http://oseiasi.blogspot.

com

Numărul 2, anul 2010, Revistă edită de Organizaţia Studenţilor Economişti

€con’ose
Dacă datorezi băncii o sută de lire, ai într-adevăr o problemă. Dar dacă îi datorezi un milion, cea care are probleme e banca.

John Maynard Keynes

E ciudat cum avem timp să ne facem duşmani, dar nu avem timp pentru prietenii noştri, e ciudat că avem timp să urâm, dar nu avem timp să iubim cu adevărat. Nu am timp!!!

I think is important as Este vitală trecerea la educaţie online... a part of being a student- the learning, the education aspect but Prof. Univ. Dr. Dumitru Oprea what is really important is being an adult, that La cursul domnului profesor Cocriş... l-am independence that you întrebat: „Domnule profesor, aveţi ceva get and the chance to împotrivă dacă studiul de caz îl aşez în forgrow as a person, to matul unei cereri de finanţare?” develop as a person. Conf. Univ. Dr. Dan Chirleşan Colin Carter
Încă o vară... am pierdut, am câştigat, am iubit, am fost fericiţi, am plâns, ne-a fost dor… din nou la facultate, pe culoarele universităţii alergând de la un amfiteatru la altul. Back to school

Unele lucruri sunt pur şi simplu perfecte… Mult mai mult decât vuiet şi foşnet, mult mai mult decât flux şi reflux… Vacanţă cu parfum elen

Barometrul Studentului
pagina 2
Organizaţia Studenţilor Economişti s-a implicat şi de această dată în viaţa studenţilor. Cu ajutorul unui mic sondaj am reuşit să aflăm care sunt perspectivele studenţilor de la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor şi care sunt atuurile ce îi fac să reuseaşcă în carieră. Am observat însă, că viitorii economişti nu-şi calculează şi viaţa personală.
1. Care sunt în viziunea ta primele 3 elemente care definesc calitatea umană? 2. Care sunt punctele forte ale unui student pentru a reuşi în carieră? 3. Terminarea facultăţii : un nou început, un nou pas, o cale spre…. • Calitatea umană este un termen vag. Dacă se refera la ce defineşte un om desăvârşit cred că o personalitate puternică, pregătire profesională, mediu stabil şi prielnic. • Acumularea de abilităţi necesare in carieră, capacitatea de a te adapta şi de a învăţa uşor, tenacitate, perseverenţă. • A-ţi găsi un loc de muncă, spre a-ţi construi un viitor pe picioarele tale. (Macuc Cristina Adriana) • Să vorbim despre calitatea umană în această perioadă a existenţei, când prioritate are cantitatea, este oarecum bizar, însă să ne închipuim că respectul, credinţa şi modestia fac totuşi parte din acel material, din acea substanţă, din acea urmă de creaţie care ne defineşte şi ne permite să fim umani. • Suntem opere de artă ale aceluiaşi creator, suntem unici, suntem liderii propriilor noastre revolte, suntem ceea ce vrem şi ceea ce putem să fim, suntem părtaţii aceluiaşi vis... O carieră frumoasă, completată de o familie reuşită şi un motiv de a zâmbi mereu. Astfel, consider că, isteţimea (spiritul speculativ), stabilitatea emoţională, perseverenţa şi sinceritatea în opţiune ne poartă paşii spre reuşită. • .... o cale spre o nouă speranţă. (Gudană Tatiana Ema) • Consider că cele 3 elemente ce definesc calitatea umană : onestitatea, sinceritatea, ambiţia. • Pentru a reuşi în carieră un student trebuie să fie abiţios, perseverent şi nu în ultimul rând să posede un cumul mare de cunoştinţe. • ...spre tumultul plăcut al vieţii. Agitaţie, ambiţie, succese, eşecuri mai mari sau mai mici, ziduri mai groase sau mai subţiri, ne izbim singuri cu capul de pragul de sus, dar ne trăim viaţa...

€con’ose

Ambiţia viitorului
• În ceea ce priveşte punctele forte ale studentului aş afirma că ambiţia, spiritul de observaţie bine dezvoltat, calmul, comunicarea şi adaptarea duc spre reuşita în carieră. • ... a cunoaşte noi oameni, a-mi face prieteni, pentru că suntem într-o continuă mişcare. (Straton Alexandru) • În viziunea mea, elementele ce definesc calitatea unui om sunt atitudinea faţă de ceea ce îl înconjoară, buna credinţă şi numărul de prieteni adevăraţi. • Isteţimea, capacitatea de a folosi noile tehnologii şi informaţia în folosul personal, al dezvoltării personale, ideile inovatoare • .... viitor (Poraicu Diana) • În viziunea mea, primele elemente care definesc calitatea umană ar trebui să fie dragostea, înţelegerea şi credinţa. • Pentru ca un student să aibă o carieră de succes este necesar să persevereze în tot ceea ce face şi să aibă mereu încredere în forţele sale. • Terminarea facultăţii poate însemna în adevăratul sens al cuvântului un nou început, deoarece trebuie să renunţăm la viaţa de student şi tot ceea ce implică ea şi să păşim spre o nouă lume, un nou început: familie, job. (Buburuzanu Lorena) • Elementele care definesc calitatea umană sunt întelepciunea, iertarea şi înţelegerea. • Pentru a reuşi în carieră, un student trebuie să fie responsabil, punctual şi dispus să accepte orice critică atât timp cât este spre binele lui şi cât timp aceasta vine din partea unei persoane de la care ar putea învăţa numeroase lucruri pozitive. • Terminarea facultăţii este echivalent cu un nou început, cu o nouă cale spre ceea ce am sperat să devin în momentul în care mam decis să mă înscriu la FEAA. Dacă acest lucru se va concretiza, rămane de văzut… (Solcan Loredana)

reuşească. • Terminarea facultăţii reprezintă un nou început, un nou pas, o cale spre a ne cunoaşte, a pune în valoare persoana şi cunoştiinţele noastre. (Malanciuc Maria-Nicoleta) • Capacitatea de empatie, raţiunea şi integritatea sunt top 3 viziunii personale în ceea ce priveşte calitatea umană. Din păcate nu ştiu dacă cei ce ne înconjoară reuşesc să le îndeplinească pe toate, însă personal tind să cred că măcar îşi dau interesul pentru că toţi ne dorim să devenim mai buni şi să ne schimbăm acea imagine pe care lumea şi-a făcut-o despre noi. • Studentul român are perseverenţa necesară pentru a reuşi în cariera pe care şi-o doreşte. Se spune despre noi studenţii şi faptul că avem un spirit competitiv şi mereu tânăr care nu se zdruncină la primul “cutremur”. Acesta este şi adevărul, pentru că în momentul în care ai absolvit şi începi să îţi cauţi de muncă, nefiind iniţiat în ale practicii încă, mergi la prima uşă şi primeşti un răspuns negativ, la a doua la fel, la a treia la fel şi tot aşa în prima zi din viaţa de şomer. A doua zi însă, nu abandonezi ideea şi mergi mai departe pentru că ce s-ar întampla dacă am renunţa la primul refuz? Ar mai lucra cineva? • Terminarea facultaţii reprezintă o cale spre împlinire, însă aceasta nu înseamnă că aşa se şi întâmplă. Acest finiş reprezintă doar o etapă din drumul ce duce spre împlinire şi în momentul când reuşim să ne realizăm obiectivul propus, un altul îşi face apariţia că doar suntem economişti: „resurse limitate şi nevoi nelimitate”. (Miron Petronela) • Din punctul meu de vedere principalul element îl reprezintă capacitatea de a-ţi respecta cuvântul, acel aspect „asta am zis, asta voi face”. Mai departe urmează punctualitatea şi simţul responsabilităţii. • Determinarea cu siguranţă: 10% talent şi fler şi 90% transpiraţie şi muncă. • Imensa junglă. (Lascăr Andreea Elena) • Respectul faţă de sine şi ceilalţi este calitatea primordială care nu ar trebui să lipsească din personal-

