You are on page 1of 77

Electroterapia

Definitie: Electroterapia
studiaza
utilizarea,
actiunea
diverselor forme de energie electrica asupra organismului uman
în scop terapeutic.
Forme de curent electric, folosite terapeutic:
 Continuu (galvanic);
 De joasa frecventa;
 De medie frecventa;
 De înalta frecventa;
 Energie radiant luminoasa (fototerapia);
 Terapia cu câmp magnetic;
 Laser-ul;

TERAPIA CU AJUTORUL CURENTULUI
CONTINUU (GALVANIC)
Definitie: Prin curent electric se întelege o deplasarea de
sarcini electrice (electroni) de-a lungul unui conductor.
Curentul galvanic (Galvani-fizician Italian care a studiat
curentul continuu).
Conductorul electric-este corpul prin care poate trece un
curent electric continuu.
Clasificarea conductorilor electrici:
De gradul 1 -sunt reprezentati de metale. Prin acesti
conductori curentul electric trece fara sa produca reactii
chimice.

De gradul 2 -sunt reprezentate de solutiile electrolitice, de
acizi, baze saruri, în care trece curentul electric produce o
electroliza.
De gradul 3 -sunt conductori gazosi prin care curentul
electric nu trece.

Metode de producere a curentului

continuu

Metode chimice -elementul clasic de producere a
curentului continuu prin metoda chimica îl reprezinta pila lui
Volta. Pila lui Volta este formata din 2 placi metalice (Zn si Cu)
care se introduc înrt-un vas cu H2SO4.
Solutia de H2SO4 va disocia în ioni de H + si radicali SO-2.
Acesti ioni reactioneaza cu ionii de Zn si Cu. Astfel se produce o
eliberare de ioni cu semne diferite ce se acumuleaza la nivelul
electrozilor determinând o diferenta de potential electric.
Surplusul de electroni negativi de la catod trece printr-un fir metalic la anod pentru restabilirea
echilibrului ionic. Aceasta scurgere intr-un singur sens constituie curentul continuu.

Metode
mecanice -reprezinta
transferul
energiei
mecanice a unui motor în energie electrica (dinamul) si
convertizorul electric care transforma curentul alternativ în
curent electric continuu prin intermediul energiei mecanice de
rotatie.
Metode
termoelectronice -lampile
sau
tuburile
electronice si diode. Acestea sunt formate dintr-un anod si un
catod reprezentate de spirale. Sensul deplasari e- este dinspre
spirala spre placa.

Propietatiile fizice ale curentului
continuu

Intensitate si timp. Într-un sistem de axe cartezian, pe axa
orizontala marcam timpul si pe cea verticala intensitatea. În
functie de aceste variabile, curentul continuu poate fi
reprezentat astfel:
Curent continuu:
 Ascendent
 Descendent
 Variabil
 Întrerupt
Care la randul lui poate fi:

Constant,

 Ascendent,
 Descendent,
 Variabil.

Aparatura pentru folosirea
curentului continuu
Partile componente sunt:
 Sistem de alimentare de la retea -format din:
 stecher,
 Cordonul,
 Întrerupator.
 Dispozitivul de redresare al curentului -format din:
 Convertizor,

 Tub semiconductor.
 Aparat de reglare a intensitati -format din:
 Potentiometru,
 Comutatorul pentru forma de current galvanic,
 Aparatul de masura al intensitati,
 Miliampermetru.
 Sistemul de racordare cu bolnavul-format din:
 Borne,
 Cabluri,
 Electrozi.

Efectele fizico-chimice ale
curentului continuu
Efect termic -reprezinta producerea de caldura la
trecerea curentului printr-un conductor care opune o oarecare
rezistenta mai este numit si efectul Lenz Joule. Energia electrica
care se transforma în energie calorica se masoara în jouli, si
este direct proportionala cu rezistenta conductorului, cu
intensitatea la patrat si cu timpul. Caldura produsa se masoara
prin calori.
Q(calori)=R(ohmi)xI(amperi)xT(sec.)x0,24
Efect luminos:
 Conductor

 O anumita rezistenta supusa curentului electric aflat
într-un anumit mediu gazos sau vid produce lumina.
Efectul termoelectronic -consta în emiterea de electroni
la încalzirea unui filament aflat într-un spatiu închis.
Efectul magnetic -Curentul continuu determina în jurul
conductorului prin care trece un câmp magnetic ce deviaza acul
busolei. Fenomenul este cunoscut si sub numele de inductie
electromagnetica si sta la constructia electro-motoarelor,
aparatelor de tratament si aparatelor de masura.
Electroliza -efectul curentului asupra lichidelor si în
functie de compozitia lor chimica se numeste si disociere
electrolitica sunt supuse: electrolize, acizi, baze si saruri.
Electroforeza -efectul
curentului
asupra
solutiilor
coloidale ce atrag sarcini electrice pozitive sau negative în
functie de natura substantelor. Astfel deplasarea particulelor
spre anod se numesteanaforeza si deplasarea catre catod se
numeste catoforeza.

Actiunile biologice ale
curentului continuu
Din punct de vedere electro-chimic si al gradului de conductabilitate chimica, corpul uman
este considerat ca un conductor de gradul 2 ( un electrolit format din saruri dizolvate în mediul
lichidian, apa reprezentând 70% din greutatea corpului).
Acest mediu electrolitic este neomogen având grade diferite de conductibilitate, deci nu poate
fi strabatut uniform de curentul electric, astfel structurile tisulare ale corpului omenesc pot fi:

Gradul I de conductibilitate foarte buni -(sângele,
limfa, corpul vitros, lichidul cefalo-rahidian).
Gradul II buni conductori -(glandele sudoripare,
muschii, tesutul celular subcutanat, organele interne).
Gradul II rau conductori -(tesutul
glandele sebacee si oasele).

nervos,

adipos,

Gradul IV foarte rau conductori -(parul si epiderma)

Aplicarea
curentului
uman determina:

asupra

organismului

1. Efecte polare -care se produc la nivelul electrozilor
aplicati pe tesuturi.
2. Efecte interpolare -se petrec în interiorul organismului
între cei 2 electrozi.

1. Efecte polare -rezultatul electrolizei cu producerea de
acid clorhidric la anod si o baza la catod.
Aceste efecte depind de calitatea electrodului (forma,
dimensiunile, compozitia chimica), calitatea curentului si de
proprietatile
organismului
(de
starea
tegumentului,
conductibilitatea tesutului) si de reactivitatea generala a
organismului. În cazul supradozarii intensitati curentului
continuu se produc efecte polare extreme (arsuri si necroze).
2. Efectele interpolare -au adevaratul rol terapeutic,
determina modificari fizico-chimice tisulare generate de
trecerea curentului continuu.
Costând în:
 Procese de electroliza,
 Ionoforeza,
 Electroosmoza,
 Modificari de potential de membrana,
 Modificari de excitabilitate neuro-musculara,
 Efecte termice,
 Efecte de inductie electromagnetice,
 Modificari ale compozitiei chimice ale tesutului.

Efectele fiziologice ale
curentului continuu
1.Actiunea curentului continuu asupra fibrelor nervoase
sensitive
Receptori senzitivi din tegument înregistreaza la aplicarea
curentului continuu o senzatie de furnicatura ce creste
proportional cu intensitatea catre întepaturi fine, la arsura si
durere. Dupa cateva sedinte creste pragul sensibilitati tactile si
dureroase obtinându-se actiunea analgetica, ea se produce la
polul pozitiv si se numeste anelectrotonus. La polul negativ
se producecatelectrotonus--realizat prin depolarizarea si
cresterea sensibilitati în timp ce la anelectrotonus membrana
celulara se hiperpolarizeaza scazând excitabilitatea. La
intensitatile mici se produce catelectrotonus, iar la intensitatile
mari se produce anelectrotonusuri, iar la intensitate medie se
produce echilibrarea anelectrotonusului.
2.Actiunea curentului continuu asupra fibrelor nervoase
motorii
Se produce o scadere a pragului de excitatie a fibrelor
motori când folosim polul negativ ca electrod activ. Cresterea
brusca a intensitati curentului ca si scaderea intensitati
curentului determina o contractie musculara prompta. Aceasta
actiune este utilizata în tratamentul musculaturii.
3. Actiunea curentului asupra sistemului nervos centralCurentul continuu produce:
 Diminuarea
descendent

reflexelor

 Cresterea excitabilitati
ascendent.

la

aplicarea

curentului

la

aplicarea

curentului

La nivelul organelor de simt:

 Reactii vizuale -senzatii luminoase sub forma de
puncte, bastonase sau cercuri colorate în galben.

