You are on page 1of 70

MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE DREPT

NOTE DE CURS
DREPT INTERNAŢIONAL UMANITAR
(Ciclul I)

AUTOR:
Stela Litra
mg. în drept, lector. univ.

Aprobat la şedinţa Catedrei Drept public
din: 20.05.2013, proces-verbal Nr. 10
Examinat de Consiliul facultăţii de Drept USEM
la 24.05.2013, proces-verbal Nr. 5
Aprobat la ședința Senatului USEM
din: 01.07.2013, proces-verbal Nr. 9

CHIŞINĂU – 2013

Cuprins

Introducere

Tema1. Consideraţii generale privind
dreptul tratatelor internaţionale.
Tema 2. Evoluţia istorică şi codificarea
tratatelor internaţionale.
Tema 3. Clasificarea şi conţinutul tratatelor internaţionale.
Tema 4. Încheierea şi intrarea în vigoare a
tratatelor internaţionale
Tema 5. Negocierile pentru încheierea tratatelor internaţionale
Tema 6. Condiţiile de validitate a tratatelor internaţionale
Tema 7. Modul de exprimare a consimţămîntului
de a se lega printr-un tratat
Tema 8. Rezervele la tratatele internaţionale
Tema 9. Efectele tratatelor internaţionale
Tema 10. Modificarea tratatelor multilaterale
Tema 11. Încetarea tratatelor internaţionale
Tema 12. Interpretarea tratatelor internaţionale
Tema 12. Tratatele internaţionale la care
sunt părţi organizaţiile internaţionale
Referinţe bibliografice

Introducere
În prezent, complexitatea relaţiilor internaţionale şi dezvoltarea intensă a
cooperării dintre state impun ca soluţionarea problemelor importante să se facă pe
baza principiilor şi normelor dreptului internaţional, cu participarea tuturor statelor.
Mutaţiile survenite pe plan politic, economic, social şi tehnico-ştiinţific au făcut ca
activitatea de cooperare să reprezinte o necesitate stringentă a înfăptuirii relaţiilor
dintre state. Toate acestea definesc rolul fundamental al tratatelor ca mijloc juridic
unic prin care se finalizează raporturile interstatale.
În condiţiile dinamicii fără precedent a relaţiilor internaţionale actuale,
tratatul constituie instrumentul juridic şi politic cel mai important, la care recurg
statele, pentru aşi reglementa relaţiile reciproce, precum şi pentru a stabili norme
de drept cu caracter general. Tratatele îndeplinesc acest rol numai în măsura în care
se bazează pe acordul liber de voinţă al statelor, sînt îndeplinite cu bună credinţă şi
nu contravin legalităţii internaţionale.
O urmare firească a unei asemenea realităţi a fost acţiunea de codificare
întreprinsă de Organizaţia Naţiunilor Unite, care s-a finalizat prin adoptarea
Convenţiei de la Viena 1969 privind dreptul tratatelor. Această Convenţie asigură
cadrul juridic normal de desfăşurare a multiplelor şi complexelor raporturi
interstatale , conferind tratatelor rolul de instrumente principale în promovarea
cooperării păcii şi securităţii în lume.
Scopul disciplinei este de a familiariza studenţii cu cadrul juridic
internaţional şi naţional al activităţii statului şi instituţiilor sale în relaţiile externe,
precum şi cu întreaga problematică a tratatelor internaţionale.
Sunt analizate concepţiile şi teoriile privind tratatele internaţionale,
caracteristicile şi fazele de încheiere a tratatelor internaţionale, capacitatea statelor
de a încheia tratate internaţionale, validitatea, menţinerea în vigoare a tratatelor,
rezervele la tratatele internaţionale, schimbul instrumentelor de ratificare, regulile
de drept internaţional privind interpretarea tratatelor internaţionale.
Un rol important îl are analiza tratatelor internaţionale ca instrumente
juridice ale relaţiilor dintre state, practica statelor în materia tratatelor

caracteristicile nulităţii tratatelor internaţionale. . astăzi. principiile de drept internaţional privind respectarea tratatelor internaţionale. viciile de consimţămînt şi cauzele de încetare sau suspendare a tratatelor internaţionale. şi faţă de părţile contractante. pentru aceste raţiuni considerăm că disciplina Dreptul Tratatelor Internaţionale are un caracter important şi după complexitatea sa poate forma obiectul unui curs universitar. nu poate fi conceput un specialist în domeniul dreptului internaţional. efectele juridice ale tratelor faţă de statele terţe.internaţionale. asigurarea condiţiilor pentru executarea tratatelor internaţionale. precum şi caracterul ilicit. Fără cunoştinţe profunde în domeniul dat.

încetarea tratatelor. obiectul şi natura lor. constituie dreptul tratatelor. modificarea.internaţională. în sensul că entităţile care formează societatea internaţională sunt ţinute să respecte în raporturile dintre ele. pînă la încetare.Rezumatul temelor Tema 1. în principal. Bucureşti 1997. vizează ansamblul normelor care reglementează formarea (încheierea) şi perfectarea înţelegerilor internaţionale. clarificarea următoarelor probleme: definiţii. tratatele îndeplinesc un rol fundamental. favorizînd o continuă şi armonioasă dezvoltare. adică acele norme prin care se reglementează aspectele de substanţă legate de formare şi existenţa juridică a tratatelor internaţionale (reguli 1 Dumitra Popescu. 219 . Adrian Năstase. iar pe plan orizontal. regulile dreptului tratatelor se ocupă de toate fazele existenţei unui tratat. pentru a desemna acea ramură a dreptului internaţional care se ocupă de tratate1. Pe de altă parte. Editura Şansa. iar expresia de „drept al tratatelor" este folosită. armonizarea dreptului tratatelor. formată. în sensul cel mai larg. Pe verticală. din state suverane şi organizaţii internaţionale create de aceste state. de la apariţie. au în vedere categoria largă a celor mai variate înţelegeri internaţionale şi оşi propun drept finalitate. p. mai întоi. Pentru înţelegerea problemelor complexe pe care practica diplomatică şi politică le-a ridicat în decursul timpului în legătură cu încheierea. indiferent de denumirea. Instituţia dreptului tratatelor. pe baza cărora se formează tratatele în virtutea cărora ele există. se impune. asigurarea securităţii juridice a raporturilor convenţionale între subiectele ordinii juridice internaţionale. aplicarea interpretarea. dispoziţiile tratatelor la care sunt părţi. aproape în mod constant. precum şi dinamica existenţei şi încetării lor. sfera de aplicare a normelor dreptului tratatelor se extinde la orice categorie de tratate internaţionale în accepţiunea lor cea mai largă. Drept internaţional public. Dreptul tratatelor cuprinde două tipuri de norme: „Un ansamblu de reguli cu caracter material. În societatea . regulile care se aplică în domeniul dreptului tratatelor. Ansamblul de norme juridice internaţionale. clasificări şi denumiri. Consideraţii generale privind dreptul tratatelor internaţionale.

constituie o faţetă a fiecăruia dintre ele. el constituie sursa şi geneza dreptului internaţional. se stabilesc normele şi regulile dreptului internaţional. facultăţi şi competenţe juridice şi. Cât priveşte locul dreptului tratatelor în cadrul dreptului internaţional. p. Introducere în dreptul internaţional public. regăsim mecanismul care asigură efectivitatea acestor norme. Astfel. dreptul tratatelor. respectiv. voi. cauzele de încetare etc)". efectelor lor. Tratatul le înlesneşte apariţia şi conferă forma de exprimare. le menţine existenţa şi dezvoltarea lor şi tot în dreptul tratatelor. cînd tratatul este cea mai importantă sursă a dreptului internaţional. se modifică etc. se modifică sau se sting raporturi juridice internaţionale.3 Ele au fost încheiate din cele mai vechi timpuri. este de notat că el ocupă o poziţie centrală şi joacă un rol esenţial în existenţa ca atare a acestuia. op. p. Tratat de drept internaţional public. Tratatul este considerat inerent relaţiilor internaţionale. indiferent de ramura sau de domeniul pe care оl reglementează2. încheiat între regatul Elba (Siria de Nord) şi regatul Abousal (Eufratul Central). Prin aceasta. Tratatul este un act juridic încheiat de state sau de alte subiecte de drept internaţional. Tratatul reprezintă modalitatea principală de creare şi dezvoltare a dreptului internaţional. în 1975 a fost descoperit un tratat de circa 2500 ani. Bucureşti 1997. sursa şi forma sub care apar normele şi regulile pentru toate ramurile de drept internaţional.100 4 Ion Diaconii. Lumina Lex. de exemplu. Bucureşti 2002. el constituie calea principală de apariţie şi dezvoltare a dreptului. I. totodată.privind condiţiile de validitate a tratatelor. Prin tratat. Editura ALL. validitatea şi 2 Raluca Miga-Beşteliu. adică normele care guvernează formele privind fazele de încheiere (procedurile prin care se elaborează textul tratatului. „Regulile cu caracter procedural.cit. dar şi într-o strînsă relaţie de influenţare (cauzală) a celorlalte ramuri. obligaţii conexe cu formarea. prin care se creează.4 Subiectele dreptului tratatelor sunt entităţile cărora regulile acestui sistem normativ li se adresează pentru a le atribui drepturi. se încheie. spre a le impune. Drept internaţional. În prezent mai ales. 260-261 3 Ion Diaconu.) sau procedurile prin care relaţiile respective se stabilesc şi оşi ating finalitatea". p. regăsindu-se în toate. nu numai că se află la originea şi în centrul dreptului internaţional.100 .

p. b) subiecte care s-au format în decursul istoriei. -Din punctul de vedere al fundamentului legal al capacităţii juridice pot fi: subiecte originare. printre care figurează Sfîntul Scaun.subiecte ne-tipice de drept internaţional. Anghel. dar au drept caracteristică. a căror existenţă decurge. Bucureşti 2000.cit. dintr-un proces de factor independent de orice decizie a subiectelor preexistente (statele. Sfîntul Scaun şi Ordinul Suveran de Malta). calitatea de subiect al normelor dreptului tratatelor se identifică. Ediţia a Ii-a. organizaţiile internaţionale. insurgenţii şi popoarele care au o organizaţie reprezentativă). b) subiecte care nu au o bază teritorială (organizaţiile internaţionale. Dreptul tratatelor. şi individul.6 5 Ion M. Subiectele dreptului tratatelor ca şi cele ale dreptului internaţional. de la origine. Lumina Lex. nefiind decât o ramură a dreptului internaţional. op. voi. 75 6 Raluca Miga-Beşteliu.Din punctul de vedere al structurii pot fi: a) subiecte care au o bază teritorială (în mod tipic acestea sunt statele) şi. între care există o serie de deosebiri care se exprimă pe planul calităţii lor de subiecte ale dreptului tratatelor. 143-146 . Dreptul tratatelor. Aceasta apare ca distincţia dintre: subiectele primare (statele) şi . p.stingerea acordurilor internaţionale. c) subiecte a căror personalitate internaţională este în mod necesar temporară (organizaţiile internaţionale) sau provizorie (mişcările insurecţionale). cu aceea de subiect de drept internaţional. subiecte ale dreptului tratatelor sunt părţile la tratatul internaţional sau cele faţă de care tratatele internaţionale produc efecte. mişcările de eliberare şi organizaţiile internaţionale). sunt variate şi pot fi clasificate după următoarele criterii: . elementul definitiv (statele).Din punctul de vedere al duratei lor istorice pot fi: a) subiecte a căror formare istorică se identifică cu originea comunităţii internaţionale (Sfîntul Scaun). adică de persoană juridică internaţională. iar după unele opinii.cele secundare (insurgenţii. revăzută şi adгugită. . I.5 Prin urmare. . în consecinţă.

Indivizilor ni li s-a recunoscut niciodată capacitatea de a încheia tratatele. regulă de drept). Problema care sunt izvoarele dreptului internaţional este controversată.factorii de creare (instituţiile şi mecanismele de formare a dreptului internaţional). decât în măsura în care pot să facă dovada exercitării unora dintre drepturile suverane care sunt în mod tipic. nici cu statele şi nici cu alte subiecte de drept internaţional. Concepţia de popor care luptă pentru independenţă a apărut odată cu percepţia contradicţiei între afirmarea libertăţii şi independenţei şi dominaţia străină asupra unui popor. Alături de state.cit. expusă de Heilborn şi susţinută de o parte din jurisprudenţa guvernamentală. la un moment dat.guvernele. . Autorii se referă adesea la mişcările de eliberare naţională. I. Dreptul tratatelor voi. Insurgenţii se impun prin forţă şi dobîndesc un statut internaţional. p. . Anghel. op. ori. Ca punct de plecare în studiul izvoarelor de drept internaţional este de obicei prezentat articolul 38 din Statutul Curţii Internationale 7 8 Ion M.7 Insurgenţii ca subiect de drept al tratatelor оşi găsesc raţiunea de a fi recunoscuţi întrucât ei duc lupta contra guvernului statului căruia оi aparţin. nu sunt admişi de comunitatea internaţională. exercitată de un imperiu. 76 Ion Diaconu.produsul final al factorilor de creare care acţionează prin intermediul procesului creator (adică regula de drept ea însăşi). numai statele pot să se angajeze prin tratat şi exercita drepturile lor internaţionale.. se află insurgenţii şi mişcările de eliberare naţională. p. un stat multinaţional sau o putere colonială. în raport cu puterea lor efectivă. Naţiunile sau popoarele care luptă pentru independenţă pot deveni. reprezentanţi ai popoarelor care nu sunt încă constituite ca state. acestea sunt expresia organizată a luptei unui popor pentru independenţă. s-a arătat că expresia „surse ale dreptului internaţional" reprezintă un termen larg care acoperă trei elemente distincte: procesul creator (cum devine o normă de conduită. Deoarece apar ca un fenomen contrar situaţiei normale şi legitime . statele. titulare ale unor drepturi şi obligaţii de drept internaţional în nume propriu.474 .In teoria pozitivistă.8 În literatura de specialitate.

convenţiile internaţionale. o valoare indicativă în această privinţă. Epoca relaţiilor internaţionale. ele au din caza autorităţii documentului în care se află cuprinse. Chiar dacă prevederile art. nu constituie propriu-zis o enumerare a izvoarelor dreptului internaţional şi în consecinţă nici a dreptului tratatelor.principiile generale de drept recunoscute de naţiunile civilizate. deciziile Curţii au valoare obligatorie numai pentru părţi şi cu privire la cazul respectiv) şi doctrina celor mai calificaţi publicişti ai diferitelor naţiuni. cu toate acestea nu toate elementele enumerate în acest articol au valoarea de izvor de drept internaţional. generale sau speciale.U. care se exprimă prin normele de drept existente şi un interes prezent. 38 din Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie a O. In orice caz. deşi nu se întrevăd destul de clar contururile şi orientările noii ordini mondiale care lise va substitui. ca dovadă a unei practici generale acceptată ca fiind dreptul. Formele în care se exprimă normele de drept internaţional (izvoarele) constituie. care are misiunea de a soluţiona „în conformitate cu dreptul internaţional" diferendele ce-i sunt supuse. iar fiecare din acestea implică preferinţă pentru un izvor sau altul de drept. . trebuie să rezolve diferendele internaţionale. Locul bipolarismului оl ia sistemul centrelor de putere în cadrul procesului de reaşezare în funcţii a noilor actori. .J. în mod necesar şi elementele pe baza cărora C. în dreptul internaţional există un trecut parcurs. caracterizată prin: bipolaritate.de Justiţie. anexг la Carta ONU din 1945 şi care a reluat în esenţă articolul 38 al Statutului Curţii Permanente de Justiţie Internaţională din 1920. în rezolvarea diferendelor internaţionale care оi vor fi supuse. va aplica: .I. cu două blocuri sau alianţe politico-militare simetrice a luat sfоrşit. Acest text prevede că.deciziile judecătoreşti (potrivit articolului 59 din Statut. ca mijloace auxiliare pentru determinarea normelor de drept. Curtea. . care stabilesc reguli expres recunoscute de statele în diferend.cutuma internaţională. .N. Comunitatea internaţională s-a aflat încă într-o epocă de tranziţie între două sisteme de ordine publică.

constînd în reiterarea constantă a aceloraşi comportamente sociale şi în convingerea de a se supune unei obligaţii juridice. făcut în baza dreptului internaţional şi constituie unul dintre mijloacele prin care subiectele de drept internaţional dobîndesc şi оşi asumă.cit. op. Epoca relaţiilor internaţionale. caracterizată prin: bipolaritate. iar fiecare din acestea implică preferinţă pentru un izvor sau altul de drept. prin care se determină drepturile şi obligaţiunile lor reciproce şi se stabilesc norme de conduită prin care ele se obligă să le respecte. Noţiune de tratat internaţional în sensul larg al cuvîntului "tratatul este un acord de voinţă între subiecte de drept internaţional. care se exprimă prin normele de drept existente şi un interes prezent. care apare şi ca un element pozitiv (în sensul că poate crea norme juridice care ţin seama de orice aspect al vieţii internaţionale). Tema2. cât priveşte capacitatea sa de a genera norme de drept. nu au contribuit la acest proces). în general. Evoluţia istorică şi codificarea tratatelor internaţionale. iar pe de altă parte. 9 Raluca Miga-Beşteliu. care este criticabilă (în măsura în care normele cutumiare vizează nu numai statele care au contribuit la formarea lor. 261 . în dreptul internaţional există un trecut parcurs. Cutuma este nelimitată. Această capacitate are pe de o parte. Io latură subiectivă. ne existînd în epoca istorică respectivă de creare a ei (cutumei). constituie un izvor important de drept. ci şi pe acelea care. Locul bipolarismului оl ia sistemul centrelor de putere în cadrul procesului de reaşezare în funcţii a noilor actori. In orice caz.. supus normelor dreptului internaţional". o latură obiectivă. Tratat internaţional înseamnă orice fel de angajament consensual. definit. p. cu două blocuri sau alianţe politico-militare simetrice a luat sfоrşit.Cutuma internaţională.9 Ca operaţie juridică (negotium iuris) tratatul este un act juridic. a fi o înţelegere încheiată între două sau mai multe state. Comunitatea internaţională s-a aflat încă într-o epocă de tranziţie între două sisteme de ordine publică. deşi nu se întrevăd destul de clar contururile şi orientările noii ordini mondiale care lise va substitui.