itatea nimănui. Pe lângă aceasta, sinceritatea este un factor important în formarea imaginii pe care o lăsăm în societate. Discreţia este factorul care le încununează pe celelalte două, întrucât prin discreţie se capaăă încrederea celorlalţi. • Imaginaţia, nelipsită pentru o carieră reuşită, spiritul de echipă, necesar pentru integrarea în colectiv, deschiderea către nou pentru acceptarea şi înţelegerea altor idei decât cele personale. • Spre multitudinea de ocazii oferite de viaţă, pentru lansarea în carieră. Inspiraţia de moment şi obiectivele pe termen lung sunt cele care fac diferenţa. (F.P.I) • Calitatea umană este ceea ce ne diferențiază de restul viețuitoarelor acestei plaente. De aceea, noi toti ar trebui să avem foarte bine conturată o părere despre ceea ce înseamnă cu adevărat să fii OM. Pentru mine, principalele elemente ce definesc calitatea umană sunt integritatea, conștiința proprie și constiința morală. Pentru că, important pentru noi în orice domeniu nu este cantitatea…ci calitatea. • Pentru un student, terminarea facultății și lansarea într-o carieră reprezintă un nou drum în viața sa, un pas mare făcut de cele mai multe ori cu foarte mult efort. Pentru a reuși în cariera pe care șia propus-o să o urmeze, el trebuie să depășească nivelul mediocru de cunoaștere, să fie cel mai bun în domeniul pe care și l-a ales, trebuie să învețe ce înseamnă lupta pentru ceea ce îi aparține, să învețe că nimic nu i se oferă, ci totul se câștigă prin efort și ambiție. • Odată cu terminarea facultății, zeci de drumuri ni se deschid în față. Fără a ști pe care îl putem alege, care nu ni se va închide cândva, care ni se potrivește... E momentul în care privim debusolați în urmă spre ceea ce a fost și înainte spre ce va fi...E momentul în care începem să căutăm o nouă șansă, încercăm să găsim o cale prin care putem valorifica tot ceea ce am învăţat în timpul care a trecut... Este abia începutul a ceea ce se va numi cariera noastră, e primul pas spre ceea ce vom deveni, e momentul alegerii unei căi ce ne va aduce succesul în viață. (Aştirbei Ana Ramona)

• În viziunea mea elementele care definesc calitatea umană sunt : iubirea, înţelepciunea şi responsabilitatea. • Pentru a reuşi în cariera un lucru foarte important îl reprezintă dorinţa, voinţa de a reuşi, de a ajunge acolo unde fiecare dintre noi tindem. Dar dorinţa nu e suficientă, e nevoie de muncă, de implicare, de aprofundare a ceea ce ne este arătat pe parcursul anilor de studenţie. Spiritul de echipă, siguranţa, comunicarea cu cei din jur, (Trişi Viorela) interesul, responsabilitatea fac parte din punctele forte pe care un • Consider că cele 3 elemente ce student ar trebui sa le aibă sau să definesc calitatea umană sunt le dobândească un student în anii de studiu pentru că în viitor să inteligenţa, sufletul şi credinţa.

“Motivaţi de studenţi”

De vorbã cu...
pagina 3

An example of a successful career
Colin Carter- The Head of Sponsorship at C5, a conference producer company in London.
As a student, we can apply for different programs and we have the chance to work in an inter national company, to meet new people and to actually embrace their culture and the way of liv ing for a couple of months. The project: Erasmus Internship. The location? London. Timing? 3 months. The company? C5staffed by industry and country specialists; economists, lawyers and other professionals, oper ates as a think tank, monitoring trends and developments in all major industry sectors, the law, and emerging markets, with a view to providing up to date and comprehensive business information. The environment? Multicultural. Among russians, americans, indians, egiptians, there was a really interesting british man named Colin who agreed to reveal a part of his professional and personal expe rience.
last year, we had to make some people redundant, it also made us focus on the quality of the conferences rather than the quantity of the conferences to make sure that every event that we provide is of the highest quality so people still will need to pay for it. All three parts of the company have been affected: Canada, New York and London probably London has been more affected because we've got the exposure to the emergent markets, to Russia where the currency has been devalued and to East European countries- some of them were very badly hit by the economic crisis. N. F.: What do you like most about your work? C. C.: It's a very creative environment, C5 it's quite a small company so anyone who's got any role in C5 can work in a number a different areas, types of projects, the responsibility goes further on simply what the job is. If there is a conference that takes place in another country it's part of my job to go there and it's always something interesting, you can get the chance to travel and meet lots of people. „Things important in life: holidays, challenges, money” N. F.: How do you see the future of C5? C. C.: I think things are getting better for C5 at the moment the conference industry in general has gone through a difficult period however things are picking up we see more delegates attending to our conferences. It's partly because we had to concentrate on the quality of events rather than the quantity of events and because of that it makes them up more interest people anyway I see the future very much focused on running a small number of very good conferences. N. F.: Which are the three things you consider most important in your life? C. C.: The first most important thing is holidays. I think people look at their job in either one of two ways: they love what they are doing and the reason for doing it is their love for their job or they like what they are doing and it can give them other things. So I like what I am doing but I like it so it mean that I can go on holidays, to new places, to visit new countries. Second, in general being challenged at work, out of work, find new things to be challenged by, either it's in education, in sport, or in work…I am quite competitive so feeling like this it's a reason for me to be competitive. Third, sad to say, money. Money is always important. And again this is one of the reasons I do this kind of job. N. F.: What do you like to do in your free time? C. C.: Sports-playing football, running, diving. N. F.: What football team do you support? C. C.: Norwich City it's a team from where I grow up in Norwich, they've had big moments but they are not in particularly a big team and they're not very successful either, but I am from Norwich, it's a part of my history, it's a part of my make up I think. My family

supports Norwich as well so it's something that gives me a link to my father, we go to the football together, I think that is quite important. "The wish for the future: happiness." N. F.: What kind of tea do you prefer? How many times a day do you drink tea? C. C.: I don't drink tea very often, probably once or twice a week. I prefer milky tea quite sweet with a biscuit, not very often. N. F.: Which is the best memory that you have as a student? C. C.: As a student…I can think of any one individual memory…but I know my first year of university when I was 18, when I left home, when I was living away from home for the first time was probably my favored year of my life. So within that year many things happened, I met new people it's all about independence I could do whatever I wanted whenever I wanted. N. F.: What is your biggest wish for the next two-five years? C. C.: I would like to know that in 5 years time I will be happy, content, If I have any specific goals in my career I would like to know that I will be in a happy situation, me and my wife just be in a happy situation however that is, whether that is living abroad somewhere or in London, working here, working somewhere else. At some point, I definitely be living abroad, I don't know quite where, hopefully next to a beach. „…really important is being an adult, that independence that you get and the chance to grow as a person, to develop as a person” N. F.: Imagine that you are 24 years old today. What would you do different in your life?

