You are on page 1of 16

FARMACOTERAPIA ŞI FITOTERAPIA MALADIILOR DERMATOLOGICE

Dermatologia – ştiinţă, care studiază maladiile pielii, funcţiile şi structura ei în
normă şi patologie.
Pielea - prezintă un înveliş, care îndeplineşte următoarele funcţii:
1. Protejează organismul de factorii nocivi din mediul ambiant.
2. Pielea prezintă un organ imun şi se află într-o legătură strânsă cu imunitatea celulară şi
umorală a organismului.
3. Funcţie secretorie, datorită activităţii secretorii a cheratinocitelor şi celulelor
imunoreglatoare, a activităţii glandelor sebacee şi sudoripare.
4. Funcţie termoreglatoare – menţine constantă temperatura corpului.
5. Funcţie metabolică.
6. Funcţia senzitivă – se efectuează prin terminaţiunile nervoase senzitive tactile, algice şi
termice.
7. Funcţie estetică: pielea sănătoasă este drept atribut al frumuseţii.
Pielea este învelişul întregului organism. Ea constă din 3 straturi: epidermul, dermul
şi hipodermul.
 Epidermul – prezintă învelişul impermiabil de protecţie a pielii şi este format din 5
straturi de celule: bazal, spinos, granulos, lucid, cornos.
 Dermul – din punct de vedere morfologic, este compus din fibre, celule şi substanţa
fundamentală. Fibrele sunt de 3 feluri: conjunctive, elastice şi reticulare. Aici se află
glande sebacee, fibre musculare netede, vase sanguine şi limfatice, fascicule
nervoase.
 Hipodermul este stratul profund al pielii, alcătuit din ţesut conjunctiv, în ansele
cărora se află celulele adipoase sferice. În ultimele sunt localizate vase sanguine,
fascicule nervoase, glande sudoripare, foliculi piloşi.
 Fanerele (unghiile, părul, glandele sudoripare şi sebacee) – sunt anexe ale pielii.
Simptomatologia bolilor de piele
În dermatologie există o simptomatologie obiectivă şi una subiectivă.
Simptomatologia subiectivă este reprezentată de leziuni elementare, care nu sunt altceva,
decât o reacţie de răspuns a pielii la acţiunea factorilor interni şi externi.
Leziunile cutanate pot fi divizate în 2 grupuri: primare şi secundare.
Elementele primare – apar direct pe pielea sănătoasă şi se manifestă prin: maculă
(pată), papulă, veziculă, bulă, pustulă, tubercul etc.
Elementele secundare sunt derivate ale primei categorii şi se manifestă prin: crustă,
fisură, eroziune, ulceraţie, cicatrice etc.
 Pata (macula) – se caracterizează printr-o modificare a culorii obişnuite a pielii.
 Papula – este o ridicătură circumscrisă la suprafaţa pielii, compactă, nu conţine lichid,
de formă şi consistenţă variată, nu lasă cicatrice.
 Vezicula – se caracterizează prin ridicături circumscrise ale epidermului, cu conţinut
lichid seros.
 Pustula – este o ridicătură circumscrisă a epidermului plină cu conţinut purulent.
 Bula – o ridicătură a epidermului plină cu conţinut lichid (seros, hemoragic), de
dimensiuni de la un bob de mazăre până la un ou.

nu lasă cicatrice. produsă de un traumatism mecanic. Se localizează la nivelul pielii glabre. impetrigoul veziculobulos. în centrul pustulei deseori se decelează un fir de păr – puf. glandele sebacee şi cele sudoripare nu sunt antrenate în proces. Pustulele au tendinţa de a se răspândi spre periferie. cu pereţi groşi. Piodermitele secundare se dezvoltă în cazul. pustulele sunt plate. foliculite. care s e desprind de pe suprafaţa pielii. datorită scărpinatului sau zgârâeturii.  Excoriaţia – este o pierdere de substanţă superficială sau preofundă. După evoluţie: acute şi cronice. Maladiile bacteriene (Piodermitele). excoriaţii. cu conţinut purulent galben-verzui. pereţii subţiri. Se localizează la nivelul foliculilor piloşi şi glandelor sudoripare. Maladiile infecţioase a pielii se divizează în bacteriene. moi. dar în anumite condiţii devin patogeni. În piodermitele stafilococice procesul evoluează mai ales în regiunea foliculilor piloşi. care provin din eroziuni. toate piodermitele se împart în: stafilodermii. furunculoză. furuncule. ci numai o pată pigmentară. Leziunea are un caracter superficial. pustule. micotice şi parazitare.  Eroziune – este o pierdere de substanţă superficială. vezicule. Piodermitele profunde ating dermul şi deseori hipodermul. rezistenţa şi sensibilitatea . Se manifestă prin bule. duri. când bolile cutanate supurative se asociază cu alte maladii cutanate. Piodermitele superficiale (flictenele se localizează în epiderm şi lasă după sine o pigmentaţie tranzitorie. Streptostafilodermiile sunt impetigoul mixt şi ectima vulgară. MALADIILE PIELII În prelegerea dată vom oglindi cele mai răspândite boli de piele. Pustulele au formă de con sau semisferă. provocate de piococi banali (streptococi şi stafilococi) care fac parte din flora microbiană a pielii. în glandele sebacee şi sudoripare. Stafilodermiile includ: osteofoliculite. În piodermitele streptococice foliculii. manifestându-se sub forma unor pustule centrate de un fir de păr. carbuncule. Scuamele – sunt depozite cornoase. Numai la copii stafilococii provoacă apariţia bulelor superficiale nelegate de foliculii piloşi şi glandele sudoripare. virale. interesând epidermul şi stratul papilar. hidroadenită. Streptodermiile includ impetigoul streptococic. Tratamentul Piodermitelor: constă în utilizarea remediilor etiotrope şi patogenetice în corespundere cu reactivitatea individuală. Piodermitele – sunt procese inflamatorii cutanate.  Crusta – este un depozit ce se formează în urma uscării secreţiilor fiziologice sau patologice. exsudatul fiind sero-purulent. După profunzimea procesului deosebim piodermite superficiale şi profunde. Clasificaţia piodermitelor: În funcţie de factorul etiologic. lichenul simplu. streptodermii şi piodermite mixte. de origine infecţioasă şi de origine neidentificată. lăsând după ele cicatrice sau atrofie.

