelor într-un cuvânt. să Conţinuturi . -ascultă şi reacţionează adecvat la poveşti. . -solicită ajutorul adultului atunci când nu înţelege un mesaj.discută cu colegii şi educatoarea despre subiecte cunoscute.ia parte la discuţii în O1. . .formularea de propoziţii simple şi dezvoltate. .exerciţii de descoperire a unor cuvinte care să înceapă. prin apelare la alte modalităţi de redare a acestuia (mimă. dialogul cu adulţii. O1.2 Domeniul Limbă şi comunicare/ Limba şi literatura română Obiec -tive INVATAMANT Activităţi de învăţare O1. . -primeşte mesaje.jocuri de executare a unor comenzi orale formulate de învăţător sau elevi.exerciţii de percepţie fonică a intonaţiei propoziţiei enunţiative şi interogative (fără terminologie). . Obiective O1.ştie să se prezinte. . .valenţe ale salutului.demonstrează PRESCOLAR Conţinuturi .3. .exerciţii de recunoaştere a unor comunicări care nu se potrivesc cu un mesaj audiat anterior. -exerciţii de delimitare a cuvintelor în enunţuri.

-recunoaşte.exerciţii de distingere a sunetului iniţial. diminutive. . cuvintele din silabe. -utilizează cuvinte noi în contexte adecvate. . comparaţia. sunetele limbii române. prin apelare la diferite modalităţi de redare a acestuia . . nonverbale şi paraverbale.1 desene. finală.realizeză minidramatizări sau jocuri de rol pornind de la textul unei povestiri sau poezii.implicarea în actul comunicativ ca receptor.simboluri) transmiterea şi receptarea/ decodarea de mesaje. . dramatizări. omonime.comunicarea orală după imagine. . .sunetul. . mediană.sensul cuvintelor. 31 . -reţine expresii ritmate şi rimate.recitări. . O2.exerciţii de reglare a tonului.silaba. O3. .exerciţii de eliminare a unui cuvânt care nu se potriveşte ca înţeles cu celelalte dintr-o listă audiată.antonimia.versul.înţelegerea textului.exerciţii pentru demonstrarea înţelegerii mesajului audiat. finală. mediană. . . . pauzei. .1.exerciţii de ascultare a dialogurilor elev-elev.povestirea unor întâmplări personale ale copiilor. Când?. O2.jocuri de punere în corespondenţă a unui cuvânt auzit cu imaginea corespunzătoare.exersarea dialogului.1. personaje din poveşti. . repovestiri.despărţirea cuvintelor în silabe. O1.2. -pronunţă corect (relativ) O2. desen etc. antonime. final sau din interiorul unei silabe sau a unui cuvânt. recită poezii respectând intonaţia. . . pe teme familiare copiilor.respectarea intonaţiei. .cuvinte care încep/ conţin/ se termină cu o silabă dată. O2. cu accent pe pronunţia corectă.omonimia. ritmului. . iar silabele din sunete. O2. .cuvântul. antiteza. vizând formarea comportamentului de ascultător activ. . -înţelege felul în care propoziţiile sunt alcătuite din cuvinte. . în concordanţă cu conţină sau să se termine cu o silabă dată.exerciţii de alcătuire a unor enunţuri. . epitetul. .4. . aspecte ale vieţii sociale).exerciţii de formulare de întrebări şi răspunsuri. . Unde?.propoziţia simplă/ dezvoltată.. -alcătuieşte propoziţii simple şi dezvoltate (despre obiecte şi fiinţe. -utilizeză treptat sinonime. O3. .valori stilistice: personificarea. . .ascultarea atentă a unui mesaj.5. -învaţă cuvinte noi şi le utilizează în cadrul jocurilor sau activităţilor de învăţare. -primeşte mesaje şi îndeplineşte insrucţiuni simple. clară.reproducerea esenţei mesajului ascultat.derivarea cu sufixe diminutivale. Ce înseamnă?.sunetul în poziţie iniţială. -comunicarea prin intermediul jocului. O1. . pauza.simulări a unor situaţii concrete de comunicare pe teme cotidiene.sinonimia. -utilizeză calităţile expresive ale limbajului oral şi ale celui corporal în transmiterea unor idei şi sentimente. ritmul. dramatizare. învăţătorelev.rimă. -recunoaşte şi numeşte sunetele din interiorul cuvântului pronunţat oral. . . . . muzicalitate. exerciţii de dicţie.sunetul în poziţie iniţială.numeşte sau marchează grafic sunetul iniţial şi final din cuvântul pronunţat oral.jocuri de rol de tipul vorbitor-ascultător. .valenţe ale comunicării verbale orale. volumului şi a vitezei vorbirii.jocuri de grup cu teme date. -pune şi răspunde la întrebări de tipul: De ce?. apelând la diferite modalităţi de redare a acestuia: repovestire. în concordanţă cu mesajul transmis. .

.în contexte familiare. . .exerciţii de compunere a cuvintelor pornind de la o silabă dată. a unei scuze.corespondenţa sunet.exerciţii de înlocuire a unor cuvinte cu altele cu înţeles asemănător. povestiri. a unei rugăminţi. .exerciţii de citire la prima vedere. .silaba. mesajul transmis şi conform indicaţiilor educatoarei. O2. .implicarea în actul comunicativ ca receptor de mesaje scrise (din cărţi. 32 O2. filme etc.jocuri didactice de sinonimie. produse etc).O3. salut. .sinonimia. familiare.exerciţii de utilizare a cuvintelor noi în contexte adecvate. omonimie. . O4. . ghicitori. . antonimie.jocuri de rol. a unor texte scurte . .exerciţii de dialog cu persoane diferite (folosirea formulelor de adresare. integrame.dialoguri pe teme cunoscute. . .redarea mesajului unui text după indiciile oferite de imagini.omonimia.2. . .indică (arată unde este) scrisul în cărţi.exerciţii pentru lărgirea câmpului vizual. . nuanţarea vocii. dramatizare. . apoi independent (propriul nume. .cuvântul.înţelege că scrisul. . reviste. . . înţelegând că acesta este un nume. iniţial după model. O4.exerciţii de citire selectivă.antonimia. (repovestire. -ascultă textele citite simultan cu urmărirea imaginilor.la sosire şi la plecare.îşi recunoaşte numele propriu oriunde îl întâlneşte şi. .exerciţii de despărţire a cuvintelor în silabe. O4. prezentare etc). .exerciţii de schimbare a sensului unui cuvânt prin modificarea unui sunet sau a unei silabe. . cuvinte scurte).3. . rime.salutul.rebusuri.formularea unei mulţumiri. .realizarea distincţiei dintre desene şi simbolurile grafice. . . cele din ziare ne povestesc despre ce se petrece în lume etc. .activităţi de exprimare a propriilor păreri în legătură cu fapte. . pentru a găsi răspunsurile corecte.3.2.exerciţii de asociere a sunetului cu litera (grup de litere-sunet).legarea imaginii de cuvântul scris alăturat. . . întâmplări cunoscute. anagrame. prin identificarea silabelor în cuvinte şi a cuvintelor în propoziţie. indicatoare etc).despărţirea cuvintelor în silabe.crearea unor stucturi verbale. eventual. ziare.literă.compunerea unor cuvinte scurte. cu sprijinul educatorei şi folosind indicaţiile sugerate de text. utilizând vorbirea dialogată. . fenomenelor sau persoanelor.1.cuvinte care diferă prin sunetul iniţial sau silaba iniţială. indicatoare stradale. . cuvintele scrise dintr-o carte ne spun o poveste. -„citeşte” succesiuni de imagini alcătuind o naraţiune pe baza lor. .leagă cuvântul oral de imagine şi de cuvântul scris alăturat (format din cel mult trei litere). .propoziţia. .înţelege diferenţa dintre desen (imagine) şi scris.1. înţelegând că acestea sunt nume ale obiectelor.face legătura între cuvintele pronunţate oral şi imaginile la care acestea se referă. mici dramatizări. . O4. . cu utilizarea intuitivă a unor elemente de expresivitatea limbajului. îl scrie cu majuscule. dintre litere şi cifre.indică scrisul în mediul înconjurător (nume de străzi. desen ). intonaţia. .folosirea politicoasă a formulelor de adresare. . O3 O3.învaţă să „citească” imaginile dintr-o pagină de la stânga la dreapta şi de sus în jos.2.

.literă. . . .coperte.exerciţii de formulare de întrebări şi răspunsuri pe marginea textului citit.8.litera. .cunoaşte semnificaţia semnelor de punctuaţie. formulare de întrebări etc . . direcţii de orientare în pagină.caută în dicţionare. O4.contribuie la scrieri colective (dicţionare.exerciţii de iniţiere în citire unor cărţi pentru copii. O4. după diverse criterii.percepţia şi obiecte pe cele identice. dramatizări.sortează dintr-un grup de . jurnale. desen. O4. spune dacă şi ce i-a plăcut. .interpretarea unor simboluri pentru extragerea de informaţii: calendarul naturii. despre biblioteci.exerciţii de citire a unor texte cunoscute.O4.exerciţii de citire integrală a cuvintelor. poezii). culori. albume.exerciţii de citire selectivă.exerciţii de anticipare a conţinutului unui text pe baza ilustraţiilor.deosebesc după formă discriminarea între diferite forme.cunoaşte elementele importante ale unei cărţi: copertă. . .compune propriul nume din literele unui alfabetar sau din litere decupate şi lipite.dialoguri despre cărţi. . . O4.2. indicatoare.ştie să manipuleze o carte. pagini. ecusoane etc). .memorări de versuri. O3. -comunicarea de tip funcţional: scrisoarea. semne şi simboluri.cartea. cărţi. din lista cu sarcini ale copilului de serviciu. . folosindu-se de decupaje ale literelor sau cuvintelor. direcţii de orientare în pagină.exerciţii de stimulare a atenţiei prin introducerea sau eliminarea unor elemente din textul citit. pagini. .exerciţii de acomodare cu cartea. librării etc.scrierea semnelor grafice pregătitoare: . .deprinderea comportamentului de utilizare a utilizare a cărţii şi a bibliotecii. -semnele de punctuaţie.6. . de respectare a direcţiilor de citire.împrumută cărţi din biblioteca clasei şi le pune la loc. O3.5.5. autor. . . sunetul cu litera corespondentă şi trasează litere sau cuvinte după un model dat sau peste modelul punctat.4. invitaţii).recunoaşte („citeşte”) în viaţa zilnică şi în cadrul jocurilor de rol. . povesteşte ceea ce a „citit”.recunoaşte global şi contextual (ajutându-se de imagini) cuvinte sau simboluri din calendarul naturii.formularea de întrebări şi răspunsuri. . . . . scrisoarea). O4. . folosind decupaje de texte şi imagini (afişe publicitare. . O3. text scris. .exerciţii de trasare a elementelor grafice. felicitarea.carteacoperte. tabelul responsabilităţilor jurnalul grupei.1.3.respectul faţă de carte.7. scrisori. 33 O4. felicitarea etc. . .exerciţii de realizare a unor desene pornind de la enunţurile citite şi invers. . adecvate vârstei. culori şi mărimi diferite. invitaţia. . . personaje din texte cunoscute. . mărimi.exerciţii de realizare a unor colaje.comunicarea de tip funcţional (afişul. titlu. (etichete. anunţuri. -corespondenţa sunet. .exerciţii de formulare de întrebări şi răspunsuri pe marginea textului şi a imaginilor ce îl însoţesc. .discută despre cărţi (poveşti. din catalog. treptat. imagine. indicatoare. felicitări). . O3.sortează obiecte de forme.4. invitaţia. reviste informaţii despre tema dată. nume de instituţii etc.recunoaşterea unor litere şi cuvinte scrise în contexte familiare. . -demonstrarea înţelegerii textului prin modalităţi diferite: repovestire. . pagini.asociază.

utilizarea corectă a instrumentelor de scris. semnul exclamării.contribuie la scrieri colective (dicţionare. „bani”.utilizarea scrisului în diverse contexte particulare.cunoşterea instrumentelor şi materialelor necesare scrierii. de susîn josul paginii. semnului întrebării şi a scrierii cu majusculă. .exerciţii de folosire a punctului. pentru a arăta directia. . respectând forma şi mărimea lor. . litere sau cuvinte. .respectă reguli minime ale actului scrierii: poziţia corectă a corpului. alineat) . zala.trasează peste modelul . bastonaşe. puncte.trasarea (relativ) corectă a unor contururi. .10 O4. cercuri.dictări de cuvinte şi propoziţii.exerciţii de transcriere a unor substantive proprii.realizarea unor etichete care să personalizeze clasa ori lucrările copiilor. pentru a scrie numele colegilor etc. lăsând spaţiu pentru „alineat”.leagă sunetul de litera de corespondenţă. . .propoziţia.execută elemente grafice elementare (trasare liberă. .expunerea lucrărilor şi caietelor elevilor în vederea încurajării performanţelor individuale. litere.propoziţia enunţiativă. . săgeţi. chiar fără a le cunoaşte semnificaţia). .diferite litere şi cifre (iniţial.cunoaşte modul corect de utilizare a hârtiei. . .2. . încurajaţi de educatoare.semnele de punctuaţie: punctul.3. . noduleţul.utilizarea simbolurilor grafice pentru transmiterea unor mesaje.4. direcţia de la stânga la dreapta. creionului. .ovalul etc. .9.recunoaşte şi identifică după formă literele şi cifrele şi le denumeşte. cuvintelor şi propoziţiilor. O4. . . . . linii verticale. . . .exerciţii de scriere a unor elemente grafice pregătitoare. . silabelor.exerciţii de scriere corectă a literelor şi cuvintelor. . semne grafice. locul participanţilor într-un context dat.exerciţii de adoptare a poziţiei corecte şi comode pentru scris.orientarea în pagină. .utilizează scrierea (mâzgăleala. . .„scriu” scrisori. cerculeţe. oblice.exerciţii de alcătuire de propoziţii folosind cuvinte date. orizontale.scrierea după dictare. .11 O4. urmărirea perceptivă şi motrică a unor trasee.identificarea în text a literelor alfabetului şi a altor convenţii ale limbajului scris.implicarea în 34 . . . .utilizează. semnul întrebării. litere sau cuvinte) pentru a face etichete. . colorare). O4. în cadrul jocurilor.exerciţii de încadrare corectă în pagină a textului (dată. .rebusuri. . jurnale. cuvintelor şi a propoziţiilor. . a mâinii şi a instrumentului de scris în mână.trasează semne grafice (relativ) corect în ceea ce priveşte mărimea. O4.exerciţii de apreciere corectă a spaţiului dintre cuvinte.propoziţia interogativă.12 . albume) folosindu-se de decupaje. .utilizează propriul nume pentru a personaliza lucrurile care-i aparţin. O4. .scrierea silabelor. propoziţii enunţiative şi interogative.utilizarea simbolurilor grafice pentru transmiterea unor mesaje. . învăţând treptat să le ordoneze de la stânga la dreapta. felicitări. O4.scrierea literelor de tipar şi de mână.completarea de rebusuri. . spaţierea.exerciţii de scriere a literelor. cu ajutor acordat sau din proprie iniţiativă. . care să faciliteze scrierea literelor şi scrierea în duct continuu. .scrierea cu majusculă. invitaţii. cretei etc.exerciţii de plasare a semnelor de punctuaţie într-un text.exerciţii de ordonare corectă a cuvintelor într-o propoziţie.

2. Învăţământ primar Obiective de referinţă 1. Să efectueze operaţii cu grupele de obiecte constituite în funcţie de diferite criterii date ori găsite de el însuşi: triere. ordonare. 1. Tabelul nr.4. întrebuinţând 2. cifre.1. cantitatea lor. în limitele 1-10. zala. fără trecere peste ordin. să sorteze şi să clasifice obiecte date sau desene. unităţi de măsură. 2. 2. actul comunicativ ca emiţător de mesaje scrisesemne grafice: linia dreaptă orizontală. după criterii diverse. comparare. 1. denumirea obiectelor.în concentrul 0-30. Să înţeleagă şi să numească relaţiile spaţiale relative. desene sau numere mai mici ca 30. Să efectueze operaţii de adunare şi scădere cu 1-2 unităţi. . clasificarea. să citească. cuvinte. utilizând obiecte pentru justificări. . construirea de grupuri.vertica -lă. Să efectueze operaţii de adunare şi de scădere: . să plaseze obiecte într-un spaţiu dat ori să se plaseze corect el însuşi în raport cu un reper dat.3. grupare/ regrupare. culoare) luate în considerare separat sau mai multe simultan. . să compare şi să ordoneze numerele naturale de la 0 la 100.utilizează corect caietul de „scriere” (tip matematică/ geometrie sau dictando). 1.4.2. Să sesizeze asocierea dintre elementele a două grupe de obiecte. mulţimi. Să exploreze modalităţi de a . desene sau numere mai mici decât 10.în concentrul 0-100. mărime.2. .* 2)Dezvoltarea capacităţilor de explorare/ investigare şi rezolvare de probleme.1. Să continue modele repetitive reprezentate prin obiecte. 35 1) Cunoaşterea şi utilizarea conceptelor specifice matematicii. 1.3. 2) Dezvoltarea capacităţii de a înţelege şi a utiliza numere. bastonaşul.2.trasează peste cuvinte punctate. Să înţeleagă sistemul zecimal de formare a numerelor (din zeci şi unităţi). frântă. clasificare. 2. Să stabilească poziţii relative ale obiectelor în spaţiu.3 Domeniul matematic Obiective cadru 1) Dezvoltarea operaţiilor intelectuale prematematice.5. pe baza unor criterii date.interes pentru citit-scris. recunoscând grupele cu 1-10 obiecte şi cifrele corespunzătoare. Să scrie. 2. Să-şi îmbogăţească experienţa senzorială. curbă.1.punctat al literei de tipar sau cifrei. 1. cifre.1.Să numere de la 1 la 10. punctul. 2. ca bază a cunoştinţelor matematice referitoare la recunoaşterea. jocuri de rol sau alte activităţi de învăţare.2.trasează independent litere şi cifre în cadrul unor jocuri didactice. pe baza unor însuşiri comune (formă.3. Să realizeze serieri de obiecte pe baza unor criterii date ori găsite de el însuşi. Să recunoască forme plane. litere. oblică. apreciere a cantităţii prin punere în corespondenţă. . Învăţământ preşcolar Obiective de referinţă Obiective cadru 1. fără trecere peste ordin.