C. C.: I think perhaps not take seatback so seriously, because when you are younger and you can't do something-everyone fails in something in their life in some way- when that happens it's seems like it's the end of the world. But I think these things only change the angle, you can do something else, you can be more successful, that's the most important thing I would do differently, not take seatbacks so seriously-they are not as important as they could be. N. F.: What do you know about Romania? C. C.: I know some of the recent history-the communist history, I know geographically where it is, the capitalBucharest and some of the sporting history-football and gymnastics. N. F.: The readers of my magazine are students. Do you have any suggestion for them? What are the most important things for a successful career? C. C.: Firstly, I really believe that the recent qualification is very importantyou can always improve, I think is important as a part of being a studentthe learning, the education aspect but what is really important is being an adult, that independence that you get and the chance to grow as a person, to develop as a person, I think people should go away to university rather than go to university in their home town because it gives them that chance to develop and to experience things they wouldn't experience usually. London Made by Anamaria Avadanei

“So, you will see „a different kind of love song” News FEAA:Who are you? Please tell me your story with C5. How was your first job here, where did you heard about C5? Colin Carter: I am Colin Carter I am the Head of Sponsorship at C5 I have work in the conference industry for quite a while and was aware of the job of Head of Sponsorship about 3 years ago which I applied for, I had two interviews for and I have been here since; this is been the only job I had in C5. N. F.: What are the main values of the company? C. C.: The main value is the information that we provide and the quality of information that we provide, because the events that we put together are very specific to particular areas and because the expertise of the people that put the events together is also very specific. N. F.: Which was the best/the worst moment in your career? C. C.: Being able to arrange with Pricewaterhouse Coopers a large sponsorship around 100 000 pounds for our conferences it was a good moment… bad moments it's been when people leave and you have to recruit someone to start again. „I see the future very much focused on running a small number of very good conferences” N. F.: How did the financial crisis affect the activity of the company? C. C.: It's been difficult for C5 it's all about the amount of people that can generally attend conferences, a C5 conference is quite expensive (10003000 pounds), the people who can afford to pay to attend the conferences has decreased, some of our conferences had to be canceled, we are running less conferences this year than

Proiect de nota 10
pagina 4 €con’ose

Primul pas ... obiectivul
w interviu cu prof. univ. dr. Dumitru Oprea
Fiecare student de la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor (FEAA), şi nu numai, a auzit de Dumitru Oprea. Ipostaza în care mi-a fost dat să îl cunosc este însă una la care nu mulţi s-ar gândi să i-o atribuie domnului profesor. Am păşit în biroul dumnealui într-o zi de duminică, zi în care majoritatea bugetarilor au liber. Nu şi Dumitru Oprea. După câteva secunde de linişte si solitutine în prima cameră, domnul profesor intră din camera alăturată, cu o sticlă de apă golită, zâmbind spunând că îşi udă florile, întrucât a venit frigul şi au nevoie de atenţie sporită. Interviul a avut loc pe un ton foarte cordial, uitând la un moment dat că este pentru prima oară când dialogăm. De altfel, însăşi ideea de interviu s-a pierdut, părând mai mult o conversaţie.

N.F.: Este vreun proiect de care vă aduceţi aminte în mod special iniţiat de un student? D.O.: Numai unul?!? Şi în prezent sunt sute de proiecte demarate de actuali sau foşti studenţi FEAA. Un exemplu este Dan Chirleşan, unul dintre primii care au prins „virusul” proiectelor. N.F.: Care sunt elementele de originalitate iniţiate de universitate? D.O.: Prin proiectul de Reformă al UAIC, studentul a fost plasat pentru prima dată în centrul atenţiei. M-a bucurat să văd că studenţii îşi apără drepturile. Astfel s-a născut şi ideea „licitaţiei cursurilor” prin care studenţii au hotărât ce cursuri să urmeze şi ce cursuri să dispară. Au dispărut astfel nişte cursuri care erau inutile. N.F.: Care sunt punctele forte necesare unui student pentru a reuşi în carieră? D.O.: Curajul. Majoritatea se opresc la

stadiul de „mă gândeam” sau „am un pont”. Ideea este cel mai de preţ lucru în acest moment. Cea mai bună achiziţie a lui Obama este o fată care este specializată pe idei sociale. Totuşi, le spun studenţilor şi susţin cu tărie că altcineva a venit cu aceeaşi idee, că mai sunt şi coincidenţe în gândire. N.F.: Ce părere aveţi despre organizaţiile studenţeşti din facultate? D.O.: Organizaţiile studenţeşti sunt bune. Conflictul de interese din interiorul lor în schimb nu sunt. Sunt unii oameni care încearcă să vă destrame. Nu ar trebui să îi lăsaţi. „Cunosc cazuri de doctoranzi buni... dar care trebuie să vină să susţină un referat în faţa a trei „papagali”, eu şi încă doi...” N.F.: Cum apreciaţi evoluţia învăţământului universitar din ultimii 10 ani în special în FEAA şi calitatea studenţilor economişti?

D.O.: UAIC a dat startul revoluţiei în învăţămant încă din 1997 printr-un proiect de 312.000 $. Atunci au apărut „atelierele de lucru”, iar oameni din toată ţara veneau special la Iaşi pentru cele 3 zile de perfecţionare. A început apoi acea „schimbare la faţă” prin Departamentul de Învăţare Permanentă. Corpul B a fost dotat cu tehnologie de ultimă oră. O bună parte din sumă a fost investită în soft-uri, care la vremea respectivă erau mai costisitoare. Cuza lucrează în SAP încă din 1997. N.F.: Care sunt în viziunea dumneavoastră primele trei elemente care definesc calitatea umană? D.O.:Spiritul dreptăţii... Integritate... Onestitate

N.F.: Cum ar trebui să arate „linia” de evoluţie a facultăţii? D.O.: Este vitală trecerea la educaţie online. Cunosc cazuri de doctoranzi buni, plecaţi în străinatate, care au conferinţe pe plan internaţional, examen pentru patent, dar care trebuie să vină să susţină un referat în faţa a trei „papagali”, eu şi încă doi... N.F.: O carte recomandabilă pentru studentul de la FEAA? D.O.: „Strategia oceanului albastru” Renee Mauborgne, W. Chan Kim N.F.: Un motto pentru studentul UAIC? D.O.: „Nu universitatea Cuza este prea sus, ci altele prea jos.” P. F.
plan pun posibilitatea de a lucra cu oameni, de a forma tineri, de a călă tori, dar aş pune aici, între ghilimele, pentru că nu aş vrea să vedeţi călăto ria ca şi un turism academic, ci este cât se poate de fructuoasă atunci când poţi să absorbi din cultura şi din civilizaţia altor ţări, tot ceea ce reprezintă modern. N.F.: Ce proiecte de viitor aveţi? D.C.: E o întrebare bună. Pentru că aşteptările voastre ar trebui să vadă în mine un om aşa de calculat încât să ştiu ce am să fac şi peste 20 de ani. Nu cred că ştiu ce o să fac peste 20 de ani. Însă, în viitorul imediat apropiat am să scriu proiecte. Cu siguranţă ştiu că am să încerc să formez alte generaţii de tineri care se vor intoxi ca cu microbul acesta al scrierii şi câştigării proiectelor şi ştiu că am să rămân fidel ideii de universitate şi de dedicare completă a timpului în cadrul acesteia. „Sunt mulţi studenţi care pun între bări, care încearcă să găsească răspunsuri, care caută săli de lectură goale pentru a avea posibilitatea să citească.” N.F.: Cum apreciaţi evoluţia în universitar învăţământului ultimii 10 ani, în special în cadrul FEAA şi calitatea studenţilor economişti? D.C.: Dacă ne uităm la indicatori, evoluţia facultăţii este pozitivă, am devenit un brand, o şcoală de refer inţă economică la nivel naţional, dar trebuie să privim şi dincolo de graniţele ţării şi să ne înscriem în ceea ce înseamnă facultăţi de economie în lume. Dacă pe plan naţional stăm bine, cu tendinţe spre foarte bine, la nivel internaţional procentajul care apare la nivelul fac ultăţilor din România de economie e undeva de 10 la mie, deci avem o viz ibilitate care se situează pe poziţia ultimelor 10 din 1000, înseamnând că mai avem de muncit. Ca să parafrazez pe domnul rector Işan, pentru a creşte notorietatea şi vizibilitatea ar trebui atât cadrele didactice, cât şi studenţii să accepte să muncească, o perioadă susţinută de timp, minim de 12 ore pe zi, gândindu-se la universitate. Ioana Raluca DIACONU Mălina POSTÂRNAC

