You are on page 1of 71

CUPRINS

CAPITOLUL I

DATE GENERALE PRIVIND AMENAJAREA HIDROENERGETICĂ
A RÂULUI JIU, AMENAJAREA LIVEZENI
1.1. Schema de amenajare
1.2. Cadrul geologic regional
1.3.Tectonica regiunii
1.4. Hidrogeologia regiunii
1.5. Fenomene fizico – geologice actuale
1.6. Seismicitatea regiunii
1.7. Caracteristici generale ale aducţiuni Livezeni – Murga
1.7.1. Localizare
1.7.2. Date morfologice
1.7.3. Date geologice
1.8. Caracteristici mineralogo - petrogarfice al formaţiunilor din
perimetrul aducţiuni Livezeni - Murga
1.8.1. Buletine de analiză:1 (unu)
1.8.2. Buletine de analiză:2 (doi)

CAPITOLUL II

CARCTERIZAREA GEOMECANICĂ A ROCILOR
2.1. Caracteristici fizice
2.1.1. Greutatea specifică
2.1.2. Greutatea specifică aparentă – volumetrică
2.1.3. Porozitatea şi cifra porilor
2.1.4. Gradul de densitate
2.2. Caracteristici mecanice
2.2.1. Rezistenţa la compresiune monoaxială
2.2.2. Rezistenţa de rupere la tracţiune
2.2.3. Coeziunea şi unghiul de frecare interioară
2.3. Caracteristici elastice
2.3.1. Curba caracteristică a deformării
2.3.2. Modulul de elasticitate static, E,
2.3.3. Coeficientul şi constanta lui Poisson, , m
2.4. Caracteristici tehnologice
2.4.1. Abrazivitatea
2.5. Caracteristici geomecanice ale rocilor din masiv

CAPITOLUL III PARAMETRII DE PERFORARE – ÎMPUŞCARE LA EXECUTATREA
DECANTORULUI SUBTERAN
3.1. Proiectarea parametrilor de perforare – împuşcare

3.2. Alegerea tipului de exploziv
3.3. Consumul specific de exploziv
3.4. Numărul de găuri
3.5. Determinarea lungimi găurilor
CAPITOLUL IV STAREA SECUNDARĂ DE TENSIUNE ÎN MASIV
4.1. Starea secundară de tensiune în domeniul elastic
4.2.Starea secundară de tensiune în domeniul plastic – clastic
CAPITOLUL V

PRESIUNEA MINIERĂ
5.1. Grupa ipotezelor forţelor
5.1.1. Ipoteza lui M.M. Protodiakonov
5.1.2. Ipoteza lui V.V. Orlov
5.2. Grupa ipotezelor de interacţiune rocă – susţinere
5.2.1. Ipoteza lui H. Labasse
5.2.2. Ipoteza lui Salustiwicz
5.3. Presiunea apei

CAPITOLUL VI

STUDIUL PROCESULUI DE BETONARE A DECANTORULUI
SUBTERAN
6.1. Fazele de execuție a decantorului subteran
6.2 Calculul susținerii definitive
6.2.1. Criterii ce stau la baza alegerii susținerii definitive
6.2.2. Dimensionarea susținerii definitive alese
6.3. Graficul execuției decantorului Livezeni

CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

2

CAPITOLUL I
DATE GENERALE PRIVIND AMENAJAREA
HIDROENERGETICĂ A RÂULUI JIU, AMENAJAREA LIVEZENI
1.1. Schema de amenajare
Investiţie a Hidroelectrica SA Sucursala Târgu Jiu, având ca proiectant ISPH
Bucureşti, amenajarea hidroenergetică a râului Jiu pe sectorul Livezeni – Valea
Sadului cuprinde două centrale pe derivaţie, amplasate în zona defileului.

Figura 1.1 Amenajarea hidroenergetică a râului Jiu (Defileu) sectorul Livezeni-Bumbești

Amenajarea hidroenergetică a râului Jiu pe sectorul Livezeni – Bumbeşti,
cuprinde două hidrocentrale amplasate în zona defileului, unite printr-o galerie de
aducţiune principală, cu o lungime de 20 km. Sectorul este situat pe teritoriul
judeţelor Hunedoara (barajul şi acumularea Livezeni) şi Gorj (restul amenajării). Cele
3

Barajul Livezeni. Centrala este echipată cu 3 grupuri Francis cu ax vertical.80 m. Galeria Dumitra .Bumbeşti. la circa 1. Galeria de aducţiune principală (derivaţia) deţine ponderea cea mai importantă a cantităţilor de lucrări ce urmează a fi executate. pe aproximativ 7 km apar granitoide de tip Şuşita (granite.două centrale pe derivaţie.90 km şi o secţiune transversală circulară cu diametrul interior al cămăşuielii de beton de 3. având bolta galeriei orizontală. 4 . -tip exploziv : dinamită tip 2: -tip capsa : capsa electrica tip Sadu cu întârziere în 7 trepte.1 km este galerie sub presiune cu secţiunea transversală circulară şi diametrul interior de 4. Tipurile de roci dominante.20 m.40x4. în ansamblul său. O fereastră de atac intermediară permite deschiderea a două fronturi de excavaţie suplimentare şi scurtarea duratei de execuţie.40 m iar la capătul aval este de 4. diorite).tronsonul aval de 1.33 m2. şi o putere instalată de 24. De la Bumbeşti spre Nord. cu explozivi şi are următoarele caracteristici : -secţiune excavată : 18.secţiunea transversală la capătul amonte este de 4. cu o capacitate hidraulică totală de 36 m 3/sec. casa vanelor şi conducta forţată metalică. precum şi şisturile cristaline de Tulişa.5 MW.500m şi panta longitudinală 1. În continuare se dezvoltă cristalinul Danubian. .5 km. Modalitatea de excavare este clasică. Nodul de presiune Dumitra. casa vanelor şi conducta forţată metalică. pe DN 66. Dumitra. La nord se mai întâlneşte complexul amfibolitic al seriei de Drăgşan. -forarea găurilor: instalaţie de perforare cu două braţe Tamroek-AXERA . cuarţite micacee şi gnaise cuarţitice. Priza energetică este amplasată pe malul drept. la confluenţa cu p. . adiacent barajului. amplasată pe malul drept al Jiului. alcătuit din seria de Drăgşan şi seria de Lainici – Păiuş (puternic tectonizată). -schema de puşcare : 100 găuri/secţiune. are rolul de a concentra căderea volumului de apă la cele trei turbine cu care este echipată CHE Dumitra şi este compus din : castelul de echilibru subteran.tronsonul amonte cu nivel liber (polderul subteran) are lungimea de 1. străbătute de galerie sunt şisturile sericito-cloritoase şi cloritoase – feldspatice. împart lucrarea în două trepte astfel : Livezeni – Dumitra şi Dumitra – Bumbeşti.10 km aval de confluenţa Jiului de Est cu Jiul de Vest este corespunzător clasei de importanţă a construcţiei III. Centrala hidroelectrică Dumitra este o centrală supraterană. separate printr-o falie importantă. amplasat la intrarea în chei.40 x 6. Caseta de racord face legătura între bazinul de liniştire al CHE Dumitra şi portalul amonte al galeriei de aducţiune Dumitra . Galeria de aducţiune Dumitra – Bumbeşti asigură tranzitarea debitului instalat de 36 m3/s între CHE Dumitra şi nodul de presiune Bumbeşti având o lungime de 12.65 m.5%. Galeria de aducţiune Livezeni – Dumitra are o lungime de 6. Nodul de presiune Bumbesti se compune din: castelul de echilibru cu deversare.Bumbeşti prezintă două tronsoane distincte: .

5 MW.Centrala hidroelectrica Bumbeşti este o centrală supraterană.A. Porcului.căderea totală brută 252 m .H.putere instalată 65 MW.E.00 m .lungimea 130.A.5 mm în proporţie de 95%. şi o putere instalată de 40. Având ca beneficiar Hidroelectrica S. Decantorul subteran este o construcţie subterană cu următoarele dimensiuni: . Restituţia debitului în albie se face printr-un bazin de liniştire şi un canal de fugă scurt.Sucursala Hidrocentrale Tg.20 m .C.A. la 1200 m amonte de confluenţa cu p. Principalii indicatori tehnico economici ai întregii amenajări sunt următorii : .41 m Panta radierului decantorului este de 0. ca proiectant general Institutul de Studii şi Proiectări Hidroenergetice S.Bucureşti şi ca antreprenor general S. Dimensionarea decantorului s-a făcut pentru reţinerea particulelor de 0. a râului Jiu pe sectorul Livezeni .49 – 13. .7%. realizarea investiţiei A. .A. . Jiu..energie produsă în an mediu 276 GWh/an. cu o capacitate hidraulică totală de 36 m3/sec.C. 5 .debit instalat 36 m3/sec.Bumbeşti are în S. Centrala este echipată cu 3 grupuri Francis cu ax vertical. amplasată pe malul drept al Jiului.înălţimea 12. . pe principalul său subantreprenor. Hidroconstrucţia S. . Romelectro S.lăţimea excavată 9.

Figura 1.2 Plan de situație al decantorului 6 .

calcare cristaline şi intercalaţii de serpentinite. b) Seria de Drăgşan Se dezvoltă în partea de N şi NE a munţilor Vâlcan. a) Seria de Lainici . în bază care este reprezentat în principal prin amfibolite. gnaise psamitice. Formaţiunile geologice. roci de contact. şisturi micacee.Păiuş Şisturile cristaline ale acestei serii apar sub formă de fâşii înguste orientate aproximativ NE – SV. În alcătuirea acestei serii au fost separate două complexe stratigrafice: . În alcătuirea petrografică a acestei serii se disting următoarele tipuri de roci: cuarţite. cuarţite. şisturi cloritoase feldspatice. a fost străbătut şi afectat de mai multe erupţii acide. Autohtonul Danubian Formaţiunile geologice atribuite acestei unităţi structurale. Fundamentul autohtonului îl constituie şisturile cristaline aparţinând seriilor de Drăgşan şi Lainici – Păiuş. calcare cristaline. care aparţine Autohtonului Danubian. au fost puse în loc filoane de lamprofire. şisturi grafitoase. aparţin ca vârstă intervalului Proterozoic Superior – Mezozoic. este delimitată de seria de Drăgşan print-o falie direcţională orientată ENE – VSV. care a determinat. 7 . retromorfismul asociaţiilor mineralogice. nodul de presiune şi centrala Dumitra. gnaise amfibolice. Rocile aparţinând seriei de Lainici – Păiuş. care au condus la punerea în loc a granitului de Şuşiţa şi Tismana. migmatite. sector Livezeni – Bumbeşti.2. . şisturi amfibolice. Soclul cristalin suportă petice de depozite sedimentare de vârste diferite şi o serie slab metamorfozată. vor fi intercepate parţial de lucrări pentru efectuarea galeriei de aducţiune. şisturi cuarţitice. din care două cele mai importante.complexul amfibolitic. şisturi sericito – cloritoase. în anumite cazuri. ce alcătuiesc marile unităţi structurale din aria de realizare a acestei amenajări. gnaise cloritoase. face parte din Cristalinul Carpaţiilor Meridionali. unde formează acoperişul masivelor granitice de Şuşiţa şi Tismana. pegmatite şi aplite. metadiorite şi gabrouri. Spre nord . Cadrul geologic regional Din punct de vedere geologic. Ulterior acestora. şisturi cloritoase. transgresivă. cuprinde şisturile cristaline şi masivele de granite şi granodiorite asociate acestora. Acest fundament.1. În complexul superior sericito – cloritos se întâlnesc şisturi cuarţito – cloritoase. în partea centrală şi de sud a munţilor Vâlcan şi Parâng. regiunea în care este proiectată amenajarea hidroenergetică a râului Jiu (defileu). cu formare de gnaise micacee şi micaşisturi (migmatite). Caracteristica principală a acestei serii este gradul avansat de tectonizare al rocilor. gnaise cuarţitice. cunoscută sub denumirea de Seria de Tulişa.

