You are on page 1of 58

CUPRINS

CAP. I.
1.1.
1.2.
1.3.

Motto .................................................................................pag. 3
Motivație ...........................................................................pag. 4
Introducere .......................................................................pag. 5
CAP. II.

2.1.

Mierea de albine ...............................................................pag. 6

2.2.

Clasificarea mierii ............................................................pag. 7

2.3.

Proproetăți fizice și biologice ..........................................pag. 10

2.4.

Proproetăți chimice .........................................................pag. 12

2.5.

Proprietăți nutritive și terapeutice ................................pag. 16

2.6.

Prelucrarea și păstrarea mierii ......................................pag. 21

2.7.

Sortimente de miere ........................................................pag. 25
CAP. III.

3.1.

Forme farmaceutice pe bază de miere ..........................pag. 27
CAP. IV.

4.1.

Medicamente ...................................................................pag. 28

4.2.

Produse cosmetice ...........................................................pag. 39

4.3.

Chestionar ........................................................................pag. 48
CAP. V.

5.1.

Concluzii ..........................................................................pag. 54

5.2.

Curiozități ........................................................................pag. 56
CAP. VI.

6.1.

Bibliografie ......................................................................pag 57

6.2.

Anexe ................................................................................pag 58

Page |2

1.MOTTO:
,, Această tainică primăvară izvorăşte din mierea miraculoasă care nu este altceva decât o
rază de căldură transformată odinioară şi care, acum, îşi recapătă forma cea dintâi ... Ea ţine loc
de soare şi flori până când fratele ei mai vârstnic soarele... strecurându-şi prin porţile între
deschise primele mângâieri călduţe va trezi la viaţă violetele si anemonele şi va scoate din
toropeală şi lucrătoarele (albinele ) spunându-le că ozonul a pus din nou stăpânire pe lume şi că
cercul neîntrerupt ce leagă moartea de viată a mai făcut un ocol în jurul său şi iar a înviat’’.

MAURICE MAETERLINCK

Page |3

2.MOTIVAŢIE
Sănătatea este bunul cel mai de preţ al omului. Natura se desfăsoară într-o mirifică
armonie de forme si culori în a căror dispersiune, omul surprinde legi şi taine, rezerve uriaşe de
energie si substanţe încă necunoscute. De milioane de ani, rodnicia albinelor materializează
lumina, sucul si armonia florilor în chintesenţa naturală din care sorb viaţa de miracol.
Produsele naturale reprezintă pentru omul contemporan una din legăturile sale esenţiale
cu natura din care şi el face parte.

4|Page

3. INTRODUCERE

Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au căutat natura înconjurătoare nu numai adăpost
si hrană ci si remedii contra suferinţelor. Aşa au apărut primele medicamente care constau în :
ierburi, frunze, flori sau rădăcini crude sau în fierturi, remedii ce au fost transmise prin tradiţii
orale din generaţie în generaţie, în sutele de mii de ani de evoluţie umană. În acelaşi fel, omul a
descoperit din vremurile străvechi mierea si alte produse ale stupului de albine, nu numai ca
alimente dar şi ca medicamente utile în diverse boli.
În primele documente scrise ale istoriei pe tăbliţele de lut ale culturilor mesopotamiene
unele datând din anul 2700 î.e.n. printre alte informaţii apare şi cea care atestă mierea ca
medicament. Un mileniu mai târziu în Egiptul Faraonic, papirusul descoperit de Ebers, cunoscut
ca un adevărat reţetar medical citează ,,mierea de albine ca medicamente execelente ’’.
Cea mai veche carte din India RIG-VEDA scrisă între anii 3000-2000 î.e.n. atât mierea
cât si albinele sunt pomenite de mai multe ori.
Într-o altă veche lucrare indiană si anume în ATHARDA-VEDA, figurează următorul text
care spune în cadrul unui ritual la naşterea unui băiat : ,,Îţi dau drept hrană această miere pentru
ca zeii să te apere si tu să trăieşti o sută de toamne pe lumea aceasta’’.
Aristotel a scris sase volume despre albine, viaţa si produsele lor recomandând mierea în
tratarea bolilor de ochi si a rănilor iar propolisul drept remediu în contuzii si plăgi supurate.
Civilizaţia antică elenă a evoluat în spiritual credinţei că mierea reprezintă un aliment dar
si un remediu de prim rang. Ea este menţionată în Iliada si Odiseea de mai multe ori. Athenaeus,
de exemplu, precizează într-o sciere de-a sa, datând din anul 230 î.e.n. negru pe alb că pâinea si

Page |5
mierea alcătuiau hrana principală a elevilor lui Pitagora’’; după cum afirma Aristotel care zicea
că ,,cei care mănâncă miere dimineaţa nu se mai atinge de ei nici o boală toată viaţa’’. Şi iată aşa
din secol în secol, din civilizaţie în civilizaţie, mierea s-a extins în toată lumea iar după cum
spunea Eva Crane ,,facem cu totii parte dintr-o civilizaţie a mierii’’.

CAP. II
2.1. MIEREA DE ALBINE

Mierea este substanţa dulce produsă de albinele
melifere din nectarul florilor sau din secreţiile care provin din părţile vii ale plantelor sau care se
găsesc pe acestea, pe care le culeg, le transformă, le combină cu substanţe specifice si le
înmagazinează în fagurii din stupi.
Există aproximativ 20.000 de specii de albine însă doar albinele melifere (Apis mellifera)
produc cantităţi de miere cu importanţe actiuni terapeutice.
Mierea a fost prima substanţă dulce folosită de om, constituind şi în prezent o sursă de
hrană pentru acesta. Mierea este produsul realizat de albine în exclusivitate din nectarul florilor
sau sucurile dulci de pe alte părţi ale plantelor verzi, pe care acestea le culeg, le îmbogăţesc cu
substanţe proprii şi le prelucrează într-un mod specific obţinând în final produsul astfel definit,
pe care îl depozitează în celulele fagurilor din stup pentru a constitui hrana lor energetică
(Popesc, N., Neica, S., 1997).

6|Page

2.2. CLASIFICAREA MIERII

Mierea este produsul de bază al albinelor, componenta principală
constituind-o zaharurile, reprezentate îndeosebi de glucoză şi fructoză ce provin din nectarul
floral, extrafloral, mană şi alte surse recoltate de albine şi depozitate în faguri.

MIEREA FLORALĂ
După provenienţă, mierea de albine se clasifica in: miere monofloră, polifloră din
nectarul florilor şi miere de pădure.

Mierea monofloră - care provine integral sau in cea mai mare parte din nectarul unei
specii de plante (miere de salcâm, tei, floarea soarelui, rapiţa etc.).

Mierea polifloră - care provine dintr-un amestec de nectar de pe flori de diferite specii
sau dintr-un amestec de miere monofloră (salcâm- tei, tei- floarea soarelui etc).

Mierea de pădure - care provine in cea mai mare parte din sucurile dulci de pe alte parţi
ale plantelor decat florile, în amestec cu nectarul florilor din padure.

MIEREA EXTRAFLORALĂ
Provine din nectarul secretat de alte părţi ale unor plante, unde se află glande nectarifere
asemănătoare cu cele in interiorul florilor. În nopţile răcoroase ce urmează unor zile călduroase,

Page |7
spre dimineaţă, apare această secreţie extraflorală, pe frunzele anumitor arbori, iar albinele se
grăbesc să o adune şi s-o prelucreze în miere căci, odată cu apariţia soarelui şi încălzirea
atmosferei, partea apoasă din această exudaţie dulce se evaporează, iar albinele nu o mai pot lua.
Mierea extraflorală are o greutate specifică mai mare ca mierea obişnuită, iar culoarea sa
este puţin mai închisă, conţinând zaharuri valoroase ca fructoza şi glucoza dar şi unele zaharuri
inferioare ca dextrina, melezitoza, precum şi săruri minerale în proporţii ceva mai mari ca la
mierea florală.

MIEREA DE MANĂ
Pentru consumul uman are o valoare deosebită, conţinând multă inhibină (un bactericid
foarte puternic) şi săruri minerale (de 12,8-20 de ori mai bogată în săruri minerale decât cea
florală), calciul şi magneziul prezentând cel mai mare interes terapeutic întrucât organismul
uman asimilează mult mai bine aceste săruri prin alimentaţia naturală decât prin administrarea
sintetică.
După arborii de la care provine este de mai multe feluri: de stejar, de brad, de molid etc.
Secreţia manei e condiţionată de o serie de factori printre care menţionăm:
1

Factorii interni: factorii genetici ce se transmit fiecărei specii de insecte producătoare
de mană.

2

Factorii externi: factorii meteorologici, solul, expoziţia însorită, altitudinea etc.

