Universitatea “Danubius” din GalaŃi Facultatea de RelaŃii InternaŃionale şi Studii Europene

Jana MAFTEI

NOTE DE CURS

3

CUPRINS

PARTEA I – DREPTUL DIPLOMATIC............................................................................................................ 6 1. NOłIUNI INTRODUCTIVE ........................................................................................................................... 7 1.1. NOłIUNEA, DEFINIREA ŞI CARACTERISTICILE DREPTULUI DIPLOMATIC................................ 7 1.2. IZVOARELE DREPTULUI DIPLOMATIC............................................................................................... 8 1.3. CODIFICAREA DREPTULUI DIPLOMATIC ........................................................................................ 10 1.4. INTERACłIUNEA DINTRE DREPTUL DIPLOMATIC, DIPLOMAłIE, POLITICĂ EXTERNĂ ŞI MORALA INTERNAłIONALĂ ..................................................................................................................... 12 2. RELAłIILOR DIPLOMATICE.................................................................................................................... 15 2.1. NOłIUNEA DE RELAłII DIPLOMATICE............................................................................................. 15 2.2. STABILIREA ŞI ÎNCETAREA RELAłIILOR DIPLOMATICE............................................................. 17 2.3. MISIUNILE DIPLOMATICE – CATEGORII, STRUCTURĂ, ORGANIZARE ..................................... 20 2.4. ÎNFIINłAREA ŞI ÎNCETAREA UNEI MISIUNI DIPLOMATICE ........................................................ 25 2.5. MEMBRII MISIUNII DIPLOMATICE..................................................................................................... 27 2.6. NUMIREA MEMBRILOR MISIUNII DIPLOMATICE........................................................................... 28 3. FUNCłIILE MISIUNILOR DIPLOMATICE............................................................................................. 32 3.1. PRECIZĂRI PRELIMINARE ................................................................................................................... 32 3.2. FUNCłIA DE REPREZENTARE............................................................................................................. 32 3.3. FUNCłIA DE NEGOCIERE..................................................................................................................... 33 3.4. FUNCłIA DE OBSERVARE ŞI INFORMARE ....................................................................................... 33 3.5. FUNCłIA DE REALIZARE A COOPERĂRII INTERNAłIONALE ..................................................... 34 3.6. FUNCłIA DE PROTEJARE A INTERESELOR STATULUI ACREDITANT ŞI A CETĂłENILOR ACESTUIA ...................................................................................................................................................... 34 4. IMUNITĂłI, PRIVILEGII ŞI FACILITĂłI DIPLOMATICE................................................................ 34 4.1. IMUNITĂłILE DIPLOMATICE.............................................................................................................. 34 4.2. PRIVILEGIILE DIPLOMATICE .............................................................................................................. 41 4.3. FACILITĂłILE DIPLOMATICE ............................................................................................................. 44 PARTEA A II-A - DREPTUL CONSULAR..................................................................................................... 46 1. NOłIUNI INTRODUCTIVE ......................................................................................................................... 47 1.1. NOłIUNEA, DEFINIREA ŞI CARACTERISICILE DREPTULUI CONSULAR ................................. 47 1.2. IZVOARELE DREPTULUI CONSULAR ................................................................................................ 48 1.3. CODIFICAREA DREPTULUI CONSULAR............................................................................................ 50 2. RELAłIILE CONSULARE........................................................................................................................... 55 2.1. NOłIUNEA DE RELAłII CONSULARE, STABILIREA ŞI ÎNCETAREA RELAłIILOR CONSULARE .................................................................................................................................................. 55 2.2. SUBIECTELE RELAłIILOR CONSULARE........................................................................................... 58 2.3. ISTORIA RELATIILOR CONSULARE ROMANESTI ........................................................................... 62 2.4. REPREZENTAREA CONSULARĂ A CETĂłEANULUI EUROPEAN ................................................ 65 3. OFICIILE CONSULARE............................................................................................................................... 67 3.1. ÎNFIINłAREA ŞI ÎNCETAREA OFICIILOR CONSULARE ................................................................. 67 3.2. RANGUL, CATEGORIA ŞI CLASELE OFICIILOR CONSULARE ...................................................... 73

4

3.3. PERSONALUL OFICIILOR CONSULARE ............................................................................................ 75 3.4. NUMIREA ŞI ADMITEREA MEMBRILOR OFICIULUI CONSULAR................................................. 82 3.5. PATENTA CONSULARĂ ŞI EXEQUATURUL CONSULAR ............................................................... 85 4. FUNCłIILE CONSULARE........................................................................................................................... 89 4.1. CARACTERIZAREA NOłIUNII DE FUNCłII CONSULARE.............................................................. 89 4.2. TRĂSĂTURILE FUNCłIILOR CONSULARE ....................................................................................... 90 4.3. CLASIFICAREA FUNCłIILOR CONSULARE...................................................................................... 91 4.4. CONłINUTUL FUNCłIILOR CONSULARE......................................................................................... 92 5. IMUNITĂłILE ŞI PRIVILEGIILE OFICIILOR CONSULARE ŞI ALE MEMBRILOR ACESTORA ............................................................................................................................................................................. 102 5.1. ENUMERAREA IMUNITĂłILOR ŞI PRIVILEGIILOR POTRIVIT CONVENłIEI DE LA VIENA DIN 1963 ................................................................................................................................................................ 102 5.2. CONłINUTUL IMUNITĂłILOR ŞI PRIVILEGIILOR CONSULARE................................................ 103 5.3. BENEFICIARII PRIVILEGIILOR ŞI IMUNITĂłILOR CONSULARE ............................................... 107 5.4. ÎNCEPUTUL ŞI ÎNCETAREA PRIVILEGIILOR ŞI IMUNITĂłILOR CONSULARE........................ 110 ANEXE............................................................................................................................................................... 112 CONVENłIA DE LA VIENA PRIVIND RELAłIILE DIPLOMATICE ..................................................... 112 CONVENłIA DE LA VIENA PRIVIND RELAłIILE CONSULARE ......................................................... 126 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ RECOMANDATĂ ...................................................................................... 154

5

PARTEA I – DREPTUL DIPLOMATIC

6

1. NOłIUNI INTRODUCTIVE 1.1. NoŃiunea, definirea şi caracteristicile dreptului diplomatic 1.2. Izvoarele dreptului diplomatic 1.3. Codificarea dreptului diplomatic 1.4. InteracŃiunea dintre dreptul diplomatic, diplomaŃie, politică externă şi morala internaŃională

1.1. NOłIUNEA, DEFINIREA ŞI CARACTERISTICILE DREPTULUI DIPLOMATIC

Dreptul diplomatic cuprinde totalitatea normelor juridice care guvernează statutul organelor diplomatice sau totalitatea regulilor de drept internaŃional care se referă la organizarea, sarcinile, competenŃa şi statutul organelor pentru relaŃiile externe. Dreptul diplomatic este definit în doctrină ca o ramură a dreptului internaŃional public care are ca obiect normele şi practica ce reglementează relaŃiile externe ale statelor şi ale altor subiecŃi de drept internaŃional sau ca fiind acea parte a dreptului internaŃional care stabileşte regulile practicii relaŃiilor externe ale statelor între ele, ori ca o ramură a dreptului internaŃional public care reglementează înfiinŃarea, funcŃionarea şi statutul juridic, precum şi desfiinŃarea organelor relaŃiilor internaŃionale. Obiectul dreptului diplomatic îl constituie diferitele aspecte ale activităŃii diplomatice desfăşurate de organele interne ale statelor, ca şi de organele externe ale acestora, create în acest scop – misiunile diplomatice permanente şi misiunile diplomatice ad-hoc –, precum şi anumite laturi ale activităŃii conferinŃelor şi organizaŃiilor internaŃionale. De aici rezultă că: dreptul diplomatic nu se situează în afara dreptului internaŃional, ci constituie o ramură a acestuia; în comparaŃie cu celelalte norme ale dreptului internaŃional în ansamblu, normele dreptului diplomatic joacă un rol instrumental, în sensul că el ajută la atingerea obiectivelor de politică externă şi oferă modalităŃile de stabilire şi de ducere a relaŃiilor dintre state şi, într-un fel, contribuie direct efectiv la asigurarea aplicării celorlalte norme ale dreptului internaŃional; dreptul diplomatic ocupă un rol central în cadrul dreptului internaŃional pentru că se ocupă de însuşi mecanismul care face să existe şi să se desfăşoare relaŃiile dintre state;

7

-

la baza dreptului diplomatic stau aceleaşi principii fundamentale şi generale pe care se sprijină şi dreptul internaŃional contemporan; principiile fundamentale ale dreptului internaŃional constituie criteriul suprem în aprecierea legalităŃii activităŃii diplomatice, ele constituie călăuza activităŃii diplomatice şi trebuie să fie respectate cu stricteŃe;

-

fundamentul dreptului diplomatic rezidă în imperativul stabilirii şi dezvoltării unor relaŃii normale între state, de menŃinere a contactelor şi de realizare a unei colaborări între ele – ceea ce presupune prezenŃa şi funcŃionarea într-un stat străin a organelor de reprezentare – precum şi în dezideratul pe care-l au statele ca relaŃiile diplomatice să funcŃioneze pe o bază stabilă şi ordonată.

1.2. IZVOARELE DREPTULUI DIPLOMATIC

Prin izvor al dreptului diplomatic, în sens formal, înŃelegem mijloacele juridice prin care statele exprimă şi consacră normele formate prin acordul lor de voinŃe cu privire la domeniul relaŃiilor diplomatice. Caracteristici ale izvoarelor dreptului diplomatic: precizările cu privire la izvoarele dreptului internaŃional sunt valabile şi în ce priveşte dreptul diplomatic; izvoarele dreptului diplomatic se plasează atât în sectorul dreptului internaŃional, cât şi în cel al dreptului intern: normele referitoare la înfiinŃarea, funcŃionarea şi încetarea misiunilor diplomatice sunt, în primul rând, norme care Ńin de ordinea juridică internaŃională; în legislaŃia internă a statelor există norme care reglementează un aspect sau altul în legătură cu organele diplomatice (numirea lor, statutul juridic etc.). Sunt, aşadar, surse ale dreptului diplomatic: cutuma, tratatul, principiile generale ale dreptului recunoscute de naŃiuni, legile interne, jurisprudenŃa şi doctrina. a) Cutuma – reprezintă o repetare constantă a unor comportamente determinate, bazate pe convingerea îndeplinirii unei obligaŃii juridice, o exprimare tacită a consimŃământului statului cu privire la recunoaşterea unei reguli ca normă de conduită obligatorie. Dat fiind modul în care s-au format, normele dreptului diplomatic au avut un caracter precumpănitor cutumiar; cutuma constituie sursa cea mai veche a dreptului diplomatic şi continuă să joace încă un rol important. Pe plan internaŃional, sursele dreptului diplomatic puteau fi găsite, în principal, în regulile cutumiare ale dreptului internaŃional; numărul convenŃiilor multilaterale era foarte mic. 8

Toate regulile privind inviolabilitatea agenŃilor diplomatici, a sediului misiunii diplomatice şi a reşedinŃei agenŃilor diplomatici, exceptarea de la jurisdicŃia statului de reşedinŃă sunt exemple de reguli de drept diplomatic de natură cutumiară. Până la codificarea din 1961 a dreptului diplomatic, nu a existat în dreptul internaŃional un tratat general la care statele să fi aderat sau vreun alt act formal prin care acestea să fi acceptat regulile care alcătuiesc dreptul diplomatic. ConvenŃia de la Viena din 1961 privind relaŃiile diplomatice afirmă că regulile dreptului internaŃional cutumiar trebuie să continue a guverna materiile care n-au fost reglementate în mod firesc în dispoziŃiile ei, învederându-se prin aceasta importanŃa cutumei internaŃionale ca sursă a dreptului diplomatic. b) Tratatul internaŃional – constituie unul dintre izvoarele fundamentale ale dreptului internaŃional, în general şi ale dreptului diplomatic, în mod implicit, având o însemnătate normativă primordială. Primele convenŃii de codificare a normelor dreptului diplomatic sunt: Regulamentul de la Viena din 1815 privitor la rangurile reprezentanŃilor diplomatici, completat prin Protocolul de la Aix-la-Chapelle din 21 noiembrie 1818 privind clasificarea agenŃilor diplomatici; La 20 februarie 1928, în cursul celei de-a VI-a ConferinŃe panamericane, s-a încheiat la Havana o convenŃie multilaterală cu privire la funcŃionarii diplomatici. InstituŃia reprezentării diplomatice ale în prezent o bază convenŃională ca urmare a adoptării ConvenŃiei de la Viena din 1961; principalul merit al codificării din 1961 este acela de a fi plasat definitiv dreptul diplomatic din sfera cutumiară în cea convenŃională. Tratatul constituie în prezent principala sursă a dreptului diplomatic. În afara acordurilor multilaterale care au ca scop reglementarea relaŃiilor diplomatice dintre state, norme convenŃionale privitoare la acest domeniu pot fi stabilite şi în tratate bilaterale precum cele relative la acordarea de privilegii şi imunităŃi trimişilor statelor respective, angajamente generale pe care două state şi le asumă între ele cu privire la misiunea diplomatică etc. c) Principiile generale de drept – constituie un alt izvor al dreptului diplomatic, cu caracter subsidiar (a se vedea art. 38 alin 1 din Statutul CurŃii InternaŃionale de JustiŃie), în această categorie înscriindu-se reguli cu relevanŃă şi aplicabilitate în domeniul dreptului diplomatic: egalitatea, reciprocitate, obligaŃia de despăgubire etc. d) JurisprudenŃa – sentinŃe ale unor instanŃe internaŃionale, în special cele ale CurŃii InternaŃionale de JustiŃie şi alte sentinŃe pronunŃate ex aequo et bono; normele statutare ale unui organism internaŃional, care atribuie deliberărilor în materie de statut al delegaŃilor permanenŃi ai statelor străine la organizaŃia respectivă etc.

9

e) Doctrina – adică studiile juridice au o valoare subsidiară, ele nefiind o sursă independentă de drept; uneori se Ńine seama de opiniile specialiştilor în dreptul internaŃional la elaborarea normelor dreptului internaŃional. f) Normele dreptului intern – constituie sursă a dreptului diplomatic în măsura în care reglementează instituŃii ale dreptului diplomatic: dispoziŃii legislative şi statutare prin care statele reglementează funcŃionarea reprezentanŃelor lor diplomatice în străinătate, procedura de numire a şefilor de misiune şi a celorlalŃi membri ai misiunii, desfăşurarea activităŃii interne a unei misiuni diplomatice, relaŃiile dintre misiunea diplomatică şi administraŃia internă etc. g) Curtoazia internaŃională – nu reprezintă un izvor propriu-zis al dreptului diplomatic, nu este o normă juridică, nerespectarea ei nu constituie un fapt ilicit şi nu angajează răspunderea juridică a statului, ci, de obicei, un comportament similar din partea statului afectat. Ea oferă criterii şi reguli care pot favoriza relaŃiile diplomatice. Regulile de curtoazie sunt de natură să releve atitudinea reciprocă de respect faŃă de personalitatea statelor, a reprezentanŃilor acestora, a cetăŃenilor lor, ca reflectare a unor raporturi între puteri suverane, ele rezultând însa din acte unilaterale. Pot fi citate ca reguli de curtoazie cele întâlnite în protocol, în ceremonialul diplomatic etc. Unele din regulile de curtoazie au devenit treptat, fie pe cale cutumiară, fie pe cale convenŃională, norme de drept internaŃional (cum ar fi, de exemplu, cele referitoare la imunitate si privilegii diplomatice).

1.3. CODIFICAREA DREPTULUI DIPLOMATIC Codificarea normelor juridice internaŃionale destinate reglementării lor a apărut destul de târziu, deşi relaŃiile diplomatice au însoŃit statele de la apariŃia lor, iar relaŃiile diplomatice s-au bazat pe uzanŃe şi cutume internaŃionale, cu toate că uzanŃele internaŃionale, care alcătuiesc aşa-numita curtoazie internaŃională, nu au valoare de izvor de drept. Încercări de codificare a regulilor referitoare la relaŃiile diplomatice există din secolul al XIX-lea, codificări care, dezvoltându-se, au dus la apariŃia unei ramuri distincte a dreptului internaŃional public – dreptul diplomatic. Astfel, pornindu-se de la un drept cutumiar, dreptul diplomatic a evoluat astăzi către un drept preponderent convenŃional. Anexa a XVII-a a Actului final al Congresului de la Viena din 1815 privind anumite reguli de clasificare şi de precădere a agenŃilor diplomatici a fost primul acord multilateral care a realizat o codificare a dreptului diplomatic. Acest acord a înlocuit vechile criterii de precădere între agenŃii diplomatici, bazate pe raŃiuni istorice şi de prestigiu, printr-un criteriu

10

obiectiv: acela al apartenenŃei agentului diplomatic la una din cele patru clase, iar în cadrul unei clase, de vechimea agentului în statul respectiv. Scopul Regulamentului de la Viena, adoptat de Congresul din 1815 şi modificat trei ani mai târziu la Aix-de-Chapelle, era să elimine în viitor dificultăŃile care generaseră aşa de des conflicte de precădere, tratând în detaliu chestiunea agenŃilor diplomatici. Societatea NaŃiunilor a decis în 1924 să numească un Comitet de experŃi pentru a studia problema codificării progresive a dreptului internaŃional; printre subiectele aflate pe lista privilegiilor şi imunităŃilor diplomatice. Problema a fost examinată între anii 1924-1928, dar în afară de strângerea materialului privind practica statelor, cercetările întreprinse nu au depăşit nivelul unui comitet de experŃi şi una din propuneri era aducerea la zi a regulamentului din 1815. Cea de-a VI-a ConferinŃă internaŃională americană întrunită în 1928 la Havana a adoptat ConvenŃia privind agenŃii diplomatici, la care au aderat un număr însemnat de state latino-americane. În sesiunea pe care a Ńinut-o la Cambridge în 1895, Institutul de drept internaŃional s-a ocupat de elaborarea unui regulament privind imunităŃile diplomatice şi a adoptat un text format din 17 articole; în sesiunea de la New York din 1929 au fost examinate regulile privind imunitatea diplomatică. După cel de-al doilea război mondial, primul instrument adoptat în cadrul ONU a fost „ConvenŃia cu privire la imunităŃile şi privilegiile ONU”, care va avea un rol important în evoluŃia diplomaŃiei multilaterale. EvoluŃiile produse în practica diplomatică după 1815 impuneau o nouă şi cuprinzătoare codificare a dreptului şi uzanŃelor care priveau pe trimisul diplomatic, fapt ce a fost realizat la ConferinŃa de la Viena din 1961. ConvenŃia de la Viena din 18 aprilie 1961 privind relaŃiile diplomatice a fost adoptată de ConferinŃa plenipotenŃiarilor, convocată şi Ńinută la Viena între 2 martie şi 4 aprilie 1961 şi a intrat în vigoare la 24 aprilie 1964. Pentru reglementarea celorlalte relaŃii diplomatice, altele decât cele bilaterale permanente, au fost adoptate ulterior încă două convenŃii. Prima, adoptată în anul 1969, la Viena, „ConvenŃia privind misiunile speciale”, vizează diplomaŃia ad-hoc, iar cea de-a doua, adoptată în anul 1975, tot la Viena, „ConvenŃia privind reprezentarea statelor în relaŃiile lor cu organizaŃiile cu caracter universal”, vizează diplomaŃia multilaterală. Preocupări de codificare a regulilor de drept diplomatic au existat şi în plan regional. De exemplu: „Acordul general privind privilegiile şi imunităŃile Consiliului Europei”, adoptat la Paris, la 2 septembrie 1949. 11

Deşi procesul de codificare nu s-a încheiat, deoarece dreptul diplomatic este astăzi o ramură distinctă a dreptului internaŃional public, ramură care poate fi apreciată ca una centrală, pentru că, fără dreptul diplomatic celelalte norme internaŃionale ar rămâne fără efect. Prin intermediul dreptului diplomatic întregul sistem de norme al dreptului internaŃional public este viabil ca drept al păcii, al relaŃiilor paşnice, de colaborare dintre subiectele dreptului internaŃional, dintre state. Deşi dreptul diplomatic este o ramură a dreptului internaŃional public, se întâlnesc numeroase reguli care aparŃin dreptului intern al statelor, care stabileşte competenŃa, normele referitoare la multe aspecte ale diplomaŃiei (numirea agenŃilor diplomatici, a misiunilor diplomatice, structura acestora, organizarea, funcŃionarea şi statutul organelor de stat interne pentru relaŃiile internaŃionale). Dreptul diplomatic are, însă, un rol determinant asupra legislaŃiei interne, aceasta trebuind să fie în concordanŃă cu angajamentele asumate de state prin tratatele internaŃionale.

1.4. INTERACłIUNEA DINTRE DREPTUL DIPLOMATIC, DIPLOMAłIE, POLITICĂ EXTERNĂ ŞI MORALA INTERNAłIONALĂ

a) DiplomaŃia şi dreptul diplomatic Etimologic, cuvântul diplomaŃie vine din grecescul „diploma”, folosit în Grecia antică pentru a desemna tăbliŃele încredinŃate solilor, ca semn al împuternicirii lor. DiplomaŃia a primit mai multe definiŃii în literatura de specialitate. În DicŃionarul diplomatic, diplomaŃia este prezentată ca fiind o formă distinctă a raporturilor bilaterale şi multilaterale dintre state, caracterizată prin întreŃinerea unor raporturi şi activităŃi oficiale şi căutarea, prin intermediul negocierilor a intereselor statelor prin înŃelegeri directe, dar şi ca arta de asigura, conduce şi practica negocierile în numele unui stat cu alt stat sau state. Nicolae Titulescu, cunoscut diplomat român, considera că „diplomaŃia sintetizează mai multe ştiinŃe” pe care „arta diplomaŃilor le pune în operă în complexele tratative în care sunt angajaŃi”. Morton A. Kaplan, pe care Dumitru Mazilu îl consideră unul dintre cei mai reputaŃi analişti ai relaŃiilor internaŃionale, la fel ca şi Harold Nicolson, numesc diplomaŃia o profesiune foarte veche, distinctă, de o complexitate deosebită, implicând mânuirea cu inteligenŃă a celor mai multe concepte elaborate de ştiinŃele sociale şi, îndeosebi, de ştiinŃa dreptului şi relaŃiile internaŃionale, iar diplomaŃii de valoare au fost dintotdeauna oameni instruiŃi, cunoscători ai domeniului şi ai domeniilor conexe. 12

Henry Kisinger, raportând termenul de diplomaŃie la domeniul ştiinŃific pe care-l foloseşte, aprecia că istoricii desemnează, de regulă, prin acest termen relaŃiile externe ale statului; în jurnalistică, termenul se foloseşte pentru a desemna ministerul de externe, atunci când este implicat în promovarea unei poziŃii faŃă de un eveniment extern; în vorbirea curentă, noŃiunea desemnează o abilitate de a rezolva o situaŃie conflictuală. Termenul „diplomaŃie” este de origine greacă (diploo) şi, iniŃial, desemna acŃiunea de redactare a actelor oficiale în două exemplare (diplome). Un exemplar reprezenta actul (scrisoarea) de împuternicire a trimisului oficial şi cel de-al doilea exemplar era păstrat la arhivă. De aici, numele dat purtătorului dubletului a fost acela de diplomat, iar activitatea acestuia s-a numit diplomaŃie, deşi aceşti termeni s-au utilizat ca atare mult mai târziu, începând cu sec. al XVIII-lea în prezent, expresia diplomaŃie a dobândit mai multe sensuri, utilizate în funcŃie de contextul concret determinat, mai larg sau mai restrâns. DiplomaŃia într-un sens mai direcŃionat poate desemna şi unul sau mai multe organe ale statului (de exemplu ministerul de externe, misiunile diplomatice ale unui stat etc.). DiplomaŃie în limbajul comun poate semnifica politeŃea, tactul, răbdarea, o bună judecată însoŃită de un interes precis şi curtoazie, dar şi, întrun sens peiorativ, poate desemna duplicitatea, manipularea negativă, înşelătoria, sens pe care, evident, nu-l vom reŃine în contextul analizelor care urmează. DiplomaŃia desemnează într-un sens foarte larg politica externă a unui stat (diplomaŃia românească), sau a unui grup de state (diplomaŃia Uniunii Europene), ori a unei epoci (diplomaŃia contemporană) sau a unei regiuni geografice (diplomaŃia Orientului Mijlociu). DiplomaŃia mai poate desemna şi funcŃiile îndeplinite de un diplomat sau o misiune diplomatică şi acest sens îl vom avea în vedere în continuare. DiplomaŃia trebuie privită şi definită în contextul relaŃiilor internaŃionale, pentru că, din perspectiva politicii externe a statului, acestea constituie obiectul diplomaŃiei. Astfel, diplomaŃia se înfăŃişează ca o instituŃie politico-juridică importantă, respectiv ca o sumă de acŃiuni şi reguli juridice stabilite atât prin legile interne, cât şi prin tratate internaŃionale, adoptate cu scopul de a reglementa relaŃiile dintre state şi organizaŃiile internaŃionale pentru realizarea politicii lor internaŃionale. DiplomaŃia, având în vedere domeniul extrem de important în care acŃionează – politica externă – poate fi privită ca o adevărată artă a administrării relaŃiilor internaŃionale, dar şi ca o ştiinŃă, într-o dublă perspectivă: mai întâi, pentru că diplomaŃia este o activitate care trebuie să fie desfăşurată pe baza unor principii şi reguli fundamentate ştiinŃific şi apoi, pentru că ea constituie o disciplină de studiu care are ca obiect relaŃiile dintre state şi 13

interesele acestora. De aceea, diplomaŃia a devenit o adevărată profesiune care exclude prin definiŃie amatorismul. DiplomaŃia veritabilă este apanajul profesioniştilor, adică a funcŃionarilor publici special pregătiŃi să facă faŃă sarcinilor deosebit de complexe ale politicii externe – diplomaŃii. O definiŃie a DiplomaŃiei poate fi dată, ca fiind: conducerea raporturilor unui stat cu alt stat sau grupuri de state, prin mijloace sau căi oficiale şi cuprinde acŃiunea proprie a agenŃilor diplomatici şi activitatea specifică a organelor interne ale statului (şeful statului, ministerul afacerilor externe etc.) în domeniul politicii externe, reprezentând astfel un instrument de bază al relaŃiilor externe ale statului pentru apărarea drepturilor şi intereselor acestuia în raport cu alte state şi cu organizaŃiile internaŃionale. Se poate constata că, în multitudinea relaŃiilor dintre state şi organizaŃii internaŃionale, o mare parte şi cea mai importantă este cea a relaŃiilor diplomatice, ca formă superioară şi stare de normalitate a legăturilor dintre state, pentru că nu pot exista decât în condiŃii de pace, ele însele fiind instrumente ale păcii. Potrivit altor definiŃii date diplomaŃiei în literatura de specialitate, aceasta constă în „conducerea raporturilor unui stat cu altul prin mijloace oficiale, urmărindu-se acomodarea intereselor lor prin mijloace paşnice şi, îndeosebi, prin negocieri”. Putem spune, în concluzie, că diplomaŃia este un complex de acte şi manifestări cu caracter juridic sau protocolar ale subiectelor de drept internaŃional, exprimate prin autorităŃile desemnate de legea internă sau structurile desemnate de statutele organizaŃiilor internaŃionale cu gestionarea politicii externe ale acestora; este mijlocul prin care se nasc, se modifică sau se sting raporturi juridice în cadrul comunităŃii internaŃionale. Activitatea diplomatică se desfăşoară în temeiul normelor dreptului intern, dar cu observarea normelor dreptului internaŃional, într-un cadru juridic instituŃional extern. Dreptul diplomatic este cel care oferă cadrul juridic al stabilirii şi derulării relaŃiilor dintre state, dintre acestea şi organizaŃiile internaŃionale, fapt ce-l deosebeşte de diplomaŃie, care reprezintă un instrument de realizare a politicii externe, a intereselor statelor. În concluzie, dreptul diplomatic reprezintă ramura dreptului internaŃional public alcătuită din totalitatea normelor juridice care au ca obiect reglementarea relaŃiilor diplomatice dintre state, respectiv dintre acestea şi organizaŃiile internaŃionale.

b) Dreptul diplomatic şi politica externă Dreptul diplomatic, parte a dreptului internaŃional public, constituie un mijloc de orientare şi de influenŃare a politicii externe a statelor în direcŃia unor obiective şi valori stabilite de acestea prin principiile şi normele de drept diplomatic. Politica externă a statelor 14

trebuie să fie formulată şi realizată în deplină concordanŃă cu principiile şi normele de dreptului diplomatic. Politica externă a statelor, la rândul ei, contribuie la dezvoltarea dreptului diplomatic, la modificarea sau completarea acestuia, în raport cu nevoile reale ale raporturilor interstatale, ale evoluŃiei societăŃii umane. DiplomaŃia este de cele mai multe ori confundată cu “politica externă” sau cu “relaŃiile externe”, dar termenii nu sunt sinonimi. DiplomaŃia este principalul, dar nu singurul instrument al politicii externe (politică ce este condusă de liderii politici, prin diplomaŃi, oficiali civili sau militari). Politica externă, pe de altă parte, stabileşte scopuri, prescrie strategii şi impune măsurile ce trebuie folosite pentru îndeplinirea lor.

c) Dreptul diplomatic şi morala O mare parte a principiilor şi normelor de drept internaŃional public îşi au originea în normele morale, dreptul internaŃional fiind în esenŃa sa bazat pe regulile moralei. Dreptul internaŃional, la rândul său, influenŃează regulile morale ale raporturilor interstatale,

contribuind la dezvoltarea acestora în raport cu cerinŃele vieŃii internaŃionale bazate pe drept. Dreptul diplomatic, ca parte a dreptului internaŃional public, presupune la rândul său, existenŃa unor legături de influenŃare şi intercondiŃionare reciprocă cu morala.

2. RELAłIILOR DIPLOMATICE

2.1. NoŃiunea de relaŃii diplomatice 2.2. Stabilirea şi încetarea relaŃiilor diplomatice 2.3. Misiunile diplomatice – categorii, structură, organizare 2.4. ÎnfiinŃarea şi încetarea unei misiuni diplomatice 2.5. Membrii misiunii diplomatice 2.6. Numirea membrilor misiunii diplomatice

2.1. NOłIUNEA DE RELAłII DIPLOMATICE RelaŃiile diplomatice sunt o parte a relaŃiilor internaŃionale şi „alcătuiesc o categorie specială de raporturi între state, de o calitate superioară şi de o importanŃă deosebită”. (Ion M. Anghel) 15

Michael Hardy aprecia că relaŃiile diplomatice reprezintă „conducerea, prin intermediul organelor reprezentative şi prin mijloace paşnice, a relaŃiilor externe ale unui anumit subiect al dreptului internaŃional cu oricare alt subiect sau alŃi subiecŃi”. RelaŃiile diplomatice sunt proprii statelor, care îşi admit reciproc, stabilind relaŃiile diplomatice, personalitatea juridică internaŃională. (Ion Mazilu) DicŃionarul diplomatic din 1979 defineşte astfel relaŃiile diplomatice: raporturi politice cu caracter oficial şi de continuitate între state, stabilite pe baza acordului de voinŃă reciproc, prin misiuni diplomatice permanente pe care statele şi le trimit în scopul dezvoltării colaborării internaŃionale şi al apărării intereselor fiecărui stat şi ale cetăŃenilor săi pe teritoriul celuilalt stat. RelaŃiile diplomatice reprezintă forma superioară a legăturilor dintre state; ele contribuie la lărgirea şi intensificarea raporturilor bilaterale în toate domeniile de activitate (politic, economic, cultural-ştiinŃifice, consular etc.). EvoluŃia relaŃiilor diplomatice din ultimele decenii a dus la apariŃia unor noi raporturi, nu numai între state, ci şi între acestea şi organizaŃiile internaŃionale, realizându-se nu numai prin misiuni permanente, ci şi prin misiuni diplomatice ad-hoc (misiuni speciale). Ca urmare a creării acestui nou tip de relaŃii, diplomaŃia cunoaşte la ora actuală mai multe forme de manifestare: • diplomaŃia permanentă, care poate fi bilaterală sau multilaterală se realizează prin intermediul organizaŃiilor internaŃionale; • diplomaŃia ad-hoc (temporară), realizată prin misiunile speciale; Pentru stabilirea relaŃiilor diplomatice este necesară îndeplinirea anumitor condiŃii care, deocamdată, scapă reglementărilor de drept internaŃional. Totuşi, din practica statelor rezultă că cel puŃin următoarele condiŃii trebuie îndeplinite: • entitatea care stabileşte relaŃii diplomatice să aibă calitatea de subiect de drept internaŃional, deoarece principalele subiecte sunt statele; • când două state stabilesc relaŃii diplomatice, este necesară recunoaşterea lor reciprocă, deoarece relaŃiile diplomatice nu se pot stabili în lipsa acestuia, nici chiar atunci când este doar o recunoaştere de facto. Uneori, prin actul recunoaşterii se exprimă şi intenŃia de a stabili relaŃii diplomatice. Cu toate acestea, actul recunoaşterii nu implică şi existenŃa obligatorie a relaŃiilor diplomatice între cele două state; • stabilirea relaŃiilor diplomatice se realizează numai pe baza acordului reciproc, prin exprimarea liberă a consimŃământului părŃilor, acord care poate lua forma unui tratat solemn sau a unui schimb de note între ministerele afacerilor externe, ori o altă formă potrivit practicii diferite a statelor.

16

Deşi relaŃiile diplomatice sunt caracterizate prin continuitate ca stare de normalitate, există posibilitatea încetării acestora, aceasta putând fi: • totală – ceea ce presupune ruperea relaŃiilor diplomatice; • temporară – ceea ce presupune suspendarea relaŃiilor diplomatice. Ruperea relaŃiilor diplomatice poate avea loc din motive diverse, cel mai adesea aplicată ca măsură de constrângere fără folosirea forŃei, sau ca rezultat al stării conflictuale armate. Această modalitate de încetare a relaŃiilor diplomatice reprezintă un act unilateral al statelor, care se poate manifesta: • expres (declaraŃie oficială, motivată sau nu) sau • tacit, caz în care deseori sunt ascunse adevăratele intenŃii. Suspendarea relaŃiilor diplomatice este rezultatul unor împrejurări temporare care fac imposibilă menŃinerea lor pentru perioade determinate, cum ar fi, de exemplu, ocuparea teritoriului statului (debelatio). Dreptul internaŃional public actual oferă posibilitatea uzitării instituŃiei puterii protectoare, adoptată prin RezoluŃia Adunării Generale a ONU, nr. 22AM, din 13 februarie 1946 ceea ce înseamnă reprezentarea intereselor unui stat chiar în timp de conflict armat.

2.2. STABILIREA ŞI ÎNCETAREA RELAłIILOR DIPLOMATICE RelaŃiile diplomatice constituie cea mai însemnată formă a relaŃiilor dintre state şi dezvoltarea lor constituie una dintre cele mai importante cerinŃe ale securităŃii internaŃionale.

a) Stabilirea relaŃiilor diplomatice Stabilirea relaŃiilor diplomatice constituie un act internaŃional politic şi juridic în acelaşi timp, pentru stabilirea cărora fiind necesar un acord între cele două state interesate. Stabilirea relaŃiilor diplomatice necesită îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiŃii: entităŃile între care se stabilesc relaŃiile diplomatice trebuie să aibă personalitate juridică internaŃională, adică să aibă calitatea de subiect de drept internaŃional, titular de drepturi şi obligaŃii internaŃionale; cele două state sau guvernele celor două state trebuie să se fi recunoscut; recunoaşterea statelor şi a guvernelor reprezintă punctul de plecare în stabilirea de relaŃii diplomatice şi o premisă a relaŃiilor diplomatice; prin stabilirea de relaŃii diplomatice se declanşează acŃiunea prin care statele îşi recunosc în mod reciproc personalitatea juridică internaŃională, nu se pot stabili relaŃii diplomatice decât între două state care se 17

recunosc; trebuie să existe un acord în acest sens între cele două state; stabilirea de relaŃii diplomatice are loc pe baza consimŃământului lor mutual, în temeiul unui acord de voinŃe între statele implicate în acest proces. (Ion M. Anghel) Art. 2 din ConvenŃia de la Viena privind relaŃiile diplomatice stipulează în mod expres că: „Stabilirea de relaŃii diplomatice între state şi trimiterea de misiuni diplomatice permanente se fac prin consimŃământ mutual”. Acordurile prin care se stabilesc relaŃii diplomatice pot fi tratate, clauze în cuprinsul tratatelor, schimburi de scrisori între miniştrii de externe. RelaŃiile diplomatice se stabilesc pe termen nedefinit, întrucât semnifică permanenŃa conlucrării permanente. (Traian Chebeleu) Este necesar ca acordul dintre cele două state să se refere explicit la stabilirea relaŃiilor diplomatice. Stabilirea de relaŃii diplomatice şi trimiterea de misiuni permanente sunt două acte diferite. Statele pot stabili între ele relaŃii diplomatice fără a trimite reprezentanŃi şi fără a înfiinŃa misiuni permanente, ci prin misiuni temporare sau prin intermediul misiunilor diplomatice ale unui stat terŃ. Acordul prin care se înfiinŃează o misiune diplomatică poate avea forma unui tratat special sau poate să facă parte dintr-un tratat general; el poate fixa data în care vor fi înfiinŃate misiunile diplomatice sau să prevadă numai în general; poate stabili rangul şefului misiunii diplomatice. De obicei, după stabilirea relaŃiilor diplomatice, precum şi după încheierea acordului cu privire la înfiinŃarea de misiuni diplomatice permanente, statele părŃi publică un comunicat.

b) Încetarea relaŃiilor diplomatice Încetarea relaŃiilor diplomatice poate fi: temporară definitivă.

În prima situaŃie, relaŃiile diplomatice sunt suspendate, în cea de-a doua, relaŃiile diplomatice se rup. Suspendarea şi ruperea relaŃiilor diplomatice sunt două instituŃii juridice distincte, împrejurări specifice conducând fie la suspendarea, fie la ruperea relaŃiilor diplomatice. Efectele generate de fiecare sunt diferite. În cazul suspendării, relaŃiile diplomatice se menŃin în forma în care existau la data suspendării, nefiind necesară prezentarea unor noi scrisori de acreditare de către şeful de misiune diplomatică. Prin ruperea relaŃiilor diplomatice, raporturile oficiale dintre cele două state sunt întrerupte, misiunile diplomatice se închid, agenŃii diplomatici şi ceilalŃi membri ai misiunii diplomatice trebuie să părăsească teritoriul statului acreditar. (Ion M. Anghel) 18

Ruperea relaŃiilor diplomatice este urmată de retragerea reciprocă a misiunilor diplomatice. Ea poate fi cauzată de o politică duşmănoasă a unui stat împotriva celuilalt, de comiterea unor acŃiuni care exclud posibilitatea desfăşurării normale a misiunii diplomatice etc. Restabilirea relaŃiilor diplomatice care au fost rupte se face printr-un acord între cele două state interesate.

19

2.3. MISIUNILE DIPLOMATICE – CATEGORII, STRUCTURĂ, ORGANIZARE

a) Organele de stat interne pentru relaŃiile diplomatice Activitatea de politică externă a statului se realizează atât de autoritatea legislativă, cât şi de autorităŃile administraŃiei publice centrale, pe baza prevederilor legislaŃiei interne referitoare la organizarea şi funcŃionarea acestora. Parlamentul, ca autoritate legislativă, este cel care adoptă legile de ratificare şi aderare la tratatele internaŃionale, precum şi alte legi prin care se transpun în plan normativ strategiile de politică externă a statului. El poate stabili chiar relaŃii directe, cu pronunŃat caracter diplomatic, sau poate să-şi exprime poziŃia faŃă de anumite aspecte internaŃionale cu implicaŃii directe în politica externă a statului. De asemenea, el este cel care desemnează reprezentanŃii statului pentru unele organizaŃii internaŃionale, de exemplu, în Parlamentul Consiliului Europei. Şeful statului este reprezentantul statului în raporturile cu alte state şi, în virtutea acestei calităŃi, poate încheia tratate internaŃionale, adresează mesaje Parlamentului cu privire la problemele politicii naŃionale, inclusiv cele de politică externă, acreditează şi recheamă reprezentanŃii diplomatici, aprobă, înfiinŃează, desfiinŃează sau schimbă rangul misiunilor diplomatice. De asemenea, reprezentanŃii diplomatici ai altor state sunt acreditaŃi pe lângă şeful statului. Când se află în străinătate, şeful statului beneficiază de toate imunităŃile şi privilegiile diplomatice. El poate negocia încheierea tratatelor internaŃionale fără a prezenta deplinele puteri. Şeful guvernului, ca şi şeful statului, exercită atribuŃii de reprezentare a statului în relaŃiile externe, poate negocia şi încheia tratate internaŃionale fără a prezenta deplinele puteri, numeşte negociatorii acordurilor internaŃionale care sunt supuse aprobării lui, numeşte şi recheamă unele categorii de diplomaŃi. Ca şi şeful statului, când se află în străinătate, se bucură de toate imunităŃile şi privilegiile diplomatice. Ministerul Afacerilor Externe reprezintă organul central de specialitate al administraŃiei de stat, creat special pentru a organiza şi desfăşura direct relaŃiile de politică externă ale statului. Ministrul afacerilor externe îndeplineşte aceste funcŃii împreună cu personalul ministerului şi cu personalul diplomatic din străinătate, menŃinând o legătură strânsă cu şefii misiunilor diplomatice străine acreditaŃi în statul său. Ministerul Afacerilor Externe, ca organ de specialitate în domeniul relaŃiilor externe, pregăteşte proiectele tratatelor care urmează a fi încheiate cu alte state, poate încheia anumite acorduri, notifică statelor 20

străine numirea sau rechemarea unor agenŃi diplomatici şi îndeplineşte alte atribuŃii pentru realizarea generală a politicii externe a statului. Ministrul de externe reprezintă guvernul în străinătate şi poate negocia şi încheia acorduri internaŃionale fără a prezenta deplinele puteri. El îndeplineşte atribuŃii directe cu privire la toate aspectele politicii externe a statului şi are competenŃa de a controla misiunile diplomatice şi consulare ale statului său, iar când se află în străinătate, beneficiază de toate imunităŃile şi privilegiile diplomatice. Şi alte autorităŃi ale administraŃiei publice centrale de specialitate au atribuŃii în realizarea politicii externe a statului, precum ministerele din domeniul comerŃului, apărării naŃionale, afacerilor interne, culturii, educaŃiei etc.

b) Organele de stat externe pentru relaŃiile diplomatice Misiunea diplomatică permanentă este organul specializat al statului sau al unei entităŃi cu personalitate internaŃională, creat în mod permanent pe lângă un alt stat sau altă entitate cu personalitate internaŃională, cu consimŃământul acestora, cu scopul de a asigura realizarea şi menŃinerea relaŃiilor diplomatice. Statul care trimite misiunea diplomatică se numeşte stat acreditant, iar cel care primeşte se numeşte stat acreditar. Practica statelor şi a organizaŃiilor a dus în timp la apariŃia mai multor categorii de misiuni diplomatice permanente, atât în cadrul diplomaŃiei bilaterale (mai ales), cât şi în cadrul diplomaŃiei multilaterale. Misiunile diplomatice pot fi clasificate în mai multe categorii, astfel: a) misiunea diplomatică permanentă şi misiunea diplomatică temporară – prima categorie nu are existenŃa fixata în timp, cea de-a doua fiinŃând pentru o anumită perioadă; b) misiunea diplomatică cu sarcini generale şi misiunea diplomatică trimisă cu însărcinare precisă – prima este, de regulă, o misiune permanentă, cea de-a doua categorie, o misiune temporară, având sarcini determinate, precum participarea la anumite solemnităŃi, la negocierea unui tratat etc.; c) după rangul misiunii diplomatice, nivelul de reprezentare şi al calităŃii pe care o are subiectul de drept internaŃional al cărui organ este, în cadrul diplomaŃiei bilaterale, deosebim între: • • Ambasadă – care constituie misiunea diplomatică cea mai importantă, cu rangul cel mai înalt, condusă de un ambasador; NunŃiatura apostolică – care reprezintă misiunii a Sfântului Scaun într-un stat, 21

condusă de nunŃiul apostolic; • • • LegaŃie – misiune diplomatică de rang inferior ambasadei, condusă de un ministru sau ministru rezident (astăzi în număr redus); InternunŃiatura apostolică – reprezintă Sfântul Scaun în Ńările unde nu există nunŃiatură, corespunde ca rang legaŃiei şi este condusă de un internunŃiu; Înaltul Comisariat – misiune diplomatică a unui stat cu care acesta are relaŃii şi interese deosebit de strânse – statele Commonwealthului britanic (Canada, Australia, Noua Zeelandă, Ceylon), condusă de un Înalt Comisar, de acelaşi rang cu ambasada; Comunitatea francofonă prezintă varianta Înaltelor ReprezentanŃe conduse de un Înalt Reprezentant; d) o altă categorie de misiuni diplomatice o constituie aceea a delegaŃiilor permanente ale statelor la organizaŃiile internaŃionale şi misiunilor internaŃionale în diferite state sau la diferite organizaŃii internaŃionale. În cadrul diplomaŃiei multilaterale întâlnim următoarele categorii de misiuni diplomatice: a) reprezentanŃele permanente sau delegaŃiile permanente acreditate de un stat pe lângă o organizaŃie internaŃională guvernamentală; b) misiunile permanente ale organizaŃiilor internaŃionale pe lângă state. Aceste misiuni pot fi conduse de către reprezentanŃi diplomatici din prima clasă/rang, respectiv ambasadori (de exemplu Misiunea României la ONU, Misiunea României pe lângă Uniunea Europeană, Misiunea României la NATO, Misiunea României pe lângă Consiliul Europei, Misiunea României la UNESCO ş.a.), din cea de-a doua clasă/rang de agenŃi diplomatici (miniştri plenipotenŃiari, trimişi extraordinari) sau din cea de-a treia clasă/rang de agenŃi diplomatici, cea a însărcinaŃilor cu afaceri, cei cu titlu permanent (en pied), respectiv, însărcinaŃi cu afaceri ad interim (a.i.).

