You are on page 1of 137

Constantin Mohanu

Cinel-cinel Ghicitorile românilor

Omul
2 Am un pom Cu ramurile-n jos, Şi cu rădăcină-n sus.
3 Spuneţi-mi acum anume: Ce pom e acel în lume Care ramurile sale
Toate le are la vale Şi vinele, rădăcina Ii stau în sus, cu tulpina?
4 Tare ca criţa [2] şi slab ca oul; Ghici, cine este?
Trupul omului
5 Sunt două scăunele; Pe scăunele – Un polobocel; Pe polobocel – Un
bostănel; Pe bostănel – Pădure, Prin pădure Umblă lupii.
6 Am o crăcană; Pe crăcană – un poloboc; Pe poloboc – o cobiliţă; Pe
cobiliţă – o tărtăcuţă [3]; Pe tărtăcuţă – o pădure, Şi în pădure râmă porcii. 7
Am două crăcănuţe;
Pe crăcănuţe – Un ştiubeiaş2; Pe ştiubeiaş – O căpăţână; Şi pe căpăţână –
Un huci3.
Capul
8 La o margine de crâng – Două blăni de blid; Lângă două blăni de blid –
Doi luceferei; Lângă doi luceferei – O moară ferecată.
9 Un dovleac Cu şapte găurele.
11 Am o pădurice; Lângă pădurice – Două poienice; Lângă poienice –
Două luminice; Lângă luminice – Ţarcă spurcăcioasă; Lângă ţarcă spurcăcioasă
– Moară pietroasă; Lângă moară pietroasă – Ţap-ţaparig.
Firul de păr, părul
12 In pădure mă dusei, O nuia îmi tăiei; Când locul căutai, Eu nu-l mai
aflai.
Urechile
13 La o căpăţână de vultur – Două jumătăţi de blid.
14 Pe-o margine de zăvoi Stau două bliduri moi.
Ochiul, ochii
15 Două bobileie de argint: Cât le arunci, atât se duc. Ce e?

la cer.

16 Am două pietre nestemate: Încotro le-arunc, acolo se duc.
17 Doi luceferei, Privesc lumea cu ei. 18 Am două lumini De ajung până

19 Două ape-aprinse Sub două păduri întinse.
2 0 Am doi berbecei: Acum sunt în curte, Acum sunt în munte.
21 Am două turturele Mici şi frumuşele. Cât le-arunc, Atât se duc.
22 Am doi porumbei, Toată lumea se-oglindeşte-n ei.
23 Am doi pui de greieraş, Joacă sub un păltinaş.
Ochii =i nasul
24 Am două ferestre: Dimineaţa se deschid, Şi seara se închid.
25 Sunt doi fraţi gemeni: Vor să se vadă, Dar un munte îi desparte.
Genele
26 Pădure deasupra, Pădure dedesupt.
Sprâncenele
27 Am două surori gemene, Ce dorm de-a-n picioarele.
28 Pe coasta castelului – Frunza pătrunjelului.
Ochii =i sprâncenele
29 Iepuraş Sub nozoraş. 30 Pe două deluşele
Stau două săgeţele; Sub două săgeţele Sunt doi luceferei; Te vezi mereu în
ei. De vrei ca să-i ghiceşti, Citeşte-n ochii mei, Şi-i vei vedea pe-ai tăi.
31 Sub două păduri întinse – Două ape-aprinse.
Obrajii
3 2 Am doi fraţi, Care nu se pot vedea.
Gura
33 O căsuţă Plină cu osuţă.
34 Am o râşnicioară: Toată ziua râşneşte, Şi noaptea se opreşte.
Gura şi dinţii
3 5 Am o coşăriţă [5] Plină de oiţe.
3 6 Am un coşerel2 Plin cu mieluşei.
3 7 Sus masă, Jos masă, La mijloc Fasole-aleasă.
3 8 Am un oboraş Plin cu iepuraşi.
3 9 Am o poieţică [6] Plină de cârlani albi.
40 într-o poiană Pasc două herghelii de cai albi.
41 în jurul lacului mic, Pietre albe stau chitic.
42 Am o fântână largă Plină de pietricele albe.
Gura şi limba
43 Am o sobă Cu cociorbă.
Gura, ochii şi urechile
44 Unul numai cuvântează, Doi se uită şi veghează, Iar alţi doi, care-au
rămas, Stau şi-ascultă fără glas.

Dinţii
45 Două rânduri de soldaţi în straie albe îmbrăcaţi.
Dinţii şi buzele
46 Săcuşori albi Sub streşini roşii.
47 între două maluri roşii Stau moşnegi bătrâni la sfat.
Dinţii şi limba
48 Albişorii treieră, Roşioara mătură.
49 Bălan treieră, Roşa-ntoarce.
50 Am o vacă într-o luncă, Stă-ntre lupi, şi n-o mănâncă.
51 Am un grajdi cu cai albi, Şi numai unul roşu, Şi cel roşu Bate pe toţi
cei albi.
Limba
52 Ghici ghicitoarea mea: Ce şade-n apă făr' să putrezească?
53 Ce şade-n apă Şi tot se adapă, Omu-mbătrâneşte, Ea nu putrezeşte?
54 Am un butucaş de tei; Umblă prin bordei Şi strigă: Maftei, Maftei. 55
Am o căţeluşă roşie, Care bate totuna Printr-un gard alb de os. 56 Ce-i mai
dulce
Şi totodată mai amar pe lume? 57 Oase n-are, nici aramă, Dar şi pietrele
le sfarmă.
Cerul gurii
58 Care cer n-are stele?
Nasul
5 9 Am un ciocănaş de piele Cu două găurele. 60 Ciocănel cu două
borte1:
Fără el, rar ai păreche. 6 [7] Am un fluieraş
Cu două borticele.
Nara
62 Toată lumea Nare are, Dar şi popa Are nare.
Mucii
63 Ieşi, Ilie, Din chilie, Că te-aşteaptă cinci la uşă.
Mustaţa
64 Sub muche de deal – Două cozi de cal.
65 Sub călcâiul unui deal – Două cozi de cal moscal.
Barba
66 Fetele şi femeile n-au Şi nici doresc să aibă; Bărbaţii o ţin de o
podoabă, Iar când o au Cearcă să se curăţească de ea.
Gâtul
67 Drăgan la noi, Drăgan la voi.
Ţâţele
68 Am doi saci de secară, Ei pot sătura o ţară.

Atunci şi ea a tăcut! 73 Am o iconiţă roşie Şade lipită-n perete. 84 Peste tot găseşti în lume Cinci fraţi cu acelaşi nume. 7 5 Cuibul ciocârlanului în mijlocul Bărăganului. Inima 72 Bate fără încetare. Toţi Cu postăvile-n cap. Cu ele te culci. 85 Două mame au Câte cinci feciori. 80 Am o grebluţă cu cinci dinţişori. Numai să m-arunc pe ei. Pielea 82 Ce se coase singură. începând de la născare. Nimeni n-o ştie Numa' eu şi Dumnezeu. Degetele mâinii =i unghiile 86 Am zece cai Albi. mâinile 7 9 Furculiţă cu cinci dinţi. 70 Pere nu-s. Mâna. Şi făr-acele cinci Lătnicele Plătnicele Ghiscovătnicele Nimic nu se poate Lătnici Plătnici Ghiscovătnici. Vâna 81 Balaur vărgat. 76 în mijlocul Prutului Stă cuibarul cucului. în pământ băgat. Buricul 7 4 Alună pe tobă. şi-s dulci.69 Am doi saci de năgară: Dacă n-ar fi sacii de năgară. 89 Am doi căluşei Tineri sprintenei. Palma 87 Am O latnică Platnică Ghiscovatnică Cu cinci Lătnicele Plătnicele Chiscovătnicele. Călcâiele . Iar când ceasul a sosit. 77 Cuibul berzei în mijlocul bălţii. 7 8 în mijlocul lacului Este cuibul dracului. Pe zi îmi trebuie de-o mie de ori. Pe munte sunt două dealuri. Şi pe dealuri sunt doi nasturi. După ce se rupe? Degetele 83 Am zece copilaşi Cu câte-o jumătate de căciulă-n cap. Picioarele 8 8 Am doi căluşei Cutreier lumea cu ei. Căpătată din părinţi. Pieptul =i ţâţele 7 1 Am un munte. Şi făr-acea Latnică Platnică Ghiscovatnică Nimic nu se poate Lătnici Plătnici Ghiscovătnici. N-ar mai fi lumea în ţară.

cimileaga. derivaţii şi construcţii: cimilică. Şi nu se dezleagă cu mâna? 105 Dacă-i dulce. =ie-i. Se uită la apă. ce-i. SLĂBICIUNI. Ei cată la fântână. Şi ce preţuieşte Mai mult ca toate? 94 Ce nu poţi cântări? Tot ca formule introductive se întâlnesc în general. cinga. cimila=-la=. BOLI Mintea 92 Cimiligă [8]-cimilea2. ciumile-i. cimile-i. cingălie. Ocolesc lumea cu ea. fiind prezente şi în culegerea de faţă. următoarele prescurtări. îl alungi şi nu se duce? 109 Ce e dulce. fug toţi de ea. cinghiliţă. cimurcei. =ichilinga-binga. Dacă-i rea. Când mă duc acasă. 99 Păsărică minunată. ce-i. ciumel-ciumel. cimu. Şi nu-l sparge? 102 Cine zboară fără umbră Şi se-ntoarce fără zgomot? 103 Ce-i nevăzut. Se uită acasă. De alţii neştiut. ce-i. =iumel. =inel-=inel. 93 Ce-i mai scump în lume. foarte dulce. Gândul (cugetarea) 95 Nuia Vâjia. 91 Am doi boi: Când mă duc la fântână. Şi nu poate să se-mbuce? Visul . De-l făcui obor de miei. ce-i. Când le duc acasă. înconjor lumea cu ea. cimel-cimel. Ei cată acasă. înconjoară pământul? Vorba 104 Ce se leagă cu gura. 98 Am un cal sprintenel Şi-nconjor lumea cu el. culmeciu-culmeciu. cinelu=. cinelu=-cinel. Mai rămase un crâmpei. cinel-cinel (în modul cel mai frecvent). ce-i. linga-linga. =ie-i. cimilinga-blinga. Ocolii ţara cu ea. Ocoleşte lumea toată. Şi pe taler nu se taie? 108 Ce e dulce şi mai dulce. Toate aceste forme provin de la cuvintele: cimilitură şi a cimili cu variantele şi respectiv pronunţiile lor regionale. 97 Nuieluşă vânjăţa [9]. ce-i. MANIFESTĂRI UMANE.90 Am două vaci roşii: Când le duc la apă. mult aduce. Şi pe talger nu se duce? 107 Ce e dulce şi mai dulce. ce-i. 96 Nuieluşă argirea. 100 Ce fuge mai repede decât toate? 101 Ce trece prin perete. Când îi dai drumul. Coprinsei lumea cu ea Şi-o pusei tot acolea. cei. Somnul 106 Ce-i mai dulce decât dulce. cimiliga-liga.

127 Ce fuge fără picioare? 128 Ce trece pe dinaintea ochilor Şi nu-l poţi vedea? Timpulpierdut 129 Ce nu poţi cumpăra Cu toate bogăţiile din lume? . N-ai ce-i face. alerg. NAŞTEREA. nu sare. Sunt mincinos şi totuşi uneori spun adevăr. De ce mai scurtă-o faci. Lacrima 113 Ce apă este-n lume fără nisip? 114 Apa cea mai lină Şi mai făr-de tină. MOARTEA Viaţa 121 Cinel-cinel: De ce-o lungeşti. Repede de necrezut. mă mişc. Şaizeci de înţelepţi. Anii vieţii 122 Douăzeci de frumoşi. oamenii =i soarele 123 Negurile se ridică. Totuşi nu vrei să mă ai. Rost mare în lume are. Foamea 115 La masă făr' de mine nu stai.110 Mă vedeţi şi nu mă vedeţi. Prin inimă trece. chiar te grăbeşti De mine să te lipseşti. cocoşii şi oamenii 124 Munţii se revarsă. Viermii capete ridică. CUNUNIA. Zorile. Fără să mişc. Necazul 116 Ce e mai amar şi mai amar? Surdul 117 Care om Nu ascultă cântece? 118 Cine are urechi Şi nu aude? Microbul 119 Ce e cel mai mic în lume? Junghiul 120 Restei rece. îngâmfă-mi-se. 126 Fuge fără de picioare De n-o prinzi Nici de-a călare. Talger de-aur se despică. Ce sunt dară? Râsul 111 Râsă-mi-se. Diblele [10] cântă. Măr se face. Nu mă puteţi vedea decât nevăzând. Când mă ai. Timpul (vremea) 125 Trece nevăzut. Nu fuge. Plânsul 112 Un butucel de jele Cu două găurele. Optzeci de nebuni. Zorile. Patruzeci de voinici. Eu vorbesc fără ca să vorbesc. Viermii se mişcă.

Coşciugul (sicriul) 138 Cine îl face nu-i trebuie. Cimitirul (ţintirimul) 141 Care-i satul Unde câinii nu latră. Cocoşii nu cântă Şi oamenii nu lucrează? MEDIUL FAMILIAL Copilul în faşă 142 Sufleţel nevinovat. Cine îl cumpără nu e pentru el. 131 Ce nod cu gura se-nnoadă. Suflet n-are. . Şi cu mâini nu se deznoadă? Bătrâneţea 132 Cărăruie-ruie [11]. N-ai ce face cu lădiţa. Mai rău ca un hoţ legat. Clopotul la înmormântare 139 Sus cântă. Jos plânge. Leagănul 143 Suflet ţine. Şade singură în casă. Mortul şi cei care-l duc la groapă 137 Pe cea gură de vale Vine-o matahală mare. El mă apucă de gât. Te-nnoadă pe totdeauna. Bastonul bătrânilor 133 In pădure fusei. Umerii sapleacă. Toaca la înmormântare 140 Ţăndurica bradului – Jalnica pământului. Peste umeri pleacă. Femeia 144 Am o floare-aleasă. M-adastă [12] să vin la masă. Femeia însărcinată 145 Merge dada pe cărare: Patru mâini. Patru suflete Şi-o sută de degete. Peste umeri suie. Al treilea picior ajunsei. Sufletul 134 Am o lădiţă Cu o porimbiţă: Dacă zboară porumbiţa. Moartea 135 Cine nu mai întreabă Dacă vrea să meargă Sau dacă-i pregătit Pentru călătorit? 136 Am un iepuraş Cu urechile de caş: Eu vreau să i le mănânc.Cununia 130 Nodurel legat cu gura. Cu cinci capete. patru picioare. Patruzeci de unghioare. Şi cui îi trebuie Nu-l ştie şi nu-l vede.

160 Am un bou: Intră-n coşar Şi lasă coarnele-afar'. UNELTE GOSPODĂREŞTI Toporul (securea) 149 Toată ziua: cioca-cioca. 164 Cinel-cinel: Picior de purcel. Cu coada de lemn: Intră în vâlcele. Muma lui e soacra mumei mele. Şi pe dată-a măturat. Barda 154 Cam aşa. — Ce-ai văzut. Scoate la nuiele. fiul şi fiica — Ivaivas. Este-o vulpe hârcă moartă. Când vine din pădure. Alţii jumătate. Cu râtul de oţel. Face-ndec. 157 Gânj [13] gânjuit. Cu capul de fier. 163 Cinel-cinel: Am un godăcel. cam aşa. In pădure cată. Ce să aud? Am văzut un cocoş Ş-o găină. Ce-ai auzit? — Ce să văd. 151 Am o fată mare. 156 Ardelean taie-n deal. Şarpe potcovit. Iar alţii deloc. Indec. Cam paraţatachiştea. Toporulpe umăr 153 Când merge de-acasă. 161 Am un junc. 150 Pac. Indec. omul cu omoaia! — Mulţumim dumitale.Omul cu femeia. ce cu gura rumegă Şi cu coarnele flutură. Vulpe albastră în păr. Acasă cată. Învelit în cojocel. C-un pui Ş-o puică. Unde-ai mas? — La un cap de oraş. pac. Prin copac. Împungaci Şi scurmaci. ce rudă sunt? Părinţii 148 Este un lucru Pe care unii îl au întreg. A mâncat. 158 Are dinţi mulţi şi mititei Şi nu suferă niciodată de ei [14]. Ferestrăul (joagărul) 15 5 Pe pârăul din Cioatcă-Boatcă. 159 Boulean Oţălean. Tatăl cu fiica — Bună ziua. Dă din coadă hâr-pocăr. Rindeaua (gealăul) . Aşchiile cad în vale. Ivaivas. Vine sara: boca-boca. 162 Am un berbec negru. Ghici. Şi scoate miţe albe. S-a bălegat. Securea când loveşte lemnul 152 Am un pui de grec. Dar nu sunt omul cu omoaia.

. Urechea îi bate. Şi în urmă netezeşte. 176 Am o cloşcă: Noaptea strânge puii. Casa şi uşa 183 Ursul şade. Cloşca – moartă. Şi la fălci stă mereu dreaptă? Tocila 171 Pe pământ – lemn. Şi ziua-i risipeşte. Şi urechea-i bate. Pe apă – piatră. Casa cu coş 181 Am o vacă mare Cu ţâţa-n spinare [16]. 184 Am un bou ce şade. Pivele băieşilor (şteampurile) 172 Trei dau. Stă şi tace. Toţi guiţă. împărţită-năuntru în mai multe părţi. Pe fier – carne. 174 Am o grădină din patru pereţi. Ziua de soare fugită. De-l iau în braţe. Şi deasupra pusă o pălărie. Trei stau. Colţurile camerei 186 Patru fraţi se văd în faţă. Menghina 170 Ce e mică şi umflată. Noaptea de lună pitită. Jos stăpânii. Când îl las. s-alină. CASA. Cortul 179 Ce casă-i pe care Într-o clipă o făcea. 168 Când îl iau.16 5 Am un purcel Cu trupul de lemn. Pe lemn – apă. Lanţul 167 Am un copil: De-i dau pace. 182 Am o bivoliţă. 169 Am o scroafă cu purcei: Unu-n mână dacă iei. Dar nu pot ca să se prindă. Trei ascultă. ţipă şi suspină. Trei se uită. Casele 178 Moşinoi lângă moşinoi. Plânge [15]. 177 Puii – vii. Pe piatră – fier. LOCUINŢA Casa 173 Sub pădure grămădită Şade lumea învelită. In frunte c-o ţâţă. 175 Am o vacă năzdrăvancă Şi-i vorbesc maţele din ea. Pereţii casei 185 Patru fraţi stau faţă-n faţă. Şi nu vorbesc. Numai bune pentru noi. Cleştele 166 Cui cu cui Se scoate-afară. Şi pe cal o punea? Bordeiul 180 Casă cu două rânduri: Sus câinii. Într-o clipă o strângea. Cu limba de oţel: înainte curăţeşte.

Şi-i tot cioară. Acoperământul casei 198 Am o manta largă. La cumătra în pereţi. O mie descheiate. 204 Orice musafir vine Trece peste mine. Talpa mea e drum de ţară. Cuiul. 194 Trupu-mi vărează. Iară sara: huhuriăhohoară. Toţi pe-un căpătâi culcaţi. 196 Am un moş într-un picior. Cu coada şi coarnele-afară. Acasă dacă m-aduse. ce e? 197 Pui cucuieţi. 193 Am un om mic: Eu îl bag în casă.Grinda. Capu-l lasă-afară. O mie să fiţi. 190 Am nouă fraţi. 207 Toată ziua: huhuri la deal. Ca ghiocu-i de curată [17]. 189 Am doisprezece boi: Toţi se culcă p-un căpătâi. Alta – o dată-n an spălată. Jumătate e afară. O mie nu ghiciţi! Streaşina casei 201 La Ilie – Pălărie Şi pe vară Şi pe iarnă. grinzile (mârtacii) casei 187 Vacă brează: Cu coarnele iemează. 203 Nici în casă. In pădure crescui. Acasă dacă m-au adus. Şi capul afară-şi lasă. El numai trupu-l vâră. Pragul casei 202 In pădure născui. Şi nicidecum nu sempung. . In pădure crescui. Crăpătura în casă 191 Ce e făcut la casă Fără mână de om? Cuiul 192 Hoţul intră în casă. Uşa 205 Eu la orice casă Sunt slugă aleasă. Ghici. Primitorul casei m-au pus. 188 Am o vacă: Cu trupul în casă. Şi capu-mi iemează. Acoperişul şiperetele casei 199 Două surate Se-ntrec care de care Să fie mai curate: Una – cât se spală Şi se-mbală. şi la soare. Şindrila 200 O mie încheiate. 206 In pădure născui. Vătaf de curte mă puse. Când pleacă afară. mare Şade pe patru picioare Şi rabdă şi la ploaie. Huhuri la vale. nici afară. Eu pe orişicine Întâmpin când vine. Cu trupul vărează. cuiele de atârnat 195 Jumătate e în casă. Eu îl petrec iară.

Urechea-i bate. Nea Stan fluierătorul. Face uic-uic! 222 Când îl bagi iese. 209 Şi afară. 227 Cocoş berg [19]. Ghici. cine pleacă. Iar moşneagul stă pe loc. 211 Ursul stă. Şade cu uşa lângă sân. Casa să păzesc. Titilic cine mă lasă. Ţine uşa în spinare. Da' mă tot acaţă La uşa din faţă. 21 8 Cine vine. Alta stă şi mereu mănâncă. Nime' nu mă poartă. In cămară încuiată. Uşa şi vântul 212 Leica ţufudeica. nu muşcă Şi nici nu împuşcă. Tot pe mine mă omoară. 220 Ce şade la uşă Şi plânge din guşă? Zarul (zăvorul) 221 Am un frate cu buricu-n spate: Cum îl prind de buric. şi în casă. In casă Pe nimeni nu lasă! 231 Mutul de la uşă? . ies afară. Când o descui. 225 Tortel-bortel. Uşa şi masa 213 Am două fete: Una umblă şi nu mănâncă. Ii dă mâna doar oleacă! Broasca uşii 219 Ziua în plimbare Mereu mă pornesc Noaptea mă pun iară Casa să păzesc. Uşa şi patul 214 Unul zice: "De-ar veni Noaptea. Tilic în casă. Şi nu-i îmbrăcată. Legat de gard. 228 Cerceluş cu toartă. Haţ cu mâna de cucui! 230 Nu latră. Clanţa (cleampa) uşii 216 Căţeluşe Jucăuşe. 229 Am o găină buhuiată. Stau şi moţăiesc. Lacătul 224 Am un dulău bătrân. Noaptea mă pun strajă. să mă hodinesc!" Altul zice: "De-ar veni Ziua. Şi-i îmbrăcat. să mă uşurez!" Uşa şi cuierul 215 Avem o babă şi-un moşneag: Baba umblă toată ziua. Toată ziua latră-n uşă. 217 Intră-n casă. Când îl scoţi intră. 226 Am o cătănuţă tare. Veriga pentru lacăt 223 Ziua sunt uitată. ce e? [18] 210 Am o fată: Cine vine îi dă brânci. Rămân scorburi destupate.208 Tilic afară. Ii scurmi maţele c-un surcel.

Acas' dacă m-aduseră. Acasă dacă m-aduseră. Jumătate e afară! 237 La mătuşa în perete Sunt trei găini boghete. Paratrăsnetul 245 Bici de foc cumplit Peste cer zvârlit. 233 Cine intră mai întâi în casă? Fereastra. aşa. Celelalte – mărunţele. Vine-acasă. 236 Jumătate e în casă. In pădure crescui. Le-ai crede alăturate. Şi e mare jupâneasă. [22] 243 Am două reţe Hodrobeţe. 249 Patru picioare are. 235 Nici în casă. Nici în pământ. In pădure crescui. INTERIORUL CASEI. 238 Sunt atât de apropiate. 239 Ghici ghicitoarea mea: Care sunt ochii casei? Geamul 240 M-a trimis doamna de sus La doamna cea de jos. In apă mor. Una cu-alta nu-i certată. MOBILIERUL. Vătaf pentru stat mă puseră. Şi la foc mă întăresc. Nici în cer.Cheia 232 Am o purcicuţă vijneaţă: Când o prinzi de urechi Face fâşti în coştireaţă [20]. Horămprejur mi se puseră! 247 In pădure sunt născută. 248 In pădure naşte. La aer mă veştezesc. 253 Sub un singur coperiş . In pădure sunt crescută. Ia. 241 Lumina prin ce trece Şi nu se opreşte? Scara 242 Două lemne Odolene. La mijloc Un braţ de vrescurele. nici afară. Să ţes pânză fără de rost [21]. Nici afară. Din pădure sunt adusă Şi la mare cinste pusă. Scaunul 252 In pădure născui. ORNAMENTAŢIA Masa 246 In pădure născui. Dar să şi le mişte Nu e'n stare! Masa cu trei picioare 250 Am o gâscă-n trei picioare. Dar tot focul lui Il prind întru-un cui. Picioarele mesei 251 Patru fraţi cu-o pălărie [23]. Dar nu se văd niciodată. o dârdâială. ferestrele 234 Nici în casă. In pădure creşte. Cărămida 244 Din pământ mă nasc.

Să se gătească. 257 Peste zi şed deşartă. Seara mă încarcă. Fac frumos. totuna mi-este". Ocolii casa cu ea Şi-o pusei mai acolea. să se primenească. Învârtită Şi legată Şi ţepoasă. Cu maţe de pânzătură. Stau posomorâtă-n jos. De la uşă pân' la foc. u=a =i fereastra 259 Am trei fete într-o casă: Una zice că de-ar veni duminica. Şi nu zboară? Faţa de perină şi perina 265 Pielea vacii-i la pârău. hărnicuţă foc: „Ba hodina mea-i la noapte!" Iar mezina: „Titiri-pitiri. mie totuna mi-i!" Fada cu haine 267 Iau iepei şaua din spate. Perina 263 Şichilinga-binga. Noduroasă. Alta zice că de-ar veni noaptea. zău. Să se odihnească. Mătura 269 Ocolica-ocolea. 268 Am o vacă sură. să mă uşurez!" Alta: „De-ar sosi noaptea. Alta – dimineaţa. ori nu vie. In pădure crescui. Dimineaţa mă descarcă. Patul 260 Ce-i gata. 254 Am picioare. Şi alta zice: „Ori vie. Culmea (grinda pentru haine) 256 In pădure născui. 264 Cine are pene. . 271 Tăfălog-tăfălog. 270 Cuturuşă După uşă. mi-i totuna!" Patul. Una care-i mai leneşucă zice: „Bine hodinesc eu ziua!" Alta. u=a =ipoliţa 261 Trei fărtaţi Incerturaţi. uşa şi fereastra 266 Trei surori din ceea casă stau la sfat. I se văd maţele toate. Culmea. Tatanica puf [24]. dar nu merg.Patru fraţi se ţin proptiş. Că mie totuna-mi face". u=a =i culmea 262 Am trei surori. să se odihnească. 272 Nu-s frumoasă. Unul zice: "Bună-i ziulica!" Altul: "Ba-i mai bună nopticica!" Da' mezinul totdeauna: "Ba mie. Dă ocol mereu prin casă. Oboseala onţeleg. Acas' dacă m-aduseră. Şi tot trebuie gătit? Patul. Vaca stă unde dorm eu. Frumos sovon2 îmi puseră. 255 Am un purcel de tei Fâţa-fâţa prin bordei. Faiţa [25]. una zice: „De-ar veni ziua. să mă odihnesc!" A treia: „Vie zi şi vie noapte. Culmea =i u=a 258 Am două surioare: Una aşteaptă seara.

297 Am un sac cu mac. sub curmei. Unde caii se topesc. 282 Te-am văzut într-un loc Unde n-ai fost Şi nici nu puteai să fii vreodată. Nu-şi varsă strânsura. Numai iarna are haz. Foaie ververichie. Şi-arată orice făptură. Soba =i lemnele 293 Am un grajd împărătesc. Eu strâng pe muta mea-n braţă. De tine fugim. şi paie. din făptură. 290 Am o vacă bălaie. Stau cu spatele la foc. Stă în grindă Şi arată la oricare Chipul. 280 N-are limbă şi nici gură. 281 Lipie pe lipie. Şi-oricât se mânie. Care mănâncă şi lemne. 291 Mănâncă toată ziua. focul =i scânteia 294 Mama lata. Nici limbă. faţa. 289 Când viscoleşte şi-ngheaţă. Vara nu vor să mă vază. Vara dacă vine. 288 Baba mea cu părul breaz. Şi lelea zupăiată. nu e. când iubită. Şi drept ca ea nimeni nu spune. Casa =i soba 292 Am o casă. îngheaţă casa. Dar spui la oricare Cusurul ce are. Tata lungu. CĂLDURA ŞI LUMINA Stâlpii vetrei 284 Am doi uncheşi la un loc. Oglinda 276 Tandră [26] mândră. Cu mătuşa de-o ureche. Şade-n jos cu gura. Ulcica în cui 283 Moşul cela din perete. Tata lung. Coşul casei (hornul. Fără nici un fund. Soba. Nenea fluiericiul. burlanul. Soba 286 Albă şi sulemenită. bietul. Tot va să mă ţie. cum o are. Şi-n ea o fată. Doroftei Geme. Iarna toţi mă-mbrăţişează. hogeacul. Ţie ţi-oi spunea.274 Strâns prea tare. Şi tot flămândă rămâne. 287 Iarna toţi grămadă La tine venim. 295 Mama lata. Când urâtă. cahliţa [27]) 296 Am un sac Plin de mac. Şi soru-mea: Uite-o. 277 Eu n-am. Ion fluierătorul. Eu orice-oi vedea. Când lipseşte fata. 279 Am o surioară-n lume. Gunoiul din casă 275 împrejur mă învârtii Şi-n ungher mă grămădii. 298 Am un sac rotund. nici gură. . La amândouă capetele dezlegat. 285 Timofei şi Doroftei Stau în vatră mititei. 278 Eu sunt anasură Fără ochi şi gură.

Şi eu după prund. 317 E mai mică decât un purice Şi mai grea decât o majă [31]. 321 Cum naşte. Şi nu se mai satură? 301 Sus pe casă aşezat Şi fumează ne-ncetat. 319 Iote-o. 305 Mama lată şi tata gros. Scânteia 316 Cimilică Mititică. cremenea şi scânteia 315 Viţelu-n târg. nu-i. Surioară albă. 320 Cinghiliţă Minghiliţă. cuptorul şi pâinea 308 Tata înalt. P-o mânecă de cojoc băgaţi. Ginerele-n Ţarigrad. focul. iasca. vatra şi para focului 303 Tata lung. răsucitule? — La ce mă-ntrebi. 318 Uite-o Nu-i. Şi taur De la faur. Amnarul. Şi cumnata fâlfâiată. 314 Mama-i din pădure.[28]. Şiştaru [30]-n prund. moare. Ginerele turbat. 300 Cine zi şi noapte tutun fumează. Nici de Vodă nu-i e frică. Maica milostivă. Cum muşcă. Mama lata. Coşul şi fumul — Unde te duci. Coşul. . Nu ca tine. Şi toţi beau tutun cu lulelele. strâmbule? — Ce mă întrebi. Cremenea şi amnarul 311 Năstrapă2 din apă. 302 Ciutur-mutur cel bătrân Şade sus şi bea tutun. Pâc! Pâc! Tirichiţă. Dacă nu-i. Scântea şi fumul 322 Ţinţiriga-n fugă. tot cănit Coşul. Corlata şi coşul 310 Am patru fraţi. găunosule? — Unde mergi tu. Nenea fluierătorul. Fiarele coşului 309 Şade moşul pe corlată [29]. Coşul. 299 Ursu' pe bordei. muşcă. amnarul şi cremenea (scăpărătorile) 31 2 Mireasa-n pădure. Cântă-n fluieraş frumos. Vaca la munte. Nici eu n-o spui. vatra şi fumul 304 Tata lungul. Ginere din lume. Laptele se duce-n vânt. 313 Rage Rujana din pădure Şi cerbana din genune. Şi nuna în gârlă. Iasca. Mama lată. Tata e din târg. găuritule? Că la coadă-a aurit. Şi-i atârnă nasu-n vatră. Toroipanu [32] – după ea.

Tata lung Şi nenea fluierător. 351 Se suie moşul în pod Fără scară. Se cunoaşte şi-ntr-un an. De foc despărţit. frige. 333 Am un copil: Tot mănâncă şi nu se mai satură. 326 Unde doarme boul roşu. 330 Am un bou bujor. 334 Vântu-l stânge. Focul. coşul şi fumul 345 Sora mea-nflăcărată. Pletele-i pe casă. In gura sobei mele. 350 Moş Stan lungul Măsoară crângul. Şi copilul i-aleargă prin sat. 352 Iese moşul din strâmtori Şi se-nalţă pân' la nori. 329 Am un bou roşu: Când îl uzi. răsucită? — Ce mă-ntrebi tu. 331 Am un armăsar nebun: Unde se tăvăleşte. moare. Se cunoaşte într-o vară. 325 Unde se culcă Boian. Pe unde-atinge. 349 Copil negru-vânăt. Tata este roşu-luminos Şi zbor în rotocoale până la nori. 347 Ciută mohorâtă. găurită? Coada mea e-ntraurită! Jăraticul (cărbunele aprins) 33 8 Aur – bucăţele. nu mănâncă. 336 Ce e mai tare ca fierul şi oţelul? Para focului şi cahliţa — Unde mergi tu. 344 Popa-n casă. Focul şi fumul 341 Părinţii acum se nasc. Şi nu-l pot scoate Cu funia din ocol. Iute a murit. 328 Cât a păscut Bujor într-o sară. Sus se suie Din căţuie2. Şi fi-său joacă pe casă. Umblă şovăită [33]. 335 Cât de mic. Mama groasă. Dar noaptea tot se vede. Cioară fără aripi. . Şi copiii-s în vârful casei! 342 Ta-său nu-i făcut.Chibritul 323 Beţişor de tei. Focul 324 Am un bour roşu: Unde paşte Multă vreme Se cunoaşte. soba. 348 Toderel Din firicel. Fără mâini Şi fără picioare. 339 Ce pui în apă Şi moare pe loc? 340 Il bag roş în apă Şi iese negru. Fără dânsul piei. 343 Tatăl încă nu s-a născut. Nu mai creşte iarbă verde. 332 Păsărică mică. Nu creşte iarbă într-o vară. Vântu-l încinge. 327 Am un giunc roşu: Unde zace într-o sară. Nu bea. Iarba nu mai creşte. De foc a fugit. Fumul 346 In foc s-a născut.

Cresc la munte. Bucăţele mă face. nici picioare. El nu răspunde nimica: Suie-n pod.353 N-are mâini. Umblă singur prin şură. Suie-n pod fără de scară. Cu părul de foc. 355 Ce se suie fără aripi? Fumul. 371 Mică-mititică. lemnele 364 Cresc departe. 354 Ori îi iarnă. Jarul şi ujogul (vătraiul) 362 Am un grajd Cu doi boi roşii. Iar când acasă mă aduce. 375 Am o fată Cu inima de feştile [36]. Toamna-ngălbeneşte. Şi buhaiul din pădure. Mama lată Şi-afumată. Lemnul de foc. Bagă ziua în argea. Cumnata şovâlcăiată [34]. 361 Ispas Cu capul ars. Şi iarna te încălzeşte. Pe toţi îi goneşte Şi-i risipeşte. Opaiţul 376 Omuşor de lut. Iese tata-afar' cu ei. . 365 Primăvara înverzeşte. Numai unu-i negru Şi pe toţi îi dă afară. 374 Trup de său Şi inimă de bumbac rău. nici gură. Crăpătura lemnelor 368 Ghici una: Ce nu pui la car cu mâna? Lumânarea 369 Eu în toată viaţa Mereu strălucesc. Vătraiul (cociorva) 357 Am un cal negru: Când îl bag între cei roşii. vatra şi corlata 356 Tata lung. 360 Undrulas Cu nasul ars. 358 Am un ocol de boi: Când bag un taur negru-n el. Toţi boii-i împrăştie. Lemnul şi vatra 367 Rage buha din cenuşă. 373 Lui Ioan lungul Ii pică mucul. Dar cu strălucirea Mă şi prăpădesc. 359 Am un moş bătrân Şi stă cu nasu-n scrum. Iar băieţii – mărunţei. soba şi jăraticul 363 Tata lung şi-ncârligat. Mama lată. să caute purcica. 370 Mititeaua Umple-argeaua [35]. 372 Dobra grasa Umple casa. Vătraiul. Vreascul rupt 366 Îndoitură Cu pocnitură. ori îi vară. Taica-l scuipă şi-l înjură.

384 Am un şarpe în iaz. Becul electric 389 L-au legat pe nea Ilie C-un curmei de bagdadie [38] Şi-l hrănesc printr-o frânghie. Vârfu-i arde2. Până nu se va lălnici Nu se va pălnici. Insă noaptea.377 Ce-i mic cât pumnul. Solzi de aur. 386 In stâncă fusesem. 392 Şi la badea în unghere Ard acuma stele. Fire răşchirate. 396 Şade lelea lată. mălaiul =i făcăleţul 395 Lată patelată. Frumos mă curăţiseră Şi să luminez mă puseră. 382 O lalnică [37]-palnică. Peste lelea vâlvoroată – Lelea durdulia. ceaunul. Ghici covalnica! Fitilul lămpii 383 Într-un vârf de arinaş Se zăreşte-un sorinaş. Vatra. După ce mă scoaseră. Stă în grindă Şi luceşte. Electrificarea 391 Pe-o colină sau pe sat – Jăratic împrăştiat. In fiecare sară îi arde capul. Şi-n casă s-aprinde. 381 Şade doamna pe corlată. Dar nu poate fi mâncată. Peste crăcănată – Măciucă. pirostriile. 379 Tandră mândră. Gazul în lampă 385 Stejar verde. Apă bând necontenit. La mijloc fereastră. Vatra şi fumul . 390 O prăsadă2 atârnată. Peste îmbojorată – Crăcănată. Stele aurii Ard şi-n plină zi. Jos casă. Şi pe nări cum suflă para. Peste lată – îmbojorată. grijulie. Peste gălbeneală – Hurduleţ [39]. Luminează casa toată. Hidrocentrala 393 Un balaur. Peste limpezeală – Gălbeneală. Şi vede-n toată casa? Lampa 378 Sus casă. Stă în munte priponit. Ii hrăneşte pe-o frânghie. Te orbeşte. De ia foc la scăfârlie. Peste măciucă – Limpezeală. 394 Cloşca-n vad s-a pitulat. Face casa luminoasă. 380 Am o babă burduhoasă. burca [40] şi spuza 397 Lată. ARTICOLE ŞI OBIECTE DE UZ CASNIC (MENAJ) Vatra cu focul. apa din el. Peste lelea durdulia Şade badea burduhoiul. Risipindu-şi puii-n sat. Peste lelea lată – Lelea vâlvoroată. Luminează toată ţara. Lalnicapalnica. Peste bosumflată – Chioara cu ochi. Curentul electric 387 Pe sârmă se-ntinde. Peste lată – Bosumflată. 388 Urzitoare-nalte.

Piuliţa 411 Am o raţă fărfăreaţă. Icea ţanc. 410 Lenea dă. Jup în celălalt deal. sita şi cernutul 412 In pădure cioca-boca. In pădure creşte. Negraia. ceaunul cu apă şi mălai şi făcăleţul 423 Cracaia. Mi-ho-ho din câmp Şi liop-liop în casă. după ce-a fumat. Ceaunul (căldarea. mohorâte. Mama dacă o suceşte. Picioare de cotei.398 Uţuţui la Călmăţui. Cuptorul 399 Am un moş bătrân: Tot mănâncă. Iar acasă lipa-lipa. 400 Am o cămaşă: Numai din petice făcută. In câmpie mi-ho-ho. Cuptorul cu pâine 405 Veni titirigile. Vine-n sat şi joacă neveste. Il hrănesc cu aluat. 417 Jup în deal. Numai pe nuci. Sita. Iapa este Murgul nu-i. tuciul) . 415 Ce nu ţine apă? 416 Cinel-cinel: Sus bat dobele. Câinii nu bat. Lestul 406 Ce stă rezemat fără picioare? 407 Am un ciuciulete 3 Şade la perete. Apoi. Moş Neculae deasupra. 402 Pe sub râpile râpite – Ciute [41] negre. Numai c-o căciulă-n cap. Piua şipilugul (pisălogul) 409 Unul stă. 420 In pădure naşte. Bucate dulci. Rămase doctorul gol. Şi munca stă. Dinăuntru luminos. Luă pipirigile. Pre râturi [43] paşte. Devale ninge. 414 Roată uscată. şi nu se satură. Şi unul dă. Pirostriile (chirosteile) 421 Ciontei-bontei. Băţul ţestului 408 Dubas [42] Cu capul ars. Jos curg negurile. 419 In pădure naşte. In vâlcea Tot ningea. 404 Urşii – In sat. Şi nu-i împunsă niciodată cu acul. Ninge de hâieşte. Cu păr ferecată. 403 Şade naşul sub uluc2 Şi fumează din ciubuc. 413 Aşchiuţă din pădure. Pirostriile. In cui acăţată. 422 Sunt trei fraţi. Cuptorul încins 401 Din afară-ntunecos. Albuş. Nici pe pere. Gălbenuş. 418 Icea banc. Numai cu coada se negoaţă: Nici pe mere.