 Reactii auditive-zgomote în urechi, ameteli, rotirea
capului spre dreapta sau stânga.
 Reactiile gustative-un gust metalic corespunzator la
polul negativ, un gust acru la polul pozitiv.
4. Sistemul vegetativ vazomotor
Curentul continuu are o actiune hiper-emianta. Initial este
o scurta perioada de vazoconstrictie urmata de o
hiperemie determinata de vazodilatatie reactiva, astfel se
obtine eritem cutanat si cresterea moderata a temperaturi
cutanate.
Aceste fenomene se produc la nivelul vaselor superficiale
cutanate cât si la celor musculare profunde si dureaza cîteva
ore dupa întreruperea aplicari. Se realizeaza astfel o
înbunatatire a vascularizatiei în regiunile de aplicare a
curentului continuu. Circulatia superficiala creste sub 500% iar
cea profunda cu 300%. Asfel rezulta rolul biotrofic al curentului
continuu prin înbunatatirea nutritiei tisulare precum si actiunea
rezorbtiva a edemului local.
5. Actiunea asupra sistemului vegetativ
Sistemul nervos vegetativ reactioneaza în constant si
individual în aplicarea curentului continuu. Regiunea cervicala si
dorsala superioara este zona specifica pentru influentarea
sistemului nervos vegetativ la aplicarea curentului continuu si
se numeste gulerul scerback.
6. Actiunea asupra sistemului circulator.
Curentul galvanic descendent-accelereaza afluxul sancvin
din mica circulatie spre inima. Aceasta reprezinta circulatia de
întoarcere a sangelui venos din plamâni si membrele superioare
spre inima, transporta sânge arterial catre postal.
Curentul galvanic ascendent-accelereaza circulatia venoasa
de la extremitatea membrelor inferioare si organele interne
catre inima, favorizeaza transportul sângelui arterial catre
plamani si extremitatile superioare accelereaza viteza sângelui
venos de la inima la plamani.

Indicatiile si contraindicatiile

curentului continuu
INDICAŢII:
Afectiuni ale sistemului nervos:
 Nevralgii, nevrite, nervul schiatic, plexul brahial,
nervii intercostali, nevralgii dentare.
 Occipitale.
 Ale femuro-cutanatului.
 Pareze, paralizii(paraliziile flasce ale membrelor de
diferite cauze)
 Afectiuni
ale
organelor
conjunctivite, irite sclerite)

de

 Sindroame
asteno-nevrotice
(distonii neurovegetative)

simt(otoscreloze,
de

suprasolicitare

Afectiuni ale aparatului locomotor:
 Reumatismele inflamatori si degenerative (artrite
artroze)
 Sechelele post-traumatice.
Afectiuni ale aparatului cardio-vascular:
 Tulburari circulatori periferice (boala Raymaoud,
arteritele, flebitele in faza subacuta sau cronica)
 Tulburari
vazomotorii
hipertensiunii arteriale)
Afectiunii dermatologice:
 Acneea

cerebrale

(în

cadrul

 Cicatrice cheloida
 Eczeme
 Hemetoame superficiale
 Ulcere aftome

CONTRAINDICAŢIILE:
Orice afectiune care produce o leziune a intregritatii
tegumentului, supuratiile, alergii de diferite etiologi, unele
eczeme, în cazul T.B.C-ului cutanat, neoplasmelor cutanate în
stadii terminale, în starile caseptice.

Modalitati de aplicare terapeutica
ale curentului continuu
1.Galvanizarea simpla (cu ajutorul electrozilor sub forma de
placi de diferite dimensiuni)
2. Baile galvanice
3. Ionoforeza sau ionogalvanizarea

1. Galvanizarea simpla.
Electrozii sunt placi metalice din plumb laminat de diferite dimensiuni în functie de regiunea
de aplicare si efectele de polaritate.
În mod obisnuit au forme dreptunghiulare cuprinse între 50-800 cm2.
În forme speciale:
 Punctiformi-în forma de ochelari
 Special pentru gulerul scerback
În functie de efectele terapeutice putem avea:
Pentru efect analgezic-de dimensiune mica si pozitiv.
Aplicarea pe diferite regiuni:

 aplicarea transversala - Electrozii sunt asezati de o parte si de alta a regiunii de
tratat.
 aplicare longituninala - Când electrozii sunt plasati la distanta unul de celalalt.
Este obligatoriu folosirea stratului hidrofil între electrod si tegument pentru prevenirea arsurilor,
care trebuie spalat dupa fiecare utilizare.
Intensitatea curentului-care este strâns legata de sensibilitatea si toleranta tegumentului, de
evolutia afectiunii, de marimea electrozilor si de durata aplicatiei. Sensibilitatea tegumentului este
variabila în functie de regiunea anatomica.
Durata-este de aprozimativ 30 de minute.
Numarul si ritmul sedintelor-este variabil cu diagnosticul. În general se folosesc 8-10
sedinte în afectiuni acute si 12-20 sedinte în afectiuni cronice.
Pozitia bolnavului-în timpul sedintei trebuie sa fie în cea antalgica si depinde si de functia
regiuni tratate.

2. Baile galvanice:
Sunt indicate pentru tratarea unor regiuni întinse sau chiar a intregului corp. În aceasta
modalitate se combina atât actiunea curentului continuu cât si efectul termic al apei, fiind
mijlocitoare între electrod si tegument.
Densitatea curentului-este redusa micsorându-se riscul de arsura la intensitatea aplicata.
Baile galvanice se înpart în:

 Partiale sau 4-celulare
 Generale sau stenger.
Baile partiale.
Sunt alcatuite din: 4 cadite de portelan conectate la electrozi au reprezentare pe un tablou de
comanda.
4-celulare sunt 2 pentru membrele superioare si 2 pentru membrele inferioare.
De pe tabloul de comanda putem realiza combonati diferite ale electrozilor în functie de
efectele urmarite.
ex: pozitiv pentru membrele superioare si negativ la membrele inferioare rezulta curentul
descendent.
Indicatiile bailor partiale:

 Nevralgii,
 Atralgi,

 Mialgi,

 Paraliziile flasce,
 Tulburari circulatorii.
Durata unei sedinte-este între 10-30 min. si ritmul de aplicare este zilnic sau la 2 zile.
Numarul de sedinte-este de 10-15 sedinte.
Baile generale.
Sunt formate dintr-o cada prevazuta cu 8 electrozi fixati în pereti cazi.
Sensul curentului-este dirijat de la un panou de comanda în multiple variante:
 Descendent
 Ascendent
 Transversal
 Sau chiar în diagonala.
Intensitatea curentului-este mai mare decât cea de la baile partiale .
Durata-15-30 min. Ritmul una la 2-3 zile totalizând 6-12 sedinte.
Actiunea: se bazeza pe efectul termomecanic al apei, pe efectul curnetului continuu cât si pe
efectul chimic când se foloseste ionizarea.