Structura misiunilor diplomatice diferă de la Ńară la Ńară şi de la misiune la misiune. R.G. Feltham consideră că structura unei misiuni diplomatice reflectă funcŃiile acesteia şi prezintă ca valabil următorul exemplu: • • Şeful misiunii Cancelaria Departamentul politic AdministraŃia şi coordonarea Secretariatul şi arhivele Securitatea 22

ComunicaŃiile şi celelalte servicii tehnice Personalul localnic Contabilitatea • • • Departamentul comercial Departamentul consular Serviciul militar, naval, aerian şi alte servicii specializate

a) Şeful misiunii este coordonatorul SecŃiei politice a misiunii diplomatice ConvenŃia de la Viena din 1961 cu privire la relaŃiile diplomatice prevede că şeful misiunii diplomatice este „diplomatul însărcinat de statul acreditant pentru a acŃiona în această calitate”. Şefii misiunilor diplomatice aparŃin unor ranguri sau clase diferite. Ei sunt numiŃi şi acreditaŃi de statul căruia îi aparŃine misiunea diplomatică (statul acreditant) în statul de reşedinŃă (statul acreditar) potrivit unei proceduri speciale. Şeful misiunii este răspunzător pentru toate problemele legate de misiune. El poate să delege diferite funcŃii personalului misiunii, dar este singurul responsabil, atât faŃă de propriul guvern, cât şi faŃă de guvernul pe lângă care este acreditat, pentru conducerea misiunii. Şeful misiunii acordă atenŃie deosebită următoarelor aspecte: – îndeplinirea obiectivelor politico-diplomatice care revin misiunii; – transmiterea către guvernul Ńării gazdă a opiniilor propriului guvern asupra problemelor importante de interes comun sau implicând o politică comună; în asemenea cazuri acŃionează drept canal de comunicaŃie între cele două guverne; – elaborarea pentru propriul guvern de rapoarte asupra evenimentelor politice şi economice ş.a. semnificative din Ńara de reşedinŃă; – informarea guvernului şi a altor instituŃii şi organisme din Ńara de reşedinŃă asupra unor aspecte ale politicii interne şi externe ale Ńării sale; – cunoaşterea şi stabilirea de relaŃii cu persoane cu influenŃă în statul în care este acreditat; – frecventarea unui cerc de relaŃii cât mai larg şi cât mai variat posibil, pentru a putea îndeplini sarcinile prezentate mai sus. b) Cancelaria În statele care au adoptat acest sistem, şeful cancelariei este în mod obişnuit responsabil pentru două funcŃii importante: a) coordonarea activităŃii misiunii b) supravegherea administrării misiunii. În alte state, aceste sarcini revin adjunctului şefului de misiune (primului colaborator), sau sunt încredinŃate altor membri ai personalului diplomatic al misiunii. 23

Şeful cancelariei asigură, totodată, rezolvarea cu promptitudine a corespondenŃei. Una dintre cele mai importante sarcini ale şefului Cancelariei este întocmirea unor fişe documentare conŃinând toate informaŃiile locale pe care orice nou şef de misiune sau membru al personalului ar trebui să le cunoască la sosirea la post. c) SecŃia economică Se ocupă, în mod deosebit, de dezvoltarea relaŃiilor economice şi a celor comerciale dintre cele două Ńări. Sarcina diplomatului responsabil cu activitatea economică a misiunii diplomatice este aceea de a susŃine prin toate mijloacele posibile interesele economice ale propriului stat; de a-i sprijini pe oamenii de afaceri aflaŃi pe teritoriul statului acreditar, de a răspunde cu promptitudine la toate întrebările specifice şi, în general, de a furniza toate informaŃiile de bază care să permită Ńării sale să elaboreze o strategie şi o politică economică şi comercială adecvate, iar oamenii de afaceri să poată evalua avantajele pieŃii locale. d) SecŃia cultură-presă DiplomaŃia culturală a devenit astăzi unul dintre mijloacele cele mai eficiente de cunoaştere şi apropiere a statelor fapt pentru care diplomaŃii responsabili cu problemele de cultură şi presă trebuie să cunoască bine situaŃia din Ńara de reşedinŃă în aceste domenii, pentru a putea să fie în măsură să identifice canale de comunicare eficiente. De asemenea, diplomaŃii cu sarcini culturale şi de presă trebuie să fie experŃi în domeniile lor de activitate din propria Ńară. Diplomatul responsabil cu activitatea culturală este principalul coordonator al acŃiunilor culturale majore desfăşurate de misiunea diplomatică în statul acreditar (expoziŃii tematice – din domeniul istoriei, literaturii, artei ş.a). e) SecŃia consulară Conform prevederilor art. 3 din ConvenŃia de la Viena din 1961 privind relaŃiile diplomatice, „nici o dispoziŃie a prezentei ConvenŃii nu poate fi interpretată ca interzicând misiunii diplomatice exercitarea funcŃiilor consulare.” Zona de competenŃă teritorială a SecŃiei consulare nu coincide, întotdeauna cu întregul teritoriu al statului acreditar, datorită faptului că în anumite zone statul acreditant are înfiinŃate, cu acordul autorităŃilor competente, consulate generale, consulate, viceconsulate sau agenŃii consulare. De asemenea, este posibil ca pe teritoriul statului acreditar să funcŃioneze unul sau mai multe consulate onorifice ale statului acreditant. DiplomaŃilor încadraŃi la secŃia consulară îndeplinesc două mari categorii de funcŃii: a) ale misiunii diplomatice – de reprezentare şi ocrotire a intereselor statului şi conaŃionalilor săi, de promovare a relaŃiilor prieteneşti şi de cooperare între statul trimiŃător şi 24

statul de reşedinŃă şi de informare prin mijloace licite cu privire la evoluŃia vieŃii politice, economice, comerciale, culturale şi ştiinŃifice din statul acreditar; b) funcŃii specifice – privind reprezentarea, protecŃia şi asistenŃa acordată conaŃionalilor aflaŃi pe teritoriul statului de reşedinŃă şi în unele domenii cu caracter civil sau comercial. f) Birourile ataşaŃilor militari În funcŃie de importanŃa misiunilor diplomatice acestea se pot subdivide în birou militar propriu-zis, birou naval şi al aerului. Birourile militare sunt conduse de un ataşat militar, care face parte din cadrele Ministerului apărării statului acreditant, dar care, indiferent de gradul său, este subordonat ierarhic şefului misiunii diplomatice. Această subordonare ierarhică nu împiedică pe ataşaŃii militari să comunice direct cu ministerele în privinŃa problemelor strict militare şi în special acelora care se referă la secrete militare. AtaşaŃii militari îndeplinesc funcŃii: a) de observare şi informare asupra situaŃiei militare din Ńara de reşedinŃă; b) de cooperare cu autorităŃile militare ale Ńării de reşedinŃă, în cadrul acordurilor stabilite între cele două state; c) de reprezentare a statului acreditant la ceremoniile oficiale care au loc în Ńara de reşedinŃă (asistă la defilări cu ocazia sărbătorilor naŃionale, participă la exerciŃii şi manevre militare la care sunt invitaŃi etc.); d) de consilier tehnic al şefului misiunii diplomatice, în domeniile de specialitate tehnico-militară, a căror cunoaştere este necesară pentru o justă apreciere a situaŃiilor care fac obiectul analizelor politico-diplomatice. g) Birourile ataşaŃilor de afaceri interne constituie modalitatea de realizare a activităŃii de reprezentare externă a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. Biroul ataşatului de afaceri interne constituit în cadrul unei misiuni diplomatice a României în străinătate cuprinde ansamblul personalului şi mijloacelor afectate postului de ataşat de afaceri interne în statul acreditar.

2.4. ÎNFIINłAREA ŞI ÎNCETAREA UNEI MISIUNI DIPLOMATICE Misiunea diplomatică este definită în doctrină ca fiind „organ al unui subiect de drept internaŃional, instituit în mod permanent pe lângă un alt subiect de drept internaŃional şi însărcinat cu asigurarea relaŃiilor diplomatice ale acestui subiect”. (Philippe Cahier). Un alt autor consideră misiunea diplomatică „agenŃia ori instituŃia pe care un stat o înfiinŃează într-un alt stat cu consimŃământul acestuia, în scopul de a menŃine cu el relaŃiile 25

diplomatice” (J. Perez de Cuellar) Misiunea diplomatică constituie principalul instrument prin care se stabilesc şi se menŃin relaŃiile diplomatice, contribuind direct şi nemijlocit la realizarea colaborării dintre ele. (Ion M. Anghel) ÎnfiinŃarea unei misiuni diplomatice necesită existenŃa relaŃiilor diplomatice între două state şi acordul lor de voinŃă pentru schimbul de misiuni diplomatice. Dreptul de a stabili şi întreŃine relaŃii diplomatice, de a primi şi trimite misiuni diplomatice aparŃine în esenŃă statelor, dar există şi alte subiecte de drept, alte entităŃi, cărora dreptul internaŃional le recunoaşte această facultate: Sfântul Scaun şi Ordinul Suveran al cavalerilor de la Malta. EvoluŃia vieŃii internaŃionale a făcut să se recunoască dreptul de legaŃie (adică de a primi si trimite misiuni diplomatice) şi mişcărilor de eliberare naŃională. În doctrină se menŃionează că mişcările de eliberare naŃională obişnuiau să trimită reprezentanŃe permanente în anumite capitale, precum şi la organizaŃii internaŃionale, denumite birouri sau oficii; în ultimul timp, acestea s-au transformat în adevărate misiuni diplomatice, iar trimişii lor se bucură de acelaşi tratament acordat ambasadorilor statelor suverane. Au, de asemenea, drept de legaŃie, organizaŃiile internaŃionale cu vocaŃie generală (O.N.U. şi instituŃiile ei specializate), organizaŃiile regionale etc. CondiŃia existenŃei consimŃământului celor două state pentru înfiinŃarea unei misiuni diplomatice este consfinŃită de art. 2 din ConvenŃia de la Viena din 1961 în următoarea formulare: „stabilirea unei misiuni diplomatice între state şi trimiterea de misiuni diplomatice permanente se fac prin consimŃământ mutual”. Încheierea acordului pentru înfiinŃarea unei misiuni diplomatice permanente este precedată de tratative politice pentru discutarea acestui lucru. Acordul de înfiinŃare a misiunii diplomatice poate îmbrăca forma juridică a unui tratat de-sine-stătător sau poate face parte dintr-un tratat cu un conŃinut mai larg. Statul care trimite misiunea diplomatică poartă denumirea de stat acreditant. Statul pe al cărui teritoriu acreditar. Acordul cuprinde clauze referitoare la rangul efectivul, competenŃa misiunii diplomatice, la faptul dacă este vorba de un schimb de misiuni diplomatice sau de înfiinŃarea numai a unei singure misiuni etc. Cauze de ordin politic, precum dezvoltarea sau intenŃia de a dezvolta relaŃiile dintre state, conduc la schimbarea rangului misiunii diplomatice, de regulă, în sens superior. Transformarea necesită, de asemenea, acordul reciproc şi expres al statelor. 26 se înfiinŃează misiunea diplomatică se numeşte stat

Atunci când, din diferite motive, misiunea diplomatică nu mai este în măsură să funcŃioneze şi să reprezinte interesele statului acreditant în statul acreditar intervine suspendarea acestei misiuni, deşi relaŃiile diplomatice se menŃin. În doctrină sunt menŃionate, ca exemple care ilustrează această situaŃie, cazurile statelor care, fiind ocupate de forŃele germane, şi-au transferat guvernele lor în alte state (mai ales la Londra). Încetarea misiunii diplomatice înseamnă întreruperea completă a funcŃiilor misiunii diplomatice, încetarea automată a sarcinilor care revin membrilor misiunii diplomatice. Încetarea misiunii diplomatice poate avea drept cauze: a) ruperea, din diferite cauze, a relaŃiilor diplomatice; statul acreditar este obligat să respecte şi să asigure protecŃia localurilor reprezentanŃei împreună cu bunurile şi arhiva ei (art. 45 din ConvenŃia de la Viena). Se poate apela la un stat terŃ agreat de cele două părŃi pentru reprezentarea intereselor pe timpul cât relaŃiile diplomatice sunt rupte; b) dispariŃia unuia dintre state (fuziune sau dezmembrare) constituie un alt mod de încetare a activităŃii unei misiuni diplomatice; c) refuzul de recunoaştere a guvernelor nou instalate în unul din cele două state; d) suprimarea din motive bugetareetc.

2.5. MEMBRII MISIUNII DIPLOMATICE ConvenŃia de la Viena din 1961 cu privire la relaŃiile diplomatice clasifică membrii misiunii diplomatice în trei categorii: şeful misiunii, membrii personalului misiunii, personalul privat al misiunii.

Membrii personalului misiunii diplomatice sunt, la rândul lor, clasificaŃi în teri categorii: membrii personalului diplomatic, membrii personalului administrativ şi tehnic, membrii personalului de serviciu.

ConvenŃia de la Viena defineşte astfel categoriile menŃionate (art.1): - şeful misiunii diplomatice este persoana însărcinată de către statul său să acŃioneze în această calitate; - membrii misiunii diplomatice sunt şeful misiunii şi membrii personalului misiunii diplomatice; 27

- membrii personalului misiunii diplomatice sunt membrii personalului diplomatic, cărora li se adaugă personalul administrativ şi de deservire; - membrii personalului diplomatic sunt membrii personalului misiunii diplomatice care au rang diplomatic; - agentul diplomatic este şeful misiunii diplomatice sau un membru al personalului diplomatic al misiunii; - un membru al personalului administrativ şi tehnic este un membru al misiunii diplomatice angajat în serviciul administrativ sau tehnic al misiunii diplomatice; - un membru al personalului de deservire este un membru al misiunii diplomatice din departamentul de servicii interne al misiunii diplomatice, - un funcŃionar particular este o persoană care se află în serviciul particular al unui membru al misiunii diplomatice şi care nu este angajat al statului trimiŃător. La categoriile menŃionate este necesar să adăugăm şi categoria membrilor de familie a membrilor misiunii, cărora statul acreditar le acordă un statut special.

Corpul diplomatic Este format din totalitatea agenŃilor diplomatici, împreună cu membrii familiei lor aflaŃi pe teritoriul statului de reşedinŃă, dar în sens restrâns din corpul diplomatic fac parte numai şefii reprezentanŃelor diplomatice. Decan al corpului diplomatic devine diplomatul cu cea mai mare vechime în post pe teritoriul statului acreditar, diplomat care aparŃine clasei întâi de reprezentare. În Ńările catolice, nunŃiul papal este considerat de drept decan al corpului diplomatic, indiferent dacă îndeplineşte sau nu condiŃia referitoare la vechime.

2.6. NUMIREA MEMBRILOR MISIUNII DIPLOMATICE

Conform art. 14 din convenŃia de la Viena din 1961, şefii misiunilor diplomatice pot face parte din una din categoriile următoare, în funcŃie de acordul mutual stabilit de guvernele interesate: 1. ambasadori, nunŃii apostolici şi alŃi şefi de misiuni având un rang echivalent (de exemplu, înalŃi comisari schimbaŃi între Ńările membre ale unei comunităŃi) care sunt acreditaŃi pe lângă şefii de stat; 2. trimişi diplomatici, miniştri şi nunŃii papali interimari care sunt acreditaŃi pe lângă şefii de stat (această categorie este acum practic inexistentă); 28

3.

însărcinaŃi cu afaceri (en titre, en pied sau titulari) care sunt acreditaŃi pe lângă Ministerele de Afaceri Externe (şi această categorie este rar întâlnită. Nu se poate face nici o discriminare între şefii misiunilor diplomatice pe baza categoriei din care fac parte, cu excepŃia chestiunilor de prioritate şi de protocol, iar în această privinŃă dreptul de primire de către şeful statului este rezervat acelora cu rang de ambasador. (R.G. Feltham)

Fiecare stat are dreptul de a-şi alege agenŃii diplomatici şi pe ceilalŃi membri ai misiunii diplomatice. Desemnarea şi numirea lor se face de statul acreditant potrivit normelor aparŃinând dreptului intern, în temeiul atributului de suveranitate. Şeful de misiune este responsabil de toate problemele legate de misiunea sa. El poate şi chiar însărcinează cu diferite funcŃii personalul, dar este singur răspunzător faŃă de ambele guverne (al statului acreditant si al celui acreditar) de modul în care îşi conduce misiunea. Şeful de misiune este însărcinat să reprezinte interesele statului acreditant şi trebuie să fie recunoscut ca atare de statul acreditar. Potrivit art. 5 pct.2 al ConvenŃiei de la Viena din 1961 „Dacă statul acreditant acreditează un şef de misiune în unul sau mai multe state, el poate înfiinŃa o misiune diplomatică condusă de un însărcinat cu afaceri ad-interim în fiecare din statele în care şeful de misiune nu-şi are reşedinŃa sa permanentă”. Numirea şefului de misiune se face de către şi în numele şefului de stat, în conformitate cu prevederile constituŃionale din fiecare Ńară. (Ion M. Anghel) Rangul şefului de misiune acreditat constituie o înŃelegere între guvernele în cauză. Deşi statul acreditant are prerogativa numirii agentului său diplomatic, va trebui să Ńină seama în alegerea lui de punctul de vedere al statului acreditar. În acest sens, art. 4 din ConvenŃia de la Viena din 1961 prevede că nici un stat nu poate fi constrâns să primească un agent diplomatic care i se pare impropriu pentru îndeplinirea misiunii sale. Procedura prin care un stat se informează dacă persoana aleasă de el este persona grata pentru a ocupa postul de şef al misiunii diplomatice pe teritoriul statului acreditar, constituie agrearea, iar procedura acceptării unui şef de misiune al statului trimiŃător poartă denumirea de agrement. ConvenŃia de la Viena din 1961 înscrie în art.4 pct.1 faptul că „Statul acreditant trebuie să se asigure că persoana pe care intenŃionează să o acrediteze ca şef al misiunii în statul acreditar a primit agrementul acestui stat”. Numirea unui şef de misiune se perfectează în mod formal prin procedura acreditării şi nu din momentul acordării agrementului. Acreditarea este procedura specială prin care dreptul internaŃional reglementează 29

afirmarea definitivă a calităŃii de şef de misiune a unei persoane fizice care a primit deja agrementul. Această procedură presupune existenŃa a două declaraŃii de voinŃă distincte: voinŃa statului acreditant referitoare la numirea agentului diplomatic declaraŃia expresă a statului acreditar de acceptare a numirii respective.

Dreptul internaŃional atribuie acestor declaraŃii unilaterale distincte efectul juridic de perfectare a raportului de misiune diplomatică. DeclaraŃia de voinŃă prin care statul acreditant participă la procedura acreditării este cuprinsă într-un document formal – scrisorile de acreditare. DeclaraŃia de voinŃă prin care statul acreditar îşi exprimă consimŃământul la numirea şefului de misiune este implicită, rezultă din primirea solemnă a scrisorilor de acreditare efectuată de organul destinatar al acestora. Scrisorile de acreditare constituie instrumentul diplomatic prin care se constată calitatea oficială a şefului de misiune, prin care se constată calitatea oficială a şefului de misiune, prin care se face dovada că această persoană este abilitată de către guvernul său să exercite funcŃiile încredinŃate; sunt semnate de către şeful statului acreditant şi adresate şefului statului acreditar. Prezentarea scrisorilor de acreditare este esenŃială pentru recunoaşterea calităŃii de şef de misiune şi are loc în cadrul unei solemnităŃi speciale. Odată cu încheierea ceremoniei prezentării scrisorilor de acreditare, şeful de misiune dobândeşte în mod definitiv funcŃia sa de şef de misiune, fiind învestit cu exerciŃiul deplin al funcŃiilor sale. Se consideră că şeful de misiune diplomatică trebuie să considere priorităŃi fundamentale următoarele: formularea politicii diplomatice; transmiterea către statul acreditar a punctelor de vedere ale propriului guvern în probleme importante de interes comun şi de politică comună, el constituind un canal de comunicare între cele două guverne în astfel de probleme; să raporteze ministerului său evenimentele cu semnificaŃii politice sau economice importante şi să comenteze punctele de vedere ale unor Ńări terŃe; să fie la curent în ce priveşte persoanele cu influenŃă şi sursele puterii naŃionale în statul în care se află în misiune, să facă dovada unui comportament oficial, cât şi neoficial de o manieră care să sporească reputaŃia Ńării sale; să cultive un cerc de prieteni suficient de larg şi variat pentru a fi capabil să30

şi îndeplinească funcŃiile. Spre deosebire de cazul şefului de misiune, nu este necesar, în cazul altor membri ai personalului diplomatic, procedura de numire este mult simplificată; consimŃământul statului acreditar nu trebuie exprimat în mod obligatoriu expres. Procedura este constituită dintr-o notă oficială transmisă M.A.E. al statului acreditar şi nota de răspuns. Diplomatul nu se va prezenta la post înainte de a avea loc schimbul de note. Dreptul statului acreditant de a numi membrii personalului diplomatic este limitat de statul acreditar de a solicita menŃinerea efectivului misiunii diplomatice în ceea ce el consideră rezonabil. Statul acreditant poate refuza să admită funcŃionari de o anumită categorie (art.11 ConvenŃia de la Viena, 1961). În ce priveşte numirea personalului tehnico-administrativ, precum şi a celui de serviciu trebuie să avem în vedere următoarele: ca structură, personalul tehnic şi administrativ este alcătuit din: secretari tehnici, translatori, dactilografi, arhivari, contabili, referenŃi de specialitate etc, iar personalul de serviciu cuprinde şoferi, curieri, portari, oameni de serviciu, grădinari, mecanici, muncitori calificaŃi etc. Trebuie să se facă distincŃie între oamenii de serviciul ai misiunii diplomatice şi persoanele din serviciu agentului diplomatic: menajerele, personalul care a fost angajat la reşedinŃa diplomatului de către acesta. În cazul acestor categorii de personal, se vor îndeplini aceleaşi reguli ca în cazul personalului diplomatic cu următoarele diferenŃe: apartenenŃa la cetăŃenia statului acreditant nu este o condiŃie ce trebuie îndeplinită; nu mai apare nici condiŃia ca această persoană să aibă calitatea de persona grata.

31

3. FUNCłIILE MISIUNILOR DIPLOMATICE 3.1. Precizări preliminare 3.2. FuncŃia de reprezentare 3.3. FuncŃia de negociere 3.4. FuncŃia de observare şi informare 3.5. FuncŃia de realizare a cooperării internaŃionale 3.6. FuncŃia de protejare a intereselor statului acreditant şi a cetăŃenilor acestuia

3.1. PRECIZĂRI PRELIMINARE

Potrivit alin.1 al art.3 al ConvenŃiei de la Viena, din anul 1961, funcŃiile misiunilor diplomatice constau, în special, în: a reprezenta statul acreditant în statul acreditar; a ocroti în statul acreditar a intereselor statului acreditant şi ale cetăŃenilor săi, în limitele admise de dreptul internaŃional; a duce tratative cu guvernul statului acreditar; a informa prin toate mijloacele licite, despre condiŃiile şi evoluŃia evenimentelor din statul acreditar şi de a raporta cu privire la acestea statului acreditant; promovare a relaŃiilor de prietenie şi de dezvoltare a relaŃiilor economice, culturale şi ştiinŃifice între statul acreditant şi statul acreditar. În alineatul 2 al aceluiaşi articol se face precizarea potrivit căreia nici o dispoziŃie a ConvenŃiei nu poate fi interpretată ca interzicând misiunii diplomatice exercitarea funcŃiilor consulare. Enumerarea funcŃiilor misiunii diplomatice făcută în cuprinsul art.3 nu este una exhaustivă; consimŃământul pe care un stat îl dă pentru înfiinŃarea misiunii diplomatice presupune permisiunea de a îndeplini cel puŃin funcŃiile enumerat ede ConvenŃie.

3.2. FUNCłIA DE REPREZENTARE FuncŃia de a reprezenta statul acreditant în statul acreditar este cea mai veche funcŃie a misiunilor diplomatice, şeful misiunii fiind cel care reprezintă statul său în plenitudinea 32

relaŃiilor sale diplomatice, prin modalităŃi foarte variate de participare la viaŃa publică a statului acreditar. Formele prin care se realizează funcŃia de reprezentare sunt multiple: participarea la viaŃa publică a statului acreditar; negocierea în numele statului acreditant; promovarea politicii statului acreditant etc.

3.3. FUNCłIA DE NEGOCIERE FuncŃia de a duce tratative cu guvernul statului acreditar, denumită şi funcŃia de negociere, reprezintă aspectul esenŃial al activităŃii misiunii diplomatice în apărarea intereselor statului acreditar; în rezolvarea diferendelor dintre state. Negocierea este cel mai la îndemână şi cel mai eficient mijloc diplomatic de soluŃionare a diferendelor; negocierile pot fi oficioase (doar contacte de cunoaştere a intenŃiilor părŃilor, fără a le angaja) sau oficiale (constituie un început de angajare), directe (între şeful misiunii şi şeful statului) sau indirecte (între şeful misiunii şi ministerul afacerilor externe ori alte autorităŃi ale statului acreditar). Potrivit dreptului tratatelor, şeful misiunii diplomatice poate negocia şi autentifica textul unui tratat fără a fi nevoit să prezinte deplinele puteri. FuncŃia de negociere nu se limitează doar la soluŃionarea diferendelor şi încheierea unor acorduri internaŃionale, ci ea presupune o activitate intensă a şefului misiunii pentru explicarea politicii guvernului pe care-l reprezintă, pentru consultări în legătură cu diferitele aspecte ale vieŃii internaŃionale etc.

3.4. FUNCłIA DE OBSERVARE ŞI INFORMARE FuncŃia de informare prin toate mijloacele licite, despre condiŃiile şi evoluŃia evenimentelor din statul acreditar şi de a raporta cu privire la acestea statului acreditant presupune urmărirea şi studierea aspectelor vieŃii politice, sociale, culturale etc. din statul acreditar, efectele evenimentelor internaŃionale în acest stat, precum şi derularea relaŃiilor dintre cele două state. FuncŃia de informare nu se realizează numai într-un singur sens, înspre statul acreditant, ci şi înspre statul acreditar, pentru o cât mai bună cunoaştere de către acesta a realităŃilor din statul reprezentat.

33

3.5. FUNCłIA DE REALIZARE A COOPERĂRII INTERNAłIONALE

FuncŃia de promovare a relaŃiilor de prietenie şi de dezvoltare a relaŃiilor economice, culturale şi ştiinŃifice între statul acreditant şi statul acreditar, denumită şi funcŃia de cooperare, poate fi definită ca scop al întregii activităŃi a misiunii diplomatice. Misiunea diplomatică are rolul de a cultiva, promova, extinde şi diversifica relaŃiile dintre statul acreditant şi statul acreditar, pe diferite planuri: politic, economic, cultural, juridic etc.

3.6. FUNCłIA DE PROTEJARE A INTERESELOR STATULUI ACREDITANT ŞI A CETĂłENILOR ACESTUIA

FuncŃia de ocrotire în statul acreditar a intereselor statului acreditant şi ale cetăŃenilor săi, în limitele admise de dreptul internaŃional este o funcŃie tradiŃională a misiunilor diplomatice, realizată prin cereri de informare şi asistenŃă, prin proteste şi prin invocarea răspunderii internaŃionale, ori chiar prin îndeplinirea unor funcŃii consulare. Principala instituŃie creată în realizarea acestei funcŃii este protecŃia diplomatică, respectiv dreptul statului acreditant de a proteja proprii cetăŃeni şi dreptul acestora, când se află în străinătate, de a cere protecŃie, dar în limitele impuse de dreptul internaŃional, adică fără ca aceste acte să constituie ameninŃări la adresa statului acreditar şi fără folosirea forŃei sau a amestecului în treburile interne; Aceasta se fundamentează printr-o regulă generală a dreptului internaŃional, potrivit căreia, statul are dreptul de a apăra interesele cetăŃenilor săi aflaŃi pe teritoriul altor state, prin mijloace diplomatice şi juridice adecvate raporturilor internaŃionale.

4. IMUNITĂłI, PRIVILEGII ŞI FACILITĂłI DIPLOMATICE 4.1. ImunităŃile diplomatice 4.2. Privilegiile diplomatice 4.3. FacilităŃile diplomatice

4.1. IMUNITĂłILE DIPLOMATICE ConvenŃia de la Viena din 1961 stabileşte o sumă de reguli care acordă un statut juridic specific atât misiunii diplomatice, cât şi personalului misiunii, cu precizarea că în

34

practica statelor sunt aplicabile şi alte reguli, în funcŃie de particularităŃile concrete ale acestora. ImunităŃile diplomatice reprezintă tratamentul pe care statul acreditar îl acordă misiunilor diplomatice şi personalului acestora, exprimat prin exceptarea de la jurisdicŃia penală şi civilă a acestui stat. Sunt prevăzute şi enumerate în conŃinutul articolelor 29-39 din ConvenŃia de la Viena. Aceste imunităŃile şi privilegiile recunoscute membrilor misiunilor diplomatice, care au ca obiect să permită exercitarea funcŃiilor lor fără ca autorităŃile locale să poată să le aducă îngrădiri. Articolul 41 din ConvenŃia de la Viena prevede în contrapartidă, obligaŃii faŃă de statul acreditar. Membrii misiunilor diplomatice au datoria de a respecta legile şi reglementările statului acreditar şi de a nu se amesteca în treburile sale interne, iar localurile misiunilor nu trebuie utilizate în scopuri incompatibile cu regulile şi obligaŃiile activităŃii diplomatice. De asemenea, în conformitate cu conŃinutul articolului 42 al ConvenŃiei, agenŃii diplomatici nu trebuie să exercite profesii sau alte activităŃi remunerate în vederea obŃinerii unui câştig personal pe teritoriul statului acreditar. De asemenea, statul acreditar are obligaŃii precise stabilite de ConvenŃia de la Viena prin articolele 25-27. Potrivit acestor reglementări el trebuie să acorde misiunii toate facilităŃile pentru îndeplinirea funcŃiunilor sale. El trebuie, în mod special, să asigure membrilor misiunii toată libertatea de deplasare şi de circulaŃie. O rezervă există totuşi pentru zonele unde accesul este reglementat sau interzis din raŃiuni de securitate naŃională. Articolul 47 al ConvenŃiei prevede interdicŃia unor măsuri discriminatorii între state. El admite totuşi ca nediscriminatoriu dreptul statului acreditar de a aplica restrictiv o dispoziŃie determinată, pentru că ea este în acelaşi mod aplicată misiunii sale de statul acreditant, ca şi practica urmată de unele state de a se face beneficiarele, prim cutumă sau pe cale de acord, ale unui tratament reciproc mai favorabil decât îl cer dispoziŃiile ConvenŃiei. În fine, statul acreditar trebuie să asigure securitatea localurilor misiunii, să evite ca liniştea acesteia să fie tulburată sau să-i fie afectată demnitatea (art. 22). Regulile privind privilegiile şi imunităŃile sunt precizate în mod detaliat de către ConvenŃia de la Viena, făcându-se, o distincŃie între diversele categorii de personal al misiunilor diplomatice (diplomaŃi, personal tehnicoadministrativ şi de serviciu). În conformitate cu art. 17 din convenŃie aceste imunităŃi sunt recunoscute diplomaŃilor şi familiilor lor, dar şi personalului administrativ şi de serviciu.

35

Personalul organizaŃiilor internaŃionale beneficiază, de asemenea, de imunităŃi acordate prin convenŃiile aplicabile acestor organizaŃii. (O.N.U., Consiliul Europei, ComunităŃile europene etc.). Articolele 29-41 din ConvenŃie fac referire la DispoziŃiile privind imunităŃile diplomatice. ImunităŃile diplomatice sunt concretizate în trei categorii: a) Imunitatea de jurisdicŃie; b) InviolabilităŃile; c) Exceptarea de la obligaŃia de a depune ca martor Imunitatea de jurisdicŃie, adică scoaterea de sub acŃiunea legii penale sau civile a statului acreditar a misiunii diplomatice, personalului misiunii şi a membrilor lor de familie. Misiunea diplomatică se bucură de imunitate de jurisdicŃie civilă şi administrativă, pentru că nu se poate pune problema răspunderii penale a unei persoane morale (juridice). AgenŃii diplomatici se bucură de imunitate absolută de jurisdicŃie penală şi de imunitate de jurisdicŃie civilă, cu excepŃia acŃiunilor imobiliare când proprietatea este cu titlu privat, acŃiunilor referitoare la succesiune, acŃiunilor privind activitatea profesională sau comercială privată a agentului şi faŃă de nici o cerere reconvenŃională direct legată de cererea principală când agentul diplomatic însuşi înaintează o acŃiune civilă (pentru a asigura egalitatea părŃilor în proces). De asemenea, agenŃii diplomatici se bucură de imunitate de executare, dar la care se poate renunŃa expres. Imunitatea de jurisdicŃie a unui agent diplomatic în statul acreditar nu poate scuti pe acest agent de jurisdicŃia statului acreditant. Prin urmare, agentul diplomatic nu este scos de sub jurisdicŃie totală, ci numai de sub jurisdicŃia statului acreditar. Totuşi, statul acreditant poate renunŃa la imunitatea de jurisdicŃie a agenŃilor diplomatici, dar ea trebuie să fie expresă. RenunŃarea la imunitatea de jurisdicŃie pentru o acŃiune civilă sau administrativă nu determină automat şi înlăturarea imunităŃii privind executarea hotărârilor, pentru aceasta fiind necesară o renunŃare deosebită. InviolabilităŃile, care înseamnă imunitatea faŃă de constrângerea prevăzută de lege. Este vorba despre: – inviolabilitatea misiunii, respectiv obligaŃia statului acreditar de a nu permite funcŃionarilor săi să pătrundă şi să îndeplinească acte de autoritate în localurile misiunii, mijloace de transport şi terenuri ale acesteia, mai puŃin în cazuri excepŃionale, cum ar fi legitima apărare. De precizat că această inviolabilitate operează chiar şi în timp de conflict armat; localurile misiunii, mobilierul lor şi celelalte obiecte care se găsesc acolo, precum şi mijloacele de transport ale misiunii, nu pot face obiectul nici unei percheziŃii, rechiziŃii, sechestru sau măsuri executorii; 36

– inviolabilitatea arhivelor, care operează asupra tuturor documentelor diplomatice, inclusiv corespondenŃa, indiferent de locul unde se află, fiind absolută; – inviolabilitatea diplomatului, concretizată în exceptarea acestuia de la orice formă de reŃinere sau detenŃie; statul acreditar trebuie să-1 trateze cu respectul care i se cuvine şi să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a împiedica orice atingere adusă persoanei, libertăŃii şi demnităŃii sale; – inviolabilitatea reşedinŃei diplomatului, care este aceeaşi cu inviolabilitatea localurilor misiunii. Inviolabilitatea care îi este recunoscută unui diplomat are ca obiect săi permită să se bucure, pe teritoriul unde îşi exercită misiunea, în orice moment şi oriunde s-ar afla, de libertate fără restricŃie şi de intangibilitate personală în toate ocaziile, iar inviolabilitatea personală este garanŃia esenŃială a agenŃilor diplomatici, acesta înainte de toate fiind exceptat de la orice măsură de arestare sau de detenŃie. Articolul 29 al ConvenŃiei de la Viena garantează agenŃilor diplomatici respectul statului acreditar, care este dator să ia toate măsurile adecvate pentru a împiedica orice atingere ce ar putea fi adusă persoanei, libertăŃii sau demnităŃii lor. Inviolabilitatea are ca scop să permită diplomatului de a-şi exercita, fără nici un impediment, sarcina sa de reprezentant al unei Ńări străine. Ea acoperă, deci, toate actele pe care le îndeplineşte pentru reprezentarea statului trimiŃător şi promovarea intereselor acestuia. Acest privilegiu începe în ziua în care diplomatul a intrat pe teritoriul Ńării unde a fost acreditat, dacă misiunea sa a fost anunŃată. El durează pe tot timpul misiunii sale, până când va părăsi teritoriul statului de reşedinŃă. Inviolabilitatea persistă şi în situaŃia ruperii relaŃiilor diplomatice şi chiar a stării de război. Dacă diplomatul înlocuit se stabileşte în Ńara în care şi-a exercitat funcŃiile, el nu poate continua să beneficieze de inviolabilitate după ce şi-a încheiat misiunea. Inviolabilitatea acoperă toate persoanele care fac parte din personalul oficial sau neoficial al misiunii, sub rezerva articolului 39 paragraful 2 al ConvenŃiei de la Viena. ConvenŃia de la Viena distinge anumite categorii de personal. Şeful misiunii şi personalul său diplomatic, înŃelegând şi membrii de familie ai agenŃilor diplomatici (art. 371), beneficiază de toate imunităŃile enumerate în articolele 29-36 ale ConvenŃiei. Numele acestor persoane figurează pe lista diplomatică care este stabilită în fiecare Capitală, de Serviciul de Protocol pe baza indicaŃiilor furnizate de fiecare misiune. ImunităŃi sunt, de asemenea, recunoscute şi altor membri ai misiunii, fie că este vorba de personalul administrativ şi tehnic (art. 37-2 şi 38-1), de personalul de serviciu care nu are

37

naŃionalitatea statului de reşedinŃă (art.27-3şi 38-2) sau de personalul de serviciu particular al misiunii (art. 37-4 şi 38-2). Aceste imunităŃi se extind asupra bunurilor personale ale diplomaŃilor, reşedinŃei, vehiculelor şi documentelor acestora, corespondenŃa lor trebuie să fie liberă şi inviolabilă. Statele acordă, în general, automobilelor diplomaŃilor plăci speciale care permit poliŃiei să-i deosebească de ceilalŃi posesori de automobile. Articolul 27 al ConvenŃiei de la Viena garantează comunicarea liberă a misiunilor prin toate mijloacele adecvate. Ea condiŃionează totuşi instalarea de posturi emiŃătoare de radio de asentimentul statului acreditar. Art. 40 al ConvenŃiei de la Viena admite ca un agent diplomatic să beneficieze de inviolabilitate când traversează o Ńară terŃă pentru a se prezenta sau pentru a se reîntoarce de la post – este un act de curtoazie din partea statelor al căror teritoriu este traversat. Inviolabilitatea agentului diplomatic îl protejează pe acesta în toate circumstanŃele. Ea este de ordin public şi diplomatul nu poate renunŃa la ea. Chiar dacă ar comite acte de natură să lezeze demnitatea şefului de stat pe lângă care este acreditat, el nu poate fi supus de acest stat la măsuri care ar aduce atingere persoanei sale. Acesta din urmă nu este, de altfel, lipsit de mijloace de apărare. El poate cere rechemarea diplomatului sau chiar să-i impună plecarea. Inviolabilitatea protejează pe diplomat împotriva atacurilor oricărei persoane, indiferent de unde ar proveni ele. Dacă un membru al autorităŃilor publice ale statului de reşedinŃă, acŃionând în calitate oficială, a ofensat un agent diplomatic, guvernul statului acreditar este obligat să acorde reparaŃii statului ofensat. Dacă sediul misiunii diplomatice sau drapelul care este arborat fac obiectul unui atentat, guvernul statului acreditar trebuie, dacă nu şi-a îndeplinit îndatoririle de protecŃie, să prezinte scuze şi, de la caz la caz, să acorde reparaŃiile adecvate. Dacă autorul infracŃiunii este o persoană particulară, statul trebuie să dispună urmărirea penală şi judecarea acestuia. ReşedinŃa diplomatului nu poate constitui obiectul investigaŃiilor poliŃiei, justiŃiei sau oricărui alt organ administrativ, care nu au dreptul să pătrundă în imobil fără autorizaŃia expresă, după caz, a diplomatului sau a şefului misiunii. Articolul 22 al ConvenŃiei de la Viena garantează, de asemenea, inviolabilitatea localurilor misiunii diplomatice. Se prevede în sarcina statului acreditar obligaŃia specială de a lua măsurile pentru a asigura protecŃia acestora. Se garantează nu numai localurile, ci şi mobilierul acestora, precum şi mijloacele de transport ale misiunii împotriva oricăror măsuri ale autorităŃilor statului de reşedinŃă. 38

Articolul 12 permite misiunii să deschidă birouri în afara sediului numai pe baza consimŃământului expres al statului acreditar. Articolul 20 permite arborarea drapelului şi emblemei statului acreditant pe localurile misiunii, reşedinŃei şi pe mijloacele de transport ale şefului misiunii. Articolul 21 prevede obligaŃia pentru statul acreditar de a facilita statului acreditant achiziŃionarea sau închirierea de localuri necesare deschiderii misiunii şi pentru locuinŃele membrilor săi. Arhivele diplomatice se bucură, de asemenea, de aceeaşi inviolabilitate ca şi sediul misiunii şi reşedinŃa, chiar în cazul ruperii relaŃiilor diplomatice. De asemenea, corespondenŃa diplomatică, este declarată inviolabilă. Dreptul la libera circulaŃie a valizelor diplomatice este recunoscut fără rezerve. ImunităŃile curierilor sunt recunoscute şi sunt precizate în documentele pe care aceştia trebuie să le deŃină, precum şi dreptul statelor şi misiunilor diplomatice de a recurge la curieri ad-hoc. Statele au dreptul de a încredinŃa curierul diplomatic comandanŃilor de aeronave civile şi de a prelua, direct şi liber, de la aceştia, valiza diplomatică. Valizele nu pot conŃine decât documente diplomatice şi obiecte destinate uzului oficial. Imunitatea de jurisdicŃie ConvenŃia de la Viena, în articolul 31, defineşte imunitatea civilă şi penală a agenŃilor diplomatici. DiplomaŃii nu pot fi chemaŃi în justiŃie decât de guvernul sau de tribunalele Ńării lor. Aceasta este o garanŃie indispensabilă pentru ca diplomaŃii să poată promova în deplină libertate şi independenŃă interesele statului acreditant. Această imunitate are ca scop să retragă întreaga competenŃă de la magistraŃii locali pentru a o transfera, dacă este cazul, la cei ai statului trimiŃător. ConvenŃia de la Viena, în articolul 38, limitează imunităŃile de jurisdicŃie ale membrilor personalului care au naŃionalitatea statului acreditar numai la actele oficiale îndeplinite în exercitarea funcŃiilor lor. Diplomatul are dreptul şi nu poate renunŃa la imunitatea de jurisdicŃie penală, întrucât nu are dreptul de a lăsa să se aducă atingere independenŃei statului pe care-l reprezintă. Acest gen de imunitate este acordată agentului diplomatic în interesul guvernului Ńării sale, numai acesta din urmă poate să renunŃe la ea. Un agent diplomatic trebuie să respecte legislaŃia Ńării unde este acreditat, dar nu poate fi tras la răspundere decât de autorităŃile din propria Ńară. Această imunitate de jurisdicŃie funcŃionează chiar dacă agentul diplomatic este vinovat de o infracŃiune contra statului pe lângă care este acreditat. Guvernul statului acreditar poate, doar să solicite pe cale diplomatică aplicarea pedepsei prevăzute de lege. 39

Atât timp cât agentul diplomatic străin se află pe teritoriul statului pe lângă care este acreditat, imunitatea de jurisdicŃie penală este totală. Imunitatea de jurisdicŃie faŃă de tribunalele statului acreditar nu înseamnă că diplomatul străin este absolvit de răspundere pentru infracŃiunile pe care le-ar putea comite, dar acest stat nu-l poate aresta şi nici judeca prin tribunalele proprii. Dacă infracŃiunile comise de agentul diplomatic sunt de mică importanŃă, este la latitudinea guvernului statului acreditar să facă plângere pe cale diplomatică. Exceptarea de la obligaŃia de a depune ca martor în faŃa instanŃelor de judecată şi în procedurile administrative. Imunitatea este absolută, dar diplomatul poate depune ca martor dacă acceptă expres. Un agent diplomatic nu poate fi obligat să compară ca martor în faŃa unei instanŃe a statului acreditar. I se poate cere să-şi trimită mărturia în scris, dar dacă refuză, nu există mijloc de a-l constrânge în acest sens. Organul de anchetă trebuie să se deplaseze la sediul misiunii diplomatice pentru a primi mărturiile. Imunitatea de jurisdicŃie penală se aplică şi personalului administrativ şi tehnic al misiunii şi membrilor lui de familie. ConvenŃia de la Viena (art. 32) prevede că statul acreditant poate renunŃa la imunitatea de jurisdicŃie a membrilor familiilor agenŃilor diplomatici, a membrilor personalului administrativ şi tehnic al misiunilor, precum şi a familiilor lor, a membrilor personalului de serviciu, însă, ConvenŃia precizează că această renunŃare trebuie să fie întotdeauna expresă . Personalul de serviciu beneficiază de imunităŃi numai pentru actele îndeplinite în exercitarea funcŃiilor sale. În art. 37 al ConvenŃiei de la Viena se precizează că personalul de serviciu particular al membrilor misiunii care nu sunt resortisanŃi ai statului acreditar, sunt scutiŃi de impozite şi taxe pe salarii, dar nu beneficiază de privilegii şi imunităŃi decât în măsura admisă de acesta din urmă. Totuşi, se prevede că acest stat va trebui să-şi exercite jurisdicŃia sa de asemenea manieră, încât să nu împiedice în mod excesiv îndeplinirea funcŃiilor misiunii. Dacă misiunea are un agent diplomatic de naŃionalitatea statului acreditar sau dacă acesta locuieşte permanent în statul respectiv, el nu beneficiază decât de imunitatea de jurisdicŃie şi de inviolabilitate pentru actele îndeplinite în exercitarea funcŃiunilor sale. Pentru ceilalŃi membri ai personalului misiunilor şi personalul de serviciu particular care se găsesc în aceleaşi raporturi faŃă de statul acreditar, ei nu beneficiază decât de privilegiile şi imunităŃile care le sunt recunoscute de statul respectiv. Însă se precizează că acesta nu va exercita asupra

40

lor jurisdicŃia sa, decât de o asemenea manieră încât să nu împiedice în mod excesiv îndeplinirea funcŃiilor misiunii. În cazul unui accident de automobil, indiferent dacă diplomatul este conducător sau proprietar al unui autovehicul în urma căruia s-ar putea angaja responsabilitatea civilă, trebuie avute în vedere următoarele: – să invoce imunităŃile sale diplomatice la care el nu poate renunŃa fără autorizarea expresă a statului acreditant; – în timpul anchetei el nu trebuie să împiedice mersul justiŃiei, punând la dispoziŃie informaŃiile cerute în legătură cu circumstanŃele accidentului; – imunitatea de jurisdicŃie nu permite eludarea plăŃii despăgubirilor datorate victimelor accidentului. Imunitatea de jurisdicŃie în materie civilă este recunoscută diplomaŃilor străini. Articolul 31 al ConvenŃiei de la Viena prevede că agenŃii diplomatici beneficiază de imunitatea de jurisdicŃie în materie civilă şi administrativă, cu excepŃia cazurilor când este vorba despre: 1) o acŃiune reală care se referă la un imobil particular situat pe teritoriul statului acreditar, dacă agentul diplomtic nu-l posedă în contul statului acreditant pentru realizarea scopurilor misiunii; 2) o acŃiune privind o succesiune în care agentul diplomatic figurează cu titlu particular şi nu în numele statului acreditant; 3) o acŃiune privind o activitate profesională sau comercială exercitată de agentul diplomatic în statul acreditar şi în afara funcŃiilor sale oficiale. În aceste cazuri pot fi luate unele măsuri de executare faŃă de diplomat, cu condiŃia să nu se aducă atingere inviolabilităŃii persoanei sau locuinŃei sale. Diplomatul care devine reclamant în faŃa unei instanŃe locale nu mai poate invoca imunitatea de jurisdicŃie în ceea ce priveşte orice cerere reconvenŃională legată direct de acŃiunea principală. Totuşi, renunŃarea la imunitatea de jurisdicŃie pentru o acŃiune civilă sau administrativă nu este considerată ca implicând renunŃarea la măsurile de executare a hotărârii, care nu poate fi aplicată nici asupra persoanei, nici asupra bunurilor sale, o renunŃare distinctă din partea sa fiind necesară.

