You are on page 1of 18

SLĂNIC PRAHOVA

Poziţie geograficǎ.
1. Aşezare
Oraşul Slǎnic-Prahova se aflǎ situat în partea centralǎ a
judeţului Prahova pe coordonatele 25 de grade, 56 de minute, 20 de
secunde longitudie estica şi 45 grade,13 minute, 50 secunde latitudine
nordicǎ.
Prin poziţia geograficǎ, aceastǎ localitate se gaseşte în sectorul Nordic
al Subcarpatilor Prahovei în imediata vecinǎtate a munţilor Grohotiş,
limita de contact cu zona alpine şi în unitatea structuralăpe care
geologii o numesc “cuveta de Slǎnic” (“bazinul de Slănic”).
2. Limite
Localitatea Slǎnic e amplasatǎ în apropierea unor importante
centre urbane (40 Km faţǎ de Ploieşti şi 100 Km faţa de Bucuresti) sau
cele de la la contactul dealurilor

cu câmpia. In limitele sale

administrative, el include cea mai mare parte a bazinului pârâului cu
acelaşi nume, afluent – pe stânga al Vǎrbilǎului care reprezintǎ un
important afluent al Teleajǎnului.
Limitele oraşului se desfǎşoarǎ în general pe podurile largi ale
culmilor ce încadreazǎ Valea Slǎnicului. In vest se aflǎ comuna
Stefeşti, la sud e limitat de localitatea Vǎrbilǎu şi Bughea de Sus,
Olteni şi Teişani la est, comuna Izvoare (satele Homoraciu si Izvoarele)
la nord-est şi localitatatea Schiuleşti în partea de nord-vest.
Pe valea Prahovei contactul între munte şi deal se face direct
prin înaintarea munţilor spre dealuri, in zona Slănicului este o
interferenţǎ Carpato-subcarpaticǎ prin treapta de 1000m, în marea
majoritatate zonǎ pastoralǎ.
3. Alte caracteristici:

1

denumit “Sinclinalul de Slănic” care începe de la contactul cu muntele şi tine pânǎ aproape de localitatea Prǎjani. iîtr-o mare caldǎ cu o adâncime micǎ s-au format acumulǎrile saline peste care s-au aşezat argile. nisipuri etc. perimetrul asezǎrii mǎsurând circa 30 Km. Se întinde de-a lungul râului cu acelaşi nume pe o lungime de 8 Km. Mişcarile tectonice din pliocen au cutat stratele. Densitatea populaţiei este de 207 loc/km2. care din punct de vedere geologic este datat din Badenian (Langhian) şi s-a format pe parcursul a 4000-5000 de ani în urmǎ cu circa 15.6Kmp.Administrativ oraşul Slǎnic cuprinde 3 pǎrti: Groşani. rezultatul fiind ridicarea treptată a întregii regiuni. desfǎşurat într-un areal de 1.5 milioane de ani. precum şi crearea aspectului prezent al releiefului. Slǎniccentru şi Prǎjani. Petrografia şi structura geologicǎ. In tortonian. Evoluţia paleo-geograficǎ: Ceea ce caracterizeazǎ Slǎnicul este Masivul de Sare. Spre sud este urmat de un anticlinal ce formeazǎ “Pintenul de Homoraciu”. ulterior. Eroziunea exercitatǎ de diferiţi agenţi. a scos la suprafaţă sarea în unele locuri. maximă 499m în zona lui centralǎ). formând o structurǎ cu un sinclinal larg. 2 . Frǎmântǎrile tectonice ulterioare au dus la împingerea cǎtre suprafaţă a acumulǎrilor de sare. tectonicǎ. 2. suprafaţa reprezentând 39 Km. 146 la nivel de judeţ şi 84 la nivel de ţarǎ. 1. Zǎcǎmântul de sare din Slǎnic este reprezentat prin mai multe nuclee şi lentile ce au grosimi variabile (grosimea minimă 45m. Elemente de geologie.

