You are on page 1of 9

Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova
Facultatea de Arte Frumoase

Departamentul
ETNOFOLCLOR
ILIEV ANDREI

Referat
Tema: Dansul popular moldovenesc

Profesor: Nicolaie Gribincea
Autor: Iliev Andrei

Chișinau 2016

Dansul moldovenesc
Dansul moldovenesc reprezintă una dintre
cea mai veche artă populară, fiind totodată un
„poem al neamului”, căci, cînd dansează
moldovenii − „inimile vorbesc”. Fiecare mişcare
vorbeşte despre talentul şi caracteristicele
spirituale ale poporului în diferite perioade
istorice.
El scoate în evidenţă atît caracterul, cît şi temperamentul, forţa și agerimea poporului. Pune în valoare
înţelepciunea şi umorul, dezvăluie sincer şi direct aspiraţiile şi sentimentele oamenilor. Dansurile
moldoveneşti alcătuiesc adevăratul tezaur al poporului nostru împreună cu muzica, costumul național, arta
populară etc.
Dansul a fost întotdeauna o parte integrantă a vieții social-culturale, cu fiece ocazie, cîntecul şi dansul
au avut un rol important. Asemenea ocazii sînt zilele
de sărbătoare și ritualurile de familie, tîrgurile,
manifestările legate de muncile agricole și
credințele legate în fertilitatea pămîntului.
Istoria dansului moldovenesc este una bogată
și originală. Din timpuri străvechi acestea erau
însoţite de cîntece, de ritmul bătăilor din palme sau
cel obţinut cu ajutorul instrumentelor de percuţie.
Mai tîrziu – erau acompaniate de orchestre de fanfară sau taraf, care includeau viori, ţambale, fluiere şi alte
instrumente populare, erau însoţite și de strigături satirice ori glume.
Un atribut important îl constituie costumul naţional, care este irepetabil prin decorarea motivelor
ornamentale și spiritul creativ.

Istoria dansului
Dansul este o creaţie expresivă și profundă a poporului, o reflectare artistică emoţională specifică
vieţii sale multiseculare.