Vale-adâncă. Din Ţarigrad adus. Şi băieţii stau împrejur grămadă. 439 Iese moşul din colibă. Şi când am căzut. la ce mă-ntrebi? Căldarea şi doniţa — Dobro groaso. 425 Am o vacă neagră: Cum fată viţelul. la ce mă-ntrebi? — Scurto. La târg am plecat. Sub laiţă pus2. Căldarea şi fedeleşul 436 A plecat hurdu-burdu la fântână Şi s-a întâlnit cu arsa-n fund.424 Am o vacă neagră: Când o mulg O întorc cu fundul în sus. Ţăndări m-am făcut. Oala 441 Din pământ născui. Sus coadă de vulpe. Acasă dacă m-aduseră. In toate zilele fată. 443 Am o mătuşă Cu guşă: Toată ziua horcoteşte [47]. Mulţi ani am slujit. Pe toţi am hrănit. grasă. 426 Am o vacă neagră: In toate zilele fată. La palme m-au luat. Cu mămăligă uns. Căldarea şi pirostriile — Scurtă. Iar noaptea se odihneşte. Mămăligă să fac mă puseră. 427 Vacă bălţată. Căldarea la foc 431 Am un bou negru şi altul roşu. în pădure crescui. . Cu nasul plin de mămăligă. Şi numai urdă fată. Căldarea şi toarta 430 Punte strâmbă. Şi când murii. Comănacul la căldarea de fiert vinars 437 Bute pe bute. în lume trăii. 442 Am fost la săpat. un' te duci? — Mă întreabă ciorbul. un' te duci? — Arso-n burtă. în foc am intrat. Ceaunul (căldarea) ciobanului 429 Am o haită [45] neagră: Toţi munţii aleargă. 440 în pădure născui. Făcăleţul (mestecăul. groaso. Negru ca corbul! — Scurtă. melesteul) 438 Într-o vale-adâncă Descântă un popă de brâncă [46]. Tot ţie ţi-aduc. un' te duci? — Arso în fund. un' te duci? — Răşchirat. Cel roşu linge pe cel negru. în gunoi mă pomenii. groasă. Il mănâncă lupii. de ce mă-ntrebi? Unde eu mă duc. 428 Hurbuz-burduz [44].

Toţi se-nchină. 455 Buturuguţă uscată: O ridici încărcată Şi o laşi jos uşurată. 463 Am nişte boi: Dau să-i bag în obor. Lingurile în strachină 460 într-o vale-adâncă Multe ciori s-aruncă. [48] Oala când se ia de pe foc 446 Cinci în brânci2. 457 Găinuşă-ncărcăţâcă. Când îl scobor la vale-i flămând. Aburul 449 Cimurcei ce-i? Ce nu stă-n oală? Tigaia 450 Am o copilă: Când îi dau mâncare plânge. nici lumânare. Putineiul 467 Buturugă bulbură. Oalele 445 La mama sub perete – Tot găini boghete. S-a prăpădit. A căzut. Iar dac-am murit. Grătarul 452 Cât am trăit. Şi aceea pe spate. Cine-o are vrea s-o ungă. Şi toţi cu coadele-afară. Neagra-nainte. O ridică încărcată Şi o lasă descărcată. Capacul oalei fedeul3) 447 Am un frate Cu buricu-n spate. tace. 459 Am un cal: Când îl sui la deal îi sătul. Are o singură mână. Ceainicul 466 în stomac e apă. Lingura. Când e seacă. 461 Am o sută de găini. Când nu-i dau. Huştiuluc în poieţică. 451 Şade baba în cotruţă [49] Şi-o tot linge-un pui de mâţă. Când e plină. în nas – o sită. 462 De la locul lui Istrate Ies coţofanele-ncărcate. lingurile în oală 464 Lupul intră în moară. Şi ei intră numai cu capul. 458 Vrăbiuţă-ncărcăţică. Toţi s-apleacă. Blidele (străchinile) 453 Pe la noi pe sub perete – Tot găini boghete. 465 Viţei mulţi într-o coşară. Şi stau toate cu coadele peste gard. Şi coada-i rămâne-afară. 448 Clopul tetei Pe gura fetei. Tuţuruş pe urmă.444 A trăit Ne-a hrănit. Pe foc m-a pârlit. în drum m-a azvârlit. . Lingura 454 Fată mare-n comândare [50] – Nici colac. Ţuşti la moşu-n poieţâcă. 456 Buturugă cam prelungă. Şade jos şi tulbură.

482 Mă duc cântând Şi vin plângând. Acasă dacă m-aduse. De barbă-l aduc. Mi-ai aruncat oasele. 485 Am o gâscă şoaită-boaită Şi cu gâtul şui-burlui. Şade jos şi bolbură. Şi unul păhărniceşte. Caucul de băut apă 491 Am o fată urâtă şi scobită. C-un chicior turlui-burlui. Cu pliscul pahar smânceşte. Ciuşti cu tine-n pârăuţ! 487 Cât am trăit. 477 Am o iapă sureapă [52]: Când o duc la apă De coadă o duc. Şi tot cu cercei se poartă. Şi vin cu ei plini. Tot de coadă-o duc la apă. Ţi-am fost de toate foloasele. De barbă-l aduc. De coadă-o aduc. Doniţa (cofa) 474 Cinel-cinel: Am o gâscă. Grei cercei mai ţine! 479 In pădure născui. De barbă-l duc. Bota 473 Hurduc-burduc. lungă. Buf! În oala cu chişleag [51]. 469 Am un lemn scorboros. C-un picior turlui-burlui. Cobiliţa (coromâsla) 478 Slabă şi subţire. . cioantă-boantă. El nu tace. Cine vine îl pupă.3 Putineiul şi bătătorul 472 Hurdu-burdu prin cămară. Cu grumazu şoibăroi. Ci tot face: "Diitai geeantai!" 470 Am o babă şi-un moşneag. 481 Mare. — Ncovoiată. Ia poftim şi mi-o gâceşte! 475 Cimurcei. La capete înfierată. ce-i? Am o iapă. Cine vine o sărută [53]. De mustăţi te duc. 480 Este-o babă-ngheboşată. In pădure crescui. Ia-l de păr şi dă-l afară. După ce am murit. 486 Gâlgăuţ-gâlgăuţ. 471 Ulduc2 – bulduc. Cercei grei îmi puse. 488 Burduf-burduf: De barbă-l duc. 492 Am un băiat. Şi pe umăr e purtată. 490 Am o raţă goibăraţă. Garafa 489 Am o raţă toaipă-boaită.468 Trupinică scorbură. Ulciorul 484 Am o vacă Cu ţâţa-n spinare. Cobiliţa cu cofele 483 Mă duc cu cerceii seci. Pe care-l bat fiind jos. 476 Am o vacă albă Şi-o duc de coadă la apă.

514 Am o gâscă şoancă-boancă: La grumaz e slăbănoagă. Ii pui mâna pe cucui. Şipul2 497 Şaiculaş Baiculaş: Cine n-a ghici. La cap piperat. In pădure crescui. Acasă de m-a adus. Din picior ţurlui-burlui. De barbă-l aduc. Capul i s-a suci. La buric. Gâtul sticlei 498 Cine ştie: Care gât n-are Nici carne. Doar să mor să n-o descui. că eu vo spui. Trudeşte-te de-o ghiceşte! . veselie. 506 Am o găină cucuiată.Cana 493 Gâlgăuţ In pârăuţ. 513 Am o raţă Şoantă-boantă. Şi nu mă-ndur să i-l las. Şi umblă prin sat. Ghiciţi-o. Ţine vinul de năvală. Sub laiţă pus. Cu smicele pe spinare. Butoiul (bolobocul). Şi cum întru s-o descui. Se4 dă peste cap. Calabalic. balerca 503 Într-un câmp înrotat Şade vlădica umflat. Se dă peste cap. La fund retezat. Sărutată de toţi în guriţă. 502 In pădure născui. Plin cu apă m-a pus. Şede-n căsoaie-ncuietă. Cercul pe bololoc 509 Ce-i rotund Şi fără fund. Să-i pun mâna pe cucui. Din Ţarigrad adus Şi-n pivniţă pus. 496 Pistornic [54] bumburat. 501 Am un moş – bătrân: De barbă-l duc. 504 Hurduz-burduz. Şi balta ţine lemnu. 512 Am o puică cucuietă. Din pădure-adus. Din clonţ îmi păhărniceşte. Paharul 495 Retevei umflat. 505 Am o vacă mare Cu ţâţa-n spinare Şi-o mulg pe la coadă. Spune că e beat. Nici vine? Dopul 499 Moşneguţ în pielea goală. Pe la guşe gălbioară. butea. Şi de vin Ii pare bine? Tâlvul [55] (pâlnia) 510 Coada vulpei Pe dăoaga buţei. O ţin în pimniţă-ncuiată. 494 Am o fetiţă. ce să fie? 508 Lemnu' ţine balta. boieri. La inimă. Fedeleşul 500 Hurdur-burdur. Ghiciţi. 507 Lina Magdalina. Plosca 511 Am o pasăre roşioară. Şi mai are puţin glas.

520 In pădure m-am născut. Hârdăul 523 Ciutuc-butuc. Gorunul ţine tăul [58]. 531 Burtea gros. 100 517 Am o vacă de lemn. De nuntă gătit. Turta (burca) 537 Turtel. Câţi o rotesc Se-nveselesc. Vântu-l răcoreşte. N-are os. Şi viţelul e om. Putina cu varză (cada cu curechi) 52 5 Alunul ţine gorunul. 521 Am o toitană Dolofană. Când o-aduc acasă. Cându-i gras. In cui aninat. 538 Când eu mâna bag în spuză. In cui atârnată. Un curcan cu două guşi. 519 Am o fată mare Şi-o atârn de plete în cui. Totu-i os. Fără os. 534 Doi câini gâtuiţi Peste poartă azvârliţi. Desagii 532 Am două gâşte într-un gâtlej. Burtel. [56] 516 Găinuşă potcovită. Buză de viţel. Din Ţarigrad adus. HRANA ŞI BĂUTURA Meiul 526 Soarele-l soreşte. Fără os. Omul cu desagii 535 Pe vaea lui Berbeluş. Putina 524 Fierul ţine gorunul. 522 Hurduz-burduz. Pe boanca apuc de buză. Şi gorunul – apa.515 Cocoş potcovit. In şurub legat. Traista 536 Am o vacă: Când o duc la câmp O duc sătulă. Sacul cu făină 530 Tata gros. Apoi de om sunt făcută. Tăul ţine broaştele. De nuntă însovonită 2. 533 Am doi lupi într-un gât. O-aduc flămândă. Făina (prin sită) 528 Ce intră prin grădină Şi nu face urmă? Sacul 529 Când îi slab. Toată lumea mă sărută Şi necazurile-şi uită. Ce e? [57] 518 Broască-ţăstoasă. Mălaiul (şi meiul) 527 Cotcobâna Umple mâna. De urechi te-apuc. Găina-l înghiţeşte Şi se prăpădeşte. . In pădure am crescut.

Peste tot locul bortită [59]. Chiar în jar am fost băgată. Pe sub boltă faci şurhu. între pietre m-au strivit. mă topeşte. Albă. Iar când mama mă-ntâlneşte. E fără piele. Făr' de oasă. Soarele mă creşte. fără oase. Şi-apoi fleaţ pe-o rotunjică. nesaţiul casei! — Bună dimineaţa. 549 Cimel-cimel: Clăoi pe apă. cinstea mesei! Sarea 552 Apa mă naşte. Stai. Mămăliga şi pâinea — Bună dimineaţa. . Toată lumea mă iubeşte. 544 Roată rotită. 545 Rotică. Dar deşi mă chinuieşte. 546 Am o găină Cu creasta de făină2. 540 Am o vacă.Mălaiul în ţest 539 Am un bou mare. că o mănânci acu. E cu piele. călcâie crăpăcioase! — Mulţumesc. Laptele 553 Ce îngheaţă vara Mai iute decât iarna? Laptele de mamă 554 Ce se mănâncă Şi nu se pune pe masă? Caşul în %ăr 555 Am un inel. Cine nu. 542 Chinuită Şi muncită. Toată lumea mă doreşte. Când o scot. Mămăliga făcută în ceaun pe pirostrii 550 Cu crăcaia Şi negraia Faci mălaia. Care de-abia are loc în coşare. Frământatul şi coptul pâinii 547 Uf şi uf! De scoţi sudori. saţul casei! — Mulţumesc. Cine-o are îi bogat. roticea Şi mâncă lumea din ea. Când o bag în grajd. Mă omoară. Cu atât cântăresc mai puţin. Mămăliga 548 Dobra grasă. Să-mi dea carne burghioasă. Ochii din caşcaval 557 Cu cât am mai multe. Pâinea 541 Din pământ în soare Din sac în dogoare. Care doarme în fundul bulboanei. Lumea-ntreagă mă iubeşte. Cu cuţitul spintecată. De om muncită Şi de lume-nghiţită. Brânca 556 M-a trimis doamna de sus La cea de jos. 543 Cu ciomege m-au lovit. îi om sărac.

. Coadă deloc. Plină de cârmojie [63]. Caltaboşul (gâlbaşul. şi holercă. 568 Am o cămăruşă Plină de mâncăruşă. câlbaşul) 57 7 Am un balaur mare Şi-l pun în frigare. 569 Var văruit. fără ferestre. Şi-i neînsufleţit? 573 Ce nu poţi să pui Să şază în cui? 574 Arunci sus. Şi nu se amestecă. Să-i dea vin şi cu rachiu. 560 Şi vin. 559 M-a trimis doamna de sus La cea de jos. Mierea 580 Ce-i mai dulce pentru gură Şi-i strâns cu alergătură? 581 Ce e mai dulce şi mai dulce Şi prin bâzâit s-aduce? Untdelemnul 582 Ce stă în umezeală Şi nu se udă? Ardeiul iute 583 Tărtăcuţă roşie.2 584 Roşu ca focul. 563 Am un buglenaş2 Cu vin şi cu vinars. Slănina 579 Ţigan afumat In cui agăţat. 562 Am un poloboc: Dacă se strică Nu-l poate nici un butnar [61] tocmi. ce e? 564 Am o bărbânţă3 Cu două feluri de brânză: Una înălbeşte. Gălbenuşul oului 575 Am spart gheaţa Şi-am aflat aurul. Coaja oului 576 Am o cămaşă fără nici un refec [62]. Pe nicăiri n-are uşă. 565 Vinu' voivodesei Şi cu-a-mpărătesei Stau într-un butoi Şi nu seamestecă amândoi. Şi până ce n-o spargi Nu poţi să intrintr-însa. Găluşca 578 Inelul doamnei In fundul oalei. Tot într-o balercă. Ghici. şi rachiu osebit. Văruită. Pică jos. Jos albuş moale. Uite ca dracul. Fără nici o deschizătură. 561 Am un butoi necercuit Şi ţine şi vin. Altangălbeneşte. Fără uşi. Peste tot este boltită. La mijloc galbenă floare. 570 Sus albuş tare. 571 Cine n-are cap deloc. Şi se face dobitoc? 572 Ce se naşte din însufleţit. îi galben. Zid zidit.Oul 558 Albaie în paie. Tot într-un buriu [60]. 566 Am o casă văruită. 567 Am o căsuţă Micuţă. îi alb.

Lega-ţi-s-ar limba. Rachiul 595 Tu mă faci om! Eu te fac neom. Cânii după el nu bat.Piperul. Iară-n gură se topeşte. Limba-n gură ţi se leagă. Feţuiala snopului. C-am să-ţi spun o mare bucurie: Că s-a măritat Novidita. 591 Sus piei. Că la nunta noastră joacă Sfânta poamă busuioacă. 599 La mesele cele alese Nu lipsesc. Înflorită. Sus pe desuietec. Şi la mijloc urdă [64]. Umple putinica. 58 8 Ce-i din lumea mare-adus Şi la mare masă pus? Pătlăgica murată 589 Vârâi mâna-ntr-o găleată Şi scosei pe lelea beată. 586 Ghemuleţe creţe Umblă prin judeţe. 605 Bolundul [65] satului. MELIŢAT etc.) Pieptenii de lână 607 Am doi moşnegi: Toată ziua se trag cu dinţii de barbă [66]. Iar la nuntă Cine-i joacă? Joacă: Sfânta poamă busuioacă. Lie. Smochina 590 Sus piele. . Dingălie. îmbrăcat în coaja păcatului. Bomboana 594 Ghici. Vinul 596 Sângele Domnului In capul omului. 593 Petec peste petec. boabele de piper 585 Cinga. Jos piele. C-un fir de mătase neagră. Floarea busuiocului. linga-linga. In mijloc mălai cu miere. bucurie. Jos piei. ŢESUT. 587 Am un măr creţ De la un precupeţ. In cămaşă de lemn. LUCRU DE MÂNĂ (TORS. Dar şi nebunie? Vinul în butoi 601 Merge moşul prin sat In cojoc de brad. Vino de la-mpărăţie. 598 Cingălie. Şi fac poznele adese Celor ce mă prisosesc. Cu cojoc de lemn. CUSUT. Nebunul nebuneşte oamenii. subţirica. 597 Lie. ghicitoare mică Cât oul de rândunică: Rândunica nu-l cloceşte. 600 Cine aduce sănătate. 604 Gorunul ţine nebunul. La mijloc boabe de mei. 602 Nebunul satului. Ciocârlie. Plăcinta 592 Turtă peste turtă. Braga 606 Dobra. 603 Nebunul satului.

Hui un pui De mătăhui. Foltea-n jos. şi n-au nici rouă. La toată casa Pom înflorit. Şi-l ţin de coadă Până se-ngraşă. Pe babă o smucesc. oaie. 609 Am doi moroi. Dar el tot fuge de-a dura. 617 Cinci mulg Şi cinci aleargă. Şade jos şi deapănă. Ragila de lână 611 Lătăruşcă.608 Am doi moşnegi Cu barba şargă2. oacănă [68]. 610 Am două mâţe. Furca =i fusul 621 Sub un păltinaş Joacă-un iepuraş. Răşchitorul 627 Hui în sus.2 630 Într-un vârf de plop Joacă un iepure şchiop. 624 Am un pui de urs. 616 Am cinci voinici. Care se trag de mustăţi. Hur în jos. Fuiorul în furcă 612 Iarna. Când se-ntâlnesc Se trag de barbă. Furca şi mâinile când torc 613 Cumetriţa supărată Şade tot nepieptănată. O mie-ncheiete. 626 Il ţii de coadă. 62 0 Am un purcel. 622 Am un moşneag burduhos Şi o babă strenţăroasă. Când îi dau cu palma. Degetele la tors 615 Cinel-cinel: Cinci sub streaşină. 629 Oaie. Pe moşneag îl sucesc. Foltea vine burdios2. Sucala 631 Am o căţeluşă. şi-i plouă. 614 Am o vacă: Câtă-i ziua o mulg. Pică noaptea burduhos. îi pică părul. 619 Foltea [67]-n sus. Se trag de barbă Amândoi. Face: tudiriu-tudiriu! . Fusul 618 Hur în sus. Până rămân numai cu coarnele pe ea. Vârtelniţa 628 Am un moşneguţ Într-un picioruţ. Şed sub streaşină şi plâng. ruşcă De bagi degetul Te muşcă. 625 Motofâlcă de purcea Aruncată-ntr-o argea. Şi cinci aleargă-n vale şuierând. Ghemul 623 Bete peste bete. Hui în jos. Cu mii de bete-ncins. Cinci muncesc. Când o piepteni.

Care-ncheagă apele. Cel gras slăbeşte. Suveica (suvelniţa) 650 Felie de pepene. 656 Ţuşti. 651 Felie de pepene. Vâşti afară. Două pene Şi o mie de surcele. 641 Sunt două fete: Una se tot încinge. Două fete-i joacă-n spate: Una sare. Via se-ncovie. 648 Am o babă oarbă. şopârlă. Şi ele ies. şi-alta piere. In şale Cu greşale. Boca-boca. Alta se primeneşte. Pânza în război 639 O mătuşă îmbrăcată. 649 Am o fată: Pe unde ea calcă. In frunte cu steluţă. Toată ziua se-nvârteşte. Cel slab se îngraşă. Măţiguşul după ea. 644 Baie [69] creţe Pe coteţe. C-un fir de iarbă Legat de barbă. Nechează toţi mânjii. Ur%itoarea şi ţevile 633 Am o iapă cu doisprezece mânji: Când trag de căpăstru. ţesutul 634 Hotara —potara. şi altul gras. Apa-ngheaţă. Iţele 643 Aţe creţe Puse-n beţe. Alta se tot descinge. printre gard. Hodorog! 636 Am o juncuţă. Războiul de ţesut (stativele). Andreaua . In pântece Cu descântece. Sairea – boirea. Spata 646 Două lemne Codolemne Şi mai multe mărunţele. 642 Am doi porci: Unul e slab. 647 Două lemne. 657 Peste gheaţă Pe su-gheaţă Printre ele Cânt-o raţă. Hop – hop! 635 Hâţa-bâţa. 653 Şaica trece. 638 Treapa-leapa.632 Toată ziua răcneşte. Murgu-noată. Tot pe lat şedea culcată. Peştele nu-l prinde. Marea-ngheaţă. 655 Am o păsărică: Vâşti în crâng. 654 Păsărica ici-colea. 645 Două plăşi lipite. 637 Murgu calcă-n vie. 652 Iapa trece. Locul îngheaţă. Trece sub poduri repede. Şi n-o doare gura. Sulurile de la războiul de ţesut 640 Am două fete: Când una se goleşte. Dunărea-ngheaţă. Şi nu ameţeşte. Intră pe rost [70] repede. Dunărea îngheaţă. Suveicată. In spate Cu păcate. Eu le-ndes.

Mai lungă-i coada decât el. 668 Am un bou: Cu coada sparge. Nu trage. 687 Două aşchii Ş-un buric. Urmă împletită are. 666 Am un cocoş: Cu ciocul urzeşte. mititel. 688 Două babe-ntr-un buric Fac mereu Târlic. Luciu străluceşte. 670 Mânz de fier. târlic. Acul 659 Ce e mic. 669 Am o capră albă. . 663 Todirel. 673 Urechi are. 683 Două surioare Foarte tăietoare: Pe unde trec ele. 685 Două oţele. Coadă de fuior. intră iar şi codiţa-şi lasă-n dar! 676 Aşchie lucioasă. Horbota (dantela) 681 Ce-i făcut fără nivideală [71]? Foarfecele 682 Două răţişoare Călugăricioare: Pe unde mergea. Până nu-i bagi deştele în ochi. Degetarul 677 Am o căsuţă Micuţă şi are mai multe fereşti Decât casele împăratului. Coadă mătăsoasă: Mereu găureşte. 686 Am o vacă. îngrădeşte frumuşel? 660 Mititel-mititel. în haină-şi face culcuş şi se leagă şi se-nnoadă Chiar cu propria sa coadă. Hamătă de coadă. Face gardul frumuşel. 664 Alecuţă mititel. urzeşte. 661 Ce fuge mereu la vale Şi-şi lasă maţele-n cale? 662 Ilie trece pe vale Şi-şi lasă maţele-n cale. Şade un cui între ele. Cârligele pentru împletit ciorapi 679 Am cinci cai: Muşcă unul din botul altuia. 667 Am o purceluşă: Cu botul râmă şi cu şoldurile astupă. E micuţ şi tot împunge. 674 Lunecuş. 684 Două lungi alăturate. Surpă mălurele. La gard mereu împleteşte. 665 Gânganie fără suflare. Cu buricul după el. 678 Am un băţ de carne Şi-i pui tichie de fier. Două scurte-ncârligate.658 Am o iapă: Până n-o înhămi de coadă. 675 Intră. Două inele. Cu coada-mpleteşte. 672 Luciu luceşte. îi pun coadă de fuior. învârtecuş. Cu capul drege. firul şi împletitul colţunului 680 Cu cinci pari şi c-o nuia Lungeşti gardul cât colea. Malul se surpa. Andrelele. Nu paşte. 671 Luciu-lucior. Nu rupe. iese. dar n-aude. Mititel.

dar n-am corp. Opinca. dar n-am cap. Şi când te crezi afară. Sunt înăuntru. dar nam mâini. 693 Merge în pădure. Face treapa-leapa. Două braţe şi fără picioare? 709 Am o cămară cu patru uşi: Pe una intri. Eşti tot înăuntru. Vine la sate şi sub mal răcneşte. Deşi are două picioare? Cureaua 712 Noaptea – şopârlă şi ziua – cerc. 695 Pe-o moviliţă năltuţă latră o coteicuţă3. Când am ieşit pe cele două. Meliţa şi meliţatul 692 în pădure naşte. Strânge păru-n fund. Pălăria 704 în vârf cumaş 2. Am gât. VEŞMINTE. 708 Cine are un gât fără cap. Vine acasă. Pantalonii 710 Intru pe-o uşă şi ieş pe două. Bagă păru-n fund. în poală gurelaş. Am mâneci. opincile . Pe trei ieşi. Şi-năuntru nu-i nimic. 702 Bucium rotund. 697 Latră alba la răscruce şi din gură aţe-i cade. 706 Şi-nvârtită şi rotită şi se pune cu soarele-n pricină. PIEPTĂNĂTURĂ. Alatră p-o vâlceluşă2. Vine la ţară Şi hăpăluieşte [72]. 696 Latră căţeaua nevestei în bătătură Şi-i sar dinţii din gură. 71 1 Cine nu poate alerga. Bagă păru-n fund.Foarfecele de tuns oi 689 Cine face sâca-bâca pe sub strai? Maiul de rufe 690 în pădure naşte. 698 Cinel-cinel: Căţălusă Din pădure-adusă. ARTICOLE DE TOALETĂ. Face cioc-boc. Ce mi-i da să nu te spui C-am văzut izmene-n cui? [73] Căciula 701 Fedeleş rotund. în pădure creşte. 694 Am o căţeluşă cluşă. 705 Scut pe soare. Cămaşa 707 Am trup. PODOABE Gluga 700 Păsărică cu cucui. Trebuie omului numaidecât. 699 Am o căţea: Pân' n-o iau de coadă. Băşica de săpun 691 Gârgolic peste colnic. Nu latră. în pădure creşte. 703 Putinei rotund. scut pe vânt. Lătrătoare întreg satului pusă.

Nici prin iţă. Ziua-s pline. 731 Oaie bălţată. [77] Pieptenele . Şi-am îngrădit o poiată Şi-o zăhată [74] şi mi-a mai rămas o bucată. Mănuşa 732 Lână peste lână. Numai din cuţit tăiată. Noaptea-s goale. Noaptea – goluţe. Aţa de la opinci 718 M-am dus în pădure Şi-am tăiat o nuia lungă. Noaptea-s goale. Bocancii 725 Am doi fraţi. în spinare purtată. coţ. Când o vâr. lată. 722 Am o groapă Până la genunchi. 715 Am două legănuţe: Ziua-s plinuţe. La mijloc e vână. Mai rămase un crâmpei. Cu sfori legaţi. Vâna se zgârceşte. 727 C-un pai de şovar învelii o casă ş-un coşar. întâi îl învelii. 721 Am două ştiubeieşe: Ziua-s pline. Şi-apoi îl mărtăcii [75]. nici prin spată. Când o scoţ. Cizma (ciobota). Ciorapul 729 Lânosul Poartă cărnosul. Cojocul 730 Am o pânză lungă. Noaptea-s goale. Făcui ocol la viţei. bâr. 723 Am două surori: Toată ziua-aleargă. Opinca şi nojiţele 716 Am o casă Cu căpriori deasupra Şi coperişul dedesubt. 719 Am o nuia vergelea. Varza – lână de cârlan [76] şi cărniţa de mocan. Vărguii2 ţara cu ea. Seara după uşă se bagă. 724 Hoţ. 714 Am două albioare: Ziua-s pline.713 Am două covăţele uşurele. înghite ciolanul tot. Cizma încălţată cu ciorap de lână 728 Oala – piele de juncan. 136 717 Raţă Cu maţele Pe spate. La mijloc os. Piciorul în cizmă 726 Piele peste piele. Hâr. cizmele 720 Corb negru. 733 Ce are forma mânei Şi tot nu-i mână? 734 Goluşică 'Nflocoşică Conciul 735 Intr-un vârf de deal Este-o potcoavă de cal. Lâna se clăteşte.

Nu-i dai nici pe mere.736 Ţandără2 turcească. cerceii 749 Usturime cu durime. Şopronul . 754 Frigarea de carne şi puiul de aur. Pieptenele şi barba 741 Am doi uncheşi. 737 Bârnuţă3 de os. 759 O sută fraţi. Cercelul. Băgat în coadă de viţel. Unul lângă altu-nşiraţi şi unul de altul legaţi. La mijloc E loc de joc. 748 Am un boulean bălan. în pădure crescui. Duce porcii în jos. Ochelarii 755 Sunt o şa. 743 Motofâlcă de purcea: Ţin cu mâna. Acas' dacă m-aduse. degetul şi inelul 752 Şade Făt-Frumos Pe un cal de os. Dă pădurea jos. CURTEA CASEI Gardul 757 în pădure născui. vino-ncoa. Sunt fereastră. Nici pe nuci. 750 Incârligat şi-ntortocheat şi de urechi e agăţat. 744 Totolina Umple mâna. Acasă de m-aduse. Paşte părul pe ciolan. Fugi de-aicea. Când mi-i pui îmi pare bine. Jos pădure. Pe care nu călăreşte nimeni. 751 Drot încârligat. 753 Urdel-burdel. Păzitorul curţii mă puse. Peria 742 Gogoneaţa de purcea. 738 Haidos-paidos. In carne băgat. Stâlpii porţii 760 Doi boi tăvăluci. Evantaiul 756 Am o găină: Când bate vântul. Cine-o gici-o să trăiască. Dau cu ea. Dar nu la casă. întinde coada. 758 în pădure născui. în horă mă puse. Briciul 745 Cosor de fier. 746 Cu un plug de fier Ar un munte de os. Inelul. 739 Cine are dinţi mulţi şi nu poate muşca? Pieptenele cu dinţi la amândouă marginile 740 Sus pădure. 747 Cal cu dinţi de fier Paşte muntele de păr. Ce se trag de barbă. Mână porcii-n jos. în pădure crescui.

La popa-n gură! 780 Vine-un cap de vulturoi. Hojma3 ţâpă-un cocostârc. Cu grumajii şoibârloibi: Cu gura pahar clăteşte. 763 Am o vacă: Iarna-i grasă. Lesoiul [79] 766 într-o vâlceluşă Latră-o căţeluşă. Rar voinic care-o gâceşte. 776 Ion lungu îi spânzură bumbu. într-o căciulă băgaţi. 770 Am o gâscă potcovită. Găleţile puţului cu roată 784 Două ouă de sitar Intră popii-n posunar. coşarul 762 Căciula unchiaşului în mijlocul bătăturii. în ea – nutreţ la vită. 771 Am o raţă cioaică Boiacă. Şi-nainte cu ghizdele [80]. Apa în fântână 786 Oglinda cerului In adăpostul pământului. ciutura în fântână 778 Căciula mutului în fundul pământului. Ziua cântăreşte. Alta zice: „Ai să stăm". Mă uitai pe sub coadă-i Şi-i văzui măselele. Puţul cu cumpănă (fântâna) 768 Ciocârlan moţat Strigă noaptea-n sat. Ciutura. 779 Bâzdâbâc.761 Am patru fraţi. Vătulul gol 765 Am un bou slab-slab. 774 Hoha-n sus şi hoha-n jos. Crăcănată. 775 Noaptea odihneşte. 772 Am o vacă: Toată lumea o mulge şi laptele ei nu se isprăveşte. îndărăt cu jucărele. 764 Patru oameni Poartă toţi o căciulă. Coada hohei cât hoha. Alta: „Aidi în scârcium [81] să ne dăm". lângă smârc. 769 Sara. [78] Vătulul. Vara-i slabă. ANIMALE DOMESTICE . cotrovită. Cu grumazul cioi Bârloi şi bea apă tulbureşte. Cumpăna şi ciutura 783 Urcă moşul şi coboară Cu mătuşa subsuoară. Toată lumea-o pupă-n gură. Buştiubuc în fundul apei. Ivăneasa Scorburoasa. 777 Ivan lungu îi pică mucu. Valeul2 767 Lungă. Fântâna. ciutura şi cumpăna 785 Una zice: „Ai să dăm". 782 Am o fată de pandură. 773 Ce e-naltă. Multe boale curăţeşte. 781 Am o vacă: Toată ziua bea apă Şi nu se mai satură.

Vita 787 La cap – furcă. Ţări cuprinde. 790 Până-i mic. Rămân numai morţii!" Boii şi plugul 794 Doi înainte vii. La şezut – sită. Când face din el ciobote. 798 Patru merg. Doi se uită înainte. Face pământul de rodeşte. La mijloc cinci trag de patru. Iar când a îmbătrânit. găleata. Pământul risipeşte. După ce-a crescut mai mare. Dacă creşte. Patru spânzurate. 789 Cât fusei mic. Ţâţele vacii şi ale iepei 803 Caulea are patru. 792 Când suge. In joc sare. Mulsul vacii 804 Zece strâng şi patru plâng. Patru stau Şi vamă dau. Iar când îmbătrânii Imi veni chef să joc la horă. Nu mai cânt din niciunul. In patru trâmbiţi trâmbiţa. Boii înjugaţi trecând râul 793 Un mort între doi vii Trecea printr-un viu între doi morţi. In crâşmă cu el juca. Ţâţele vacii 800 Sunt patru şipuşoare. 797 Patru-mpinge pământul. La horă m-am veselit. 791 Abia după ce-am murit. Ţâţele vacii. Viţelul 80 6 Când eram mic Cântam din patru cavale. Când mă făcui mai mare. Când ară. Mă purtai între două lemne. La mijloc – cotargă [82] cu fân. Şi zice viul dintre cei doi morţi Cătră mortul dintre cei doi vii: „Nu te vârî aşa avan. Boii. Nihaha – numai două. Jos crăpată. Ş-un fiu. când sunt mare. Pastafee. 801 Am patru fraţi Şi-mpuşcă într-un corci [83]. viţelul şi şuştarul 802 Patru fee. Cântai cu patru fluiere. Ş-un rastafiu. Inapoi mătură. Unul la mijloc mort şi stăpânul la urmă. Dealurile răsturna. Patru dă datoria. Stau cu gura-n jos şi nu se varsă. 799 Inainte furcă. Vaca 796 Patru împlântate. sacii cu grâu şi măcinatul 795 Patru neteplii Duc patru sute de mii şi le duc la împăratul Şi le taiendată capul şi le schimbă numele Şi rămâne albele. Că dacă s-ar da viul la vii. Acum. . Doi se uită-n cer. Cel de la mijoc scormoneşte. Boul 788 Cât a fost mic. Dacă moare. 805 Sus crăpată. Şi-o pleftură.

dar nu-i lup. Enghel-menghel pe spinare. Calul şi căruţa 821 Dupa-dupa pe podele. Urechi patru şi ochi patru. Cuiul din potcoavă 825 Ce se propteşte în cap. Calul. Şi-i aşa şi ţi-oi arăta-o şi tot nu-i afla-o! 813 Hop pe şa şi lat-aşa şi ţi-o spun şi n-o ghiceşti. dar nu-i cal. Cuciu-muciu pe spinare. Tata ursu După dânsu'. Unde încet. 809 Mândru. unde mai iute. 814 Pe sânge stă.Viţelul din pântecele vacii 807 Opt picioare trec prin apă Patru numai mi se-adapă. Şi-n mijloc lemne uscate. Slatauzul după dânsul. Hingher-mingher Pe spinare. 822 Tropa-tropa pe cărare. călăreţul =i =aua 820 Deasupra suflet. în târg Mi-ho-ho Şi acasă Teapa-leapa. 827 E sur. Dedesubt suflet. Şi-n ea nu-i sânge deloc! Calul =i călăreţul 815 Treapa-leapa Pe cărare. 817 Pe drum merge şi grăbeşte. Iară unghii douăzeci şi patru. Caii şi oiştea 824 Un mort între doi vii. Calul 808 în pădure Cioca-boca. Calul şi şaua 810 Teleleaua pe cărare. Iapa şi mânzul 823 Stropa-stropa pe cărare. Are cruce pe spinare. Ca să-ţi intre-n tălpi? Măgarul 82 6 E un dobitoc Foarte nătântoc: Urechi lungi Minte nu are. Oaia 829 Patru resteie Duc un car de fân Şi nu se fărâm. Urechi are. 818 Şase am. Sânge poartă. O curcă cu două guşi. 819 Patru fug Şi două-atârnă. Are urechi. dar nu-i bou. Măgarul cu desagi 828 Pe valea lui Ivănuş. Şaua (tarniţa) 811 Gâsculiţă cheptoşea. Tetea ursu După dânsu'. înalt şi frumos. Suflet – jos. La ochi este luminos. coarne n-are Şi te poartă în spinare. Bine te mai ţii pe ea! 812 îi şa. Are copite. 816 Suflet – sus. în patru umblu. .