la Baia Baciului în zona Voinoaia pe valea Baii Roşii. In zona centralǎ a zǎcǎmântului sarea se găseşte la 8-15m adâncime. De exemplu la Grota Miresii. Eforturile mişcǎrilor tectonice au împins sâmburii de sare cǎtre suprafaţǎ. pe malul drept al Pârâului Praja în trei zone :”la Noroaie” în zona Bǎilor Verzi. iar cea gri este corespunzǎtoare sectoarelor cu sare puternic cristalizatǎ.5-1. iar marginal. Prezenţa hidrocarburilor dau culoarea neagrǎ sǎrii. In versantul vestic existǎ cea mai mare zonǎ de aflorare a sǎrii în Muntele de Sare. Unele cristale transparente pot atinge dimensiuni de 10 -15 cm.5 cm. se dezvoltǎ un carst reprezentat prin lapiezuri şi doline. pe malul stâng al pârâului Slănic. Sarea conţine NaCl în procent de peste 96%. pe sare. Rocile care însoţesc sâmburii de sare sunt vizibili la suprafaţǎ. Pârâul Slǎnic a dizolvat sarea şi este responsabil de colmatarea cu aluviuni a pǎrţii ei superficiale. pe direcţie est-vest este la 175-200m. îndeosebi gresii o formaţiune specificǎ numitǎ “brecia sǎrii”. ce alcǎtuiesc împreunǎ cu elementele colţuroase. la circa 5. Tot aici sarea are culori diferite. pe valea Sitarului. astflel cǎ în prezent masivul de sare are o formǎ concavă. In aceste areale.In perimetrul Slǎnicului sare există în versantul estic al masivului. fiind vizibili în cutele ascuţite de pe pereţii sǎlilor salinei. adâncitǎ la circa 70m. La suprafaţa sarea este deschisǎ de eroziune. dar pot ajunge şi pânǎ la 0. de la alb imaculat la gri închis şi chiar negru acest lucru datoritǎ gradului diferit de puritate şi compactitate. In fostele exploatǎri în formǎ de clopot pe unele areale s-a acumulat apă pluviatilǎ formându-se celebre lacuri sǎrate cu rol terapeutic. Cele mai frecvente sunt argilele şi marnele puternic sărăturate.8-10m. 3 . Cristalele de sare sunt de ordin al milimetrilor.

bazinetul Slănicului este încadrat de două şiruri de dealuri principale. sidefie.5m. Pe culmile înalte dinspre nord-vest şi cele dinspre sud întâlnim gresii compacte şi conglomerate iar pe valea râului apar şi argile cu grad sporit de salinitate. Relieful 1. Ea depaşeste această valoare în nord la Groşani. o rocǎ verde. şi se menţine între 10-15 m/Km pe cea mai mare parte a traseului spre sud. Morfografie. 2. formând un relief specific cu vârfuri rotunjite care dominǎ platourile interfluviilor cu câtiva metri. pe o distantă de cca 10 Km. In acestǎ zonǎ la suprafaţă îşi fac aparitia şi urme ale orizonturilor de ghips. Urmărind elementele grafice locale. 4 . Altitudinea medie este de 676. Morfometrie Altitudinea maximă de pe teritoriul oraşului Slănic se înregistrează în vârful Bechet 1058m iar cea minimă este de 295m la ieşirea din Prăjani de unde rezultă energia de relief egală cu 763m.O altǎ rocǎ specificǎ acestei localitǎţi este tuful dacitic. panta medie este de aproximativ 20m/Km. desfăşurate pe axa nordsud fiind în concordanţă cu aspectul geografic general al regiunii Subcarpaţilor. Aceste straturi groase de tuf dacitic au adesea o poziţie aproape verticalǎ. Datorită faptului că în lungul râului Slănic înalţimile scad de la 500 de metri ( în nord-vestul localităţii Groşani) până la 295 m (la ieşirea din Prăjani). ce se întâlneşte în partea de nord în Rezervaţia Geologicǎ Piatra Verde. de culoare alb. Ghipsul este tot mai frecvent în lungul culmilor ce mǎrginesc în nord vest şi nord_est valea Slǎnicului.