Să recunoască. O1 O1.exerciţii de numă- .1.9. 2.un vocabular dezvoltat. precum şi cu ajutorul instrumentelor adecvate. construire şi utilizare a formelor geometrice. .7. 4) Dezvoltarea capacităţii de rezolvare de probleme prin achiziţia de strategii adecvate.6. 3. 4 Domeniul matematic ÎNVĂŢĂMÂNT PREŞCOLAR ÎNVĂŢĂMÂNT PRIMAR OBIECVIVE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE CONŢINUTURI OBIECTIVE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE CONŢINUTURI O1 O1. 4.2. folosind obiecte. 3) Formarea şi dezvoltarea capacităţii de a comunica utilizând limbajul matematic. pătrat. 4. în sumă sau diferenţă. Să identifice poziţia unui obiect într-un şir utilizând numeralul ordinal. în interiorul şirului crescător sau descrescător de numere/cifre. conţinutul simboluri Tabelul nr. 2. implicând adunarea şi scăderea în limitele 1-10.3.4. Să măsoare timpul prin intermediul ordonării evenimente-lor. .1. Să efectueze operaţii şi deducţii logice. capacitatea sau masa unor obiecte. Să verbalizeze modalităţile de calcul folosite în rezolvarea unor probleme practice şi de calcul. -stabileşte relaţii între obiecte şi grupuri de obiecte după diferite criterii.constituirea de mulţimi .8. 3.6. să denumească. Să măsoare lungimi. 2. Să conştientizeze utilitatea matematicii în viaţa cotidiană. . 3. 2.7. utilizând unităţi de măsură nestandardizate. Să recunoască orele fixe pe ceas.descoperă şi alte însuşiri (decât mărimea) după care pot fi grupate obiectele. între 1 şi 10. dreptunghi. să construiască şi să utilizeze formele geometrice de cerc.2.exerciţii de comparare a grupurilor de obiecte prin diferite procedee. în cadrul jocurilor.diferenţieri ale obiectelor după 36 . beţişoare). 2. Să formuleze oral exerciţii şi probleme cu numere de la 0 la 30 2. 3) Dezvoltarea capacităţii de recunoaştere.5. 2. Să manifeste o atitudine pozitivă şi disponibilitate faţă de utilizarea numerelor. descompune numere mai mici ca 30 (100*). . 4.formarea de mulţimi. Să compună şi să rezolve probleme simple.1. 4.1. Să plaseze în mod adecvat un număr sau o cifră. 2. în cadrul jocurilor cu piese geometrice.compararea numărului de elemente a două mulţimi prin punere în corespon- . Să rezolve probleme care presupun o singură operaţie dintre cele învăţate.2. .exerciţii de grupare a unor obiecte (bile. înălţimi şi lăţimi. .1. folosind unităţi de măsură nestandard aflate la îndemâna copiilor. 4)Dezvoltarea interesului şi a motivaţiei pentru studiul şi aplicarea matematicii în contexte variate. desene sau numere. 2. Să măsoare dimensiunile. Să exprime problemelor în aritmetice. denumire. triunghi.1. Să înţeleagă măsurarea valorii unui obiect cu ajutorul banilor.

O1. lungime. . . . .exerciţii de scriere şi citire a numerelor de la 0 la 100. . lungimii sau prin numirea unei proprietăţi comune.O1. grosimii.exerciţii de comparare şi ordonare a grupurilor de obiecte folosind procedee diferite. . .găseşte cele două modalităţi de stabilire a echipotenţei: extragerea sau adăugarea unui element la una din cele două grupe comparate.formarea şirului crescător/ descres-cător de obiecte de dimensiuni diferite (mărime.aprecierea cantităţii prin punere în perechi a obiecte-lor unor mulţimi. fără trecere peste ordin. .aprecierea globală a cantităţii.numărul şi cifra 1 (2.adunarea şi scăderea numerelor naturale de la 0 la 30.compararea şi ordonarea numerelor după un algoritm. .exerciţii de comparare şi ordonare a numerelor. lăţime). lăţimii.10).2. apreciind global unde sunt mai multe/ mai puţine obiecte. sub. .exerciţii şi probleme cu numere naturale de la 10 la 20. .recunoaşte/ explică asemănările şi deosebirile dintre grupuri. cu şi fără sprijin în obiecte sau desene. fără trcere peste ordin. mărime. . . . lăţime. gros.compară grupele formate. culoare lungime. folosind diferite reprezentări ale acestora sau algoritmul de comparare.apartenenţa/ nonapartenenţa unui element la o mulţime. lung. lăţime.8. . . .compararea numerelor. . O1. . trecerea de la o formă de reprezentare la alta (din sistem numeric în reprezentare obiectuală a numerelor şi invers). . grosime).3.numărarea cu pasul înainte şi înapoi (de exemplu: din 3 în 3). .2. .9. dar dimensiuni diferite (mărime.exerciţii şi probleme în concentrul 0-5. .reprezintă grafic grupe de obiecte. de la cel mai mic. . verifi-carea rezultatelor cu ajutorul obiectelor. . . la stânga. deasupra.numărul şi cifra 6 (7.3. lungime.5). -reprezentarea prin desen a unor grupe de obiecte.clasifică obiectele după criteriul culorii formei. jos. la cel mai mare. rare cu obiecte în care grupele de câte 10 se înlocuiesc cu un alt obiect. subţire. . . .exerciţii de adunare şi scădere cu numere naturale de la 0 la 30 (100*) fără trecere peste ordin. formă.mulţimi echipotente (compararea cantitativă a două sau mai multe mulţimi şi constituirea unor mulţimi cu ”tot atâtea” elemente). .verbalizează constatările efectuate folosind o terminologie corectă. . exerciţii de grupare şi regrupare a obiectelor sau desenelor. . .găsirea însuşirii comune după care au fost formate mulţimile de obiecte. .descompunerea numerelor în zeci şi unităţi. .limbaj matematic adecvat.poziţii spaţiale: sus.exerciţii de descompunere a numerelor în zecile şi unităţile din care sunt formate.compararea numărului de elemente a două mulţimi pe baza aprecierii globale. “înainte” şi “înapoi”.exerciţii de compunere şi descompunere a numerelor în sume sau diferenţe de numere. . . grosime.ordonează obiectele unei grupe care au aceiaşi formă.exerciţii de numărare cu pasul dat. lângă. .adunarea şi scăderea nr. .exerciţii de reprezentare a numerelor prin obiecte sau desene. la dreapta 37 O1.recunoaşte obiectele care nu pot face parte din grupa formată. denţă.3.citirea şi scrierea numerelor naturale formate doar .citirea şi scrierea numerelor de la 0 la 100. .compunerea şi descompunerea numerelor. mărimii. îngust. . lat (şir crescător şi descrescător).adunarea şi scăderea numerelor în concentrul 0-5.compară grupele de obiecte prin punere în corespondenţă (formare de perechi). . scurt.numerele naturale de la 0 la 20.4.0.recunoaşte şi utilizează poziţii spaţiale plasând diferite obiecte într-un spaţiu dat sau punându-se pe sine în raport cu un . în concenttrul 0-10.motivează apartenenţa unui obiect la o grupă dată.

construirea unor structuri repetitive după model sau din memorie.efectuează operaţii de adunare şi de scă- 38 O2.pune în corespondenţă cifra cu cantitatea de obiecte.numără crescător şi descrescător pornind de la un număr dat. . . . .ordonări după intensitatea culorii.exerciţii de identificare a elementelor unei mulţimi. . dreptunghi. .vecinii numerelor/ cifrelor. . exerciţii de scriere a acestor operaţii.exprimarea adecvată a poziţiei ocupate de obiecte în spaţiu.joc de poziţionare a obiectelor în spaţiu (stânga.1. .înţelege relaţia număr-cifră şi repetă această relaţie în situaţii noi şi variate. în. .raportare corectă cifră /număr/ cantitate.recunoaşte şi denumeşte cifre în intrevalul 1-10 şi chiar 20.4.utilizează corect gradele de comparaie: mai. formate din zeci şi unităţi.2. . etc. . din zeci.cunoaşterea cifrelor în intervalul 1-10 / 20. . . O. găsind cât mai multe soluţii. . .alcătuieşte şirul numeric crescător şi descrescător (1-10).deduce ce element urmează într-o serie.exerciţii de observare şi descriere verbală empirică a figurilor geometrice cunoscute.îmbinarea figuri-lor geometrice în structuri familiare. când se ştie regula de corespondenţă şi elementele celei de a doua mulţimi. sus. . -jocuri de construcţii . . .recunoaşterea formei feţelor unor corpuri. înţelegând “creşterea” şi “descreşterea” cu câte un element de la o treptă la alta. . peste.compunerea/ descompunerea unei mulţimi cu un număr dat de elemente. . . . exterior).3. jos. .poziţia relativă a obiectelor în spaţiu. deasupra etc . după lungime în şir crescător şi descrescător. . .2. crescă-tor şi descrescător. tot atât de…etc. mirosului.sortarea şi clasificarea pieselor geometrice după criterii date sau identificate prin observare. . sunetului. dreapta. O2 O2.aplică în viaţa cotidiană cunoştinţele învăţate.adunarea şi scăderea a două numere formate din zeci şi unităţi fără trecere peste ordin . . folosind sprijin cu obiecte sau desene.reper dat.citirea şi scrierea numerelor naturale de la 20 la 100. . O2. triunghi.execută serii de obiecte (mărgele. . . analizând elementele anterioare ale acesteia .compune/ descompune un număr. O1. boabe) realizând structuri simple şi folosindu-se de criteriile cunoscute sau date de educatoare.scara numerică crescătoare şi descrescătoare. . .exerciţii. fără efectuarea probei operaţiei.exerciţii de operare cu numere prin calcul mintal. O2 O2. cel mai.numeşte vecinii unui număr (cifre). sub.utilizează limbajul adecvat relaţiilor spaţiale relative: pe.numărat în intervalul 1-10. .selectarea unor figuri geometrice desenate după criterii date şi decuparea lor.identificarea formelor plane în modele simulate şi în natură. precizarea criteriilor utilizate.adunarea şi scăderea numerelor naturale formate numai din zeci.2. . . . .1.integrarea unei cifre în şirul numeric (1-10). . interior.figuri geometrice: cerc.exerciţii de observare a obiectelor cu forma de cub sau sferă.clasificarea pieselor geometrice după criterii diferite. . . pătrat.exerciţii de recunoaştere şi numire a poziţiei obiectelor în spaţiu.descoperă care cifră lipseşte dintr-un şir dat.exerciţii de observare a legăturii dintre adunare şi scădere.corespondenţa între elementele a două mulţimi.

dere cu 1-2 elemente,
în limitele 1-10, prin
manipulare de obiecte
- utilizeză corect
limbajul matematic
adecvat operaţiei de
adunare şi scădere;
- utilizează corect
semnul (+) ,(-) şi
semnul (=) , doar
între cifre;
- dovedeşte înţelegerea semnificaţiei
adunării şi scăderii,
prin aplicarea acestor
cunoştinţe în viaţa
cotidiană;

O2.3.

O2.4.

O2.5.

- identifică şi numeşte
primul şi ultimul
element dintr-un şir
de 10 elemente;
- identifică un obiect,
utilizând numeralul
ordinal (al doilea, al
cincilea etc);
- utilizează adecvat
numele numeralelor:
primul, al doilea etc;
- face diferenţa dintre
numeralul cardinal şi
cel ordinal;
- măsoară cu pasul o
distanţă;
- măsoară cu palma o
lungime;
- compară lungimile/
lăţimile/ înălţimile a
două sau mai multe
obiecte şi spune care
obiect este mai lung/
lat /înalt;
- măsoară lungimi cu
ajutorul unor beţişoare, creione, rigle şi
înregistrează pe hârtie
măsurile aflate;
- spune ce se
întâmplă înainte şi
după un eveniment
(activitate)
- spune care activitate
a durat mai mult/ mai
puţin;
- spune care activitate
are loc prima, a doua,

- exerciţii de identificare a regulii de
corespondenţă dintre
grupuri de obiecte,
desene sau numere
ordonate;
- exerciţii de trecere
de la şirul obiectual
la şirul numeric şi
invers;

- operaţii de
adunare şi scădere
cu 1-2 unităţi în
intervalul 1-10;
- limbaj matematic adecvat;
- semnele (+), (-)
şi (=);

O2.4.

- intuirea utilităţii
calcului aritmetic
pentru rezolvarea
unor probleme
practice;

O2.5.

- numeralul
ordinal;
- numirea locului
fiecărui obiect în
grup, în ordinea
de numărare;
- diferenţierea
între numeralul
cardinal şi cel
ordinal;

O2.6.

- măsurarea dimensiunilor unor
obiecte şi a capacităţii unor vase;
- compararea dimensiunilor unor
obiecte şi a capacităţii unor vase;
-măsurarea
lungimilor cu
unităţi de măsură
nestandardizate;
- măsurarea timpului;

O2.7.

- aprecierea duratei unei activităţi;

- exerciţii de continuare a unor modele
repetitive reprezentate prin obiecte ,
desene sau numere;
- exerciţii de compunere şi descompunere a numerelor
folosind obiecte,
desene şi numere;
- exerciţii de descompunere a numerelor în forme echivalente şi utilizarea
acestora pentru efectuarea operaţiilor;
- exerciţii de identificare şi aplicare de
scheme pentru efectuarea adunărilor şi
scăderilor;
-exerciţii de analiză
a părţilor componente ale unei probleme;
- exerciţii de
adăuga-re sau
extragere de
elemente dintr-o
mulţime de obiecte
şi exprimarea operaţiei verbal şi în scris;
verificarea prin
numărare;
- rezolvarea de probleme cu obiecte sau
desene şi verificarea
rezultatelor prin
numărare;
- rezolvarea de
probleme de tipul
a+b=x, a-b=x, în
care a,b sunt numere
date;
- exerciţii de trans-

39

- construirea unor
structuri
repetitive

- compunerea /
descompunerea
numerelor;

- analiza
problemei;
- operaţii cu
mulţimi;

-exerciţii şi
probleme;

ultima;
- cunoaşte utilizarea
calendarului;
- cunoaşte utilizarea
ceasului;
- recunoaşte orele
fixe pe ceas;

O2.6.

O3
O3.1.

O3.2.

- utilizează banii de
“jucărie” în cadrul
jocurilor de rol;
- identifică valoarea
monedelor curente şi
a bancnotelor mai des
utilizate;
- utilizează corect
banii pentru mici
cumpărături;
- recunoaşte şi denumeşte figuri
geometri-ce în mediul
ambiant sau cu
ajutorul mate-rialelor
puse la dispoziţie
(cerc, pătrat, triunghi,
dreptunghi);
- desenează figuri
geometrice după
model sau după o
comandă verbală;
- execută desene
decorative şi artistice
folosind formele
geometrice;
- aranjează piesele
geometrice în
tablouri, după criterii
date;
- efectuează operaţii
de ordonare/ clasificare a pieselor
geometrice, după
însuşiri diferite;
- realizează deducţii
logice simple, în
funcţie de sarcina
didactică a jocului;
- efectuează, sub forma jocului logic, operaţii logice: conjuncţia, disjuncţia,
negaţia;
- efectuează corespondenţa biunivocă;

formare a problemelor păstând numerele
neschimbate;
- schimbarea numerelor într-o problemă
dată, cu păstrarea
tematicii;
- schimbarea componentelor unei probleme, fără ca tipul de
problemă să se
schimbe;
- formularea de probleme cu sprijin
con-cret în obiecte
sau desene;
- formularea de
probleme pornind de
la o temă dată sau de
la numere date;

- stabilirea ordinii
de desfăşurare a
evenimentelor;
- aprecierea
simultaneităţii
unor evenimente;
-recunoaşterea
orelor fixe pe
ceas;
- măsurarea
valorii (unităţi
monetare);

- efectuarea de
mici cumpărături;

O2.8.
- forme geometrice: cerc, pătrat,
triunghi, dreptunghi;
- trasarea figurilor
geometrice;
- identificarea figurilor
geometrice din
desene complexe;

- aranjarea pieselor geometrice în
tablou şi efectuarea unor operaţii
de ordonare şi
cla-sificare a lor,
după criterii
diferite;
- jocuri logicomatematice;
- denumirea însuşirilor pieselor
geometrice din
trusa “Logi I”:
formă, mărime,
culoare şi grosime
şi construirea

40

- exerciţii-joc de
măsurare a dimensiunilor, capacităţii
sau masei unor
obiecte folosind
unităţi de măsură
nestandard (creion,
palmă, vase de
capacităţi diferite,
balanţe improvizate);
- alegerea etalonului
potrivit pentru o anumită măsurătoare;
- exerciţii de
măsurare a unor
obiecte folosind
etaloane diferite;
consemnarea
rezultatelor şi
discutarea lor;
- exerciţii de ordonare a unor obiecte
după dimensiune sau
după masa lor, prin
comparări succesive
şi exprimarea
rezultatelor (mai
lung, mai uşor, cel
mai înalt etc);
- înregistrarea în diverse forme (desene,
numeric) a rezultatelor măsurărilor;

O.2.9. - exerciţii de localizare a evenimentelor

- compunerea de
probleme
păstrând
numerele
neschimbate;
- schimbarea numerelor în problemă, cu păstrarea
tematicii;

- compunerea şi
rezolvarea de
probleme;

- lungimea,
unităţi de măsură
nestan-dard
pentru lungi-me;
- capacitatea;
unităţi de măsură
pentru capacitate;
- masa corpurilor;
unităţi de măsură
pentru greutate;

- ordonarea
obiec-telor în şir
crescă-tor şi
descrescător după
dimensiune sau
masă;

O4
O4.1.

O4.2.

- compune probleme
simple în limitele 110 prin adunarea/
scăderea cu 1-2
elemente, pe baza
manipulării de
obiecte sau pe baza
imaginilor;
- rezolvă problema
alegând operaţia
corectă (adunare,
scădere, împărţirea
unui măr în
jumătate);
- rezolvă problema
comparând preţuri în
jocul de rol;
- rezolvă problema
utilizând semne
grafice;

grupelor pe baza
acestora;

- alege dintr-un grup
de jetoane, pe acelea
care au înscrise
cifrele corespondente
nume-relor uitlizate
în problemă;
- exprimă operaţia
efectuată în cadrul
problemelor prin
semnele (+) şi (-);
- exprimă rezultatul
obţinut în problemă
prin utilizarea
semnului (=).

- rezolvare grafică, perceptivă;

- compunerea de
probleme simple
pe baza manipulării unor obiecte
sau a unor
imagini

- rezolvarea de
probleme simple
prin strategii
variate;

O3
O3.1.

- utilizarea
corectă a
vocabularului
adecvat operaţiilor de adunare
şi scădere (+,-, =);
- descrierea
semnificaţiei
numerelor/
cifrelor apărute în
problemă.

cotidiene în termenii: înainte, după, în
timp ce;
- exerciţii de citire a
orelor fixe pe ceas;
- exerciţii de plasare
în timp a unor evenimente cotidiene;
compararea duratei
unor activităţi;
- exerciţii de înregistrare a
evenimentelor pe
parcursul unei ore
zile, săptămâni, luni;
- exprimarea în cuvinte proprii a
modului de lucru
folosit în rezolvarea
unor sarcini care
solicită operarea cu
obiecte, desene sau
numere;
- exerciţii de utilizare adecvată a limbajului matematic în
situaţii cotidiene;
- exerciţii de descriere a procedeelor
utilizate pentru
măsurarea şi compararea obiectelor;

- identificarea şi
enumerarea etapelor de rezolvare
a unei probleme;
- scrierea corectă
a datelor unei
probleme;

O4
O4.1.. - exerciţii-joc de

O4.2.

utilizare a numerelor
în diverse situaţii
concrete;
- utilizarea numerelor în activităţi din
viaţa cotidiană;
- jocuri cu numere;
- exerciţii de numărare a frecvenţei cu
care apar numerele
sau alte concepte
matematice într-un
text;
- sesizarea situaţiilor
în care memorarea
sau utilizarea unui
număr este utilă
(număr de telefon,
numărul unui mijloc
de transport etc).