Să mulgă mânzările. Opt opintesc. ciobanul şi câinele 844 Ciugurele mânânţele Merg pe drum înşirăţele. îmbârligate. S-aducă căldările. Vacă nu-i. Iedul 850 Am un pui de drac Cu doi dinţi De greblă-n cap. Mii şi sute se clătesc. Mii şi sute se clătesc. Când în caftan. Merg pe drum înşirăţele. Şi totuşi nu e bărbat? . 839 Butură Pe butură. 832 Am o manta mare. Ciobanul şi oile 840 Ciogu-mogu-n cap cu stogu. Patru-n patru s-opintesc. Ciugur-mugur cel bătrân Şade jos şi bea tutun. 838 Două-n două se lovesc. Tot pe drum înşirăţele. Ţapul 851 Ce are barbă. 843 Alunele ciugurele. Căciuli mii s-au îmbulzit. Mii de mii Se scutură. ce e? Oile şi caşul 833 Am o mie de lebede Şi fac toate un ou. Pe vârf de munte-aşezate. Coarnele berbecului 835 încârligate. Ciugur-mugur ăl bătrân. Cântă moşul după ele. Popă nu-i. Ciugur-mugur Bea tutun. Capra 849 Barbă are. Halea [84] – palea Ţine calea. Berbecul 834 Trece badea mânios Cu cojocu-ntors pe dos. 847 Ce se închină la apă şi nu bea? 848 Strigă ragură din măgură Şi gorgan [85] din gaură. Când a stat şi-a chiuit. 837 Patru bat. Oile. Coarne are. Ciugurele-mănânţele Stau şi dorm. Ciugur-mugur După ele. 831 Am un car cu teie-teie Şi curmeie în patru resteie. 842 Ciugur-mugur-mugurele. 841 Ciugurele mărunţele. Vine-ndărăpt iar cântând şi apă nu bea.830 De pe deal pe deal – Când în şubă. Stă pe patru picioare Şi în vânt şi în ploaie. Ghici. Berbecii când se bat 836 Opt opintele Şi patru izbele. Clopotul la oaie şi la vacă 845 Ce merge la apă Şi nu se adapă? 846 Merge la apă cântând. Merge-n urma lor cântând.

omul şi chirosteiul 852 Cineluş-cinel. 868 Am o butie mare. 862 Cine geme nebolind Şi caută nepierzând? Untura în porc 863 Iepuraş Golaş. Titirişcuţele pişcuţele Se dau de-a uţele Peste titirişcă sfârlă. Şi-un coţofling. Purceii scurmând 865 M-am suit în scai. Nu l-a durut. mindil. Porcul şi muştele 870 Titirişcă sfârlă Geme în mocirlă. Şi-şi face cină din el. Patru-mping. Câinele . Patru umblă. 857 Şindil. Geme butea-n paie. La bot ca pitacul. Cinel piciorel: Cel cu patru picioare Dă să-l mănânce pe cel cu un picior. Doi se miară. Cârlig în coadă. Butoi la mijloc: Uită-te şi te miră. — Tu de ce nu eşti crunt? — De ce? Că eu sunt afund. Dar nu văzui cai. 867 Beau boierii pân' se moaie. 855 Unul ară. 860 Boier cu sapa-n bot Cată peste tot. La păr ca acul. Ca să văd de cai. 854 Patru opintoi Ş-un târnăcop. Doi fulăi. Iarna – în pod. Doi se uită. Vicleanul tălhăros Se pune jos Şi răpune Capul babei jos. Dar titirişcă sfârlă Nu se poate da de-a uţele Peste titirişcuţele pişcuţele. Geme butea pe nevrute. Caută ce n-a pierdut. Vara – în glod. Se adună o grămadă de buticele. Ca dintr-un miel. 859 Turtă-n nas. Tot umblând ca vântul Şi răscolind pământul. 858 Unul ară. Care tot se sparge şi când este la soare. Patru umblăi Şi-un fiţai-fiţai. Scroafa şi purceii 866 Beau boierii pe-ntrecute. Cum de nu eşti crunt [86] Şi cât eşti de-afund? — Cimilaş-laş. Două bourate Şi-o fâţăitoare. Porcul 853 Unu ară. Ca să-l scape pe cel cu un picior.Capra. De unde eşti isdaş? — De pe cei munţi Crunţi. Ci oastea lui Mihai. varza. Porcul şi lupul 869 Hâra [87] baba Cutreieră dumbrava. 856 Patru opintitoare. Cel cu doauă picioare Il apucă pe cel cu trei picioare Şi-l aruncă după cel cu patru picioare. Unul dă cu biciul înapoi. Gândeşte-te şi ghiceşte. Doi ascultă. 861 A gemut. Doi se miară.

toarce. Pisica 876 Mihai Sfarancioc Şade lângă foc. In lăbuţe gheare-ascunde! 880 Toarce. 877 Care-i dobitocul Ce păzeşte focul Şi-şi spală cojocul? 878 Opincă nerasă Zoapănă prin casă. La picioare – râşchitoare. Căţeaua 874 Are tata o oaie laie Şi-a fătat doi miei în paie. 881 Nici tu furcă. Işi unge curelile. La grumaz – coş cu grăunţe şi la coadă – secere. 884 Cine toarce şi ciorapi nu face? Pisica şi şoarecele 885 Şoldică-boldică Bate pe stârcea-cotârcea. Câinele şi mâţa 873 Prietenii de casă Umblă pe sub masă. Cojoace ţ-ar face. 887 Iese timturugul Din huliup cacancea Şi-ntreabă de clopoţel. trec pe oriunde. PĂSĂRI DOMESTICE Cocoşul 890 La trup – pepene. hornul şi motanul 889 A venit ochiosu' Şi-a-ntrebat pe grosu': — Acasă-i musteciosu? — Îmi pare rău că toarce. . nici tu fus şi cică la tors s-a pus! 88 2 Giupâneasă torcătoare. Nici fus şi nici caier n-are. De răsună toţi câmpii. împunge cu clonţu-n soare. Dar stârcea-cotârcea Nu poate să bată pe şoldică-boldică. cuptorul şi şoarecele 888 Vine buhosul Şi-ntreabă pe grosul: Unde-i sprintenelul? Facere-i-aş felul! Şoarecele. Eu zic bârr! Ea face hârr! Eu zic bârr! Oaie la stână şi ea face hap! De mână.871 Am un dorobanţ Ferecat în lanţ. Motanul. Rău se mai sfădesc. Şade moşu-n brânci. 891 La cap – pieptene. Ghem nu face. 883 Şade baba lângă sobă îmbrăcată într-un cop [88] şi tot toarce: horchorc-horc. Câinele ciobănesc 872 Prin văi. La coadă – secere. La cap – pieptene. 87 9 Labe moi. Suceşte mustăţile. 875 Este-o cuconiţă: In piept poartă noduri Şi sare gardul Cu mâinile-n şolduri. 886 Hodoliţă Pe poliţă Şi mâţă Pe cameniţă2. către stânci. Când se întâlnesc. 892 Cântă badea-n zori de zi.

Curcanul 905 La cap – ciucurene. Găinile şi cocoşul 896 De la noi Şi pân' la voi Merge nunta Cu cimpoi. Tandalic vine şi cere. dar ora ştie. Şi carnea afară. Ca şi mă-sa: lainică. GRĂDINA CU FLORI Floarea 907 Ce trăieşte după moarte. Mortul naşte pe viu. bălainică. Tandalica nu se-ndură. Bujorul . Şi-altul vrea ca s-o tot poarte? Trandafirul 908 Am o mâţă verde Cu ghearele roşii. Motoloi vine şi fură. Pipota găinii 899 înăuntru piele. 913 Intr-un vârf de beţişor Am un frumos târguşor. Motoloi vine şi cere. Culegând la pietrişoare. Chiscopainică şi face nişte puişori lainici. 894 Rege nu-i – coroană poartă. Gungulica nu se-ndură. La vârf măciucă. Chiscopainică. Puiul 900 Ce iese din lucru Şi se face fiinţă? Puiul în ou 901 Am spart gheaţa Şi am sflat aurul. 903 Gungulica fierbe pere. La trup – pepene. Bălainici. Fâţa-fâţa printre fete. 906 Am o pasăre rotată. 914 Târguţ Intr-un vârf de măcăuţ [90]. bălainică. La picioare – râşchitoare. 911 Oastea lui sultan-tătar – Intr-un vârf de par. Macul 909 Oastea unui crai Intr-un vârf de pai [89]. Cloşca şi motanul 902 Tandalica are mere. Raţa şi răţuştele 904 Am o puică lainică. 915 Sub o măciulie Locuiesc o mie.893 Ţup-ţup-ţup pe sub perete. N-are ceas. Tandalic vine şi fură. Găina 895 Vine fâşna pe cărare. chiscopainici. Găina şi oul 897 Ce se naşte neînsufleţit din însufleţit şi însufleţit din neînsufleţit? 898 Viul naşte pe mort. 910 S-a suit în vârf de plai Mândra oaste-a lui Mihai. Stă cu coada-nvolburată. 912 Ciutcă Butcă.

933 Plete împletite. . 919 Roş e. Că încep a lăcrăma! 925 Am o doamnă în cămară. Plăcintă nu-i. Jos musteţe. chiperuşul 938 Curtea – verde. Umblă vara prin grădină. Ii cu păr ca omul şi nu-i om. Gâş. 941 Roşu ca focu'. Ardeiul. Când prind a te dezbrăca N-am de ce mă bucura. Plăcintă nu-i. La mijloc miezure. Cu pletele-afară. La mijloc cămaşe creţe. Cu ou-n pământ. Zorelele 917 Cocoţate sus. 930 In pământ clocesc. Noaptea ne ascundem faţa şi când ne trezim în zori. Alb ca zaharul şi ustură ca ţipirigul. 940 Stejar verde. Morcovul 934 Popa în cămară şi pletele-afară. Spunem: "Bună dimineaţa!" GRĂDINA CU LEGUME Ceapa 918 Caşu-i. Vârfu-i arde. 922 Am o găină verde. Domnul – roşu. Castravetele 942 Vâr mâna prin frunze Şi-apuc pe moşu' de buze [91]. ce-i acel? 929 Chele pe chele.916 Stejar verde. Cimbrul 937 Am o sită Rotosită. Ii cu pături ca plăcinta şi nu-i plăcintă. Pătrunjelul 936 Şede popa-n strană. Pături sunt. In pod aruncate. 923 La coadă verde şi la cap bălaie. 924 Fetişoară Cu rochiţa roşioară. Măr nu e. 939 Intr-un pomuşor Arde-un focuşor. 93 1 Capu-i alb şi coada-i verde. Funia de usturoi 932 Capuri spânzurate. Albu-i. pe sfori. 920 Ii un măr ca mărul şi nu-i măr. 921 Sus pădure. Cu cosiţele afară. Păru' verde joacă-n vânt. 926 Sus plete. Pături sunt. Vârfu-i arde. Jos prescure. La vânt înşirate. In pământ scot pui. Capete spânzurate. 935 Coadă roşie sub pământ. Iute ca dracu'. 927 Cu picioarele în vânt Şi cu barba în pământ. Usturoiul (aiul) 928 Ciumel-ciumel: Albu-mfomoiat.

943 La o rădăcină de lipan, Şapte bâte de mocan.
944 Ce se naşte cu ştreangul de gât [92]?
Pătlăgelele, roşiile
945 Bucle creţe Pe coteţe.
946 Poame creţe Stau pe beţe.
Varza (curechiul)
947 Am o fată trenţăroasă, Şade cu Vodă la masă.
948 Angheluş C-un picioruş, Haine verzi Până-n pământ.
949 Am un miel alb, Creşte-ntr-un picior.
950 De aici până-n hotar Tot găini într-un picior.
951 Hotrocol Prin ocol, Gâscă albă-ntr-un picior.
952 Trupul, capul mi-e totuna, P-un picior stau totdeauna; Cămăşi am
nenumărate Şi le port toate-mbrăcate.
953 Şade baba pe răstoace [93] Intr-o sută de cojoace, Priponită pe răzor,
Ca o barză-ntr-un picior.
954 Rostogol Intr-un ocol, Curte verde-ntr-un picior.
955 Ulcioruş, Bulcioruş, Şade într-un picioruş.
956 Culmeciu-culmeciu: Ţurţurel într-un picior.
957 Şaptezeci de haine are Fără vreo încheietoare.
958 Cârpitură-n cârpitură Şi nu-i nici o-mpunsătură!
959 Infoiată Şi umflată, Dar o taie Şi-o despoaie Şi-o aşază în copaie, La
un loc cu seu de oaie.
Varza, omul şi capra
960 Strigă cel c-un picior Pe cel cu două, să vină, Că-l mănâncă cel cu
patru.
Ridichea
961 Albă-i albuie, dar caş nu e, Coadă are, şoarece nu e. Frunză are,
pom nu e, Limbă n-are, sare linge.
Sfecla
962 Ce-i roşu.
— Măr nu-i; Creşte-n pământ.
— Ceapă nu-i?
963 Şade Iuda în cămară, Cu flendurile afară.
Cartofii (barabulele)
964 Mă dusei în pădurice; Aflai ouă de bobice; Luai nouă, Lăsai două, Ca
bobicea să mai ouă [94].
965 Pusei una, Găsii două; Pusei două, Găsii nouă; Pusei două, Pusei
nouă, Găsii nouăzeci şi nouă.
966 Găina verde şi ouăle galbene.
967 Am o cloşcă – In pământ cloceşte In pământ scoate pui.

96 8 Sus – pădure, Jos – prescure.
Fasolea
969 Păsăruie-ruie, Pă copaci se suie.
970 Albă păsăruică, Pe arac se urcă; N-are aripioare, N-are nici picioare.
971 Rasca [95] Prasca S-ar sui la cer, Dar n-are scară.
972 Tăndăliţa Măndăliţa Cârcei Toboliţa.
973 Şade baba pe arac Şi-şi ţine boabele-n sac, Şi-i atâta de bătrână, Căi cad dinţii în ţărână.
974 Până să se coacă miezul, De ce-i mănânci coaja?
975 în buzunarul Stoichii Stau cerceii Voichii.
976 Cerceluşul doamnei, Stă în fundul oalei.
Păstăile de linte
977 Pungi Nu prea lungi Cu bănuţi Tot mărunţi.
Livada
978 Mireasă frumoasă Şade lângă casă; întâi cu flori se găteşte Şi pe
urmă rodeşte.
Pomul
979 Primăvara te veseleşte, Vara te umbreşte, Toamna te nutreşte, Iarna
te-ncălzeşte, Poftim de ghiceşte.
980 Este-un om ciudat, Vara-n cojoace-mbrăcat şi iarna gol despuiat.
981 Jos subţire, Sus tufos Face demâncat gustos.
Altoiul
982 Un om cu capul tăiat Ţinea p-un mort în braţe. Cel mort striga: „Vai
de mine, am să mor!" Iar cel cu capul tăiat îi zice: „Să nu te temi, cât eu
trăiesc".
Pruna (perja)
983 Murgana o fată pe Rujana; Rujana – pe Bălana.
984 Ghici ghicitoarea mea: Am o vacă cu viţel, Şi-n viţel – alt viţel.
985 Am o vacă a făta; Dar cum să nu fie a făta, Când şi viţelul în ea, încă
e a făta?
986 Am un cal, Care când îl bag în grajd îi smulg coada. [96]
Mărul
987 Jos subţire, Sus tufos şi mai multe mărunţele, Frumuşele, Roşiele şi
mai multe gălbinele.
Para (prăsada)
988 Am o iapă grasă: Până când nu-i rup coada, Nu intră în grajd.
Cireasa
989 Roşior Şi micşor, Rotunjor, Lucitor, înăuntru un oscior, în mână un
beţişor.
Nucul

990 Ce e nalt cât casa, Verde ca mătasa Şi amar ca fierea şi dulce ca
mierea?
991 înalt cât casa, Verde ca mătasa, în toată creanga ou, în tot oul pui.
992 Am un păun, Cu penele-n drum.
Nuca, miezul nucii
99 3 Patru fraţi, gemeni născuţi, Tot îmbrăţişaţi crescuţi;
Oricând îi vezi la un loc, înveliţi într-un cojoc.
994 Patru fraţi îngemănaţi, Prinşi la joc într-un cojoc.
995 Patru fraţi într-o cămaşă, Dinlăuntru îndulcită, Iar afară amărâtă.
996 Am un bordei Cu patru viţei; Până nu spargi bordeiu, Nu vezi viţeii.
997 Am un tăbuieţ [97], Cu patru băieţi.
Nucile-n sac
998 Hurduc, hurduc, într-un burduh.
CÂMPUL (CEREALELE, PLANTE AGRICOLE ŞI TEXTILE)
Porumbul (păpuşoiul, cucuruzul)
999 Cum îi rupi ţoalele, El râde.
1000 Cum îi rupi hainele, îţi arată dinţii.
1001 Cine se naşte-nfăşat? 1002 Este un om cam ciudat:
Vara-n cojoace-mbrăcat şi iarna gol, despuiat. Îi înalt – dar nu-i copac, îi
verde – dar nu-i brad, Are copii – dar nu-i om. 1004 Iese moşul din răgoz, Cu
cojocu-ntors pe dos.
1005 Tinerel – Cu mustăţi albe, Bătrânel – Cu mustăţi negre.
1006 Şinel-şinel: Merg pe drum, însă nu e drum, Prind un pui, însă nu-i
pui, îi smulg penile, însă nu-s peni, îi mănânc carnea, nu-i carne. [98]
1007 Trei sute de fraţi Galben-roşcaţi, Pe-un băţ adunaţi. Din ei peste
noapte Ţi-o da vaca lapte şi ouă găina, Iar porcul – slănina.
Ştiuletele de porumb
1008 Deasupra hârtie, în mijloc praf şi dedesubt pârhaiţă2.
1009 Botă3 mazarată, în pod aruncată.
1010 Băţ aurit, în pod azvârlit.
1011 Am o furcă cu fusele pline: Fusele de n-ar fi Oamenii ar pieri.
Grâul
1012 înalt cât casa, Verde ca mătasa, Şi-n vârful spicului Firul
mărgărintului.
1013 De pe câmp eu vin în şură şi din şură în hambar; Afară dacă ies,
viaţa mi se duce.
Spicul de grâu
1014 într-un vârf pe pai Şade oastea unui crai.
1015 Am douăzeci şi patru de purcei: Suge unul de la altul şi cel de pe
urmă e cel mai gras.

Untul nu se vede. Ca să scape de mormânt. 1025 Am un butoiaş Plin cu copilaşi. Nu se văd viţeii. Malul roşu. Inlăuntru plină de băieţi. 1042 Hurdubelă Priponită. Pepenele (harbuzul. 1027 Am un coticior Plin cu mânzişori Şi n-are uşă nicăieri. Şi-n cap – comanac. lubeniţa) 1037 Hop-hop. Gheme-adun. 1035 Pui pană Şi iese ghem. Urdubela2 priponită. 1034 Blăni îngrop. La pământ îs totdeauna. Ca un buştean. Ca o floare. 1041 Sus – verde. 1040 Este o baltă Cu malurile verzi. 1026 Am un bordei. Surcele-ngrop. Aţe-ntinse. 1045 Am o ulcicuţă cu miere La cumetriţa în buruiene.Sămânţa 1016 Cinel-cinel: Se-ngroapă în pământ. Cu apa roşie şi cu peştii negri. Până nu sparg bordeiul. 1020 Trece moşul peste gard Şi rămâne spânzurat. Din Ţarigrad adus. 1030 Am un bou galben-roşcat. 1046 Capul. fără fereşti. La mijoc – flacără de foc. 1038 Străchinuţă verde. 1021 Pe un vârf de deal Stau moşnegii de mână. . 1031 Din surcea – nuia. 1044 Ciumel-ciumel: Mă dusei la târg şi de un crucer Cumpărai. Moşu-n deal. Aţe-ntinse. 1019 Pe valea lui Baibarac Şade Vlad mort şi umflat. Carnea roşie şi oasele negre. Mâncai şi băui. 1032 Ce este: Aduni ghemele Şi rămân aţele? 1033 Hop îndop. Pereţii – verzi şi pietrele – negre. 1022 Hurduz-burduz. Gheme strânse. 1023 Cine se târăşte ca şarpele Şi-şi face cuib ca iepurele? 1024 Am o casă: Fără uşi. Tei întind. Ghizduri verzi. 1043 Pielea verde. Sub laiţă pus. Jos – verde. Blăni [99] îngrop. Din nuia – butuc. 1036 Sub o foaie de lipan Stă ascuns un mocârţan. Dovleacul (bostanul) 1017 Ce se naşte cu ştreangul în cap? 1018 Pe dealu' rotat Şade moşu' bosumflat. Toată vara îl ţin legat şi toamna se sparge de gras. Ghemuri strânse. Plin de viţei. 1028 Bag mâna prin frunze Şi-apuc pe moşul de buze. trupul mi-i totuna. De nu pot să-l duc. 1029 Baba-n vale. 1039 Am o fântână: Apa e roşie.

Să caut două resteie. 1064 Găinuşă porumbacă. Siminoc Cu siminoc. Nu găsii resteie şi găsii un chenar cu ouă. Curge din el şi sănătate şi veselie şi nebunie. Acolo-a putrezi. La domni pe masă. Tata-i uscat şi copiii – dulci. Frate-meu nebunul satului. Strugurele. Gura o bea. Viţa de vie 1052 Pe valea lui Terteleat Legai verde pe uscat. fără ferestre. Butucul de viţă când se taie 1057 Mă dusei în deie. Piciorul o calcă. mama lată. Haragul. Floarea-soarelui 1049 Care floare Parcă-i soare? 1050 Intr-un vârf de gârniţă [100] – Un ocol de râşniţă.1047 Am o mănăstire verde. Ce-i? 1059 Chipul meu e tot bubos şi nu-s la nimeni scârbos. 1067 Mama-i verde. Chiar de-mpăraţi sunt cinstit şi la masă sunt primit. viţa. 1069 Nenea lungu. Şade la masa-mpăratului. Frate-meu. strugurele şi vinul 1068 Tata lung. 1051 Pălărie-mbumburată Numai către soare cată. 1054 A vorbit un împărat C-un alt împărat S-adune la pădure Copaci uscaţi cu frunza verde. 1053 Butucel frumos. 1060 Am o fată buboasă-buboasă. 1056 Am şapte fete şi fiecare fată are şapte fuste şi fiecare fustă are şapte buzunare şi fiecare buzunar Are câte şapte bani şi jumătate. Crenguţă de busuioc. Pruncii creţi la cap. De coadă spânzurată. Cânepa . nebunul satului. Ca chenarul să mai ouă. 1065 Soarele o coace. Sora mea zgrimburată. In funie creşte: De nu lîi clăti. Luai nouă. Fără uşi. Şade cu împăratul la masă. 1048 Cimu ce-i. 1055 Am o ciotuţă De tei Şi-amiroasă A bumburei. Şi-năuntru – o mulţime de călugări. mama lată. Mare veselie. Mâna o rupe. Tata uscat. frunza viţei =i strugurii 1066 Mama verde. 1062 Vacii mele-i a făta şi viţelei – tot aşa. poama 1058 Dimirlie [101] Cu dimirlie. 1063 Ciumel-ciumel: Găină borzoasă [102]. Lăsai două. Cu cojoc de lemn îmbrăcat. 1061 Am o gâscă buboasă Şede cu Vodă la masă. Soră-mea îmbârligată. Şade cu Vodă la masă. ce-i? Am un bou: In funie naşte. Haragul.

Il murez pe moş în lac. Are coarnele-napoi. Răsturnând pământul. Să-l apere de găini. Poruncă de domn. 1083 Porumb vânat. Doi fluierători. Biciuşca 1089 Am o gâscă cioantă-boantă Cu grumajii ciobârlan. 1078 Ce hiară încornorată Umblă cu gura căscată Şi numai cu limba râmă. Meşteşug de om. 1074 Lelea Safta cea buzată E-o dădacă minunată: Creşte-n ţarină şi-n lunci Zeci şi zeci de mii de prunci. 1081 Am un bou-bourel. Plugul 1076 Opt opintele. 1087 Mă suii în deal în cucă2. Ci văzui vântul. 1082 Am un peşte: In şezut sclipeşte. Că de câine Nu se teme [103]. Aratul 1086 Mă suii în deal. Patru boi abia-l clăteşte. Boldul strămurării [108] 1088 Intr-un vârf d-anin – Puţinel senin.2 . Face treabă de voinic şi din lanurile toate Buruienile le scoate. Brazdele 1090 Pe valea lui Marmarac Se dau porcii peste cap.1070 Ce înfloare şi nu se coace Şi înfloare şi se coace? 1071 Strigă Petrişor Din cotişor. La făptură frumuşel. Două scârţâiele. Abia-l mişcă alţii doi. Şarpe potcovit. Ghelbuia gogoaşă înaintea lui Mustaţă. Tot răstoarnă şi dărâmă? 1079 Ce fiară cu limba râmă şi cu spatele dărâmă? 1080 Am un bou: Trupu-afară Limba-n pământ şi coarnele-n aer. Cu clonţu-n pământ. Mă uitai în vale-n luncă. 1085 Un vânător. De cămaşă să-l dezbrac. 1077 Opt împingători. Hâldanul [104] de cânepă 1072 Şade moşul făcăleţ Cu cămăşile pe băţ. Văzui vântul Răsturnând pământul. Un strigător Şi doi trăgători. 1084 Iepure-mpănat [107]. Ş-un ţuţui [106] după ele. MUNCI AGRICOLE Sapa 1073 La o margine de luncă Nedelcuţa se aruncă. Oticul [105] 1075 Cum e el aşa de mic. Nu văzui calul. Să văd al meu cal.

Grapa (boroana) 1102 Un arici săltăreţ. 1106 Moşu Gheorghe-ncetişor Se dă tumba pe ogor. Umplu sânu' Şi mă duc. Bulgărele de pământ 1110 Bumburel rostogol. 1098 Duduie ca aeroplanul. Iar când îl pornesc la drum Sforăie şi-aruncă fum. Pană seara-n lung şi-n lat Dealul mare l-a zgârmat. Ia ghiciţi. Dar în nori nu se ridică şi răstoarnă bărăganul. . Să hrănească pe vâlcea Cu grăunţe o tarla. Plugul şi grapa 1103 Răstoarnă strâmbul. Doarme furişat în spini. Roata de udat 1109 Hurduc.1091 Pe valea lui Maimarac Se dau turcii peste cap. În valea lui pitpalac Se dau urşii peste cap. 1093 Bivol negru a scăpat Dimineaţa de la sat. tăvălugii 1105 Pe valea lui Gânsac Se dă ariciul peste cap. cine-i vultanul? Tractoristul pe tractor 1099 Fără şa. 1104 Lup tăpălăgos Coboară pe munte-n jos. Şi-mi mănâncă-un stog de grâu. Umblă după pluguleţ. Semănătoarea 1100 Dimineaţa când se scoală Ia un sac de boabe-n poală Şi porneşte pe ogoare Să dea brazdelor mâncare. Bici nu cunoaşte. 1097 Fân la iesle n-a mâncat şi cât zece a lucrat. 1094 Râmă porcul fără viaţă Cu trei râturi dintr-o dată. Da' când ară Şapte pluguri cară. Secera 1112 Retevei de tei Pe mirişte de mei. N-are stare pe ogor. 1095 Badea Ghiţă. învelit până la brâu. Holdele 1111 De aici şi pân' la munte – Numai pături aşternute. Diha-diha pe ogoare. bordoc4 Şi mănâncă numai foc. pe-un cal călare.3 Tractorul 1092 Am un cal rotund. când lucrează. Piaptănă dinţatul. Ogorul 1108 Am un şarpe cu ciulini. Nici nu-l poţi urni din loc Până nu-i ia pipa foc. valul). 1096 Iarbă nu paşte. burduc. Tăvălugul (vălătucul. Suflă-n pipă şi fumează. 1101 Leliţa c-un sac în braţă A plecat de dimineaţă.

1116 Ogărcuţă neagră. Rânjita-nainte. 1126 Nalt şi subţirel. aur varsă. 1120 Am un om mic. Cu dinţi ca de ceperiţă [109]. C-un singur brâu legaţi. Tot flămând mereu rămâne. Batoza 1133 Am o viţă năzdrăvană. 1118 Cinci în brânci. Lată lângă el. 1125 Intr-un taier spălat – Un par împlântat. 1129 Două noaje-ngenuncheate. . Combina (combaina) 1134 Coseşte. Unu'-n cumpănă se dă. Iar pe nări îi curge aur. Parul ariei (şteajărul) 1123 Slavă Sfântului Ţine şi el umbră pământului. In fund un cui poartă. Iar o mie pătimesc. 1115 Am o căţea cu gura de fier Şi cu trupul de lemn. 1135 Cine-i oare. Doi lovesc. Dar bălan nu vrea. Îmblăciul [110] (îmblăceul) 1127 Două lemne-hodolemne. Grâul şi pleava. Miriştea 1121 Mii de mii de ochiurele Se uită noaptea la stele. 1132 Doi izbesc. dar nu e coasă. Taie-taie. Cu coada de lemn uscat. Doi se miră. Cu mijlocu-ncârligat. 1117 Am o scroafă mangoliţă Cu dinţii de veveriţă. Cu grumazul tot de piele.1113 Mătuşică chercheriţă. 1128 Două lemne-hodolemne şi la mijloc brâu de piele. Peste câmp aleargă. Aria 1122 într-o tavă spoită Şade-o nucă curăţită. vânturatul 1136 Cimurce-i. gros şi scurt Şi strâns pe lângă pământ. Cu dinţii de veveriţă. 1131 Doi stau. Doi dau. Stă culcată în poiană. ce-i? Am două raţe: Una zboară peste casă. Snopul 1119 Nouăzeci şi nouă de fraţi. Cu coada de lemn uscat. Doi se-nchină. Aria şi parul 1124 Strachină spălată. 1114 Gârniţă-povârniţă. Una nu poate de grasă! 1137 Bălana sare peste gard. Un ciocan şi jumătate. cine este Flămânzilă din poveste? De i-ai da un câmp de grâne. A îmblătitorii 1130 Unu' ţine. Nu-i nici vacă şi nici taur. Unu' stă.

1146 Am o viţeluşă pagă 4. Dumbrava o culcă. 1145 Cinel-cinel: Tot câmpul aleargă. cositul 1142 Căţeluşa livera Paşte câmpul otova3. 1144 Căţăluşă şargă. 1139 Am nişte cai graşi Şi nişte iepe slabe: Iepele slabe sar gardul. Pe câmpii goneşte. 1162 Dinţi frumoşi şi zdraveni are şi nicicând gura n-o doare! Ţăpoiul . Urma coasei pe cosirişte 1154 De la noi Şi pân' la voi — Tot cuţite Răscuţite. Dimerlia (baniţa) 1140 Aşchiuţa bradului. Numa-n tufiş nu se bagă. 1151 Ştiuca din baltă s-aruncă.1138 Bălan sare peste gard. Pologul 1158 De la noi Şi pân' la voi – Păsat Vărsat. Coasa şi grebla 1155 Tata rage Prin pârloage. Gresia (cutea) 1156 Ghici ghicitoarea mea: Cine dă la altu' ce n-are el? 1157 Dau Ce n-am. 1152 O porniră ştiucile Ca să pască luncile. Mama-ngână Prin grădină [112]. Mult fânaţ aleargă. stă. Grebla 1161 La o casă cu trei răchiţi Este-o fată cu trei ghimţi1. Paci-paci Prin copaci. Eu o pieptăn Şi păru-i cade. Retează tot ce-nfloreşte. Fâţa-fâţa Prin costiş. 1150 Cureluşă bravă Peste câmpul de otavă. 1147 Năpârcă neagră. Haci-haci Prin copaci. Care tot câmpul aleargă. sclipeşte. Dar galben rămâne. Vara pe câmp aleargă. Fânul 1159 Iarna sus şi vara jos. 1153 Luceşte. Caii graşi cad jos. Furca la fân 1160 Cumetriţă Nepieptănată Şade mereu supărată. 1148 Miş-miş Prin păiş. Stâlpii la oboroc [111] 1141 Sunt patru fraţi şi toţi stau sub un clop2. Coasa. Când ajunge-n drum. Mândruliţa satului. 1149 Fâş-fâş Prin păiş. 1143 Iţa-iţa Prin păiş.

Stogul (claia. Moţochisc. De ce-o mâi. Şade-un moşneag borţoşat. dar tare. Casă încheiată. 1176 Am o găină Cu moţul de făină. 1188 Găină seină3.1163 N-are cap. 1178 Sus chisc [114]. 1174 Turtă peste turtă şi la mijoc urdă. 1181 Mere3 de cându-i şi tot pe locu-i! 1182 Cu apă. 1186 Am o vacă neagră Cu ţâţele-n spate: Toată ţara îi mănâncă zara2. 1168 In capătul satului – Şlicul2 fârtatului. La tot satul dă hrană. 1183 Merge şi nu merge. 1166 Am un moş: De tare ce s-a umflat. Poruncă de domn. Dar are coarne de ţap. Ce-i dai îţi dă. Smulge şâra toată. Mâncarea pe limbă eu nu o primesc. căpiţa. Pentru orişicine pregătesc. Moţul de făină. 1187 Am o vacă plăviţă: Pe la coade cu iscoade. Vulpe nu-i. De ascultat te ascultă. 1172 Am un bou c-un dinte. Jos chisc. 1175 Turtă peste turtă şi la mijloc bortă. Pui de raţă motocea [115]. Printre chisc. Cât casa s-a ridicat. Moara 1177 Meşteşug de om. 1167 Nenea cel gros. Cu grumazii şobârloi. Mazăre vărsată. 1165 Pe dealul rotat Şade moş Mohor umflat. Pe mare aruncată. 1184 Am o vacă priiană [116]. Gâscă-nsovonită. boghia) 1164 La un deal rotilat [113]. Face vorbă multă. 1180 Am o gâscă şoaică Boaică. Pe la pântece Cu descântece. 1 Zimţi. 1169 In mijocul câmpului – Căciula voinicului. Pe la nări Cu lumânări. Stogul cu brâu 1170 Pe cel câmp rotat Şade moşul bosumflat. Raţă potcovită. 1185 Am o vacă. în clonţ Cu nouă coreţe2 de orz. De-aia se balegă. Cârligul de smuls paie 1171 Am un bou. Cu talpa-n apă stă. Pe la pântece Cu descântece. Numai cu un os. Dar are coadă. . cu vânt şi cu foc trăiesc. MORĂRIT Râsniţa 1173 Lată peste lată. Iarna tot cu nasul în paie şade şi de gras e ca un par şi burtă n-are nici un dram. Voi ziceţi că nu-i aşa? 1179 Fâţa-fâţa Cotofâţa.

Şarpe potcovit. Capul şi-l rumpe. Sacii la coşul morii 1201 în râpa lui Moş Harap Se dau popii peste cap. STUPĂRIT Albina 1206 Am o văcuţă stearpă. Pârpeliţa [118] 1202 Am o căţeluşă vânătă Şi face numai urdă. Dar se-ngraşă nenea Ghiţă? Morarul 1205 Când am apă beau vin. Numeleşi schimbă. Merg la judele [117]. 1207 Uite măciuchiţa glava Cum înconjură dumbrava. Una toată ziua se spală şi totdeauna e murdară. De la care mulg dulceaţă. Să-şi schimbe numele. 1192 Dă din aripi. Moara şi morarul 1204 Cine-i slabă Ca o scoabă şi înghite pân' sughiţă. Dar nu zboară. Sudoare de om. nu muşcă. Străiţele rupându-şi Şi numele schimbându-şi. Capul şi-l rupe. Moara de vânt 1191 Am o ursoaică cenuşie. Moara cu motor 1203 Bubuie. Aripile morii de vânt 1194 Şase surori se învârtesc şi de ajuns nu se ajung. Măcinatul 1196 Sute nesutite. Când n-am apă beau apă. 1208 Măriuţa graba Stă cu zăbava Şi vine cu graba. Jos cad negurile. Care cum ajunge. 1190 Baba Rada stă-n pârâu Scufundată pân' la brâu Şi mănâncă saci cu grâu. Roţile morii 1193 Ghici ghicitoarea mea: Am două fete. Mii nesocotite. 1199 Sus bat dobele. în gură-i curg boborate Şi le scoate pe urechi pisate. Numele-şi schimbă. . Hârâie. Poruncă de domn.1189 Pe valea lui Baibarac Se dă ciuta peste cap. 1200 Pe o vale-ncornurată Stă un podişor de piatră şi trec mii nenumărate. Cureaua de la moară 1195 Gânj îngânjuluit. Ce-s din silă aruncate: Care cum trece. Alta nu se spală niciodată şi tot e mândră şi frumoasă. Ce se-nvârteşte-ntr-un picior. 1197 Pe poduri ferecate Trec mii nenumărate şi le taie capetele şi le schimbă numele. 1198 Pe poduri ferecate Trec mii nenumărate. nu-mpuşcă.

1211 Mitâteaua Umple-argeaua. La coadă – limbă cu venin. Miră-se. Unsul. Ca să-i spăl iia în apă caldă Şi s-o usuc în apă rece. Inchină-se. 1225 Ce moi în foc şi în apă se-ntăreşte? VÂNAT. Iepurele între vânător =i câine 1229 Şoşoi între doi. Vineacasă vaietă-se. Cu mustăţi In toate părţi. gârbova.1209 Cimileaga grava încunjură dumbrava Şi face ciuşti în nas la Sava. Stupul (ştiubeiul) 1215 Jos un dop. Limbă de cotei. 1214 Eligă-meligă [119]. Sus un dop şi la mijloc iarmaroc. 1217 Ţăndăluş Măndăluş Şade într-un picioruş Şi-aruncă săgeţile Mai în toate părţile. Undiţa 1230 Stanca lunga. Plasa (năvodul) . 1232 Ineluş rupt Scoate hărmăsarii din fund. Bâz în jos. Dar te prinde. Bâz în toate părţile. 1218 Am o casă Intr-o grădină. 1212 La cap – limbă cu miere. Buză n-are şi suge. 1224 M-a trimis doamna de sus La cea de jos. Roiul 1221 Mii şi mii de călugărei Pe-o creangă de tei. 1220 Ciuciulit pe sub perete. 1219 Sub perete Ciuciulete. Câinii După dânsul. De cap trage-se. 1213 Coarne n-are şi împunge. 1231 Am o babă oarbă. Prinde caii speriaţi. 1216 Cinel-cinel: Butucul de tei. Prinde caii ne-nvăţaţi. Fierul de prins păsări 1227 Am o găină cu gheb în spate: Când pui mâna să-l iei. Dă cu ciocul. PESCUIT Capcana 1226 N-are minte. Merge la biserică. 1210 Bâz în sus. Vânătorul 1228 Tunsul. Mulţi voinici In ea s-adună. Fagurele cu miere 1222 Ce creşte de sus în jos? [120] Ceara 1223 Am o rochiţă: O spăl în foc Şi-o usuc în apă. Papă miere de la zeci de fete.

Zdranca. Care fumegă mereu. Şerpe-nşirat. Patru picioare o venit şi o luat piciorul de raţă. O mie să vorbeşti. câinele =i cizma 1239 Două picioare şedea pe trei picioare Şi se juca cu un picior de raţă. 1243 Iţele-momiţele. Suflet au. Atunci patru picioare o căzut jos. fedeleşele. Foiul [121] (foalele) 1241 Două gâşte-ntr-un bâtlau 2. O mie deznodate. începând a se juca cu el. Uzina siderurgică 1246 Am aici. Când de ros a terminat. Şi cu limba opărită Mestecă fontă topită. Pestele în plasă 1234 întru-n casă să scap şi casa-mi iese pe fereastră. INDUSTRIE. scaunul. Mreaja 1235 Găină-găină Cu ciocul de făină. . Lucrează pentru vaci şi boi.1233 O mie înnodate. Două picioare o luat piciorul de raţă 234 Şi l-o pus iarăşi pe trei picioare. dar maţe n-au. Toată ziua suflă-n coş. Când se dă cu capu'-n jos Şi pe sine se prăvale. Ciocanul =i nicovala (sau toporul =i lemnul) 1244 Un moş dă şi altul stă. Sar scântei din nicovale. DIVERSE ÎNDELETNICIRI Frizerul 1236 înaintea cui Trebuie să-şi scoată fiecare pălăria? Birjarul 1237 Cine stă cu spatele la rege? Croitorul 1238 Cine face toate cu măsură? Ciobotarul. Talpa de nac. 1242 Am un cocoş. furios. MAŞINI Uzina 1245 La margine de oraş Am un stup care-i fruntaş. Strungul 1247 Roade toată ziua-n fier şi nu se-ngraşă defel. Ciocanul automat 1248 Moşu Ghiţă. O mie nu ghiceşti. sub deal. Atunci. un zmeu. Iese lucrul drag. curat. Iar albinele din el Fac miere din oţel. două picioare o luat pe trei picioare Şi o azvârlit după patru picioare. Frânghierul 1240 Păşind tot înapoi.

îndreptat în zare. In pădure crescui. Că te cheamă cinci afară. 1262 Coadă de peşte. Fără cinci deşte. bastonul) 1250 In pădure născui. 1253 Pe bătrâni sprijinesc. Popă nu-i. 1252 Am un moş: Până nu-l iei de barbă. 1258 Putinei De tei. Pârai-pârai Printre uşă. 1270 Cinel-cinel: M-am suit în pod să caut iţă-cotroiţă. Cuţitul 1257 Am o frunză Care te omoară. 1261 Ieşi. Pe cei răi îi pedepsesc. Pe la şele Cu dârjele [124]. Gură are. Cuţitul în teacă 1260 Ieşi. Nu se dezlipeşte. Scris este. Pe călător însoţesc. La mijloc Pară de foc. N-am găsit iţăcotroiţă. Că am capul de aramă Şi piciorul plumbuit. Om nu e. Oase are. Acasă dacă m-aduse. Sabia 1265 într-o scorbură uscată Şade o căţea turbată. Limbă de balaur. Angheluş. 1267 Retevei De tei. Aţă-ntinsă.Bormasina 1249 Am aicea în uzină O sprinţară balerină. Săgeata 1263 Suflet n-are. OBIECTELE DE APĂRARE. Pe la pântece Cu descântece. 1254 Cine face urma ca paraua? Nuiaua 1255 Ce e verde. din căscioară. Puşca 1268 Am o vacă brâncovancă: Când se pune brâncele. Că te cheamă Cinci afară. Nu mi-e teamă. 1251 Nu mi-e frică. . ARME Ciomagul (măciuca. 1266 Limba dracului în pielea şarpelui. Limbă de balaur. suflet duce şi de pământ nu s-atinge.2 1259 Barbă are. Dar face dungi vinete? Varga 1256 Căţeluşă Pestriluşă [122]. Pe la nări Cu lumânări. S-a pârât paranapoi. Ce dansează-ntr-un picior Când îi cântă vreun motor. Din lăcătuş. 1269 Am o juncuţă Zbârnăcuţă. Hârtie nu e. bâta. Se răsună luncile. Ci-am găsit o berbeliţă. [123] Arcul şi săgeata 1264 Coardă strânsă. Băţ în picioare. Judecătorul satului mă puse. Iovănică. Nu merge nicăiri. Capră nu-i.