sunt alcătuite din gresii şi microconglomerate. cu înălţimea de 700m pe care se desfăşoara o bună parte din satul Schiuleşti. de unde şi topicul de “plai” care este destul de frecvent. Gorgan. Sirul dealurilor dinspre est încep în extremitatea nord-estică cu dealurile Dosului (681m) urmate spre sud de dealurile Piatra-Verde (642m). cu altitudini peste 850m – o culme secundară. Culmile înalte sunt vizibile în partea de nord-vest fiind alcătuite din gresii compacte. Cele doua şiruri de dealuri sunt unite în nord printr-o culme orientată pe direcţia vest-est. prelungă care se termină printr-un versant cu pantă accentuata – urmează dealurile Crucişoara. Toate aceste dealuri au vârfuri rotunjite ce sunt despărţite de şei largi. iar la sud de Prăjani unde valea se îngustează.Spre vest dealurile încep cu vârful Bechet (Bichet) – 1058m aici înregistrându-se atitidinea maximâ de pe arealul oraşului. Seciu (554m) şi Găvanu (563m) spre partea de nord aceste şiruri sunt unite de Culmea Schiuleştilor care are o lungime de aproximativ 10 Km. Comorilor – Fântâna Rece (598m). Muscelului (630 m) . acesta se continuă spre sud cu dealurile Damian. 3. Sitarilor. 5 . Interfluviile. deci se poate spune că interfluviile sunt rotunjite. Piscul Căţelei (600-800m). Adesea partea superioară a dealurilor are înfătişarea unor platouri largi acoperite de paşuni. Giurcani. In partea lor superioară se caracterizează prin îmbinarea frecventă a vârfurilor rotunjite şi a şeilor largi mai mult sau mai puţin adâncite. Primele dintre acestea coincid de obicei cu aliniamente de roci mai compacte şi rezistente în timp ce celelalte prezintă formaţiuni uşor de dislocat. cu o lungime de aproximativ 6 Km.

Baia Verde. Principalul element care îşi pune amprenta în fizionomia lor este roca. Exista câteva culmi ce se impun ca altitudini: Zamura (933m) cea mai înaltă. Ghertei. Boldeica. Slănicul are o orientare aproximativ nord-sud. Avem de-a face cu versanţi concavi.Văile Principalul râu colector este Slănicul care ia naştere prin unirea în nordul localităţii a pârâului Tariceanca şi Groşanca. Turbura.Dealul Damian poate fi definit ca o culme secundară. imprimând o notă distinctă în fizonomie. reflectându-se astfel un adevărat labirint în care inversiunile de relief devin frecvente. panta pe ansamblu este mai mică. 4. 6. urmată de Sultanu (848m) şi Vârful Stânii (693m). prelungă care se termină printr-un versant cu panta accentuata. Mai are şi alţi afluienţi cu caracter torenţial. au o înfâţişare complexă şi diferită de la un sector la altul. Alunecările de teren au un rol important. acolo unde precumpănesc argilele şi marnele. Pe aceşti versanţi şi îndeosebi pe culmile din nordul localităţii apar creste şi maluri abrupte ce s-au dezvoltat pe tuf dacitic.o vale torenţială. scotând la zi porţiuni din zăcământul de sare astfel dezvoltându-se un 6 . valuriri ale metarialului deplasat şi numeroase crăpături în lungul sau în latul versantului. Siroirea şi alunecările de teren au indepărtat marnele şi argilele. Voinoaia. pentru că de ele sunt legate râpe cu înălţimi de 2-3 m. Astfel ia naştere valea Slănicului. roca specifică acestei localităţi. pe partea dreaptă şi Pietrei. 5. Praja pe partea stangă. o vale îngusta şi ascuţită. Coferei. cele mai cunoscute fiind pâraiele :Gorganul. Versanții Versanţii de pe teritoriul Slănicului. Tipuri de relief Zona mediană a Subcarpaţilor se dezvoltă pe formaţiuni miocene. Muscelului. într-o alternanţă de anticlinale şi sinclinale.