3.Ionizarea.
Reprezinta procedura prin care introducem în organism cu ajutorul curentului continuu
diferite substante medicamentoase care au o actiune farmacologica.
Sinonime la ionizare:

Ionoterapia,

Ionoforeza,

Galvanoterapia,

Electoionoterapia,

Principiul general al ionizari: se bazeaza pe disocierea electrolitica a diverselor substante
medicamentoase si transportarea anionilor (-)si a cationilor (+) spre electrozi de semn contrar
încarcarile lor electrice.
Cu solutia continând ionul medicamentos se înbiba stratul hidrofil de sub electrodul activ. De
aici acesta migreaza prin tegumentul intact prin orificiile glandelor sudoripare si sebacee spre polul
opus ajungând în interiorul organismului de unde sunt preluati de reteaua limfatica si circulatia
sancvina superficiala, ajugând în circulatia generala.

Dovada patrunderii în organism a ionilor terapeutici este regasirea lor în urina.
Ioni usori migreaza mai rapid, iar ioni grei migreaza mai încet.
Substantele cu greutate moleculara foarte mare nu se pot disocia, ramânând în tegument dar
fara sa-l strabata.
Ionizarea depinde de:
 Greutatea anatomica a ionilor;
 Cantitatea si concentratia lor în solutie;
 Puritatea solutiei utilizate (apa distilata);
 Intensitatea curentului-cu cât intensitatea este mai mare, cantitatea de ioni
transportati este mai mare.
 Marimea electrozilor.
Durata proceduri-este de aproximativ 30 min.
La efectul farmaco-dinamic al solutiei medicamentoase se adauga si efectul analgezic al
curentului continuu.
Particularitati de actiune ale ionoforezei:

 Efect local
 Efect de depozit-realizat de acumularea substantelor
farmacologice introduse la nivelul electozilor.
 Efectul de patrunderepâna la stratul cutanat profundare o actiune reflexa cutii viscerale la nivelul
dermatoamelor.
Este posibila dozarea precisa a substantelor medicamentoase aplicate.

Se pot obtine efecte bune cu cantitati foarte mici de substante
medicamentoase evitându-se tractul gastro-intestinal.
Inconvenientele ionizari:
Din componenta bipolara a medicamentului actioneza
numai acea componenta influentata de semnul polului
respectiv. Viteza de migrare a ionilor este diferita.
Tehnica de aplicare.

Diferenta dintre ionizare si galvanizarea simpla consta
numai în înbibarea stratului hidrofil in solutie medicamentoasa
in loc de apa.
Pentru eficienta maxima polul activ trebuie sa fie mai mic
decât cel pasiv
Polul activ-este dependent de încarcarea electrica a solutiei
medicamentoase si anume:
Substante încarcate pozitiv se vor pune la polul pozitiv si se
numesc cationi.
Substante încarcate negativ se vor pune la polul negativ si
se numesc anioni.
ex: la anod aplicam metale cum ar fi: Li, Cu, Zn, Ca
radicalii metalelor, diferiti alcaloizi: histamina, cocaina,
stricmina, morfina, atropina, pilocarpina. La catod vom pune:
halogen, clor, brom, iod radicali acizi.
Solutiile folosite se fac de preferinta cu apa distilata.

Concentratia in ioni trebuie sa fie cât mai mica pentru ca
disociatia electolitica este cu atât mai puternica cu cât solutia
este mai diluata.
Indicatii:
 Sindroame neuroastenice
 Insomniile
 Spasmofilia
 Sindroame migrenoase.
Ex: Calciu este utilizat ca sedativ al sistemului nervos în migrene, spasmofilie.
Magneziu în migrene vasculare, status post accident vascular cerebral.

CURENTII DE JOASA FRECVENTA
Vor avea frecventa cuprinsa între 500 impulsuri/sec.-5 impulsuri/min.
Curenti de joasa frecventa se obtin prin întreruperea curentului continuu cu ajutorul unor
metode de reglare manuala sau electrica obtinându-se inpulsuri electrice ce se succed ritmic având
în general un efect excitator.

Aceste inpulsuri pot fi:
 Singulare,
 Sau în serie
În general curenti cu impulsuri de joasa frecventa se caracterizeaza prin:
1. Forma si amplitudinea inpulsului;
2. Prin frecventa inpulsurilor;
3. Durata inpulsurilor;
4. Durata pauzei dintre inpulsuri;
1. Din punct de vedere al formei inpulsurile pot fi:
 Dreptunghiulare,
 Triunghiulare,
 Trapezoidale,
 Sinusoidale,
 Derivate din cele de mai sus.
Din curentul cu impulsuri dreptunghiulare se pot obtine formele derivate prin:
 Modificarea platoului superior sau inferior;
 Prin cresterea sau descresterea intensitati;
 Variatia duratei inpulsului si a pauzei

a) Inpulsul dreptunghiular-se caracterizeaza prin:
 Frontul ascendent-care este perpendicular pe linia
izoelectrica,
 Platoul orizontal-care este paralel cu linia izoelectrica
 Frontul descendent-care este perpendicular pe linia
izoelectrica
Frontul ascendent-corespunde cresteri bruste a intensitati
curentului.
Frontul descendent-corespunde scaderi bruste a intensitati
curentului.

b) Inpulsurile triunghiulare-se caracterizeaza prin:
 Anularea platoului,
 Fronturile ascendente,
 Fronturile descendente,
Pot avea o durata mai mare sau mai mica formân un unghi
mai mare sau mai mic fata de linia orizontala a timpului.
Cu cât durata impulsului este mai lunga, cu atât panta este
mai plina. Cu cât durata inpulsului este mai scurta, panta este
mai abrupta.

c)
Inpulsurile
trapezoidale-rezulta
din
combinarea
impulsurilor
triunghiulare
si
dreptunghiulare.
Pantele
ascendente si descendente pot fi mai line line sau abrupte,
liniare sau curbe.

d) Inpulsurile sinusoidale-pot avea panta ascendenta de
forma convexa putând corespunde unei functi matematice
exponentiale.

Curentul faradic
Este obtinut din curentul continuu cu ajutorul unui inductor
si este format dintr-o curba neregulata în care undele pozitive
cu valori crescute alterneaza cu unde negative.
Curenti de joasa frecventa cu impulsuri sunt folositi in
terapie pentru:
1.Electrostimularea musculaturi striate normoinervate.
2.Electrostimularea musculaturii total denervate.
1. Electrostimularea musculaturii striate normoinervate.
Folosirea acestor curenti cu impulsuri realizeaza o adevarata electro-gimnastica musculara.

Se bazeza pe actiunea de excitare a impulsurilor electrice
asupra substraturilor excitabile: muschii si fibrele nervoase.
Se realizeaza printr-o descarcare electrica a membranelor
celulare numita si depolarizare.
Musculatura striata, scheletica normal inervata-raspunde la
impulsuri cu durata relativ scurta si frecventa relativ rapida in
jur de 30Hz.
Efectul de contractie-se obsine la o durata de 0,1-5 mili
sec. si frecventa de 40Hz.
Aceasta actiune tetanizanta sau de contractie maxima se
mentine atâta timp cât curentul strabate muschiul.

Sunt folosite în general urmatoarele forme de curent:
 Curenti dreptunghiulari mici,
 Trenurile de impulsuri,
 Curenti modulati de lunga perioada,
 Curenti faradici,
 Curenti neofaradici,
au frecventa de 50Hz durata de un impuls este de 1min. si
pauza dintre impulsuri de 19 mili sec.
Efectele fiziologice-sunt:
 Excitator,
 Vazomotor producând o vazodilatatie prelungita.
 Trofic,
 Antialgic,
 Revulsiv în cazul unei vazodilatati maxime

2. Electrostimularea musculaturi total denervata
În acest caz se obtine un raspuns selectiv la stimularea prin
impulsuri exponentiale de lunga durata cu panta de crestere
lenta sau foarte lenta.
Folosirea excitari selective cu astfel de impulsuri poate
duce la obtinerea capacitati de contractie musculara.
Forme de curenti ce pot fi folositi:
 Curenti cu inpulsuri trapezoidale-sunt folositi în
stimularea diferitelor grupe musculare .
 Curenti cu inpulsuri triunghiulare-cu fronturile de
crestere liniare sau exponentiale.
 Electrostimularea -previne
musculare.

instalarea

atrofiei

Nu este o metoda de recuperare în sine ci pregateste initierea kineto-terapiei recuperatorie.