Izvoarele dansului moldovenesc îşi au
începutul în trecutul îndepărtat, la traci şi geto-daci.
Mai multe obiceiuri rituale din antichitate sînt
legate de intrarea într-o stare specifică prin
intermediul dansului. Clasificicînd dansurile,
putem menţiona dansul mimetic utilitar, ce
acompania munca omului, apoi dansurile ritualice,
care erau însoţite de cîntece, aveau mişcări ritmate
şi de regulă se dansau pe loc deschis în poiene, pe cîmpii. Astfel de dansuri erau interpretate de 7, 9, 11...
persoane, sau de un alt număr impar de dansatori, ceea ce avea un sens sacral pentru strămoşii noştri. Mai
tîrziu dansul ludic (animalier), care imita animalele sau diverse scene dintre îndrăgostiţi etc. şi abia în
neolitic putem vorbi de dansul arhaic − hora, care a însemnat în acea epocă şi sociabilitatea colectivă şi
constituirea acelei matrice arhetipale a formelor cinetice ale dansului de mai tîrziu. Printre cele mai
cunoscute dansuri ritualice moldoveneşti pot fi amintite „Căluşarii”, „Drăgaica”, dansuri care au rădăcini
adînci în istoria culturii poporului nostru.
Din cele mai vechi timpuri viaţa cotidiană a poporului a fost însoţită de dansurile de colectivitate, în
care s-a reflectat cu o putere deosebit de mare energia emoţională a moldovenilor – „Hora”, „Sîrba”,
„Bătuta”, „Brîul”, „Învîrtita”, „Trei lemne”, etc.
La timpul său dansurile ca „Ruseasca”, „Bulgăreasca”, „Armeneasca”, „Țîgăneasca” au fost
preluate de la bulgari, ruşi, armeni şi ţigani. Împrumînd elementele şi ritmurile separate din la dansurile
altor popoare, moldovenii le interpretau în felul lor – cu mult foc, vioiciune şi într-un mod cu totul special.
Nici unul dintre popoarele sus-numite nu mai are dansuri similare, iar dacă le au, acestea se numesc dansuri
moldoveneşti. Pentru diferite perioade istorice sînt caracteristice anumite genuri ale dansului.
Evului Mediu îi sunt caracteristice dansurile colective, „de lanţ”, „de cerc”, pe cînd în epoca Renaşterii
devin populare dansurile solo bărbăteşti. La fel, este caracteristică răspîndirea dansurilor libere în perechi.
În epoca feudală este răspîndit aşa-numitul „joc rural” la moldoveni, care a fost apoi dansat şi de
nobilime, transformîndu-se în „joc popular” – dans popular.
Cea mai largă răspîndire a primit-o dansul „hora” (în bulgară „хоро”), ce provine de la grecescul
„choros” şi care conform unor mărturii − este cel mai vechi dans din Moldova. Însă la începutul secolului al
XIX-lea, „hora” nu era numai un simplu dans, cuvîntul capătă o nouă conotaţie însemnînd şi un fel de
serbare, festivitate cu specific popular („Hora satului”). Hora nu are un final bine determinat, durata ei
depinde de ingeniozitatea dansatorilor, există o mulţime de variante ale acestui dans în diferite regiuni. Hora
poate fi numită conform locului de unde provine – „Hora de la Orhei” sau poate purta numele persoanei sau
a evenimentului, în cinstea cărora este interpretată – „Hora miresei”, „Hora Ilenuței”, „Hora nunţii” ş.a.m.d.
Cîteodată cuvîntul „hora” se omite, iar dansul se numeşte pur şi simplu „Nuneasca”, „Floricica”, etc.
La mijlocul secolului al XIX–lea noţiunea „hora” cu sensul ei general este înlocuită cu noţiunea „joc”.
Jocul era organizat de un grup de flăcăi. Ei strîngeau bani şi angajau muzicanţi. În zilele de sărbătoare jocul
dura de obicei de dimineaţă pînă seara tîrziu.
În secolele al XIX–lea – XX–lea dansurile libere sînt înlocuite cu dansurile de pereche şi cele de grup.
În baza dansului folcloric sînt create variante scenice ale dansurilor populare, interpretate de către
ansambluri de profesionişti. Cele mai bune dintre ele intră în fondul de aur al coregrafiei naţionale.

Pe parcursul istoriei sale îndelungate dansul în Moldova a suferit mereu transformări, reflectînd
dezvoltarea culturală a Moldovei, însă, şi-a păstrat elementele sale tradiţionale, care stau astăzi la baza
dansului contemporan moldovenesc.

Stilurile dansului moldovenesc
Dansul popular moldovenesc se caracterizează printr-o varietate
interpretativă de la o zonă a ţării la alta.
Întîlinim o mare bogăţie de ritmuri şi de tempouri, de poziţii
diferite ale braţelor cu mişcări elegante și line în dansurile femeieşti şi
virtuozitate în dansurile bărbăteşti. Seria de elemente tehnice bine
definite determină un specific naţional bine pronunţat al dansurilor
populare moldoveneşti. Cu asemenea temperament se interpretează și
dansurile găgăuzeşti, bulgare, care influienţîndu-se reciproc, păstrează
un limbaj expresiv și caracteristic dansurilor moldoveneşti.
După structura metro-ritmică și după mișcare dansul poate fi sistematizat astfel:

de „sîrbă” (măsură de 2/4, sînt executate într-o mișcare rapidă de bărbați și femei în cerc, care
se țin cu mîinele de umeri),

de „bătută-horă” (măsură de 2/4, sînt executate într-o mișcare rapidă, bătutele sînt executate, de
obicei, de bărbați și includ mișcări virtuoase),

horele − (de bărbați și de femei, în ambele cazuri participanții formează un cerc sau semicerc și
se țin de mîini),

de „ostropăț” (țin de dansurile de ritual, măsură de 7/16 sau 3/8, se execută într-o mișcare
rapidă, de obicei, individual, cu un obiect din zestre ținut în mîini),