De asemenea mai au de suferit şi versanţii despăduriţi şi mai ales formaţiunile saliferului. materialele spălate de ploaie şi de apele aduse de torenţi.microrelief aparte cu aspecte inedit. In partea exterioară a luncii. pâlnii de dizolvare.bulbii. Un loc important în subunităţile de relief o reprezintă lunca Slănicului deoarece construcţiile din oraş se desfăşoară în cea mai mare parte pe aceasta dar şi la baza versanţiilor culmilor pe o diferenţă de nivel de 50-125m. de conopida. Aproape prin mijlocul ei. întinsă pe mai mult de 100m lăţime. Acest sector alcătuieşte vatra unui larg bazinet depresionar dezvoltat în cursul mijlociu şi superior al pârâului Slănic.. Aici impresionează multimea lapiezurilor tubulare cu adâncimi de pânâ la 20 cm. la trecerea spre versanţii dealurilor.. şi ravene au creat un fel de prispă uşor ondulată. Unitati şi subunităţi de relief. 7 . Lunca Slănicului are lăţimi de 100-200 m în Groşani ca apoi să crească la aproape la 450 m în zona centrală a oraşului. In ultimele secole datorită exploatării sării s-a ajuns la un relief cu microdepresiuni lacustre cu maluri abrupte. separate de creste ascuţite « scuţii sării » ca nişte lame de cuţit sau ca . Intâlnim puturi de tipul avenelor (beuca) a căror existenţă se reduce la o durată de cativa ani. Existenţa tufului dacitic şi a ghipsului oferă trăsături aparte cu privire la relief . La sud de Mina Unirea ( Salina Noua) ea se îngustează treptat pânâ la 200 m (la sud de Prăjani). 7. Pe versanţii din nordul localităţii apar astfel creste şi maluri abrupte ce s-au dezvoltat pe aceste roci. se desfăşoara albia Slănicului ale cărei maluri au fost taluzate pe o bună distanţă. Aceste elemente sunt vizibile în zona Muntelui de Sare şi în jurul cuvetelor de la Baia Verde ca şi sub dealul Fântâna Rece.

S-au dezvoltat forme de relief structural iar pe versanţi alunecări. între Teleajen şi Crasna iar spre sudvest Culmea Radilei despărţită în două de Valea Vărbilăului şi Doftana.Factori determinanţi şi favorizanţi ai climei 8 . Structura geologică a acestora a impus aici separarea mai întâi a unei subunitari interne alcătuită din dealuri relativ împădurite cu înălţimi mari pe aliniamentul celor doi pinteni paleogeni (Homoraciu şi Vălenii de Munte) şi depresiunilor Vălenii de Munte. Partea sudică a acestor subcarpaţi are o structură mai simplă formată din câteva cute largi care se succed paralel de la nord la sud. Vârfurile Babeş. La sud Sfântul Ilie înălţimile scad treptat până la 1448 m (Radila Mare). Câmpina. Subcarpaţii Teleajenului sunt situaţi în partea de est a judeţului Prahova. Bobu Mare (1757 m) . Aluniş. Creştetul munţilor adesea este plat sau uşor bombat şi contrastează cu adâncimea şi aspectul de tinereţe al văilor. Astfel Vârful Bobul Mare este de fapt un platou foarte neted. Slănic. Aceşti munţi se caracterizează prin culmi rotunjite. Prezenţa masivelor de sare la suprafaţa sau la adâncime mică a facilitat apariţia unui relief pseudocarstic. curgeri noroioase. In relief bolţile anticlinalelor corespund dealurilor ce au rezultat prin ascensiunea în pleistocen a unor sâmburi de sare. şi sunt alcătuiţi dint-o culme cu direcţie nord-sud aflată în prelungirea culmii Bratocei din Masivul Ciucaş. prelungi denivelări neînsemnate.Munţii Grohotiş ocupă spaţiul dintre văile Doftanei şi Teleajenului. Clima 1. în sectorul în care văile intersectează rocile moi din sinclinale miocene. Grohotiş (1766 m) şi Sfântul Ilie (1588m) reprezintă cele mai mari înălţimi. Din Vârful Sfântul Ilie se desprinde spre sud-est culmea mai joasă a Nebunului. 1318m (Vârful Păltinetului) pentru ca la contactul cu Subcarpaţii să coboare la 900 m. alcătuind o treaptă de munţi joşi.