3

Factorii biotici: (prădători, dăunători şi paraziţi).
Provine din aceeaşi sursă cu cea extraflorală, mana fiind un produs obţinut indirect, prin

intermediul unor insecte din categoria afidelor, psyllidelor, coccidelor, citadidelor şi
lachnidelor, care se hrănesc cu sucurile plantelor şi elimină apoi zaharurile de care nu mai au
nevoie. Albinele culegătoare adună aceste produse însă pierd foarte multă energie la un
asemenea cules şi sunt mai uzate decât cele care culeg nectar de flori.
Pe lângă faptul că mierea de mană nu este recomandată pentru iernare deoarece provoacă
intoxicaţii grave, degenerescenţă şi necroză, sunt cazuri când, chiar pe timpul verii poate provoca
multe neajunsuri. Atunci când mana conţine zaharuri neasimilabile şi mai ales în anii secetoşi,

8|Page
când albinele sunt lipsite de păstură, albinele se pot intoxica datorită consumului sporit de miere
de mană. Excepţie face mierea de mană de conifere, care conţine procente ridicate de zaharuri
digestibile, albinele de munte fiind obişnuite să consume o astfel de hrană chiar şi iarna.
Mierea de mană conţine inhibină, substanţă cu o puternică acţiune bactericidă, iar
procentul redus de glucoză şi bogăţia în dextrine şi substanţe minerale o ţin ani de zile în stare
lichidă. Totuşi, uneori, mierea de mană este atât de vâscoasă, încât nici nu mai poate fi extrasă
din celule decât prin topirea fagurilor în cuptor, deasupra unor grătare, ori prin înmuiere cu apă
caldă şi intercalarea între aceşti faguri a unor faguri goi gata clădiţi. Albinele iau din celule
această miere diluată şi o întind în fagurii goi, după care aceştia se scot şi se extrag.
In funcţie de modul de prelucrare mierea de albine se clasifica în:
-

miere de fagure;

-

miere obţinută prin scurgere liberă;

-

miere obţinuta prin centrifugare.

2.3.PROPRIETĂŢI FIZICE ŞI BIOLOGICE

Page |9
Mierea este un lichid vâscos care poate cristaliza foarte uşor, parţial sau total căpătând în
acest caz o consistenţă solidă din care poate fi readus prin încălzire până la 30 0C, temperatură
care nu trebuie depăşită pentru a nu i se altera calităţile. Se ştie că temperatura din stupul
albinelor este în jurul valorilor de 350C.
Mierea are un aport de 3200 de calorii pe kg de substanţă uscată dar ţinând seama de cele
17-18 % apă, are o valoare nutritivă de 3000 calorii pe kg. Compoziţia biologică a mierii ajunge
să difere de la o zi la alta pentru acelaşi eşantion de miere în funcţie de condiţiile de conservare.
În afara stupului acest lucru este foarte evident dar chiar în interiorul stupului mierea poate diferi
în funcţie de diferitele ei grade de maturare.
Mierea folosită în consumul obişnuit rezultă întotdeauna dintr-un amestec mai mult sau
mai puţin omogen de miere din mai multe flori, din mai multe zile, din mai multi stupi, din mai
multe regiuni şi adesea din mai multe recolte. Deci în elaborarea mierii intervine o dublă
omogenizare, o primă omogenizare este produsă de albine la recoltarea, preluarea şi depozitarea
nectarului in faguri iar a doua etapă o fac apicultorii la extracţia mierii.
Mierea poseda o serie de caracteristici senzoriale specifice: aspect (fără spumă, fără
corpuri straine vizibile), culoare (de la slab incolor până la galben-deschis, galben-auriu, galbenportocaliu, galben-închis, rubiniu, galben-brun, brun-închis), miros si gust (specific mierii, cu
aromă mai mult sau mai puţin pronunţată, gust dulce), consistenţa (omogenă, fluidă, vascoasă,
cristalizată).

Caracteristicile fizico-chimice ce conferă calitatea fizico-chimică a mierii sunt prezentate în
tabelul de mai jos.

10 | P a g e

Caracteristicile fizico-chimice ale mierii
Caracteristica

Miere mono-

Miere de

si polifloră
20
1,417
0,5
4,0
70-80

pădure
20
1,417
1,0
5,0
60-70

5

10

calitatea I, % max.

6

10

b) alte feluri de miere, % max.
Substanţe nezaharoase, %
Indice diastazic, min.

6

10

1,5-5
10,9

4-12
10,9

calitate superioară) raportate la numărul total de

30

-

granule examinate, % min.
Hidroxilmetilfurfurol (HMF) (la mierea de calitate

1,5

1,5

Apa, % max.
Densitatea relativa la 20oC, min.
Cenusă, % max.
Aciditate, grade max.
Zahar direct reducător, in zahăr invertit
Zaharoza:
a) miere de salcâm si de pădure:

calitate superioară, % max.

- la mierea de salcâm se admite min. 6,5
Granule de polen de salcâm (la mierea monofloră de

superioară), % max.

2.4.PROPRIETĂŢI CHIMICE
Din punct de vedere chimic mierea este un amestec de substanţe organice deosebit de
complexe prin care s-au identificat peste 70 de componente. Printre acestea se numără zahăr
invertit în proporţie de 60-80 % (glucoză si levuloză), zaharoză 5 % pentru mierea de nectar şi 10
% pentru mierea de mană, dextrine, maltoză si alte zaharuri rare, substanţele nezaharoase ( 2-5 %
în mierea de nectar, 4-12% mierea de mană) reprezentate prin : proteine, acizi organici, săruri
minerale, oligoelemente, hormoni, vitamine, enzime, antibiotice.

P a g e | 11
Compoziţia chimică diferă de la un sortiment la altul, de la o recoltă la alta, de la un stup
la altul.

COMPOZIŢIA CHIMICĂ
Compoziţia chimică a mierii este in funcţie de compoziţia nectarului/nectarurilor din
care ea provine şi de anumiti factori externi.
Compoziţia mierii este mult mai complexă decat cele prezentate in tabelul de mai jos.
Literatura de specialitate menţioneaza bogăţia in minerale (K, Na, Ca, Mg, Fe, Cu, Mn, Cl, P, S,
Si), in acizi (acetic, butiric, citric, formic, gluconic, lactic, malic, oxalic, succinic etc.), in enzime
(diastaza, invertaza, glucozidaza, peroxidaza etc.), in vitamine (B 1, B6, C, acid pantotenic,
provitamina A, acid nicotinic, piridoxina).
Elementul nutritiv

Cantitatea medie la 1

Cantitatea medie la 100 g.

lingură de miere de albine
(cca 21 g.)
Apă
Calorii
Zaharuri totale

3,62 g
64
17,46 g.

17,10 g.
304
82,40 g.

- fructoză

8,16 g.

38,50 g.

- glucoză

6,57 g.

31,00 g.

- maltoză

1,53 g.

7,20 g.

- zaharoză

0,32 g.

1,50 g.

0,85 g.
0,04 g.
0
0
0,06 g.
0,04 g.

4,00 g.
0,20 g.
0
0
0,30 g.
0,20 g.

- alte zaharuri
Fibră alimentară
Grăsimi totale
Colesterol
Proteină totală
Cenuşă

12 | P a g e
Vitamine (nu există date pentru
biotină şi vitamina B12)
- tiamină

0

0

- riboflavină

0,01 mg.

0,40 mg.

- niacină

0,03 mg.

0,12 mg.

- acid pantotenic

0,01 mg.

0,07 mg.

- vitamina B6

0,01 mg.

0,02 mg.

- vitamina B12

0

0 mg.

- acid folic

0,42 mcg.

2,00 mg.

- vitamina C

0,11 mg.

0,50 mg.

- vitamina A

0

0

- vitamina D

0

0

- vitamina E

0

0

- vitamina K
Minerale

0

0

- calciu

1,27 mg.

6,00 mg.

- fosfor

0,85 mg.

4,00 mg.

- sodiu

0,85 mg.

4,00 mg.

- potasiu

11,02 mg.

52,00 mg.

- fier

0,09 mg.

0,42 mg.

- zinc

0,05 mg.

0,22 mg.

- magneziu

0,42mg.

2,00 mg.

- seleniu

0,17 mg.

0,80 mg.

- cupru

0,01 mg.

0,04 mg.

- mangan

0,02 mg.

0,08 mg.

Apa

P a g e | 13
Valorile cele mai scăzute se situează în jur de 14 % şi cele mai ridicate in jur de 24-25
% . Valoarea optimă este în jur de 17 % , o miere prea uscată este greu de extras si de conditionat
iar prea umedă riscă să fermenteze iar gustul este atenuat.
Zaharuri :
Zaharurile reprezintă 95-99 % din substanţa uscată a mierii. Cele mai importante sunt :
glucoza ( dextroza ) si fructoza ( levuloza ). Conţinutul mediu de glucoză este de 31 % iar de
fructoză aproximativ 38 %. Ambele sunt monozaharide.
Dizaharidele formate prin asocierea a două monozaharide : maltoză si zaharoză într-un
procent de 7,3 % respective 1,3 %.
Zaharuri superioare : 1,5 % iar în unele tipuri de miere pot atinge valori de până la 8 %.
În afara celor menţionate s-au mai identificat : izomaltoza, turanoza, maltuloza, nigeroza,
leucroza, melezioza, kestoza etc.
Acizii organici
Toate tipurile de miere au o reacţie acidă, ele contin un amestec de acizi organici dintre
care unii sunt prezenţi în nectar alţii în miere. Acidul care predomină este acidul gluconic
provenit din glucoză. Au fost pusi în evidenţă si alţi acizi : acetic, lactic, malicbutinic, citric,
formic etc.
Aminoacizi si proteine
Substanţele azotoase nu reprezintă decât o parte infimă din mierea pură. Nivelul azotului
din miere este în medie de 0,04 % ceea ce transformat în proteine dă aproximativ 0,26 %. Este
vorba de aminoacizi liberi şi de proteine care pot fi de diverse origini. Aceste substanţe pot fi
prezente în nectar, pot proveni din secreţiile albinelor sau pot fi conţinute în grăuncioare de
polen.
Compoziţia chimică a mierii este in funcţie de compoziţia nectarului/nectarurilor din
care ea provine si de anumiţi factori externi.
Compoziţia mierii este mult mai complexă decât cele prezentate in tabelul de mai jos.
Literatura de specialitate menţionează bogaţia în minerale (K, Na, Ca, Mg, Fe, Cu, Mn, Cl, P, S,
Si), în acizi (acetic, butiric, citric, formic, gluconic, lactic, malic, oxalic, succinic etc.), în enzime
(diastaza, invertaza, glucozidaza, peroxidaza etc.), în vitamine (B 1, B6, C, acid pantotenic,
provitamina A, acid nicotinic, piridoxina).