4.2. PRIVILEGIILE DIPLOMATICE

Privilegiile diplomatice reprezintă tot un tratament acordat de statul acreditar misiunii diplomatice şi personalului acesteia, prin care li se fac unele înlesniri excepŃionale. 41

Libertatea de comunicare. Misiunea diplomatică are dreptul să comunice liber cu guvernul său, cu celelalte misiuni şi consulate ale statului acreditant, putând să folosească toate mijloacele de comunicaŃie potrivite. Aceasta presupune obligaŃia statului acreditar de a oferi facilităŃi pentru corespondenŃă şi de a respecta secretul corespondenŃei. Pentru comunicare, misiunea diplomatică poate utiliza numai mijloace legale, fie publice (poştă, telefon, fax etc.), fie specifice, precum curierul diplomatic şi valiza diplomatică, toate acestea beneficiind de inviolabilitate. În ultimii ani, în cadrul ONU s-au manifestat preocupări pentru codificarea statutului curierului diplomatic şi al valizei diplomatice. Astfel, în anul 1991, Adunarea Generală a hotărât să includă pe ordinea de zi a celei dc-a 47-a sesiuni, Proiectul de articole asupra statutului curierului diplomatic şi valizei diplomatice neînsoŃite de un curier diplomatic, precum şt protocoalele adiŃionale facultative la acest statut, proiect adoptat de Comisia de Drept InternaŃional la sesiunea sa din anul 1989. Mijloacele de radio-emisie pot fi utilizate numai cu autorizaŃia statului acreditar. Coletele care compun valiza diplomatică trebuie să poarte semne exterioare vizibile ale caracterului lor şi nu pot cuprinde decât documente diplomatice sau obiecte de uz oficial. De asemenea, curierul diplomatic trebuie să poarte un document oficial care să-i ateste calitatea şi să precizeze numărul de colete care constituie valiza diplomatică, el bucurându-se de inviolabilitatea persoanei sale, neputând fi arestat sau reŃinut. Se pot folosi şi curieri diplomatici ad-hoc. De asemenea, valiza diplomatică poate fi încredinŃată comandantului unei aeronave comerciale, acesta trebuind să poarte un document oficial care să indice numărul coletelor care alcătuiesc valiza diplomatică, dar el nu are calitatea de curier diplomatic. Libertatea de mişcare Este dreptul agentului diplomatic de a circula liber pe teritoriul statului acreditar, cu posibilitatea acestuia de a declara anumite zone interzise, din motive de securitate a agentului diplomatic sau a statului acreditar; Privilegii de ordin fiscal Reprezintă dreptul misiunii şi a diplomaŃilor de a fi scutiŃi de taxe şi impozite, cu excepŃia impozitelor indirecte sau a celor aplicabile bunurilor imobile particulare, veniturilor particulare şi taxelor corespunzătoare dreptului de succesiune; Privilegii de ordin vamal Constau în scutirea de taxele vamale care se percep cu ocazia importurilor de bunuri şi vizează bunurile destinate uzului oficial şi chiar personal al misiunii, al diplomaŃilor şi membrilor familiilor acestora. Este inclusă în acest privilegiu şi scutirea de la controlul 42

bagajelor, cu excepŃia cazului când există motive serioase să se creadă că acestea conŃin obiecte care nu beneficiază de scutiri vamale sau al căror import sau export este interzis. Întrun asemenea caz, controlul se va face numai în prezenŃa agentului diplomatic sau a reprezentantului său autorizat. Scutirea de impozite ConvenŃia de la Viena stabileşte o serie de reguli codificând practica existentă în această materie. Articolul 23 scuteşte de impozite localurile misiunii ai căror proprietari sau locatari sunt reprezentanŃii statului acreditant sau şeful misiunii, cu excepŃia impozitelor sau taxelor percepute ca remuneraŃie pentru servicii particulare prestate. Această scutire nu se aplică atunci când, potrivit legislaŃiei statului acreditar, acestea cad în sarcina persoanei care tratează cu statul acreditant sau cu şeful misiunii. Articolul 34 scuteşte agentul diplomatic de orice impozite şi taxe, personale sau reale, naŃionale, regionale şi locale, în afară de: impozitele indirecte care prin natura lor sunt în mod normal încorporate în preŃul mărfurilor şi al serviciilor; impozitele şi taxele asupra bunurilor imobile particulare situate pe teritoriul statului acreditar, cu excepŃia cazului în care agentul diplomatic le posedă în contul statului acreditant pentru realizarea scopurilor misiunii; impozitele şi taxele pe veniturile particulare, care-şi au sursa în statul acreditar şi impozitele pe capital prelevate asupra investiŃiilor; impozitele şi taxele percepute ca remuneraŃie pentru servicii particulare prestate; drepturile de înregistrare, grefă, ipotecă şi de timbru în ceea ce priveşte bunurile imobiliare, sub rezerva dispoziŃiilor articolului 23 (localuri ale misiunilor). Membrii familiilor diplomaŃilor, personalul administrativ şi tehnic şi personalul de serviciu beneficiază de aceleaşi privilegii fiscale ca şi diplomaŃii. În materie de succesiuni, articolul 39 precizează la paragraful 4 că, în caz de deces al unui membru al misiunii sau al unui membru al familiei sale, care nu este cetăŃean al statului acreditar sau nu are reşedinŃa permanentă în acesta, statul acreditar va permite recuperarea bunurilor mobile ale defunctului, cu excepŃia celor care au fost achiziŃionate în Ńară şi care fac obiectul unei interdicŃii de export. Nu se vor percepe taxe de succesiune asupra bunurilor mobile a căror prezenŃă în statul acreditar nu se datora decât funcŃiei defunctului. În materie vamală, articolul 36 acordă scutirea de taxe vamale şi alte drepturi conexe, în conformitate cu dispoziŃiile legislative şi reglementările statului acreditar, asupra obiectelor destinate uzului oficial şi obiectelor destinate uzului personal al agentului diplomatic sau al membrilor familiei sale, care fac parte din gospodăria sa, inclusiv efectele destinate instalării sale. Agentul diplomatic este scutit de controlul bagajului său personal. Dacă acesta din urmă trebuie să fie examinat deoarece există suspiciuni că ar putea să conŃină obiecte care nu 43

beneficiază de scutire de taxe vamale, deschiderea acestuia nu se poate face decât în prezenŃa agentului diplomatic sau a unui reprezentant autorizat. În termenii articolului 36, familiile agenŃilor diplomatici beneficiază integral de scutirile de taxe vamale, în timp ce personalului administrativ şi tehnic i se acordă aceste exonerări numai pentru obiectele importate cu ocazia primei lor instalări. Articolul 35 al ConvenŃiei de la Viena interzice obligarea agenŃilor diplomatici la orice prestaŃie personală, serviciu public de orice natură ar fi el şi la orice sarcină militară (rechiziŃionări, contribuŃii şi încartiruiri). Dreptul de a arbora drapelul naŃional şi stema naŃională, pe localul misiunii diplomatice, la reşedinŃa şefului misiunii şi pe mijloacele de transport ale acestuia. FacilităŃi de şedere - sunt concretizate în dreptul agentului diplomatic de a fi scutit de la obligaŃiile de a obŃine permis de şedere pe teritoriul statului acreditar şi de a anunŃa organele de poliŃie locale despre prezenŃa sa. Scutirea de prestaŃii personale, precum serviciul militar, rechiziŃii militare etc. Scutirea de la obligaŃiile privind asigurările sociale, pentru cazuri de accident, boală, deces etc., ceea ce nu exclude posibilitatea diplomatului de a participa voluntar la asemenea sisteme de protecŃie.

4.3. FACILITĂłILE DIPLOMATICE

Sunt posibilităŃi ale misiunii diplomatice şi ale personalului diplomatic de a li se înlesni de către statul acreditar desfăşurarea activităŃilor lor specifice. Printre acestea, menŃionăm obligaŃia statului acreditar de a înlesni obŃinerea de localuri pentru misiunea diplomatică, de a acorda ajutor la obŃinerea de locuinŃe pentru membrii misiunii, de a pune la dispoziŃia acestora mijloacele de transport necesare părăsirii teritoriului statului acreditar. Persoanele care beneficiază de imunităŃile, privilegiile şi facilităŃile diplomatice încep să se bucure de acestea la intrarea pe teritoriul statului acreditar pentru a-şi lua în primire postul, sau, dacă se află deja pe acest teritoriu, de îndată ce numirea sa a fost comunicată ministerului afacerilor externe. Privilegiile şi imunităŃile încetează după încetarea funcŃiilor diplomatice ale persoanei, respectiv în momentul în care persoana părăseşte teritoriul statului acreditar sau la expirarea unui termen raŃional care i-a fost dat în acest scop, chiar şi în timp de conflict armat. Totuşi, imunitatea de jurisdicŃie continuă în ceea ce priveşte actele îndeplinite de către această persoană în exercitarea funcŃiilor sale ca membru al misiunii. În caz de deces al unui membru 44

al misiunii, membrii familiei sale continuă să se bucure de privilegiile şi imunităŃile respective până la părăsirea statului acreditar, într-un termen potrivit care să le permită aceasta. Trebuie precizat că toate persoanele care beneficiază de aceste privilegii şi imunităŃi sunt obligate să respecte legile şi regulamentele statului acreditar şi să nu se amestece în treburile interne ale acestui stat. De asemenea, localurile misiunii nu vor fi utilizate în alte scopuri, incompatibile cu funcŃiile misiunii

45

PARTEA A II-A - DREPTUL CONSULAR

46

1. NOłIUNI INTRODUCTIVE

1.1. 1.2. 1.3.

NoŃiunea, definirea şi caracteristicile dreptului consular Izvoarele dreptului consular Codificarea dreptului consular

1.1. NOłIUNEA, DEFINIREA ŞI CARACTERISICILE DREPTULUI CONSULAR Dreptul consular este acea parte a dreptului internaŃional public care reprezintă totalitatea normelor şi regulilor care reglementează relaŃiile consulare dintre state, organizarea şi funcŃionarea oficiilor consulare, precum şi cele care se referă la statutul juridic al oficiilor consulare şi a personalului acestora. Această definiŃie descriptivă cuprinde, de fapt, trei mari caracteristici : - normele generale care guvernează relaŃiile consulare în general; - regulile şi normele care privesc organizarea şi funcŃionarea oficiilor consulare; - normele referitoare la statutul juridic al oficiilor consulare şi a personalului lor, respectiv, imunităŃile şi privilegiile consulare. Din punct de vedere istoric, relaŃiile şi activitatea consulară au apărut înainte de activitatea diplomatică, pentru că, din momentul în care au început să se dezvolte relaŃiile comerciale şi oamenii au început să călătorească în alte Ńări, unii dintre ei stabilindu-şi chiar reşedinŃe într-o altă Ńară, au apărut probleme legate de statutul lor, de protecŃia lor şi de promovarea intereselor lor în Ńările în care trăiau. Caracteristica principală a dreptului consular este aceea că el stabileşte mecanismele care funcŃionează pentru a realiza un obiectiv foarte precis, acela de protejare a cetăŃenilor şi a intereselor lor, precum şi a intereselor statului trimiŃător. Deosebirea fundamentală care există între activitatea oficiilor diplomatice şi a celor consulare este aceea că, în timp ce oficiile diplomatice au ca misiune principală, promovarea intereselor statului acreditant şi a instituŃiilor sale în Ńările în care sunt acreditate, oficiile consulare reprezintă acea parte a serviciului exterior al unei Ńări care se ocupă, pe lângă aceste aspecte, şi de protejarea şi reprezentarea intereselor cetăŃenilor din Ńara respectivă în străinătate. A doua deosebire importantă între dreptul consular şi cel diplomatic este aceea că, în materie de drept diplomatic, regulile fundamentale care reglementează activitatea oficiilor diplomatice sunt reguli de drept internaŃional , în timp ce în cazul dreptului consular, o parte

47

importantă a normelor aplicabile sunt reglementări de natură internă ale statelor care sunt implicate în deschiderea oficiilor consulare, atât statul trimiŃător cât şi statul primitor.

1.2. IZVOARELE DREPTULUI CONSULAR AcŃiunea de definire a conceptului de izvor de drept se supune celor două mari orientări din doctrina de specialitate: pozitivistă, pură (Anzilotti ş.a.), potrivit căreia, acordul de voinŃe constituie singura sursă a dreptului internaŃional (care poate îmbrăca forma expresă – tratatul, ori forma tacită – cutuma) şi obiectivistă (Scelle, Ch. De Visscher, Bourquin) care face distincŃie între surse creatoare şi sursele formale, ultimele necreând dreptul, ci limitânduse să le formuleze ori să le constate. Aceste precizări făcute în legătură cu izvoarele dreptului internaŃional sunt valabile şi pentru dreptul consular, ca parte a întregului. În sens material, sintagma „izvor de drept” desemnează condiŃiile sociale, elemente extrajudiciare, care conduc la apariŃia unei norme de drept, iar în sens formal, forma de exprimare a normelor juridice. În cele ce urmează vom avea în vedere doar cel de-al doilea sens, cel formal. RelaŃiile consulare, fiind parte a relaŃiilor internaŃionale, sunt dirijate de către normele de drept internaŃional. Considerăm, aşadar, categoriile de izvoare ale dreptului internaŃional (care constituie genul) ca aparŃinând şi dreptului consular (care reprezintă specia). Prin izvoare ale dreptului internaŃional se înŃeleg acele „mijloace juridice prin care se exprimă normele acestui drept”. Statutul CurŃii InternaŃionale de JustiŃie (1945) a definit în art. 38 izvoarele dreptului internaŃional într-o anumită ordine în care ar urma să fie aplicate de judecătorul internaŃional: „1. Curtea, a cărei funcŃie este să soluŃioneze, în conformitate cu dreptul internaŃional, diferendele ce-i vor fi supuse, va aplica: a) convenŃiile internaŃionale, fie generale, fie speciale, care stabilesc

reguli expres recunoscute de statele în litigiu; b) cutuma internaŃională, ca dovadă a unei practici generale acceptate ca

reprezentând dreptul; c) d) principiile generale de drept recunoscute de naŃiunile civilizate; hotărârile judecătoreşti şi doctrina specialiştilor cei mai calificaŃi ai

diferitelor state, ca mijloace auxiliare pentru determinarea regulilor de drept. 2. Prezenta dispoziŃie nu aduce atingere dreptului CurŃii de a soluŃiona o cauză ex aequo et bono, dacă părŃile sunt de acord cu aceasta.”. Constituie, deci, izvoare ale dreptului consular acele mijloace juridice de exprimare 48

a normelor rezultate din acordul de voinŃă al statelor în cadrul relaŃiilor consulare. Izvoarele principale ale dreptului consular sunt cutuma şi tratatul. Izvoare auxiliare sunt doctrina şi jurisprudenŃa. DiferenŃa dintre izvoarele principale şi cele auxiliare constă în faptul, că numai primele au efect juridic obligatoriu, ultimele fiind utilizate doar în calitate de instrumente de clarificare şi interpretare a normelor de drept consular. În doctrină a fost exprimată opnia potrivit căreia dreptul consular, ca parte a dreptului internaŃional, are aceleaşi izvoare, mai puŃin rezoluŃiile organizaŃiilor internaŃionale Cutuma a apărut şi a jucat rol de prim ordin ca izvor al dreptului internaŃional. Domenii importante ale dreptului internaŃional s-au format, au existat şi s-au îmbogăŃit pe cale cutumiară, cum sunt dreptul mării, dreptul diplomatic, dreptul consular etc. Considerată ca fiind cel mai vechi ea continuă şi în prezent să fie un izvor de norme generale care reglementează anumite aspecte ale relaŃiilor consulare. Aşa cum rezultă din art. 38 alin. 1, pct. b al Statutului C. I. J. şi după cum s-a precizat în doctrină, cutuma este o „o dovadă a unei practici generale”, relativ îndelungată şi repetată a statelor, considerată de ele ca dând expresie unei reguli de conduită cu forŃă juridică obligatorie, adică a unei reguli de drept. În esenŃă, cutuma implică un element material: o practică generalizată, uniformă şi concordantă, care se întinde pe o anumită perioadă de timp şi un element subiectiv, opinio juris: acceptarea de către state a valori juridice a acestei practici. Aceste elemente diferenŃiază cutuma de curtoazia internaŃională, care nu are caracter obligatoriu, fiind lipsită de recunoaştere juridică şi, deci, neatrăgând răspunderea internaŃională a statelor. Dar trebuie să precizăm că unele uzanŃe s-au transformat în timp, în reguli cutumiare, cum fi cele din dreptul diplomatic şi consularar privitoare la imunităŃi şi privilegii, după cum unele norme privind ceremonialul diplomatic şi consular au devenit simple uzanŃe. Deşi dreptul consular a fost codificat, cutumei i-au rămas încă importante aspecte de rezolvat şi, ori de câte ori există o lacună în reglementarea pe care o cuprinde aceasta convenŃie, se va face apel la soluŃiile din dreptul cutumiar, după cum se precizează în Preambulul acesteia „ … regulile dreptului internaŃional cutumiar vor continua să reglementeze problemele care nu au fost prevăzute în mod expres în dispoziŃiile prezentei ConvenŃii”. Altfel spus, cutuma, cel mai vechi izvor de drept, în general, dar şi al dreptului consular, apărut în practica îndepărtată а statelor, reglementează astăzi numai anumite aspecte ale relaŃiilor consulare, deoarece majoritatea normelor cutumiare au fost preluate de convenŃiile multilaterale şi bilaterale prin care s-a codificat dreptul consular. Cutuma, de fapt, are un spaŃiu larg de aplicare guvernând: relaŃiile dintre statele care nu sunt părŃi la ConvenŃia de la Viena din 1963; 49

relaŃiile dintre statele care nu sunt legate prin acorduri bilaterale; domeniile nereglementate convenŃional; relaŃiile dintre statele care au denunŃat ConvenŃia de la Viena din 1963 şi nu au reglementări bilaterale în materie. Tratatul este definit de ConvenŃia privind dreptul tratatelor încheiate între state, semnată la Viena la 23 mai 1969, ca fiind un acord internaŃional încheiat în scris între state sau alte subiecte de drept internaŃional. Mai precis, în formularea articolului 2.1. din convenŃia pe care am menŃionat-o, tratatul reprezintă: „un acord internaŃional scris între state şi reglementat de dreptul internaŃional, încheiat în scopul de a produce efecte juridice şi consemnat într-un instrument juridic unic sau în două sau mai multe instrumente conexe, oricare ar fi denumirea sa.” El este considerat cel mai important izvor al dreptului internaŃional contemporan „atât datorită clarităŃii cu care exprimă normele de drept, tehnicii sofisticate şi precise folosite, cât şi frecvenŃei utilizării sale”. Din punct de vedere formal, poate avea diferite denumiri: tratat, convenŃie, pact, acord, cartă statut, protocol etc. Tratatele, atât cele bilaterale cât şi cele multilaterale, constituie izvorul principal al dreptului consular. Pe lângă ConvenŃia de la Viena din 1963, privind relaŃiile consulare, convenŃie fundamentală, care cuprinde reglementările de bază în materie consulară, există şi o convenŃie europeană cu privire la funcŃiile consulare, încheiată în 1967, şi care a urmărit să adapteze prevederile generale ale ConvenŃiei de la Viena la cutuma, la practica europeană. ConvenŃia europeană asupra funcŃiilor consulare din 1967, spre deosebire de ConvenŃia de la Viena din a1963 este mai limitată, în primul rând pentru faptul că părŃi la această convenŃie sunt numai statele europene, şi în al doilea rând pentru faptul că obiectul său de reglementare este mai limitat, în sensul că el se referă doar la funcŃiile consulare şi nu tratează problemele generale, în ansamblul lor, ale activităŃii consulare.

1.3.CODIFICAREA DREPTULUI CONSULAR În prezent, există o convenŃie de codificare a dreptului internaŃional, mai multe convenŃii multilaterale cu caracter regional şi numeroase acorduri bilaterale între statele care întreŃin relaŃii consulare. Trecând în revistă principalele momente ale evoluŃiei reglementărilor scrise aparŃinând dreptului consular, considerăm necesar să amintim tratatul de prietenie şi comerŃ semnat în februarie 1535 de FranŃa şi Imperiul Otoman. În numele acestui tratat, a amendamentelor şi 50

extinderii sale sau a tratatelor similare semnate ulterior între alte puteri europene şi Imperiul Otoman, se recunoştea dreptul de stabilire a comercianŃilor europeni în principalele oraşe ale imperiului; mai mult, europenii rezidenŃi în imperiu erau supuşi numai legilor europene, obŃinând un statut privilegiat de extrateritorialitate, tribunalele otomane neputând judeca un litigiu între un european şi un supus al sultanului. În anul 1911 a fost încheiat la Caracas de către Bolivia, Columbia, Ecuador, Peru şi Venezuela primul acord multilateral în domeniul relaŃiilor consulare. A urmat apoi ConvenŃia de la Havana din 1928 cu privire la agenŃii consulari, care a fost ratificată de Brazilia, Columbia, Cuba, Republica Dominicană, Ecuador, Statele Unite ale Americii, Statele Unite Mexicane, Nicaragua, Panama, Peru, şi Uruguay. ConvenŃia reglementează relaŃiile consulare şi regimul de drept al agentului consular în cazurile absenŃei unui acord special între state. Procesul de codificare a normelor de drept consular a continuat şi după al doilea război mondial, concentrându-se în cadrul OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite. La 18 decembrie 1961 Adunarea Generală a O.N.U., îndeplinind sarcina sa "de a încuraja dezvoltarea progresivă şi codificarea dreptului internaŃional" prevăzută de Carta NaŃiunilor Unite (art.13), a hotărât convocarea la Viena, pentru anul 1963, a unei conferinŃe a O.N.U. în scopul elaborării unei convenŃii privind relaŃiile consulare. ConferinŃa plenipotenŃiarilor din 92 de state a avut loc la palatul Hofburg din Viena între 4 martie şi 24 aprilie 1963. La ConferinŃă a fost adoptată ConvenŃia de la Viena cu privire la relaŃiile consulare din 24 aprilie 1963. Această convenŃie a fost adoptată la Viena la 24 aprilie 1963, iar România a ratificat-o prin Decretul Consiliului de Stat nr. 481/1972, publicat în Buletinul Oficial nr. 10/28 ianuarie 1972. Comisia care a lucrat la elaborarea ConvenŃiei a Ńinut cont de reglementările privitoare la relaŃii şi imunităŃi diplomatice. ConvenŃia privitoare la relaŃiile consulare adoptată la Viena în 1963 cuprinde 78 de articole împărŃite în cinci capitole, precedate de primul articol ce cuprinde definiŃii: • primul capitol este consacrat RelaŃiilor consulare în general, care se

împarte la rândul său în două secŃiuni denumite Stabilirea şi conducerea relaŃiilor consulare (art.2-24) şi Încetarea funcŃiilor consulare (art.25-27); • al doilea capitol, denumit Înlesniri, privilegii şi imunităŃi privind

posturile consulare, funcŃionarii consulari de carieră şi alŃi membri ai unui post consular, reuneşte articolele privind Înlesniri, privilegii şi imunităŃi ale postului consular, pe de o parte şi FacilităŃi, privilegii şi imunităŃi privind funcŃionarii consulari de carieră şi ceilalŃi membri ai postului consula, pe de altă parte, fiind divizat în secŃiuni corespunzătoare celor două aspecte (art.28-39, respectiv art.40-57); 51

al treilea capitol cuprinde dispoziŃii care reglementează Regimul

aplicabil funcŃionarilor consulari onorifici şi posturilor consulare conduse de ei (începând cu art.58); • • capitolul IV (de la art.69) cuprinde DispoziŃii generale; capitolul V, DispoziŃii finale (de la art.74)

Toate capitolele, secŃiunile şi articolele poartă titluri care corespunzătoare dispoziŃiilor pe care le conŃin, facilitând orientarea în text şi găsirea rapidă a dispoziŃiilor căutate. Preambulul ConvenŃiei de la Viena din 1963, al cărui conŃinut a fost inspirat după cel al ConcenŃiei de la Viena din 1961, privind relaŃiile diplomatice, a fost adoptat în următoarea formă: „Statele părŃi la prezenta ConvenŃie, Amintind că, dintr-o epocă îndepărtată, între popoare s-au stabilit relaŃii consulare, Conştiente de scopurile şi principiile Cartei NaŃiunilor Unite privind egalitatea suverană a statelor, menŃinerea păcii şi a securităŃii internaŃionale şi dezvoltarea relaŃiilor amicale între naŃiuni, łinînd seama de faptul că ConferinŃa NaŃiunilor Unite asupra relaŃiilor şi imunităŃilor diplomatice a adoptat ConvenŃia de la Viena cu privire la relaŃiile diplomatice care a fost deschisă pentru semnare la 18 aprilie 1961, Convinse că o convenŃie internaŃională asupra relaŃiilor, privilegiilor şi imunităŃilor consulare va contribui, de asemenea, la favorizarea relaŃiilor de prietenie între Ńări, indiferent de diversitatea regimurilor lor constituŃionale şi sociale, Convinse că scopul acestor privilegii şi imunităŃi nu este de a avantaja pe indivizi, ci de a asigura îndeplinirea eficace a funcŃiilor lor de către posturile consulare în numele statelor lor respective, Afirmând că regulile dreptului internaŃional cutumiar vor continua să reglementeze problemele care n-au fost prevăzute în mod expres în dispoziŃiile prezentei ConvenŃii, Au convenit asupra celor ce urmează:” Acest Preambul ne indică fundamentele juridice, politice şi filosofice pe care se sprijină construcŃia convenŃiei, dar nu are valoare obligatorie. Amintind că, dintr-o epocă îndepărtată, între popoare s-au stabilit relaŃii consulare şi considerată a fi principalul document internaŃional care reglementează relaŃiile consulare, ConvenŃia semnată la Viena în 1963, menŃionează în Preambul că obiectul de reglementare al acesteia îl constituie "relaŃiile, privilegiile şi imunităŃile consulare” celelalte "probleme care nu au fost prevăzute în mod expres în dispoziŃiile prezentei ConvenŃii” urmând să fie rezolvate prin aplicarea regulilor dreptului cutumiar. 52

ConvenŃia din 1963 reprezintă dreptul comun în materie, dar nu înlătură posibilitatea reglementării activităŃii consulare şi prin alte instrumente juridice internaŃionale, în acest sens art.73 pct. 1 precizând că "DispoziŃiile prezentei ConvenŃii nu aduc atingere celorlalte acorduri internaŃionale în vigoare în relaŃiile dintre statele părŃi la aceste acorduri”, iar pct.2 din acelaşi articol: "nici о dispoziŃie din prezenta ConvenŃie nu poate împiedica statele să încheie acorduri internaŃionale care să confirme, să completeze sau să extindă sfera lor de aplicare ". Adoptarea unor astfel de acorduri este limitată, aşa cum rezultă din interpretarea per a contrario a dispoziŃiilor menŃionate, de imposibilitatea prevederii în acestea a unor clauze care să contrazică principiile fundamentale ale ConvenŃiei de la Viena din 1963. Articolul 1, intitulat “DefiniŃii” a fost introdus pentru a facilita interpretarea şi aplicarea convenŃiei. Primul paragraf al acestui articol conŃine definiŃii ale expresiilor utilizate în cuprinsul ConvenŃiei şi care nu au fost definite prin articole speciale: post consular, circumscipŃie consulară, şef de post consular, funcŃionar consular, angajat consular, membru al personalului de serviciu, membrii postului consular, membrii personalului consular, localuri consulare, arhive consulare. Paragraful al doilea a fost inclus pentru a indica existenŃa a două categorii de funcŃionari: funcŃionari consulari de carieră şi funcŃionari consulari onorifici, fiecare din aceste două categorii beneficiind de un statut juridic diferit. Paragraful al treilea semnalează că acei membri ai consulatului care sunt cetăŃeni sau rezidenŃi permanenŃi ai statului de reşedinŃă au o situaŃie specială care este reglementată de art. 71 al ConvenŃiei. Au fost, de asemenea, adoptate două Protocoale adiŃionale, care reglementează jurisdicŃia obligatorie şi, respectiv, cetăŃenia membrilor personalului consular. ConvenŃiile consulare bilaterale reglementează relaŃiile consulare dintre statele respective, prevăzând regulile de înfiinŃare a posturilor consulare, statutul şi condiŃiile de numire şi acceptare a personalului acestora, imunităŃile şi privilegiile consulare, funcŃiile consulare etc. ConvenŃiile menŃionate creează un regim juridic special pentru aceste state, dezvoltând prevederile ConvenŃiei de la Viena din 1963 şi creând norme noi de drept consular. În anul 1967 Consiliul Europei a adoptat ConvenŃia Europeană cu privire la funcŃiile consulare, care poate fi calificată ca o convenŃie multilaterală regională. Acordurile şi convenŃiile internaŃionale încheiate în scopul reglementării unei anumite materii (de exemplu, acordurile de comerŃ şi navigaŃie, convenŃiile de asistenŃă juridică etc.), pot servi, de asemenea, ca izvor al dreptului consular în cazul în care ele conŃin norme cu privire la atribuŃiile şi prerogativele consulilor. Prin Legea nr.177/1997, Parlamentul României a ratificat Tratatul dintre România şi Republica Moldova privind asistenŃa juridică 53

în materie civilă şi penală semnat la Chişinău la 6 iulie 1996. Dintre prevederile acestui tratat menŃionăm pe cele cuprinse în art.19 ("Fiecare parte contractantă poate să transmită sau să înmâneze acte judiciare şi extrajudiciare şi să ia mărturii cetăŃenilor proprii care se află pe teritoriul celeilalte părŃi contractante prin intermediul misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare, cu condiŃia ca aceşti cetăŃeni să consimtă şi să nu fie supuşi unei măsuri de constrângere” – s.n.) şi art.25 ("1.Forma încheierii căsătoriei este determinată de legea părŃii contractante pe al cărei teritoriu se încheie căsătoria. 2. Pentru căsătoria care se încheie la misiunea diplomatică sau la oficiul consular, forma încheierii căsătoriei este determinată de legea părŃii contractante căreia îi aparŃine misiunea diplomatică sau oficiul consular" – s.n.). Activitatea consulară este, incontestabil, obiect de reglementare pentru dreptul internaŃional, dar numeroase şi importante aspecte ale acestei activităŃi sunt reglementate de câtre dreptul intern al fiecărui stat. Acest fapt este ilustrat de unul dintre principiile care stă la baza dreptului consular: "Normele care reglementează relaŃiile consulare coexistă cu normele interne ale statelor”. În acest sens, Ion M. Anghel sublinia: „dreptul consular reprezintă locul unde normele internaŃionale coexistă împreună cu cele ale ordinii juridice interne a statelor, iar sub influenŃa primelor, se stabilesc punctele de contact şi se produce armonizarea dintre acestea din urmă”. Analiza reglementării activităŃii consulare dintr-un anumit stat, în speŃă al României, trebuie făcută, aşadar, luând în considerare atât izvoare aparŃinând dreptului internaŃional, cât şi izvoarele dreptului intern. LegislaŃia României cuprinde numeroase acte normative care fac referire la activitatea consulară. Hotărârea Guvernului României nr. 100/29 ianuarie 2004, privind organizarea şi funcŃionarea Ministerului Afacerilor Externe, de exemplu, stabileşte în chiar primul articol (pct. 9) că: „apără în străinătate drepturile şi interesele statului român, ale cetăŃenilor şi ale persoanelor juridice române, în baza legislaŃiei române şi în conformitate cu practica internaŃională şi cu acordurile bilaterale şi multilaterale la care România este parte”, iar potrivit art. 11, M.A.E. este încadrat cu personal diplomatic şi consular, cu funcŃionari publici, precum şi cu personal contractual; personalul diplomatic şi consular are drepturile şi obligaŃiile stabilite prin Statutul corpului diplomatic şi consular. Statutul Corpului Diplomatic şi Consular instituit prin Legea nr. 269/2003 cuprinde în cele nouă capitole reglementări cu privire la admiterea în Corpul Diplomatic şi Consular al României, drepturile şi obligaŃiile personalului diplomatic şi consular, trimiterea lor în misiune permanentă în străinătate, incompatibilităŃi şi interdicŃii, încetarea calităŃii ne membru al Corpului Diplomatic şi Consular şi răspunderea juridică a personalului diplomatic şi consular. 54

Legătura dintre dreptul intern şi dreptul internaŃional în materia activităŃii consulare se manifestă şi prin aceea că în privinŃa anumitor funcŃii consulare dreptul internaŃional face trimitere la dreptul naŃional. Norme aparŃinând dreptului românesc pozitiv relative la activitatea consulară în materia încheierii căsătoriei cuprinde Legea nr.105/1992, privind raporturile de drept internaŃional privat, Legea nr. 119/1996, cu privire la actele de stare civilă etc. Pe plan intern mai semnalăm existenŃa unui regulament de organizare а oficiilor consulare de carieră şi a consulatelor onorifice. Articolul unic al Legii nr.37/1991, privind înfiinŃarea, desfiinŃarea şi schimbarea rangului misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare, dispune că acestea se fac prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Guvernului. În detalierea acestei legi Guvernul României a emis H.G.nr.760/1999, prin care а aprobat Regulamentul consular. Potrivit acestuia activitatea consulară are drept scop acordarea de asistenŃă şi de protecŃie pentru apărarea în străinătate a drepturilor şi intereselor statului român, ale cetăŃenilor români, persoane fizice, şi ale persoanelor juridice române, potrivit practicii internaŃionale şi în limitele admise de normele şi principiile dreptului internaŃional.

2. RELAłIILE CONSULARE 2.1. NoŃiunea de relaŃii consulare, stabilirea şi încetarea relaŃiilor consulare 2.2. Subiectele relaŃiilor consulare 2.3. Scurt istoric al evoluŃiei instituŃiei consulare în România 2.4. Reprezentarea consulară a cetăŃeanului european

2.1. NOłIUNEA DE RELAłII CONSULARE, STABILIREA ŞI ÎNCETAREA RELAłIILOR CONSULARE

RelaŃiile consulare presupun o sferă foarte largă de atribuŃiuni ce revin oficiilor consulare şi funcŃionarilor consulare, presupunând, practic, vocaŃia generală de a se ocupa de orice problemă care interesează statul trimiŃător şi contribuind, în esenŃă, la dezvoltarea multilaterală, diversificată a relaŃiilor dintre statul trimiŃător şi statul de reşedinŃă (comercială, economică, culturală, ştiinŃifică etc.), potrivit practicii internaŃionale şi în limitele admise de normele şi principiile dreptului internaŃional şi, nu în ultimul rând, la realizarea politicii externe a statului. RelaŃiilor consulare se caracterizează prin aceea că ele se derulează, în principal, prin instituŃii specializate: oficiile consulare sau serviciile consulare din cadrul misiunilor 55

diplomatice. Reprezentarea intereselor consulare ale unui stat poate fi încredinŃată numai posturilor (oficiilor) consulare proprii acelui stat. Cu caracter de excepŃie ea poate fi exercitată de consulate ale unor state terŃe, pe baza unor înŃelegeri tripartite, ConvenŃia de la Viena din 1963 făcând referire la această situaŃie în art. 8: „După notificarea corespunzătoare către statul de reşedinŃă şi afară de cazul când acesta nu se opune, un post consular al statului trimiŃător poate exercita funcŃii consulare în statul de reşedinŃă în numele unui stat terŃ”. Observăm că satisfacerea intereselor consulare ale unui stat nu presupune neapărat şi înfiinŃarea de oficii consulare. Specific relaŃiilor consulare este şi faptul că ele sunt destinate ca finalitate persoanelor fizice şi juridice ca subiecte de drept intern, acest lucru nealterând, însă, caracterul interstatal al acestor raporturi, care cad sub incidenŃa dreptului internaŃional. Necesitatea unei asemenea activităŃi rezultă din diferenŃele existente între sistemele juridice naŃionale şi din interferenŃele care apar între jurisdicŃia personală a unui stat şi jurisdicŃia teritorială a altui stat. Având de-a face cu două ordini juridice diferite, cărora le sunt supuse persoanele fizice şi juridice, naŃionali ai unui stat şi rezidenŃi în alt stat, se pune problema realizării unei cooperări internaŃionale care să echilibreze regimul acestora şi să înlăture, pe cât posibil, concurenŃa de competenŃe ale autorităŃilor celor două state, care în lipsa relaŃiilor consulare ar fi adesea conflictuală, cu repercusiuni negative asupra drepturilor şi libertăŃilor persoanei. Considerăm că ar veni în sprijinul mai bunei înŃelegeri a noŃiunii de relaŃii consulare analiza comparativă a acestora în raport cu relaŃiile diplomatice, evidente fiind interacŃiunile care există între activitatea diplomatică şi cea consulară, funcŃiile oficiilor consulare cunoscând numeroase zone de interferenŃă cu cele ale misiunilor diplomatice. Se consideră că asemănările dintre cele două categorii de relaŃii ar fi următoarele: • ambele sunt relaŃii interstatale, subiecŃii lor fiind state suverane, ceea ce evidenŃiază caracterul lor internaŃional; • atât relaŃiile diplomatice, cât şi cele consulare se stabilesc sub condiŃia acordului mutual din partea celor două state; • competenŃa realizării lor aparŃine, şi într-un caz şi în celălalt, unor organe specializate; • misiunile diplomatice pot exercita şi funcŃii consulare, iar funcŃionarul consular poate îndeplini acte diplomatice, atunci când în statul de reşedinŃă nu există misiune diplomatică şi numai cu consimŃământul statului de reşedinŃă. Dar, relaŃiile consulare au şi elemente specifice, iar ceea ce le deosebeşte în mod esenŃial de relaŃiile diplomatice considerăm că ar fi următoarele aspecte: • faptul că relaŃiile consulare urmăresc cu preponderenŃă realizarea unui scop economic, pe când cele diplomatice sunt relaŃii de reprezentare politică generală; 56

• finalitatea activităŃii diplomatice se produce în planul relaŃiilor internaŃionale, iar cea a activităŃii consulare în ordinea juridică internă a statelor părŃi ale relaŃiilor consulare; • subordonarea oficiilor consulare misiunilor diplomatice ale statului cărora aparŃin, în statul de reşedinŃă; • reglementarea într-o măsură mai mare a relaŃiilor diplomatice de dreptul internaŃional; • relaŃiile diplomatice se stabilesc între state şi guverne care s-au recunoscut reciproc, această condiŃie nefiind necesară pentru stabilirea relaŃiilor consulare; • oficiile consulare se află în raporturi directe cu autorităŃile locale ale statului de reşedinŃă, misiunile diplomatice fiind acreditate pe lângă organele centrale ale statului acreditar (şeful statului, ministrul afacerilor externe). Putem concluziona că relaŃiile consulare reprezintă raporturi bilaterale ce se stabilesc între state prin acord mutual, al căror conŃinut este asigurat de exercitarea funcŃiilor consulare de instituŃii specializate, oficii consulare sau servicii consulare din cadrul misiunilor diplomatice, care au drept scop reprezentarea intereselor consulare ale celor două state. Stabilirea relaŃiilor consulare Potrivit articolului 2 al ConvenŃiei de la Viena, stabilirea relaŃiilor consulare între state se face pe baza consimŃământului mutual al acestora. Acordul se realizează pe baza notificării de către un stat a interesului său de a deschide un oficiu consular în cealaltă Ńară, notificare acceptată de celălalt stat, constituind astfel împreună, acordul pentru stabilirea de relaŃii consulare între cele două Ńări. Ca regulă generală, se consideră că în cazul în care două Ńări au decis să stabilească relaŃii diplomatice între ele, în afară de situaŃia în care în înŃelegerea respectivă se specifică altfel, acordul lor reciproc pentru stabilirea de relaŃii diplomatice implică şi consimŃământul acestora pentru relaŃiile consulare şi nu este necesară încheierea unui acord special pentru stabilirea de relaŃii consulare. Întreruperea sau încetarea relaŃiilor diplomatice între două state nu atrage după sine în mod obligatoriu şi ruperea relaŃiilor consulare. În numeroase cazuri, chiar dacă statele au decis să rupă relaŃiile lor diplomatice, relaŃiile consulare au continuat, pentru că ele sunt relaŃii între două state concepute să servească interesele cetăŃenilor acestor Ńări. RelaŃiile consulare pot ajunge să înceteze în momentul în care dispare unul dintre state sau în cazul în care, pe baza aceluiaşi acord, statele hotărăsc să nu mai întreŃină asemenea relaŃii.

57

2.2. SUBIECTELE RELAłIILOR CONSULARE RelaŃiile consulare constituie, după cum am stabilit în secŃiunea anterioară, parte a relaŃiilor care se stabilesc în sânul comunităŃii internaŃionale, prin consensul părŃilor care participă la dialogul internaŃional. Lato sensu, relaŃiile internaŃionale sunt relaŃii care depăşesc limitele unui singur stat, se plasează în cadrul societăŃii internaŃionale, se desfăşoară între entităŃi care acŃionează în cadrul comunităŃii internaŃionale. Într-un sens mai restrâns, relaŃiile internaŃionale sunt relaŃiile stabilite între subiecte de drept internaŃional. NoŃiunea de subiect de drept este comună oricărei ordini juridice, fie ea internă sau internaŃională, ea desemnează entităŃile care au calitatea de a participa la raporturi juridice guvernate de normele specifice respectivei ordini juridice şi de a fi titulare de drepturi şi obligaŃii în cadrul acesteia. Subiectul de drept internaŃional este „titularul de drepturi şi de obligaŃii internaŃionale, participant la relaŃiile reglementate de normele dreptului internaŃional.” În literatura de specialitate şi în practica internaŃională s-a recunoscut calitatea de subiect al dreptului internaŃional statele şi, în anumite condiŃii, organizaŃiile internaŃionale, mişcările de eliberare naŃională şi insurgenŃii. RelaŃiile consulare se desfăşoară în cadrul ordinii juridice internaŃionale, fiind reglementate de norme aparŃinând dreptului consular, ca parte a dreptului internaŃional public. Acest fapt impune concluzia că „subiecŃii acestor relaŃii pot fi doar subiecŃii de drept internaŃional şi, mai precis, nu oricare dintre aceştia, ci numai statele” în temeiul competenŃei personale, definită ca fiind „capacitatea lor de a acŃiona faŃă de cetăŃenii lor, naŃionalii lor, în vederea reglementării cetăŃeniei lor, a protecŃiei lor în străinătate – protecŃia diplomatică - şi să le dea dispoziŃii.” SubiecŃi ai relaŃiilor consulare pot fi, aşadar, numai titularii suveranităŃii personale care, pe baza legăturilor de cetăŃenie, au dreptul şi obligaŃia de а asigura tutela juridică a naŃionalilor lor. Potrivit ConvenŃiei de la Montevideo din anul 1933, încheiată între S.U.A. şi statele latino-americane, cu privire la drepturile şi obligaŃiile statelor, pentru ca un stat să aibă personalitate internaŃională, sunt necesare următoarele condiŃii: populaŃia, teritoriul, un guvern şi capacitatea de a intra în relaŃii cu alte state. PopulaŃia reprezintă o colectivitate permanentă, organizată şi relativ numeroasă, pentru a putea subzista prin resurse proprii şi forma raŃiunea şi substanŃa unui stat; populaŃia, ca element constitutiv la statului, cuprinde masa indivizilor legaŃi de stat prin cetăŃenie, aşadar, totalitatea cetăŃenilor unui stat, din care majoritatea locuiesc pe teritoriul acelui stat, 58

dar o parte dintre ei se pot afla şi în alte state. Teritoriul determinat asigură cadrul spaŃial de aşezare a populaŃiei, care cuprinde teritoriul terestru, râurile, fluviile, canalele, mările interioare şi marea teritoriale, precum şi spaŃiul aerian, subsolul terestru, solul şi subsolul maritim. Autoritatea guvernamentală independentă în luarea deciziilo, guvernul, trebuie să dispună de atributele puterii asupra populaŃiei şi teritoriului, să asigure statului integritate teritorială şi independenŃă politică. În ce priveşte capacitatea de a intra în relaŃii cu alte state, aceasta implică şi suveranitatea ca trăsătură a puterii politice, baza politică şi juridică a calităŃii statului de subiect de drept internaŃional; ca element al existenŃei unui stat presupune şi capacitatea de a stabili relaŃii consulare cu alte state. În acelaşi sens este şi avizul nr.1 al Comisiei de arbitraj a ConferinŃei de pace pentru fosta Iugoslavie din 29 noiembrie 1991, în care statul este definit ca „o colectivitate care se compune ddintr-un teritoriu, o populaŃie supusă unei puteri politice organizate”. Statele sunt cele care deŃin prerogativele ce le permit, în virtutea legăturilor de cetăŃenie, să asigure protecŃie consulară naŃionalilor lor, persoane fizice sau juridice. CetăŃenia reprezintă legătura politică şi juridică permanentă dintre o persoană fizică determinantă şi un anumit stat, în temeiul căreia iau naştere drepturi şi obligaŃii reciproce atât pentru persoana respectivă, cât şi pentru statul al cărei cetăŃean este; această legătură est ereflectată pe plan extern, păstrată şi prelungită oriunde s-ar afla persoana, în statul său de origine sau în alt stat, pe mare, în aer sau în cosmos. Într-o hotărâre a CurŃii InternaŃionale de JustiŃie s-a precizat că „...cetăŃenia est legătura juridică care se bazează pe ataşament, solidaritate efectivă a existenŃei, intereselor, sentimentelor, alăturate drepturilor şi obligaŃiilor. Ea este expresia juridică a faptului că individul căruia îi este conferită (...) este, în fapt, mai strâns ataşat de populaŃia statului care i-o acordă decât de populaŃia oricărui stat.” În principiu, statul are competenŃă exclusivă în edictarea legilor şi reglementărilor privind cetăŃenia. Dreptul internaŃional poate determina condiŃiile opozabilităŃii cetăŃeniei sale ale altor state. În doctrină, cetăŃenii sau resortisanŃii au fost definiŃi ca fiind „acea categorie de persoane a căror legătură cu un stat exprimă apartenenŃa persoanei la respectivul stat caracterizată, pe de o parte, prin plenitudinea drepturilor şi obligaŃiilor garantate sau impuse de constituŃia şi legile acelui stat şi, pe de altă parte, prin caracterul său de permanenŃă”, iar termenul resortisant „nu este folosit în tratate sau în alte acte internaŃionale în mod uniform. Uneori „cetăŃean” sau „resortisant” au acelaşi înŃeles. Alteori, cuvântul „resortisant” are un sens mai larg cuprinzând şi persoane legate de un stat în afară de cetăŃenie şi prin alte 59

raporturi juridice.” Am precizat că protecŃia consulară priveşte şi persoanele juridice ale unui stat. Dacă persoanele fizice sunt legate de un anumit stat prin cetăŃenie, în cazul persoanelor juridice (sau morale) această legătură îmbracă forma naŃionalităŃii. Atunci când conducătorii şi acŃionarii unei persoane juridice au cetăŃenia unui stat, iar sediul persoanei juridice respective se află pe teritoriul său, persoana juridică va avea naŃionalitatea acelui stat,. Probleme se ridică atunci când intervin elemente de extraneitate, dar ele au fost rezolvate în practica statelor fie după criteriul înregistrării, persoana juridică dobândind, aşadar, naŃionalitatea statului unde s-a făcut înregistrarea societăŃii, fie dobândind naŃionalitatea statului pe teritoriul căruia îşi are sediul; alteori se au în vedere ambele aceste criterii. Element sine-qua-non pentru existenŃa unui stat în ordinea juridică internaŃională, suveranitatea sa este identificată cu „independenŃa”. Suveranitatea de stat este acea calitate a puterii de stat „de a fi supremă în raport cu oricare altă putere socială existentă în limitele sale teritoriale şi independentă faŃă de puterea oricărui alt stat sau organism internaŃional, calitatea exprimată ăn dreptul statului de a-şi stabili în mod liber, fără nici o imixtiune din afară, scopul activităŃilor sale pe plan intern şi extern, sarcinile fundamentale pe care le are de îndeplinit şi mijloacele necesare realizării lor, respectând suveranitatea altor state şi normele dreptului internaŃional”. În literatura de specialitate, cu precădere cea franceză, s-a arătat că noŃiunea „complexă” de suveranitate poate fi privită din punct de vedere internaŃional, ca şi din punct de vedere intern, în termeni politici şi juridici, urmărindu-se argumentarea necesităŃii limitării suveranităŃii sau a limitării competenŃelor statale în favoarea unor organisme internaŃionale. Pe plan internaŃional are relevanŃă existenŃa suveranităŃii concurente, care are drept consecinŃă „egalitatea juridică a suveranităŃii”, conformă adagiului „libertatea unora se opreşte acolo unde începe libertatea altora”; fiecare stat dispune de aceeaşi putere suverană în gestionarea relaŃiilor internaŃionale. Din interpretarea dispoziŃiilor art.2, alin.2 al ConvenŃiei de la Viena din 1963, privind relaŃiile consulare: „ConsimŃământul dat pentru stabilirea relaŃiilor diplomatice între două state implică, dacă nu există o indicaŃie contrară, consimŃământul pentru stabilirea de relaŃii consulare”(s.n.), precum şi a altor prevederi din acest instrument juridic internaŃional care fac trimitere la statul trimiŃător şi statul de reşedinŃă (art. 4, 5, 10, 23 etc.), considerăm că aceste două state reprezintă titularii dreptului de consulat: „1. Un post consular nu poate fi stabilit pe teritoriul statului de reşedinŃă decât cu consimŃământul acestui stat. 2. Sediul postului consular, rangul şi circumscripŃia sa sunt fixate de către statul trimiŃător şi supuse aprobării statului de reşedinŃă. 60

3. Statul trimiŃător nu poate aduce modificări ulterioare sediului postului consular, rangului sau circumscripŃiei sale consulare decît cu consimŃământul statului de reşedinŃă. 4. ConsimŃământul statului de reşedinŃă se cere, de asemenea, dacă un consulat general sau un consulat vrea să deschidă un viceconsulat sau o agenŃie consulară într-o altă localitate decât aceea în care este stabilit el însuşi. 5. ConsimŃămîntul expres şi prealabil al statului de reşedinŃă se cere, de asemenea, pentru deschiderea unui birou, făcînd parte dintr-un consulat existent, în afara sediului acestuia.” Dreptul de consulat constituie pentru relaŃiile consulare ceea ce reprezintă dreptul de legaŃie pentru relaŃiile diplomatice, şi anume, capacitatea statelor de a numi consuli într-un alt stat şi de a primi, la rândul său, consulii altui stat. Putem spune că dreptul la consulat are două ipostaze: dreptul de consulat activ şi drept de consulat pasiv. Prima ipostază presupune aptitudinea juridică unui stat de a numi şi de a trimite proprii săi consuli pe teritoriul altor state, iar a doua, capacitatea de permite înfiinŃarea de oficii consulare aparŃinând unor state străine pe teritoriul său. De menŃionat că, spre deosebire de exercitarea dreptului de legaŃie, dreptul de consulat poate fi exercitat şi de statele care nu sunt recunoscute internaŃional. Ceea ce trebuie reŃinut este faptul că atât dreptul de primi, cât şi cel de a trimite consuli nu pot exista decât dacă există şi consimŃământul reciproc al celor două state implicate în raportul consular, aşa cum rezultă din art. 2 alin.2. din convenŃia de la Viena din 1963, dar şi, de dată mai recentă, din reglementări aparŃinând dreptului comunitar, art.8 C din Tratatul da la Maastricht şi art. J 10 din Tratatul de la Amsterdam). Dreptul de consulat poate fi cedat convenŃional (vezi cazul Andorei care a cedat acest drept FranŃei şi al statului Lichtenstein, care l-a cedat ElveŃiei). În doctrină s-a analizat problema calităŃii de subiect de drept internaŃional (deci, şi de drept consular) a Vaticanului, centrul Bisericii catolice, desfiinŃat ca stat în anul 1870 şi inclus în cadrul Regatul Italiei (cu toate acestea el şi-a menŃinut consulatele în S.U.A.). În anul 1929, prin Tratatul de la Laterano din 11 februarie încheiat de statul italian cu Vaticanul, s-a recunoscut jurisdicŃia suverană a Vaticanului asupra unui spaŃiu teritorial din oraşul Roma, dreptul de proprietate exclusivă asupra acestui spaŃiu precum şi dreptul de reprezentare în străinătate. Vaticanul exercită ambele drepturi, de legaŃie şi de consulat, întreŃinând relaŃii diplomatice şi consulare cu alte state. România a stabilit relaŃii diplomatice cu Vaticanul la 1 iunie1920; acestea au fost întrerupte în 1950 şi reluate în 1990. Dacă ne referim la cazul insurgenŃilo, trebuie să spunem că aceştia au drept de consulat pasiv în cazul în care aceştia exercită controlul asupra unei părŃi din teritoriul unui stat. Dreptul internaŃional garantează personalitatea juridică internaŃională naŃiunilor care luptă pentru eliberare, din momentul în care acestea şi-au creat organe proprii. 61

InsurgenŃii au dreptul la consulat activ numai în măsura în care personalitatea lor juridică internaŃională este recunoscută. În privinŃa organizaŃiilor internaŃionale, care au drept de legaŃie, dar nu dispun de dreptul de consulat, s-a stabilit că aceasta se datorează faptului că organizaŃiile internaŃionale, neavând proprii cetăŃeni, nu pot primi şi trimite consuli şi nici stabili relaŃii consulare. RelaŃiile întreŃinute de organizaŃiile internaŃionale (O.N.U., instituŃiile specializate ale O.N.U. ş.a.) nu sunt relaŃii consulare, ci relaŃii specifice diplomaŃiei multilaterale.