41

- măsurarea
timpului; unităţi
de măsură pentru
timp: ora, ziua,
săptămâna, luna,
anul;
- recunoaşterea
orelor fixe pe
ceas;

- intuirea necesităţii folosirii
numerelor în
viaţa cotidiană;
- numerele- parte
din viaţa noastră;

Ea implică întrebarea la care se caută răspuns prin cercetarea care urmează să se desfăşoare. continuitatea implică cunoaşterea reciprocă a programelor de învăţământ pentru grădiniţă şi clasa I de către educatoare şi învăţători. am formulat următoarele ipoteze: 42 . asigurarea posibilităţilor reale de frecventare a grădiniţei pentru toţi copiii. continuitatea dintre grădiniţă şi şcoală presupune unitatea punctelor de vedere cu privire la: obiectivele urmărite. Metodologia cercetării După cum am subliniat în partea teoretică a lucrării. Pornind de la aceste considerente. cu un anumit nivel de probabilitate. fără ambiguităţi. relaţiile stabilite într-un context dat. Totodată. a formelor de organizare şi desfăşurare a activităţilor din grădiniţă şi din şcoală. a particularităţilor dezvoltării acestuia şi .1. de cele mai multe ori ca opţiune între două sau mai multe posibilităţi de a răspunde la acea întrebare. Ţinând seama de toate aceste aspecte. demersul testării ipotezelor fiind unul logic şi demonstrabil. a metodelor folosite. în ceea ce priveşte domeniul Limbă şi comunicare/ Limba şi literatura română şi Domeniul matematic/Matematică. Deoarece o ipoteză urmează să fie testată statistic. Funcţia ipotezei este de a prezice. în funcţie de acestea. formularea acesteia trebuie făcută în termeni de claritate maximă. II. Ipotezele cercetării Ipoteza este o supoziţie. am demarat acţiunea de cercetare a elementelor de continuitate şi discontinuitate existente între învăţământul preşcolar şi primar. preocupare pentru conţinutul şi formele de pregătire a copiilor de grupă pregătitoare pentru şcoală. asigurarea unui învăţământ individualizat încă din grădiniţă. prin procedee statistice specifice. conţinutul activităţilor de învăţare. o presupunere în legătură cu o problemă pedagogică luată spre rezolvare. În acelaşi timp este necesară cunoaşterea mediului familial din care provine copilul.CAPITOLUL II. prin stabilirea ipotezelor şi a obiectivelor cercetării.

conţinuturile şi activităţile de învăţare care se regăsesc în programele şcolare ale celor două nivele de învăţământ. dintre grupa pregătitoare şi clasa I a fost realizată pe un eşantion alcătuit din educatoare şi învăţători. în corelaţie cu pregătirea din grădiniţă. Obiectivele cercetării 1. Identificarea principalelor dificultăţi de adaptare a copiilor la şcoală. 2. 43 . 3. II. -necunoaşterea reciprocă a programelor şcolare. Determinarea posibilelor cauze ale discontinuităţilor dintre grupa pregătitoare şi clasa I. Identificarea principalului set de competenţe necesar absolvenţilor de grupă pregătitoare pentru integrarea optimă în clasa I. în ceea ce priveşte domeniul Limbă şi comunicare/ Limba şi literatura română şi Domeniul matematic/ Matematica. dintre care 30 de educatoare din instituţiile preşcolare şi 30 de învăţători din ciclul primar. există continuitate între grupa pregătitoare pentru şcoală şi clasa I. II. Au fost chestionaţi un număr de 60 de subiecţi. Eşantionul cercetării Cercetarea elementelor de continuitate şi discontinuitate.2. determinate de focalizarea preponderentă a educatoarelor pe aspectele informative ale educaţiei şi mai puţin pe cele formative. în mare parte. În general. -discrepanţele care apar la nivelul mediului educogen. 2. în ceea ce priveşte: obiectivele educaţionale.3. Dificultăţile de adaptare a copiilor în clasa I sunt. Elementele de discontinuitate care apar la nivelul celor două cicluri sunt generate de factori care ţin de: -lipsa unei comunicări eficiente între educatoare şi învăţători. 3.1. Stabilirea elementelor de continuitate între grupa pregătitoare şi clasa I. 4. -formele diferite de organizare şi desfăşurare a activităţii din grădiniţă şi şcoală.

din care 36. cuprinde cadre didactice de sex feminin.7% au definitivat. putem spune că 6.7% au vechime cuprinsă între 11-20 ani. 10% cu vârsta cuprinsă între 30-39 ani. Descrierea metodelor În demersul investigativ privind elementele de continuitate dintre grupa pregătitoare şi clasa I. pe cele între 40-49 ani.7% cu vârsta cuprinsă între 20-30 ani.7%. cel al învăţătorilor. 1. cu vârsta între 30-39 ani în procent de 23. am utilizat ca metode chestionarul şi analiza de conţinut a programelor şcolare pentru învăţământul preşcolar şi clasa I. 4. Observăm că jumătate din numărul educatoarelor au gradul didactic I şi o experienţă bogată în activitatea lor. 20% cu vârsta cuprinsă între 40-49 ani şi 33.Lotul de educatoare care a participat la cercetare are vârsta cuprinsă între 20 şi 60 de ani.3 % au vechime între 21-30 ani .3% cu vârsta cuprinsă între 5060 ani.3%. 33. 6. 26. iar 30% lucrează în domeniu de peste 30 de ani. Metoda chestionarului Chestionarul constă într-o succesiune de întrebări adresate în scris subiecţilor şi la care se aşteaptă răspunsuri scrise. II.4. II.3% au vechime cuprinsă între 21-30 ani. 16. aferente domeniului Limbă şi comunicare/Limba şi literatura română şi Domeniul matematic/Matematica. Referitor la gradele didactice ale învăţătorilor. 10% au vechime în învăţământ de pănă la 10 ani.7%. iar restul de 40% au o vechime de peste 30 de ani. ceea ce denotă o bună pregătire profesională a acestora. Din cei 30 de învăţători investigaţi.3% au gradul II şi 80% au gradul didactic I. Al doilea lot de subiecţi. 13. Din totalul acestora 40% au o vechime în învăţământ de până la 10 ani.7% au vechime cuprinsă între 11-20 ani. cu vârsta cuprinsă între 20-29 ani în proporţie de 6. 23. în procent de 30% şi 40% dintre acestea au vârsta cuprinsă între 50 -60 ani. Această metodă se foloseşte în diferite etape ale cercetării şi poate fi corelată cu alte metode de cercetare psihopedagogică. În ceea ce priveşte gradul de pregătire a educatoarelor. 23. 44 . gradul didactic I.3% dintre acestea au definitivat. gradul didactic II şi 50%.

Q12. Q9. necesitatea scrierii literelor de tipar şi a cifrelor. Întrebările adresate doar învăţătorilor se referă la: modul în care valorifică informaţiile obţinute din fişa psihopedagogică pentru alegerea tipului de curriculum pentru clasa I. până la un moment dat (primele 13 întrebări). O singură întrebare a fost semi-deschisă (Q5). În construcţia chestionarului am folosit atât întrebări închise. care sunt cei mai importanţi factori care influenţează această continuitate. bipolare (Q2. la felul în care apreciază nivelul de competenţe al copiilor care au frecventat grădiniţa şi la principalele dificultăţi pe care le întâmpină copiii la intrarea în clasa I. Q10. importanţa jocului în grădiniţă şi clasa I. la care răspunsul principal este precodificat ca şi în cazul întrebărilor închise. Q11. propuneri pentru diminuarea elementelor de discontinuitate dintre cele două trepte de învăţământ şi importanţa pe care o acordă cadrele didactice fişei psihopedagogice care însoţeşte copilul la intrarea în clasa I.O6. Sintetizarea răspunsurilor ne-a permis să stabilim în ce măsură cadrele didactice conştientizează necesitatea continuităţii dintre cele două trepte de învăţământ şi care sunt preocupările lor în legătură cu acest subiect. Q16). la care subiecţii au putut răspunde liber. Q14) sau cu evantai de răspunsuri precodificate (Q1. 45 . Aşa cum am mai menţionat. Q15). Q4. Întrebările din chestionar sunt indentice pentru ambele categorii de subiecţi. felul în care apreciază continuitatea dintre grădiniţă şi şcoală. dar există posibilitatea de a motiva alegerea făcută prin adăugarea unui răspuns liber.În cadrul acestei lucrări am folosit metoda chestionarului în scopul aflării opiniei cadrelor didactice (educatoare şi învăţători) cu privire la elementele de continuitate şi discontinuitate dintre grupa pregătitoare şi clasa I şi a măsurilor ce se pot lua pentru ameliorarea discontinuităţilor. cât şi întrebări deschise (Q3. cele mai multe întrebări pentru educatoare şi învăţători sunt comune şi urmăresc identificarea următoarelor aspecte: cele mai importante competenţe pe care cadrele didactice le doresc formate la copiii care se înscriu în clasa I (în domeniul limbă şi comunicare şi matematic). Q13. importanţa colaborării dintre educatoare şi învăţători şi modalităţi eficiente de colabarare. Q7. apoi următoarele patru se adresează doar învăţătorilor. Q8.

dezvoltarea gândirii logice. Analiza şi interpretarea datelor Q1 Prima întrebare a chestionarului abordează cele mai importante aspecte pe care se focalizează educatoarele în pregătirea copiilor pentru şcoală sau pe care doresc învăţătorii să le aibă formate copiii atunci când vin în clasa I. Din cele zece variante de răspuns.4.II. aşa cum reiese din tabelul de mai jos.2. exemplificând cu activităţi de învăţare şi conţinuturi specifice. abilitatea de socializare şi capacitatea de a asculta adulţii şi de a răspunde la întrebări. în cazul educatoarelor. 46 . Este vorba despre analiza în paralel a obiectivelor cadru şi de referinţă. au fost pentru: pregătirea mâinii pentru scris. a conţinuturilor şi a activităţilor de învăţare specifice acestora. Aceste aspecte s-au regăsit în mare parte şi în opţiunile învăţătorilor. Metoda analizei de conţinut a documentelor şcolare Această metodă constă în analiza datelor pe care ni le oferă documentele şcolare. II. capacitatea de a comunica. cele mai multe opţiuni. progamele şcolare pentru învăţământul preşcolar şi clasa I. cu specificaţia că aceştia consideră mai importantă orientarea în spaţiu (70%) decât pregătirea mâinii pentru scris (50%). 5. în cazul de faţă. comune pentru chestionarele adresate educatoarelor şi învăţătorilor. în domeniul limbă şi comunicare şi matematic. Analiza a fost făcută prin raportare la obiectivele cadru şi de referinţă urmărite în învăţământul preşcolar şi în clasa I.

ceea ce ne indică faptul că învăţătorii nu doresc ca elevii să ştie să citească şi să scrie literele de tipar la intrarea în clasa I. se află capacitatea de a comunica.7% 6. de a relaţiona şi de a verbaliza adecvat ceea ce vor să comunice altora.3% 70% 56. 1. 1. care să încurajeze succesul şcolar. cel mai scăzut interes este acordat.7%) se referă la abilităţile de socializare ale copiilor care păşesc în clasa I. ceea ca denotă interesul şi importanţa pe care aceştia o atibuie capacităţii copiilor de a-şi exprima corect gândurile. nu doar în domeniul limbă şi comunicare. cu un procent de 100% la învăţători şi 80% la educatoare.1. 1.10. de către învăţători.1. capacitatea de a comunica. 1. cunoaşterii literelor şi cititului (6. în acelaşi timp.7% 26. La polul opus. diversificarea relaţiilor interumane trebuie să se continue şi în ciclul primar.3% 80% 6. educatoare învăţători Global 43. 1.7% 38. Din această cauză.7% 66. intenţiile şi trăirile emoţionale. să facă faţă noilor cerinţe educaţionale. orientarea în spaţiu. când copilul intră într-un nou colectiv. În programa pentru învăţământul preşcolar.7.3% Aşa cum reiese din tabelulde mai sus. unul din obiectivele aferente domeniului limbă şi comunicare prevede recunoaşterea literelor alfabetului şi trasarea independentă a literelor de 47 . Toate acestea sunt condiţii de bază ale desfăşurării activităţilor în grădiniţă şi premisele unui context de învăţare.7% 80% 80% 63. pregătirea copilului pentru şcoală trebuie să vizeze acest aspect prin toate domeniile de activitate. iar. 1. pregătirea mâinii pentru scris. abilităţi de socializare. scrierea literelor de tipar şi a cifrelor. Acest lucru este firesc. Un alt aspect căruia învăţătorii îi acordă un interes sporit (86.7% 76.7% 36.5.9.7% 100% 60% 48. scrierii literelor de tipar şi a cifrelor (0%).7% 0% 36.3% 68. dorinţele. 1.7% 65% 6.7%).2. dacă luăm în considerare faptul că începutul socializării copilului în grădiniţă. de către educatoare. în opţiunea cadrelor didactice implicate.6.7% 13. pe primul loc.7% 40% 86. însuşirea unor cunoştinţe. dezvoltarea gândirii logice.3% 30% 50% 6.4. cunoaşterea literelor/ cititul. capacitatea de a asculta adulţii şi a răspunde la întrebări.8.dezvoltarea vorbirii. 1. în care trebuie să se integreze şi.3% 90% 61.3. 1.

7% 100% DA Invatatori 53.7 40% 48 60% 80% 100% . cunoaşterea literelor/ cititul. 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 Q2 A doua întrebare vizează cunoaşterea de către educatoare şi învăţători a programelor şcolare pentru grădiniţă şi clasa I.7% 100% 36.3% 41. Invatatori Educatoare dezvoltarea vorbirii.3 Educatoare 0% NU 46.3% 46. educatoare 63. doar se citesc şi există riscul de a se formă deprinderi greşite care vor fi cu greu corectate în şcoală. mai ales că literele de tipar nu se scriu. de aceea unele educatoare exersează scrierea literelor de tipar şi a cifrelor. capacitatea de a comunica.3% 36. însuşirea unor cunoştinţe. dezvoltarea gândirii logice. orientarea în spaţiu. abilităţi de socializare. NU Total învăţători 53. pregătirea mâinii pentru scris.2.7% 100% 2. scrierea literelor de tipar şi a cifrelor. DA 2. După cum se observă din tabelul şi graficul de mai jos.1. însă că nu este oportun ca această activitate să se desfăşoare în grădiniţă.3 20% Global 58. Considerăm.7 63.3% dintre învăţători.3 % dintre educatoare şi 53. la această întrebare au răspuns afirmativ doar 63. capacitatea de a asculta adulţii şi a răspunde la întrebări.tipar şi a cifrelor.

educatoarele sunt apreciate de părinţii ai căror copii finalizează grupa pregătitoare şi prin prisma gradului de pregătire pentru şcoală. capacitatea de a comunica şi un vocabular bogat. în propoziţii 3.7% 10% 3. comunicarea orală 3.5. corectă.3% 10% 10% 1.3% 10% 6. Cea de-a treia opţiune diferă de la educatoare la învăţători. fond bogat de cuvinte 3. subiecţii investigaţi sunt rugaţi să enumere trei competenţe pe care le consideră necesare copiilor în domeniul limbă şi comunicare. se constată o corelare a acestora.7% 23. pentru a continua munca educatoarelor şi a evita discontinuităţile dintre cele două trepte de învăţământ care pot duce la inadaptare şcolară. exprimarea cursivă.8% . deşi diferenţa este de doar 10%. pregătirea mâinii pentru scris 3. O altă explicaţie ar putea fi aceea că. În urma analizei răspunsurilor educatoarelor şi învăţătorilor.1% 6. înv învăţători 3. ce le întăreşte convingerea că au acţionat corect în direcţia formării competenţelor necesare copiilor la şcoală şi a dorinţei de a păstra grupa pregătitoare în grădiniţă.2. achiziţia unor elemente ale scrisului 3. în condiţiile în care în noul Proiect de lege al învăţământului se prevede ca anul pregătitor să fie transferat în şcoală. a obiectivelor urmărite şi a specificului învăţării la această vârstă.3% 13.7% VP 30.Acest lucru este îngrijorător.7.0% 6.7% 0.3.7% III 6.3% 23.0% 26.3% 2.7% II 16. capacitatea de a comunica. deoarece arată dezinteresul învăţătorilor pentru cunoaşterea curriculum-lui preşcolar.1. însuşirea corectă a limbajului 3. în sensul că educatoarele consideră importantă achiziţia unor elemente ale scrisului.6. ascultarea poveştilor 49 I 46.3% 3. pe când învăţătorii preferă însuşirea corectă a limbajului. Q3 În cadrul celei de a treia întrebări.4. Pe de altă parte. povestirea după ilustraţii. în sensul că ambele categorii de cadre didactice consideră importante: exprimarea cursivă şi corectă în propoziţii.7% 3. pentru adaptarea optimă la cerinţele clasei I. este posibil ca educatoarele să manifeste un interes mai mare pentru cunoaşterea programei de clasa I datorită feedback-ului pe care îl primesc din partea părinţilor şi a învăţătorilor după începerea clasei I.7% 6.

vorbirea corectă în propoziţii.4% 7. în propoziţii 3.7% Din tabelele de mai sus reiese preocuparea cadrelor didactice pentru capacitatea copiilor de a comunica.3% 7.5% 1.7% 5.9% 6.9. să nu vorbească neîntrebaţi Non răspuns Gloglobal (cumulat) 3. achiziţia unor elemente ale scrisului 3.5% 1. capacitatea de a comunica.2% 5% 13.2% 2.7% 3.6.7% 1.3% 1. emoţiile.3% 11.10. ascultarea poveştilor 3.3% 5% 8.3% 5% 8.3% 1.7. nu doar în cele ce vizează strict domeniul limbă şi comunicare.3% 11. De aceea în grădiniţă trebuie să se pună accent pe dezvoltarea abilităţilor de comunicare.3% 8.5. să cânte 3. comunicarea orală 3.3% 6.4% 3. discriminarea fonetică 3. gândurile.3.7% 0. să recite. solicitarea copiilor de a-şi exprima trăirile.12.3% 8. O cauză a acestor probleme ar putea fi familiile cu părinţi prea ocupaţi pentru a comunica cu copiii.3% II 10% 21. lipsa ticurilor verbale 3.7% 28.11. povestirea după ilustraţii.7% III 8.3% 5% 5% 3.3% VP 31.7% 6. să cânte 3.7% 3.11. lipsa ticurilor verbale 3.8.3% 11.5% 10% 5.8.7% 3. să nu vorbească neîntrebaţi Non răspuns 3.0% 6. corectarea defectelor de pronunţie.7% 22.9. 50 .6% 10% 6.7% 3.2% 5% 6. în cadrul tuturor activităţilor desfăşurate. despărţirea în silabe 3.7% 6.2.3% 0. despărţirea în silabe 3.6% 2.3.7% 10% 1.7% 13.3% 3.1% I 53. exprimarea cursivă. discriminarea fonetică 3.3% 3. pregătirea mâinii pentru scris 3.3% 2.4. să recite.5% 23.7% 4.4% 6.7% 33. ceea ce denotă îngrijorarea acestora pentru problemele tot mai acute ale copiilor în acest domeniu.1.7% 1.12.3% 6.10. corectă. însuşirea corectă a limbajului 3. fond bogat de cuvinte 3. pentru a le corecta greşelile de pronunţie.7% 6.

pe care educatoarele le găsesc importante în acest domeniu. Dezvoltarea gândirii logice este un obiectiv ce se urmăreşte prin toate tipurile de activităţi matematice. Învăţătorii consideră că înţelegerea relaţiilor spaţiale şi orientarea în spaţiu sunt competenţe necesare copilului pentru adaptarea optimă la cerinţele clasei I.3 capacitatea de a comunica 21. aceasta fiind o deprindere necesară pentru învăţarea scris-cititului. cifră. grupă sau mulţime de obiecte şi evitarea numărării mecanice.8 0 5 10 15 20 25 30 35 Q4. ceea ce poate fi o consecinţă a faptului că în grădiniţă se pune mare accent pe verbalizarea acţiunilor efectuate de către copii în cadrul jocurilor didactice matematice. Opţiunea comună a educatoarelor şi învăţătorilor pentru formarea capacităţii de a raporta corect numărul la cantitate şi la cifră în limitele 1-10. A patra întrebare este asemănătoare cu cea anterioară şi solicită subiecţilor enumerarea a trei competenţe necesare copiilor în domeniul matematicii pentru adaptarea optimă la cerinţele clasei I. a exerciţiilor cu material individual sau a jocurilor logice. sunt: familiarizarea şi utilizarea unui limbaj matematic şi dezvoltarea gândirii logice. deoarece acestea îl ajută să se orienteze şi în pagină. în scopul formării unui limbaj matematic incipient. care prin sarcina didactică şi elementele de joc specifice sunt apreciate şi solicitate de către copii. 51 .Competente dezirabile in domeniul formarii limbajului Invatatori Educatoare 23.1 30 exprimarea cursiva 32. dar mai ales prin jocurile logice. scoate în evidenţă importanţa înţelegerii de către copii a noţiunilor matematice de: număr. Celelalte competenţe.