14 | P a g e

Compoziţia mierii din diverse ţări
Total zaharuri
Ţări
România
Bulgaria
Rusia
Africa de Sud
Angola
Canada
Uruguay

Acizi

Apa

reducătoare

Levuloza

Zaharoza

Cenusa

liberi

16,5
21,3
19,3
16,2
19,3
17,5
17,3

75,6
71,7
67,3

38,4
34,9
35,5
36,4
38,8
-

3,1
1,6
1,43
0,54
0,86
1,2
4,9

0,17
0,25
0,20
0,33
0,15

0,68
0,53
0,53

2.5. PROPRIETĂŢI NUTRITIVE ŞI TERAPEUTICE
De peste şase milenii de istorie scrisă, mierea şi-a păstrat renumele de medicament și
aliment. Mierea se numeşte un lichid dulce, cules din flori sau din alte părţi ale plantelor,
preparat şi depozitat de albine în faguri. Aceasta poate cristaliza, căpătând în acest caz o
consistenţă solidă din care poate fi readusă la cea lichidă prin încalzire omogenă la temperatura
de 35-40° C.
Din punct de vedere chimic, mierea este un anumit amestec de substanţe organice
deosebit de complexe, în care s-au identificat peste 70 de componente, din care - glucoza,
fructoza, zaharoza până la 90%, restul fiind reprezentate prin proteine, acizi organici, săruri
minerale, oligoelemente, vitamine, hormoni, enzime, antibiotice ş.a. După provenienţă, mierea
poate fi din nectarul florilor sau de mană. Sorturile de miere monoflorală de nectar cele mai
obişnuite sunt: de salcâm, de salcie, de trifoi sau lucernă, de tei, zmeură ş.a. Sorturile de miere de
mană se obţin adesea de la arborele de stejar sau conifere (molid). Din punct de vedere comercial
şi ai indicilor organoleptici, mierea se împarte in doua categorii: miere de calitate superioară
(salcâm, tei ş.a.) si inferioară (hrişca, rapiţă ş.a.).

P a g e | 15
Mierea este un aliment cu proprietăţi medicamentoase recunoscute, putând fi consumată
de bătrâni, copii, sportivi, oameni care lucrează noaptea, fie ca laxativ, fie ca aliment energizant,
în cazurile de surmenaj, oboseală, neurastenie, boli de inimă etc. Cei care suferă de insomnii,
dacă iau seara la culcare 2 linguri de miere într-un pahar de ceai cald de tei, dorm un somn
liniştit, tulburările somnului datorându-se în mare parte digestiei grele, unor procese de infecţii
latente sau active ce se fac în intestine sau în organism, provocând o stare de nelinişte care
turbură somnul. În bolile de ficat, mierea este recomandată întrucât măreşte proporţia de
glicogen, fortificând organismul împotriva infecţiilor. Este recomandată chiar şi în diabetul
incipient, însă în cantităţi foarte mici, înlocuind zahărul folosit în alimentaţia curentă. În
otrăvirile cu ciuperci mierea este salutară, prin înghiţirea unei mari cantităţi de apă saturată cu
miere, înlocuind glucoza din organism distrusă de otrava conţinută de ciupercă. În clinici mierea
este înlocuită cu glucoza pură, care se dă în acelaşi scop. În amestec cu untura de peşte mierea
poate fi folosită în tratarea rănilor.
Mierea polifloră obţinută din nectarul florilor din faneţe şi din majoritatea plante
medicinale, are o valoare terapeutică superioară. Cele 70 de substanţe biologic active conţinute
de miere îi conferă o pluralitate de efecte care o fac să aibă un larg evantai de acţiuni terapeutice
globale din care enumerăm următoarele: trofice (intăritoare), fortifiante, tonice, cicatrizante,
conservante,

protective

antigerminative,

nutritive,

homeostatice

(opresc

hemoragia),

regeneratoare. La aceste acţiuni se adaugă cele speciale ale plantei medicinale din care provine
sau cele specifice ale unor substanţe identificate (vitamine, enzime, antibiotice ş.a.).
INDICAŢIILE TERAPEUTICE
Mierea este recomandată în tratamentul diferitelor afecţiuni, din care cele mai frecvente
sunt: răni, arsuri, degerături, boli interne (stomac, inimă, ficat, bilă), afecţiuni ale căilor
respiratorii (rinite, guturai, sinuzite, faringite, bronsite), boli endocrine, ginecologice, anemii,
afectiuni psihiatrice sau neurologice.
CONTRAINDICAŢIILE MEDICALE

16 | P a g e
În primul rând ca regulă generală obligatorie nu se administrează aici un tratament sub
nici o formă fără indicatiile si supravegherea medicului; în cazul mierii fără a se fi făcut analize
privind dozarea glucozii în sânge. Mierea este contraindicată în :
-

diabet ( zaharet si renal ) ;

-

hipertiroidie

-

hiperfunctiile hipofizare : acromegalia, gigantism

-

hiperfunctiile suprarenale : boala Cushing virilismul pilar etc.

-

obezitate

-

hipercolesterolemie

-

hiperlipidemie : excesul de grăsimi si cholesterol în sânge

-

hiperfunctiile medulosuprarenalelor

-

hiperfunctiile ovariene

-

hiperfunctiile testiculare

-

insuficientă tiroovariană

-

hiperparatiroidismul

-

bolile sistemului nervos central

-

alergie la miere.
ACŢIUNI TOXICE ADVERSE
Mierea nu este întotdeauna aceeaşi şi nu este totdeauna binefăcătoare pentru toţi. Există

sortimente de miere toxică, ortăvitoare pentru oricine si exsită oamenii pentru care mierea de

P a g e | 17
albine are acţiuni adverse dăunătoare. Mierea toxică este produsă de albine din plantele toxice
relativ inofensive pentru albine dar dăunătoare pentru oameni.
Unele sortimente de miere toxică se cunosc din antichitate. La noi în tară există miere
toxică si anume : mierea de mătrăgună, mierea de măsălarită etc. Substanţele toxice nu pot fi
descoperite decât prin analize chimice de laborator dar mierea mai poate fi nocivă si prin
contaminarea cu radiatii ionizante cu diverse substanţe sau mirosuri care o alternează. Există
miere contaminată cu diferite impurităţi prin manevrări murdare, neglijente, incorecte în procesul
de extracţie, prelucrare, ambalare şi conservare pe întregul parcurs de la producător la
consumator după cum există şi miere alterată după învechire.
În fine, există miere falsificată cu diverse substanţe lucide, periculoase pentru sănătate.
Consumatorii trebuie să fie foarte atenţi de unde îşi procupă mierea şi au obligaţia să verifice
avizele medicale.
MOD DE ADMINISTRARE
Aplicarea mierii în tratamente de-a lungul timpului s-a făcut pe toate căile de
administrare cunoscute :
-

aplicaţii externe direct pe tegument prin ungere ;

-

aplicatii interne

-

aplicatii parenterale

Aplicaţii externe
1-3 linguriţe ( dar nu mai mult de 100-150 gr/zi ) de miere lichidă sau cristalizată pe zi
direct pe tegumente. Tot ca aplicaţii externe mierea intră în compoziţia băilor de plante
medicinale împachetări cataplasme. În diverse diluţii mierea s-a aplicat pe mucoasa oculară,
nazală administrate odată sau de două ori pe zi.