Ipostaze contradictorii
aşez în formatul unei cereri de finanţare?” Şi răspunsul profesorului a fost: ”Bineînţeles că nu. Dăi drumul, băi ete!”. Acesta a fost momentul în care practic am scris primul proiect. Era un proiect prin care ceream bani pen tru modernizarea laboratorului C810, acesta este astăzi aşa cum a fost dotat şi amenajat acum 12 ani. N.F.: Care au fost atuurile care au făcut ca proiectul să fie finanţat? D.C.: În primul rând, cred că am citit cu foarte multă atenţie cererea de finanţare, am răspuns la toate ele mentele din cerere şi n-am sărit nicio întrebare. Deci, ideea inovativă, spir itul antreprenorial pe care îl denota ideea, efectul de multiplicare - pentru că în laboratorul de simulare a tehni cilor bancare generaţii de studenţi sau format şi mulţi dintre ei acum pro duc în bănci - şi bineînţeles raportul dintre ceea ceri şi ce ţi se poate oferi. Nu are sens să cer de exemplu 10 mil ioane de euro, când finanţatorul nu poate să îmi ofere mai mult de 10 mii de euro. Îmi adecvez proiectul pentru suma maximă de finanţare. Un alt motiv pentru care cred că proiectul a câştigat era şi faptul că acesta a fost aplicat sub „umbrela” U.A.I.C, adică sub un brand puter nic.Atunci eram tentat să zic că toţi banii din proiect îmi aparţin. Acum însă, sunt conştient că în mod voit trebuie să întoarcem o parte din ceea ce obţinem prin finanţare şi „umbrelei care ne acoperă de ploaie”. „...mi-am stabilit ca obiectiv ca din 10 proiecte să câştig 10.” N.F.: Care este diferenţa între un proiect realizat de studentul Dan Chirleşan şi un proiect cerut de prof. Dan Chirleşan? D.C.: Aş spune că în primul rând eu sunt foarte exigent cu mine şi când scriu un proiect devin ceea ce în lim bajul vostru se cheamă: „omul orchestră”, adică mă pun şi în mintea celui care caută ideea de proiect, caută formularul de aplicare, se informeză, se documenteză pe tot ceea ce înseamnă criterii administra tive, termene limită, obiective. Când eram student, şi revin la perioa da respectivă, profesorul Zaiţ era unul dintre cei care avea multe proiecte mari în derulare şi dacă cunoştinţele teoretice încă nu aveai de unde să ţi le strângi, căci nu erau cărţi de managementul proiectelor scrise, traduse sau aduse în România, trebuia să cauţi informaţii la cei care îţi păreau ţie ca fiind oameni de suc ces în scrierea proiectelor. Profesorul Zaiţ spunea că: „dacă din 10 proiecte depuse câştigi unul, să fii mulţumit”. Partea frumoasă era că mi-am stabilit ca obiectiv ca din 10 proiecte să câştig 10. N.F.: Care a fost cea mai mare provocare în realizarea unui proiect? D.C.: După ce treci de faza dobândirii microbului de proiect, pentru că în definitiv, a scrie proiecte şi a le câşti ga îţi crează o dependenţă, când deja începi să scrii proiecte şi vezi că le câştigi, nu poţi să te opreşti. Am cole gi care scriu proiecte pentru că au nevoie să avanseze, să-şi facă cariera didactică. Pentru a deveni confer enţiar universitar aveam nevoie să fiu director la un proiect de cercetare. În momentul în care am depus dosarul pentru conferenţiar, aveam 36 de proiecte de cercetare şi de finanţare. Deci practic, îndeplineam criteriul pentru alte 35 de persoane. „...nu poţi să aşezi pe primul plan banii, pentru că menirea şi vocaţia pentru care eşti într-un sistem didac tic este de a forma tinerii.” N.F.: Care este cea mai mare rec ompensă în urma coordonării unui proiect de finanţare?(banii, satis facţia profesională, posibilitatea de a calători şi de a cunoaşte noi cul turi, oameni). Daţi-mi un exemplu concret. D.C.: Aş începe prin a spune că nu am pus niciodată banii pe primul plan, deşi teoretic cu toţii avem nevoie de bani pentru a ne îmbrăca, pentru a ne plăti facturile, pentru a mânca, pentru a călători, dar nu poţi să aşezi pe primul plan banii, pentru că menirea şi vocaţia pentru care eşti într-un sis tem didactic este de a forma tinerii. Deci, am putea spune că pe primul

Nu există student care să nu fi dorit, cel puţin o dată, să facă schimb de roluri cu profesorul. Şi asta, nu pen tru a se da mare, ci pentru a-i demostra profesorului cât de greu este să fii student. Mereu auzim aceeaşi replică: „Aţi avut de făcut un proiect de n pagini. Ce a fost atât de greu? Şi aţi avut la dispoziţie două săptămâni”. Da, domnule profesor, dar în acele două săptămâni nu am lucrat numai la proiectul de la disci plina X, am mai avut şi alte 2-3 proiecte şi 4 lucrări. Pentru a afla cât de greu este să fii student, dar şi pro fesor, i-am făcut o vizită domnului profesor Dan Chirleşan. News FEAA: Care este primul proiect de finanţare realizat? Dan Chirleşan: Primul meu proiect lam scris când eram de vârsta voastră. A pornit de la o provocare. Eram stu dent la master, la Studii Aprofundate şi aveam o disciplină mai aplicativă cu profesorul Cocriş. Într-o zi, venind la şcoală, am luat un ziar să am ce citi pe autobuz şi ochiul meu a căzut asupra unui anunţ despre o lansare a unei competiţii la nivel naţional, făcută de Fundaţia Soros, care la momentul anilor ’95-’96 era printre puţinii finanţatori pe sume mari din România. Atunci nu existau linii de finanţare ca în prezent. La cursul domnului profesor Cocriş, în timp ce ne explica că „la această disciplină fiecare student va trebui să facă un studiu de caz”, am ridicat mâna şi lam întrebat: „Domnule profesor, aveţi ceva împotrivă dacă studiul de caz îl