2.3. ISTORIA RELAłIILOR CONSULARE ROMANEŞTI RelaŃiile consulare au apărut ca urmare a dezvoltării unor relaŃii economice active cu caracter internaŃional, a dezvoltării comerŃului, în primul rând, a circulaŃiei de persoane. România a fost una dintre Ńările care au intrat imediat în acest sistem internaŃional, datorită şi faptului că era cea mai importantă Ńară riverană la Dunăre. Până la apariŃia căilor ferate, schimburile economice şi circulaŃia de persoane, se realizau în mare parte pe Dunăre. După dezvoltarea sistemului de căi ferate, a şoselelor şi autostrăzilor, rolul transportului fluvial s-a redus, însă, la începutul secolului al XIX-lea, Dunărea era una dintre cele mai importante artere de circulaŃie, atât pentru transportul de mărfuri, cât şi pentru cel de persoane. Un alt argument care a făcut ca România să se implice foarte rapid în aceste schimburi internaŃionale a fost şi faptul că în acea perioadă ea reprezenta o Ńară exportatoare de materii prime (grâu, cherestea, minereu, animale, etc.), interesul faŃă de ea fiind însemnat. În acelaşi timp, pentru un număr semnificativ de Ńări, mai ales din Europa Centrală, Dunărea reprezenta şi ieşirea la Marea Neagră şi din acest punct de vedere interesul pentru circulaŃia pe fluviu era foarte mare. RelaŃiile consulare încep practic să aibă un regim juridic în România odată cu semnarea regimului de capitulaŃie între Ńările occidentale şi Imperiul Otoman, care au fost primele acorduri conŃinând dispoziŃii concrete în materie consulară referitoare la tratamentul şi regimul străinilor. Regimul capitulaŃiilor avea ca obiectiv crearea unui regim mai favorabil pentru străini decât regimul naŃionalilor din Imperiul Otoman. Practica cea mai democratică în relaŃiile cu străinii vine din partea Ńărilor care acceptă să ofere străinilor un regim identic cu regimul naŃionalilor, ei putând astfel să se bucure de aceleaşi drepturi şi obligaŃii. În general, în orice lege privind regimul străinilor, inclusiv în legile româneşti, există anumite clauze care restrâng drepturile străinilor faŃă de cetăŃenii naŃionali. Regimul capitulaŃiilor din Imperiul Otoman stabilea pentru străini drepturi mai mari decât erau cele de care beneficiau naŃionalii turci, de fapt îi scotea pe străini din jurisdicŃia imperiului, consulii care erau numiŃi în 62

Imperiul Otoman aveau drept de jurisdicŃie asupra cetăŃenilor lor, şi în consecinŃă, regimul stabilit pentru cetăŃenii străini din acest imperiu, era unul foarte favorabil pentru ei. O situaŃie asemănătoare a existat şi în China, unde puterile occidentale au încheiat acorduri asemănătoare, pe anumite zone, cu guvernul chinez şi care au pornit de la aceeaşi abordare, urmărind crearea unui statut privilegiat pentru străini, faŃă de cetăŃenii naŃionali. Istoria relaŃiilor consulare ale României este strâns legată de istoria luptei pentru independenŃă a statelor româneşti şi ea urmează într-un fel, eforturile care s-au făcut pentru câştigarea independenŃei de stat a României. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, după Tratatul de la Adrianopol din 1829, încep să apară şi în România consulatele străine, pe baza prevederilor acestui tratat, care încep să deschidă Imperiul Otoman în faŃa expansiunii economice a Ńărilor occidentale într-un proces înglobat, în care intră şi România. Primele două consulate din România au fost deschise de Rusia în anul 1781 în capitalele celor două Ńări româneşti, la Bucureşti şi la Iaşi, după care au fost deschise consulate la GalaŃi şi Brăila. La momentul respectiv, Rusia a avut un rol însemnat în apărarea credinŃei ortodoxe în provinciile care făceau parte din Imperiul Otoman. Peste numai doi ani, respectiv în 1783, în România s-a deschis consulatul austriac, urmat de o serie de consulate deschise de Prusia în 1785, FranŃa în 1798, Anglia în 1803, Belgia şi Olanda în 1838 şi respectiv în 1841, ultimele două Ńări deschizându-şi consulatele la GalaŃi. Acestea erau de fapt Ńările care s-au implicat în perioada respectivă în reglementarea raporturilor cu provinciile creştine din Imperiul Otoman. România a avut o relaŃie specială în materie consulară cu Grecia care şi-a deschis primul consulat în anul 1835 la Iaşi, după care au urmat consulatele deschise la GalaŃi, Focşani, Bârlad, Brăila, Ploieşti Craiova şi Giurgiu. Grecia a fost una dintre Ńările cele mai active în relaŃiile cu România în acea perioadă, consulatele ei erau deschise pe baza unor interese economice concrete, dar, pornind şi de la existenŃa diasporei greceşti în diferite zone ale României. În anul 1859, SUA îşi deschide consulate la Bucureşti, Iaşi, GalaŃi şi Brăila. Începuturile activităŃilor consulare în România dovedesc interesul mare care a

existat pentru Ńara noastră, interesul economic în primul rând, dar şi interesul politic al acestor Ńări de a-şi proteja şi de a promova interesele cetăŃenilor străini în România. România şi-a început activitatea de deschidere de consulate în exterior după realizarea Unirii şi înainte de Războiul de IndependenŃă, primele consulate le-a deschis în anul 1880 la Patras şi Corfu în Grecia de Nord. După primul război mondial România şi-a deschis consulate la New-York, Chicago şi Washington, unde funcŃionează şi astăzi. Alte consulate au mai fost deschise de Ńara noastră în anul 1905 la Cairo, în 1919 la Alexandria şi 63

Port-Said (Egipt). Toate aceste consulate reprezintă de fapt oficii consulare speciale separate deschise de România; în toate aceste Ńări şi în multe altele, existau ambasade, oficii diplomatice, care potrivit prevederilor dreptului diplomatic au posibilitatea să îndeplinească şi activităŃi cu caracter consular. Sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial înseamnă şi împărŃirea Europei între două blocuri antagonice, unul occidental, sub protecŃia şi tutela Statelor Unite, celălalt – oriental – sub cea a U.R.S.S. Semnificativ din punct de vedere al dreptului consular este că în Ńara noastră, care se îndrepta spre comunism, anul 1948 să se caracterizeze nu numai prin abdicarea regelui, ci şi prin faptul că România adopta o atitudine restrictivă faŃă de activitatea consulară, manifestată prin încetarea activităŃii tuturor consulatelor din România (cu excepŃia celui sovietic şi celui turc de la ConstanŃa), şi prin restrângerea folosirii consulatelor româneşti în străinătate. EvoluŃia relaŃiilor internaŃionale a făcut ca problema consulatelor să fie reconsiderată. Colaborarea internaŃională a României se realiza, potrivit Decretului nr.589/21.08.1969, privind organizarea şi funcŃionarea Ministerului Afacerilor Externe, şi prin Consulatele Generale de la Alexandria (Republica Arabă Unită), Sidney (Australia), Istanbul (Turcia) şi ReprezentanŃa consulară şi comercială de la Madrid (Spania). Decretul nr.94/1984, pentru modificarea unor prevederi din Decretul nr.589/1969, prevedea în art. 2 existenŃa în structura organizatorică a AdministraŃiei centrale a Ministerului Afacerilor Externe şi а unei direcŃii consulare. Acestea au fost abrogate prin Legea nr. 7/1998. La 24 februarie 1972 România aderă la ConvenŃia cu privire la relaŃiile consulare semnată la Viena la 24 aprilie 1963. Trebuie precizat că România a participat alături de alte 91 de state la ConferinŃa plenipotenŃiarilor de la Viena din 1963 la care a fost adoptată această convenŃie precum şi două protocoale facultative cu privire la dobândirea cetăŃeniei şi la reglementarea obligatorie a diferendelor. După adoptarea ConvenŃiei de la Viena din 1963, care stabilea un cadru de reglementare foarte precis, România a continuat să încheie convenŃii consulare bilaterale Perioada de după 1989 poate fi caracterizată prin intensificarea relaŃiilor europene şi extraeuropene generată de evoluŃia proceselor social-economice, comerciale, culturale, ştiinŃifice dintre România şi alte state, luarea în considerare a noilor mutaŃii în plan internaŃional au dus la abordare novatoare a activităŃii consulare reflectată şi în actele normative adoptate în acest sens, menite să asigure un cadru legal modern desfăşurării relaŃiilor consulare. Dintre acestea menŃionăm numai cu titlu de exemplu: • H.G. nr. 1070/1990, pentru aprobarea Statutului Corpului Diplomatic şi

Consular al României; 64

• • • •

Legea nr.37/1991, privind înfiinŃarea, desfiinŃarea şi schimbarea rangului

misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare; Hotărârile Guvernului privind organizarea şi funcŃionarea Ministerului

Afacerilor Externe; Statutul Corpului diplomatic şi consular al României; legile pentru ratificarea convenŃiilor consulare dintre România şi alte state-părŃi

(vezi, de exemplu, Legea nr.18/1993, Legea nr. 19/1994, Legea nr.100/1994, Legea nr.14/1998, Legea nr.56/1998, Legea nr. 177/1997 etc.).

2.4. REPREZENTAREA CONSULARĂ A CETĂłEANULUI EUROPEAN

Naşterea şi formarea ComunităŃii europene, arhitectura instituŃională, sistemul de drept ce guvernează relaŃiile comunitare, politicile practicate constituie subiecte de preocupări pentru cei interesaŃi. Construirea Europei unite şi instituirea unei cetăŃenii europene fac pertinentă întrebarea: care va fi direcŃia dezvoltării instituŃiei consulare în spaŃiul european? CetăŃenia europeană a fost instituită prin Tratatul de la Maastricht, care a introdus în Tratatul CE art. 8-8E. Articolul 8, paragraful 1 din Tratatul da la Maastricht, prevede că se instituie o cetăŃenie a Uniunii, iar în continuare se precizează că cetăŃean al Uniunii este orice persoană având naŃionalitatea unui stat membru. Tratatul de la Amsterdam a dat o mai bună definiŃie cetăŃeniei europene, paragraful 9 al articolului 2 (care înlocuieşte paragraful 1 al articolului 8 din Tratatul de la Maastricht) prevăzând că „Se instituie o cetăŃenie a Uniunii. Este cetăŃean al Uniunii orice persoană care are naŃionalitatea unui stat membru. CetăŃenia Uniunii completează, dar nu înlocuieşte cetăŃenia naŃională”. Altfel spus, numai dacă o persoană are naŃionalitatea unuia dintre statele membre este cetăŃean al Uniunii. În temeiul cetăŃeniei unionale se recunosc în mod expres cetăŃenilor Europei patru drepturi specifice: • dreptul de a circula şi de şedere în mod liber pe teritoriul statelor membre; • dreptul de vot şi de eligibilitate la alegerile locale şi la alegerile europene; • dreptul la protecŃie diplomatică şi consulară în terŃe Ńări; • dreptul la protecŃia juridică – dreptul de petiŃionare şi dreptul de a se adresa mediatorului. Potrivit art. 8 C, orice cetăŃean al Uniunii beneficiază, pe teritoriul unei terŃe Ńări în care statul membru al cărui resortisant este nu este reprezentat, de protecŃie din partea autorităŃilor diplomatice şi consulare ale oricărui stat membru, în aceleaşi condiŃii ca naŃionalii acelui stat, iar art. J 10 include în alineatul 1 următoarele: „Misiunile diplomatice şi consulare ale statelor membre şi delegaŃiile Comisiei în state terŃe şi la conferinŃele 65

internaŃionale, precum şi reprezentanŃele lor pe lângă organizaŃiile internaŃionale cooperează pentru a asigura respectarea şi implementarea poziŃiilor comune şi a acŃiunilor comune adoptate de Consiliu”. Dacă interpretăm aceste prevederi vom constata că nu poate fi vorba de o protecŃie diplomatică sau consulară europeană care să permită o substituire sau un adaos la protecŃia exercitată de fiecare stat membru a protecŃiei asigurate de Comunitate sau de Uniune, chiar dacă s-ar fi vrut, deoarece o protecŃie prin Uniune nu este posibilă, întrucât aceasta nu are personalitate internaŃională. În acelaşi timp, considerăm că formularea aceasta nu se referă nici la o protecŃie comună, a cărei exercitare, subsidiară sau complementară, ar fi putut fi încredinŃată colectivităŃii statelor membre. Chiar dacă articolul J 10 din Tratatul de la Amsterdam stipulează cooperarea statelor în acest domeniu, misiunile diplomatice şi consulare ale statelor membre, delegaŃiile Comisiei în terŃe Ńări şi la conferinŃele internaŃionale având obligaŃia de a-şi concerta acŃiunile, considerăm că se are în vedere numai ca reprezentanŃii ComunităŃii şi ai statelor membre să contribuie la punerea în aplicare a dispoziŃiilor pe care le menŃionează articolul 8 din Tratatul de la Maastricht („Ele îşi intensifică cooperarea procedând la schimburi de informaŃii, la realizarea de evaluări comune şi contribuind la aplicarea dispoziŃiilor articolului 8 C din Tratatul instituind Comunitatea Europeană” – Articolul J 10 alineatul 2). Referindu-se la dreptul la protecŃie diplomatică şi consulară al cetăŃeanului Uniunii Europene, un autor român face trimitere la Decizia nr. 95/553/CE din 19 decembrie 1995 (publicată în Jurnalul Oficial al ComunităŃilor Europene nr. L 314/73 din 28 decembrie 1995) a reprezentanŃilor guvernelor statelor membre reuniŃi în Consiliu, care prevede că fiecare cetăŃean al Uniunii Europene beneficiază de protecŃie consulară din partea reprezentanŃei diplomatice sau consulare a unui stat membru, dacă pe teritoriul unde se află nu există nici o reprezentanŃă permanentă accesibilă, nici consul onorific accesibil şi competent din partea statului membru propriu sau al altui stat care îl reprezintă în mod permanent. ReprezentanŃii diplomatici şi consulari solicitaŃi sunt obligaŃi să dea curs cererii de protecŃie făcute de persoana interesată, dacă s-a stabilit că aceasta posedă cetăŃenia unui stat membru al Uniunii europene. ReprezentanŃa diplomatică sau consulară care acordă protecŃie trebuie să trateze solicitantul ca pe un resortisant al statului pe care îl reprezintă. ProtecŃia acoperă în mod obligatoriu: • asistenŃa în caz de deces; • asistenŃa în caz de boală sau accident grav; • asistenŃa în caz de arestare sau detenŃie; • asistenŃa acordată victimelor unor violenŃe; • ajutorul şi repatrierea cetăŃenilor Uniunii aflaŃi în dificultate. 66

ReprezentanŃii diplomatici şi consulari ai statelor membre ale Uniunii vor putea acorda asistenŃă şi în alte cazuri cetăŃenilor europeni pentru că decizia menŃionată mai sus prevede că „orice alt tip de ajutor poate fi acordat cetăŃenilor care fac cerere în acest sens”. În afară de caz de extremă urgenŃă, nu poate fi acordat un ajutor pecuniar, un avans sa acoperirea unei cheltuieli făcute de cetăŃeanul solicitant fără autorizarea prealabilă a autorităŃilor competente ale statului membru a cărui cetăŃenie o are persoana care solicită asistenŃă. În cazul acordării unor sume de bani, solicitantul este obligat să se angajeze să ramburseze integral ajutorul pecuniar precum şi cheltuielile făcute de reprezentanŃa diplomatică sau consulară respectivă. Guvernul statului membru a cărui cetăŃenie o are solicitantul asistenŃei este obligat să ramburseze toate cheltuielile, la cererea statului membru care a acordat asistenŃă. ProtecŃia diplomatică şi consulară acordată cetăŃenilor Uniunii Europene constă, de fapt, numai într-o lărgire a sferei celei clasice, prin intermediul unui mecanism interstatal, dar care menŃine, totuşi, monopolul statelor membre privite individual în exercitarea acestei funcŃii pentru că „…CetăŃenia Uniunii completează, dar nu înlocuieşte cetăŃenia naŃională”. Această soluŃie presupune, totodată, şi acordul statului terŃ respectiv. Putem conchide, deci, că instituŃia reprezentării consulare îşi manifestă necesitatea în plan european în condiŃiile actuale, iar existenŃa unui viitor stat federal Europa nu o exclude, deoarece interesele consulare ale cetăŃenilor europeni vor trebui ocrotite în raporturile Europei cu celelalte state ale lumii.

3. OFICIILE CONSULARE

3.1. ÎnfiinŃarea şi încetarea oficiilor consulare 3.2. Rangul, categoria şi clasele oficiilor consulare 3.3. Personalul oficiilor consulare 3.4. Numirea şi admiterea membrilor oficiului consular 3.5. Patenta consulară şi exequaturul consular

3.1. ÎNFIINłAREA ŞI ÎNCETAREA OFICIILOR CONSULARE ConvenŃia de la Viena din 1963 prevede că prin expresia „post consular” se înŃelege „orice consulat general, consulat, viceconsulat sau agenŃie consulară” – art.1 lit.a) şi reglementează problematica stabilirii unui post consular în art. 4: „1. Un post consular nu poate fi stabilit pe teritoriul statului de reşedinŃă decât cu 67

consimŃământul acestui stat. 2. Sediul postului consular, rangul şi circumscripŃia sa sunt fixate de către statul trimiŃător şi supuse aprobării statului de reşedinŃă. 3. Statul trimiŃător nu poate aduce modificări ulterioare sediului postului consular, rangului sau circumscripŃiei sale consulare decât cu consimŃământul statului de reşedinŃă. 4. ConsimŃământul statului de reşedinŃă se cere de asemenea dacă un consulat general sau un consulat vrea să deschidă un viceconsulat sau o agenŃie consulară într-o altă localitate decât aceea în care este stabilit el însuşi. 5. ConsimŃământul expres şi prealabil al statului de reşedinŃă se cere de asemenea pentru deschiderea unui birou, făcînd parte dintr-un consulat existent, în afara sediului acestuia.” DicŃionarul diplomatic menŃionează că expresia „post consular” din ConvenŃia privind relaŃiile consulare este tradus în limba română prin „oficiu consular”. Oficiul (postul) consular este organul permanent şi de factură complexă înfiinŃat pentru o perioadă de durată în vederea întreŃinerii, realizării şi dezvoltării relaŃiilor consulare. În doctrina de specialitate s-a reŃinut că „instituŃia oficiului consular, înŃeleasă ca organ a relaŃiilor consulare, ocupă o poziŃie centrală în dreptul consular, reprezentând punctul de gravitate în jurul căruia se grupează şi din care derivă majoritatea aspectelor sistemului relaŃiilor consulare”, iar funcŃiile consulare sunt cele care „determină esenŃa activităŃii proprii şi specifice a oficiului consular, iar îndeplinirea lor apare ca manifestarea lui firească şi obligatorie, oficiul consular oferind calea normală şi deplină de statornicie, întreŃinere şi realizare a relaŃiilor consulare”. Se consideră că oficiul consular, reprezentanŃă oficială a unui stat stabilită într-un oraş sau o regiune din altă Ńară pentru a asigura protecŃia intereselor consulare ale acestuia, este independent în ceea ce priveşte existenŃa sa de prezenŃa efectivă a funcŃionarului consular, el existând deja în momentul în care îşi începe misiunea sa individuală funcŃionarul consular însărcinat cu conducerea oficiului după cum subzistă independent de încheierea misiunii acestuia sau a înlocuirii persoanei lui etc. ÎnfiinŃarea oficiilor consulare se poate face numai după stabilirea de relaŃii consulare, ca regulă – art. 4, pct. 1 din ConvenŃia din 1963: un post consular nu poate fi stabilit pe teritoriul statului de reşedinŃă decât cu consimŃământul acelui stat; obŃinerea

consimŃământului presupune ca cele două state să relaŃioneze, să încheie un anumit acord; dar înfiinŃarea unui post consular poate determina naşterea relaŃiilor consulare. Trebuie precizat, însă, că stabilirea relaŃiilor consulare, nu naşte, automat, şi dreptul de a înfiinŃa oficii consulare. Paragraful 1 al articolului 4 stabileşte regula potrivit căreia consimŃământul statului 68

de reşedinŃă este indispensabil pentru crearea unui consulat (indiferent de rangul acestuia: consulat general, consulat vice-consulat sau agenŃie consulară) pe teritoriul său. Această regulă decurge din puterea suverană pe care fiecare stat o exercită asupra teritoriului său şi vizează atât cazul în care consulatul este creat la momentul stabilirii relaŃiilor consulare, cât şi cazul în care consulatul este creat mai târziu. În primul caz, consimŃământul statului de reşedinŃă pentru stabilirea unui consulat va fi dat în reguli generale în acordul privind stabilirea relaŃiilor consulare, dar poate fi conŃinut de un acord ulterior care să privească doar stabilirea consulatelor. Acordul privind stabilirea unui consulat presupune că cele două state interesate au convenit asupra delimitării circumscripŃiei consulare şi asupra sediului consulatului. În practică, acordul asupra sediului consulatului intervină, de cele mai multe ori, înaintea celui referitor la delimitarea circumscripŃiei consulare. Acordul privind sediul consulatului şi circumscripŃia consulare poate fi prevăzut expres, dar poate fi, de asemenea, convenit în mod tacit, prin acordarea exequaturului pe patenta consulară în care sediul consulatului şi circumscripŃia consulară sunt fixate, aşa cum prevede articolul 11, presupunându-se că statul de reşedinŃă şi-a dat consimŃământul nu numai în ce priveşte persoana ce urmează a exercita funcŃia de şef de post consular, ci şi asupra sediului consulatului şi circumscripŃiei consulare. Sediul consulatului va fi cel prevăzut în patenta consulară, iar circumscripŃia consulară va fi cea menŃionată în acest document. CircumscripŃia consulară determină limitele teritoriale în care un consulat este autorizat să-şi exercite funcŃiile în statul de reşedinŃă. ConŃinutul acestui articol nu priveşte şi condiŃiile în care acordul privind stabilirea unui consulat poate fi modificat. Se prevede doar că „statul trimiŃător nu poate aduce modificări ulterioare sediului postului consular, rangului sau circumscripŃiei sale consulare decât cu consimŃământul statului de reşedinŃă”. Considerăm, de asemenea, că prin această formulare s-a avut în vedere respectarea suveranităŃii statului de reşedinŃă, protejarea intereselor acestuia; aceasta nu înseamnă, însă, că statul de reşedinŃă are dreptul de a modifica în mod unilateral circumscripŃia consulară sau sediul oficiului consular; el poate cere, în circumstanŃe excepŃionale, statului trimiŃător să-şi schimbe sediul consulatului sau circumscripŃia consulară. EnunŃarea în cuprinsul paragrafului 3 al articolului 4 a acestor dispoziŃii referitoare la eventualele modificări ulterioare ce se pot aduce sediului oficiului consular ori circumscripŃiei consulare, nu limitează în nici un fel dreptul statului timiŃător de a închide consulatul cu titlu temporar ori permanent, dacă această situaŃie corespunde intereselor sale. Paragraful al patrulea face referire la situaŃia în care un consulat deja stabilit doreşte să deschidă un vice-consulat sau o agenŃie consulară în limitele circumscripŃiei sale. Este, de 69

asemenea, necesar să amintim existenŃa indispensabilă a consimŃământului statului de reşedinŃă şi în această situaŃie; paragraful al patrulea face referire, aşadar, la stabilirea unui post consular nou, vice-consulat sau agenŃie cconsulară, impunând respectarea regulii privitoare la existenŃa absolut necesară a consimŃământului statului de reedinŃă. Acordul statului de reşedinŃă este cerut şi de regula prevăzută în paragraful al cincilea, referitoare la cazul în care se doreşte deschiderea unui birou, făcând parte dintr-un consulat deja stabilit, dar în afara acestuia. ConsimŃământul statului de reşedinŃă trebuie să fie „expres şi prealabil”. CircumscripŃia consulară determină limitele teritoriale în care un consulat este autorizat să-şi exercite funcŃiile în statul de reşedinŃă. ConŃinutul acestui articol nu priveşte şi condiŃiile în care acordul privind stabilirea unui consulat poate fi modificat. Se prevede doar că „statul trimiŃător nu poate aduce modificări ulterioare sediului postului consular, rangului sau circumscripŃiei sale consulare decât cu consimŃământul statului de reşedinŃă”. Considerăm, de asemenea, că prin această formulare s-a avut în vedere respectarea suveranităŃii statului de reşedinŃă, protejarea intereselor acestuia; aceasta nu înseamnă, însă, că statul de reşedinŃă are dreptul de a modifica în mod unilateral circumscripŃia consulară sau sediul oficiului consular; el poate cere, în circumstanŃe excepŃionale, statului trimiŃător să-şi schimbe sediul consulatului sau circumscripŃia consulară. EnunŃarea în cuprinsul paragrafului 3 al articolului 4 a acestor dispoziŃii referitoare la eventualele modificări ulterioare ce se pot aduce sediului oficiului consular ori circumscripŃiei consulare, nu limitează în nici un fel dreptul statului timiŃător de a închide consulatul cu titlu temporar ori permanent, dacă această situaŃie corespunde intereselor sale. Paragraful al patrulea face referire la situaŃia în care un consulat deja stabilit doreşte să deschidă un vice-consulat sau o agenŃie consulară în limitele circumscripŃiei sale. Unele legislaŃii naŃionale autorizează consulii generali sau consulii să numească vice-consulii sau agenŃii consulari. În virtutea acestei autorizări, consulii generali şi consulii ar putea stabili noile posturi consulare pe teritoriul statului de reşedinŃă. Este, de asemenea, necesar să amintim existenŃa indispensabilă a consimŃământului statului de reşedinŃă şi în această situaŃie; paragraful al patrulea face referire, aşadar, la stabilirea unui post consular nou, viceconsulat sau agenŃie cconsulară, impunând respectarea regulii privitoare la existenŃa absolut necesară a consimŃământului statului de reedinŃă. Acordul statului de reşedinŃă este cerut şi de regula prevăzută în paragraful al cincilea, referitoare la cazul în care se doreşte deschiderea unui birou, făcând parte dintr-un consulat deja stabilit, dar în afara acestuia. ConsimŃământul statului de reşedinŃă trebuie să fie „expres şi prealabil”. Faptul că oficiul consular este un organ de relaŃii externe care mijloceşte stabilirea, menŃinerea şi dezvoltarea relaŃiilor interstatale în anumite domenii precum şi împrejurarea că 70

oficiul consular, deşi aparŃine unui stat îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul altui stat, fac să existe reguli speciale referitoare la modul în care este creat, organizat şi funcŃionează, precum şi asupra statutului său juridic. Oficiul consular este un organ de-sine-stătător cu o organizare proprie, cu atribuŃii bine delimitate şi statut special. În ce priveşte competenŃa stabilirii acestor reguli trebuie spus că înfiinŃarea, modul de organizare şi funcŃionare, structura internă a oficiului consular aparŃin în mod exclusiv statului trimiŃător şi pe care-l reprezintă. În Ńara noastră înfiinŃarea, desfiinŃarea şi schimbarea rangului oficiilor consulare de carieră, de exemplu, se fac prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Guvernului, iar Decretul se publică în Monitorul Oficial al României (art. 2 alin 2 din Regulamentul consular al României). Dar înfiinŃarea unui oficiu consular şi exercitarea funcŃiilor consulare presupun o derogare de la principiul suveranităŃii pe întreg teritoriul al unui stat, oficiul consular al statului trimiŃător existând şi activând în cadrul jurisdicŃiei teritoriale a statului de reşedinŃă, ceea ce face necesar acordul de voinŃă a statelor care se află în „raporturi de consulat.” Art. 4 alin.2 al ConvenŃiei de la Viena din 1963 stabileşte că statul trimiŃător este cel care fixează sediul postului consular, rangul şi circumscripŃia sa, dar statul de reşedinŃă este cel care decide în ce priveşte aprobarea lor, la fel cum statul trimiŃător nu poate aduce modificări ulterioare sediului postului consular, rangului sau circumscripŃiei sale consulare decât cu consimŃământul statului de reşedinŃă – (alin.3). ConsimŃământul statului de reşedinŃă este, de asemenea, necesar dacă un consulat general sau un consulat vrea să deschidă un viceconsulat sau o agenŃie consulară într-o altă localitate decât aceea în care este stabilit el însuşi, după cum este obligatoriu să existe consimŃământul expres şi prealabil pentru deschiderea unui birou, făcând parte dintr-un consulat deja existent, în afara sediului acestuia - (alin. 4-5). Normele dreptului cutumiar determină situaŃii, din care reiese că statul primitor are dreptul de a refuza cererea privind deschiderea de consulate străine pe teritoriul său, fără a fi obligat să motiveze decizia sa. Refuzul de a accepta cererea de deschidere a unui post consular, fiind un drept al statului de reşedinŃă, În temeiul suveranităŃii sale, nu atrage nici о răspundere internaŃională din partea acestuia. Desigur, un răspuns nejustificat poate avea urmări negative în ceea ce priveşte evoluŃia relaŃiilor dintre cele două state. ConsimŃământul pentru înfiinŃarea de oficii consulare poate fi cuprins într-o convenŃie consulară, prin care se detaliază toate aspectele referitoare la postul consular; dar poate fi prevăzut şi într-o anexă la о convenŃie consulară, prin care se stabilesc circumscripŃia consulară, rangul postului consular, categoria acestuia sau printr-un protocol adiŃional unei convenŃii consulare ori o notă a ministerului afacerilor externe al statului primitor. România şi CroaŃia, de exemplu, au convenit în cuprinsul convenŃiei consulare încheiate între cele două 71

state, în art.2, că „statul trimiŃător poate înfiinŃa un oficiu consular pe teritoriul statului de reşedinŃa, numai cu consimŃământul acestuia”, iar „sediul oficiului consular, rangul şi circumscripŃia sa consulară sunt stabilite de statul trimiŃător şi sunt supuse aprobării statului de reşedinŃă; statul trimiŃător poate aduce modificări ulterioare sediului oficiului consular, rangului sau ori circumscripŃiei consulare numai cu consimŃământul statului de reşedinŃă”. S-a stabilit în doctrină că ceea ce caracterizează consimŃământul necesar înfiinŃării oficiilor consulare sunt următoarele: a) consimŃământul statului de reşedinŃă este general, în sensul că el este necesar pentru toate posturile (oficiile) consulare, indiferent de categoria lor, de rangul lor, de gradul lor de independenŃă; b) consimŃământul statului de reşedinŃă este continuu, deoarece el trebuie să fie solicitat pe toată durata de funcŃionare a unui oficiu consular, chiar când acestuia i se aduc modificări ulterioare; c) consimŃământul este cuprinzător, întrucât el trebuie să fie acordat pentru toate componentele de bază ale unui oficiu consular; d) consimŃământul statului de reşedinŃă nu este revocabil atâta timp cât funcŃionează regula rebus sic stantibus (în împrejurări justificate, statul de reşedinŃă poate cere închiderea unui oficiu consular; e) statul trimiŃător, la rândul său, nu are dreptul discreŃionar de а solicita, unilateral, modificări ale consimŃământului iniŃial, dat de statul de reşedinŃă, întrucât normele dreptului internaŃional stabilesc principiul că nimeni nu poate abuza de un drept. Sfera consimŃământului exprimat în vederea înfiinŃării oficiului consular cuprinde: - natura lui - adică caracterul de consulat de carieră (condus de un funcŃionar de carieră) sau de consulat onorific (condus de un funcŃionar consular onorific) - această clasificare are la bază vechea împărŃire care se făcea între consulii aleşi (consules electi) şi consulii trimişi (consules missi) distincŃie păstrată şi în ConvenŃia de la Viena 1963, cap. II şi III; - rangul acestuia - oficiile consulare se împart în mai multe clase - consulate

generale, consulate, viceconsulate şi agenŃii consulare, aceeaşi clasificare există şi în practică; - circumscripŃia consulară reprezintă parte din teritoriul statului de reşedinŃă, atribuită prin înŃelegerea dintre două state în scopul exercitării funcŃiilor consulare; în acelaşi sens este şi definiŃia cuprinsă de ConvenŃia din 1963 – art.1 lit. b); sediul consulatului va fi stabilit în localitatea situată pe teritoriul statului de reşedinŃă, unde oficiul consular a fost înfiinŃat şi îşi desfăşoară activitatea; alegerea unei localităŃi (de obicei în oraş) se face în funcŃie de importanŃa şi interesul, din punct de vedere consular, pe care le prezintă acea localitate; prin 72

definiŃie am stabilit că circumscripŃia consulară constituie delimitarea teritoriului pe care oficiul consular are competenŃa de a-şi desfăşura activitatea de unde rezultă că aceasta are un caracter de exclusivitate, atât în sensul ca oficiul consular este competent numai în limitele entităŃii teritoriale stabilite (deci nu este admis ca oficiul şi funcŃionarii lui să desfăşoare activităŃi decât în limitele acesteia), cât şi în sensul că un alt oficiu din afara circumscripŃiei nu este în drept să-şi extindă competenŃa şi asupra acesteia. În împrejurări speciale şi în concordanŃă cu dispoziŃiile art. 6 (intitulat Exercitarea funcŃiilor consulare în afara circumscripŃiei consulare) din ConvenŃia de la Viena din 1963, statul de reşedinŃă poate admite funcŃionarului consular al statului trimiŃător să-şi exercite atribuŃiile şi în afara circumscripŃiei consulare. Este absolută nevoie şi în acest caz de consimŃământul statului de reşedinŃă: „În împrejurări speciale, un funcŃionar consular poate, cu consimŃămîntul statului de reşedinŃă, să-şi exercite funcŃiile în afara circumscripŃiei sale consulare.”

3.2. RANGUL, CATEGORIA ŞI CLASELE OFICIILOR CONSULARE Rangul oficiilor consulare este determinat de rangul funcŃionarilor consulari care le conduc. Dacă Ńinem cont că potrivit art. 9 al ConvenŃiei de la Viena din 1963 (intitulat Clasele şefilor de post consular), şefii de post consular se împart în patru clase, şi anume: consulii generali, consulii, viceconsulii, agenŃii consulari, „ 1. Şefii de post consular se împart în patru clase, şi anume: a) consuli generali; b) consuli; c) viceconsuli; d) agenŃi consulari. 2. Paragraful 1 al prezentului articol nu limitează cu nimic dreptul oricăreia din părŃile contractante de a fixa denumirea funcŃionarilor consulari care nu sunt şefi de post consular.” Rezultă că oficiile consulare pot fi: • • • • consulate generale consulate viceconsulate agenŃii consulare.

Această clasificare este dată şi de de art.2 pct.3 din Hotărârea Guvernului României nr.760/1999, pentru aprobarea Regulamentului consular, potrivit căruia oficiilor consulare li 73

se atribuie următoarele clase: • • • • clasa I - consulatului general; clasa II - consulatului; clasa III - viceconsulatului; clasa IV - agenŃiei consulare.

Între aceste categorii de consulate există anumite raporturi de egalitate sau de subordonare pe baza diferenŃelor de rang; de regulă, consulatele generale şi consulatele sunt oficii consulare independente, iar viceconsulatele şi agenŃiile consulare sunt subdiviziuni subordonate consulatelor generale sau consulatelor. Consulatul general se înfiinŃează, de obicei, într-o regiune importantă a statului de reşedinŃă, unde există o comunitate importantă de naŃionali şi probleme consulare mai complexe; consulatul are o sferă mai restrânsă de probleme consulare, putând fi înfiinŃat într-o anumită localitate; viceconsulatele au o circumscripŃie consulară mai redusă, iar agenŃiile consulare funcŃionează în centre secundare şi au competenŃe mai restrânse: în sistemul elveŃian, de exemplu, nu înregistrează pe naŃionali, nu pot elibera vize sau reînnoi paşapoarte, nu prelungesc livretele militare şi nu pot face acte privind statutul personal al cetăŃenilor etc. Articolul unic al Legii nr. 37/1991, privind înfiinŃarea, desfiinŃarea şi schimbarea rangului misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare, prevede că acestea pot avea loc numai prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Guvernului; se reiterează obŃinerea consimŃământului prealabil al statului de reşedinŃă. Astfel, Consulatul României la Sao Paulo - Brazilia, înfiinŃat prin Decretul nr. 29/1994, s-a ridicat la rangul de consulat general prin Decretul nr.153/1994 publicat în Monitorul Oficial al României nr.191/1994. Consulatele se diferenŃiază şi prin faptul că sunt conduse de un consul de carieră sau un consul onorific în: consulate de carieră şi consulate onorifice, încadrarea într-o categorie sau alta categoria influenŃând exercitarea funcŃiilor consulare, consulatele onorifice, de regulă, neputând acorda vize sau face autentificări de acte. Hotărârea Guvernului României nr. 760/1999, pentru aprobarea Regulamentului consular, reglementează oficiile consulare onorifice şi stabileşte atribuŃiile şi condiŃiile în care-şi poate exercita funcŃiile consulul onorific în Capitolul III, iar Statutul consular al Republicii Moldova stabileşte în art. 81 că recunoaşte instituŃia funcŃionarilor onorifici, pentru ca în art. 82 să precizeze necesitatea obŃinerii prealabile a consimŃământului statului de reşedinŃă: în cadrul Oficiului Consular onorific al Republicii Moldova, în cazul în care este recepŃionat acordul prealabil al statului de reşedinŃă, pentru efectuarea atribuŃiilor consulare poate fi delegat un funcŃionar consular din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Oficiile consulare sunt competente să-şi exercite funcŃiile ce-i sunt încredinŃate doar 74

pe teritoriul unei circumscripŃii consulare, cadrul spaŃial al activităŃii consulare, pentru că înfiinŃarea unui oficiu consular presupune în mod obligatoriu o competenŃă care trebuie delimitată în spaŃiu. Aceasta este mai întinsă sau mai restrânsă în funcŃie de rangul oficiului consular: desigur că un consulat general va avea o sferă de competenŃă asupra unei circumscripŃii consulare mai largi decât celelalte categorii de posturi consulare. Practica arată că statele cuprind în dispoziŃiile referitoare la acordul lor de voinŃă exprimat prin convenŃii consulare (sau un alt document, aşa cum am menŃionat mai sus) şi definiŃia expresiei circumscripŃiei consulară (vezi, de exemplu, ConvenŃiile consulare dintre România şi Macedonia, Ucraina, CroaŃia, Belarus, Republica Polonă etc. - art.1 pct.2). Oficiile consulare, indiferent de rangul lor, stabilesc legături directe doar cu autorităŃile locale şi nu cu guvernul şi sunt subordonate în activitatea lor şefului misiunii diplomatice din Ńara de reşedinŃă.