Tratamentul- cu acesti curenti trebuie instituit precoce
la 7-10 zile de la denervare.

Curentii diadinamici
Sunt derivati din curentul sinusoidal de 50Hz care a suferit
o serie de modificari.
Cu ajutorul unei lampi redresoare se obtine mularea fazei
negative ceea ce determina formarea unui curent de 50Hz ½
sinusoidal.
Din aceasta cu ajutorul unei duble diode se obtine un
curent de 100Hz ½ sinusoidal.
Ambele forme de curent mentionate trec din categoria
curentilor alternativi în categoria curentilor cu impulsuri,
deoarece nu mai au faza negativa.

Forma acestor inpulsuri pozitive-este curba ½ sinusoidal
cu o durata de 0,01 sec.
La curentul cu impulsuri de 50Hz intervin si pauze de 0,01
sec. În timp ce la cel de 100Hz impulsurile se succed fara nici o
pauza nefiind un curent alternativ.
Semnul curentului-se mentine tot timpul pozitiv ceea ce
variaza, fiind doar intensitatea care creste în mod ritmic de la 0
la o valoare maxima si apoi descrie o curba simetrica cu cea a
valorilor ascendente ajungând din nou la valoarea 0.
Aceste impulsuri se repeta de 50 sau 100 de ori/sec.,
frecventele fiind constante neputându-se modifica.
În functie de felul in care se pot combina diversele
posibilitati de succesiune si de modulare a inpulsurilor descrise
se pot obtine urmatoarele feluri de curenti diadinamici:

1.Monofazat fix.
Este o forma asemanatoare cu cea a curentilor sinusoidali,
panta ascendenta este la fel ca la curentul sinusoidal dar panta
descendenta nu cade simetric ci ea descrie o curba lenta
exponentiala, ajungând la 0 în timp dublu fata de curentul ½
sinusoidal acoperind astfel si perioada de pauza ajungând la
valoarea 0 la baza impulsului urmator.
Durata unui impuls-este astfel de 20 mili sec. iar pauza nu
exista. Intensitatea vârfului impulsului este constant aceiasi.
2.Difazatul fix
Rezulta din suprapunerea a 2 curenti monofazati cu un
decalaj de jumatate de perioada.
Vârfurile impulsurilor sunt asemanatoare, însa intensitatea
nu mai ajinge la 0 ea ramânând la un anumit nivel; astfel rezilta
o curba asemanatoare cu cea a unui curent continuu peste care
se suprapun 100 de impulsuri de forma ½ sinusoidala.
3.Scurta perioada

La intervale regulate de 1 sec. se alterneza brusc
monofazatul de 50 impulsuri/sec. cu difazatul de 100
impulsuri /sec.
Se poate creste durata perioadelor de impulsuri de la 1 la
10 sec.

4.Lunga perioada
Este o forma speciala de suprapunere a 2 curenti de 50
impulsuri/sec.
Un curent monofazat fiz de 50 impulsuri-peste care, cu un
decalaj de ½ perioada se adauga in mod lent (modulat) tot un
curent de 50 impulsuri modulat.
Din aceasta suprapunere rezulta un curent asemanator cu
cel difazat.
Durata modulatiei de crestere a fazei a-2-a este de 0,5 sec.,
durata perioadei constante (platoul) este variabila între 1 si 7
sec.
Descresterea este de 1,5 sec. alternanta între monofazat si
difazat se face între 3 si 10 sec.

5.Ritmul sincopat
Alterneaza la intervale de 1 sec. monofazatul cu pauze de
aceiasi durata.

Principalele efecte ale curentului
diadinamic
1.
lunga

Analgetic-difazatul

si

perioada

2. Hiperemianta-difazatul, perioada lunga si perioada
scurta
3. Dinamogeneza-monofazatul cu 50Hz cu o intensitate la
valoarea prag.
Monofazatul-efect excitator, creste tonusul muscular,
actioneaza ca un adevarat masaj profund electric, evidentiaza
zonele dureroase din cadrul neuromialgiilor reflexe. Actioneza
vazoconstrictor si tonifica pereti arteriali.
Difazatul-are actiunea cea mai antialgica-ridica pragul
sensibilitati dureroase. Îmbunatatirea circulatiei arteriale prin
inhibarea simpaticului.
Este indicat
analgetice.

ca

forma

introductiva

în

celalalte

aplicati

Perioada scurta-are un efect excitator tonicizant,
actioneaza ca un masaj profund mai intens, are o actiune
vazoconstrictoare de unde reiese rolul rezorbtiv cu actiune
rapida asupra hematoamelor si a edemelor post-traumatice sau
din staza periferica.
Perioada lunga-are un efect puternic analgezic si
miorelaxant, acest efect este persistent timp mai îndelungat,
are deasemenea un efect anticongestiv. Este indicat în starisle
dureroase profunde si persistente.
Ritmul sincopat-are un efect excitomotor pronuntat de
unde rezulta actiunea sa de gimnastica musculara importanta.
Este indicat în atoni musculare postoperatori cu musculatura
normo-inervata.

Indicatiile
A. Afectiuni ale aparatului locomotor:
1.Starile posttraumatice-concluziile, entorsele, luxati
recente folosim difazatul si apoi perioada scurta.
2.Întinderile musculare.

3.În diferite redori articulare-incepem cu difazatul
apoi continuam cu perioada scurta si terminam cu perioada
lunga. Aici fac exceptie fracturile sau rupturile ligamentare sau
musculare.
B. Afectiunile reumaticce: Artroze, artrite, în diferite mialgii,
în manifestari articulare (epicondilitele, entezite), în diferite
periartrite, nevralgi cervico-brahiale sau sciatice.
Începem cu difazatul continuam cu perioada scurta si
terminam cu perioada lunga.
C. Tulburari circulatori periferice: Boala Raynoud, în
arteriopatiile obliterante, varicele, stari dupa degeraturi si
arsuri.
D. Aplicatiile segmentare: Pe
patologie neurovegetativa

zonele

reflexe

cu

În colecistopatie, în migrene, în ulcer.

Modalitati de aplicare a
curentilor diadinamici

Aplicatiile se fac:
1. Aplicarea direct pe punctele dureroase: Se folosesc
electrozi de plumbmici rotunzi sau chiar punctiformi.
Electrodul negativ-este asezat direct pe locul dureros
Electrodul pozitiv-este asezat la 2-3 cm. distanta.
2. Aplicarea transversala: O folosim la nivelul articulatiilor
mari, a zonelor musculare ale membrelor sau trunchiului. Aici
folosim electrozi plati, cu marimi diferite, corespunzatoare
regiuni de tratat. Electrozii sunt egali între ei.
3.Aplicarea longitudinala: Se foloseste de-a-lungul unui
nerv periferic.

Electrodul pozitiv-este mai mare iar,
Elctrodul negativ-este mai mic si se aseaza pe locul
dureros.
4. Aplicarea paravertebrala: Pentru radacinile nervoase,
putem avea în acest caz atât aplicarea transversala cât si o
aplicare paralela cu colana. Se folosesc electrozi plati cu:
Electrodul negativ-asezat pe locul dureros,
Electrodul pozitiv-fiind egal ca marime.
5. Aplicarea gangliotropa: Se foloseste la nivelul
ganglionilor vegetativi. Folosim electrozi mici, punctiformi:
Electrodul
respectiv.

negativ-fiind

situat

la

nivelul

ganglionului

6.
Aplicatia
mioenergetica: Aceasta
tonicizarea musculaturi normoinervate.

urmareste

Electrodul pozitiv-este mare, este indiferent si se aseaza la
locul de emergenta a nervului motor.
Electrodul negativ-este punctiform si se aseaza la nivelul
placi neuromotori.