act general. aranjament etc. convenţie. fie în două sau mai multe instrumente conexe oricare i-ar fi denumirea sa particulară. fie că este consemnat într-un instrument unic. destinat a produce efecte juridice şi guvernat de normele dreptului internaţional. 1969 Dicţionar enciclopedic. "Cartier".1999. privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova Nr. a drepturilor şi a bligaţiunilor părţilor contractante sau în scopul stabilirii unor norme juridice: acord internaţional. 11 Autorul francez David Ruzie sugerează că "prin natural or convenţională. memorandum. protocol. p. obligaţii prin acre se leagă în conformitate cu dreptul internaţional. născute din acordul de voinţă a două sau mai multe state (la negocium).09.M. pact. definiţia dată de Convenţia de la Viena 1969. fie în două sau mai multe instrumente conexe.24-26 din 02. cum ar fi prin caracterul lor scris (l'instrument). 973 12 Legea R.nr. a definiţiilor legale din diferite ţări. Legea privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova defineşte tratatul internaţional ca orice acord încheiat în scris de către Republica Moldova. declaraţie. modus vivendi. Bucureşti 2001. Monitorul Oficial lR. schimb de note. acord. tratatele oferă un cadru exact al angajamentelor lor internaţionale". toate avînd valoare juridică egală)12 Indiferent de diversitatea definiţiilor din literatura de specialitate şi. 10 Convienţia de la Viena privind dreptul tratatelor. într-un anumit domeniu. act final.10 Convenţia de al Viena din 1969 privind codificarea tratatelor defineşte tratatul ca fiind un acord internaţional încheiat între state în formă scrisă şi guvernat de dreptul internaţional. oricare ar fi denumirea sa particulară (tratat. Dicţionarul enciclopedic defineşte tratatul ca fiind o "înţelegere scrisă încheiată între două sau mai multe state.2000. convenţie internaţională".unul faţă de altul. Această aparentă securitate juridică a formei scrise este la originea eforturilor de codificare întreprinse de la conferinţele de la Haga din 1899 şi 1907 este un secol de transformare a normelor cutumiare-nescrise şi adesea incerte în reguli convenţionale.595-XIV din 24. în vederea determinării. toate acestea au ca punct de pornire. după părerea mea. statut. art. 2 11 .03.M. perfectat fie într-un instrument unic.

documente accesorii la un tratat. documentelor care reglementează domenii importante ale relaţiilor internaţionale sau economice. în general. Tratatul este încheiat în scopul de a produce efecte juridice între părţile contractante. sau prelungirii acestuia. financiar. 219 14 Ion Diaconu.Sintetizînd putem spune că ceea ce deosebeşte tratatul de celelalte acte internaţionale sunt elementele sale definitorii: • Tratatul este un act juridic de drept internaţional public. p. Protocolul indică. op. neagresiune. Pactul este denumirea dată unor înţelegeri care. 102 . p.. Pactul Briand-Kellogg (1928). Adrian Nâstase. cultural).14 Acordul este termenul aplicabil unor înţelegeri care intervin în cele mai variate domenii. organizaţiile internaţionale guvernamentale şi în anumite condiţii mişcările de eliberare ale unor popoare. Protocolul poate fi însă şi un tratat de sine stătător. 13 Dumitra Popescu. tratate de pace.13 Denumirea de tratat se atribuie de regulă. Ca părţi contractante ale unui tratat internaţional apar statele. precis determinate(economic.cit. în general. în scopul completării.cit. prin el se creează. se modifică sau se sting drepturi şi obligaţii ale părţilor contractante şi se stabilesc norme de conduită obligatorie pentru părţile sale. comerţ şi navigaţie etc. Tratatul internaţional poate fi constituit dintr-un singur instrument sau din mai multe instrumente. comercial. op. • Este încheiat între două sau mai multe subiecte de drept internaţional. cel mai adesea. au un caracter solemn şi reglementează probleme politice: Pactul Ligii Naţiunilor (1919). inclusiv anexele sale care au aceeaşi valoare juridică fiind deopotrivă obligatoriu pentru părţile contractante. prietenie. Pactul de la Bogota (1948). modificării.

tratatele de delimitare teritorială.cit.cit. tratatele multilaterale generale sunt definite ca tratate care se referă la codificarea şi dezvoltarea progresivă a dreptului internaţional şi al căror obiect şi scop interesează comunitatea internaţională a statelor în întreg ansamblul său.Balan. gentelmen's agreement care consemnează acorduri orale. 10. b) După durata valabilităţii lor. • tratate multilaterale (la care participă mai mult de două subiecte de drept internaţional). tratatele internaţionale se оmpart în16: • tratate cu termen (prevăzut în textul lor: 5. Clasificarea tratatelor internaţionale Varietatea şi numărul mare de tratate internaţionale care sunt încheiate şi există au făcut necesară clasificarea lor după anumite criterii: a) După numărul părţilor contractante.Statutul poate desemna uneori actul constitutiv al unei organizaţii internaţionale sau care se referă la un anumit regim juridic (Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie. op. Clasificarea şi conţinutul tratatelor internaţionale.. modus vivendi. Statutul Dunării din 1921).15 Tratatul prin care două sau mai multe state încredinţează soluţionarea unor litigii instanţelor arbitrare sau juridice internaţionale poartă denumirea de compromis. p. pînă la convenirea unui acord ulterior. tratatele internaţionale se clasifică în: • tratate bilaterale (încheiate de două state sau organizaţii internaţionale).Serbenco. In Actul final al Conferinţei de la Viena (1969) cu privire la dreptul tratatelor. tratatele de pace. • tratate fără termen (de regulă. prin care se reglementează expeditiv o problemă specifică. 20 ani etc). care asigură o soluţionare provizorie. convenţiile universale şi regionale privind codificarea şi dezvoltarea 15 16 Dumitra Popescu. p. Tema 3.222 O. op.232 . Adrian Năstase. Alte denumiri folosite în practica diplomatică care desemnează tratate internaţionale sunt: schimbul de note.. E.

tratate de garanţie.neutralizarea unor anumite teritorii sau instituirea unor servituti internaţionale. acorduri în domeniul ocrotirii sănătăţii. maritim. acorduri financiare.tratate de Dace şi tratate privind relaţiile diplomatice. • Tratate economice . tratate pentru soluţionarea pe cale paşnică a diferendelor internaţionale. poştale. râizare sau compensare) şi. acorduri culturale şi de colaborare tehnico-ştiinţifică (acorduri de colaborare culturală şi schimburi culturale. tratate pentru ielimitarea frontierelor. biblioteci. tratate de navigaţie aeriană.tratate de comerţ. redarea cu titlu de sancţiune sau garanţie). acorduri în domeniul comunicaţiilor (telegraf. • tratate închise. acorduri de colaborare şi cooperare economică. cesiune în arendă. tratate de alianţă.  Tratate internaţionale încheiate între state şi organizaţii internaţionale. tratatele de dezarmare). dacă o parte nu оl denunţă într-un termen stabilit prin acesta. tratate de prietenie şi bună vecinătate. care permit statelor să adere la ele şi. de plăţi şi de credit. care nu permit statelor să adere la ele. • Tratate încheiate între organizaţii internaţionale. tratate prin care se creează drepturi în favoarea cetăţenilor proprii (referitor la minorităţi. d) După calitatea părţilor: • Tratate internaţionale încheiate între state. ele se оmpart în • tratate deschise. tratate pentru limitarea armamentelor.acorduri în domeniul transporturilor (feroviar.progresivă a dreptului internaţional. au posibilitatea prelungirii lor automate prin tacită reconducţiune. acorduri privind schimbul . însă. telefonie. acorduri de asistenţă tehnică. tratate privind cedarea de teritorii (cu titlul de schimb. Tratate speciale . tratate prin care se creează obligaţii internaţionale care rămîn strict legate de teritoriu . privind poşta diplomatică şi serviciul de curieri etc). e) După obiectul pe care оl reglementează: • Tratate politice (reglementează relaţii esenţiale politice) . drepturile omului). institute etc. c) După posibilitatea de aderare la tratatul internaţional. tratate prin care se creează în favoarea unui stat irepturi speciale referitor la teritorii (cesiune în administrare. acorduri privind deschiderea de centre culturale. Tratatele cu termen. acorduri comerciale. fluvial. aerian şi de tranzit).

de specialişti). Un tratat cuprinde: un titlu. în care se anunţă pe scurt domeniul reglementat şi părţile. Tratatul este considerat inerent relaţiilor internaţionale. Tema4. precum şi contextul politic în care ele plasează tratatul. această denumire desemnează tratatele care conţin reguli generale de comportament. un preambul. familială şi penală. pentru ca tratatul să se formeze. care enunţă obiectivele urmărite de părţi. acorduri în materie juridică (convenţii consulare. se modifică sau se sting. f) Din punct de vedere al conţinutului lor material avem: • tratate legi mai sunt denumite şi tratate normative. putem spune.contract sînt considerate cele care intervin între două sau un număr redus de state şi al căror obiect оl formează o serie de prestaţii reciproce la care se obligă părţile şi care. acorduri privind asistenţa juridică în materie civilă. transmitere de acte. acorduri de cooperare în domeniul social etc). să se perfecteze şi să devină obligatoriu pentru părţi. după unii autori. Încheierea şi intrarea în vigoare a tratatelor internaţionale Prin încheierea tratatului se înţelege ansamblul de activităţi desfăşurate. dacă nu chiar de ansamblul comunităţii statelor. raporturi juridice internaţionale. • Tratate . care enunţă normele . în formă scrisă. să fie aplicate de un număr mare de state. prin conţinutul lor. prevederile sau clauzele de fond. Tratatele internaţionale se încheie. acorduri privind recunoaşterea hotărоrilor judecătoreşti. de regulă. de proceduri care trebuie să fie îndeplinite şi de reguli care trebuie să fie observate. extrădare. să intre în vigoare şi să existe deci. ca act valabil în conformitate cu dreptul internaţional. оşi încetează efectele de îndată ce prestaţiile respective au fost îndeplinite. în concluzie. că tratatul este actul juridic încheiat de state sau alte subiecte de drept internaţional. Ele nu creează ierarhii sau diferenţe de valoare între tratate şi nu pot afecta unitatea fundamentală a regimului juridic al tratatelor. Aceste încercări de clasificare sunt însă relative şi au numai un caracter metodologic. susceptibile. prin care se creează.

. în cadrul căruia se succed şi se întrepătrund o serie de faze. formă de lucru în vederea adoptării unei hotărоri sau recomandări. protocoale. iar în urma dialogului. sau în trei limbi. special abilitaţi în acest sens. schimburi de scrisori). op. respectiv drepturile şi obligaţiile părţilor. p.situaţii. dacă nu chiar exclusivă. In cadrul ei se elaborează textul (conţinutul pe articole) al tratatului. în anumite . negocierea este privită din mai multe puncte de vedere. Negocierile reprezintă faza principală în care se convine textul unui tratat. In dreptul internaţional. abilitate ce trebuie să rezulte din documente care emană de la autorităţile competente ale fiecărui stat în conformitate cu dispoziţiile Constituţiei sau a altor legi interne. mijloc principal de soluţionare a diferendelor internaţionale. negocierile reprezintă modul normal al unui stat de a acţiona în relaţiile internaţionale. Tratatele multilaterale se încheie în mai multe limbi de circulaţie internaţională. 16 Aurel Preda-Mătăsaru. precum şi a deciziilor în cadrul organizaţiilor internaţionale sau una din funcţiile misiunilor diplomatice. care prevăd modul de intrare în vigoare a tratatului. proiectul tratatului putînd suferi modificări. iar textul rămîne definitiv numai după autentificarea sa. Negocierea. Aceste documente poartă denumirea de depline 17 18 Marcel Sincondo.cit. în acest scop prestabilit. se întоlnesc. Ele se desfăşoară între reprezentanţi ai statelor. de regulă în limbile celor două ţări sau.17 Ca instituţie politico-juridică. în procesul de încheiere a unui tratat. avînd multiple înţelesuri: fază în procesul de încheiere a tratatelor.226 . într-un loc şi la o anumită dată. оmputernicite a două sa a mai multe state.stabilite. chiar în cursul adoptării. într-o singură limbг de circulaţie internaţională. adăugind la cele două limbi ale părţilor o limbг de circulaţie internaţională. data şi locul semnării şi cuprind semnăturile reprezentanţilor părţilor. Tratatele bilaterale se elaborează. rezultă înţelegerea care ia forma unui tratat internaţional.18 Negocierile constituie procedura directă de formare a tratatelor.cit. op. clauzele finale. pentru discuţie. negocierile constituind esenţa însăşi a diplomaţiei ca activitate. Negocierea reprezintă una din cele mai extinse faze în procesul încheierii tratatului. Un tratat poate avea şi anumite anexe (părţi la tratatele de pace. mai rar. în cadrul cărora organele competente. p. declaraţii de interpretare.

puteri. Din punct de vedere juridic.cit.. precum şi a deciziilor în cadrul organizaţiilor internaţionale sau una din funcţiile misiunilor diplomatice. numai prin ratificare. negocierile constituind esenţa însăşi a diplomaţiei ca activitate. dacă nu chiar exclusivă. op. formă de lucru în vederea adoptării unei hotărоri sau recomandări."19 Unele depline puteri sunt laconice (germane). 1969. Franceze". tratatul devenind definitiv. art. Negocierile reprezintă faza principală în care se convine textul unui tratat. p. deplinele puteri franceze conţin promisiunea „de a îndeplini şi executa tot ceea ce plenipotenţiarul va stipula şi semna în numele guvernului R.226 20 . altele sunt prolixe (engleze).20 fără ca vreodată să contravină la acestea şi nici să permită să fie contravenit la aceasta direct sau indirect pentru orice cauză şi în orice mod sub rezerva scrisorilor de ratificare.. In Convenţia de la Viena (1969) deplinele puteri sunt definite astfel „documentul emanînd de la autoritatea competentă a unui stat şi desemnînd una sau mai multe persoane оmputernicite să reprezinte statul pentru negocierea.16 21 Marcel Sincondo. Tema 5. op.21 Ca instituţie politico-juridică. adoptarea sau autentificarea textului unui tratat. în procesul de încheiere a unui tratat. rolul deplinelor puteri este mai puţin important în prezent. mijloc principal de soluţionare a diferendelor internaţionale. 16 22 Aurel Preda-Mătăsaru. p. negocierile reprezintă modul normal al unui stat de a acţiona în relaţiile internaţionale.cit. pentru a exprima consimţămîntul statului de a fi legat printr-un tratat sau pentru a îndeplini oricare alt act cu privire la tratat.22 19 Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor. negocierea este privită din mai multe puncte de vedere.7 Marcel Sincondo. p. care vor fi admise în bună şi cuvenită formă pentru a fi schimbate la termenul ce va fi cuvenit. Negocierile pentru încheierea tratatelor internaţionale Negocierea.cit. In dreptul internaţional. avînd multiple înţelesuri: fază în procesul de încheiere a tratatelor. întrucât ele autorizează exclusiv negocierea şi semnarea. op.

Negocierile constituie procedura directă de formare a tratatelor, în cadrul
cărora organele competente, оmputernicite a două sa a mai multe state, se
întоlnesc, într-un loc şi la o anumită dată, în acest scop prestabilit, pentru discuţie,
iar în urma dialogului, rezultă înţelegerea care ia forma unui tratat internaţional.
Negocierea reprezintă una din cele mai extinse faze în procesul încheierii tratatului,
în cadrul căruia se succed şi se întrepătrund o serie de faze, proiectul tratatului
putînd suferi modificări, în anumite .situaţii, chiar în cursul adoptării, iar textul
rămîne definitiv numai după autentificarea sa. In cadrul ei se elaborează textul
(conţinutul pe articole) al tratatului. Ele se desfăşoară între reprezentanţi ai statelor,
special abilitaţi în acest sens, abilitate ce trebuie să rezulte din documente care
emană de la autorităţile competente ale fiecărui stat în conformitate cu dispoziţiile
Constituţiei sau a altor legi interne. Aceste documente poartă denumirea de depline
puteri. In Convenţia de la Viena (1969) deplinele puteri sunt definite astfel
„documentul emanînd de la autoritatea competentă a unui stat şi desemnînd una
sau mai multe persoane оmputernicite să reprezinte statul pentru negocierea,
adoptarea sau autentificarea textului unui tratat, pentru a exprima consimţămîntul
statului de a fi legat printr-un tratat sau pentru a îndeplini oricare alt act cu privire
la tratat."23
Unele depline puteri sunt laconice (germane), altele sunt prolixe (engleze),
deplinele puteri franceze conţin promisiunea „de a îndeplini şi executa tot ceea ce
plenipotenţiarul va stipula şi semna în numele guvernului R. Franceze",24 fără ca
vreodată să contravină la acestea şi nici să permită să fie contravenit la aceasta
direct sau indirect pentru orice cauză şi în orice mod sub rezerva scrisorilor de
ratificare, care vor fi admise în bună şi cuvenită formă pentru a fi schimbate la
termenul ce va fi cuvenit.
Din punct de vedere juridic, rolul deplinelor puteri este mai puţin important
în prezent, întrucât ele autorizează exclusiv negocierea şi semnarea, tratatul
devenind definitiv, numai prin ratificare.