Puşca şi geanta 1279 Găinuşă cu cucui. Pistolul 1281 Cocoş potcovit. Neasemenea la nume: Una-i albă. în Dunăre răsună. Să-i pui mâna la cucui. luminată. Fier duce şi nu-i faur. Zaia. lemn uscat. Glonţul 1284 Ce fuge Şi muge. Şi-napoi nu se mai uită? 1285 Ce fuge şi muge şi moarte aduce? 1286 Sus zboară şi nu-i pasăre. Ş-alta neagră-ntunecată. De oaste gătit. Viţelul fuge. Face larmă-n Ţarigrad. Dunuma. 1294 Vaca neagră intră-n sat. Şi totuşi. 1277 Ce n-are suflet Şi suflet fură? 1278 Unuma. Iar cu cea albă îi împrăştie. Ne-ncetat se tot alungă şi nu pot să se ajungă. Stau de pază la hotară. când mici. Ai grijă de el! 1273 Coţofană brează. Chicura. Pic. 1282 Scurt şi gros şi frumos şi te dă jos. Stă-n cămară încuiată. 1290 Sunt două surori în lume. 1293 Vaca albă lumea scoală. Cu oase de oţel. 1274 Am o noatină 2 neagră. [125] 1291 Am o cloşcă. una şi alta Suntem când mari. Ce-mi mai dai să nu te spui C-am văzut izmenen cui? Puşca şi glonţul 1280 Vaca muge. în munte nechează. Vaca albă când soseşte. 1272 Am un porumb Cu pene de plumb. Poc. Burduc. Toată lumea se trezeşte. C-o aripă neagră şi una albă: Cu cea neagră îşi adună puii. Tunul 1287 Nu vorbesc şi nu sunt viaţă Dar fac zgomot de te-ngheaţă. să n-o descui. Paia. . Da' iarna se micşorează. alta-i albă. 1275 Rage murga în cetate Şi răsună mai departe. 1289 Două fete-mi poartă salbă: Una-i neagră.1271 Ţăndurică. Se gonesc prin lumea lungă şi nu pot să se ajungă. Vărs prin gură foc şi pară. 1292 Eu nasc pe mama. Vaca neagră lumea culcă. Toată lumea s-a culcat. INSTRUMENTE DE MĂSURĂ Ziua 1288 Vara se măreşte. UNITĂŢI DE TIMP. Pe dealuri rânchează. Şi mama mă naşte pe mine. Cucura. 1276 Am o puică cucuiată. Sacalie. 1283 Am un rac Zbiară ca un drac. Doar să mor. Hurduc.

Anul cât este de lung. Iarna 1304 Cine vine cu steluţe Albe-n frunte Dinspre munte? Anul cu subdiviziunile lui 1305 Am un copaci Cu douăsprezece ramuri. 1306 Am un copaci Cu douăsprezece crăngi: In toată cranga – patru cuibare. In fiece cuib – câte şapte ouă. 1309 Am un pom înaurit. . ce să fie? Săptămâna 1300 Sunt şapte surori şi toate domnesc In lumea mare şi nu au nici o schimbare. Cu doisprezece crăcuşori. Şase zile şi duminica 1299 Şase potcoave-ncheiate. Alta neagră. Noaptea 1296 Aruncai cheile Şi se-nchise ţările. Anotimpurile 1303 Floare şi soare. In tot oul – doi pui. Se ia lumea după el. In fiecare ramură – câte patru cuiburi. fârtate. In tot cuibul — Câte douăzeci şi patru de pui golăşei. In tot cracul – câte şapte Cuiburele Frumuşele. Alba împrăştie. Crengile lumină varsă. In tot cracul cu treizeci Rămurele Mititele Şi mai mândre şi mai hâde. nopţi furând. Cici. vântul şi ziua 1298 Surioară oarbă. Cu flori dalbe-acoperit: Când e vreme cam frumoasă. Neagra adună. Cu doisprezece bujori. Alta frunza-ngălbeneşte. Numai patru ramuri are: Una florilenfloreşte. jumătate negre. [126] Noaptea. Niciodată nu se-ajung. Crengile-arată urât. Ghiciţi. Maică luminoasă. Ginere turbat. Jumătate albe. copii. 1307 Am un pom Cu douăsprezece crăngi: In toată cranga – patru lămuri [128]. Ş-o mână de bucurie. Cu treizeci de rămurele. De meşter mare lucrate. Jumate verzi. Fug de zor prin lumea-ntreagă. Când e timp posomorât. Deşi e mare. In toată lamura – şapte frunze. In tot cuibul – şapte ouă. Lunile anului 1302 Doisprezece fraţi aleargă. jumate uscate. asta ce-i? Ceasornicul 1310 Nichiduţă mititel. Ploaie şi ninsoare Se laie [127] pe rând. Luna cu 30 de zile 1301 Un frunziş între vâlcele. Alta fructele rodeşte. Zile. 1308 Am un pom. Alta prinde strai deargint să ţeasă.1295 Una albă. Unul alb şi unul negru.

Din coadă adie. La pântece Cu descântece. Cântarul (balanţa) 1319 Am o păsărică bie-bie. De-i gâci Ţi-oi frige-o raţă. 1334 Sus botă. Ţine-un bou în cioc. potecile . 1327 Ghearele uliului.1311 Gânganie fără suflare. Coadă de tigaie. 1317 Gură n-are. răspunde răspicat. Jos cârlig. Suflet n-are. Umblă făr-astâmpărare. La mijloc un basalig [131]. Ce nu ştii te-nvaţă. umblă ne-ncetat. Ziua cântă. 1316 Am aici o jucărie. 1323 Am un cocoş: Cu picioarele cârjă-mărjă şi cu capul şoc-mondoc. Capul vulturului. Tandi-mandi Hop! 1321 Am o puicuţă Cu codiţă. 1329 Tandalică-n sus. 1324 Găinuşă-ciuşă Cu minciunele-n guşă Şi cu dreptatea-n spinare. N-are duh. De tot mititică. Nu găsii iţe-cotroiţe. 1312 Minte are. Ci găsii o măgăriţă: La coadă Cu iscoadă. Cu picioare Motăcele. Dacă nu mă crezi. Mut. Cu capul băsărăgel. Dar nu face nici un pas Dacă n-o învârt de nas. Care cât e vremea ştie. 1325 Unghie de gaie [130]. Cu firfirici [129]. 1330 Logoliţă-loga Spânzură-n Moldova. 1313 Cine bate Şi nu e bătut? 1314 Am o casă mică. tăicuţă. N-are nicidecum astâmpăr. Ţa-n jos. Cu pitici. na. Metrul 1336 Ce se frânge Şi se strânge Şi se bagă-n buzunar? 254 CĂI ŞI MIJLOACE DE COMUNICAŢIE Cărările. Face mărunt din codiţă: "Na. 1318 Olog. tăicuţă!" 1333 Mă suii în pod Să caut iţe-cotroiţe. Toată lumea îndreptează. Tandalică-n jos. 1322 Am un piţigoi şchiop. Uite pe cristez. Cu picioare hârjavârja. Cu capul Găurele. Creastă de cocoş. Jos botă şi la mijloc haţa aşa: Ziceţi toţi că nu-i aşa! Greutatea de la cântar 1335 De-abia-i cât un ou şi trage cât un bou. 1331 Pisicuţă Mătăcuţă. Noaptea cântă. 1315 Şede dracu' în părete Şi tot dă din două degite. Cap de udubaie2. Umblă fără stâmpărare. 1320 Ţa-n sus. Coada coţofenii. Câteodată amuţeşte. Dar când merge şi vorbeşte Il asculţi ca la poruncă: Sai din pat şi mergi la muncă. 1328 Sus cârlig. 1326 Unghie de gaie. nici nu viează. Nici picioare. 1332 Am o capră găgăuţă Cu ghearele ca de mâţă.

1341 De la casă La casă – Viţe de bostan trase. Cât lumea de lung. Pârtia de zăpadă 1343 Brâuleţul iernii în marginea poienii.1337 Toată casa – Şi făşia. 1346 Pânză-ntinsă peste deal. Ce sare din mal în mal. 1350 Ce se află pe pământ. 1339 De la noi Până la voi – Tot şfăruţă trasă. 1347 De s-ar ridica-n picioare. Cât drumul de lungi. Drumul (şoseaua) 1344 S-a făcut de când e lumea Şi va fi cât va fi lumea. 1349 Am un giune. Văzui o ghebreâ. nuiaua şi şarpele 1362 Mă dusei pe haiî. 1355 De la noi şi pân' la voi Sunt tot căţei de usturoi. Se-mbulzesc pe drum şi ele. 1353 Mama lată – Scofândată. Puntea 1360 In pădure născui In pădure crescui. 1348 Am un popă lung Şi n-am pânză să-l ajung. 1359 De la mare pân' la munte – Numai ţăndări înfipte. Luai o regeâ. Ghebreaua fuge în haiî. Drumul prunduit 1354 Pietricele Mărunţele. Ştefăneasa Intră-n casă. Multe ar putea vedea? Drumul şi cărarea (poteca) 1351 Ştefan lungul Ţine drumul. Acasă de m-au adus. Ar ajunge pân' la soare. . Cianga Langa După ele. Şanţurile 1357 Cine ştie să-mi spuie: Doi drugi. Pietrele de pe şosea 1356 Singurele-singurele. 1338 De la noi Şi pân' la voi – Tot făşii de tei Şi capete de curmei. Dădui în ghebreâ. Fără umbră. Todereasa îşi găseşte casa. Care dacă s-ar scula Ar ajunge până la cer. 1361 Fie scurtă ori îngustă. Stâlpii de telegraf 1358 Stan Lungu Cu luleaua-n gură. 1340 De aici până la munte Tot prăjini mărunte. Puntea. Nenea grosul – Terfegosul [132]. Căci te trece-acasă. Fie lată ori balţată. 1352 Toader lungul Ocoleşte pământul. Cărările din jurul puţului 1342 Am un bou mâncat de lup: Pe la toate casele înainte i-s maţele. Poţi s-o-ntorci Dacă poţi: Nimic ei nu-i pasă. Iar dacă ar avea ochi. 1345 Dobra lungă. Călcătoarea satului m-au pus.

Merge pe cale frumos. . 1378 Am două surori: Una-i oloagă vara. Vara zace. Carul. Ţăranul şi sania 1370 Cinel-cinel: Cel cu două opinci Incalţă cu două opincioaie Patru picioroaie. 1369 Am o vietate. beleagă. Sania 1365 Picioare am patru. Toată iarna Taie caş. De oaste gătit. Carul 1371 Cocoş potcovit. Şapte coţi de aţă neagră. Le-ncalţ cu două opinci. Tălpi – numai două. Găina cârcâia. 1366 Patru picioare. Carul cu fân 1375 Lup tăpălăgos. Carul.Podul 1363 Cine trece peste gârlă. oiştea 1382 Un mort între doi vii. sania şi calul 1379 Am trei lucruri laolaltă: Unul zice: „Tare mi-i bine vara!" Altul zice: „Tare mi-i bine iarna!" Al treilea zice: „Cum mi-i vara. vară!" Altul zice: „Vină. 1368 Iarna fuge. Carul cu nuiele 1374 Am pe un munte Oi mii şi sute. Cu ochi şi nu-i fereastă. Carul şi sania 1376 Sunt două surioare: Una aşteaptă iarna să se odihnească şi cealaltă – vara. Vârtejul căruţei 1373 Chivăr cu Tichie Duce în spinare-o mie. Ori nu vii. Alta-i oloagă iarna. Hamurile şi căruţa 1372 Teleagă. mi-i şi iarna". sania. Incărcată cu bucate şi dânsa nu poate gusta. iarnă!" Doi zic: „Ori vii. Duce-n spate O greutate. Proţapul. boii şi jugul 1380 Am patru fraţi: Unul zice: „Vină. 1367 Cuţitaş. Cu coarne şi nu-i bou. Nouă tot atâta ni-i. Toate sunt ţintate-n frunte. Dar tot pe loc stă? Tânjala 1364 E cu clonţ şi nu-i pasăre. 1377 Am două surioare: Una roade vara şi alta iarna." Brişca 1381 Am o vacă Năzdrăvancă şi prin şolduri îi tot bolduri. Să meargă şi ea.

Nouă coţi de lemn întreagă. Zece-nfipte şi una d-a curmeziş. Zece băgate şi una îndreptată. Roţile căruţei 1389 Am patru surioare. 3 Cosoroabă – bârnă aşezată orizontal deasupra pereţilor casei. aşezată deasupra roţilor). ce-i? Am patru fraţi într-o cămeşe şi tot fug şi nu se mai agiung. Trosneşte şi pute? [136] Calea ferată (drumul de fier) 1400 De aici pân' la Braşău – Tot un maţ de-a' tău. Toată ziua se alungă şi nu-i chip să se ajungă. Iuţi şi sprinteioare. Dar nu cere de mâncare. merge la trap. cât vezi cu ochii. hogaşul.1383 Şotoroagă Botoroagă [133]. dar nu-i ţap. pentru a susţine căpriorii. Surlă cocoşată. La capete legată. Toată ziua fug şi nu se ajung. 4 Năsărâmb – prost. două micşoare: Una pe-alta se alungă şi nu pot să se ajungă. Poznă cucuiată. greu de cap. Roata 1387 Cinci cârligate. Şina roţii 1394 Ce-i rotund Şi fără fund? Urma roţii de car (făgaşul. Roţile bicicletei 1398 Două surioare. Când merge. . Intr-o căciulă băgaţi. rotaia) 1395 Am un drum: Lat cât păşeşte găina. 1391 Cimu ce-i. O aleargă mic şi mare. Poznă cucuiată. Proţapul şi leuca 1384 Postrungă [134] Lungă. Păcorniţa [135] (dihoniţa) 1396 Ploscuţă cu apă neagră Unge muta şi aleargă. într-un pat culcaţi şi niciunul nu-i pe margine. 1393 Am zece fraţi. Bicicleta 1397 Are coarne. 2 Leucă – accesoriu al carului constând dintr-un lemn încovoiat cu un capăt îmbucat în osie şi cu celălalt servind de sprijin pentru loitră (parte laterală a căruţei. Leucaz 1385 Cosoroabă3 strâmbă. Automobilul 1399 Ce fuge iute. 1388 Cinci cotite. Iar de lung. văgaşul. Spiţele roţii 1392 Sunt zece fraţi. 1386 Năsărâmbă4 strâmbă. 1390 Patru surori gemene Scapără din cremene. Două mari.

Iar la deal cam gâfâieşte. Pe unii îi primesc. De pământ nu se atinge. Luntrea. Drum fără pulbere. Acum însă. Pe alţii îi gonesc Şi pe cale lungă călătoresc. Iar dacă l-am pierdut. De vânturi mânată. Şi-n cutiuţă – o răţuşcă. . Vii sub mine. 1404 N-am avut nici eu. Pe apă lăsată. 1410 Am o raţă Fără viaţă. Când se ridic-apele. 1403 Din deal gonesc. Venită din Ţarigrad. De pământ nu se atinge. 1418 Am o gâscă pe apă şi cu fulgii în pădure. 1413 Am o vacă. Cu coada primiteşte2. De vreu. Răţuşca cu aripele felezuia [139]. Zău că-mi pare rău! Locomotiva 1405 Am un cal. lemn uscat. O trag de urechi la apă. Pe apă lăsată. Trece apa cât de mare. suflet duce. barca 1409 Am o raţă: Cu ciocul bălăceşte. In vale călătoresc. 1411 'Noată raţa-n heleşteu Şi mă cheamă s-o port eu.1401 De la noi Până la voi – Două funii de tei. Ce e? 1414 Am o cutiuţă. Umplu porcii jepşile. după moarte. suflet duce. 1417 Ţăndărică. 1416 Pană-mpănată. Pluta 1408 Am un uliu care zboară şi nu s-atinge de pământ. Să vedem: ghici-vei bine? Corabia cu zbaturi 1421 Găinuşă gălbenuşă Trece marea-n picioruşă. 1412 Gâsca-n baltă şi penele-n pădure. Umbream cu multă dulceaţă Pe tot omul ostenit. Corabia. Ba te duce şi-n spinare. La şes fuge nebuneşte. Cu mână de om. De meşteri streini lucrată: Suflet n-are. Un sat duce-n spinare [137]. Cu coada vânt trăgea In nasul cui nu gâcea. Trenul 1402 Pe drum drept şi înălţat Trece-un şarpe înfocat. Suflet n-are. vaporul 1415 Pană-mpănată. Nici neam de neamul meu. Nici nu-i cal. Pe la cârciumi mă opresc. Drumul pe apă 1406 Care drum e fără pulbere? Dunărea (când apele se umflă şi peştele năpădeşte în jepşi [138]) 1407 Tulbure. D-altă soarte am eu parte: Ca să ţin necontenit Vii pe mine. 1419 Pe cea vale nourată Vine-o fiară-ncornorată. Cu voie de domn. Ca moara grăiesc. 1420 Când eram în viaţă. tulbure.

nici pe cărare. lucruri eu cobor. 1428 Păsărică vâjâioasă. Avionul 1426 Pe deasupra satului Merg caii-mpăratului Şi căruţa Radului. Trec prin nor. 1439 Ţiovul împăratului în mijlocul satului. Pământul înconjoară? INSTITUŢII.Farul 1422 Ce veghează peste mare Şi nu-i stă nimic în cale? Telefonul 1423 Alo. 1429 Suflet ţine. Nu mă tem de ploi sau soare. Primăria. 1430 Ce pasăre nu stă-n pom. într-o clipită. FACTORI SOCIALI Birul 1434 Ce e greu peste bordei. Primarul 1438 Şleapţul satului. Zboară şi se pierde-n zări. Satelitul 1433 Cine. 1427 Vântul ca gândul. 1443 Inima dracului. Jandarmul 1440 Pana cocostârcului în mijlocul târgului. Beleaua satului. Oameni. Necazul săracului. Dar nici scara cea mai lungă N-a putut la el s-ajungă. Nici cerul. Numai meştera luntre A făcut o punte. dacă vrei? 1436 Ce e greu pe casă şi cu mâna nu se ia? Sărăcia 1437 împăratul mai rar. Trece peste mări şi ţări? Paraşuta 1431 Sunt umbrelă călătoare. Când n-ai bani de un' să iei? 1435 Ce greu pe bordei Mai mult ca pământul. ce zici. Umblă fără de picioare – Nici pe drum. Zboară pe sus. suflet n-are. puşcăria 1442 Cerga dracului în mijlocul satului. curajoasă. Racheta în lună 1432 Globuleţul de argint Ce aproape-i de Pământ. Starostele 1441 Ochiul împăratului La mijlocul satului. . 1424 Ce e mic şi ţăcăneşte La ureche ne şopteşte? 1425 Când eu strig Se aude la marginea mării. aici Se-aude. Iar badea Stan şi Bran întotdeauna. Duce pe spinare om. nici pământul. Nici pe apă curgătoare. Vin în zbor.

1464 Am o ulcea pestricea. Când mă cunoşti. îmi schimb stăpânii – Ca vai de ei şi n-am odihnă Nici în mormânt. Când mă iai. Moartea omului. 1449 Ochii dracului. La nimeni nu stau. 1451 Ce vă trec prin mâini. Pe la buze Buburuze. Popa 1457 Coţofană faură. Cu boabele-n guşă. 1458 La un copac găunos Urlă lupul bătăios. 1459 Rage ursul din cetate şi vacile nu vin toate şi viţeii-n jumătate. de ghiceşte! Comoara 1456 Căciula mutului în fundul pământului. Fără ei nu faceţi treabă? A împrumutul 1452 Iţele. mânăstirea 1461 Am o vacă Porumbacă. Biserica. Din bardă şi din topor. Cântă-un cocoşel în ea. Făr' de-a le fi stăpâni. Poruncă de domn. Pe la şolduri Cu bolduri. La bărbii Cu făclii. Dreptatea satului! Legea 1447 Ce e mare şi mai mare şi de nimeni teamă n-are? Banii 1448 Ce-mi cere. Şarpe-ncolăcit. Pas. Pe la nări Cu lumânări. [140] Trăgătoarea 1446 Aşchia bradului. potcovit De mână de om. Ţi le dau Şi ţi le iau. nu mă primeşti. 1445 Casa dracului. Banulfals 1453 Acel ce mă face Nu spune şi tace. întunecă-n gaură Se mânecă [141] înspre duminică. 1467 Dragostea-mpăratului Şade-n dricul satului. le dau. nu mă cunoşti. Popa bătând toaca 1460 Tunica şi punică La sfânta biserică. Pe la coarne Cu icoane. 1455 Am o raţă Şugubaţă. 1463 Am un cocoş roşu. . Punga 1454 Găinuşă gălbenuşă. Momiţele. Lucrare de om. bădiţă. 1466 Ţuguiul curatului In mijlocul satului. Pe la pântece Cu descântece. 1465 Căciula-mpăratului In mijlocul satului. Se păstrează-n sân şi-n ladă. Singură coada negoaţă şi cu ciocul cigăleşte. La mână rece. 1450 La minte cald. Inima vrăjbilor. 1462 Cireş înflorit. Din faptă de domn.1444 Fierea dracului în mijlocul satului.

Când la dreapta. 1478 Limba cocostârcului Bate fruntea târgului. Să vie vacile toateîmbrăcate. Coada e din pădure. Plutonul de soldaţi 1490 Zece-n lung Şi trei în lat Bat picioru' ne-ncetat: Când la stânga. Capul – din ogradă. Din Ţarigrad adus.1468 La stâna bătrână Ciutele s-adună. S-aude-ntr-a şaptea ţară. domn l-a pus. La noi cad surcele. 1479 Putinei de aur. Steagul 1492 Coarnele sunt din târg. Clopotele 1481 Cerbii-zbiară. 1472 In mijlocul satului Rage un viţel de aur. 1475 Hurduz-burduz. Şade sus. Limbă de balaur. Pe vale urează. 1476 Şade domnul Buzdugan. Din Ţarigrad adus şi agăţat sus. Căutare are. 1480 Sună din cetate Şi s-aude peste sate. [143] Crucea. 1470 Rage Buga [142]-ntre hotară. Lelea-ngână Din grădină. Clopotul =i toaca 1486 Badea rage Prin pârloage. 1473 In mijlocul satului Rage buhaiul împăratului. ne-mbrăcate. Cântă doi cocoşi în ele. Peste tot vesteşte. Mâine tata. 1482 Am două ulcele. 1471 Rage murga din cetate Şi s-aude-n nouă sate. Clopotul 1469 Când scutur frâu-n curte. 1474 Bululumb-bululumb. Pe cei morţi îi plânge. 1477 La Orhei se taie lemne. Limba de clopot 1483 Sub o foaie de lipan Şade-un pui de mocârţan. crucile 1489 De aici şi pân' la munte – Numai ţăpi înfipte. Toaca 1485 La noi taie lemne. Aice mare vodă. La voi cad surcele. Clopotniţa 1484 Spânzurătoare mare. Azi bunicul. Crucea de pe turla bisericii 1488 Pana cocostârcului Bate faţa târgului. 1487 Strigă Dobra din Moldova Şi Neaga din Teleaga. Nechează murgu-n munte. Goarna 1491 Pe deal nechează. Pe cei vii îi cheamă. . Ciutele s-adună. într-un divan şi când porunceşte.

Funie de lemn şi puţul de pământ. 1501 Casa dracului In mijlocul satului. 1512 Am o vacă de pământ. Cu maţul de frunză. Băutura 1497 De o cumperi. ea te vinde. Cu iarba dracului otrăvită. La celălalt un nebun. Nu aude şi urlă. 1515 Ciucite. Cârciuma (crâşma) 1500 Ochiul dracului. 1513 Scobită. 1498 Tu mă faci om. 1511 Am un lemn: Lemnul ţine lutul. Rar bărbat care te cruţă. Sirena 1494 Nu vede. 1505 Găinuşă-ciuşă. Lutul ţine frunza şi frunza ţine focul. Luleaua 1504 Oala Necuratului In gura bărbatului. 1506 Găinuşă cu guşă Poartă în plisc cenuşă. Eu te fac neom. Pacea 1495 N-are chip şi nici făptură. Tutunul 1502 Buruienuţă gălbinuţă. La un capăt fum. ELEMENTE DE MORALĂ NĂRAVURI. bea tutun. Strânge-n nas cenuşă. C-o iubeşte lumea-ntreagă. E scumpă şi-atât de dragă. De cade de pe picioare. Ibovnica satului. Boţite. Cu ţâţa de lemn. Unde-i ea nu este ură. Hanul 1499 La o margine de drum Şade moşu'. Cu inima de frunză. puf.1493 Pana cocostârcului Bate fruntea târgului. VICII Beţia 1496 Fumul dracului în capul omului. ce e? Ţigara 1514 Sus fum. 1509 Ce e cu trupul de pământ. îi tot udă şi s-aprinde şi te arde ca un foc şi de dânsa n-ai noroc. Găurită. Cu coada de lemn uscat. Ghiciţi. . 1516 Cimilinga-blinga: Tananaua. Cu gura de aramă şi cu coada de lemn? 1510 Apă de frunză. Jos scrum. Bea tutun şi rachiu tare. 1507 Am o găină Care răsuflă pe coadă. 1503 Tămâia dracului Plăcerea bărbatului. Iar viţelul – om. 1508 Am o găinuşă: Cu trupul de pământ.

Un gol în sân l-a vârât. Laba gâştii. Să te ai cu lumea bine. Ciungul le-a luat. Se taie. Fricosul 1534 Iepurilă încălţat Stă în margine de sat. . 1526 Astă-vară la Crăciun. tutunul. Viţelul în ţarină. subt mal. Laptele în târg şi vaca în grădină. Ciubucul. Un orb l-a găsit. Se-mparte la fiecare. Un şchiop aleargă după el şi un mut strigă la un surd să-l prindă.1517 Bala spurcatului In gura săracului. Clevetitoarea 1528 Bat ei câinii. Cărţile de joc 1519 Ce se pune pe masă. 1524 în râmătură de oaie. Mâncam mere dintr-un prun Şi cireşe din alun. 1527 Pe un vârf de deal A ouat o prepeliţă. Nici în mână n-o poţi prinde. A clocit o bivoliţă Şi-a scos pui de mangaliţă. Îngâmfatul 1533 La stat Nu-i înalt. Pică toate stelele! Ruşinea 1529 Cine mănâncă nările omului? Lăcomia 1530 De dorul căpşunilor Mănâncă frunza. Găsirăm coarne de cal. Sar focul Şi ghicesc norocul. Prietenia 1522 N-o poţi cumpăra sau vinde. Leneşul 1532 Gândul muştii. Bat cum bat. Dar când bat căţelele. Lenea 1531 Ciolane rupte. Cel cu pielea goală în sân le-a băgat. Orbul le-a văzut. Dar la nas N-o să-i ajungi Nici cu scări Din cele lungi. luleaua şi suvacul [144] 1518 In pădure m-am dus. Dar o poţi lua cu tine. Şale durute. Minciuna 1523 într-o râmătură de oaie A crescut un corn de porc. 1525 Un orb vede un iepure. Ciubuc mi-am luat. Dar nu se mănâncă? Craiul la cărţile de joc 1520 Ce crai Nu are ţară? Ghiocul 1521 îmi schimb locul.

Glas nu am. Glas n-are. trei mă ţin. Omul mână. Trei abia mă ţin. Corpul anvelit. Din gura mea curge Miere şi venin. de toţi m-agăţ şi pe toată lumea-nvăţ. Să stăm la vorbit! 1541 Trei mă ţin. După cum lucrez. Pana de gâscă pentru condei 1547 Din carne e crescut. Dar să strig de voi fi pus. dar grăieşte. 1548 Taie-mi capul. Dă-mi să beau Şi să-ţi vorbesc. Dai în apă. Din nasul meu curge miere şi otravă. De tare ce-s. La plimbare când a ieşit. 1554 Dai de piatră. 1538 Ce rămâne pe veci Şi vorbeşte de trecut? Scrisul cu pană de gâscă 1539 Gâsca ară. In două crăpat. 1542 Am un bou: De iute ce-i. 1555 M-a trimis doamna de sus La a de jos. 1536 Cine mă-nţelege Cuvinte culege. Cu capul tăiat. Cerneala 1551 Zamă de boz [145].ELEMENTE DE VIAŢĂ CULTURALĂ Scrisul (scrierea) 1535 Câmpul alb. Cărturarilor folos. 1544 Ce semănătoare seamănă Grăunţe negre pe pământ alb? 1545 Pitic sunt. In carne a crescut. 1537 Arătură albă. Eu lumea o împac Şi o învrăjbesc. dar nu se strică. nu se strică. Condeiul (tocul de scris) 1540 Dă-mi de băut. întovărăşiţi de doi chiori. Ca să-i dea o cusătură Fără pic de tivitură. Gâsca trage şi eu fac brazde negre pe pământ alb. Scoate-mi limba. se despică. Degetele. [146] 1556 Fere-mă de apă. Oile negre. Cinci mă duc de mă adapă. Apa însă îl destramă. trei mă poartă. Cin' le vede Nu le crede Cin' le paşte Le cunoaşte. Pe stăpânul lui a servit. Că prea rău m-adapă! . trei îl ţin. M-aude în răsărit şi în apus. Pe toţi îi bucur Sau îi întristez. Hârtia 1552 Ce este: Incepătură Fără neam de strămătură2? 1553 Buf! Din pod. Capul l-a tăiat. 1549 Omul mână. 1543 Eu îs vrajba şi dragostea. condeiul şi ochii 1550 Trei orbi duc un olog. Acela seamănă. S-aude la marginea lumii. Ologul seamănă pe un câmp neted sămânţa şi răsar în acelaşi timp şi flori şi sămânţă. 1546 De iute ce sunt. Sămânţă neagră: Cine poate.

Tot mai mult te foloseşti. Cine o-nţelege Minte are-n cap. Are-n ea comori potop – Oricâţi iau. Imi vorbeşte ca un om. Cărţile în bibliotecă 1568 Colea-n stâna de la noi Sunt vreo două mii de oi. Dar nu poţi în ea păşi Dacă nu ştii a citi. 1564 Găină pestriţă La popa pe poliţă. Timbrul de scrisoare 1578 Ce săruţi pe spate Şi merge departe? 1579 Ce uzi în spate Şi face ocolul pământului? Ziarul 1580 Am un prieten priceput. 1566 Are foi şi scoarţă. 1567 Are foi şi nu e pom. Cartea 1562 Rădăcină-mpleticină. Dar nu e copac. Radio . Dar usucă. Biblioteca 1569 Ghici în care şcoală-nveţi Pân' la adânci bătrâneţi? Ştiinţa 1570 O cetate minunată Stă cu poarta descuiată. Ales voinic o dezbină. Pecetea (ştampila) 1577 Sunt rotundă ca un ban Şi stau mândră pe divan. 1575 Am o găinuşă pestriţă Duce vestea la bădiţă.Sugativa 1557 Nu-i fierbinte. De toată lumea ştiut. Veste aduce. Rar voinic care-o dijghină. nu scade-un strop. Dă de veste la domnie. jos răsună. 1574 Am o găină câmpie. 1576 Limbă dulce sau amară: Grăiesc la răsărit şi se-aude la apus. 1563 Rădăcină pătrăcină. Pe care n-o poţi lăsa altuia? Clopoţelul de la scoală 1572 Sus sună. Şi cu cât o îndrăgeşti. îmi dă sfaturi şi îmi spune Tot ce se petrece-n lume. Numele 1558 Ce lucru este în toate şi fără el nu se poate? 1559 Ce întră în toate Şi rămâne după moarte? 1560 Ce se pune anume La tot lucrul în lume? 1561 Cinel-cinel: Stă pe tine şi nu-l vede nime. Insă-acela le cunoaşte Care vine şi le paşte. Scrisoarea (epistola) 1573 Veste duce. Toţi copiii se adună. 1565 Cine mă-nţelege Inţelepciune culege. 1571 Ce avere este în lume.

O pânză şi doi băieţi şi în fiecare seară Strânge lumea ca la moară. Antena 1586 Nu-i ureche. Şi-o culege după ton. 1595 Strâns şi umflat. Ca s-o bage-n megafon. Ghicitoarea (cimilitura) 1589 Lumea o face. Lumea o desface. Două pere.1581 El în casă locuieşte şi atuncea când vorbeşte Numai cu un ochi priveşte. Numai că tu. N-are cap. 1594 Colea-n vale. Cavalul 1598 Am un lemn de două palme: Când răsuflă. 1585 O cutie minunată Duce-n casă lumea toată. 1582 Când îl priveşti se pare o cutie Sau mai bine zis o jucărie. Maică. Din aripi dând. Vocea ce-n văzduh s-ascunde. Culegătorul de folclor 1591 Poposind din floare-n floare. 1590 Străina cu ochii verzi Ar vrea brâul să-i dezlegi. lume multă Stă-mprejurul ei şi-ascultă. Fluierul . Cântă jupuit Şi moare ţipând? 1597 Am două mere. Nunţelegi. n-are duh. Nimica să nu s-aleagă. Cine-a gici Şapte sate c-a zgârci. 1593 Am o raţă Gudureaţă. Însă când vorbeşte. Din gură şovârleagă-leagă. Două fuse de aur. sună valea. Colea-n deal. Grumăjui Cu gudurlui. Ţipă porcul Lui Drăgan. Cinematograful 1587 Pânză albă pe pereţi. dar aude. 1596 Ce se naşte fără suflet. Din ciubuc trăgând. însă prinde din văzduh Vorbele care se plimbă şi vorbeşte orice limbă. Difuzorul 1584 Sus pe stâlpul ăsta mare Prins-am o privighetoare. JOCURI Cimpoiul 1592 Am o gâscă şoaită-boaită. Vai de puiul cel de graur Care se suie în nuc Şi strigă la cuc. Cu grumazul şoi-bârloi. n-are picioare. Dar de-i zice o cântare Satul ciotcă [147]. te uimeşte! 1583 N-are viaţă. INSTRUMENTE MUZICALE. Zbiară prin sat. Şapte sate-am colindat şi din sacul plin din spate Şi pe voi v-am înfruptat. Televizorul 1588 Hai la noi ca să vedeţi Numai umbre pe pereţi.

Pe la pânteci Cu descânteci. 1610 Ţăndărica bradului. hurdubaie. 1609 Cântă un gândac Pe o draniţă2 roşă. Vine-acasă şi horeşte [148]. voinici şi mi-o ghiciţi! De-ţi greşi Şi nu-ţi gâci. Toţi oamenii s-adună. Altul face di-di-ri. Oaia pe lemn. Pe la şele Cu dârjele. 1614 Când se ceartă calul cu oaia Şi oaia cu lemnul? Vioara şi arcuşul 1615 Sub o sabie uscată Ţipă purceaua roşcată. în cui atârnată. Hora 1621 Ce nu-mbătrâneşte niciodată? 1622 Ce nu piere niciodată? „Buhaiul" de Anul Nou 1623 Am un taur In ogradă Dacă-l tragi De coadă. Vioara (scripca. Cu grumajii şovârnogi [150]. Când o las. Oaia cântă. Cu ciocul făcut pistol. 1605 Vine gâsca De la Bâsca. Lăutarul şi vioara 1618 Strigă gagiul [151] din pădure şi gajgura din gaură. Trâmbiţa 1601 Tura-vura neamului în mijlocul satului. Cobza 1603 Doi purcei negoţei [149]. Iar o sută – Târţa-pârţa. 1619 Strigă gagiu' din copaci. In cui aninată. Toba 1602 Bălaie. tace. . 1611 Găinuşa mea. Când sună şi răsună. Pas. Ivăneasa – scorboroasa şi copiii – drepţi. Lăutarii şi jucătorii 1620 Unul face tri-li-li. 1613 Am o fată: Când o iau în braţe. Bate gâsca la tiulei2. 1608 Am o scândură uscată. dibla) 1606 Pe o vale-ntunecoasă Vine-o babă grebănoasă. Pe la buze. 1600 Subţirel şi mititel. 1607 Am o haită: Şoaită-boaită. Bună de bătaie. Lemnul zbiară. Pe la nări Cu lumânări. Şapte maţe v-oi zgârci. ţipă. Cu sumuze. Când sâsâie ea. Joacă lumea după el. Pe la ii Cu băcălii. în pădure creşte. Se strânge lumea la ea. vioara şi coardele 1616 Tata – gârbovul. De-un mare meşter lucrată. Cu-aripile mototol.1599 în pădure naşte. 1617 Calul pe oaie. Arcuşul. Găgiuleasa – de la vaci. 1612 Scoică uscată. 1604 Am o vacă Bandraboacă. Veselia satului. Calul tace.

Sug. Şi-ndrăzneţ. Care moare de frică. 1642 Iese puica din coteţ. Lupul 1644 Şi codat şi colţat şi isteţ. Zmeul 1626 Voinic vârtolomete. Fug. 1632 Am un făt [152] faur. 1634 Cui îi pare dealul vale şi valea deal? 1635 Ce stă ghebos In rogoz. Niciodată n-are cucui! 1628 Cade şi îndată sare. Vulpea 1641 Ană codană. S-a sfârşit cu urecheatul! Lepuroaica cu puii 1638 Am o scroafă sură. Sug şi fug: Uite-i. Parcă ar avea picioare. Ce să fie oare? ANIMALE SĂLBATICE Iepurele 1629 Cinel-cinel: Ciuguleţ Câmpel.Scrânciobul („dulapul") 1624 Hetica. Da' prin cotecior Mai încetişor. Pană busuioc. Cu coada acanâ2. 1625 Pe valea lui Baibarac Se dă dracul peste cap. Cu urechile ţicmandru Şi cu botul fiu-fiu-fiu. Se loveşte şi nu plânge. Goana. Cu purceii suri. Are pui Numiţi vătui [153]. Mingea 1627 Sare şi cade hai-hui. Puri. 1630 Cimiliga prin tufiş. Cât vrei prin poiană. 1645 Noaptea ochii îi stecleşte şi când urlă te-ngrozeşte. Vulpea =i găina 1643 A luat-o Ivăra Pe Kivăra Şi a dus-o-n vie S-o-nveţe cojocărie. La vale cad în brânci. Ţuşti din iarbă-n aluniş. Ciuşti în huci! 1639 Am o purcică Surică. 1633 La deal fug de nu m-ajungi. Cu pipota-ntre spete. Strigi o dată Şi se-ndreaptă? 1636 Trece dracul ghemotoc Pe valea lui Oţoţoc. Sus cu bizuietica. urecheatule! De-l ajunge bălţatul. Câinele =i iepurele 1637 Fuga. bălţatule. 1631 Ulceluşă unsă. Petica. Se suie-n slava cerului Cât ai potcovi puricele la un picior. Cine-i purcica Surica? Cerbul 1640 Tătănita snop. . nu-i. De n-o prinde nici un judeţ. Cu patru cucioaie. Pură. Prin buruieni ascunsă.

4 Untişca – cântecul oii referitor la lup.1646 Mangu stă şi-ascultă. 1651 Otrocol Prin ocol. Pe brânci tupilat. Trei frăţiori. Cu maţele-ntr-un pahar. 1649 Ţinghi-linghi [154]-o ia pe vale. 1667 Ce pasăre naşte puii vii? 1668 Am o pasăre Care zboară-n cer +i s ug . C-o mie de araci în spinare. 1655 Am un moş Cu cojoc întors pe dos. Banţur. Iarna dorm să prind putere. Lupoaica =i puii 1647 Am o căţea plătănăgea Cu doisprezece purcei plătănăgei: Vine. 1663 Pe valea lui Ociocioc Vine dracu' şomoldoc [156]. Altul a pierit. Cu sângele-ntr-un săhan [155]. 5 Rapăn – boală de piele asemănătoare cu râia. 1650 Jnapu3-n mărunţele Face drumurele. C-am auzit c-a fătat Sub un munte rotunzat. pe care o capătă de obicei caii. Şoldu-boldu2-i iese-n cale. 1659 Gâfâie moş Sâvu pe cărare. S-a pus pe vânat. câinii şi porcii. 3 Jnapu – de la a jnăpăi (a bate. 1664 Mă fac ghem Şi de nimeni nu mă tem. Trece pe uliţi Cu o mie de suliţi. Cu părul ca acul. măria-ta. Cu trupul ca dracul. O sută plâng. Unul a murit. Ursul 1653 Pe o vale-adâncă Vine un cioban ciobâncă şi de şale e mătâncă. Merg pe drum înşirăţele. 1658 Merge moşu' pe cărare Cu-o mie de ace-n spinare. Lupul =i oile 1648 Ciugurele-mugurele. 1654 Vine moşul pe cărare Cu cojocul la spinare. Unul râde. Am venit la dumneata. 1665 Cui îi place să se-mbrace In cojoc cu mii de ace? Liliacul 1666 Zburătoare Cu patru picioare. a lovi). fuge-n tufe. Iar Ciuguru-muguru. Să-mi dai calul dumitale Să mă duc la socrul-mare. 1656 Vara umblu după miere. suge. Şi-a făcut trei feciori. Untisca4 1652 Am o oaie rapănă5. Unu-n munte s-a suit. Şade-n deal şi deapănă şi se-nchină rugului şi se roagă cucului: — Cucule. 1661 Ce viteaz intră-n cetate Cu multe suliţi în spate? 1662 Am un motan mare. Ariciul 1657 Hanţur. 1660 Merge paşa pe uliţă Cu trei mii de suliţe.