T-Activina.  Sulfina (Melilotus) – донник.  Unguente cu glucocorticoizi: Oxycort. Piroterapie (Pirogenal).  Pojarniţă (Hypericum perforatum) – зверобой. Tratamentul general. Ampiox. ser antistreptococic.  Muşeţel (Matricaria) – ромашка. anatoxină streptococică.  Gălbenea (Calendula) – календула. Bacteriofag stafilococic.  Rostopască (Chelidonium) – чистотел. În prezent pe larg se utilizează:  Penicilina şi analogii săi semisintetici: Ampicilină. Monociclină. Gentamicină. Castelani. Albastru de metilen 1-2%. . Dioxicol. mupirocin (Bactroban). Vitaminoterapie. Pentoxilul. Rovamicină. se recomandă utilizarea imunoterapiei. După prelucrarea focarelor cu preparate antiseptice. Substanţele etiotrope principale sunt Antibioticele.  Macrolide: Eritromicină. Veziculele şi pustulele se deschid. Tetraciclină.  Pătrunjel (Petroselinum) – петрушка.  Ceapă (Allium cepa) – лук. Azitromicină. Levamisolul. recidivante. . Imunoterapia este un tratament de durată care se recomandă în stafilodermiile cronice. Poate fi specifică şi nespecifică.  Cefalosporine: Cefazolină. În formele profunde a piodermitelor (Furuncule) – după incizie se recomandă sol. De regulă. Apoi focarele de afectare se prelucrează cu Coloranţi: sol. Timalina. Tratamentul este complex: local şi general. gamaglobuline. FITOTERAPIA În tratamentul piodermitelor sunt recomandate următoarele plante medicinale:  Pătlagină (Plantago) – подоржник. Antifagina stafilococică. Nucleinatul de sodiu. Amoxacilină. Permanganat de potasiu 1-2%. de gravitatea şi răspândirea procesului. La localizarea procesului în plicele cutanate – sol. conţinutul purulent se prelucrează cu soluţie de Peroxid de oxigen 3%.  Tetracicline: Doxiciclină. hipertonică sau unguente cu acţiune adsorbantă: Levosin. . Enbecin.microflorei la antibioticele administrate şi. Rezorcină. pe crustele formate se aplică:  Paste dezinfectante: de Lincomicină.Se utilizează preparate şi metode ce măresc rezistenţa organismului: Autohemoterapie. Levomecol.  Unguente cu acţiune antimicrobiană: Bacitracină. Ceftriaxon. de zinc.Imunoterapia nespecifică: Metiluracilul. triamcinolon (Polcortolon) betametason (Celestoderm). Tratamentul local: Formele superficiale a piodermitelor se supun unui tratament antibacterian dezinfectant. De aceea. fluocinolon (Flucinar). sol. Cefaclor. piodermitele se formează la bolnavii cu imunodeficienţă. Fucorcină.Imunoterapia specifică: Anatoxina stafilococică. Verde de briliant 2%. . sol. Hemotransfuzii. de asemenea. Se efectuează tratament etiotrop şi patogenetic.

În cazul Herpesului Zoster – erupţiile cutanate sunt la fel ca şi în Herpesul simplu.MALADIILE VIRALE ALE PIELII Virozele cutanate Virozele cutanate sunt boli transmisibile. Isoprinosină. Virolex). Ganciclovir. provocând epidemii în colectivităţi de copii. prin raport sexual. dar se deosebesc după localizare. Famciclovir (Famvir). cancere etc.  Muşeţel  Viorea (Viola) – Фиалка трехцветная. comisura bucală şi marginea roşie a buzelor.Тысячилистник обыкновенный. Remantadină. Epervudin (Gevizoş). se formează eroziuni. Ribavirină (Virazol). arsură. auriculari etc. Citovudin (Retrovir) etc.).  Păpădie (Taraxacum) – Одуванчик. edem.). tratament cu citostatice şi corticoizi. care afectează pielea şi mucoasele. Factorii care permit reactivarea virusului sunt stările imunodepresive (stres. Se utilizează imunomodulatoarele uzuale: Levamisol (Decaris). Valaciclovir (Valtrex). Vitamine. Fucorcină. Tratamentul Local: se utilizează soluţii alcoolice de coloranţi anilinici: Albastru de metilen. Veziculele grupate apar unilateral pe traseul diferiţilor nervi senzitivi (mai frecvent intercostali. radioterapie. Apoi veziculele se deschid. Unguente sau soluţii ce conţin substanţe antivirale: Oxolină 3%. Fitoterapia: Se folosesc următoarele plante care măresc rezistenţa pielii:  Coada ţoaricelui (Achillea millefolium). . Erupţiile sunt însoţite de senzaţii de durere. Sacvinavir (Inviraza). prin large lor răspândire. Herpes Zoster. cervico-brahiali. conţin exsudat transparent. organele genitale. În tratamentul complex pot fi incluse şi următoarele grupe de preparate: Antihistaminice. transmiterea cărora are loc la pătrunderea virusului prin leziunile pielii şi mucoaselor. Pe fundalul hiperemiei limitate apar vezicule mici. reprezintă o problemă importantă de sănătate publică. ce se localizează în grup. Veruca. Preparate antivirale pentru uz enteral şi parenteral: Aciclovir. AFECŢIUNILE MICOTICE ALE PIELII Micozele cutanate Micozele cutanate.  Mesteacăn alb (Betula alba) – Белая береза. Herpesul simplu – apare pe porţiunile din jurul orificiilor naturale: aripile nasului. Aciclovir (Zovirax. Bonafton. afecţiuni infecţioase. Tratamentul general: Tratamentul sistemic este indicat în formele severe ale herpesului de primă infecţie sau în herpesul recidivant. Analgezice. foarte frecvente şi recidivante. produselor alimentare contaminate. Citovudin (Retrovir). care prin urmare se opacifică. Ele sunt deosebit de contagioase. prin intermediul obiectelor. Cele mai răspândite viroze cutanate sunt: Herpes simplu.