18 | P a g e
Pe mucoasa aparatului genital la femei sau bărbaţi sau aplicat tampoane, comprese, ovule
sau supozitoare administrate odată sau de două ori pe zi. La fel si pe mucoasa anală.
Tot cu miere s-au făcut diverse administrări de aerosol odată pe zi pentru diverse boli ale
aparatului respirator.
Aplicaţii interne
Se fac prin administrare pe cale bucală a maxim 3 linguriţe pe zi dar nu mai mult de 100150 gr/zi pentru o perioadă de 2-3 zile. Cantitătile ce depăsesc această doză sunt dăunătoare.
Aplicaţiile parenterale
Se fac cu ajutorul injecţiilor însă rezultatele ştiintifice sunt însă incerte.
PROPRIETĂŢI NUTRITIVE ALE MIERII
Mierea se încadrează in categoria alimentelor exclusiv energetice întrucât cca. 80% din
masa ei este reprezentată de zaharuri. Acestea fiind direct şi complet absorbabile, mierea este
considerată un aliment de protejare sau de scutire de efort al organismului în actul digestiei.
Valoarea nutritivă a mierii exprimată ca valoare energetică în kilocalorii este de cel puţin 328
kcal/100g .
Astfel, valoarea mierii este pusă în evidenţă prin studii efectuate pe sportivi care au
primit în alimentaţie miere şi care au înregistrat performanţe deosebite. De asemenea, faimosul
alpinist Edmund Hillary şi-a atins performanţele sportive prin consum regulat de miere. La prima
ascensiune pe Everest (1953) a avut în rucsac printre alte provizii şi miere (Lampeitl F., 2005).
Conţinutul mare de fructoză conferă mierii însuşiri valoroase şi din alte puncte de vedere.
Fructoza este zaharul cu cea mai mare capacitate îndulcitoare, ceea ce face ca pentru aceeaşi
senzaţie de dulce să se consume o cantitate mai mică de miere decât de zahăr alimentar. Prin
urmare, mierea poate fi recomandată în hrana persoanelor predispuse la diabet. La această
particularitate se mai adăuga şi aceea că metabolizarea fructozei nu necesită prezenţa activă a
insulinei (Bulancea, M., 2005). Fructoza favorizează absorbţia digestivă a fierului, fiind indicată
în hrana persoanelor predispuse la anemie.
În afara zaharurilor, valoarea nutritivă a mierii este conferită şi de principiile biologic
active pe care le conţine intr-o gamă variată şi proporţie echilibrată (enzime, vitamine, substanţe
hormonale, pigmenţi, uleiuri volatile, elemente minerale.).Conţinutul de microelemente este

P a g e | 19
similar celui al sângelui uman, ceea ce determină un loc aparte în reglarea tuturor funcţiilor
organismului uman. Mierea este un excelent mediu de conservare pentru vitamine, comparativ cu
zarzavaturile şi fructele.
Fiind lipsite de lipide, iar substanţele azotoase situându-se în domeniul urmelor, mierea
nu contractează modificări alterative de natură microbiană dacă umiditatea ei se situează în
limite normale. De asemenea, ea nu constituie suport nutritiv prielnic pentru dezvoltarea
agenţilor toxiinfecţiilor alimentare sau altor germeni patogeni. O serie de cercetători americani
au constatat experimental că unele bacterii patogene nu pot trăi în miere pentru motivul că
aceasta conţine potasiu, care extrage din bacterii apa esenţială existenţei lor (Jarvis D. 1989)
Mierea şi produsele apicole, au fost cercetate şi din punct de vedere al afectelor pozitive
asupra sănătăţii omului. Astfel, s-a născut noţiunea de apiterapie care reprezintă ,,terapia naturală
utilizând produsele create de albine ,,.
Mierea este un suport ideal pentru numeroase pulberi sau extracte din plante medicinale,
fiind un bun conservant dar favorizând şi

resorbţia substanţelor active. Încă din vremea

romanilor, mierea era folosită în cosmetică sub formă de măşti. Astăzi există o serie întreagă de
creme, loţiuni, săpunuri pe baza de miere, folosite pentru faţă, buze şi păr.

2.6. PRELUCAREA ŞI PĂSTRAREA MIERII
Producerea mierii de calitate este o problemă de prestigiu, criteriul principal de clasare a
muncii apicultorului trebuind să devină tocmai calitatea produselor livrate, modul de prezentare,
pe sorturi şi pe sortimente, consumatorii ştiind să aprecieze seriozitatea apicultorilor ce ştiu să-i
păstreze calităţile naturale.
Pentru obţinerea unei mieri de calitate un rol important îl joacă maturarea naturală în
faguri, maturarea în afara lor fiind lipsită de aroma specifică pe care o căpătă după căpăcire. Un
alt factor deosebit de important este asigurarea familiilor în perioadele de cules cu faguri clădiţi

20 | P a g e
de calitate, cu precădere din cei în care nu s-a crescut puiet, în acest fel evitându-se deprecierea
culorii mierii.
Nu este permisă hrănire familiilor de albine cu cantităţi mari de sirop de zahăr în ajunul
culesurilor, în scopul blocării cuiburilor, scontând pe faptul că nectarul adus ulterior va fi
depozitat în fagurii pentru recoltă. Acest fapt nu face decât să deprecieze mierea prin amestecul
cu sirop de zahăr, întrucât albinele îl vor muta în timpul culesului din cuib în magazine. Zaharul
trebuie folosit doar în perioada de toamnă pentru completarea rezervelor de hrană.
Nu se recomandă livrarea mierii direct de la centrifugă, fără o condiţionare atentă. De
asemenea, extragerea mierii trebuie făcută după fiecare cules pentru a se obţine mierea pe sorturi
de floră care să satisfacă preferinţele şi cerinţele consumatorilor.

CRISTALIZAREA SAU GRANULAREA MIERII
Cristalizarea sau granularea mierii este un proces natural, care nu modifică proprietăţile
biologice şi medicinale ale produsului. În funcţie de dimensiunile cristalelor se disting trei sorturi
de miere cristalizată: cu granule mari (peste 0,5 mm), cu granule mici (0,5-0,4 mm) şi miere de
consistenţă cremoasă (sub 0,04 mm). Cantitatea şi dimensiunile cristalelor sunt influenţate în
special de granulele de polen: cu cât sunt mai mari aceste granule cu atât sunt mai mari
aglomerările de cristale şi cu atât mai mici sunt cristalele. Temperatura necesară pentru completa
solubilizare a mierii cristalizate este de 35-45 grade C.
Stratul mai deschis la culoare, mai sfărâmicios şi mai puţin dulce de la suprafaţa unei
mieri constă din cristale de glucoză neacoperite de lichidul intercristalin, format în principal din
fructoză, apă liberă şi substanţe solubile în apă; acest fenomen este normal pentru sorturile bine
maturate, cu conţinut ridicat de glucoză şi scăzut în apă. Prin conservare la temperatura camerei,

P a g e | 21
acest strat dispare. Mierea trecută prin filtre de nisip sau argilă nu mai are polen sau alte
substanţe proteice şi deci se menţine necristalizată mult timp.

EXTRAGEREA MIERII
Mierea extrasă este pusă direct în bidoane înalte, unde după ce se limpezeşte va fi
curăţată de resturile de ceară. Mierea filtrată pierde 20-40% din substanţele valoroase (în special
particulele fine de polen aflate în suspensie) şi de aceea se recomandă doar maturarea, decantarea
şi raclarea cu o lingură sau o spatulă după 3-4 zile de repaus. Pentru a se grăbi maturarea mierii,
mai ales dacă extracţia s-a făcut pe timp umed, se aşează în camera de maturare 7-8 kg de var
nestins, care absoarbe umiditatea produsă de evaporarea surplusului de apă din miere. După
câteva zile, operaţia se va repeta, până când observăm că mierea din maturatoare are vâscozitatea
normală. Cea mai bună maturare se face la o temperatură de peste 25 oC, o cantitate mai mare de
miere necesitând circa 2 săptămâni pentru încheierea cu succes a maturării. Spuma ridicată
deasupra mierii va fi raclată cu o lingură, astfel ca suprafaţa mierii din maturator să rămână în
contact direct cu aerul cald al camerei de maturare şi depozitare. Spuma se ridică şi mai bine
folosind un prosop umed, dar stors de apă, care se pune deasupra ei, lăsându-l acolo 6-7 ore; în
acest timp spuma cu toate impurităţile se lipesc de prosop, după ridicarea prosopului suprafaţa
mierii rămânând curată. Dacă mai rămân impurităţi operaţia se repetă, de data aceasta folosind o
pânză de tifon. După limpezire şi maturare, mierea se trage în vase şi se comercializează.

PĂSTRAREA MIERII
Mierea nu se păstrează decât în ambalaje perfect spălate şi uscate din sticlă sau aluminiu.
Nu puneţi miere în ele pe considerentul că au conţinut tot miere. Pelicula veche de miere de pe
pereţii vasului conţine germeni de fermentaţie care însămânţează mierea nouă şi aceasta va
fermenta la rândul ei, schimbându-şi gustul şi mirosul.

22 | P a g e
Dacă vasul a mai fost folosit şi pe pereţii săi există resturi de miere cristalizată, acestea
vor declanşa procesul cristalizării şi în mierea nouă pusă la păstrare. Mierea nu se va păstra
niciodată în vase confecţionate din zinc, cupru, plumb sau aliajele lor, deoarece, sub acţiunea
acizilor din miere se formează compuşi chimici ce pot da intoxicaţii grave. Nici ambalajele din
fier nu sunt indicate, deoarece în urma corodării fierului la contactul prelungit cu acizii conţinuţi
de miere, aceasta va căpăta un gust şi un miros neplăcut. Mierea se poate păstra în vase din tablă
albă cositorită sau în vase emailate, sau date la interior cu un strat gros de vopsele sintetice.
Borcanele cu miere nu trebuie păstrate la un loc cu recipientele ce conţin substanţe ce
emană mirosuri neplăcute (vopsele, carburanţi, esenţe, varză murată) deoarece mierea prinde
uşor miros. De asemenea vasul cu miere nu se pune descoperit în apropierea unor substanţe
higroscopice care favorizează menţinerea umidităţii în aer (sarea) aceasta contribuind la o
fermentaţie accelerată a mierii. Mierea ambalată în borcane de sticlă va fi ferită de lumină care-i
depreciază calităţile (lucru uşor de observat datorită închiderii mierii).
Mierea care a cristalizat pentru a fi fluidizată se va trece într-un vas care se va pune într-o
baie de apă fierbinte, în nici un caz pe foc. Nu trebuie încălzită decât acea cantitate care se va
folosi o singură dată deoarece mierea încălzită fermentează mai uşor, depreciindu-se.
Mierea supraîncălzită conduce imediat la creşterea procentului de hidroximetilfurfurol
care, de asemenea duce la deprecierea calităţilor mierii. Temperatura optimă de păstrare este bine
să se situeze între 10 şi 20 oC.

