You are on page 1of 4

Revolta urbană din Botoşani (4-6 martie 1907

)
Conflicte de genul celui petrecut la Flămînzi s-ău înregistrat şi în alte comune, cu motivaţia deja
cunoscută şi pe acelaşi fond antisemit. Important acum este să subliniem că trustul Fischer nu a cedat
insistenţelor Prefecturii şi s-a încăpăţînat să încerce recuperarea banilor pe seama noilor contracte agricole, în
plus — foarte important pentru condiţiile care au favorizat răscoala — liderii trustului arendăşesc au părăsit
ţara, urmărind evenimentele de la Cernăuţi. Astfel, termenul de l martie prevăzut de lege a fost depăşit.
Neliniştea ţăranilor s-a transformat de data asta în furie. Consiliaţi de preoţi sau de învăţători ei au înţeles un
amănunt decisiv al situaţiei: de data asta, arendaşii evrei se aflau în conflict cu legea. Legea nu mai era de
partea lor, iar prin refuzul de a semna învoielile pînă la l martie — cum obliga legea — regimul contractelor
între părţi era încălcat de arendaşi, nu de ţărani. De la acest amănunt juridic, explicat ţăranilor de intelectualii
satelor, a pornit ideea cererii de pămînt direct la proprietari, cerere care se referea precis la repartizarea
pămîntului pentru muncă, nu la împărţirea moşiei de către ţărani, cum diversionist a prezentat cazul presa
marxistă. Dacă adăugăm faptul că autorităţile, guvernul şi Prefectura nu interveneau pentru că doreau să
respecte legile ţării, pe principiul modern şi capitalist al cererii şi ofertei, vom înţelege care este sursa reală a
revoltei — ideea că trebuie să-şi împartă singuri pămînturile moşiei pentru muncă.
Pe acest fond, care reprezenta în sine un vid al autorităţii, s-a produs intervenţia în evenimente a unui
grup agitatoric format din ţărani rezervişti, care fuseseră deconcentraţi din Regimentul 16 Suceava şi pentru
care, în momentul cînd s-a constatat că fac propagandă antisemită şi în favoarea unei răscoale, s-au emis
ordine de reconcentrare. Un astfel de ordin este cel cu nr. 917 din l martie 1907 care cerea rechemarea la
unitate începînd cu 3 martie a sergenţilor: Asaftei Dumitru, Bulgariu Vasile, Călugăriţa Dumitru, Mihalache
Toader, Roată Gheorghe, Rotariu Niculae, Simion Mihai şi Ţurcanu Ion148. Fie că o făceau din proprie
iniţiativă, fie că au fost incitaţi de socialişti sau de agenţi ruşi, cert este că aceşti sergenţi s-au deplasat în
comuna Stănceni, aflată, spre est, în imediata apropiere de Botoşani, au îmbătat la circiumă o mare parte din
locuitorii bărbaţi şi i-au îndemnat să ceară refacerea învoielilor în condiţii mai avantajoase. Nu trebuie să ne
scape atenţiei amănuntul că în acest sat ţăranii semnaseră deja noile tocmeli agricole, ocazie cu care nu se
produsese nici un incident. Bineînţeles, ne putem pune şi întrebarea de unde au avut atîţia bani pentru a da de
băut unui număr de aproximativ 200 de oameni. Ţăranii „fiind în stare de beţie, au bătut pe contabilul jidan
Bercu Safir şi au ameninţat pe fiul arendaşului care se găsea acolo"149, în urma apariţiei unei subunităţi
militare în sat, ţăranii se liniştesc şi în jurul orei 19.30 se întorc la casele lor. întreaga mişcare a durat două
ore. Trei zile mai tîrziu, în condiţiile în care rezerviştii refuză să se mai prezinte la unităţi, instigarea la
răscoală ajunge şi în alte sate din jurul Botoşanilor, precum şi în nord-vest spre Dorohoi, această dezvoltare
teritorială avînd o explicaţie plauzibilă în provenienţa sergenţilor din acele localităţi. Precizez că pe harta
topografică a judeţului Iaşi, la est de Hîrlău figurează Cota 160 cu denumirea „Movila Sergenţilor", posibil
loc de adunare al acestora. Cercetarea ulterioară a arătat că în activitatea de instigare, rezerviştii s-au folosit
de argumentul că sunt sprijiniţi de la oraş de studenţi (aşa cum se întîmplase la Sankt Petersburg în ianuarie
1905), fapt care nu a putut fi demonstrat, dar care a fost semnalat drept zvon mai peste tot în satele răsculate.