II gr. Clasificaţia micozelor: I gr. Micosporum etc). Pilomicozele – se caracterizează prin afectarea micotică a folicolului pilos. Mai frecvent se afectează mucoasele cavităţii bucale şi organelor genitale. gât. unghii. Microsporia. Factorii predispozanţi:  microtraumatismele picioarelor. de formă rotundă sau ovală. Tratamentul: Terapia corectă a dermatomicozelor este esenţială pentru vindecarea acestora. În cazul Trihofiţiei – pe pielea capului apar mici focare acoperite cu scuame albe. III gr.  transpiraţia abundentă.  frecventarea băilor şi bazinelor publice. ce conţin mai puţin pigment decât pielea sănătoasă. IV gr. Principiile tratamentului micozelor cutanate:  Începerea tratamentului antifungic specific după efectuarea examenelor micologice de laborator care apreciază specia fungilor. Se caracterizează prin apariţia pe fondalul infiltraţiei şi hiperemiei locale a erupţiilor eritemato-scuamoase cu descuamare superficială. pielea şi uneori unghiile. . preponderent la cei ce contactează cu animalele. Dermatomicoze: Epidermofiţia. Se localizează pe partea piloasă a capului şi se întâlneşte la copii de până la 15-16 ani. mucoaselor şi organelor interne. epidermophyton. foarte rar la maturi. uneori apar vezicule. mai ales cel gros. Focarele sunt acoperite cu spori albi. deoarece este necesar un interval de timp mai lung pentru ca paraziţii fungici să fie eliminaţi prin descuamarea straturilor epidermice superficiale sau prin creşterea unghiilor. Rubromicoza. Eritrasma. uneori partea piloasă a capului. des se întâlnesc forme supurative. Pityrosporum. regiunea plantară şi spaţiile interdigitale. Cheratomicoze: Ptiriazisul verzicolor. dar uneori se extind şi la ţesutul subcutanat şi organele interne (micozele profunde). Micozele profunde – cu afectarea structurilor profunde ale pielii şi organelor interne.  Aplicarea unui tratament suficient de prelungit care să asigure vindecarea completă. Ei afectează cu predelecţie pielea şi anexele acesteia (micozele superficiale). Ptiriazisul verzicolor – se localizează preponderent pe torace. În cazul Microsporiei părul se rupe scurt în focare bine delimitate. Se caracterizează prin macule bine delimitate. descuamate. Trihofiţia. mai mari şi mai puţine la număr decât la Trihofoţie. Candidomicozele – sunt provocate de Candida albicans. Epidermofiţia – se localizează preponderent în regiunea inghinală. Candidomicoze: Candidozele pielii. dar mai ales pentru profilaxia recidivelor.  utilizarea în comun a instrumentelor de manichiură şi pedichiură.  contactul cu animalele vagabonde. La ele se referă: Microsporia şi Trihofiţia. Criptococcus) sau pluricelulare – dermatofiţii (genurile Trichophyton.Fungii sunt organisme eucariote unicelulare: levurile (genurile Candida. La generalizare – afectează căile respiratorii şi intestinul.

 În cazul candidozei genitale se utilizează supozitoare vaginale. Se utilizează mai des în Candidoze. Fitoterapia: Plantele medicinale cu acţiune antimicotică sunt:  Ridichea neagră  Viţa albă (Clematis) – Ломонос. 100. Grizeofulvina – preparatul de bază. Natamicină.  Unguente:. Onihomicoze. Natamicina (Pimafucina) – sub formă de capsule. Potrivit statisticilor.  Soluţii pentru uz extern sau loţiune: Tolnaftat (Bocima). . onicomicoze. Amfotericina B. Bifonazol (Micospor). Naftifină (Exoderil). Izoconazol (Gino-Travogen). Izoconazol (Travocort). Itraconazolul (Orungal) – sub formă de capsule de 100 mg. 3. 6. care acţionează benefic în Microsporie şi Trihofiţie. Posedă acţiune fungicidă la dermatofite şi fungistatică la Candide. Se indică în candidoze. la afectarea unghiilor mâinilor – 3 luni. Prevenirea recidivelor prin înlăturarea şi/sau tratarea factorilor favorizanţi ai reinfecţiei. picioarelor – 6 luni. Dozele şi schemele de tratament diferă după durată. În candidoze – 15 zile. Ciclopiroxolamină (Dafnegin) etc.  Se utilizează creme: Amfotericina B (Fungison). ovule şi capsule vaginale cu efect antimicotic: Clotrimazol (Canesten). Amorolfină (Loceril). Clotrimazol (Antifungol). de această afecţiune suferă aproximativ 4 la sută din populaţie. micoze sistemice. Econazol. Naftifină (Exoderil). Dactocină. 4. Poate fi înregistrat la persoanele de toate vârstele şi de ambele sexe. La afectarea pielii şi părului – până la 30 zile. Tratamentul general: 1.  Mesteacăn alb (Betula alba) – Белая береза. Micoseptină. Alte preparate antimicotice sunt: Levorina. dermatomicoze. Miconazol (Miconal). flacoane de 50. II. Micosolon. Nistatină (Micostatină). Nistatina. Clion-D. omoconazol (Mikogal). pilomicoze. Ketoconazolul (Nizoral) – posedă acţiune fungistatică. pitiriazis versicolor. PSORIAZISUL Psoriazisul este o dermatoză proliferativă cronică de origine neindetificată. Se utilizează în Candidoze. Natamicină. I. Tolnaftat (Miconaft). 2.  Ceapă  Usturoi (Allium setivum) –  Fenicul (Foeniculum vulgare) – Фенхель обыкновенный. Fluconazolul (Diflucan) – se livrează în capsule. Ciclopiroxolamină (Batrafen). care şi-au pierdut actualitatea. care evoluează cu remisiuni şi recidive frecvente. 250 mg. chiar şi în cele mai bogate ţări şi regiuni. Terbinafina (Lamisil) – sub formă de comprimate.  Leurdă (Allium ursinum) – Черемуха. 150. 5. Tratamentul local: Pe porţiunile cutanate afectate se aplică antifungice de uz topic.