2. recunoaşterea cifrelor Non-răspuns I 16.1% învăţători 4.3% 6.3% 6.7% 2.4.3% 26.1.7. şi cifrele 4.8.7% 10% 6.1% 1.9.7% 6.8% 7. formarea şi utilizarea unui lbj. utilizarea unui suport intuitiv bogat 4.3% VP 12. numărarea (până la 10.7% 16.3% 20% 10% 6. raportarea nr.3% 3. rezolvarea de probleme simple 4.7% III VP 13.3% 6.8% 8.3.7% 6.7% 20% III 10% 20% 20% 20% 6. înţelegerea relaţiilor spaţiale (orientarea în spaţiu) 4.7% 3.2% 13.7% 6.3% II 6.3% 8.5.educatoare 4.1% 6.7% 6.4% 5.7% II 13.1% 6. dezvoltarea gândirii logice 4.3.8% 4.7.3% 6.3% 30.3% 30% 3.7% 25% 10% 2.1% 8. matematic 4.3% 3. raportarea nr.7% 13.4% 6.5% 2. 52 .7% 3. la cantitate (1-10) 4.4.9. înţelegerea relaţiilor spaţiale (orientarea în spaţiu) 4. şi cifrele 4.5% 13. că învăţătorii consideră înţelegerea relaţiilor spaţiale şi orientarea în spaţiu ca fiind competenţe necesare copilului pentru adaptarea optimă la cerinţele clasei I.7% 6.6.3% 6. formarea şi utilizarea unui lbj.7% 36. utilizarea unui suport intuitiv bogat 4. 100) 4.6% 9. aceasta fiind o deprindere necesară pentru învăţarea scris-cititului.7% 17.7% 13. matematic 4.5.7% 26. rezolvarea de probleme simple 4. familiarizarea cu nr. dezvoltarea gândirii logice 4.3% 23.7% 6.6% 16.3% 6.7% 6.7% 13.11. cunoaşterea figurilor geometrice 4.3% 10% 3.3% 14. familiarizarea cu nr. deoarece îl ajută să se orienteze şi în pagină.6.1.10.3% 6. cunoaşterea figurilor geometrice 4.8. la cantitate (1-10) 4.7% 3.1% 16. cunoaşterea culorilor Non-răspuns I 3.3% 3. 20.2% 1.7% 3. recunoaşterea cifrelor 4. din tabelul de mai sus.7% 6.2.9% Observăm.7% 6.

NU educatoare 30% 70% 53 învăţători 30% 70% Global 30% 70% .8 orientarea in spatiu 6. dezvoltarea gândirii logice 4.3% 15% 10.3% 3.8.2.I 10% 33.9% 3.6.7% 13. familiarizarea cu nr.3% 1. Aşa cum reiese din tabelul şi graficul de mai jos.3% 13. formarea şi utilizarea unui lbj.3% 1.3.3% 3.3% 3.7% 5% 13. cunoaşterea culorilor Non-răspuns II 10% 26.11. 100) 4. DA 5. A cincea întrebare solicită opinia subiecţilor despre învăţarea scrierii literelor de tipar şi a cifrelor la grupa pregătitoare. utilizarea unui suport intuitiv bogat 4.3% 5% 4.6 0 5 10 15 20 25 30 35 Q5. numărarea (până la 10.7% 10. şi cifrele 4. cunoaşterea figurilor geometrice 4.7% 4.5.3 formarea limbajului matematic 16.5 3. rezolvarea de probleme simple 4.7% 6.3% 8.1 dezvoltarea gandirii logice 14.3% 5% 3.1. înţelegerea relaţiilor spaţiale (orientarea în spaţiu) 4.3% 3.7% III VP 11.2.1 6.4.1% 5% 15% 9.3% 8.2% 3% 5% 8.7% 11. 5. raportarea nr.7% 8.3% 1. matematic 4.8% 15% 6.7.3% 3.8% 13.10.1 25 raportarea numerelor la cantitate 30.3% 5% 11. 20. recunoaşterea cifrelor 4.1.7% 6.9.3% 6. la cantitate (1-10) 4. la această întrebare majoritatea educatoarelor şi învăţătorilor (70%) consideră că nu este oportun a se realiza acest lucru în grădiniţă.3% 27.3% 3.3% Competente dezirabile in domeniul matematicii Invatatori Educatoare 17.

dacă se insistă intervine în cls. în consecinţă. doar se citesc. sunt prea mici.7% 3.7. se va învăţa corect srierea în şcoală şi se va evita formarea deprinderilor greşite în grădiniţă.7% 20% 23.4. depinde de capacitatea intelectuală a grupei 5. doar familiarizare. DA. este cunoscut faptul că literele de tipar nu se scriu.2.3% 26. şi anume: dacă este pregătită mâna pentru scris. pentru că este de competenţa ciclului primar.3% Motivele educatoarelor şi a învăţătorilor sunt aproximativ asemănătoare. trebuie să înveţe unitar Non-răspuns educatoare 6. nu se scriu 5. şcoală 5. poate să apară plictiseala şi indisciplina. De asemenea.7% învăţători 0% Global 3.7% 23.3% 6. I plictiseala.7% 23. care ar fi greu de corectat.1. indisciplina. literele de tipar doar se citesc.3% 10% 3.7% 3.3% 25% 26.3% 15% 0% 6.3% 20% 26.3. pentru a-i pregăti pt. Cu toate 54 .6. NU. NU. scris va învăţa corect scrierea în şcoală (de multe ori vin cu deprinderi greşite de la grădiniţă) 5. deci nu este nevoie să se înveţe scrierea lor în grădiniţă. Un alt motiv invocat în acest sens este acela că vor exista diferenţe majore între copiii care frecventează grădiniţa şi care nu o frecventează şi. diferenţe majore între copii 5.7% 26. dacă este pregătită mâna pt. NU.DA NU DA 30% NU 70% Vă rugăm motivaţi răspunsul dat: 5. NU.

7% 0% învăţători 3. pentru a oferi şanse egale la educaţie tuturor copiilor. foarte slabă educatoare 13. în special a grupei pregătitoare. ceea ce ne poate sugera ideea că subiecţii sunt constienţi că există discontinuităţi între cele două trepte de învăţămănt. majoritatea dintre educatoare şi învăţători o consideră bună .7% 6. Q6 A şasea întrebare se referă la modul în care apreciază cadrele didactice implicate în această cercetare continuitatea dintre grădiniţă şi şcoală.2.3% 70% 18. indiferent de mediul din care provin.5.7 70 60 Invatatori 63.3 50 40 30 20 10 13.7 0 0 foarte buna buna potrivita 55 slaba 0 0 foarte slaba . potrivită 6.3 % 16.3 6.4. faptul că la intrarea în şcoală unii copii ştiu să citească sau cel puţin recunosc literele.7% 20% 0% 0% Global 8. După cum se observă în tabelul de mai jos.3 20 16.1. 6. considerăm necesară frecventarea învăţământului preşcolar de către toţi copiii.3% 76.3% 3.3. putând trece mai uşor peste etapa preabecedară.7 3. foarte bună 6.acestea. Evaluarea continuitatii gradinita-scoala 80 Educatoare 76. slabă 6.3% 0% În acest context. bună 6. este considerat de către învăţători un avantaj.3 % 63. răspunsurile nu diferă foarte mult.

concordanţă între conţinuturi. ca formă de bază a activităţii procesului de învăţare.5. 7.6.7% 60% 26.7% 31. la enumerarea celor mai importanţi trei factori care influenţează acest proces în opinia cadrelor didactice. cu mult mai multe reguli şi restricţii.7% învăţători 73. coerenţa obiectivelor cadru şi de referinţă specifice grupei pregătitoare şi clasei I. 7. factori pe care îi consideră esenţiali şi învăţătorii. forme de organizare a activităţilor (asemănătoare). la lecţie. În ceea ce privesc formele de organizare. inadaptarea şcolară. referindu-se la procesul de continuitate dintre grădiniţă şi şcoală.7% 41.Q7 Întrebarea cu numărul şapte continuă ideea precedentei întrebări.4.7% 73.7% 60% 80% 70% .7% 26.7% 33.3% 20% 26. în cea mai mare parte spre: coerenţa obiectivelor cadru şi de referinţă specifice grupei pregătitoare şi clasei I. libertate. cunoaşterea particularităţilor de vârstă şi individuale ale copiilor. 7. 7. odată cu intrarea copilului în clasa I se face trecerea de la o activitate cu o anumită flexibilitate.3. 7.2.3% 36. Educatoarele s-au orientat. Din această cauză este necesar să se găsească forme de organizare a activităţii. cu specificaţia că aceştia pun accent mai mare pe concordanţa dintre conţinuturi. comune celor două trepte de învăţământ şi să se evite. 7. modalităţi de interacţiune educatorcopil.1. mult mai mare ca perioadă de desfăşurare. astfel. şi anume. 56 educatoare 66.7% 56. strategii didactice comune. durată. cunoaşterea particularităţilor de vârstă şi individuale ale copiilor şi forme asemănătoare de organizare a activităţilor.3% Global 70% 46.

2.3% 0% 0% . 57 învăţători 70% 26.3 26.5.1.7 80 particularitatile de varsta 60 Q8. oarecum importantă.7 56.3% 0% 0% 8. foarte importantă.Factori care influenteaza continuitatea gradinita-scoala 73.7 36. 8. 8.7% 3. 8. importantă.3 concordanta continuturilor strategii didactice comune interactiunea educator-copil organizarea activitatii 46.3.3 coerenta obiectivelor 66. În acest sens.7 26. 8. învăţătorii). A opta întrebare scoate în evidenţă importanţa colaborării dintre educatoare şi învăţători pentru asigurarea continuităţii grădiniţă-şcoală.7% 3.4.7 20 Invatatori Educatoare 33. puţin importantă.7 73. educatoarele şi de 70%.3% 0% 0% Global 65% 31.7% 3. educatoare 60% 36. putem spune că premisele continuităţii dintre grădiniţă şi şcoală trebuie să fie puse la nivel de politici educaţionale prin participarea cadrelor didactice cu experienţă la elaborarea curriculum-ului pentru învăţământul preşcolar şi primar. foarte puţin importantă. Ambele categorii de cadre didactice consideră foarte importantă această colaborare (în proporţie de 60%. în scopul corelării programelor şcolare şi asigurării unei unităţi de cerinţe pentru cele două trepte de învăţământ.

2% 26. utilizate în mod frecvent de către aceştia. portofoliu 58 I 26. pot oferi consultanţă părinţilor interesaţi să îşi înscrie copiii la şcoală. îi atrag spre şcoala respectivă. Preferinţa comună a educatoarelor şi învăţătorilor pentru: parteneriatele grădiniţă-şcoală şi activităţile extraşcolare comune.7% 0% 18.3 10 3.3% 6.7% 16.3% 16. cunoaşterea reciprocă a programelor 9.7 30 26.5.3% 6.3% 23.7% 13.3% 3. educatoarele pot pregăti eficient copiii pentru integrarea în clasa I şi.3% VP 17.3.7% 13. A treia modalitate eficientă utilizată de către educatoare este legată de întâlniri educatoare-învăţători în scopul cunoaşterii programelor şcolare.3% 16. asigurându-şi numărul de elevi necesar pentru funcţionarea clasei. parteneriate grădiniţă –şcoală 9. cât şi pentru învăţământul primar.3% 10% II 10% 36.8% 12.1. solicitând enumerarea a trei modalităţi eficiente de realizare a colaborării dintre educatoare şi învăţători. ne indică importanţa stabilirii unor relaţii de durată (parteneriate). activităţi extraşcolare comune 9.7% 10% 3. educatoare 9.7.7% 12.7% III 3.7 20 3. comisii metodice (pt. fişa psiho-pedagogică. iar învăţătorii îi cunosc mai bine pe viitorii elevi. metodelor) 9. Astfel. vizite şcoală-grădiniţă 9. benefice atât pentru învăţământul preşcolar. totodată.5% .7% 23.6.3 0 0 foarte importanta importanta oarecum importanta 0 putin importanta 0 0 foarte putin importanta Q9. interasistenţe.Importanta colaborarii educatoare-invatatori 70 70 Educatoare 60 Invatatori 60 50 40 36. întâlniri educatoare-învăţători 9.4.8% 4. în timp ce învăţătorii preferă interasistenţele şi vizitele reciproce. cunoaşterea programelor. Întrebarea a noua completează precedenta întrebare.3% 2.2.8% 20% 0% 13.

1.3% 1.3% II 13.7% 6. la polul opus. Cea de-a zecea întrebare din chestionar vizează importanţa pe care o acordă educatoarele şi învăţătorii jocului.7% 16.3% 13.4% 18.7% 9. Global 9.8.3% 18.7% 8.4%) şi pentru fişa psihopedagogică a copilului ce se înscrie în clasa I (2. parteneriate grădiniţă –şcoală 9.1% 3..1.7% 1. întâlniri educatoare-învăţători 9.7% 6.5.6.3% 10% III 5% 16.7% 11.4% 1.7% 40% 9. corespondenţa preşcolari-şcolari (scrisori colective) 9.5% 23.7% 10% Q10. metodelor) 9. portofoliu 9. cunoaşterea reciprocă a programelor 9.7% 3.3% 0% 0% 16.2% 20% 3.4.4% I 20% 30% 6.3% 16.3% 3. parteneriate grădiniţă –şcoală 9.3% 13.6% 0% 3.7% 1. fişa psiho-pedagogică.8.2.6% 10.3% 20% 7. cunoaşterea programelor. Nu există Non-răspuns 0% 0% 3.8% 0.3% 20% 4. se observă dezinteresul cadrelor didactice pentru cunoaşterea reciprocă a programelor şcolare (1.4% 13.9% 25. cunoaşterea programelor.3% 3.3% 10% 26.7% 24. interasistenţe. nu există Non-răspuns I 23.7% II III VP 16. vizite şcoală-grădiniţă 9.3% 30% 1.3% 3.9% După cum reiese din tabelele de mai sus.8% 6.7% 16. metodelor) 9.7.7% 13.3.3% 26.9.4. activităţi extraşcolare comune 9.5.7% 26.1% 2. vizite şcoală-grădiniţă 9.5% 3. aspecte care reies şi din răspunsurile pe care acestea le dau la întrebările cu numărul doi şi treisprezece.7. interasistenţe. ca formă de activitate desfăşurată în grădiniţă şi a jocului didactic.9% 1. comisii metodice (pt.8%).3% 0.3% 28.7% 0% 6. ca metodă folosită în cadrul lecţiilor desfăşurate în şcoală. 59 . comisii metodice (pt. activităţi extraşcolare comune 9.2.3% 13. întâlniri educatoare-învăţători 9.6.7% 20% 16.3.9.7% VP 16. corespondenţa preşcolari-şcolari (scrisori colective) Non-răspuns învăţători 9. fişa psiho-pedagogică.7% 3. portofoliu 9.

3. cei timizi devin mai activi. în proporţie de 70%. Din aceste răspunsuri reiese că învăţătorii înţeleg că jocul constituie o necesitate fundamentală pentru şcolarul mic.7% 0% Importanta jocului 80 70 80 Educatoare Invatatori 70 60 50 40 30 20 20 23. educatoare 80% 20% 0% 0% 0% 10.7% 1. mică.3% 3. 10. ştiut fiind faptul că principala formă de activitate în grădiniţă este jocul.5. potrivită. fiind un mijloc de prevenire şi înlăturare a oboselii. acordă importanţă foarte mare jocului ca metodă eficientă în cadrul lecţiilor şi 23. 10.7% 1.3% 3. mare. Învăţătorii.7% 1. 10.3% 3.2. foarte mare. Acest lucru este firesc. 10. devin interesaţi de activitatea pe care o desfăşoară. potrivită. foarte mică.5.3% importanţă mare. Prin joc copiii descoperă lumea şi îşi însuşesc cunoştinţe. 10. mică. foarte mare.4. 10. foarte mică. observăm că educatoarele consideră jocul ca având importanţă foarte mare în proporţie de 80% şi mare în proporţie de 20%.4. Prin joc copiii învaţă cu plăcere.3 10 0 3. 10.3 0 3.7% 1.educatoare 80% 20% 0% 0% 0% 10. învăţători 70% 23.1.7% 0% Din tabelul de mai sus.3. comportamente. deprinderi. 10.2.1. mare.3% 3. învăţători 70% 23. mai curajoşi.3 0 0 0 foarte mare mare 60 potrivita mica foarte mica .3% 0% Global 75% 21.3% 0% Global 75% 21.