fapt demonstrat de prezenţa elementelor rocilor celor două serii în orizontul conglomeratic al complexului clorito – sericitos. în cuprinsul seriei de Lainici – Păiuş. Rocile magmatice Legat de formaţiunile de şisturi cristaline ale celor două complexe. Întreg complexul de roci granitoide şi granitice este intens tectonizat. În valea Jiului. Rocile acestei serii se vor intercepta cu lucrările de la aducţiunea Dumitra – Bumbeşti. la diorite cuarţifere. Subordonat mai apar gresii arcoziene. Rocile acestor serii sunt reprezentate printr-un orizont inferior: metaconglomerate. granitoidele şi granitele sunt străbătute de roci filoniene. Lacuri Rele şi pe Culmea Bumbeştilor. La limita nordică a granitoidelor din munţii Vâlcan. fiind reprezentate printr-o alternanţă de gresii cuarţitice şi şisturi argiloase negre.. la Schitu. La limita celor două serii a fost pus în evidenţă granitul de tip Reci. îngustându – se spre vest treptat. filite sericitoase şi filite grafitoase. tipul predominant fiind însă granitoidele. a urmat o perioadă de exodare.5 Km. reprezentate prin microgranite. Un orizont superior: filite. Astfel. după care s-au depus formaţiunile seriei de Tulişa (Paleozoic inferior). apare o zonă de gnaise laminate cu compoziţia granitică. considerate drept granite laminate. microconglomerate şi mai rar conglomerate. care ocupă suprafeţe mari în cuprinsul munţilor Vâlcan şi Parâng. Granitul de tip Şuşiţa – Suseni. La rândul lor. Paleozoicul – apare pe suprafeţe restrânse numai în Domeniul Danubian. 8 . Seria de Tulişa După punerea în loc a maselor granitoide. fiind afectat de numeroase falii direcţonale însoţite de zone de zdrobire. fiind reprezentat prin formaţiunea de Schela. precum şi pe traseul galeriei de aducţiune Livezeni – Murga. stau discordant peste cele două serii cristaline şi se întâlnesc în zona amenajării pe valea Jiului la Livezeni. În aceste roci se află amplasat nodul de presiune Bumbeşti şi centrala. Formaţiuni sedimentare Formaţiunile sedimentare din aria amenajării Livezeni – Bumbeşti sunt de vârstă paleo – mezozoică şi neozoică. Aceste depozite sedimentare se întâlnesc sub forma unor fâşii înguste între valea Şuşiţei şi valea Jiului. este reprezentat prin tipuri petrografice care variază de la granite. precum şi o parte din galeria Dumitra – Bumbeşti. Această zonă. considerată de unii autori de vârstă Carbonifer superior – Jurasic inferior. granitoidul de tip Şuşiţa atinge o lărgime de cca. Aceste formaţiuni. şisturi sericito – grafitoase arcoziene sau cuarţoase. 7 Km. Rafaila. cuarţite. apar o serie de corpuri şi masive intrusive de roci granitice – granodioritice. pegmatite şi lamprofire. un orizont median: roci verzui şi calcare. până în valea Susenilor. pe seama seriei de Lainici – Păiuş. atinge în defileul Jiului o grosime de 1. se dezvoltă granitoidele din zona Mândra – Gâlcescu – Repedea.complexul superior clorito – sericitos al seriei de Drăgşan s-a format predominant pe seama rocilor din complexul amfibolitic şi în parte. calcare şistoase. Rocile acestei serii se vor regăsi în fundaţia barajului Livezeni. aplite.

este rezultatul unei evoluţii tectonice foarte complicate. constituie elemental tectonic major care a produs înaintarea şisturilor cristaline din grupul I (Getic). O a doua categorie de dislocaţii este mai nouă (alpină) . constituit din seria de Lainici – Păiuş. Şariajul getic. Ca urmare a evoluţiei tectonice complexe. Formaţiunile mio-pliocene sunt alcătuite din pietrişuri. peste şisturile cristaline din grupul II (Danubian). Formaţiunile calcaroase mezozoice se întâlnesc pe valea Sohodol şi pe valea Şuşiţa. al cărui plan înclină puternic către nord. este reprezentat prin aluviunile recente din albiile văilor (depozite fluviale) şi conuri de dejecţie. până în partea de est a munţilor Parâng. sunt separate de o puternică dislocaţie direcţională ce se urmăreşte din munţii Cernei – Oslea. 1. glaciare. structura cristalinului Danubian din această regiune este reprezentată prin două compartimente majore: un complex Nordic. fiind concretizată print-o serie de fracturi majore şi secundare orientate perpendicular sau longitudinal pe structură. a fost afectat intens fundamentul cristalino – granitic Danubian. alcătuiesc cea mai mare cuvertură sedimentară a Domeniului Danubian şi sunt reprezentate prin gresii. în care se dezvoltă seria de Lainici – Păiuş. ca urmare a şariajului getic. compartimentul Nordic al seriei de Drăgşan este ridicat şi împins peste compartimentul sudic. Neozoicul – este reprezentat prin depozitele mio – pliocene din rama sudică a munţilor Vâlcan – Parâng. etc. diaftorite.Tectonica regiunii Structura geologică complexă a zonei. marne cenuşii. sub forma unei pânze de şariaj de mare amploare.3. Pleistocenul superior. fiecare prezentând o structură anticlinală. De-a lungul acestei dislocaţii. prinzând în cute depozitele Carboniferului superior în formaţiunea de Schela. reprezentată prin dislocaţiile cele mai vechi (hercinice). Zona de dislocaţie dintre cele două compartimente rigide este marcată prin prezenţa rocilor intens metamorfozate dinamic: brecii. Aceste depozite se întâlnesc la sud de Bumbeşti. în timp ce cuvertura sedimentară a acestuia a fost foarte solicitată. în care fundamental danubian a fost afectat într-o măsură mai mică. microconglomerate şi calcare de vârstă Jurasică şi Cretacică. este alcătuit din depozite recente. coluvial – deluviale şi proluviale. pornituri. marne calcaroase şi nisipuri. 9 . străbătută de granitoidele de Şuşiţa şi granitele de Tismana. care a condus la delimitarea celor două mari unităţi structurale: Domeniul Getic şi Domeniul Danubian. precum şi formaţiuni mai vechi (Tulişa). Aceste compartimente majore. cataclazite. Tectonica rupturală a afectat domeniul Danubian. Holocenul superior. marcate de şariajul getic. Aceste depozite stau discordant peste seria de Tulişa sau direct pe cristalinul Danubian. Cuaternarul – este reprezentat prin etajele Pleistocen superior şi Holocen superior. unde stau transgresiv peste marginea cristalinului Danubian. în care se dezvoltă seria de Drăgşan străbătută de granitoidele interne şi un compartiment sudic. peste formaţiunile de Schela şi peste sedimentarul depresiunii Getice. În prima etapă. etc. milonite.Mezozoicul – depozitele mezozoice.

O circulaţie mai abundentă de apă se semnalează deasemenea. prezente în perimetrul şisturilor cristaline.) şi mai ales în zonele de subtraversarea văilor. conurilor de dejecţie şi grohotişurilor. gradul de porozitate. odată cu închiderea sau colmatarea acestora. prin golurile şi fisurile rocilor. Hidrogeologia regiunii În cuprinsul perimetrului de amenajare a râului Jiu. roci carbonatice şi o parte din şisturile cristaline slab metamorfozate) cât şi roci impermeabile (majoritatea şisturilor cristaline. precum şi gradul de alterare. se prezintă ca un monoclin slab cutat. rocile magmatice şi o parte din seriile sedimentare). se constată o circulaţie mai frecventă în apropiere de suprafaţă. Regimul hidrologic al acestor ape mai depinde şi de orientarea generală a structurii. Prezenţa masivelor calcaroase în perimetru. granitoide şi o parte din rocile sedimentare. nu este recomandat de a fi traversat cu galerii. conuri de dejecţie). favorizată de prezenţa mai mare a fisurilor deschise. influenţează considerabil asupra infiltraţiilor şi circulaţiei apelor subterane. Pânzele de apă cu nivel liber. de prezenţa dislocaţiilor tectonice însoţite de brecii. circulaţia apelor va fi favorizată numai de prezenţa accidentelor tectonice. Apele subterane rezultă din apele de infiltraţie. Apariţii de apă sub formă de izvoare se consideră că pot apărea în timpul excavaţiilor în galerii şi la centrale. roci sedimentare necimentate. fisurare şi faliere ale rocilor. localizate atât în şisturile cristaline şi granitoide. în funcţie de gradul de permeabilitate a acestora şi de panta terenului.Zona colinară. 10 . cu o circulaţie abundentă şi necontrolată de apă. Constituţia petrografică. În cuprinsul regiunii se semnalează de asemenea. afectat de un sistem de falii transversale pe structură. În zonele de adâncime. care pătrund şi circulă prin porii rocilor. În cazul rocilor stâncoase. Nivelul hidrostatic al apelor subterane. deluvii de pantă. este strâns legat de precipitaţiile atmosferice şi de intensitatea evaporaţiei. În regiune se vor întâlni astfel de ape. 1. Unele izvoare pot avea caracter ascensional. prin spaţiile capilare. precum şi de orientarea acestora faţă de văile învecinate. grohotişuri. grohotişuri. circulaţia apelor se diminuează. în zonele de alteraţie puternică. precum şi la limitele de separaţie dintre acestea. unde pot să apară infiltraţii mai abundente de apă. situată la sud de masivele muntoase aparţinând depresiunii Getice. etc. ridică probleme deosebite din punct de vedere hidrogeologic. Spre adâncime. se formează din apele de infiltraţie care pătrund în rocile permeabile. cât şi în rocile sedimentare. la baza şesurilor aluvionare. a deluviilor. O atenţie deosebită trebuie acordată lucrărilor subterane (aducţiuni. Caracterul lor carstic. pe suprafaţa de contact dintre rocile din bază şi depozitele acoperitoare (aluviuni. se deosebesc atât de roci permeabile (aluviuni.4. precum şi în zonele afectate de dislocaţii tectonice. mai importante. mai ales pe valea Runcu şi Bratcu. deluvii. prezenţa a numeroase izvoare.

Localizare Aducţiunea Livezeni – Murga este amplasată pe malul drept al Jiului. agresivitate care presupune o creştere a poluării acestora. 11 . la cele cu şistozitate şi structură lamelară pronunţată. . În regiunea amenajării râului Jiu se remarcă următoarele falii de mare amploare. Dintre cutremurele locale. care sunt în corelaţie cu epicentrele de intensităţi până la Io = 6. cutremurele făgărăşene au influenţat cel mai mult seismicitatea zonei.Chimismul apelor.faliile situate. care afectează elementele subşariate de sub pânzele Getică şi Subgetică: . Limita vestică a acestora este situată la N de localitatea Brezoi. are loc în special la tipurile petrografice cu un conţinut ridicat de feldspat şi sericit (granitoide. în aval de barajul Livezeni care este amplasat la 1. orientată NV – SE . unde are loc o circulaţie mai abundentă de apă. Conform datelor seismicităţii observate şi seismotectonice. 1. Pe zonele alpine ale munţilor.5 (MSK). alunecări de teren la nivelul contactului deluviu – rocă.cutremure locale .6. alterarea rocilor cristaline şi intrusive la contactul cu agenţii externi. şisturi sericito – cloritoase). 1. în zonele de formare ale gheţarilor.5. Caracteristici generale ale aducţiuni Livezeni – Murga 1. care sunt cele mai importante cutremure regionale din punct de vedere al intensităţilor maxime determinate în amplasament.1. sau la cele limitrofe accidentelor tectonice. Fenomene fizico – geologice actuale Printre fenomenele fizico – geologice observate în perimetrul regiuniii amenajării râului Jiu se menţionează.sistemul de falii asociat faliei Sud Transilvane. la rocile situate în zonele superficiale ale terenului. au fost observate fenomene de eroziune şi acumulare tipice proceselor glaciare. au o agresivitate bazică faţă de betoane.falia Intramoesică. care delimitează spre E zona cutremurelor făgărăşene puternice cu M > 4 – 5 . stabilit pe baza buletinelor de analiză. arată că apele Jiului cât şi a principalilor afluenţi. Alterarea rocilor. . unde s-a observat o activitate seismică remarcabilă. desprinderile de blocuri de rocă (pe planurile de şistozitate şi fisuraţie). rezultă o primă clasificare în două categorii de cutremure: . Seismicitatea regiunii Obiectivul analizei seismicităţii regiunii este obţinerea datelor nivelurilor seismice probabile ale amplasamentelor.cutremure Vrâncene intermediare. între albia minoră a râului şi DN 66. la N de falia Loviştei.7. mărimea intensităţii fiind cuprinsă între IB = 4 – 6. 1. cu orientare E – V.7.1 Km faţă de confluenţa Jiului de Est cu Jiul de Vest.

3 Hartă rutieră şi din satelit 1. Date geologice Formaţiunile geologice ce vor fi străbătute de aducţiune.1. 12 . Date morfologice Fig .2.3.1.7. care face parte din cadrul unităţii structurale al Domeniului Danubian. aparţin seriei de Drăgşan.7.

