Evoluia tiinelor economice

tiina economic ocup un loc insemnat in sistemul tiinelor care studiaz

societatea.
Prima etap pretiinific incepe din antichitate i dureaz pin in sec. XVIII.
Elementele incipiente de gindire economic au aprut in Orientul Antic, cel mai cunoscut
curent de gindire economic fiind Confucianismul in China. Ulterior, s-au ivit idei
economice in Italia, Egipt, Babilon. Totui, momentul de virf al inceputurilor gindirii
economice l-a constituit Grecia Antic cu Xenofon, Platon, Aristotel.
Xenofon vede bogia, mrimea patrimoniului ca obiect al economiei, ca tiin.
Platon trateaz proprietatea, munca, diviziunea social a munci, funciile banilor.
Aristotel face distincie intre economia domestic, oiconomie i economia de schimb
(hrematistica). Prima se bazeaz pe necesitate i are drept scop agonisirea natural, limitat
de nevoile de consum i de folosin. Hrematistica se intemeiaz pe schimb i urmrete
acumularea infinit a bogiei sub form de bani. Hrematistica se ocup mai ales cu banii
pentru c acetia constituie scopul schimbului.
Aristotel sesizeaz valoarea de consum a mrfii. Dup Aristotel, economia are ca
obiect de studiu comportamentul omului ca membru al societii. Scopul economiei il
reprezint bogia.
In 1615 savantul francez Antgine de Moncretien in lucrarea
Tratatul despre Economia Politic introduce termenul economie politic.
Mercantilismul (mercante marf) a insemnat un salt deosebit asupra vieii
economice. Sursa de acumulare a bogiei statului ei au vzut-o in comer. Mercantilitii apar
in Spania, Anglia, Frana. Ideea colii este c izvorul bogiei statului este aurul, care poate fi
acumulat in rezultatul dezvoltrii comerului exterior. Ei au inventat sistemul protecionist,
conform cruia s nu se permit importarea mrfurilor strine, introducind vmi i impozite.

Legile economice i categoriile economice. Economia

pozitiv i normativ
Studiind fenomenele economice ne folosim de diferite categorii economice. Cu
ajutorul acestor categorii se d explicaia relaiilor i fenomenelor economice i se scoate in
eviden legturile cauzale dintre diferite fenomene economice ce se repet constant i sint
tipice, care se numesc legi economice. Ele se clasific:
1) Legi generale, care acioneaz in toate etapele modului de producie (comunitatea
primitiv, sclavie, feudalism, economie de pia): legea productivitii muncii, legile
consumului, legile creterii necesitilor umane.
2) Legi specifice, care apar in anumite etape ale modului de producie. Avem nevoie
de condiii specifice. Legile economice nu depind de voina omului, adic sint obiective.
Ins in activitatea sa economic oamenii se folosesc de aciunea legilor economice,
care acioneaz in dou moduri:
In mod contient, cind sistemul relaiilor de producie este indreptat spre aciunea
liber a legilor.
In mod stihiinic, cind sistemul relaiilor de producie impiedic aciunea liber a
legilor economice, i ele acioneaz in mod deformat.
Economia pozitiv reflect fenomenele i procesele economice in modul cum au loc
ele in realitate.
Economia normativ reflect fenomenele i procesele economice in modul cum ar
trebui ele derulate.
3.