• de „hora-mare” (măsură de 6/8 sau 3/8, se execută într-o mișcare moderată și înceată,
participanții formează un cerc, ținîndu-se de mîini, care sînt îndoite în coate și ridicate la nivelul
umerilor).
În dependență de rolul lor social dansurile populare moldovenești se clasifică: în dansuri rituale,
legate de obiceiurile calendarice („Capra”, „Călușarii”) și de familie („Dansul miresei”, „Zestrea”,
„Jocul mare”), în dansuri nerituale, care, la rîndul lor, pot fi divizate în dansuri cu obiect „Coasa”,
„Poama”, „Ițele”, „Sfredelușul”, „Sîsîeacul”, „Tăbăcăreasca”, „Zdroboleancă”, „Coșerul”, „Jocul
fierarilor” – redau procesul de muncă. „Haiduceasca”, „Voiniceasca”, „Arnăutul” – oglindesc luptă
eroică a poporului. „Ilenuța”, „Catincuța”, „Parascița”, „Mititica” – redau chipul femeii.
„Trandafirul”, „Busuiocul”, „Oleandra”, „Rața”, „Ghiocelul”, „Liliacul”, „Hulubul”, „Căluțul” –
sînt consacrate florei și faunei. „Fulgerul”, „Vîntul” – redau fenomenele naturii. Satirice – jocurul
„Șolticul”.

Paşii cu diferite deplasări largi sau mărunţi pe loc, paşii sincopaţi sau schimbaţi, sau în succesiune, dar
şi poziţia braţelor în timpul dansurilor, ritmul diferit fac să deosebim mai multe variante ale unuia și
aceluiaşi dans în diferite părţi ale ţării.

„COASA” este un joc moldovenesc. Acest joc simbolizeaza munca pe ogoare- cositul- aspect ce
reiese indeosebi din prima parte a jocului. Jucatorii – baieti si fete- stau in formatie de cerc sau semicerc,
tinandu-se de mana sau cu mainile pe umar.
Ca si alte dansuri populare si la jocul „Coasa” distingem pasi de plimbare, de deplasare inainte si
dupa figurile jocului. Jocul se incepe pornind spre stanga cu piciorul drept dus in fata celui stang, se fac in
continuare 5 pasi laterali spre stanga, cu dreptul in fata si stangul inapoi in deplasare si se continua cu 3 pasi
apasati mai mari de mers, iar ultimul cu o bataie mai accentuata.
Dupa ce s-a efectuat partea I cu cei 7 pasi spre stanga , jucatorii cu greutatea pe piciorul drept duc
piciorul stang in fata celui drept si fac aceiasi pasi spre dreapta , insa de data aceasta cu stangul (stang-dreptstang) si (partea I a jocului) se face alternativ, de 2 ori la stanga si de 2 ori la dreapta. Dupa terminarea
acesteia urmeaza figura I: cu greutatea corpului pe piciorul stang si cu rasucire usoara spre stanga ducem
piciorul drept in fata celui stang si facem pe loc 3 pasi- drept 1,stang 2 si drept 3 , rasucindu-ne cu greutatea
piciorului spre dreapta. Figura a II-a urmeaza dupa strigatura „S-apoi foaie de trifoi , sa jucam coasa in
doi!”. Acum jucatorii se prind perechi, baiatul cu mana dreapta pe umarul fetei , iar fata cu mana stanga pe
umarul baiatului, tinandu-se de mana stanga cu bratul oblic(bratele intinse oblic in fata si in sus).

