You are on page 1of 3

Iranul

Date istorice

Date istorice
Iranienii sunt de origine ariana. Arienii din Iran erau impartiti in mari triburi, printre care mezii,
persii, partii si sacii. Cei mai importanti dintre ei erau mezii, asezati in nord-vest, si persii,
stabiliti in sud-vest. Prin secolul al VII-lea i. Hr., mezii au ajuns sa formeze un stat, care se
intindea intre Mesopotamia si India. In secolul urmator, pe la anul 550, mezii au fost invinsi de
persi, care aveau in fruntea lor pe Cirus al II-lea cel Mare (559-530 i. Hr.).
Astfel a luat nastere statul persan, care a ajuns apoi la o mare dezvoltare. Cirus distruge in anul
539 regatul neobabilonean si creeaza un nou imperiu. Cu el ia nastere dinastia Ahemenizilor.
Urmasul sau, Cambise (530-522), cucereste Egiptul. Apoi Darius I (522-486) duce la apogeu
puterea persana. Xerxe (486-465) este infrant de greci la Salamina. Cu el incepe decadenta
persana, care se accentueaza sub Artaxerxe I Longimanul (465-425). Alexandru cel Mare (336323) infrange definitiv pe persi in anul 331 si astfel imperiul persan este desfiintat.
Persii s-au ridicat din nou sub domnia Arsacizilor (250 i. Hr.-224 d. Hr.), care au avut mult de
luptat cu romanii, si mai ales sub domnia Sasanizilor (226-651). In anul 661 Persia devine o
provincie a Califatului Omeiad, fiind cu vremea aproape complet islamizata.

Temple, preoti, rituri si sarbatori

CULTUL
La inceput religia vechilor iranieni nu avea temple, nici statui dedicate zeilor. Mai tarziu apar
unele reprezentari antropomorfe ale zeilor.
Functiile sacerdotale erau implinite de seful tribului sau de rege. Intr-un anumit loc inchis era
intretinut un foc permanent. De cinci ori pe zi, un preot punea pe acest foc lemn frumos mirositor
de santal. Ceremonia era insotita de anumite rugaciuni. Riturile focului par sa fi avut un rol

foarte important, fiind socotite ca purificatoare. Un rol important avea in cult si bautura sacra
haoma, pe care o vom intalni si la vechii indieni sub denumirea soma. Acestei bauturi i se
atribuia insusirea de a da sanatate, putere, viata si de a inlatura moartea.
Locurile de cult.
In Avesta nu este mentionata existenta templelor. Totusi, pe timpul Ahemenizilor existau temple
ale focului si statui ale lui Ahura-Mazda. Existau temple mari pentru Focul-rege si numeroase
temple mici pentru simplul foc sfant. In temple era o urna in care ardea focul, intretinut de preoti.
Preotii care oficiau la altarele focului isi puneau manusi si un val pe fata, ca sa nu spurce prin
suflarea lor elementul sacru, focul.
Preotii
Preotii zoroastrieni formau o casta ai carei membri, in timpurile mai vechi, nu se casatoreau
decat cu fete apartinand aceleiasi caste. Mai tarziu au inceput sa ia in casatorie tinere din alte
clase sociale. Preotul zoroastrian se numea in vremurile mai vechi magu, iar mai tarziu mobed.
Preotia se transmitea din tata in fiu printr-o dubla initiere. Prima initiere, in treapta de herbad, se
facea inainte de varsta de 15 ani si dadea dreptul la implinirea anumitor servicii religioase. A
doua initiere se facea mai tarziu, in treapta de mobed si dadea dreptul la oficierea celor mai
importante servicii religioase. Ceremoniile de initiere clericala erau foarte complicate. Preotii
formau, pe timpul Ahemenizilor, un grup social foarte respectat, beneficiind de anumite privilegii
si implinind unele functii politice.
Riturile
In general, cultul consta din citiri cu glas tare din Avesta si din tot felul de rugaciuni. Sacrificiile
sangeroase, practicate in vremurile mai vechi, au fost interzise de Zoroastru, dar s-au practicat in
stil mare in timpul Ahemenizilor. La o anumita sarbatoare, se sacrifica in fiecare casa un berbec
sau o capra, iar in lipsa acestora un pui de gaina. Sacrificiul haoma, interzis si acesta de
Zoroastru din cauza dezordinilor produse de consumul acestei bauturi ametitoare, a fost reluat
sub o forma noua, aceea de parahom, nelasand sa mai fermenteze sucul plantei respective si
amestecandu-l cu lapte si apa. Prepararea si consumarea bauturii parahom se facea cu un ritual
deosebit. Nasterea unui copil si casatoria erau de asemenea prilejuri de ceremonii. Cand copiii
ajungeau la pubertate, se savarsea un rit de initiere, care dura noua zile si in cadrul caruia se
acorda tinerilor centura kusti, pe care trebuiau sa o poarte toata viata.