Tehnica de aplicare a curentului
diadinamic

În primul rând trebuie sa avem:
1. Aparatul generator de curent diadinamic-care este
format din:
 Sistem de alimentare (priza, stecher, cablu)
 Sistem de redresare si modulare (dioda, lampile)

Pe tabloul aparatului avem:
 Un potentiometru

 Un comutator-pentru diferitele formele ale curentului
diadinamic.
 Osciloscop-prin care vizualizam formele curentului
diadinamic.
 Comutator-pentru schimbarea polaritati
 Ceasul
 Miliampermentru-pentru masurarea intensitati.
 Sistemul
electrozi)

de

racordare

cu

bolnavul (cabluri

si

2

2. Pacientul-trebuie sa fie asezat comod pe o canapea de
lemn ti cu regiunea de tratat descoperita si la îndemâna.
Electrozi-sunt asezati pe zona durerosa prin intermediul
compreselor hidrofile.
Se începe cu difazatul fix totdeauna intensitatea sa nu atinga pragul dureros (valoarea minima
a intensitati care produce o contractie musculara) si crestem treptat intensitatea datorita instalari
fenomenului de acomodare.

În general durata proceduri este de 4-8 min. daca depasim
aceasta duratase diminua eficacitatea analgetica.
Daca avem mai multe regiuni dureroase ce impun aplicarea proceduri, durata acesteia trebuie
scazuta cu câte 1min. la fiecare noua procedura în cursul aceleasi sedinte.

În cazul actiunilor vasculotrope si neurotrofe se poate
mentine o durata mai indelungata de 20-30min.
Ritmul sedintelor-este determinat de stadiul afectiuni daca
intensitatea dureri este mare aplicam de 2 ori pe zi, daca este
mai mica 1 procedura pe zi.
Numarul sedintelor-pentru actiune analgetica sunt utile 810 sedinte consecutive eventual cu o pauza de 7-10 zile dupa
care se reiau.

În scop dinamogen putem folosi peste 10 sedinte.

Alte

forme

de

curenti

de

joasa

frecventa
cu actiune antialgica
1. Curentul faradic si neofaradic
2. Curentul trabert
3. Curentii stohastici
4. Electropunctura
5.T.E.N.S (stimularea electrica nervoasa transcutanata).

Curentul faradic si neofaradic
Curentul faradic-este reprezentat printr-o curba neregulata
în care denivelarile cu valori negative mici alterneaza cu
cresteri mari si bruste ale valorilor pozitive.
Curentul faradic se obtine din curentul continuu,
transformarea realizându-se cu ajutorulunei bobine de inductie.
Aceasta bobina consta din 2 bobine:
 Primara-care este de dimensiuni mici numita inductor si
este formata dintr-un miezde fier pe care sunt înfasurate spire
groase dar în numar mic.
 Secundara-care este mai mare si în care patrunde bobina
primara.
Diferentele intensitatilor pozitive si negative sunt date de
inegalitatea dintre vitezele de întrerupere si de inchidere a
circuitului.
Dezavantajele curentului faradic:

 Imposibilitatea dozari intensitati curentului
 Neregularitatea impulsurilor
 Manevrarea rudimentara a aparatelor de obtinere a
acestui curent.
Astfel sa creat o noua forma de curent numit neofaradic.
Caracteristicile curentului neofaradic:
1. Nu se mai produc trecerile bruste de la valori pozitive la
cele negative.
2. Intensitatea poate fi reglata cu precizie.
3. Frecventa este de 50Hz, durata impulsurilor este de 1
min., durata pauzei este de 19 ms.

Principalele efecte:
1. Efectul analgetic
2. Efectul excitomotor
3. Efectul vazomotor
a) vazoconstructor-când durata este scurta
b)vazodilatator-când durata este lunga
4. Efectul trofic
5. Efectul rezorbtiv
Indicatii:
 În afectiuni musculare ale aparatului locomotor
 În afectiuni ale sistemului nervos periferic.

Contraindicatiile:

 În paralizia spastica
 În orice spasme si contractii musculare
 În atrofi musculare cu degenerescenta
 În atrofi musculare însotite de hipersensibilitate
Caracteristici: impulsurile triunghiulare.

Curentii träbet
CurenŢii dreptunghiulari care realizeazaun adevarat masaj cu impulsuri excitabile obtinându-se
astfel un puternic efect analgezic si hiperemiant.

Curentii stohastici
Se caracterizeaza prin prezenta unor stimuli neregulati ce
reduc reactiile de adaptare sau de obisnuinta crescând astfel
efectul analgezic prin ridicarea pragului dureros.
Electropunctura
Face parte din metodele de reflexoterapie actionând pe
punctele dureroase reflexe.
T.E.N.S.
Foloseste curenti cu impulsuri dreptunghiulare de joasa
frecventa care sunt furnizati de aparate mici alimentate la
bateri sau la priza. Frecventa este 15-500Hz, durata impulsurilor
0,05-0,5ms. Folosesc electrozi mari atezati în dreptul punctelor
dureroase.

Elemente de fiziologie generala ale
electroterapiei si electrodiagnosticului

Iritabilitatea-reprezinta capacitatea celulelor vi de a
reactiona la un anumit stimul.

Excitabilitatea-reprezinta transmiterea mai departe a
stimulului de catre celulele si fibrele nervoase, aceasta este o
reactie secundara a tesuturilor.

Pentru a declansa o excitatie stimulul trebuie sa aiba:
 Intensitate minima precisa numita si intensitate prag.
 Un timp minim pentru provocarea excitatiei.
Stimuli cu valoare peste prag determina o reactie care se propaga ca unda de excitatie ce
poate fi masurata la distanta de locul de excitatie. Stimulul cu valoarea sub prag are o actiune
limitata locala.

Intensitatea cu valoare peste prag a stimuluilui nu duce la o
crestere a raspunsului ceea ce reprezinta legea totul sau
nimic dar aceasta lege este valabila numai pentru reactia unei
singure celule.
Daca stimulii electrici excita mai multe sau mai putine
celule dupa valoarea intensitati si suprafata stimulata, atunci se
produce contractie musculara mai puternica sau mai slaba.

repaus

Potentialul

de

membrana

de

În repaus procesele chimice ti fizice din membrana celulara se afla într-o stare de echilibru.

Stimularea-produce o transformare periodica a stari de
echilibru determinând o serie de procese fizice si chimice.
La nivelul membranei celulare Na+ si K+ sunt repartizati în
concentratii diferite de o parte ti de alta a membranei.
Na+: -în exterior avem 145mEq/l
-în interior
aproximativ 12:1.

avem 12mEq/l si

avem

un

raport

de

K+: -la exterior-4mEq/l

-în
interior-155mEq/l si
aproximativ 1:38.

avem

un

raport

de

Prin mecanism de pompa care este consumatoare de
energie, rolul principal avându-l ionulNa+ se realizeaza un
transfer ionic si anume:

Na poate fi expulzat extracelular, K patrunde intracelular
printr-un transpot pasiv.
Retinerea concentratiei mai mari de K în interiorul celulei
se datoreste unui potential de aproximativ 85 mV intracelular
întretinut de pompa de Na
Datorita diferentei de concentrtie a celor 2 ioni de la nivelul
membranei celulare aflate în repaus se realizeaza o diferenta de
tensiune numita potential de membrana sau de repaus.
Directia de polarizare a membranei celulare este pozitiva
în exterior ti negativa în interior.

Potentialul de actiune a membrana
1.Depolarizarea.
Variatiile potentialului de membrana din cursul excitatiei
prin diferiti agenti chimici si fizici reprezinta potentialul de
actiune.
Membrana
celulara
stimulata
devine
permeabila
pentru Na declansându-se un flux ionic dinspre exterior spre
interior.
Curentul de intrare a ionului de Na atingând intensitatea
curentului de iesire a K.
În depolarizare prin cresterea permeabilitati membranei
celulare stimulate pentrul ionul de Napartea externa devine
negativa, iar partea interna devine pozitiva.
Stimulul prag sau de excitatie reduce potentialul de repaus
cu 15-20mV ceea ce determina un potentil critic de aproximativ
65mV ce determina declansarea potentialului de actiune.
Intensitatea minima necesara declansari excitatiei pentru
pragul de curent continuu se numeste reobaza.
2.Repolarizarea.
Reprezinta initierea proceselor de revenire la potentialul de
membrana.