Despre folclor si dansul popular
Prin folclor înţelegem creaţia artistică, colectivă, orală şi anonimă a unui popor, ce ne oglindeşte
concepţia despre lume şi viaţă. Folclor inseamna, muzică, dans, poezie, teatru şi arte plastice, decorative. Nu
se cunosc originile acestui dans tocmai pentru ca este strans legat de folclor.
Totusi primele documente scrise care evidenţiază prezenţa folclorului sunt din anul – 1540 cind Ion
Căianul, călugar franciscan de origine română, culege zece melodii româneşti.
În „Descripţio Moldavie” (1711), Dimitrie Cantemir menţionează existenţa dansurilor populare, doinei,
baladei, , instrumentelor populare şi descrie obiceiuri tradiţionale legate de nuntă, înmormântare, colinde,
drăgaica, paparuda şi căluşul.
Originalitatea muzicii populare moldovenesti constă în ritmul specific, versul, la sfârşitul căruia apar
uneori intejecţii cu scopul de a lărgii ambitusul melodiei.
Ritmul de dansului popular – ritm sincretic cu o mare valoare expresivă şi melodia ce asigura
specificitatea naţională prin suflul larg apropiat de felul de a fi al al moldovanului.
Dansurile populare zonale sunt însotite numai de muzica instrumentală, presărată cu strigături, pocnete
din degete, bătăi din palme, paşi bătuţi, chiuituri etc., subliniind o dată în plus sincretismul jocurilor
populare din diferite zone folclorice etc.

Dansul a avut o importanţă deosebită în viaţa socială a omului fiind nelipsit din ritualurile religioase. În
timp s-au produs mutaţii în cadrul dansurilor jocurilor populare în sensul că unele şi-au păstrat funcţia rituală
(Caluşul, Cununa, Drăgaica), iar altele s-au transformat în dansuri de gluma.
Primele referiri asupra existenţei dansului popular îsi fac apariţia începând cu secolul al-XV-lea,
(Gr.Ureche) şi continuă cu secolul al-XIX-lea, perioadă în care apar primele culegeri printre care figurau şi
un număr important de dansuri populare, iar înfiinţarea celor două arhive fonografice au evidenţiat bogăţia şi
varietatea acestui repertoriu.
Terminologia este reprezentată de trei termeni :
• Hora (Hora la joc pentru zona Moldova, Muntenia si Oltenia)
• Dans (danţ)
• Joc (gioc)
De-a lungul timpului s-a creat o gamă întregă de jocuri ca: Sârba, Hora, Caluşul, Brâul etc.
Dansurile moldovenesti si olteneşti sunt repezi, dinamice, necesitând agerime şi virtuozitate. Se execută
în deplasări rapide şi spaţii bruşte de direcţie, cu paşi încrucişaţi, bătăi şi sincope, fluturări de picioare şi
pinteni. Desenul variat al dansurilor, conferă o poziţie specială în peisajul dansului popular. Dansurile cer
multă îndemânare din partea dansatorilor, figurile fiind adevărate bijuterii în arta coregrafică a dansului
popular.
Dansurile muntenesti sunt variate, mixte cu jocuri de bărbaţi şi femei. Jocurile se desfăşoară cel mai
mult în cerc şi în semicerc. Bogăţia ritmică a paşilor este foarte mare, întâlnindu-se des sincopa şi
contratimpul. Cele mai întâlnite sunt horele de mână, horele pe bătaie, brâurile bărbăteşti şi femeieşti.
Brâul - Este un dans bărbătesc din zona de munte a Banatului, dans de păstori care s-a păstrat pâna în
zilele noastre şi s-a transmis şi în celelalte zone folclorice..
Hora - este un dans popular tradiţional realizat într-un cerc închis. Este un dans ţărănesc care reuneşte
într-un cerc mare întreaga adunare. Dansatorii se ţin de mână, făcând paşi în diagonală fie în faţă, fie în
spate, totodată învârtind cercul, în principiu în sensul arcurilor ceasului. Participanţii cântă cu toţii versurile
cântecului fiind acompaniaţi de instrumentişti. Ţambalul, acordeonul, vioara, viola, contrabasul, saxofonul,
trompeta sau chiar naiul sunt instrumente care acompaniează de obicei o horă. Se dansează hora la nunţi sau
la mari sărbători populare.
Descoperirea unei reprezentări în ceramică a unei hore formate din 6 femei, aparţinând Culturii
Cucuteni (3700-2500 inainte de Hristos), indică faptul ca hora a apărut cu mai mult de 5000 de ani în urmă
pe pământul vechii Dacii. Rolul magic al horei s-a transmis până în prezent, sub forma căluşului la care
participă numai bărbaţi.
Dansul popular, prin varietatea sa, prin traditie si sentiment, este expresia fiecarui colt de tara, cu
obiceiurile, oamenii si cultura lui.
Parca uitate de cei mai multi tineri, dansurile populare ard in inimile bunicilor si strabunicilor "dependenti"
de folclor.