Umblă noaptea toată. Că şi-a găsit norocul. 1683 Două gheme de mătasă Le-am trimis la Voduleasă. 1676 Incui. Fuge iute prin grăunţă. lucru ciudat. 1686 Ce trece pe apă şi valuri nu sapă? [158] Pipota 1687 Deasupra carne. Cuibul 1688 Fără mâini. Ţuşti în gaură! 1671 Moara lui Bubuţă Imblă prin grăunţe. Băsădeşte păsăreşte. Rândunica şi cuibul . 1674 Puri-nainte. fără bărdiţă. 1672 Ulcicuţă pluşată. înăuntru piele. Găvăruşu-n gaură. Şoarecele şi jirul [157] 1677 Picuruşu' picură. Pana pâsârii 1684 Are viaţă. 1673 Ulcicuţă laură Ţuşti în gaură. Dar fără ochi se hrăneşte? PĂSĂRI SĂLBATICE Pasârea 1680 Cine trece pe lângă pom Şi n-o bagă nime-n samă? 1681 N-are mâini. Şoarecele 1669 Nucă nucoasă. Piersecă flocoasă. Ca să-mi facă cusătură Fără leac de tivitură. Că de câini Nu-i e frică. Nime' nu se nădăieşte [159]. 1690 O săgeată neagră. Descui şi hoţul rămâne în casă. Rândunica 1689 Doamnă nouă Cu coada în două. Dar nu-s nici fum. Şi-a făcut bună căsuţă. Dă în el! Dă după el! Lasă-l la focul. Cârtiţa 1679 Ce este: De trăit trăieşte.Puii la ea. 1691 Ţintă mândră Bate-n grindă. Fulgul 1685 La trup sunt uşor. Merge pe deasupra lacului. Nevâstuica 1678 Strigă Mariţa din deal S-o aperi de găini. Vântul o deschide. puri-napoi. 1675 Ţuţuruţă-pupuruţă. n-are viaţă şi tot vine de la viaţă. Dar clădeşte minunat! Coada pâsârii 1682 Am o carte: Vântul o-nchide. 1670 Cimiligă laură. nici nor. Fără aripi zbor. Pupuri-purea-napoi.

Ciocănitoarea (gheonoaia) 1712 Suliţă pestriţă. . Dar ţănţoi-bănţoi Nu şade pe ţanţa-manţa. Nu face un pas o dată. 1710 Tuleaşca-fleaşca Se suie pe tuleşcoi-fleşcoi. 1713 Cocoş roşiu. Puii şi rândunica 1693 Purceluşă sură-pură. Dar moc-mondoc Nu se suie pe mic-pestric. Coţofana şi porcul 1706 Titirişca-frişca Sare pe ţânţoi-bânţoi. 1709 Şotânga-motânga Duce pe şotângoi-motângoi. Dar ţânţoi-bânţoi Nu poate sări Pe titirişca-frişca. 1697 Stejar verde. Dar tuleşcoi-fleşcoi Nu se suie pe tuleaşca-fleaşca. Coţofana şi bivolul 1711 Ţanţa-manţa Şade pe ţănţoi-bănţoi. Suie pură pe topură C-un maldăr de pur2 în gură. vrâbiile 1694 Ciuturele mugurele Stau pe gard înşirăţele. 1708 Angheluşca-mengheluşca Şade călare pe angheloi-mengheloi. 1703 Intră popa în altar Şi-şi lasă toiagu-afar'. Vârfu'-i arde. La trupină Are-albină. saltă şi iar saltă. Vrabia. Toacă noaptea pe uscat. 1707 Mic-pestric Se suie pe moc-mondoc.1692 Spilcă spilcuită. Vorbeşte nemţeşte. Se-nţelege franţuzeşte. De grindă lipită. Dar angheloi-mengheloi Nu poate şedea călare Pe angheluşca-mengheluşca. Dar şotângoimotângoi Nu duce pe şotânga-motânga. Cucul 1698 Cine-şi cântă numele Prin toate pădurile? 1699 Cine umblă mut prin lume Şi tot se strigă pe nume? Coţofana 1700 Ce e lungă Cât o drugă şi de groasă Cât o ceapă şi nechează Ca o iapă? 1701 Cine-i la cap ca o fată şi la coadă ca o daltă? 1702 Domnul scurt şi puşca lungă. zgaibă-n cap. Singură coada-şi negoaţă. 1695 Saltă. 1704 Mai mare aşchia Decât copacul. Pâunul 1696 Am o raţă Târgovaţă. Caragea [161] de os. 1705 Fata de pandur Cu vârghea [160]-n spate.

Cioara 1717 Tărtăcuţă neagră.1714 Joacă popa crăcănat Cu zăbunul [162] cărărat. 1715 Ţapu' mamii. nu-i ţigancă. Cioara şi porcul 1719 Ţoţoi-moţoi Duce pe ţoaţa-moaţa. nu-i prăjină. Şi-onvaţă cojocărie. nu! Larca 1724 Ce-i lungă Şi nu-i dungă. Gaiţa 1716 Dacă-i albă. Şi-o duce pe veneţie [165]. 1731 Tuchiluş pe sub perete. Sare pe copac. 1721 Danţa-manţa Şade pe dănţoi-mănţoi. 1720 Dudulana şade pe dudulan. Dar dudulan nu şade pe dudulana. nu-i cocoană. Ciuhurezul 1727 Gâscă titiană. 1723 Sunt două dobitoace: Unul Tutălă şi altul Mângălă. Dar titirişca-prişca Nu poate să ducă Pe titirişcu-prişcu în ciuş. Uliul şi găina — Gaie-papagaie. Buha (bufniţa) 1726 Noaptea răcneşte. ţap. Toacă noaptea lemn uscat. Tutălă duce-n spate pe Mângălă. Şi-o duse-n deal la vie. 1730 Vine. Ciuşti între cele fete! Vulturul 1732 Ce vânător Vânează din zbor? Raţa sălbatică . Zboară noaptea în poiană [164]. Dar dănţoi-mănţoi Nu şade pe danţa-manţa. 1729 A venit mimura Şi-a luat pe pipura. Ziua se-odihneşte. Ce duci în tigaie? — Duc papa puiului In valea plopului. Dacă-i lungă. Tot câmpul aleargă. Şi-i albă şi nu-i doamnă. C-a venit vipăra Şi-a luat pe chipăra. Dacă-i neagră. 1722 Titirişcu-prişcu Poate să ducă Pe titirişca-prişca în ciuş [163]. Peste câmp aleargă. vine viura şi apucă piura. Şi-a dus-o-n deal la cetăţuie. 1718 Am o ţarcă bulearcă. Dar Mângălă pe Tutălă. Ca s-onveţe blănărie. Dar ţoaţa-moaţa Nu duce pe ţoţoimoţoi. Cu tichie roşie-n cap. Şi-i neagră şi nu-i ţigancă? Cucuvaia 1725 Strigă noaptea Că vine moartea. Şi-anvăţat-o cojocărie.

1735 Guşiu. Zup sub piatră. . las' s-o ştie. Mut s-a prăpădit. dar nu-i drum. 1742 In apă nasc. Peştii de sub gheaţă 1747 Pe sub podu' lui Peneş-împărat Umblă caii lui Calafat. 1745 Cine seceră apa? 1746 Mut s-a născut. Viaţa mi se curmă. Se tot duc înşirăţele şi se duc cu mare jele. guguiană Strigă noaptea prin poiană. Că-i la bot cu scăfârlie. Prind un pui. Racul 1749 M-a trimis doamna de sus La cea de jos Să-i dai cerceii De pe fundul mării. 1738 Ce să fie oare Cu-aşa lungi picioare. guşiu. 1750 Cerceluşul mării Pe fundul căldării. dar nu-i pui. Vara vine. Cu mustăţile ca hăţurile şi din coadă: lip-lip-lip. Gâsca sălbatică 1734 Tigva albă. Cine-o ştie. dar nu-i carne. Barza (cocostârcul) 1736 Moşul Niculae Doarme pe casă-n paie. De oaste gătit. dar nu-s pene. titiană. 1752 Cu cozoroc la căciulă. 1744 Merg pe-un drum. TÂRÂTOARE Pestele 1741 Apa mă naşte. Afară dacă ies. Mut a trăit. Roşii peste tot. 1754 Pe valea lui Saravac Vine un turc înarmat. 1751 Cerceluş cu coarne. Pasărea călătoare 1740 Iarna fuge. Cu foarfeci la mână. 1737 Badea nostru Nicolae Doarme-n horn pe paie. culbeciul) 1757 Răsbuc pe cărare. Roşu şi pe bot? Cucoarele 1739 Singurele. 1753 Il bagi negru-n apă Şi iese roşu.1733 Pe cea baltă lată Este-o ciuciură [166] bălţată. Soarele mă creşte Şi când nu văd pe mama mor. Şi-i mănânc carnea. Ii smulg penele. 1743 Soldat oţelit. Păstrăvul 1748 Ciuşti prin apă. Strigă noaptea în poiană. Fierbe-n fundul oalei. PEŞTI. Cu doba-n spinare. In apă cresc. Mititele. 1755 Ghici: Ce e cu opt picioare Şi cu două perechi de coarne? 1756 Cine nu-şi ascute foarfecele niciodată? Melcul (culbecul.

dar paşte iarbă verde. 1768 Sus cer. Nu-i lăutar. Nu-i peşte. Cu cioricu'1 după cap. 1759 Cu coarne ca boul. Broasca 1769 Căţăluş de lângă baltă. Prin iarbă se pierde. 1766 Totdeauna sunt acasă Şi de poaie nu îmi pasă. latră şi iar saltă. Merg încet. 1778 Hocă mare. La mijloc carne de miel. La mijoc carne de oaie. Cu moţul de făină." Broasca-ţestoasă 1775 Sus găvan. dar în baltă înoată. C-un talger de brânză-n buze. Hoca cu monicu [169]-n cap. Am şi coarne şi le fac Lungi sau scurte – După plac. De slab ce e – o găină-l bate. Brotăcelul (buratecul) 1773 Sub o foaie de leuştean Ţipă-un pui de moldovean. 1761 De tare ce e – duce o casă-n spate. Pe copac se suie. Cu şa cu un cal. Saltă. Indec. dar cântă noaptea toată. La mijloc carne de cal. De sub hocă Pui de ciocă. Paşte iarbă pe costişă. Veveriţă nu e. 1764 Am un bou Cu ochii în coarne. 1770 Lângă balta seacă Mereu bate toaca. 1765 Găină seină. La mijloc carne grasă. Jos masă. 1776 Pe o vale nisipoasă Merge o babă grebănoasă. Jos găvan.1758 Coarne are şi bou nu e. Şopârla 1779 Cureluşă verde. Cu coarnele afară. 1777 Sus casă. Se urcă pe copaci ca un şarpe. dar chibzuit: Pe-unde merg las drum albit. Dunărea o trece. dar nu-i bou. 1774 Am un pui de grec Ce se suie pe ceoflec Şi face: „Indec. Hocă mică. Nu-i vacă. 1760 Am un bou: Cu trupul în grajd. — N copaci se suie. Na-ţi-l ţie de-l sumuţă. 1762 Vine moşul pe cărare Şi-şi duce casa-n spinare. Mâini nare. măgar nu e. 1782 Am o bâtă tărcată. Pe câmp aruncată. 1771 Ce-i goală-goală Ca o oală şi nechează ca o iapă? 1772 Nu-i pasăre. Şarpele 1780 Cimurcei ce-i: Curăluşă unsă In iarbă ascunsă? 1781 Pesteu rece. jos copaie. Jos cer. Scoica 1767 Sus copaie. Şarpele şi ouăle de şarpe . dar pe copaci şade. Samar [167] poartă. 1763 Am un ou şi nu-i ou şi cu coarne.

1783 Mă dusei în pădure Să caut două resteie; Nu găsii două resteie,
Găsii două ouă de hechea-bechea, Hechi să le iau, Hechi să nu le iau; Hechi mă
temui De hechea-bechea.
Năpârca
1784 Covâl-covâl Prin iarbă; Lungă-i, Şarpe nu-i.
Lipitoarea
1785 Ce e mic, nesăturat şi suge pân' la crăpat? 1786 Obială neagră
tătărască, Cine n-o ghici să se zgârcească. 1787 Cine te muşcă
Spre a-ţi face bine?
Râma, râmele
1788 Strigă Dobra din Cosoba Că e mică-mititică Şi de găini i-este frică.
1789 Strigă lelea Anghelina, Ca s-o apăr de găină şi tot strigă şi mă
cheamă, Că de câine n-are teamă.
1790 Cureluşă unsă Pe sub pământ dusă.
1791 Am nişte fete: Când îţi vin în curte, Să nu le aperi de câini, Să le
aperi de găini.
1792 Ce trăieşte în pământ Şi n-are oase?
INSECTE
Puricele
1793 Cinel-cinel: Mititel Ciup-pipel [170]. Ce e mic mititel Se tulbură
Vodă de el?
1794 Am un căluşel Mic şi sprintenel, Negru ca corbul, Iute ca focul:
Unde sare, Urmă n-are, Unde paşte, Se cunoaşte.
1795 Ce-i mic ca şi-un fir de mac şi sare-n sus ca şi-un ţap?
1796 Peste-o măciuchiţă Sare-o neghinuţă.
1797 Ţup de ici, Ţup de colea, Popârlita Popârlea.
Păduchele
1798 Peste-un tălerel Trece-un uncheşel.
1799 Ce e mic şi mititel Şi-şi ia Vodă căciula la el?
Ploşniţa
1800 Burdujel umflat, Umblă noaptea pe sub pat.
Păianjenul
1801 Mititel, Vineţel, Ţese frumuşel.
1802 Ce e mic şi mititel Şi umblă cu funia după el?
1803 Dumitrică ghiburel [171] Şi-mpleteşte casa el, Ş-o-mpleteşte
frumuşel.
1804 Am un frate: Ţese-o pânză minunată, Fără iţe, fără spată.
1805 într-un vârf de pai Mânăstire de crai.
1806 Pusei chila2-n poliţă Fuştele3 sub poliţă.
Musca

1807 Şade-n grindă, ţităieşte, Nu şti' nime ce vorbeşte.
1808 Spuneţi-mi cum mă numiţi şi vara pentru mine De ce vă pălmuiţi?
Ţânţarul
1809 îs mititel şi slăbuşor şi mă hrănesc cu sânge de om.
1810 Hidedişi P' îngă criş.
Bondarul
1811 Zboară, dar nu face ou şi mugeşte, dar nu-i bou.
Rădaşca (rudeşiţa)
1812 Am o vacă neagră şi tot prin aer aleargă.
1813 Cerbul nergu Zboară-n cer.
Furnica, furnicile
1814 La cap dâc, La dos dâc, La mijloc fiu-fiu-fiu!
1815 La cap bobâlc, La mijloc fifichi şi la coadă fofâlc.
1816 La cap nod, Dinapoi nod, în mijloc şft!
1817 La cap gâlcă, La dos modâlcă [172], La mijloc un fir de aţă.
1818 Ciumile-i, ce-i, ce-i: Gârgânţe, pârânţe, ce-i?
1819 De la noi Până la voi – Tot mărgele Mărunţele, De fuge mâţa de ele.
Furnicarul, muşuroaiele cu furnici
1820 De-aici pân' la munte – Tot zale mărunte. 1821 Pe drumul lui
Scarlat – Tot mei vărsat.2
1822 De la Nistru pân' la mare – Funduri negre de căldare.
1823 De-aici până-n Seleuş – Tot căldări cu fundu-n sus.
1824 De aci până la Beci [173] – Tot capete de berbeci.
1825 De la noi şi pân' la munte Sunt tot căciule rotunde.
Într-un vârf de munte Clocoteşte-o oală de linte.
Greierele
1827 Am un nepot: Ziua tace şi noaptea cântă.
1828 Cine cântă toată vara Prin fâneţe, cu ghitara?
Viespea
1829 Ce e mică-mitâtea, De fuge Vodă de ea?
Lăcusta
1830 Săritură de ciută, Urmă de nimic.
1831 Am o vacă: Unde zace, Strat nu face, Dar topeşte Ce-nfrunzeşte.
Căluţul de iarbă (cosaşul)
1832 Sare iepureşte Cântă scripcăreşte.
Fluturele
1833 Aripi are, Cioară nu-i; Trup subţire, Vierme nu-i.
Licuriciul
1834 Scânteioară Albăstrioară, Zboară pe-ntuneric, zboară; Luminează
ici-colea. Ce-i: felinăraş sau stea? Licăreşte. Licăreşte. Numele cine-i ghiceşte?

Ce e?

FLORA SĂLBATICĂ
Ghiocelul
1835 Clopoţel Mititel, Scoate capul din zăpadă, Primăvara să o vadă.
Mura
1836 Pe-o potecă şovăită, Merge mierla-nsovonită: Suflet n-are, sânge are.
1837 Am un lucru cu gustare: Suflet n-are, sânge are.
Rugul cu mure
1838 Lung e, funie nu e; Gheare are, pisică nu e; Mărgele are, salbă nu e.

1839 Lung este, şarpe nu e; Verde este, guşter nu e; Gheare are, pisică
nu e; Roade face, pom nu e. Atunci, ce e?
Rugul
1840 Şarpe cu unghioare Se caţără la soare.
1841 Verde-i, verde, nu-i şopârlă, Are dinţi şi n-are gură.
Spinul
1842 Hârbuliţ Cârbuliţă, Cu gură De hărpăriţă.
Fraga
1843 într-o foaie, catrifoaie Şade o oaie oacănă.
1844 Mică, roşie, parfumată, Şade pe pământ culcată.
Ciuperca, buretele
1845 Mânăstire-ntr-un picior, Ghici, ciupercă, ce e?
1846 Tatarita-ntr-un ocol, Curte albă-ntr-un picior.
1847 Cetate albă, Stă într-un picior.
1848 Gâscă albă-ntr-un picior.
1849 Omuşor într-un picior, Ghici, rufoaso, ce-i?
1850 Hotrocol într-un ocol, Babă albă-ntr-un picior.
1851 Pălăria voinicului Pe marginea drumului.
1852 Am o casă văruită, într-un picior sprijinită.
1853 Am o casă: Pe dinafară văruită, Pe dinăuntru şindrilită.
1854 Răsări lângă proţap, Pricolici [174] cu cuşma-n cap.
Iedera
1855 Colăcel, Bolăcel, într-un vârf de muncel2.
Hameiul
1856 Am un ţurţar: De-ar avea un par, S-ar sui pe el Până la cer.
Bozia
1857 Ce-i: Mică – verdicică, La mare – floricică, La bătrâneţe – călugăriţă?
Urzica
1858 Ce n-are limbă Şi ciupeşte De prăpădeşte?
1859 Ce buruiană O poate cunoaşte şi orbul?
Scaiul

vie.

1860 Pe valea lui Handrabac Se dă ursul peste cap.
Trestia, stuful
1861 Bute peste bute, Sus, coadă de vulpe.
1862 Jos – copac, La mijloc – poloboc, Sus – coada vulpii smoc.
Copacul
1863 Ce om şade cu capu-n jos Şi cu picioarele-n sus Şi n-ameţeşte?
1864 Vara îmbrăcat şi iarna dezbrăcat.
Rădăcina copacului
1865 Ulceluşă unsă, Pe sub tufă-ascunsă.
Măduva (inima) copacului
1866 Ce-i înalt cât pădurea Şi nu vede defel lumea?
Scoarţa copacului
1867 Ce are şi copacul şi cartea?
Frunza
1868 Ce cade-n apă şi nu face stropi?
1869 Vara sus, Iarna jos.
1870 Vara sus Frumos, Iarna-n glod Pe jos.
Putregaiul
1871 Ce trece prin copac Şi nu se aude?
Pădurea, codrul, crângul
1872 Singur se face, Singur se desface.
1873 Cine se dezbracă Tocmai când e frig?
Pădurea, crângulfără frunză
1874 Se vaită ciocoiul Radu Că i-a fugit satu'.
1875 Se vaită coconatu' Că i-a perit satu'.
1876 S-a speriat cocoratul Că i-a fugit satul; Are bucurie C-aşteaptă să

Mărăcinele
1877 Ciuta mare şade-n cale Şi aşteaptă carne moale.
1878 Stă-n cărare, Jânduind mâncare.
1879 Ce stă în călecică Şi aşteaptă cărnicică?
Măceşul
1880 Ce e cu pană şi nu-i cătană, Zgârie şi mâţă nu e?
1881 Cişcoi roşiu Cu zgaibă-n cap.
1882 Ce are ţâţă şi nu-i mâţă, Şi-i verde şi nu-i şopârlă?
Măceaşa
1883 Tărtăcuţă roşie, Plină de gârbojie [175].
Porumbelele
1884 Mă dusei într-o pădure Să iau o poală de mure; Nu găsii mure, Ci
găsii grăunţe sure.

Aluna
1885 Memurică-memură, Şade-n vârf şi tremură.
1886 Cucuiată, vai de ea, Şade-ntr-un vârf de nuia.
1887 Domnişoara, vai de ea, Şade-ntr-un vârf de nuia. 1888 Aulea-aulea,
Intr-un vârf de nuia; Vină, bade şi mă ia, Că rău mă tem c-oi cădea.
Alunul şi aluna
1889 El – lung, ea – scurtă, Frunza-i bate şi ea-i mută.
1890 Vâjăitul sărmănel, Puiu-n vârf de curcudel [176].
Tufa cu nuiele
1891 Mă dusei la pădure Şi găsii un cuib ochi-bechi; Luai una, lăsai
două, Ca ochi-bechi să se mai ouă, Dar ochi-bechi nu se mai ouă.
Salcia, răchita
1892 Ce se prinde degrabă Şi nu face roadă?
Plopul
1893 La care copac Tremură frunzele fără vânt.
1894 Frunte albă, naltă, An cu an se saltă; Creşte în zăvoi, Şuieră din foi!
Ghinda
1895 Lemne-nlemnite, Troace întrocite, Păhăruţ cu coadă.
1896 Am un lemn – Nici de-o şchioapă, Nici de-o palmă şi face: Două
mese mesuite Şi două albii scobite Şi-un potcap călugăresc.
1897 Am un lemn bun – Nici d-o palmă, Nici d-o şchioapă şi acela-n două
crapă Şi se face două durbace [177], Două feţe de masă, Un copac de lulea.
Ghinda, porcul şi lupul
1898 Picuruşul picură, Trepăduşul treapădă, Gâdea-ăl mare Şade-n cale
Şi ar mânca carne moale.
1899 Picuruşul picură, Trepăduşul treapădă, Mongea şade-n dosul tufei.
Bradul
1900 în pădure născui, în pădure crescui; Acasă de m-aduse, Să joc în
horă mă puse.
1901 Iarna-n frig, vara la soare, Neschimbat e la culoare!
1902 Creştetu-i în nori se pierde Şi totdeauna este verde.
Bradul şi fructele lui
1903 Ce e nalt cât casa, Verde ca mătasea Şi nu se usucă Nici vara, nici
iarna şi spânzură jar pe mâini?
Brăduţul de nuntă
1904 Răţoi potcovit, Pe bordei suit.
Cetina bradului
1905 Ce-i mai mic decât acul Şi mai înat decât bradul?
ELEMENTE ŞI FENOMENE NATURALE
Pământul

Vede toată lumea din sat. Dacă-i dau. Bolovanul în apă 1915 Am un cal sur. Piatra 1913 Ce stă în apă şi nu putrezeşte? 1914 Eu sunt mititică Şi în pământ cresc. se micşorează. Tăt sub tine-a rămânea. creşte Când pui. Dacă-i multă – tot mori. Eu la toţi le dau mâncare şi ei mă calcă în picioare. Lumea prăpădeşte. Ce e mai gras Decât toate în lume? Cine mănâncă şi nu se mai satură? Ia gândeşte-te şi spune: Cine-i mai bogat pe lume? Am o bătătură [178] întinsă Cât ţine ochii. Lumea ar pieri. nicicând se teme? Groapa 1920 Când iei. lată-lată şi nu mai stă niciodată. Fără umbră. Afar' de mă scoate. de vulpi. Rugina 1924 Cine poate mânca fierul? Apa 1925 Dumbră. Cărbunele 1923 Pe apă înoată. scade. Sumbră. 1930 Ce nu stă în ciur? 1931 Ce nu arde-n foc? . Cât e vară Crăpi şi usci. Muntele Caraimanul 1918 Cine este vecin cu Omul? Muntele Găina 1919 Care găină De mai multe sute de ani Trăieşte şi acum? N-are cioc. Şi-n pământ nu putrezeşte. 1926 Maică lungă.iarnă 1906 1907 1908 1909 1910 1911 Oricât îi zbura. 1922 De ce o mănânci. 1929 Dacă nu-i deloc – mori. De uliu. Se văd dinţii ca prin ciur. 1928 Dacă n-ar fi. Se face mai mare. Râpele 1916 De la munte Pân' la munte – Numai blăni înfipte. Iar dacă multă este. 1921 Eu îi iau şi ea tot creşte. n-are pene. Dealul 1917 Am un moş înalt. 1912 Cât e Bei şi-ngheţi. De toţi mă lovesc. Fără umbră. 1927 Lungă-lungă.

Nu-l adapă nimeni. I-adapă pe toţi. lungă. Coase lelea cusutură Fără leac de tivitură. neţăsut. Apa =i vântul 1934 Rag gioielele-n genuni. 1938 M-a trimis doamna de sus La cea de jos. 1939 Ce pod pe apă e aruncat Şi de mână nelucrat? 1940 în apă pluteşte. gârla 1947 Rudă lungă. Malurile şi apa 1953 Am două surori: Se tot uită una la alta Şi nu se pot întâlni. 1937 Tot în jos. Şerpuieşte şi la vale o porneşte? Râul. . Să-l opreşti nu poţi. Dar fără picioare. Lungă. Să-mi ţeasă o ţesătură Făr' oleac' de bătătură. Lacul de munte cu peşte 1956 într-un vârf de plai Şade cu oastea un crai. Pârâiaşul 1946 Ce luceşte. Gheaţa 1935 Am un ghem de mătasă. valea. 1933 Mama o face pe fiică-sa şi fiică-sa o face pe mamă-sa. Guic. Ţurţurele de gheaţă (sloietele) 1941 Ce creşte cu rădăcina-n sus? 1942 Este un pom: Cu vârful în jos şi cu rădăcina-n sus. 1952 Am un bou medelean: Pe unde paşte Se cunoaşte. Şi-l trimit la-mpărăteasă. 1936 M-a trimis doamna de sus La cea de jos. 1955 Ruda se duce. Izvorul 1944 Am un purcel Mic-mititel. Pe unde sare Urmă n-are Şi fuge-n mare. Şi când pui mâna pe el Face: „Guic. 1950 Cine-şi roade mereu patul Şi aleargă cu sfărâmiturile-n gură? 1951 Ziua-noaptea fuge şi tot în albie rămâne. 1949 Ghici ghicitoarea mea: Zi-noapte călătoreşte şi nu se mai oboseşte. 1954 Unu' viu între doi morţi.Apa =i gheaţa 1932 Mama naşte fata şi fata pe mamă. Fără umbră. La vadu' gros. Rădurenele-n păduri. Să-i dea un procov [179]: Neurzit. Să-i fac pod peste mare. 1943 Creşte-n gios Ţurţuros. 1948 Fără umbră. necroit. Boii stau. în foc se topeşte." 1945 Mic şi bun de gură.

Aşchiile sar în vale. nici piatră nu-s. 1982 Bolbuc în genune. Flori multe prăpădesc şi la căldură mă topesc. 1972 Săgeata împăratului Sparge casa dracului. Trosc peste pădure. 1977 Sus în munte Se răspunde. Fulgerul 1969 Scânteioară-ioară. Jos la ţară Se resciară [181]. 1964 Ghicăţica Mărunţica înverzeşte Şi-nnegreşte şi priieşte şi beleşte. Ca s-adape pe aice Turmele de spice! Ploaia. Pe om îl omoară. C-un cap peste sat. picătura de ploaie 1963 Sus bat tobele. Mocirlele 1958 De la noi şi pân' la voi. Numai plăcinte moi. 1965 Multe fire de argint Leagă cerul de pământ. Curcubeul 1980 Cimu. Pe pământ şi ape am căzut. 1966 De dorit. Grindina 1968 Strugur nu-s. Luminează-n Ţarigrad. S-aude peste nouă hotare! 1976 Huhurezul huhurează. Cine mă însoţeşte Niciodată nu vine fără larmă. Tunetul =i fulgerul 1979 Moşu' taie lemne-n deal. Peste munţi înalţi nechează şi nimene nu cutează. 1970 Ţăndărică lemn uscat. ce-i? Lanţ înfocat. Ghemul meu Merge-n vale pe pârău.Valul 1957 Glie-glie. Tunetul 1973 Urlă lupul la hotară Şi s-aude-ntr-altă ţară. 1962 Sute de sacale Trec pe sus agale. 1967 Din pământ şi ape am ieşit. în pământ şi ape am intrat. 1981 Şerpe vărgat. . 1978 Bate toba la Moldova şi s-aude la Craiova. Norul. Peste munţi. norii 1959 Ce trece peste apă şi nu se scufundă? 1960 Ce trece peste apă şi nu face valuri? 1961 Grămezi de câlţi. 1975 Am un bou mare-mare şi când zbiară. Jos curg lacurile. 1971 Eu vin când nici nu gândeşti Şi mor la naşterea mea. toţi fug de mine. 1974 Strigă bica [180]-ntre hotară Şi se-aude-ntr-altă ţară. ce-i. însă cad din nori de sus. toţi mă doresc şi când vin. Peste casă-aruncat.

îţi dau o raţă. 1993 Am o vacă brâncălaie: Când sloboade ţâţele. Vin stelele şi n-o ia. şapte bete: La izvoare le spălară şi de nori le atârnară. Acoperă luncile. 2007 Laptele gerului. pâcla 1990 Pe o vale cotită Vine mierla-nsovonită. 1986 Un peşchir [182] învărgat. 2009 De la vale Pân' la munte. 1987 Am un brâu vărgat. Peste mare-aruncăţel. Lacrimi jos picară. Peste mare aruncat. Bruma (=i roua) 2002 Vine moşul pe portiţă Şi îşi scapă o cheiţă. 1985 Năframă vărgată. Prăpădii cheile. 2004 Ce se naşte cu luna Şi piere cu soarele? Zăpada (omătul. 2001 Ziua-i aer. 2011 S-a dus Chică-Vodă La Vodean. 1994 Ce trece prin vamă şi nimeni n-o bagă-n seamă? [183] 1995 Mă suii în deal Ca să-mi văd de cai şi nu văzui caii. Numai stele mărunte. 1984 Ştergar vărgat. negura. 1998 Ce merge prin pădure Şi nu sună? Roua 1999 Cerceluşul doamnei Din fundul mării. Cu mare cusutură. 1996 Aruncai cheile Şi se-nchise ţările. Vine din pustie. 2012 Mă nasc îmbătrânind Şi mor întinerind. Pică pe hainele mele. 1989 Plăntică2 colorată. Vine luna şi n-o ia. Imi şterpeli cheile. 2006 De la munte pân' la munte Picură stele mărunte. dar se aşterne. Luna le văzu. De gâceşti.1983 Şerveţel îndoieţel. 1992 Am o vacă surie. Sub streaşina cerului. 2000 Când ieşii afară. 2008 Câte stele logustele. Umple toate luncile. Luna le văzu şi să le ia nu vru. In cer spânzurat. Să-nceapă un izvor lat. Peste mare aruncată. Vine soarele şi-o ia. . neaua) 2005 Ileana Cosânzeana Când o întins brâncele O umplut luncele. Cheile-mi picară. 2003 Mă suii pe scară. 2013 Naşterea mi-i sclipicioasă. 2010 Vin oiţele din munte Cu steluţe albe-n frunte. Soarele le luă. Dar cum le văzu soarele. 1991 Am o vacă Brâncovancă: Când întinde brâncile. dar se cerne. Ceaţa. 1988 Şapte fete. Nu-i covor. Peste văi aruncată. Noaptea-i apă. 2014 Nu-i făină. Peste Dunăre-aruncat. Nimeni n-o desface. Cuprinde luncile Cu brâncile. îngropăciunea mi-i tinoasă. 1997 Singură se face. Fără leac de tivitură. Se-ncurcară văile.

Vai de zilele mele! Aerul 2024 De n-aş fi eu. Nu sunt borangic. Moale ca lâna. Să mă prinzi nu poţi. Şi tu ai şi cel mai mic fir de iarbă are. Iar steloiul cel mai mare Rău mă frige la picioare. Pentru câmp e haină groasă. Dar la toţi îi de folos. Şi-orce limbă nimereşte. întinsă-n câmpie.2015 Zoroclie [184]-clie. Te vezi. . 2030 Murgul rage In pârloage. 2023 Sus stele. nici val? Ecoul 2028 Cinel-cinel: Cine aude fără urechi. sunetul 2026 Cinel-cinel: Trece peste apă şi nici nu se-adapă. Nu se vede unu-n ţară! 2020 Mii de păsărele zbor: Vine-un om fără picioare şi le mănâncă fără gură. N-are urmă niciodată. 2016 Alb ca creta. Umbra 2033 Şi eu am. albă şi pufoasă. Jos stele. Jos stele. Şi-i apucă fără gheară. nici miros. 2040 Fug de tine şi tu musai după mine. Ca un leu şi când se duce Se duce ca un câine Cu coada între vine? Ninsoarea (fulgii de zăpadă) şi soarele 2019 Zboară-un stol de porumbei: Uliul fuga după ei. 2018 Ce vine ca un domn. Viscolul 2021 Urlu şi mă învârtesc. Chiotul. Nu stropeşte. 2027 Ce trece de-aici la celălalt mal şi nu face nici umbră. 2035 Ghici ghicitoarea mea: Ce şade pe apă Şi nu s-adapă? 2036 Pe apă merge. 2025 N-are culoare. Uşor ca pana şi piere ca spuma. Dar sunt pe colnic şi pe deal în sus Primăvara nu-s. 2034 Mă vezi. Vai de picioarele mele. Vorbeşte fără gură. 2037 Cine trece gârla Şi nu face talazuri? 2038 Ce trece prin tină şi nu se întină? 2039 Lată-lată. Nime n-ar trăi pe lume. Pe drumeţi îi îngrozesc! Gerul şi bruma 2022 Sus stele. Lelea-ngână In grădină. 2031 Cine te-ngână Şi nu te superi? Apa morţilor (Fata Morgana) 2032 Ghici mici: Cât e zare E numai mare. 2017 Moale. Pe orice limbă? 2029 îţi vorbeşte Şi turceşte. Prin trestie trece şi nu lărmuieşte.

2053 Ce-i în mână Şi-i minciună? 2054 Il simţi şi nu-l vezi.fugi. 2069 Foaie mare. 2071 La vârf înflorit. 2063 Am un crin: La rădăcină veşted şi la vârf înflorit. Scris de aur pe hârtie. 2060 Ce-i mai lung decât drumurile Şi mai lat decât mările. Mai luminos decât lumânările Şi mai întunecos decât pivniţele? 2061 Un ţol bortelit Toată lumea a acoperit. 2057 Turchează neagră. De la Dunăre viu. Cu mazăre-mpestriţată. . pământul şi vântul 2072 Tata – nalt. 2067 Este-n lume o gheaţă lată. Moş Ilie te-o ajuns. 2065 Am o rochioară Plină de pozdeioară. 2050 Tuchiluş prin păiuş. Tot câmpul aleargă. Plină de puzderie. 2044 Ce n-are corp Şi tot se vede? 2045 Ce nu atinge soarele niciodată? Vântul 2046 Cine trece cu miresme prin vamă şi vameşii nu bagă de seamă? 2047 Cine trece pe la poartă şi cânii la el nu latră? 2048 Este un iepure şchiop Intr-un vârf de plop şi vântură bob. Mama – groasă. Te bate şi nu 2055 Ce zboară pe sus Şi nu-l vezi? 2056 Iliuţă cu tichie Ridică mai mult (mai sus) de-o mie. La mijloc uscat. 2052 Merge tată-tău pe drum şi boieru-i suflă-n spate. 2041 Ce este mare cât o biserică Şi nu cântăreşte nici cât o cireaşă? 2042 Ce nu e nimic şi tot se vede? 2043 Cu ochii o poţi vedea. La rădăcină verde. La mijloc îi verde şi la vârf îi cu flori. Mai drag decât icoanele Şi mai rău decât tunurile. Pământul. Dar în mână n-o poţi lua. 2059 Am un pom mare-mare: Noaptea înfloreşte şi ziua păleşte. Mai frumos decât florile Şi mai urâcios decât babele. albăstrie. Cerul. Cerul =i stelele 2064 Am o sucnă2 mirie3. aerul şi cerul 2070 Am un copac: La rădăcină uscat. Cerul 2058 Am un ceaun umflat. 2066 Am o piele de taur Ţintuită cu ţinte de aur. Peste lume răsturnat. 2068 Pe câmpul lui Basarab – Numai mei vărsat. 2049 Nea Stan Fluieră p-afar'. 2051 Amânar [185] de mischiu2. 2062 Ziua tavă şi noaptea dârmoi [186]. Frate-meu – de la unul la altul.