TERMENUL DE VALABILITATE
Termentul de valabilitate este cuprins între 6-12 luni fără a schimba prea mult compoziţia şi
acţiunile utile. Însă mierea poate fi folosită timp mai îndelungat dar numai cu valoarea
alimentară.

P a g e | 23

2.7. SORTIMENTE DE MIERE

Mierea de coriandru - de culoare deschisă, asemănătoare cu cea de salcie, în primele 2
săptămâni de la extracţie are un gust neplăcut, dar lăsată în maturator descoperită, îşi pierde acest
miros ajungând o miere suavă excelentă.
Mierea de cruşin - este laxativă.
Mierea de floarea soarelui - in sedimentul ei granulele de polen ajung uneori până la
100 %. Datorita conţinutului mare de glucoză, cristalizarea se declanşează mult mai repede faţă
de celelalte sorturi de miere, uneori chiar în faguri, extracţia ei trebuind să se facă repede.
Mierea de izmă – este recomandată pentru afecţiunile stomacului şi intestinelor.
Mierea de iarbă neagră – este bună pentru anemici, clorotici şi în afecţiunile sistemului
nervos.
Mierea de levănţică - este recomandată celor epuizaţi fizic şi nervos.
Mierea de mentă - are aroma mentei şi gust dulce, consistenţa uniformă, vâscoasă,
cristalizează în granule mărunte, incomplet. Are culoare verzui-brun roşcată şi se recoltează în

24 | P a g e
cantităţi mari în Delta Dunării şi zonele de inundaţie ale acesteia. Conţine o cantitate mare de
vitamina C şi datorită calităţilor nutritive şi terapeutice, se caută pentru consum.
Mierea de păducel - este foarte bună pentru bolnavii de inimă.
Mierea de pin - mierea de mană a pinului este deschisă la culoare şi consistentă,
rămânând transparentă şi fluidă.
Mierea de rapiţă - este de culoare galbenă-deschisă, foarte dulce, are un gust şi miros
plăcut, cu o consistenţă densă, dizolvându-se greu în apă. Se cristalizează la 10-12 zile de la
extracţie, chiar în faguri, luând o culoare albicioasă şi uşor gălbuie. De aceea recoltarea trebuie
făcut rapid, la terminarea înfloririi.
Mierea de rozetă - face parte din prima categorie, fiind de o calitate excepţională - după
gust şi aromă.
Mierea de salcâm - din cauza unei cantităţi mai mari de fructoză cristalizează foarte
încet )la câţiva ani. Face parte din sortul de miere de calitate superioară, fiind cea mai solicitată
pe piaţa externă, datorită aromei şi gustului plăcut pe care îl are. Imediat după recoltare este
transparentă, dar culoarea va depinde de culoarea fagurilor utilizaţi la recoltarea ei, putându-se
întâlni nuanţe de la incolor la galben-pai sau galben deschis. Ca indice colorimetric, mierea de
salcâm este admisă până la maximum 18 nm pe scara Phund, peste această limită, considerânduse miere de calitatea a II-a. Mierea de salcâm are un gust plăcut, dulce, este perfect fluidă,
vâscoasă, fără semne de cristalizare. Conţine în medie 41,73 % fructoză, 34,8 % glucoză şi 10 %
zaharoză şi maltoză. Are un pH = 4,0 şi nu cristalizează cel puţin 1,5-2 ani şi niciodată total.
Aroma pronunţată de flori de salcâm, se întâlneşte la mierea la care s-a introdus o infuzie de
floare de salcâm sau cea falsificată.
Mierea de salcie - este de culoare galben deschis aurie şi are uneori un gust puţin amărui,
având o savoare deosebită, fiind foarte bogată în vitamine (în special B 6 şi C). Zaharisirea se face
cu cristale mărunte.
Mierea de tei - este trecută în categoria celor mai bune şi celor mai apreciate sorturi de
miere, bogată în vitamine (mai ales vitamina B1 (thiamina), şi aminoacizi, în sedimentul ei
granulele de polen ajungând până la 70-80 % , uneori conţinând şi o cantitate însemnată de
mană. Fiindcă aroma mierii de tei este foarte puternică, pentru a-i diminua din gust, se amestecă
cu alte sorturi de miere sau cu miere polifloră. Culoarea mierii de tei este deschisă, bătând uşor
în galben câteodată chiar cu reflexe verzui. Cristalizarea ei se face spre toamnă şi are o

P a g e | 25
consistenţă untoasă, cristalele având culoarea albă, mierea căpătând un gust şi o aparenţă mai
atrăgătoare. Are calităţi liniştitoare fiind prescrisă în afecţiunile sistemului nervos şi în insomnii.
Mierea de trifoi - este considerată cea mai bună ca savoare şi prezentare. Este bogată în
vitamine (B1, B2, C) culoarea variind în funcţie de specia de la care provine (albă la trifoiul alb
pitic, galben-roşietică la celelalte varietăţi). Cristalizează lent.
Mierea de verigariu şi cea de salbă - este bună pentru stomac şi intestine, fiind şi
laxativă.
Mierea brad şi molid - are culoare verde închis iar cea de brad - galbenă aurie. Ambele
conţin 25,68% melezitoză (datorită urmelor de răşină conţinute). Este mult căutată de bolnavii de
plămâni şi conţine un puternic bactericid, inhibina, produs al unei enzime. Enzima producătoare
a inhibinei este o glucozooxidază care în prezenţa aerului produce din fructoză hidrogenhiperoxid. Inhibina este cunoscută în medicină pentru efectul ei sterilizator. Când timpul este
călduros mierea de brad se extrage cu uşurinţă. Pe timpul iernii această miere cristalizează în
faguri şi de aceea nu trebuie lăsată peste iarnă (lasă şi multe reziduuri)

CAP. III.
3.1.FORME FARMACEUTCE PE BAZĂ DE MIERE
Utilizarea medicinală a mierii este probabil cea mai cunoscută, dar această utilizare nu
necesită metode speciale de preparare. Dacă nu este utilizata ca atare, în consumul casnic, mierea
se amestecă cul apte cald, ceaiuri sau alte infuzii, cu vin sau alte băuturi alcoolice. Farmacopeile
din multe ţări menţioneaza numeroase preparate pe baza de miere, dar si apa de roze cu miere,
care este folosită pentru aplicaţii locale, în terapia durerilor în gât şi a diferitelor ulceraţii la
nivelul cavităţii bucale.
In cele mai comune modalitaţi de utilizare a mierii, cea de amestec cu extracte de plante
medicinale şi alte extracte din medicina tradiţională este bine cunoscută. Dacă extractul utilizat
se prezinta sub formă de sirop, preparatele trebuie sterilizate la temperaturi ridicate înainte sau
după adăugarea ingredientelor active sau este necesară adăugarea de alcool ori a unui conservant
de tipul sorbatului de potasiu. Exista preparate în care se folosesc, ca bază, siropuri farmaceutice
de miere.

26 | P a g e
Adăugarea mierii la extractele de plante medicinale înainte de fermentaţie este o practică în
medicina aiurvedică. Si în medicina africană tradiţională, există multe extracte de plante ce se
amestecă cu miere. De asemenea, Europa dispune de multe formule tradiţionale, cunoscute şi
recomandate înca din timpul lui Hippocrate.
Mierea este un ingredient de bază într+o serie de vinuri si oţeturi medicinale. Există astfel
de preparate în care extracţia plantelor medicinale se face în vin cu miere la care se adaugă
alcool pentru conservare. Extracţia durează intre 10 şi 30 de zile.

CAP.IV.
4.1. MEDICAMENTE
TRACHISEPT JUNIOR MIERE ŞI LĂMÂIE

Calmeaza gâtul iritat al copilului. Intareşte sistemul imunitar.
Compoziţie:

P a g e | 27
Combinaţie de ingrediente naturale: 28 mg miere poliflorală, 20mg pudră din esenţă de
ăamâie,16.5mg extract de muşeţel, 5mg vitamina C, 3mg ulei de lămâie şi excipienţi (zahăr,
sirop de glucoză, acid citric E330
Prezentare:
16 comprimate de supt.
Indicaţii:
- mierea este considerata un excelent tonic pentru toate vârstele; oferă energie si substanţe
bioactive şi nutritive, revigorând întreg organismul.
- prin conţinutul ridicat de vitamina C, lămâia creşte rezistenţa organismului la infecţii,
stimuland sistemul imunitar; contribuie la reducerea iritaţiei locale a mucoasei respiratorii.
Administrare:
-Produs indicat copiilor începând cu vârsta de 3 ani.
- Produsele Trachisept se administreazî pe cale orală.
-Se recomandă evitarea consumului de alimente şi lichide timp de 30 de minute după
administrare.
-1 comprimat de 4-6 ori/zi.
TRACHISEPT MIERE ŞI LĂMÂIE 8 CP
Administrare :
- Pentru dureri de gât
- Calmează gâtul iritat
-Uşurează respiraţia

28 | P a g e
Compoziţie:
- Miere de albine 136mg, extract de flori de tei (Tiliae flos) 2mg, ulei de mentă 1,4mg, mentol
3,5mg, ulei de lămâie 4,2mg.
-Excipienţi: zahăr, sirop de glucoză, acid citric monohidrat (E-330), galben de chinolină (E104).
Prezentare:
8 comprimate de supt
Indicaţii:
-TRACHISEPT MIERE SI LĂMÂIE este o combinaţie de ingrediente naturale şi miere.
-Mierea conţine un complex de substanţe antimicrobiene cu acţiune calmantă în cazul durerilor
de gât, în timp ce extractul de flori de tei şi uleiul de lămâie calmează mucoasa iritată datorită
proprietaţilor antiseptice.
Administrare:
-TRACHISEPT se administrează pe cale orală.
-Se recomandă evitarea consumului de alimente şi lichide timp de 30 minute după administrare.
- 1 comprimat de 4-6 ori/zi.
Precauţii:
Nu trebuie folosit de persoane cu alergii la ingredientele active sau excipienţii produsului.