Zeii in Iranu antic

Principala divinitate a iranienilor inainte de Zoroastru era Ahura Mazda ("stapanul intelept"),
corespunzand zeului indian Varuna. Ahura Mazda era zeul cerului din timpul zilei, creator,
protector al regilor.
Mithra, zeu al cerului nocturn, care apoi devine si el zeu al cerului din timpul zilei si este pus in
legatura cu soarele. Zeu al ordinei sociale, dar si al luptei si al victoriei in razboaie.

Alte divinitati ale vechilor iranieni din aceasta perioada erau: Sroata ("disciplina"); Vayu
("vantul"), divinitate a atmosferei, dar si a vietii si a mortii; Vata, alta divinitate a vantului;
Anahita, zeita a fecunditatii, reprezentata ca o femeie foarte frumoasa si puternica; Zervan
("timpul"), zeu al destinului.
Doctrina zoroastriana este cuprinsa in Avesta. Ceea ce este fundamental aici este dualismul,
conflictul intre bine si rau.
Ahura-Mazda, care stapaneste imparatia binelui, este conceput in chip aproape monoteist si
prezentat ca imparat ceresc asezat pe un disc solar inaripat. El este creatorul cerului si al
pamantului si autorul ordinii din lume. El a creat in lume numai ce este bun, curat, drept.
Monoteismul avestic, daca il putem numi astfel, este deficient. Ceilalti zei ai religiei traditionale
iraniene nu lipsesc, ci numai se subordoneaza zeului principal sau apar ca idei personificate sau
atribute ale divinitatii. Asa sunt cei sase amesa, un fel de vasali in jurul regelui Ahura-Mazda,
dintre care cel mai important este Sroasa, capetenia care lupta impotriva demonilor, zeul-preot
care a randuit sacrificiile, care calauzeste mortii in viata viitoare si asista la judecarea lor.
Pe o treapta inferioara fata de amesa spentas stau yazatas ("vrednici de veneratie"). Alta
categorie de idei personificate, intre care se remarca Mithra., devenit judecatorul mortilor, si
Anahita, zeita apelor si a fecunditatii.
Tot din imparatia binelui fac parte fravasis, un fel de ingeri pazitori. Fiecare om si chiar fiecare
zeu are o astfel de zeitate personala care il fereste de demoni si il ajuta.
Imparatia raului este si ea ierarhizata in chip riguros, avand in fruntea sa pe Angra-Mainyu
("spiritul rau"), principiul raului, al nesupunerii, care vrea sa distruga creatura cea buna a lui
Ahura-Mazda. Lupta dintre Ahura-Mazda si Angra-Mainyu, dintre imparatia binelui si imparatia
raului, a pornit de mult, inca de la inceputul lumii. Lupta aceasta dintre principiul binelui si
principiul raului s-a continuat peste veacuri. Cu aparitia lui Zoroastru insa a inceput o era noua in
lume. Armatele lui Angra-Mainyu au inceput sa-si piarda din putere. Datorita invataturii
profetului, binele triumfa din ce in ce mai mult asupra raului. Oamenii trebuie sa ajute si ei pe
Ahura-Mazda in lupta sa cu Angra-Mainyu. Acesta este rostul purificarilor, al sacrificiilor, al
moralei si al legislatiei.