Dansurile populare nu au voie sa dispara, ele trebuie sa renasca, sa existe in inima fiecaruia dintre noi.
Folclorul coreografic
Pe toată suprafaţa pământului se găseşte o varietate imensă de dansuri folclorice care prezintă foarte
pregnante diferente de la o ţară la alta, de la un popor la altul.
Toate aceste creaţii artistice ale omenirii s-au dezvoltat in acelaşi timp cu dezvoltarea popoarelor care
le-au produs, reflectându-le talentul si caracteristicile spirituale si păstrându-se pana in zilele noastre formele
artistice de o indiscutabila valoare.
Dansul folcloric dezvăluie aspiraţiile şi sentimentele oamenilor si exprimă în acelaşi timp caracterul,
temperamentul, forţa, agerimea, înţelepciunea şi umorul poporului.
Dansurile populare moldovenesti cunoscute prin frumuseţe, rafinament artistic şi marea lor varietate,
constituie acest tezaur alături de cântece, fabule, legende şi poezia populară.
În dansul popular moldovenesc se întâlneşte o mare bogăţie de ritmuri şi tempo-uri, de atitudini ale
braţelor, îmbinându-se eleganta mişcărilor lirice ale dansurilor de femei cu vitalitatea si virtuozitatea
dansurilor bărbăteşti.
Paşi cu deplasări largi sau paşi mărunţi pe loc, paşi schimbaţi, paşi in contratimp se combina în
deplasări mici sau deplasări mari in toate direcţiile, intr-o imensa varietate de combinaţii. La acesta se
adaugă intensitatea aşezării paşilor pe podea, care creste in acest fel varietatea nuanţelor ritmice. In dansul
popular se întâlnesc de asemenea paşi încrucişaţi, pinteni pe podea sau in aer, o întreaga gama de sărituri,
salturi cu mare elan, paşi pe vârful sau pe tocul piciorului, alternând cu paşi talpa piciorului, ridicarea
picioarelor in aer cu diferite amplitudini, rotarea picioarelor in aer sau la nivelul solului, bătăi pe cizma si pe
diferite segmente ale picioarelor, piruete pe călcâie executate de fete, pocnituri din degete etc.
La dansurile de grup se întâlnesc ţinuta de „horă”, dansatorii prinzându-se de mâini cu braţele îndoite
din cot si ridicate la înălţimea umerilor, ţinuta de „sârbă” cu braţele sprijinite pe umerii partenerilor din
dreapta şi stânga, ţinuta de „brâu”, cu braţele prinse în cingătoarele partenerilor din dreapta şi stânga, ţinuta
cu braţele încrucişate în fata sau în spate, cu braţele formând un lanţ ridicat deasupra umerilor sau un lanţ de
braţe coborâte.
La dansurile de perechi varietatea apare şi mai pronunţată prin posibilităţile diferite in care partenerii se
prind.
Specificul manierei de dans si de interpretare depinde de zona folclorica. Astfel se disting zone
folclorice ale Moldovei, Munteniei, Olteniei, Banatului, Transilvaniei şi Dobrogei.
În timpul dansului flăcăii şi fetele zic „strigături” a căror manieră diferă de la o zonă la alta.
La noi in Moldova se strigă pe ritmul paşilor.
În Maramureş, „ţipuriturile” se cântă în intonaţii interesante, specifice.
În Transilvania se desfăşoară adevărate dialoguri între fete şi băieţi.

Iar în Oltenia, Muntenia şi Dobrogea aceste strigături au rolul de conducere a dansului prin anunţarea
figurilor.
Strigăturile conţin texte uneori lirice, de dragoste, alteori satirice sau umoristice, dar nu lipsesc din
dansurile populare.