I = 150/30 orientat NE-SV cu înclinări de 30 spre SE. peste compartimentul sudic al seriei de Lainici – Păiuş. 3) În clasa III se deosebesc două planuri: S3 = 120/75. 2) Planurile din cls.45 fisuri/m.75 fisuri/m. cu o frecvenţă de 0. La nord şi sud de această dizlocaţie majoră. se pot aprecia planurile potenţiale şi liniile preferenţiale de desprindere ale rocilor în timpul excavaţiilor pe traseului galeriei. 13 . are o frecvenţă medie de o fisură/m. s-au pus în evidenţă cinci planuri de discontinuitate aparţinând la patru clase: 1) Planul S1. metagabrouri.Pentru şisturile sericito-cloritoase cuarţitice şi clorito-amfibolice s-au delimitat trei clase. a cărui plan înclină spre nord. Se remarcă astfel. o puternică dizlocaţie tectonică direcţională. pe baza a 5773 puncte de măsurători efectuate în studiul ISPH1980. însoţite de zone de brecie şi argilă de falie. milonite). Zona de dizlocaţie majoră dintre cele două compartimente. II se deosebesc trei planuri: S 2 = 350/85. S3’ = 310/85 au frecvenţă mai redusă. S2’’’= 240/80. cataclaze.5 fisuri/m. acest compartiment al seriei de Drăgşan. II. este orientat NNV – SSE şi are o înclinare spre VSV de 60. În amfibolite. Această dizlocaţie a produs ridicarea şi împingerea compartimentului seriei de Drăgşan. S2’ = 225/80. este marcată şi de prezenţa rocilor intens metamorfozate dinamic (brecii. S2” = 80/85. tectonica rupturală a condus la accidente tectonice reprezentate prin falii longitudinale şi transversale pe structură. cu o frecvenţă de 1. S2’ = 330/80 şi S2” = 185/80. cu intercalaţii şistoase. 2) În cls. în primul rând. amfibolite. Sub aspect structural. acestea fiind caracteristice pentru fiecare serie în parte. sub 0. are o frecvenţă de 1. este reprezentată prin şisturi amfibolice. o mare neomogenitate a dispunerii planurilor de discontinuitate caracteristice fiecărui tip de rocă. situat în apropierea văii Dumitra. I. cls. se remarcă mai multe sisteme de fisuraţie care afectează rocile cristaline.10 fisuri/m. S2 = 30/40. De asemenea. prezintă la contactul cu seria de Lainici – Păiuş. înglobând 6 planuri de discontinuitate şi anume: 1) În cls. precum şi şisturi amfibolice cloritoase. Având în vedere că aducţiunea are o direcţie aproximativă N-S.Seria de Drăgşan. Din analiza diagramelor Schmidt şi a reprezentărilor schematice spaţiale ale planurile de discontinuitate care afectează roca pentru acest tronson. metadiorite. S1 = 260/60. rezultă următoarele date mai importante: .

Spartura: colţuroasă (angulara) 5. biotit.8. . 7. planuri care se întretaie aproape cvasiperpendicular. Textura: orientata şistoasa 3. cu înclinări între 60-80. prezintă o alungire paralela cu şistozitatea rocii şi in majoritatea cazurilor are contururile 14 .1.petrogarfice al formaţiunilor din perimetrul aducţiuni Livezeni . Textura: şistoasa 4. care in majoritatea cazurilor este mai mult sau mai puţin lenticular. se pot produce desprinderi şi pe celelalte planuri de discontinuitate din rocă. duc la dezechilibrarea şi alterarea rocilor în special în zonele deja alterate şi foarte tectonizate. De asemenea. Structura geologică: Autohtonul Danubian. Tipul de rocă: şist mezometamorfic provenit dintr-un material psamitic preexistent 2. apatit. limonit. amfibolite . Caracteristici mineralogo . Cuarţul primar. Analiză macroscopică 1. 1.8.) Orientarea şi frecvenţa diferită a planurilor de discontinuitate. care va străbate roci aparţinând seriei de Drăgşan (şisturi sericito-cloritoase. pot apărea desprinderi de blocuri din tavanul galeriei datorită înclinării reduse din planul S1 (30). fragmentând roca în blocuri paralelipipedice de dimensiuni reduse (sub 1 m3. Complexul amfibolitic al Seriei de Dragşan I. Reacţie la acizi: cu HC1 diluat nu face efervescenţă II. feldspat.Pe traseul galeriei de aducţiune respective. Culoarea: cenuşiu deschis 6. Structura: grano-lepidoblastica 2.şisturi amfibolitice). allanit. Compoziţia mineralogică: cuarţ. Structural: grano-lepidoblastica 3. în timpul excavaţiilor. Analiză microscopică 1. Buletine de analiză:1 (unu) Locul de prelevare: front Murga .Cuarţul se prezintă sub forma a două tipuri genetice şi anume unul primar şi altul secundar.Murga 1. feldspat ortoclaz. minerale opace. sericit. Compoziţia mineralogică: cuarţ. zircon. feldspat plagioclaz. biotit.

imprima rocii textura şistoasă şi se prezintă sub formă de lamele alungite. . perpendiculare şi oblice faţă de şistozitatea rocii. unele prezinta un contur hipidiomorf (regulat şi neregulat). de diferite dimensiuni. patruns ulterior pe planele de şistozitate. sunt parţial corodate de cuarţul secundar şi prezintă orientări diferite (paralele. dar inclus in unele lamele de biotit unde a produs puternice aureole pleocroice. apare intr-un procent ridicat şi este mai mult sau mai puţin sericitizat. Acelaşi cuarţ primar dispus în mozaic şi cu orientari optice diferite alcatuieşte unele fragmente. pledează pentru un feldspat plagioclaz provenit din materialul sedimentar de tip psamitic (premetamorfic). Fragmentele de cristale. Acest component mineral lamelar.Feldspatul ortoclaz este cu totul subordonat celui plagioclaz şi prezintă un grad avansat de alterare (caolinitizare şi sericitizare). de dimensiuni variabile.. . de roci cuarţitice. prezentate mai sus. sunt şi ele subunitare şi a par ca incluziuni şi plaje fine în cuarţul de a doua generaţie. Unele lentile de cuarţ primar (provenit din materialul sedimentar premetamorfic) sunt afectate de fisuri perpendiculare pe alungire şi mai rar oblice. Şi acestea.Minerale opace. . . este idiomorf şi inclus in feldspatul plagioclaz.Zirconul. altele sunt allotriomorfe datorita unui grad de rulare (iniţial) avansat. Lamelele mai dezvoltate sunt paralele cu şistozitatea. . mai mult sau mai puţin rotunjite. in care cristalele sunt de dimensiuni mici şi dispuse in mozaic. formeaza cuiburi şi şiraguri. apare in procente subunitare. ca şi apatitul este subunitar. 15 . iar cele fragmentate şi de dimensiuni mici sunt divers orientate. . .Apatitul.Sericitul este mineralul secundar predominant şi apare sub formă de paiete fine şi divers orientate în masa cristalelor de feldspat plagioclaz şi cu totul subordonat în cele de ortoclaz. in majoritate.Feldspatul plagioclaz. .Biotitul (mica neagră). Cuarţul secundar. in această rocă..Allanitul a fost observat sporadic ca incluziuni idiomorfe în unele cristale de feldspat plagioclaz.crenelate datorită corodarii acesteia de către cuarţul de a doua generaţie. Gradul avansat de limonitizare şi distribuţia acestuia in masa rocii denotă o origine primara (sedimentar-psamitica preexistenta). Toate aceste caracteristici.

cuarţ 33 %. Structura: nematogranonematoblastică 3. pirită 2 % 16 .. Componente: 60 % cuarţ . 4. Complexul amfibolitic al Seriei de Dragşan 1.4 Vedere microscopică 1. Denumirea rocii: PARAGNAIS BIOTITO . Culoarea: verzuie . Buletine de analiză:2 (doi) I. 2.1. apare sub formă de pelicule fine pe suprafaţa majorităţi lamelelor de biotit. II. 37 % hornblendă .FELDSPATIC Fig . cărora le scade vizibil pleocroismul intens inţial.2.Limonitul.8. 3 % opacit (pirită) 6. discret rubanată 3. Tipul de rocă: mezometamorfică 2.cenuşie 5. Compoziţia mineralogică:  hornblendă 65 %. Analiza microscopică 1. Structura: granonematoblastică. Reacţie la acizi: nu reacţionează cu acidul clorhidric(HCl). Analiza macroscopică Locul de prelevare: LIVEZENI Structura geologică: Autohtonul Danubian. este de culoare brună. Textura: şistoasă. Textura: şistoasă 4.

4.1. Denumirea rocii: ŞIST AMFIBOLITIC Fig .5 Vedere microscopică 17 .

În acest caz :   G a G  G1  G2 [N/m3] (2. metodă bazată pe schimbarea greutăţii picnometrului umplut cu lichid şi prin înlocuirea unei părţi a acestuia cu o cantitate din materialul studiat. sau după eliminarea aerului cu o pompă de vid .) Practic. Greutatea specifică Greutatea specifică () într-un punct al unui corp este limita către care tinde greutatea specifică medie a volumului care conţine punctul considerat. greutatea specifică se defineşte ca raportul dintre greutate şi volum real.CAPITOLUL II CARCTERIZAREA GEOMECANICĂ A ROCILOR 2.1. Caracteristici fizice 2. sau în cazul cărbunilor.1. sfărâmată şi uscată la 105oC . adică :   G V [N/m3] (2.) în care: G – reprezintă greutatea probei studiate. când acest volum devine mic faţă de dimensiunile corpului.3. dar rămâne mare faţă de dimensiunile elementelor de structură ale corpului sau.1. 18 . G1 – greutatea picnometrului plin cu apă distilată. în mecanica rocilor. a – greutatea specifică a apei la temperatura de efectuare a determinării sau a lichidului folosit.2. spirt sau metanol . fără pori şi goluri.1. determinarea acestui parametru se realizează prin metoda picnometrului. adică după eliminarea aerului din pori. G2 – greutatea picnometrului plin cu lichid şi proba supusă determinării după fierbere. exprimat matematic :   lim  med  G V [N/m3] (2.) Conform normelor în vigoare. cu petrol lampant.

pentru rocile analizate sunt redate în tabelul 2.greutatea eşantionului supus determinării parafinat scufundat şi cântărit în apă .greutatea specifică a parafinei. Valorile greutăţii specifice. se cântăreşte cu parafină în aer şi apoi în apă. pentru rocile analizate sunt redate în tabelul 2.4. a – greutatea specifică a apei.1. În acest caz : a  G G1  G2 G1  G  a p  N/m  3 (2.greutatea eşantionului supus determinării parafinat cântărit în aer .1.. dacă diferenţa dintre acestea nu este mai mare de 0.2. p.1. cuprinzând şi golurile dintre particole. se acceptă valoarea medie a două determinări.Pentru fiecare probă se fac două determinări. În cazul aplicării metodei prin parafinare. proba se cântăreşte.5 %. G2 . 19 . Greutatea specifică aparentă – volumetrică Se defineşte ca raportul dintre greutatea (G) a unui corp în stare naturală şi volumul său aparent (Va). Ea variază în funcţie de porozitate şi de adâncimea de la care a fost extrasă din scoarţa terestră proba studiată. Determinările pot fi realizate pe eşantioane de forme geometrice regulate – metoda dimensiunilor liniare – sau pe eşantioane de forme neregulate – prin metoda parafinării. Valorile greutăţii specifice aparente. 2. se parafinează.) În această relaţie : G – greutatea eşantionului supus determinării . Ca rezultat. acceptându-se ca rezultat media acestora dacă diferenţa dintre ele este mai mică de 2 %. G1 .