Se produce astfel:
 Inactivitatea transportului ionului Na spre interiorul celulei,
cu reducerea brusca a conductantei membranei pentru Na+ si
revenirea fluxului la valoarea de repaus.
 Concomitent creste permeabilitatea membranei celulare
pentru K+ care iese din celula cu un flux crescut în intensitate
ceea ce duce la restabilirea valori de repaus.
 Modificarile de potential care au loc în timpul depolarizari
si repolarizari reprezinta de fapt adevaratul potential de
membran
3.Restitutia
Începe odata cu încheierea procesului de repolarizare a
membranei celulare.
Cu ajutorul pompei active Na-K, Na excedentar iese din
celula iar K intra în celula pâna la atingerea potentialului de
repaus de aproximativ 85mV.
În timpul depolarizari membrana este incapabila sa mai
reactioneze la alt stimul reprezentând perioada refractara
absoluta (pragul stimulului este foarte ridicat si nu mai poate fi
depasit).
Dupa depolarizare se instaleaza perioada refractara relativa
ce permite ca o excitatie locala cu intensitate scazuta sa poata
declansa un nou potential de actiune.

Electrotonusul
Reprezinta modificarile caracteristice fizice si fiziologice produse în timpul procesului de
excitatie fiind determinat de sensul curentului astfel:

 La polul negativ-vom avea catelectrotonus
 La polul pozitiv-vom avea anelectrotonus.
1.Catelectrotonus

Se produce la închiderea circuitului. Cresterea excitabilitati
tisulare la catod este datorata depolarizari prin sarcinile
negative ale electrodului.
Excitantul minim necesar produceri stimulari actioneaza la
o intensitate minima.
Într-o depolarizare extrema si de durata se produce:
 Blocajul depolarizari sau
 Blocajul de oboseala sau
 Depresie catodica.

2.Anelectrotonus.
Se produce la întreruperea circuitului si se realizeaza o
scadere
a
excitabilitati
tisulare,
se
obtine
un efect
hiperpolarizant, adica cresterea sarcinilor pozitive la exteriorul
membranei, ceea ce determina o îngreunare a aparitiei
excitatiei.
Într-un anelectrotonus puternic se produce abolirea excitabilitati sau blocajul anotic de
hiperpolarizare.

Electrodiagnosticul
Prin electrodiagnostic întelegem ansamblul metodelor de diagnostic bazate pe utilizarea
curentilor electrici.

Exista 2 metode de electrodiagnostic:
1. Electrodiagnostic prin stimulare-care se bazeaza pe
raspunsurile
date de organism la diversi stimuli electrici.
2. Electrodiagnostic prin detectie-ce reprezinta
detectarea si studierea curentilor electrici produsi de tesuturi.

Ex. Electrocardiograma
(E.K.G),
(E.E.G), electromiograma (E.M.G).

electroencefalograma

Principiile electrodiagnosticului prin stimularea
cu curent galvano-faradic
Excitarea cu impulsuri a unui nerv sau a unui muschi
sanatos produce o contractie musculara brusca numita
si secusa musculara.

a) Daca nervul este sectionat total:
Excitarea capatului periferic al nervului cu un curent continuu sau faradic nu produce nici un
raspuns.

Daca excitam direct muschiul nu mai raspunde la excitatia
faradica în schimb raspunde la excitatia galvanica printr-o
contractie lenta.
Aceasta este mai vizibila daca asezam electrozi la cele 2
capete ale muschiului. Aceasta se numeste degenerescenta
totala.
b) Daca nervul este sectionat partial:
Excitabilitatea nervului este pastrata pentru curent
galvanic sau faradic, dar contractia musculara obtinuta este
diminuata ca amplitudine.
Curentul faradic determina un raspuns brusc, curentul
galvanic determina un raspuns global heterogen:
 Fibrele denervate musculare-vor da o contractie lenta cu
un prag
de excitatie mai scazut.

 Fibrele musculare sanatoase-vor reactiona brusc sub
forma secusei musculare.

Astfel la o mai mica intensitate a curentului galvanic
obtinem numai o contractie mica numita si reactie de
degenerescenta partiala.
Daca excitam un muschi la pragul de excitatie obtinem o contractie corespunzatoare valori
prag.

Marind aceasta intensitate de 2-3 ori fata de valoarea prag
contractia se va mentine tot timpul când trece curentul prin
muschi aceasta se numeste electrotonus fiziologic.
În cazurile patologice, acest electrotonus se obtine la
intensitati mult apropiate de valoarea pragului si se
numeste electrotonus patologic-este întâlnit de regula în boli
musculare primitive.

Tehnica efectuari electrodiagnosticului cu
ajutorul curentului galvano-faradic
Trebuie cunoscuta:

 Anatomia regionala,
 Topografia nervilor
 Teritoriul muscular
Corespunzator acestora:

 Fiziologia miscarilor
 Actiunea fiecarui muschi în parte
 Notiunea de neurofiziologie si neuropatologie
Trebuie sa localizam punctele motorii precum si punctele
de excitatie al nervului respectiv.
Punctele motorii=proectia pe piele a locului unde nervul
patrunde în muschi.
Trebuie sa avem aparatul care produce curentul galvanic si faradic

Electrodul activ cu care facem explorarea este mic de
aproximativ 3cm patrati pentru muschii mari si de 1-2cm
patrati pentru
muschii mici.
Electrodul indiferent este mai mare. Uneori se foloseste si o distributie bipolara când ambi
electrozi sunt mici si se aseaza la cele 2 extremitati ale muschiului.

Persoana care executa investigatia trebuie sa stea
confortabil cu mâna stânga sa manevreze aparatul iar cu mâna
dreapta sa foloseasca electrodul activ explorato.
Subiectul de investigat trebuie sa fie relaxat, asezat confortabil si la
lumina.

Explorarea propriu-zisa: se începe cu explorarea faradica si
apoi cu
cea galvanica.

Se examineaza mai întâi nervul si apoi muschiul. Se
examineza întâi
partea sanatoasa si apoi cea bolnava.

Toate reactiile se observa la valoarea prag al stimulului. Se
tine seama de particularitatile patologice ale tegumentelor
precum si de eventuala contractie musculara.
Explorarea faradica-se face monopolar, electrodul
indiferent este asezat între umeri pentru membrul superior si
lombar pentru membrele inferioare.
Electrodul negativ este cel activ, acesta se aseaza pe
punctul de electie a nervului si apoi pe punctul motor al
muschiului corespunzator pe partea sanatoasa.
Marim voltaju' pâna la pragul de excitatie si înregistram valorile, se repeta aceiasi operatie pe
partea bolnava si obtinem urmatoarele posibilitati:

1. Daca voltajul este mai mic pe partea bolnava decât pe
cea sanatoasa se numestehiperexcitabilitate.
2. Daca voltajul este egal atât pe partea bolnava ca si pe
cea sanatosa înregistram o reactie normala.

3. Daca voltajul este mai
obtinem o hipoexcitabilitate.

mare

pe

partea

bolnava

4. Daca nu obtinem nici o contractie musculara
numeste inexcitabilitate faradica.

se

Electrodiagnosticul prin electrostimulare
Cuprinde 3 metode:
1.Testul galvanic al excitabilitati
2.Testul faradic al excitabilitati
3.Curba intensitate pertimp (I/T)
În toate metodele se folosesc stimuli din domeniul joasei frecventa si se bazeaza pe actiunea
caracteristica de excitare a impulsurilor electrice din acest domeniu asupra substraturilor excitabile:

 Ţesutul muscular
 Fibrele nervoase
Prin stimularea
electrica se
produce
depolarizarea
membranelor sub-stratului excitat; fiecare membrana în functie
de tipul celular având o anumita frecventa de depolarizare
optima pentru valoarea prag a stimulului.