2098 Am o strachină cu doi peşti: Unul cald şi altul rece. Le azvârli peste casă La crai şi la crăiasă. Joacă fulgerii pe el. 2096 Am două gheme de mătasă. 2078 Cimurce-i. Se joacă pe piele de taur. Iuţi şi sprintenioare. Umblă pe sus rătăcit. 2080 Mic mititel. 2081 Am un bruş [187] de unt. Nu se strică. Groasă-i mama. Celalt nu. Dă în apă. Nebun e frate-meu. 2097 Dintr-un ciurel de alune. ce-i: Talger înfocat Peste casă aruncat? 2079 Iese Barna de după munte C-un frâu de aur în frunte. 2076 Am un ou de aur. Soarele 2074 Bulgăre de aur. Joacă pe-o piele de taur. Soarele când răsare 2084 Pana cocostârcului Bate-n faţa târgului. Cu el toată lumea ung. 2094 Am două talgere pe măsură: Unul arde. 2089 Trece prin fereastră şi n-o sparge. Pulberea în raza soarelui 2090 Ghici ghicitoarea mea: Am o funie de nisip. De se uită seara prin leasă [188]. 2099 Zi şi noapte călătoresc şi nu se mai obosesc. Toată viaţa fug şi nu se ajung. 2095 Am doi bulgări de aur. 2093 Două talere-nfocate. Cine stă Şi treaba-i merge? Lumina 2086 închisei uşile. Lăsai perdelele şi hoţul – tot în casă: Şade şi nu vrea să iasă. Numai două găsii bune. 2101 Ce trece prin pădure Şi nu sună? . Se joacă pe-o piele de taur. 2082 Ce se scaldă în apă şi nu se udă? 2083 Un măr de argint Leagă cerul de pământ. Raza soarelui 2088 Dă în piatră. A întunericul 2091 Ce se ascunde sub pat Când intru cu lampa-n odaie? Soarele şi luna 2092 Frate şi soră – Nu se-ntâlnesc niciodată la horă. Peste casă aruncate. Soarele în amurg 2087 Am o vacă roşie. 2075 Bulbuc de aur In piele de taur. 2100 Două surioare. Se despică. Soarele şi pământul 2085 Cine fuge şi n-ajunge. 2077 Am un măr aurit.2073 Nalt e tata.

zjua şi noaptea.Luna 2102 Din deal în deal Şi din vie în vie – Floricică nărângie [189]. Joacă noaptea prin gunoaie. Steaua oglindită în apă 2119 Cercelul doamnei în fundul apei. 2108 Gâscă tutuiană. Şi-n vârf – o nucă. 2128 Două merg. 2117 Am o strachină de alune. cerul şi pământul. stelele. 2103 Am o vacă bălaie-bălaie. 2121 Licuricii zărilor în adâncul mărilor. 2104 Mânză bălană. 2106 Ce stă-n apă Fără umbră? 2107 Găinuşă gălbinuşă. Numai ochi licăritori. 2113 O secere fără dinţi Păşeşte peste munţi. 2112 Bulgăraş de aur. 2122 De aici până la munte – Numai zale de aur mărunte. Paşte noaptea în poiană. Ce s-aseamănă-ntre ele. Numai unul bobonat. Două duşmănie-şi au. focul şi apa 2127 Două merg Şi două stau. viaţa şi moartea 2126 Ce este: Două stau. soarele şi luna. Trece Dunărea în picioruşă. Peste poloboc un prosop. Printre măzărele Două tălgerele. 2123 De aici şi pân' la munte Numai ţinte sunt bătute. Stelele 2120 Peste munţi. Două stau. 2124 De-aicea până la muncei – Tot căruţi de fulgerei. Peste mări. Două judecată n-au. soarele şi luna 2125 Am un poloboc. Umblă noaptea prin pâraie. Două aleargă. Luna şi stelele 2116 Am o cloşcă cu pui: Seara s-adună şi dimineaţa se risipeşte. Cerul şi pământul. cerul. 2110 Cine umblă noaptea prin sat şi nu-l latră câinii? Luna nouă (crai-nou) 2111 Uite-i Spânzurate-n nour Coarnele de bour. Umblă noaptea pe poiană. 2114 în vârful dealului – Potcoava calului. Peste prosop măzărele. 2118 Pe valea lui Sgaidarac – O chilă [190] de mei vărsat. Luna nouă oglindită în apă 2115 Inelul vădanei în fundul bulboanei. . Cu coarne de taur. Pământul. 2105 Am o oaie bălăoaie. Două se schimbă Şi două se sfădesc? Soarele şi luna. 2109 La marginea satului – Căciula fârtatului.

monumentele acestei literaturi. O a treia ipoteză. ghicitorile adesea se găsesc aproape identice la popoare şi în timpuri foarte depărtate. câtă varietate. pentru că deşteaptă în noi întipăririle învălmăşite ale unor perioade dispărute în marea dezvoltare la care am luat parte prin strămoşii noştri. ba chiar în politică. câte contraste şi totuşi câtă analogie fundamentală nu se întâlneşte în nesfârşitele ghicitori ale popoarelor. Enigma. „Ca şi basmele. a căror întrebuinţare n-a trecut deloc în uzul comun şi a căror explicare nu este evidentă. s-au propagat de la un popor la altul prin mijlocirea indivizilor izolaţi. nu văzuseră marea şi duceau o viaţă păstorească. de la petrecerile copilăroase ale fetelor şi flăcăilor noştri la „şezătoare" până la adâncile cugetări ale bătrânilor octogenari. dar au fost epoci când au jucat un rol de căpetenie în filosofie. născute într-un loc determinat. Feluritele ei părţi sunt pretutindeni studiate ca nişte vechi monumente limbistice şi etnologice. în comparaţiune cu cea . ghicitoarea sau cimilitura e o metaforă sau o grupă de metafore. De la enigmele vedice până la lupta prin ghicitori a zeilor scandinavi sau minnesingerilor germani. dar care ne încântă. Enigmele de cuvinte trebuie distinse de enigmele de lucruri: numai cele din urmă sunt în adevăr populare şi adesea păstrează urmele celei mai vechi concepţiuni umane. Intre altele. una germană. nu place decât celor ce nu s-au ocupat în special cu asemenea studii: e vorba despre identitatea procederilor spiritului uman. ca şi cântecele. Toate ipotezele imaginate pentru explicarea acestui fapt se pot reduce la două: originea comună şi transmisiunea. de la ghicitoarea despre care se spune c-a făcut pe Homer să moară de necaz la cele ce atât de mult desfată pe wolofii din Senegal". în toate ţările şi la toate popoarele. de la faimoasa întrebare a Sfinxului până la Filosofia enigmelor scrisă de părintele Menetrier. la prima vedere. „Ele nu numai că au dat naştere unui întreg gen literar. seducătoare la prima vedere. alta scoţiană şi două ruse. După alţii. întreaga literatură populară a popoarelor indoeuropene se suie până la o epocă anterioară despărţirii lor. epoca când încă nu cunoşteau întrebuinţarea metalelor. par neînţelese. e mai presus de orice îndoială. Mai la vale se va citi o ghicitoare cu patru forme franceze. de la regina din Saba până la publicaţiunea intitulată Mercure galant. E numai un pas de la metaforă la enigmă şi se cunoaşte imensul rol pe care l-a avut metafora în dezvoltarea limbajului şi în formarea mitologiilor. îndatâ ce le găsim cheia.APRECIERI CRITICE Interesul ce se dă literaturii populare nescrise. ca şi proverbele. Ghicitorile au avut din antichitate şi au până în zilele noastre o deosebită însemnătate. După unii. Multe din ele însă datează dintr-o epocă când obiectele exterioare impresionau spiritul omenesc altfel decât astăzi şi prin urmare îl îmboldeau la metafore care.

în vol. pp. Dar pe atunci se cunoştea plasa? Nimic n-o dovedeşte în vocabularul acelor limbi. totuşi regăsim această ghicitoare în literatura populară română. 1885. Paris. asimilându-şi-o astfel într-atâta încât uneori devine greu de a ajunge la prototipul original. enigma e germanică şi că francezii au împrumutat-o. Dar ea a dat mai mult naştere unor produse originale. englezi."1 (G. Din antichitatea grecească e cunoscută ghicitoarea ce o pune Sfinxul la toţi trecătorii lângă cula sa. Literatura etică ăfabula. în vol. cu toate că nu se poate tăgădui nici aci o înrâurire literară. 1982. GASTER. nerezolvată până astăzi. se va presupune că. Bucureşti. 250). Literatura populară. întrebări =ipoeme numerice. par E. Teodorescu. 1877. Roland. care a imitat şi a variat o formă dată în multe chipuri. servind ca model fanteziei populare. sunt şi ghicitorile o expresiune figurată sau mai bine o descriere parafrastică a unui obiect de ghicit. până când vine Oedipus şi o dezleagă. când e mic umblă de-a buşile. Aci sună: „Ce vieţuitoare umblă dimineaţa în patru picioare. iar dânsul rămâne prins. Patria ghicitorilor este Orientul. 1 Gaston Paris. Fie. la pranz în două şi seara în trei?" ăRăspunsâ: „Omul. ruşi şi romani?" Este foarte puţin probabil. francezi. Cu toate că au trecut atâtea zeci de secole de atuncea. că în acea limbă va fi fost compusă şi că a trecut în idioma germană şi în cea rusească. Culegere de G. Negreşit. Ghicitori. Cimilituri sau ghicitori? Deosebirea dintre ghicitoare şi cimilitură e aceeaşi ca între gen şi specie: fiecare cimilitură e o ghicitoare. unde Samson întreba pe filisteni o ghicitoare. 251. Tipografia Modernă. (M. când e mare în două picioare şi când îmbătrâneşte mai ia şi un toiag". suferind transformările acestor dialecte. dar aceeaşi ghicitoare se găseşte sub două forme în ruseşte (şi sub o formă în româneşte). se vede împresurat (în plasă) şi casai iese pe ferestre. Dem. nu însă orice . 1883. poveştile. pp. Ghicitori. 224. despre peştele care stând în casa lui (apa). Expresiile cele mai vechi de ghicitoare le găsim în Biblie. Cum se va explica existenţa acestei ghicitori în cinci limbi? Zice-se-va oare c-a fost inventată deosebit de germani. englezii şi germanii fiind de aceeaşi rasă. Dem. Ig. Ediţie nouă la Editura Litera. Prefaţă la Devinettes ou enigmes populaires de la France. căci dezlegarea ce se dă acolo nu explica cu totul ghicitoarea pusă de Samson. Haimanu.română. căruia îi place expresiunea enigmatică tot atâta cât şi cea aforistică. TEODORESCU. ghicitorileî este fără îndoială partea cea mai originală din literatura populară. Bucureşti. Atunci trebuie să admitem că prima formă datează din perioada când slavii şi germanii formau un singur popor şi aveau o singură limbă. Intocmai ca proverbele şi zicătorile. Poezii populare române. 252).

La cap pieptene. Când în lungile nopţi de iarnă. Adam a intrat în pântecele maică-sii. La picioare Râşchitoare. a-l coordona. Această specie de ghicitori. kuţitori. după cum orice om e o fiinţă. se numesc anguţitori. de unde verbul a anguţi. Cimiliturile se încep sau cu formula cinel-cinel ori ghici ghicitoarea mea. Aceasta e o cimilitură. exprimată mai prin aceleaşi cuvinte la popoare aşa de îndepărtate unele de altele şi în spaţiu şi prin origine? S-au încercat mai multe explicări. cu mici diferenţe de rostire. uneori. ceea ce constituie o dovadă despre generalitatea expresiunii cimilitură. sau. afară de Macedonia. La armâni sau aromâni. la care se răspunde că. în starea actuală a folcloristicii. după moartea lui. bătrâni şi tineri se adună la şezătoare şi un moşneag sfătos. sunt cunoscute în toate părţile locuite de români. întreabă cu viclenie: „Cine. aceasta e o ghicitoare. Deocamdată ceea ce trebuie de făcut mai cu folos este de a aduna cu sârguinţă tot materialul folcloristic. Când. şimel-şimel. In Moldova se numesc cimilituri sau cinghilituri. nnguţitori. Cred însă că. Aceste ghicitori sunt cunoscute şi sub numele de întrebări şi răspunsuri. după moartea lui. sau se încep cu o vorbă derivată direct din expresiunea cimilitură. adică în pământul din care a fost alcătuit. fără ca orice fiinţă să fie om. cimel: La trup pepene.ghicitoare e cimilitură. iar acţiunea de a spune o cimilitură se exprimă prin verbul a cinili sau a cinghili în Moldova. a-l studia în comparaţiune cu folclorul popoarelor străine şi numai când nu va mai fi nimic ascuns şi când unele enigme istorice vor fi rezolvate. purtat prin lume şi învechit în zile rele. numai atunci va fi sosit timpul pentru descâlcirea acestor cestiuni. . cu aceeaşi numire: cimilitură. sau se intră de-a dreptul în descrierea parafrastică a obiectului de ghicit. Aşa putem cita următoarele exemple: Scânteia se cimileşte: Cimilică Mititică Nici de Vodă n-are frică. precum rosteşte ţăranul din Moldova: Cinghilică Mititică. un flăcău sprinten şi voios va striga: Cimel. a simili în Bucovina şi a ciumeli în Ardeal. în Ardeal ciumelituri. cimiliturile. Aceste vorbe sunt variate. care se tălmăceşte prin: Cocoşul. sau ngălţitori. este a umbla pe dibuitele cercând să dai soluţiuni unor probleme aşa de grele. ciumelciumel sau ciumelei ce-i. din un alt ungher al şezătorii. a intrat în pântecele maică-sii?". în Bucovina şimilituri. de unde şi formula iniţială obişnuită a cimiliturilor: cinelcinel. adică românii din Macedonia. Care e originea cimiliturilor? Cum se explică faptul că aceeaşi cimilitură se găseşte.

Această ghicitoare a omului circulă şi astăzi la felurite popoare şi are o vechime de vreo trei mii de ani. Intr-adevăr şi astăzi multe ghicitori ale neamurilor şi chiar şi la noi. descântece. deci au origine mitică.(Artur GOROVEI. îşi trădează originea mitică atât prin fondul cât şi prin forma lor. îşi are originea în cultul religios al popoarelor primitive. 1898. imn religios) şi prin urmare ghicitoarea. Tradiţiunile greceşti spun că Sfinxul punea o ghicitoare tuturor trecătorilor: "Cine umblă dimineaţa pe patru picioare. dar chiar şi în viaţa socială şi politică a popoarelor. ca parte integrantă a poeziei poporale. Cei mai mulţi dintre creatorii folclorului cred că şi ghicitoarea. pentru că dezlegarea lor cere spirit şi putere de observaţiune sau „bătaie de cap". cu atât e dezvoltată mai mult poezia în toate genurile ei (basme. Dovedit este că poezia populară şi poezia religioasă stau într-un raport direct la popoarele care sunt încă pe treptele inferioare ale dezvoltării culturale. Spiritul şi puterea de a pătrunde a poporului nu se poate studia mai cu înlesnire nici într-un gen de literatură populară ca în ghicitoare. Ediţiunea Academiei Române. ca şi basmele. În fondul ei. cum zice ţăranul. multe nu numai că n-au valoare. orişicare ghicitoare este o definiţiune a unui lucru. pp. Multe chestiuni. fie că au origine comună.. îşi are şi ea originea în mit şi cult. Asupra originii ghicitorilor nu se poate spune nimic hotărât. în antichitate şi până în evul mediu. descântecele. Despre Homer se spune că a murit de ciudă şi de necaz că n-a putut să dezlege o ghicitoare. V-VII). fie că s-au transmis de la popor la popor. Astăzi ghicitorile şi-au pierdut însemnătatea lor şi au ajuns simple întrebări al căror scop e mai ales să producă ilaritate. Ghicitorile sunt un bun comun al tuturor popoarelor şi multe dintre ele sunt foarte vechi. dar n-au nici măcar un rost de a exista şi sunt absurdităţi. La felul acesta de ghicitori ne vom opri mai târziu. Institutul de Arte Grafice Carol Gobl. tradiţiuni. la amiază pe două şi seara pe trei?" şi numai Edip a fost în stare s-o dezlege. E greu lucru şi poate şi zadarnic să cauţi ghicitorile originale ale unui popor. adică acele ce s-ar fi creat de un anumit popor şi într-o anumită vreme. Altele însă într-adevăr sunt scăpărări geniale pline de spirit şi de fantezie şi dau o puternică dovadă de echilibrul puterilor intelectuale ale creatorului lor. că adică pe cât e mai dezvoltat şi mai complicat cultul religios. Bucureşti. pe lângă spirit şi ingeniozitate. ele pentru poporul de la ţară şi astăzi sunt cea mai inteligentă petrecere. au avut o deosebită însemnătate şi au jucat un rol important nu numai în religiune şi filosofie. Nu toate ghicitorile. câte circulă prin popor. colindele etc. sunt de aceeaşi valoare. nu . Prefaţă la Cimiliturile românilor. Fără îndoială. de aceea unei ghicitori i se cere. o logică strânsă. Dar ghicitorile.

afară de spirit. iar dacă nu. cel biruit îşi pierdea ori libertatea. în timp de 7 zile. care şi-a amăgit bărbatul să-i spună ghicitoarea. Samson le va da 30 de cămăşi şi 30 de haine de schimbat. unul singur. ori chiar şi viaţa. n-au alta nimic – nici fantezie. nu printr-ale fierului. Nu. pe nemâncate?" Desigur. cu ghicitori. un roi de albine şi faguri. nici putere de observaţiune şi nici mai ales de logică. Orice motiv de ceartă da prilej unei lupte intelectuale şi astfel cei ce se certau îşi căutau dreptatea prin puterile minţii. a fost în vechime foarte frecventă în tot felul de împrejurări ale vieţii. E probabil că felul acesta de luptă. Cam de felul acesta este şi ghicitoarea lui Samson despre care vorbeşte Biblia în Cartea Judecătorilor. pe când răspunsul e aproape şi nu e serios. nici inteligenţă. s-au aplanat nu prin sabie. este forma cea mai veche a duelului. ori pe vreo asemănare întâmplătoare între două obiecte. II Ghicitorile sunt de două feluri. ca uriaş ce era. mai ales că motivul cel mai obişnuit al luptei era ofensa. De aceea răspunsurile de multe ori ofensează inteligenţa şi supără pe omul serios. în coşul unui leu pe care-l ucise el mai înainte. Dacă filistenii îi vor dezlega ghicitoarea. ei îşi puneau ghicitorile şişi dădeau răspunsurile în faţa poporului. căci al doilea şi celelalte erau pe mâncate. după cum erau condiţiunile luptei. la întrebarea: „De ce stă cioara pe par?" inteligenţa caută raspuns serios. prin puterea minţii. adică duelul intelectual. Samson află. al căror răspuns e bazat ori pe vreun joc de cuvinte. ori averea. să-i dea filistenii lui Samson aceleaşi lucruri. Unele sunt simple întrebări glumeţe. Filistenii n-au putut ghici decât cu ajutorul nevestei lui Samson. ori pe vreun fapt particular şi altele de acestea. doi se luptau pe viaţă şi moarte. foarte multe. Acest soi de ghicitori. iar acesta îşi pleca el singur capul ca să i-l taie biruitorul. un obicei al ciorilor etc." Tot aşa: „Câte ouă putea să mănânce Goliat. vreo cauză oarecare naturală. Iar răspunsul e o păcăleală: „Fiind-că nu poate şedea în par. dar şi chestiuni politice între două popoare. Cel ce biruia avea dreptul să ucidă pe cel biruit. ci prin ghicitori. Ajungând la filisteni – cu care iudeii trăiau în ceartă – Samson propune acestora o ghicitoare: „Din cel ce mânca a ieşit mâncare şi din cel puternic a ieşit dulceaţă!" Samson se gândea la leu şi la fagure. Aşa. de exemplu.numai între doi războinici. Dacă. Ele fac uz nelimitat de împrejurarea că inteligenţa caută răspuns demn de seriozitatea întrebării şi deci aleargă departe după el. uriaşul. Lupta cu întrebări şi răspunsuri. Lupta aceasta avea tot aceeaşi valoare ca şi lupta cu armele. de exemplu. .

deci cum zic. cele descriptive. Lucrurile în ele sunt personificate. Ca să fie ghicitoarea corectă. ori să te zăpăcească. iar folcloristul vede în acţiunea descrisă faptele vreunui zeu sau vreunui fenomen din natură. care va spune o minciună mai mare. îi arată părinţii şi fraţii. luptele etc. care a fost zeificat. ea trebuie să ne dea cât de multe predicate ale subiectului ce este de a se ghici. Morarul face o azimă şi o coace spunând că o va da aceluia dintre ţărani. Ghicitoarea descriptivă este în fondul ei o alegorie. III Comparaţia însă nu se face numai în însuşiri ale lucrurilor. tradiţiuni. In urmă un băiat câştigă azima prin absurdităţile ce le spune. numai tipul a rămas. (Roua) Mai amintim. Forma acestor ghicitori este epică. ori să lămureasca subiectul. ori dimpotrivă. Forma în care se exprimă aceste predicate poate să fie serioasă ori glumeaţă. fără să-l numească. dar fără folos. în basmele popoarelor. bogatul şi săracul au judecată. Fondul poveştii e denaturat. E o trăsătură caracteristică. predicatele toate trebuie să fie precise. că ghicitorile au dat naştere multor snoave. bunăoară. Apa mă naşte. să-l întunece şi să-l amestece cu alte subiecte. Toţi spun. au un subiect cosmic şi caută să explice oarecum legile naturii într-un chip. este că toate se ocupă cu fenomene ale naturii. Impăratul le caută dreptatea prin ghicitori: Ce e mai iute? Ce e mai dulce? Şi ce . fondul poveştii a rămas nealterat. Soarele mă creşte. Vine soarele. pe care îi scapă al treilea frate prin ingenioasele răspunsuri ce dă la ghicitorile ce le pune uriaşul. iar azima avea să fie a aceluia ce le va dezlega. foarte naiv. se înţelege. basme etc. sunt cele mai vechi ghicitori. Intr-adevăr. Acestea. Se poate cunoaşte într-însele şi partea religioasă. Sau spune absurdităţi şi biruie pe uriaş. nu le ia. ţine prinşi pe doi fraţi. predicatele au dublu scop. De multe ori acest fapt e denaturat şi.Adevăratele ghicitori însă sunt altele. scopul lor e ori să-ţi deschidă capul. eroul vorbeşte în pilde (tot un fel de ghicitori). ori să-l scoată din mulţimea de subiecte asemenea. Ea descrie un obiect oarecare dând multe însuşiri ale lui. ursita lui. cu puteri elementare. că un uriaş. E tipul Sfinxului. narativă. de multe ori chiar fac genealogia lucrului. ci şi în acţiuni întregi. în treacât. Intr-alte basme ori snoave. (Sarea) Şi-a pierdut doamna cheile: Vine luna. Toata lumea mă iubeşte şi când pe mama întâlnesc Eu cad jos şi mă topesc. Fiindcă ghicitoarea e o definiţiune a subiectului. le ea. De exemplu. după cercetările folcloriştilor. ale naturii personificate. în loc de a răspunde la ghicitori. Ceea ce e lucru vădit într-acest fel de ghicitori. morarul avea să spună ghicitori. Ele descriu o întâmplare oarecare. prototipul lor îşi are o origine mitologică.

cu cât conţine însuşiri şi predicate mai multe.e mai gras pe lume? (sau alte asemenea întrebări. Acul e mic. dar aceste însuşiri să fie cele mai esenţiale. Tot astfel poate însemna şi cerul cu nori. O ghicitoare bine alcătuită e cea care ţine mai mult pe gânduri pe cei ce vor s-o dezlege. nefăcute de mâini de om. Tot pe tema ghicitorilor e bazată povestea Fata cea cuminte. 1104-l106 şi nr. COŞBUC. Săracul câştigă procesul. ca cuprins. decât mă agaţă. somnul şi pământul. alcătuită însă numai din note predicative. nr. 14 septembrie 1903. „Sunt cercel cu toartă. haine port. cu atât dezlegarea sau aflarea este mai grea: să ne uităm la cea a lacătului. strig noaptea pe la miezul nopţii şi înviez morţii" e tot cimilitura cocoşului. pp. 1290). în al doilea caz e grea şi neprecisă. câmpul cu deosebite semănături. Ghicitoarea e cu atât mai uşor de dezlegat. . 50. auzind că este o fată isteaţă într-un sat. un porc îngrăşat. 42. Tot astfel şi cu altele. îi trimite un fuior. 1289. mai particulare. 20-27 iunie 1903. la picioare râşchitoare" cuprinde numai note calificative: „Voinic sunt. o înşirare de câteva note particulare cuvântului. In primul caz dezlegarea este uşoară. o ghicitoare bună e cea care este descrisă prin cât mai puţine însuşiri ale obiectului. Poate să aibă mai multe soluţii. anul VI.) Bogatul raspunde: iepurele. pp. Inşirarea sau excluderea câtor mai multe note din notele totale ale unui obiect constituie un defect de construcţie al ghicitorii. şi chiar cojocul plin cu petece. În înţelesul adevărat al cuvântului. Exemplu: "Am un colac plin cu petece" se zice că însemnează: varza (curechiul). 43. dacă ar lipsi jumătatea din urmă. acul coase (care prin parafrază îngrădeşte aţa în ţesătura pânzei) sunt două propoziţii din care rezultă două note sau însuşiri despre ac. să-i facă din el haine pentru toată oastea. evidentă. la cap pieptene. Ghicitoarea acului poate fi deci: ce e mic şi îngrădeşte. dacă el îi va face întâi din băţ războiul întreg şi toate uneltele de ţesut etc. săracul: soarele. ea e completă prin conţinutul ei şi prin urmare uşor de aflat. Dimpotrivă. la case în faţă" e ghicitoarea lacătului. (G. Foaie enciclopedică populară. Impăratul. marea. Ghicitorile poporale. dar om nu mă poartă. ghicitoare (gâcitoare) sau cimilitură înseamnă o descriere scurtă a unui obiect. Chiar din exemplul de mai sus se vede că notele unui cuvânt pot fi sau calificative. afară de întâia. Cimilitura cocoşului: „La trup pepene. în „Albina". etc. Bucureşti. cu cât notele enunţate sunt mai puţine. sau predicative. Fata trimite împăratului un băţ şi făgăduieşte că va face haine pentru oastea întreagă dintr-un fuior. Prin urmare. Ea şi este la temelie.

Intr-un vârf de pai. Spirit sarcast. Cimiliturile improprii nu provin din considerarea directă şi imediată a unui lucru. sarcast şi pornograf. In sfârşit. Ex. căpătând nuanţă pornografică. (Tudor PAMFILE. Purecele: Am un cal Cât un mal: Unde sare. Umorul ghicitorilor devine câteodată prea exagerat. inventiv. . mai ales metafore. o zeflemea la adresa aproapelui. sub forma unei cimilituri în aparenţă nevinovată. perifrastice. atât ca întreg cât şi ca părţi şi între ele surprinde asemănări şi deosebiri uneori neaşteptate. Românul observă bine lucrurile cu care vine în contact. cimiliturile sunt de două mari categorii: proprii şi improprii. Forma cea mai uşoară de memorizat e versul rimat sau versul ritmat: Iată câteva exemple: Macul: Oastea unui crai. metonimice. Cimiliturile româneşti arată pentru poporul nostru spirit observator. poetic. pp. sunt reflexul poporului însuşi care le produce. Spiritul său inventiv produce neîncetat cuvinte noi. Urmă n-are. Intâia cerinţă atrage după sine faptul că multe dintre ghicitori sunt scânteieri geniale. Introducere la Cimilituri româneşti. Ghicitorile fiind nişte producţii ale graiului şi simţirii unui popor. VALOAREA ETNOLOGICĂ A CIMILITURILOR Cimiliturile. uneori extrem de interesante. CLASIFICAREA CIMILITURILOR După însăşi natura lor. Academia Română. simboluri de descripţii inteligente. Pentru a fi memorizate se cer două lucruri: a) să fie interesante prin conţinutul lor şi b) să aibă o formă. un obiect mai mare. numărul considerabil de cimilituri pornografice arată pentru român o predilecţie pentru genul pornografiei. Unde paşte. Bucureşti. ca orice produs folcloric. metonimico-perifrastice şi sinecdochice. cimilituri-şarade. el nu pierde ocazia de a plasa. Se cunoaşte. Culegeri şi studii".Ca fond. deceuri. ghicitorile nu se referă numai la obiecte. 1908. iar altele picături de humor ales. să circule prin urmare şi să fie memorizate. Proţapul: Un mort între doi vii. Spiritul său poetic produce figuri. "Din viaţa poporului român. adeseori foarte ingenioase. această ghicitoare se mai poate numi şi ghicitoare dublă.: "moşul suie şi coboară cu mătuşa subţioară" (cofa şi cârligul). ci şi la raporturi dintre obiecte care constituie un sistem. metonimicometaforice. ele trebuie să trăiască. Cimiliturile propriu-zise sunt care provin din considerarea directă a unui lucru şi sunt de următoarele feluri: metaforice. ci au o origine cu totul specială şi pot fi: cimilituri-"întrebări şi răspunsuri". metaforico-perifrastice. 57).

In sânul însuşi al poporului nostru s-ar putea găsi lucruri specifice pentru moldoveni. Nu numai dezlegarea să fie punctul distractiv pentru cititor. De pământ nu se atinge. Luând fiecare vers în analiză. PASCU. 1. se vor găsi. Seria a II-a. Tom XXXIII. desigur şi lucruri specifice pentru fiecare din categoriile de popoare înşirate mai sus şi în sânul fiecărei categorii se vor găsi. 1909. Viena. Un asemenea studiu prezintă greutăţi considerabile. dacă nu complet cel puţin aproape complet. slave. desigur. germanice. (G. transilvăneni. Memoriile Secţiunii Literare. ar trebui să dispună şi de un material respectiv. aşa că ele nu constituie ceva specific cimiliturilor. 193). Pe lângă cunoştinţe vaste şi profunde. suflet duce. iar pe de alta aceste însuşiri se întâlnesc. Leipzig. ar trebui întreprins un vast studiu prin care să se studieze comparativ cimiliturile la popoarele romanice. Despre cimilituri. obiectivitate desăvârşită în cercetare. Studiu filologic şi folcloric. Alt criteriu: din versul al 2-lea "vine o fiarăncornorată" vedem localizarea acţiunii prin analogie. Suflet n-are. Pentru a afla deci care este valoarea calitativă a însuşirilor româneşti. pp. Un astfel de studiu ar arăta deci şi anumite însuşiri specifice românilor. Ca material de chintesenţă tehnologică-estetică are o valoare nespus de mare. lucruri specifice pentru fiecare din popoarele respective. O ghicitoare frumoasă în versuri şi în proză nu e ceva la întâmplare aruncat. ceea ce tocmai ne lipseşte în starea actuală a ştiinţei. ci ele prezintă un constructivism bine închegat cu anumite criterii. Nu-s luate metaforele sau perifrazele la întâmplare. pentru a căuta doar numai dezlegarea. câte rezultă din cimilituri. In alte capitole de estetică în folclor m-am reţinut cu precizări multiple. astfel "dintr-o vale-nrourată vine o fiară-ncornorată" ne dă imediat impresia unei localizări sincere. Cu versul al 3-lea "de meşteri străini lucrată" ieşim din aceste elemente deghizante şi ne apropiem de obiectiv – din "fiară de meşteri străini lucrată" ne apropiem progresiv de factorul principal. Aci voi rămâne în cadrul ghicitorilor. Pe lângă anumite lucruri care ar trebui puse pe seama fondului comun omenesc.Dar pe de o parte aceste însuşiri se văd la români şi din alte produse folclorice. vom avea de cercetat din ce valori e croită ghicitoarea. Bucureşti. Un exemplu: Pe cea vale-nrourată Vine o fiară-ncornorată De meşteri străini lucrată. tipărit în volum 1911. că . ural-altaice (turci. ci însăşi ghicitoarea cum e croită ca valoare literară poporană. munteni. Elementele deghizate sunt "valea-nrourată". N-ar crede nimeni că aci e vorba de corabia între valurile spumegânde ale mării. ca rezultând din cimilituri şi la alte popoare. "Pe cea vale-nrourată". unguri). Extras din Analele Academiei Române. macedoneni. balcanice.

Aruncând o nouă perspectivă asupra ghicitorii. celelalte se uită. dacă n-au puţină glumă. elemente circumstanţiale etc. perifrazelor etc. suflet duce". unele cu două înţelesuri şi cam lipsite de ruşine. aşa cum s-a întâmplat şi cu ghicitorile de demult. dacă se poate. Dar la şezătorile cu mame şi copile e bine să păstrăm cuviinţa şi ne putem lipsi de ele. Mai sunt şi alte ghicitori. Din nou nu ne abate de obiectiv versul al 4-lea "Suflet n-are. Bune. Cele bune rămân şi-şi fac drum în lume. rele. Ies la iveală maşinării. ca primăvara înflorită. ne apare aceasta ca un farmec deosebit al estetismului localizat şi deghizat de frumoasele elemente constructive: substantive. moara cu aburi sau benzină. (Lucian COSTIN. Craiova. Rezumând analiza acestei ghicitori. avem următoarele valori. Nu le nimeresc totdeauna. de unde să începem şi cum să traversăm acest nou mediu? Căci n-are fiara suflet – duce fiara suflet. De obicei. vol. Cele regresive deghizează şi declanşează acţiunea în alt mediu prin intermediul analogiei (rolul metaforelor. adjective. [1941]. Oricât or fi de înţelepte. prin progresiune ne apropiem până ce ne oprim înaintea esenţialului (dezlegării). ce deghizează din nou esenţialul (dezlegarea). III. tractorul. ghicitorile sunt în număr mărginit. dar câteodată le potrivesc. 4). Sunt şi unele ghicitori înţelepte. aeroplanul. născociri pe care părinţii noştri nu le-au cunoscut: de pildă. ci o altă substituantă trebuie căutată: esenţialul. că aceasta trebuie să fie. trenul. verbe. In ghicitoarea aceasta avem elemente regresive şi progresive (ca în multe altele). Dar se află printre sătenii noştri oameni isteţi care pot alcătui ghicitori noi. aşa că cei cu ţinere de minte învaţă.) Cele progresive sunt factorii inductori ca "De meşteri străini lucrată – de pământ nu se atinge". Tipografia „Unirea". p. să dea raspuns la toate cele cunoscute. Iată elemente de circumstanţă. potrivire de stihuri. Cimiliturile bune sunt adevărate poezii mici şi vesele. piper şi. suflet duce". Ghicitori bănăţene. De pământ nu se atinge". Oamenii isteţi încearcă să alcătuiască ghicitori şi pentru aceste scornituri noi. unelte. care bucură pe om ca vremea bună. sunt ca mâncările nesărate. aducându-i desfătare după muncă. Ghicitorile noi pe care le alcătuiesc pricepuţii şi isteţii caută să aibă haz. până ce ne salvează din nou ultimul vers "De pământ nu se atinge" adică tot dibuind după esenţial dăm şi de corabie. Işi au câteodată şi acestea vremea lor. imediat trebuie să ne oprim. care indică esenţial: "De meşteri străini lucrată. cu vremea. oamenii învaţă pe de rost ghicitorile cu dezlegarea lor. Căci "suflet n-are. se schimbă şi viaţa. Schimbându-se împrejurările în ţară.nu e o fiară lucrată de meşteri. Studii asupra folclorului bănăţean. .

deşi deschis al ghicitorilor. [1949]. de către T. 1851 şi brosur). pp. partea a II-a. aşa încât îi revine spiritului nostru sarcina de a-l descoperi şi de a-l articula. Acesta este cazul ghicitorilor: „Cine este animalul – întreba Sfinxul pe Oedip – care umblă dimineaţa în patru picioare. căruia Vasile Alecsandri îi atribuie mai puţină importanţă. Bucureşti. în „Foiletonul Zimbrului" (Iaşi. 4. Dar plăcerea efortului eliberat. atrăgeau atenţia şi asupra acestui gen literar. Editura de Stat pentru Literatură şi Artă. adică una pentru care termenul neexprimat al comparaţiei subînţelese care o constituie trebuie încă aflat. Culegeri de circumstanţă. O precizare trebuie adăugată în ce priveşte caracterul finit. fie adăugând altele culese de el. este aici tocmai din această pricină mai mare. dacă nu notau ghicitorile cu migala pedantă a textologilor. ghicitorile sunt totuşi comparaţii virtualmente finite. Fabula. 1851. Poezia cimiliturilor. dă cimiliturilor locul cuvenit. în vol. de tradiţii şi variate manifestări de literatură populară. fie reproducând unele publicate anterior. Câtă vreme răspunsul ei n-a fost găsit. deoarece comparaţiile care le constituie sunt numai completabile. deoarece termenul regăsit al comparaţiei completate în cele din urmă este o idee sau o impresie bine constituită. cei doi termeni ai comparaţiei subînţelese care le constituie fiind deplin cristalizaţi. Dem. Stamati. G. ghicitoarea rămâne o alegorie deschisă. care umblă de-a buşilea în pruncie. Există însă şi cazul unor alegorii deschise. 1852) care aveau să reapară în mai multe ediţii. care se însoţeşte cu percepţia oricărei metafore. din categoria cărora fac şi ele parte. dar nu complete. 1957. la prânz în două şi seara în trei?" Oedip ghiceşte că este omul. aşa cum se întâmplă în cazul tuturor alegoriilor. Bucureşti. perfect cristalizată. Galaţi. Concomitent. 1874. Bucureşti. pe două picioare mai târziu şi sprijinit în toiag către bătrâneţe. Artur Gorovei dă la iveală o colecţie remarcabilă (Cimiliturile . astfel că spiritului îi este cu uşurinţă posibil să recunoască pe cel dintâi sub învelişul sensibil al celui de al doilea. parabola şi ghicitoarea.15). semnate de George Baronzi (Limba română şi tradiţiunile ei. (Tudor VIANU. Anton Pann colportează cimilituri în două volume intitulate evocativ: O şezătoare la ţară sau Povestea lui Moş Albu (partea I. 1872) sau anonime. La sfârşitul secolului. în culegerea sa de poezii populare. Fabula şi parabola sunt însă alegorii închise. adică al unora în care termenul neexprimat al comparaţiei subînţelese este oarecum acoperit de termenul exprimat. Primele ghicitori româneşti (cimilituri) se publică la mijlocul secolului trecut. cum e Romanul glumeţ.5. Bucureşti. Deşi deschise. pp. Problemele metaforei şi alte studii de stilistică. Editura pentru Literatură şi Artă. Teodorescu. 115-l16). capabilă de a fi denumită printrun cuvânt propriu.(Mihail SADOVEANU.

întrebări şi răspunsuri. Aristot a spus că ghicitoarea e "o metaforă bine compusă". melcul cu codobatura. Neaşteptate sunt şi asocierile la care dau naştere obiectele. indicându-i-se forma. Contribuţiile de mai târziu [191] completează lumea cimiliturilor fără a-i modifica perspectiva generală. căţelul sau iapa cu broasca. cuptorul cu bivolul. întrebuinţarea. Unii cercetători arată că au fost folosite la oracole. substituirea fiind făcută pentru a surprinde. Deşi culese la dată relativ recentă. Deosebite de enigme. folosind perifraza. metonimia şi sinecdoca. alcătuită din ghicitori răspândite în diverse publicaţii. trebuie să i se confere un sens special. ghicitorile (cimiliturile) reprezintă un gen aforistic lapidar. ca şi acest gen. coţofana cu iapa. hulubul cu plugul. cuprinsul. ghicitorile s-au născut în timpuri depărtate. In cele ce urmează ne vom ocupa de ghicitorile româneşti. morcovul cu popa. deseori în construcţii simetrice. găina cu lingura. care evitau a numi direct animale. Bujorul este evocat de stejar. originea. precum şi inedite. plante şi fenomene ale naturii socotite tabu. Intercalarea lor în texte populare aparţinând altor genuri e mai curand întâmplătoare. aritmogrife etc. durata etc. dezvoltarea. în stadiul în care se prezintă la culegerea lor. ca şi proverbele. cocoşul cu gândacul. E fundat pe paralelism (uneori negativ) şi lunecă spre exprimarea alegorică. Iată câteva exemple: acul e comparat cu capra. focul cu baba. fenomenele naturii. sunetul. 1898). Gâina e comparată cu catârul. folosirea de nume proprii etc.. având altă funcţie decât cea de astăzi. iapa cu sita. cu oarecare precizări asupra modului metaforic propriu cimiliturilor. cocoşul cu apa. Observaţia lui rămâne valabilă. cerul cu pielea de taur. Similitudinile dintre ghicitori şi proverbe sunt exterioare: sentenţiozitatea. lăcusta cu vaca. păduchele cu oaia etc. uneltele. cu omul sau cocoşelul. Deosebirea e de substanţă şi funcţie. lupul cu oaia. calul cu moşneagul. harbuzul cu râul. Elementul metaforic face parte deseori dintr-o lume îndepărtată de obiectul respectiv. fabricaţia. ceapa de pădure etc. în cazul dat. tigaia cu . şarade. Metafora în cimilitură nu e în mod necesar logică. coasa cu căţeluşa.românilor. Dacă în ghicitoare se compară două vieţuitoare. Acelaşi lucru se poate spune şi despre plantele asemuite între ele. cocostârcul cu Moş Neculai. ariciul cu moşul. ciocănitoarea cu ţapul. acestea sunt cu precădere din specii cât mai depărtate. Metaforismului. Proverbele sunt manifestarea înţelepciunii şi eticii populare. cu purcelul sau cu motanul. numai rareori ele se spun izolat. grâul cu herghelia de cai. Formule de proporţii minuscule. Obiectului ghicit i se evocă prin comparaţie câte unul sau mai multe aspecte. pe când ghicitorile au prioritatea fanteziei şi viaţa lor proprie. alţii demonstrează că derivă din limbajul convenţtional al primitivilor. calul cu lada. Bucureşti.