1.1.8. etc. 2.) Interpretarea fizică a acestei mărimi este greoaie şi de aceea porozitatea (n) se exprimă prin mărimile determinate anterior : n%  Vg V 100  V  Vs V  100   1  s V V     100   1  a       100  [%] (2. Porozitatea şi cifra porilor Porozitatea (n) reprezintă raportul procentual dintre volumul total al golurilor şi volumul aparent al probei.3. posibilitatea de circulaţie mai mare sau mai mică a fluidelor prin roci.) în care: e – cifra porilor  . adică : n%  Vg Va  %  100 (2.) Cifra porilor reprezintă raportul dintre volumul total al golurilor şi volumul fazei solide.6.4. Vg (2. adică : e .2.5.) Vs Procedând ca şi în cazul precedent : e  1 a (2.9.7.1. Valorile porozităţii pentru rocile analizate sunt redate în tabelul 2. Gradul de densitate Gradul de densitate este definit de raportul dintre greutatea specifică aparentă şi greutatea specifică a rocii analizate.) .greutatea specifică a – greutatea specifică aparentă Cunoaşterea celor doi parametrii ne conduce la aprecierea condiţiilor de rezistenţă a unei roci sau substanţe minerale utile. Kd  a  100  [%] 20 (2.

sunt constituite din granite foarte fisurate. cu frecvente zone de alterare.65 V (Ds) 2.2 4. cu frecvente zone de alterare.65 Tipuri de roca Conform referatului geotehnic predat la proiectul tehnic. Roci de categoria a V – a (roci de tip Ds) roci foarte tari.09 3.38 2.5 2.Valorile umidităţi pentru rocile analizate sunt redate în tabelul 2.90 96. cu rare zone de alterare.2 (%) 1. cu zone de brecii.73 2. caolinizate.59 2. Roci de categoria a II – a (roci tip B) sunt constitute din granite fisurate. care se întâlnesc la suprafaţa terenului. Caracteristicile fizice obţinute sunt prezentate în tabelul nr.5 ml).63 96.47 3. în zona faliilor principale însoţite de fisuri legate în planurile maximale S1.7 2.1 Categorie Greutatea Greutate roca specifică Porozitate volumică Gradul de densitate 104N/m3 a104N/m3 n Kd I (A) II (B) III (C) IV (D) 2.1. tipurile de roca care se vor intalni in excavarea galeriei de acces sunt urmatoarele: Roci de categoria I-a (roci tip A) sunt constituite din granite fisurate (frecvenţa fisurilor 1 – 2 ml). în zonele de contact cu alte tipuri de roci.2. 21 .3 2. Roci din categoria a III – a (roci tip C).34 (%) 98.3 2.3 2. slab alterate (frecvenţa fisurilor 3 – 5. Roci de categoria a IV .36 4.a (roci de tip D) sunt constituite din roci foarte fisurate şi alterate.34 96.52 96.

cu d = h = 42 mm şi cu o viteză de solicitare de 5 – 10 daN/cm 2.2. respectiv diametrul eşantioanelor mai mari de 42 mm.11. normele internaţionale recomandă ca încercarea la compresiune să se realizeze pe eşantioane de formă cilindrică. În acest caz :  rc  Pr A [MPa] (2. Caracteristici mecanice 2. dar au valori diferite de 42 mm.) X 22 . numărul de eşantioane încercate se stabileşte în funcţie de coeficientul de variaţie a rezultatelor : V%  S   100 (2.) ’rc – rezistenţa la compresiune a eşantioanelor cu abatere de la coeficientul de svelteţe. Datorită faptului că rezistenţele mecanice în general depind de forma eşantioanelor. din motive care ţin de prelucrarea eşantioanelor.10.) Dacă.13.s. Rezistenţa la compresiune monoaxială Reprezintă o câtime din valoarea maximă a forţei de compresiune monoaxială şi a forţei tăietoare perpendiculară pe sensul de solicitare. relaţia de corecţie este de forma.2. Dacă d=h. Pentru a obţine valori medii cât mai reale.) c2 şi d2 – reprezintă rezistenţa şi respectiv diametrul eşantionului de 42 mm.1. dimensiunile acestora şi de viteza de solicitare.  c 2   c1 3 d2 d1 [MPa] (2. c1 şi d1 – rezistenţa.12.2. atunci :  rc  9 rc' d 72 h [MPa] (2. d  h.

A – aria secţiunii de rupere .. Rezistenţa de rupere la tracţiune Reprezintă rezistenţa pe care o are în momentul ruperii eşantioanele – de formă prismatică.2.) (2.2.5.17. care constă din solicitarea după două generatoare diametral opuse a unor eşantioane cilindrice cu d = h = 42 mm.  x . 2. 23 .S – abaterea sau eroarea : n  2    xi  x    i 1  S n 1 (2.2. (2. caz în care :  rt  2P  d h când   0.) xi – valoarea individuală a încercării .5 . n – numărul de încercări.media aritmetică a valorilor (xi) . Valorile rezistenţei de rupere la compresiune sunt redate în tabelul 2. mai frecvent se aplică metoda Braziliană.  = [MPa] Când   0.14.15.) Pr – forţa înregistrată pe cadranul maşinii de încercat în momentul ruperii .) Numărul de eşantioane încercate se stabileşte în funcţie de coeficientul de variaţie a rezultatelor. Pentru determinarea rezistenţei de rupere la tracţiune.. cilindrică sau pişcot – supuse solicitărilor perpendiculare pe secţiunea medie cu o viteză de solicitare de 5 daN/cm2.2.16. atunci :  rt  P  d h h d [MPa] . Valorile rezistenţei de rupere la tracţiune sunt redate în tabelul 2.s  rt Pr A [MPa] (2.

2.2.) Unghiul de frecare interioară reprezintă unghiul a cărui tangentă trigonometrică reprezintă coeficientul de frecare interioară : f = tg  = arctg f   arctg Rr 2C [o ] (2.21 1 24 35 35 25 .2 Categorie Rezistenţa de Rezistenţa de Coeziunea Unghiul de roca rupere la com- rupere la C frecare presiune tracţiune (MPa) interioară  rc  rt (MPa) 70 50 20 10 8 2 1.42 0. coeziunea va fi determinată prin metoda MOHR. în care caz : C Rr  R  rc 2 iar [MPa]  r  rt 2 (2. Tabel centralizator al caracteristicilor mecanice ale rocilor Tabel nr. Ea poate fi determinată prin cunoaşterea rezistenţei de rupere la compresiune şi la tracţiune. Coeziunea şi unghiul de frecare interioară Coeziunea reprezintă forţa de legătură dintre particolele componente ale unei roci.91 4.3.57 0.28 0.18. prin încercări la forfecare sau prin încercări triaxiale.22 I (A) II (B) III (C) IV (D) V (Ds)  (grade) (MPa) 5. 2.) Valorile coeziunii şi ale unghiului de frecare interioară. În contextul temei luate în studiu. având dimensiunile unei tensiuni.2. sunt redate în tabelul 2.19.

fig . Curba caracteristică a deformării Reprezintă variaţia grafică a deformaţiei axiale (%) în funcţie de efortul (). E.05 – 1. Sarcina a fost astfel aplicată. pe lângă evaluarea principalelor caracteristici de rezistentă prezentate anterior.3.3. respectiv a alungirilor suferite de epruvetele solicitate. S-a optat pentru măsurarea alungirilor şi scurtărilor prin intermediul instrumentaţiei mecanice cu microcomparatoare cu precizia de 1 / 100 şi respectiv de 1 / 1000. cu un coeficient de svelteţe 1 <  < 2 şi a căror rezistenţă de rupere la compresiune a fost în prealabil determinată. Viteza de încărcare s-a menţinut la valoarea de 0.0) MPa / secundă. Măsurarea deformaţiilor se realizează cu ajutorul a patru microcomparatoare având precizia de 1/100 sau 1/1000 mm. Modulul de elasticitate static. încât să corespundă vitezei specifice încercării la compresiune monoaxială (0.) . o importanţă deosebită o constituie şi determinarea experimentală a parametrilor de deformare: curba caracteristică tensiune . Modulul de elasticitate static. tensiunea la limita elastică).20.deformare. Epruvetele utilizate au fost de formă cilindrică. Caracteristici elastice Pentru elucidarea comportamentului sub sarcină al rocilor. Epruvetele au fost montate în dispozitivul de urmărire a scurtărilor şi alungirilor. E.2. Valoarea modulului de elasticitate s-a obţinut din relaţia: E   100  i [MPa] 25 (2. constantele elastice (modulul de elasticitate. cât şi a scurtărilor. s-a determinat prin măsurarea scurtărilor longitudinale ale epruvetelor cu 1 <  < 2 solicitate la compresiune în limitele 5 şi 30 % din rezistenţa de rupere la compresiune.2. Determinarea lor implică folosirea unor tehnici de măsurare atât a sarcinii. 2. în patru puncte dispuse la 90° între ele pe circumferinţa epruvetelor. coeficientul şi constanta lui Poisson.1.1.3. Scurtările axiale s-au măsurat cu ajutorul microcomparatoarelor de 1 / 100. 2.5 Mpa şi secundă.

Determinările şi interpretarea rezultatelor s-au făcut respectându-se norma 3 a B.reprezentând deci revenirea epruvetei deformate de la o sarcină egală cu 0. este sarcina specifică la compresiune monoaxială până la care corelaţia   i este liniară.R.29 0. obţinându-se prin derivare grafică punctul pentru care coeficientul unghiular al tangentei la curba   f  1  are o valoare cu 50 % mai mică decât coeficientul unghiular maxim. Microcomparatoarele au avut sensibilitatea de 1 / 100 pentru scurtări şi de 1 / 1000 pentru alungiri.I. Coeficientul şi constanta lui Poisson.54 5 0. m Coeficientul şi constanta lui Poisson s-au determinat prin măsurarea alungirilor transversale şi scurtărilor longitudinale a epruvetelor cu 1 <  < 2 solicitate la compresiune:   tr 1 . Tabel nr. Ea s-a determinat pe baza curbei tensiune .2. . iar rezultatele sunt redate în tabelul centralizator nr.1)..3 3.22 0.M.3  rc .2 3. Tipul de rocă Tipul I de rocă Tipul II Tipul III Tipul IV Tipul V Modulul de elasticitate static E [MPa] 6000 4000 – 5000 2000 1000 900 26 Coeficientul lui Constanta Poisson Poisson m  0. Rezultatele obţinute sunt redate în tabelul 2. (fig.2 5 lui .3.44 4.3.3.3. S-au realizat determinări pe epruvete de rocă.33 0. 2.21) Alungirile şi scurtările s-au măsurat cu câte 4 microcomparatoare dispuse la 90 decalaj între ele. Limita deformaţiilor liniare sau tensiunea la limita elastică.deformare.1. 2. m 1  (2.2.

au introdus bucaţi din roca a carei abrazivitate se determină. timpul de încercare = 10 minute viteza de rotaţie = 400 rotaţii/minut.1. Coeficientul de abrazivitate va fi: K abr  l l [mm] (2. după rotirea aparatului timp de 2 minute pe suprafaţa rocii de încercat. a cuţitelor organelor tăietoare ale combinelor. Caracteristici tehnologice 2.) 2n 27 . distantate la 15 mm .) l – pierderea de lungime a tijelor. o anumită perioadă de timp. Abrazivitatea a) Abrazivitatea unei roci caracterizează uzura suferită de un corp care se freacă de o rocă – uzura tăişului de sfredel. Determinarea abrazivităţii constă în măsurarea pierderii lungimii tijelor de oţel.4. în care s. Pentru determinarea abrazivitatii se folosesc mai multe procedee. Metoda Cuzneţov se bazează pe uzura unor tije din oţel care au o mişcare de rotaţie şi sunt apăsate pe suprafaţa rocii cu o anumită solicitare.22. Indicele de abrazivitate se va calcula cu relaţia : n a g i 1 1 [mg] (2.2. . Metoda Sievers foloseşte un aparat prevazut cu o scula rotitoare de care sunt fixate două tije din oţel cu duritatea Brinell 120 si diametul 3 mm.4. Condiţiile de realizare a încercării sunt : tija din oţel rotund calibrat ARC – 6 cu  = 8 mm .care vin în contact direct cu roca. a coroanelor a coroanelor si a sapelor de sonde. Procedeul Dupuy constă în măsurarea pierderii de greutate a bilelor de oţel ale unei mori cu bile. etc. solicitarea pe tije = 15 daN .23.

4.5.minereuri sulfuroase Roci magmatice. [mg] I Foarte II abrazive Puţin abrazive III putin Sub abrazivitate medie IV sare. acestea au de obicei caracteristici de rezistenţă mai mici decât cele determinate pe cale de laborator. Tabelul nr.2. gnaise Rocimagmatice. Cuzneţov au clasificat rocile conform tabelului nr. Funcţie de coeficientul de abrazivitate. 28 . roci magmatice gresii cuarţoase.graniţi. granodioriţi.bazalte. calcare 5 5 – 10 10 – 18 12.şisturi cuarţoase porfire. marne. şisturi argiloase. Caracteristici geomecanice ale rocilor din masiv Datorită faptului că rocile din masiv sunt afectate de o serie de fisuri şi accidente tectonice.pirite. Pentru a transpune proprietăţile de rezistenţă determinate în laborator şi pentru a determina proprietăţile masivului de rocă se va utiliza coeficientul de slăbire structurală.V. [mg] .2. granite. granite roci care conţin corindon  90 abrazivitate 2. n – numărul de încercări pereche. Baron şi A.I.5 Medii abrazive V Peste abraziv VI mediu Cu abrazivitate VII VIII ridicată Înalt abrazive Cu cel mai înalt grad 18 – 30 30 – 45 45 – 65 65 – 90 de Şisturi cărbunoase.unde: gi – poerderea greutăţii barei etalon la fiecare experienţă pereche. porfiriţi.4. caracteristice abrazivitate a. Clasa Denumirea Indicele Roci de clasei de abrazivitate. sienite.sienite.calcare silicifiate Gresii cuarţoase. L. gresii.