3.3. PERSONALUL OFICIILOR CONSULARE În funcŃie de natura sarcinilor lor, de gradul de participare la realizarea scopurilor activităŃii consulare, membrii oficiului consular se împart în mai multe categorii: personalul consular, personalul tehnico-administrativ şi personalul de serviciu. Practica statelor, codificată prin ConvenŃia de la Viena din 1963, distinge în cadrul membrilor postului consular între: funcŃionarii consulari - persoanele care îndeplinesc funcŃiile consulare; angajaŃii consulari - persoanele care îndeplinesc în cadrul consulatului funcŃii cu caracter tehnico-administrativ; membrii personalului de serviciu - persoanele care îndeplinesc sarcini cu caracter gospodăresc (art.1, pct. g). În ce priveşte expresia membrii personalului consular, ConvenŃia stabileşte că aceasta se referă la funcŃionarii consulari, cu excepŃia şefului postului consular, angajaŃii consulari şi membrii personalului de serviciu (art.1 pct. h). Şeful de oficiu consular, persoana însărcinată să acŃioneze în această calitate, desfăşoară o activitate oficială şi o activitate de reprezentare. El are un anumit rang şi face parte dintr-o clasă consulară. Numirea şefului de oficiu consular se face potrivit unei proceduri speciale, eliberându-i-se o patentă consulară. În privinŃa funcŃionarilor consulari este de menŃionat că, la fel ca şeful de oficiu

consular, ei sunt chemaŃi să îndeplinească funcŃii consulare (art.1 pct. d din ConvenŃia din 1963), în sensul restrâns al cuvântului, adică să efectueze acte consulare; ei nu au responsabilitatea conducerii oficiului consular. Clasele şefilor de post consular sunt stabilite de dispoziŃiile ConvenŃiei de la Viena din 75

1963: consuli generali, consuli, viceconsuli, agenŃi consulari (art. 9 pct. 1) şi determină categoriile de oficii consulare pe care le conduc: • consulul general, cel mai înalt funcŃionar al serviciului consular,

exercită o supraveghere generală asupra tuturor funcŃionarilor consulari şi conduce un consulat general sau mai multe circumscripŃii consulare; • • • consulul conduce numai o circumscripŃie consulară şi este subordonat

consulului general; viceconsulul conduce un viceconsulat şi este un funcŃionar consular

subordonat consulului general sau consulului; agentul consular conduce o agenŃie consulară şi are atribuŃii mai

restrânse fiind, de regulă, subordonat consulului. Până la momentul adoptării ConvenŃiei de la Viena din 1963, clasele consulilor nu fuseseră codificate, spre deosebire de clasele agenŃilor diplomatici care au fost stabilite prin Congresul de la Viena, în 1815 şi Aix-la-Chapelle, în 1818, înainte de ConvenŃia de la Viena din 1961 privind relaŃiile diplomatice. De-a lungul secolelor, de când instituŃia consulilor a apărut în cadrul relaŃiilor internaŃionale, au fost folosite titulaturi foarte variate: comisari, rezidenŃi, agenŃi comerciali etc. De altfel, sintagma „agent comercial” a fost aleasă pentru a desemna agentul consular în cadrul ConvenŃiei de la Havana din 1928 privind funcŃionarii consulari (art. 4, paragraful 2). Unele state foloseau titlul de viceconsul sau de agent consular pentru a desemna funcŃionarii consulari onorifici. Enumerarea celor patru clase de şefi de post consular nu semnifică şi faptul că statele sunt obligate să utilizeze în practica lor toate cele patru clase. Singura obligaŃie ar fi să numească şefii de post consular într-una din clasele enumerate în art.9. Dacă această reglementare (art.9 alin.1) determină clar ce denumiri pot purta şefii de post consular, în alin.2 se lasă deplină liberate statelor pentru fixarea denumirii funcŃionarilor consulari care nu cunt şefi de post consular. Statele pot stabili ce denumiri vor purta ceilalŃi funcŃionari consulari, în afara şefului de post consular, prin reglementări de drept intern: legi, regulamente etc. Denumirile cel mai frecvent întâlnite în practica statelor pentru a desemna ceilalŃi funcŃionari consulari sunt: consul adjunct, ataşat consular, cancelar, consul economic, secretar consular, interpret etc. Doctrina menŃionează cancelarul - un secretar al consulului, care îl asistă în lucrările curente. Totalitatea şefilor instituŃiilor consulare dintr-o circumscripŃia consulară se numeşte corpul consular. Referitor la şefii de post consular se pune şi problema precăderii, pe care ConvenŃia de la Viena din 1963 o rezolvă în art. 16. Corpul consular este condus de un decan, care este superior după clasă şi primul după data primirii exequaturului; el îndeplineşte funcŃia 76

de reprezentare a corpului consular în probleme de ordin protocolar. Totalitatea membrilor oficiului consular, adică toate persoanele care desfăşoară activitatea la consular - de conducere consulară, tehnico-administrativă şi de serviciu reprezintă efectivul oficiului consular. ConvenŃia de la Viena din 1963 statuează cu privire la acesta că, în lipsa unui acord explicit al statului asupra efectivului personalului postului consular, statul de reşedinŃă poare cere ca acest efectiv să fie menŃinut în limitele considerate de el ca fiind rezonabile şi normale, având în vedere circumstanŃele şi condiŃiile din circumscripŃia consulară şi nevoile postului consular în cauză – art.20. Aşadar, dreptul statului trimiŃător de încadra oficiul consular cu un număr de persoane pe care îl consideră necesar pentru a duce la îndeplinire atribuŃiile care îi revin, fie ele consulare, tehnico-administrative sau de întreŃinere a localului ori alte servicii auxiliare, în funcŃie de volumul de muncă, nu trebuie exercitat în mod abuziv, ci potrivit unei desfăşurări normale a activităŃii consulare, corelativ existând dreptul statului de reşedinŃă de a cere reducerea efectivului oficiului consular . Trebuie precizat că s-au stabilit reguli – art.22 din ConvenŃia de la Viena din 1963 – şi în ce priveşte naŃionalitatea funcŃionarilor consulari. Aceştia trebuie să aibă, în principiu, naŃionalitatea statului trimiŃător, ei neputând fi aleşi dintre cetăŃenii statului de reşedinŃă decât cu consimŃământul expres al acelui stat, care poate oricând să-l retragă. Acelaşi drept există, în ce priveşte statul de reşedinŃă, referitor la cetăŃenii unui stat terŃ care nu au şi cetăŃenia statului trimiŃător. În Statutul Corpului Diplomatic şi Consular al României sunt prevăzute şi condiŃiile ce se cer îndeplinite pentru ca о persoană să aibă calitatea de membru al Corpului Diplomatic şi consular al României. Art. 17 enumeră în alin(1) condiŃiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca o persoană să aibă calitatea de membru al Corpului diplomatic şi consular al României: a) are dreptul să ocupe o funcŃie publică, conform prevederilor ConstituŃiei şi legilor în vigoare; b) se bucură de toate drepturile politice şi civile prevăzute în ConstituŃie şi în legile în vigoare; c) nu face parte din partide politice; d) a urmat studii superioare de lungă durată la o instituŃie de învăŃământ superior din Ńară sau din străinătate, absolvite cu diplomă de licenŃă sau echivalentă, recunoscută de Ministerul EducaŃiei şi Cercetării; e) cunoaşte cel puŃin o limbă străină; f) are o stare de sănătate corespunzătoare, atestată pe bază de act medical de 77

specialitate, emis de centrul medical care deserveşte Ministerul Afacerilor Externe; g) a absolvit Academia Diplomatică sau a promovat concursul de admitere în Corpul diplomatic şi consular al României, organizat potrivit regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului de admitere în Ministerul Afacerilor Externe;1 h) nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracŃiuni. Acest act normativ asigură o reglementare unificată, acelaşi statut juridic pentru funcŃionarii diplomatici şi consulari şi asigură cadrul unei pregătiri de specialitate comune. Dar, ordinea juridică internaŃională, practica internaŃională a statelor demonstrează că statutul juridic al misiunii diplomatice este diferit de cel al reprezentanŃei consulare, ceea ce face ca şi activitatea funcŃionarilor diplomatici să presupună atribuŃii diferite de cele ale consulilor. În plan internaŃional deja s-au conturat ca ramuri distincte ale dreptului internaŃional dreptul diplomatic şi dreptul consular, iar ceea ce în doctrină a fost numit „statut mixt” ar putea genera confuzie. Iată de ce considerăm necesară reglementarea distinctă a celor două categorii într-o viitoare modificare legislativă, oportună, din punctul nostru de vedere, care ar duce şi la creşterea eficacităŃii pregătirii şi desfăşurării activităŃii funcŃionarilor consulari. ExigenŃele sporite impuse prin acest Statut unui segment profesional de elită impun nu numai o înaltă competenŃă profesională, ci şi o conduită morală şi un ataşament corespunzător faŃă de valorile democratice. Diversitatea funcŃiilor consulare pe care le îndeplineşte un funcŃionar consular scoate în evidenŃă multilateralitatea cunoştinŃelor pe care trebuie să le posede în diferite domenii, pe lângă cunoaşterea până la detaliu a caracteristicilor statelor şi popoarelor în cadrul cărora exercită aceste funcŃii. ConvenŃia din 1963 distinge între două categorii de funcŃionari consulari: funcŃionari consulari de carieră şi funcŃionari consulari onorifici - art. 1 pct.2. DistincŃia, relevantă mai ales din punctul de vedere al beneficiului drepturilor, facilităŃilor, privilegiilor şi imunităŃilor care este acordat diferenŃiat pentru cele două categorii de funcŃionari consulari, este reluată de state în cuprinsul convenŃiilor bilaterale: art. 12 din ConvenŃia consulară dintre România şi Republica Polonă statuează: fiecare dintre cele două părŃi contractante poate numi şi primi funcŃionari consulari onorifici în cadrul relaŃiilor lor bilaterale, aplicând în privinŃa acestor funcŃionari dispoziŃiile cap. III din ConvenŃia de la Viena asupra relaŃiilor consulare şi, atunci când contextul permite,dispoziŃiile prezentei convenŃii. FuncŃionarii consulari onorifici pot avea cetăŃenia statului trimiŃător, a statului de reşedinŃa sau a unui stat terŃ. ConvenŃiei de la Viena din 1963 tratează separat statutul juridic, regulile privind exercitarea funcŃiilor consulare, drepturile, privilegiile şi imunităŃile funcŃionarilor consulari
În anul 2005, prin H.G. nr.880 a fost înfiinŃat Institutul Diplomtic Român, ca instituŃie publică cu prsonalitate juridică aflată în subordinea Ministerului Afacerilor Externe, prin comasarea prin fuziune a Academiei Diplomatice şi a Institutului de Studii InternaŃionale Nicolae Titulescu, care s-au desfiinŃat.
1

78

de carieră şi ale celor onorifici, stabilind de la început regula: dispoziŃiile capitolului II al prezentei ConvenŃii se aplică posturilor consulare conduse de funcŃionari consulari de carieră; dispoziŃiile capitolului III se aplică posturilor consulare conduse de funcŃionari consulari onorifici (art.1 pct.2). Structurat în cinci capitole, Regulamentul consular al României a rezervat tot prima parte a reglementărilor funcŃionarilor consulari de carieră, pentru ca în capitolul III să se refere la consulii onorifici. Interpretarea normelor juridice referitoare la cele două categorii ne conduce la concluzia potrivit căreia încadrarea într-una dintre acestea are importanŃă mai ales din punctul de vedere al beneficiului drepturilor, privilegiilor şi imunităŃilor ce le sunt acordate sau, după cum opinează Ion M. Anghel într-o lucrare, “Consulii de carieră sunt funcŃionari publici ai statului trimiŃător care n-au permisiunea de a se angaja în afaceri private de nici un fel şi ca funcŃionari publici ei se bucură de anumite privilegii şi imunităŃi prescrise. Consulii comercianŃi sunt aleşi de stat dintre proprii săi cetăŃeni, angajaŃi în afaceri într-o Ńară străină sau din naŃionalii străini”. R.G. Feltham caracterizează astfel cele două categorii: - funcŃionarii consulari de carieră sunt cei care servesc guvernul propriu şi sunt numiŃi de către şeful statutului sau de către ministrul de extrene; - funcŃionarii consulari onorifici, nu sunt funcŃionari de carieră, iar pentru ei funcŃiile consulare nu constituie o ocupaŃie permanentă. Elementele definitorii desprinse din practica statelor referitoare la consulii onorifici sunt: - consulul onorific poate avea cetăŃenia statului de reşedinŃă sau cetăŃenia unui stat terŃ; - poate fi o persoană privată; - poate exercita activităŃi cu caracter lucrativ în statul de reşedinŃă, în paralel cu activitatea consulară; - poate fi o persoană privată. Art. 7 al Regulamentului consular al României statuează că şefii oficiilor consulare onorifice sunt numiŃi dintre persoanele cu poziŃii importante în statul de reşedinŃă - oameni politici reputaŃi, personalităŃi remarcabile în domeniile economiei, finanŃelor, bancar, cultural, ştiinŃific, avocaŃi de prestigiu cu independenŃă financiară şi comportament la nivelul funcŃiei ce li se încredinŃează, apropiaŃi de România, care pot să contribuie la promovarea intereselor româneşti, la dezvoltarea relaŃiilor de prietenie cu statul de reşedinŃă şi care doresc să îŃi asume astfel de însărcinări. Capitolul III al ConvenŃiei de la Viena din 1963 este dedicat în întregime regimului 79

aplicabil funcŃionarilor consulari onorifici şi posturilor consulare conduse de ei Astfel, în art. 58 se precizează că posturilor consulare conduse de consuli onorifici li se aplică dispoziŃiile articolelor 28 (înlesniri acordate postului consular), 29 (folosirea drapelului şi a stemei naŃionale), 30 (obŃinerea de localuri), 34 (libertatea de deplasare), 35(libertatea de comunicare), 36 (comunicarea cu cetăŃenii statului trimiŃător), 37 (informaŃii în caz de deces, tutelă sau curatela, de naufragiu sau accident aerian), 38 (comunicarea cu autorităŃile statului de reşedinŃă), 39 (drepturi şi taxe consulare), paragraful 3 din 54 (obligaŃiile statelor terŃe), paragrafele 2 şi 3 din 55 (respectarea legilor şi regulamentelor statului de reşedinŃă). În articolele 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67 se prevede protecŃia localurilor consulare, scutirea fiscală a localurilor consulare, inviolabilitatea arhivelor şi documentelor consulare, scutirea vamală, procedura penală şi protecŃia funcŃionarului consular onorific, scutirea de înmatriculare a străinilor şi de permise de şedere, scutirea de prestaŃii personale. ConvenŃia de la Viena din 1963 prevede în art. 68 că "fiecare stat este liber să hotărască dacă va numi sau va primi funcŃionari consulari onorifici" de unde rezultă caracterul facultativ al instituŃiei funcŃionarilor consulari. În unele state (spre exemplu în Germania) se consideră că există o legătură permanentă între şeful de post consular onorific şi instituŃia ca atare (postul consular onorific), din care reiese că acordul pentru înfiinŃarea unui consulat onorific este strâns legat de acceptarea persoanei concrete în calitate de consul onorific, relevant fiind şi faptul că în caz de terminare a misiunii consulului onorific (decedare, renunŃare la serviciul său, retragerea patentei sau exequaturului etc.) nu se admite geranŃa interimară, procedura de numire a unui nou consul onorific echivalând cu procedura de înfiinŃare a unui nou consulat onorific, pe când în alte state (Spania, România) se consideră că stabilirea posturilor consulare onorifice este independentă de procedura numirii şi admiterii şefului de post consular şi că la un post consular onorific, odată înfiinŃat, va putea fi numit un alt şef de post consular, fără a relua întreaga procedură de înfiinŃare a postului consular onorific, momentul principal care dirijează acceptul sau neacceptul menŃionat fiind legat de determinarea statutului juridic al posturilor consulare conduse de consuli onorifici. Articolul 58 (p.3) al ConvenŃiei de la Viena din 1963 dispune că "privilegiile şi imunităŃile prevăzute în prezenta convenŃie nu sunt acordate membrilor familiei unui funcŃionar consular onorific sau unui angajat consular care este angajat într-un post consular condus de un funcŃionar consular onorific". În ce priveşte schimbul de valize consulare între două posturi consulare situate în Ńări diferite şi conduse de funcŃionari consulari onorifici este admis numai sub rezerva consimŃământului celor două state de reşedinŃă. 80

Atitudinea reticentă a României faŃă de instituŃia consulului onorific, mai ales după 1948, a condus chiar la desfiinŃarea consulatelor onorifice străine din România şi la desfiinŃarea celor româneşti din străinătate pentru o anumită perioadă. În perioada de după 1990 s-a acordat o importanŃă deosebită activităŃii pe care o desfăşoară consulii onorifici în domeniile de acŃiune ce Ńin de reprezentarea intereselor României în mediile politice, economice şi culturale în care activează, de stimularea

dezvoltării relaŃiilor şi facilitarea contactelor economice şi comerciale între companii româneşti şi străine, precum şi recomandarea de agenŃi economici din circumscripŃia consulară şi sprijinirea încheierii de contracte comerciale, de oferirea de informaŃii privind mediul de afaceri şi oportunităŃile din România, de românesc etc. Instrumente juridice de drept naŃional şi de drept internaŃional prevăd condiŃiile cerute pentru înfiinŃarea de oficii consulare onorifice ale României. Temeiul juridic consistă în reglementările ConvenŃiei de la Viena din 1963, dar şi ale convenŃiilor bilaterale în domeniu, precum şi ale Regulamentului consular al României şi H.G.nr. 100/2004, privind organizarea şi funcŃionarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificările şi completările ulterioare. Structurat în cinci capitole, Regulamentul consular al României a rezervat, la fel ca şi ConvenŃia de la Viena din 1963, tot prima parte reglementărilor funcŃionarilor consulari de carieră, pentru ca în capitolul III să se refere la consulii onorifici. Art. 24 pct.7 al Regulamentului consular al României statuează că şefii oficiilor consulare onorifice sunt numiŃi dintre persoanele cu poziŃii importante în statul de reşedinŃă oameni politici reputaŃi, personalităŃi remarcabile în domeniile economiei, finanŃelor, bancar, cultural, ştiinŃific, avocaŃi de prestigiu cu independenŃă financiară şi comportament la nivelul funcŃiei ce li se încredinŃează, apropiaŃi de România, care pot să contribuie la promovarea intereselor româneşti, la dezvoltarea relaŃiilor de prietenie cu statul de reşedinŃă şi care doresc să îŃi asume astfel de însărcinări. Ei pot fi cetăŃeni români cu domiciliul permanent în statul de reşedinŃă, cetăŃeni ai statului de reşedinŃă sau cetăŃeni ai unui stat terŃ cu domiciliul în statul de reşedinŃă. Şefii oficiilor consulare onorifice suportă din bugetul propriu toate cheltuielile privind îndeplinirea atribuŃiilor oficiale de reprezentare, potrivit pct.4 al art.24 din Regulamentul consular al României. Potrivit aceloraşi reglementări, ei îşi desfăşoară activitatea în localuri consulare proprietatea lor sau închiriate pe cheltuială proprie. Ei nu sunt salarizaŃi de statul român şi nu primesc indemnizaŃii sau alte venituri. (art.24 pct.8) Consulii onorifici ai României beneficiază de o serie de facilităŃi, privilegii şi imunităŃi, în conformitate cu reglementările ConvenŃiei de la Viena din 1963, privind relaŃiile 81 promovarea fenomenului cultural

consulare, ce pot fi restrânse sau lărgite prin acorduri între statul statul român şi statul de reşedinŃă sau prin aplicarea principiului reciprocităŃii: sprijin din partea autorităŃilor statului de reşedinŃă pentru obŃinerea localului oficiului consular onorific; arborarea drapelului naŃional al României la sediul oficiului consular onorific şi pe mijloacele de transport, atunci când acestea sunt folosite în interes de serviciu; plasarea pe clădirea în care funcŃionează oficiul consular onorific stema de stat a României şi aplicarea inscripŃiei corespunzătoare cu denumirea şi rangul oficiului consular, în limba română şi în limba statului de reşedinŃă; libertatea de deplasare şi de circulaŃie pe teritoriul statului de reşedinŃă, sub rezerva legilor şi a regulamentelor referitoare la zonele în care accesul este interzis sau reglementat din motive de securitate naŃională; libertatea de comunicare a oficiului consular onorific pentru orice scopuri oficiale îi permite acestuia să comunice cu guvernul, cu misiunile diplomatice şi cu celelalte oficii consulare ale României prin folosirea tuturor mijloacelor de comunicaŃie, inclusiv valiza diplomatică sau consulară; libertatea de a comunica cu cetăŃenii români aflaŃi pe raza circumscripŃiei consulare; libertatea de a comunica cu autorităŃile locale competente din circumscripŃia consulară etc.

3.4. NUMIREA ŞI ADMITEREA MEMBRILOR OFICIULUI CONSULAR

Procedura de numire a funcŃionari consulari comportă distincŃii, după cum aceştia sunt şefi de oficiu consulari sau fac parte din categoria membrilor personalului consular. Vom face referire, în cele ce urmează şi la exercitarea funcŃiei de şef de oficiu consular de către un diplomat. Am văzut că un oficiu consular, în funcŃie de clasa pe care о deŃine, este condus de un consul general, consul, viceconsul, agent consular, împuternicit cu funcŃii consulare, care are responsabilităŃi de reprezentare şi coordonează întreaga activitate a instituŃiei pe care о conduce. Articolul 10 al ConvenŃiei enunŃă un principiu fundamental, dezvoltat în articolele următoare: „ 1. Şefii de post consular sunt numiŃi de statul trimiŃător şi sunt admişi pentru exercitarea funcŃiilor lor de către statul de reşedinŃă. 2. Sub rezerva dispoziŃiilor prezentei convenŃii, modalităŃile de numire şi de admitere a şefului de post consular sunt fixate prin legile, regulamentele şi uzanŃele statului trimiŃător şi respectiv ale statului de reşedinŃă.” În cuprinsul acestuia se indică faptul că, pentru a avea statutul de şef de post consular, o persoană trebuie să îndeplinească două condiŃii: mai întâi trebuie să fie numită de autoritatea 82

competentă a statutului trimiŃător în calitatea de consul general, consul, vice consul sau agent consular,dintre cetăŃenii proprii, apoi trebuie să fie admisă să exercite funcŃiile ce-i revin de către statul de reşedinŃă. Intră în competenŃa fiecărui stat de a stabili modalităŃile de numire şi de admitere a şefului de post consular, în conformitate cu legile, regulamentele şi uzanŃele statului trimiŃător şi, respectiv, ale statului de reşedinŃă. Numirea şi admiterea unui şef de post consular se realizează, deci, prin acte unilaterale ale fiecărui stat (eliberarea şi transmiterea patentei consulare şi, corelativ, acceptarea numirii prin exequaturul); scopul final al procedurii are valenŃă internaŃională, raportul bilateral al numirii şi admiterii consulare purtând numele în doctrina de specialitate de "raport de numire consulară". Structural raportul numirii consulare este constituit din două laturi: a) numirea prin patenta consulară şi transmiterea acesteia în vederea admiterii

persoanei concrete la exerciŃiul funcŃiilor consulare; b) hotărârea statului de reşedinŃă de a-l admite pe consulul străin la exercitarea funcŃiilor consulare, care poartă denumirea de exequatur. Patenta consulară are caracterul unei scrisori de acreditare (prin care se atestă calitatea oficială a şefului misiunii diplomatice). Ea este, în fapt, un document special cu care este învestită persoana desemnată în cuprinsul acesteia de către statul trimiŃător pentru a îndeplini funcŃia de şef de oficiu consular în statul de reşedinŃă. DicŃionarul diplomatic defineşte pe larg acest document de atestare a şefului de oficiu consular, reguli privind patenta consulară şi conŃinutul ei fiind fixate de chiar reglementările ConvenŃiei din 1963(art.11). Exequaturul reprezintă autorizaŃia pe care statul de reşedinŃă o eliberează pentru admiterea şefului de post consular şi prin care îi recunoaşte această calitate(art.12 din ConvenŃie de la Viena din 1963) . Potrivit practicii internaŃionale şi reglementărilor în domeniu, Ministerul Afacerilor Externe solicită, pe cale diplomatice, acordul prealabil al statului de reşedinŃă privind numirea şefului oficiului, dacă prin tratatele internaŃionale la care România şi statul de reşedinŃă sunt parte, nu se prevede altfel (art. 6 pct. 1 al Regulamentului consular al României). După obŃinerea acordului statului de reşedinŃă, Ministrul Afacerilor Externe semnează patenta consulară, prin care atestă numele şi prenumele şefului Oficiului Consular, categoria şi rangul său, circumscripŃia consulară şi sediul Oficiului Consular, punând sigiliul de stat. Ministerul Afacerilor Externe transmite, prin canale diplomatice, Ministerului Afacerilor Externe al statului în care a fost numit şeful Oficiului Consular patenta consulară în vederea obŃinerii exequaturului. Şeful Oficiului Consular este admis să-şi exercite funcŃiile printr-o 83

autorizaŃie numită exequatur, emisă de către autorităŃile statului de reşedinŃă. Această procedură urmată în practica României, conformă dispoziŃiilor din art. 6 alin. 2, 3 şi 4 din Regulamentul consular al României. În cazul admiterii unui diplomat la exercitarea de funcŃii consulare există două modalităŃi: a) pentru admiterea diplomatului în calitate de şef al cancelariei consulare a misiunii diplomatice este necesară o simplă notificare, făcută la ministerul afacerilor externe al statului de reşedinŃă; b) pentru admiterea diplomatului la conducerea temporară a unui post consular este necesar de obŃinut geranŃa consulară, care este eliberată în baza unei notificări la ministerul afacerilor externe al statului de reşedinŃă. ConvenŃia din 1963 cu privire la relaŃiile consulare tratează geranŃa consulară în art. 15 intitulat „Exercitarea cu titlu temporar a funcŃiilor şefului de post consular”. Art. 6 pct. 5 din Regulamentul consular al României prevede următoarea procedură: dacă şeful oficiului consular de carieră este împiedicat să-şi exercite funcŃiile sau dacă postul său a devenit vacant, Ministerului Afacerilor Extern va numi un gerant interimar care va acŃiona cu titlu provizoriu, în calitate de şef al oficiului consular de carieră. Ca gerant interimar poate fi numit un funcŃionar consular al oficiului consular respectiv, un agent diplomatic de la misiunea diplomatică română din acelaşi stat sau de la Ministerului Afacerilor Externe al României. Ministerului Afacerilor Externe va lua măsuri ca numele şi prenumele garantului interimar să fie notificate Ministerului Afacerilor Externe al statului unde se află oficiul consular de carieră. În ce priveşte consulii onorifici, Regulamentul consular al României cuprinde în art. 24 pct. 3 următoarea reglementare: procedura privind înfiinŃarea de oficii consulare onorifice, numirea şi admiterea şefilor de oficii consulare onorifice sunt supuse regulilor prevăzute la art.2 pct. (1), (3), (4), (5) şi la art. 6 alin. (1), (2), (3), şi (4) din prezentul Regulament consular. Pct. 5 al aceluiaşi articol prevede obligativitatea încheierii unui Protocol între şefii oficiilor consulare onorifice, după primirea exequaturului sau după admiterea provizorie şi şeful misiunii diplomatice române acreditat în acea Ńară, împuternicit în acest scop de Ministerul Afacerilor Externe, care trebuie să conŃină atribuŃiile consulare pe care aceştia le pot exercita, drepturile de care se bucură şi obligaŃiile ce le revin, în timp ce pct. 6 face referire la cetăŃenia pe care o pot avea şefii oficiilor consulare onorifice: „Şefii oficiilor consulare onorifice pot fi cetăŃeni români cu domiciliul permanent în statul de reşedinŃă, cetăŃeni ai statului de reşedinŃă sau cetăŃeni ai unui stat terŃ cu domiciliul în statul de reşedinŃă”. 84

În ce-i priveşte pe funcŃionarii consulari trebuie precizat că numirea oricărui funcŃionar consular, în afară de şeful de post consular, necesită doar procedura notificării numirii, statul de reşedinŃă fiind în drept să ceară statului trimiŃător ca notificarea să fie efectuată cu suficient timp până la numire şi prezentarea la post, iar admiterea oricărui funcŃionar consular, în afară de şeful postului consular, este bazată în declararea funcŃionarului consular numit ca persoana acceptabilă de către statul de reşedinŃă. Dacă statul de reşedinŃă declară explicit sau lasă de înŃeles că funcŃionarul consular numit nu este persona grata (expresie latină cu sensul de „persoană agreată”), ia fiinŃă în sarcina statului trimiŃător obligaŃia de a revoca numirea funcŃionarului respectiv. Declararea funcŃionarului consular ca persoană acceptabilă poate fi efectuată, în unele cazuri, sub formă de eliberare a vizelor de intrare în Ńara de reşedinŃă. ConvenŃia de la Viena reglementează şi admiterea angajaŃilor consulari şi ai membrilor personalului de serviciu, Ńinând cont de sarcinile care le revin, sfera de acŃiune a criteriilor după care se face fiind mai restrânsă decât în cazul funcŃionarilor consulari.

3.5. PATENTA CONSULARĂ ŞI EXEQUATURUL CONSULAR

Patenta consulară, documentul pe care îl primeşte o persoană numită ca şef de oficiu consular de guvernul său sau de la un agent autorizat, o legitimează să acŃioneze în această calitate la un post consular în străinătate. Obligativitatea emiterii patentei consulare este consacrată în art. 11 pct. 1 al ConvenŃiei de la Viena: «Şeful de post consular primeşte de la statul trimiŃător un document, în formă de patentă sau de un act similar». Reglementarea specificată nu limitează modalitatea de atestare a numirii unui şef de oficiu consular la patenta consulară, ci prevede posibilitatea existenŃei unui „act similar”, care să ateste această calitate. În practica statelor se folosesc denumiri precum lettre patente, commission consulaire decret, licenŃă etc. În conformitate cu ConvenŃia de la Viena art. 11 alin.3 «dacă statul de reşedinŃă este de acord, statul trimiŃător poate înlocui patenta consulară sau actul similar printr-o notificare», dar simplificarea procedurii de autorizare a şefului de oficiu consular rămâne cu totul irelevantă în ceea ce priveşte necesitatea acordării exequaturului sau autorizaŃiei provizorii, precum şi în ceea ce priveşte dreptul statului de reşedinŃă de a refuza acordarea acestuia. Patenta consulară (sau actul similar) reprezintă act de stat, ea relevă expresia voinŃei unui titular de suveranitate. Atributul de suveranitate al unui stat îi conferă acestuia dreptul de 85

a-şi organiza relaŃiile externe, de a fi reprezentat în raport cu alte state. Potrivit sistemului constituŃional şi formei de organizare a fiecărui stat, se stabileşte cărui organ de stat îi revine competenŃa de a face actul de numire a unui şef de oficiu consular. Din punct de vedere structural, patenta consulară trebuie să conŃină următoarele elemente: • numele şi prenumele persoanei numite în calitatea de şef de oficiu consular; • oficiul pe care această persoană îl va conduce şi pentru care se face numirea; • categoria funcŃionarilor căreia aparŃine persoana numită (de carieră sau onorific) • sediul oficiului • circumscripŃia consulară. România şi CroaŃia, punând în practică reglementările ConvenŃiei de la Viena din 1963, au stabilit în articolul 4 pct. 1 din ConvenŃia consulară încheiată între ale, elementele pe care trebuie să le conŃină patenta consulară sau notificarea numirii

”Statul trimiŃător eliberează şefului oficiului consular un document, sub forma de patentă, sau un act similar, întocmit pentru fiecare numire, atestând calitatea sa şi indicând, ca regulă generală, numele şi prenumele său, categoria şi clasa sa, circumscripŃia consulară şi sediul oficiului consular”. Reglementări similare conŃin şi celelalte convenŃii încheiate de România cu alte state. Patenta consulară are caracterul de act strict personal (intuitu persoane), ea priveşte o anumită persoană fizică care este chemată să conducă un anumit oficiu consular, este emisă numai pentru persoana numită în această calitate şi constituie un act dat pentru o durată nedeterminată. Din acest caracter rezultă obligativitatea ca în cuprinsul patentei consulare să se prevadă elementele de identificare strict necesare ce trebuie aduse la cunoştinŃa statului de reşedinŃă îndrituit să admită sau nu persoana respectivă. Regulamentul consular al României stabileşte în art. 6 pct.2 că: „după obŃinerea acordului statului de reşedinŃa, ministrul afacerilor externe semnează patenta consulară, prin care atestă numirea şefului oficiului consular de carieră, rangul său, sediul oficiului consular şi circumscripŃia consulară, purtând sigiliul de stat” – s.n. Doctrina şi practica au stabilit în privinŃa conŃinutului patentei trei părŃi: • declaraŃia solemnă şi menŃiunea despre scopul general al numirii, cuprinse în formula clasică «în dorinŃa de a promova şi de a consolida relaŃiile de prietenie şi comerŃ dintre cele două state»; • ordinul către cetăŃeni de al recunoaşte pe acel funcŃionar consular în calitate de consul al statului trimiŃător; 86

• invitaŃia către guvernul şi autorităŃile locale ale statului de reşedinŃă de a-i permite exercitarea funcŃiilor şi ai acorda prerogativele consulare. Comunicarea patentei consulare se face pe cale diplomatică, Ministerul de Externe a statului trimiŃător, dând dispoziŃie misiunii sale diplomatice din statul de reşedinŃă să facă notificarea respectivă acestuia din urmă. De exemplu, ConvenŃia consulară dintre România şi CroaŃia prevede în alin. 2 al art. 4: statul trimiŃător transmite guvernului statului de reşedinŃă, pe cale diplomatică sau pe orice altă cale potrivită, patenta consulară sau actul similar. Patenta consulară reprezintă, deci, propunerea pe care statul trimiŃător o face statului de reşedinŃă în cadrul raportului de numire consulară, cealaltă latură a acestui raport fiind autorizarea prin exequatur a şefului de oficiu consular. Exequaturul, pe care-l definim ca fiind un act al guvernului care recunoaşte caracterul oficial al funcŃionarului consular şi-i acordă privilegiile şi imunităŃile conferite prin tratate, cutumă şi reglementările naŃionale şi-i permite să-şi exercite funcŃiile sale oficiale, se eliberează în cazul admiterii persoanei numite prin patenta consulară în această calitate. Obligativitatea obŃinerii lui este prevăzută în ConvenŃia de la Viena din 1963 şi în convenŃiile consulare bilaterale. ConvenŃia consulară dintre România şi CroaŃia, de exemplu, face referire la acesta în art. 5. În convenŃia de la Viena din 1963 art.12 se prevede «Şeful de post consular este admis să-şi exercite funcŃiile printr-o autorizaŃie a statului de reşedinŃă, denumit exequatur oricare ar fi forma acestei autorizaŃii.” Această reglementare defineşte exequaturul ca o autorizaŃie prin care şeful de oficiu este admis de către statul de reşedinŃă la exercitarea funcŃiilor sale, dar trebuie precizat că nu există nici o obligaŃie din punct de vedere a dreptului internaŃional care să impună statului de reşedinŃă acest lucru, fiecare stat fiind liber să hotărască dacă acordă sau refuză eliberarea exequaturului, în virtutea suveranităŃii sale. Mai trebuie precizat că admiterea unui consul străin constituie, incontestabil, un atribut suveran al statului de reşedinŃă, iar libertatea de apreciere este dreptul său discreŃionar. Statul de reşedinŃă are un drept indiscutabil de a refuza un exequatur unui consul străin, fără a fi Ńinut să explice motivele refuzului său (art. 11 pct.2 din ConvenŃia de la Viena, art. 5 pct. 2 din ConvenŃia consulară dintre România şi CroaŃia). Exercitarea acestui drept de refuz este excepŃională deşi refuzul nu poate fi considerat ca o violare a dreptului internaŃional, cu toate că prin acest refuz se poate pune în pericol sau întârzia considerabil dezvoltarea comercială normală cu statul respectiv. Faptul că admiterea consulului este un drept al statului de reşedinŃă are drept consecinŃă şi că forma exequaturului să fie reglementată prin legea sau practica acestui statul, ConvenŃia de la Viena din 1963 lăsându-i această libertate atunci când foloseşte în art. 12 87

formula „oricare ar fi forma acestei autorizaŃii”. În practică, cel mai frecvente forme pe care le îmbracă exequaturul sunt următoarele: • • • • ordonanŃă a şefului de stat, semnată de el, contrasemnată de câtre ministrul afacerilor externe şi eliberată în original şefului de oficiu consular; ordonanŃă semnată în aceleaşi condiŃii, dar din care nu mai o copie certificată de către ministerul afacerilor externe, este remisă şefului de oficiu consular; transcriere a patentei consulare, care poate la rândul său să îmbrace mai multe forme; notificare pe calea diplomatică făcută statului trimiŃător.

Dreptul internaŃional nu prevede, însă, care este autoritatea competentă aparŃinând statului de reşedinŃă care să elibereze exequaturul, aceasta fiind stabilită de legislaŃia internă a fiecărui stat. În practică aceasta emană de la şeful statului sau de la şeful guvernului acelui stat. Exequaturul eliberat şefului de oficiu îşi extinde efectele şi asupra membrilor oficiului consular care lucrează sub îndrumarea şi responsabilitatea sa, nefiind necesar ca aceştia să prezinte patente consulare şi să obŃină exequaturul. În cazul lor este suficientă notificarea numirii (art. 19 din ConvenŃia de la Viena). În afara cazurilor prevăzute în art.13 şi 15 (care fac referire la admiterea provizorie a şefilor de post consular, respectiv, exercitarea cu titlu temporar a funcŃiilor şefului de post consular), şeful de post consular nu poate intra în funcŃie înainte de a fi primit exequaturul (ConvenŃia de la Viena din 1963, art. 12 pct. 3). Exequaturul poate fi retras în cazul în care consulul depăşeşte atribuŃiunile ce i-au fost conferite, dar în practică se recurge rar la retragerea exequaturului, dându-se posibilitatea statului trimiŃător să-şi recheme consulul.

88

4. FUNCłIILE CONSULARE 4.1. Caracterizarea noŃiunii de funcŃii consulare 4.2. Trăsăturile funcŃiilor consulare 4.3. Clasificarea funcŃiilor consulare 4.4. ConŃinutul funcŃiilor consulare

4.1. CARACTERIZAREA NOłIUNII DE FUNCłII CONSULARE FuncŃiile consulare reprezintă totalitatea activităŃilor oficiilor consulare şi ale personalului acestora. Din punct de vedere al conŃinutului acestor funcŃii, ele pot fi împărŃite în două categorii: • • funcŃii care sunt conferite de către statul trimiŃător oficiului consular respectiv; funcŃii care sunt recunoscute de către statul primitor, cel pe teritoriul căruia îşi

desfăşoară activitatea. Aşa cum rezultă din enumerarea făcută de art. 5 din ConvenŃia de la Viena, principale funcŃii ale misiunilor consulare sunt: - de a proteja în statul de reşedinŃă interesele statului acreditat şi altor persoane fizice şi juridice ale acestuia; - de a favoriza dezvoltarea relaŃiilor comerciale, economice, ştiinŃifice şi culturale între cele două state, în vederea promovării unor relaŃii de prietenie între ele; - de a informa prin mijloace licite asupra condiŃiilor şi evoluŃiei vieŃii comerciale, economice, culturale şi ştiinŃifice din statul acreditar şi de a transmite aceste informaŃii guvernului propriu; - de a exercita controlul şi inspecŃia asupra navelor maritime şi fluviale, precum şi asupra aeronavelor şi echipajelor lor, aparŃinând statului acreditat; - de a exercita atribuŃii în materia intereselor cetăŃenilor statului acreditat (eliberarea de paşapoarte şi acordarea de vize, acordarea de asistenŃă cetăŃenilor statului acreditant, care au reşedinŃă în circumscripŃia consulară respectivă); - instrumentarea de acte notariale şi de acte de stare civilă de reprezentare în justiŃie, în materie succesorală. În doctrină s-a încercat clasificarea lor în funcŃie de mai multe criterii. Ca regulă generală, conŃinutul acestor funcŃii consulare este negociat şi inclus în convenŃiile bilaterale pe probleme consulare pe care statul le încheie, o parte importantă a acestor convenŃii consulare se concentrează tocmai pe funcŃiile asupra cărora cele două state îşi dau acordul să fie îndeplinite de către oficiile consulare.

89

4.2. TRĂSĂTURILE FUNCłIILOR CONSULARE Sunt trăsături ale funcŃiilor consulare următoarele: funcŃiile consulare au caracter de excepŃie de la principiul exercitării jurisdicŃiei exclusive de către statul de reşedinŃă pe teritoriul său; efectele juridice ale actelor realizate de îndeplinirea funcŃiilor consulare se produc, în principal, pe teritoriul statului trimiŃător; exercitarea funcŃiilor consulare este supusă, în practică, condiŃiei reciprocităŃii. Exercitarea funcŃiilor consulare asigură îndeplinirea mandatului pe care l-a primit funcŃionarul consular la numirea sa în funcŃie, îndeplinirea sarcinilor care i-au fost încredinŃate de statul al cărui cetăŃean este. Cadrul normativ al exercitării funcŃiilor consulare este asigurat de legile statelor, în sensul general al termenului, de ConvenŃia de la Viena privind relaŃiile consulare, de convenŃiile consulare bilaterale, de cutumă. Dacă ConvenŃia de la Viena din 1963 stabileşte cadrul juridic general al reglementărilor în materie, convenŃiile bilaterale reiau, în general, aceste reglementări şi le adaptează la necesităŃile, la interesele celor două state; ele pot să prevadă exercitarea oricăror alte funcŃii încredinŃate unui post consular de către statul trimiŃător, care nu sunt interzise de legile şi regulamentele statului de reşedinŃă sau la care statul de reşedinŃă nu se opune, sau care sunt menŃionate în acordurile internaŃionale în vigoare între statul trimiŃător şi statul de reşedinŃă (art. 5. pct. m din ConvenŃia de la Viena din 1963) În plan naŃional, Regulamentul consular al României prevede că atribuŃiile consulare sunt exercitate de oficiile consulare de carieră prin: a) funcŃionarii consulari care pot fi consuli generali, consuli, viceconsuli sau agenŃi consulari; b) diplomaŃi cu atribuŃii consulare la misiunile diplomatice, numiŃi şi notificaŃi ca atare la autorităŃile Ńarii de reşedinŃă.(art. 8 pct. 1). Aceste atribuŃiile consulare se exercită în cadrul circumscripŃiei consulare. Cu toate acestea, în împrejurări speciale, un funcŃionar consular poate, cu consimŃământul statului de reşedinŃă, să exercite atribuŃiile şi în exteriorul circumscripŃiei consulare (art. 8 pct.2). Potrivit pct.3 din acelaşi articol, Statul român, prin Ministerul Afacerilor Externe, poate, după notificarea către statele interesate şi dacă nici unul dintre ele nu se opune îŃi mod expres la aceasta, să însărcineze un oficiu consular de carieră stabilit într-un stat să-şi asume exercitarea de atribuŃii consulare într-un alt stat. 90

Exercitarea atribuŃiilor consulare prin secŃiile consulare sau prin diplomaŃi desemnaŃi în acest scop de misiunile diplomatice face obiectul art. 9 al articolului menŃionat mai înainte, care stabileşte următoarele reguli: • în capitalele Ńărilor unde există concomitent о misiune diplomatică şi un oficiu

consular de carieră al României, atribuŃiile consulare sunt exercitate în exclusivitate de către respectivul oficiu consular de carieră, m cadrul circumscripŃiei sale; • secŃia consulară a misiunii diplomatice exercită atribuŃiile consulare pentru cei

din exteriorul circumscripŃiei oficiului consular, dacă acesta nu acoperă integral teritoriul statului de reşedinŃă; • oficiile consulare nu vor soluŃiona cererile persoanelor domiciliate în alte

circumscripŃii consulare decât în cazuri deosebite şi urgente. Exercitarea funcŃiile consulare de către posturile consulare şi, de asemenea, de către misiunile diplomatice are drept scop în îndeplinirea, în esenŃă, a ceea ce ConvenŃia de la Viena din 1963 a prevăzut în art.5.

4.3. CLASIFICAREA FUNCłIILOR CONSULARE

O clasificare, considerată a fi cea mai importantă, împarte funcŃiile consulare pe baza criteriului naturii lor intrinseci, a obiectului lor şi cuprinde: - funcŃii cu caracter politic; - funcŃii economice; - funcŃii privind relaŃiile culturale; - funcŃii de protejare şi asistenŃă în favoarea conaŃionalului; - funcŃii administrative în sensul strict al cuvântului; - funcŃii de stare civilă; - funcŃii notariale; - funcŃii jurisdicŃionale; - funcŃii în materie de marină comercială; - funcŃii în materie de obligaŃii militare. Clasificarea funcŃiilor consulare se mai poate face luând în considerare criterii precum: • surselor normale a dreptului internaŃional funcŃiile consulare (deosebind funcŃii care rezultă din dreptul convenŃional şi care pot fi exercitate chiar în lipsa unei norme convenŃionale între statele în cauză - de exemplu funcŃia de protecŃie şi asistenŃă consulară pentru cetăŃenii statului trimiŃător - şi funcŃii consulare care, dimpotrivă, nu pot fi îndeplinite decât dacă sunt prevăzute de o normă convenŃională - celebrarea căsătoriei, 91

funcŃii notariale); • localul unde îşi produc efectele actele îndeplinite de funcŃionarii consulari în funcŃie de care deosebim funcŃii consulare care îşi produc efectele numai pe teritoriul statului căruia îi aparŃine consulul şi funcŃii care tind a-şi produce efectele numai în cadrul ordinii juridice a statului de reşedinŃă (reprezentarea unui conaŃional absent pentru apărarea intereselor acestuia în statul de reşedinŃă în cadrul unei proceduri care-l priveşte); • beneficiarii funcŃiilor consulare, în raport cu care există: funcŃii consulare care sunt exercitate numai în favoarea persoanelor ce sunt cetăŃeni ai statului trimiŃător şi funcŃii care pot fi îndeplinite în favoarea cetăŃenilor statului de reşedinŃă sau ai statelor terŃe. • modul în care se pun în mişcare, se declanşează exercitarea lor, funcŃiile consulare putând fi: cele pe care consulul le îndeplineşte ex-oficii (informaŃii generale, protecŃie consulară) şi cele pe care le îndeplineşte la cererea conaŃionalului său (eliberare de certificate sau de paşapoarte, oficierea unei căsătorii); • modul în care legislaŃia statului de reşedinŃă intervine în stabilirea unei funcŃii consulare şi în determinarea limitelor în care se poate exercita funcŃii consulare pe care consulul le poate exercita, situaŃie în care deosebim între: funcŃii consulare pe care consulul le poate exercita, numai dacă legea statului de reşedinŃă nu se opune (funcŃia de ofiŃer de stare civilă şi de notar) şi funcŃii consulare care pot fi exercitate în limitele şi în conformitate cu dispoziŃiile legilor din statul de reşedinŃă (apărarea intereselor cetăŃenilor statului trimiŃător în succesiunile pe teritoriul statului de reşedinŃă).

4.4. CONłINUTUL FUNCłIILOR CONSULARE

a) FuncŃia de protejare a drepturilor şi intereselor cetăŃenilor Atât doctrină, cât şi în practică, activitatea consulară în domeniul apărării intereselor cetăŃenilor a fost tratată destul de vast şi ea se asociază cu apărarea drepturilor şi intereselor cetăŃenilor de către reprezentanŃele diplomatice. ProtecŃia consulară, ca şi cea diplomatică, are scopul de restabilire a drepturilor încălcate sau recuperarea pagubei cauzate cetăŃeanului statului său prin înaintarea pretenŃiilor corespunzătoare faptului dat sau protestului. FuncŃiile consulilor în domeniul apărării drepturilor şi intereselor statului reprezentat, al persoanelor sale fizice şi juridice, sunt codificate în legislaŃia statelor şi în ConvenŃia de la Viena din 1963, în care este indicată realizarea dreptului statului de eliberare a paşapoartelor 92

şi vizelor, îndeplinirea unor acŃiuni notariale, înregistrarea actelor stării civile, apărarea drepturilor cetăŃenilor săi în caz de deces, în cazul minorilor sau pierderea parŃială a capacităŃii de exerciŃiu, reprezentarea intereselor lor în instanŃele judiciare, supravegherea şi acordarea ajutorului echipajelor vaselor maritime, vaselor aeriene şi altor persoane. Îndeplinind aceste atribuŃiuni şi alte funcŃii, în limitele stabilite în legislaŃia statului de reşedinŃă, consulul acŃionează şi în interesele cetăŃenilor statului de reşedinŃă sau a statelor terŃe. Asigurarea şi apărarea drepturilor şi intereselor cetăŃenilor reiese din însăşi esenŃa noŃiunii de „cetăŃenie”, care este tratată ca „o legătură juridică stabilă a persoanei fizice ca statul şi exprimă în întregime drepturile şi obligaŃiile reciproce a acestor subiecte.” Ea presupune influenŃa puterii suverane a statului, dreptul persoanei la tutelă şi apărare indiferent de locul aflării ei. Totodată, intră în capacitatea oricărui cetăŃean de a cere apărarea şi protecŃia statului său, acest drept fiind garantat în mod egal alături de alte drepturi şi libertăŃi de către actul fundamental – ConstituŃia statului, în speŃă, ConstituŃia României, dar şi de documente internaŃionale precum DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului, ConvenŃia privind drepturile copilului, Pactul internaŃional privind drepturile economice, sociale şi culturale, Pactul internaŃional privind drepturile civile şi politice etc. Încălcarea drepturilor şi libertăŃilor cetăŃenilor este prevăzut în dreptul internaŃional ca un atentat asupra puterii suverane a statului. În practica activităŃii consulare apare un număr foarte mare de situaŃii ce necesită acordarea serviciilor de apărare a intereselor şi drepturilor cetăŃenilor de către organele consulare, şi au un caracter destul de divers şi diferite grade de dificultate, caracter rezultat din multilateralitatea atribuŃiilor ce-i revin consulului, ca reprezentant oficial al statului său în statul de reşedinŃă. Destul de important în soluŃionarea acestor probleme apar următoarele acŃiuni: determinarea gradului de corespondenŃă între situaŃia creată ce

necesită rezolvare prin intervenŃia consulului cu reglementările prevăzute de legislaŃia internă referitor la încălcarea drepturilor şi intereselor persoanelor fizice şi juridice a statului de reşedinŃă; analiza situaŃiei conformitate cu regulile dreptului internaŃional

şi legislaŃiei locale; luarea măsurilor necesare, adecvate situaŃiei formate; totodată

se ia în consideraŃie faptul că statul de reşedinŃă, în orice circumstanŃă, va adopta poziŃia de apărare a persoanelor sale; consolidarea hotărârilor luate prin intermediul diferitor măsuri 93

diplomatice neoficiale: întâlniri, discuŃii. în cazul rezolvării pozitive a situaŃiilor formate este de dorit de a se aduce mulŃumiri statului de reşedinŃă, apreciind totodată acest fapt ca un pas în dezvoltarea şi întărirea relaŃiilor bilaterale. Exercitarea acestei funcŃii îşi manifestă importanŃa cu atât mai pregnant cu cât deschiderea graniŃelor a facilitat unui număr mare de cetăŃeni să călătorească, să iniŃieze afaceri în alte state. Aceste persoane se pot afla în situaŃia de a necesita protecŃie consulară. Drepturile consulului în privinŃa protecŃiei consulare drepturilor şi intereselor cetăŃenilor aparŃinând statului său sunt limitate referitor de aflarea sa în Ńara de reşedinŃă; doar ca excepŃie un funcŃionar consular poate exercita funcŃiile în exteriorul circumscripŃiei sale consulare (art. 6 din ConvenŃia de la Viena din 1963).

b) FuncŃia de reprezentare a cetăŃenilor Reprezentarea consulară este funcŃia specifică pe care о exercită funcŃionarul consular în favoarea cetăŃeanului statului trimiŃător care, fiind absent în statul de reşedinŃă, nu a dat о împuternicire expresă pentru a fi reprezentat legal în faŃa autorităŃilor acestui stat şi nu poate să-şi apere singur interesele. Art.5 al ConvenŃiei de la Viena din 1963 prevede două acŃiuni pentru reprezentarea intereselor cetăŃenilor statului trimiŃător: a) acŃiunea de reprezentare propriu zisă, directă, a cetăŃenilor statului trimiŃător; b) luarea măsurilor în scopul asigurării reprezentării lor adecvate în faŃa tribunalelor sau în faŃa altor autorităŃi ale statului de reşedinŃă. Reprezentarea consulară rezultă în mod direct din calitatea consulului de trimis oficial al statului trimiŃător, exercitarea ei având la bază normele de drept public intern, care stabilesc consulului sarcina de a apăra, în străinătate, drepturile cetăŃenilor statului trimiŃător. Este exclus a se considera că între consul şi cetăŃeanul statului trimiŃător se naşte un raport de mandat, a cărui bază să fie normele dreptului civil. De aici rezultă că reprezentarea consulară se realizează ex officio, în sensul că beneficiarul nu trebuie să exprime, în prealabil, consimŃământul său şi nici să dea о procură specială pentru consul de a acŃiona în numele său. Reprezentarea consulară încetează la data la care cetăŃeanul este în măsură să-şi protejeze singur interesele şi să-şi apere drepturile fie direct, fie angajându-şi un mandatar al său. În asemenea cazuri, reprezentarea consulară se poate transforma în asistenŃă consulară sau, după caz, în protecŃie consulară. Obiectul reprezentării consulare se limitează la actele de conservare sau de administrare a bunurilor cetăŃenilor statului trimiŃător; actele de dispoziŃie nu se pot face fără 94

о procură specială din partea titularului de drept (pentru o mai bună înŃelegere, amintim că: după importanŃa lor, actele juridice civile se împart în acte de conservare, de administrare şi de dispoziŃie; actele juridice de conservare sunt actele prin care se urmăreşte preîntâmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil; actele juridice de administrare sunt acele acte prin care se realizează o normală punere în valoare a unui bun ori a unui patrimoniu; actele de dispoziŃie sunt acele acte prin care se înstrăinează bunuri, se constituie drepturi reale principale sau accesorii asupra bunurilor ori se renunŃă la drepturi). Ea se exercită numai în faŃa autorităŃii de stat din statul de reşedinŃă, nu şi faŃă de particulari. În cadrul funcŃiei de reprezentare, consulul protejează pe cetăŃenii săi în cauze referitoare la autorităŃile statului de reşedinŃă, în baza unui drept propriu, conferit de normele dreptului consular. Serviciile consulare care se prestează pentru cetăŃenii statului trimiŃător de către oficiul consular nu intră în noŃiunea de reprezentare consulară. Faptul primirii şi transmiterii cererilor cetăŃenilor proprii către autorităŃile statului trimiŃător nu este о reprezentare consulară în adevăratul sens al cuvântului, întrucât funcŃionarii consulari nu pot reprezenta cetăŃenii proprii, pe lângă autorităŃile statului lor. De menŃionat că normele de drept consular prevăd şi posibilitatea ca funcŃionarul consular să recomande un apărător ales de el, fie el avocat, fie о altă persoană calificată, în scopul asigurării protecŃiei cetăŃeanului statului trimiŃător în faŃa autorităŃilor statului de reşedinŃă. În acelaşi timp vom arăta că dreptul de apărare este reglementat în majoritatea statelor în sensul restrângerii acestei activităŃi şi limitării ei doar la instituŃia avocaŃilor şi, ca excepŃie, în unele state se permite participarea la apărare persoanelor cu pregătire specială în domeniu, dar care nu sunt avocaŃi. ConvenŃia consulară încheiată între România şi Belarus stabileşte privitor la reprezentarea intereselor legale ale cetăŃenilor în faŃa autorităŃilor statului de reşedinŃă că funcŃionarul consular are dreptul să întreprindă măsuri, în conformitate cu legile statului de reşedinŃă, pentru asigurarea reprezentării intereselor legale ale cetăŃenilor statului trimiŃător în fata instanŃelor judecătoreşti şi a altor autorităŃi ale statului de reşedinŃă. El poate, în conformitate cu legile statului de reşedinŃă, să solicite adoptarea de măsuri temporare pentru apărarea drepturilor şi intereselor legale ale cetăŃenilor statului trimiŃător, dacă aceştia absentează sau, din alte cauze credibile, nu sunt în măsura să-şi apere drepturile şi interesele lor. FuncŃionarul consular are, de asemenea, dreptul să solicite instanŃelor judecătoreşti sau autorităŃilor amânarea examinării cauzei, care priveşte pe cetăŃeanul statului trimiŃător, până când acesta nu va fi informat şi va avea posibilitatea de a se apăra, singur sau prin reprezentant. Reprezentarea încetează când persoanele reprezentate numesc împuternicitul lor 95

sau preiau, personal, apărarea drepturilor şi intereselor lor. (art. 36) În ce priveşte tutela şi curatela, aceeaşi convenŃie conŃine următoarele prevederi FuncŃionarul consular are dreptul să solicite autorităŃilor statului de reşedinŃa instituirea tutelei sau curatelei pentru cetăŃenii statului trimiŃător, aflaŃi în statul de reşedinŃă, şi să propună persoana care să fie numită tutore sau curator. Dacă autorităŃile statului de reşedinŃă au cunoştinŃă că trebuie instituită o tutelă sau o curatelă pentru un cetăŃean al statului trimiŃător, ele vor informa funcŃionarul consular despre aceasta, într-un termen cât mai scurt posibil (art. 40).

c) FuncŃia economică a consulului FuncŃia consulară în materie economico-comercială a constituit una din premisele apariŃiei instituŃiei consulare. Astfel, în evul mediu este menŃionată existenŃa a ceea ce s-a denumit cu termenul general de „consules mercantorum”, consul cu atribuŃiuni de arbitru în disputele comerciale, care putea să aplice în litigiile dintre membrii coloniilor care îl alegeau, regulile lor cutumiare de drept comercial şi maritim. Stadiul actual al relaŃiilor internaŃionale stimulează această funcŃie aparŃinând consulului prin dinamica relaŃiilor economico-comerciale. Instrumentul juridic internaŃional cadru care face referire expresă la funcŃia economică a consulului este ConvenŃia de la Viena din 1963, care în art. 5 pct. b înscrie favorizarea dezvoltării „relaŃiilor comerciale, economice… între statul trimiŃător şi statul de reşedinŃă…” Această reglementare este cuprinsă şi în numeroase convenŃii consulare bilaterale prin care statele înŃeleg să concretizeze aceste relaŃii. Astfel, în ConvenŃia consulară încheiată între România şi Suedia se menŃionează că funcŃionarul consular are dreptul „să urmărească dezvoltarea relaŃiilor dintre statul trimiŃător şi statul de reşedinŃă în domeniile comercial, economic, cultural şi ştiinŃific şi să promoveze în alt mod relaŃii de prietenie între cele două state”(s.n.) – art.13 alin.2 pct. b. În mod asemănător ConvenŃia consulară încheiată între România şi Austria cuprinde reglementarea potrivit căreia „prin activitatea lor, funcŃionarii consulari contribuie la întărirea relaŃiilor de prietenie şi favorizează dezvoltarea relaŃiilor comerciale şi economice dintre cele două părŃi contractante” – art.13. Art. 8 pct. b şi c din ConvenŃia consulară dintre România şi FranŃa prevede că prin exercitarea funcŃiilor consulare se urmăreşte favorizarea relaŃiilor comerciale, economice, culturale şi ştiinŃifice între statul de reşedinŃă şi statul trimiŃător, informarea prin toate mijloacele licite despre condiŃiile şi evoluŃia vieŃii comerciale, economice, culturale şi ştiinŃifice din statul de reşedinŃă. Ceea ce este de remarcat este faptul că în timp ce ConvenŃia de la Viena din 1963 enumără funcŃia economico-comercială printre celelalte funcŃii consulare, în convenŃiile bilaterale pe care 96

România le-a încheiat cu alte state aceste aspecte au fost concepute ca scop al funcŃiilor consulare, concepŃie considerată superioară în literatura de specialitate. Potrivit art.11 din Regulamentul consular al României funcŃionarii consulari vor favoriza dezvoltarea relaŃiilor bilaterale în domeniile economic, comercial, cultural, ştiinŃific, turistic, vor apăra şi promova drepturile şi interesele statului român şi ale cetăŃenilor români în statul de reşedinŃă (s.n.). Exercitarea acestei funcŃii se concretizează prin mai multe acŃiuni precum: urmărirea şi observarea atentă a fenomenelor care au legătură cu relaŃiile economico-comerciale; informarea şi îndrumarea agenŃiilor comerciale, reprezentanŃelor şi oamenilor de afaceri din Ńară despre tendinŃele de pe piaŃa locală; consilierea organelor naŃionale competente în legătură cu iniŃiativa intensificării schimburilor economice; înlesnirea publicităŃii şi participării la expoziŃii cu produse naŃionale etc.