Joc
Ansamblul Academic Naţional de dansuri populare „Joc” din Moldova a fost numit
precum dansul popular moldovenesc − Joc. Ansamblul a fost fondat la Chişinău în anul 1945.
Începînd cu anul 1958, director artistic al ansamblului este Vladimir Curbet (Artist al
Poporului din URSS). În prezent, în cadrul ansamblului activează 65
dansatori şi 25 muzicieni.
Repertoriul ansamblului este divers şi include dansuri populare, care
demonstrează ritualurile, tradiţiile şi costumele specifice ale poporului
moldovenesc: „Moldoveneasca”, „Brîul”, „Ţărăneasca”, „Bătuta”,
„Căluşarii”, „Hora", „Crăiţele”, „Hangul”, „Mărunţica”, „Răzeşească” şi altele. În plus, în
cadrul ansamblului a fost creată o serie de tablouri şi suite coregrafice: „Joc”, „Nunta moldovenească”,
„Ostaşii lui Cotovschi”, „Munţii Carpaţi”, „Bucură-te, Moldova”, „Legenda mărţişorului”, „În drum spre
Chişinău” şi multe altele. Însă repertoriul ansamblului nu se limitează la motive din folclorul naţional,
ansamblul „Joc” interpretează, de asemenea, dansuri populare ale altor ţări.
De-a lungul anilor, ansamblul de dansuri a participat la mai mult de şapte mii de concerte.
Ansamblul „Joc”, a luat parte la numeroase festivaluri internaţionale, a fost distins cu mai multe
medalii şi diplome. „Joc”, a concertat în multe ţări: România, Rusia, Republica Cehă, Franţa, Belgia, Italia,
Bulgaria, Germania, Austria, Brazilia, Egipt, Canada, Portugalia ş.a.
Ansamblului Academic de Stat de dansuri populare „Joc” i-a fost decernat titlul de Colectiv Emerit al
RSSM, iar mai tîrziu ansamblul a fost decorat cu „Ordinul Republicii”.
Prin decret prezidenţial au fost acordate distincţii de stat unui grup de artişti ai Ansamblului Naţional
Academic de dansuri populare „Joc”: dirijorul orchestrei Gheorghe Şevcişin a fost decorat cu Ordinul
„Gloria Muncii”, cu medalia „Meritul Civic” − Viorica Lupaşco şi Valentina Moscovici (dansatoare), Ion
Rusu (coregraf). Titlul onorific de „Maestru în Artă” i-a fost acordat dirijorului Peter Frecăuţanu,
muzicantului Petru Strelciuc şi dansatorului Grigore Paladi. Titlul onorific de „Om Emerit” a fost acordat
muzicienilor orchestrei Bozu Nicolae şi Alexandra Vacarciuc.

Codreanca
Clubul sportiv de dansuri „Codreanca” a fost fondat în anul 1973. Fondator
și director artistic al clubului este Petru Guzun, care deţine în prezent
funcţia de Preşedinte al Federaţiei de dans sportiv din Moldova şi cavaler al
Ordinului Republicii.
În anul 1974 dansatorii au participat la concursul internațional al
elevilor la Evpatoria, ocupînd locul 3. În anul 1978 colectivului
„Codreanca” i s-a conferit titlul „Colectiv Popular”, iar în 1988 – „Colectiv
Emerit”. Din 1990 „Codreanca” participă cu regularitate la Campionate
Mondiale și ale Europei. În anul 1991 Clubul sportiv de dans „Codreanca”
a primit premiul mare la Campionatul deschis din Germania.
„Codreanca” a reuşit să cîştige campionatele mondiale la dansuri
sportive în anii 1998, 2000, 2003, 2008 și 2009 , iar de patru ori – au fost campioni ai Europei: 1998, 2000,
2003 și 2006. În 2011 „Codreanca” a cîștigat Medalie de aur la Campionatul Mondial de Tineret la dans
sportiv.