în general.) în care: CS1-CS8 – parametrii care caracterizează masivul de rocă din punct de vedere structural – textural.Rezistenţa masivului de rocă depinde de elementele structurale componente.24. de forma şi aşezarea particulelor. adică : CS   rM  rL (2. de compoziţia mineralogică. Tabel nr. 29 . Ca urmare. În laborator. O asemenea modificare o poate reda coeficientul de slăbire structurală. roca se analizează la o scară mică comparativ cu scara la care se desfăşoară activitatea minieră. de caracteristicile de legătură create în timp de fenomenele geologo-tectonice. 2. Acest coeficient se defineşte ca fiind raportul dintre rezistenţa rocilor din masiv rM şi rezistenţa rocii determinată în laborator.6. rL. Evaluarea coeficientului Cs în funcţie de parametrii ce caracterizează structural – textural masivul de rocă. de modificările secundare ale rocilor în diferite stadii ale metamorfismului şi. rezistenţa masivului de rocă este mai mică decât rezistenţa determinată în laborator.) În probleme legate de proiectare şi verificare a stabilităţii se recomandă relaţia : CS = CS1 CS2 CS3 CS4 CS5 CS6 CS7 CS8 (2.25.

rc min este rezistenţa la compresiune a blocurilor structurale cu rezistenţă redusă. Diferenţele de rezistenţă dintre blocurile structurale care alcătuiesc masivul influenţează în sensul că dacă în structura masivului intră blocuri structurale cu rezistenţă redusă. Coeficientul parţial de slăbire Inegalitatea dintre dimensiunile liniare ale blocurilor structurale structurală a rezistenţei masivului influenţează rezistenţa masivului. Coeficientul parţial de slăbire Cunoscând procentul n (%) în masiv de blocuri structurale cu structurală a rezistenţei masivului rezistenţă redusă.7) Coeficientul parţial de slăbire Intensitatea relativă de fisurare se exprimă prin raportul dintre structurală a rezistenţei masivului înălţimea H a blocului structural şi dimensiunea medie l a lor. Forma blocurilor structurale componente ale masivului Coeficientul parţial de slăbire influenţează rezistenţa acestuia. aceasta se răsfrânge direct asupra rezistenţei generale a masivului. determinat conform diagramei. datorat intensităţii relative de Se constată că pentru valori ale raportului H/l > (12-14). CS1 min este coeficientul minim posibil de reducere structurală.5.4.6. valoarea lui CS1 depinzând însă de rezistenţa la compresiune a blocurilor structurale. atunci rezistenţa masivului se determină cu datorat influenţei rezistenţelor relaţia : diferite ale rocilor din masiv C S2   rcM C S  rc0 1  rcM  C S1 rc0  a  C S 1 rc0  C S1min  rc0 min unde: a este coeficientul de rezistenţă diferită a blocurilor structurale. mărimi structurale ce se determină prin măsurători în zonele accesibile ale 30 .Tipul coeficientului parţial de slăbire structurală Parametrii geomecanici consideraţi CS (i=1. fisurare mărimea CS1 rămâne aproximativ constantă.2. în sensul că această rezistenţă datorat inegalităţii dintre depinde de raportul dintre dimensiunile liniare ale blocurilor dimensiunile liniare ale blocurilor structurale măsurate pe verticală (h) şi orizontală ( a ). această influenţă se structurală a rezistenţei masivului determină prin CS3 stabilit pentru valoarea medie a unghiului datorat formei blocurilor format între cele două sisteme de suprafeţe de minimă C S3 rezistenţă conform nomogramei alăturate.3. Cantitativ.

cedarea se produce după una din aceste discontinuităţi.masivului situate în acelaşi plan cu profilul pentru care C S4 calculează CS. conform graficului datorat procentului de fisuri alăturat. datorat înclinării suprafeţelor de din punct de vedere al înclinării : discor-dante şi concordante cu discontinuitate (figurări. Practic.3 (n2 + 4) CS 7 Unde n este numărul sistemelor de fisurare ce afectează masivul (n > 3). Astfel: 1) când unghiul de stratificaţii) înclinare a acestor suprafeţe () este mai mare decât unghiul de CS 6 frecare interioară de pe supra-feţele de contact (). Coeficientul parţial de slăbire Modificarea faţă de normală a direcţiei tensiunii principale 1 sstructurală a rezistenţei masivului a constatat că în cazul ruperii rocilor prin alunecare pe o datorat normală modificării faţă de suprafaţă curbilinie. 2) când căderea suprafeţelor de discontinuitate este concordantă cu suprafaţa laterală liberă a masivului. rezistenţa masivului variază conform nomogramei alăturate. CS3 = 1. Deplasarea s a blocurilor structurale : structurale din rândul superior spre spaţiul excavat faţă de cele CS 5 din rândul imediat următor conduc la o corelaţie redată în nomograma alăturată. dar este înclinată sub un unghi   ’. Numărul de măsurători fiind : masivului N = 6. Când masivul este afectat de ¾ sisteme de fisuraţie. suprafaţa liberă a masivului. 3 (căderea stratificaţiei sau fisurilor spre masiv are următoarea influenţă: dacă unghiul de înclinare este   ’ curba 2 şi dacă - ≤ ’ curba 3 de pe nomogramă. Coeficientul parţial de slăbire Procentul de fisuri concordante cu suprafaţa laterală liberă a structurală a rezistenţei masivului masivului influenţează rezistenţa acestuia. În masiv aceste suprafeţe pot fi. Coeficientul parţial de slăbire Înclinarea suprafeţelor de discon-tinuitate are şi ea influenţă structurală a rezistenţei masivului asupra rezistenţei masivului.00. acest număr de fisuri nf [%] se determină cu concordante cu suprafaţa liberă a ajutorul diagramelor structurale. Coeficientul de slăbire structurală Dispunerea în masiv a blocurilor structurale dau acestuia un a rezistenţei masivului datorat aspect de discontinuitate ce respectă o arhitectură determinată dispunerii în masiv a blocurilor de principalele sisteme de fisuraţie. deci : (   > ’) şi în calcule se vor lua valorile caracteristicilor pe suprafeţele de discontinuitate. coeficientul de slăbire structurală a a direcţiei tensiunii rezistenţei masivului nu are valoare constantă deoarece se 31 .

Raiski recomandă:.V. direcţia lui 1 este identică cu 2 acţiunea forţei gravitaţionale şi deci pe această porţiune se neglijează. proprietăţile mecanice şi elastice ale masivului se vor determina înmulţind coeficientul de slăbire structurală cu proprietatea determinată pe cale de laborator.3 [MPa] rc  0. Pentru următoarele zone ale suprafeţei de alunecare. 3 m  a  6 m - pentru roci care au 900 daN/cm2  rc  1800 daN/cm2 - CS = 0.35 + 0. Pe C S8 porţiunea dreaptă a suprafeţei de rupere înclinată faţă de verticală cu  v  45   .0002 rc .1.1 - CAPITOLUL III PARAMETRII DE PERFORARE – ÎMPUŞCARE LA EXECUTATREA DECANTORULUI SUBTERAN 3. direcţia lui 1 se modifică pentru fiecare porţiune de suprafaţă cu un unghi faţă de normală egal cu 1 şi care se calculează ca ± + 1 Unde: 1 este creşterea medie a unghiului de înclinare a suprafeţei de alunecare în raport cu zona dreaptă. deoarece valoarea lui CS8 = 1. deci : CS 8  CS 6 m CS 6 În cazul cel mai general. Proiectarea parametrilor de perforare – împuşcare Proiectarea parametrilor specifici urmăreşte soluţionarea următoarelor elemente : 32 .00.0.principale 1 modifică şi unghiul de înclinare a suprafeţei de alunecare.06 a .0.00055 rc .V.pentru roci care au 0.9[MPa]  CS = 0. Coeficientul CS6 modificat pentru fiecare unghi 1 = ± + 1 şi care apoi se raportează la valoarea lui CS6. Astfel.

stabilirea numărului şi lungimii găurilor de mină.viteza de detonaţie a explozivului. determinarea mărimii încărcăturilor explozive în concordanţă cu rolul găurilor de mină în procesul de dislocare. pe bază de nitroglicol.greutatea specifică a rocilor. stabilirea consumului specific de exploziv. explozivi cu proprietăţi termodinamice şi balistice diferite impune adoptarea unor criterii de alegere a explozivilor.pe bază de nitroglicerină. [m/s]. stabilirea numărului de găuri care să permită o cât mai bună conturare a profilului lucrării. stabilirea ordinii de împuşcare. unde:  .Vs) şi explozivului (e VD) să fie în limitele 0. în timp ce în rocile cu rezistenţe mecanice reduse sau roci fisurate se indică explozivi cu proprietăţi detonante mai moderate.densitatea explozivului. deoarece în aceste limite transferul energiei exploziei asupra masivului de rocă este maxim. pentru rocile cu rezistenţe mecanice ridicate şi valori mari ale vitezei de propagare a undelor longitudinale se recomandă explozivi cu potenţial. [t/m3]. 33 . Ideea de bază în alegerea explozivilor o constituie proprietăţile fizico-mecanice ale rocilor şi caracteristicile detonante ale acestora respectiv raportul impedanţelor acustice ale rocilor ( . pe bază de azotat de amoniu. [t/m3].alegerea tipului de exploziv. e .2.2. VD . stabilirea distribuţiei găurilor de mină pe suprafaţa frontului de lucru. 3.71. Vs -viteza de propagare a sunetului în rocă . dar care să degaje un volum mare de gaze. Alegerea tipului de exploziv Existenţa diferitelor sorturi de explozivi industriali . brizanţă şi viteză de detonaţie superioare. Conform ipotezei energetice.

lungimea şi numărul găurilor de împuşcare. cea mai mare pondere (62 %) o reprezintă rocile tari şi foarte tari. Crt. ordinea de împuşcare şi intervalele de întârziere.consum specific de exploziv. 3.capacitatea de lucru a explozivului. realizând un raport al impedanţelor între 0.225IO6 kg-m"2-s"' (dinamita G).tipul explozivului şi mărimea încărcăturilor explozive. 2.1. dinamită antigel. sunt indicaţi explozivi puternici (dinamită G. Pentru calculul acestui parametru.9-10 kgm"2s"' (dinamita antigel).Ţinând seama de faptul că din structura geologică a rocilor din zona Livezeni. [kg/m ].05.capacitatea de lucru a dinami-telor cu 92% nitroglicerină gelatinizată. literatura de specialitate ilustrează o serie de relaţii analitice. P=400 cm3 pentru toţi explozivii analizaţi. 7.coeficientul capacităţii de lucru a explozivului. respectiv 9. f .2  e  e 520 P f S e .coeficientul de tărie a rocii. roci ce au o impedanţă acustică în limitele 9. . Relaţia de calcul Tabelul 3.. 1.3.71-1. Consumul specific de exploziv Consumul specific de exploziv (q) reprezintă parametrul cel mai important în aprecierea modului de calcul şi stabilire a următorilor parametrii: . austrogel) explozivi cu impedanţe de 9. q  1.6-IO6 kgm"2-s"' (austrogel). 520 cm3 . [cm3]. Specificaţia notaţiilor q .1. Calculul consumului specific de exploziv Nr.11.100 . relaţii ce se prezintă centralizat în cadrul tabelului 3.000-IO6 kg-m"2-s"'. 34 . P ..

dinamite.pentru două suprafeţe libere. q f a S b q = 0. 520 e P 4. c=0. 35 .) cd – rezistenţa de rupere la compresiune dinamică a rocii.coeficient de rezistenţă la dislocare a rocilor din masiv. g. [m2].5 .S -secţiunea în săpare a lucrării miniere.6-0.2 pentru 5. e 7.2  f   1  c .5  e   3. dată de expresia : Ws   cd 2Ed [J/m3] (3.coeficient care ţine seama de numărul suprafeţelor S libere. b .  c=l .  q  0.7 . cum ar fi de exemplu.coeficient în funcţie de structura rocilor (tabelul 2. coeficientul lui Poisson dinamic µd şi viteza de propagare a undelor longitudinale i.4 – pentru două suprafeţe libere În baza analizelor efectuate se recomandă ca la stabilirea consumului specific de exploziv să se ţină seama de caracteristicile rocilor.coeficient în funcţie de tipul lucrării miniere.coeficient în funcţie de tipul explozi-vului. f . g . [MPa]. modulul de elasticitate dinamic Ed. determinate prin solicitări dinamice.pentru o suprafaţă liberă. e1 6. determinarea consumului specific "etalon" de exploziv se poate stabili cu relaţia: qe  WS Qe [MPa] (3. Faţă de situaţia prezentată.) În care: Ws – reprezintă energia de sfărâmare a rocii. 520 P  6.  . Ed – modulul de elasticitate dinamic al rocii. 0.2. egal cu 1.1 – 1.3 (Valoarea minimă se aplică lucrărilor miniere cu secţiuni mai mari de 20m2). rezistenţa de rupere la compresiune dinamică cd.1.pentru o singură suprafaţă liberă S  = 1.  .2).2-0. a .1 . [MPa]. egal cu 0.