OSE... O nouă viziune
“Motivaţi de studenţi”

pagina 5

Stropi…de cerneală
Am adunat în al doilea număr al revistei câte puţin din toate. Pentru că ne dorim să ştim precis ce vă interesează, nu ezitaţi să ne daţi feedback. Scrie-ţi-ne dacă vă place, ce vă place şi lăudaţi-ne. Da-ţi-ne peste nas când greşim şi trageţi-ne de mânecă dacă sărim calul. Suntem studenţi, ca şi voi şi vrem să construim acest canal de comunicare între noi. Hai să-l perfecţionăm împreună, de la număr la număr. Avem o echipă dinamică, nu suntem exclusivişti, aşa că vă aşteptăm să vă alăturaţi nouă dacă sunteţi interesaţi să scrieţi. Reflectăm studenţimea şi vrem s-o facem bine, aşă că vă aşteptăm pe fiecare să construiţi alături de noi, la ceea ce se vrea un manifest, un spaţiu de relaxare, fun, cultură şi, de ce nu, voce studenţească.... oncluzia: Nu suntem mari, dar creştem. Nu suntem experţi, dar învăţăm. Nu uităm şcoala, dar ne place să ne distrăm. Sună cunoscut? Semănăm? Dacă da, ne citim în „€con’ose”. Studenţi, haideţi să ne trăim studenţia împreună!

opţi nedormite, cearcăne, zâmbete, certuri, râsete ameţitoare, împăcări, idei, viziuni atât de diferite... încerc să găsesc cuvinte cheie pentru ceea ce înseamnă pentru noi „€con’ose” şi lansarea revistei. Nu reuşesc, sunt prea multe... Povestea nu începe însă aici, ci într-o după amiază de vară, când un mic grup de studenţi punea ţara la cale şi îşi dorea să schimbe lumea. Studenţii aceia îşi doreau să fie auziţi, să strige-n gura mare lumii-ntregi cum ei vor, pot şi vor schimba ceva. Şi atunci le-a venit ideea de a crea o revistă studenţească, scrisă de studenţi pentru studenţi. Puţin mai târziu ieşea proaspătă şi aburindă din presele tiparului şi ajungea pentru prima dată în mâinile studenţilor şi profesorilor. Mi-e greu să descriu emoţia pe care am avut-o...

N

Ştii care e primul pas în cariera ta... ?
Ce ai mai făcut în ultima perioadă? La ce oră te-ai trezit... dar mai ales care a fost primul gând? Ai timp dimineaţa să leneveşti un pic în pat, să stai relaxat, să te uiţi la ceas şi să poţi spune “Aaaa... mai pot dormi o oră, e devreme!”. Mai ai timp să mergi la o cafea, să te uiţi singur la frunzele care zboară..., să stai la coadă la simingerie, să mergi la un curs, două, să te plimbi prin Copou, să vezi un film, 2 – 3, să mergi în cluburi, în fiecare joi, vineri, sâmbătă, duminică, să te distrezi..?. Cât de utile consideri a fi toate astea pentru viitorul tău? Crezi sau mai bine zis vrei să faci ceva mai mult?! Dacă ai timp de toate astea atunci sigur trebuie să te uiţi puţin în certificatul de naştere, să vezi ce vârstă ai şi să îţi revizuieşti puţin priorităţile şi obiectivele. Sincer care dintre toate activităţile tale te face să te simţi împlinit? Care este realizarea ta cea mai mare? Ce te face să te simţi mândru? Ce planuri de viitor ai, dar mai ales, cum vrei să ajungi la ele, care sunt obiectivele tale pe termen lung? Dar cele pe termen scurt? Atunci când eram mici întrebarea cea mai frecventă era “Ce vrei să te faci când ai să fii mare?” ... deci... tu ce vrei să te faci “când ai să fii mare”? Ai fost vreodată la un interviu şi ai primit replica : “Ne pare rău, dar cv_ul dumneavoastră este cam gol, nu aveţi experienţă.” Ca studenţi cel mai des spunem “De unde experienţă dacă ei nu ne angajează, cum să ne demonstrăm abilităţile?” dar cei mai mulţi tineri nu sunt dispuşi să ia parte la proiecte non-profit fără a fi recompensaţi sau să accepte salarii mai mici pentru perioada în care acumulează experienţă. Implică-te! Există o tendinţă generală de a nu căuta modalităţi de a obţine această experienţă care nu se referă neapărat la joburi anterioare, cât se referă la abilităţile pe care le-ai putea dobândi din acele joburi : capacitate de lucru în echipă, răbdare, punctualitate, creativitate, spirit organizatoric, comunicare interpersonală, obiectivitate în aprecierea şi luarea deciziilor. Nu trebuie neapărat să fii plătit ca să înveţi să fii bun în ceea ce îţi doreşti să faci. Implică-te în orice activitate din care ai de câştigat – şi câştigul nu înseamnă doar lucrurile materiale, cât tot bagajul de cunoştinţe pe care îl poţi acumula – fă cursuri dacă e nevoie, pentru a asimila cunoştinţe şi abilităţi necesare pentru a trece la un nivel superior în carieră, înscrie-te în organizaţii studenţeşti , participă la proiecte, workshop-uri. Nu câştigi doar experienţa mult căutată dar înveţi să te descurci în tot felul de situaţii posibile, înveţi să dezvolţi un proiect, să comunici cu tot felul de oameni şi mai ales îţi faci prieteni. OSE recrutează! Acum cât eşti student cea mai la îndemână soluţie pentru a te implica, pentru a face parte dintr-un proiect amplu şi complex este de a te înscrie într-o organizaţie studenţească. Găseşti domniul în care vrei să lucrezi pe viitor, oameni care lucreză din greu pentru ca totul să iasă bine, tineri ca şi tine care au aceleaşi obiective de viitor cu cele pe care poate ţi le-ai propus şi tu. Unii au experienţă şi poţi învăţa de la ei, alţii încă o caută. . Organizaţia Studenţilor Economişti este compusă din 4 departamente: Business, Educativă, Imagine şi Social. Fiecare desfăşoară activităţi menite să reprezinte interesele studenţilor Economişti. Ai ocazia să descoperi care este domeniul care ţi se potriveşte, să lucrezi acolo, să îţi dezvolţi ideile, să pui în practică proiecte la care poate doar teai gândit. În OSE toată lumea te va asculta şi nu vei găsi un şef ci nişte prieteni. Creştem odată cu tine şi ne dezvoltăm împreună. Pentru a reuşi încearcă să fii mereu cu un pas înaintea celor din jurul tău, nu mai aştepta să fii informat, fii cel care informează, nu mai căuta să fii îndrumat, fii cel care îndrumă şi poate spre final nu vei mai fi cel care învaţă ci acela care îi învaţă pe alţii. Profită de faptul că OSE recrutează, vino şi te înscrie! Timpul trece, banii se duc, prietenii rămân!

C

Raluca DIACONU

Editorial

Cazare, pentru că merităm!
e-am luat şi cameră la hotel, pardon cămin... Şi vine iar o zi…Şi fiecare zi e un pas înainte… Iată-ne în ziua repartizării locurilor în căminele studenţeşti! Pentru prima dată la sesiunea de cazări membrii Organizaţiei Studenţilor Economişti au spus : “ Prezent!” Conştienţi fiind că fiecare individ e o entitate bine definită şi cu o personalitate bine marcată nu am uitat că : “ Fiecăruia ce i se cuvine, dar se cuvine ceea ce se merită”. De aceea începând cu 24 septembrie am repartizat un număr de locuri pentru studenţii Facultăţii de

N

Economie şi Administrarea Afacerilor. Am colaborat cu colegii nostri din Liga Studenţilor Economişti şi din Senat, precum şi cu domnii profesori încercând să mulţumim pe fiecare în parte. Deşi au existat anumite conflicte, în final cele patru zile de muncă asiduă s-au încheiat în condiţii mult mai bune decât în anii precedenţi. Aşa că ….de acum fiecare doarme după cum îşi aşterne. :)
Mălina POSTÂRNAC