TUSSINON JUNIOR SIROP
Compoziţie:
100 ml conţin: Grindelia robusta 4 ml, Henera helix (iedera) 3 ml, Plantago Sp. (pătlagină) 7 ml,
Thymus vulgaris(cimbru) 3 ml, Turiones pini (muguri de pin) 3 ml, miere de albine 20 ml.

P a g e | 29
Prezentare:
100 ml.
Indicaţii:
Sirop expectorant pentru copii.
Acţiune:
- Tussinon Junior conţine extract din Hedera helix eficient în tuse, în asociere cu 4 tipuri de
extracte din plante, cu efect dovedit in tusea care însoteste diferitele acţiuni ale căilor respiratorii:
bronşite, traheite, faringite, pneumonii acute si cronice.
- Extractele din plante împreună cu mierea fluidifică mucoasa de la nivelul tractului respirator şi
elimină substanţele care pot afecta bronhiile si plămânii.
-Recomandat în tuse de diverse etiologii.
Administrare: - 1 - 3 ani: 2.5 ml x 2 ori/zi
- 3 - 7 ani: 5.0 ml x 2 ori/zi
> 7 ani: 7.5 ml x 2 ori/zi.

MELCALCIN 100gr INSTITUT APICOL
Compoziţie:
-lăptişor de matcă, calciu gluconic, miere de albine, arome, toate omogenizate într-o masă
zaharoasă, prezentate sub formă de granule cu gust dulce aromat.
Administrare:
-Pentru copii : 2 linguriţe / zi , înaintea meselor principale
-Pentru Adulţi : 3 linguriţe / zi.
Conţinut:
100 gr granule divers colorate
Indicaţii:
- Lăptişorul de matcă este o substanţă complexă, bogată în vitamine, proteine, glucide, hormoni,
substanţe minerale şi enzime, având efecte vitaminizante şi tonifiante pentru organism.

30 | P a g e
- Melcalcinul are acţiune stimulentă şi regeneratoare asupra sistemului nervos.Ajută la calcifierea
oaselor în creştere la copii, contribuind la dezvoltarea armonioasă a organismului.

-Ca aliment dietetic este uşor asimilabil, fiind indicat în cazuri de oboseală şi surmenaj, iar în
fracturi grabeşte vindecarea si consolidarea oaselor fracturate.
- Gustul este plăcut, dulce, de aceea este luat cu placere de către copii.

VERMICIN SIROP CU MIERE, PROPOLIS şi ViTAMINA C 100 ml
- Formula acestui produs reuneşte plante medicinale şi produse ale stupului folosite tradiţional,
asociate şi dozate optim de specialişti.
Ingrediente:
- miere de albine 79%, extracte de fructe de boldo (Boldo Folium), radacină de iarbă mare
(Inulae radix), fructe de Coriandru ( Coriandri fructus), fructe de Anason (anis fructus)- min.
20%, in proportie variabilă; vitamina C 1%, tinctură de propolis 0,45%; benzonat de sodiu.

P a g e | 31

Contribuie la purificarea tractului intestinal.
Mod de administrare: Copii 3-6 ani: 2-3 linguriţe pe zi
Copii 7-14 ani: 4-6 linguriţe pe zi
Copii peste 14 ani si adulţi: 3-4 linguriţe pe zi.

MUCOSIN CU MIERE (flacon 100ml)
Fluidifiant în tratamentul simptomatic al bolilor acute sau cronice ale tractului respirator
inferior asociate cu secreţii vâscoase: bronşite acute, în timpul acutizării bronşitelor cronice
(inclusiv

a

bronhopneumopatiei

cronice

obstructive),

traheobronşite,

astm

bronşic,

bronhopneumonie, bronşiectazie, sinuzite, pre- şi post-operator în afecţiunile cu risc de
complicaţii pulmonare.

32 | P a g e

Acţiune terapeutică:
MUCOLITICE
Forma farmaceutică :
Sirop
Ambalaj:
Cutie x 1 flacon x 50 ml + 1 măsură dozatoare

COLDREX HOTREM MIERE şi LĂMÂIE (10 plicuri)
Indicaţii:
- Pulberile Coldrex HotRem Lemon produc o ameliorare temporară a simptomelor gripei,
răcelilor.
- Aceste simptome includ: dureri de cap, tremurături, nevralgii şi dureri, nas congestionat şi
înfundat, durerile din sinuzita si durerile de gât.
Compoziţie:

P a g e | 33
- Fiecare plic conţine 750 mg paracetamol, 10 mg clorhidrat de fenilefrină, 60 mg acid ascorbic.
-Ambalajul conţine 5 plicuri, fiecare plic conţinând 5 g pulbere.

Caracteristici:
- Pulberile de Coldrex HotRem Lemon conţin paracetamol - analgezic şi antipiretic, clorhidrat de
fenilefrină - decongestionant nazal (desfundă nasul şi sinusurile, ajutandu-vă să respiraţi mai
uşor) şi acid ascorbic - ingredient obişnuit al produselor folosite în gripe ăi raceli, care ajută la
înlocuirea eventualelor pierderi de vitamina C în primele stadii ale gripei si răcelilor.
Contraindicaţii:
- A nu se administra concomitent cu alte produse care conţin paracetamol. A nu se administra
Coldrex HotRem Lemon dacă sunteţi alergic la paracetamol, clorhidrat de fenilefrină sau
vitamina C;
- în cazul unor afecţiuni hepatice sau renale grave;
- în caz de hipertiroidie, diabet sau dacă sunteţi sub tratament pentru hipertensiune arterială sau
afecţiuni cardiace;
-dacă luaţi antidepresive triciclice, medicamente beta-blocante;
-dacă luaţi sau dacă aţi luat în ultimele două săptămâni inhibitori de monoaminoxidaza.
Precauţii:
-În cazul administrării altor medicamente (metoclopramid, domperidon, colestiramina)
consultaţi medicul înainte de a lua Coldrex HotRem Lemon.
- Dacă sunteţi însarcinată sau alaptaţi, consultaţi medicul înainte de a lua Coldrex HotRem
Lemon.
Administrare:
-Goliţi conţinutul unui plic într-o ceaşcă şi umpleţi cu apă foarte fierbinte.

34 | P a g e
-Agitaţi până la dizolvare.
- Adulţii şi copii ( în vârstă de 12 ani si peste 12 ani): 1 plic la fiecare 4 ore.
-A nu se administra mai mult de 3-4 plicuri în 24 de ore.
- A nu se administra copiilor sub vârsta de 12 ani fără avizul medicului.
-Dacă simptomele persistă, consultaţi medicul.
- A nu se depăşi doza stabilită. În cazul depăşirii dozei recomandate, consultaţi imediat medicul
chiar dacă nu vă simţiţi rău.
Efecte secundare:
- Efectele secundare ale paracetamolului sunt rare.
- Pot să apară reacţii alergice, de exemplu erupţii cutanate.
-Fenilefrina poate să producă greţuri, cefalee, mici creşteri ale tensiunii arteriale şi foarte rar
palpitaţii.
- Aceste efecte sunt trecatoare.
-Consultaţi medicul în cazul oricaror efecte deosebite.

STREPSILS MIERE ŞI LĂMÂIE x 36 PASTILE
-Fiecare pastilă conţine alcool 2,4-diclorbenzelic, 1,2mg şi amilmetacrezol 0,6mg ca substanţe
active cu rol antibacterian.
-acid tartric, ulei de lămâie fără terpene, ulei de mentă, gălben de chinolină (E104), miere,
sucroză si glucoză.
Indicaţii

P a g e | 35
-Strepsils în variantele sale: Clasic, Mentol & Eucalipt, Miere & Lămâie şi cu Vitamina C100mg,
aparţine unui grup de medicamente care sunt utile în tratamentul infecţiilor oro-faringiene
uşoare, favorizând ameliorarea siptomelor provocate de acestea.

Efecte Adverse
-Folosind Strepsils în oricare din variantele sale, reacţiile adverse sunt foarte rare. Tutoţi, dacă
intervine ceva neobişnuit, anunţaţi medicul.
- Nu folosiţi medicamentul după data expirării înscrisă pe ambalaj.
- Nu lasaţi medicamentul la îndemana copiilor.
Mod de Administrare
Se dizolvă încet, în gură, câte un comprimat la 2-3 ore. Nu administraţi mai mult de 8 pastile în
24 de ore.
Precauţii
Sunteţi: - alergic la oricare dintre substanţele componente
• diabetic: ţineti cont de cantitatea de zahăr din pastilă (2,6g glucide)
• însarcinată sau alăptaţi: cereţi sfatul medicului înainte de a lua acest medicament.