O serie de studenţi aflaţi în trenuri, pe drumurile de acces sau în localităţile botoşenene au fost reţinuţi. Unii
erau cunoscuţi ca vechi agitatori narodnicişti, alţii se aflau întîmplător în acele locuri. Totuşi, într-o telegramă
trimisă de la Hîrlău Ministerului Justiţiei, se afirma: „Sosit Bâdeni. Găsesc 5 studenţi ieşeni, care, sub masca
de a face anchetă economică, sunt imprudenţi agitatori". Pe durata primei săptâmîni din martie, broşurile lui
Vasile Kogălniceanu sunt semnalate în cîteva sate, răspîndite de grupuri de 4 — 5 studenţi. Ei se deplasează
suspect de mult în districtele Botoşani şi Dorohoi, iar pe urma acestora anumiţi indivizi îi îndeamnă pe ţărani
să semneze petiţii în alb adresate Dlui Vasile Cogălniceanu, Bucureşti, Aleea Vasiliu No. 13.
în ziua de 4 martie însă, Prefectura informează Bucureştii că „o parte din oamenii satelor vecine, cu
lipovenii din oraşul Botoşani, la care s-au alipit şi bâeţii de prin mahalale, s-a revoltat şi a spart geamurile şi
uşile de pe la prăvăliile evreilor, devastînd pe une locuri"150. Din raportul procurorului Levaditti,
Procuratura Generală afla că în dimineaţa zilei de 4 martie, la ora 10.00, „un mare număr de orăşeni şi săteni
au năvălit asupra oraşului cu pietre şi ciomege. Au fost întîmpinaţi de două companii. Locuitorii, cu
aruncături de pietre şi aruncare de cartaturi făcute anume, au tăbărît asupra soldaţilor, rănind mai mulţi
dintrînşii. Maiorul Boureanu, care eşise cu noi înainte locuitorilor spre a-i linişti, a primit numeroase lovituri.

.în primul rînd.C.Răsvrătiţii au tras cu focuri de revolvere asupra armatei. în continuare. că vin ruşii.principala forţă de revoltă a fost constituită din orăşeni. n. proiectile de fier anume făcute (cartaturi) şi cu arme de foc împotriva forţelor de ordine.. ca urmare a preluării iniţiativei de către orăşeni. că prefectul Văsescu era antisemit. aşa încît mi-a fost cu neputinţă să apăr peste tot oraşul devastările şi să împiedec sărăcirea totală a celor mai mare parte din nenorocitele familii evreeşti sărace şi mizerabile deja şi care au atît de putină vină în tot ce se intimplă. Evreii din mahala se apără singuri şi ne comunică că ar fi omorît un român"151. ca urmare a decesului a încă 4 din cei 8 răniţi. Un număr de vreo cîteva mii de locuitori de la satele vecine. în mare parte evrei. S-a tras 5 salve în aer cu cartuşe oarbe.). .a. Sunt cîteva concluzii importante care se pot trage din relatările de la faţa locului: . . Armata fiind înconjurată din toate părţile. . la sosirea a două batalioane din Regimentul 15 Războieni. dînd incidentului un aspect de insurecţie care depăşeşte capacitatea de reacţie a autorităţilor. Ionel I. care are să intre în oraş. ea nu poate fi considerată pogrom. agresiunea extinzîndu-se la negustorii evrei. Forţele de care se dispunea. n. Pe noapte a fost linişte". Morţun din Botoşani prin care îl anunţau că în zona localităţii Şiret fuseseră răspîndite manifeste ruseşti care îi îndemnau pe ţărani la răscoală. însă. au căzut 4 morţi şi 8 răniţi.) a 3-a şi a 4-a. însă revoltaţii năvălind din nou înspre soldaţi. 20 pompieri. nu o răscoală (revoltă ţărănească). au năvălit în oraş pe toate barierele. David Costiner şi Meltzer (şi ale lui Nuham Solomovici. a fost obligată a se retrage cu încetul spre centrul oraşului.unii evrei s-au apărat cu arme de foc. s-a tras focuri pline. 350 oameni . înarmaţi cu revolvere şi bîte. au fost impotente de a împiedica devastările. au să vă scutească de biruri şi au să vă deie pămînt». s-au apărat cu revolverele. locuitorii din acea stradă. sunt mulţi oameni răniţi de către evrei. Ca urmare a anchetei declanşate. Bilanţul final al evenimentelor din Botoşani a fost de 8 morţi. . năvălind cu mai mare furie asupra soldaţilor. nu se susţine. 14 geandarmi rurali. Pe la 11 ore. Liniştea nu s-a restabilit decît pe la 7 ore. Făcînd somaţiunile legale. [. acestea făcînd tot posibilul pentru a o împiedica.a. declaraţia lui în favoarea evreilor săraci şi nevinovaţi ai oraşului fiind exemplară. Mai este interesant de semnalat că.este însă clar că a avut loc un atac direct la adresa forţelor de ordine. S-au făcut mai multe arestări. n. a ordonat începerea focurilor. . făcînd o baie de sînge la Flămînzi sau la Botoşani. La bariera Agafton se adună vreo patru sute locuitori.Batalionul 8 Vînători.] Din altă parte. Brătianu a primit o telegramă de la proprietarii Arthur Rosetti şi G. maior Boureanu a fost strivit de loviturile primite. au să ocupe ţara. şi numai după ce în rîndul militarilor sau înregistrat răniţi. în strada Fulger un număr de vreo 800 oameni au început devastările.ţinta atacului nu au fost doar arendaşii.) ordonat să tragă în aer spre a speria pe locuitori. S-a devastat o mare parte din despărţirile poliţieneşti (sectoare ale oraşului. mai mulţi soldaţi au fost răniţi. au {am. nu o reacţie la o eventuală intervenţie a acestora. procuror făcînd somaţiunile legale. cu destule amănunte semnificative: „Revolta din oraş a fost mare. casele dlor Leon Costiner. este un fals propagandistic comunist.ideea că Armata a tras în ţărani. forţele de ordine au urmat procedura legală: ordinul procurorului. Aceştia din urmă au avut o atitudine foarte ostilă în tot timpul şi instigau pe revoltaţi cu cuvintele: «înainte. Principalii instigatori lipoveni sunt arestaţi şi depuşi la Parchet"152. foc în plin.a. cea mai mare parte fiind mahalagii din oraş şi mai ales lipoveni. este evident că la Botoşani a avut loc o revoltă urbană cu caracter antisemit.acuzaţia arendaşilor. conduşi de mahalagii din oraş şi mai ales de lipoveni. . salve de avertisment cu cartuşe de luptă. lipoveni şi mahalagii. Dl. s-a tras focuri care au omorît patru oameni şi rănit vreo şapte. care au acţionat cu bîte. maior Boureanu. . primul-ministru a fost informat încă din 5 martie asupra celor petrecute în Botoşani. în ciuda limbajului său colorat. pentru că nu a fost organizată cu consimţămîntul autorităţilor. au năvălit asupra unei companii de soldaţi conduşi de dl. în Piaţa Ferdinand. prefectul Văsescu explică cel mai bine detaliile acestei insurecţii urbane: „Cu micul număr de soldaţi de care se dispunea s-a luptat timp de două zile şi o noapte în contra revoluţionarilor. la puţin timp după numirea sa ca ministru de Interne. Dl. S-a remarcat că din revoltaţi cea mai mică parte erau ţărani. salve de avertisment cu gloanţe oarbe. au să gonească pe toţi evreii.

am compus în plină convingere că o răscoală din acest judeţ nu se poate potoli multă vreme . Ca un făcut. tîrgurile şi oraşele devin teatrul de dezlănţuire a furiei populare. despre care ni s-a spus pînă acum că au reprezentat începutul Marii Răscoale. făcîndu-se o paralelă cu ambiguitatea rezultatului public al acelui eveniment. fiind moldoveni. se adresează primului-minisţru la data de 6 martie cu propunerea: „în urma unei minuţioase consfătuiri între subsemnaţii. Satele. în momentul în care. ci spre nord. Pavlov. pe străzile Bucureştilor. Constatăm. ţăranii din comunele Leorda. care se găseşte în sud.devine la fel de evident că instigatorii au acţionat în baza unui plan de instigaţie elaborat — centrul diversionist a fost identificat la Cernăuţi —. cu care ne-am întîlnit şi în cazul răscoalei din 1888. exact în aceeaşi perioadă. toate locuite majoritar de evrei. fără a se preciza la ce. de tîrgoveţi şi de un număr mult mai mic de ţărani. Fără a fi antisemite (atitudine care nu se potrivea mişcării socialiste). pentru a împiedica o infiltrare de agenţi travestiţi în ţărani bucovineni. Kogălniceanu. să nu ne putem servi de ei contra ţăranilor"153. că izbucnirea răscoalei violente în Moldova a avut un caracter urban (incluzînd în acest termen şi tîrgurile). prea mult înăbuşită sub povara mizeriei şi a răbdărei silite. ca început al Marii Răscoale. aflate în imediata vecinătate a frontierei. Prefectura Botoşani a tras atenţia primului-minisţru asupra unui aspect la fel de periculos al evenimentelor: „E absolut indispensabil ca regimentele să fie aduse din Oltenia şi Muntenia. dovezile asupra instigării la răscoală au fost cele mai clare. rusească sau austriacă. dar ştiind că ea se afla pe aceeaşi linie cu Bucecea şi Şiret. vedem şi aici că incidentele sunt provocate spre graniţa de nord. începînd de la Suceava. scris fără îndoială de o mînâ exersată. unde era Guvernul. să protesteze cu tărie sub cutele drapelului roş al Internaţionalei Socialiste". Şi în aceste locuri. nu ne rămîne să constatăm decît că ceea ce s-a numit răscoala ţăranilor din judeţul Botoşani. sunt răspîndite manifeste adresate muncitorilor. căutînd sa atingă o plajă mai largă de populaţie. spre Iaşi sau spre Bucureşti. ţăranii reprezentînd doar masa de manevră a unor orăşeni. în rapoartele diferitelor autorităţi locale vom înţîlni aceleaşi formulări ca la răscoala din 1888 la adresa instigatorilor. Corni. devenind între timp un cartier al Sucevei.. ci la „toţi cei care tremură de indignare". au datoria să ia parte. Ca stîncile din vîrful munţilor se rostogolesc la vale şi înaintară mereu în cîmpie legiunile răsculaţilor ţărani. La fel cum „răscoala" din 1888 a fost îndreptată spre Bulgaria. nu era adresat doar muncitorilor. ci spre graniţa cu Austria şi Rusia. De asemenea. Poiana-Lungă.] Fiecare muncitor. în acele zile din martie 1907. Unul dintre ele conţinea şi astfel de informaţii: „Tovarăşi. cu mare precizie. căci mi-e teamă că soldaţii. Manifestul. răscoala nu înainta spre nici o cîmpie. suntem în situaţia de a observa că aşa-zisa răscoală s-a întins nu în sud. a fost percepută la Bucureşti ca o tipică instigare externă. că au fost înarmaţi şi că au folosit aceleaşi mesaje proruse binecunoscute. Curteşti. fiecare apăsat. în faţa acestor dovezi. folosirea cuvîntului „legiune" crea impresia că ţăranii sunt organizaţi. în tîrgurile Mihăileni şi Darabani. ele au speculat din plin subiectul social antistatal. avînd la origine manifeste. pe şoseaua Botoşani — Cernăuţi. toţi avînd acelaşi sentiment de ură contra evreilor. aşadar. O informaţie care nu a fost comentată pînă acum este aceea că de la data de 7 martie 1907 Guvernul României a ordonat „ca frontiera. gen. punctele de trecere a frontierei şi vamale au fost închise. inspectorul general administrativ Varlam şi şeful trupelor. introducea subliminal cîteva sugestii periculoase. apelul final „să ia parte". broşuri şi apeluri. Conform informaţiilor trimise de la faţa locului ministerelor de Interne şi de Justiţie. multe lucruri nu au fost luate în serios. toate din preajma Botoşanilor. Cu toate că localitatea Burdujeni nu mai există pe hartă. precum şi pentru a ţine sub control mişcările armatei statului vecin. pînă la Mihăileni să fie ocupată milităreşte". forţele de ordine au fost atacate de orăşeni. motiv pentru care. învoielile agricole au fost semnate în faţa autorităţilor de către 6 delegaţi din partea ţăranilor şi de arendaşii evrei. Vlădeni. dar şi în alte oraşe. făcută cu scop de destabilizare a statului român şi care a speculat sentimentele antisemite reale ale populaţiei. de la cel mai înalt nivel politic al ţării -regele Carol I — este semnalat drept centru al instigării oraşul Cernăuţi. [.. unul dintre ele fiind semnat „în original" de Vasile M. toţi cei care tremură de indignare la priveliştea celor ce se întîmplă în Moldova. Ţărănimea e în plină revoltă! Tot nordul Moldovei e într-o frămîntare nebună. avem obligaţia să tratăm cu toată seriozitatea natura revoltelor din nordul Moldovei. în realitate. s-au înţeles cu arendaşii în urma unor negocieri organizate de Prefectură şi s-au întors liniştiţi în satele lor. Bucecea şi Şiret.. Stănceni. De la Dorohoi. trebuie arătat că incidentele violente antisemite sau propagat în tîrgurile Burdujeni. înainte de a analiza evenimentele din nordul Moldovei.

Primul-minisţru şi ministrul de interne George C. Din 13 martie. dar şi instigaţi că Armata şi Guvernul îi apără pe „jidani" împotriva ţăranilor români. primeşte informaţiile alarmante de la Botoşani şi Dorohoi în 8 martie. Cantăcuzino. care a fost cunoscută abia în data de 19 martie 1907. sătenii din alte localităţi încep să se mişte. de fapt. fie anularea celor semnate deja şi renegocierea termenilor. motivaţia care a dus la răspîndirea răscoalei din nordul Moldovei către alte judeţe. fie cerînd semnarea tocmelilor agricole restante. ia acasă telegramele şi pune celebra rezoluţie hilară: „Să se reprime mişcarea cu energie. între timp. guvernul fusese schimbat cu cel liberal.pînă ce nu i se va permite de către D-voastră a se face uz conform regulamentului serviciului în garnizoană de Glonţ"154. încurajaţi de succesul negocierilor cu arendaşii de la Botoşani. dar cu blîndeţe". Aceasta a fost. .