5.2.I şi grădiniţă 11.3% 3.2% 6.3% 3. în urma restructurării acestei (2003).2% . diferite între cls. diferite între cls.0% 2. formele de organizare a activităţilor. mediul educogen 11.10. cele mai des invocate au fost: forme de organizare a activităţii diferite între clasa I şi grădiniţă şi programa şcolară prea încărcată pentru clasa I. considerăm că.9.7% 0% 3.2% 1. necontinuitatea activităţii prin joc în şcoală 11. Din multitudinea de cauze. necontinuitatea activităţii prin joc în şcoală 11. trecerea prea bruscă de la o activitate centrată pe joc.3% 6.1.3% 3.3% 0% 6. nu toţi copii frecventează grupa pregătitoare (sau grădiniţa în mod constant) 11.3% VP 12% 3.7% 3.3% 13. rigiditate. mediul educogen 61 I II 16.3% 10% 10% 10% 10% 10% 16. nerespectarea particularităţilor de vârstă 11. ceea ce conduce la o supraîncărcare a programului de lucru al micilor şcolari. dar excesul de zel al unor învăţători din şcoli considerate a fi de „elită” face să apară „concurenţa” între aceste şcoli sau clasele paralele ale aceleiaşi instituţii.I şi grădiniţă 11.7% 6. programă încărcată în clasa I 11.3% 3.7% 3.1. Răspunsurile la întrebarea numărul unsprezece relevă principalele cauze ale elementelor de discontinuitate dintre grupa pregătitoare şi clasa I.7.1% 2.7% 10% 26.2.Q11. programă încărcată în clasa I 11. .7% 20% 16.4. comunicare redusă educatoare-învăţători Non-răspuns învăţători 11. nerespectarea particularităţilor de vârstă 11.3% 6. În ceea ce priveşte programa pentru clasa I. poate determina dificultăţi în adaptarea copiilor la noile cerinţe şi poate contribui la apariţia unor comportamente de retragere în sine.7. educatoare 11.5. nefolosirea unor strategii comune 11. la una bazată pe învăţare.7% VP 2.3% 13. s-a realizat o corelare mai bună a cerinţelor acesteia cu particularităţile de vârstă ale copiilor şi cu programa activităţilor desfăşurate în grădiniţă. Într-adevăr.7% 6.1% 10% 10% 12% I 0% II 6. formele de organizare a activităţilor.6.3. nu toţi copii frecventează grupa pregătitoare (sau grădiniţa în mod constant) 11. pe care educatoarele le-au considerat importante.4.7% 0% 0% 11. necunoaşterea reciprocă a programelor şcolare 11.2% 3. necunoaşterea reciprocă a programelor şcolare 11.3% 3.3.6. rigiditate.7% 11% 11% 11% 16% 2.7% 0. severitatea.7% 6. suprapunerea unor conţinuturi 11.8. severitatea.

obiective etc.3% 1.6% 8. deoarece ei cunosc cel mai bine copiii cu care lucrează.7% 6.12. programă încărcată în clasa I 11. 11. nerespectarea particularităţilor de vârstă 11. necontinuitatea activităţii prin joc în şcoală 11.3% 36.7% 2.1% 13. suprapunerea unor conţinuturi 11. programa activităţilor desfăşurate în grădiniţă.7% 5% 3. mediul educogen 11.7% 8.3% 0% 30% 3.3% 1.0% 0% 6. formele de organizare a activităţilor.3% 23.3% 0% 1. severitatea. nefolosirea unor strategii comune 11.7% 11% 6.9% 7. Aprecierea discontinuităţilor dintre grădiniţă şi şcoală este greu de făcut de către învăţători. decât în procent de 50% (vezi răspunsul la întrebarea numărul doi).9.1% 22.7% 11.3.3% 11.7% 0% 13.11. calificativele Non-răspuns 3.10. discordanţa şi discontinuitatea între programele şcolare.10.11.1.3% 13.I şi grădiniţă 11.3% 6.2% 1. dincolo de politicile educaţionale stabilite la aceste nivele.3% 3.2% 3.3% II 5% VP 7. practicienii de la catedră sunt cei mai în măsură să înlăture neajunsurile legate de trecerea de la o treaptă de învăţământ la alta.2% 2.3% 3.3% 13.2. nefolosirea unor strategii comune 11.3% 2.2% 1.9.2% 20.8. în condiţiile în care aceştia nu cunosc. durata procesului educativ 11.7.7% 13.11.3% 3. învăţătorii consideră că principalele două cauze ale discontinuităţilor sunt: comunicarea redusă dintre educatoare şi învăţători şi discontinuitatea (discordanţa) dintre programele şcolare.1% 10% .7% 21.6% 16% 1.8.7% 6.5.3% 3.7% 5.6. necunoaşterea reciprocă a programelor şcolare 11.3% 0% 3.8% 2. comunicare redusă educatoare-învăţători 11.14. discordanţa şi discontinuitatea între programele şcolare. 62 I 8.4.7% 5% 20% 1. Lipsa de comunicare dintre educatoare şi învăţători poate genera discontinuităţi între grădiniţă şi şcoală şi de aceea. nu toţi copii frecventează grupa pregătitoare (sau grădiniţa în mod constant) 11.1% Pe de altă parte. comunicare redusă educatoare-învăţători 11. obiective etc.13. Global 11. diferite între cls. durata procesului educativ 11. suprapunerea unor conţinuturi 11. inexistenţa activităţilor comune (incluse în curriculă) 11.2% 0% 3. îi înţeleg şi le ştiu nevoile. rigiditate.12.3% 0% 6.

2% 6. participarea educatorilor şi învăţătorilor la întocmirea curricula pentru grădiniţă şi clasa I 12. folosirea unor forme organizaţionale comune 12.7% 3.8% 5.7% 6. Răspunsurile relevă propuneri comune ale celor două categorii de cadre didactice. educatoare 12. studierea reciprocă a programelor şcolare.8% 24.11. interacţiune educat+înv+părinţi 12. mai puţine teme pt. în grădiniţă să nu se preia din sarcinile şcolii 12. dar demne de luat în consideraţie. cunoaşterea caracteristicilor copiilor (5-7 ani şi 7-8 ani) 12. colaborare. referindu-se la elaborarea unor propuneri pentru diminuarea discontinuităţilor dintre grădiniţă şi clasa I.8.5. parteneriate grădiniţă-şcoală.5% 10% 0% 6. Educatoarele mai propun şi activităţi didactice comune.7% 10% 6.7% 2. accent pus pe evoluţia copilului şi nu pe performanţa şcolară în clasa I sau obligativitatea frecventării grupei pregătitoare de către toţi copiii.4% 4. referindu-se la o mai bună colaborare.3% VP 2. comunicare şi interacţiune între educatoare şi învăţători.4% 10% 3.0% 0% 6.7% 13. apar şi sugestii de genul: mai puţine teme pentru acasă în clasa I.7% 15. iar învăţătorii. inexistenţa activităţilor comune (incluse în curriculă) 11.2% 10. În proporţie mai mică. participarea educatoarelor şi învăţătorilor la întocmirea curricula pentru grădiniţă şi şcoală. accent pe evoluţia copilului şi nu pe performanţa şcolară (cls I – rol de adaptare) 12.7% 10% 26.3% 3. cls. parteneriate 12.14.4.6% 11.13.7% 33.7. Întrebarea cu numărul doisprezece are legătură cu întrebarea anterioară.3% II 0% 3.9.7% 0.3% 1.3% 10% 7. calificativele Non-răspuns 0% 3.4% 7.3% 26. studierea reciprocă a programelor şcolare 12.6. activităţi didactice comune.3% 13. I 12.7% 26.1% 0% 1.3. comunicare.3% 6.1.7% 17% Q12.10 diminuarea discrepanţelor între obiectivele cadru şi dintre programe Non-răspuns 63 I 3.6% .2.

studierea reciprocă a programelor şcolare 12.3% 1.2.5% 10% 10% 10% 3.10 diminuarea discrepanţelor între obiectivele cadru şi dintre programe 12.7% 1.14. participarea educatorilor şi învăţătorilor la întocmirea curricula 12. I 12.11. folosirea unor forme organizaţionale comune 12. activităţi didactice comune.1% 18% 30% .7% 1.4. folosirea unor forme organizaţionale comune 12.9.3% 3.12. accent pe evoluţia copilului şi nu pe performanţa şcolară (cls I – rol de adaptare) 12. interacţiune educat+înv+părinţi 12.7% 1.5.7. comunicare.7% 0% 26.7% 7.2% 2.2.13.7.8% 5% 26% 5% 5% 1.7% 5% 16. parteneriate 12. obligativitatea grupei pregătitoare Non-răspuns I 10% II 3.6.2% 26.1% 5% 8.5.2% 20% Global 12. comunicare.7% 6.4.1% 1.2% 3.7% 1.12.7% 64 II 0% 3. colaborare.7% 6.3% 26. învăţarea literelor şi cifrelor la grupa pregătitoare 12.9% 5% 10% 5% 8. obligativitatea grupei pregătitoare Non-răspuns I 1.7% 11.1% 2. introducerea la clasa I a „dezvoltării vorbirii” şi „audiere de poveşti” 12. în grădiniţă să nu se preia din sarcinile şcolii 12.1.7% 0% 4. accent pe evoluţia copilului şi nu pe performanţa şcolară (cls I – rol de adaptare) 12.3% 3. cls.3% 0% 0% 33.3% 5% 30% 21.3% 0% 2.14.3% 2.7% 6. activităţi didactice comune.8.9.7% 11.3% 1. interacţiune educat+înv+părinţi 12.3. înscrierea la şcoală doar a copiilor pregătiţi psihic (maturi) 12. cunoaşterea caracteristicilor copiilor (5-7 ani şi 7-8 ani) 12.3% 3.9% 3. învăţarea literelor şi cifrelor la grupa pregătitoare 12.7% 16. înscrierea la şcoală doar a copiilor pregătiţi psihic (maturi) 12.7% 1. mai puţine teme pt.8% 11.6.8% 3.3% 3.15 8. studierea reciprocă a programelor 12.3% VP 7. parteneriate 12. colaborare.13.3% VP 1.7% 11% 7.11.1% 1.3% 13.3% 13.10 diminuarea discrepanţelor între obiectivele cadru şi dintre programe 12. participarea educatorilor şi învăţătorilor la întocmirea curricula 12.3% 3. introducerea la clasa I a „dezvoltării vorbirii” şi „audiere de poveşti” 12.7% 1.învăţători 12.7% 5% 3.

7%). în aceeaşi proporţie. Din această cauză nu sunt consemnate toate problemele copiilor şi ca atare.3% se află într-o oarecare concordanţă cu cel dat la întrebarea anterioară.3%. DA 14. Ultima întrebare. foarte mare.3. Cunoaşterea copiilor preşcolari.Q13. În cazul învăţătorilor. mică. potrivită. jumătate dintre educatoare acordă importanţă mare acestei fişe şi doar 23. Răspunsul afirmativ. fişa nu reprezintă pentru invăţători un document prea relevant.7% Global 30% 43. importanţă foarte mare. educatoare 23. 14. prin intermediul părinţilor. 13. în procente egale (36. Răspunsurile sunt oarecum de aşteptat. se referă la importanţa acordată de către aceştia fişei psihopedagogice întocmite de către educatoare la plecarea copiilor din grupa pregătitoare. 13.3% 18.3% 50% 20% 3. 13.7% 65 . adresându-se doar învăţătorilor şi referindu-se la valorificarea de către aceştia a fişei psihopedagogice. Conform tabelului de mai jos. care au posibilitatea de a o citi. prin care să cunoască copiii. NU 73.3% 3.2.4. unde. mare.7% 36. lipsind multe amănunte care pot fi totuşi relevante pentru viitoarea activitate cu aceşti copii. dacă ţinem seama de modalitatea de transmitere a fişelor psihopedagogice către şcoală.7% 16. uşurează învăţătorilor sarcina de a stabili tipul de curriculum pentru care optează în clasa I: extins sau aprofundat. în alegerea tipului de curriculum pentru clasa I.7% 3. prin vizite ale învăţătorilor în grădiniţă sau ale copiilor la şcoală şi prin valorificarea datelor înscrise în fişa psihopedagogică de către educatoare. Întrebarea cu numărul paisprezece are legătură cu precedenta. 13. răspunsurile relevă importanţa foarte mare şi mare a acestor fişe.3% 6.3% 3.3% învăţători 36.3% 5% Q14. comună pentru educatoare şi învăţători. 13. au afirmat că acordă importanţă foarte mare şi mare fişei psihopedagogice. dat în proporţie de 73.1.5.1. La aceasta contribuie şi caracterul prea general al fişei psihopedagogice. foarte mică.2.3% 26.

de concentrare a atenţiei.3% 0% 0% 0% Evaluarea nivelului de com petente al copiilor care au frecventat gradinita 66. 15. foarte ridicat.7 60 50 40 30 20 13.6%. 15. 15. Acest lucru trebuie să se realizeze. ca fiind foarte ridicat. Tabelul şi graficul de mai jos indică răspunsurile cadrelor didactice care. 15. nu prin preluarea sarcinilor şcolii. potrivit.3 20 10 0 0 0 foarte ridicat ridicat potrivit 66 scazut foarte scazut . capacitate de analiză.4. scăzut. în proporţie de 66.3.DA NU NU 27% DA 73% Q15 A cinsprezecea întrebare este adresată tot învăţătorilor şi doreşte să stabilească modul în care aceştia apreciază nivelul de competenţe al copiilor care au frecventat grădiniţa. capacitate de a-şi inhiba impulsurile şi de a-şi regla trebuinţele.5. ridicat.2.7% 13. în vederea pregătirii copiilor pentru şcoală. apreciază acest nivel la competenţelor ca fiind ridicat şi doar în procent de 20%.1. ci urmărind pregătirea copiilor pentru a avea rezistenţă la efort. foarte scăzut. 15. persevernţă. Răspunsul poate fi un semnal adresat educatoarelor pentru a desfăşura o activitate mai eficientă în grădiniţă. Non-răspuns 70 20% 66.

de urmărire a unui mesaj. trecerea bruscă de la un climat bazat.7% 17.5% 0% 7.3% 6.7% 3. pe activităţi libere.3% 16.2% 3.8% . poate duce la apariţia unor dificultăţi de adaptare a copiilor la regimul şcolar.7% 6. responsabilizare prea ridicată. bazat pe disciplină. educatoare şi părinţi. pe care copiii să le respecte şi . ocazie cu care fiecare copil este încurajat să vorbească despre întâmplări petrecute în ziua precedentă sau despre o anumită temă.7% 3. în mare parte. Aceste rguli trebuie să fie stabilite prin acord comun între copii.8% 0% 13.7% III 10% VP 12. la un climat directiv.5. În acest sens a fost introdusă Întâlnirea de dimineaţă. Ultima întrebare a chestionarului adresat învăţătorilor se referă la principalele dificultăţi de adaptare pe care le întâmpină copiii la intrarea în clasa I. să le interiorizeze.8. dificultăţi de exprimare orală în propoziţii. pentru a asigura o unitate de cerinţe la nivelul familiei şi a grădiniţei.3% 0% 6.3% 3. Într-adevăr. necesitatea unei capacităţi mai mari de abstractizare 16. învăţători 16. cele mai frecvente fac referire la: indisciplină. program foarte riguros (suprasolicitare) 16. durata orelor 16. se impune o mai mare preocupare din partea educatoarelor pentru încurajarea vorbirii copiilor în diverse ocazii prilejuite de activităţile libere şi de dezvoltare personală.Q16.2. lipsa deprinderilor de gestionare a obiectelor proprii 16.7% II 6. dificultăţi de adaptare la noul colectiv. Dintr-o varietate de răspunsuri.3. neatenţia (mai ales dacă ştiu literele de tipar) 16.3% 2.7% 0% 10% 6.4.8% 2. diminuarea prezenţei jocului 67 I 16. Pe de altă parte. relaţii afective între educatoare şi copii.10. În ceea ce priveşte dificultăţile de exprimare orală.3% 3.7% 3.8% 0% 1.7% 23.3% 0% 10% 3. necunoaşterea noilor reguli de comportament. temele pentru acasă 16. indisciplina 16. dependenţa de părinţi 16. joc. lipsa prietenilor de la grădiniţă.3% 4. nu doar prin cele ce vizează domeniile experenţiale. în timp.6. dificultăţi de adaptare la noul colectiv 16. care solicită îndeplinirea cu regularitate a sarcinilor de învăţare. lipsa prietenilor de la grădiniţă.3% 3.3% 6.3% 2. considerăm că este necesară o mai mare preocupare a educatoarelor pentru stabilirea unor reguli clare de comportament la nivelul grupei. necunoaşterea noilor reguli de comportament.3% 0% 13.7.3% 3.1.8% 7.9. consemnate în tabelul de mai jos.

şanse egale.7% 3. tabelul nr. dificultăţi de asociere numere – cantităţi. modificarea programului (schimbarea orelor de odihnă) 16.14. 1. vorbire în propoziţii. dificultăţi de exprimare orală. atât în grădiniţă cât şi în şcoală. expresivă.2.3% 3.3. În vederea realizării analizei de conţinut a progamelor şcolare pentru grădiniţă şi clasa I.3% 40% 21. Aşa cum reiese din tabelul nr. Analiza de conţinut a programelor pentru grupa pregătitoare şi clasa I II. utilizând structuri lingvistice complexe.I. în contexte cât mai variate. indiferent de mediu sau unitatea preşcolară din care provine. Drumul parcurs de copil în lumea limbajului în grădiniţă este o etapă de dezvoltare care îi conferă acestuia .12.2 (cap.3% 3. I. Domeniul Limbă şi comunicare / Limba şi literatura română .2. De asemenea. vizează educarea comunicării orale şi educarea comunicării scrise. grupate în jurul obiectivelor urmărite la grupa pregătitoare şi clasa I.3.9% 0% 3. într-o manieră corectă. mulţimi 16.) cuprinde principalele activităţi de învăţare şi repere de conţinut privind cele două direcţii de formare.11. urmărirea unui mesaj 16.1 (cap.) obiectivele cadru şi de referinţă urmărite în grădiniţă şi clasa I. cursivă. lucrul independent după cerinţe stricte Non-răspuns 6.3% 23. Comparând obiectivele urmărite în cele două trepte de învăţământ şi raportându-le la conţinuturile şi activităţile de învăţare specifice lor. putem spune că. ne vom raporta la obiectivele cadru şi de referinţă urmărite la cele două 68 .3% 6.13. în domeniul Limbă şi comunicare/ Limba şi literatura română. în şcoală.1% 13.3% 0% 1.didactic 16. 6.3% 5% 13.3% 0% 1.1% 0% 3.7% 8.1% II. se urmăreşte dezvoltarea capacităţii de exprimare a gândurilor în limbaj verbal şi nonverbal. 6.

exemplificând cu activităţi de învăţare specifice. şi anume faptul că nu toţi copiii frecventează grădiniţa şi nu beneficiază de aceeaşi pregătire pentru şcoală. acest lucru este 69 . Programa activităţilor instructiveducative în grădiniţa de copii şi Curriculum-ul pentru învăţământul preşcolar (2008). nu au beneficiat de o pregătire corespunzătoare la grădiniţă. învăţând să le traseze (O4. în cea mai mare parte. cât şi în clasa I. doar se citesc şi copilul va fi derutat în clasa I. putem spune că scrierea literelor de tipar nu este oportună în grădiniţă. -recunoaşte şi identifică după formă literele şi cifrele şi le denumeşte.). -cunoaşte semnificaţia semnelor de punctuaţie. ca atare. preocupare pentru dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral (O1). -trasează independent litere şi cifre în cadrul unor jocuri didactice sau alte activităţi de învăţare. dar aducând şi argumentul insuficientei dezvoltări ai muşchilor mici ai mâinii. Din aceste obiective cadru derivă o serie de obiective de referinţă care. înţelegerea unor convenţii ale scrisului. însă. Există. şi unele suprapuneri care se datorează faptului că nu toţi copiii ce se înscriu în clasa I au frecventat grupa pregătitoare şi. să înţeleagă semnificaţia cuvintelor. de exprimare verbală corectă (O2) şi de receptare a mesajului scris (O3). Aceste obiective sunt urmate de exemple de comportamente. se aseamănă şi se completează. Astfel. De aceea învăţarea propriu-zisă a scris-cititului trebuie să rămână preocuparea şcolii. Desigur. literelor şi cifrelor. recunoaşterii cuvântului scris. Luând în considerare motivul invocat mai sus. Pe de altă parte. mai ales că literele de tipar nu se scriu. precum: -asociază treptat sunetul cu litera corespondentă şi trasează litere sau cuvinte după un model dat sau peste modelul punctat. sunt foarte mulţi copii care cunosc literele de tipar. achiziţiei unor elemente ale scrierii: trasarea semnelor grafice pregătitoare. -trasează peste modelul punctat al literei de tipar sau cifrei. unii citesc chiar.12).6. în sensul înţelegerii semnificaţiei şi utilităţii acestor activităţi. astfel. atât la grădiniţă. Întâlnim. conţin obiective care preiau din sarcinile şcolii.nivele. Ceea ce trebuie să îşi propună educatoarele să realizeze în grădiniţă este pregătirea scris-cititului. la capitolul educării comunicării scrise apar ca obiective de referinţă: să recunoască literele alfabetului şi alte convenţii ale limbajului scris (O4. când va învăţa să scrie literele de mână. în cadrul domeniului Limbă şi comunicare.