2.octombrie) în fiecare luna existând mai mult de 20 de zile în care temperaturile depăşec 10 0C. Temperaturile sub 0 0C se pot înregistra în 100-120 zile mai ales din a doua parte a lunii octombrie până în martie. deschiderea văii Slănic spre regiunile colinare joase. Maximele temperaturilor pozitive sunt întâlnite în august şi oscileză de la un an la altul între 25-350C. Iarna este scurtă şi durează din a doua decadă a lunii decembrie până la sfârşitul lui februarie. 9 . Media anuala a temperaturii aerului este de 9 0C dar timp de aproape 7 luni (aprilie - octombrie) valorile medii lunare depasesc 9 0C cele de vară fiind mai mari de 150C. Deoarece se află într-un bazinet depresionar bine închis şi culmi muntoase se individualizează printr-o nuanţă de adăpost local. In acelaşi timp. Radiaţia solară este de 120 Kcal/cmp/min. valorile peste 250C se înregistrează în 60-90 de zile aproximativ.2 0C. spre câmpie. De la sfâşitul lunii aprilie şi până la începutul lunii octombrie. face mai lesnicioasă pătrunderea maselor de aer sudice şi stagnarea acestora datorită “paravanului montan” din nord. astfel că temperaturile medii lunare oscileazâ între 0 si . Dat fiind faptul că în dreptul sau muntele se termină brusc printr-o diferentă de nivel (200-300m) permite o circulaţie a maselor de aer de la nord spre vest şi producerea efectului de föhn. Regimul termic se caracterizează prin valori moderate. Luna ianuarie este cea mai rece valorile termice ajungând până la -4 0C.Aşezarea geografică a oraşului în sectorul nordic al Subcarpaţilor determină existenţa unui topoclimat specific regiunilor colinare inalte. sud-estica. Temperaturile pozitive pot fi înregistrate în peste 200 de zile ( mai .Parametrii climatici. Deoarece în cadrul reliefului peste 2/3 inversanţi au o expunere sudvestica.

Doar în decembrie. Numărul zilelor senine dintr-un an este de 50-55 ( 6-10 zile lunar în iulie octombrie) iar cu cer acoperit de 90-100 de zile (între noiembrie şi aprilie : 9-13 zile pe luna). întâlnită în aproximativ 30 de zile din an. In lunile de vară sunt posibile ploi mai ales sub formă de averse în 5-9 zile pe lună.8mm (14. Vânturile sunt nord-vestice şi au o importanţa influentă asupra umidităţii şi precipitaţiilor.1967). Apele şi elemente de hidrografie. ninsori căzând timp de 30 zile.1975) iar minimul de 69. 10 . 5. In lunile mai-iunie cad ploi cu cantitate medie de 80-120mm. iar cantitatea medie ajunge la 20-30mm. Dintre acestea mai frecventă e ceaţa. când vânturile au o viteză medie de 4-6 m/s. lunile august-octombrie fiind cele mai liniştite.Durata de strălucire a soarelui anuală este de aproximativ 2100 de ore.VIII. Astfel topoclimatul de adapost oferă oraşului Slănic un echilibru între temperatură. Iernile sunt blânde. 6. 7. cu vânturi puţine. Deoarece Slănicul beneficiază de un relief ce favorizează condiţii de adapost zilele cu calm reprezintă 30-35% . în aproape în 9 zile iar în septembrie şi octombrie numărul mediu de zile cu precipitaţii este mai mic. Maximul de precipitaţii în 24 de ore a fost de 112. şi bruma (30-40 de zile) media fiind de 3-6 zile în intervalul octombrie-martie. durata de strălucire a soarelui e relativ mare primăvara incepe devreme iar toamna se prelungeşte până în cea de-a doua decadă a lunii noiembrie. Iarna stratul de zăpadă are o grosime mică şi se menţine 40-45 zile.3.Fenomene meteorologice.1 mm (2. umiditate şi precipitaţii.VI. Precipitaţiile anuale sunt de 650-700 mm. 4. aprilie şi mai calmul reprezintă doar 10-20% . moderate iar verile călduroase .

exceptie face valea Prajanului care are o lungime de 3. pentru ca la 3.5 Km şi o adâncime de 125-150m. Două dintre acestea se află în zona Prăjani şi sunt valorificate de locuitori. cu o scurgere dinspre est pârâul Tariceanca şi dinspre vest pârâul Groşanca.5-1. Pe tot parcursul său acesta primeşte afluenţi scurţi 0. Ghertei. In aval de Groşanca Slănicul colectează ape din izvoare sărate sau de la pâraie ce au străbătut zona cu marne şi argile. Ape stătătoare : Lacuri 11 . Turbura. 3.Apele de suprafaţa. Sunt mai frecvente în aria formaţiunilor paleogene. aflat la o altitudine de 570m cu apă ce işi menţine temperatura constantă tot timpul anului.5 Km dau naştere râului Slănic. cel mai imporatnt afluent al Teleajenului. In nordul oaşului. sulfatate şi calcice. pârâul având o mineralizare bogată în care conţinutul de Na este ridicat. Astfel are de suferit compoziţia chimică a apei care se modifica. principalul colector din zonă.5 Km precum pâraiele : Gorganul. Cel mai important e pâraul Verde cu o scurgere est-vest cu un conţinut salin ridicat şi care se varsă în Slănic în dreptul Băilor Verzi. Coferei. Muscelului. Boldeica pe stânga. Baia Verde.1. Toate aceste pâraie au caracter torenţial şi aduc viituri materii grosiere. clorurate. Apele subterane.2Km sud de limita oraşului să se verse în Vărbilău. Pe teritoriul oraşului Slănic apar unele izvoare minerale a căror compoziţie chimică le pot include în grupa apelor sulfuroase. Cu un curs orientat nord-sud pârâul aflat la o altitidine de 403m străbate teritoriul oraşului pe aproximativ 10Km. Praja. 2. amândouâ cu o lungime de aproximativ 4. Cel mai important izvor este cel de la Fântâna Rece. Voinoaia pe partea dreaptă şi Pietrei.