Metodologia teoriei economice. Funciile economicsului

Metoda in teoria economic reprezint un ansamblu de principii, procedee i tehnici
de cercetare menite s duc la lrgirea orizontului cunoaterii, s descopere noi adevruri i
s rezolve eficient cit mai multe probleme practice.
In teoria economic ne folosim de urmtoarele metode:
1) Metoda analizei i sintezei: fenomenele economice se analizeaz in elemente i se
sintetizeaz.
2) Metoda istoricului i logicului: fenomenele economice se studiaz inc din
comunitatea primitiv; logic explicarea fenomenelor economice pe baze logice.
3) Abstracia tiinific: dac vrem s cunoatem cum influeneaz vreo lege
economic, facem abstracie de la toate cele dimprejur i ne concentrm numai asupra
fenomenului dat. Ea ne ajut s ptrundem in esena fenomenelor economice, inlturarea
aciunilor asupra acestor fenomene a diferitor factori temporari.
4) Metode matematice
5) Metode statistice.
6) Metoda previzional.
Necesitile economice i resursele economice. Legea avansrii permanente
a necesitilor i legea raritii resurselor economice
interdependena lor i consecinele
Prin nevoi umane inelegem ansamblul cerinelor oamenilor de a avea i utiliza bunuri
materiale i servicii, care devin nevoi efective in funcie de condiiile de producie existente
la un moment dat. Ele apar ca nevoi sociale, intrucit trebuinele sint izvorite din condiiile de
via ale oamenilor, respectiv din cerinele de consum ale acestora, precum i din cerinele
rezultate din participarea lor la viaa social.
Multitudinea de necesiti umane nu poate fi satisfcut cu bunuri luate direct din
natur, decit in foarte mic msur. Majoritatea bunurilor trebuie create prin munc, de aceea
i sint considerate necesitile omului motorul intregii activiti economice i punctul de
plecare a oricrei tiine economice. Teoria economic se ocup de necesitile economice.
Pentru ca nevoile s devin economice, trebuie indeplinite dou condiii:
a) s existe bunuri disponibile i accesibile s le satisfac;
b) bunurile s fie relativ rare, ceea ce conduce la existena unei piee prin care un
individ este dispus s le achiziioneze, iar altul care le posed dorete s le cedeze
prin intermediul unui schimb.
Caracteristicile necesitilor economice sint:
1. Multitudinea i diversitatea necesitilor.
2. Intensitatea i ierarhia nevoilor unele sint mai presante, conform creia se
formeaz ierarhia.
3. Stabilitatea sau limitarea in capacitate a nevoilor. Pentru nevoile elementare o
cantitate finit de bunuri dorite poate fi suficient in vederea satisfacerii lor. In consecin,
intensitatea acestor cerine descrete pe msur ce sint satisfcute. La limit ele pot da
natere la o suferin.
4. Interdependena nevoilor.
Nevoile constituie cel mai important factor care intervine in formarea cererii i a
consumului efectiv.
Nevoile transformate in mobiluri directe ale activitii economice devin interese
economice. Interesele economice reprezint nevoile umane inelese de oameni i devenite
mobiluri ale confruntrii i cooperrii lor in vederea obinerii bunurilor i serviciilor necesare
satisfacerii cerinelor.
Sistemul nevoilor economice trebuie corelat cantitativ, calitativ i structural cu cel al

resurselor economice. Din totdeauna echilibrul dinamic Nevoi-Resurse a constituit o

preocupare central a societii.
Resursele economice reprezint totalitatea elementelor materiale, umane, financiare i
informaionale ce pot fi atrase i efectiv utilizate pentru producerea de noi bunuri economice
necesare satisfacerii nevoilor umane; ele constituie suportul consumului.
Creterea i diversificarea continu a cerinelor determin ca resursele economice s
fie relativ limitate. Dac despre necesiti putem spune c sint reproductibile, adic
satisfacerea uneia d natere altor categorii de nevoi, atunci raritatea relativ a resurselor

10
constituie o caracteristic general a economiei. In consecin se impune utilizarea raional
i eficient a surselor economice disponibile, obinindu-se maximum de efecte utile cu un
consum minim de resurse.
2.
Problemele economice fundamentale: Ce? Cum? Pentru cine?
Activitatea economic reprezint procesul complex ce reflect ansamblul
comportamentelor oamenilor, al reaciilor i al deciziilor lor variate, referitoare la atragerea
i la utilizarea resurselor economice in vederea producerii, circulaiei, repartiiei i
consumului de bunuri, in funcie de nevoile i interesele economice.
Structura activitii economice cuprinde urmtoarele elemente:
1) Producia reprezint aceea component a activitii economice ce const in
combinarea i utilizarea resurselor materiale i umane in vederea obinerii de noi bunuri
economice cu o utilitate sporit a acestora. Procesul de producie cuprinde:
producia de bunuri;
producia de servicii;
producia de informaii.
2) Circulaia (schimbul) cuprinde acele activiti ce asigur micarea continu a
bunurilor economice, a banilor, precum i a capitalurilor intre vinztori i cumprtori.
Schimbul are dou acte distincte: M-B i B-M.
3) Repartiia constituie acea component a activitii economice prin intermediul
creia bunurile materiale i serviciile sint orientate spre destinaiile lor i se asigur
distribuirea i redistribuirea veniturilor ctre participanii la viaa economic i intre membrii
societii (plata salariilor, a profiturilor, a impozitelor, a taxelor, crearea resurselor
investiionale). Prin intermediul repartiiei se asigur remunerarea factorilor de producie.
4) Consumul, act final al activitii economice, const in utilizarea efectiv a
bunurilor economice de ctre oameni, inclusiv de stat, in scopul satisfacerii cerinelor. In
acelai timp, consumul verific utilitatea bunurilor i concordana lor cu nevoile i
preferinele oamenilor.
Orice etap de dezvoltare a modului de producie inainteaz principalele probleme
economice fundamentale, care, dup coninutul i realizarea lor in practic introduc diferit
momente specifice in etapa dat a modului de producie. Teoria economic urmrete
descoperirea regulilor unei alocri satisfctoare a resurselor rare, de care agenii economici