S 2 . ca şi de modulul de elasticitate dinamic al rocilor. se propune utilizarea raportului (K) dintre rezistenţa de rupere la compresiune dinamică cd şi rezistenţa la compresiune statică monoaxială c ale rocilor.) Având în vedere însă particularităţile transferului energiei exploziei asupra masivului de rocă .V-e.Qe – energia potenţială a explozivului.2.) Consumul specific "etalon" de exploziv stabilit cu relaţia de mai sus nu ţine seama de condiţiile geominiere şi particularităţile frontului de lucru şi. [kg/m3] (3. Coeficientul în funcţie de structura rocilor Caracteristicile rocilor Valoarea coeficientului de structură [g] Roci compacte cu proprietăţi elastice 2 1.65 pentru roci foarte tari. respectiv: K  cd c (3.572 .3 Roci fisurate Roci şistoase cu rezistentă variabilă şi stratificaţia perpendiculară Tabelul 3.coeficient în funcţie de tipul şi structura rocilor. 10-3 [kg dinamită/m3] (3. pe direcţia găurii de mină 1.4 1. relaţie care este sub forma: qe = 0. pentru determinarea consumului specific real q. [J/kg]. de căldura de explozie a dinamitelor 4748 J/kg.5.57 în cazul rocilor tari şi semitari.) unde: Si .8 Întrucât proprietăţile rocilor la solicitări dinamice se regăsesc într-o arie restrânsă.3. 36 . se obţine în final relaţia de calcul a consumului specific "etalon" de exploziv. se propune relaţia: q = q e .1 0.0298 + 0. ce prezintă următoarele valori: Sl=1.4. Sl=1. ca urmare.S l .sub formă de undă de şoc -.

S2=1.25 pentru suprafeţe > 15 m2.coeficient în funcţie de potenţialul explozivului. Numărul de găuri Numărul de găuri reprezintă unul dintre parametrii care reţin atenţia într-o mare măsură în procesul de dislocare a rocilor prin folosirea energiei explozivilor.coeficient în funcţie de mărimea suprafeţei în săpare a lucrării miniere. 3.3.6. determinat cu expresia: e 380 A (3. V .) S e .4.5.7.3. Coeficienţi Coeficienţi geotehnici Categoria rocii E K0 2 I (A) II (B) III(C) geomecanici [daN/cm ]  6000 4104 – 6104 f RMR 6 4–6  60 40 – 60 2 [daN/cm ]  600 400 – 600 Q Susţinere provizorie  20 10 – 20 A+P A + P + 4 4 200 – 400 2–4 20 – 40 1 – 10 T(3) A + P + 4 4 100 – 200 1–2 10 – 20 0.Sl=1.4.) A . Tabel 3.5 (3. S2 .05 T(10) + Cd A + P + 210 – 410 IV (D) 110 – 210 V (Dsp)  10 4  100 1 37  10 . această subliniere fiind pe deplin confirmată de multitudinea relaţiilor de calcul existente în literatura de specialitate (tabelul 3. în funcţie de diferitele categorii de roci.).05 – 1 T(9) A + P +  0. S2=1. determinată pentru explozivul considerat Utilizând relaţiile de calcul prezentate în tabelul 3. se obţin valorile consumului specific de exploziv din tabelul 3.coeficient în funcţie de numărul suprafeţelor de lucru.38 pentru roci moi.4 pentru suprafeţe < 15 m2. care pentru o singură suprafaţă liberă este dat de expresia: V 6.mărimea probei Trauzl.

1 1. C d – cadre OL deschise la vatră . fapt datorat distanţelor diferite dintre găuri.7 0.) 38 . utilizând relaţiile de calcul prezentate cât şi pe cale experimentală.4 0. Din analizele efectuate a rezultat că numărul de găuri pe 1 m de front este cuprins în limite extrem de largi. în corelare cu multitudinea factorilor de influenţă enumeraţi şi tipul sâmburelui adoptat. în funcţie de rezistenţa rocilor şi mărimea secţiunii transversale a lucrării miniere. respectiv : N  3. adică : n1  N  lg S  l s  [m/m3] (3.1 0.1 0.3 2. cât şi numărul de găuri ce revin pe 1 m 2 din suprafaţa frontului de lucru.01   c  S 2 [găuri] (3. numărul de găuri se determină pe cale teoretică.4 medie În activitatea curentă.1 0. În baza rezultatelor experimentărilor efectuate şi a prelucrării datelor obţinute s-a reuşit obţinerea unei noi relaţii matematice pentru determinarea numărului de găuri.35 1. monografiile de împuşcare vor trebui să conţină şi volumul de găuri exprimat pentru următoarele două cazuri de mai jos.3 0.7 1.8. P – plasă metalică . 2.4 0.2 2.5 0.75 1. T(3) – torcret (5.1 Relaţia de calcul Tabelul 3.4 1.73 1.) Din punct de vedere al eficientizării parametrilor.9 Valoarea 8 1.T(10)+Ci+F A – ancore PC .06 0. chiar şi în cazul aceluiaşi tip de rocă interceptată. F – frigări metalice OL Valorile consumului specific de exploziv Valorile lui q [Kg/m3] pentru f= 2 4 6 0.5 0.4.10 cm).8 1.4 2.45 1.9 0.1 2.7 1. C – cadre OL încvhise.4 0.5 0.4 1.3.9.

volumul specific de găuri ce revine unui m 2 din suprafaţa frontului de lucru.pentru roci semitari. n2 : n2  N  lg S [m/m2] (3. 4.6 m) în funcţie de categoria rocii. f = 2: Ng = 30 găuri Calculul numărului de găuri Nr. crt. f = 6: Ng = 51 găuri.65. coeficient în funcţie de puterea explozivului. n3 : n3  N S [m/m2] (3..6. n . 3.5. . f . Valoarea maximă a coeficientului este pentru explozivii cu putere redusă.4 – 0.coeficientul de tărie a rocilor.2 f  N  2. valorile numărului de găuri în funcţie de categoria rocii determinate pentru aducţiunea principală Livezeni .numărul de găuri ce revine unui m2 din suprafaţa frontului de lucru. S . . lg reprezintă lungimea unei găuri. numărul de găuri se majorează cu 35 – 45 %. Ţinând seama de faptul că se efectuează împuşcare de conturare. Relaţia de calcul n   0.) În relaţiile de mai sus. 1. Tabelul 3. f = 4: Ng = 40 găuri.pentru roci tari. [m2].numărul de găuri pe m din frontul de lucru. În acest caz numărul de găuri va fi: . pentru roci moi. 1 1 S f S  32 d qS cd2 q  S  N  0.11. Kr =1.3-1.5  cd  39 .10.numărul total de găuri.7 K r Semnificaţia notaţiilor N . 2.secţiunea în săpare a lucrării miniere.pentru roci foarte tari.) . deoarece găurile de conturare se amplasează la distanţe reduse (0. Conform relaţiilor prezentate.00167  N  25. Raţionamentul propus are în vedere ca saltul maxim al frontului de lucru să se realizeze cu cel mai redus număr de găuri. f = 8: Ng = 62 găuri.Murga sunt redate în tabelul 3.

c=0.masa unui cartuş de exploziv.5 19 26 36 45 3. a=0.1 40 .0033.S. [m].2 18 25 36 45 3. f a S br qs  S  9.5.3 18 24 33 42 3. r . q .densitatea explozivului.67 + 0.lungimea unui cartuş.coeficient de îndesare a cartuşelor explozive (K=0. [m].25-0.5.f – 0.5. rg .coeficient în funcţie de tipul lucrării miniere.5. [kg/m3]. Valorile lui Ng pentru f= 2 4 6 8 20 28 35 41 3.4 18 25 33 41 3.2. N  33 3 f  S 2 10. a .diametrul (raza) încărcăturii (cartuşului) de exploziv. N 7.9).6  q  S  S cd K 6.6. [m].6 18 24 34 43 a de calcul 3.diametrul (raza) găurii de mină. N = 1.17 .3.consum specific de exploziv. dg. lc . c .5. d. G .6. K .coeficient de umplere a găurilor cu exploziv (raportul dintre lungimea încărcăturii de exploziv şi lungimea găurii). [kg].5.f Valorile numărului găurilor de mină Relaţi Tabelul 3. Pentru galerii. [kg/m3]. N  41  S N 8. A . q  S  lc  cG N 5.

pasul de amnare. fie în funcţie de timpul ciclului sau al schimbului. în activitatea practică se optează pentru stabilirea lungimii de gaură în funcţie de pasul de armare şi stabilitatea rocilor înconjurătoare.7 20 28 38 47 3.11 29 36 41 45 Valoarea medie 21 28 36 44 Ng 3.9 34 38 42 47 3. ca urmare. organizatorică şi economică şi.5. de tipul sâmburelui.5. tehnică.10 19 29 37 45 3.1-0. tehnologică.2 m.5. fiecare unitate îşi stabileşte valorile acestui parametru în corelare cu tipul şi rezistenţa rocilor. 41 .5. fie numai în funcţie de deschiderea lucrării miniere. de timpul de perforare.8 28 35 40 44 3. cel de încărcare a rocii şi de montare a susţinerii. Din punct de vedere teoretic.5. După factorii enumeraţi.7. Multitudinea factorilor implicaţi pentru determinarea lungimii de gaură face dificilă elaborarea unor relaţii de calcul care să includă toţi factorii de natură geomecanică. lungimea găurilor obţinută cu una din relaţiile de mai sus se majorează cu 0. Pentru găurile de sâmbure. relaţiile de calcul a acestui parametru se prezintă în tabelul 3. de normele de muncă pentru operaţiile de bază din cadrul unui ciclu. ca şi de viteza de săpare impusă prin documentaţiile de execuţie. în literatura de specialitate se prezintă relaţii de calcul în care lungimea găurilor se determină. tipul şi performanţa utilajelor de perforare şi încărcare. fiind asigurată astfel securitatea personalului din fronturile de lucru.3. Determinarea lungimi găurilor În activitatea de producţie.5.

lungimea găurilor de mină se determină în funcţie de posibilităţile tehnice ale utilajului de perforare şi de caracteristicile rocilor. Relaţia de calcul lg  lg  B 4  tg  2 V n z  n s  nc  N  tg   t a   n  lg  N S   e   t s   m  P L Tc   Specificaţia notaţiilor nz – numărul zilelor lucrătoare pe lună. 1.6-1. În roci semitari (f = 4). Nr.5 h). [h]. 42 . 4. ns – numărul ciclurilor pe schimb. lungimea găurilor de mină este condiţionată de stabilitatea rocilor. precum şi în cazul rocilor tari fisurate.2-1. tari şi foarte tari nu sunt restricţii în ceea ce priveşte lungimea saltului ca urmare a posibilităţii de apariţie a eventualelor surpări. 3.crt.05 h).1-2. În cazul rocilor compacte. tg – timpul de încărcare al unei găuri (0. In roci de tărie mică (f = 2) se impune limitarea lungimii găurii de mină la 1.7.4-1. Tc – timpul unui ciclu.04 – 0.5 m deoarece realizarea unor salturi mai mari de 1. 2.25 – 0. singurul criteriu luat în considerare fiind performanţele utilajului de perforare. în această situaţie propunem utilizarea unei lungimi de 2.2 m pentru realizarea unui salt de 2 m. Calculul lungimii găurilor de mină Tabelul 3. ns – numărul schimburilor pe zi.3 m pot să determine eventuale surpări în frontul de lucru.8 m.De regulă. Pentru cazurile când nu ta – timpul de împuşcare şi aeraj (0. este necesară susţinerea N – numărul de găuri. lungimea utilizabilă a găurilor fiind de 1.