c) Lacul Porcilor s-a format într-o microdepresiune de tasare în brecia sării şi are o suprafaţă de aproximativ 1500mp iar adâncimea maximă este de 1m.In bazinul Slănicului există numeroase lacuri şi ochiuri de apă abrupte în urma unor alunecări de teren. are în prezent o suprafaţă de 800mp şi o adâncime de 5m. e) Baia Verde 2 în 1983 avea suprafaţa de 1260mp din 1998în urma unor scurgeri în crăpăturile masivului de sare a suferit o micşorare drastică ajungând la 400mp şi 11m adâncime. o adâncime de 7. Culoarea şi gradul de transparenţă al apei sunt influenţate de salinitatea şi cantiatatea materialelor provenite din spalarea versanţilor şi malurilor. Are o suprafaţa de aproximativ 6100 mp. Astfel apele sunt suprasaturate datorită prezenţei într-un masiv de sare. Are aproximativ 1300 mp. Acesta este cel mai vizitat şi mai întins lac al Slănicului.2m. Salinitatea este cuprinsă între 130-260g /l. Lacurile cele mai importante ale Slănicului sunt : a) Baia Baciului. fie prin tasări şi prăbuşiri în zona masivului de sare sau în cea a orizontului de ghips. d) Baia Verde 1 are o suprafaţa de 1100mp şi este cel mai adânc lac al Slănicului. b) Lacul Miresei a ieşit la iveală după prăbuşirea Muntelui de Sare. Verdele este culoarea obişnuită a apei şi se 12 . Pâlnia aceasta este de fapt gura de intrare a unei vechi mine. g) Baia Rosşe este un lac antropic şi are o suprafaţa de 680mp şi o adâncime de 2. o adâncime de 32 m şi un grad de salinitate de peste 290 g/l.25 m şi un grad de salinitatea cuprins între 80100 g/l. dar diferă de la un an la altul datorită condiţiilor naturale. f) Baia Verde 3. fapt explicat prin colmatarea pâlniei din mijlocul lacului.

Există şi excepţii când particulele argiloase şi namolul schimbă culoarea în galben ca în cazul Băii Porcilor de exemplu. iar stratificaţia directă vara şi toamna. de adâncime şi salinitate.datorează minearlizării puternice. atmosferici. Totuşi în bazinul Slănicului nu există numai lacuri sărate ci şi cu apa dulce. Vara apare stratificaţia termică directă. de muntele de sare are o adâncime mare şi o salinitate ridicată. Lacul Miresii care este oarecum închis. situat la o altitudine de aproximativ 630m şi cu o suprafaţă de 1500 mp şi Lacul Sistematica din partea vestica a oraşului în zona complexului Balnear. dihotermia are loc iarna şi la ineputul primăverii. pe verticală se înregistrează o scădere normala a temperaturii de la suprafaţă către adâncime. suferă oscilaţii termice. iar iarna temperatura creşte de la suprafaţă spre adâncime. Dintre acestea cele mai importante sunt Lacul de la Piatra Verde. In afara verii. La baia Roşie prezenţa oxizilor de fier dau o nuanţa roşcată. Acesta din urmă s-a format din prăbuşirea minei sistematica. fie stratificaţia inverse de până la un metru şi directă la adâncime (dihotermie). 13 . astfel că la Lacul Verde 1. Regimul termic al apei din lacuri variază datorită modificărilor termice. In schimb la Baia Baciului pe toată perioda anului au loc situaţii foare variate. Astfel de situaţii complexe au fost observate şi la celelalte lacuri. Ambele lacuri au peşte şi prezintă o vegetaţie hidrofiră bogată. reduse de la un an la altul.