11
dispun, pentru a satisface cit mai deplin posibil nevoile lor. Alocarea resurselor, adic
ajustarea mijloacelor la scopuri, presupune trei decizii fundamentale:
Ce bunuri se vor produce i in ce cantiti, inind seama de nevoile sociale.
Cum producem, ce metode se vor utiliza pentru a produce bunurile respective.
Alegerea se va face in funcie de natura i condiiile produciei, precum i de resursele
limitate existente. De aceea, nu intotdeauna soluia tehnic cea mai bun este i soluia
economic optim. Trebuie avut in vedere confruntarea dintre costuri i satisfacii.

Pentru cine este destinat producia, adic cum se repartizeaz bunurile intre
diferii indivizi i intre diferite folosine.
Caracteristica sistemelor economice.
Modele contemporane ale dezvoltrii economice
Cadrul social-economic de desfurare a activitii economice apare, inainte de toate,
sub forma principiilor generale de organizare a economiei naionale, adic a regulilor de
comportament economico-social.
Prin sistem economic inelegem ansamblul relaiilor economice istoricete
determinate, al instituiilor, al organismelor i al altor elemente ale suprastructurii politice,
juridice i ideologice, cu rol economic, al mijloacelor, al pirghiilor i al mecanismelor prin
intermediul crora se deruleaz viaa economic.
Rspunsurile ce pot fi date problemelor fundamentale Ce? Cum? Pentru cine? ne
conduc la ideea c dou modele i regimuri istorice rein, indeosebi, atenia:
sistemul economiei de pia;
sistemul economiei de comand.
Modelul teoretic al sistemului economiei de pia ii are originea in filosofia
liberalismului economic i a proprietii private. El presupune o concuren liber, producia
depinde de libera iniiativ a agenilor economici; cine produce, cum se produce se hotrte
prin deplina libertate a acestora. Pe de alt parte, toi productorii sint concureni, fiecare
caut s vind mai bine decit partenerii. Avind ca stimul de funcionare interesul personal,
sistemul are drept cadru de organizare intreprinderea privat. Acest sistem exclude
intervenia administrativ a statului i a altor centre de presiune in viaa intreprinderii.
Modelul teoretic al sistemului economiei de comand are ca fundament proprietatea
public generalizat i interesele colective i se bazeaz pe rolul decisiv al statului in
organizarea conducerii activitii economico-sociale, utilizind ca pirghie planificarea
centralizat, autoritar. Concurena este complet suprimat, ceea ce influeneaz negativ
randamentul activitii economice i interesul personal.
In activitatea economic real, nici unul din modelele teoretice prezentate nu a
funcionat in form pur. In cadrul oricrei economii naionale contemporane se interptrund,

13
in proporii diferite, elemente, caracteristici i mecanisme ale sistemului de pia liber cu
cele dirijiste.
Chiar se poate spune c economia de schimb contemporan, aa cum funcioneaz in
fiecare ar, se prezint ca un sistem economic mixt, in care se imbin elemente ale
sistemului de pia cu implicarea statului in economie.
In fiecare sistem exist modelele sale naionale de organizare a economiei, deoarece
rile se deosebesc istoric, prin nivelul de dezvoltare economic, prin condiiile sociale. Cele
mai cunoscute modele din lume sint urmtoarele:
1) Modelul american e construit pe stimularea total a activitii de antreprenoriat i
imbogirea celei mai active pri din populaie. Pturilor vulnerabile li se creeaz un nivel
de via normal prin acordarea indemnizaiilor. Problema egalitii sociale aici nici nu se
pune. Modelul se bazeaz pe un nivel inalt al productivitii muncii i orientarea populaiei
spre atingerea succesului personal.
2) Modelul japonez se caracterizeaz printr-o anumit rminere in urm a nivelului de
trai a populaiei de la nivelul productivitii muncii. Din aceast cauz se micoreaz
sinecostul produciei i ridicarea puterii ei concureniale pe piaa mondial. Un aa model e
posibil doar printr-un inalt nivel de autocontiin, prioritatea intereselor naiunii fa de
interesele unei persoane concrete, dorina populaiei de a merge la anumite jertfe materiale
pentru inflorirea rii.
3) Modelul suedez se deosebete printr-o puternic politic social, direcionat spre

reducerea inegalitii materiale din contul redistribuirii venitului naional in favoarea

pturilor vulnerabile, prin intermediul unei taxe inalte de impozitare.