NESTLE - 8 CEREALE CU MIERE 8 LUNI
-Nestle 8 Cereale cu Miere 250 g
- Nestle 8 Cereale cu Miere sunt foarte hrănitoare pentru sugarii peste 8 luni, atunci când laptele
matern sau formula de lapte praf nu mai acoperă în totalitate necesitaţile nutritive în creştere ale
sugarului.

36 | P a g e

* Conţine:
- fier, susţine formarea celulelor roşii
- calciu, pentru oase sănătoase şi dinţi puternici
- 8 vitamine.
* Ingrediente: făină de grâu, miere, făină de orz, făină de secară, făină de grâu degerminat, făină
de orez, făină de mei, făină de sorg, făină de ovăz, carbonat de calciu, acid ascorbic, vanilina,
fumerat feros, vitamina E, vitamina PP, vitamina B1, A, B6, D3, sulfat de zinc, acid folic.
Poate conţine urme de lapte, a nu se consuma de catre sugarii cu alergie la laptele de vacă.
* Conţine gluten

NESTLE LAPTE JUNIOR 1+ CU MIERE 400g
-juniorul tău va creşte mare! Ofera-i juniorului tău NESTLE Lapte Junior 1+ Miere care-i asigură
juniorului tău protecţie imunitară şi o creştere sănătoasă!

P a g e | 37

2 porţii de NESTLÉ LAPTE JUNIOR 1+ pe zi, adică 2 x 250 ml de lapte preparat, acoperă în
mare parte necesarul zilnic de substanţe nutritive recomandate pentru copiii mici:
- Calciu - pentru intarirea oaselor şi a dinţilor;
- Fier – pentru prevenirea anemiei şi buna oxigenare a creierului;
- Iod – pentru prevenirea guşei şi dezvoltarea mentală normală;
- Acizi graşi esenţiali - pentru dezvoltarea creierului şi a vederii
- 13 Vitamine
NESTLÉ LAPTE JUNIOR este suplimentat cu probioticele BIFIDUS BL, care: stimulează
sistemul imunitar şi protejează bebeluşul de infecţiile digestive

4.2.COSMETICE
SPUMANT DE BAIE BABY
Indicaţii:

38 | P a g e
-Recomandat pentru toate tipurile de piele.
Acţiune:
- Conferă un efect calmant, relaxant. Combină placerea baii cu îngrijirea naturală a pielii.

Aplicare:
-Se toarnă în apă, apoi se agită până face spumă.
Conţinut: 300 ml

ŞAMPON BABY
TEA, mel, acidum lacticum.

P a g e | 39
Acţiune:
- Este special creat pentru părul sensibil al copiilor. Ingredientele sale curăţă părul uşor; este
ideal şi pentru adulţii cu părul fin, pH-ul fiind neutru.
Aplicare:
-Se toarnă puţin şampon în palmă, se aplică pe părul ud şi se masează, apoi se clăteşte cu apă.

Conţinut: 150 ml

BALSAM PENTRU PĂR

Indicaţii:
- Recomandat pentru păr fragil, cu tendinţe de cădere şi rupere.

40 | P a g e
Acţiune:
- Curăţă uşor, în profunzime, intensifică activitatea bulbului pilos.
-Fitocomplexul nutritiv din Ginkgo-Biloba întăreşte rădăcina părului, asigură o igienă blândă,
-eficientă a părului.
-Stimulează circulaţia capilară şi reface structura firului de păr.
-Are efect balsamic, părul devine moale, lucios, uşor de pieptanat.
Aplicare:
-Se aplică pe părul umed şi se masează uşor.
-După 3 minute se clăteste şi se repetă procedeul.
-Ultima clătire se face cu apă acidulată, prin adaos de 1-2 linguri cu oţet sau suc de lămâie.
Ingrediente:
-Natrii laurylsulfas, sorbitolum, natrii cloridum, natrii lactas, miere, alcoholum, Ginkgo Biloba,
aroma, acidum lacticum, CI 42090, aqua.

Conţinut: 250 ml
ŞAMPON CREMĂ
Indicaţii:
Recomandat pentru păr fragil, cu tendinţe de cadere şi rupere.
Acţiune:

P a g e | 41
-Curăţă uşor, în profunzime, intensifică activitatea bulbului pilos.
-Fitocomplexul nutritiv din Ginkgo-Biloba şi mierea de albine întăresc rădăcinile părului, asigură
o igienă blândă, eficientă a părului.
-Stimulează circulaţia capilară şi reface structura firului de păr.
-Are efect balsamic, părul devine moale, lucios, uşor de pieptănat.
Aplicare:
-Se aplică pe părul umed şi se masează uşor.
-După 3 minute se clăteşte şi se repetă procedeul.
-Ultima clătire se face cu apă acidulată, prin adaos de 1-2 linguri cu oţet sau suc de lămâie.

Conţinut: 250 ml

FLORAMIN CREMĂ DE FAŢĂ CU MIERE DE ALBINE
Crema de faţă cu miere de salcâm
Indicaţii

42 | P a g e
-Tenul sensibil este răsfaţat cu proprietaţile vindecătoare ale mierii de albine.
-Mierea de albine are proprietăţi hidratante, antirid şi anti-iritante.
-Ingredientul activ, mierea, este recunoscută şi folosită de mii de ani ca tratament de
înfrumuseţare pentru efectele reparatorii ale problemelor pielii dar şi pentru rezultatele
spectaculoase la nivelul dermei, oferind suplete, elasticitate şi strălucire.

-Cea mai delicată miere se găseşte în îngrijirea pentru cel mai delicat şi sensibil ten.
-Răsfaţa tenuri sensibile, obosite şi tenuri grase.

CREMA DE FAŢĂ, MÂINI ŞI CORP CU MIERE
Compoziţie:

P a g e | 43
Miere, ceară de albine.

Prezentare:
200 ml.
Indicaţii:
-Pe bază de Miere şi ceară de albine, această cremă are o formulă delicată şi hrănitoare, potrivit
nevoilor întregii familii.
-Are un efect emolient, restructurant, hidratant şi antioxidant.

SĂPUN CREMOS CU MIERE
Compoziţie:
Extract de miere.

44 | P a g e

Prezentare:
70 grame.
Indicaţii:
- Săpunul cremos cu miere hidratează şi împrospatează pielea cu un parfum discret.
- Sapunul este îmbogăţit cu smântână, emolient natural care hrăneşte şi catifelează pielea, şi
miere, ce asigură o curaţare delicată, fără să usuce.
- Sapunul cu miere de la Himalaya este recomandat pentru pielea normală.
Administrare:
- Se udă faţa şi corpul, iar apoi se aplică sapunul.
- Clatiţi bine.

SAPUN LICHID HIDRATANT CU PROTEINE DIN GRÂU, MIERE SI GLICERINĂ

P a g e | 45
Compoziţie:
Proteine din grâu, miere, glicerină.

Prezentare:
500 ml.
Indicaţii:
-Conţine agenţi de curaţare blânzi,care nu usucă pielea,într-o combinaţie echilibrată de extract şi
arome naturale atractive.
-Mierea este un produs 100%natural,compatibil cu orice tip de piele, având rolul de a stimula
procesul de regenerare celulară.
-Proteinele din grâu conţin vitaminele A,E si F,având efect hrănitor şi de catifelare.
-Glicerina este un ingredient de origine vegetala care are efect emolient şi care ajută la păstrarea
pe termen lung a hidratării pielii.

BIOTEN LOŢIUNE TONICĂ PENTRU TEN USCAT/SENSIBIL
Compoziţie:
Miere, gălbenele.

46 | P a g e

Prezentare:
200 ml.
Indicaţii:
-Curăţă eficient şi catifelează tenul uscat/ sensibil, completând ideal folosirea laptelui
demachiant Bioten.
-Îndepărtează delicat impurităţile şi reziduurile, permiţând epidermei să respire.
-Mierea, un agent nutritiv natural, contribuie la menţinerea echilibrului optim de hidratare al
pielii, iar Gălbenelele, calmează iritaţiile în mod eficient.
-Astfel, tenul tău este curăţat şi hidratat, lăsând o senzaţie plăcută de catifelare.
Administrare:
-Aplică loţiunea tonică după demachiere, pe faţă şi gât, folosind dischete demachiante.
-Aplică apoi o cremă de faţă Bioten potrivită nevoilor tenului tău.

4.3. CHESTIONAR

P a g e | 47

La întrebarea: ,,Ce tipuri de miere consumaţi?”, din cele 20 de persoane intervievate au
raspuns:
A: 15% consumă miere de tei
B: 20% consumă miere de floarea-soarelui
C: 40% consumă miere de salcîm
D: 25% nu consumă miere

1. Ce tipuri de miere consumaţi?

25%

15%

A-De tei
B-De floarea-soarelui
20%

C-De salcâm
D-Nu consum

40%

La întrebarea:,,De câte ori pe lună consumaţi miere?”, din cele 20 depersoane
intervievate, au răspuns
A: 45% au consumat miere o dată

48 | P a g e
B: 35% au consumat miere de două ori
C: 20% consumă miere în fiecare zi

2. De câte ori pe lună consumaţi miere?

20%

A-O data
45%

B-De doua ori
C-În fiecare zi

35%

Persoanele care au fost intervievate la întrebarea: ,, Cu ce va îndulciţi băuturile ?’’ au
răspuns :

P a g e | 49
A :70% îşi îndulcesc băuturile cu zahăr
B :20% le îndulcesc cu miere
C : 10% îndulcesc băuturile cu îndulcitori artificiali

3. Cu ce va îndulciţi băuturile?

10%
A-Cu zahăr
B-Cu miere

20%

C-Cu îndulcitori artificiali
70%

50 | P a g e
Persoanele care au răspuns la întrebarea 4 a chestionarului, au optat pentru variantele de
răspuns:
A: 60% sunt mulţumiţi
B: 5% nu sunt mulţumiţi de produsele pe bază de miere
C: 25% au răspuns uneori
D: 10% nu folosesc aceste produse

4. Sunteţi mulţumiţi de produsele pe bază de miere aparute pe piaţă?

10%
A-Da
B-Nu
25%

C-Uneori
60%

5%

D-NU folosesc

P a g e | 51

Din cele 20 de persoane care au răspuns la întrebarea ,,De unde cumpăraţi miere ?’’,
procentual ne rezultă :
A : 20% se aprovizionează de la producător direct
B : 30% din supermarket
C : 50% optrează să se aprovizioneze direct din lanţul magazinelor apicole

5. De unde cumparaţi miere de albine?

20%

A-Producător direct
B-Supermarket
C-Lanţul de magazine
Apicola

50%
30%

52 | P a g e

La întrebarea ,,În ce scop folosiţi mierea?’’, persoanele întrebate au răspuns:
A: 65% folosesc mierea ca aliment
B: 35% folosesc mierea şi sub formă de medicament

6. În ce scop folosiţi mierea?

35%

A- Aliment
B- Medicament
65%

P a g e | 53

CAP. V.
5.1.Concluzie
Mierea este un aliment cu gust dulce şi parfumat, cu aspect semifluid, vâscos sau
cristalizat şi culoare specifică, având un conţinut mare de zaharuri şi substanţe minerale,
vitamine, enzime, acizi organici.
Culoarea mierii diferă de la incoloră până la neagră. Mierea de la începutul primăverii are
o culoare galbuie, până la portocaliu, iar cu timpul aceasta se închide la culoare. În timpul
cristalizării se deschide la culoare.
Valoarea alimentară a mierii constă în bogaţia ei în zaharuri, ceea ce o face un aliment
energetic. Glucoza şi fructoza din acest aliment sunt zaharuri simple care numai necesită
prelucrare prin digestie, acestea fiind direct asimilate şi arse.
Diferenţa dintre miere şi zahăr este conţinutul de substanţe nezaharoase care au un efect
pozitiv în reglarea unor funcţii ale organismului. Parfumul specific al mierii este identic cu
parfumul florilor din care provine.
Mierea de albine a intrat în alimentaţia omului din timpuri străvechi, având o valoare
nutritivă superioară. Conţinutul său mare în zaharuri invertite (fructoză şi glucoză) uşor
asimilabile de organism, face să fie foarte apreciată în hrana zilnică a copiilor, vârstnicilor şi a
sportivilor. În acelaşi timp mierea posedă o mare valoare calorică ,1 kg de miere producand
aproximativ 3200 calorii . Datorită compoziţiei sale chimice, mierea naturală conţine o serie de
substanţe antibiotice, fermenţi şi vitamine. Aceste componente îi conferă o mare valoare
terapeutică ceea ce contribuie la vindecarea rănilor, arsurilor , la inlaturarea oboselii, are functie
de calmant, combate insomnia.
Pentru obţinerea mierii de calitate un rol important îl joacă maturarea naturală în faguri,
maturarea în afara lor fiind lipsită de aroma specifică pe care o căpătă după căpăcire. Un alt
factor deosebit de important este asigurarea familiilor în perioadele de cules cu faguri clădiţi de

54 | P a g e
calitate, cu precădere din cei în care nu s-a crescut puiet, în acest fel evitându-se deprecierea
culorii mierii. Nu este permisă hrănirea familiilor de albine cu cantităţi mari de sirop de zahăr în
ajunul culesurilor, în scopul blocării cuiburilor, scontând pe faptul că nectarul adus ulterior va fi
depozitat în fagurii pentru recoltă. Acest fapt nu face decât să deprecieze mierea prin amestecul
cu sirop de zahăr, întrucât albinele îl vor muta în timpul culesului, din cuib, în magazine. Zaharul
trebuie folosit doar în perioada de toamnă pentru completarea rezervelor de hrană. Nu se
recomandă livrarea mierii direct de la centrifugă, fără o condiţionare atentă. De asemenea,
extragerea mierii trebuie făcută după fiecare cules pentru a se obţine mierea pe sorturi de floră
care să satisfacă preferinţele şi cerinţele consumatorilor.

P a g e | 55

5.2. Știați că...?
 Albinele care se hrănesc cu nectarul florilor trăiesc mult mai puțin decât cele care se hrănesc
numai cu miere; acestea din urma pot atinge vârsta de 6-7 luni(supraviețuiesc iernii) pe când
celelalte nu trăiesc mai mult de 40-45 zile.
 Albinele percep substanțe mirositoare și în diluție de 10-6 , chiar dacă acestea sunt în
amestec cu alte substanțe. Și, totuși, din 34 de zaharuri experimentate, doar 9 au prezentat
interes pentru albina lucrătoare; zaharina nu provoacă albinelor senzația de dulce, iar chinina
cea de amar.
 Cristalizarea(zaharisirea) mierii este un proces natural care depinde de raportul
glucoză/zaharoză din compoziția mierii și este favorizată de prezența polenului; cristalizarea
se produce la o temperatură cuprinsă între 14-21 0 C. În mierea cristalizată se conservă toate
proprietățile nutritive, dietetice și terapeutice ale acesteia.
 Trântorii, feciorii stupului, pentru a se putea ridica în aer, trebuie sa bata din aripi cu o
cadență pe care analizele aerodinamice și anatomice efectuate asupra corpului lor o dau ca
imposibilă. Și, totuși, ei se pot deplasa cu viteză și la distanțe incredibile, iar în timpul
zborului de împerechere concurează agilitatea pestilor în apă. Dar,neferici ții, pentru că se
hranesc numai cu miere, în luna august sunt alungați din stup, din spirit de economie pentru
iarnă.
 Iarna, albinele se strâng în ghem pentru a păstra cât mai multa caldură. Și, totuși, în stup sunt
cu doar 50 C mai mult decât în afara lui, dar, în interiorul ghemului și mai ales atunci când
matca își reia ouatul, se asigură o temperatură de 35-37 oC necesară dezvoltării puietului,
indiferent de temperatura de afară, fie zi, fie noapte. Toată această energie este obținută prin
consumarea mierii existente în stup(în faguri).

56 | P a g e

CAP. VI.

BIBLIOGRAFIE
1. Akun,P., Foloasele mierii, Editura Lucman, 2004, Bucureşti
2. Asociaţia crescătorilor de albine din România, Manualul apicultorului, 2003, Bucureşti
3. Bojor, O., Terapie naturală, Ed Ulpia Traiana, 1995, Bucureşti
4.Bura,M..,Pătruica, S.,Bura,V., Tehnologie apicolă, Ed. Solness, 2005, Timişoara
5. Cirnu, I., Mierea de mană, Ed. Apimondia, 1971, Bucureşti
6. Cristina M., Apiterapia sau cum să folosim produselestupului pentru sănătate, Ed. Fiat Lux,
2005, Bucureşti
7. Dumitrescu,H., Milu,C., s a., Controlul fizico-chimic al alimentelor, Ed. Medicală, 1997,
Bucureşti
8. Dumitru, E., Dumitru, R.,Terapia naturistă, Ed. Stiintifica, 1992, Bucuresti
9. Duta, V., Tratamentul bolilor prin alimentatie, Ed.Stefan, 2006, Bucureşti
10. Jarvis, D., Mierea şi alte produse naturale, Ed. Apimondia, 1989, Bucureşti
11. Mareş, D., Apicultura în tradiţia poporului nostru, Ed. Ceres, 1990, Bucureşti
12. Marghitaş, A., Albinele şi produsele lor, Ed. Ceres, 1997, Bucureşti
13. Marghitaş, A., Albinele şi produsele lor, Ed. Ceres, 2002, Bucureşti
14. Nadaşan, V. , Incursiune în fitoterapie, Ed. Viaţă şi sănătate, 2003, Bucureşti
15. Paşcanu,V., Tratament naturist integral, Ed. Moldova, 1996, Iaşi
16. Pucovnik, P., Farmacia de casă a Domnului,Ed. Gemma Print, 2002, Bucureşti
17. STAS 784 – 1989, Miere de albine

P a g e | 57

ANEXE :
VÂRSTĂ…………,SEX……….
CHESTIONAR
MIEREA DE ALBINE
1. Ce tipuri de miere consumaţi ?
A) de tei
B) de floarea-soarelui
C) de salcâm
D) nu consum
2. De câte ori pe luna consumaţi miere ?
A) o data
B) de două ori
C) în fiecare zi
3. Cu ce vă îndulciţi băuturile ?
A) cu zahăr
B) cu miere
C) cu zaharină
4. Sunteţi multumiţi de produsele pe bază de miere apărute pe piaţă ?
A) da
B) nu
C) uneori
D) nu folosesc
5. De unde cumpăraţi miere ?
A) producător direct
B) supermarket
C) lanţul de magazine apicole
6. În ce scop folosiţi mierea ?

58 | P a g e
A) aliment
B) medicament