Corina ŢIGĂNAŞU

Look de student
pagina 6 €con’ose
a mea, din nou trebuie să ajung la capăt, dar nu oricum. Zâmbesc. Plăcerea de a continua cursa reînvie. Simt gustul unei victorii. Mă înnebuneşte. E ca o ploaie îndelung aşteptată într-o vară fierbinte, e ca roua dimineţii pe petalele florilor dezmorţite din somn, e ca prima adiere a vântului de primăvară, ca amestecul infinit de mare, soare şi nisip, e ca ce vrei tu să fie, dar să fie plăcut. Şi totuşi mă înnebuneşte, ceaţa care mi s-a aşezat în faţa mea, ceaţa pe care mi-am creat-o eu însumi. E ciudat cum avem timp să ne facem duşmani, dar nu avem timp pentru prietenii noştri, e ciudat că avem timp să urâm, dar nu avem timp să iubim cu adevărat. De ce nu zâmbim mai des, ci doar avem privirea pierdută într-un gând mult prea sumbru? E ciudat că vrem să fim fericiţi, dar nu ne bucurăm de nimic. De ce doar bătrânii au

Nu am timp!
Simt viaţa ca pe o cursă. O încep cu nerăbdare. Îmi creează palpitaţii, îmi dă speranţe, putere, îmi sclipesc ochii de atâta bucurie. Alerg repede, de obicei nu văd ce se petrece în jurul meu. Îi observ, dar nu pot fi atentă la ceea ce fac, la ceea ce vor ei să-mi transmită pentru că nu vreau. De fapt, am o scuză mai plauzibilă – NU AM TIMP! Ajung să mă intereseze doar ce va urma, fără să dau vreo importanţă prezentului, fără să meditez asupra trecutului care, poate, m-ar ajutat să conştientizez ce am pierdut, ce voi mai pierde încă. Am o doză de egoism, egoism care mă privează de micile bucurii ale vieţii … vreau să câstig … cursa, astfel că nu ţin cont de aproape nimic, viaţa are prioritate, şi totuşi de ce nu-i acord acest lucru? Uneori mă lasă fără aer, mă oboseşte, îmi dă o stare de nevrotism, de angoasă. În acele clipe vreau să se termine, poate ceva ce nu a început încă. Consider că am ajuns la capăt de drum … cad în genunchi, dar această cădere mă ambiţionează şi mai mult pentru că nu pot rezista la nesfârşit în această poziţie şi nici măcar nu-mi pot imagina că aşa se va termina tot, că de doar atât am avut parte, vreau să mă ridic la înălţimea celorlalţi, sau măcar la

experienţă, oare nu e prea târziu? Păcat că nu ne dăm seama de diferenţa dintre viaţă şi cursă. Viaţa nu e o cursă, pentru că la finele ei nu există nici un trofeu, nu dacă eşti primul care termină sau cel mai bun … Încearcă să trăieşti viaţa, nu pentru sfârşitul ei, ci pentru drumul parcurs până acolo. Nu stiai? Drumul parcurs e mai frumos decât destinaţia însăşi … MAI AI TIMP? Raluca - Georgiana ALEXANDRU

Vacanţă cu parfum elen...
urca în primul avion de nebună să vin la tine. Mult mai mult decât vuiet şi foşnet, mult mai mult decât flux şi reflux, altceva decât o întindere pe care nu se poate merge cu maşina. Altceva decat scoici şi căluţide-mare, submarine şi vapoare, altceva decât locul de muncă al pescarilor, mult mai mult decât ascunzătoarea monştrilor marini. Dincolo de briză şi de plajă, dincolo de faruri şi de furtuni, mult mai profund decat albastru şi verde, MAREA e mult mai mult decât acestea. Mare e atât de mare, încât cuvintele nu o pot cuprinde. Deja îmi este dor de mare. Aş sta ore întregi pe nisip uitandu-mă la ea.

Şi iată că vacanţa a luat sfârşit. A rămas mirosul mării pe haine şi în păr, amintirea nisipului fin pe piele, plăcerea nesfârşită de a înota fără limite, până ţi se zbârceşte pielea şi până ţi se face friiiig.... arsura soarelui pe piele şi a nisipului pe tălpi... valuri care se spulberă în apropierea ţărmului. Valuri mărunte, valuri mari...marea la lăsarea serii, în aceleaşi culori pastelate ireale ca ale cerului, mirosul de mare, de alge, de nisip. Aş
ncă o vară... am pierdut, am câştigat, am iubit, am fost fericiţi, am plâns, ne-a fost dor, ne întoarcem fiecare de pe marea lui, pe insulă unde caţiva ani suntem între lumi, opriţi în timp, nu suntem copii dar nici adulţi, trăim viaţa oamenilor mari cu intensitate infantilă şi cu inconştienţă. ducem în bagajele noastre amintiri de departe, de aproape, de acasă, dar în momentul în care am păşit în oraşul copiilor mari – oraşul care ne învaţă să fim adulţi, singurul care ştie care ne e drumul spre maturizare şi care ne priveşte ca un bătrân transformarea – începem să uităm încetul cu încetul. iecare dintre noi a simţit inima bătând mai repede după o lungă perioadă departe de studenţie, la primul pas făcut înapoi aici, acasă la noi. E un sentiment care ne face de multe ori să uităm nostalgia provocată de ce am lăsat în urmă. Pentru cei mici este emoţia primilor paşi într-o

Valurile îţi spun secretele cele mai adânci ale mării. Nu, nu ai cum să te plictiseşti de atâtea poveşti. Nu ai cum să te plictiseşti de frumuseţea ei. Aş lua marea la mine în camera. Cine ar mai avea un aşa accesoriu în cameră? Nimeni. Doar eu… Unele lucruri sunt pur şi simplu perfecte. Găsim scoici în care auzim sunetul mării. Vor încerca să uite chipul mării-mamă, viaţa la soarele care le albea şi tălpile ce le afundau în nisip. Vor încerca să uite viaţa care a locuit în ele şi plăcerile de a face parte din marea familie a mări. Dacă ştii să asculţi, marea încă mai vorbeşte. Şi are atâtea de spus... Marea mea mă iubeşte la fel de mult cât o iubesc eu. Numai că eu sunt invidioasă pentru splendoarea ei. Sunt invidioasă, dar nu aş vrea să o întrec în niciun moment. Probabil e greu pentru ea să fie iubită de atâta lume. Toţi au poveştile şi amintirile lor legate de ea. Orice fotografie cu marea mi se pare injust de strâmtă… Raluca DIACONU
socială cu cei mici (doar nu pot fi lasaţi aşa să cunoască doar sălile de lectură şi bibliotecile când Iaşul este atât de mare, are atâtea lucruri să ne înveţe ... doar şi pe noi tot el ne-a maturizat ) ... aşa că spor la socializare! Corina ŢIGĂNAŞU

Î

Back to school
lume nouă la care doar au visat o vară întreagă. Pentru cei mari e frica de final, teama că în curând vor părăsi insula aceasta pentru a merge pe un drum nou unde nu vor mai putea să fie copii, unde vor simţi că lumea întreagă se sprijină pe umerii lor. E un gol mare în stomac la gândul unei vieţi noi în care nu mai sunt ei copiii, nu mai pot întoarce spatele şi pleacă atunci când ceva merge prost, nu mai pot râde atunci când sunt trişti, la gândul că e nevoie doar să închidă ochii şi atunci când îi deschide cineva le va întinde o mână de ajutor... Acum sunt mari... Deocamdată şi mici şi mari suntem din nou la facultate aşa că ne vedem în cluburi pe Copou, la plimbare seara în parc, la Balena la cafea, la cantină la masă, somnoroşi dimineaţa pe la băile din cămine, seara la ţigară pe hol şi nu în ultimul rând pe culoarele universităţii alergând de la un amfiteatru la altul. ei mari au o responsabilitate în plus, trebuie să facem instructajul, protecţia muncii şi educaţie