1.Curentii dreptunghiulari
Sunt produsi prin cresteri si descresteri bruste ale
intensitati curentului obtinute la deschiderea si închiderea
circuitului.
Curentii
dreptunghiulari
cu
produc contractii musculare tetanice.

frecvente

tetanizante

Aceste efecte pot fi: anulate prin modularea impulsurilor în
intensitate, durata si ritmicitate.
Astfel se obtine un curent corespunzator conditiilor
fiziologice ale contractiei musculare creindu-se posibilitatea
unei electro-gimnastici musculare.

Indicatii:
 Atoni si
normoinervate,

atrofi

musculare

de

diferite

cauze

dar

 Hipotonia musculaturi spatelui din scolioze si cifoze,
 În prevenirea aderentelor intermusculare, intramusculare
si peri Tendinoase.

Deasemenea se folosesc pentru obtinerea efectelor relaxante,
În contractura musculara reflexa obtinându-se ameliorarea dureri.

Contraindicatii:
 În paralizia spastica
 În spasme musculare de diferite cauze
 În musculatura total sau partial denervata.
Musculatura normal inervata-raspunde la stimuli
electrici cu declansarea brusca (impulsuri dreptunghiulare)
La stimuli a caror intensitate creste lent sub forma de panta
(impulsurile triunghiulare si trapezoidale).
Muschii normoinervati partial-nu mai raspund datorita
fenomenului de acomodare, la fel si fibrele nervoase senzitive
integre prezinta fenomenul de acomodare la stimuli cu panta
lenta.
Musculatura total denervata-raspunde selectiv la
stimularea prin impulsuri exponentiale de lunga durata cu panta
de crestere lenta sau chiar foarte lenta deoarece
degenerescenta nervoasa a dus la pierderea capacitati de
acomodare a muschiului; cu cât este mai lunga durata
impulsului cu atât este mai lina panta de crestere.
Astfel curentii cu impulsuri trapezoidale au fost utilizati si la
stimularea muschilor cu grade diferite de denervare.

Curenti cu impulsuri triunghiulare sunt mai frecventi
utilizati la stiumu-larea selectiva a muschilor scheletici afectati
prin lezarea nervilor periferici.
Stimularea cu impulsuri triunghiulare previne, frâneaza si
încetineste instalarea atrofiei musculare denervate.

2.Testul faradic al excitabilitati
Foloseste curentul faradic care este reprezentat printr-o
curba neregulata în care denivelarile mici cu valori negative
alterneaza cu cresterile mari ale valori pozitive si cu un timp
scurt.
Importanta acestor curentii consta în actiunea lor excitomotorie asupra sistemului neuro-muscular.
Acest efect excito-motor este dat de impulsul de mare
intensitate si scurta durata fiind receptionat în special de fibrele
nervoase motori din muschi si placile neuro-motori în cazul
muschilor normoinervati.
Frecventa trebuie sa nu depaseasca 40 impulsuri/sec. altfel
muschiul intra în stare de contractie tetanica.

3.Curba I/T
Are avantajul aprecierilor cantitative precise ale proceselor de denervare.

Permite aprecierea cantitativa a procesului de reinervare.
Se poate stabili parametri optimi ai
triunghiulare utilizati în tratarea paraliziilor fflasce.

impulsurilor

Determinarea curbei I/T se face în tehnica bipolara
(electrozi de marime egala sunt dispusi la capetele muschiului,
catodul fiind asezat distal în toate cazurile în care nu exista
raspuns paradoxal adica, intensitatea curentului la anod sa fie
mai mare decât intensitatea la catod).
În cazul raspunsului paradoxal se inverseaza catodul cu
anodul.

Datele obtinute în masuratorile facute pentru curba I/T se
trec într-un grafic cu scari logaritmice.
Pe ordonata fiind trecuta intensitatea masurata în miliamperi, iar pe abcisa fiind trecut timpul în mili-secunde.
Masuratorile se fac folosind impulsuri dreptunghiulare ce
vor da C.I.D. (curba cu impulsuri dreptunghiulare) si masuratori
cu impulsuri triunghiulare ce vor da C.I.T. (curba cu impulsuri
triunghiulare).

Tehnica propriu-zisa de obtinere
a curbei I/T
1. Se selecteza impulsurile dreptunghiulare cu durata fixa
de 1000 de mili sec. si pauza între 2000-3000 de mili sec.
Cu electrozi asezati pe muschiul de explorat se creste treptat intensitatea pâna la obtinerea
contractiei minime.

Valoarea acestei intensitati (în mili amperi) cu care se
obtine aceasta contractieminima se numeste reobaza si se
noteaza pe grafic.
2. Se scurteaza apoi durata impulsului în succesiunea:
500ms, 400ms, 300ms, 200ms, 100ms masurându-se de fiecare
data intensitatea care produce contractia minima. Toate valorile
se trec pe grafic.
Se observa ca la scaderea duratei impulsurilor valoarea
intensitati curentului care produce contractia minima ramâne cu
timp egal cu valoarea reobazei. Ceea ce reprezinta o portiune
orizontala a C.I.D.
La o anumita durata a impulsurilor pentru obtinerea
contractiei minime este necesara o intensitate mai mare decât
valoarea repbazei.

Din acest punct curba I/T devine ascendenta pe masura ce
timpul tinde spre zero.

3. Determinarea cronaxiei-cronaxia reprezinta durata
impulsului curentului dreptunghiular cu intensitate egala cu
dublu reobazei.
Cronaxia se determina în 2 moduri:

a) Pe graficul curbei I/T se traseaza o dreapta paralela cu
abcisa la valoarea curentului egal cu dublu reobazei, iar la
punctul de intersectie se duce o perpendiculara pe axa timpului
unde se va obtine valoarea cronaxiei.
b) Prin determinarea directa pe pacient: în timpul ridicari
curbei I/T se fixeaza valoarea de vârf a curentului egal cu dublu
reobazei.
Durata impulsului fiind foarte redusa si apoi se mareste
treptat timpul pâna la obtinerea contractiei minime.
Durata impulsurilor corespunzatoare contractiei minime
reprezinta cronaxia.
4. Se traseaza C.I.T. în aceleasi conditii ca si pentru C.I.D.
Durata frontului de descrestere se alege la zero.
5. Se determina coeficientul de acomodare notat cu alfa si
care reprezinta raportul dintre intensitatea cu impulsuri
triunghiularea cu durata de 1000ms si intensitatea cu impulsuri
dreptunghiulare cu aceiasi durata pentru valorile care produc
contractia minima.
Alfa este la muschii sanatosi cu valori între 2,5-6. Limita
inferioara a coeficientului alfa este 2-3. Scaderea alfei sub limita
inferioara indica o denervare partiala. Scaderea sub valoarea 1
a coeficientului alfa indica o denervare totala.
Determinarea coeficientului alfa deoarece reflecta leziunea
incipienta a nervului.
Forma curbei I/T este descrisa mai sus, este variabila
pentru sistemul muschi-nervi intact.
La muschiul total denervat-curba I/T este deplasata la
dreapta si în sus datorita cronaxiei crescute a fibrelor
musculare.

La muschiul partial denervat-C.I.D. si C.I..T. sunt situate
în pozitie intermediara între muschiul sanatos si cel total
denervat.
Partea stânga a curbei I/T da informati asupra nervului
motor si partea dreapta asupra stari fibrelor musculare.
Afectarea
nervului-se
coeficientului de acomodare alfa.

reflecta

prin

scaderea

Pentru
optimizarea
parametrilor
alesi
electrostimularea terapeutica se determina C.I.T.
muschiul
corespunzator
sanatos.
Aceasta
numita climaliza.

pentru
pentru
este

Se traseaza pe grafic o dreapta aproape tangenta la curba
climalizei.
Suprafata determinata între aceasta dreapta si C.I.D. reprezinta domeniul intensitati si duratei
ce poate fi ales pentru excitarea muschiului bolnav folosind impulsuri triunghiulare.