70 . observăm că există coerenţă şi continuitate în formularea lor pentru cele două trepte de învăţământ. mai greu de învăţat ca şi cititul.firesc datorită afluenţei informaţionale scrise (cărţi. -utilizeză limbajul oral şi cel corporal în transmiterea unor idei şi sentimente. -reţine expresii ritmate şi rimate. -salută şi ştie să se prezinte. -jocuri de rol de tipul vorbitor-ascultător pentru formarea comportamentului de ascultător activ. întâmplări cunoscute. -activităţi de exprimare a propriilor păreri în legătură cu fapte. dramatizări. Dacă analizăm comparativ obiectivele de referinţă aferente obiectivului cadru ce urmăreşte dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral a copiilor preşcolari şi şcolari mici. învăţător-elev. să-şi personalizeze lucrările cu iniţialele numelui sau chiar cu prenumele întreg. sau la nivelul clasei I: -exerciţii de dialog cu persoane diferite (folosirea formulelor de adresare. Dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii limbajului oral se poate realiza la grupa pregătitoare prin următoarele activităţi de învăţare: -ascultă şi reacţionează adecvat la poveşti. -dialoguri pe teme diferite. poezii. jocuri de rol. recită poezii respectând intonaţia. TV. glume. desfăşurate la nivelul grupei pregătitoare: -participă la discuţii cu colegii şi educatoarea. presupunând un efort fizic şi o motivaţie optimă în depăşirea efortului. presă. -transmite şi primeşte mesaje . salut. calculatoare etc). îndeplineşte instrucţiuni simple. -exerciţii de ascultare a dialogurilor elev-elev. ghicitori. Aceştia vor fi încurajaţi să citească cuvinte scurte. pauza. Acest lucru reiese şi din exemplele de activităţi de învăţare asemănătoare. ritmul. -se exprimă coerent pentru a se face înţeles. -întreabă şi răspunde la întrebări. prezentare). dar srisul este o activitate mai complexă. -demonstrează întelegerea textului prin repovestiri. desene. pe teme familiare copiilor.

cât şi pe tot parcursul clasei I. numească sau marcheze grafic sunetul iniţial. rime. Exemplele de comportament. -să înţeleagă felul în care propoziţiile sunt alcătuite din cuvinte. din interiorul unei silabe sau a unui cuvânt. repovestiri. silabă şi sunet sunt abstracte pentru copiii de 6-7 ani. iar silabele din sunete. -recitări. -compune cuvinte pornind de la o silabă dată. aferente acestor obiective precizează că preşcolarul de grupă pregătitoare trebuie : -să pronunţe corect (relativ) sunetele limbii române.1) şi să distingă cuvintele dintr-o propoziţie dată. pe baza unor imagini prezentate.3). Formarea capacităţii de comunicare orală. acelaşi aspect este urmărit atât în perioada preabecedară. La şcoală. final. În acest sens. dar şi în clasa I. Observăm din aceste exemple că metoda fonetică este folosită la grupa pregătitoare. ghicitori. de aceea. pe de altă parte. -distinge sunetul iniţial. ceea ce ar putea fi interpretat ca o suprapunere în cadrul celor două programe de învăţământ. -povestirea unor întâmplări personale ale copiilor. silabele dintr-un cuvânt şi sunetele dintr-o silabă (O1. dar şi pregătirea scris-cititului. atât la grupa pregătitoare. pentru a le întelege şi 71 . -să recunoască. cuvintele din silabe. noţiunile de propoziţie. nu toţi copiii frecventează grupa pregătitoare şi. continuând în clasa I cu: -exerciţii de recunoaştere a unor momente din textul audiat. -să lege sunetul de litera de corespondenţă cu ajutor acordat sau din proprie iniţiativă. final sau din interiorul cuvântului pronunţat oral.-crează structuri verbale. dar. obiectivele urmărite în grădiniţă şi în clasa I sunt: să distingă sunetele ce compun cuvintele şi să le pronunţe corect (O2. are în vedere aspectul fonetic. cuvânt. prin următoarele activităţi de învăţare: -delimitează cuvinte în enunţuri stabilind poziţia lor în propoziţie. aşa cum am mai precizat. dramatizări. poveşti. cât şi la şcoală. -asociază sunetul cu litera (grup de litere-sunet). mici dramatizări. -desparte cuvintele în silabe şi identifică poziţia silabelor în cuvănt.

Aceste obiective sunt însoţite de următoarele exemple de comportamente: -utilizeză. -leagă cuvântul oral de imagine şi de cuvântul scris alăturat (format din cel mult trei litere). Când?. obiectivele de referinţă aferente acestui obiectiv cadru au puncte comune până la un anumit moment: 72 . să reacţioneze la acestea (O1.2). -alcătuieşte propoziţii simple şi dezvoltate (despre obiecte şi fiinţe familiare. structuri sintactice corecte. cât şi în şcoală. Unde?. educarea unei exprimări corecte din punct de vedere lexical se poate realiza prin: -jocuri de punere în corespondenţă a unui cuvânt auzit cu imaginea corespunzătoare. atât în grădiniţă. să formuleze clar şi corect enunţuri verbale potrivite unor situaţii date (O2. Ce înseamnă?. la nivelul grădiniţei. personaje din poveşti. aspecte din viaţa socială etc). -exerciţii de utilizare a cuvintelor noi în contexte adecvate. -pune şi răspunde la întrebări de tipul: De ce?.2). Putem sesiza şi în acest caz preocupări comune pentru formarea unei exprimări clare. iar în şcoală: să sesizeze intuitiv corectitudinea unei propoziţii ascultate (O1. -jocuri didactice de sinonimie. să utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical (O2. omonime. În procesul comunicării scrise. copiii învaţă cu plăcere şi reţin mai uşor aceste noţiuni. prin intermediul jocurilor didactice. în grădiniţă. omonimie. În clasa I. se urmăreşte dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scris. diminutive. la nivelul ambelor trepte de învăţământ. precum: să înţeleagă şi să transmită mesaje simple. În plus.însuşi este necesar exerciţiul repetat. înţelegând că acestea sunt nume ale obiectelor. -exerciţii de schimbare a sensului unui cuvânt prin modificarea unui sunet sau a unei silabe. Aspectul sintactic presupune urmărirea. corecte şi coerente.2). în comunicare. antonimie. a unor obiective de referinţă. antonime. Aspectul lexical al comunicării în grădiniţă are în vedere următoarele exemple de comportamente: -învaţă cuvinte noi şi le utilizează în cadrul jocurilor şi a activităţilor de învăţare. -utilizează treptat sinonime. -manifestă iniţiativă în comunicarea orală şi interes pentru semnificaţia cuvintelor.2).

-exerciţii de încadrare corectă în pagină a textului (dată. Din această cauză. să contribuie la “scrieri” colective. -să găsească ideia unui text. -exerciţii de folosire a punctului. autor etc). Dacă în grupa pregătitoare se urmăreşte pregătirea scris-cititului. semnului întrebării şi a scrierii cu majusculă. pagini. cuvintelor şi propoziţiilor. 2. să cunoască elementele importante ale unei cărţi (copertă. -dictări de cuvinte şi propoziţii etc. titlu. Astfel. -exerciţii de apreciere corectă a spaţiului dintre cuvinte. obiectiv reluat şi în perioada preabecedară cu scopul fixării deprinderilor cu care copiii vin în şcoală. Scopul final al studierii matematicii ca disciplină şcolară nu este doar acela de a rezolva problemele din manuale. punctele de vedere. să împrumute cărţi şi să le aşeze la loc. De asemenea. II. intenţiile. -să manifeste interes pentru citit. urmărind indiciile oferite de imagini. ci de a rezolva problemele care apar de-a lungul întregii vieţi. reviste. atât în sala de grupă. -să înţeleagă că tipăritura (scrisul) are semnificaţie. alineat). ziare. 6. Domeniul matematic/ Matematică În ceea ce priveşte domeniul învăţării matematicii în grădiniţă şi în clasa I. pentru cărţi: să ştie să manipuleze o carte. însemne create de copii cu ajutorul semnelor grafice învăţate. cât şi în sala de clasă trebuie să existe cărţi. în continuare dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă (O4) este un obiectiv ce poate fi realizat prin următoarele activităţi de învăţare: -exerciţii de scriere a literelor. să discute despre cărţi. apelând din nou la analiza de conţinut a celor două programe şcolare. în noul Curriculum pentru învăţământul preşcolar 73 . Organizarea de activităţi în direcţia finalităţilor mai sus amintite este la fel de importantă ca şi crearea unui mediu care să stimuleze şi să motiveze copiii în direcţia achiziţiei competenţelor de comunicare. copiii trebuie să aibă prilejul să îşi comunice gândurile. indicatoare. vom încerca să stabilim în ce măsură există coerenţă şi continuitate între cele două trepte de învăţământ.-să recunoască existenţa scrisului oriunde este întâlnit. să respecte direcţia de citire etc. silabelor. în cadrul activităţilor şi lecţiilor desfăşurate.

I. putem observa că sunt reluate obiective de referinţă specifice învăţământului preşcolar ce vizează: formarea de mulţimi de obiecte (sau reprezentări ale acestora) după diverse criterii. şi anume: -să înţeleagă sistemul zecimal de formare a numerelor (din zeci şi unităţi). compararea şi ordonarea lor. continuarea unor modele repetitive reprezentate prin obiecte. -să scrie. Aceste finalităţi se regăsesc într-o oarecare măsură şi în programa pentru clasa I. îşi găseşte corespondenţi în obiectivele 2 şi 3 urmărite în 74 . desene sau numere. culoare. întrebuinţând un vocabular dezvoltat. putem analiza conţinutul programelor şcolare referitoare la domeniul matematic. revizuită (2003). grosime etc). 3 şi 4 (cap. să citească.(2008) se prevede abordarea domeniului matematic prin intermediul experienţelor practice. cifre. apar şi finalităţi specifice clasei I. în primul rând. operaţii cu grupe de obiecte. mai exact: obiectivele cadru şi de referinţă. evitându-se achiziţia masivă de informaţii matematice sau utilizarea mecanică a unor algoritmi pentru rezolvarea de probleme. înţelegerea relaţiilor spaţiale relative ale obiectelor în spaţiu. unităţi de măsură. să compare şi să ordoneze numerele naturale de la 0 la 100. ordonarea unor obiecte după dimensiune sau masa lor. mulţimi. dezvoltarea operaţiilor intelectuale prematematice.. serieri de obiecte pe bază unor criterii. Cel de-al doilea obiectiv cadru urmărit la grădiniţă se referă la dezvoltarea capacităţii de a înţelege şi utiliza numere. de dezvoltare a unor raţionamente logice. activităţile de învăţare şi conţinuturile specifice grădiniţei şi clasei I. construirea de grupe. de înţelegere a timpului şi a spaţiului. aduce schimbări care urmăresc dezvoltarea capacităţilor de calcul matematic. Urmărind tabelele cu nr. obiectiv cadru din care derivă o serie de obiective de referinţă legate de: recunoaşterea şi denumirea unor obiecte.2.). prin jocuri dirijate cu materiale sau prin simularea de cumpărături în magazine. vom analiza elementele de continuitate dintre cele două programe raportându-ne la obiectivele cadru şi de referinţă şi exemplificând cu activităţi de învăţare specifice. Programa şcolară pentru matematică (clasa I). În grădiniţă se urmăreşte. mărime. Totodată. Astfel. aprecierea cantităţii global sau prin punere în corespondenţă (formare de perechi). La fel ca şi în cazul domeniului Limbă şi comunicare. De asemenea.3. unite sub forma obiectivului cadru ce urmăreşte cunoaşterea şi utilizarea conceptelor specifice matematicii. prin comparări succesive. pe baza unor însuşiri comune (formă.

formularea şi rezolvarea de exerciţii şi probleme cu numere de la 0 la 30. desene sau numere. cunoaşterea locului numerelor (cifrelor) în şirul numeric 1-10 şi a vecinilor acestora. descompunerea şi compunerea numerelor mai mici ca 30 (100) în sumă sau diferenţă. în limitele 110. beţisoare. după criterii date. Obiectivele de referinţă subordonate acestor obiective cadru vizează: -la grădiniţă: număratul în limitele 1-10 (chiar 20). palma. 75 . schimbarea numerelor într-o problemă dată. măsurarea timpului şi a valorii unor obiecte cu ajutorul banilor. măsurarea lungimii. lăţimii. Dezvoltarea capacităţii de recunoaştere. înţelegerea semnificaţiei adunării şi scăderii prin aplicarea acestor cunoştinţe în viaţa cotidiană. creioane etc). aranjare în tablouri după diferite criterii). la care se adaugă altele specifice: efectuarea de operaţii de adunare şi scădere în concentrul 0-30 (0-100). . utilizarea corectă a unui limbaj matematic adecvat operaţiilor efectuate. care impun: dezvoltarea capacităţii de explorare/investigare şi rezolvare de probleme şi formarea capacităţii de a comunica utilizţnd limbajul matematic. să sorteze şi să clasifice obiecte date sau desene. la nivelul învăţământului preşcolar în următoarele obiective de referinţă: -să recunoască (în mediul ambiant). să construiască şi să utilizeze formele geometrice de cerc. Acestui obiectiv îi corespund următoarele activităţi de învăţare: -exerciţii de observare şi descriere verbală empirică a figurilor geometrice cunoscute. -să efectueze operaţii şi deducţii logice în cadrul jocurilor cu piese geometrice (ordonare. cunoaşterea cifrelor. identificarea poziţiei unui obiect într-un şir. transformarea problemelor.2 şi anume: să recunoască forme plane. construire şi utilizare a formelor geometrice se concretizează. utilizând unităţi de măsură nestandardizate (pasul. raportarea corectă a numărului la cantitate şi la cifră. operaţii de adunare şi scădere cu 1-2 unităţi. utilizând numeralul ordinal. cu păstrarea tematicii.clasa I. păstrând numerele neschimbate. înălţimii. utilizarea adecvată a limbajului matematic în situaţii cotidiene etc. în cadrul jocurilor logice. folosind obiecte. clasificare. denumire. În clasa I. să denumească.la clasa I se reiau în mare parte aceste aspecte. pătrat. triunghi. acest aspect este urmărit prin obiectivul O2. rezolvarea de probleme care presupun o singură operaţie din cele învăţate. dreptunghi. fără trecere peste ordin. masei unor obiecte.

cu ajutorul jocurilor logice. putem spune că. -sortarea şi clasificarea pieselor geometrice după criterii date sau identificate prin observare. Totodată. dar credem că aceste activităţi s-ar putea desfăşura mult mai eficient în şcoală. -cunoaşterea semnificaţiei semnelor de punctuaţie. -scrierea cifrelor. În concluzie. Aceste jocuri se fundamentează pe teoria mulţimilor şi logică şi sunt considerate bază necesară asimilării ulterioare a noţiunilor matematice. există coerenţă şi continuitate între obiectivele urmărite şi activităţile de învăţare ce se desfăşoară la nivelul grupei pregătitoare şi clasa I în domeniul Limbă şi comunicare/ Limba şi literatură română. Putem observa coerenţa obiectivelor şi activităţilor de învăţare dedicate formelor geometrice. -să conştientizeze utilitatea matematicii în viaţa cotidiană. -recunoaşterea formei feţelor unor corpuri.-identificarea formelor plane în modele simulate şi în natură. în general. care au un succes deosebit la grădiniţă. concretizându-se în următoarele obiective de referinţă: -să manifeste o atitudine pozitivă şi disponibilitate faţă de utilizarea numerelor. copiii vor sesiza situaţiile în care memorarea sau utilizarea unui număr este utilă (număr de telefon. De aceea considerăm că este mult mai important ca în grădiniţă să se pună accent pe 76 . dar există şi unele discordanţe care constau în introducerea în Programa activităţilor instructive-educative din grădiniţă a unor cerinţe care încalcă principiul respectării particularităţilor de vârstă ale copiilor preşcolari. legate de scrierea literelor şi a cifrelor. număr de mijloc de transport etc) sau vor face exerciţii de numărare a frecvenţei cu care apar numerele într-un text. Acestor discrepanţe. Pentru realizarea acestui obiectiv. lăsându-se la aprecierea educatoarelor acest aspect important de pregătire a mâinii pentru scris. Ultimul obiectiv cadru se referă la dezvoltarea interesului şi motivaţiei pentru studiul şi aplicarea matematicii în contexte variate. jocurile logice sunt foarte îndrăgite de copii. li se adaugă şi eliminarea din planul de învăţământ a activităţilor de antrenament grafic. precizarea criterilor utilizate. şi anume: -cunoaşterea literelor de tipar şi trasarea lor după contur şi în mod liber. -citirea unor cuvinte simple.

-pentru a asigura continuitatea la nivelul formelor de organizare a activităţilor în grădiniţă şi şcoală. Totodată. direcţia de scriere (de la stânga la dreapta şi de sus în jos). cifră. să se păstreze acest mod de lucru. facem câteva recomandări: -în cadrul activităţilor matematice desfăşurate în grădiniţă. La toate acestea putem adăuga şi faptul că în programa pentru clasa I nu este prevăzută scrierea literelor de tipar. măsurare şi măsuri. a mâinii. ovale. observăm că există continuitate între finalităţile urmărite în grădiniţă şi în şcoală şi în ceea ce priveşte conţinuturile şi activităţile de învăţare specifice domeniului matematic. iar în şcoala primară se asigură formarea competenţelor de bază care vizează: calculul matematic. Astfel. De asemenea. semiovale. se pun bazele înţelegerii unor noţiuni.elementele grafice utilizate în procesul scrierii. cu ajutorul cărora elevii îşi însuşesc mult mai rapid şi într-un mod mai plăcut cunoştinţe şi deprinderi. -activitatea de rezolvare de probleme se va realiza mai mult prin încercări. copiii operează foarte mult cu obiecte concrete sau cu imagini ale acestora. dar şi datorită particularităţilor de vărstă ale copiilor de 6-8 ani. bastonaşe. caietul. de aceea este indicat ca şi în clasa I. căutare de soluţii din experienţa de viaţă a copiilor şi mai puţin prin aplicarea unor algoritmi. datorită caracterului situativconcret al gândirii acestora. pregătirea pentru scris presupune şi formarea deprinderilor de a utiliza corect hârtia. 77 . de a păstra poziţia corectă a corpului. cât şi în şcoală prin activităţi transdisciplinare. noţiuni introductive de geometrie. care facilitează scrierea literelor şi scrierea în duct continuu (linii. Pentru a asigura o continuitate sporită în domeniul învăţării matematicii în grădiniţă şi în şcoală. relaţii şi structuri matematice. implicare activă în situaţii practice. -fixarea noţiunilor de număr. în grădiniţă. creionul. mulţime se poate face atât în grădiniţă. mai ales în primul semestru. bucle. este indicat ca în clasa I să se desfăşoare mai multe jocuri didactice şi jocuri logice. ci doar a celor de mână. a instrumentului de scris în mână. noduleţe) şi nu pe scrierea literelor. creta. puncte. zale.