25 Baia Baciului Lacul Miresei Baia Porcilor Baia Roşie Lacul Verde 1 Lacul Verde 2 Lacul Verde 3 416 416.5 1300 39000 46 38 32 Galbenverzuie Verde 417 1520 620 85 25 1 Galbenă 370 680 730 32 22 1.Pisota. m 7. Ghe.CARACTERISTICI MORFOMETRICE ŞI CHIMICE ALE LACURILOR SǍRATE ( După I.2 130-260 395 1010 13650 45 33 32 Rosugălbuie Verde 395 400 6616 48 44 11 230-275 388 800 4750 49 32 5 Verdegălbuie Galbenverzuie 14 Culoare Salinitate g/L 80-110 Peste 260 130 120-280 240-270 . Ciunpileac) Lacurile Alt.m Supr. V. m 130 Lăţime m 62 Adâncime max.Trufaş.mp 6100 Volum mc 18945 Lung.

margarete. Fâneţele care acoperă în cea mai mare parte versanţii se întâlneşte firuliţa (agrostis tenuis). paius (festuca rupicola). papura. malaiul cucului (luzula luzuloides). pseudoplatanus). trifoi sau branduşe. Pădurea de pin din zona nord-estică a oraşului situată la o 15 . pelinul (artemisia). Vegetatia aparţine provinciei dacice reprezentată printr-o floră central-europeană : păduri de amestec. 1. dar există şi unele excepţii ce conferă unicitate şi originalitate zonei. firuliţa de deal (poa angustifalia). deoarece depresiunea ocupând în cea mai mare parte subetajul fagului.Vegetatia. paiusul şi feriga. păduri de fag subcarpatice. saracica (salicornia herbaceea).şi higrofilă: trestia. sângeri. In microdepresiunile cu umiditate ridicată alături de apă se dezvoltă o bogată vegetaţie hidro. Stratul ierbaceu este des şi bogat în specii: iarba deasa (poa nemoralis). Cea mai mare pădure este pădurea Sitarului din estul localităţii în componenţa căruia intră paltinul (acer. mesteceni şi plopi. aluni (coryelus avelana). ulmi (ulmus-montana). In ultimii ani s-au descoperit unele specii de flori rar întâlnite dintre care trebuie menţionate orhideea sălbaticâ. cucuta (galium schultesii). In zonele sărăturilor vegetaţia este putin dezvoltată dar extrem de frumoasă şi diversificată: steluţa (astertripholium). meri pâdureţi dar şi plante ierboase. Către limita inferioara şi pe pantele sudice poate fi găsit teiul (tiliacordata) şi gorunul (quercus petraea). şi crinul de pădure. rostopasca (chelidonium majus). fragi (fragaria vesca).Vegetaţia şi fauna. Formaţiunile vegetale din zona Slănicului aparţin în cea mai mare parte etajului forestier colinar. piciorul cocoşului de balta sau mătasea broastei. clopotei. coada calului. La marginea acestor păduri li se asociază arbuşti precum cornul (cornus mas). pirul (agropynon repens). deditei (pulsatila).

cinofee (phormidium spicula) iar în lacurile semisărate există specii rare de crustacei (artemis salina). Solurile caracteristice acestei zone sunt cele brune argiloiluviale care domină pantele 100-200 ale perimetrului deluros şi cele brune luvice. Dintre păsări caracteristice sunt gaurul. In apele sărate s-au dezvoltat specii aparte precum diamotee (navicula spicula. specifice sunt cele aluviale pe aluviunile carbonatice care însotesc văile. dihorul sau lupul mai rar întâlnite. şopârla de câmp) sau insecte. ciocănitoarea. 16 . mistreţul (sus scrofa). Solurile In condiţiile climatice specifice zonei deluroase are loc o humificarea moderată iar datorită litierei slab-acide dar şi prezenţei acizilor şi a regimului hidric de tip percolativ se creează condiţii de alunecare a argilei de profil.altitudine de aproximativ 500m ocupă un loc aparte în peisajul natural Slănicean. şarpele de casă sau de pădure. Cantiatea suficientă de precipitaţii şi conţinutul ridicat în argile conduc la o reţinere permanentă a umezelei deasupra orizonturilor impermeabile. veveriţa (scriurus-vulgaris) dar şi pisica salbatica. 2. Acest lucru are efecte majore în producerea şi amplificarea alunecărilor de teren. privighetoarea. Fauna Fauna acestei zone este specifică pădurilor colinare. şi astfel se acumulează într-un orizont argiloiluvial. Dintre manifere mai numeroase sunt vulpea ( canis vulpes). uliul găinilor la care se adaugă diferite specii de reptile (gusterul. nitzschia closterium). Dintre solurile azonale.