sunt simetrice şi au mărimi diferite. Dar. Psoriazisul deseori apare pe fondalul unei predispoziţii genetice sau sub influenţa declanşatoare a mai multor factori: emoţionali. Elementele eruptive mici continuă să se mărească în volum. O boala ereditară. climatici. fără stresuri. fiind grevat de reacţii adverse importante. chiar şi în cazul intrării în contact cu sângele persoanei infectate. iar viaţa devine un coşmar. stres. care se îndepărtează uşor. pe coate sau pe partea piloasă a capului sub formă de solzi de culoare roşie. 60 la sută dintre pacienţi au avut rude care au suferit sau mai suferă încă de această boală. Tratament desensibilizant:  sol Natriu tiosulfat 30% intravenos. i/m. 2. Foarte mulţi cercetători atrag atenţia asupra tulburărilor de natură endocrină. Cu toate acestea. de obicei. începe pe feţele de extensie ale coatelor şi genunchilor sau se poate răspândi pe diverse regiuni ale tegumentului. Erupţia psoriatică. a tulburărilor de metabolism.  sol Magneziu sulfat 25% i/v. Regimul alimentar trebuie să fie bogat în proteine. Patologia poate sa dormiteze mulţi ani. Se recomandă un mod de viaţă ordonat. bine delimitate. erupţia apare pe genunchi. Tabloul clinic. Psoriazisul este o boala moştenita. În mod logic. se interzice consumul de alcool şi produse picante. infecţioşi. unele circumstanţe trebuie cercetate. corpul se transformă într-un tablou avangardist. sensibilitatea psihică deosebită. de regulă. la suprafaţa cărora se formează nişte solzi argintii. chiar si dacă omul îşi cunoaşte arborele genealogic până în urmă cu sute de ani şi se dovedeşte că în el nu au existat persoane bolnave.Etiologie. Tratamentul. de mărimea unui vârf de ac. redus în grăsimi şi glucide. iar copiii unor părinţi bolnavi îi vor uimi până la bătrâneţe pe cei din jur prin curăţenia şi frumuseţea pielii.  sol Calciu gluconat sau Clorură de calciu 10% i/v. Stres şi tulburări de natură endocrină. Tratamentul sistemic este utilizat cu precădere în formele de psoriazis exsudativ şi în asociere cu terapia locală. calm. Tratament general: ocupă un loc secundar faţă de terapia topică. nu îşi pot ascunde teama atunci când se întâlnesc cu cineva bolnav. Sunt mulţi cei care recunosc că această afecţiune a rămas o enigmă pentru medici. a schimbărilor în sistemul imun al bolnavului. 1. acest lucru nu are nici o valoare. acoperite cu scuame albe. erupţia se întinde şi pe alte suprafeţe ale pielii. Foarte puţin observabilă la început. Ea se transformă în curând în nişte pete mari. Ciclosporina . Majoritatea bolnavilor au vârste cuprinse între 15 şi 25 de ani. Psoriazisul se manifestă prin apariţia unor papule roşietice. gtraumatici etc. Erupţiile. Responsabil de acest lucru este un cromozom. Citostatice: Metotrexat. se formează placarde mari neregulate. După aceea. În toată istoria umanităţii nu a existat nici un caz de transmitere a psoriazisului de la o persoana bolnavă la una sănătoasa. Când mai multe elemente se contopesc. cu leziuni întinse şi grave. ajungând până la 2-3 cm. Foarte multe persoane nu ştiu că psoriazisul nu este contagios. în psoriazisul rezistent la tratamentul topic. dezvoltarea psoriazisului este legată de pubertate: transformările hormonale ale organismului. Există unele lucrări care explică apariţia psoriazisului prin diverse nevroze.