Q7). se confirmă. a spaţiului. De asemenea.II. în urma analizei de conţinut a progamelor şcolare pentru grădiniţă şi clasa I în ceea ce priveşte domeniul Limbă şi comunicare şi domeniul matematic. În ceea ce priveşte matematica. a materialului didactic concret. având în vedere caracterul concret-intuitiv al gândirii copiilor. este necesar să fie valorificate de către învăţători valenţele intructiv-formative a jocurilor didactice şi logice. şi unele excepţii. faptului că nu toţi copiii frecventează grădiniţa şi nu beneficiază de aceeaşi pregătire. Astfel. continuturile şi activităţile de învăţare specifice grădiniţei şi clasei I. se pun bazele înţelegerii unor noţiuni. la nivelul obiectivelor educaţionale. în lecţiile de matematică de la clasa I. însă. din cauza unor obiective de referinţă din programa pentru învăţământul preşcolar. dezvoltarea unor raţionamente logice. dar există şi unele suprapuneri datorate. care prevăd: recunoaşterea literelor alfabetului. Aceste exagerări încalcă principiul respectării particularităţilor de vârstă a copiilor preşcolari.7. prima ipoteză a cercetării legată de existenţa elementelor de continuitate între grupa pregătitoare şi clasa I. referitoare la continuitatea dintre grădiniţă şi clasa 78 . este necesară folosirea. iar. relaţii şi structuri matematice. iar în clasa I se asigură formarea competenţelor de bază care vizează: dezvoltarea capacităţilor de calcul matematic. considerăm că în mare parte ipotezele formulate sunt confirmate. în grădiniţă. există coerenţă şi continuitate între obiectivele urmărite şi activităţile de învăţare ce se desfăşoară la nivelul grupei pregătitoare şi clasa I în domeniul Limbă şi comunicare/ Limba şi literatura română. Dacă raportăm aceeaşi ipoteză la răspunsurile date de educatoare şi învăţători la întrebările chestionarului (Q6. scrierea literelor de tipar şi a cifrelor sau cunoaşterea semnificaţiei semnelor de punctuaţie. a conţinuturilor şi a activităţilor de învăţare. la care vom face referire în continuare. pe de o parte. Totuşi. există unitate şi continuitate. pentru accentuarea continuităţii dintre grădiniţă şi şcoală. observăm că între obiectivele. în general. pe de altă parte. Putem spune că. Astfel. Concluziile cercetării Având în vedere rezultatele obţinute în această cercetare. Există. de înţelegere a timpului.

Ce-a de a doua ipoteză. mai ales din partea învăţătorilor. răspunsurile cadrelor didactice sunt îngrijorătoare. 79 . legat de necunoaşterea reciprocă a programelor şcolare. cele mai des invocate au fost: necunoaşterea reciprocă a programelor. considerat a fi generator de discontinuitate. În ceea ce priveşte al doilea factor care determină discontinuitate. printre factorii determinanţi pentru realizarea acestui deziderat sunt consideraţi şi coerenţa obiectivelor educaţionale şi concordanţa dintre conţinuturi. formele de organizare a activităţii diferite între clasa I şi grădiniţă. cât şi învăţătorii consideră colaborarea ca fiind foarte importantă. Acest factor cauzează lipsă de continuitate între cele două nivele de învăţământ şi dificultăţi în adaptarea copiilor la regimul şcolar. vizează elementele de discontinuitate care apar între grădiniţă şi clasa I şi sunt generate de o serie de factori ale căror efecte se cumulează şi se potenţeză reciproc. fapt care ne determină să considerăm că şi această ipoteză se confirmă. dar sunt şi destul de multe non-răspunsuri. deoarece doar jumătate din numărul învăţătorilor cunosc programa pentru grădiniţă şi un procent puţin mai mare de educatoare cunosc programa pentru clasa I. în proporţie mare. se referă la lipsa comunicării eficiente dintre educatoare şi învăţători. Observăm că o parte din aceste cauze ale discontinuităţilor se regăsesc şi în ipoteza a doua. activităţile extraşcolare comune şi vizitele reciproce.I. ceea ce demonstrează lipsa de interes pentru comunicare. în ceea ce privesc modalităţile în care realizează colaborarea. comunicare redusă între educatoare şi învăţători. observăm că majoritatea o consideră ca fiind bună. Q9) referitoare la importanţa pe care o acordă cadrele didactice colaborării şi formele de colaborare utilizate de acestea. Primul factor. atât educatoarele. În urma analizării răspunsurilor la întrebările (Q8. Din multitudinea de cauze pe care. vom analiza răspunsurile la întrebarea Q11 care urmăreşte enumerarea de către cadrele didactice a principalelor cauze de discontinuitate dintre grupa pregătitoare şi clasa I. iar. le-au considerat importante. nerespecterea particularităţilor de vârstă şi individuale ale copiilor şi programa şcolară prea încărcată pentru clasa I. sunt preferate parteneriatele grădiniţă-şcoală. Pentru a stabili relevanţa acestei ipoteze. cât şi învăţătorii. am sesizat că atât educatoarele. Acest lucru demonstrează conştientizarea de către cadrele didactice a importanţei pe care o are coerenţa dintre programele şcolare ale celor două nivele de învăţămănt. iar.

accentul trebuie să cadă pe dimensiunea formativă a educaţiei. vorbirea corectă şi coerentă în propoziţii. educatoarele trebuie să fie preocupate de dezvoltarea abilităţilor de comunicare. de focalizarea educatoarelor pe aspectul informativ al educaţiei şi mai puţin pe cel formativ. legată de dificiltăţile de adaptare ale copiilor în clasa I. suprasolicitare. temele pentru acasă. -program riguros. -lipsa deprinderilor de muncă independentă. o altă cauză vizeză formele diferite de organizare a activităţii: activitatea dominantă a copilului în grădiniţă este jocul. la un climatul din şcoală. în prima fază. De asemenea. activităţi libere. -lipsa deprinderilor de autoservire. Este adevărat că. determinate. iar în şcoală. abilităţi şi operaţii necesare actului de cunoaştere care favorizează învăţarea. de a-i învăţa pe copii cât mai multe poezii şi cântece. o practică destul de des întâlnită în munca educatoarelor. din nefericire. urmărirea unui mesaj. indisciplina. părinţii doresc să audă cât mai multe poezii şi căntece de la copiii lor. deoarece nu însuşirea unui volum mare de cunoştinţe îl face pe copil apt pentru şcoală. mai ales dacă li se explică de către educatoare acest fapt şi li se demonstrează prin lecţii deschise că copiii lor învaţă lucruri mult mai utile pentru pregătirea pentru şcoală. vorbirea în propoziţii. corectarea defectelor de 80 . -diminuarea prezenţei jocului. bazat pe disciplină şi îndeplinirea cu regularitate a sarcinilor activităţilor de învăţare. bazat pe relaţiile afective dintre educatoare şi copii. durata orelor. ci dobândirea unor capacităţi. -necunoaşterea noilor reguli de comportament. În pregătirea copilului pentru şcoală. îşi dau seama că acest lucru nu este deloc suficient. considerând că părinţii apreciază mai mult acest aspect.Discontinuităţile pot apărea şi datorită trecerii de la climatul din grădiniţă. dificultăţi care vizează: -exprimarea orală. jocuri. În legătură cu acest aspect. -deprinderi greşite cu care vin din grădiniţă sau din familie. Această ipoteză este confirmată prin aspectele ce reies din răspunsurile învăţătorilor la ultima întrebare a chestionarului. există. învăţarea. reprezentări grafice. a autonomiei. obiectele şi situaţiile reale din grădiniţă sunt înlocuite în mare măsură cu semne. în mare parte. dar. pe parcurs. dificultăţi de adaptare la noul colectiv. A treia ipoteză are în vedere dificultăţile de adaptare ale copiilor în clasa I. Astfel. simboluri. -lipsa prietenilor din grădiniţă.

în timp. prin implicarea copiilor în activităţi de muncă independentă şi încurajări succesive în direcţia finalizării muncii începute. prin solicitarea copiilor de a comunica. Deprinderile greşite. iar literele de tipar nu se scriu. în cadrul tuturor activităţilor. doar se citesc. nu doar către ei. este necesară o mai mare preocupare a educatoarelor pentru stabilirea unor reguli clare de comportament la nivelul grupei. emoţiile. Dificultăţile de adaptare a copiilor la noul colectiv. educatoare şi părinţi. În ceea ce priveşte deprinderea de muncă independentă a copilului. să arate interes pentru ce au de spus. aceasta se poate forma în grădiniţă printr-o atitudine pozitivă a educatoarelor faţă de copii. să-i înveţe şi să asculte. Deşi este un obiectiv major al învăţământului preşcolar. să-i încurajeze să pună şi să răspundă la întebări etc. educatoarele trebuie să cunoască nivelul copiilor care intră în clasă. socializarea copiilor este uneori minimalizată de către educatoare. punându-se accent mai mult pe aspectul informativ al educaţiei.pronunţare. a cifrelor şi chiar a literelor de mână. Pentru o adaptare mai uşoară a copiilor la regulile existente în şcoală. Ceea ce trebuie să îşi propună educatoarele să realizeze în grădiniţă este pregătirea scris-cititului. să vorbească cu ei. Aceste reguli trebuie să fie stabilite prin acord comun între copii. Scrierea literelor de mână şi a cifrelor sunt obiective ale clasei I. trăirile. să le ofere un model de exprimare clară şi corectă. să le interiorizeze. Pentru a putea realiza acest lucru. toate acestea. cu care vin copiii în şcoală. care sunt greu de corectat. pentru a asigura o unitate de cerinţe la nivelul familiei şi a grădiniţei. se va învăţa corect srierea în şcoală şi se va evita formarea deprinderilor greşite în grădiniţă. 81 . impun o atenţie sporită a educatoarelor pentru socializarea acestora în grădiniţă. Dacă este pregătită mâna pentru scris. pot fi cauza unor excese ale educatoarelor în ceea ce priveşte scrierea literelor de tipar. să le ofere cât mai multe prilejuri de a vorbi. pe care copiii să le respecte şi . de a-şi exprima gândurile.

au continuitate. că majoritatea obiectivelor de referinţă valorizează potenţialul copiilor. Organizarea pe teme şi abordarea integrată a conţinuturilor vehiculate în grădiniţă. corespund înclinaţiei naturale a copilului preşcolar spre cunoaşterea globală a realităţii înconjurătoare.  În ceea ce priveşte conţinuturile. Am fost preocupată. exprimă o gradare a performanţelor aşteptate şi. atât în partea teoretică. cu ocazia concluziilor cercetării intreprinse. am ajuns la următoarele concluzii:  Conservarea obiectivelor între cele două cicluri de învăţământ oferă garanţia continuităţii dintre acestea. probleme legate de elementele de continuitate dintre grupa pregătitoare şi clasa I. Putem spune că obiectivele cadru şi de referinţă urmărite în grădiniţă şi în clasa I. a interpretării datelor obţinute din chestionarele aplicate şi a experienţei mele profesionale. ţin seama de vârsta copiilor cărora li se adresează. în general. Cele câteva excepţii existente în programa pentru învăţământul preşcolar.Concluzii şi recomandări În lucrarea “Continuitate şi discontinuitate în educarea limbajului şi activităţi matematice la grupa pregătitoare şi în clasa I”. La fel şi în ciclul primar. în corelaţie cu pregătirea din grădiniţă. programa învăţământului preşcolar este concepută pe baza obiectivelor urmărite şi nu pe conţinuturi tematice. Se observă. pentru integrarea optimă în clasa I. de setul principal de competenţe ce trebuie formate copiilor în grădiniţă. cât şi în cea practic-aplicativă. am abordat. a analizei de conţinut a programelor şcolare. Această abordare a curricum-ului preşcolar permite proiectarea şi desfăşurarea interdisciplinară a conţinuturilor alese de către educatoare şi copii. se face trecerea de la conţinuturi 82 . au fost enumerate anterior. În urma studierii acestor aspecte cu ajutorul materialelor teoretice avute la dispoziţie. în ceea ce priveşte domeniile Limbă şi comunicare şi Matematic. sunt relevante pentru conţinuturile şi activităţile de învăţare propuse şi se articulează coerent la nivelul fiecărei etape de şcolarizare. prin noua abordare curriculară. de asemenea. de asemenea. de determinarea principalelor cauze ale discontinuităţilor dintre cele două trepte de învăţământ şi de identificarea principalelor dificultăţilor de adaptare a copiilor la şcoală.

cu caracter orientativ.  Nivelul de pregătire a copiilor pentru şcoală este premisa învăţării în ciclul primar şi condiţia unei adaptări şcolare optimale.  percepere vizuală corectă a literelor. principalele competenţe necesare copiilor în clasa I se referă la:  capacitatea de a-şi exprima corect gândurile. cele două programe şcolare cuprind o paletă largă de exemple de activităţi de învăţare.  organizare temporal-spaţială corespunzătoare.  maturizare afectivă suficientă.  mediul socio-familial propice. fără mişcări parazite stânjenitoare. de a sesiza sunetele din cuvintele cunoscute şi de a despărţi cuvintele în silabe. cuprinse în manuale alternative.directive.  motivaţie adecvată (dorinţa copilului de a creşte mare). factorii care influenţează integrarea optimă a copiilor în clasa I şi care trebuie luaţi în calcul atunci când un copil este evaluat pentru a merge la şcoală sunt următorii:  dezvoltare fizică adecvată şi corelare armonioasă între înălţime şi greutate.  grad de dezvoltare intelectuală satisfăcător. În acest sens.  articulare corectă a sunetelor. care orienteză munca educatoarelor şi învăţătorilor.  Dacă ne referim la aptitudinea de şcolaritate. raportarea corectă a numărului la cantitate şi la cifră.  capacitatea de a clasifica şi ordona obiecte concrete după criterii diferite şi de a opera cu mulţimi de obiecte. În schimb.  lateralitate manuală definitiv precizată. dorinţele şi trăirile emoţionale. la conţinuturi flexibile.  cunoaşterea semnificaţiei numerelor.  cunoaşterea şi folosirea noţiunilor de timp şi spaţiu.  percepere auditivă corectă a sunetelor.  capacitatea de a formula propoziţii.  achiziţionarea corectă a noţiunii de schemă corporală (dreapta-stânga).  coordonare motorie adecvată.  capacitatea de a pronunţa corect cuvintele uzuale. 83 .

voinţă. jocuri. de a se orienta în pagină. stăpânire de sine.  capacitatea copiilor de a se adapta la realităţile vieţii cotidiene. precum:  trecerea bruscă de la un climat bazat pe relaţiile afective dintre educatoare şi copii.  capacitatea de a formula şi răspunde la întrebări.  deprinderea de a ţine corect creionul în mână. sinteză.  suficienta dezvoltare a spiritului de observaţie.  obiectivele şi conţinuturile activităţilor de învăţare în clasa I sunt stabilite precis prin programa şcolară. atitudine pozitivă faţă de semeni şi mediul ambiant. de a găsi soluţii investigând realitatea.  abilitatea de a se angaja cu alţi copii şi adulţi în grupuri de lucru .  Discontinuităţile ce pot apărea între grupa pregătitoare şi clasa I se pot datora unor cauze multiple.  comportament civilizat. a memoriei.  motivaţie bazată tot mai mult pe interiorizarea intereselor pentru cunoaştere.  capacitatea de analiză. de a respecta distanţa dintre grafisme. autonomie personală. activităţi libere.  deschidere spre valorile şi opiniile altora. prin care copilul este capabil să utilizeze adecvat informaţiile din diverse domenii de cunoaştere. a imaginaţiei. comparaţie. capacitatea de rezolva problemele ce apar în viaţa cotidiană. bazat pe disciplină şi îndeplinirea cu regularitate a sarcinilor activităţilor de învăţare. la un climat directiv. de a avea o poziţie corectă a corpului în timpul scrierii.  deprinderea de asculta cerinţele adultului şi de a reacţiona corect pe baza acestora. de a coopera şi de a depune efort comun.  competenţe de învăţare autonomă.  abilitatea de a lua decizii asupra a ceea ce intenţionează să facă şi cum va acţiona. generalizare. acţionând asupra ei şi verificând în practică soluţiile găsite. de a corecta şi completa răspunsurile colegilor. faţă de flexibilitatea pe care o prezintă acestea în 84 .  abilităţi pentru autoevaluare. abstractizare.

suprasolicitare.  deprinderi greşite cu care vin din grădiniţă sau din familie.  sistemul de evaluare prin calificative la clasa I.  lipsa deprinderilor de muncă independentă. nu beneficiază de o pregătire adecvată pentru şcoală.  nu toţi copiii frecventează grădiniţa sau nu o frecventează în mod constant. teme pentru acasă prea numeroase etc. deci. învăţarea.  Dificultăţile de adaptare ale copiilor la regimul şcolar reies din răspunsurile învăţătorilor la întrebarea care se referă la acest aspect şi se referă la:  dificultăţi de exprimare orală. temele pentru acasă. unde educatoarea şi copiii au mai multă libertate în alegerea activităţilor. de a-si alege activitatea pe care doreşte să o desfăşoare. comunicarea redusă dintre acestea. obiectele şi situaţiile reale din grădiniţă sunt înlocuite în mare măsură cu semne. a autonomiei. fapt ce poate duce la excese privind sarcinile date spre rezolvare copiilor.  lipsa prietenilor din grădiniţă.  program riguros.curriculum-ul pentru învăţământul preşcolar.  diminuarea prezenţei jocului. iar timpul de relaxare prea restrâns. dificultăţi de adaptare la noul colectiv. indisciplina. de a explora. supraîncărcarea lor.  necunoaşterea noilor reguli de comportament. de urmărire a unui mesaj. facem următoarele recomandări: 85 . durata orelor.  formele diferite de organizare a activităţii: activitatea dominantă a copilului în grădiniţă este jocul. simboluri. aşa cum era obişnuit la grădiniţă. comparativ cu perioada preşcolară.  lipsa deprinderilor de autoservire.  necunoaşterea reciprocă a programelor şcolare de către cadrele didactice implicate. reprezentări grafice. diferit de evaluarea din grădiniţă. incapacitatea copilului de a-şi menţine stabilitatea atenţiei pe durată prelungită.  la şcoală timpul de muncă este mult prea îndelungat. de vorbire în propoziţii. imposibilitatea elevului de a se mişca în voie. În scopul diminuarii cauzelor care duc la apariţia acestor dificultăţi de adaptare a copiilor la regimul şcolar. iar în şcoală.  nerespectarea de către educatoare sau învăţători a particularităţilor de vârstă şi individuale ale copiilor.