pentru agrement şi tratament al maladiilor respiratorii. Cel mai imporatnt punct de atracţie al oraşului Slănic îl constituie Rezervaţia Geologică Muntele de Sare. se întâlnesc gresii compacte şi conglomerate. pe culmi. In partea de nord vest şi sud. o veche exploatare de tuf dacitic. tăierea orizontală şi verticală s-a realizat cu haveza. un masiv ce a apărut în urma prăbuşirii puţului de la Baia Baciului din care în secolul XVIII. Aceasta s-a realizat descedent. In interior sunt amenajate terenuri de fotbal şi handbal. lucrările de deschidere a minei au început în februarie 1938 iar exploatarea propriu zisă s-a efectuat între anii 1943-1970. Muntele de Sare reprezenta un monument al naturii de o rară frumuseţe şi care este un unicat pentru ţara noastră. Mina este alcătuită din 14 camere cu profil trapezoidal. din care 20m s-au umplut cu apă luând astfel naştere Lacul Miresii. După 1970 mina devine obiectiv turistic cu amenajări adecvate.Rezervaţii naturale. In acest loc la suprafaţă îşi fac apariţia urme ale orizonturilor de ghips şi alabastru. un mini parc pentru copii şi chiar muzeu istoric care poartă numele de „Sala Genezei” unde pot fi admirate elemente reprezentative ale poporului dac si român în 17 . Prăbuşirea ulterioara a tavanului a deschis în mijlocul masivului de sare un puţ de 50m adâncime. Aceasta prăbuşire a produs o alunecare de teren în partea de sus ce a dus la dezgolirea masivului. cu 10 m deschidere la tavan şi 32m la talpă. prin împuşcare iar transportul se facea cu vagoneţi până la puţuri apoi fiind transportată la suprafaţa. special protejată. In partea nordică a oraşului se află rezervaţia geologică Piatra Verde (642m). se extragea sare. Inălţimea este de 54m iar înclinaţia pereţilor este de 60 de grade. Diferenţa de cotă între suprafaţa şi vatra minei este de 208m. Mina Unirea – punct de atractie turistică.

Mina Mihai este amplasată deasupra Minei Unirea dar este despărţită de aceasta printr-un planseu de 40m grosime. Drăgănescu.(1981) ”Valea Teleajanului”. M. Ghe. Ploieşti. 5. I. I. Editura Sport- Turism.O. A fost deschisă în 1912 şi este alcătuită din 6 camere cu profil trapezoidal.sculpturi realizate de Oana Brezeanu artist local. Grafică Prahoveană S. F. M. (1973) ”Judeţul Prahova”. Mina Unirea are un microclimat specific constant cu o temperatură de 12 grade. Bucureşti. S. Bucureşti. Editura Prahova. Târgu Mures.C. Ielenicz. Drăgănescu. Ghe. 18 . 8.SA. Bucureşti.Slănic” . L.A. Bibliografie: 1. Apostol.C. Bucureşti. Grigoropol . de atracţie turistică. 2. Editura Academiei. umiditate de circa 50% şi aerosoli salini cu efecte termice asupra sănătaţii ceea ce a determinat valorificarea sa pentru tratament şi agrement. M. Aici s-a introdus pentru prima dată iluminatul electric în premieră pentru o mină din Romania. „Mic îndreptar turistic. C (1983). Editura Ştiinţifică. (1993) „Zăcământul de sare Slănic Prahova”. Niculescu. (1997) „Originea sării şi geneza masivelor de sare” . Editura Sport-Turism. Bucureşti. Valeria (1965) „ Valea Prahovei”. Velcea. 7. Stancioiu. C.C. Popescu. Editura Petru-Maior. Ionescu. 3. Niculescu. „Cartea Prahovei”. Ploieşti. 6. Velcea. M. 4. L. Velcea. În concluzie se poate spune că toate aceste lucruri mai sus prezentate fac din orasul Slănic o adevărată staţiune balneo- climaterică. (1997) „Monumente prahovene”.