23
24

Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor, 1969, art.7
Marcel Sincondo, op.cit., p.16

Organele care negociază. Negocierile se duc între statele care urmează să
devină părţi la tratat (state negociatoare), prin reprezentanţii lor оmputerniciţi în
acest scop - plenipotenţiarii. Aceştia sunt numiţi, în acest scop, plenipotenţiari,
pentru că guvernele lor le eliberează aşa-numitele depline puteri.25
Procedura clasică de încheiere a tratatelor rezultă din uzanţe şi este aplicată
în primul rînd, tratatelor bilaterale. Procedura tradiţională cuprinde negocierea (în
sensul restrîns), semnarea şi ratificarea.
Negocierea se face direct între reprezentanţii părţilor interesate şi comportă o
suită de propuneri prezentate de reprezentanţii statelor în prezenţa cărora acordul
trebuie să se realizeze; uneori, un proiect complet este prezentat de o delegaţie şi
sunt discutate contra-propunerile celorlalte delegaţii, pînă se ajunge la convenirea
textului comun de tratat.26
In trecut, negocierile se făceau în mod frecvent, de către şefii de stat.
Dezvoltarea şi diversificarea raporturilor dintre state, mutaţiile care au avut loc în
sfera relaţiilor internaţionale, între care sporirea numărului statelor, apariţia şi
dezvoltarea organizaţiilor internaţionale, multiplicarea obiectivelor ce stau în faţa
comunităţii internaţionale, au determinat schimbгri semnificative şi asupra
formelor sau căilor de desfăşurare a negocierilor, ca şi asupra organelor de stat şi
ale organizaţiilor internaţionale, оmputernicite să negocieze în vederea încheierii
tratatelor.
în prezent, organele supreme de stat (şefii de stat) negociază tratatele, numai
în cazuri excepţionale. In această privinţă însă, constituţiile şi legile speciale
privind încheierea tratatelor, existente într-o serie de ţări, cuprind anumite
dispoziţii în ceea ce priveşte organele de stat competente şi atribuţiile lor la acest
domeniu.27
Potrivit practicii convenţionale actuale, negocierile pentru încheierea de
tratate internaţionale pot avea loc între state, între state şi organizaţii internaţionale
sau numai între organizaţii internaţionale (negocieri instituţionalizate).
25

Pierre-Marie Dupuy, Droit internaţional public, DALLOZ, Paris 2000, p. 246-247
A.Bolintineanu, A.Năstase, B.Aurescu, Drept internaţional contemporan, Editura BECK, Bucureştii 2000, p.26-27
27
în acest sens vezi Legea R.M. privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova Nr.595-XIV din 24.09.1999, Monitorul
Oficial al R.M.nr.24-26 din 02.03.2000; art.2
26

În funcţie de caracterul bi- sau multilateral (restrîns sau general) al
negocierilor, negocierile se pot desfăşura într-una din următoarele variante:
• Căi diplomatice obişnuite ori alte căi asupra cărora părţile s-au pus de acord;
această formă este folosită în special, pentru încheierea unor tratate bilaterale sau
cu un număr restrîns de părţi.
• Reuniuni restrînse ale reprezentanţilor statelor (Consiliul Miniştrilor
Afacerilor Externe).
• Conferinţe şi congrese internaţionale - practică folosită în trecut mai ales,
pentru încheierea tratatelor de pace şi care, în condiţiile actuale, a dobîndit o mare
extindere.
• Organizaţiile internaţionale, în primul rînd ONU, organizaţiile specializate.28
Conform Legii RM privind tratatele internaţionale ale RM, art.2, prin negociere se
înţelege fază a procesului de încheiere a tratatului internaţional, pe parcursul căreia
părţile purced la discutarea elementelor de fond şi de formă ale acestuia, în vederea
elaborării textului final.
Conform legislaţiei RM propunerile cu privire la iniţierea negocierilor în
verdure încheierii unui tratat internaţional se prezintă:
a) Preşedintelui Republicii Moldova - în cazul tratatelor care urmează a fi
încheiate în numele Republicii Moldova;
b)

Guvernului Republicii Moldova - în cazul celorlalte tratate.
Preşedintele Republicii Moldova sau Guvernul Republicii Moldova adoptă

decizia cu privire la iniţierea negocierilor. In cazul tratatelor internaţionale
specificate de legislaţie 29 , adoptarea deciziei cu privire la iniţierea negocierilor,
precum şi semnarea, după finalizarea negocierilor, a acestor tratate sînt precedate
de consultarea Comisiei parlamentare pentru politica externă. In continuare
propunerea cu privire la iniţierea negocierilor este prezentată de către organul
responsabil pentru încheierea tratatului internaţional, de comun acord cu şi prin
intermediul Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova. Propunerea
trebuie să conţină argumentarea necesităţii încheierii tratatului, cu specificarea
28

A.Bolintineanu Vezi Legea R.M. privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova Nr.595-XIV din
24.09.1999, Monitorul Oficial al R.M.nr.24-26 din 02.03.2000; art. 11 alin 1., A.Năstase, B Aurescu, op.cit, p. 27
29

indirect.Paris 2000. Caracterul de act implică o tranzacţie între părţile contractante . organizaţii internaţionale formate din state.30 Tratatele internaţionale acoperă orice aspect al relaţiilor internaţionale. Tema 6. drepturile şi obligaţiile indivizilor. Tratatele. din care fiecare are un obiectiv propriu. economice şi juridice ale statelor membre. participarea de state în activitatea organizaţiilor internaţionale. legislaţia şi sistemul judecătoresc. în prezent. p. Iniţierea negocierii unui tratat internaţional se efectuează prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova.ceea ce are ca rezultat cel puţin. Condiţiile de validitate a tratatelor internaţionale În comunitatea internaţională. Fiind o exprimare formală a puterii statului. regulile sale afectează. produce efectele sale în ordinea juridică naţională. avizele ministerelor şi departamentelor de resort. în sensul că acordurile internaţionale reglementează. o limitare reciprocă a puterilor . pe care le implică încheierea tratatului. Droit internaţional public. proiectul acestuia. DALLOZ. „rolul tratatelor estre fundamental". sociale. formată din state suverane. Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova prezintă avizul privind compatibilitatea proiectului tratatului cu legislaţia internă.eventualelor consecinţe de ordin politic. cuprinzînd de asemenea. precum şi relaţiile între state ca entităţi. Tratatul prezintă un procedeu normal de limitare a puterii statale. 30 Pierre-Marie Dupuy. iar întrucât dreptul internaţional operează prin încorporarea sau aplicarea sa în dreptul intern. în raport cu constituţia. în baza decretului Preşedintelui Republicii Moldova sau a hotărоrii Guvernului Republicii Moldova.245 . drepturile pe care le-au dobîndit sau pierdut".„cuprind titlurile tuturor popoarelor. tratatul ajunge să o limiteze pe aceasta.cum au fost denumite . legile care şi le-au impus. fmanciar-economic sau de altă natură. în continuă creştere. „arhive ale naţiunilor" . ale unei comunităţi internaţionale lărgite. angajamentele reciproce care le leagă. relaţiile politice.

cel puţin parţial. organizată şi să facă posibil un nivel superior de integrare organică a societăţii internaţionale. şi contribuie la recunoaşterea instituţiilor internaţionale (organizaţiile internaţionale guvernamentale). op. 265 . 4) Dă naştere. fie în interesul bisericii şi în scopuri spirituale 31 Raluca Miga-Beşteliu. Elementele esenţiale ale tratatului. în lipsa acesteia actul respectiv nu are valoare juridică. nterguvernamentale sau alte entităţi cărora să le fie recunoscută calitatea de subiect de drept internaţional. consimţămîntul părţilor exprimat în mod valabil.31 a) Capacitatea părţilor de a încheia un tratat constituie un element esenţial pentru că. la codificarea acestui drept Condiţiile de validitate a tratatelor internaţionale.. inter partes. ca şi cele pentru contractul de drept intern: capacitatea părţilor. sunt aceleaşi.În sfоrşit. organizaţiile internaţionale. Aşadar. 3) Contribuie la organizarea societăţii internaţionale sub aspectul integrării ei. p. Dacă am face o listă a funcţiilor tratatelor internaţionale ar rezulta următoarele: 1) De a permite părţilor contractante să rezolve pe această cale diferendele dintre ele. tratatele sunt mijloacele care au făcut posibilă modificarea şi ajustarea dreptului internaţional. 5) Permite adaptarea dreptului internaţional la noile realităţi din relaţiile internaţionale şi dezvoltarea lui inclusiv. 2) Să dea posibilitatea părţilor contractante să modifice sau să completeze normele cutumiare. Părţile contractante ale tratatului internaţional trebuie să aibг calitatea de subiecte ale dreptului internaţional public şi acestea sînt statele. într-un sistem legal care. obiectul şi scopul tratatului. dintr-un set de reguli în primul rînd prohibitorii. reglementează modalităţi ale unei active şi constructive cooperări internaţionale. ca de exemplu: Sfîntul Scaun are capacitatea de a încheia tratate. tratatele au oferit cadrul constituţional şi tehnic pentru transformare dintr-o societate internaţională neorganizată. într-una. cit.

uniunea personală. Eroarea poate fi invocată ca viciu de consimţămînt dacă: a) este o eroare de fapt (de exemplu în cazul tratatelor de delimitare a frontierelor statelor. Eroarea Eroarea constituie o falsă părere pe care o are un stat contractant despre unul dintre elementele contractului. 32 Vasile Creţu. la cunoştinţă. Consimţămîntul părţilor contractante trebuie să fie exprimat de ele în mod liber şi fără vicii de consimţămînt. Editura fundaţiei „România de Mоine". să fie esenţială determinantă. statele dependente( statele sub protecţie. 154 . un acord de voinţe ale statelor. în ce priveşte părţile topografice. Consimţămîntul părţilor înseamnă că părţile şi-au adus. fiind. de voinţe concordante. consimţămîntul reciproc al părţilor este indispensabil pentru crearea de raporturi convenţionale. prin reprezentarea total diferită a situaţiei. deci. Ea a reţinut următoarele vicii de consimţămînt: 1. hotărоrea de a se obliga juridiceşte. Convenţia de la Viena din 1969. p. ca un contract. cuprinde reglementări privind viciile de consimţămînt. dacă această eroare poartă asupra unui fapt sau a unei situaţii pe care statul o presupunea că există în momentul încheierii tratatului şi care constituia o bază esenţială a consimtămîntului dat. nulitatea tratatului internaţional. Tratatul internaţional apare ca un act consensual. după sine. în mod reciproc. care se referă la baza . o reprezentare inexactă a realităţii.esenţială a consimtămîntului părţii care o invocă). care atrag. Eroarea trebuie să fi surprins statul. dar el mai are şi sensul de acord de voinţă. fie în domeniul temporal. Bucureşti 1999. b) Consimţămîntul părţilor exprimat în mod valabil.concordate.32 Convenţiile de codificare a dreptului tratatelor descriu următoarea regulă: eroarea poate fi invocată într-un tratat ca viciu de consimţămînt. Drept internaţional public. uniunea reală de state. Problema subiectelor dreptului tratatelor a fost examinată pe larg în primul pargraf al acestei lucrări. confederaţiile de state. imaginea falsă creată fiind cea care a condus la darea consimtămîntului şi în acelaşi timp. statele vasale) şi popoarele.

b) această parte contractantă să nu fi contribuit la producerea erorii c) deşi partea contractantă respectivă a avut posibilitatea să o cunoască. pentru că un diplomat care semnează tratatul se poate înşela sau poate fi surprins de un doi. 34" Eroarea dolosivă trebuie să fie opera unei părţi la tratat şi să fie esenţială pentru a fi admisă şi sancţionată. de ceea ce fac falsa reprezentare şi o eroare neintenţionată şi nu numai că dolul tinde să vicieze consimţămîntul celeilalte părţi asupra tratatului. Tratatul dolosiv este ilicit. Dolul poate оmbrăca formele unei declaraţii false. 3. iar procedura ratificării ocazionează. Eroarea materială. p. Convenţiile de codificare a dreptului diplomatic reglementează dolul astfel: „Dacă un stat a fost determinat să încheie un tratat în urma conduitei frauduloase a unui alt stat care a participat la negociere. op. 290 34 Convienţia de la Viena privind dreptul tratatelor. ea n-a ţinut seama de ea. examinarea înainte ca tratatul să fi devenit definitiv. Problema dolului se pune rar în practică.cit. pe motiv că dolul atacă rădăcina însăşi a unui acord de o manieră destul de diferită. dar şi acţiunea sa este supusă supravegherii statului său. Victima dolului poate să menţină în vigoare o parte din clauzele tratatului. Organele de stat care intervin în negocieri sau în ratificare nu se lasă surprinse de manevre dolosive. el poate invoca dolul ca viciu al consimtămîntului său de a se lega prin tratat. 2. statul pe care оl reprezintă este indus în eroare şi smulgerea consimtămîntului are loc printr- 33 Raluca Miga-Beşteliu. în mod necesar. Coruperea reprezentantului unui stat Prin coruperea acestuia. respectiv greşelile din textul tratatului nu afectează valabilitatea sa. 1969. dar distruge orice bază a încrederii mutuale a părţilor33. art. 49 . Dolul tratatului nu afectează valabilitatea sa. reprezentări false sau alte procedee înşelătoare. dacă ele sunt pasibile să fie separate de celelalte articole ale sale sau să ceară nulitatea tratatului în întregime ceea ce constituie o sancţiune оmpotriva părţii vinovate. Comisia de Drept Internaţional a optat pentru tratarea dolului şi erorii în două articole separate.

cel puţin invocată de una din părţile contractante sunt: ratificarea obţinută prin violentă a ptatelor din 1773 şi 1793. Astfel. dacă nu consacrată.cit. nu poate fi invocat ca un pretext pentru a anula tratatul. pentru că ţara era ocupată în acel timp de cele patru Puteri Aliate).o fraudă. Principalele cazuri în care doctrina a fost. prin acţiunea directă sau indirectă a unui alt stat care a participat la negociere. Un simplu gest de curtuazie sau o favoare minimă. s-a invocat la ONU faptul că tratatele au fost impuse unei părţi prin constrîngere 36 . p. În mai multe rînduri. Austria a susţinut acelaşi lucru (afirmînd că nu era liberă în timpul cînd a încheiat Acordul de la Paris din 1946 cu Italia. Expresia dură de "corupere" a fost folosită în scopul de a preciza că. Această situaţie este reglementată prin convenţiile de codificare: "Dacă exprimarea consimtămîntului unui stat de a fi legat printr-un tratat a fost obţinută prin coruperea reprezentantului său. p. a arătat că a refuzat să ratifice acordul timp de 10 ani). numai actele vizînd a cîntări greu asupra voinţei reprezentantului de a încheia tratatul pot fi invocate ca motiv de viciere a exprimării unui pretins consimţămînt dat de acest reprezentant în numele statului său. de care un reprezentant ar fi beneficiat cu prilejul încheierii tratatului. 112 Raluca Miga-Beşteliu. încheierea 35 36 Ion Diaconu. Constrîngerea exercitată asupra reprezentantului unui stat şi constrîngerea exercitată asupra unui stat prin ameninţarea cu forţa sau folosirea forţei. 4. prin care se consacră оmpărţirea Poloniei. Prezentîndu-şi cazul în Adunarea generală cu privire la Tiolul de Sud. iar ca dovadă a reţinerii sale de a semna acordul. 290 .cit. op.. cu ocazia discutării în Adunare a trasării frontierelor dintre Libia şi Egipt cu referire la tratatul de pace cu Italia. op. statul poate invoca coruperea ca viciu al consimtămîntului său de a se lega prin tratat". Egiptul a declarat că a fost forţat să cedeze anumite teritorii Italiei. din cauza presiunii exercitate Regatului Unit (Egiptul a susţinut că acordul din 1925 cu Italia nu era valid pe acest motiv. Coruperea nu poate fi asemănată cu folosirea constrîngerii şi nici confundată cu dolul 35.

posibil şi licit. scopul unui act juridic internaţional poate consta în reprimarea unei activităţi imorale şi ilicite (interzicerea comerţului cu sclavi. Obiectul unui tratat poate viza orice domeniu de interes al statelor. 5. rezolvarea problemelor avute în vedere de părţi constituind motivul angajгrii lor. Obiectul tratatului trebuie să fie real. art. oferă numai dacă această violare n-a fost vădită şi nu priveşte o regulă de importanţă fundamentală a dreptului său intern".).a. Tratatul internaţional trebuie să aibг un obiect. una sau mai multe obligaţii pe care şi le asumă părţile sau numai una dintre ele. Obiectul unui tratat оl constituie. obiectul tratatului reprezintă însăşi raţiunea de încheiere a acestuia.tratatului din 1905 şi stabilirea protectoratului japonez asupra Coreii. el trebuie să aibг un conţinut obligatoriu. Convenţia din 1915. 1969. 46 . acordul de voinţă al statelor fixîndu-se asupra a ceea ce părţile s-au angajat să facă. în fond. Convenţia de la Viena din 1969 prevede: "Faptul că consimţămîntul unui stat de a fi legat printr-un tratat a fost exprimat ca violarea unei dispoziţii a dreptului său intern privitoare la competenţa de a încheia tratate. Sunt lovite de nulitate şi tratatele internaţionale care sunt contrare normelor imperative ale dreptului internaţional public existente în momentul оcheierii lor sau care au apărut după acest moment. nu poate fi invocată de acest stat ca viciu de consimţămînt. Scopul reprezintă rezultatul urmărit de autorul unui act juridic. Scopul trebuie să fie posibil aplicîndu-se oricărui domeniu juridic. să nu fie contrar dreptului pozitiv. Cu privire la viciile de consimţămînt. constituirea unei alianţe. impus în urma ocupării instituţiilor vamale de către trupele americane. a publicaţiilor obscene ş.37 Obiectul şi scopul tratatului. Elementele accesorii ale tratatelor sunt: 37 Convienţia de la Viena privind dreptul tratatelor. organizarea unei reglementări paşnice etc. prin care se instituia controlul financiar al SUA asupra Haiti. obţinută după ocuparea palatului imperial din Seul de trupele nipone şi în urma ameninţărilor directe contra оmpăratului Coreii şi a miniştrilor lui. întotdeauna. Scopul trebuie să fie licit.

de care depinde intrarea în 11 vigoare sau expedierea unui tratat. dar şi din dorinţa noilor state de a participa ele însele. în condiţii de egalitate cu alte state. astăzi. Termenul la оmplinirea căruia intră în vigoare un tratat se numeşte termen suspensiv. condiţia poate fi suspensivă sau rezolutorie. termenul la оmplinirea căruia încetează un tratat se numeşte rezolutoriu. pe care tratatul o oferă faţă de alte moduri de formare a normelor. putem conchide că. . nu au fost anulate. dar tratatele de pace impuse de un stat agresor unui stat victimă trebuie considerate nule. b) Condiţia este un eveniment viitor şi nesigur de care depinde începerea sau încetarea executării obligaţiilor prevăzute de un tratat. însă. Ceea ce ţine de viciile de consimţămînt. iar consecinţele ei.a) Termenul este un eveniment viitor şi sigur. inclusiv tratate impuse. Pornind de la faptul că folosirea forţei şi ameninţarea cu forţa sunt interzise. pune semnătura pe textul acestuia. Aceasta decurge din nevoia de reglementare rapidă. la formarea normelor care să stabilească drepturile şi obligaţiile lor. determinată de noile tehnologii şi cerinţe. Prin semnarea tratatelor se înţelege actul prin care reprezentantul unui stat. tratatul este instrumentul privilegiat al raporturilor internaţionale. probleme dificile se ridică cu privire la tratatele de pace. din nevoia de reglementare precisă şi clară. nu întotdeauna agresiunea a fost declarată sa recunoscută ca atare. semnează tratatul din partea acelui stat. deoarece acestea sunt adesea impuse statelor învinse. se poate susţine că tratatele de pace impuse unui stat agresor sunt valabile. În concluzie. la care statele recurg în toate domeniile. ori au încetat ca efect al altor evoluţii. Elementele accesorii ale tratatului au un rol important în ceea ce priveşte intrarea în vigoare a tratatului sau încetarea efectelor sale. оmputernicit în modul cuvenit. Tema 7. Modul de exprimare a consimţămîntului de a se lega printr-un tratat Semnarea tratatelor. In practică.

în cursul cărora instrumentul diplomatic a fost examinat sub toate aspectele sale. în primul rînd. dar există în prezent şi tratate deschise semnării pentru toate statele (inclusiv. Ca regulă generală.plenipotenţiarii. In acest caz. Un text de tratat poate fi însă autentificat şi în alte moduri: de exemplu prin încorporarea lui la actul final al conferinţei la care s-a adoptat sau prin sigilarea textelor. Autentificarea va da textului unui tratat un caracter definitiv. Vol. Semnarea tratatului se face de către reprezentanţii statelor în acest scop . au dreptul de a semna un tratat. Semnarea tratatului deţine un loc central în cadrul procedurii de încheiere a tratatului internaţional. este semnat. adică constituie actul de închidere a fazei negocierilor. Bucureşti 1999. şeful unei misiuni diplomatice. dar cu toate acestea Regele nu semnează niciodată tratatele personal. ca urmare a negocierilor care au avut loc între reprezentanţii lor. tratatul astfel redactat. prin care se exprimă consimţămîntul de a fi legat juridic prin tratat. cele care nu au participat). ca una dintre funcţiile sale. ci dă depline puteri ministrului relaţiilor externe şi şefilor de misiuni diplomatice să semneze. semnarea autentifică. decât cu consimţămîntul părţilor sau pe calea corectării acestui text. Semnarea are.68) prevede că Regele încheie tratate. Editura Lumina Lex. convenit şi redactat în formă definitivă. Constituţia (art. pe aceea de a autentifica. tratatul poate să fie obligatoriu şi să producă efecte de la data semnării. statele care au participat la negocieri. Georgeta Duculescu. Semnarea are valoarea unei constatări de fapt. orice alt agent diplomatic autorizat în acest scop. şefii de guvern. Consecinţă firească a actului semnării o constituie ratificarea. Semnarea reprezintă şi procedura. Constanţa Călinoiu.I. textul tratatului însuşi. În Belgia. Rezultatul pozitiv al negocierilor оl constituie adoptarea şi autentificarea textului cuvenit. el nu va mai putea fi modificat.38 Semnarea unui tratat poate fi examinată ca o procedură de autentificare a textului unui tratat sau ca un mod de exprimare a consimtămîntului de a fi legat printr-un tratat. Această calitate o au şefii de stat. 373 . fără a mai aştepta ratificarea care intervine ulterior sau 38 Victor Duculescu. p. miniştrii afacerilor externe. Drept constituţional comparat.După ce s-a realizat înţelegerea dintre părţi. în mod automat. în acest caz.