În acest sens, Regulamentul consular al României menŃionează în art.13 că funcŃionarul consular va sprijini comerŃul şi cooperarea economică prin acŃiuni de prospectare, propagandă şi promovare în mediile de afaceri sau de comunicare în masă a intereselor româneşti, asigurând condiŃii favorabile agenŃilor economici români, dezvoltării ansamblului relaŃiilor cu Ńara de reşedinŃă. Îi este interzis, însă, să acŃioneze ca agent economic ori să desfăşoare activităŃi cu caracter lucrativ. De asemenea, în activitatea sa funcŃionarul va sprijini cercurile de afaceri, firmele şi companiile străine să facă investiŃii de capital în România, să înfiinŃeze reprezentanŃe, firme sau birouri ale acestora, să încurajeze exporturile de produse româneşti, să dezvolte cooperarea economică şi tehnico-ştiinŃifică. Una dintre sarcinile consulilor români este activitatea de informare prin toate mijloacele licite asupra condiŃiilor economice, comerciale, ştiinŃifice etc. în scopul promovării şi apărării intereselor şi apărarea intereselor naŃionale, înfăptuirii obiectivelor politicii externe şi interne ale statului, precum şi promovarea participării României la viaŃa internaŃională (art.12 din Regulament). De menŃionat că, dacă dreptul de protecŃie permite consulului să se adreseze numai autorităŃilor, dreptul de informare îi permite să se adreseze, pentru a primi date, şi particularilor. Consulul poate solicita un expert pentru a-i face un raport într-o problemă economică a statului de reşedinŃă, poate cere date despre о firmă interesată să negocieze cu о firmă din statul trimiŃător. În acelaşi timp, subliniem faptul că aceste informaŃii nu trebuie să depăşească un interes legitim şi, mai ales, procedeele trebuie să fie acceptate de legea statului de reşedinŃă 97

d) FuncŃia de control şi de sprijin a navelor maritime, fluviale şi a avioanelor ConvenŃia de la Viena din anul 1963 prevede în art. 5, lit. k şi l următoarele funcŃii pentru postul consular: “k) exercită dreptul de control şi de inspecŃie, prevăzute de legile şi regulamentele statului trimiŃător, asupra navelor maritime şi a navelor fluviale; l) acordă asistenŃă navelor şi aeronavelor menŃionate la alineatul k din prezentul articol precum şi echipajelor lor, primeşte declaraŃiile asupra curselor acestor nave, examinează şi vizează documentele de bord şi, fără а prejudicia prerogativele autorităŃilor statului de reşedinŃă, face anchete privind incidentele survenite în cursul călătoriei şi reglementează, în măsura în care legile şi regulamentele statului trimiŃător autorizează aceasta, divergenŃele de orice natură între căpitan, ofiŃeri şi marinari”. AtribuŃiile funcŃionarului consular în probleme de transporturi navale, aeriene, rutiere şi feroviare sunt prevăzute în art. 20 al Regulamentului consular al României. Conform prevederilor acestui articol, funcŃionarii consulari îşi vor exercita funcŃiile în conformitate cu legea română şi convenŃiile internaŃionale la care România este parte. AtribuŃiile funcŃionarului consular în materie de navigaŃie maritimă şi fluvială se exercită în legătură cu navele comerciale de mărfuri şi pasageri care navighează sub pavilion românesc, echipajul şi încărcătura de la bordul acestora şi pasagerii lor. De asemenea, funcŃionarul consular va exercita atribuŃii privind navele de război, navele de stat, navele şcoală pentru pregătirea personalului navigant, navele pentru cercetare ştiinŃifică şi altele. AtribuŃiile funcŃionarului consular vor consta şi în eliberarea sau prelungirea valabilităŃii, după caz, în condiŃiile legii şi reglementărilor în materie, а documentelor de navigabilitate a navelor, a carnetelor de marinar, acordarea de asistenŃă şi protecŃie navelor sub pavilion românesc, echipajului, încărcăturii sale, precum şi pasagerilor cetăŃeni români, în caz de avarie, eşuare sau naufragiu al navei; el va sprijini repatrierea acestora, inclusiv a membrilor echipajului dacă continuarea călătoriei nu mai este posibilă. De asemenea, funcŃionarul consular va obŃine aprobările necesare pentru intrarea navelor de stat şi a navelor militare în apele teritoriale şi în porturile statului de reşedinŃă. În materie de navigaŃie aeriană, funcŃionarul consular va obŃine pe cale diplomatică, de la autorităŃile Ńării de reşedinŃă, autorizaŃii prealabile pentru survolarea spaŃiului aerian sau aterizarea pe teritoriul acestuia în cazul aeronavelor române care execută zboruri necomerciale - prezidenŃiale, parlamentare, guvernamentale, transporturi de trupe, tehnică militară, armament şi altele asemenea. De asemenea, funcŃionarul consular acordă asistenŃă şi protecŃie aeronavelor, 98

echipajului şi pasagerilor ori de câte ori împrejurările о cer. FuncŃionarii consulari vor sprijini personalul, pasagerii şi încărcătura în transporturile internaŃionale feroviare şi rutiere de mărfuri şi călători în caz de accidente de circulaŃie şi vor interveni la autorităŃile Ńării de reşedinŃă pentru a le acorda primul ajutor în funcŃie de situaŃia în care se află.

e) FuncŃia de ofiŃer al stării civile FuncŃiile consulare prevăzute la art. 5 al ConvenŃiei de la Viena din anul 1963 stabilesc domeniile în care un oficiu consular îşi poate exercita sarcinile stabilite de către statul trimiŃător. Prevederea menŃionată constituie, totodată, norma juridică de drept consular prin care se consacră obligaŃia statului de reşedinŃă de a permite, pe bază de reciprocitate, îndeplinirea sarcinilor aşa cum le stabileşte statul trimiŃător în domeniul respectiv, dacă nu are prevederi legale contrare. În materia înregistrării actelor şi faptelor de stare civilă, statele au interese majore, care influenŃează şi sarcinile privind îndeplinirea funcŃiei de ofiŃer al stării civile, încredinŃate, de regulă, şefilor oficiilor consulare. Statul în care se produc actele şi faptele de stare civilă poate avea, uneori, principii juridice fundamental diferite de cele ale statului trimiŃător. Statele trimiŃătoare au, de aceea, interesul de a avea un sistem propriu de constatare şi înregistrare a actelor şi faptelor de stare civilă petrecute în străinătate, întrucât din acestea se nasc situaŃii juridice anume pentru persoanele aflate în statul de reşedinŃă; În unele Ńări actele de stare civilă sunt încheiate numai de autorităŃile locale, ceea ce rezultă că funcŃionarii consulari străini nu pot îndeplini funcŃii în materie de înregistrare a actelor de stare civilă. Regula este imperativă potrivit principiului locus regit actum (de exemplu, Anglia, Columbia Argentina ). Art. 5, lit. f din ConvenŃia de la Viena din anul 1963 stipulează funcŃionarii consulari au dreptul de a acŃiona în calitate de notar şi de ofiŃer de stare civilă şi a exercita funcŃii similare, ca şi unele funcŃii de ordin administrativ, în măsura în care legile şi reglementările statului de reşedinŃă nu se opun la aceasta. Statele pot stabili prin acorduri bilaterale conŃinutul acestei funcŃii, pe care о pot limita sau condiŃiona.

f) FuncŃia notarială Activitatea notarială a consulului este reglementată de normele dreptului internaŃional şi de normele dreptului intern al statului trimiŃător. 99

ConvenŃiile internaŃionale multilaterale, care se referă la activitatea consulară, lucrările doctrinare, atât ale institutelor de cercetări pe probleme internaŃionale cât şi operele unor teoreticieni, tratează activitatea notarială а consulului, mai mult sau mai puŃin detaliat. ConvenŃia de la Viena din anul 1963 prevede la art. 5, lit. f funcŃia notarială împreună cu funcŃia administrativă şi cu cea de ofiŃer de stare civilă. FuncŃionarul consular are dreptul, potrivit acestui articol, să acŃioneze în calitate de notar sub rezerva ca legislaŃia şi reglementările statului de reşedinŃă să nu se opună la aceasta. Regulile referitoarele la cazurile în care acŃionează un consul în calitate de notar sunt: a) dreptul la întocmirea, legalizarea sau autentificarea de documente pentru cetăŃenii statului trimiŃător este general pentru funcŃionarul consular, funcŃia notarială a consulului este limitată pentru cetăŃenii statului de reşedinŃă la activităŃile notariale care conferă putere actelor ce urmează să fie folosite la autorităŃile publice ale statului trimiŃător, adică este restrânsă la operaŃiunile de legalizare, cu cele trei componente ale ei, cum vom vedea; b) documentele încheiate să nu se refere la bunuri imobile situate pe teritoriul statului de reşedinŃă, oricare ar fi finalitatea actelor încheiate: transferarea, restrângerea sau grevarea dreptului de proprietate asupra acestora, indiferent de natura actelor ce se încheie (acte între vii sau pentru cauze de moarte); c) funcŃionarul consular nu poate primi şi autentifica contracte între cetăŃenii statului de reşedinŃă sau între cetăŃeni ai unui stat terŃ, chiar dacă acestea sunt destinate a fi folosite în statul trimiŃător; d) funcŃionarul consular onorific poate primi, înregistra şi legaliza acte şi copii sau extrase de pe documente, dar nu poate autentifica înscrieri de orice fel. Conform prevederilor stipulare în art. 16 al Regulamentului consular al României, activitatea notarială se va desfăşura pe baza legii române şi a înŃelegerilor internaŃionale la care România este parte, precum şi potrivit uzanŃelor internaŃionale. Actele notariale se îndeplinesc, după caz, la sediile misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare, precum şi la bordul navelor şi aeronavelor sub pavilion românesc care se află staŃionate în raza de activitate a acestor organe, precum şi la domiciliul cetăŃeanului român ori în alt loc, dacă acest lucru este prevăzut în convenŃiile internaŃionale la care România şi statul de reşedinŃă sunt parte ori legea locală nu se opune. Forma şi condiŃiile în care se îndeplinesc actele notariale sunt prevăzute de legea română. Art.13 din Legea nr.36/1995, a notarilor publici şi activităŃii notariale, prevede că activitatea notarială a misiunilor diplomatice şi consulare ale României se desfăşoară pe baza legii române şi a înŃelegerilor internaŃionale la care România este parte, precum şi potrivit uzanŃelor internaŃionale. Acelaşi articol menŃionează în alineatul 2 că, la cererea persoanelor 100

fizice având cetăŃenia română, precum şi a persoanelor juridice române, misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României îndeplinesc următoarele acte notariale: - redactarea de înscrieri în vederea autentificării sau legalizării semnăturii; - autentificarea înscrisurilor; - legalizarea sigiliilor şi semnăturilor; - darea de dată certă înscrisurilor prezentate de părŃi; - certificarea unor fapte; - legalizarea de copii de pe înscrisuri; - efectuarea şi legalizarea traducerilor; - primirea în depozit a înscrisurilor şi documentelor prezentate de părŃi; - eliberarea de duplicate de pe actele notariale întocmite de misiunile diplomatice sau oficiile consulare. Unele activităŃi consulare pot fi îndeplinite de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României şi la cererea persoanelor fizice sau juridice străine, în măsura în care legile sau reglementările statului de reşedinŃă nu se opun (art.13, alin.3, Legea nr.36/1995). În privinŃa locului unde se îndeplinesc actele notariale alineatul 4 al aceluiaşi articol prevede că: "Actele notariale se îndeplinesc la sediile misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare, precum şi la bordul navelor şi aeronavelor sub pavilion românesc care se află staŃionat în raza de activitate a acestor organe, precum şi la domiciliul cetăŃeanului român ori în alt loc, dacă acest lucru este prevăzut în convenŃiile internaŃionale la care România şi statul de reşedinŃă sunt părŃi sau legea locală nu se opune." Actul notarial îndeplinit de funcŃionarul consular, purtând semnătura sa şi sigiliul oficial, este autoritate publică şi are forŃa probantă prevăzută de lege. Actele notariale întocmite de funcŃionarul consular pot fi atacate de părŃi sau de orice persoană interesată prin acŃiune în anulare la instanŃa judecătorească, în conformitate cu prevederile Codului român de procedură civilă.

g) Îndeplinirea de acte diplomatice şi politice Oficiul consular poate îndeplini acte diplomatice, în conformitate cu art.17 din ConvenŃia de la Viena asupra relaŃiilor consulare, în următoarele condiŃii: - să nu existe misiunea diplomatică a statului trimiŃător în statul de reşedinŃă sau să nu fie reprezentat printr-un stat terŃ; - este necesar ca statul de reşedinŃă să-şi fi exprimat consimŃământul în acest sens; - să nu fie afectat statutul consular.

101

Alte funcŃii consulare: - funcŃii administrative; - funcŃii consulare în materie jurisdicŃională; - funcŃii consulare în materie de paşapoarte etc.

5. IMUNITĂłILE ŞI PRIVILEGIILE OFICIILOR CONSULARE ŞI ALE MEMBRILOR ACESTORA 5.1. Enumerarea imunităŃilor şi privilegiilor potrivit ConvenŃiei de la Viena din 1963 5.2. ConŃinutul imunităŃilor şi privilegiilor consulare 5.3. Beneficiarii privilegiilor şi imunităŃilor consulare 5.4. Începutul şi încetarea privilegiilor şi imunităŃilor consulare

5.1. ENUMERAREA IMUNITĂłILOR ŞI PRIVILEGIILOR POTRIVIT CONVENłIEI DE LA VIENA DIN 1963 ImunităŃile şi privilegiile consulare sunt acele drepturi, înlesniri şi facilităŃi acordate unui post consular şi membrilor acestuia de către statul de reşedinŃă în scopul asigurării îndeplinirii eficiente a funcŃiilor lor. Dumitru Mazilu menŃionează, citându-l pe G.H. Hackwort, că pentru a-şi putea îndeplini atribuŃiile, consulii şi ceilalŃi membri ai Oficiului consular se bucură de facilităŃi, privilegii şi imunităŃi, care „constituie statutul lor consular”. Potrivit prevederilor ConvenŃiei de la Viena cu privire la relaŃiile consulare din 1963, imunităŃile şi privilegiile consulare pot fi clasificate în trei grupuri de norme juridice şi anume: a) înlesniri, privilegii şi imunităŃi privind postul consular – art. 28-39;

b) facilităŃi, privilegii şi imunităŃi privind funcŃionarii consulari de carieră şi ceilalŃi membri ai postului consular – art. 40-57; c) facilităŃile, privilegiile şi imunităŃile aplicabile funcŃionarilor consulari

onorifici şi posturilor consulare conduse de ei – art. 58-68. În literatura de specialitate este dată clasificarea şi specificarea imunităŃilor, inviolabilităŃilor, privilegiilor, drepturilor şi facilităŃilor consulare. 102

Membrii personalului oficiilor consulare au un statut internaŃional special, fiind exceptaŃi de la jurisdicŃia statelor în conformitate cu dispoziŃiile ConvenŃiei consulare din 1963. Deşi beneficiază de un statut special recunoscut de state pentru a le facilita exercitarea funcŃiilor lor, ei trebuie să respecte permanent legile şi ordinea de drept din statele respective. Generic, prin sintagma „imunităŃi consulare” trebuie să înŃelegem, potrivit teoriei şi practicii dreptului internaŃional „tratamentul pe care dreptul internaŃional îl prevede, pentru a fi acordat, oficiilor consulare ale statelor străine şi personalului lor în scopul ca acestea să-şi poată îndeplini funcŃiile ce le revin”. ConvenŃia de la Viena din 1963, privind codificarea relaŃiilor consulare, izvor de drept internaŃional ce constituie dreptul comun în materia dreptului consular, a rezervat întreg Capitolul II materiei înlesnirilor, privilegiilor şi imunităŃilor privind posturile consulare, funcŃionarii consulari de carieră şi alŃi membri ai unui post consular. Reglementarea acestor probleme s-a realizat în două secŃiuni distincte: prima este afectată înlesnirilor, privilegiilor şi imunităŃilor ce se acordă postului consular (art. 28.39), cea de-a doua secŃiune cuprinde prevederi referitoare la facilităŃile, privilegiile şi imunităŃile privind funcŃionarii consulari de carieră şi ceilalŃi membri ai postului consular (art. 40-57).

5.2. CONłINUTUL IMUNITĂłILOR ŞI PRIVILEGIILOR CONSULARE

Enumerate şi reglementate de ConvenŃia din 1963, aceste imunităŃi şi privilegii au fost clasificate şi amplu analizate în literatura de specialitate. În cele ce urmează, ne vom referi cu precădere la imunitatea de jurisdicŃie încercând să cuprindem următoarele aspecte: definiŃia şi reglementarea imunităŃii consulare, formele de imunitate de jurisdicŃie, beneficiarii acestei imunităŃi, caracterul şi limitele imunităŃii de jurisdicŃie. În doctrină s-au dat mai multe definiŃii imunităŃilor consulare. În opinia unui autor român, imunităŃile consulare sunt „acele drepturi acordate unui oficiu consular şi membrilor acestuia de către statul de reşedinŃă, potrivit cărora aceştia sunt exceptaŃi de la jurisdicŃia autorităŃilor judiciare sau de la constrângerea exercitată de autorităŃile administrative ale acestui stat”. Alt autor consideră că imunităŃile consulare sunt „drepturi acordate unui post consular şi membrilor acestuia de statul de reşedinŃă, potrivit cărora aceştia sunt exceptaŃi de la jurisdicŃia locală”. ConvenŃia de la Viena din 1963 afirmă în art. 43, intitulat „Imunitatea de jurisdicŃie”, că: „ 1. FuncŃionarii consulari nu pot fi chemaŃi în faŃa autorităŃilor judiciare şi administrative ale statului de reşedinŃă pentru actele săvârşite în exercitarea funcŃiilor consulare. 2. Totuşi, prevederile paragrafului 1 din prezentul articol nu se aplică în caz de acŃiune civilă: 103

a) care rezultă din încheierea unui contract de către un funcŃionar consular sau un angajat consular, pe care acesta nu l-a încheiat în mod expres sau implicit în calitatea sa de mandatar al statului trimiŃător; b) intentată de un terŃ pentru o pagubă rezultând dintr-un accident cauzat în statul de reşedinŃă de un vehicul, o navă sau de un avion.” Având în vedere cele menŃionate mai sus, putem defini imunitatea de jurisdicŃie ca fiind beneficiul acordat unor categorii de personal al oficiilor consulare în temeiul reglementărilor internaŃionale şi care constă în exceptarea acestora de la jurisdicŃia statului de reşedinŃă. Deşi unii autori tratează inviolabilitatea ca făcând parte din conŃinutul imunităŃii, în privinŃa oficiilor consulare, aşa cum rezultă din ConvenŃie, se prevede doar inviolabilitatea localurilor acestora - art. 31( şi nu imunitatea lor). Din interpretarea prevederilor art. 43 din ConvenŃia de la Viena din 1963 rezultă că trei sunt formele de imunitate de jurisdicŃie: imunitatea de jurisdicŃie penală; imunitatea de jurisdicŃie civilă; imunitatea de jurisdicŃie administrativă.

Imunitatea de jurisdicŃie penală FuncŃionarii şi angajaŃii consulari nu pot fi chemaŃi în faŃa autorităŃilor judiciare şi administrative pentru „actele săvârşite în exercitarea funcŃiilor consulare”. În legătură cu expresia subliniată se cuvine să facem unele precizări, având în vedere că, aşa cum a fost formulată în art. 43 din ConvenŃie, ar putea crea confuzii. Astfel, pentru ca un act să aibă caracterul de act îndeplinit în exercitarea funcŃiilor consulare el trebuie să fie legitim şi legal, să rezulte exclusiv din exercitarea funcŃiilor consulare; mai este necesar, apoi, ca actul să fie calificat ca atare atât de statul trimiŃător, cât şi de statul de reşedinŃă. Imunitatea de jurisdicŃie civilă ConvenŃia de la Viena din 1963 exclude din categoria actelor îndeplinite în exercitarea funcŃiilor consulare încheierea unui contract de către un funcŃionar consular sau un angajat consular, pe care acesta nu l-a încheiat în mod expres sau implicit în calitatea sa de mandatar al statului trimiŃător, în caz de acŃiune civilă; de asemenea, prevederile paragrafului 1 al art. 4 3 nu se vor aplica nici în cazul unei acŃiuni civile introduse de un terŃ pentru o pagubă rezultând dintrun accident cauzat în statul de reşedinŃă de un vehicul, o navă sau aeronavă. Aşadar, instanŃele civile ale statului de reşedinŃă nu au competenŃa de a judeca acŃiunile civile rezultate din contracte ce au fost încheiate de funcŃionarii consulari şi de angajaŃi consulari, în mod expres sau implicit, în calitatea lor de mandatari ai statului trimiŃător. Imunitatea de jurisdicŃie administrativă 104

FuncŃionarii consulari şi angajaŃii consulari se bucură în statul de reşedinŃă de imunitate de jurisdicŃie administrativă, aceasta însemnând că autorităŃile judiciare sau administrative ale acestui stat nu au competenŃa de a constata şi sancŃiona faptele de natură contravenŃională. Ei nu beneficiază da această imunitate într-un stat terŃ (art.54). Imunitatea de jurisdicŃie nu este absolută în ce-i priveşte pe funcŃionarii consulari şi pe angajaŃii consulari (precum în cazul diplomaŃilor), ci are un caracter funcŃional, ea existând numai cu privire la actele săvârşite în exercitarea funcŃiilor consulare. Nu toŃi membrii postului consular beneficiază de imunitate de jurisdicŃie, ci, după cum prevede art. 43, doar funcŃionarii consulari şi angajaŃii consulari. Rezultă că vor fi excluşi de la imunitatea de jurisdicŃie membrii personalului de serviciu. Făcând parte din ceea ce un autor numea „un complex de tratament favorabil”, imunităŃile consulare, în general, şi imunitatea de jurisdicŃie, în special, alături de celelalte privilegii, drepturi şi diferite înlesniri, vin să contribuie la îndeplinirea în bune condiŃiuni de către consuli şi ceilalŃi membri ai oficiilor consulare a atribuŃiunilor ce le revin. Trebuie să menŃionăm, însă, că statutul consular cuprinde, de asemenea, anumite obligaŃii ce incumbă consulului şi pe care trebuie să le îndeplinească faŃă de statul de reşedinŃă (art.55 din ConvenŃia din 1963). InviolabilităŃile consulare sunt totalitatea drepturilor acordate unui post consular şi personalului acestuia de normele dreptului internaŃional, potrivit cărora statul de reşedinŃă trebuie să interzică autorităŃilor sale de a dispune, în situaŃii anume determinate, luarea măsurilor de constrângere faŃă de sediul postului consular sau faŃă de personalul consular, care ar afecta funcŃionalitatea postului sau libertatea personală a funcŃionarilor consulari sau care ar aduce atingere drepturilor personale, necesare îndeplinirii oficiale a funcŃiilor. a) Inviolabilitatea personală a funcŃionarului consular constă în faptul, că în cazurile când nu beneficiază de imunitatea de jurisdicŃie, el nu poate fi pus în stare de arest sau detenŃiune preventivă, doar decât în caz de crimă gravă şi în urma unei hotărâri a autorităŃii judiciare competente (art. 41). AngajaŃii consulari nu beneficiază de inviolabilitate, întrucât ConvenŃia de la Viena recunoaşte inviolabilitatea doar funcŃionarului consular; b) Inviolabilitatea curierului consular este absolută. Conform prevederilor ConvenŃiei de la Viena (art. 35 p.5) el nu poate fi supus nici unei forme de arest sau detenŃiune chiar în cazul săvârşirii unei "crime grave", sau luării unei hotărâri definitive a autorităŃii judiciare competente. Curierul consular nu se bucură de imunitate de jurisdicŃie. c) Inviolabilitatea sediului postului consular. Localurile consulare, noŃiune care include clădirile sau părŃile de clădiri şi terenul aferent, indiferent în a cărui proprietate se află, dar care sunt folosite exclusiv pentru postul consular, sunt inviolabile (art. 31). 105

Spre deosebire de locuinŃa particulară a agentului diplomatic, care se bucură de aceeaşi ocrotire şi de aceeaşi inviolabilitate ca şi localurile misiunii diplomatice, reşedinŃa şefului de post consular şi locuinŃele angajaŃilor consulari nu sunt inviolabile. d) Inviolabilitatea bunurilor postului consular. Mobilierul, bunurile şi mijloacele de transport ale postului consular nu pot fi rechiziŃionate.(art. 31, p.4); e) Inviolabilitatea arhivelor şi documentelor consulare este absolută. Ele sunt inviolabile în orice moment şi în orice loc s-ar găsi. (art. 33). Arhiva cuprinde toate hârtiile, documentele, corespondenŃa, cărŃile, filmele, benzile de magnetofon, registrele postului consular, cifrul, fişierele şi mobilierul destinat să le protejeze sau să le păstreze (art. 1). f) Inviolabilitatea valizei consulare. Valiza consulară nu trebuie să fie nici deschisă şi nici reŃinută (art. 35, p. 3). Totuşi, dacă autorităŃile competente ale statului de reşedinŃă au motive serioase să creadă că valiza conŃine alte obiecte decât corespondenŃa, ele pot cere ca valiza să fie deschisă în prezenta lor de către un reprezentant autorizat al statului trimiŃător. Dacă autorităŃile statului trimiŃător refuză să satisfacă cererea, valiza este înapoiată la locul de origine. Privilegiile consulare sunt înlesnirile sau avantajele juridice acordate de statul de reşedinŃă unui post consular sau personalului acestuia şi constau în posibilitatea juridică de a se bucura de anumite beneficii şi de a primi anumite onoruri. În categoria privilegiilor se încadrează scutirea de taxe şi impozite, scutirea de taxe vamale, dreptul de a folosi comunicarea prin cifru, dreptul de a se servi de curieri speciali şi de valiza consulară etc. a) Privilegiile fiscale sunt exprimate sub formă de scutiri de impozite şi taxe. Beneficiază de aceste privilegii atât localurile consulare, cât şi funcŃionarii consulari şi angajaŃii consulari (art. 32). b) Privilegiile vamale sunt desemnate sub forma scutirii de control şi taxe vamale. De aceste privilegii beneficiază postul consular şi funcŃionarii consulari. AngajaŃii consulari nu sunt scutiŃi de taxe şi control vamal, decât cu ocazia primei instalări (art. 50). c) Scutirea de înmatriculare a străinilor şi de permisul de şedere este un privilegiu de care se bucură funcŃionarii consulari şi angajaŃii consulari (art. 46). Scutirea de înmatriculare nu înseamnă scutirea de obligaŃia de a obŃine viza, în statele unde există această procedură, şi nici dreptul de a rămâne pe teritoriul statului de reşedinŃă fără a fi notificaŃi ministerului afacerilor externe al statului de reşedinŃă. FuncŃionarilor consulari şi angajaŃilor consulari li se eliberează, de regulă, carte de identitate care identifică statutul lor şi dau dreptul de şedere în Ńara de reşedinŃă. d) Scutirea de permise de muncă este un privilegiu acordat tuturor membrilor postului consular. Acest privilegiu nu înseamnă altceva decât faptul, că nu este necesar de a obŃine 106

autorizaŃie pentru a desfăşura activitate la postul consular. Unele state eliberează permise de muncă membrilor familiei funcŃionarilor consulari şi angajaŃilor consulari, în caz dacă aceştia doresc să lucreze pe teritoriul statului de reşedinŃă. În aceste cazuri, persoanele care au primit permise de muncă nu beneficiază de imunitatea de jurisdicŃie civilă şi administrativă. e) Scutirea de prestaŃii personale şi de orice serviciu de interes public (art. 52) şi de obligaŃia de asigurare socială (art. 48). Drepturile consulare sunt permisiuni juridice acordate de statul de reşedinŃă unui post consular sau personalului consular, care constau în garantarea exercitării unor acŃiuni, prevăzute de legea statului trimiŃător, dar care produc efecte juridice fie în statul de reşedinŃă, fie în statul trimiŃător. a) Dreptul la arborarea drapelului naŃional şi aşezarea scutului cu stema de stat pe clădirea ocupată de către postul consular şi pe mijloacele de transport ale postului consular, atunci când acestea sunt folosite în interes de serviciu (art. 29); b) Dreptul de a încasa taxe consulare stabilite de către statul trimiŃător (art. 39); c) Dreptul de a exporta fără taxe bunurile succesorale, în caz de deces al unui membru al postului consular (art. 51). FacilităŃile consulare sunt acele garanŃii şi obligaŃiuni generale pe care le acordă statul de reşedinŃă posturilor consulare şi personalului consular în scopul susŃinerii şi înlesnirii desfăşurării activităŃii care le este proprie în condiŃii cât mai bune. În categoria facilităŃilor se încadrează obligaŃiunea statului de reşedinŃă de a facilita postului consular dobândirea de terenuri sau clădiri sau procurarea lor în alt mod (art. 30 al ConvenŃiei de la Viena).

5.3. BENEFICIARII PRIVILEGIILOR ŞI IMUNITĂłILOR CONSULARE

ConvenŃia de la Viena cu privire la relaŃiile consulare din 1963 determină beneficiarii privilegiilor şi imunităŃilor consulare. Postul consular este principalul beneficiar al imunităŃilor şi privilegiilor consulare, indiferent de rangul acestuia: consulat general, consulat, viceconsulat, agenŃie consulară. Şeful de post consular nu are imunităŃi şi privilegii speciale. El beneficiază doar de două privilegii: a) dreptul de precădere în cadrul corpului consular şi b) dreptul de a arbora drapelul naŃional al statului trimiŃător pe clădirea reşedinŃei sale şi pe mijloacele de transport cu ocazia folosirii lor oficial. 107

Toate categoriile de personal consular beneficiază de următoarele imunităŃi şi privilegii: a) imunitatea de a depune mărturie, care este legată de faptele oficiale; b) scutirea de permise de muncă; c) scutirea de regimul de securitate socială; d) scutirea de prestaŃii personale. FuncŃionarii consulari beneficiază în plus de inviolabilitate. FuncŃionarii consulari şi angajaŃii consulari mai beneficiază de: a) imunităŃile de jurisdicŃie; b) scutirea de înmatriculare a străinilor şi de permis de şedere; c) scutiri fiscale; d) scutirea de taxe vamale şi de control vamal. AngajaŃii consulari beneficiază în plus de scutirea de taxe vamale şi de control vamal numai cu ocazia primei lor instalări. Membrii de familie, care locuiesc împreună cu funcŃionarii consulari beneficiază numai de privilegiile următoare: a) scutirea de impozite şi taxe fiscale; b) scutirea de taxe vamale şi control vamal; c) scutirea de regimul de securitate socială; d) scutirea de prestaŃii sociale; e) scutirea de înmatriculare a străinilor şi de permisele de şedere. Membrii de familie care exercită în statul de reşedinŃă o activitate particulară cu caracter lucrativ, precum şi titularii care exercită ei însăşi în statul de reşedinŃă o asemenea activitate, nu vor beneficia de privilegii şi imunităŃi. Persoanele folosite exclusiv în serviciul particular al unui membru al postului consular, în caz dacă el nu este cetăŃean al statului de reşedinŃă, beneficiază de: a) scutirea de permis de munca; b) scutirea de obligaŃiile privind asigurarea securităŃii sociale. Membrii misiunilor diplomatice în cazul exercitării funcŃiilor consulare ale misiunii îşi păstrează statutul lor, iar privilegiile şi imunităŃile continuă să fie determinate de regulile dreptului internaŃional privind relaŃiile diplomatice. În cazul când un membru al personalului diplomatic al misiunii diplomatice a statului trimiŃător în statul de reşedinŃă este numit gerant interimar, el continuă să se bucure de privilegiile şi imunităŃile diplomatice, dacă statul de reşedinŃă nu se opune la aceasta. Gerantului interimar, numit în funcŃie dintre funcŃionarii consulari, îi sunt aplicabile 108

dispoziŃiile ConvenŃiei de la Viena din 1963 cu privire la relaŃiile consulare în aceeaşi măsură ca şi şefului de post consular în cauză. Totuşi, în ConvenŃie se precizează: "Statul de reşedinŃă nu este obligat să acorde unui gerant interimar înlesnirile, privilegiile şi imunităŃile de care şeful de post consular se bucura numai în baza unor condiŃii pe care gerantul interimar nu le îndeplineşte" (art. 15, pct. 3). Postul consular condus de un funcŃionar consular onorific beneficiază de următoarele înlesniri, privilegii şi imunităŃi, de care se bucură şi posturile consulare de carieră: a) înlesniri acordate postului consular pentru activitatea sa (art. 28); b) folosirea drapelului şi stemei naŃionale (art.29); c) obŃinerea de localuri (art. 30); d) libertatea de deplasare (art. 34); e) libertatea de comunicare (art.35); f) comunicarea cu cetăŃenii statului trimiŃător (art. 36); g) accesul la informaŃii în caz de deces, tutelă sau curatelă, de naufragiu şi de accident aerian (art. 37); h) comunicarea cu autorităŃile statului de reşedinŃă (38); i) perceperea de drepturi şi taxe consulare (art. 39); k) libertatea mijloacelor de comunicare, inclusiv a curierilor speciali şi a cifrului (art.54); Posturile consulare conduse de funcŃionari consulari onorifici beneficiază în plus de: a) dreptul la protecŃie pentru localurile consulare (art. 59); b) scutirea fiscală a localurilor consulare (art. 60); c) inviolabilitatea arhivelor (art.61); d) scutiri vamale (art. 62); FuncŃionarii consulari onorifici se bucură de înlesniri, privilegii şi imunităŃi de care beneficiază şi funcŃionarii consulari de carieră: a) notificarea cazurilor de arestare, detenŃiune sau urmărire (art. 42); b) imunitatea funcŃională de jurisdicŃie (art. 43); c) imunitatea de a depune ca martor (art. 44); d) renunŃarea la privilegii şi imunităŃi (art. 45); FuncŃionarii consulari onorifici beneficiază în plus de: a) protecŃia din partea statului de reşedinŃă (art. 64); b) scutirea de înmatriculare a străinilor şi de permis de şedere (art. 65); c) scutiri fiscale (art. 66); d) scutirea de prestaŃii personale (art. 67). 109

FuncŃionarii consulari onorifici sunt obligaŃi să respecte legile şi regulamentele statului de reşedinŃă (art. 55). Potrivit prevederilor ConvenŃiei de la Viena cu privire la relaŃiile consulare din 1963, pentru ca o persoana să nu fie exclusă din beneficiul privilegiilor şi imunităŃilor consulare, trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii: 1. să aibă calitatea de cetăŃean al statului trimiŃător; 2. să nu aibă domiciliu pe teritoriul statului de reşedinŃă; 3. să nu exercite o ocupaŃie privată cu caracter lucrativ în statul de reşedinŃă; 4. să nu fie consul onorific.

5.4. ÎNCEPUTUL ŞI ÎNCETAREA PRIVILEGIILOR ŞI IMUNITĂłILOR CONSULARE

Conform art. 53 al ConvenŃiei de la Viena cu privire la relaŃiile consulare din 1963, orice membru al postului consular beneficiază de privilegiile şi imunităŃile respective de la intrarea sa pe teritoriul statului de reşedinŃă pentru a ajunge la post sau, dacă se găseşte deja pe acest teritoriu, din momentul intrării sale în funcŃie la postul consular. Membrii familiei unui membru al postului consular care locuiesc împreună cu el, precum şi membrii personalului său particular, beneficiază de privilegiile şi imunităŃile respective, începând cu una din datele următoare: - aceea de când membrul respectiv al postului consular se bucură de privilegiile şi imunităŃile prevăzute de ConvenŃia de la Viena cu privire la relaŃiile consulare; - aceea a intrării lor pe teritoriul statului de reşedinŃă; - aceea la care ei au devenit membri ai acestei familii sau ai personalului particular respectiv. ImunităŃile şi privilegiile încetează în momentul în care persoana în cauză părăseşte teritoriul statului de reşedinŃă sau, după caz, din momentul încetării calităŃii de membru al familiei. Actele oficiale, săvârşite de un funcŃionar consular sau un angajat consular în exercitarea funcŃiilor sale, se bucură de imunitatea de jurisdicŃie fără limită de timp. În cazul declarării unui funcŃionar consular persona non grata sau ca persoana inacceptabilă sau în caz de conflict armat, statul de reşedinŃă acordă un termen rezonabil, la finele căruia încetează privilegiile şi imunităŃile (art. 23 din ConvenŃia de la Viena). În caz de deces al unui membru al postului consular, membrii familiei sale care locuiau împreună cu el continuă să se bucure de privilegiile şi imunităŃile de care beneficiază, 110

până la prima din datele următoare: • aceea la care ei părăsesc teritoriul statului de reşedinŃă; • la expirarea unui termen rezonabil care le va fi fost acordat în acest scop. Potrivit prevederilor art.53 al ConvenŃiei de la Viena din anul 1963, privilegiile şi imunităŃile membrilor oficiului consular se nasc din momentul intrării lor pe teritoriul statului de reşedinŃă; dacă se află pe acest teritoriu, din momentul intrării în funcŃie. ImunităŃile şi privilegiile încetează la părăsirea teritoriului statului de reşedinŃă sau, după caz, la încetarea calităŃii de membru al familiei.

111

ANEXE

CONVENłIA DE LA VIENA PRIVIND RELAłIILE DIPLOMATICE

Statele părŃi la prezenta convenŃie, amintind că, dintr-o epocă îndepărtată, popoarele tuturor Ńărilor recunosc statutul agenŃilor diplomatici, conştiente de scopurile şi principiile Cartei OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite privind egalitatea suverană a statelor, menŃinerea păcii şi a securităŃii internaŃionale şi dezvoltarea de relaŃii prieteneşti între naŃiuni, convinse că o convenŃie internaŃională cu privire la relaŃiile, privilegiile şi imunităŃile diplomatice ar contribui la favorizarea relaŃiilor de prietenie între Ńări, oricare ar fi diversitatea regimurilor lor constituŃionale şi sociale, convinse că scopul acestor privilegii şi imunităŃi este nu de a crea avantaje unor indivizi, ci de a asigura îndeplinirea eficace a funcŃiilor misiunilor diplomatice ca organe de reprezentare a statelor, afirmînd că regulile dreptului internaŃional cutumiar trebuie să continue a guverna materiile care n-au fost reglementate în mod expres în dispoziŃiile prezentei convenŃii, au convenit asupra celor ce urmează:

ART. 1 În sensul prezentei convenŃii, următoarele expresii se înŃeleg aşa cum se precizează mai jos: a) prin expresia "şef de misiune" se înŃelege persoana însărcinată de statul acreditant să acŃioneze în această calitate; b) prin expresia "membrii misiunii" se înŃelege şeful misiunii şi membrii personalului misiunii; c) prin expresia "membrii personalului misiunii" se înŃelege membrii personalului diplomatic, ai personalului administrativ şi tehnic şi ai personalului de serviciu al misiunii; d) prin expresia "membrii personalului diplomatic" se înŃelege membrii personalului misiunii care au calitatea de diplomaŃi; e) prin expresia "agent diplomatic" se înŃelege şeful misiunii sau un membru al personalului diplomatic al misiunii; f) prin expresia "membrii personalului administrativ şi tehnic" se înŃelege membrii personalului misiunii angajaŃi în serviciul tehnico-administrativ al misiunii; 112

g) prin expresia "membrii personalului de serviciu" se înŃelege membrii personalului misiunii angajaŃi în serviciul casnic al misiunii; h) prin expresia "om de serviciu particular" se înŃelege persoanele folosite în serviciul casnic al unui membru al misiunii, care nu sînt angajaŃi ai statului acreditant; i) prin expresia "localuri ale misiunii" se înŃelege clădirile sau părŃile din clădiri şi din terenul aferent care, indiferent de proprietar, sînt folosite pentru realizarea scopurilor misiunii, inclusiv reşedinŃa şefului misiunii.

ART. 2 Stabilirea de relaŃii diplomatice între state şi trimiterea de misiuni diplomatice permanente se fac prin consimŃămînt mutual. ART. 3 1. FuncŃiile misiunii diplomatice constau în special în: a) a reprezenta statul acreditant în statul acreditar; b) a ocroti în statul acreditar interesele statului acreditant şi ale cetăŃenilor săi, în limitele admise de dreptul internaŃional; c) a duce tratative cu guvernul statului acreditar; d) a se informa prin toate mijloacele licite despre condiŃiile şi evoluŃia evenimentelor din statul acreditar şi a raporta cu privire la acestea guvernului statului acreditant; e) a promova relaŃii de prietenie şi a dezvolta relaŃiile economice, culturale şi ştiinŃifice între statul acreditant şi statul acreditar. 2. Nici o dispoziŃie a prezentei convenŃii nu poate fi interpretată ca interzicînd misiunii diplomatice exercitarea funcŃiilor consulare. ART. 4 1. Statul acreditant trebuie să se asigure că persoana pe care intenŃionează să o acrediteze ca şef al misiunii în statul acreditar a primit agrementul acestui stat. 2. Statul acreditar nu este obligat să comunice statului acreditant motivele refuzului agrementului. ART. 5 1. Statul acreditant, după ce a făcut notificarea cuvenită statelor acreditare interesate, poate acredita un şef de misiune sau afecta un membru al personalului diplomatic, după caz, în mai multe state, afară numai dacă unul dintre statele acreditare se opune în mod expres la aceasta.