A

C

F

DE LA COLŢUL FEAA
“Motivaţi de studenţi”

pagina 7
JJJ

Bancuri
La un proces legat de evaziunea fiscală dintr-o companie, judecătorul întreabă: - Inculpat, recunoaşti că ai încercat să scapi de plata impozitelor şi taxelor prin metoda descrisă mai devreme de comisarul Gărzii Financiare? - Sincer… Nu! Dar şi metoda descrisă de dumnealui merită atenţie…

Directorul unei companii se adresează către managerul de resurse umane: - Eu vreau să găsiţi la întreprinderea noastră o persoană energică, cu capacităţi impresionante şi să fie tânăr, ce ar putea să ocupe postul meu pe viitor. - Şi apoi ce să facem? - Cum îl găsiţi, să-l concediaţi imediat!
JJJ

HOROSCOP
Berbecul nu ştie niciodată ce va face. De aceea, atunci când merge, merge cu capul înainte. Astfel, dacă ajunge la linia de finis în acelaşi timp cu altcineva, va spune: "Primul!". Atunci când trebuie să treacă la acţiune, nu stă prea mult pe gânduri. Se aruncă de la trambulină şi, pe la jumătate, descoperă că în piscină nu mai e apă. Va spune: "Poate acum schimbaţi apa!".

Berbec

Este adevărat faptul că pe timJJJ pul socialismului economia Sunt două modalităţi prin internoastră era pe “marginea prămediul cărora s-ar putea să pastiei”? scoatem ţara din impas: metoda - Aveţi perfectă dreptate, domfantastică şi cea realistă. nule. Dar, de atunci s-a făcut un - Metoda Realistă: vor veni pas înainte. extratereştii şi ne vor ajuta; - Metoda Fantastică: vom JJJ face asta singuri. Un american, un neamţ, un evreu şi un negru prin pădure. JJJ Cade o omidă pe american. Un Economist a hotărât să Acesta o aruncă pe neamţ, intre într-o pizzerie să ia masa. acesta pe evreu, acesta pe Când pizza a fost gata chelnegru. Negrul o ia şi o nerul întreabă: mănâncă. Cade altă omidă pe - Cum doriţi dumneavoastră, american. Acesta o aruncă pe ca eu să tai pizza, în 6 sau 8 neamţ, acesta pe evreu, iar bucăţi? evreul spre negru: - Astăzi mă simt mai flămând -Nu cumperi o omidă? ca niciodată. Tăieţi-mi-o în 8 bucăţi.

Ziua norocoasă: vineri, 13. Oricând se iveşte ocazia, eşti dispus să sari în ajutor dar, de cele mai multe ori, te împiedici maiestuos chiar înainte de final. E zgârcit, dar tu, iubirea vieţii lui o să pui mâna pe bani, fie pentru că ai trăit mai mult decât el, fie că l-ai omorât în somn. Opţiunea doi devine tot mai tentantă odată cu trecerea timpului.

Taur

GEMENI Gemenii sunt ca o

rafală cu corp uman: nu-i vezi sosind, nu-i vezi nici plecând. Toţi avem un eu care ne conduce, dar gemenii au două, uneori mai multe. Probleme la pătrat! Unul dintre ele este dulce şi tolerant, celălalt este critic şi urâcios. De-asta, gemenii nu cunosc drumul de mijloc: ori îşi văd defectele, ori calităţile, depinde de geamănul care te priveşte.

Merg îndărăt sau în lateral, dar niciodată drept. Verbul caracteristic este “a simţi”, deşi oamenii de ştiinţă susţin şi sunt pe cale de a dovedi contrariul. Femeia – rac petrece foarte mult timp în faţa oglinzii, drept pentru care este mereu înconjurată de cioburi, dar cum inteligenţa nu-i permite, nu poate înţelege instinctul de apărare a bietei oglinzi.

RAC

... Şi e în curs de înrăutăţire

Leii nu merg pe stradă, ci defilează. Dacă strada este plină de magazine, Leul priveşte vitrinele. Dar nu pentru a vedea ce este expus în ele, ci pentru a se privi pe sine, moment în care va exclama: “M-aş cumpăra, daca n-aş fi atât de scump!” Sunt uşor de recunoscut: sunt aceia care, privind un reflector, vor exclama: « Trebuie să vedeţi câtă strălucire îi confer! »

LEU

FECIOARĂ Fecioara este o

Un broker vorbeşte despre criza financiară: "E mai rău decât la divorţ. Am pierdut deja jumătate din avere şi am în continuare o soţie".

lupă cu picioare. Ajunge în casa ta şi primul lucru pe care-l face este să treacă cu degetul pe televizor pentru a vedea dacă este prăfuit. Si, cum are un umor sarcastic, îţi va spune: « Televizorul acesta are un design foarte frumos! ». Nativul acestui semn nu este croit pentru a fi diplomat, ci mai degrabă … poşetă.
Scorpionul nu

Niciodată nativii BALANŢĂ acestei zodii nu

Femeia perfectă?!
A fost o dată un bărbat perfect şi o femeie perfectă. Ei s-au întâlnit şi deoarece relaţia lor a fost perfectă s-au casatorit. Nunta a fost perfectă, iar viaţa lor în doi a fost deasemenea perfectă. Într-o seară de Crăciun, în care ningea puternic, această pereche perfectă mergea cu maşina pe o şosea plină de curbe, când la un moment dat au văzut pe cineva la marginea străzii, care se pare că avea o pană. Era Moş Crăciun cu o tolbă plină de cadouri. Deoarece ei nu au vrut să dezamăgească copiii cei mulţi care aşteptau cadourile, perechea perfectă l-au invitat pe Moş Crăciun să se urce în maşina lor pentru a ajunge să împartă cadourile. Şi aşa au ajuns în scurt timp să împartă cadourile. Din nefericire s-au înrăutăţit condiţiile meteorologice şi cei trei au avut un accident. Unul singur din cei trei a supravieţuit. Care? (Gândiţi-vă mai întâi şi abia apoi vă uitaţi la răspuns!) Bine-nţeles că femeia perfectă. Ea este singura din cele 3 personaje care există într-adevăr. Toată lumea ştie că Moş Crăciun nu există.... şi ce să mai zicem de bărbaţi perfecţi... Pt. femei, povestea se termină aici. Bărbaţii vor citi în continuare. Puncte bonus pentru bărbaţi: Dacă Moş Crăciun şi bărbatul perfect nu există, înseamnă că femeia a condus. Ceea ce explică de ce s-a şi întâmplat accidentul. Şi încă ceva: dacă eşti femeie şi ai citit şi restul poveştii, aceasta demonstrează încă o chestie: Femeile nu fac niciodată ce li se spune !

sunt siguri de nimic şi asta îi transformă în nişte certăreţi aproape profesionişti, dar nu vor recunoaşte niciodată acest lucru. Din această cauză, trebuie să-i prinzi în capcană. Tu spui: « Iţi place să te contrazici! » Si Balanţa va răspunde: « Nu-i adevărat! Si te pot contrazice cât vrei tu! »

SCORPION priveşte, ci fixează

direct. Când te iubeşte, te iubeşte mai mult decât toţi ceilalţi. Dacă te urăşte, proporţia se păstrează. Dacă tu le faci cadou o carte, ei îţi vor face cadou o enciclopedie. Dacă ţi i-ai făcut duşmani, păzeşte-te. Tu le spargi geamul la maşina, ei îţi dau foc la casă. Sigur vor spune după aceea: « Nu am început eu !»