Cimiliturile sunt dovada unei observaţii directe a lumii înconjurătoare: "Şede într-un vârf de nuia/şi nu se teme c-o cădea" (aluna). cioca/. afecţiunea oamenilor muncii pentru obiectele de producţie. cimiliturile de cele mai multe ori au destinaţia de a deruta tocmai prin astfel de asocieri pe cel care e pus să ghicească. E o evidenţă de surprindere a proprietăţilor şi destinaţiei fenomenelor naturii. uneltelor şi a obiectelor de tot felul văzute cu ochii producătorului de bunuri. "Vâj. "Când merge de-acasă. spre a provoca hazul. "Am un om mititel. dopul cu popa. /vine luna şi n-o ia. peştele cu luna şi soarele. "Ce pui una. bruma cu cheia. /face gardul frumuşel" (acul). ca orice gen folcloric. leapa pe cărare/hingher. /iar dacă multă este/lumea prăpădeşte" (apa). mingher pe spinare" (calul şi călăreţul). a animalelor. veveriţa cu briciul. moara cu scroafa. cu oaia sau ursoaica. comparaţiile fiind elementul de surpriză şi un mod de încercare a isteţimii. /ce pui două. Fondul vechi al ghicitorilor este evident în imagini legate de timpuri depărtate. /când ară. iar estetica lor reflectă procesul de muncă.copilul. Cimiliturile cuprind un vast registru poetic. Onomatopeele abundă. Spuse pe la şezători sau în toiul muncii la câmp. "Sus bat dobele. la dublu sens. s-ar putea vorbi chiar de ghicitori onomatopeice: "Treapa. simţurile şi experienţa ţărănimii. vâj/prin pâiuş/ţane. /vine soarele şi-o ia" (bruma). "Toată ziua cioca. cu încetul. Astfel de personificări nu sunt simple urme de animism. "Vine moşul pe portiţă/şi îşi scapă o cheiţă. boca" (toporul). Utilitatea plantelor cultivate şi a animalelor domestice este evidentă. acasă cată. hornul cu ursul. deseori cu aluzii obscene. tot ce cade sub ochii. /jos cad negurile" (sita). lanţul cu un copilaş. Rareori sunt mai extinse. /găseşti două. fiind compuse mai des din două versuri. Universul ghicitorilor e mai apropiat de viaţa practică a poporului decât al altor genuri minore (precum recitativele copiilor . imaginile poetice nu lipsesc: "Vin oile de la munte/cu steluţele în frunte" (zăpada). în pădure cată" (toporul pe umăr). cimiliturile au o existenţă concret-istorică şi ca atare. "Am un crin/la rădăcini veşted/şi la vârf înflorit" (cerul). elimină prin variante reminiscenţele diverselor stadii parcurse de popor. ci denotă. "Când suge. /găseşti nouă" (barabula). Deşi nu se caută anume un efect poetic. /când fac din el ciobote" (boul). /vin stelele şi n-o ia. Aliteraţiile sunt frecvente: "Peste râpile râpite/ciute negre mohorate" (cuptorul). Ghicitorile uzează de rime (nu obligatorii). Se dă naştere la echivocuri. Obiectelor li se atribuie calităţi umane: "Pe un deal rotat/şade moşu' umflat" (bostanul). vine seara: boca. "Dacă n-ar fi/lumea ar pieri. Dar. "Năframă vărgată/peste mare aruncată" (curcubeul). plantelor. mai curând. /când vine din pădure. cu vaca. ţane/prin copaci" (coasa).

privite în totalitatea lor. sub raportul creaţiei. o enciclopedie metaforică a vieţii poporului muncitor. dar şi a mentalităţii populare. deşi asupra ei s-a atras atenţia de multă vreme şi s-au făcut tot mai multe şi interesante culegeri. un joc de metafore şi imagini.sau anecdotele). nu numai că dau imaginea inventarului ţărănesc şi a îndeletnicirilor oamenilor muncii de la sat. numai ghicitoarea a îmbrăcat forme artisticliterare. în . Istoricul culturii materiale poate găsi amănunte privitoare la locuinţa ţărănească (construcţie şi mobilier). Ghicitoarea este prin excelenţă de origine folclorică. constituind un mod de a fixa obiecte. evocând viaţa de toate zilele a poporului. metaforice sau perifrastice. păstrând forme şi imagini ale unor obiecte desuete. dar întâlnim şi imaginea cărţii. (Valeriu CIOBANU. ca oglindă a lumii şi a concepţiilor omului despre viaţă. De proporţii reduse. ghicitoarea constituie. I. a scrierii etc. caractere în reprezentări vii. întâlnim trenul. Dintre toate acestea însă. Folclorul. unelte agricole şi de ţesut. printr-un număr de exemple. transfigurate intenţionat şi ascunse totuşi sub culori şi linii sugestive. cimiliturile nu evită progresul. Uneori şi în ghicitori se pot recunoaşte influenţe livreşti. 1964. nu a fost pusă mai susţinut şi ştiinţific în lumină. cunoscută şi sub numele de cimilitură. îmbrăcăminte. la instrumente muzicale. la animale domestice şi de vânat. în Istoria literaturii române. Literatura română în perioada feudală (1400-l780). Alecsandri însuşi atrăgea atenţia asupra acestui gen. iar structura ei a dus cu vremea la variante de structură similară. la nivel cărturăresc. obiecte de gospodărie. care solicită agerimea minţii omului pentru identificarea obiectelor şi noţiunilor. ceasul etc. într-un sens. Cimiliturile îşi păstrează însă modul lor specific de oglindire a ocupaţiilor şi vieţii oamenilor simpli. Studiul ghicitorilor pe aria unei ţări evocă viaţa materială a poporului şi treptele lui de dezvoltare. Necesitatea acestui joc al minţii şi al imaginii a existat din vremuri vechi. fenomene. şarada. alcătuind. rebusul. Editura Academiei. Cimiliturile. precum îmblăciul. logogrifuletc. la unelte casnice. Se poate spune că până acum tocmai valoarea de artă literară a ghicitorii. Expresia artistică a cimiliturilor e o şcoală a metaforei. care nu poate fi nesocotită de scriitori. În a două jumătate a secolului al XIX-lea a început să se manifeste interesul pentru ghicitoare [192]. Ghicitorile. Sunt în unele cimilituri urme de superstiţii. Pe lângă unele rudimentare. într-un comentariu la Pluguşorul. Gen vechi. V. pp. anagrama. obţinânduse. Bucureşti. 190-l93). întrucât întreaga perspectivă a lumii îşi găseşte corespondenţa în metaforele lor concrete. vol. Chicitoarea este una dintre speciile de literatură populară cu o mare vechime şi o considerabilă varietate de teme.

De filologie şi folclor [193]. Ghicitori din Ialomiţa şi Teleorman. Ghicitorile au făcut. iar o regrupare a tuturor ghicitorilor din diferite colecţii plus noi culegeri sistematice. singură conţine peste 2. A II-a. Legendele sau basmele românilor. Bucureşti. 4 P. Bucureşti. 1872. 6 Artur Gorovei. 1897 (numărul ghicitorilor creşte de la prima ediţie la cele ce urmează). Ulterior au fost publicate diferite culegeri. Gh. Bucureşti. Gaster găsea. 1866. în mod eronat.care creatorul popular numeşte cernutul de făină cu sita prin frumoasa perifrază a ghicitorii: Pe sus tobele bătea. N. Cimiliturile românilor. 1875. Bucureşti. Fundescu la ediţiile volumului său de basme3. 1939. Ispirescu4.000 de ghicitori estoniene4. 8 Leca Morariu. 1898. Tudor Pamfile7. dintre care notăm pe cele date de I. ed. le-ar mări numărul la multe mii. ghicitorile au căpătat caracterul unui gen literar independent şi s-au circumscris tot mai mult ca atare. Eisen a cules peste 9. La sfârşitul secolului al XIX-lea. Roşiorii-devede. publicată în 1898. pp. Intr-un stadiu de civilizaţie şi cultură. 393. Sadovnikov. Ispirescu. se considera că elementele de folclor au o origine cărturărească şi descind din asemenea cărţi. are peste 2. asemănările dintre creaţiile folclorice a diverse popoare. oraţii. apărută în 1876. . Gorovei. Dem.500 de ghicitori ruseşti5. Neagu9 şi numeroase altele mai vechi şi mai noi. culegerea lui D. 1867. cu circulaţie de la un popor la altul. Fundescu. 1880.700 de ghicitori româneşti (inclusiv variantele). Teodorescu5. C. Teodorescu. 5 G. iar frumuseţea lor literară n-a scăpat simţul poetic al marilor noştri scriitori2. Bucureşti. 1930. C. Poezii populare române. 216249. In acest sens. Intr-o vreme când cercetările erau mult atrase de cărţile populare şi de răspândirea lor la diferite popoare. Negreşit. Neagu. Negurile jos cădea2. pp. Artur Gorovei 6. păcălituri şi ghicitori. 3 I. J. obiectul studiilor 2 V. o origine cărturărească şi pentru ghicitori3. Numărul lor este deosebit de mare la fiecare popor. 1870. G. ghicitoarea însoţea anumite practici şi obiceiuri. la fiecare popor. M. Leca Morariu8. Basme. Suceava. Bucureşti. cea a lui A. p. Pilde şi ghicitori. din timpuri îndepărtate. 9 Cg. 154-l63. 7 Tudor Pamfile. Cimilituri. Poezii populare ale românilor. Era o încercare de a explica. 1885. pe calea aceasta. I. Dem. Cercetările au dovedit însă că ghicitorile sunt indisolubil legate de folclorul popoarelor şi din această formă de cultură au pătruns în diferite cărţi. I. 1908. Alecsandri. Cimilituri româneşti. Bucureşti. P. de asemenea.

Anikin. gârtan. Formularea caracteristicilor poate să fie mai scurtă sau mai lungă. elemente din natură. "lup". perifrază. Bucureşti. 1960. Moscova. cuvântul "Drăgan" este o criptogramă a lui "gârdan". Trepăduşul treapădă. IX. Bucureşti. Termenul care-l desemnează însă pe lup este "gâdea" şi el reprezintă. O ghicitoare ca: Drăgan la noi. jocul de cuvinte devine ininteligibil. obiecte casnice. Odată învechite. cu sensul de "gât" şi "gâtlej" provenit dintr-unul slav îndepărtat. prin apropiere.La un număr aşa de mare. construcţii onomatopeice etc. p. cer. calităţi şi defecte. Este de remarcat în plus că o formă veche de limbă este atestată indirect în formularea criptică a unei ghicitori. numai analiza adâncită a termenilor poate duce la lămurirea pe deplin a înţelesului ghicitorii. 3 M. de forma unei cureluşe. în cuvântul "Drăgan" transpunându-se sui generis un cuvant vechi şi dialectal "gârdan". cu toate substituirile de exprimare pe care le-au suferit de-a lungul timpului. dialectală. metaforă. floră. 1949. cu sensul popular de "fiară". dar ea nu este străină de esenţa obiectului sau fenomenului la care se referă. Ghicitoarea este un fel de enciclopedie populară în metafore. Până la astre şi cosmos: părţile corpului omenesc. universul ghicitorii este excepţional de larg. Numai eronat caracterizarea ghicitorii poate fi pusă în unele cazuri pe seama altei vieţuitoare (şarpele). moale şi umedă. sfredelind mereu pământul reavăn. ghicitoarea Cureluşă unsă. Literatura poporului român. În urmatoarea ghicitoare: Picurişul picură. cândva era probabil uşor percepută schimbarea intenţionată de sunete. păstrat în rusă şi ucraineană sub forma gortan şi în alte limbi slave sub alte forme. Este vorba de ghinda care cade din stejar. pe "gadină". devine confuză. profesie. 5 D. Pentru "gât" pare anostă. Când se depărtează. Imprimând etape variate de cultură şi viaţă socială. Astfel. Zagadki russcogo naroda. Ghicitoarea şi ghicirea au constituit astfel un sistem popular de caracterizare şi percepere a lumii şi a fenomenelor ei. soare. este un mod plastic de a fixa caracterele noţiunii respective şi a le imprima mai uşor memoriei omului de cultură folclorică. aceste urme îşi pierd claritatea sensului. Şi totuşi. ghicitorile au păstrat uneori în componenţă şi variate urme de expresie: limba veche. lună şi stele etc. Poezia cimiliturilor. . Gâdeaal mare Şede-n cale Şi ar mânca carne moale. în căutarea hraniei. faună. 32. 1883. relaţii sociale. 4 Revue des traditions populaires. Gaster. ed. Sadovnikov. Drăgan la voi. P. de la tot ce constituie fiinţa umană şi tot ce o înconjoară 2 Mihail Sadoveanu.. p. de porcul care o caută pentru hrană şi de lupul care-l pândeşte pe porc. sub pământ ascunsă caracterizează scurt râma. 250. N. Formularea prin comparaţie. Pe de altă parte. Astfel. A III-a de V.

frunte. De asemenea. Sub cei şoimuşori E o gaie spurcăcioasă. cu un singur coş. Analizat. sugestivă este ghicitoarea ciupercii: Am o casă văruită. Ghicitoarea este genul care se pretează prin excelenţă la diferite figuri poetice şi de stil: metaforă. apoi în distih şi catren. nu are un sens. Descrierea provine aici din nevoia de a reprezenta metaforic fiecare parte a capului. În acest caz. parcurgerea unui timp îndelungat de către ghicitori este imprimată şi în diferite substituiri şi schimbări de expresie. provenind dintr-o ideală percepţie a întregului: Am o vacă Cu ugerul (ţâţa) în spinare. despre an. sugestivă. ochi. Dar şi: Păsărică ruie. Paparudă-rudă. până la descrierea dezvoltată. săptămâni şi zile (luate la un loc) etc. transpusă într-o metaforă. Ghicitoarea nu este destul de specifică şi de aceea este înţeleasă uneori ambiguu: pentru fasole şi pentru ghionoaie. cel mai des cu ghicitoarea capului (atât în folclorul românesc. metafora se desface şi lasă loc . sprâncene. gură. negreşit. următoarea construcţie: Păsăruie-ruie. La cea poieniţă Sunt două brăzdiţe. ieşit adesea din spinarea acoperişului. ca în unele cântece de ritual: sau Caloiene-iene. Dar în preluările ulterioare s-a ajuns anormal la "păsărică ruie". Intr-un picior sprijinită. cu o raportare metaforică plină de culoare. Pe copaci se suie. Aşadar. o înşiruire de ghicitori pentru păr. cât şi în folclorul altor popoare): Am o dumbrăviţă: Sub cea dumbrăviţă Este-o poieniţă. De obicei însă. La fel se întâmplă cu ghicitorile care au obiective complexe. Sub cea gaie spurcăcioasă E o moară Rotunjoară. perifrază. de pildă. de fapt. reprezentarea grafică a casei cu coş. în care era utilizată figura de stil numită paranomază. fiindcă este un rest dintr-o formulare. In procesul ghicirii. Dacă în prima formulare. cu un înţeles oarecare. nas. cum se întâmplă. Casa veche şi simplă de ţară. hiperbolă etc. termenul "ruie" fiind luat ca un neindoielnic epitet. Construcţia ghicitorii merge de la formularea simplă în proză. în a doua "ruie" este întrebuinţat mecanic. cum sunt cele despre turma de oi şi cioban. adică repetarea în vers a ultimei părţi a cuvântului. Sau Am o vacă mare. formularea veche a avut. în linii puţine. De exemplu. termenul "şuie" este perceptibil. de gravură. cele mai tipice ghicitori sunt scurte. Pe copaci (pe araci) se suie. mai degrabă a feţei. Cu ţâţa-n spinare. Sub cele brăzdiţe Sunt doi şoimuşori. în loc de păsăruie-ruie". Pe copaci se suie.Se întâlneşte destul de des formularea: Păsărică şuie. Este. este realizată scurt şi cu măiastră îndemânare. este prinsă. luni.

Când cimiliturile sunt prea uşoare. rezultă că cimiliturile s-au născut şi trăiesc sub specie ludi – în virtutea unui joc nu gratuit şi superficial. apoi flora şi fauna. însoţeau cu hazul lor acele munci care imobilizau. Prefaţă la Cinel-cinel. o bună parte dintre ele constituie admirabile tablouri poetice. care exprimă esenţe şi ele noi. genul este foarte căutat în mediul şcolarilor. obositoare. Ei trebuie să dovedească agerime. astfel că spusul de ghicitori este o competiţie: care pe care să învingă. publicată de curând. Dacă ghicitoarea nu este dezlegată. Cei adunaţi în aceste scopuri. el este eliminat. Cel care pune întrebarea arată pricepere şi destoinicie. imaginaţie. deoarece plac. Mohanu. Aparent. ciuperca apare ca o naivă acuarelă din cărţile de basme. Astăzi. dezamăgesc. De multe ori. o mare putere de asociere şi disociere şi deci de intuire a realităţilor vieţii. ci grav şi cu anumite rosturi sociale. In maniera artistică a celor clasice sunt create altele noi. aceste mijloace variate se întâlnesc . Bogate în mijloace de exprimare dintre cele mai subtile. Expresie a unei arte mai concise.obiectului în realitate. Din felul cum se spun. XVII -XXI). făcândule grele. cosmosul etc [194]. C. lumea ghicitorilor o constituie omul cu toate manifestările legate de fiinţa lui fizică. cel care ghiceşte fiind distins cu semnul respectului şi al admiraţiei tuturora. pe atât de concret urmează să fie dar răspunsul. cimiliturile constituie un gen încă foarte gustat de mase. (I. datorită mijloacelor poetice pe care autorii lor le folosesc cu atâta pricepere. ale realităţii sociale de astăzi. iar când altul încearcă să strice jocul. imagini tipice care sunt ţinute minte şi sunt cultivate şi astăzi. Bucureşti. solicitând un răspuns din partea celor adulţi. Intr-o foarte bogată colecţie antologică. însuşi cel care a propus-o comunică răspunsul şi astfel prestigiul lui creşte şi mai mult. 1964. cei mai isteţi la minte şi vorbă formulează întrebări ascunse sub valul metaforei şi al limbajului poetic ascuns. pp. CHITIMIA. V-VI. In formularea de mai sus. Iar pe cât de poetică este întrebarea. III-lV. Spunându-se ghicitori sau cimilituri. Din orice sferă a vieţii ar izvorî aceste creaţii populare. ca "să nu adoarmă". Ghicitori. dar şi cel care dezleagă enigma dovedeşte că se măsoară cu el. Altădată ele se spuneau la clăcile de tors lână ori la curăţat porumbul. tocmai fiindcă ele sunt frumoase şi au conţinut înteresant. Editura pentru Literatură. ediţie ingrijită de C. cimilitura exprimă totuşi în două-trei versuri o întreagă lume. introduceau ca tonic înviorător cimilitura. acesta ar putea fi dat în mai multe chipuri şi totuşi întrebarea priveşte o anumită fiinţă ori subiect şi fenomen din natură sau o anumită latură a acestora.

Dacă primul vers al cimiliturii face parte din sfera unei metonimii onomatopeice ("ţinghilinghi" exprimând efectul clopotelor de la gâtul oilor). O sugerare sau definire concisă a unui obiect. 15. şi-şi boldeşte ochii după oi. Şi deci. Valoarea ei constă în puterea de abstractizare a maselor a unor realităţi de viaţă. În determinarea ghicitorii pornim de la criteriul funcţional. Academicianul Tudor Vianu vorbeşte de funcţiunea unificatoare a metaforei: "Dincolo de deosebirile dintre lucruri. " tom.mai multe la un loc. limbajul poetic al folclorului precede limba artistică a literaturii scrise. Ghicitoarea constă din două părţi: 1.295. care desemnează turma de oi în timpul păscutului ori al mersului la vale. Suscită interes şi destule dificultăţi în a fi dezlegată. în forma ei activă. individul sau colectivitatea populară căreia i se adresează ghicitoarea este un copărtaş necesar. este un joc de societate care se realizează dramatic. 287-288. care face din metaforă un adevărat instrument de cunoaştere. şoldu-boldu-i iese-n cale. Şi citează în acest scop destule exemple din literatură. pp. Răspunsul prin care obiectul înfăţişat în forme deghizate este recunoscut prin viu glas. Ghicitoarea. în „Revista de istorie şi teorie literară. cel de-al doilea exprimă o parte din întreg.306). particularul pentru general. Studiul limbajului poetic al cimiliturilor – ca şi al mijloacelor artistice ale baladei sau ale altui gen folcloric – ilustrează că acestea posedă un sistem poetic bine constituit. ceea ce-i caracteristic lupului care stă la pândă. sesizăm unitatea lor profundă şi această descoperire. "şolduboldu" este tot o locuţiune substantivală. 1966. "Ţinghi-linghi" este o locuţiune verbală onomatopeică. a unei fiinţe (sau a mai multor obiecte sau fiinţe aflate într-o anume legătură). în şolduri. ce desemneaza pe lupul care şade cinchit. Următoarea cimilitură: Tinghi-linghi o ia la vale. iar prin acţiunea subtilă a spiritului popular ele sunt de aşa manieră topite într-un tot artistic. că ei au fost preocupaţi de o exprimare mai frumoasă decât cea a vorbirii zilnice. mai rar a unei acţiuni sau noţiuni. prin mijloace sintactice şi figurative. . autorii anonimi folosesc cuvinte şi imagini specifice. încât cei care încearcă să le ghicească înţelesul întâmpină greutăţi asemănătoare celor puse de şarade. ele ivindu-se o dată cu poezia populară. ne încântă ca orice descoperire a spiritului". prezentate învăluit prin intermediul perifrazei sau tropilor. (Gheorghe VRABIE. fiind astfel o sinecdocă. Din limbajul poetic al cimiliturii. În ultimii ani. în periodicele noastre literare s-au purtat lungi discuţii dacă începuturile limbii literare sunt legate de începuturile scrisului ori pot fi împinse cu mult în urmă. ieşindu-le în cale.

Raportul dintre A-O-B nu se exprimă în ghicitoare doar prin interogaţie sau prin alipirea unor formule la definiţie date obiectelor. bădiţă. precis: reprezentarea concretă a obiectului înfăţişat – dezlegarea ghicitorii. chici ghicitoarea mea etc. Stabilind un raport de posesiune de la A la O. Aceste scheme subliniază interrelaţia elementelor ghicitorii – menţin viu circuitul A-O-B. ghicitoarea presupune întotdeauna: un emiţător A. care prin multiplele lor funcţii stilistice pot fi asimilate tropilor. Forma interogativă este generală. interogaţia este suplinită sau accentuată prin formule iniţiale (cinel-cinel. Cele mai frecvente sunt construcţiile gramaticale care debutează cu persoana întâi a verbului a avea. Foarte numeroase sunt construcţiile gramaticale care pun în lumină raportul dintre A (emiţător) şi O (obiect). reprezentat în ghicitoare O. Ghicitoarea afirmativă inserată între ghicitori interogative împrumută de la contextul mare semnificaţia unei interogaţii. un obiect sau o fiinţă etc. se prezintă ca fiind el însuşi în strânsă legătură cu obiectul propus spre ghicire. îi dau relief. într-un cuvânt. ca un garant al veridicităţii episodului prin care este caracterizat obiectul. În unele ghicitori. petrecere etc. atribut. de ghiceşte. menţin treaz contactul dintre A şi B. A. Cel mai adesea însă.. emiţătorul. reclamă o atenţie mărită. obiect direct. ghicitoarea are un scop imediat. emiţătorul. înfăţişat de ghicitoare. stimulează la găsirea cheii. cel liric de exemplu. chiar atunci când nu apare transcrisă grafic şi când absenţa ei nu se poate atribui neglijenţei culegătorului. anunţă deci intrarea în joc. schema previne asupra prezenţei apropiate a obiectului propus spre ghicire. cimilas-las. Raportul necesar în economia jocului dintre A-O-B este evident în structura ghicitorii. obiectul este definit printr-o mică fabulaţie relatată de către A la persoana întâi: A. interogaţia este implicată. de-i ghici. ca de exemplu: „Am o copiliţă/Cu o roşie rochiţă" (ceapa). sugerează continuitatea obiectului. căreia i se reclamă elucidarea sensului ghicitorii – dezlegarea. se înfăţişează ca un martor ocular. Spre deosebire de alte genuri. ghicitoarea face apel la diverse scheme gramaticale. ţi-oi da o raţă etc. Ghicitoarea utilizează schema foarte simplă: am. În vederea acestui obiectiv. Ghicitorile presupun de obicei un prilej – o şezătoare. deci un auditoriu bogat. o persoană sau colectivitate B.) sau formule finale (cinelghici.. În construcţiile gramaticale de acest tip. pas. A nu se reduce la rolul de a defini obiectul la persoana a III-a. Relativ . o concentrare asupra obiectului O.Aşadar. în asemenea împrejurări ghicitorile se succed una după alta.) Formulele iniţiale şi finale îndeplinesc roluri multiple: previn asupra naturii întrebării.

B) Sunt ocolite formulările plate. – alternanţa negaţiei cu afirmaţia. elemente de surpriză şi trucuri. în formulele iniţiale sau finale. /Aflai ouă de bobice/Luai nouă. În mediul folcloric. în forma ei activă. mă luai. „Rădăcină-mpleticină. In acest scop. — Tropi în forme adaptate genului: comparaţia eliptică. Rezultat al puterii de pătrundere. mă suii) urmat de un complement circumstanţial de loc (în pădure. ghicitoarea nu este ermetică. schemele gramaticale. al fanteziei şi ingeniozităţii. Formularea definiţiilor se subordonează funcţiei ghicitorii: a) Tautologia este în general evitată. – metafore anatomice. prin forma înterpelării – vocativul – se operează un nou transfer – „rădăcină-mpleticină" este introdusă în sfera umanului. clişeele frecvente în folclor. /Ca bobicea să mai ouă" (cartofii). Concluzii: 1. – formule convenţionale. este un joc de societate care se realizează dramatic: definiţiile prezentate de ghicitoare presupun totdeauna un emiţător şi un adresant care întregeşte ghicitoarea prin răspuns. /Rar voinic ce te deznină". metafora barocă. „Rădăcinămpleticină" – reprezintă o substituire metaforică pentru carte. – metafore de relaţie. în primul rând. Dezlegarea ghicitorilor pretinde familiaritatea cu unele invenţii lexicale. cunoaşterea sensului formulelor. ca şi în diversele construcţii sintactice. Raportul dintre A emiţător şi O obiect se poate exprima în ghicitoare şi prin vocativ şi dialog. care situează acţiunea în spaţiu.ample. se succed apoi unul sau mai multe versuri constituite din verbe şi complemente directe. ghicitoarea foloseşte: — Creaţii lingvistice de circulaţie redusă. apare doar în forme deghizate – inutilitatea răspunsului ar anula jocul.. ghicitoarea nu se adresează totuşi. C) Interesul jocului este menţinut prin dificultăţi. locurile comune. Dezlegarea ghicitorilor este înlesnită prin: – antonime tipizate. metafora obscenă. pe munte) etc. . Raportul necesar între emiţător. obiectul definit şi adresant se reflectă în forma interogativă a ghicitorilor. ghicitorile din această categorie încep de obicei cu un verb de mişcare (de preferinţă mă dusei. Ghicitoarea. prin multiplele lor funcţii stilistice. sub forma paralelismului antonimic. care mai deţine prin tradiţie aceste date. /Lăsai două. – paradoxul. îndeplinesc în ghicitoare rolul unor tropi. inteligenţei. iniţierea în anumite trucuri sau convenţii. ca de exemplu: "Mă dusei în pădurice.

fără ca să se fi bucurat de un tratament egal în folcloristica europeană. interesul ştiinţific pentru ghicitoare se explică prin faptul că – cu toată vechimea ei impresionantă. aproape concomitent cu aceea a poeziilor populare şi s-a dezvoltat şi pe calea publicaţiilor cu caracter folcloric. atât al publicului cât şi al cercetătorilor şi au concurat ca publicarea culegerilor de ghicitori populare să înceapă şi la noi foarte timpuriu. s-au dezvoltat. nici numai prin substratul ei universal şi prin similitudinile de forme pe care le atestă ea la cele mai diferite popoare. pe care le vom urmări sumar.(Monica BRATULESCU. tot aşa căutau să explice vechimea ca gen şi structură aparte a ghicitorii prin ipoteze tot atât de enigmatice. cele mai multe dintre ele atestă o mare vechime. In al doilea rând. care conveneau atmosferei de taine şi penumbre în care se complăceau romanticii paseişti. ca şi în cea românească. ca specie literară – ghicitoarea manifestă şi în zilele noastre o surprinzătoare putere de viaţă. La crearea acestei situaţii privilegiate a ghicitorii au mai concurat şi alţi factori. în cercetarea ştiinţifică – nu se poate explica numai prin dimensiunile mici ale ghicitorii ca formă literară. de la primele mărturii literare scrise şi până astăzi. a căror existenţă nici nu se poate concepe fără de inventarea scrisului. cât şi în ceea ce priveşte publicarea de studii sintetice. 452). cum ar putea să ne apară astăzi. Sau încercat sinteze în care s-a urmărit nu numai istoria ghicitorii în cadrul folclorului fiecărui popor. create de popor. " tomul 10. anagrama. nr. 1966. logogriful etc. încă de la apariţia literaturilor culte – pe lângă similii literari ai ghicitorii propriu-zise. ci şi istoria universală a speciei. Departe de a fi moderne. 44l-442. Proverbul înfăţişează toate aceste caracteristici. istorici şi mai ales sociali. multe de sursă cărturărească – o sumă întreagă de forme ale enigmei. După cum romanticii vedeau în cantec primul limbaj al omenirii. ghicitoarea s-a bucurat de o surprinzătoare atenţie. În folcloristica europeană. cu aceea îndreptată asupra basmelor. pp. populare şi pe lângă întrebările cu caracter enigmatic. asupra aspectelor ghicitorii în folclorul unui popor. precum: rebusul. atât în ceea ce priveşte editarea de adevărate corpus-urri ale ghicitorii la diferite popoare. şarada. interesul pentru ghicitoare – ca şi pentru basm – a fost stimulat puternic de romantism. Această predilecţie – similară. la locul cuvenit. între preocupările timpului liber la cele mai diferite categorii sociale. care poate fi uneori pusă în legătură chiar cu începuturile scrierii. Caracterul enigmatic prin excelenţă al ghicitorii părea că răspunde acestei apetiţii spre visare. cu caracter monografic. Istoriceşte. Toate acestea au menţinut interesul pentru ghicitoare. Paralel cu formele orale. care a căutat în ghicitoare. 5. ca şi în poveste. întrucâtva. până la cuvintele încrucişate. Ghicitoarea – elemente de structură stilistică. ghicitoarea – specie folclorică prin excelenţă – se întâlneşte. . Socialmente. sensuri de cele mai multe ori inexistente. în „Revista de etnografie şi folclor..

Zanne. pp.dar mai ales pe aceea a literaturii de colportaj. foarte interesantă. . au la bază o muncă de investigaţie extrem de minuţioasă. 1968. structura metaforică a ghicitorii fiind mărunţită în reci categorii. Teodorescu-Kirileanu. ca S. publicat în „Albina" şi reprodus în „Telegraful român. o sumă apreciabilă de ghicitori culese personal de autor sau comunicate de folclorişti cunoscuţi. Leca Morariu adunase 250 de ghicitori din Bucovina. Osatura filologică a lucrării însă rămâne până astăzi solidă. Din istoria şi poetica ei. Sadoveanu dă la lumină o broşură cu ghicitori. In 1949. pentru că unele dintre ele sunt alcătuite de ei. M. Fără a-şi fi propus un studiu savant. primul studiu. cu obiective pur comerciale. A. volumul publicat de A. Pericle Papahagi. e o operă fundamentală pentru cercetarea ghicitorii româneşti. I. Editura pentru Literatură. Gh. In secolul al XX-lea. I. constituind un ansamblu omogen. Marian. articol mai amplu. apărut la scurt timp după colecţia lui A. În ceea ce priveşte cercetările ştiinţifice. V. Fl. Gorovei. cercetarea literară întreprinsă aici e pur formalistă. Gorovei a fost completată cu o serie de culegeri mai mici. nu e decât o încercare de diletant. Balş şi Cicerone Theodorescu. ajutat de profunda cunoaştere a folclorului nostru. Cea mai substanţială scriere asupra ghicitorii româneşti până acum rămâne cea a lui G. (Ovidiu PAPADIMA. care după descântec e specia folclorică cea mai bogată în surprize lexicale şi fonetice. Coşbuc: Ghicitorile poporale. Această diversitate şi incertitudine a întârziat întrucâtva apariţia culegerilor fundamentale. precedate de un cuvânt plin de înţelegere pentru arta poetică a acestei specii folclorice. poetul năsăudean. Literatura populară română. ghicitori noi cuprind şi culegerile recente ale lui T. în plus. Sala. Neagu publică o broşură cu 327 de ghicitori comunicate de elevi. în 1930. Cu ceva mai înainte. precum şi de modeşti culegători amatori. dintre care multe cu totul noi. Cimiliturile românilor. de tipul celor gramaticale. mai ales în ceea ce priveşte explicările etimologice şi stilistice ale aspectelor de invenţie verbală. anul încheierii lucrării. până la 1897. caracteristice ghicitorii. Intr-adevăr. a izbutit să formuleze şi asupra ghicitorii româneşti o serie de observaţii fundamentale. în vol. " în acelaşi an. Din păcate însă. care şi-a aflat condiţiile prielnice de înfăptuire deabia la sfârşitul secolului trecut. Studiile publicate de G. care ne dau posibilitatea să urmărim evoluţia ghicitorii până în zilele noastre: In 1939. Gorovei în 1898. colecţia "Studii de folclor". Bucureşti. 23l-233). Pascu. sinteza lui A. I. Ghicitoarea – formele ei de artă. cuprinzând toate textele de ghicitori (tip şi variante) publicate în broşuri şi în periodicele care au dat atenţie literaturii populare.

de miazăzi şi răsăritene. în culturile insulare ale Oceaniei. în aceste privinţe. de accentuată importanţă socială). la restrângerea inegală – din pricini diverse – înăuntrul sferei folclorului însuşi. deţine un considerabil avans în timp faţă de primele studii pe problemă (G. chiar dacă circulaţia lor se menţine încă. Ghicitorile devin astfel şi la noi. Ghicitoarea se numără de regulă anume printre genurile lovite de pierderi de greutate specifică mai pronunţate. apoi modificările în substanţă şi lărgirea gamei opţiunilor culturale ale adolescenţilor şi în general ale tineretului (categorie de vârstă prin excelenţă menită potrivit convenţiilor tradiţionale să folosească şi la rigoare să sporească fondul de ghicitori al comunităţii. precum se ştie. în Africa. ca şi asupra profilului bugetului de timp al tuturor categoriilor de vârstă.). în vechile culturi siberiene. progresiv. a creativităţii şi a amplorii circulaţiei active a unora din genuri şi specii în raport cu celelalte.a.Există o istorie concretă. care odinioară reclamau ghicitoarea ca îngredient necesar în complexul uzurilor de grup ce le alcătuiau conţinutul. milenară. totodată. Dar. O sumă de indicii mai mult sau mai puţin indirecte atestă practicarea lor. a ghicitorilor şi în lume şi la noi. au dus.d. deşi. transformări de rapiditate crescândă ale structurilor sociale şi culturale dintr-o serie de ţări ale lumii. clăcile în felurite scopuri etc. intervenţia compactă a mijloacelor de comunicare de masă (a celor audio-vizuale inainte de toate). a.). culegerea şi publicarea de ghicitori. Stamati. Anton Pann s. Şi la noi. în ultimii 100-l50 de ani. asemenea. pare-se. nici rostul vârstnicilor nu e neglijabil). în spaţiul culturilor europene. nu fără însemnătate diferenţe de amănunt determinate de diversitatea împrejurărilor naţionale şi locale. sporadic în America. probabil.m. îndeosebi în mediul copiilor. In orice caz substanţial anterioară erei noastre. ale Europei şi Americii de Nord în primul rând. constituie principalii factori ai declinului ghicitorii ca instituţie folclorică. În linii mari aceasta este situaţia şi în folclorul românesc. notabilă.) pe care nu le mai amănunţim ale procesului de urbanizare a mediului rural şi ale industrializării. de cel puţin 3000 de ani încoace cu funcţii şi semnificaţii diverse (unele. Dem. vecini etc. la seminţii ale Asiei Centrale. Dispariţia sau – după loc – numai treptata dezarticulare a vechilor cadre sociale (precum şezătorile de fete şi flăcăi. Obârşia le este imemorială. demografice ş. . bun de tezaur cultural. ca activitate folclorică spontană şi prioritară (Cipariu. în sfârşit diverse alte aspecte (culturale. nu totdeauna limpede reconstituibile. asiatice apusene. fără discontinuităţi.). la diminuarea ponderii relative a folclorului în ansamblul social al culturii şi. care exercită presiuni modelatoare irezistibile asupra unor forme de bază ale sociabilităţii (reuniunii de prieteni.

episodul Solomon şi Regina din Saba). itinerarii de difuzare.). Şi nu numai pentru cercetarea etnografică românească. pe toată întinderea răstimpului evocat. în primul rând amplul studiu monografic al lui O. texte greceşti consemnând mitul lui Oedip (ghicitoarea Sfinxului). Oricâte rezerve şi obiecţii – unele serioase – ar fi de formulat în temeiul unei examinări severe. vorbi de existenţa unui asamblaj relativ consolidat de cunoştinţe acumulate – cu Aristotel din Stagira începând – în egală măsură valabile şi pentru ghicitorile româneşti şi pentru ghicitoare în genere. de. încât anevoie ar putea fi dublat în condiţii de reală exigenţă numărul modest al textelor de referinţă. să zicem. Aceste cunoştinţe se referă între altele. deşi elaborate în general în condiţii de independenţă de gândire faţă de bibliografia internaţională. aceste cercetări au ajuns la rezultate coincidente sau echivalente cu cele obţinute de cercetări străine pe material străin. mai vechi sau mai recente. despre ghicitoare considerabil mai rar decât despre alte genuri şi mai rar decât în alte părţi în lume. Edda. Iar dacă din totalul brut al titlurilor exegezei publicate cam de o sută de ani încoace le-am exclude pe cele acoperind debile compilaţii. de calitatea contribuţiilor ferme. studii elaborate abia în cel din urmă pătrar al secolului trecut sub – cel puţin – îndoita înrăurire a ecourilor entuziasmului romantic şi a "spiritului de metodă" pozitivist. Cu toate acestea nu putem să nu remarcăm că una din pricini pare să fi stat într-un anume simţământ. Pascu rămâne prin amploarea analizei şi relevanţa majorităţii concluziilor text fundamental. Koranul. "fleac". Ar fi nepotrivit să procedăm aici la cercetarea cauzelor. texte vedice. Asupra ghicitorilor în folclorul românesc nu s-a scris mult. monografia din 1909-1911 a lui G. Biblia (episodul Samson. mai larg împărtăşit. "moft" etc. Demn de subliniat între altele este că. S-a scris. Se adaugă apoi un număr de contribuţii. Puţinătatea se află compensată totuşi. Se poate. aşadar. ar rămâne atât de puţin. într-o anumită măsură. nu au lipsit. istorie a cărei reconstituire (origini. stare de spirit incontestabilă (o poate verifica oricine întreprinzând fie şi cel mai rudimentar sondaj de opinie).) a fost schiţată cu pornire de la repere vechi sau străvechi – texte egiptene. de mai mică întindere.Teodorescu. Papadima. desigur şi la datele a ceea ce am numi "istoria abstractă" a genului enigmatic – socotit printre cele mai vechi ale tradiţiei orale în general —. speculaţii deşarte sau vorbărie confuză. cu alte cuvinte. "minus-valoare" în faţa ghicitorilor ("joc de prunci". dar de bună ţinută. Dar fondul lor . faze ale varierii în timp etc. Gaster). în ciuda declaraţiilor formale de preţuire care. 1001 de nopţi etc.

„cine strigă noaptea?" sau „ce este lung cât lumea?". sincronic. Papadima) nemijlocită când se întrupează în denumirea simplă de însuşiri (alb. culori consistente." – călăreţ şi cal). limitări ale câmpului de referinţă supozabil. Astfel. mai verde decât. prin metaforă.) ale obiectului de ghicit (de ex. savori etc. Ghicitoarea este prin urmare „o definiţie" (Coşbuc). enunţ. N. Iar parafraze – au conchis cercetătorii genului – se constituie. respectiv m-am dus etc. adesea. ci parafrastic.). ce o distinge de modelul definiţiilor curente recomandat de logicieni fiind – cum au arătat cercetările – discontinuitatea. oferite implicit ca structurale.esenţial şi totodată cel mai impunător ca volum derivă din efortul descrierii. Ghicitoarea fiinţează. pe lângă") ci. descrierea constituie una din modalităţile clasice ale definiţiei ca act logic. cel puţin în ghicitoarea românească (v. mai cu seamă. complementar. prin perifraze. pe de o parte. apare ca reper metaforic de mare frecvenţă . a dres etc. se îmbină înăuntrul unui aceluiaşi context. Care descriere poate fi (v. inventare comportând adesea. de pildă. eventual comparative. Descriere deci. Şi scurtă. evocate nu direct. dar nu-i lapte?")[195].). mare. a făcut. constituite din inventare de acte sau proprietăţi caracteristice (dimensiuni. Pascu). precum se ştie. forme. modul precumpănitor al construirii sensului în ghicitoare. aşadar. ci se revendică numele.) sau în apostrofă ori dialog (de pildă: — Un' te duci? — Ce-ntrebi? Etc.?" etc. când sunt desemnate nu date ale structurii. eventual şi ca parafrază a parafrazei. Poate fi mijlocită. Dar. În legătură cu toate acestea au fost propuse scheme ale selectării şi funcţionării termenilor. rotund etc. ca practică şi text. prin metonimie ("suflet în sus. suflet în jos etc. pe de alta. enunţarea de trăsături în chip metodic disparate şi în plus. prin sinecdocă („ţinghi linghi ţine calea etc" – oaia – cu talanga – pe drum) şi. nu numai ca parafrază nemijlocită (etimologiceşte parafraza înseamnă „frază. ci manifestări ale acesteia în rama unui "eveniment" prezentat narativ la persoana I-a ori a IlI-a (un x s-a dus.. mică naraţiune şi/sau frântură de text dramatic.. graţie unor eliminări explicite („ce-i alb. evaluări cantitative (boul. o bună definiţie sună: ghicitoarea "este o descriere parafrastică (sub.) Poate fi simultan şi mijlocită şi nemijlocită. tipologii de tropi şi de tehnici stilistice de confuzionare. clasificării şi explicării ghicitorii. când înserierea denumirilor de însuşiri. de regulă.) a unui obiect de ghicit" (Gaster). obiect adică pentru care din principiu nu se comunică. sau „ce este mai lung decât.