 Preparatele antiinflamatoare nesteroidiene: Ibuprofen.стебли шиповника. fluocinolon (Synalar). fag. Este una din cea mai răspândită maladie a pielii la persoanele de vârstă tânără. clobetazol (Dermovate. mometazonă (Elocom). preparate comerciale combinate (Diprosalic.  Rostopască (Chelidonium) – стебли чистотела. Psoralen. Etiologie. . parţial determinată genetic. ACNEEA Acneea este o complicaţie a seboreei.Vitamina D2 şi analogii săi . Betnovate. tulburările digestive.hipercheratinizarea folicolului pilos cu formarea comedoanelor – nişte dopuri formate din sebum şi celule cornoase. Patogenie. Eufilinic şi Teofilinic. În urma acestei legături.Crem de Lanolină cu adaos de retinol.Acidul salicilic sub formă de unguent (2-6%) sau cremă (3-10%).  Măcieş (Rosa) . A: acitretin (Neotigason). Cauzele acneei sunt: predispoziţia ereditară. observată mai ales în perioada pubertară.3. Reglează proliferarea şi diferenţierea keratinocitelor la nivelul pielii psoriazice. ung. mesteacăn. budesonidă (Apulein). Retinoizi – derivaţii vit. Cloderm). Naproxen. Acnea este o boală comună. . factorii neuro-psihici. fluticazonă (Cutivate). Psorcutan) – au o eficienţă comparabilă cu cea a corticoizilor sau a gudroanelor vegetale. Clemastină (Tavighil). La baza patogeniei acestei maladii . Diflofenac. Fotochimoterapie (PUVA): constă în asocierea sinergică a acţiunii UVA (iradieri ultraviolete) cu o substanţă fotosensibilizantă: Puvalen. Asorian etc. Moleculele de preparate fotosensibilizante activate de UV se leagă de ADN-ul nuclear şi mitocondrial ca şi de unele proteine ale celulelor epidermice. Acţionează ca agenţi keratolitici şi stimulează diferenţierea epitelială.).În caz de inflamaţie exprimată se utilizează unguente şi creme cu glucocorticoizi: flumetazonă (Locacorten. . .Gudroane vegetale: gudronul de pin. diviziunea celulară se încetineşte. 4. Meloxicam. Nimesulid.Substanţe reductoare: . ce .  Vitaminoterapie cu vitamina B12.  Linăriţă (Linoria) – льняное масло. vitamina A. Fitoterapia.La regresia elementelor: unguent Naftalanic.  Sedativele şi tranchilizantele: se utilizează de multe ori ca urmare a stresului Tratament local: Formele de psoriazis cu localizări reduse beneficiază doar de tratamentul local. factorii endocrini.Calcipotriol (Daivonex. Ciglonil).  Soc (Sambucus nigra) – цветки бузины. vitamina D2. etretinat (Tigason). . dar şi la adult. .acid crisofanic (Ditranol. astfel încât epidermopoieza se normalizează. Medicaţia adjuvantă din psoriazis constă în:  Preparate antihistaminice: Claritină (loratadină). ung Ihtiolic. Psoberan. .

    Ce nu trebuie făcut în acnee Nu trebuie utilizate substanţe degresante Nu trebuiesc folosite preparate antibiotice locale altele decât cele cu eritromicină sau clindamicină Nu trebuie utilizată radioterapia din cauza riscurilor tardive Nu trebuie utilizate în exces farduri. de intensitatea şi gravitatea sa.  Concomitent se administrează preparatele zincului. Gălbenea (fl. Retinoizii topici sunt agenţi antiacneici-keratolitici de referinţă.astupă orificiile foliculare.05% (Smoothderm şi Retin-A). făinoasele.  Criomasaj. La deschiderea pustulei se elimină conţinut purulent. expunerea la vânt şi aer rece. alcoolul). picantele (cafeaua. dacă este indentificat. care se usucă şi se formează crusta. torace). Acneea apare. de regulă. 2. Urzica (fol. rezorcină. de eventualii factori declanşatori sau de asocierea cu alte afecţiuni. Regim dietetic riguros. De evitat supraalimentaţia.10).  Tretinoina este disponibilă în farmacii în creme cu concentraţie de 0. numai în amestec cu eritromicină (Isotrexin). Se efectuează tratamentul afecţiunilor concomitente.  Peroxid de benzoil (Oxy-5. Electrocoagulare. nu are efect teratogen. Macrolidelor. care apar la suprafaţa pielii ca nişte puncte negre. căldura excesivă. pe porţiunile pielii bogate în glande sebacee (faţă.  Acid azeloic (Schinoren) – sub formă de cremă. Infiltratul se resoarbe cu formarea unei cicatrice mici. spate. Tretinoina (Airon). Ei cresc mitozele keratinocitelor scazându-le coeziunea si previn formarea microcomedoanelor. Fitatoreapia Se recomandă utilizarea a 3 plante medicinale pentru tratamentul acneei: 1. Viorea (Violae tricoloris) – Фиалка трехцветная. Tratamentul este complex. fonduri de ten şi pudre Obiectivele tratamentului: Tratamentul local este cel mai adecvat în cazul acneei debutante: 1. ce conduce la inflamaţia lui.  Estrogeni (contraceptive pentru femei): Diane-35 în decurs de 3-6 luni. Se reduc dulciurile. Calendulae) – Ноготки. diverse soluţii alcoolice cu adaos de acid salicilic. Tratamentul medicamentos:  Retinoizi: Isotretinoin (Dermoretina). Tratamentul acneei Tratamentul acneei trebuie sa ţină seama de tipul acneei. Acizii graşi liberi excită folicolul. Urticae) – Крапива. nu este contraindicata la femeia gravida! . Se înlătură factorul etiologic. 3.  Antibiotice din şirul Tetraciclinelor.  Isotretinoina este prezentă în farmacii sub formă de gel. Isotretinoina in aplicatii locale nu are efecte secundare sistemice.