0). 5. [h].coeficient de rupere a găurilor. încărcare şi împuşcare a găurilor. [m] n – numărul de oameni care efectuează încărcarea găurilor.6 – 1. [h]. MILISECUNDĂ 30 TREPTE EXPLOZIV LAMBREX 1 AUSTROGEL G2 LAMBREX 2 CONTOUR AUSTROGEL G1 Forajul găurilor se realizează cu instalaţia TAMROK tip AXERA D06 cu două braţe redată în figura 3.  . foloseşte: muniţie AUSTIN POWDER CAPSE DETONANTE EL. 43 .1 și figura 3.2. P – productivitatea la încărcarea rocii. [m/h].lucrării m  N tg Tc     t a   n  N S   e  m  P lg  numărul de perforatoare care lucrează simultan. [m3/h] ts – timpul pentru montarea unui cadru de susţinere. Astfel pentru realizarea schemei de puşcare cu 90 – 100 găuri pe front.  4m  V N  lg   p i 2/3     pi – suma timpurilor de pregătire şi încheiere a operaţiilor de perforare.productivitatea la perforare.  . e – coeficient de suprapunere a perforării şi încărcării rocii (e = 0. L – distanţa dintre cadre.

44 .

Axera D06 utilizată la perforarea gaurilor de mină din cadrul AHE Jiu 45 .Figura 3.1.

2.Figura 3. Axera D06. date tehnice 46 .

crăpături. fisuri. Evaluarea stabilităţi se efectuează pe baza calculului stări de tensiune a rocilor din jurul lucrărilor subterane. surpări sau alunecările mase importante de roci sau presiuni cu deformări plastice. lucrările miniere trebuie susţinute. Pentru atenuarea acestor tensiuni şi înlăturarea efectelor periculoase. 4. spre a-şi păstra profilul stabilit şi a putea fi folosite în mod normal pentru destinaţiile corespunzătoare.1. care au ca urmare desprinderi parţiale.1. Starea secundară de tensiune în domeniul elastic Tensiunea în jurul lucrărilor miniere se calculează cu ajutorul ipotezei Fenner – Labasse ce pleacă de la observarea în natură şi studierea coordonatelor polare ale echilibrului unui punct material aflat la distanţa r de centrul axelor de coordonate şi orientat faţă de acestea sub un unghi „”. Ipoteza Fenner – Labasse : r  p m r 2  a2 p m  2  4a 2 3a 4      1   4  cos 2  2 m 1 r2 2 m 1  r2 r    p m r2  a2 p m  2  3a 4       1  4  cos 2 2 2 m 1 2 m 1  r r  47 [MPa] [MPa] (4. iar uneori chiar în tavanul lucrări miniere deformaţii. se produc în tavanul şi pereţi. Datorită schimbărilor şi mai ales concentrărilor de tensiune. care menţine un echilibru stabil al acestui sistem cu păstrarea secţiunii de lucru a excavaţiei subterane pe timpul folosiri acesteia.CAPITOLUL IV STAREA SECUNDARĂ DE TENSIUNE ÎN MASIV Prin noţiune de stabilitate se înţelege o asemenea stare a sistemului. care tind să deformeze şi să micşoreze profilul acestor lucrări.) . în cazul de presiuni şi deformaţii mari. etc.

Tensiunile radiale σr şi tangenţiale σt exprimate în coordonate polare. precum şi de fenomenul de boltire observat la silozurile de cereale (roci clastice lipsite de coeziune). K 3  t   K  1   r .tensiune radială. =0. iar efortul de forfecare scade în sens negativ până la o anumită distanţă. pentru puncte situate într-un plan perpendicular pe axa galeriei. în care: σr.  p m2 2a 2 3a 4    1   4  cos 2  2 m 1  r2 r  Pentru a obţine tensiunea pe conturul lucrării miniere.2. se fărămiţează pe o distanţă oarecare. 4. Se ajunge pe cale matematică la concluzia că în jurul acelei galerii se formează o zonă de curgere de formă eliptică.clastic Pornind de la unele date practice referitoare la echilibrul care ia naştere în jurul orificiilor executate în medii plastice sau cu coeziune mică.având deci o comportare clastică. considerăm r = a. după care creşte în sens pozitiv spre o valoare. 48 [MPa] (4. valoarea componentelor de tensiune se modifică. r creşte asimptotic spre o valoare egală cu cea a stării naturale de tensiune. şi se obţine: r=0.2.  =20. Este necesar de remarcat că în această categorie intră şi rocile care în faza iniţială se comportă elastic dar care.Starea secundară de tensiune în domeniul plastic .) . datorită săpării lucrări subterane. s-a trecut la studierea prin metoda matematică de investigaţie a tensiunilor care apar în jurul acestor lucrări subterane de diferite forme şi destinaţii.72. cu axa mare verticală şi având axa galeriei în focarul inferior. având drept consecinţă apariţia unor tensiuni care întrec ca valoare rezistenţa de rupere corespunzătoare. Pe măsură ce ne îndepărtăm de lucrarea minieră.sunt date de relaţiile:  r  r   ra    a k 2  a r   a   K 3 a k 2  a  r .

σr- tensiune tangenţială;
σra-tensiune radială la peretele galeriei, este egală cu reacţiunea susţinerii P;
r- distanţa radială a galeriei a cărei stare de tensiune este căutată;
a- raza galeriei;
2

K= 1  sin  , unde φ este unghiul de frecare interioară al rocilor
înconjurătoare
ρa- densitatea aparentă a rocilor înconjurătoare;
h- adâncimea de la suprafaţă a punctului considerat.
Deci :

 r=0;

 t=0,176

Fig. 4.1. Formarea zonelor de curgere (R. Fenner)

În figura 4.1, se arată reprezentarea limitei zonelor de scurgere care se
formează în jurul unei galerii,cu secţiune circulară, exprimate în m, pe partea stângă,
iar pe partea dreaptă sunt indicate sumele tensiunilor principale (∑σ),
corespunzătoare părţilor superioare ale acestor zone, exprimate in kgf/cm2.
49

Din aceste reprezentări grafice se deduc următoarele constatări:
- mărimea axei elipsei reprezentând zona respectivă de scurgere depinde de
valoarea tensiuniiradiale σra care actionează asupra sustinerii galeriei, deci mărimea
axei elipsei scade cu cresterea tensiunii radiale.
- suma tensiunilor principale ∑σ ,corespunzătoare aceleeaşi presiuni σra
asupra susţinerii galeriei, creşte de la periferia galeriei, pentru a ajunge la o valoare
maximă în cazul extremităţii superioare a axei mari a zonei de scurgere.
- dacă tensiunea radială σra scade sub un minim caracteristicile fiecărei roci
în parte, atunci limita zonei de scurgere nu mai este o elipsă, ci o curbă deschisă de
genul parabolei, care taie suprafaţa.
- în rocile coezive se pot considera din punct de vedere practic, patru zone
şi anume:
a) zona de deschidere şi de fisurare din imediata apropiere a galeriei;
b) zona de deformări plastice din interiorul zonei de fisurare;
c) zona de scurgere, care înconjoară zona de deformari plastice şi în care
tensiunile radială σra şi tangenţială σt cresc cu cât ne depărtăm de axa galeriei;
d) zona elastică, este cea mai exterioară zonă, în care tensiunea tangenţială
σt scade cu depărtarea punctelor considerate de axa galeriei.

50

CAPITOLUL V
PRESIUNEA MINIERĂ

5.1. Grupa ipotezelor forţelor

Particularitatea tuturor ipotezelor cunoscute este aceea că presiunea asupra
susţinerii este considerată ca o sarcină statică şi care nu depinde de tipul şi construcţia
susţinerii şi nici de modul de interacţiune rocă – susţinere.
5.1.1. Ipoteza lui M.M. Protodiakonov
După M.M. Protodiakonov, masivul de roci nu poate fi considerat ca un
corp continuu, datorită existenţei unei mulţimi de micro şi macro-fisuri, care împart
rocile în blocuri de diferite dimensiuni, putându-i-se aplica mediile granulare.

P

4
 a b  a
3

unde:

[MPa]

(5.1.)

a – este semideschiderea lucrărilor miniere;

b – înălţimea bolţii de echilibru;
γa – greutatea volumetrică a rocilor.
Autorul recomandă pentru calculul presiunii miniere, pentru lucrările
miniere amplasate în condiţii geotectonice grele, următoarea relaţie:

P

4
  a  a  b1
3

unde:

b1 

[MPa]

(5.2.)

[m]

(5.3.)

1,6  a 3
 H
f

51

H – adâncimea de la suprafaţă. Labasse 52 .1.77 3 [m] [MPa] P=0.06 f 3 [m] P 4   a  a  b1  1.2. 5.8  2.77 [MPa] 5.06  0.2.1.6  2.16  0.69 [MPa] Valorile calculate ale presiunii conform relaţiei (5.V.3 3  H   400  9.33  2.f – coeficient de tărie al rocii.8  a1 3  H f [m] (5.692 3 [MPa] P=0.) în condiţiile creşterii adâncimi sunt redate în tabelul nr.3 3  H   400  10. Orlov Autorul consideră că în tavanul lucrării miniere se formează o boltă de echilibru natural cu înălţimea dată de expresia: b1  1.16 f 3 P 4   a  a  b1  1.5  2.1.3  9. 5.2.) unde: a1 – reprezintă semideschiderea bolţi b1  1. Ipoteza lui H. 5.33  2. Ipoteza lui V.5  2.2.) iar calculul presiunii se va face conform relaţiei: P 4   a  a  b1 3 [MPa] (5.4.3  10. a căror analiză matematică permite determinarea parametrilor cantitativi şi calitativi ai interacţiuni pentru fiecare caz concret. Grupa ipotezelor de interacţiune rocă – susţinere Cerecetările teoretice actuale utilizează modele mecanice de calcul ale interacţiunii rocă – susţinere. b1  1.8  a1 3 1.5.6  a 3 1.

92 =2.  a   b P   rb  j 1  3 a a   a   1   2 2  j  2   b  j 2   cos   2.7.5400=1000 1  sin   a  H 1  sin  =0.31.6.642)=61. Ipoteza lui Salustiwicz Autorul propune pentru calculul presiunii asupra susţinerii lucrării miniere următoarea relaţie de calcul:  2   a P    a  H   rt     3    b j 1 (5. lipsite de coeziune.907=4.5  400  20 1.5400-0.660.099=0.51 [MPa] 5.98 [MPa] 53 [MPa] .026 z a H x  – 1000=-345.58  rc   j  1 b  a j 1 2  2.91  3.16-0.2182.5345.586  1.642 20  0.2.Admiţând că rocile din zona deformaţilor neelastice sunt pulverulente.) P =(2.5400=218.38  =61.026 2   a  H   rc   j  1 =2.) unde:  rb  1   tx  1  sin   =0. ω – unghiul polar.11  0.92(1-0. stabileşte următoarele relaţii pentru calculu presiuni miniere:  a   b j 1 P   rb   3 a a   a   1   2 2  j  2   b  j 2   cos  [MPa] (5.38 b – raza zonei de roci fisurate din jurul lucrăriilor miniere.57)0.99=0.78 = =6.35 =2.91 2  tx  3 x   z 3=3218.51 P=0.98 P=0.5 1.3    4.2.3 4.

8.5.3.38 Pa= 0. În cazul galeriilor sub presiune se adoptă secţiune de formă circulară şi încărcarea poate fi considerată uniform distribuită radial.5 = 0.22 17. Presiunea apei Galeriile hidrotehnice au ca încărcare principală valoarea presiuni apei. Pa = 0. Legea de distribuţie a presiuni p = a H = constant [MPa] (5.) În cazul galeriilor de fugă ale centralelor hidrotehnice când nivelul apei nu depăşeşte cheia bolţi nivelul maxim de scurgere fiind egal cu înălţimea galeriei.38 [MPa] [MPa] 54 . Persiunea este considerată distribuită normal pe axa galeriei.