113

2. Dacă statul acreditant acreditează un şef de misiune în unu sau mai multe alte state, el poate stabili o misiune diplomatică condusă de un însărcinat cu afaceri ad-interim în fiecare din statele în care şeful misiunii nu-şi are reşedinŃa sa permanentă. 3. Şeful misiunii sau un membru al personalului diplomatic al misiunii poate reprezenta statul acreditant pe lîngă orice organizaŃie internaŃională. ART. 6 Mai multe state pot acredita aceeaşi persoană în calitate de şef de misiune într-un alt stat, dacă statul acreditar nu se opune. ART. 7 Sub rezerva dispoziŃiilor articolelor 5, 8, 9 şi 11, statul acreditant numeşte la alegerea sa pe membrii personalului misiunii. În ceea ce priveşte pe ataşaŃii militari, navali sau aerieni, statul acreditar poate cere ca numele lor să-i fie supuse mai înainte spre aprobare. ART. 8 1. Membrii personalului diplomatic al misiunii vor avea, în principiu, naŃionalitatea statului acreditant. 2. Membrii personalului diplomatic al misiunii nu pot fi aleşi dintre cetăŃenii statului acreditar decît cu consimŃămîntul acestui stat, care poate oricînd să şi-l retragă. 3. Statul acreditar poate să-şi rezerve acelaşi drept în ce priveşte cetăŃenii unui al treilea stat care nu sînt şi cetăŃeni ai statului acreditant. ART. 9 1. Statul acreditar poate oricînd, şi fără a trebui să motiveze hotărîrea, să informeze statul acreditant că şeful sau orice alt membru al personalului diplomatic al misiunii este persoana non grata sau că orice alt membru al personalului misiunii nu este acceptabil. În acest caz, statul acreditant va rechema persoana în cauză sau va pune capăt funcŃiilor sale în cadrul misiunii, după caz. O persoană poate fi declarată non grata sau inacceptabilă înainte de a ajunge pe teritoriul statului acreditar. 2. Dacă statul acreditant refuză să execute sau nu execută într-un termen rezonabil obligaŃiile care îi incumbă conform paragrafului 1 al prezentului articol, statul acreditar poate refuza să recunoască persoanei în cauză calitatea de membru al misiunii. ART. 10 1. Se notifică Ministerului Afacerilor Externe al statului acreditar sau oricărui alt minister asupra căruia se va fi convenit: a) numirea membrilor misiunii, sosirea lor şi plecarea lor definitivă sau încetarea funcŃiilor lor la misiune;

114

b) sosirea şi plecarea definitivă a unei persoane aparŃinînd familiei unui membru al misiunii şi, dacă este cazul, faptul că o persoană devine sau încetează de a fi membru al familiei unui membru al misiunii; c) sosirea şi plecarea definitivă a oamenilor de serviciu particulari aflaŃi în serviciul persoanelor menŃionate la alineatul de mai sus şi, dacă este cazul, faptul că ei părăsesc serviciul acestor persoane; d) angajarea şi concedierea de persoane care îşi au reşedinŃa în statul acreditar, în calitate de membri ai misiunii sau în calitate de oameni de serviciu particulari avînd dreptul la privilegii şi imunităŃi. 9. Ori de cîte ori este posibil, sosirea şi plecarea definitivă trebuie să facă de asemenea obiectul unei notificări prealabile. ART. 11 1. În lipsa unui acord explicit asupra efectivului misiunii, statul acreditar poate cere ca acest efectiv să fie menŃinut în limitele a ceea ce el consideră ca rezonabil şi normal, avînd în vedere împrejurările şi condiŃiile existente în acest stat şi nevoile misiunii în cauză. 2. Statul acreditar poate de asemenea, în aceleaşi limite şi fără discriminare, să refuze a admite funcŃionari de o anumită categorie. ART. 12 Statul acreditant nu trebuie să stabilească, fără a fi obŃinut în prealabil consimŃămîntul expres al statului acreditar, birouri făcînd parte din misiune în alte localităŃi decît cele în care este stabilită misiunea însăşi. ART. 13 1. Şeful misiunii este considerat că şi-a asumat funcŃiile în statul acreditar de îndată ce şi-a prezentat scrisorile de acreditare sau de îndată ce şi-a comunicat sosirea şi o copie a scrisorilor sale de acreditare a fost prezentată Ministerului Afacerilor Externe al statului acreditar sau oricărui alt minister asupra căruia se va fi convenit conform practicii în vigoare în statul acreditar, care trebuie să fie aplicată în mod uniform. 2. Ordinea prezentării scrisorilor de acreditare sau a unei copii a acestor scrisori este determinată de data şi ora sosirii şefului misiunii. ART. 14 1. Şefii de misiune sînt repartizaŃi în trei clase şi anume: a) aceea a ambasadorilor sau nunŃilor acreditaŃi pe lîngă şefii de stat şi a celorlalŃi şefi de misiune avînd rang echivalent; b) aceea a trimişilor, miniştrilor sau internunŃilor acreditaŃi pe lîngă şefii de stat; c) aceea a însărcinaŃilor cu afaceri acreditaŃi pe lîngă ministerele afacerilor externe. 115

2. În afară de precădere şi etichetă, nu se face nici o deosebire între şefii de misiune în raport cu clasa lor. ART. 15 Statele convin asupra clasei căreia trebuie să-i aparŃină şefii misiunilor lor. ART. 16 1. Şefii de misiune primesc rangul în fiecare clasă după data şi ora la care şi-au asumat funcŃiile, în conformitate cu articolul 13. 2. Modificările aduse scrisorilor de acreditare ale unui şef de misiune, care nu implică schimbări de clasă, nu afectează rangul său de precădere. 3. Prezentul articol nu afectează uzanŃele care sînt sau ar putea fi acceptate de statul acreditar în ceea ce priveşte precăderea reprezentantului Sfîntului Scaun. ART. 17 Ordinea de precădere a membrilor personalului diplomatic al misiunii este notificată de către şeful misiunii Ministerului Afacerilor Externe sau oricărui alt minister asupra căruia se va fi convenit. ART. 18 În fiecare stat procedura ce trebuie urmată pentru primirea şefilor de misiune trebuie să fie uniformă faŃă de fiecare clasă. ART. 19 1. Dacă postul de şef de misiune este vacant sau dacă şeful misiunii este împiedicat să-şi exercite funcŃiile, un însărcinat cu afaceri ad-interim funcŃionează cu titlu provizoriu ca şef al misiunii. Numele însărcinatului cu afaceri ad-interim va fi notificat fie de către şeful misiunii, fie, în cazul în care acesta este împiedicat să facă acest lucru, de către Ministerul Afacerilor Externe al statului acreditant Ministerului Afacerilor Externe al statului acreditar sau oricărui alt minister asupra căruia se va fi convenit. 2. În cazul în care nici un membru al personalului diplomatic al misiunii nu este prezent în statul acreditar, un membru al personalului administrativ şi tehnic poate, cu consimŃămîntul statului acreditar, să fie desemnat de către statul acreditant pentru a gira afacerile administrative curente ale misiunii. ART. 20 Misiunea şi şeful său au dreptul să arboreze drapelul şi să pună stema statului acreditant pe localurile misiunii, inclusiv reşedinŃa şefului de misiune, şi pe mijloacele de transport ale acestuia. ART. 21

116

1. Statul acreditar trebuie fie să înlesnească achiziŃionarea pe teritoriul său, în cadrul legislaŃiei sale, de către statul acreditant al localurilor necesare misiunii sale, fie să ajute statul acreditant să-şi procure localuri în alt fel. 2. El trebuie, de asemenea, dacă este nevoie, să ajute misiunile în obŃinerea de locuinŃe convenabile pentru membrii lor. ART. 22 1. Localurile misiunii sînt inviolabile. Nu este permis agenŃilor statului acreditar să pătrundă în ele decît cu consimŃămîntul şefului misiunii. 2. Statul acreditar are obligaŃia specială de a lua toate măsurile potrivite pentru a împiedica invadarea sau deteriorarea localurilor misiunii, tulburarea liniştii misiunii sau micşorarea demnităŃii acesteia. 3. Localurile misiunii, mobilierul lor şi celelalte obiecte care se găsesc acolo, precum şi mijloacele de transport ale misiunii, nu pot face obiectul nici unei percheziŃii, rechiziŃii, sechestru sau măsuri executorii. ART. 23 1. Statul acreditant şi şeful misiunii sînt scutiŃi de orice impozite şi taxe naŃionale, regionale sau comunale asupra localurilor misiunii ai căror proprietari sau locatari sînt, cu excepŃia impozitelor sau taxelor percepute ca remuneraŃie pentru servicii particulare prestate. 2. Scutirea fiscală prevăzută în prezentul articol nu se aplică acestor impozite şi taxe cînd, după legislaŃia statului acreditar, ele cad în sarcina persoanei care tratează cu statul acreditant sau cu şeful misiunii. ART. 24 Arhivele şi documentele misiunii sînt inviolabile în orice moment şi în orice loc s-ar afla. ART. 25 Statul acreditar acordă toate înlesnirile pentru îndeplinirea funcŃiilor misiunii. ART. 26 Sub rezerva legilor şi regulamentelor sale referitoare la zonele în care accesul este interzis sau reglementat din motive de securitate naŃională, statul acreditar asigură libertatea de deplasare şi de circulaŃie pe teritoriul său tuturor membrilor misiunii. ART. 27 1. Statul acreditar permite şi ocroteşte comunicarea liberă a misiunii în orice scopuri oficiale. Pentru a comunica cu guvernul, precum şi cu celelalte misiuni şi consulate ale statului acreditant, oriunde se găsesc acestea, misiunea poate folosi toate mijloacele de comunicare potrivite, inclusiv curierii diplomatici şi mesajele în cod sau cifrate. Totuşi,

117

misiunea nu poate instala şi utiliza un post de radio-emisie decît cu asentimentul statului acreditar. 2. CorespondenŃa oficială a misiunii este inviolabilă. Prin expresia "corespondenŃă oficială" se înŃelege întreaga corespondenŃă referitoare la misiune şi la funcŃiile sale. 3. Valiza diplomatică nu trebuie să fie nici deschisă, nici reŃinută. 4. Coletele care compun valiza diplomatică trebuie să poarte semne exterioare vizibile ale caracterului lor şi nu pot cuprinde decît documente diplomatice sau obiecte de uz oficial. 5. Curierul diplomatic, care trebuie să fie purtător al unui document oficial ce atestă calitatea sa şi precizează numărul de colete care constituie valiza diplomatică, este ocrotit în exercitarea funcŃiilor sale de statul acreditar. El se bucură de inviolabilitatea persoanei sale şi nu poate fi supus nici unei forme de arestare sau de detenŃiune. 6. Statul acreditant sau misiunea poate numi curieri diplomatici ad-hoc. În acest caz, dispoziŃiile paragrafului 5 al prezentului articol vor fi de asemenea aplicabile, sub rezerva că imunităŃile pe care le menŃionează vor înceta să se aplice de îndată ce curierul a remis destinatarului valiza diplomatică pe care o are în grijă. 7. Valiza diplomatică poate fi încredinŃată comandantului unei aeronave comerciale care trebuie să aterizeze la un punct de intrare autorizat. Acest comandant trebuie să fie purtătorul unui document oficial care să indice numărul coletelor ce constituie valiza, dar el nu este considerat ca un curier diplomatic. Misiunea poate trimite pe unul din membrii săi să ia în posesie în mod direct şi liber valiza diplomatică din mîinile comandantului aeronavei. ART. 28 Drepturile şi taxele percepute de către misiune pentru acte oficiale sînt scutite de orice impozite şi taxe. ART. 29 Persoana agentului diplomatic este inviolabilă. El nu poate fi supus nici unei forme de arestare sau detenŃiune. Statul acreditar îl tratează cu respectul care i se cuvine şi ia toate măsurile corespunzătoare pentru a împiedica orice atingere adusă persoanei, libertăŃii şi demnităŃii sale. ART. 30 1. LocuinŃa particulară a agentului diplomatic se bucură de aceeaşi inviolabilitate şi de aceeaşi ocrotire ca şi localurile misiunii. 2. Documentele sale, corespondenŃa sa şi, sub rezerva paragrafului 3 al articolului 31, bunurile sale se bucură de asemenea de inviolabilitate. ART. 31

118

1. Agentul diplomatic se bucură de imunitatea de jurisdicŃie penală a statului acreditar. El se bucură, de asemenea, de imunitatea de jurisdicŃie civilă şi administrativă a acestuia, dacă nu este vorba: a) de o acŃiune reală privind un imobil particular situat pe teritoriul statului acreditar, afară numai dacă agentul diplomatic nu-l posedă în contul statului acreditant pentru realizarea scopurilor misiunii; b) de o acŃiune privind o succesiune, în care agentul diplomatic figurează ca executor testamentar, administrator, moştenitor sau legatar nu în numele statului acreditant, ci cu titlu particular; c) de o acŃiune privind o activitate profesională sau comercială, oricare ar fi ea, exercitată de agentul diplomatic în statul acreditar în afara funcŃiilor sale oficiale. 2. Agentul diplomatic nu este obligat să depună mărturie. 3. Nu poate fi luată nici o măsură de executare faŃă de agentul diplomatic, în afară de cazurile prevăzute la alineatele a, b şi c de la paragraful 1 din prezentul articol, şi numai dacă executarea poate avea loc fără a se aduce o atingere inviolabilităŃii persoanei sale sau a locuinŃei sale. 4. Imunitatea de jurisdicŃie a agentului diplomatic în statul acreditar nu poate scuti pe acest agent de jurisdicŃia statului acreditant. ART. 32 1. Statul acreditant poate renunŃa la imunitatea de jurisdicŃie a agenŃilor diplomatici şi a persoanelor care beneficiază de imunitate în baza articolului 37. 2. RenunŃarea trebuie să fie întotdeauna expresă. 3. Dacă un agent diplomatic sau o persoană care beneficiază de imunitate de jurisdicŃie în baza articolului 37 intentează o acŃiune, el nu mai poate invoca imunitatea de jurisdicŃie faŃă de nici o cerere reconvenŃională direct legată de cererea principală. 4. RenunŃarea la imunitatea de jurisdicŃie pentru o acŃiune civilă sau administrativă nu este considerată ca implicînd renunŃarea la imunitatea privind măsurile de executare a hotărîrii, pentru care este necesară o renunŃare distinctă. ART. 33 1. Sub rezerva dispoziŃiilor paragrafului 3 al prezentului articol, agentul diplomatic este, în ce priveşte serviciile prestate statului acreditant, scutit de dispoziŃiile cu privire la asigurările sociale în vigoare în statul acreditar. 2. Scutirea prevăzută la paragraful 1 al prezentului articol se aplică şi oamenilor de serviciu particulari care sînt în serviciul exclusiv al agentului diplomatic, cu condiŃia;

119

a) ca ei să nu fie cetăŃeni ai statului acreditar sau să nu aibă în acesta reşedinŃa lor permanentă; şi b) ca ei să fie supuşi dispoziŃiilor cu privire la asigurările sociale în vigoare în statul acreditant sau într-un al treilea stat. 3. Agentul diplomatic care are în serviciul său persoane cărora nu li se aplică scutirea prevăzută la paragraful 2 din prezentul articol trebuie să respecte obligaŃiile pe care dispoziŃiile statului acreditar cu privire la asigurările sociale le impun celui care angajează. 4. Scutirea prevăzută la paragrafele 1 şi 2 din prezentul articol nu exclude participarea voluntară la regimul asigurărilor sociale al statului acreditar în măsura în care este admisă de acest stat. 5. DispoziŃiile prezentului articol nu afectează acordurile bilaterale sau multilaterale referitoare la asigurările sociale care au fost încheiate anterior şi nu împiedică încheierea ulterioară a unor asemenea acorduri. ART. 34 Agentul diplomatic este scutit de orice impozite şi taxe, personale sau reale, naŃionale, regionale sau comunale cu excepŃia: a) impozitelor indirecte care prin natura lor sînt în mod normal încorporate în preŃurile mărfurilor sau ale serviciilor; b) impozitelor şi taxelor asupra bunurilor imobile particulare situate pe teritoriul statului acreditar, afară numai dacă agentul diplomatic le posedă în contul statului acreditant, pentru realizarea scopurilor misiunii; c) drepturilor de succesiune percepute de statul acreditar, sub rezerva dispoziŃiilor paragrafului 4 din articolul 39; d) impozitelor şi taxelor pe veniturile particulare care-şi au sursa în statul acreditar şi a impozitelor pe capital prelevate asupra investiŃiilor efectuate în întreprinderi comerciale situate în statul acreditar; e) impozitelor şi taxelor percepute ca remuneraŃie pentru servicii particulare prestate; f) drepturilor de înregistrare, grefă, ipotecă şi de timbru în ce priveşte bunurile imobiliare, sub rezerva dispoziŃiilor articolului 23. ART. 35 Statul acreditar trebuie să scutească pe agenŃii diplomatici de orice prestaŃie personală, de orice serviciu public, indiferent de natura sa, şi de sarcinile militare ca rechiziŃii, contribuŃii şi încartiruiri militare.

120

ART. 36 1. Potrivit dispoziŃiilor legale şi regulamentare pe care le poate adopta, statul acreditar acordă intrarea şi scutirea de plata drepturilor de vamă, taxelor şi altor drepturi conexe, altele decît cheltuielile de depozitare, de transport şi cheltuielile aferente unor servicii similare, pentru: a) obiectele destinate uzului oficial al misiunii; b) obiectele destinate uzului personal al agentului diplomatic sau al membrilor familiei sale, care fac parte din gospodăria sa, inclusiv efectele destinate instalării sale. 2. Agentul diplomatic este scutit de controlul bagajului său personal, afară de cazul că ar exista motive serioase să se creadă că acesta conŃine obiecte care nu beneficiază de scutirile menŃionate la paragraful 1 din prezentul articol, sau obiecte al căror import sau export este interzis de legislaŃia sau supus regulamentelor de carantină ale statului acreditar. În asemenea caz, controlul nu trebuie să se facă decît în prezenŃa agentului diplomatic sau a reprezentantului său autorizat. ART. 37 1. Membrii familiei agentului diplomatic care fac parte din gospodăria sa beneficiază de privilegiile şi imunităŃile menŃionate în articolele 29 - 36, cu condiŃia să nu fie cetăŃeni ai statului acreditar. 2. Membrii personalului administrativ şi tehnic al misiunii, precum şi membrii familiilor lor care fac parte din gospodăriile lor respective, beneficiază, dacă nu sînt cetăŃeni ai statului acreditar sau dacă nu au în acest stat reşedinŃa lor permanentă, de privilegiile şi imunităŃile menŃionate în articolele 29 - 35, dar imunitatea de jurisdicŃie civilă şi administrativă a statului acreditar menŃionată la paragraful 1 al articolului 31 nu se aplică actelor îndeplinite în afara exercitării funcŃiilor lor. Ei beneficiază de asemenea de privilegiile menŃionate la paragraful 1 al articolului 36 în ceea ce priveşte obiectele importate cu ocazia primei lor instalări. 3. Membrii personalului de serviciu al misiunii care nu sînt cetăŃeni ai statului acreditar sau nu-şi au în acesta reşedinŃa permanentă beneficiază de imunitate pentru actele îndeplinite în exerciŃiul funcŃiilor lor şi de scutirea de impozite şi taxe pe salariile pe care le primesc pentru serviciile lor, precum şi de scutirea prevăzută la articolul 33. 4. Oamenii de serviciu particulari ai membrilor misiunii, care nu sînt cetăŃeni ai statului acreditar şi nu-şi au în acesta reşedinŃa lor permanentă, sînt scutiŃi de impozite şi taxe pe salariile pe care le primesc pentru serviciile lor. În toate celelalte privinŃe, ei nu beneficiază de privilegii şi imunităŃi decît în măsura admisă de statul acreditar. Totuşi, statul acreditar trebuie să-şi exercite jurisdicŃia asupra acestor persoane în aşa fel încît să nu stînjenească în mod excesiv îndeplinirea funcŃiilor misiunii. 121

ART. 38 1. Exceptînd cazul în care privilegii şi imunităŃi suplimentare au fost acordate de statul acreditar, agentul diplomatic care are naŃionalitatea statului acreditar sau îşi are în acesta reşedinŃa permanentă nu beneficiază de imunitate de jurisdicŃie şi de inviolabilitate decît pentru actele oficiale îndeplinite în exerciŃiul funcŃiilor sale. 2. CeilalŃi membri ai personalului misiunii şi oamenii de serviciu particulari care sînt cetăŃeni ai statului acreditar sau îşi au în acesta reşedinŃa lor permanentă nu beneficiază de privilegii şi imunităŃi decît în măsura în care le sînt recunoscute de acest stat. Totuşi, statul acreditar trebuie să-şi exercite jurisdicŃia asupra acestor persoane în aşa fel încît să nu stînjenească în mod excesiv îndeplinirea funcŃiilor misiunii. ART. 39 1. Orice persoană care are drept la privilegii şi imunităŃi beneficiază de ele de îndată ce pătrunde pe teritoriul statului acreditar pentru a-şi lua în primire postul său, dacă ea se află deja pe acest teritoriu, de îndată ce numirea sa a fost notificată Ministerului Afacerilor Externe sau oricărui alt minister asupra căruia se va fi convenit. 2. Cînd funcŃiile unei persoane care beneficiază de privilegii şi imunităŃi iau sfîrşit, aceste privilegii şi imunităŃi încetează în mod normal în momentul în care această persoană părăseşte Ńara, sau la expirarea unui termen potrivit, care îi va fi acordat în acest scop, dar ele continuă pînă în acest moment, chiar în caz de conflict armat. Totuşi, imunitatea continuă în ceea ce priveşte actele îndeplinite de către această persoană în exercitarea funcŃiilor sale ca membru al misiunii. 3. În caz de deces al unui membru al misiunii, membrii familiei sale continuă să beneficieze de privilegiile şi imunităŃile de care ei beneficiază, pînă la expirarea unui termen potrivit, care să le permită să părăsească teritoriul statului acreditar. 4. În caz de deces al unui membru al misiunii care nu este cetăŃean al statului acreditar sau nu-şi are reşedinŃa permanentă în acesta sau al unui membru al familiei sale care face parte din gospodăria sa, statul acreditar permite retragerea bunurilor mobile ale defunctului, cu excepŃia acelora care au fost achiziŃionate în Ńară şi care fac obiectul unei interziceri de export în momentul decesului său. Nu se vor percepe taxe de succesiune asupra bunurilor mobile a căror prezenŃă în statul acreditar se datora în mod exclusiv prezenŃei în acest stat a defunctului în calitate de membru al misiunii sau de membru al familiei unui membru al misiunii. ART. 40 1. Dacă agentul diplomatic traversează teritoriul sau se găseşte pe teritoriul unui al treilea stat, care i-a acordat o viză de paşaport, în cazul în care această viză este cerută, pentru a merge să-şi asume funcŃiile sau să-şi ia în primire postul sau pentru a se întoarce în Ńara sa, 122

statul terŃ îi va acorda inviolabilitatea şi toate celelalte imunităŃi necesare pentru a-i permite trecerea sau întoarcerea. În acelaşi fel va proceda şi cu membrii familiei agentului diplomatic care beneficiază de privilegii şi imunităŃi şi care însoŃesc sau care călătoresc separat pentru a-l întîlni sau pentru a se întoarce în Ńara lor. 2. În condiŃii similare acelora care sînt prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol, statele terŃe nu trebuie să stînjenească trecerea pe teritoriul lor a membrilor personalului administrativ şi tehnic sau de serviciu al misiunii şi a membrilor familiilor lor. 3. Statele terŃe acordă corespondenŃei şi celorlalte comunicări oficiale în tranzit, inclusiv mesajele în cod sau cifrate, aceeaşi libertate şi ocrotire ca şi statul acreditar. Ele acordă curierilor diplomatici, cărora li s-a acordat o viză de paşaport, dacă această viză este cerută, şi valizelor diplomatice în tranzit aceeaşi inviolabilitate şi aceeaşi ocrotire pe care statul acreditar este obligat să le-o acorde. 4. ObligaŃiile statelor terŃe prevăzute la paragrafele 1, 2 şi 3 ale prezentului articol se aplică de asemenea persoanelor respective menŃionate la aceste paragrafe, cît şi comunicărilor oficiale şi valizelor diplomatice, cînd prezenŃa lor pe teritoriul statului terŃ este datorată forŃei majore. ART. 41 1. Fără prejudiciul privilegiilor şi imunităŃilor lor, toate persoanele care beneficiază de aceste privilegii şi imunităŃi au datoria de a respecta legile şi regulamentele statului acreditar. Ele au, de asemenea, datoria de a nu se amesteca în treburile interne ale acestui stat. 2. Toate problemele oficiale tratate cu statul acreditar, încredinŃate misiunii de către statul acreditant, trebuie să fie tratate cu Ministerul Afacerilor Externe al statului acreditar sau prin intermediul său, sau cu oricare alt minister asupra căruia se va fi convenit. 3. Localurile misiunii nu vor fi utilizate într-un mod incompatibil cu funcŃiile misiunii aşa cum sînt ele enunŃate în prezenta convenŃie, sau în alte reguli ale dreptului internaŃional general, sau în acordurile speciale în vigoare între statul acreditant şi statul acreditar. ART. 42 Agentul diplomatic nu va exercita în statul acreditar vreo activitate profesională sau comercială în vederea unui cîştig personal. ART. 43 FuncŃiile agentului diplomatic iau sfîrşit în special: a) prin notificarea statutul acreditant către statul acreditar că funcŃiile agentului diplomatic au luat sfîrşit; b) prin notificarea statului acreditar către statul acreditant că, în conformitate cu paragraful 2 al articolului 9, acest stat refuză să recunoască pe agentul diplomatic ca membru al misiunii. 123

ART. 44 Statul acreditar trebuie, chiar în caz de conflict armat, să acorde înlesniri pentru a permite persoanelor care beneficiază de privilegii şi imunităŃi, altele decît cetăŃenii statului acreditar, ca şi membrilor familiei acestor persoane, indiferent de naŃionalitatea lor, să părăsească teritoriul său în termenele cele mai potrivite. El trebuie îndeosebi, dacă este nevoie, să le pună la dispoziŃie mijloacele de transport necesare pentru ei înşişi şi pentru bunurile lor. ART. 45 În cazul ruperii relaŃiilor diplomatice între două state, sau dacă o misiune este rechemată definitiv sau temporar: a) statul acreditar este obligat, chiar în caz de conflict armat, să respecte şi să ocrotească localurile misiunii, precum şi bunurile şi arhivele sale; b) statul acreditant poate încredinŃa paza localurilor misiunii, cu bunurile care se găsesc în acestea, precum şi arhivele, unui stat terŃ acceptabil pentru statul acreditar; c) statul acreditant poate încredinŃa ocrotirea intereselor sale şi ale cetăŃenilor săi unui stat terŃ acceptabil pentru statul acreditar. ART. 46 Cu consimŃămîntul prealabil al statului acreditar şi la cererea unui stat terŃ nereprezentat în acest stat, statul acreditant poate să asume ocrotirea temporară a intereselor statului terŃ şi ale cetăŃenilor acestuia. ART. 47 1. În aplicarea dispoziŃiilor prezentei convenŃii, statul acreditar nu va face discriminare între state. 2. Totuşi, nu vor fi considerate ca discriminatorii: a) faptul că statul acreditar aplică în mod restrictiv una din dispoziŃiile prezentei convenŃii pentru motivul că aceasta este aplicată în acest mod misiunii sale din statul acreditant; b) faptul că unele state îşi acordă în mod reciproc, prin cutumă sau pe cale de acord, un tratament mai favorabil decît cel cerut de dispoziŃiile prezentei convenŃii. ART. 48 Prezenta convenŃie va fi deschisă semnării tuturor statelor membre ale OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite sau ale unei instituŃii specializate, precum şi oricărui stat parte la Statutul CurŃii InternaŃionale de JustiŃie şi oricărui alt stat invitat de Adunarea Generală a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite să devină parte la convenŃie, în modul următor: pînă la 31 octombrie 1961, la Ministerul Federal al Afacerilor Străine al Austriei şi apoi, pînă la 31 martie 1962, la Sediul OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite la New York.

124

ART. 49 Prezenta convenŃie va fi ratificată. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite. ART. 50 Prezenta convenŃie va rămîne deschisă aderării oricărui stat care aparŃine uneia din cele patru categorii menŃionate în articolul 48. Instrumentele de aderare vor fi depuse la secretarul general al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite. ART. 51 1. Prezenta convenŃie va intra în vigoare în a treizecea zi de la data depunerii la secretarul general al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite a celui de-al douăzeci şi doilea instrument de ratificare sau de aderare. 2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica convenŃia sau vor adera la aceasta după depunerea celui de-al douăzeci şi doilea instrument de ratificare sau de aderare, convenŃia va intra în vigoare într-a treizecea zi după depunerea de către acest stat a instrumentului său de ratificare sau de aderare. ART. 52 Secretarul general al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite va notifica tuturor statelor care aparŃin uneia din cele patru categorii menŃionate la articolul 48: a) semnăturile puse pe prezenta convenŃie şi depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare, în conformitate cu articolele 48, 49 şi 50; b) data la care prezenta convenŃie va intra în vigoare, în conformitate cu articolul 51. ART. 53 Originalul prezentei convenŃii, ale cărei texte englez, chinez, spaniol, francez şi rus au aceeaşi valoare, va fi depus la secretarul general al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, care va transmite o copie certificată conformă tuturor statelor aparŃinînd uneia din cele patru categorii menŃionate la articolul 48. Drept care plenipotenŃiarii mai jos semnaŃi, autorizaŃi în modul cuvenit de guvernele lor respective, au semnat prezenta convenŃie. Încheiată la Viena la 18 aprilie 1961.

---------------

125

CONVENłIA DE LA VIENA PRIVIND RELAłIILE CONSULARE

Statele părŃi la prezenta convenŃie, amintind că, dintr-o epocă îndepărtată, între popoare s-au stabilit relaŃii consulare, conştiente de scopurile şi principiile Cartei NaŃiunilor Unite privind egalitatea suverană a statelor, menŃinerea păcii şi a securităŃii internaŃionale şi dezvoltarea relaŃiilor amicale între naŃiuni, Ńinînd seama de faptul că ConferinŃa NaŃiunilor Unite asupra relaŃiilor şi imunităŃilor diplomatice a adoptat ConvenŃia de la Viena cu privire la relaŃiile diplomatice care a fost deschisă pentru semnare la 18 aprilie 1961, convinse că o convenŃie internaŃională asupra relaŃiilor, privilegiilor şi imunităŃilor consulare va contribui, de asemenea, la favorizarea relaŃiilor de prietenie între Ńări, indiferent de diversitatea regimurilor lor constituŃionale şi sociale, convinse că aceste privilegii şi imunităŃi au ca scop nu favorizarea unor persoane, ci asigurarea îndeplinirii eficiente a funcŃiilor lor de către organele consulare, în numele statelor lor, afirmînd că regulile dreptului internaŃional cutumiar vor continua să reglementeze problemele care n-au fost prevăzute în mod expres în dispoziŃiile prezentei convenŃii, au convenit asupra celor ce urmează:

ART. 1 DefiniŃii 1. În prezenta convenŃie, expresiile următoare se înŃeleg aşa cum se precizează mai jos: a) prin expresia "post consular" se înŃelege orice consulat general, consulat, viceconsulat sau agenŃie consulară; b) prin expresia "circumscripŃie consulară" se înŃelege teritoriul atribuit unui post consular pentru exercitarea funcŃiilor consulare; c) prin expresia "şef de post consular" se înŃelege persoana însărcinată să acŃioneze în această calitate; d) prin expresia "funcŃionar consular" se înŃelege orice persoană, inclusiv şeful de post consular, însărcinat în această calitate cu exercitarea funcŃiilor consulare; e) prin expresia "angajat consular" se înŃelege orice persoană angajată în serviciile administrative sau tehnice ale unui post consular;

126

f) prin expresia "membru al personalului de serviciu" se înŃelege orice persoană afectată serviciului casnic al unui post consular; g) prin expresia "membrii postului consular" se înŃelege funcŃionarii consulari, angajaŃii consulari şi membrii personalului de serviciu; h) prin expresia "membrii personalului consular" se înŃelege funcŃionarii consulari, cu excepŃia şefului postului consular, angajaŃii consulari şi membrii personalului de serviciu; i) prin expresia "membru al personalului particular" se înŃelege o persoană folosită în mod exclusiv în serviciul particular al unui membru al postului consular; j) prin expresia "localuri consulare" se înŃelege clădirile sau părŃile de clădiri şi terenul aferent care, indiferent în a cui proprietate se află, sînt folosite exclusiv pentru postul consular; k) expresia "arhive consulare" cuprinde toate hîrtiile documentele, corespondenŃa, cărŃile, filmele, benzile de magnetofon şi registrele postului consular, precum şi materialul de cifru, fişierele şi mobilierul destinate să le protejeze şi să le păstreze. 2. Există două categorii de funcŃionari consulari: funcŃionari consulari de carieră şi funcŃionari consulari onorifici. DispoziŃiile capitolului II al prezentei convenŃii se aplică posturilor consulare conduse de funcŃionari consulari de carieră; dispoziŃiile capitolului III se aplică posturilor consulare conduse de funcŃionari consulari onorifici. 3. SituaŃia specială a membrilor consulatului care sînt cetăŃeni sau rezidenŃi permanenŃi ai statului de reşedinŃă este reglementată de art. 71 al prezentei convenŃii.

CAP. 1 RelaŃiile consulare în general

SecŃiunea I Stabilirea şi conducerea relaŃiilor consulare ART. 2 Stabilirea relaŃiilor consulare 1. Stabilirea relaŃiilor consulare între state se face prin consimŃămînt reciproc. 2. ConsimŃămîntul dat pentru stabilirea de relaŃii diplomatice între două state implică, dacă nu există o indicaŃie contrară, consimŃămîntul pentru stabilirea de relaŃii consulare. 3. Ruperea relaŃiilor diplomatice nu atrage după sine ipso facto ruperea relaŃiilor consulare. ART. 3 Exercitarea funcŃiilor consulare

127

FuncŃiile consulare sînt exercitate de către posturile consulare. Ele sînt exercitate, de asemenea, de misiunile diplomatice, în conformitate cu prevederile prezentei convenŃii. ART. 4 Stabilirea unui post consular 1. Un post consular nu poate fi stabilit pe teritoriul statului de reşedinŃă decît cu consimŃămîntul acestui stat. 2. Sediul postului consular, rangul şi circumscripŃia sa sînt fixate de către statul trimiŃător şi supuse aprobării statului de reşedinŃă. 3. Statul trimiŃător nu poate aduce modificări ulterioare sediului postului consular, rangului sau circumscripŃiei sale consulare decît cu consimŃămîntul statului de reşedinŃă. 4. ConsimŃămîntul statului de reşedinŃă se cere, de asemenea, dacă un consulat general sau un consulat vrea să deschidă un viceconsulat sau o agenŃie consulară într-o altă localitate decît aceea în care este stabilit el însuşi. 5. ConsimŃămîntul expres şi prealabil al statului de reşedinŃă se cere, de asemenea, pentru deschiderea unui birou, făcînd parte dintr-un consulat existent, în afara sediului acestuia. ART. 5 FuncŃii consulare FuncŃiile consulare constau în: a) a proteja în statul de reşedinŃă interesele statului trimiŃător şi ale cetăŃenilor săi, persoane fizice sau juridice, în limitele admise de dreptul internaŃional; b) a favoriza dezvoltarea relaŃiilor comerciale, economice, culturale şi ştiinŃifice între statul trimiŃător şi statul de reşedinŃă şi a promova în orice alt mod relaŃii amicale între ele în cadrul dispoziŃiilor prezentei convenŃii; c) a se informa, prin toate mijloacele licite, despre condiŃiile şi evoluŃia vieŃii comerciale, economice, culturale şi ştiinŃifice a statului de reşedinŃă, a face rapoarte în această privinŃă către guvernul statului trimiŃător şi a da informaŃii persoanelor interesate; d) a elibera paşapoarte şi documente de călătorie cetăŃenilor statului trimiŃător, precum şi vize şi alte documente corespunzătoare persoanelor care doresc să meargă în statul trimiŃător: e) a acorda ajutor şi asistenŃă cetăŃenilor, persoane fizice şi juridice, ai statului trimiŃător: f) a acŃiona în calitate de notar şi de ofiŃer de stare civilă şi a exercita funcŃii similare, ca şi unele funcŃii de ordin administrativ, în măsura în care legile şi regulamentele statului de reşedinŃă nu se opun la aceasta; g) a apăra interesele cetăŃenilor statului trimiŃător, persoane fizice sau juridice, în succesiunile de pe teritoriul statului de reşedinŃă, în conformitate cu legile şi regulamentele statului de reşedinŃă; 128

h) a apăra, în limitele fixate de legile şi regulamentele statului de reşedinŃă, interesele minorilor şi incapabililor, cetăŃeni ai statului trimiŃător, mai ales atunci cînd este cerută instituirea unei tutele sau curatele cu privire la ei: i) sub rezerva practicilor şi procedurilor în vigoare în statul de reşedinŃă, a reprezenta pe cetăŃenii statului trimiŃător sau a lua măsuri în scopul asigurării reprezentării lor adecvate în faŃa tribunalelor sau a altor autorităŃi ale statului de reşedinŃă pentru a cere, în conformitate cu legile şi regulamentele statului de reşedinŃă, adoptarea de măsuri provizorii în vederea apărării drepturilor şi intereselor acestor cetăŃeni atunci cînd datorită absenŃei lor sau din orice altă cauză, ei nu-şi pot apăra în timp util drepturile şi interesele; j) a transmite acte judiciare şi extrajudiciare sau a efectua comisii rogatorii în conformitate cu acordurile internaŃionale în vigoare sau, în lipsa unor asemenea acorduri în orice mod compatibil cu legile şi regulamentele statului de reşedinŃă; k) a exercita drepturile de control şi de inspecŃie prevăzute de legile şi regulamentele statului trimiŃător asupra navelor maritime şi a navelor fluviale avînd naŃionalitatea statului trimiŃător şi asupra aeronavelor înmatriculate în acest stat, ca şi asupra echipajelor lor; l) a acorda asistenŃă navelor şi aeronavelor menŃionate în alineatul k din prezentul articol, precum şi echipajelor lor, a primi declaraŃiile asupra curselor acestor nave, a examina şi a viza documentele de bord şi, fără a prejudicia prerogativele autorităŃilor statului de reşedinŃă, a face anchete privind incidentele survenite în cursul călătoriei şi a reglementa, în măsura în care legile şi regulamentele statului trimiŃător autoriză aceasta, divergenŃele de orice natură între căpitan, ofiŃeri şi marinari; m) a exercita orice alte funcŃii încredinŃate unui post consular de către statul trimiŃător, care nu sînt interzise de legile şi regulamentele statului de reşedinŃă sau la care statul de reşedinŃă nu se opune, sau care sînt menŃionate în acordurile internaŃionale în vigoare între statul trimiŃător şi statul de reşedinŃă. ART. 6 Exercitarea funcŃiilor consulare în afara circumscripŃiei consulare În împrejurări speciale, un funcŃionar consular poate, cu consimŃămîntul statului de reşedinŃă, să-şi exercite funcŃiile în afara circumscripŃiei sale consulare. ART. 7 Exercitarea funcŃiilor consulare într-un stat terŃ Statul trimiŃător poate, după notificarea către statele interesate şi afară de cazul cînd unul dintre ele se opune în mod expres la aceasta, să însărcineze un post consular stabilit într-un stat să-şi asume exercitarea de funcŃii consulare într-un alt stat.

129

ART. 8 Exercitarea de funcŃii consulare în numele unui stat terŃ După notificarea corespunzătoare către statul de reşedinŃă şi afară de cazul cînd acesta se opune, un post consular al statului trimiŃător poate exercita funcŃii consulare în statul de reşedinŃă în numele unui stat terŃ. ART. 9 Clasele şefilor de post consular 1. Şefii de post consular se împart în patru clase, şi anume: a) consuli generali; b) consuli; c) viceconsuli; d) agenŃi consulari. 2. Paragraful 1 al prezentului articol nu limitează cu nimic dreptul oricăreia din părŃile contractante de a fixa denumirea funcŃionarilor consulari care nu sînt şefi de post consular. ART. 10 Numirea şi admiterea şefilor de post consular 1. Şefii de post consular sînt numiŃi de statul trimiŃător şi sînt admişi pentru exercitarea funcŃiilor lor de către statul de reşedinŃă. 2. Sub rezerva dispoziŃiilor prezentei convenŃii, modalităŃile de numire şi de admitere a şefului de post consular sînt fixate prin legile, regulamentele şi uzanŃele statului trimiŃător şi respectiv ale statului de reşedinŃă. ART. 11 Patenta consulară sau notificarea numirii 1. Şeful de post consular primeşte de la statul trimiŃător un document, sub formă de patentă sau un act similar, întocmit pentru fiecare numire, atestînd calitatea sa şi indicînd, ca regulă generală, numele şi prenumele său, categoria şi clasa sa, circumscripŃia consulară şi sediul postului consular. 2. Statul trimiŃător transmite patenta sau actul similar, pe cale diplomatică sau pe orice altă cale potrivită, guvernului statului pe teritoriul căruia şeful de post consular trebuie să-şi exercite funcŃiile. 3. Dacă statul de reşedinŃă este de acord, statul trimiŃător poate înlocui patenta sau actul similar printr-o notificare cuprinzînd indicaŃiile prevăzute în paragraful 1 din prezentul articol.

130

ART. 12 Exequaturul 1. Şeful de post consular este admis să-şi exercite funcŃiile printr-o autorizaŃie a statului de reşedinŃă denumită exequatur, oricare ar fi forma acestei autorizaŃii. 2 Statul care refuză să elibereze un exequatur nu este obligat să comunice statului trimiŃător motivele refuzului său. 3 Sub rezerva prevederilor articolelor 13 şi 15, şeful de post consular nu poate intra în funcŃie înainte de a fi primit exequaturul. ART. 13 Admiterea provizorie a şefilor de post consular În timpul cît aşteaptă eliberarea exequaturului, şeful de post consular poate fi admis în mod provizoriu să exercite funcŃiile sale. În acest caz, dispoziŃiile prezentei convenŃii sînt aplicabile. ART. 14 Notificarea către autorităŃile circumscripŃiei consulare De îndată ce şeful de post consular a fost admis, chiar cu titlu provizoriu, să-şi exercite funcŃiile, statul de reşedinŃă este obligat să informeze imediat autorităŃile competente ale circumscripŃiei consulare. El este, de asemenea, obligat să vegheze ca să fie luate măsurile necesare pentru ca şeful de post consular să poată să se achite de obligaŃiile misiunii sale şi să beneficieze de tratamentul prevăzut de dispoziŃiile prezentei convenŃii. ART. 15 Exercitarea cu titlu temporar a funcŃiilor şefului de post consular 1. Dacă şeful de post consular este împiedicat să-şi exercite funcŃiile sau dacă postul său este vacant, un gerant interimar poate acŃiona cu titlu provizoriu ca şef de post consular. 2. Numele şi prenumele gerantului interimar sînt notificate fie de către misiunea diplomatică a statului trimiŃător, fie, în lipsa unei misiuni diplomatice a acestui stat în statul de reşedinŃă, de către şeful de post consular, fie, în cazul cînd acesta este împiedicat să o facă, de către autoritatea competentă a statului trimiŃător, ministerului afacerilor externe al statului de reşedinŃă sau autorităŃii desemnate de acest minister. De regulă, această notificare trebuie să fie făcută în prealabil. Statul de reşedinŃă poate condiŃiona de consimŃămîntul său admiterea ca gerant interimar a unei persoane care nu este nici agent diplomatic, nici funcŃionar consular al statului trimiŃător în statul de reşedinŃă. 3. AutorităŃile competente ale statului de reşedinŃă trebuie să acorde asistenŃă şi protecŃie gerantului interimar. În timpul activităŃii sale, dispoziŃiile prezentei convenŃii îi sînt aplicabile în aceeaşi măsură ca şi şefului de post consular în cauză. Totuşi, statul de reşedinŃă nu este 131

obligat să acorde unui gerant interimar înlesnirile, privilegiile şi imunităŃile de care şeful de post consular se bucură numai în baza unor condiŃii pe care gerantul interimar nu le îndeplineşte. 4. Atunci cînd un membru al personalului diplomatic al reprezentanŃei diplomatice a statului trimiŃător în statul de reşedinŃă este numit gerant interimar de către statul trimiŃător în condiŃiile prevăzute în paragraful 1 al prezentului articol, el continuă să se bucure de privilegiile şi imunităŃile diplomatice, dacă statul de reşedinŃă nu se opune la aceasta. ART. 16 Precăderea între şefii de post consular 1. Ordinea de precădere a şefilor de post consular din fiecare clasă este determinată de data acordării exequaturului. 2. Totuşi, în cazul în care şeful de post consular, înainte de a obŃine exequaturul, este admis cu titlu provizoriu să exercite funcŃiile sale, data acestei admiteri determină ordinea de precădere; această ordine este menŃinută şi după acordarea exequaturului. 3. Ordinea de precădere între doi sau mai mulŃi şefi de post consular care au obŃinut exequaturul sau admiterea provizorie la aceeaşi dată este determinată de data la care patenta lor sau actul similar a fost prezentat sau la care notificarea prevăzută la paragraful 3 al art. 11 a fost făcută statului de reşedinŃă. 4. GeranŃii interimari se situează ca ordine de precădere după toŃi şefii de post consular. Între ei ordinea de precădere este determinată de datele la care şi-au luat funcŃiile de geranŃi interimari şi care au fost indicate în notificările făcute în conformitate cu paragraful 2 al art. 15. 5. FuncŃionarii consulari onorifici, şefi de post consular, se situează ca ordine de precădere în fiecare clasă după şefii de post consular de carieră, în ordinea şi după regulile stabilite în paragrafele precedente. 6. Şefii de post consular au precădere asupra funcŃionarilor consulari care nu au această calitate. ART. 17 Îndeplinirea de acte diplomatice de către funcŃionarii consulari 1. Într-un stat în care statul trimiŃător nu are misiune diplomatică şi nu este reprezentat prin misiunea diplomatică a unui stat terŃ, un funcŃionar consular poate, cu consimŃămîntul statului de reşedinŃă şi fără ca statutul său consular să fie afectat prin aceasta, să fie însărcinat să îndeplinească acte diplomatice. Îndeplinirea acestor acte de către un funcŃionar consular nu-i conferă nici un drept la privilegiile şi imunităŃile diplomatice.

132

2. Un funcŃionar consular poate, după notificarea către statul de reşedinŃă, să fie însărcinat să reprezinte statul trimiŃător pe lîngă orice organizaŃie interguvernamentală. AcŃionînd în această calitate, el are dreptul la toate privilegiile şi imunităŃile acordate prin dreptul internaŃional cutumiar sau prin acorduri internaŃionale unui reprezentant pe lîngă o organizaŃie interguvernamentală; totuşi, în ceea ce priveşte orice funcŃie consulară exercitată de el, nu are dreptul la o imunitate de jurisdicŃie mai largă decît aceea de care beneficiază un funcŃionar consular în baza prezentei convenŃii. ART. 18 Numirea aceleiaşi persoane ca funcŃionar consular de către două sau mai multe state Două sau mai multe state pot, cu consimŃămîntul statului de reşedinŃă, să numească aceeaşi persoană în calitate de funcŃionar consular în acest stat. ART. 19 Numirea membrilor personalului consular 1. Sub rezerva dispoziŃiilor articolelor 20, 22 şi 23, statul trimiŃător poate numi conform voinŃei sale pe membrii personalului consular. 2. Statul trimiŃător notifică cu suficient timp înainte statului de reşedinŃă numele şi prenumele, categoria şi clasa tuturor funcŃionarilor consulari, alŃii decît şeful de post consular pentru ca statul de reşedinŃă să poată exercita, dacă doreşte, drepturile pe care i le conferă paragraful 3 al art. 23. 3. Statul trimiŃător poate, dacă legile şi regulamentele sale o cer, să solicite statului de reşedinŃă să acorde exequatur unui funcŃionar consular care nu este şef de post consular. 4. Statul de reşedinŃă poate, dacă legile şi regulamentele sale o cer, să acorde exequatur unui funcŃionar consular care nu este şef de post consular. ART. 20 Efectivul personalului consular În lipsa unui acord explicit asupra efectivului personalului postului consular, statul de reşedinŃă poate cere ca acest efectiv să fie menŃinut în limitele considerate de el ca fiind rezonabile şi normale, avînd în vedere circumstanŃele şi condiŃiile din circumscripŃia consulară şi nevoile postului consular în cauză. ART. 21 Precăderea între funcŃionarii consulari ai unui post consular Ordinea de precădere între funcŃionarii consulari ai unui post consular şi orice schimbări care îi sînt aduse sînt notificate de misiunea diplomatică a statului trimiŃător sau, în lipsa unei asemenea misiuni în statul de reşedinŃă, de către şeful postului consular ministerului afacerilor externe al statului de reşedinŃă sau autorităŃii desemnate de acest minister. 133

ART. 22 NaŃionalitatea funcŃionarilor consulari 1. FuncŃionarii consulari trebuie să aibă în principiu naŃionalitatea statului trimiŃător. 2. FuncŃionarii consulari nu pot fi aleşi dintre cetăŃenii statului de reşedinŃă decît cu consimŃămîntul expres al acestui stat care poate oricînd să-l retragă. 3. Statul de reşedinŃă îşi poate rezerva acelaşi drept în ceea ce priveşte cetăŃenii unui stat terŃ care nu sînt totodată şi cetăŃeni ai statului trimiŃător. ART. 23 Persoana declarată non grata 1. Statul de reşedinŃă poate în orice moment să informeze statul trimiŃător că un funcŃionar consular este persona non grata sau că orice alt membru al personalului consular nu este acceptabil. În acest caz, statul trimiŃător va rechema persoana în cauză sau va pune capăt funcŃiilor sale în cadrul acestui post consular, după caz. 2. Dacă statul trimiŃător refuză să îndeplinească sau nu îndeplineşte într-un termen rezonabil obligaŃiile care îi revin conform paragrafului 1 al prezentului articol, statul de reşedinŃă poate, după caz, să retragă exequaturul persoanei în cauză sau să înceteze de a o considera ca membru al personalului consular. 3. O persoană numită membru al unui post consular poate fi declarată inacceptabilă înainte de a ajunge pe teritoriul statului de reşedinŃă, sau, dacă se găseşte deja acolo, înainte de a intra în funcŃie la postul consular. Statul trimiŃător trebuie, în acest caz, să retragă numirea. 4. În cazurile menŃionate la paragrafele 1 şi 3 din prezentul articol, statul de reşedinŃă nu este obligat să comunice statului trimiŃător motivele hotărîrii sale. ART. 24 Notificarea către statul de reşedinŃă a numirilor, sosirilor şi plecărilor 1. Sînt notificate ministerului afacerilor externe al statului de reşedinŃă sau autorităŃii desemnate de acest minister: a) numirea membrilor postului consular, sosirea lor după numire la postul consular, plecarea lor definitivă sau încetarea funcŃiilor lor, precum şi orice alte schimbări referitoare la statutul lor care pot să se producă în cursul serviciului lor la postul consular; b) sosirea şi plecarea definitivă a unei persoane din familia unui membru al postului consular care locuieşte împreună cu el şi, dacă este cazul, faptul că o persoană devine sau încetează de a mai fi membru al familiei; c) sosirea şi plecarea definitivă a membrilor personalului particular şi, dacă este cazul, încetarea serviciului lor în această calitate;

134

d) angajarea şi concedierea persoanelor care îşi au reşedinŃa în statul de reşedinŃă ca membri ai postului consular sau ca membri ai personalului particular care au dreptul la privilegii şi imunităŃi. 2. Cînd este posibil, sosirea şi plecarea definitivă trebuie de asemenea să facă obiectul unei notificări prealabile.