derivat estrogenic are efect antigonadotrop. susţinere psihologică. 2. Acidul azelaic este un keratolitic uşor. dar ele se pot modula în funcţie de gravitatea şi localizarea acneei. Utilizarea locală de peroxid de benzoil injumătăţeşte numărul de propionibaterii acnes şi reduce stafilococii albi de la suprafaţa pielii.2. reducerea seboreei. Reducerea seboreeei: La femei şi la fete reducerea seboreei se face prin: 1. reducând flora bacteriană.5. Utilizarea de estrogeni pe cale generală. Acidul azelaic are efect comparabil cu peroxidul de benzoil sau cu antibioterapia pe cale generala . tratamente microchirurgicale. gelurilor şi cremelor emulsionate care poate declanşa seboree compensatorie. În acelaşi timp este scăzută retenţia sebacee. Concentraţia peroxidului de benzoil trebuie sa se încadreze între 2. antiandrogeni: acetatul de ciproteron. trebuie evitată utilizarea loţiunilor după barbierit care conţin alcool sau parfumuri. 5 şi 10 % are efect antibacterian şi keratolitic dar nu este înregistrat la noi. Antibiotice locale eritromicina şi clindamicina (Eryfluid) sunt asociate uneori unor keratolitice sau unor molecule cu caracter seboreductor (Zinneryt. 4. etc. De asemenea se va recomanda întreruperea utilizării pudrei compacte.5 si 5 % pentru faţă şi 5 până la 10 % pentru spate. cu concentraţii de 2. Reducerea seboreei se obţine şi printr-o igienă corectă şi cosmetice adaptate. 3.5 mg pe kg pe zi. acneea rezistentă la tratament. Când trebuie să obţinem un efect antiandrogen important recurgem la asociere Diane şi Androcur. Pentru igiena pielii seboreice se va folosi săpun gras sau loţiuni de curăţire şi crème hidratante pentru a reface filmul lipidic cutanat distrus de tratamentele keratoreductoare. bine tolerat (Skinoren). ziua existând pericolul de fotosensibilizare! Tratamentul acneei grave. Isotrexin). Toate tratamentele locale keratolitice şi antibiotice trebuie aplicate seara. Doza uzuală este de 100 până la 200 mg pe zi. Principalele indicaţii ale isotretinoinei per os sunt acneele severe. În plus substanţa este şi comedolitică. Dozele uzuale sunt de 0. Ea are efect sebosupresor scăzând atât secreţia sebacee cât şi volumul glandelor. introducerea isotretinoinei sau antibioticelor per os. Trebuie evitată degresarea brutală a pielii cu săpunuri şi soluţii alcoolice. Acneea poate fi considerată gravă în următoarele condiţii:  Leziuni de intensitate mare  Leziuni extinse  Leziuni cu evoluţie defavorabilă sub tratament  Apariţie rapidă de cicatrici Tratamentul este complex. acneea a cărei evoluţie este cicatricială sau este . Utilizarea topică a oricărui alt antibiotic duce la crearea de rezistenţă !!. Pacienţilor cu acnee li se va recomanda întreruperea utilizării fondurilor de ten. Izotretinoina a revoluţionat tratamentul acneei. Spironolactona are efect antiandrogen în special la nivel de receptor. Peroxidul de benzoil topic în geluri sau soluţii. tratamente dermato-cosmetice.

Durata medie a tratamentului este de 4. Tratamentul. perie de păr). ca urmare a apariţiei unei reacţii de hipersensibilitate. care în 18 zile devin adulţi. Tratamentul cicatricilor În cazul în care se ajunge la cicatrici. cu speciile Pediculus humanus var capitis. Acestea sunt însoţite de un prurit violent care antrenează producerea unor leziuni de grataj ce se pot suprainfecta. în timpul actului sexual (pediculus corporis). Trăieşte pe firele de păr şi se grăneşte. părul va fi tuns. Păduchele de cap – are o formă alungită. apoi pielea capului spălată cu apă caldă şi săpun. Dozele sunt de 50-100 mg pe zi pentru minociclină şi 100 mg pe zi pentru doxiciclină. Efectele secundare ale izotretinoinei sunt comune tuturor retinoizilor. deşi. PEDICULOZA Pediculoza este provocată de păduchi. Sunt bine tolerate. pe care păduchii rezistă 30 zile. fie prin peelinguri pentru a minimaliza efectele psihologice negative ale acestora. După expuneri repetate. Aceasta se va face după începerea tratamentului cu izotretinoină. roşii. Pediculus corporis. Durata vieţii constituie 2 luni. fie prin pulverizare laser. sugând sângele omului prin înţeparea tegumentului cu ciocul. După fecundare femela depune la baza firelor de păr 100-300 ouă (lindini). Susţinerea psihologică ECTOPARAZITOZELE Cele mai răspândite ectoparazitoze sunt Pediculoza şi Scabia. Pediculus humanus var corporis şi Phthirus pubis. teratogenitate. deci prin scăderea inflamaţiei. Aceste antibiotice acţionează prin scăderea populaţiei de propionibacterium acnes. este absolut necesară tratarea lor fie prin ridicare. sau prin contact.5% (Nitifor).responsabilă de dismorfofobii. După 8 zile din ouă ies pui. . Transmiterea are loc prin contactul cu obiecte contaminate (lenjerie. după care se aplică: . efecte cutaneo mucoase în special legate de xeroză. paraziţi din clasa insectelor. Este o boală parazitară produsă de genurile Pediculum. Dacă parazitarea este intensă. grupul antropodelor. Pediculus pubis. având 1-2 mm în lungime.Loţiune Permetrină 0. Antibioterapia pe cale generală este reprezentată de tetracicline. aceste puncte se transformă în papule mici. Există 3 varietăţi de păduchi: Pediculus capitis. în special doxiciclina şi minociclina (tetraciclina şi eritromicina nu mai fac parte din protocoalele de tratament oral in acnee). Pentru reducerea timpului de tratament şi ameliorarea aspectului estetic al pacientului este necesară tratarea microchirurgicala a chistilor şi comedoanelor. Saliva injectată de păduche în timpul hrănirii cu sânge provoacă o iritaţie locală care apare ca un punct purpuriu ce dispare spontan. efecte sistemice mai ales cefalee şi modificări ale transaminazelor şi colesterolului. dacă acneea este diagnosticată la timp şi tratată corect medical şi microchirurgical acest lucru se intâmplă rar. Alte antibiotice menţionate de literatură nu-şi regăsesc utilizarea pe scară largă în acnee deoarece rezistenţele la cicline sunt rarisime. sau 5 luni dar poate fi mai lunga in cazul acneei toracice.

Цветки долматской ромашки. sau elemente papuloveziculoase. focarele cu 5 sau mai multe cazuri vor fi anunţate în ziua depistării.se constată la indivizii care nu respectă igiena corpului. Scabia se transmite pe cale sexuală. Fitoterapia.15%. HCH. prin obiecte contaminate etc. Ele se acoperă cu cruste. Pediculoza corpului. Sarcoptes scabiae.Oţet (acetum Sabadillae). sugând sângele omului. Hainele ce nu pot fi fierte se prelucrează cu insecticide. Distrugerea paraziţilor se produce prin fierbere şi călcarea lenjeriei. pielea regiunii parazitate se pigmentează şi se îngroaşă (‘’maladia vagabonzilor’’). capabil de a produce direct leziuni cutanate. sprâncene. Şampon Phenotrin (Anti-Bit). SCABIA Este o boală parazitară produsă de un artropod.raderea firelor de păr. umerii şi trunchiul. La locul înţepăturii apar nişte pete mici de culoare albastră. Se manifestă prin prurit în regiunea pubiană. îndeosebi. aplicarea unguentului cu Oxid galben de mercur de 2-3%. care după scărpinare dau naştere la excoriaţii. Se află pe piele numai când îşi caută hrană. Pediculoza pubiană. În infecţiile cronice cu Pediculus corporis în care sunt afectate ceafa. periodică.- Pudră de DDT sau gamexan se presoară în pielea capului 5-10%. haine. Malathion 1% (Pedilină) duce la vindecare după o singură aplicare. lenjeria de pat.Rozmarin (Rosmarinus) – розмарин.Levănţică (Lavandula spica) – лаванда.Sulfina (Melilotus) – донник. Se localizează pe regiunea piloasă (axilară. benzoatului de benzil 10%. Tratamentul. .Floarea raiului . dezinsecţie cu DDT. Sol. fierberea lenjeriei. în zona subombilicală şi pe coapse. păstrarea igienei corporale. . Emulsie Carbofos 0. . Parazitează pe haine. .). Tratamentul constă în: . La locul înţepăturii apar pete eritematoase sau urticariene. Local se observă excoriaţii produse de scărpinat. Loţiune sau aerosol Itax. lenjeria de pat sau prin intermediul obiectelor de toaletă. care lasă cicatrice. regiunea pubiană şi al. . Profilaxie şi combatere declarare numerică.se transmite prin raport sexual. lenjeria de corp. aerosol PACS. .

În cazurile avansate de scabie se recomandă:  antihistaminice pentru prurit. Cauzele acneei sunt: . După aproximativ o lună se produce o sensibilizare a organismului faţă de parazit şi produsele sale.Perioada de incubaţie variază între 7-14 zile.  condiţii igienico-sanitare corespunzătoare. . Pruritul este deseori sever şi se intensifică în timpul nopţii sau după o baie caldă. În câteva luni scabia se vindecă spontan. sau de 4 ori peste 12 ore timp de 2 zile.Benzoatul de benzil 20% la maturi şi 10% la copii. Cel mai răspândit preparat antiscabios este: . .  antibioterapia pentru infecţiile secundare. Persoanele care menţin o igienă personală bună au numai câteva leziuni. . Tratamentul. Clinic se manifestă prin papulo-vezicule de diferite mărimi.Crotamiton (Iurax) – se utilizează sub formă de cremă. Acnea este o boală comună. dar şi la adult. provocându-şi leziuni de grataj. La aceste persoane pruritul este uşor sau chiar absent.Gama-hexaclorhexan (Loţiune Lindan 1 %) . Se aplică de 2-5 ori în zi timp de 2 zile. paraziţii aflaţi în număr mare pot provoca dermatita exfoliativă cu cruste şi plăci psoriaziforme. care de multe ori se infectează cu germenii de pe tegument. însă la persoanele retardate mintal şi la imunodeprimaţi. ce sunt însoţite de un remediile utilizate. Se aplică de 2 ori în zi cu interval de 1 zi. organele genitale. apoi se spală. timp de 12 ore tratează Scabia. ACNEEA Acneea este o complicaţie a seboreei.Metoda Demianovici şi Unguentul Sulfuric 20-33% conduc la apariţia reacţiilor alergice cutanate şi eczemă. parţial determinată genetic. partea internă a coapselor. fese. observată mai ales în perioada pubertară. Se localizează pe abdomen. Etiologie. . excoriaţii acoperite cu cruste bruno-hematice şanţuri scobioase pe spaţiile interdigitale. dar există şi cazuri de infecţii cronice. ceea ce se exprimă clinic prin apariţia unei papule pruriginoase.Esdepaletrină (Spregal) (aerosol) – la administrarea lui unică. care este locul în care se află femela.se aplică 1 dată în 6 ore. loţiune. Primul semn care apare este un traiect sinuos. La copii: pe palme gât. Este una din cea mai răspândită maladie a pielii la persoanele de vârstă tânără. scurt. spaţiile interdigitale şi pe plante. de culoare roşie care se termină într-o veziculă mică. faţă. Pentru calmarea lui bolnavii se scarpină.