SĂGETĂTOR Arcaşul este

vânătorul zodiacului. Dar de chilipiruri. Săgetătorul este sincer, dar nu este subtil. Se încăpăţânează să spună mereu adevărul verde-n faţă. De aceea, îţi sugerăm că dacă vreun nativ al acestei zodii se apropie de tine şi-ţi spune: « Îţi voi spune adevărul. » Tu să-i răspunzi: «Dar ce ţi-am făcut eu?! »

CAPRICORN Jumătate

capră, jumătate peşte. Un ţap bătrân. Şi alunecos şi rece ca un peşte. Emotivitatea comparabilă cu cea a unei pietre şi ambiţia dură ca şi a granitului sunt materia primă din care e construit psihicul de fier – beton al nativului. E nevoie de daltă şi baros pentru a sfărma carapacea.

Este o fiinţă a VĂRSĂTOR viitorului care trăieşte în prezent ca şi cum acesta ar fi trecutul. Le place să surprindă prin adevăruri spuse nevinovat : « Aseară, când nu erai lângă mine, îmi lipseai. Acum îmi prisoseşti. » Pesimismul lor este cel mai bine ilustrat de motto-ul: « Câştigi sau pierzi, tot pierzi. » Zodiacul te sfătuieşte să ai răbdare, poate că în viaţa viitoare va merita efortul.

Atunci când lucrurile merg rău, singurul care îşi permite să zâmbească este un Peşte, care s-a gândit la cineva pe care poate să dea vina … Într-un moment de sinceritate cu ei înşişi, au descoperit că atunci când toate automobilele vin spre ei, se află pe banda greşită. Partea sensibilă a corpului: picioarele. Îl dor de la atâta fugit de realitate.

PEŞTI

Prin oraş
pagina 8
Înapoi în amintiri, că-i toamnă încă, nu? Privesc în urmă şi mă gândesc la o mulţime de vise şi speranţe legate de Iaşi, de facultate, de studenţie şi de noua viaţă pe care o urma să o încep şi la care iau parte acum. Sunt studentă... Se ştie că acolo unde există un început există şi un sfârşit...de ce? Pentru că viaţa nu este un cerc, fără început şi sfârşit... fiecare dintre noi avem un colţisor în care depozităm toate temerile, toate speranţele, toate visele şi iluziile noastre, scoase sau nu la lumină. Dar anii trec şi pe acel mic sertar se aşterne praful, intervine uitarea şi regretul. Sunt acele frânturi din viaţa studenţească al căror bine meritat loc rămâne în albumul cu impresii. STUDENŢIA? Locul de întâlnire al cererii cu oferta. Cererea, însetată de nevoia de independenţă, de libertate, de cunoaştere, stă dincolo de porţile raţiunii, de limitele imposibilului. De partea cealaltă, gata să erupă, este oferta, ameţitor de bogată şi mereu reactualizată. Tindem să credem că adevăratele prietenii se leagă în liceu. Fals. Studenţia – pragul de trecere de la adolescenţă la maturitate, iar dacă ţi-ai dorit vreodată să cunoşti lumea, ei bine, aici gaseşti o fărâmă din amestecul de culturi şi caractere. Şi totuşi, pe cât de diferiţi suntem, pe atât de apropiate ne sunt gusturile, gândurile, emoţiile, hobby-urile, idealurile… Ea este baza construirii adevăratelor prietenii, îndeplinirii viselor şi atingerii scopurilor – este poarta spre viitor! Aşadar, viaţa studenţească nu reprezintă altceva decît o mare provocare pentru cei

€con’ose

Sertarul cu amintiri
care urmează să o experimenteze, dar mai ales pentru cei care sunt antrenaţi deja în fluxul ei tumultuos. Ultimele clipe… sună ciudat, şi totuşi o bună parte dintre studenţi se află acum într-un moment mai delicat al vieţii lor …STUDENŢIE...ce-aş mai rămâne repetentă, încă un an! Raluca ALEXANDRU Raluca DIACONU

Gândurile redacţiei
Nu eşti scriitor? Nu contează, nici noi nu suntem, dar încercăm să aducem un aer nou la FEAA, si te informăm, să te amuzăm şi dacă ai nevoie să te ajutăm.
€con’ose este o revistă

Koultura l
Pe 28 aprilie, la ora 18:00, în sala "Cuza" a Hotelului Unirea din Iaşi are loc evenimentul "Fluier din nou". Iniţiativa aparţine unui grup de masteranzi la "Analiză şi Strategie de Marketing", din cadrul FEAA. Proiectul este de tip fundraising, toţi banii strânşi fiind directionaţi către Fundaţia COTE pentru finanţarea proiectului "Absolvent". Evenimentul constă în proiecţia filmului "Eu când vreau să fluier, fluier", la finalul căruia va avea loc o discuţie deschisă alături de: Florin Şerban, producătorul Daniel Mitulescu, actorii Ada Condeescu, George Pistereanu, Clara Vodă şi un ment naţional de carieră din România pentru studenţi şi absolvenţi care facilitează Întreaga seara va fi moderată colaborarea dintre companii de Ana Chiricescu care îi va studenţi , respective absolvenţi îndemna pe participanţi să - universitate, oferă comparticipe la sesiunea de autopanilor posibilitatea de a-ţi grafe, dar şi la cocktailul ce va extinde aria de recrutare, de fi servit în Restaurantul vizibilitate şi ajută studenţii şi Panoramic al aceluiaşi hotel. absolvenţii cu potenţial să-şi Biletele pot fi cumpăra de la formeze o carieră. Libraria -Cafenea AvantGarde, situată pe strada Lăpuşneanu. JOBSHOP, ediţia a X-a 3 -7 mai 2010, Casa de Cultură a Studenţilor JobShop este singurul evenifost deţinut care a avut un rol în peliculă, Papan Chilibar.

pentru studenţi făcută de studenţi. Dacă ai ceva de spus, ai sugestii care ar putea să ne ajute să facem €con’ose mai interesantă, dacă nu iţi place o secţiune sau crezi că ar putea să arate mai bine realizată de tine, ia pixul în mână, apucă-te de scris şi trimite-ne la adresa de mail econ_ose@yahoo.com Poţi fi util facultăţii, îţi poţi ajuta colegii dar mai ales poate fi o experienţă creativă pentru tine. O poţi lua ca o provocare, să vezi dacă eşti bun şi în alte domenii, cine zice că economiştii nu pot avea tendinţe apropiate de aria umanului. E de ajuns să scrii o dată şi dacă îţi place vei face

Redactori şefi: Anamaria Avadanei Ioana - Raluca Diaconu Design Ziar: Vlad - Alexandru Ifrosie Mirabela Ştefan Redactori: Anamaria Avadanei, Ioana - Raluca Diaconu, Raluca Alexandru, Iuliana Blagoci, Crina Drobotă, Puiu Ionuţ Fătulescu, Mălina Postârnac, Corina Ţigănaşu Colaboratori: Simona Bucătaru, Cătălina Ciotău, Iulia Fediuc, Daniel Leon, Ciprian Nistor, Ana Maria Şmigelschi, Marius Zaharia

REDACŢIA

€con’ose

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful