You are on page 1of 2

Relația dintre Ghiță și Lică

Ghiță este cel mai complex personaj al nuvelei lui Slavici, personaj
„rotund”, al cărui destin ilustrează consecințele nefaste ale dorinței de
îmbogățire.
Statutul inițial al personajului este reliefat in prima scenă a nuvelei. Ghiță
locuiește cu Ana, cu copilul lor și cu soacra într-un sat cu oameni săraci, care
umblă mai mult desculți.
Cei trei au un trai modest, căci Ghiță este cizmar în sat și nu are un câștig
prosper. Bun meseriaș, om harnic, blând și cumsecade, Ghiță dorește să-și
schimbe statutul social. De aceea, el ia în arendă cârciuma de la Moara cu
noroc, ca să agonisească suficienți bani cât să-și deschidă un atelier cu zece
calfe. Aspirația lui e firească și nu-i depășește puterile.
Apariția lui Lică Sămădăul la Moara cu noroc tulbură echilibrul familiei dar
și pe cel interior al lui Ghiță. Lică este construit din lumini și umbre: sămădău
și tâlhar, este necruțător cu trădătorii, generos cu aceia care îl sprijină în
afaceri, hotărât și crud.
Lică este personaj tipic, deoarece naratorul îl include în categoria
păstorilor de porci „«sămădăul», porcar și el, dar om cu stare, care poate să
plătească grăsunii pierduți ori pe cei furați. De aceea sămădăul nu e numai
om cu stare, ci mai ales om aspru și neîndurat”.
Lică este individualizat printr-un portret fizic care-i evidențiază trăsăturile
morale și bunăstarea materială: „Lică, un om de treizeci și șase de ani, înalt,
uscățiv și supt la față, cu mustață lungă, cu ochii mici și verzi și cu
sprâncenele dese împreunate la mijloc. Lică era porcar, însă dintre cei care
poartă cămasă subțire și albă cu floricele, pieptar cu bumbi de argint și bici
de carmajiu”.
Ghiță se înscrie în categoria personajelor realiste. Ca personaj realist el
ilustrează un erou tipic într-o situație tipică, reprezentând tipul cârciumarului
dominat de lăcomia pentru bani, trăsătura definitorie care va marca profund
evoluția acestui personaj. Ghiță reprezintă tipul țăranului naiv, dar dornic de
mai bine, aspirație ce devine obsesivă și ce îl va distruge psihic și emoțional,
evidențiindu-se astfel consecinșeke distrugătoare pe care le are setea de
avere asupra omului.
Lică Sămădăul este un presonaj secundar, realist și static, un spirit
satanic, ce exercită asupra celorlalte personaje o dominație fascinantă,
evoluând liniar pe parcursul operei. Statutul socual inițial de sămădău, șef al
porcarilor, îi conferă puterea de a guverna afacerile cu porci cinstite și
necinstite din Câmpia Ardealului. Personalitatea luo se conturează din lumini
și umbre ca într-un joc al oglinzilor paralele și este foarte minuțios și atent

construită de către narator.
Din momentul venirii lui Lică la cârciumă începe procesul iremediabil de
întrăinare a lui Ghiță față de familie. Deși înțelege că Lică reprezintă un
pericol pentru el și familia lui, Ghiță nu se poate sustrage ispitei câștigului,
mai ales că își dă seama că nu poate rămâne la Moara cu noroc fără acordul
Sămădăului.
Ghiță își ia toate măsurile de apărare împotriva lui Lică: merge la Arad săși cumpere două
pistoale, își face rost de doi câini pe care îi asmute împotriva turmelor de
porci și își angajează
încă o slugă, pe Marți.
În ceea ce-l privește pe Lică, acesta marchează nefast destinul tuturor
celor din preajma lui.
Astfel că Lică îl aduce pe Ghiță în situația de a-și ucide soția. Din ordinul lui
Lică, Ghiță este împușcat, iar cârciuma incendiată. Pentru a nu cădea viu în
mâinile lui Pintea, trufaș atunci când este obligat să accepte eșecul, preferă
să-și ia viața, gestul său de sinucidere nefiind unul al renunțării, ci al
victoriei.