5 mg pe kg pe zi. alcoolul). sau 5 luni dar poate fi mai lunga in cazul acneei toracice. dar ele se pot modula în funcţie de gravitatea şi localizarea acneei. factorii neuro-psihici. Infiltratul se resoarbe cu formarea unei cicatrice mici.hipercheratinizarea folicolului pilos cu formarea comedoanelor – nişte dopuri formate din sebum şi celule cornoase. Pentru reducerea timpului de tratament şi ameliorarea aspectului estetic al pacientului este necesară tratarea microchirurgicala a . de eventualii factori declanşatori sau de asocierea cu alte afecţiuni. care se usucă şi se formează crusta. căldura excesivă. Efectele secundare ale izotretinoinei sunt comune tuturor retinoizilor. expunerea la vânt şi aer rece.    predispoziţia ereditară. Se înlătură factorul etiologic. de regulă. De evitat supraalimentaţia. care apar la suprafaţa pielii ca nişte puncte negre. Ea are efect sebosupresor scăzând atât secreţia sebacee cât şi volumul glandelor. spate. torace). fonduri de ten şi pudre FARMACOTERAPIA: 1. făinoasele. Ei cresc mitozele keratinocitelor scazându-le coeziunea si previn formarea microcomedoanelor. Retinoizii topici sunt agenţi antiacneici-keratolitici de referinţă. Dozele uzuale sunt de 0. teratogenitate. La baza patogeniei acestei maladii . Tratamentul acneei trebuie sa ţină seama de tipul acneei. În acelaşi timp este scăzută retenţia sebacee. de intensitatea şi gravitatea sa. Acneea apare. La deschiderea pustulei se elimină conţinut purulent. ce astupă orificiile foliculare. Principalele indicaţii ale isotretinoinei per os sunt acneele severe. Se efectuează tratamentul afecţiunilor concomitente. Regim dietetic riguros. picantele (cafeaua. Izotretinoina a revoluţionat tratamentul acneei. Acizii graşi liberi excită folicolul. Se reduc dulciurile. Tratamentul este complex. acneea a cărei evoluţie este cicatricială sau este responsabilă de dismorfofobii. Retinoizi: isotretinoin. factorii endocrini. ce conduce la inflamaţia lui. tulburările digestive. efecte cutaneo mucoase în special legate de xeroză. efecte sistemice mai ales cefalee şi modificări ale transaminazelor şi colesterolului. Durata medie a tratamentului este de 4. dacă este indentificat.     Ce nu trebuie făcut în acnee Nu trebuie utilizate substanţe degresante Nu trebuiesc folosite preparate antibiotice locale altele decât cele cu eritromicină sau clindamicină Nu trebuie utilizată radioterapia din cauza riscurilor tardive Nu trebuie utilizate în exces farduri. tretinoina. pe porţiunile pielii bogate în glande sebacee (faţă. Patogenie. acneea rezistentă la tratament.

În plus substanţa este şi comedolitică. Isotrexin). Concomitent se administrează preparatele zincului. în special doxiciclina şi minociclina (tetraciclina şi eritromicina nu mai fac parte din protocoalele de tratament oral in acnee). Alte antibiotice menţionate de literatură nu-şi regăsesc utilizarea pe scară largă în acnee deoarece rezistenţele la cicline sunt rarisime. Estrogeni (contraceptive pentru femei): Diane-35 în decurs de 3-6 luni. Aceasta se va face după începerea tratamentului cu izotretinoină. Toate tratamentele locale keratolitice şi antibiotice trebuie aplicate seara.05% (Smoothderm şi Retin-A). Acidul azelaic este un keratolitic uşor. 3. deci prin scăderea inflamaţiei. ziua existând pericolul de fotosensibilizare! 6. Aceste antibiotice acţionează prin scăderea populaţiei de propionibacterium acnes.5. nu este contraindicata la femeia gravidă! 2.10). Electrocoagulare. cu concentraţii de 2. numai în amestec cu eritromicină (Isotrexin). Sunt bine tolerate.  Isotretinoina este prezentă în farmacii sub formă de gel. reducând flora bacteriană. Concentraţia peroxidului de benzoil trebuie sa se încadreze între 2.  Spironolactona are efect antiandrogen în special la nivel de receptor. 5 şi 10 % are efect antibacterian şi keratolitic dar nu este înregistrat la noi. Antibioterapia pe cale generală este reprezentată de tetracicline. nu are efect teratogen. Peroxidul de benzoil topic în geluri sau soluţii. La femei şi la fete reducerea seboreei se face prin:  Utilizarea de estrogeni pe cale generală. Antibiotice locale eritromicina şi clindamicina (Eryfluid) sunt asociate uneori unor keratolitice sau unor molecule cu caracter seboreductor (Zinneryt. bine tolerat (Skinoren).5 si 5 % pentru faţă şi 5 până la 10 % pentru spate. 7.chistilor şi comedoanelor. Peroxid de benzoil (Oxy-5. Macrolidelor. 4. Doza uzuală este de 100 până la 200 mg pe zi. Isotretinoina in aplicaţii locale nu are efecte secundare sistemice. diverse soluţii alcoolice cu adaos de acid salicilic. Antibiotice din şirul Tetraciclinelor. Utilizarea locală de peroxid de benzoil injumătăţeşte numărul de propionibaterii acnes şi reduce stafilococii albi de la suprafaţa pielii. Utilizarea topică a oricărui alt antibiotic duce la crearea de rezistenţă !!. Criomasaj. rezorcină. . Acid azeloic (Schinoren) – sub formă de cremă. derivat estrogenic are efect antigonadotrop. Acidul azelaic are efect comparabil cu peroxidul de benzoil sau cu antibioterapia pe cale generala .  Tretinoina este disponibilă în farmacii în creme cu concentraţie de 0. 5. Când trebuie să obţinem un efect antiandrogen important recurgem la asociere Diane-35 şi Androcur. Dozele sunt de 50-100 mg pe zi pentru minociclină şi 100 mg pe zi pentru doxiciclină. antiandrogeni: acetatul de ciproteron.

Gălbenea (fl. Viorea (Violae tricoloris) – Фиалка трехцветная. Fitatoreapia Se recomandă utilizarea a 3 plante medicinale pentru tratamentul acneei: 4. De asemenea se va recomanda întreruperea utilizării pudrei compacte. Pacienţilor cu acnee li se va recomanda întreruperea utilizării fondurilor de ten. Urzica (fol. 6. 5.Reducerea seboreei se obţine şi printr-o igienă corectă şi cosmetice adaptate. trebuie evitată utilizarea loţiunilor după barbierit care conţin alcool sau parfumuri. Urticae) – Крапива. gelurilor şi cremelor emulsionate care poate declanşa seboree compensatorie. Calendulae) – Ноготки. Trebuie evitată degresarea brutală a pielii cu săpunuri şi soluţii alcoolice. .