.niciodată.cit.18 Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor. Este intezisă prin lege încheierea altor tratate internaţionale în forma simplificată. să intre în vigoare la data ultimei semnături puse pe tratat39. op. menţionînd că încheierea tratatelor internaţionale în forma simplificată are caracter de excepţie şi este autorizată în cazul:68 a) tratatelor a căror realizare revine Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova. p. pe data semnării. Convenţiile de codificare a dreptului tratatelor consacră semnarea tratatului ca mod de exprimare a consimtămîntului40.tratat internaţional la care Republica Moldova a devenit parte prin simplul fapt al semnării. c) tratatelor încheiate pe un termen de pînă la un an şi care nu implică un angajament financiar. Totodată. există o practică răspîndită ca atunci cînd acordul este semnat de părţi la date diferite şi chiar în locuri diferite. Semnarea tratatelor internaţionale specificate la 39 40 Marcel Sincondo. efectuat de către оmputerniciţii statelor. cele mai multe tratate de prietenie şi asistenţă mutuală încheiate între fostele ţări socialiste etc).l 1 . sunt numeroase (Pactul de neagresiune ruso-german din 193 9. Consimţămîntul unui stat de a fi legat printr-un tratat se exprimă prin semnătura reprezentantului acestui stat: a) cînd tratatul prevede că semnarea va avea acest efect. b) tratatelor încheiate în vederea realizării unor tratate deja intrate în vigoare. legea respectivă dă noţiunea tratatelor în formă simplificată . 1969. că statele care au participat la negociere conveniseră că semnarea va avea acest efect. sau modul de exprimare a consimtămîntului Republicii Moldova de a fi legată prin tratat. b) cînd este stabilit. Pe de altă parte. art. prevede că prin semnare se înţelege actul de autentificare a textului tratatului internaţional. pe altă cale. Legea Republicii Moldova privind tratatele. c) cînd intenţia statului de a conferi semnăturii acest efect rezultă din deplinele puteri ale reprezentantului său ori a fost exprimată în cursul negocierii. Exemple de acorduri care au intrat în vigoare. decit cele specificate.

între parafare şi data semnării. de la parafare pînă la semnare. parlamentele naţionale. un interval de săptămîni. de regulă. 41 A. Prin simpla participare la negocierea şi semnarea unui tratat statele nu se consideră obligate juridic de dispoziţiile acestuia. s-au văzut cazuri în care. op. folosirea şi semnificaţiile fiecăruia. Consimţămîntul exprimat prin ratificare. pe textul tratatului. p. Din momentul în care textul tratatului a devenit autentic şi definitiv. Constituie procedura cu care se încheie negocierile. sunt mai specifice.a. Parafarea.lit. în practică însă. este. statele semnatare urmează să-şi exprime consimţămîntul de a deveni părţi la tratat prin recurgerea la mijloacele juridice prevăzute de legislaţia lor internă.41 Chiar dacă ambele proceduri au. semnarea ad referendum se face de o delegaţie (nu de toate) care nu au оmputernicirile necesare sau care ezită să apară că ar fi semnat (acceptat) textul.constă în exprimarea consimtămîntului statelor de a deveni părţi la tratat. Parafarea constă în aplicarea. în ceea ce priveşte acceptarea definitivă a textului convenit.. în forma de depline puteri. Exprimarea consimtămîntului . analizează dispoziţiile acestuia şi decid asupra angajгrii statului.27.b) şi c) necesită оmputerniciri exprese din partea Preşedintelui Republicii Moldova sau a Prim-ministrului Republicii Moldova. parafarea se face de către toate părţile şi оşi propune să ateste textul convenit. prin intermediul căruia organe special abilitate. s-au scurs şi termene mai lungi. de regulă. pe un plan general. Acest act constituie ratificarea tratatului. semnarea urmînd să aibг loc ulterior. aceleaşi efecte autentificarea textului. a semnăturilor prescurtate a iniţialelor plenipotenţiarilor care l-au negociat. . Bolintineanu ş. Pentru ca un stat să fie definitiv angajat juridic prin dispoziţiile tratatului este necesar să intervină un act intern. Procedura parafării intervine în cazul în care unele state nu au prezentat deplinele puteri pentru semnarea tratatului sau în situaţia cînd subzistă incertitudini sau ezitări.cit.. pentru exprimarea definitivă a consimtămîntului Republicii Moldova de a fi legată printr-un tratat prin simplul fapt al semnării. textul parafat fiind concluzia negocierilor.

dă forţă juridică tratatului respectiv pentru organele sale. • Un alt considerent este dorinţa părţilor contractante de a se evita eventuala controversă privind depăşirea competenţelor de către agenţii care au negociat şi semnat tratatul.de drept public intern. actul prin care voinţa statelor este confirmată de către autoritatea competentă în scopul de a-i da forţă de lege. Mic dicţionar juridic.158 . Ratificarea a dobîndit în prezent valenţe deosebite. La baza ratificării tratatelor internaţionale de către state stau următoarele considerente: • Sunt supuse ratificării tratatele care prezintă importanţă datorită obiectului lor. Practica ratificării tratatelor internaţionale exprimă influenţa crescîndă a parlamentelor statelor în materia încheierii tratatelor internaţionale. de a fi legat de un tratat internaţional. Lumina Lex. p. p. 1970. în dicţionarul juridic se arată că ratificarea este „actul juridic prin care un stat оşi exprimă consimţămîntul.Hanga. Charles Rousseau42 defineşte ratificarea ca fiind „aprobarea dată unui tratat de către organele interne competente pentru angajarea internaţională a statului. Bucureşti 1993. Competenţa în această privinţă este оmpărţită în majoritatea statelor între şeful statului şi adunările legislative. aprobarea şi însuşirea de către organul competent . Ratificarea este un act de suveranitate a statului. Ratificarea unui tratat internaţional de către un stat. ce trebuie consultat înainte.Ratificarea tratatelor internaţionale este o instituţie a dreptului intern al statelor (dreptul lor constituţional). Droit internaţional public. De 42 43 Chales Rousseau. a tratatului negociat şi semnat. prin intermediul organelor sale competente. semnat de plenipotenţiarii săi43". nu toate tratatele internaţionale sunt supuse procedurii ratificării. de o angajare definitivă.79 V. ca procedură definitivă prin care le dă tratatelor validate. întrucât în relaţiile internaţionale moderne dreptul de a încheia tratate cade sub incidenţa organelor caracteristice regimului prezent activ. De aceea. Dreptul tratatelor nu cunoaşte un termen pînă la care părţile contractante ale unui tratat trebuie să-l ratifice.

În ceea ce priveşte caracterele juridice ale ratificării.cit. altui stat sub forma unui document. op.241 . • se notifică de un stat. în practica relaţiilor internaţionale. fac excepţie acordurile sau convenţiile încheiate în cadrul unor organizaţii internaţionale (de exemplu: Organizaţia Mondială a Sănătăţii sau Organizaţia Internaţională a Muncii). în sensul că organul competent trebuie să-şi exprime voinţa.44 Din punct de vedere a dreptului internaţional (a dreptului tratatelor) intrarea în vigoare a unui tratat internaţional supus procedurii ratificării sale de către statele părţii diferă. Cu ocazia ratificării tratatului internaţional de către organul competent al statului se adoptă „instrumente de ratificare". subliniem faptul că aceasta este un act pozitiv. Depozitarul instrumentelor de ratificare ale unui tratat multilateral poate fо: statul pe a cărui teritoriu a fost semnat acel tratat. De la regula că. ele intră în vigoare din momentul schimbului instrumentelor de ratificare între cele două părţi contractante. Balan. explicit. din cauză că n-au fost ratificate de către părţile contractante. un grup de state sau Secretariatul general al ONU etc. ele cuprind eventualele rezerve sau declaraţii interpretative. p. printr-un act decizional de a lega statul printr-un tratat. ratificarea tratatelor internaţionale nu este condiţionată în timp. E. 44 O. Instrumentele de ratificare cuprind declaraţia organului care a ratificat tratatul internaţional că a luat cunoştinţă de textul tratatului. De asemenea. prin termen. Serbenco. În cazul tratatelor multilaterale ele intră în vigoare în momentul cînd sunt depuse un anumit număr de instrumente de ratificare sau toate aceste instrumente. Sunt cazuri cînd unele tratate bilaterale intră în vigoare după scurgerea unui termen din momentul schimbului instrumentelor de ratificare. la depozitarul lor. pe care le face statul respectiv faţă de unele articole şi angajamentul statului de a respecta şi aplica tratatul ratificat.acea. Rezultă că ratificarea: • este un act scris şi se referă la ansamblul textului tratatului. multe tratate n-au intrat în vigoare. în cazul tratatelor bilaterale.

24-26 din 02. în formele prevăzute prin dispoziţiile constituţionale sau alte acte normative ale statului respectiv 45. că statele participante la negociere conveniseră asupra cerinţei ratificării.03. b) cînd este stabilit. Pe planul dreptului intern.M. În ceea ce priveşte procedurile de drept internaţional ale ratificării sau aderării. pentru ratificare sau cumulare. reţin atenţia forma actului folosit şi procedurile cerute pentru ca acest act să producă efect. cât şi internaţional. să semneze ori să ratifice un anumit tratat sau categorie de tratate. cu atât mai probabilă este necesitatea ratificării.09. atât pe plan intern.Exprimarea consimtămîntului unui stat de a fi legat printr-un tratat. art.M.595-XIV din 24.1999.12 .Ratificarea. actul ratificării nu se poate realiza.2000. Reglementarea în dreptul intern a ratificării. neexistînd o obligaţie juridică pentru un stat de a ratifica tratatul semnat de reprezentantul său. se face cu îndeplinirea anumitor forme şi proceduri care sunt cerute. Monitorul Oficial al R. c) cînd reprezentantul acestui stat a semnat tratatul sub rezerva ratificării d) cînd intenţia statului de a semna tratatul sub rezerva ratificării rezultă din deplinele puteri ale reprezentantului său ori a fost exprimată în cursul negocierii. există o strînsă legătură. Ratificarea constituie un act liber. statele respective au latitudinea să stabilească dacă un tratat este supus ratificării. ca act de voinţă pentru exprimarea consimtămîntului unui stat de a deveni parte la un tratat. intervin acte ale organelor competente. pe de o parte şi actul de voinţă. decât cu efectuarea cumulativă a acestor proceduri.nr. 45 Vezi Legea R. în ce cazuri statele trebuie să-şi exprime consimţămîntul de a deveni părţi la un tratat prin ratificare. aşa cum se întоmplă uneori s-a angajat printr-un anumit tratat. din moment ce nu există în dreptul internaţional o regulă generală care să stabilească. iar între aceste proceduri. privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova Nr. prin ratificare are loc: a) cînd tratatul prevede că acest consimţămînt se exprimă prin ratificare. pe de altă parte. rezultă că în această problemă. însă reţinem: cu cât este mai formal tipul de instrument adoptat. afară dacă. pe altă cale. Ca idee generală.

altădată propriu monarhiilor absolute. corespunde regimului monarhic şi a apărut în epoca contemporană ca o practică temporară.Ratificarea implică două acte procedurale distincte şi succesive: primul este actul organului competent al statului şi poate fi calificat ratificare în sensul constituţional. In toate cazurile. în statele autoritare sau cu sistem prezidenţial. În sistemul în care ratificarea constituie opera ce cade în competenţa executivă a Executivului. Marea Adunare Naţională de la Ankara fiind singura competenţă pentru a încheia tratate internaţionale).cit. E. în funcţie de sistemul juridic şi forma de guvernămînt din fiecare stat. dacă intervine. Balan. p. se ţine seama de prevederile dreptului public naţional şi fiind vorba de însuşi consimţămîntul statului. printr-un schimb sau prin depunerea formală a instrumentelor de ratificare. iar parlamentul.241. în regimurile autoritare. In determinarea autorităţii competente a face ratificarea. . Sistemul оmpărţirii competenţei Executivului şi Legislativului constituie regula generală. rămase în ansamblu fidele regimului parlamentar 46 0. o face ulterior pentru a-şi da aprobarea. Serbenco. bazate pe primordialitatea juridică şi politică a Executivului: în Italia fascistă şi Germania nazistă. din punctul de vedere intern. în cele mai multe state 46 . sunt stabilite în constituţiile sau în alte reglementări de drept intern şi variază. În această privinţă. trebuie făcută distincţie între statele europene. Condiţiile de ratificare a tratatelor internaţionale. şeful de stat sau organul executiv ratifică singur. op. În sistemul competenţei exclusive a Legislativului ratificarea tratatului se face de organul legislativ şi este caracteristic statelor care practică guvernarea prin parlament (acesta a fost sistemul Turciei în perioada 1924-1960. se admite • că autoritatea constituţională cea mai înaltă să intervină. şeful statului este cel care ratifică singur tratatele. avînd loc exclusiv în ordinea juridică internă. Acest sistem. cel care ratifică este parlamentul. al doilea este procedura internaţională care perfectează şi pune un tratat în vigoare. operaţiune care se consumă în sfera relaţiilor internaţionale.

tratatele de comerţ. . este mai răspîndită. fie pentru toate tratatele (sistem introdus în 1922 în Olanda şi în 1963 în Turcia). pentru tratatele impunînd o obligaţie financiară şi pentru tratatele imlicînd cedarea de teritoriu. În Constituţia americană se prevede votarea cu majoritatea de 2/3 a Senatului pentru ratificarea tratatelor. Regimul se prezintă sub două variante: una care implică intervenţia obligatorie a parlamentului. a dus la generalizarea intervenţiei parlamentare cu privire la cea mai mare parte a tratatelor importante din punct de vedere politic (fiind depuse la parlament în decurs de 3 săptămîni de la data semnării). care scapă. art. Cealaltă. conţinute în Constituţie. prescripţiilor foarte stricte cu privire la ratificare. care sunt la dispoziţia şefului statului. cele referitoare la starea persoanelor. Aprobarea parlamentului este necesară pentru tratatele a căror aplicare cere o modificare sau extrădare. De aceea. Un loc special este rezervat pentru regimul elveţian care oferă o rezolvare considerată originală. 53 din Constituţia de la 4 octombrie 1958 prevede: „tratatele de pace. care. cele prin care se angajează finanţele şi cele prin care se modifică dispoziţiile de natură legislativă. fie numai pentru unele dintre ele. Această dispoziţie face ratificarea nesigură. în orice caz. dar se prevede obligaţia de a se obţine autorizarea parlamentului pentru ratificare. Guvernul trebuie să depună proiectul de lege care autorizează ratificarea sau aprobarea şi numai după votarea legii. considerate ca deosebit de importante. actul ratificării emană de la executiv. cunoscut în ţările cu regim parlamentar. text care a constituit un model pentru multe constituţii europene. Regimul parlamentar. uneori cu participarea adunărilor politice. în care se practică regimul prezidenţial. s-au introdus în practică procedurile de acceptare sau aprobare. din care şi Republica Moldova. atunci cînd compoziţia Senatului SUA este astfel că o majoritate de 2/3 este greu de întrunit. aşa cum a fost instaurată în 1924. Practica contemporană. aplicată în Franţa şi Anglia. poate interveni ratificarea de către preşedintele republicii sau aprobarea de către guvern. оşi regăseşte originea în art. In general. În sistemul francez. tratatele sau acordurile referitoare la organizaţii internaţionale.şi statele americane. urmează formula franco-belgiană. 68 din Constituţia belgiană din 1831.

Ratificarea. p. op. 47 48 David Ruzie. In general. Adoptarea denumirii de acceptare este menită să asigure un instrument cu un caracter mai puţin formal. au fost supuse referendumului 2 tratate (Convenţia franco-elveţiană din 1921.. odată efectuată. acceptarea tratatelor internaţionale sunt de competenţa guvernelor statelor părţi la ele. decât ratificarea şi astfel.cele care comportă cedare. dar cu greu poate fi descrisă ca o procedură distinctă. în conformitate cu legile interne ale fiecărui stat. Primul şi cel mai important efect оl constituie încheierea tratatului. prin care se desfiinţau zonele libere . în aceste condiţii. după modificarea din 1921 a Constituţiei. Originalitatea sistemului elveţian constă în faptul că. Regimul Elveţian.cit. A. 21-25. pot fi supuse adoptării sau respingerii poporului. ratificarea produce angajarea subiectului respectiv de drept internaţional. deoarece între ratificare şi acceptare (aprobare) a unui tratat nu există deosebiri de fond. să dea posibilitatea guvernelor să concilieze procedurile complicate prescrise de dreptul intern al unor state. tratatele încheiate pe o durată nedeterminată sau mai mare de 15 ani. Pînă acum. devine stat contractant şi chiar parte (dacă tratatul a intrat în vigoare). Ca urmare a faptului că este un mod de exprimare a consimtămîntului de a fi legat printr-un tratat. acceptarea nu permite că nu presupune un nou principiu. Bolintineanu ş. tratatele care nu implică un angajament politic major sau nu se referă la domenii esenţiale ale exercitării suveranităţii statelor.a. declanşează multiple consecinţe. Deci „aprobarea" şi „acceptarea" sunt alte moduri de exprimare a consimtămîntului de a fi legat printr-un tratat.aprobată). 30 . p.respinsă.. dacă cererea pentru această procedură este făcută de 30000 cetăţeni sau de 8 cantoane. sunt supuse aprobгrii sau acceptării de către guvern.cit. şi Convenţia italiano- elvetiană din 1957 referitor la utilizarea forţei hidraulice .. Acceptarea sau aprobarea tratatului internaţional sunt proceduri simplificate de ratificare a acelui tratat. nu pot fi ratificate sau aprobate decât în virtutea unei legi47".48 Consimţămîntul exprimat prin aprobare sau acceptare. op. schimb sau adjuncţiuni de teritoriu.

trebuie însă subliniat că termenii de aderare şi accesiune sunt sinonimi. aderarea se realizează prin procedura ratificării sau aprobгrii. în raport de care consimţămîntul exprimat de un stat de a deveni parte la un tratat. In acest caz se consideră că este permisă aderarea la aceste tratate internaţionale (ex. prin care el оşi exprimă dorinţa şi consimţămîntul de a deveni parte la un tratat. dacă tratatul admite acest lucru (cuprinde clauza de aderare) sau părţile contractante ale tratatului au consimţămînt asupra posibilităţii de aderare. În funcţie de natura tratatului. Actul de aderare a unui stat la un tratat internaţional poate оmbrăca forma „instrumentului de aderare" (cea mai des folosită) a unei declaraţii de aderare a unei note de aderare. din anul 1969. potrivit căruia să socotim o aderare ca fiind ratificare sau invers. cînd aderare. Considerăm că nu se poate da o definiţie rigidă. de ministrul de externe al statului care aderă sau de şeful misiunii sale diplomatice din statul depozitar. Procedeul aderării are şi denumirea de accesiune . Statele sunt libere să convină modul în care se poate face . stabileşte că un stat poate adera la un tratat internaţional. Aderarea la un tratat internaţional poate fi condiţionată de acceptarea ei de către părţile contractante ale tratatului la tratatele care admit aderarea în mod limitat. Aceste acte pot fо comunicate statului depozitar al tratatului multilateral de primul ministru. O categorie specială de tratate o constituie cele care nu prevăd expres clauza de aderare. Ea este o modalitate de drept internaţional de a asigura universalitatea tratatelor internaţionale importante. Esenţială ni se pare decizia părţilor contractante şi nu conceptul prestabilit. Aderarea la tratate se referă numai la tratatele multilaterale şi intervine în cazurile în care un stat nu a participat la negocierea şi semnarea tratatului dar decide. Convenţia privind dreptul tratatelor . de drept intern. dar nici nu interzic aderarea la ele. pe care nu 1-a semnat.: Carta ONU). la Conferinţele de la Haga din 1899 şi 1907. sub o altă formă.este actul unilateral al unui stat. cînd ratificare.Aderarea sau accesiunea la un tratat internaţional . ulterior să devină parte la acesta. practica diplomatică consacrînd. echivalenţa lor. Aderarea produce aceleaşi efecte juridice ca şi ratificarea unui tratat. să poată fi calificat.

aprobг sau aderă la un tratat.participarea la un tratat. dacă un stat este satisfăcut de majoritatea prevederilor tratatului. semnare. prin simpla semnare. statele pot deveni părţi la tratate: 1. 3. după caz. iar ceea ce ele stabilesc prin tratat. art. 15. iar modalitatea fixată de părţile originare la tratat rămîne decisivă. nu poate fi calificat. în loc de ratificare. Rezervele la tratatele internaţionale Rezervele la tratatele internaţionale. actul de confirmare formală. în funcţie de modelul elaborat în doctrină pentru conceptul de „ratificare" sau „aderare". singura diferenţă se reduce la faptul că. Modul în care se leagă prin tratate o organizaţie internaţională. aprobarea sau aderarea. . sub rezerva acceptării. prin care urmăreşte să excludă sau să modifice efectul juridic al anumitor prevederi ale tratatului în aplicarea lor acelui stat49". urmată de acceptare. art. sau oricare alt mijloc convenit. indiferent de cum este redactată sau denumită. se foloseşte denumirea de confirmare formală. acceptă. 2. Deci. 1969. făcută de către un stat atunci cînd semnează. 49 Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor. Convenţia de la Viena din 1969 defineşte rezerva la un tratat ca „o declaraţie unilaterală.2. Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor între state şi organizaţii internaţionale sau între aceleaşi mijloace de exprimare a consimtămîntului: semnarea. Tema 8. Acordurile încheiate de organizaţiile internaţionale sunt. Deci. în mod frecvent. ratifică. Rezerva pe care un stat o formulează la un tratat multilateral la care doreşte să participe reprezintă deci o particularitate pe care acel stat оşi propune să o introducă faţă de regimul juridic general pe care tratatul respectiv оl creează între statele părţi. Forma de participare este stabilită de părţi. schimbul de instrumente constituind un tratat. acceptarea (depunerea unui instrument formal la Secretariatul ONU). supuse aprobгrii organelor plenare sau altor organe. acceptarea.

23 al Convenţiei de la Viena 1969 rezultă următoarele condiţii cu privire la formularea rezervelor : • rezervele să fie exprimate în scris şi să fie comunicate statelor contractante şi altor state care au dreptul să devină părţi a tratatului. deoarece ea nu produce efecte juridice referitoare la aplicarea tratatului respectiv. deci a intenţiei unei părţi de a exclude sau modifica efectul juridic al unor dispoziţii. această rezervă trebuie să fie reconfirmată în mod formal de statul rezervatar. între statul rezervator şi o altă parte contractantă. asupra cărora se convenise. Referitor la rezervele la tratate făcute de Republica Moldova. clasificările au în vedere. consimţind la restul acordului. . formularea unei „rezerve". fie criteriul momentului cînd se face rezerva. Statele pot face nu numai rezerve la un tratat internaţional. care a acceptat rezerva. 89 In cadrul unui tratat bilateral. fie acela al categoriei de tratate la care această se referă. ci şi „declaraţii interpretative" nu modifică aplicarea tratatului internaţional. între părţile contractante. atunci cînd acesta оşi exprimă consimţămîntul de a fi legat prin tratat. în cazul în care rezerva a fost formulată la semnarea tratatului. Rezervele reprezintă un mecanism convenţional aplicabil doar în cadrul tratatelor multilaterale. Rezerva оşi produce efectul numai în cazul cînd ea este acceptată de o altă parte contractantă la acel tratat. Declaraţia interpretativă nu modifică aplicarea tratatului internaţional între părţile contractante. Intre rezerva la un tratat internaţional şi o declaraţie interpretativă există următoarele deosebiri: rezerva modifică aplicarea prevederilor tratatului. Din prevederile art. În ceea ce priveşte categoriile de rezerve. echivalează cu o revenire asupra textului tratatului stabilit deja între cele două părţi şi deci cu o iniţiativă implicită de a relua negocierile. acceptării ori aprobгrii. atunci trebuie de menţionat că cu ocazia aderării la Convenţia europeană a drepturilor omului. poate să refuze să fie legat de aceste clauze. Declaraţia interpretativă nu trebuie acceptată de o altă parte contractantă.dar nu este satisfăcut de una sau mai multe dintre clauze. în întregime. supus ulterior ratificării.

această decizie se aduce la cunoştinţa celeilalte părţi contractante şi de fapt. Schimbul sau depunerea instrumentelor de ratificare este foarte important. Tema 9. parlamentul sau alt organ competent decide ratificarea. în cea de-a doua fază. elaborarea şi autentificarea acestuia. în acest moment. de exprimare a consimtămîntului statelor negociatoare de a fi legate prin tratat şi de intrare în vigoare a tratatului. într-o anumită succesiune şi coerenţă: stabilirea celui care are calitatea de a încheia tratatul (de a negocia şi semna) şi care sunt organele prin care se realizează acordul de voinţă al părţilor. modul în care se exprimă consimţămîntul de a fi legat printr-un tratat. procedura de intrare în vigoare şi de înregistrare a tratatelor. Exprimarea consimtămîntului se realizează în două faze: în prima fază. condiţiile de fond şi de formă pe care trebuie să le îndeplinească actul juridic respectiv. de acceptare. În concluzie. Schimbul. acceptării.Republica Moldova nu şi-a asumat obligaţii privind aplicarea Convenţiei pe teritoriul Transnistriei. trebuie să fie adusă la cunoştinţa celeilalte părţi contractante. respectiv. această procedură constituind punctul de plecare al încheierii şi al intrării în . fazele prin care trece această operaţie de încheiere a tratatelor . în cadrul procedurii de încheiere a tratatelor. în acest moment se produce întоlnirea celor două voinţe contractante şi se realizează tratatul. aprobгrii sau aderării. luată de către organul competent într-un stat de a angaja statul respectiv. Aceste proceduri au în vedere o suită de activităţi succesive care au loc: de negociere a tratatului. deoarece decizia. putem menţiona că încheierea tratatelor implică unele activităţi şi proceduri care trebuie îndeplinite. Efectele tratatelor internaţionale Intrarea în vigoare a tratatelor. se întоlnesc voinţele concordante şi are loc încheierea tratatului. atunci cînd exprimarea consimtămîntului de a fi legat printr-un tratat se face pe calea ratificării. aprobare sau de aderare constituie un moment decisiv.negocierea şi parafarea textului. depunerea instrumentelor de ratificare. ratificarea (aprobarea).

18. Legea RM 50 prevede că tratatele internaţionale intră în vigoare.2000. Efectele tratatelor în ordinea internă. În practică.1999.Monitorul Oficial al R. care se numeşte procedura de schimb (depunere) a instrumentelor de ratificare. Greutăţi considerabile în această privinţă (raportul dintre dreptul intern şi respectarea tratatelor) se observa în statele Americii Latine. Ele dobîndesc valoare egală legilor interne sau superioară 50 A se vedea Legea R.vigoare a tratatului.nr. Tratatele prevăd obligaţii pentru state. persistă părerea negativă. privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova Nr. Astfel. în dreptul său intern. pentru Republica Moldova. în unele state tratatele sunt încorporate în dreptul intern în mod implicit. Aducerea la cunoştinţă a actului de ratificare fie că este vorba de tratate bilaterale sau multilaterale . direct aplicabile în dreptul intern. însă. art. potrivit modului în care sunt redactate. în general. în doctrina internaţională. .03.are loc printr-o operaţie. mai ales în cazul în care tratatele nu sunt.M.09. precum şi momentul de la care se calculează durata sa de valabilitate. Africii ş. fiecare stat rezolvă problema aplicării tratatelor. Referitor la efectele tratatelor asupra statelor terţe. care au participat nemijlocit la tratat. respectiv prin legea de ratificare. în teorie. în conformitate cu modul şi termenele stabilite de tratat sau cu acordul comun al părţilor. Pentru a produce asemenea efecte. Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova notifică celeilalte părţi contractante sau depozitarului tratatului internaţional îndeplinirea condiţiilor necesare intrării în vigoare a tratatului.595-XIV din 24. această problemă este tratată în cadrul tezelor moniste şi al celor dualiste privind raporturile dintre dreptul intern şi dreptul internaţional. aplicabile persoanelor fizice şi juridice.M. potrivit dispoziţiilor sale constituţionale.. menţionînd că tratatele internaţionale obligă doar acele state.24-26 din 02.a. Cu toate acestea majoritatea tratatelor sunt destinate să producă efecte pentru persoanele fizice şi juridice ale acestor state. s-a pus problema transformării tratatelor în norme de drept intern. efectuează schimbul de documente corespunzătoare sau le transmite depozitarului. prin ratificarea lor. care la timpul lor au fost nevoite să suporte condiţiile de inegalitate a tratatelor încheiate cu marile puteri.

In acest caz. In practică. care conţin clauze exprese dificil de conciliat cu tratatul. se adoptă acte normative corespunzătoare. pentru a face parte din dreptul intern." În ceea ce priveşte efectele tratatelor încheiate de Republica Moldova. Interpretarea conformă cu tratatul şi prezumţia că nu se adoptă legi contrare tratatului pot permite temporar şi parţial evitarea unor neconcordanţe între tratat şi aplicarea legilor. după modul formulării. ceea ce în esenţă duce tot la interpretarea legii în conformitate cu tratatul. Pentru realizarea celorlalte dispoziţii ale tratatelor. prevăzîndu-se că în caz de neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne. fiecare stat are obligaţia de a lua măsuri pentru a pune legislaţia sa în conformitate cu tratatul. un stat parte nu poate invoca prevederile dreptului său intern pentru a justifica neîndeplinirea unui tratat. In alte state. Totodată Constituţia prevede . singura soluţie rămîne adoptarea de legi sau dispoziţii conforme cu tratatul. pentru statele care nu adoptă principiul încorporării implicite a tratatelor. conform căreia parlamentul ţării nu adoptă legi care să contravină tratatelor internaţionale ratificate de statul respectiv. au caracter executoriu şi sunt direct aplicabile în sistemul juridic şi sistemul judiciar ale Republicii Moldova.acestora. Conform legislaţiei Republicii Moldova dispoziţiile tratatelor internaţionale care. Potrivit Convenţiei de la Viena. potrivit Constituţiei statul moldovean se obligă să respecte Carta ONU şi tratatele la care este parte. În Republica Moldova. am putea menţiona că aceste criterii sunt combinate. Ele vizează mai ales tratatele existente la data adoptării legii sau a aplicării ei. tratatele nu sunt încorporate în dreptul intern prin ratificare. este necesară adoptarea unei legi care să transpună clauzele tratatului în norme de drept intern. pînă la adoptarea de legi exprese de încorporare. sînt susceptibile de a se aplica în raporturile de drept fără adoptarea de acte normative speciale. se merge mai departe. aplică prezumţia concordanţei.98 De aceea. Este dificil a aplica interpretarea concordantă sau prezumţia concordanţei pentru legi sau prevederi ale lor. unele state care nu adoptă principiul încorporării implicite a tratatelor. In domeniul drepturilor omului. prioritate au reglementările internaţionale.

art.317. 8. care se referă la îndatorirea de a îndeplini cu bună credinţă obligaţiile decurgînd din tratatele internaţionale. printr-o înţelegere amicală"."53 De asemenea. 26. 52 .51 Respectare cu bună credinţă a obligaţiilor asumate în conformitate cu dreptul internaţional.cit. Legea şi Viaţa.M. Este recunoscută în primul rînd. 4. Este unul din principiile de drept internaţional cele mai vechi şi mai importante pentru dezvoltarea unor relaţii trainice şi ordonate între state. 2004. A. 51 Constituţia R." Carta Naţiunilor Unite se referă în preambulul său la crearea condiţiilor necesare pentru „respectarea obligaţiilor născute din tratate şi alte izvoare ale dreptului internaţional" şi prevede în art. art.că intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinînd dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia. menţionăm Protocolul de la Londra din 17 ianuarie 1871.2 paragraf. Principiul egalităţii suverane în sistemul relaţiilor internaţionale. 1969. norma pacta sunt servanda. Publicaţie ştiinţifico-practică.. părţile contractante afirmau că „este necesar să fie respectate riguros prescripţiile dreptului internaţional şi să fie respectate cu scrupulozitate obligaţiile convenţionale. conform căruia reprezentanţii puterilor participante „recunosc că există un principiu esenţial al dreptului internaţional potrivit căruia nici o putere nu se poate dezlega de angajamentele unui Tratat. 2 că „membrii Organizaţiei trebuie să îndeplinească cu bună credinţă obligaţiile pe care le-au asumat în virtutea prezentei Carte. nici nu-i poate modifica stipulaţiile. Burian." În documentele adoptate în cadrul ONU. p. Convenţia prevede că un stat nu poate să invoce prevederile dreptului său intern pentru a justifica neexecutarea unui tratat.p. op..4. Nr. decât în urma asentimentului părţilor contractante. 5-6 53 104 Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor. Conform preambulului la Pactul Ligii Naţiunilor. în legătură cu aceasta Convenţia de la Viena 1969 prevede că „Orice tratat în vigoare obligă părţile şi trebuie să fie îndeplinit de ele cu bună credinţă. conform Cartei ONU. Această prevedere trebuie pusă şi în legătură cu raportul dintre dreptul intern şi dreptul internaţional. Ion Diaconu.52 Printre documentele de drept internaţional care au consacrat acest principiu. menţionăm includerea acestui principiu în Declaraţia din 1970 asupra principiilor dreptului internaţional privind relaţiile prieteneşti şi cooperarea între state.

1958. Adrian Năstase. tratatele mai importante prevăd că în caz de conflict între prevederile ce le instituie şi acelea ale unui alt tratat vor prevala dispoziţiile sale. 30.54 Încheierea unui număr tot mai mare de tratate creează posibilităţi sporite de apariţie a unor conflicte între tratatele succesive avînd acelaşi obiect şi cu un conţinut diferit. prevede că dispoziţiile convenţiei nu aduc atingere convenţiilor sau altor acorduri internaţionale în vigoare în raporturile între statele părţi la aceste convenţii sau acorduri 56. 103 56 Convenţia asupra mării libere. 55 . Astfel. la baza soluţiilor adoptate de art. în domeniul aplicării tratatelor. după cum s-a menţionat anterior. art. în această privinţă. p.55 Alte tratate inserează clauze care declară tratatul compatibil cu tratatele încheiate anterior sau cu cele ce se vor încheia în viitor. respectiv care sunt conforme cu principiile şi normele general-recunoscute ca norme imperative ale dreptului internaţional. principiul neretroactivităţii se aplică şi tratatelor. Neretroactivitatea şi aplicarea concurentă a tratatelor. De exemplu Convenţia asupra mării libere 1958. oop.cit. Astfel de conflicte sunt mai frecvente la tratatele multilaterale. b) distincţia între tratate multilaterale care vizează relaţiile bilaterale şi cele de tip „integral" sau „independent". regula generală constă în faptul că dispoziţiile unui tratat nu leagă un stat parte cu privire la un act sau fapt anterior datei de intrare în vigoare a tratatului. precum şi Republica Moldova.pe care multe sisteme de drept оl soluţionează în sensul priorităţii reglementărilor internaţionale.237 Carta ONU. Pentru evitarea unor asemenea situaţii. Mai exact. exceptînd cazurile în care statele atribuie un efect retroactiv tratatului în cauză. dar ele pot apărea şi la cele bilaterale.30 sunt situate anumite criterii printre care: a) prioritatea relativă a normelor contradictorii. desigur. 54 Dumitra Popescu. Convenţia din 1969 în art. Astfel. Numeroase alte prevederi ale Convenţiei din 1969 reflectă principiul respectării cu bună credinţă a tratatelor. practica convenţională conţine uneori prevederi de reglementare a raporturilor între tratatele succesive. Este vorba. art..30 a consacrat unele reguli generale privind aplicarea tratatelor succesive. Avînd în vedere practica internaţională. de tratatele care sunt licite.

adică să se aplice asupra teritoriului unor state terţe (Tratatul de la Versailles 1919. 103 din Carta ONU asupra obligaţiilor statelor membre asumate prin alte tratate. Ca regulă generală. 109-114). în măsura în care nu s-a stabilit. Convenţia din 1969 în art. O întreagă categorie de tratate au ca obiect specific însuşi teritoriul. destinate aplicării teritoriale (un tratat de conciliaţiune). Există o categorie de tratate. un tratat se aplică pe teritoriul sau cu privire la teritoriul părţilor contractate. Există. în raport de organele şi activităţile acesteia. numai pe o parte a teritoriului lor sau poate avea chiar o aplicare „ultra teritorială". stabileşte două reguli principale: 1. reglementarea activităţilor în zona de frontieră . dar cea mai mare parte a tratatelor se aplică totuşi. nu sunt. iar în cazul unei organizaţii internaţionale. cînd toate părţile la tratatul anterior sunt părţi şi la tratatul posterior. pentru care problema efectelor în spaţiu nu se pune. cînd un tratat precizează că este subordonat unui tratat anterior sau posterior sau că nu trebuie considerat ca fiind incompatibil cu celălalt. Aplicarea tratatelor asupra teritoriului statelor-părţi la tratatul internaţional.30 proclamînd preeminenţa art. prin natura lor. 2. în lipsa unei stipulaţii contrare. în alte cazuri însă. în cazul unui stat. o coincidenţă totală între sfera de aplicare în spaţiu a tratatului şi întinderea teritorială asupra căreia un stat оşi exercită suveranitatea. Aceasta este o consecinţă a ideii că. art. tratatul internaţional produce efecte pe ansamblul teritoriului supus suveranităţii sale de stat. deoarece. prin raportarea la teritoriu şi atunci. din cauza obiectului lor.c) regulile stabilite în Convenţie au un caracter supletiv. cu clauzele lor teritoriale). In principiu. se pune problema de a şti care este cоmpul de aplicaţiune. tratatul anterior nu se aplică decât în măsura în care dispoziţiile sale sunt compatibile cu cele ale tratatului posterior. în sensul că se aplică numai dacă tratatele în cauză nu conţin reguli de rezolvare a conflictului dintre ele. de teritoriul pe care el оşi exercită jurisdicţia. fără ca cel anterior să fi expirat sau ca aplicarea sa să fi fost suspendată. jurisdicţia sa teritorială. un angajament are efect asupra întregii ordini juridice care este delimitată. prin urmare. se poate aplica. dispoziţiile acestuia se vor aplica cu precădere. pentru diferitele scopuri: definirea sferei teritoriale a suveranităţii statului (tratatele de pace.

neutralizare. Este cazul Ciprului cu privire la Ciprul de Nord şi al Republicii Moldova cu privire la Transnistria. BAurescu. A. aceasta nu are un caracter absolut şi comportă unele excepţii. In prezent.57 Prin urmare. cu ocazia aplicării sancţiunilor economice contra Italiei). .cit. chiar dacă acestea nu sunt dependenţe coloniale (Tratatul de la Versailles . 38-35. Tratatul poate conţine clauze limitînd aplicarea teritorială şi lasă statului parte la tratat. în trecut. chiar dacă textele unor tratate nu conţin asemenea clauze.Peace Treaty Act 1919. unele state formulează la ratificare declaraţii cu privire la neasumarea de obligaţii privind părţi ale teritoriului lor care nu se află sub controlul guvernului central. el. problema aplicării teritoriale a tratatelor prezenta un interes practic evident. teritoriile care vor fi supuse tratatului (clauza colonială) ori subordonează extinderea tratatului consimtămîntului dat de autorităţile locale care posedă competenţe în domeniul tratatului (clauza federală). chiar dacă constituie principiul. căci de obicei tratatele conţineau aşa numita clauză colonială. Este posibil ca sfera de aplicare a unui tratat să exceadă teritoriul de stat sau teritoriul metropolitan al statelor contractante. În cazul teritoriilor de peste mare. decât în 1935. dreptul de a determina. Tema 10.Bolintineanu. stabilirea unei condiţii juridice speciale pentru teritoriul respectiv (demilitarizare. servitute internaţională). potrivit căreia tratatul nu se plică pe teritoriul coloniilor decât dacă statul parte metropolă făcea o declaraţie expresă în acest sens.Modificarea tratatelor internaţionale. p. cu ocazia aderării la Convenţia Europeană a drepturilor omului. este posibil ca tratatul să nu se aplice dependenţelor insulare ale statului. op. 57 A.Năstase. am putea spune că. nu a fost extins la insulele anglo-normande. circulaţia peste frontieră). În concluzie. înglobînd teritorii nesupuse suveranităţii acelui stat (cazul Franţei şi a Principatului Monaco). aplicarea teritorială.(convenţiile privind traficul de frontieră.

dar pentru viitor. p. în ceea ce priveşte tratatele bilaterale . un tratat poate fi modificat prin acord între părţi. Nulitatea înseamnă lipsă de validitate şi aceasta exclude producerea de efecte 58 . înseamnă că. Efectele care s-au produs anterior încetării tratatului.919 A.Năstase.59 58 59 Ioan M. mai ales dacă prevederile supuse modificării au caracter procedural ori sunt de mai mică importanţă. el nu este obligat prin acesta. Convenţia de la Viena cuprinde norme mai detaliate. cerinţă impusă de normele dreptului constituţional al fiecărui stat parte.cit. care vizează mai ales egalitatea statelor părţi în procesul de examinare şi adoptare a acordului de modificare a tratatului multilateral. care este supus normelor privind încheierea tratatelor. Statele pot însă recurge la forme simplificate de încheiere a acordului de modificare. Încetarea tratatelor internaţionale După intrarea în vigoare a unui tratat. este urmată o procedură paralelă celei parcurse pentru încheierea tratatului modificat. Dreptul tratatelor. B. p. In general.trebuie să fie notificată tuturor statelor contractante şi fiecare din ele are dreptul să ia parte la decizia cu privire la propunerea respectivă. dacă tratatul modificat nu prevede norme speciale de modificare. A. pot interveni evenimente de natură să modifice întinderea aplicării lui. op. Modificarea sau amendarea tratatelor Astfel. de la data la care tratatul respectiv nu mai este în vigoare. 44 . s-au produs în virtutea acestuia şi nu sunt puse în discuţie.Bolintineanu. acest tratat rămâne în vigoare în forma sa neamendată. încetarea unui tratat.Tema 11. Anghel. în forma în care a fost încheiat. În ceea ce priveşte tratatele multilaterale. Convenţia prevede că orice propunere care tinde să amendeze un tratat multilateral în relaţiile dintre toate statele părţi — pentru acest caz Convenţia foloseşte noţiunea de amendament . spre deosebire de nulitate. Dacă totuşi un stat parte la tratatul multilateral nu acceptă amendamentul. este vorba practic de un nou tratat. Astfel. pentru că temeiul lor juridic a încetat să mai existe. ori chiar să ducă la încetarea efectelor lui. încheiat între aceleaşi părţi contractante. aceste efecte nu se mai pot produce. ca şi la negocierea şi la încheierea oricărui acord care are ca scop amendarea tratatului. între el şi celelalte state părţi la tratatul multilateral.Aurescu. II. voi. el nu mai produce efecte.

Noul tratat poate modifica parţial tratatul anterior sau оl poate înlocui în întregime.60 Este încă o aplicare a normelor de bază privind autonomia de voinţă a părţilor şi relativitatea tratatelor. se prevede notificarea. O asemenea modificare poate interveni. presupune acordul tuturor părţilor. p. Convenţia de la Viena din 1969 foloseşte noţiunea de modificare. deci duce la încetarea lui. în acest scop. Convenţia tratează însă în mod restrictiv această posibilitate. se ajunge 60 Stelian Scăunaş. de către statele părţi care doresc să modifice tratatul multilateral în relaţiile dintre ele.Orice stat poate deveni parte la tratatul multilateral. Convenţia de la Viena urmăreşte să protejeze drepturile şi obligaţiile create pentru toate statele părţi prin tratatul multilateral. faţă de statele părţi care nu au acceptat amendamentul. De regulă. Bucureşti 2002. potrivit articolului 41 din Convenţie. Dacă tratatul nu o interzice. a celorlalte state părţi asupra intenţiei lor de a încheia acordul de modificare şi a modificărilor pe care acesta le-ar aduce tratatului. statul respectiv este considerat parte la tratatul modificat faţă de statele părţi la acesta şi parte la tratat în forma sa iniţială. cu condiţia să nu fie incompatibile cu realizarea efectivă a obiectului şi scopului primului tratat şi să nu aducă atingere drepturilor celorlalte state părţi. Procedura revizuirii poate fi prevăzută în tratat sau poate să intervină la iniţiativa unui stat parte. Se pot încheia însă noi tratate numai între unele părţi. dacă tratatul însuşi prevede în mod expres o asemenea posibilitate. în forma sa amendată. Editura ALL BECK. dacă în momentul ratificării acesta nu şi-a exprimat o altă intenţie. Drept internaţional public. pentru cazul în care două sau mai multe state părţi la un tratat multilateral încheie un acord pentru a modifica tratatul multilateral numai în raporturile dintre ele. ea poate interveni cu condiţia de a nu aduce atingere nici exercitării de alte state părţi a drepturilor decurgând pentru ele din tratat. nici executării obligaţiilor lor şi de a nu viza o prevedere a tratatului multilateral de la care derogarea ar fi incompatibilă cu realizarea efectivă a obiectului şi scopului tratatului luat în ansamblu. care de regulă duce la încheierea unui nou tratat. 74 . In acest context se situează şi revizuirea tratatelor125. în domeniul tratatelor multilaterale. Fără a nega în întregime asemenea modificări.

Aceasta poate să fie la un termen prestabilit. dar tratatul poate prevede şi alte оmprejurări. 62 Suspendarea aplicării unui tratat liberează părţile între care aplicarea este suspendată de obligaţia de a executa tratatul în relaţiile dintre ele. Un tratat poate să înceteze în primul rând conform prevederilor sale. inclusiv al celui în cauză. 76 . 291-292 Stelian Scăunaş.cit. dacă acesta prevede posibilitatea unei asemenea suspendări. fiecare stat parte rămânând legat faţă de celelalte state printr-unul din aceste tratate. în cazul în care suspendarea nu este interzisă. Pentru ca tratatul să fie suspendat faţă de toate statele părţi. op. un asemenea acord poate fi încheiat cu condiţia ca suspendarea în cauză să nu aducă atingere nici exercitării de alte state a drepturilor decurgând pentru ele din tratat. pe perioada suspendării.adesea la tratate succesive. statele părţi care doresc să suspende aplicarea dispoziţiilor unui tratat trebuie să notifice celorlalte state părţi intenţia lor. în ceea ce priveşte suspendarea faţă de un stat parte. dacă acesta prevede în mod expres suspendarea tratatului anterior sau se stabileşte că aceasta a fost intenţia părţilor. este necesar consimţământul tuturor.cit. Suspendarea poate interveni faţă de toate statele părţi sau faţă de un anumit stat parte. 61 62 Pierre-Marie Dupuy. aceasta poate avea loc potrivit prevederilor tratatului sau cu acordul tuturor statelor părţi. părţile trebuie să se abţină de la orice acte care ar crea obstacole în calea reluării aplicării tratatului. p. la care şi ele sunt părţi. Ca şi în cazul modificării clauzelor unui tratat multilateral printr-un acord interese. în acelaşi timp. Suspendarea aplicării tratatelor Aplicarea unui tratat poate fi suspendată în conformitate cu prevederile sale sau prin consimţământul părţilor. două sau mai multe state părţi la un tratat multilateral pot să încheie un acord. nici executării obligaţiilor lor şi să nu fie incompatibilă cu scopul şi obiectul tratatului. însă. fără a afecta în alt mod relaţiile juridice stabilite între părţi prin tratat..61 Suspendarea poate avea loc şi printr-un tratat ulterior. Pe perioada suspendării. pentru a suspenda temporar între ele aplicarea prevederilor tratatului. op. p.

unei obligaţii sau unei situaţii juridice ale părţilor create prin executarea tratatului înainte ca acesta să înceteze. 55 . nici unei obligaţii ori situaţii juridice a părţilor. În legătură cu retragerea anumitor state părţi dintr-un tratat multilateral. deci stingerea tratatului faţă de acesta . cât şi retragerea unui stat parte. contrar unei norme imperative. dar nu aduce atingere nici unui drept. Stingerea unui tratat poate să aibг loc şi prin anulare132. tratatele al căror obiect este. art. Un tratat poate înceta şi prin încheierea de către toate statele părţi a unui alt tratat care reglementează aceeaşi materie. dacă din tratatul ulterior sau din intenţia părţilor rezultă că materia respectivă trebuie să fie reglementată prin noul tratat sau dacă prevederile noului tratat sunt incompatibile cu cele ale tratatului anterior. In cazul unui tratat care devine nul şi încetează ca urmare a apariţiei unei noi norme imperative. încât este imposibilă aplicarea simultană a ambelor tratate. în momentul încheierii lor. In aceeaşi ordine de idei. retragerea unui stat parte dintr-un tratat.poate avea loc conform prevederilor tratatului. întro asemenea măsură. Soluţia dată de Convenţia de la Viena este una de eficienţă practică. Atât stingerea tratatului faţă de toate statele părţi. create prin executarea tratatului înaintea încetării lui. acesta оşi încetează valabilitatea. în sensul că tratatul nu încetează decât dacă el prevede în mod expres acest lucru63. încetarea tratatului liberează părţile de obligaţia de a continua executarea lui.Tratatul poate să înceteze şi prin executarea obiectului său. Anularea unui tratat poate să intervină ca urmare a apariţiei unei noi norme imperative a dreptului internaţional. în măsura în care însăşi menţinerea lor este în contradicţie cu noua 63 Convienţia de la Viena 1969. obiectul tratatului încetează de a mai fi licit şi tratatul este lovit de nulitate. de exemplu construirea unui obiectiv industrial şi efectuarea tuturor prestaţiilor prevăzute. pot avea loc oricând. Stingerea unui tratat liberează părţile de obligaţia de a continua executarea lui. prin consimţământul tuturor statelor părţi. fără a aduce atingere unui drept. asemenea drepturi. cu care este în conflict. Potrivit normelor dreptului internaţional. în acest caz. s-a pus problema dacă. prin scăderea numărului statelor părţi sub numărul necesar pentru intrarea în vigoare a acestui tratat. obligaţii şi situaţii nu pot să fie însă menţinute în continuare. sunt nule ab initio.

Se sancţionează cu nulitate relativă viciile de consimţământ rezultând din: încălcarea dispoziţiilor dreptului intern al statului privind competenţa de a încheia tratate. de aceea. corupţie. Constatarea nulităţii unui tratat în aceste cazuri are ca efect încetarea valabilităţii acestuia. De asemenea. Convenţia de la Viena prevede două tipuri de nulitate . o expresie a normei potrivit căreia un act contrar dreptului internaţional nu trebuie să producă efecte juridice. coruperea reprezentantului statului. şi neretroactivitatea aplicării normelor dreptului internaţional. a) Nulitatea relativă poate fi invocată numai de statul al cărui consimţământ a fost viciat şi poate fi acoperită ulterior prin confirmare de către acelaşi stat. din eroare. Dreptul internaţional combină. dolul. Instituţia nulităţii tratatelor încheiate în aceste condiţii este. chiar dacă este vorba de tratate încheiate anterior formării unei noi norme imperative.normă imperativă. doi. Constatăm că unele din cauzele de nulitate a tratatelor sunt şi acte ilicite internaţionale . b) Nulitatea absolută sancţionează viciile de consimţământ rezultând din constrângerea exercitată asupra statului sau a reprezentantului său şi tratatele contrare unei norme imperative. In aceste cazuri.doi. anularea unui tratat poate interveni ca urmare a constatării unui viciu de consimţământ. constrângerea asupra reprezentantului statului ori asupra statului ca atare). conform prevederilor Convenţiei de la Viena (încălcarea competenţei de a încheia tratate în numele unui stat. ca şi includerea în tratat a unor prevederi contrare unei norme imperative. în acest caz. diversele forme de constrângere exercitate asupra statului sau a reprezentantului său.absolută şi relativă având regimuri juridice distincte. sau coruperea reprezentantului statului. conform articolului 65 al Convenţiei de la Viena sau potrivit unei proceduri de conciliere. Nulitatea absolută poate fi invocată de către orice . nulitatea tratatului este stabilită prin procedura de pretenţii şi răspunsuri între state. eroarea. şi o formă a sancţiunii decurgând din răspunderea internaţională pentru acte ilicite. protecţia valorilor importante a i căror expresie sunt normele imperative de la care nici o derogare nu este posibilă. prevăzută în articolul 66 b şi în anexa la Convenţie.

relaţiile consulare între părţile beligerante pot continua. c) în mod tacit. un stat parte nu poate însă invoca imposibilitatea de executare. d) constatarea nulităţii unui tratat (încetarea tratatelor). Imposibilitatea executării trebuie să fie invocată de unul din statele părţi. c) ruperea relaţiilor diplomatice şi consulare şi războiul (încetare sau suspendare). de către o instanţă internaţională. b) ca efect al schimbгrii fundamentale a оmprejurărilor.. încetarea unui tratat ca urmare a voinţei părţilor poate să ntervină ca efect al următoarelor cauze: dacă a fost încheiat pe durată determinată. Dacă imposibilitatea este temporară. în acest caz. prin denunţare sau retragere. ea are ca urmare suspendarea aplicării tratatului pe perioada respectivă. Suspendarea sau încetarea tratatului poate săfie consecinţa voinţei părţilor sau poate să independent de voinţa acestora.parte la tratat şi chiar din oficiu. dacă aceasta afectează în mod esenţial baza consimţământului statului exprimat la data încheierii tratatului (încetarea tratatului). a părţilor tratatului. executarea devine imposibilă. în cazul ruperii relaţiilor diplomatice. ca urmare a încheierii între aceleaşi părţi a unui nou tratat având acelaşi obiect şi care este incompatibil cu tratatul anterior. care au determinat încheierea tratatului. Imposibilitatea executării tratatului Un tratat poate să înceteze ca urmare a dispariţiei ori a distragerii definitive a unui obiect indispensabil executării lui. dacă aceste modalităţi sunt expres prevăzute în textul tratatului sau sunt acceptate de către toate celelalte părţi. a) b) ca urmare a manifestării unilaterale de voinţă a uneia din părţi. Nulitatea absolută nu poate fi acoperită prin confirmare. ca subiecte de drept internaţional (caducitatea tratatului). încetarea sau suspendarea tratatelor independent de voinţa părţilor intervine în situaţii care fac imposibilă executarea lor: a) ca urmare a dispariţiei totale şi permanente a obiectului său. dacă aceasta rezultă .

O asemenea schimbare fundamentală nu poate fi invocată pentru a înceta un tratat ori a se retrage din acesta. Prevederile Convenţiei de la Viena sunt foarte prudente în ceea ce priveşte condiţiile invocării schimbгrii fundamentale a оmprejurărilor. denumită adesea în doctrină rebus sic stantibus136 Este vorba de o schimbare fundamentală a оmprejurărilor faţă de cele care existau în momentul încheierii tratatului şi care nu a fost prevăzută de părţi. ca şi pentru respectarea integrităţii consimţământului statelor părţi şi respectarea principiului bunei credinţe.cit. p. pentru stabilitatea frontierelor existente. se înţelege o respingere a întregului tratat. Ele оmbină preocuparea pentru stabilitatea raporturilor convenţionale. constatarea imposibilităţii executării tratatului este supusă procedurii de comunicări între părţi si. Un stat poate invoca o asemenea schimbare fundamentală a оmprejurărilor numai dacă existenţa acestor оmprejurări a constituit o bază esenţială a consimţământului părţilor de a se angaja prin acest tratat şi dacă această schimbare modifică radical obligaţiile care rămân de executat conform tratatului. care ar fi implicită în toate tratatele. a unei obligaţii decurgând din tratat ori a unei alte obligaţii internaţionale faţă de o altă parte la tratat. în prezent. ea este acceptată ca o normă cutumiară a dreptului internaţional. încălcarea substanţială a tratatului. Schimbarea fundamentală a оmprejurărilor (rebus sic stantibus) O altă cauză care poate fi invocată pentru încetarea efectelor unui tratat este schimbarea fundamentală a оmprejurărilor. neautorizată conform normelor dreptului 64 Raluca Miga-Beşteliu. procedurii de conciliere prevăzută în Convenţia de la Viena din 1969.64 Prin încălcare substanţială a unui tratat . pentru a înceta un tratat sau a suspenda aplicarea lui. în caz de dezacord. denumită şi excepţie de neexecutare. 287 . În doctrină.dintr-o încălcare de către el a unei obligaţii decurgând din tratat sau dintr-o altă obligaţie internaţională faţă de orice altă parte la tratat. Şi în acest caz. respectarea principiului pacta sunt servanda. rebus sic stantibus a fost mult timp considerată o clauză tacită. dacă este vorba de un tratat de frontieră sau dacă schimbarea rezultă dintr-o încălcare. de către partea care o invocă. op.

în totalitate sau parţial. fundamentale ale omului. altul decât statul care 1-a încălcat. ca motiv pentru încetarea tratatului sau suspendarea aplicării lui. cetăţeni ai săi ori ai altui stat parte.internaţional. Acelaşi raţionament este valabil însă şi pentru tratatele privind drepturile şi libertăţile. încălcarea unei prevederi esenţiale de către un stat parte îndreptăţeşte celelalte state părţi. nu justifică . fiind lex specialis a părţilor. mai ales al celor care exclud orice formă de represalii faţă de persoanele protejate prin aceste tratate . în totalitate sau în parte. ca şi tratatele cu caracter umanitar. Orice stat parte la tratat. fie între toate statele părţi. ele conţin obligaţii în favoarea persoanei umane şi nu sunt supuse condiţiei reciprocităţii. Desigur. deoarece. În ceea ce priveşte tratatele multilaterale. ori încetarea unui tratat multilateral. faţă de statul care a produs o încălcare substanţială. fiecare tratat poate să conţină norme specifice pentru cazul încălcării prevederilor sale. să înceteze tratatul ori să-i suspende aplicarea în totalitate sau parţial. nu se aplică în cazul tratatelor şi prevederilor acestora cu caracter umanitar. O parte poate să invoce încălcarea substanţială a unui tratat bilateral de către cealaltă parte. poate să invoce încălcarea ca motiv pentru a suspenda aplicarea tratatului în ceea ce-1 priveşte. încălcarea de către un stat parte a unui astfel de tratat faţă de un număr de persoane. acţionând prin acord unanim. aceste norme au un caracter general. Acest text pare să se refere numai la tratatele privind protecţia victimelor conflictelor armate. Normele referitoare la suspendarea în totalitate sau în parte. fie în relaţiile între ele şi statul care a comis încălcarea. într-un asemenea caz. De asemenea. dacă prin natura acestui tratat o încălcare substanţială a prevederilor sale de. sau o încălcare a unei dispoziţii esenţiale pentru realizarea obiectului şi scopului tratatului. aceste norme au prioritate. către o parte modifică în mod radical situaţia fiecăreia din părţi cu privire la executarea ulterioară a obligaţiilor decurgând din tratat. un stat parte special afectat prin încălcare poate să o invoce ca motiv pentru suspendarea aplicării tratatului în întregime sau parţial în raporturile dintre el şi statul autor al încălcării.

suspendarea sau încetarea lor. Denunţarea unui tratat bilateral de către un stat parte are ca efect stingerea tratatului. deci nu determină încetarea acestuia. înainte de denunţare sau retragere. acţionează ca sancţiune faţă de statul care a produs încălcarea substanţială. fără a se aduce atingere unui drept. decât în măsura în care existenţa relaţiilor diplomatice sau consulare este indispensabilă pentru aplicarea tratatului. deci nerespectarea drepturilor lomului faţă de alte persoane. Convenţia de la Viena cere statului care doreşte să denunţe un tratat să notifice intenţia sa de a denunţa cu cel puţin 12 luni înainte. Este şi o aplicare a principiului general al reciprocităţii. el poate fi denunţat numai dacă . declarând că nu se mai consideră legat prin acesta. liberând statul victimă a încălcării substanţiale de obligaţia de a respecta obligaţiile convenţionale faţă de statul vinovat de încălcare.se stabileşte că a fost intenţia statelor părţi să admită posibilitatea unei denunţări sau dacă dreptul de denunţare poate fi dedus din natura tratatului.140 Dacă un tratat nu conţine prevederi referitoare la stingerea sa şi nu prevede posibilitatea denunţării.încălcarea de către un alt stat parte a tratatului. de la data când denunţarea ori retragerea sunt efective. unei obligaţii sau unei situaţii juridice create prin executarea tratatului. statul respectiv şi celelalte state părţi sunt liberate de obligaţia de a continua aplicarea tratatului în relaţiile acestui stat cu celelalte state părţi.141 Denunţarea unui tratat multilateral are ca efect retragerea statului care1 denunţă din rândul statelor părţi. care nu înlătură răspunderea internaţională pentru actul ilicit comis. Este sancţiunea specifică dreptului tratatelor.142 Pentru a proteja drepturile celorlalte state părţi. ca urmare a (unei încălcări substanţiale. Ruperea relaţiilor diplomatice sau consulare între statele părţi la un tratat nu are efecte asupra relaţiilor juridice stabilite între părţi prin tratat.143 încetarea calităţii de subiect de drept . Alte cauze de încetare a tratatelor. Denunţarea unui tratat este actul unilateral prin care un stat pune capăt unui tratat. În ceea ce priveşte alte tratate. In cazul denunţării unui tratat multilateral sau al retragerii din acesta a unui stat. conform normelor specifice acestei instituţii. tratatul rămânând în vigoare între statele care nu 1-au denunţat.

Anghel. ca de exemplu cele din domeniul poştei. Subiectele de drept internaţional. modificară. Pentru a avea loc anularea. p. Bucureşti 1993. cu încălcarea normelor imperative ale dreptului internaţional sau a procedurii convenite de părţi. etc. Dar. transporturilor feroviare. După război. recunoscute ca temei în dreptul internaţional. unele tratate pot fi suspendate pe perioada războiului. fie pe calea anumitor proceduri. conform normelor succesiunii statelor. pe care noile state de regulă nu le preiau. trebuie să survină оmprejurări bine justificate. modificate sau abrogate. efectelor pe care le produc.97 . a soluţionării unor cauze. 65 Războiul duce la încetarea marii majorităţi a tratatelor (cu excepţia celor privind protecţia victimelor conflictelor armate). fie în baza tratatelor înseşi. însă nu într-un mod arbitrar. care fac ca angajamentelor pe care aceste tratate le conţin. statele în cauză decid ce tratate rămân în vigoare. Introducere în teoria generală a dreptului. să li se pună capăt. telecomunicaţiilor. Stabilitatea tratatelor este esenţială pentru asigurarea securităţii internaţionale. politice sau juridice. încetarea sau suspendarea unui tratat. 276-277 Ioan Ceterchi. am putea spune că. Ion Craiovan. Problematica interpretării dreptului este deosebit de complexг şi ea cuprinde întrebгri ca: în ce ipoteze ale normelor juridice se încadrează o situaţie de fapt? Care este sensul deplin al voinţei legiuitorului exprimată în norma juridică? Ce înţeles au termenii şi expresiile folosite de legiuitor? Sunt acestea aplicabile sau nu unor оmprejurări de fapt stabilite într-o cauză?. p. Tema 12.internaţional a uneia din părţi poate să ducă la încetarea valabilităţii unor tratate. În concluzie. Lumina Lex. nefiind imuabile cu orice preţ. Interpretarea tratatelor internaţionale Interpretarea normelor juridice desemnează procesul intelectual de stabilire a sensului exact al normelor juridice în vederea aplicării acestora. cauzele de încetare a tratatelor internaţionale le constituie diversele evenimente sau оmprejurări. tratatele pot fi anulate. admise şi reglementate de dreptul internaţional. 66 65 66 Ion M. Editura ALL. este vorba îndeosebi de tratatele politice. Bucureşti 1998.

De asemenea unele organizaţii internaţionale pot interpreta actele lor constitutive sau convenţii din domeniul lor de activitate. 1169 V. Dreptul tratatelor. S-au confruntat tezele privind voinţa 67 Ion M.a găsi sensul unui text fară a cerceta intenţia reală a autorilor. Aşa cum remarca M. Iu.a stabili consecinţele care decurg dintr-un text pentru un caz individual. în cazul nostru.Mărgineanu.68 în cazul interpretării tratatelor. Desigur. în funcţie de scopul ei ea poate fi făcută a stabili intenţia celor care au convenit textul tratatului. voi. Sociologie şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei Institutul Nistrean de Economie şi Drept. printre altele. de regulă. Date fiind structura societăţii internaţinale şi specificul dreptului internaţional. şi organele interne ale unui stat. asemena interpretări având. înţelesul pe care оl are textul tratatului sau unele din clauzele sale67. Chişinău 2005. . Revista Naţională de Drept. În doctrină s-a argumentat mult în scopul enunţării unor norme generale şi a unor metode riguroase de interpretare.a restrânge sau extinde întinderea unui text de tratat. Cuvântul însuşi de interpretare înseamnă. şi poartă denumirea de interpretare autentică. Savu.69 Poate fi interpretare juridică internaţională. Demersul filosofic al lui Mircea Djuvara privind interpretaea dreptului. chiar. Diplomaţia lui Otto von Bismarck în unificarea Germaniei & Dreptul tratatelor. . Anghel. în scopul aplicării depline a tratatelor. . ea având o forţă superioară faţă de alte interpretări. 199 68 .a stabili o regulă pentru un caz care nu a fost avut în vedere de autori. II. 2001 69 Mihai Ion Corj. pot să interpreteze un tratat. . inclusiv cele judecătoreşti. ca drept creat de statele suverane. Institutul de Filosofоe. potrivit doctrinei de specialitate şi practicii statelor. p. în alte cazuri. caracter de recomandare. .Interpretarea tratatelor internaţionale. p. a risipi îndoielile cu privire la sensul.N-8. rolul hotărâtor оl are interpretarea tratatului de către statele părţi la tratat. asemenea interpretare având valoare limitată la statul respectiv şi în funcţie de competenţa organului care face interpretarea. Djuvara interpretarea este într-un anumit fel o „alterare" care poate fi neânsemnată în unele cazuri şi violentă. în cazul în care părţile supun un litigiu unei jurisdicţii internaţionale. constă în a stabili sensul şi conţinutul exact al acestora. ea fiind obligatorie numai pentru părţile în litigiu şi pentru speţa respectivă.

40-41.70 Convenţia de la Viena a stabilit o serie de norme generale. la nevoie în lucrările pregătitoare. conferă o dimensiune dinamică interpretării tratatului. şi „voinţa reală" a părţilor. în contextul lor şi în lumina obiectului şi a scopului tratatului. separată de celelalte prevederi. substanţială între diferite părţi ale tratatului şi. 70 A. Regula generală constă în obligativitatea interpretării unui tratat cu bunăcredinţă. Convenţia prevede că acesta include. aşa cum rezultă din înseşi dispoziţiile tratatului. op. p. A. trebuie să se dea termenilor unui tratat sensul lor natural şi obişnuit. a căror trăsătură esenţială este unitatea de interpretare. un termen va fi înţeles într-un sens special numai dacă se stabileşte că aceasta a fost intenţia părţilor.declarată a părţilor.cit. în contextul lor şi în lumina obiectului şi scopului lui. potrivit sensului obişnuit ce urmează a fi atribuit termenilor tratatului. Obiectul şi scopul tratatului joacă. care trebuie să fie căutată în contextul general al tratatului. uzual. Dacă aceasta conduce la rezultate clare şi care au sens în contextul dat.Năstase. Conform normei de bază.116 În ceea ce priveşte contextul interpretării. O prevedere a tratatului nu poate fi astfel interpretată în mod izolat. un rol central în interpretarea acestuia. preambulului şi anexelor. un tratat trebuie să fie interpretat cu bună credinţă urmând sensul obişnuit atribuit termenilor tratatului. prin orientarea generală dată acestuia. în acelaşi timp. Termenii tratatului se interpretează potrivit sensului lor curent. nu trebuie să se recurgă la alte mijloace. În primul rând. în afara textului.Bolintineanu. BAurescu. Dacă însă termenii în sensul lor natural şi obişnuit sunt ambigui sau duc la un rezultat nerezonabil. . de asemenea. Regula interpretării tratatelor cu bună-credinţă rezultă din principiul general al aplicării cu bună-credinţă a tratatelor internaţionale (pacta sunt servanda)5. orice acord care are legătură cu tratatul intervenit între toate părţile cu ocazia încheierii tratatului şi orice instrument stabilit de una sau mai multe părţi cu ocazia încheierii tratatului şi acceptat de celelalte părţi ca fiind în legătură cu acesta. se recurge la alte metode de interpretare. Ele creează relaţia logică.

Convenţia stabileşte o prioritate în favoarea textului tratatului. fie pentru a confirma interpretarea obţinută conform textului tratatului şi contextului în care a fost încheiat. interpretarea axiologică. nu este vorba numai de normele în vigoare la momentul încheierii tratatului. În legătură cu mijloacele complementare. B.Bolintineanu. 43-44. 53.cit.Năstase. recurgerea la оmprejurările în care a fost negociat acordul poate să permită stabilirea intenţiei părţilor şi a scopului tratatului. potrivit scopului urmărit de părţi. experienţa arată că recurgerea la lucrările pregătitoare este dificilă. A.Convenţia prevede că. ca şi de orice normă pertinentă a dreptului internaţional aplicabilă în relaţiile dintre părţi. în afară de context. în timp. În ceea ce priveşte normele pertinente ale dreptului internaţional aplicabile între părţi. Convenţia prevede şi posibilitatea de a recurge la mijloace complementare de interpretare. principiul efectului util. p. În doctrină şi în practica internaţională sunt menţionate ca reguli şi: unitatea de interpretare a tratatului. sunt cunoscute:72 71 72 Pierre-Marie Dupuy. cp. fie pentru a determina sensul exact. op. în sensul de a evita interpretări divergente între diferitele prevederi. .cit. mai ales la lucrările pregătitoare şi la оmprejurările în care tratatul a fost încheiat.Aurescu. se va ţine seama de orice acord ulterior intervenit între părţi cu privire la interpretarea tratatului şi aplicarea prevederilor sale. Ca metode practice de interpretare. având în vedere caracterul adesea contradictoriu şi confuz al negocierilor. atunci când textul tratatului şi contextul încheierii acestuia conduc la un sens ambiguu sau obscur ori conduc la un rezultat în mod evident absurd sau nerezonabil. căci acesta reprezintă expresia autentică a consimţământului părţilor. op.71 În mod evident. rezultatul negocierii lor. p. p. 300-301 Davide Ruzie. ci şi de evoluţia normelor de drept în domeniul respectiv. A. de orice practică urmată ulterior în aplicarea tratatului prin care se stabileşte un acord al părţilor cu privire la interpretare. astfel încât tratatul să fie interpretat într-un sens care să ducă la aplicarea lui. cit.

interpretarea restrictivă sau extensivă.interpretarea logică. de la articolele legate direct de prevederea care face obiectul interpretării. în ziua cînd grupul de state care le-au creat vor decide să renunţe la ele. . în practică se tinde să i se dea o interpretare restrictivă. Convenţia de la Viena.interpretarea istorică. pornind de la textul tratatului în ansamblu. prin compararea unui tratat cu altele încheiate de aceleaşi părţi între ele sau cu alte state terţe. Capacitatea organizaţiilor . Organizaţiile internaţionale sunt considerate subiecte „auxiliare" sau „derivate" ale dreptului internaţional. ţinând seama de condiţiile istorice concrete ale încheierii tratatului. atunci când sensul unei prevederi nu poate fi lămurit prin celelalte metode. astfel încât sensul dat să se armonizeze cu al celorlalte prevederi. pentru că ele nu reprezintă decât instrumente în serviciul statelor şi vor înceta să existe din punct de vedere internaţional. Probleme de interpretare de un alt tip pot să apară în cazul în care un tratat a fost redactat în mai multe limbi.. .interpretarea literală. atribuind cuvintelor sensul lor obişnuit. pentru a evita riscul lărgirii obligaţiilor statelor peste cele pe care şi le-au asumat. . Tratatele internaţionale la care sunt părţi organizaţiile internaţionale Unul din faptele marcante ale epocii contemporane оl constituie larga dezvoltare a tratatelor încheiate de organizaţiile internaţionale. dacă un alt sens nu este în mod evident urmărit sau nu rezultă din context. postulează în primul rând prezumţia că termenii unui tratat au acelaşi sens în diferitele texte autentice. Tema 12. pornind de la preocuparea pentru unitatea de interpretare a tratatelor. . şi acordând prioritate textului în limba în care a fost negociat tratatul. de la preambulul tratatului. In situaţia în care din comparaţia textelor autentice rezultă o deosebire de sens al termenilor se va adopta sensul care corespunde în cea mai mare măsură obiectului şi scopului tratatului.interpretarea sistematică. fiecare versiune fiind declarată autentică.

din 1975. dotată cu o constituţie (act constitutiv) şi organe comune. întinderea şi opozabilitatea acesteia şi cu formele sale de manifestare. . care exprimă calitatea organizaţiilor internaţionale ca subiect de drept internaţional. în primul rând cu statele şi nu în ultimul rând şi cu alte organizaţii. Dar statele. ea este titulară de drepturi şi obligaţii pe care le dobândeşte prin voinţa statelor. acţionând ca o entitate distinctă. populaţie şi guvern. se impun anumite clasificări în legătură cu fundamentul personalităţii juridice a organizaţiilor internaţionale. Această teză este consacrată în Convenţia Naţiunilor Unite asupra reprezentării statelor în organizaţiile internaţionale interguvernamentale. pe care le învestesc cu anumite funcţii şi competenţe. ele dobândesc o personalitate juridică proprie. în speţă organizaţii interguvemamentale. Într-o interpretare restrictivă. distinctă de aceea a statelor care le compun şi opozabilă erga omnes. care beneficiază de teritoriu. Manifestându-se ca atare. Pentru definirea acestei noţiuni. pot crea entităţi distincte. prin voinţă proprie. Temeiul personalităţii juridice a organizaţiilor internaţionale. cu scopul realizării unor interese comune. ar părea că numai statele. Atunci când creează o organizaţie internaţională. în primul rând. în baza cărora organizaţia va promova interesele colective ale membrilor săi. organizaţiile internaţionale urmează să realizeze o seamă de funcţii publice în virtutea cărora trebuie să intre în contact cu alte entităţi ale ordinii internaţionale. unde se prevede (în art. pot fi subiecte de drept internaţional. Cu alte cuvinte. Pentru realizarea acestui scop. Personalitatea juridică a organizaţiilor internaţionale se manifestă atât în ordinea internaţională cât şi în ordinea juridică internă a statelor. independentă de statele care o compun. şi posedând o personalitate juridică distinctă de cea a statelor membre”.internaţionale de a încheia tratate internaţionale a fost confirmată în Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor între state şi organizaţii internaţionale sau între organizaţii internaţionale (1986): „capacitatea unei organizaţii internaţionale de a încheia tratate este guvernată de regulile acestei organizaţii" (art. pot avea personalitate juridică internaţională. 6). constituită prin tratat. Organizaţia internaţională este. o asociaţie de state. statele transferă acestei entităţi unele din puterile lor.1) că: „prin expresia organizaţii internaţionale se înţelege o asociaţie de state.

actul constitutiv are valoare nu numai prin ceea ce prevede în mod expres dar şi prin ceea ce el presupune.În 1949. o prevedere referitoare la personalitatea lor juridică internaţională apare ca superfluă. în care se stabilesc scopurile şi principiile de funcţionare. în situaţia ONU. arată că „cincizeci de state reprezentând o largă majoritate a membrilor comunităţii internaţionale (în 1946) au puterea. de a crea o entitate posedând o personalitate internaţională obiectivă şi nu numai una recunoscută doar de ele”. Actele constitutive ale unor organizaţii internaţionale. Actul constitutiv delimitează astfel domeniul în care se manifestă personalitatea juridică internaţională a oricărei organizaţii internaţionale. din moment ce statele împuternicesc organizaţiile internaţionale să încheie tratate. să mobilizeze forţe pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. domeniul de activitate. conform dreptului internaţional. prevăd expres că organizaţiile respective au personalitate juridică în dreptul internaţional. Prin analogie. în avizul său consultativ dat la crearea Adunării Generale a ONU asupra reparării daunelor suferite în serviciul ONU. în general. Acestea nu pot să se explice decât dacă Organizaţia . organele de desfăşurare a acesteia şi competenţele acestor organe. între care chiar Carta ONU. fundamentul personalităţii internaţionale al Organizaţiei Naţiunilor Unite îl constituie acordul de voinţă al statelor. Voinţa statelor este materializată în actul constitutiv al organizaţiilor internaţionale. teza a fost considerată ca aplicându-se organizaţiilor interguvemamentale. nu conţin însă o asemenea prevedere. Personalitatea lor juridică internaţională apare ca implicită. Constituţiile marii majorităţi a organizaţiilor internaţionale. organizaţiile internaţionale sunt astfel împuternicite să acţioneze pe plan internaţional. ea o face. Organizaţia ONU este destinată să exercite funcţiuni şi să se bucure de drepturi — şi. în alţi termeni. această poziţie a fost exprimată de CIJ în avizul consultativ din 1949. De fapt. atunci când arată că: „După părerea Curţii. ca entităţi distincte. cum este cazul Tratatului de la Roma instituind Comunitatea Economică Europeană (CEE). Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ). Din acest punct de vedere. Se consideră că. în conformitate cu reguli guvernate de dreptul internaţional. Prin atribuţiile şi funcţiile cu care sunt învestite prin actul constitutiv. să pregătească textele unor convenţii ori.

nici drepturile şi obligaţiile acestora nu pot fi aceleaşi. El este. În acceptarea personalităţii internaţionale a ONU şi opozabilitatea acesteia faţă de ţările membre. Opozabilitatea personalităţii juridice a organizaţiilor internaţionale. în comparaţie cu ONU. fiecare organizaţie internaţională a fost creată pentru a îndeplini funcţii bine determinate. a ţinut seama. Limitele personalităţii juridice internaţionale a organizaţiilor. Considerate separat. 2) faptul că dispune de organe cu sarcini speciale pentru îndeplinirea acestor scopuri. domeniul de manifestare a personalităţii juridice a altor organizaţii internaţionale este diferit. din cuprinsul căruia poate să rezulte o întindere mai mare sau mai mică a personalităţii lor juridice internaţionale.posedă într-o mare măsură personalitate internaţională şi capacităţi de a acţiona pe plan internaţional”. Atunci când. întinderea personalităţii juridice internaţionale a acestor organizaţii diferă de la o organizaţie la alta. 3) membrii organizaţiei se angajează. prin voinţa acestora. tipul cel mai complex de organizaţie internaţională. Ea diferă în funcţie de calitatea subiectului. mai puţin cuprinzător. sunt învestite cu funcţiuni şi capacitatea de a acţiona pe plan internaţional. Desigur că. de două aspecte: opozabilitatea faţă de statele membre şi opozabilitatea faţă de celelalte state (nemembre). să-i acorde sprijin în realizarea . Curtea a avut în vedere că aceasta decurge din: 1) necesitatea îndeplinirii scopurilor pentru care ONU a fost creată. priveşte numai Organizaţia Naţiunilor Unite. prin actul constitutiv. Altfel spus. în 1949. state sau organizaţii internaţionale. Avizul din 1949 al Curţii. dar el poate avea aplicabilitate în cazul tuturor organizaţiilor internaţionale care. Dacă aceste funcţii ca şi scopurile organizaţiilor internaţionale sunt diferite. organizaţiile sunt subiecte derivate de drept internaţional fiind create de state. din punctul de vedere al opozabilităţii acesteia. în primul rând. de natura competenţelor fixate prin actul constitutiv. iar în cazul acestora din urmă. înainte de toate. în funcţie de actele lor constitutive. Personalitatea juridică internaţională a diferitelor subiecte de drept internaţional nu este identică. ele nu pot avea o personalitate juridică identică cu cea a statelor. CIJ a motivat personalitatea juridică internaţională a ONU. prin Cartă.

Ele intră astfel. sau alte organizaţii. exercitarea personalităţii de drept intern a organizaţiilor internaţionale priveşte o situaţie de ordin special. ar depinde de recunoaşterea acesteia de către terţi. a căror personalitate juridică internaţională poale fi mai largă sau mai restrânsă. deci. potrivit unei reguli cutumiare a dreptului internaţional enunţată şi în articolul 34 al Convenţiei de la Viena privind dreptul tratatelor. Astfel. personalitatea lor juridică se manifestă în raporturile cu statele care le compun. ci „o personalitate internaţională obiectivă”. un acord nu creează prin el însuşi nici obligaţii şi nici drepturi pentru un stat terţ. Dar personalitatea organizaţiilor internaţionale nu este. fără consimţământul acestuia. Prin analogie. acest gen de raţionament poate fi susţinut şi în ceea ce priveşte alte organizaţii internaţionale. Pentru aceasta se impune ca ele să aibă capacitatea de a fi titulare de drepturi şi obligaţii în raporturi de drept intern pe teritoriul oricăruia din statele membre şi. nemembre ale respectivei organizaţii. Organizaţiile internaţionale îşi desfăşoară activităţile pentru realizarea scopurilor pentru care au fost constituite în teritoriul unor state. în raporturi cu state din afara organizaţiei. în raporturi juridice cu persoane fizice sau juridice de drept intern. cum ar fi hotărârile Consiliului de Securitate în aplicarea prevederilor TEMEI VII din Cartă.obiectivelor sale iar. domeniul în care ele operează şi natura organizaţiei – universală sau regională. cu alte cuvinte opozabilă erga omnes. în raporturile acestora cu terţii. în funcţie de obligaţiile asumate de ţările membre prin actul constitutiv. în cazuri speciale. pe teritoriul unor state nemembre. Ar părea. în conformitate cu normele de drept internaţional. după cum se exprimă Curtea referindu-se la ONU. rezultând din raporturile organizaţiei cu statul pe teritoriul căruia aceasta îşi are sediul şi una de ordin . în cazul organizaţiilor regionale. se obligă să le accepte şi să le pună în aplicare. În practică. În privinţa opozabilităţii personalităţii juridice a organizaţiilor internaţionale faţă de statele terţe. Aceasta nu afectează însă capacitatea lor de a acţiona pe plan extern. „pur şi simplu” o personalitate recunoscută doar de statele membre. că opozabilitatea personalităţii juridice a organizaţiilor internaţionale. în mod necesar. după caz. din aceste state.

Prin actele constitutive. se permite organizaţiilor internaţionale de a acţiona ca persoane juridice în dreptul intern al fiecărui stat membru. în mod logic. Pentru instituţiile specializate din sistemul ONU. prestarea de servicii etc. pe teritoriul fiecăruia din membrii săi. adoptată în 1947. se poate presupune că atunci când un stat. în prima situaţie.general. După modelul ONU. acceptate şi ratificate de statele membre. de către toate ţările membre. prin . Dar şi în situaţia în care nu se poate face apel la prevederile exprese ale unui act constitutiv sau la o convenţie internaţională pentru recunoaşterea personalităţii juridice de drept intern a organizaţiilor internaţionale. Articolul 104 al Cartei Naţiunilor Unite prevede că: „Organizaţia se bucură. închirierea unor localuri. ale căror acte constitutive nu conţin prevederi exprese privind personalitatea lor juridică de drept intern. îl constituie actul lor constitutiv. Subliniem însă că recunoaşterea personalităţii de drept intern a organizaţiilor internaţionale. temeiul juridic al acestei personalităţi se află în Convenţia asupra privilegiilor şi imunităților instituţiilor specializate. în cuprinsul căruia se precizează întinderea şi conţinutul prerogativelor respectivei organizaţii decurgând din actul său constitutiv. pe propriul lor teritoriu. precum şi regimul raporturilor juridice pe care organizaţia le încheie cu persoane fizice sau juridice din statul de sediu pentru cumpărarea de bunuri. de capacitatea juridică care îi este necesară pentru exercitarea funcţiilor şi atingerea scopurilor sale”. marea majoritate a actelor constitutive ale organizaţiilor internaţionale conţin prevederi similare. reflectând tratamentul aplicat organizaţiilor internaţionale. în fiecare din statele membre. Fundamentul legal în virtutea căruia organizaţiile internaţionale se bucură pe teritoriul fiecărui stat membru de capacitatea juridică necesară pentru atingerea scopului şi exercitării funcţiilor lor. între organizaţie şi statul de sediu se încheie un acord special. nu echivalează cu asimilarea acestor organizaţii cu subiectele de drept intern din aceste e state: organizaţiile internaţionale dispun de privilegii şi imunităţi derogatorii de la dreptul comun. care a participat la constituirea unei organizaţii internaţionale a admis implicit ca aceasta să acţioneze pe teritoriul său şi. recomandată spre semnare de Adunarea Generală a ONU tuturor statelor membre ale acestei organizaţii.

sau a unor prevederi exprese în actele constitutive. asumarea de obligaţii şi răspunderea internaţională. Pentru determinarea naturii specifice a personalităţii juridice a organizaţiilor internaţionale. se bucură de imunitate de jurisdicţie. organizaţiilor internaţionale nu li se pot aplica. Forme de manifestare a personalităţii juridice. reprezentarea pe lângă alte subiecte de drept internaţional sau recunoaşterea acestora. în calitatea lor de entităţi independente în ordinea internaţională. Unele state. cu alte organizaţii internaţionale şi. Marea Britanie sau Canada. o trecere în revistă a principalelor competenţe exercitate de acestea. organizaţiile internaţionale nu pot fi supuse unui regim defavorizat. în anumite condiţii. Aria de manifestare a personalităţii juridice a organizaţiilor internaţionale. în raporturile cu alte subiecte de drept internaţional. Personalitatea juridică de drept intern a organizaţiilor internaţionale. cum ar fi SUA. dar poate şi s-o lărgească sau s-o restrângă. presupune exprimarea acestei calităţi prin acte distincte. în statele membre. ca regulă generală. este opozabilă tuturor statelor membre în calitatea lor de părţi ale acestui tratat multilateral. au emis legi speciale prin care acordă personalitate juridică internă organizaţiilor internaţionale la care sunt membre şi precizează natura. fie în baza unei legi interne. Manifestarea personalităţii juridice a organizaţiilor internaţionale. tacit. proprii subiectelor de drept internaţional. acestei organizaţii şi o anumită personalitate juridică de drept intern. reguli de drept intern care ar putea prejudicia funcţionarea sau îndeplinirea scopurilor pentru care au fost constituite. organizaţiile internaţionale intră în raporturi cu statele membre. Fiecare stat poate să recunoască această personalitate aşa cum este ea prevăzută în actul constitutiv. întinderea şi aplicabilitatea imunităţilor şi privilegiilor acordate.aceasta a recunoscut. decurgând din actul lor constitutiv. în lipsa unor asemenea legi. apare ca un demers necesar. cu statele nemembre sau alţi participanţi la viaţa internaţională. distincte de statele care le compun. Fiind compuse din state suverane care. . fie în baza unui acord internaţional. în baza normelor cutumiare ale dreptului internaţional. Opozabilitatea. cum ar fi încheierea de acorduri internaţionale. în calitatea lor de subiecte de drept internaţional.

După cum vom vedea însă în cele ce urmează. a acestei forme de cooperare instituţionalizată. o asemenea participare nu este. adeziunea unui stat la o organizaţie internaţională depinde de măsura în care acesta poate să-şi asume obligaţiile rezultând din actul constitutiv şi poate contribui la realizarea obiectivelor organizaţiei. în consecinţă. dacă interesele sale nu o impun.şi a caracterului convenţional al modalităţii de constituire a organizaţiilor internaţionale. rezultă natura. Statele nu pot fi constrânse să facă parte dintr-o organizaţie ale cărei obiective nu le acceptă. şi nici de a rămâne membru al acesteia. recunoaşterea calităţii de subiect de drept internaţional unor entităţi nestatale. organizaţiile internaţionale nu sunt subiecte ale ordinii internaţionale dotate cu depline competenţe politice şi juridice.Înainte de a aborda analiza aspectelor concrete ale participării la activităţile organizaţiilor internaţionale . organizaţiile internaţionale sunt entităţi compuse din state suverane. în alţi termeni. nu mai este astăzi un criteriu unic şi absolut al acestei participări. sub imperativele evoluţiilor din societatea internaţională. în general. Nici un stat nu este obligat de a adera la o organizaţie. şi derivată. Ca o consecinţă a calităţii principalilor participanţi . identică. După cum dreptul internaţional a consfinţit.organizaţii internaţionale. ca temei al participării la activitatea organizaţiilor internaţionale. unor criterii de acelaşi ordin. Având o personalitate convenţională. De . alături de state.ca participanţi. Spre deosebire de state. prin esenţă voluntaristă. calitatea de membru la o organizaţie internaţională trebuie să corespundă. state în formare sau mişcări de eliberare naţională . Exerciţiul atributelor suveranităţii statale. Ele sunt o creaţie a statelor iar înfiinţarea lor răspunde necesităţii realizării unor obiective. entităţile participante. cu aceea a statelor. fără dobândirea statutului de parte contractantă — se impune o prezentare generală a felului în care acest proces se înscrie în normele generale de drept internaţional. tot astfel asistăm la admiterea acestor entităţi . fixate în mod convenţional. la activităţile unor organizaţii internaţionale interguvernamentale. În principiu. prin conţinutul drepturilor şi obligaţiilor pe care le implică. situaţiile speciale de participare la activităţi.statele suverane .dobândirea sau pierderea calităţii de membru.

N 23. Aurescu. Adrian Năstase. Bucureşti 1997. Dumitra Popescu. Bucureşti 2002. 2. Introducere în teoria generală a dreptului. A. Dicţionar enciclopedic.subiecte de drept internaţional public contemporan. 12. decembrie 2004. Evoluţia cutumei în dreptul internaţional. 10. 8. Lumina Lex. Ion M. Ion Diaconu. Tratat de drept internaţional public. Dicţionar de sinonime. Subiectele de drept internaţional. 3. Bucureşti 2000. Editura ALL. "Cartier". 5. Drept internaţional contemporan. Naţiunile către luptă pentru eliberare . II. Bucureştii 2000. Gh. 6. Bucureşti 2001. Lumina Lex. Ion M. 2005. revăzută şi adăugită. A. B. I. 2004. N2 4. Bucureşti 2002. Publicaţie periodică şi ştiinţifico-practică. Anghel. Aurel Preda-Mătăsaru. Ion Craiovan.altfel. A. Tratat de drept internaţional public. Lumina Lex. Tratatul internaţional şi dreptul intern. adeziunea definitivă a unui stat la tratatul de constituire a unei organizaţii internaţionale şi asumarea obligaţiilor decurgând din aplicarea acestui tratat sunt urmarea unor acte interne ale organelor special împuternicite. Dreptul tratatelor. voi. Ion M. 9. Bucureşti 1999. 11. Năstase. Principiul egalităţii suverane în sistemul relaţiilor internaţionale. Ilie Mămăligă. Anghel. Publicaţie ştiinţifico-practică. Referinţe bibliografice: 1. voi. în calitate de membru al unei asemenea entităţi. Revista Naţională de Drept. Lumina Lex. Editura BECK. Editura Şansa. Bucureşti 1993. Ediţia a Ii-a. Legea şi Viaţa. potrivit prevederilor constituţionale ale fiecărui stat. Lumina Lex. I. Legea şi Viaţa. de a-1 angaja. Bucureşti 1998. Drept internaţional public. Anghel. Editura Palmyra. Ioan Ceterchi. Bucureşti 2000. Bulgăr. 7. . Cristina Martîniuc. 4. 13. Bolintineanu. Burian.

2005. Opozabilitatea normelor jus cogens în dreptul internaţional contemporan. Publicaţie ştiinţifico-practică.14. . Nr 4. Ilie Mămăligă. Legea şi Viaţa.

Hanga. 24. V. Chişinău 2001. Demersul filosofic al lui Mircea Djuvara privind interpretaea dreptului. 70 . Marcel Sincondo. Bucureşti 1993. E. 23. N28. Serbenco. Vol. Sociologie şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei Institutul Nistrean de Economie şi Drept.I. Rolul tratatului ca instrument juridic în realizarea cooperării internaţionale. Editura „Reclama". Paris. 1970. Bucureşti 1999. 27. David Ruzie. Raluca Miga-Beşteliu. 17. Drept constituţional comparat. Drept internaţional public. traduit de 1'americain par Bruno Baron-Renault. E. Balan. Revista Naţională de Drept. V. Editura fundaţiei „România de Mоine". Droit internaţional public. Vuc. Droit internaţional public. 16. Stelian Scăunaş. Julio A. Victor Duculescu. Paris 1999. Droit internaţional public.Popa. Mihai Ion Corj. Introduction au Sistem Juridique des Etâts-Urrts. Bucureşti 2002. 22. Diplomaţia lui Otto von Bismarck în unificarea Germaniei & Dreptul tratatelor. 1985. D. 25. Paris 2002. Drept internaţional public. Introducere în dreptul internaţional public. 18. 20. Georgeta Duculescu. Pierre-Marie Dupuy. 21. Drept internaюional public. în RCADI. 28.Mărgineanu.Barberis. Legea şi Viaţa. Editura Lumina Lex. Ellipses. 2001. Philippe Cahier. Droit internaţional public. 29. Chales Rousseau. Paris 2000. Drept internaţional. Mic dicţionar juridic. Bucureşti 1997. 30. Vasile Creţu. 19. Paris 1986. Editura ALL BECK. Iu.Allan Franswerth. Publicaţie ştiinţifico-practică. Constanţa Călinoiu. DOLLOZ. 1983 (I). Chengements et continuite du droit internaţional. Bucureşti 1999. Nouvelles questions concernant la personalite juridique internaţionale. DALLOZ. N2 9.15. 26. Lumina Lex. Institutul de Filosofic. Editura ALL.Savu. 2004.