) S-a remarcat de asemenea şi că fondul metaforelor uzuale în lirica populară românească – spre exemplu – nu se regăseşte decât accidental în ghicitori (Brătulescu). Şi nu este de mirare. genuri prin aceasta implicit mai specifice. rime ori asonante. Fiecare în parte însă cvasifixă. forme strofice (Papadima). Apropierile bruşte sunt desigur menite să stârnească haz. precum basmele.şi echivalează cu cele mai incongruente obiecte. de cel ce le debită. Şi formule . Aliteraţia este frecventă (Densusianu). Metafora a fost şi ea deseori explicată. creaţiile lexicale ad hoc derivate din necesităţi de simetrie. ca rod al „perceperii juste" a analogiilor între obiecte. din imperative de gen (consemnul cifrării. Inrudite ca funcţie cu „figurile de sens" mai sus pomenite.m. a proprietăţilor acestora şi a corelaţiilor lor.. Intimitatea fizică cu lumea ambiantă fiinţează ca o condiţie vitală permanentă pentru orice societate de tip tradiţional. a atras fireşte atenţia şi un izbitor detaliu de construcţie: în folclorul românesc. De banalitatea unor atare comentarii ne despăgubesc uneori observaţiile în adaos. la elaborarea unui univers de metafore autonom şi – am remarca – de o răspândire interetnică enormă. paralelisme. paradoxală. focul cu baba. Este întru totul adevărat.a. urmarea fiind anemierea şi a semnificaţiei şi a capacităţii de expresie. Ghicitoarea a tins vădit. vădesc competenţa în privinţa lucrurilor. Sunt formule – precumpănitor – de început: „ghici ghicitoarea mea". moara cu scroafa. conţinutul. metonimiile. gust sau inspiraţie.d. Un număr însemnat de ghicitori poartă însemnele vizibile ale versificării. încadrate de formulele instituţionale. aproape totdeauna ghicitorile sunt. ritm pregnant. obârşia. dar fonetic asemănătoare).a. cu o tipologie îndeobşte limitată. Li se evocă astfel lucrurilor. Drept urmare ea se instituie acolo ca o constantă a educaţiei. alternări de versuri albe şi rimate. în ghicitoare. densităţi sau forme). în mod corect. „cinel-cinel" ş. al insolitului etc. dezvoltarea. folosite. capabil să sugereze uneori şi volume. judicioase. morcovul cu popa. Vrabie). timbrul sonor. după loc. efectul ş. veveriţa cu briciul etc. ca şi în folclorul european în genere. durata. poate chiar prea insistent. abundă în ghicitori onomatopeele (sugerând specificul unor obiecte prin sunet. fie una.). uneori să ispitească pe căi greşite. În sfârşit. fie alta. paronomasiile (apropiind cuvinte semantic depărtate. că inventarele de însuşiri. incomparabil mai largă decât în cazul altor genuri tradiţionale. (Brătulescu. privind distanţa de obicei considerabilă care separă categoriile de lucruri între care se ţes metafore: ciocănitoarea – se constată – este coordonată cu ţapul. sinecdocele etc. de încifrare etc. S-a spus şi s-a scris insistent. practicii şi gândirii fiecărui individ.

În Muntenia. Dincolo de generalităţi ştim încă puţin despre viaţa nemijlocită a ghicitorii în viaţa satului. „ghiciţi. Moldova de miazăzi. aşadar. Există neîndoielnic şi ghicitori „de epocă". Dacă existenţa activă a însuşi genului enigmatic e astăzi problematică. de a sugera mai energic celui căruia ghicitoarea îi este adresată.a. Plante şi animale de casă. Oltenia. ce-i?". văi. restul Transilvaniei. în a sublinia statutul categorial. puterea de pătrundere s-a exercitat în formularea – şi s-a exersat în dezlegarea – de enigme privind o lume mărginită ca număr de categorii abordate. ar fi cazul să reamintim. Maramureş. Tradiţional. ponderea şi relaţiile. marile forţe ale firii etc. ţ-oi frige-o raţă!". În Moldova de nord. înconjurimea cu munţi. boieri. când ca mădular de întrebare. sau ameninţări. metaforic etc. practicarea ghicitorilor înseamnă plimbarea fascicolului de lumină intensă al spiritului de observaţie pe obiectele universului familiar ţăranului. jandarm etc. de uzanţă (care. Ghicitoarea este nu numai întrebare. acareturi. sunt încă departe de a le fi determinat tuturor cu acurateţe contururile. notabilităţi (birău.. de ghiceşte!" ş. De pildă ustensile de inventar agricol tehnologic depăşite. gospodăria. Transilvania sudică. unelte. uneori făgăduinţe – „de-i ghici. poate mai potrivit spus. se desemnează unele pe altele în ghicitori. Rostul formulelor rezidă. când ca „răspunsuri". ecouri de uzuri pierdute. Cercetări relevante de sociologie a . Nimic mai incert. sporadic în Câmpia Transilvaniei şi cimilit. un model anume de "aşteptare" şi reacţie. Împrejurare ce atrage la rându-i atenţia asupra dimensiunii sociale a ghicitorii. respectiv cimilitură etc. Ghicitoare. drumuri. gâcit. au ieşit îndeobşte din înzestrarea gospădăriilor şi persistă doar ca obiecte de arheologie culturală.– precumpănitor – de încheiat: „ciumele-i. Dobrogea. Banat). precum lesoiul sau imblăciul. câmp şi pădure. al textelor şi. ci întrebare Ş răspuns (Chiţimia). Cum s-a mai remarcat. muzeale. Bihor. eminamente interogativ-examinativ.). gâcitură etc. poartă în limba română numele de ghicit. resp. Dar acest „joc de societate tipic pentru societăţile patriarhale" (Vrabie) deţine o asemenea multiplicitate de sensuri sociale precedente şi actuale încât cercetătorii şi la noi şi aiurea. dar deschisă ca mărunţire a aspectelor. ce să fie?". bădiţă. Aceste detalii canonice de text subliniază solidaritatea intrinsecă – evidentă – a răspunsului cu întrebarea pusă perifrastic. „pas. ape. a statutului sau de obicei sau. prin efect. cu atât mai problematică ar trebui să fie persistenţa unor ghicitori citând sau încifrând atare obiecte. metonimic. similit. în primul rând.

asupra opiniei medii şi a preţuirii reale a genului enigmatic. despre muncă. Pomenitele alte determinări. Bârlea) şi nici în alte părţi lucrurile nu stau cu mult mai bine. Dem. Dem. simultan şi „o anumită tensiune dezlegării prin dificultăţi. au confirmat uimitoarea asemănare a unui considerabil număr de tipuri pe . iar într-o lume din ce în ce mai bine informată tocmai arhaităţile pot fi o comodă sursă de perplexităţi fructificabilă. unelte. „forma cea mai comună în care se menifestă înţelepciunea popoarelor. stăruinţa trădând nu numai sincerul ataşament ci. trucuri şi să ofere puncte de reper suficiente recunoaşterii obiectului" (Brătulescu). alături de proverbe" (G. şcoală a „îmbogăţirii şi înmlădierii intelectului prin efortul dezlegării" (Papadima). conferă resurse ferme de aderenţă la actualitate fondului principal de texte al genului enigmatic. „pendulare între lumină şi obscuritate". mărturie a „puterii de creaţie a poporului" (Chiţimia). Totuşi majoritatea ghicitorilor se referă la clase de obiecte cu durata îndeajuns de lungă pentru ca acestea să împrumute aparenţele eternităţii. adesea şi preocuparea de a legitima elogiul (sau numai iniţiativa editării) unui gen cu reputaţie incertă. Sufragiile nu au mers însă toate în acest sens. probabil. au fost stăruitor semnalate de comentatori. oglindă a „concepţiei populare despre lume". icoană de „viaţă şi civilizaţie trecute". „model pilduitor de concentrare şi esenţializare în stil" (Val. place (Gaster). elemente de surpriză. Credem astfel că operarea fără suficiente precauţii cu criteriul după care un gen tradiţional se cuvine evaluat în conformitate cu măsura legării sale indisolubile de solul tradiţiei naţionale – deşi întreprinsă tacit – s-a răsfrânt la rându-i eficient şi nu tocmai favorabil. tot atât cât şi cea aforistică".ghicitorii sunt la noi ca şi inexistente (v. atât la noi cât şi aiurea. ce susţin viabilitatea interesului ghicitorilor chiar şi pentru societăţi ori grupuri sociale care nu le mai cultivă ca joc. cu toate acestea. acolo unde este cultivată. „Monument limbistic şi etnologic". au a se manifesta şi aici. Teodorescu). Ciobanu). relaţii sociale (Val. „expresiunea enigmatică. puternică „sursă de farmec" (Papadima). preţios depozit de „forme de limbă veche dialectală" (Chiţimia). îngemânare cu ascunse şi. câte au fost realizate pe plan internaţional asupra ghicitorilor. Cu atât mai mult cu cât ghicitoare înseamnă instituire de dificultăţi. obţinută prin aceea că orice ghicitoare validă trebuie să împrime. Ciobanu). adânci înţelesuri deoarece. laolaltă cu alte determinări. Teodorescu). de suficiente temeiuri să presupunem că fenomenele de remanenţă proprii în ansamblu folclorului în toate fazele şi genurile. Este o împrejurare – altminteri definitorie – care. s-a zis (G. Dispunem. Căci toate cercetările moderne riguroase de orientare interculturală.

Ghicitoarea tinde vădit către libertate în organizarea discursului poetic. Se poate întâmpla să fie formula potrivită uneori. Selecţia ghicitorilor se cere apoi complinită de regândirea redactării grafice a textelor. Paralele şi comentarii preţioase formulate de-a lungul vremii există totuşi (v. ghicitoarea izbuteşte să existe doar în măsura în care îi descoperă sau îi inventă obiectului său conexiuni noi. în ghicitori. a caracterului inepuizabil al obiectului ca izvor de sens. în paralel. Dar prin aceasta ghicitorile îşi arogă. Gorovei. rime îmbrăţişate. chiar şi atunci când e vorba de categorii de mare modestie. despre eterna incompletitudine a „imaginii lucrurilor". despre trăirea . astfel. alternează. Iscodirea sfredelitoare a realului generează. vers liber. Conceptele înseşi de vers şi omogenitate prozodică sunt drastic repuse în chestiune. Nu totdeauna. la demonstrarea practică. despre lucrurile înseşi şi. cu o virtuozitate stupefiantă. dar mereu reluat. Gaster. ghicitorile sunt singurul gen căruia dintru început i-a revenit şi îi revine drept misiune titulară punerea în chestiune a sensului. mai ales. Sinteza. mai mult deductiv. a locului pe care ghicitorile. de rolul extraordinar asumat în economia contextelor de expresivitatea fiecărei silabe. ca modalitatea folclorică cea mai apropiată de ceea ce am numi. subliniată adesea. Ca atare. Ceea ce revine. implicit. pomindu-se desigur de la faptul că versul popular românesc cântat este hexasau octosilabic împerecheat. ac de cusut sau cui. în şi prin textul poetic. Cercetări comparative sistematice asupra fondului românesc de ghicitori tradiţionale nu au fost încă întreprinse.imense spaţii ale geografiei umane. Chiţimia. nespeculativă. Se cuvine prin urmare subliniat. s-a preluat şi folosit acest tipar metrico-grafic. De obicei. în al doilea rând. a tuturor celor vazute până acum impune o dublă subliniere. apărând. Culegători şi editori au notat cum s-a nimerit. simultan şi funcţia cea mai adâncă a poeziei. într-o imagine esenţială. Dem. Problema grafică a textelor de ghicitoare (judicios semnalată de O. G. Papadima s. în primul rând. Pascu.). Teodorescu. ca elaborate culturale. zbucium al formelor pe care metricienii par să-l ignore. modalităţi pe care uneori le adoptă. vers alb. locul unic al ghicitorii – ca poem – în cadrul poeziei. de fapt. cu rime încrucişate. de un Gaston Paris încă acum o sută de ani. Papadima) nu a format niciodată obiect de studii corespunzătoare. În cadrul acestuia. a. îl ocupă în limitele folclorului. lipsit de retorică. un discurs discontinuu. Sublinierea. abandonează. Către heterometrie. interogarea şi zgâlţâirea reprezentărilor împământenite. depăşind limite de continente şi oceane şi adeverind astfel observaţiile generale în această privinţă formulate. poe%je absolută".

Ceea ce pare însă de pe acum limpede este că avem a face nu – sau prea puţin – cu „influenţe". ghicitoarea. . prin vechime. Mai cu seamă aparenţa lipsei de prejudecăţi. a ceea ce altminteri ar rămâne nebăgat în seamă vegetând în cotloane de colecţii de folclor. interferente. ci şi a unei „noi conştiinţe de sine". alături de asumarea nemijlocită. prioritate. tocmai spre a recupera privilegiul nesfârşirii. În privilegiate cazuri. începând cu romantismul. alături de introspecţie. instanţă a validării „adevărului imaginii". contopite. prin practică. La rândul lor acestea din urmă. tot aşa cum victoria cutărui potentat îi era lui Pindar doar prilej de poezie sublimă despre om. manifestele şi teoretizările lor. mit. palpabil. polis. prin bestiarii şi herbarii cu făpturi himerice figurând obiecte aievea şi obiecte aievea figurând himere. experienţială. Eliptică. frumoasă într-un fel anume. ci cu omologii izvorând. Iar „discursul" este poezie. cu rafinata intuiţie. recalcitrante. ghicitorilor. Folclorul. In plus. decât am putut-o sugera. o ghicitoare nu este frumoasă pentru că seamănă cu Eminescu. din mecanisme adânci şi durabile ale spiritului uman. ele fiinţează chiar mai numeroase şi mai complex suprapuse. nu poate fi redusă la alte modalităţi. O poezie ce acoperă o gamă întinsă de posibiluri. scot implicit în evidenţă sensul valoric imediat. operante dincolo de limitele gustului de epocă şi dincolo de preferinţele individuale. statornicie oferă astfel poeziei şi artelor moderne şansa nu numai a unei legitimări capitale. nu poate fi anexată. Afinităţile ghicitorilor sunt numeroase. ce revine de drept oricărei ambiguităţi nerezolvate. Dar să nu ne înşele. Incifrată – pe temeiul contemplării intense a lucrurilor şi a conceptelor – pentru joc doar. Inconfundabilă. poezie care. la o parte de orice conjuncturale convenienţe. Ci seamănă cu Eminescu pentru că e frumoasă. Ele sunt doar expresia multiformă a unităţii de adâncime a culturii. Abia începând şi brusc oprindu-se. Este ea însăşi. a lumii. mergând de la rime de sau pentru copii. Din acest unghi văzând lucrurile. Semnificaţia acestor analogii sau identităţi – pe unele le-am semnalat – e departe de a fi simplă şi clară. în ansamblu. ca o piatră de încercare a nedomolitei vocaţii umane către plăsmuire spirituală înaltă. Atare antologii sunt ca atare. devine poezie în sine a lucrurilor şi a conceptelor.tuturor acestora în spirit. exuberanţa imaginaţiei apropie ghicitorile de moduri poetice şi de tipare de gândire tipice poeziei şi artei moderne. până la poeme despre supremele probleme existenţiale. ghicitorile îngemănează fără efort poezie etern nouă şi veche înţelepciune deschisă către cele mai largi cruguri ale minţii. paralel. a dezinvolturii fără margini.

/Două/Duşmanie-şi au" spune ghicitoarea soarelui şi lunii. Acest fapt a călăuzit prezenţa ghicitorilor pe paginile manualelor şcolare. îşi salvau viaţa rezolvând corect una sau mai multe ghicitori. Motivul în cauză a fost utilizat şi de slujitorii clerului în cărţile religioase. ghicitorile constituiau măsura de bază în preţuirea omului. funcţie majoră şi pentru ghicitoarea contemporană. să mearga în patru. Bucureşti. De exemplu. aruncându-se în prăpastie. Ea a fost introdusă de către povestitorii populari în basme. Astfel Sfinxul de pe muntele Fikion. corespunzătoare epocilor respective. focului şi apei. aceste producţii gnomice ale spiritului popular.„Două/Merg. ele sunt în vie circulaţie. acest instrument eficace ce înlesneşte însuşirea cunoştinţelor. Sunt grăitoare în acest sens şi subiectele unor poveşti moldoveneşti: povestea despre fata săracului cea înţeleaptă care-şi scapă prietenii de furia boierului răutacios. Nu încape îndoială că ghicitorile populare au parcurs secole şi chiar milenii. Cu toate acestea. (Radu NICULESCU. A dezlegat enigma Oedip. cerului şi pământului. Ghicitorile. Ghicitori. Urme ale unei asemenea "înfruntări" întâlnim în legendele străvechi. însă a prevalat funcţia sa educativă. Pe parcursul dezvoltării lor istorice. pe rând. Editura Minerva. începând cu vremurile lui Ion Creangă şi până în zilele noastre. În vechime se dădeau adevărate lupte cu ghicitori. propuse de jude. Acest mit a persistat mult timp în tradiţia populară greacă. Conchidem deci că ghicitoarea cunoaşte o flexibilitate funcţională destul de mare. o alură alegorică mai pronunţată. /Două/Stau. Empedocle nu ar fi zis mai bine. în toate timpurile. mai posedă şi o serie de alte însuşiri. XLIII-XLIV. Se poate afirma. 1975. în două şi în trei picioare?" Nefericiţii care nu puteau răspunde erau mâncaţi de monstru. dându-i o nuanţă mai puternică de fantastic. a înţelepciunii lui. Ele jucau un rol important în ceremonialul iniţierii. colecţia "Meşterul Manole"). XX. pe lângă valoarea lor literară şi estetică intrinsecă. condamnaţi la moarte. cu destulă . în aprecierea capacităţilor lui spirituale. pp. De ciudă şi ruşine Sfinxul s-a sinucis. Mitropolitul Varlaam spunea în Cazania sa: „Diavolul speria cu gâcituri ce gâcea oamenilor". XIV-XV. vechii estonieni. Anume posibilitatea de a o folosi în procesul de instruire i-a determinat pe învăţători şi pe alcătuitorii de manuale şi cărţi de lectură pentru copii să apeleze la ghicitoare. Prefaţă la Bulgare de aur în piele de taur. a preceptelor morale sănătoase. In trecutul îndepărtat. Fenomenul ghicitului a avut în trecut o importanţă destul de mare în viaţa socială a omului. propunea trecătorilor ghicitoarea „omului": „Cine e cel ce are un singur nume şi ajunge. VI-XII. ghicitorile au avut diferite funcţii cognitiveducative. de lângă Teha.

[6] Diminutiv de la poiată (adăpost pentru păsările de curte sau pentru [7] Bortă – gaură. S. scorbură. 2 Ştiubeiaş – diminutiv de la ştiubei (aici cu sensul de trunchi scobit).convingere. stufiş). [3] Tărtăcuţă – fructul unei plante cu aceeaşi denumire din familia curcubitaceelor. Chişinău. Editura Ştiinţa. SFÂRŞIT [1] Ce vieţuitoare Umblă dimineaţa în patru picioare. . (Sergiu G. Lumea ghicitorilor. [5] 2 Diminutive de la coşară. 101). că enigmele populare constituie una dintre cele mai viguroase şi active specii ale creaţiei populare moldoveneşti contemporane. [9] Vânjăţa – neastâmpărată. Sub muchiuliţă – un bordei. Sub pădure – două lacuri. MORARU. S. [10] Diblă – vioară. Intre lacuri – o muchiuliţă. Institutul de Limbă şi Literatură. Jos pădure. 3 Huci – huceag (pădure tânără. La prânz în două şi seara în trei? [2] Criţă – oţel. [4] Sus pădure. 2l-23. crâng. [8] 2 Cimiligă-cimilea – diminutive de la cimilitură cu care încep. Academia de Ştiinţe a R. In bordei sunt două ţarcuri. uneori. pp. coşar (aici cu înţelesul de îngrăditură de nuiele pentru adăpostirea vitelor). ghicitorile. 1981. Moldoveneşti. vite).

[11] Ruie – repetarea ultimelor sunete de la cuvântul precedent din cerinţe de versificaţie. spată. întrebuinţată în loc de funie. care serveşte drept bancă sau chiar pat. [17] O formă asemănătoare pt. nr. butoi. [12] A adăsta – a aştepta. nr. ghicit. . ghicit. coştereaţă – coteţ. pânză albă. vioară. nr. [14] O formă puţin diferită pt. nr. [21] Rost – aici cu înţelesul de spaţiu între fire. [20] Coştireaţă. 1193. 1613. stâlpii la oboroc. [27] Cahliţa – diminutiv de la cahlă (coş). [13] Gânj – împletitură făcută din nuiele sau din scoarţă de tei. [18] Formă asemănătoare pt. [26] Ţândră – de la înţăndrat. nr. ţigară. ghicit. greblă. ghicit. [25] Faiţă. Este un procedeu des folosit în alcătuirea ghicitorilor. 1162. 2 Sovon – văl purtat de femei ca podoabă. Procedeul va fi întâlnit şi la alte ghicitori din culegerea prezentă. roţile morii. nr. [16] Foarte asemănătoare pt. înţundrat (împodobit). nr. [24] O formă asemănătoare pt. laviţă – scândură lată fixată de-a lungul unui perete în casele ţărăneşti. 484 şi pt. ghicit. berc – cu coada tăiată. ghicit. 505 (primele două versuri). ulcior. fereastră. 1141. [23] O formă asemănătoare pt.1516. [19] Berg. nr. 646. ghicit. ghicit. ghicit. [22] O formă asemănătoare pt. [15] Foarte asemănătoare pt. ciont. 234 (primul vers).

sălbăticiune. [41] Ciută – cerboaică. 2 Aceeaşi formă: pt. 916 şi pt. nr. folosit pentru muls sau păstrat laptele. . [30] Şiştar – vas de lemn cu gura mai largă decât baza. [37] Lalnic. [36] Feştilă – aici cu sensul de fitil de lumânare. zbârciog. făcăleţ. egală – după regiuni – cu 50 sau 100 kg. vas. [40] Burcă – turtă de mălai coaptă în spuză. [31] Majă – unitate de măsură pentru greutăţi. bujor. [34] Şolvâlcăiat – şchiop. căruţă pentru transportat peşte.[28] Cănit – vopsit în negru. [32] Toroipanu – băţ noduros mai gros la un capăt. măciucă. pajişte. huludeţ – vargă. 2 Uluc – jgheab făcut din scânduri sau din tablă şi pus de-a lungul streşinii casei. ciomag. pentru scurgerea apei. cu pălăria zbârcită. [35] Argea – construcţie mică de scânduri. [39] Hurduleţ. ^ăun. vagabond. în care se ard mirodenii. ghicit. întortocheat. cupă. nr. [42] Dubas – om gros ori mâncăcios. [43] Rât – livadă. fiară. 3 Ciuciulete-un soi de ciupercă comestibilă. hoinar. ghicit. [29] Corlată – un fel de poliţă în jurul vetrei ţărăneşti. [38] Bagdadie – tavan. 2 Năstrapă – cană. 1697 (primele două versuri). 2 Prăsadă – pară. 2 Căţuie-vas de metal sau de pământ. în care se aşază vara războiul de ţesut. şoldit. lainic – rătăcitor. huduleţ. [33] Şovăit – cotit.

2 Şip – sticlă. 3 Fedeu – capacul de la oala folosită pentru fiert. lulea. flacon. 1281 şi pt. lapte prins. nr. 1371 (primele două versuri). [56] O formă asemănătoare pt. blide. unde se aşază vasele şi unde stau de obicei mâţele. [54] Pistornic. apă stătătoare. loc între cuptor şi perete. ulcior. [52] Surep – sirep (nărăvaş). 2 Ulduc – cuvânt care imită zgomotul produs de căderea unui corp în apă. 3 Forme asemănătoare pt. serveşte ca sigiliu sau pecete de imprimat pe aluatul precurilor. 494. ospăţ la înmormântare). 488. nr. ghicit. cană. ghicit. [57] O formă puţin diferită pt. nr. nr. ghicit. [48] O formă asemănătoare pt. [49] Cotruţă – vatră mică. 453. lapte acru. unealtă în formă de pâlnie. gătit. folosită în acelaşi scop. pristornic – un fel de piramidă cu baza dreptunghiulară. 1022 (primele trei versuri). ghicit. car. 1512. [51] Chişleag – lapte închegat. [45] Haită – căţea. nr. [46] Brâncă – boală contagioasă la animale. [47] A horcoti – a horcăi.[44] Hurduz-burduz – ca un obiect care stă atârnat de ceva şi se bălăbăneşte (onomatopee). nr. [55] Tâlv – fructul tigvei. care rămâne în vas după luarea smântânii. 2 Insovonit – cu sovonul pe cap. [50] Comândare – comând (praznic. ghicit. întrebuinţat la scoaterea prin aspirare a vinului din butoi. bostan. ghicit. [58] Tău – lac. ghicit. pistol. baltă. 2 Brâncă – mână. specifică îndeosebi porcilor. parte sau colţ din vatră. . [53] O formă asemănătoare pt. nr. 2 O formă asemănătoare pt.

[59] Bortit – găurit. 1890. măceaşă. ghicit. [73] O formă asemănătoare pt. apucând violent. 2 Burdios – burduhănos. untişca. 2 O formă asemănătoare pt. 766. [63] Cârmojie. 2 Cumaş – stofă. pieptenele =i barba. firimituri (de mâncare). ghicit. nr. 1279. [60] Buriu – butoiaş. ghicit. 2 Forme puţin diferite pt. format la războiul de ţesut între firele de urzeală ridicate de iţe şi cele rămase jos (prin care se trece suveica în timpul ţesutului). 3 Coteicuţă – căţeluşă de vânătoare. ghicit. 1176 şi pt. nr. borţos. ghicit. 2 Forme asemănătoare pt. ghicit. [66] O formă puţin diferită pt. mâncău. 2 Şarg – galben-deschis. [62] Refec – cusătură cu ajutorul căreia se îmbină două bucăţi de pânză. nr. nr. nr. [69] Baie – prescurtare de la baieră. bolând – nebun. [61] Butnar – dogar. în care se păstrează de obicei brânza şi laptele. 1652 (a se compara cu primele două versuri). râşniţă. nr. nr. [72] A hăpălui – a mânca repede. lesoi. cârmoajă – resturi. ghicit. 743. năvăleală – trecerea firelor urzelii prin iţe şi spată. 2 O formă asemănătoare pt. nerod. 1765 (primele două versuri). melc. în ordinea cerută de modelul ţesăturii. ghicit. [68] Oacănă – neagră la cap şi albă la corp. făcută din doage de lemn. [64] Formă asemănătoare pt. 1175. [70] Rost – aici cu sensul de spaţiu în formă de unghi. vas. râşniţă. nr. [67] Foltea – burtos. [65] Bolund. folosit îndeosebi pentru ţuică. 3 Bărbânţă – putinică. . [71] Nivideală. smintit. puşca şi geanta. 2 Buglenaş – butoi.

. 2 A vărgui – a vergelui (a întări ceva cu vergi ca să nu se rupă. însângerat. [84] Halea. [78] O formă asemănătoare şi pt. [77] O formă asemănătoare pt. ghicit. [85] Gorgan – movilă. ghicit. hală – dihanie. spicul de grâu. 2 Cameniţă – vatră bătrânească. [88] Cop – măsură de capacitate de aproape un litru. pe care se bat ştiuleţii de porumb spre a li se desface boabele. [79] Lesoi – grătar de nuiele. luna nouă. leagăn. 764. [80] Ghizdea. încontinuu. 3 Bârnuţă – diminutiv de la bârnă. 2 Valeu – jgheab de lemn. stufiş. 3 Hojma – mereu. formată dintr-o platformă de piatră. pătul. [75] A mărtăci – a pune martacii (stâlpi de lemn întrebuinţaţi ca material de construcţie). folosit ca adăpost contra vântului (pentru vite). monstru.[74] Zăhată – perete de nuiele învelit cu paie. 1014. [76] Cârlan – miel înţărcat. [83] Corci – tufă. [81] Scârcium – scrânciob. [82] Cotargă – coşarcă. [87] Hâra – boală lungă. în care se aşază nutreţul sau apa pentru vite. ghi%d – împrejmuire care formează îngrăditura unei fântâni de la pământ în sus. 2 landără – bucăţică subţire şi lunguiaţă. nr. nr. care se desprinde sau sare din lemn şi piatră în timpul cioplitului. 2114. nr. [86] Crunt – plin de sânge. ghicit. pătul. [89] O formă asemănătoare pt.

butucul de viţă când se taie. nr. ghicit. bostan. Braţ de râu abătut şi secat. nr. [98] O formă asemănătoare pt. 1028. nevăstuică. [94] Forme asemănătoare pt. [99] Blană – scândură. 1017. prahaiţă – ciupercă având carnea albă când e tânără. 1789. [102] Borzos – zbârlit. [92] O formă asemănătoare pt. [95] Rasca – de la rasc. [105] Otic – aici cu înţelesul de săpăligă (sapă de proporţii mici folosită la tăiatul buruienilor din lan). ghicit. ghicit. nr. nr. [93] Răstoacă – loc unde o apă este puţin adâncă. 2 Urdu-belea – pacoste. mai târziu măslinile şi brun-roşcată. nr. [103] Forme asemănătoare pt. [97] Tăbuieţ – tăbâltoc (săculteţ). [101] Dimirlie – veche măsură pentru cereale. [100] Gârniţă – varietate de stejar. 2 Pârhaiţă. rancote (vreascuri). . rascote. nr. 1744. baniţă. nr. ^ară. 1891. râmă. nr. după coacere se deschide la vârf lăsând să iasă un praf brunroşcat sau gălbui-închis. peşte. 1057 şi pt. ciomag). 3 Botă – bâtă. ghicit. 988. ghicit. bostan. ghicit. zborşit (despre păsări). ghicit. ghicit. gârlă. [96] O formă asemănătoare pt.[90] Măcăuţ – diminutiv de la măcău (băţ. [104] Hâldan – firul de cânepă plantat şi recoltat special pentru sămânţă. [91] O formă asemănătoare pt. tufa cu nuiele. belea. 1678 şi pt.

nr. tăvălug. ghicit. ghicit. 3 Sein – de culoare cenuşie. echivalentă cu aproape un hectolitru şi un sfert. 4 Bordoc – roşiatic-închis. işlic – căciulă de blană sau de postav. tot într-un fel. 2 Coreţ – unitate de măsură pentru capacitate. cu care se îndeamnă vitele la mers. 2 Zară – lichid albicios şi acrişor care rămâne după ce s-a ales untul din smântână. oblu. îndoit. [108] Strămurare – băţ ascuţit sau prăjină cu vârf de fier. 2030. 1201. pt. . încovoiat. nuia lungă.[106] Tjuţui. 1107. monoton. vârful ascuţit al unor obiecte. vargă. rotund. clopotul şi toaca. purtată de domni şi boieri. articulat cu o prăjină. [110] îmblăciu – unealtă agricolă rudimentară. [112] Forme asemănătoare pt. 4 Pag – cu pete albe pe cap sau pe trup. [111] Oboroc-vas mare.3 Forme asemănătoare pt. ţugui – vârf de deal sau de munte. [107] împănat – împodobit. tăvălugi. întrebuinţată mai ales la cereale. 2. 3 Merge. [116] Priian – cu pete sau dungi albe. [115] De la motocel – canaf. creştet. [109] Ceperiţă. [113] Rotilat – în formă de roată. 3 Otova – uniform. care serveşte ca unitate de măsură pentru cereale sau pentru transportatul şi păstrarea acestora. formată dintr-un băţ gros.1189 şi pt. ciucure. nr. cu care se bătea recolta de păioase pentru a obţine seminţele. [117] Jude – judecător. moară. cepar – sfredel mic pentru dat cep la butoaie. [114] Pisc. 2 Cucă – deal înalt şi izolat. ghicit. 1486 şi pt. ghicit. 2 Clop – pălărie. ecou. 2 Slic. nr. nr. ţintat. ghicit. iar mai târziu de negustori şi lăutari. nr. pisc. ghemuleţ. sacii la coşul morii. fătat în luna aprilie. 1105.

2 Udubaie. folosit de fierari. . nr. 1996. [133] Botorog – lemn tâmp. nr. ghicit. [124] Dărjală – băţ. [120] Forme asemănătoare pt. 2100. a se îmbăia. ceaţă. nr. hudubaie – pasăre monstruoasă. sabie. ţurţurele de gheaţă. monstru. 2 Noatin. bâtă.[118] Pârpeliţă – jgheabul morii prin care curge făina de sub pietre. pâclă. bâtlagă – butoiaş. 1941 şi 1943 (primul vers). miner. ghicitorile nr. basalic – porcoi (grămadă). creangă. 2 Bâtlău. de obicei de fân. 2 O formă asemănătoare pt. negură. [130] Gaie – pasăre răpitoare. [122] Pestriluşă – de la pistreală (săgeată). ghicit. băncuţă. ghicit. [129] Firfiric – monedă mică de argint. [131] Basalig. 1416 (ultimele două versuri). soarele şi luna. nr. clopot. [127] A se la – a se spăla. [128] Lamură – aici cu înţelesul de ramură. fără vârf. [119] Prescurtare deformată de la cimiligă – formulă introductivă la unele ghicitori. prăjină. nr. 1267 şi pt. noaten: aici cu înţelesul de mânz de la şase luni până la doi sau trei ani. ghicit. [132] Terfegos – zdrenţos. [121] Foi – foale (aparat rudimentar pentru pomparea aerului la forjă. ghicit. [123] Forme asemănătoare pt. [126] O formă asemănătoare pt. corabia. vaporul. 1479. [125] O formă puţin diferită pt. măciucă.

[141] A se mâneca – a se scula dis-de-dimineaţă şi a pleca la drum. [142] Buga – denumirea clopotului cel mare de la mânăstirea Putna. cu corpul lung şi subţire. nr. [147] Ciotcă – grămadă. . ghicit. cârciumă. ghicit. [146] Pentru ultimele două versuri forme asemănătoare: coada păsării. [135] Păcorniţă – vas de lemn sau de scoarţă de copac. [143] Forme asemănătoare pentru steag. cu flori albe şi fructe negre. [145] Boz – plantă erbacee cu miros neplăcut. gheaţa. [140] Aceeaşi formă pt. nr. nr. 1493 şi pt. nr. nr. baltă. 1683. cusut sau brodat. zăpada. ghicit.[134] Postrungă – păstrugă (peşte de Dunăre şi de mare. [137] Publicată în 1891. 2 A primiti. mulţime. ghicit. folosită la ţesut. înrudit cu cega. a primeti – a mătura. [144] Suvac – sulă de metal sau de lemn. soarele când răsare. 1935. [138] Japşă – loc mai scufundat. [136] Publicată în 1915. ghicit. 2 Strămătură – lână toarsă şi vopsită în diferite culori. nr. ghicit. [139] A felezui – a mătura pleava cu felezăul (măturică făcută din nuiele de mesteacăn). umplut cu apă în timpul revărsării unui râu. cu botul în formă de spadă). în care se ţine păcura pentru uns osiile căruţei. 2011 (la toate ghicitorile a se compara tot ultimele două versuri). 2084. 1501 (a se compara numai primul vers la ambele ghicitori). întrebuinţată la desfundatul lulelei. a vântura.

nr.2108. [151] Gagiu. în lături. 2 Acanâ – mai la o parte. a imita. copil. . [158] O formă puţin diferită pt. şomoltoc – ghemotoc. [162] Zăbun – haină lungă. nr. olog. sahan – vas adânc de metal. umbrâ. bârnă. gagist – instrumentist civil. cu care se acoperă casele. 2 Şoldu-boldu – poziţia lupului care stă pe şolduri şi cu ochii holbaţi. 2 Tuleu – cotorul penelor de pasăre. [153] Vătui – pui de iepure. în spinare. 2 Draniţă – scândurică subţire din lemn de brad. [149] Negoţei – de târguit. [155] Săhan. puful puilor. [164] O formă asemănătoare pt. [152] Făt – fecior. [150] Şovâmog – care de-abia îşi târâie picioarele.[148] A hori – a cânta un cântec. [156] Şomoldoc. 2037. farfurie. [154] Ţinghi-linghi – imitarea sunetului de clopoţel. [157] Jir – fructul fagului. şchiop. talger. angajat în fanfara unui regiment. ghicit. ghicit. [163] In ciuş – în cârcă. aici cu sensul de lăutar. [159] A nâdâi – a se asemui. băiat. de obicei o horă (din gură sau din fluier). [160] Vârghe – par. fiu. [161] Caragea – fluier. 2 Pur – usturoi sălbatic. lună. mai mare decât şindrila.

2068. [172] Modâlcă – umflătură. care face parte dintr-un şir de înălţimi asemănătoare. 3 Fuste – bâtă. [177] Durbacă – cada teascului de struguri. [169] Cioric – şorici. [168] Monic – dâmb mic. [167] Samar – şa mare de povară. nod pe trunchiul unui copac. cu flori violete sau albastre. . ogradă. [179] Procov – văl. postav. suliţă. cerul şi stelele. 2 O formă asemănătoare pt. [171] Ghiburel – de la ghib. corabie veneţiană (reminiscenţă a relaţiilor comerciale din trecut cu Veneţia). [180] Bica – taurul. acoperită cu peri moi. movilă. vasul care conţine serpentina alambicului de ţuică. [166] Ciuciură. fără scări (de-obicei pentru măgari sau catâri). [173] Beci – numele vechi al Vienei. toiag. pânză. cârmoajă (resturile de mâncare.[165] Veneţie – vapor. pricinuind rele celor pe care-i întâlneşte. gheb. [176] Curcudel. ciuciure – plantă erbacee. firimituri). [170] Creaţie spontanee din: ciupeşte piele! lance. [174] Pricolici – (în superstiţii) om viu sau mort care se preface noaptea în animal. folosit îndeosebi în Ardeal. pătură. curcuduş – corcoduş. 2 Pila. ghicit. nr. [175] Gârbojie – gârmojie. 2 Muncel – munte sau deal mic. [178] Bătătură – curte.

[186] Dârmoi. năframă. Culegere de ghicitori. 1851. 219. 2 Mischiu – oţel tare. a se răschira – a se răsfira. 2046. în colecţia "Biblioteca pentru toţi". [182] Peschir – prosop. Bucureşti. Stamati. nr. nr. ediţie îngrijită de C. fără încreţituri. [185] Amânar – amnar. Bucureşti. [187] Bruş – bulgăre. nărânghiu. [183] O formă puţin diferită pt. seminţe. 560 p. [194] Cinel-cinel. mărăciniş: desişul ramurilor unui singur copac. Editura pentru Literatură. Iaşi. 1964. [190] Chilă – veche măsură de capacitate. întrebuinţată mai ales pentru cereale. C. 2 Plăntică – panglică. vânt. Cimilituri româneşti. Giorge Pascu etc. 3 Miriu. 1851. Despre cimilituri. roşu-portocaliu. Iaşi. mieriu – albăstriu. cocoloş. 1909. Pascu. simplă. [189] Nărângiu. Pepelea sau tradiţiuni naţionale româneşti. albastru-deschis. nărâmzju – de culoarea naramzei (portocală amară). Mohanu. Anton Pann. faţă de masă. 1911 (anexă la Despre cimilituri). [191] Ale lui Tudor Pamfile. dârmon – ciur mare pentru cernut cereale. din care se fac tocile sau amnare. Chitimia. desiş mare într-o pădure. [188] Leasă – coşar. [184] Zoroclie – cămaşă bărbătească. 2 Sucnă – fustă groasă.[181] A se rescira. egală cu circa 500 kg. făcută din pânză groasă. O şezătoare la ţară sau Călătoria lui Moş Albu. cu prefaţă de I. Bucureşti.1852. [192] Vezi T. ghicit. Culegerea întruneşte 2772 de ghicitori. . [193] G.

[195] Două specimene caracteristice: „Ce se manâncă/Şi nu se pune pe masă?" (laptele de mamă). . şi – părând să elimine totul – „Nici în cer/Nici pe pământ" (u=a).