SecŃiunea a II-a Încetarea funcŃiilor consulare ART. 25 Încetarea funcŃiilor unui membru al unui post consular FuncŃiile unui membru al unui post consular încetează îndeosebi prin: a) notificarea de către statul trimiŃător către statul de reşedinŃă despre faptul că funcŃiile lui au încetat; b) retragerea exequaturului; c) notificarea statului de reşedinŃă către statul trimiŃător despre faptul că el a încetat să mai considere persoana în cauză ca membru al personalului consular. ART. 26 Plecarea de pe teritoriul statului de reşedinŃă Statul de reşedinŃă trebuie, chiar în caz de conflict armat, să acorde membrilor personalului particular, care nu sînt cetăŃeni ai statului de reşedinŃă, precum şi membrilor familiilor lor care locuiesc cu ei, indiferent de naŃionalitatea lor, timpul şi înlesnirile necesare pentru a-şi pregăti plecarea şi pentru a părăsi teritoriul acestui stat într-un termen cît mai scurt posibil după încetarea funcŃiilor lor. El trebuie mai ales, dacă este necesar, să pună la dispoziŃia lor mijloacele de transport necesare pentru ei înşişi şi pentru bunurile lor, cu excepŃia bunurilor dobîndite în statul de reşedinŃă al căror export este interzis în momentul plecării. ART. 27 ProtecŃia localurilor şi arhivelor consulare şi a intereselor statului trimiŃător în circumstanŃe excepŃionale 1. În cazul ruperii relaŃiilor consulare între două state: a) statul de reşedinŃă este obligat, chiar în caz de conflict armat, să respecte şi să protejeze localurile consulare, ca şi bunurile postului şi arhivele consulare; b) statul trimiŃător poate încredinŃa paza localurilor consulare, ca şi a bunurilor care se găsesc în ele şi a arhivelor consulare, unui terŃ acceptabil pentru statul de reşedinŃă; c) statul trimiŃător poate încredinŃa protecŃia intereselor sale şi a celor ale cetăŃenilor săi unui stat terŃ acceptabil pentru statul de reşedinŃă. 135

2. În caz de închidere temporară sau definitivă a unui post consular, sînt aplicabile prevederile alineatului a din paragraful 1 al prezentului articol. În afară de aceasta: a) dacă statul trimiŃător nu este reprezentat în statul de reşedinŃă printr-o misiune diplomatică, dar are un alt post consular pe teritoriul statului de reşedinŃă, acest post consular poate fi însărcinat cu paza localurilor postului consular care a fost închis, a bunurilor care se găsesc acolo şi a arhivelor consulare, precum şi, cu consimŃămîntul statului de reşedinŃă, cu exercitarea funcŃiilor consulare în circumscripŃia acestui post consular; sau b) dacă statul trimiŃător nu are în statul de reşedinŃă misiune diplomatică şi nici un alt post consular, sînt aplicabile prevederile alineatelor b şi c din paragraful 1 al prezentului articol.

CAP. 2 Înlesniri, privilegii şi imunităŃi privind posturile consulare, funcŃionarii consulari de carieră şi alŃi membri ai unui post consular

SecŃiunea I Înlesniri, privilegii şi imunităŃi privind postul consular ART. 28 Înlesniri acordate postului consular pentru activitatea sa Statul de reşedinŃă acordă orice înlesniri pentru îndeplinirea funcŃiilor postului consular. ART. 29 Folosirea drapelului şi a stemei naŃionale 1. Statul trimiŃător are dreptul de a folosi drapelul său naŃional şi scutul cu stema sa de stat în statul de reşedinŃă, conform prevederilor prezentului articol. 2. Drapelul naŃional al statului trimiŃător poate fi arborat, iar scutul cu stema de stat poate fi aşezat pe clădirea ocupată de către postul consular şi pe poarta sa de intrare, precum şi pe reşedinŃa şefului postului consular şi pe mijloacele sale de transport, atunci cînd acestea sînt folosite în interes de serviciu. 3. În exercitarea dreptului acordat prin prezentul articol se va Ńine seama de legile, regulamentele şi uzanŃele statului de reşedinŃă. ART. 30 Localurile 1. Statul de reşedinŃă trebuie fie să faciliteze dobîndirea pe teritoriul său, în cadrul legilor şi regulamentelor sale, de către statul trimiŃător, a localurilor necesare postului consular, fie să ajute statul trimiŃător să-şi procure localuri în alt mod.

136

2. El trebuie, de asemenea, dacă acest lucru este necesar, să ajute postul consular să obŃină locuinŃe convenabile pentru membrii săi. ART. 31 Inviolabilitatea localurilor consulare 1. Localurile consulare sînt inviolabile în măsura prevăzută în prezentul articol. 2. AutorităŃile statului de reşedinŃă nu pot pătrunde în partea localurilor consulare pe care postul consular o foloseşte exclusiv pentru nevoile muncii sale, decît cu consimŃămîntul şefului postului consular, al persoanei desemnate de acesta sau al şefului misiunii diplomatice a statului trimiŃător. Totuşi, consimŃămîntul şefului postului consular poate fi considerat ca obŃinut în caz de incendiu sau de alt sinistru care cere măsuri de protecŃie imediată. 3. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 din prezentul articol, statul de reşedinŃă are obligaŃia specială de a lua orice măsuri necesare pentru a împiedica violarea sau deteriorarea localurilor consulare şi pentru a împiedica tulburarea liniştii postului consular sau atingerea demnităŃii sale. 4. Localurile consulare, mobilierul lor şi bunurile postului consular, ca şi mijloacele sale de transport, nu pot face obiectul vreunei forme de rechiziŃie în scopuri de apărare naŃională sau de utilitate publică. În cazul cînd o expropriere ar fi necesară în aceste scopuri, vor fi luate toate măsurile corespunzătoare pentru a evita împiedicarea exercitării funcŃiilor consulare, şi statului trimiŃător îi va fi vărsată o indemnizaŃie promptă, adecvată şi efectivă. ART. 32 Scutirea fiscală a localurilor consulare 1. Localurile consulare şi reşedinŃa şefului postului consular de carieră, asupra cărora statul trimiŃător sau orice persoană acŃionînd în numele acestui stat este proprietar sau locatar, sînt scutite de orice impozite şi taxe de orice fel, naŃionale, regionale sau comunale, cu excepŃia taxelor percepute ca remunerare pentru servicii special prestate. 2. Scutirea fiscală prevăzută în paragraful 1 al prezentului articol nu se aplică acestor impozite şi taxe cînd, după legile şi regulamentele statului de reşedinŃă, ele cad în sarcina persoanei care a contractat cu statul trimiŃător sau cu persoane care acŃionează în numele acestui stat. ART. 33 Inviolabilitatea arhivelor şi documentelor consulare Arhivele şi documentele consulare sînt inviolabile în orice moment şi în orice loc s-ar găsi.

137

ART. 34 Libertatea de deplasare Sub rezerva legilor şi a regulamentelor referitoare la zonele în care accesul este interzis sau reglementat din motive de securitate naŃională, statul de reşedinŃă asigură tuturor membrilor postului consular libertatea de deplasare şi de circulaŃie pe teritoriul său. ART. 35 Libertatea de comunicare 1. Statul de reşedinŃă permite şi protejează libera comunicare a postului consular pentru orice scopuri oficiale. Comunicînd cu guvernul, cu misiunile diplomatice şi cu celelalte posturi consulare ale statului trimiŃător, oriunde s-ar găsi ele, postul consular poate folosi toate mijloacele potrivite, inclusiv curierii diplomatici sau consulari, valiza diplomatică sau consulară şi mesajele în cod sau cifrate. Totuşi, postul consular nu poate instala şi utiliza un post de radioemisie decît cu asentimentul statului de reşedinŃă. 2. CorespondenŃa oficială a postului consular este inviolabilă. Prin expresia "corespondenŃă oficială" se înŃelege întreaga corespondenŃă referitoare la postul consular şi la funcŃiile sale. 3. Valiza consulară nu trebuie să fie nici deschisă şi nici reŃinută. Totuşi, dacă autorităŃile competente ale statului de reşedinŃă au motive serioase să creadă că valiza conŃine alte obiecte decît corespondenŃa, documentele şi obiectele vizate în paragraful 4 din prezentul articol, ele pot cere ca valiza să fie deschisă în prezenŃa lor de către un reprezentant autorizat al statului trimiŃător. Dacă autorităŃile statului trimiŃător refuză să satisfacă cererea, valiza este înapoiată la locul de origine. 4. Coletele care constituie valiza consulară trebuie să poarte semne exterioare vizibile ale caracterului lor şi nu pot conŃine decît corespondenŃă oficială şi documente sau obiecte destinate exclusiv pentru folosinŃă oficială. 5. Curierul consular trebuie să poarte un document oficial în care să se ateste calitatea sa şi să se precizeze numărul de colete care constituie valiza consulară. Afară de cazul cînd statul de reşedinŃă consimte la aceasta, el nu trebuie să fie nici cetăŃean al statului de reşedinŃă, nici, cu excepŃia cînd el este cetăŃean al statului trimiŃător, o persoană cu reşedinŃa permanentă în statul de reşedinŃă. În exercitarea funcŃiilor sale, acest curier este protejat de către statul de reşedinŃă. El se bucură de inviolabilitatea persoanei sale şi nu poate fi supus nici unei forme de arest sau de detenŃiune. 6. Statul trimiŃător, misiunile sale diplomatice şi posturile sale consulare pot desemna curieri consulari ad-hoc. În acest caz, prevederile paragrafului 5 din prezentul articol sînt de asemenea aplicabile, sub rezerva că imunităŃile care sînt menŃionate în el vor înceta să se

138

aplice din momentul în care curierul va fi remis destinatarului valiza consulară pe care o are în grijă. 7. Valiza consulară poate fi încredinŃată comandantului unei nave sau al unui avion comercial care trebuie să sosească într-un punct de intrare autorizat. Acest comandant trebuie să poarte un document oficial indicînd numărul de colete care constituie valiza, dar el nu este considerat curier consular. Printr-un aranjament cu autorităŃile locale competente, postul consular poate trimite pe unul din membrii săi să ia valiza, în mod direct şi liber, de la comandantul navei sau al avionului. ART. 36 Comunicarea cu cetăŃenii statului trimiŃător 1. Pentru ca exercitarea funcŃiilor consulare cu privire la cetăŃenii statului trimiŃător să fie uşurată: a) funcŃionarii consulari trebuie să aibă libertatea de a comunica cu cetăŃenii statului trimiŃător şi de a avea acces la aceştia. CetăŃenii statului trimiŃător trebuie să aibă aceeaşi libertate de a comunica cu funcŃionarii consulari şi de a avea acces la ei; b) autorităŃile competente ale statului de reşedinŃă trebuie să avertizeze fără întîrziere postul consular al statului trimiŃător atunci cînd, în circumscripŃia sa consulară, un cetăŃean al acestui stat este arestat, încarcerat sau pus în stare de detenŃiune preventivă sau reŃinut în orice altă formă de detenŃiune, dacă cetăŃeanul în cauză cere aceasta. Orice comunicare adresată postului consular de către persoana arestată, încarcerată sau pusă în stare de detenŃiune preventivă sau reŃinută în orice altă formă de detenŃiune, trebuie, de asemenea, transmisă fără întîrziere de către aceste autorităŃi. Acestea trebuie să informeze fără întîrziere persoana în cauză despre drepturile care îi revin în baza prezentului alineat; c) funcŃionarii consulari au dreptul de a vizita pe un cetăŃean al statului trimiŃător care este încarcerat, în stare de detenŃiune preventivă sau reŃinut în orice altă formă de detenŃiune, de a se întreŃine şi de a purta corespondenŃă cu el, precum şi de a lua măsuri pentru asigurarea reprezentării lui în justiŃie. De asemenea, ei au dreptul de a vizita pe un cetăŃean al statului trimiŃător care se află încarcerat sau deŃinut în circumscripŃia lor în executarea unei hotărîri judecătoreşti. Cu toate acestea, funcŃionarii consulari trebuie să se abŃină de a interveni în favoarea unui cetăŃean încarcerat sau aflat în stare de detenŃiune preventivă sau reŃinut în orice altă formă de detenŃiune, dacă cetăŃeanul în cauză se opune în mod expres la aceasta. 2. Drepturile la care se referă paragraful 1 al prezentului articol trebuie să fie exercitate în conformitate cu legile şi regulamentele statului de reşedinŃă, cu rezerva totuşi că aceste legi şi regulamente trebuie să permită deplina realizare a scopurilor pentru care sînt destinate drepturile acordate în baza prezentului articol. 139

ART. 37 InformaŃii în caz de deces, tutelă sau curatelă, de naufragiu şi accident aerian Dacă autorităŃile competente ale statului de reşedinŃă deŃin informaŃiile corespunzătoare, ele sînt obligate: a) să informeze fără întîrziere, în caz de deces al unui cetăŃean al statului trimiŃător, postul consular în circumscripŃia căruia a avut loc decesul: b) să notifice fără întîrziere postului consular competent toate cazurile în care numirea unui tutore sau curator apare a fi în interesul unui cetăŃean minor sau incapabil al statului trimiŃător. Totuşi, acordarea acestei informaŃii nu trebuie să prejudicieze aplicarea legilor şi regulamentelor statului de reşedinŃă în ce priveşte numirea acestui tutore sau curator: c) dacă o navă avînd naŃionalitatea statului trimiŃător naufragiază sau eşuează în marea teritorială sau în apele interioare ale statului de reşedinŃă sau dacă un avion înmatriculat în statul trimiŃător suferă un accident pe teritoriul statului de reşedinŃă, să informeze fără întîrziere postul consular cel mai apropiat de locul unde s-a produs accidentul. ART. 38 Comunicarea cu autorităŃile statului de reşedinŃă 1. În exercitarea funcŃiilor lor, funcŃionarii consulari pot să se adreseze: a) autorităŃilor locale competente ale circumscripŃiei lor consulare; b) autorităŃilor centrale competente ale statului de reşedinŃă dacă şi în măsura în care acest lucru este admis de legile, regulamentele şi uzanŃele statului de reşedinŃă sau de acordurile internaŃionale respective. ART. 39 Drepturi şi taxe consulare 1. Postul consular poate percepe pe teritoriul statului de reşedinŃă drepturile şi taxele pe care legile şi regulamentele statului trimiŃător le prevăd pentru actele consulare. 2. Sumele percepute cu titlu de drepturi şi taxe prevăzute în paragraful 1 al prezentului articol şi chitanŃele aferente lor sînt exonerate de orice impozite şi taxe în statul de reşedinŃă.

SecŃiunea a II-a FacilităŃi, privilegii şi imunităŃi privind funcŃionarii consulari de carieră şi ceilalŃi membri ai postului consular ART. 40 ProtecŃia funcŃionarilor consulari

140

Statul de reşedinŃă va trata pe funcŃionarii consulari cu respectul cuvenit şi va lua toate măsurile necesare pentru a împiedica orice atingere adusă persoanei, libertăŃii şi demnităŃii lor. ART. 41 Inviolabilitatea personală a funcŃionarilor consulari 1. FuncŃionarii consulari nu pot fi puşi în stare de arest sau de detenŃiune preventivă decît în caz de crimă gravă şi în urma unei hotărîri a autorităŃilor judiciare competente. 2. Cu excepŃia cazului prevăzut în paragraful 1 al prezentului articol, funcŃionarii consulari nu pot fi încarceraŃi sau supuşi vreunei alte forme de limitare a libertăŃii lor personale, decît în executarea unei hotărîri judecătoreşti definitive. 3. Cînd o procedură penală este angajată împotriva unui funcŃionar consular, acesta este obligat să se prezinte în faŃa autorităŃilor competente. Totuşi, procedura trebuie să fie condusă cu menajamentele care se cuvin funcŃionarului consular în virtutea poziŃiei sale oficiale şi, cu excepŃia cazului prevăzut în paragraful 1 al prezentului articol, în asemenea mod încît ea să stînjenească cît mai puŃin posibil exercitarea funcŃiilor consulare. Atunci cînd, în împrejurările menŃionate în paragraful 1 din prezentul articol, a devenit necesar ca funcŃionarul consular să fie pus în stare de detenŃiune preventivă, procedura îndreptată împotriva lui trebuie să fie deschisă în termenul cel mai scurt. ART. 42 Notificarea cazurilor de arestare, detenŃiune sau de urmărire În caz de arestare, detenŃiune preventivă a unui membru al personalului consular sau de urmărire penală angajată împotriva lui, statul de reşedinŃă este obligat să prevină neîntîrziat pe şeful de post consular. Dacă acesta din urmă este el însuşi vizat de una din aceste măsuri, statul de reşedinŃă trebuie să informeze despre acest lucru statul trimiŃător, pe cale diplomatică. ART. 43 Imunitatea de jurisdicŃie 1. FuncŃionarii consulari şi angajaŃii consulari nu pot fi chemaŃi în faŃa autorităŃilor judiciare şi administrative ale statului de reşedinŃă pentru actele săvârşite în exercitarea funcŃiilor consulare. 2. Totuşi, prevederile paragrafului 1 din prezentul articol nu se aplică în caz de acŃiune civilă: a) care rezultă din încheierea unui contract de către un consular sau un angajat consular, pe care acesta nu l-a încheiat în mod expres sau implicit în calitatea sa de mandatar al statului trimiŃător; sau 141

b) intentată de un terŃ pentru o pagubă rezultând dintr-un accident cauzat în statul de reşedinŃă de un vehicul, o navă sau de o aeronavă. ART. 44 ObligaŃia de a depune ca martor 1. Membrii postului consular pot fi chemaŃi să depună ca martori în cursul procedurilor judiciare şi administrative. AngajaŃii consulari şi membrii personalului de serviciu nu trebuie să refuze să depună ca martori, cu excepŃia cazurilor menŃionate în paragraful 3 al prezentului articol. Dacă un funcŃionar refuză să depună ca martor, nici o măsură coercitivă sau altă sancŃiune nu i se poate aplica. 2. Autoritatea care solicită mărturia trebuie să evite a împiedica un funcŃionar consular în îndeplinirea funcŃiilor sale. El poate să obŃină mărturia lui la reşedinŃa lui sau la postul consular, sau să accepte o declaraŃie scrisă din partea sa ori de cîte ori acest lucru este posibil. 3. Membrii postului consular nu sînt obligaŃi să depună mărturie asupra faptelor care au legătură cu exercitarea funcŃiilor lor şi să prezinte corespondenŃa şi documentele oficiale referitoare la acestea. Ei au, de asemenea, dreptul de a refuza să depună mărturie în calitate de experŃi asupra legislaŃiei statului trimiŃător. ART. 45 RenunŃarea la privilegii şi imunităŃi 1. Statul trimiŃător poate renunŃa la privilegiile şi imunităŃile unui membru al postului consular, prevăzute în articolele 41, 43 şi 44. 2. RenunŃarea trebuie să fie întotdeauna expresă, sub rezerva dispoziŃiilor paragrafului 3 din prezentul articol şi trebuie să fie comunicată în scris statului de reşedinŃă. 3. Dacă un funcŃionar consular sau un angajat consular angajează o procedură într-o materie în care ar beneficia de imunitatea de jurisdicŃie în virtutea art. 43, el nu poate invoca imunitatea de jurisdicŃie faŃă de nici o cerere reconvenŃională legată direct de cererea principală. 4. RenunŃarea la imunitatea de jurisdicŃie pentru o acŃiune civilă sau administrativă nu poate fi socotită că implică renunŃarea la imunitate în ceea ce priveşte măsurile de executare a hotărîrii, pentru care este necesară o renunŃare distinctă. ART. 46 Scutirea de înmatriculare a străinilor şi de permise de şedere 1. FuncŃionarii consulari şi angajaŃii consulari, precum şi membrii familiei lor care locuiesc împreună cu ei, sînt scutiŃi de toate obligaŃiile prevăzute de legile şi regulamentele statului de reşedinŃă în materie de înmatriculare a străinilor şi de permise de şedere.

142

2. Totuşi, dispoziŃiile paragrafului 1 din prezentul articol nu se aplică nici funcŃionarului consular care nu este angajat permanent al statului trimiŃător sau care exercită o activitate particulară cu caracter lucrativ în statul de reşedinŃă, nici unui membru al familiei sale. ART. 47 Scutirea de permise de muncă 1. Membrii postului consular sînt scutiŃi, în ce priveşte serviciile aduse statului trimiŃător, de obligaŃiile pe care legile şi regulamentele statului de reşedinŃă referitoare la folosirea mîinii de lucru străine le impun în materie de permise de muncă. 2. Membrii personalului particular al funcŃionarilor consulari şi angajaŃilor consulari sînt scutiŃi de obligaŃiile menŃionate la paragraful 1 din prezentul articol, dacă ei nu exercită nici o altă ocupaŃie particulară cu caracter lucrativ în statul de reşedinŃă. ART. 48 Scutirea de regimul de securitate socială 1. Sub rezerva dispoziŃiilor paragrafului 3 din prezentul articol membrii postului consular şi membrii familiei lor care locuiesc împreună cu ei sînt scutiŃi, în ceea ce priveşte serviciile aduse statului trimiŃător, de dispoziŃiile de securitate socială care pot fi în vigoare în statul de reşedinŃă. 2. Scutirea prevăzută la paragraful 1 al prezentului articol se aplică şi membrilor personalului particular care sînt în serviciul exclusiv al membrilor postului consular, cu condiŃia: a) ca ei să nu fie cetăŃeni ai statului de reşedinŃă sau să nu-şi aibă reşedinŃa permanentă în acest stat; şi b) ca ei să fie supuşi dispoziŃiilor de securitate socială care sînt în vigoare în statul trimiŃător sau într-un stat terŃ. 3. Membrii postului consular care au în serviciul lor persoane cărora scutirea prevăzută la paragraful 2 din prezentul articol nu li se aplică, trebuie să respecte obligaŃiile pe care dispoziŃiile de securitate socială ale statului de reşedinŃă le impun celui care angajează. 4. Scutirea prevăzută la paragrafele 1 şi 2 din prezentul articol nu exclude participarea voluntară la regimul de securitate socială al statului de reşedinŃă, în măsura în care ea este admisă de acest stat. ART. 49 Scutirea fiscală 1. FuncŃionarii consulari şi angajaŃii consulari, precum şi membrii familiei lor care locuiesc împreună cu ei, sînt scutiŃi de orice impozite şi taxe, personale sau reale, naŃionale, regionale şi comunale, cu excepŃia: 143

a) impozitelor indirecte încorporate în mod normal în preŃul mărfurilor sau serviciilor; b) impozitelor şi taxelor pe bunurile imobile particulare situate pe teritoriul statului de reşedinŃă, sub rezerva dispoziŃiilor articolului 32; c) drepturilor de succesiune şi de mutaŃie percepute de către statul de reşedinŃă, sub rezerva prevederilor paragrafului b al articolului 51; d) impozitelor şi taxelor pe veniturile particulare, inclusiv cîştigurile în capital, care-şi au sursa în statul de reşedinŃă, şi a impozitelor pe capital prelevate asupra investiŃiilor efectuate în întreprinderi comerciale sau financiare situate în statul de reşedinŃă; e) impozitelor şi taxelor percepute ca remunerare a serviciilor particulare prestate; f) taxelor de înregistrare, de grefă, de ipotecă şi de timbru, sub rezerva dispoziŃiilor articolului 32. 2. Membrii personalului de serviciu sînt scutiŃi de impozite şi taxe pe salariile pe care le primesc pentru serviciile lor. 3. Membrii postului consular care angajează persoane ale căror retribuŃii sau salarii nu sînt scutite de impozitul pe venit în statul de reşedinŃă trebuie să respecte obligaŃiile pe care legile şi regulamentele acestui stat le impun în materie de percepere a impozitului pe venit celor care angajează. ART. 50 Scutirea de taxe vamale şi de control vamal 1. În conformitate cu dispoziŃiile legislative şi regulamentare pe care le poate adopta, statul de reşedinŃă autoriză intrarea şi acordă scutirea de orice taxe vamale, impozite şi alte redevenŃe conexe, cu excepŃia cheltuielilor de depozitare, de transport şi a cheltuielilor pentru servicii similare, pentru: a) obiectele destinate folosirii oficiale a postului consular: b) obiectele de uz personal al funcŃionarului consular şi al membrilor familiei sale care locuiesc împreună cu el, inclusiv efectele destinate instalării sale. Articolele de consum nu trebuie să depăşească cantităŃile necesare pentru folosirea lor directă de către cei interesaŃi. 2. AngajaŃii consulari beneficiază de privilegiile şi scutirile prevăzute la paragraful 1 din prezentul articol în ceea ce priveşte obiectele importate cu ocazia primei lor instalări. 3. Bagajele personale însoŃite de funcŃionarii consulari şi de membrii familiei lor care locuiesc împreună cu ei sînt scutite de control vamal. Ele nu pot fi supuse controlului decît dacă există motive serioase să se presupună că ele conŃin alte obiecte decît cele menŃionate la alineatul b al paragrafului 1 din prezentul articol sau obiecte al căror import sau export este interzis de către legile şi regulamentele statului de reşedinŃă sau supus legilor şi

144

regulamentelor sale de carantină. Acest control nu poate avea loc decît în prezenŃa funcŃionarului consular sau a membrului familiei sale, interesat. ART. 51 Succesiunea unui membru al postului consular sau a unui membru al familiei sale În caz de deces al unui membru al postului consular sau al unui membru al familiei sale care locuia împreună cu el, statul de reşedinŃă este obligat: a) să permită exportul bunurilor mobile ale defunctului, cu excepŃia celor care au fost dobîndite în statul de reşedinŃă şi care fac obiectul unei prohibiŃii de export în momentul decesului; b) să nu perceapă taxe naŃionale, regionale sau comunale de succesiune sau de mutaŃie asupra bunurilor mobile a căror prezenŃă în statul de reşedinŃă se datora exclusiv prezenŃei în acest stat a defunctului în calitate de membru al postului consular sau de membru al familiei unui membru al postului consular. ART. 52 Scutirea de prestaŃii personale Statul de reşedinŃă trebuie să scutească pe membrii postului consular şi pe membrii familiei lor care locuiesc împreună cu ei de orice prestaŃie personală şi de orice serviciu de interes public, indiferent de caracterul lui, ca şi de sarcinile militare, cum ar fi rechiziŃiile, contribuŃiile şi încartiruirile militare. ART. 53 Începutul şi încetarea privilegiilor şi imunităŃilor consulare 1. Orice membru al postului consular beneficiază de privilegiile şi imunităŃile prevăzute în prezenta convenŃie de la intrarea sa pe teritoriul statului de reşedinŃă pentru a ajunge la post sau, dacă se găseşte deja pe acest teritoriu, din momentul intrării sale în funcŃie la postul consular. 2. Membrii familiei unui membru al postului consular care locuiesc cu el, precum şi membrii personalului său particular, beneficiază de privilegiile şi imunităŃile prevăzute în prezenta convenŃie, începînd cu una din datele următoare: aceea de cînd membrul respectiv al postului consular se bucură de privilegii şi imunităŃi conform paragrafului 1 al prezentului articol; aceea a intrării lor pe teritoriul statului de reşedinŃă sau aceea la care ei au devenit membrii ai acestei familii sau ai personalului particular respectiv. 3. Cînd funcŃiile unui membru al postului consular încetează, privilegiile şi imunităŃile sale, precum şi acelea ale membrilor familiei sale care locuiesc împreună cu el sau ale membrilor personalului său particular încetează în mod normal la prima din datele următoare: în momentul în care persoana în cauză părăseşte teritoriul statului de reşedinŃă sau la expirarea 145

unui termen rezonabil care îi va fi fost acordat în acest scop, dar el subzistă pînă în acest moment, chiar în caz de conflict armat. În ce priveşte persoanele menŃionate la paragraful 2 din prezentul articol, privilegiile şi imunităŃile lor încetează din momentul cînd ele încetează să mai locuiască împreună sau să mai fie în serviciul unui membru al postului consular, cu rezerva totuşi că, dacă aceste persoane intenŃionează să părăsească teritoriul statului de reşedinŃă într-un termen rezonabil, privilegiile şi imunităŃile lor subzistă pînă în momentul plecării lor. 4. Totuşi, în ceea ce priveşte actele săvîrşite de un funcŃionar consular sau de un angajat consular în exercitarea funcŃiilor sale, imunitatea de jurisdicŃie subzistă fără limită de durată. 5. În caz de deces al unui membru al postului consular, membrii familiei sale care locuiau împreună cu el continuă să se bucure de privilegiile şi imunităŃile de care beneficiază, pînă la prima din datele următoare: aceea la care ei părăsesc teritoriul statului de reşedinŃă sau la expirarea unui termen rezonabil care le va fi fost acordat în acest scop. ART. 54 ObligaŃiile statelor terŃe 1. Dacă funcŃionarul consular traversează teritoriul sau se găseşte pe teritoriul unui stat terŃ care i-a acordat o viză, în cazul în care aceasta este necesară, pentru a se duce să-şi preia funcŃiile sau să ajungă la post, sau pentru a se întoarce în statul trimiŃător, statul terŃ îi va acorda imunităŃile prevăzute în celelalte articole din prezenta convenŃie care pot fi necesare pentru a-i permite trecerea sau înapoierea. Statul terŃ va proceda la fel pentru membrii familiei care locuiesc împreună şi care beneficiază de privilegii şi imunităŃi, cînd aceştia însoŃesc pe funcŃionarul consular sau călătoresc separat pentru a i se alătura sau pentru a se înapoia în statul trimiŃător. 2. În condiŃiile similare celor prevăzute la paragraful 1 din prezentul articol, statele terŃe nu trebuie să împiedice trecerea pe teritoriul lor a celorlalŃi membri ai postului consular şi a membrilor familiilor lor care locuiesc împreună cu ei. 3. Statele terŃe vor acorda corespondenŃei oficiale şi celorlalte comunicări oficiale aflate în tranzit, inclusiv mesajelor în cod sau cifrate, aceeaşi libertate şi aceeaşi protecŃie pe care statul de reşedinŃă este obligat să le acorde în virtutea prezentei convenŃii. Ele vor acorda curierilor consulari cărora le-a fost eliberată viză, dacă aceasta este necesară, precum şi valizelor consulare aflate în tranzit, aceeaşi inviolabilitate şi aceeaşi protecŃie pe care statul de reşedinŃă este obligat să le acorde în baza prezentei convenŃii. 4. ObligaŃiile statelor terŃe prevăzute în paragrafele 1, 2 şi 3 ale prezentului articol se aplică şi persoanelor menŃionate în aceste paragrafe, ca şi comunicărilor oficiale şi valizelor consulare, cînd prezenŃa lor pe teritoriul statului terŃ este datorată unui caz de forŃă majoră. 146

ART. 55 Respectarea legilor şi regulamentelor statului de reşedinŃă 1. Fără prejudicierea privilegiilor şi imunităŃilor lor, toate persoanele care beneficiază de aceste privilegii şi imunităŃi au datoria de a respecta legile şi regulamentele statului de reşedinŃă. Ele au de asemenea datoria de a nu se amesteca în treburile interne ale acestui stat. 2. Localurile consulare nu vor fi folosite într-un mod incompatibil cu exercitarea funcŃiilor consulare. 3. DispoziŃiile paragrafului 2 din prezentul articol nu exclud posibilitatea instalării într-o parte a clădirii în care se găsesc localurile postului consular, a birourilor altor organisme sau agenŃii, cu condiŃia ca localurile afectate acestor birouri să fie separate de acelea care sînt folosite de către postul consular. În acest caz, aceste birouri nu sînt considerate, conform prezentei convenŃii, ca făcînd parte din localurile consulare. ART. 56 Asigurarea contra pagubelor cauzate terŃilor Membrii postului consular trebuie să se conformeze tuturor obligaŃiilor impuse de legile şi regulamentele statului de reşedinŃă în materie de asigurare de răspundere civilă pentru utilizarea oricărui vehicul, navă sau aeronavă. ART. 57 DispoziŃii speciale referitoare la ocupaŃia particulară cu caracter lucrativ 1. FuncŃionarii consulari de carieră nu vor exercita în statul de reşedinŃă nici o activitate profesională sau comercială în profitul lor personal. 2. Privilegiile şi imunităŃile prevăzute în prezentul capitol nu sînt acordate: a) angajaŃilor consulari şi membrilor personalului de serviciu care exercită în statul de reşedinŃă o activitate particulară cu caracter lucrativ: b) membrilor familiei unei persoane menŃionate la alineatul a din prezentul paragraf şi membrilor personalului său particular; c) membrilor familiei unui membru al postului consular care exercită ei înşişi în statul de reşedinŃă o activitate particulară cu caracter lucrativ.

CAP. 3 Regimul aplicabil funcŃionarilor consulari onorifici şi posturilor consulare conduse de ei

ART. 58 DispoziŃii generale privind facilităŃile, privilegiile şi imunităŃile

147

1. Articolele 28, 29, 30, 34, 35, 36, 37, 38 şi 39, paragraful 3 din articolul 54 şi paragrafele 2 şi 3 din articolul 55 se aplică şi posturilor consulare conduse de un funcŃionar consular onorific. În afară de aceasta, facilităŃile, privilegiile şi imunităŃile acestor posturi consulare sînt reglementate de articolele 59, 60, 61 şi 62. 2. Articolele 42 şi 43, paragraful 3 din articolul 44, articolele 45 şi 53 şi paragraful 1 din articolul 55 se aplică şi funcŃionarilor consulari onorifici. În afară de aceasta, facilităŃile, privilegiile şi imunităŃile acestor funcŃionari consulari sînt reglementate de articolele 63, 64, 65, 66 şi 67. 3. Privilegiile şi imunităŃile prevăzute în prezenta convenŃie nu sînt acordate membrilor familiei unui funcŃionar consular onorific sau unui angajat consular care este angajat într-un post consular condus de un funcŃionar consular onorific. 4. Schimbul de valize consulare între două posturi consulare situate în Ńări diferite şi conduse de funcŃionari consulari onorifici este admis numai sub rezerva consimŃămîntului celor două state de reşedinŃă. ART. 59 ProtecŃia localurilor consulare Statul de reşedinŃă ia măsurile necesare pentru a proteja localurile consulare ale unui post consular condus de un funcŃionar consular onorific şi pentru a împiedica violarea sau deteriorarea lor şi tulburarea liniştii sau atingerea demnităŃii postului consular. ART. 60 Scutirea fiscală a localurilor consulare 1. Localurile consulare ale unui post consular condus de un funcŃionar consular onorific, al căror proprietar sau locatar este statul trimiŃător, sînt scutite de orice impozite şi taxe de orice natură, naŃionale, regionale sau comunale, cu excepŃia taxelor percepute ca remuneraŃie pentru servicii particulare prestate. 2. Scutirea fiscală prevăzută la paragraful 1 din prezentul articol nu se aplică acestor impozite şi taxe atunci cînd, conform legilor şi regulamentelor statului de reşedinŃă, ele cad în sarcina persoanei care a contractat cu statul trimiŃător. ART. 61 Inviolabilitatea arhivelor şi documentelor consulare Arhivele şi documentele consulare ale unui post consular condus de un funcŃionar consular onorific sînt inviolabile în orice moment şi în orice loc s-ar găsi, cu condiŃia ca ele să fie separate de celelalte hîrtii şi documente şi, în special, de corespondenŃa particulară a şefului de post consular şi a oricărei persoane care lucrează cu el, ca şi de bunurile, cărŃile sau documentele care se referă la profesiunea sau la comerŃul lor. 148

ART. 62 Scutirea vamală În conformitate cu dispoziŃiile legislative şi regulamentare pe care le poate adopta, statul de reşedinŃă acordă intrarea şi scutirea de orice taxe vamale, impozite şi de alte redevenŃe conexe, cu excepŃia cheltuielilor de depozitare, de transport şi a cheltuielilor pentru servicii similare, pentru următoarele obiecte, cu condiŃia ca ele să fie destinate exclusiv folosirii oficiale a unui post consular condus de un funcŃionar consular onorific: steme, drapele, firme, ştampile şi sigilii, cărŃi, imprimate oficiale, mobilierul de birou, materialul şi rechizitele de birou şi obiectele similare furnizate postului consular de către statul trimiŃător sau la cererea sa. ART. 63 Procedură penală Dacă împotriva unui funcŃionar consular onorific este angajată o procedură penală, acesta este obligat să se prezinte în faŃa autorităŃilor competente. Totuşi, procedura trebuie să fie condusă cu menajamentele care se cuvin funcŃionarului consular onorific în baza poziŃiei sale oficiale şi, în afară de cazul cînd el se află în stare de arest sau de detenŃiune, în aşa fel încît exercitarea funcŃiilor sale consulare să fie stingherită cît mai puŃin posibil. Atunci cînd apare necesitatea ca un funcŃionar consular onorific să fie pus în stare de detenŃiune preventivă, procedura îndreptată împotriva lui trebuie să fie deschisă în termenul cel mai scurt. ART. 64 ProtecŃia funcŃionarului consular onorific Statul de reşedinŃă este obligat să acorde funcŃionarului consular onorific protecŃia care poate fi necesară în baza poziŃiei sale oficiale. ART. 65 Scutirea de înmatriculare a străinilor şi de permise de şedere FuncŃionarii consulari onorifici, cu excepŃia acelora care exercită în statul de reşedinŃă o activitate profesională sau comercială în profitul lor personal, sînt scutiŃi de toate obligaŃiile prevăzute de legile şi regulamentele statului de reşedinŃă în materie de înmatriculare a străinilor şi de permise de şedere. ART. 66 Scutire fiscală FuncŃionarul consular onorific este scutit de orice impozite şi taxe asupra indemnizaŃiilor şi onorariilor pe care le primeşte de la statul trimiŃător pentru exercitarea funcŃiilor consulare. ART. 67 Scutirea de prestaŃii personale 149

Statul de reşedinŃă trebuie să scutească pe funcŃionarii consulari onorifici de orice prestaŃie personală şi de orice serviciu de interes public, indiferent de natura lui, precum şi de sarcinile militare ca rechiziŃii, contribuŃii şi încartiruiri militare. ART. 68 Caracterul facultativ al instituŃiei funcŃionarilor consulari onorifici Fiecare stat este liber să hotărască dacă va numi sau va primi funcŃionari consulari onorifici.

CAP. 4 DispoziŃii generale

ART. 69 AgenŃii consulari care nu sînt şefi de post consular 1. Fiecare stat este liber să hotărască dacă va stabili sau va admite agenŃii consulare girate de către agenŃi consulari care nu au fost desemnaŃi ca şefi de post consular de către statul trimiŃător. 2. CondiŃiile în care agenŃiile consulare menŃionate în paragraful 1 din prezentul articol pot să-şi exercite activitatea, precum şi privilegiile şi imunităŃile de care pot să se bucure agenŃii consulari care le girează sînt fixate prin acord între statul trimiŃător şi statul de reşedinŃă. ART. 70 Exercitarea funcŃiilor consulare de către o misiune diplomatică 1. DispoziŃiile prezentei convenŃii se aplică, de asemenea, în măsura în care contextul o permite, şi la exercitarea funcŃiilor consulare de către o misiune diplomatică. 2. Numele membrilor misiunii diplomatice ataşaŃi secŃiei consulare sau însărcinaŃi în alt mod cu exercitarea funcŃiilor consulare ale misiunii sînt notificate ministerului afacerilor externe al statului de reşedinŃă sau autorităŃilor desemnate de acest minister. 3. În exercitarea funcŃiilor consulare, misiunea diplomatică poate să se adreseze: a) autorităŃilor locale din circumscripŃia consulară; b) autorităŃilor centrale ale statului de reşedinŃă, dacă legile, regulamentele şi uzanŃele statului de reşedinŃă sau acordurile internaŃionale respective permit aceasta. 4. Privilegiile şi imunităŃile membrilor misiunii diplomatice, menŃionaŃi în paragraful 2 din prezentul articol, continuă să fie determinate de regulile dreptului internaŃional privind relaŃiile diplomatice. ART. 71 CetăŃeni ai statului de reşedinŃă şi persoane care au reşedinŃa permanentă în acest stat 150

1. Dacă statul de reşedinŃă nu acordă funcŃionarilor consulari, care sînt cetăŃeni ai statului de reşedinŃă sau care au reşedinŃa permanentă în acest stat, facilităŃi, privilegii şi imunităŃi suplimentare, aceştia nu beneficiază decît de imunitatea de jurisdicŃie şi de inviolabilitatea personală pentru actele oficiale îndeplinite în exercitarea funcŃiilor lor şi de privilegiul prevăzut în paragraful 3 al articolului 44. În ceea ce priveşte aceşti funcŃionari consulari, statul de reşedinŃă trebuie, de asemenea, să respecte obligaŃia prevăzută în articolul 42. Dacă împotriva unui asemenea funcŃionar consular se angajează o acŃiune penală, procedura trebuie să fie condusă, în afară de cazul cînd persoana în cauză se află în stare de arest sau de detenŃiune, în aşa fel încît exercitarea funcŃiilor consulare să fie stingherită cît mai puŃin posibil. 2. CeilalŃi membri ai postului consular care sînt cetăŃeni ai statului de reşedinŃă sau care au reşedinŃa permanentă în acest stat, membrii familiei lor, precum şi membrii familiilor funcŃionarilor consulari menŃionaŃi în paragraful 1 al prezentului articol, nu beneficiază de facilităŃi, privilegii şi imunităŃi decît în măsura în care acestea le sînt acordate de către statul de reşedinŃă. Membrii familiei unui membru al postului consular şi membrii personalului particular care sînt ei înşişi cetăŃeni ai statului de reşedinŃă sau au reşedinŃa permanentă în acest stat nu beneficiază, de asemenea, de facilităŃi, privilegii şi imunităŃi decît în măsura în care acestea le sînt acordate de către statul de reşedinŃă. Totuşi, statul de reşedinŃă trebuie săşi exercite jurisdicŃia asupra acestor persoane astfel încît să nu împiedice în mod excesiv exercitarea funcŃiilor postului consular. ART. 72 Nediscriminarea 1. În aplicarea dispoziŃiilor prezentei convenŃii, statul de reşedinŃă nu va face discriminări între state. 2. Totuşi, nu vor fi considerate ca discriminatorii: a) faptul că statul de reşedinŃă aplică restrictiv una din dispoziŃiile prezentei convenŃii, întrucît ea este astfel aplicată posturilor sale consulare în statul trimiŃător; b) faptul că statele îşi acordă reciproc, prin cutumă sau prin acord, un tratament mai favorabil decît cel cerut de dispoziŃiile prezentei convenŃii. ART. 73 Raportul dintre prezenta convenŃie şi celelalte acorduri internaŃionale 1. DispoziŃiile prezentei convenŃii nu aduc atingere celorlalte acorduri internaŃionale în vigoare în relaŃiile dintre statele părŃi la aceste acorduri.

151

2. Nici o dispoziŃie din prezenta convenŃie nu poate împiedica statele să încheie acorduri internaŃionale care să confirme, să completeze sau să dezvolte dispoziŃiile acesteia, sau care să extindă sfera lor de aplicare.

CAP. 5 DispoziŃii finale

ART. 74 Semnarea Prezenta convenŃie va fi deschisă spre semnare tuturor statelor membre ale OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite sau ale unei instituŃii specializate, precum şi oricărui stat parte la Statutul CurŃii InternaŃionale de JustiŃie şi oricărui alt stat invitat de către Adunarea generală a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite să devină parte la convenŃie, după cum urmează: pînă la 31 octombrie 1963, la Ministerul Federal al Afacerilor Externe al Republicii Austria, şi apoi, pînă la 31 martie 1964, la sediul OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, la New York. ART. 75 Ratificarea Prezenta convenŃie va fi supusă ratificării. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite. ART. 76 Aderarea Prezenta convenŃie va rămîne deschisă pentru aderare oricărui stat aparŃinînd uneia din cele patru categorii menŃionate în articolul 74. Instrumentele de aderare vor fi remise secretarului general al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite. ART. 77 Intrarea în vigoare 1. Prezenta convenŃie va intra în vigoare după treizeci de zile de la data depunerii pe lîngă secretarul general al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite a celui de-al 22-lea instrument de ratificare sau de aderare. 2. Pentru fiecare din statele care vor ratifica convenŃia sau vor adera la ea după depunerea celui de-al 22-lea instrument de ratificare sau de aderare, convenŃia va intra în vigoare după treizeci de zile de la depunerea de către acest stat a instrumentului său de ratificare sau de aderare. ART. 78 Notificările secretarului general 152

Secretarul general al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite va notifica tuturor statelor aparŃinînd uneia din cele patru categorii menŃionate în articolul 74: a) semnarea prezentei convenŃii şi depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare, conform articolelor 74, 75 şi 76; b) data la care prezenta convenŃie va intra în vigoare, conform articolului 77. ART. 79 Valabilitatea textelor Originalul prezentei convenŃii, ale cărui texte englez, chinez, spaniol, francez şi rus au aceeaşi valabilitate, va fi depus la secretarul general al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite care va trimite cîte o copie certificată conformă tuturor statelor aparŃinînd uneia din cele patru categorii menŃionate la articolul 74. Drept pentru care subsemnaŃii plenipotenŃiari, împuterniciŃi în mod cuvenit de către guvernele lor respective, au semnat prezenta convenŃie. Întocmită la Viena la 24 aprilie 1963.

153

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ RECOMANDATĂ

1. Anghel, Ion M. - Dreptul diplomatic şi consular - Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996 2. Anghel, Ion M. - Drept diplomatic şi consular - vol.II, EdiŃia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002 3. Bonciog, Aurel - Drept consular - Ed. FundaŃiei „România de Mâine”Bucureşti, 1996 4. Feltham, R.G. - Introducere în dreptul şi practica diplomaŃiei - Bucureşti, Editura ALL, 1996 5. Iacob, Gh. - Introducere în diplomaŃie - Editura FundaŃiei "AXIS", laşi, 1998 6. Mazilu, Dumitru – DiplomaŃia. Drept diplomatic şi consular – Ed. LUMINA LEX, Bucureşti, 2003 7. Năstase, Adrian; Aurescu, Bogdan; Gâlea, Ion – Drept diplomatic şi consular. Sinteze pentru examen – Ed. All Beck, 2002 8. Năstase, Dan – Drept diplomatic şi consular Bucureşti, 2006 Ed. FundaŃiei România de Mâine,

154

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful