You are on page 1of 7

VOINŢA SI PERFOMANTA

Definitii
Voinţa se poate defini ca un proces psihic apartinind sferei superioare a fiintei umane care
consta in actiuni de focalizare a energiei psiho-mentale si nervoase pentru a depasi obstacolele
intilnite si a realiza planurile stabilite anterior. Schopenhauer este considerat filozoful Vointei.
Pentru el vointa nu este numai una psihologic individuala ci si un principiu metafizic universal,
aspatial, necauzat si atemporal. Adevarata fiinta umana se identifica in vointa care este esentiala
in cadrul dezvoltarii personale, ea reda puterea de a transforma intentia in actiune. Vointa nu
poate fi mentinuta in plina capacitate la nesfirsit fiind de obicei temporara dar daca exista un
interes afectiv pentru actiunea in care vointa este mobilizata ea poate fi mentinuta un timp mai
indelungat la cote maxime.
Performanta este unul dintre obiectivele majore ale oricarei fiinte umane, chiar daca domeniul in
care dorim sa obtinem performanta si nivelul de la care vorbim de performanta este extrem de
divers. Adesea, analizand doar rezultatele si performantele dintr-un domeniu, de exemplu sport,
afaceri sau stiinta, nu suntem constienti de complexitatea sarcinii pe care o au de indeplinit cei
care obtin, sua nu obtin, aceste performante. Factorii psihologici joaca un rol esential in
performanta fie ca vorbim de probleme emotionale (controlul emotiilor in situatii de presiune,
anxietatea sociala etc.), sau probleme comportamentale (procrastinare, organizarea timpului,
abilitati de rezolvare de probleme si luare de decizii etc.) care trebuie depasite sau doar
optimizate pentru a obtine o performanta mai buna.

Bazele fiziologice ale voinţei.

Transmiterea si receptia informatiei din analizator in zona motorie a scoartei cerebrale poate
constitui drept un semnal de pornire a actului volitiv. Dar omul poate si acumula informatiile,
sintetizindu-le si generand o actiune volitiva in functie de concluzia dobandita. Lobii frontali ai
scoarţei cerebrale au o importanţă imensa în înfăptuirea actului volitiv, lezarea lor duce la abulie
care este lipsa patologică de voinţă.

independenta si promptitudinea in luarea deciziei. Sau parintii unor copii si adolescenti vad un potential semnificativ superior fata de rezultatele copiilor lor si doresc sa-i ajute sa-si atinga potentialul. Un mod de a antrena vointa este aplicarea efortului voluntar pe perioade mai lungi de timp chiar cand situatia este nefavorabila continuarii actiunii. de a-si asuma plina responsabilitate in acesta si de nu se lasa influentat fara discernamant de ideile si sugestiile altora ci a fi de asemenea receptiv fata de ele in cazul in care au o valoare pentru situatia respectiva. Copiii si adolescentii adesea isi doresc o performanta scolara exceptionala. Un aspect pozitiv este independenta vointei care se exprima printr-o autonomie proprie in luarea unei decizii. Unul dintre aspectele negative ale vointei este incapatanarea cand persoana persista in atingerea scopului dorit chiar cand nu exista sanse reale de reusita. procrastinare. perseverenta. probleme in a vorbi in public. printro adoptare oarba a influentelor externe si descarcarea propriei responsabilitati asupra altora. dar pot avea dificultati in a o obtine datorita unor factori psihologici (dificultatea mentinerii motivatiei. Opusul acestei calitati este sugestibilitatea manifestata prin diminuarea propriei pozitii. Cele mai importante sunt: puterea volitiva. Un handicap in realizarea telului prefixat poate fi aspectul negativ al slabiciunii vointei care se manifesta prin imposibilitatea de a realiza depasirea obstacolelor din cale in ciuda faptului ca suntem constienti de valoarea atingerii acestui scop pentru viata noastra. dificultati in a transpune obiectivele in pasi de actiune concreti etc.Vointa se formeaza in mod continuu dea lungul vietii prin succesiunea actiunilor voluntare cerute de contextul vietii de zi cu zi si ca rezultat al exercitiilor autoimpuse. psihologul poate identifica factorii psihologici care interfereaza cu incercarea de a obtine performante scoalare superioare si poate asista apoi copilul si intreaga familie in incercarea de a shcimba acesti factori si a obtine rezultatele scolare dorite. Puterea voinţei Aceasta se masoara dupa intensitatea cu care persoana in momentul in care intalneste un obstacol persevereaza in depasirea acestuia.). Astfel se dobandesc anumite calitati care descriu capacitatea volitiva a acestei persoane. Increderea in fortele proprii si in valoarea telului sunt factori care sustin si hranesc perseverenta. Valoarea telului pe care il urmareste are un rol important: cu cat acesta este mai important cu atat vointa primeste o motivatie mai puternica in a se energiza si a depasi obstacolul din cale. Indiferent de situatia specifica. aceasta se datoreaza rigiditatii mentale si lipsei de adaptabilitate la o noua situatie. . dificultati emotionale.

vitejia. barbatia. Ceea ce ar putea influenta vointa intr-o mare masura este motivatia. desi fiecare dintre noi poseda aceste insusiri volitive totusi ele au un nivel diferit de dezvoltare in functie de evolutia individuala si de bogatia experientelor de viata pana in acel moment. Cand increderea in propria valoare si in fortele proprii este absoluta putem regasi o forta asemanatoare cu credinta care trece dincolo de ratiune. Se creeaza astfel o iluzie a neputintei insotita de descurajare care va slabi tonusul actului volitiv uneori iremediabil. in fortele proprii. Opusul acestei calitati a vointei este tergiversarea cand decizia este amanata mereu fara motive justificate sau nehotararea in aleagerea unei cai specifice atunci cand exista mai multe posibilitati. Aceasta determina in mare parte succesul care la randul lui face sa creasca increderea in sine. De asemenea un lung sir de esecuri diminueaza increderea in sine si deci forta vointei va avea de suferit. cu ajutorul vointei energizam intentia de a produce o schimbare care sa puna in valoare resursele ascunse ale personalitatii noastre. acea credinta de care spunem: „chiar daca ar fi mica doar cat un bob de mustar ar fi capabila sa mute muntii din loc”. au un avantaj in cultivarea insusirilor vointei totusi nu este o regula.In cazul atingerii unui inalt grad de antrenare a vointei se manifesta promptitudinea deciziei care consta in viteza cu care persoana pusa intr-o situatie critica trebuie sa adopte decizia justa pentru rezolvarea cu succes a problemei. Vointa reprezinta principalul instrument folosit in multe terapii sau metode ce vizeaza modificarea sau optimizarea personalitatii de exemplu in Programarea Neuro-Lingvistică unde dupa constientizarea acelor programe sau aspecte din personalitatea noastra care ne limiteaza libertatea si capacitatea de a atinge telul dorit. In scoala de psihosinteza creata de Roberto Assagioli vointa este de asemenea un instrument important pe care practicantul il foloseste in atingerea dimensiunii spirituale sau transpersonale. Aparent barbatii prin calitatile specific masculine ca: darzenia. multe femei de-a lungul istoriei au demonstrat o vointa de fier si in ciuda imenselor obstacole si greutati au reusit ceea ce nimeni nu reusise pana atunci. Psihologia existentiala afirma de asemenea ca aceasta caracteristica intima a eului este autotranscendenta adica un act volitiv de a trece dincolo de sine . Cand toate aceste calitati si insusiri ale vointei devin permanente ele reflecta nivelul de dezvoltare a vointei personalitatii. Numai cu ajutorul vointei putem realiza integrarea diferitelor noastre instante psihice fragmentate sau a subpersonalitatilor intr-un centru unificator urmand deci un parcurs de psihosinteza personala si astfel deschizand accesul la dimensiuni foarte elevate ale psihicului urmand un parcurs de psihosinteza transpersonala.

Stabilirea niveluilui performantei standard este o problema de mare responsabilitate pedegogica. Pentru realizarea idealului de supraom Nietzsche subliniaza importanta de a avea o vointa constructiva care sa puna mereu in discutie idealurile si planurile prestabilite si de a le putea depasi reusind de asemenea sa rupa barierele nihilismului prin recuperarea vointei de putere. al unui centru de constiinta transpersonala in care toate lucrurile isi regasesc principiul constitutiv si originea lor iar Sinele transcendent astfel formand liantul unificator al aparentei multiplicitati. Notiunea „performanta”. Performanta standard minimala poate fi considerata „cheia de bolta” a intregii problematici a determinarii eficacitatii generale a instruirii. Nu este posibila producerea unor performane de invatare daca nu exista continuturi asupra carora capacitatile mintale sa se exercite operatoriu. „manevrarea” mintala a unui continut oarecare cu ajutorul unei capacitati de operare (Jinga si Negret). in nici un fel. se pune problema: „cat de putin se poate admite ca poate invata un elev fara ca progresul sau instructional ulterior sa nu fie. decisiv. prin ea intelegem (desi parerile nu sunt armonizate). rolurile cadrului didactic sunt multiple si de cat de bine si le indeplineste acesta.insusi printr-un proces de autorealizare iar eul sau sinele personal fiind doar un reflex al Sinelui transcendent. In atingerea performantei standard minimal-acceptabile. D. . Edit. 2004. Polirom. Vointa de putere reprezinta un alt concept important in special in gandirea lui Nietzsche care este inspirat din centralitatea vointei din filozofia lui Schopenhauer inteleasa ca vointa de viata care se afirma in toate fiintele vii. utilizare de catre elev a cunostintelor declarative sau procedurale in diferite situatii de invatare (Salavastru. p. Asadar comportament + continut = performanta in invatare. acestea din urma constituind „datul” esential si nu continuturile. Folosind aceste aspecte ale vointei se realizeaza un proces de creatie si regenerare continua a valorilor.. in atingerea performantelor vizate. rolul.81). Aceasta vointa de putere se manifesta in primul rand prin dorinta de a se transcende in mod continuu si a-si reinnoi mereu propriile valori. Psihologia educatiei. depinde in mare masura succesul elevului in invatare. afectat?” In actul educational. rezultatul observabil al invatarii. ca si a celei standard maximale si standard optimale. caci. aproape ca revine educatorului.

colaboreaza cu fiecare elev si cu grupul de elevi. monitorizeaza activitati de evaluare a produselor activitatii. mediaza relatia elevului cu sursele de invatare specifice disciplinei. cu parintii si alti factori educationali. exercitandu-si puterea asupra principalelor fenomene ce se produc aici. supravegheaza intreaga activitate din clasa. d) profesorul – acent motivator declanseaza si intretine interesul elevilor. cu parintii. . pentru realizarea demersului didactic.invatare. ofera instrumente de autocunoastere. curiozitatea si dorinta lor pentru activitatea de invatare. ca manager. b) profesorul. este exemplu pozitiv pentru elev. diversitatea rolurilor profesorului: a) profesorul creator de curriculum creaza situatii de invatare pornind de la programele scolare. proiecteaza demersuri diagnostice. f) profesorul moderator. ia decizii privitoare la tot ce se intampla in procesul de invatamant. dezvolta programele scolare. asigura consensul cu ceilalti profesori. substitut al parintilor. indruma elevul catre viata profesionala. Este prieten si confident al elevilor. h) profesorul ca model. exigent ori de cate ori trebuie cu elevii.Exemplificam. conduce un grup de elevi. sustin dezvoltarea aptitudinilor personale. modereaza relatiile dintre elevi din perspectiva comunicarii si comportamentului civic. dupa mai multi autori. ia toate masurile pentru mentinerea ordinii in clasa. sprijin in ameliorarea starilor de anxietate. structurare si valorificare a curricumului. se comporta exemplar in actiunea de proiectare. prin intraga-i personalitate. ca expert al actului de predare. e) profesorul ca lider. c) profesorul consilier incurajeaza stilurile si parcursurile individuale de invatare. cu ceilalti factori ce pot participa la educatie. i) profesorul. pentru a armoniza educatia formala cu cea nonformala si informala. g) profesorul evaluator propune criterii de evaluare. j) profesorul – partener al elevului.

Hurlock a demonstrat. Dacă descreşte recompensa. premii. Adesea ne confruntăm cu situaţii în care motivaţia pentru învăţătură scade simţitor şi iese în evidenţă criza prin care trec elevii lipsiţi de suport energetic mobilizator. pe baza unui experiment. Dacă un astfel de elev a rezolvat chiar şi un exerciţiu simplu. cu rol să-l stimuleze permanent pe copil de a depune eforturi mai mari. o bicicletă sau un joc electronic. ca şi suprimarea inevitabil apare scăderea randamentului. sau se întrerupe aplicarea ei. etc. ce devine prin exerciţiu un mobil intern. fără de care nu vor parcurge o etapă necesară din viaţa lor. precum şi prin activităţi reglatorii. cresc performanţele. sau negativă – pedeapsă) cu atât creşte şi randamentul. iar în plan îndepărtat nu vor beneficia de profesii care să-i satisfacă din punct de vedere social. deci de a forma motive puternice pentru a se însuşi mai bine. fără a uita însă că excesul de blândeţe poate să scadă motivaţia şi diminuează progresele.) urmăresc acest scop de întărire. că motivaţia pozitivă este mai eficientă decât cea negativă.Performanţa şcolară se ridică atunci când este puternic motivată şi când este puternic susţinută de o recompensă. mai repede materialul. am constatat că el a dorit să mai rezolve alte exerciţii. reprezintă un ţel pe care elevul îl atinge dacă şi-a mulţumit părinţii prin rezultatele şcolare. laude. Impulsionaţi de motivaţia extrinsecă. Cea dintâi se asociază cu stări afective pozitive. deoarece în faţa cadrului didactic se află elevi care au personalităţi diferite. Multiplele forme de recompensă care se practică în şcoală(note. copiii interiorizează necesitatea actului educaţional ca pe ceva firesc. fie şi pentru motivul de a-i arăta învăţătorului că poate şi el să se ridice la un stadiu mai înalt. în timp ce utilizarea mustrărilor scade motivaţia pe măsură ce este utilizată continuu şi induce stări afective negative. O jucărie frumoasă. tonifiante. părinţii şi cadrele didactice se ajută foarte mult în obţinerea rezultatelor foarte bune la învăţătură de nevoia copilului de a-şi satisface dorinţele cât mai repede posibil. . Acest exemplu reprezintă un pas mic către motivaţia intrinsecă. distincţii. prin exerciţii continue. Trebuie deci. în urma proceselor psihice cognitive. de respingere. să căutăm. Ei ştiu că dacă nu învaţă nu vor obţine în plan imediat un obiect sau o recompensă promisă. Cu cât întărirea este mai puternică (fie că întărirea este pozitivă – recompensă. Cunoaşterea acestui fapt este de o importanţă deosebită pentru cadrele didactice. constructiv. B. blând. Nu trebuie să uităm însă că nimeni nu ne poate oferi reţete pentru performanţă. ceea ce creează situaţii de abordare a educaţiei adaptate fiecăruia. lăudându-l. Nu degeaba i se spune învăţătorului că e un al doilea părinte! Tocmai din această perspectivă el trebuie să-şi împartă sufletul şi atenţia către toţi elevii săi. Psihologul american E. să ne modelăm comportamentul în favoarea celui pozitiv. deoarece ea ne indică necesitatea unei dozări atente a recompenselor. În prima parte a şcolarităţii. un calculator.

fireşte. în obţinerea unor performanţe înalte. de mediul social în care îşi desfăşoară activitatea subiectul respectiv. urmată. de a cunoaşte. Elevul aşteaptă de la noi un minim de justificări dincolo de motivaţiile extrinseci. totodată. se află motivaţia afectivă. să i se ofere modele demne de urmat în acest sens. Faptul că vine la şcoală ca să fie mai ”deştept” este o explicaţie insuficientă pentru copil. In final putem concluziona: vointa este instrumentul si totodata aspectul fundamental al fiintei umane fiind absolut necesara pentru realizarea sinelui si depasirea propriilor limite in evolutia personala regasind astfel bucuria si fericirea interioara. un rol de seamă. dar într-o strânsă legătură cu aceasta. impulsionând copilul să parcurgă calea. care implică un bogat conţinut creativ. Oarecum la polul opus motivaţiei cognitive. Succesul şi performanţele obţinute în învăţare sunt dependente de natura şi caracterul motivelor care determină atitudinea elevului faţă de activitate. cu creşterea performanţei. de la înţelegere spre interes ştiinţific. determinată de nevoia omului de a obţine aprobarea din partea altor persoane. după care acesta din urmă scade. . Cercetările psihologilor au evidenţiat că în rezolvarea sarcinilor simple. Lui ar trebui să i se explice motivaţiile superioare ale învăţării în planul inserţiei şi reuşitei sociale şi. memoria. cât şi de familie. de la simpla curiozitate la explorare. în atingerea unui ţel.Un alt stimulent pentru asimilarea cunoştinţelor îşi are originea în dorinţa de a şti. Toată teoria menţionată vine să susţină importanţa motivaţiei în activitatea umană începând cu jocul şi învăţarea şi continuând cu munca şi creaţia. adesea determinant. gândirea. Se ştie faptul că. creşterea intensităţii motivaţiei se asociază. creşte şi nivelul performanţei. adesea anevoioasă. în timp ce în sarcinile complexe. până la un punct. Acest gen de stimulare acţionează din interiorul proceselor cognitive. care trebuie să fie cunoscute şi valorificate de învăţător în activitatea sa. care presupun componente automatizate. de a descoperi lucruri noi şi cât mai variate. de a se raporta la cerinţele societăţii şi de a fi acceptaşi de aceasta. pe măsură ce creşte intensitatea motivaţiei. care i se impun atât la şcoală. Mijloacele de aprobare şi dezaprobare devin stimulente ale învăţării în anumite limite şi cu creşterea anumitor condiţii. Dintre factorii eredităţii. imaginaţia) şi terminând cu sistemul de personalitate. continuând cu cele cognitive superioare(limbajul. trebuie amintiţi cei interni. alături de motivaţia subiectivă. Dintre factorii de mediu un rol important îl are familia. începând cu abilităţile psihofizice de bază. în au factorii de mediu şi ai eredităţii.