CAPITOLUL VI STUDIUL PROCESULUI DE BETONARE A DECANTORULUI SUBTERAN Execuția decantorului subteran din cadrul AHE Jiu. zona Livezeni se va realiza în 7 pași. faze de execuție. Fazele de execuție a decantorului subteran Faza I În cazul acestei prime faze din accesul spre decantor al ferestrei de atac Livezeni. realizează cu bolta. montate în şah câte 1/m2.40 m şi h = 4.20 m. 6. Faza se încheie atunci când galeria direcţională atinge frontonul amonte al cavernei. Susţinerea primară este astfel realizată din ancore din PC Ø 20 mm de 2. cota bolţii decantorului. în plus față de cele existente înaintea utilizării explozivilor. 55 . în cazul acestei prime faze. în interiorul viitoarei caverne. faptul că în urma utilizării explozivilor in blocul de rocă apar fisuri. Avansamentul se realizează de 2 m. Trebuie luat în calcul.5m lungime. astfel că în urma perforării pușcării este necesară utilizarea ancorelor inaintea montării cadrelor de armare și de betonare. urmărind axul decantorului pe toată lungimea lui.1. plasă de rezistenţă 100 x 100 x 6 şi şpriţ beton de 9 cm grosime (3 structuri x 3 cm). Acest acces devine galerie direcţională. se execută o galerie cu lăţimea de 4. care.

Figura 6.1 Secțiune a decantorului în prima fază de execuție 56 .

Lărgirea galeriei direcționale se va face în lateral.SPLIT de 75 cm pentru mulare plasă. Sprijinirea primară este formată din: strat de şpriţ-beton 3 cm plasă rezistenţă 100 x 100 x 6 strat de şpriţ-beton 3 cm armoferme Ancore . realizându-se astfel profilul bolții decantorului. 1/m (TAMROCK) Figura 6.20 m.40 m şi h = 4. adică în stânga și în dreapta. cu o deschidere de 4m. cu multe găuri şi încărcare redusă. Atacul se execută cu pas de 1 m.2 Ancora split cu fricțiune 57 . La extremele excavației acestei lucrări se vor executa cuzineți de rezemare a bolții decantorului.Faza II În cazul acestei faze se execută lărgirea galeriei cu lăţimea de 4. cu schemă de puşcare specială.

3 Secțiunea decantorului subteran în faza II a de execuție 58 .Figura 6.

4 Secțiunea decantorului subteran în faza II b de execuție 59 .Figura 6.

Hidroconstrucția.5 Carul de armare 60 .C. După excavarea a 40m se montează carul de armare şi carul de betonare şi se betonează lamela nr.. În continuare săptămânal se va executa ciclul : Excavarea unei lamele Armarea unei lamele Cofrare-Betonare-Decofrare Figura 6.. Astfel se va monta carul de armare după care se va monta carul de betonare după care se va trece la betonarea lamelei cu pompa Putzmeister. Betonarea unei lamele poate dura 15 ore adică 2 schimburi... L2. Carele de armare și de betonare sunt proiectate și executate în cadrul S..1...L10.Faza III Se execută grinzile din beton pentru mișcarea carului de armare și a carului de betonare în intervalul L1. Lamelele au 4m lungime și un volum de beton de 64 m3.

6 Carul de armare în subteran 61 .Figura 6.

dulapi de brad ramforsaţi cu profile I . Faza VI În cazul acestei faze de realizare a decantorului subteran se betonează radierul şi taluzele cuvei de spălare. în ploturi de 12 m. Faza 4a: Se trece la excavarea corpului cavernei în etape. 62 . aceasta realizându-se tot prin puşcare a găurilor verticale şi orizontale. Timpul relativ de finalizare a acestei faze este de cca o lună. cu sprijinirea primară similară celei din boltă.Faza IV După terminarea completă a bolţii decantorului se vor executa injecţiile de umplere prin ţevile plantate la betonare în cheia bolţii. După excavarea completă. ciment IIA – S32. iar tehnologia aleasă este prin puşcare cu găuri verticale (4.) şi găuri orizontale de contur. aplicarea stratului de şpriţ-beton cu ALIVA PM 40. L53 AF 5 – 8 %. se vor betona pereţii laterali şi timpanele decantorului. Pentru cofrare se folosesc fermele. în componenţă cu accelerator SIGUNIT AF LIQUID. nisip 0 – 8 mm.27 şi 543. Această fază de realizare a decantorului subteran este și ea împarțită în două faze de lucru astfel ca distingem faza a si b de lucru. După betonarea porţiunii orizontale se betonează taluzele din stânga şi din dreapta a decantorului prin retragere. 450 kg/m3. Faza 4b: Se realizează treapta între 546.5 R. Forarea s-a executat tot cu AXERA D06. cu lungimea treptei de 3m. apoi radierul secţiunii de spălare. Faza V În această fază se realizează excavarea secţiunii trapezoidale a secţiunii de spălare.2m.79 cu un volum de 2966 m 3. Finisajul taluzului se va executa cu ciocanul de abataj și prijinirea primară se va realiza ca şi la fazele anterioare. SIGUNIT L50AF. Volumul excavat pe această treaptă este de 5000 m 3.

7 Taluzele din lateralele decantorului Figura 6.8 Vedere a decantorului în faza a VI a de execuție 63 .Figura 6.

7m. .adâncimea la care este plasată lucrarea minieră. Pentru acces mai uşor cuva betonată se rambleiază cu balast de râu. Schema de montare a panourilor este redată în fig. Figura 6.caracteristicile de deformare.2.gradul de îmbibare al rocilor cu apă. . Calculul susținerii definitive 6. În cazul decantorului subteran Livezeni se betonează pereţii dublu armaţi în ploturi de 12m. .gradul de fisurare al rocilor. Pentru montarea armăturii se montează ancore din PC şi bare de sprijin. Straturile de turnare vor fi de 1m+1m+0.9 Schema de montare a panourilor 6.2. . . .Faza VI În această fază se realizează betonarea decantorului subteran. 64 .structura rocilor.6.durata de serviciu.1 Criteriile ce stau la baza alegerii susţinerii definitive Criteriile ce stau la baza alegerii susţinerii definitive : .condiţiile geo-mecanice ale rocilor.9.

30 c (6.profilul lucrării miniere. Dacă condiţiile de mai sus sunt îndeplinite.greutatea specifică a rocilor.. P – portanţa rocilor. lucrarea minieră va necesita susţinere metalică sau va fi prevăzută cu ancore.25  k  a  H  0. H – adâncimea faţă de suprafaţă c – rezistenţa de rupere la compresiune. Pentru aprecierea condiţiilor de mai sus. vom aplica următoarea metodologie ce ţine cont de gradul de complexitate al lucrărilor miniere: 1) Condiţii geo-miniere uşoare : k  a  H  0. lucrările miniere pot fi grupate în trei categorii : 1) lucrări miniere cu condiţii geo-mecanice uşoare 2) lucrări miniere cu condiţii geo-mecanice medii 3) lucrări miniere cu condiţii geo-mecanice grele.  .destinaţia lucrării miniere.1) U  (50 – 70) mm P  5 t/m2 unde: k – coeficient de siguranţă. . 65 . 2) Condiţii geo-mecanice medii 0.25 c (6. U – deformaţia rocilor de pe contur.2) U = (70 – 125) mm P = ( 5 – 15) t/m2. În funcţie de condiţiile geo-mecanice ale rocilor în care se execută.

Grosimea susţineri în pereţi Gp = Gb 1.18 c 5 100 U = 60 mm [MPa] 3 P 8 a U 2 R  0. Lucrarea minieră va necesita o susţinere în bolţari.2.42 m Deoarece pe lungimea decantorului roca diferă se adoptă o grosime a susţineri în chei bolţi de 0. zidărie de bolţari. Dimensionarea susţinerii definitive alese Grosimea susţinerii în cheia bolţii Gb se determină cu relaţia : Gb = 0.2 m .2.06 B  1 h  B h     [m] (6.12 (6.6) Gp = 0. h = 7.05  0. k   a  H 1.4) deci condiţii geo-mecanice uşoare si vom avea susţinere în beton 6.60m.60 [m] Grosime fundaţiei din beton: a = 0.5) B = 9.3) U = (125 – 300) mm P = ( 15 – 30) t/m2.2 m Gb = 0.3) Condiţii geo-mecanice grele k  a  H  0.30 c (6.22  400   0.5 [m]  G p  R    a  1  a  2 p  (6.8 [MPa] 66 .36 m În practică se va lua în considerare că rocile nu au aceleaşicaracteristici pe toată lungimea galeriei si se va adopta Gp=0.

II. 7 oameni Sch. din care una în recuperare. astfel că în cazul decantorului subteran Livezeni din cadrul AHE Jiu timpul de execuție a fost de 4 m excavați boltă și 4m betonare (o lamelă).5 .8  b  22  1  0.3 Graficul execuției decantorului Livezeni În această ultimă fază este cea în care se va face și o evaluare a timpului în care au fost realizate și celelalte faze. 67 .10 Decantorul subteran dupa finalizare 6. 6 oameni Se lucrează regim continuu cu patru echipe.68 [MPa]   0. Formaţia de lucru este: Sch. 69   [MPa] (6.p – presiunea minieră = 0. Gp Gf = 0. Figura 6. 6 oameni Sch. 8  2  0 .III.7) Gf = 1.I. Grosimea fundaţiei va fii luată în considerare mai mare.29 m.29 0 . betonarea şi montarea armăturii.Schimburile execută alternativ excavaţia.

Figura 6.11 Graficul de execuție al decantorului subteran Livezeni .

5 m. la realizarea bolţii decantorului. prima centrală a schemei de amenajare. care asigură tranzitarea debitului instalat de 36 mc/s. coloana a depăşind 2. Asfel derivaţia se va compune pe lângă decantorul subteran de 130 m lungime din Priza de apa. cu capse milisecundă folosirea ancorelor rapide de fricţiune SPLIT de 0. Au fost adaptate noutăţi ca: forarea găurilor cu instalaţia AXERA D 06 folosirea explozivilor moderni. 70 .0 m execuţia torcretului cu pompa SIKA – ALIVA tip PM 400 torcret umed – rapid cu accelerator SIGUNIT. îmbinate cu manşoane de cauciuc existând însă pierderi pe coloană. este o tehnologie aplicată la execuţia bolţilor cavernelor centralelor în cadrul SC HIDROCONSTRUCŢIA. 2. amplasate in zona defileului.75 m folosirea ancorelor moderne SWELLEX de 2. Tehnologia de excavare şi betonare a bolţii decantorului Livezeni. coturi frânte. obţinerea unor ritmuri ce tind să se apropie de cele realizate în tunelurile executate de formaţiuni elveţiene şi austriece.000 m aerajul fiind greu de realizat. casa vanelor si tronsonul de racord cu decantorul subteran.CONCLUZII Amenajarea hidroenergetică a râului Jiu pe sectorul Livezeni adica la confluenţa Jiului de Est cu Jiul de Vest si Valea Sadului cuprinde două centrale pe derivaţie. CHE Dumitra. avind o lungime de 7 km. intre prize si nodul de presiune Dumitra. în special.8 m şi 3. Toate aceste noutăţi au permis atât la fronturile de săpare a tunelurilor pentru aducţiunea principală cât şi.Dumitra. Aerajul se realizează cu tuburi SPIRO Ø 750 mm. acesta racordându-se cu galeria de aducţiune sub presiune Livezeni-Dumitra. îmbinări defecte. cuprinde ca obiect principal galeria de aducţiune Livezeni.

conservare. obligatorii pentru proiectarea lucrăriilor de construcţii. locurilor. pânzei freatice să fie evitată. Proiectarea lucrărilor de infrastructură se face asfel încât contaminarea potenţială a cursurilor de apă. Pentru protecţia pe perioada de proiectare-execuţie se vor respecta următoarele obligaţii în domeniu : Protecţia atmosferei adoptând măsuri tehnologice adecvate de reţinere şi neutralizare a poluanţilor atmosferici Soluţii proiectate care să confere performanţe tehnologice în scopul reducerii emisiilor poluante Referitor la protecţia solului şi subsolului acestea se vor realiza prin măsuri adecvate de gospodărire.Evacuarea se realizează cu autobasculante. organizare şi amenajarea teritoriului. 71 .

– Proiecte de cercetere. 1980 şi 1981. C.Bâlâ. Bucureşti. Editura Tehnica.H. 1995 2. Grigore.Bibliografie 1. V. – Geotehnică minieră. Bucureşti 1981. Editura Didactică şi pedagogică. A. 5. 8. – Defileuri. Bucureşti 1990. – Mecanca rocilor. 6.P. Ghe. Bucureşti1989. M. Bucureşti. 7. M – Construcţii hidrotehnice subterane. Popa. Hirian. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Editura Tehnică. M. Bucureşti 1964.Mecanica rocilor. Ion. Stamatiu. 4. 1984. – Proprietăţile rocilor. I. Bucureşti. . M. Arad. Editura Tehnică. V. 3. – Strucutra geologică a teritoriului României. Todorescu.S. Mutihac.Vol I şi II Editura Tehnică. chei şi văi de tip canion în România. Editura Didactică şi pedagogică. 72 .