Deşi este un obiectiv major al învăţământului preşcolar.  Formarea deprinderilor de autoservire şi autonomia copilului sunt. care sunt greu de corectat. dacă persoana care se ocupă de aceştia nu are competenţa să o facă. de a-şi exprima gândurile. în general. trăirile. în primul rând. acuzând lipsa timpului. Excesul de zel. nu doar în cele ce vizează stict domeniul Limbă şi comunicare. se va învăţa corect srierea în şcoală şi se va evita formarea deprinderilor greşite în grădiniţă.  Deprinderile cu care vin copiii în şcoală pot fi greşite. iar literele de tipar nu se scriu. dar problemele cele mai mari apar din cauza părinţilor şi a bunicilor care nu înţeleg importanţa acestui aspect. punându-se accent mai mult pe aspectul informativ al educaţiei. Scrierea literelor de mână şi a cifrelor sunt obiective ale clasei I. trebuie înlăturat din activitatea educatoarelor. în sensul înţelegerii semnificaţiei şi utilităţii acestor activităţi. recunoaşterii cuvântului scris. când părinţii. Dacă este pregătită mâna pentru scris. socializarea copiilor este uneori minimalizată de către educatoare şi părinţi. preocupări permanente ale educatoarelor. prin solicitarea copiilor de a comunica. achiziţiei unor elemente ale scrierii: trasarea semnelor grafice pregătitoare. Pentru aceasta preocuparea educatoarelor trebuie să orienteze. a cifrelor şi chiar a literelor de mână. emoţiile. este necesar ca în grădiniţă să se pună un accent mai mare pe dezvoltarea abilităţilor de comunicare. Această necesitate este mai stingentă în contextual actual. Ceea ce trebuie să îşi propună educatoarele să realizeze în grădiniţă este pregătirea scris-cititului. toate acestea. în cadrul tuturor activităţilor. se ocupă tot mai puţin de copiii lor. înţelegerea unor convenţii ale scrisului. corectarea defectelor de pronunţare.Recomandări pentru educatoare şi învăţători  Având în vedere dificultăţile de exprimare orală pe care le întâmpină unii copii în clasa I. doar se citesc. în ceea ce priveşte scrierea literelor de tipar. vorbirea corectă şi coerentă în propoziţii.  Dificultăţile de adaptare a copiilor la noul colectiv. spre a convinge familia 86 . impun o atenţie sporită a educatoarelor pentru socializarea acestora în grădiniţă.

acestea sunt strâns legate de capacitatea de exprimare a copiilor. Învăţătorii tribuie să aibă în vedere acumulările realizate în perioada preşcolară. Aceste reguli trebuie să fie stabilite prin acord comun între copii. jocul constituie o necesitate fundamentală a şcolarului mic.  În ceea ce priveşte deprinderea de muncă independentă a copilului. înainte de a intra în clasa I. a obiectivelor urmărite. vizite reciproce. aceasta se poate forma în grădiniţă printr-o atitudine pozitivă a educatoarelor faţă de copii.de necesitatea independenţei copilului de la cea mai fragedă vârstă şi apoi de a forma la copii deprinderea de a fi autonomi. lecţii şi activităţi deschise. considerăm că este necesară o mai mare preocupare a educatoarelor pentru stabilirea unor reguli clare de comportament la nivelul grupei. Acest lucru se poate realiza printr-o serie de acţiuni comune ale educatoarelor cu învăţătorii cum ar fi: activităţi metodice comune de cunoaştere reciprocă a specificului muncii. Învăţătorii trebuie să înţeleagă că jocul este util şcolarului mic. Copilul. dezbateri şi soluţii metodice. educatoare şi părinţi. etc. să le interiorizeze. cunoscută fiind capacitatea redusă de efort a acestuia. în timp. de coordonarea mişcărilor mâinii în vederea trasării unor contururi. din dorinţa de a transmite elevilor cât 87 .  Referitor la indisciplină şi la necunoaşterea regulilor de comportament. nu numai pentru adaptarea lui la activitatea şcolară. De multe ori.  Deşi activitatea dominantă în şcoală este învăţarea. ca mijloc de prevenire şi înlăturare a oboselii.  Continuitatea între grădiniţă şi şcoală este posibilă prin asigurarea unor măsuri de ordin psiho-pedagogic realizate metodic. pe care copiii să le respecte şi . găsind punctul de interferenţă al sarcinilor în concordanţă cu conţinuturile şi obiectivele. ci şi ca formă de învăţare. urmate de analize. trebuie cunoscut temeinic. de nivelul auzului fonematic. gradul de dificultate. pentru a asigura o unitate de cerinţe la nivelul familiei şi a grădiniţei.  Educatoarele şi învăţătorii trebuie să cunoască programele şcolare pentru ca să drămuiască cu tact şi pricepere cantitatea de informaţii. legătura dintre joc şi instruire nu este realizată corespunzător de către învăţători. care. în special a acelora care constituie elemente pregătitoare pentru învăţarea citirii şi a scrierii. însă. de posibilităţile de mânuire a instrumentelor de scris. activităţi extraşcolare comune etc. prin implicarea copiilor în activităţi de muncă independentă şi încurajări succesive în direcţia finalizării muncii începute.

ci să pună accent pe stimularea elevului pentru a comunica. este necesară crearea. de către învăţători. Toate acestea pot fi premise pentru realizarea unei autentice continuităţi între grupa pregătitoare şi clasa I. 88 . unde forma de activitate predominantă este jocul. Acest lucru trebuie să prevaleze asupra activităţii de transmitere a cunoştinţelor. pentru a-i creşte încrederea în sine sau pentru a-i anula inhibiţiile. Învăţătorii nu trebuie să sancţioneze greşelile de exprimare ale elevilor. a unei atitudini pozitive.  Pentru a facilita integrarea copiilor în clasa I.mai multe cunoştinţe renunţă cu multă uşurinţă la jocurile didactice. Acestea constituie un important mijloc pentru menţinerea atenţiei elevilor şi pentru crearea legăturii de continuitate cu învăţământul preşcolar.

Programe şcolare revizuite. Bucureşti 7.C.. în Copilăria-fundament al personalităţii. C.E. Mirton. II.. Limba şi literatura română şi Matematică (clasele I – a II-a) 11. A. Dumitrana. Păun. E. Prezentarea programelor pentru clasa I şi a II-a. Bucureşti 3.N. Glava. Bucureşti 10. 2003. în Educaţia preşcolară în România. Dima. Comunicarea scrisă. M. Compania. 2008.. A. M. R. A. Curriculum pentru învăţământ preşcolar (3-6/7 ani) 12. Ed.. Litera Internaţional. Glava. vol.S. Bucureşti 5. Cristea.. 1998. Ed. Ed. Introducere în pedagogia preşcolară. ClujNapoca 8. coord.T.. E.E. coord. vol. 2003. Aria 89 . Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. M. Comunicarea orală. Bucureşti 6. Educarea limbajului în învăţământul preşcolar. Mihăilescu. Iaşi 9... Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor între 6/7 ani 14. Aptitudinea de şcolaritate.C.E. Dacia.E. Ed. 2002. BucureştiChişinău 4.E. Continuitatea grădiniţă .. Curiculum Naţional. 2000. 2003... Timişoara 2. Bodriheic. 2001. I. Programe şcolare pentru învăţământul primar. Dicţionar de pedagogie. Consiliul Naţional pentru Curriculum. Manolescu.. Editura V&I Integral. 1999. Polirom. M.şcoală: factor important al reuşitei şcolare. M.. Coaşan.. 2008. Ed. Iucu.. 1997.. A. M. S...T.C.E. S. Ed. 2000. Ed. Revista învăţământului preşcolar. Dumitrana.T.. Micul şcolar în lumea jocului. M.C. Kolumbus. 2008.T. M. Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între naştere şi 6/7 ani 13. 2002. Compania. Didactica preşcolară.BIBLIOGRAFIE 1.

Ed. Metodica activităţilor de educarea limbajului în învăţământul preşcolar. 2007. N. Educaţia preşcolară în faţa provocărilor mileniului trei.1998... Pedagogie preşcolară. J. R. I. Mitu. Ed. S.. 1997.3-4/1998 22.2-3.. E. Învăţarea matematicii în ciclul preşcolar. Aramis. Roşu. Polirom. Polirom.. Humanitas Educaţional. Iaşi 23. Şchiopu. 2000. Iucu... nr. Nuţă. E.1970. *** Legea Învăţământului nr. Discipol. MECT 90 . Ed. Bucureşti 21. Pro Humanitate. învăţământ primar. coord. Ed. Iaşi 28.. MEC.. E. Bucureşti 25. în Revista Învăţământul Preşcolar nr.. Ghe. 84/1995 32. Ungureanu. Tomşa. Vrăşmaş. Bucureşti 20. Didactică şi Pedagogică. *** Dicţionarul explicativ ilustrat al limbii române. Iaşi 19. 1998... Bucureşti 29.. D. 1999. Oprescu. Ediţia a doua. ca parte a strategiei convergente privind dezvoltarea timpurie a copilului . Preda. E. Arc & Gunivas. Educaţia preşcolară în România. Bucureşti 27.edu. MECT. în Revista Învăţământul primar. Învăţarea scrisului-o perspectivă comprehensivă şi integrativă. U. 2003. http://www. Ed. Antonovici.Polirom. *** Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii. Metodica predării limbii române în clasele primare. E... Bucureşti 30. Păun E. Ed.. R. 2002. în Educaţia preşcolară în România. Educaţie şi curriculum. Ed.. Învăţământul preşcolar-premisă a dezvoltării ulterioare a preşcolarilor. Eurostampa. Iucu R. Psihopedagogie preşcolară şi şcolară. F. Ed. Bucureşti 17. Aramis. Iucu.. Vrăşmaş. Bucureşti 15. în Ghidul programului de informare/formare a institutorilor/învăţătorilor. Păun. Ed. Păun. în Revista Învăţământul Preşcolar nr. 2002. în Educaţia preşcolară în România. Voiculescu. Ed. Bucureşti 24. V. 1999. 2005. revizuită. Didactică şi Pedagogică. Bucureşti 16. Timişoara 26. Piaget. Psihologia copilului. Ş. 2000. T.ro Strategie privind educaţia timpurie. Adaptarea copilului preşcolar la regimul activităţii şcolare . Chişinău 31. coord. Psihologia vârstelor.. Radu. 2002. 2005.. 2005. Învăţământ preşcolar.1-2/1998 18. Ed. M.curriculară Limbă şi comunicare. Ed.

ro ANEXE  Chestionar pentru învăţători  Chestionar pentru educatoare 91 .33. http://www.ise.

5.1. 1. pentru adaptarea optimă la cerinţele clasei I? Enumeraţi trei dintre acestea. ________________________________________________________ Q4. 1.2. ________________________________________________________ R3.4. pentru adaptarea optimă la cerinţele clasei I? Enumeraţi trei dintre acestea. NU Vă rugăm motivaţi răspunsul dat: _________________________________ ________________________________________________ 92 .2. 1. 1. 1. cunoaşterea literelor/ cititul. ________________________________________________________ R2. capacitatea de a asculta adulţii şi a răspunde la întrebări. Consideraţi că este necesară învăţarea scrierii literelor de tipar şi a cifrelor la grupa pregătitoare? 5. scrierea literelor de tipar şi a cifrelor.Universitatea de Vest din Timişora Facultatea de Sociologie şi Psihologie Catedra de Ştiinţele Educaţiei Chestionar Buna ziua! În cadrul lucrării de licenţă realizez un studiu privind elemente de continuitate şi discontinuitate în educarea limbajului şi activităţile matematice la grupa pregătitoare şi clasa I. abilităţi de socializare. Vă mulţumesc! Q1. Q2. ________________________________________________________ R2. R1. DA 5.1.2.1. pregătirea mâinii pentru scris. dezvoltarea vorbirii. orientarea în spaţiu.6. DA 2. Cunoaşteţi programa activităţilor instructiv-educative din grădiniţă? răspuns unic! 2. însuşirea unor cunoştinţe.10.3. capacitatea de a comunica. Care sunt cele mai importante cinci aspecte pe care doriţi să le aibă formate copiii atunci când vin în clasa I? 1. Ce competenţe consideraţi că sunt necesare copilului în domeniul educării limbajului. 1. dezvoltarea gândirii logice. Pentru completarea chestionarului aveţi nevoie da aproximativ 15 minute. 1.7.9. 1. ________________________________________________________ Q5. Pentru aceasta.8. 1. Ce competenţe consideraţi că sunt necesare copilului în domeniul matematicii. R1. NU Q3. ________________________________________________________ R3. vă rog să răspundeţi la întrebările următorului chestionar menţionând că vă asigurăm anonimatul şi confidenţialitatea datelor.

în opinia dvs? 7. 10.1. potrivită. În general. 8.4. foarte bună 6.2.1.4. utilizate în mod frecvent de către dvs.4.Q6. foarte mică Q11. potrivită 6.5. cunoaşterea particularităţilor de vârstă şi individuale ale copiilor. Ce importanţă acordaţi jocului didactic ca metodă în cadrul lecţiilor?  răspuns unic! 10. Ce propuneri de diminuare a elementelor de discontinuitate dintre cele două trepte de învăţământ aveţi? Enumeraţi două dintre acestea. Q9.3. 8.4. slabă 6. 7. bună 6.2. în opinia dvs. Q8.1. 10. importantă.3. forme de organizare a activităţii. 7..3. Care sunt cei mai importanţi trei factori care influenţează realizarea acestui proces de continuitate. modalităţi de interacţiune educator-copil. coerenţa obiectivelor cadru şi de referinţă specifice grupei pregătitoare şi clasei I.3. 7. 7.5. cum apreciaţi continuitatea dintre grădiniţă şi şcoală?  răspuns unic! 6. mare.6.5. 8. foarte mare. Cât de importantă consideraţi că este colaborarea dintre învăţători şi educatoare în asigurarea continuităţii grădiniţă-şcoală?  răspuns unic! 8. 10. oarecum importantă. foarte slabă Q7. 8. mică.5. R1_______________________________________________________ R2_______________________________________________________ Q13. Care sunt. 10. Vă rugăm să precizaţi trei modalităţi eficiente de colaborare învăţători-educatoare.2. Ce importanţă acordaţi fişei psihopedagogice întocmită de educatoare la sfârşitul grupei pregătitoare?  răspuns unic! 93 . concordanţă între conţinuturi.2.: R1: ________________________________________________________ R2: ________________________________________________________ R3: ________________________________________________________ Q10. principalele două cauze ale elementelor de discontinuitate dintre grupa pregătitoare şi clasa I? R1_______________________________________________________ R2_______________________________________________________ Q12. foarte importantă.1. strategii didactice comune. puţin importantă. 7. foarte puţin importantă.

13.1. foarte mare;
13.2. mare;

13.3. potrivită;
13.4. mică;

13.5. foarte mică.

Q14. Valorificaţi informaţiile despre copii obţinute din fişa psihopedagogică în alegerea
tipului de curiculum pentru clasa I?
14.1. DA
14.2. NU

Q15. Cum apreciaţi nivelul de competenţe al copiilor care au frecventat grădiniţa?
 răspuns
unic!

15.1. foarte ridicat;
15.2. ridicat;
15.3. potrivit;

15.4. scăzut;
15.5. foarte scăzut.

Q16. Care sunt principalele dificultăţi de adaptare pe care le întâmpină copiii la intrarea
în clasa I? Precizaţi trei dintre acestea.
R1. ________________________________________________________
R2. ________________________________________________________
R3. ________________________________________________________
Pentru prelucrarea statistică vă rugăm să precizaţi următoarele date factuale:
1. vârsta: ______
3. vechime în activitate: ____

2. ocupaţia: _____________
4.grad didactic: ________________

94

Universitatea de Vest din Timişora
Facultatea de Sociologie şi Psihologie
Catedra de Ştiinţele Educaţiei

Chestionar
Buna ziua! În cadrul lucrării de licenţă realizez un studiu privind elementele de continuitate şi discontinuitate în educarea
limbajului şi activităţile matematice la grupa pregătitoare şi clasa I. Pentru aceasta, vă rog să răspundeţi la întrebările
următorului chestionar menţionând că vă asigurăm anonimatul şi confidenţialitatea datelor. Pentru completarea
chestionarului aveţi nevoie de aproximativ 15 minute.

Vă mulţumesc!

Q1. Care sunt cele mai importante cinci aspecte pe care vă focalizaţi în pregătirea
copiilor grupei pregătitoare pentru şcoală?
1.1. însuşirea unor cunoştinţe;
1.2. pregătirea mâinii pentru scris;
1.3. cunoaşterea literelor/ cititul;
1.4. scrierea literelor de tipar şi a
cifrelor;
1.5. orientarea în spaţiu;

1.6. dezvoltarea gândirii logice;
1.7. capacitatea de a comunica;
1.8. capacitatea de a asculta adulţii şi a răspunde la
întrebări;
1.9. abilităţi de socializare;
1.10.dezvoltarea vorbirii.

Q2. Cunoaşteţi programa şcolară pentru clasa I?
2.1. DA

 răspuns

unic!

2.1. NU

Q3. Ce competenţe consideraţi că sunt necesare copilului în domeniul educării
limbajului, pentru adaptarea optimă la cerinţele clasei I? Enumeraţi trei dintre acestea.
R1.____________________________________________________________________
R2.___________________________________________________________________
R3_____________________________________________________________________
Q4. Ce competenţe consideraţi că sunt necesare copilului în domeniul matematicii,
pentru adaptarea optimă la cerinţele clasei I? Enumeraţi trei dintre acestea.
R1.____________________________________________________________________
R2.____________________________________________________________________
95

R3.____________________________________________________________________

Q5. Consideraţi că este necesară învăţarea scrierii literelor de tipar şi a cifrelor la grupa
pregătitoare?
5.1. DA
5.2. NU

Vă rugăm motivaţi răspunsul dat:
____________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
Q6. În general, cum apreciaţi continuitatea dintre grădiniţă şi şcoală?
 răspuns
unic!

6.1. foarte bună
6.2. bună
6.3. potrivită
6.4. slabă
6.5. foarte slabă

Q7. Care sunt cei mai importanţi trei factori care influenţează realizarea acestui proces
de continuitate, în opinia dvs.?
7.1. coerenţa obiectivelor cadru şi de referinţă specifice grupei pregătitoare şi clasei I;
7.2. concordanţă între conţinuturi;
7.3. strategii didactice comune;
7.4. modalităţi de interacţiune educator-copil;
7.5. forme de organizare a activităţilor (asemănătoare);
7.6. cunoaşterea particularităţilor de vârstă şi individuale ale copiilor.

Q8. Cât de importantă consideraţi că este colaborarea dintre educatoare şi învăţători în
asigurarea continuităţii grădiniţă-şcoală?
 răspuns
unic!

8.1. foarte importantă;
8.2. importantă;
8.3. oarecum importantă;
8.4. puţin importantă;
8.5. foarte puţin importantă.

Q9. Vă rugăm să precizaţi trei modalităţi eficiente de colaborare educatoare-învăţători,
utilizate în mod frecvent de către dvs.:
R1: ________________________________________________________
R2: ________________________________________________________
R3: ________________________________________________________
Q10. Ce importanţă acordaţi jocului ca formă de activitate desfăşurată în grădiniţă?
 răspuns
unic!

96

mică. foarte mică.1.2. Care sunt principalele cauze ale elementelor de discontinuitate dintre grupa pregătitoare şi clasa I? Precizaţi două dintre acestea. potrivită.1. 13.5. Ce propuneri pentru diminuarea elementelor de discontinuitate dintre cele două trepte de învăţământ aveţi? Enumeraţi două dintre acestea. _______________________________________________________ R2. 10. vârsta: ______ 2. 10.3. R1. foarte mică. mare.4. 10. 13.2.4. grad didactic: __________________ 97 . _______________________________________________________ Q13. 13.5. Ce importanţă acordaţi fişei psihopedagogice întocmite la plecarea din grupa pregătitoare?  răspuns unic! 13. foarte mare. Pentru prelucrarea statistică vă rugăm să precizaţi următoarele date factuale: 1.3.10. Q11. potrivită. mare. foarte mare. 10. R1_______________________________________________________ R2_______________________________________________________ Q12. 13. mică. ocupaţia: ______ 3. vechime în învăţământ: ____ 4.