Pauza dintre impulsurile triunghiulare se alege de câteva
ori mai mare decât durata impulsului.
CURENTII DE MEDIE FRECVENTA

Sub aceasta denumire întelegem o categorie de curenti
electrici, alternativi sinusoidali cuprinsi între curenti de joasa
frecventa si cei de înalta frecventa .
Limitele sunt între 100-100mi Hz.
Fiecare perioada a curentului sinusoidal produs de aparat
are o durata foarte scurta egala cu0,2-0,1 mili sec.
Aparatul care produce curentii de medie frecventa poarta
numele inventatorului Nemctron.
Reprezentarea grafica a acestor curenti este la fel cu
cea a curentuluialternativ sinusoidal de la retea, deosebirea
constând numai în frecventa lor deosebita.
Instituirea ritmica a pauzelor într-un curent de medie frecventa cu intensitatea constanta
determina fragmentarea sacadata a acestuia într-un adevarat tren de impulsuri.

Prin variatia ritmica a intensitati curentului ti prin intercalarea unor pauze ritmice de o durata
variabila se pot obtine mai multe forme de curenti de medie frecventa si
anume:

1. Curentul de medie frecventa de baza-este cel cu
amplitudine constanta în care vârfurile maxime ale intensitatilor
pozitive respectiv negative se mentin la un nivel constant.
2. Curentul modulat cu lunga perioada-este acela la
care amplitudinea maxima a oiscilatiilor variaza de la o
perioada la alta crescând de la 0 pâna la o valoare anumita.
Fiecare modulatie de acest fel ca si pauza care o urmeaza
poate sa dureze de la 1-5 sec.
3. Curentul modulat cu scurta perioada-variatiile
intensitati fiecarei perioade si pauzele lor se succed cu o viteza
mai mare de 20, 30-100 de modulatii/sec.
La o modulatie de 50/sec. aceste trenuri de unde modulate dureaza 0,01sec. si sunt urmate de
o pauza tot de 0,01 sec.

Fiecare din aceste trenuri de unde cuprind un numar de 50100 oscilatii sinusoidale de câte 0,2-0,1 mili sec. în rapor cu
frecvenaa de baza de 5.000 sau 10.000Hz.
Forma pantei de crestere a intensitati fiecarei modulati în
parte este exponentiala.
4. Curentul modulat cu scurta perioada si
supramodulat cu lunga perioada sau curentul dublu
modulat, scurta perioada+lunga perioada suprapuse-este
un curent de medie frecventacu scurta perioada în care
trenurile de impulsuri de scurta perioada cu amplitudini diferite
crescând sau des-crescânde în limitele modulatiei cu lunga
perioada.
Aceste 4 forme fundamentale de curenti alternativi de medie frecventa pot fi dublate printr-un
curent de medie frecventa sinusoidal redresat.

Acestui curent îi lipseste faza negativa devenind astfel un
curent continuu cu impulsuri de aciasi frecventa cu a formei din
care deriva.
Diferenta consta în transformare curentului alternativ
sinusoidal în curent continuu cu impulsuri sinusoidale redresate
care poseda unele caractere ale curentului continuu.

O alta varianta terapeutica este utilizarea curentului de
medie
frecventa
în dispozitivele
interferentiale
adica
încrucisarea în tesuturile profunde a 2 circuite de curent de
medie frecventa dar cu diferite frecvente.
Aceasta se realizeaza prin aplicarea a 4 electrozi în jurul
regiuni anatomice de tratat.
Electrozi sunt asezati la fel ca pentru galvanizarea
transversala însa sunt racordati în paralel sau încrucisati câte 2
la fiecare circuit în parte.
Diferenta de frecventa între cele 2 circuite este în general
de 100 impulsuri/sec.

Actiunile biologice ale curentului
de medie frecventa

Spre deosebire de curenti de joasa frecventa la care fiecare
impuls este urmat de o excitatie, ceea ce se numeste principiul
excitatiilor sincrone.
La curentul de medie frecventa aparitia excitatiei fibrelor
nervoase mielinice este posibila numai dupa o sumatie de
oscilatii de medie frecventa ceea ce reprezinta efectul sumatiei
temporale.
Pentru realizarea acesteia curentul de medie frecventa trebuie sa depaseasca anumit prag de
intensitate si un anumit timp util.
Timpul util-este cu atât mai mic cu cât intensitatea prag este mai mare.
Prelungirea timpului peste timpul util este nesmnificativa pentru declansarea excitatiei.
Cu cât creste frecventa curentului cu atât creste si numarul perioadelor necesare pentru
declansarea unei excitati.
Aceasta crestere nu este liniara ea având 2 maxime.
Excitatia apolara sau ambipolara-Excitatia poate fi produsa la oricare dintre cei doi poli si
concomitent daca ei sunt aplicati simetric.
Impulsurile de curent alternativ trebuie sa aiba o forma exact simetrica.
Curentul de medie frecventa trebuie sa fie modulat în amplitudine adica sa apara si sa dispara
lent la câteva perioade. Frecventa trebuie sa fie peste100Hz.

Curba I/T-exista si la medie frecventa cu precizarea ca
pragul de excitabilitate corespunzator unei intensitati dublei
reobazei este mai mic decat la curenti rectangulari.
Negativitatea locala sau primara-La stimuli de medie
frecventa cu
intensitate sub limita dupa trecerea unui anumit numar de perioade se produce o descrestere a
potentialului de repaus a membranei excitate.
Rezistenta cutanata-este mult scazuta la media frecventa ceea ce
permite o aplicare nedureroasa astfel încât putem folosi intensitati mai mari obtinându-se penetrati
mai mari în tesuturi.
Rapiditatea schimbari directiei curentului alternativ de medie
frecventa-diminua riscurile efectelor electrolitice de la nivel tegumentar ceea ce determina o
crestere a tolerantei la locul de aplicat.
Contractiile musculare obtinute cu media frecventa-sunt: puternice,
reversibile, bine suportate, nedureroase.
Aceasta se datoreste unui efect de blocaj la nivelul receptorilor si fibrelor nervoase pentru
durere si prin existenta fenomenului încrucisari pragului.
În acest fel se obtine declansarea fara durere a contractiei musculare tetanice precum si
actiunea inofensiva a curentului de medie frecventa a muschiului cardiac.

Efectele fiziologice ale curentului
de medie frecventa
1. Efectul analgetic- se obtine cu ajutorul curentului de medie frecventa de baza sau cel
modulat cu scurta perioada la o frecventa de 500Hz.
La o durere intensa se incepe cu scurta perioada cu o frecventa de 300-500 Hz, timp de 1015min. si apoi se reduce frecventa fara a modifica intensitatea, rezultatele sunt mai constante si de
durata. Acesti curentii fiind bine suportati de bolnavi.
Curenti de medie frecventa cu lunga perioada si cei supramodulati provoaca contracti
musculare puternice si dureroase.

2. Efectul trofic-se obtine cu un curent de medie
frecventa de 10000 Hz.
Se constata o îmbunatatire a rezultatelor favorabile daca
se asociaza si cu ultrasunetul.

Tot cu rol trofic este si actiunea vazomotorie ce determina hiperemia sau în unele cazuri
rezorbtia.

3.
Efectul
de
stimulare
scheletice- provocând
contractii
reversibile si bine suportate.

asupra
musculaturi
musculare
puternice

4. Efectul de stimulare asupra musculaturii netede-în
cazul hipotoniei musculaturi organelor interne.
5.
Efectul
asupra
sistemului
vegetativ
prin
stimularea vagului-curentul de medie frecventa provoaca
contractii numai pe muschiul normoinervat.
Intensitatea pentru producerea contractiei trebuie sa fie cu
atât mai mare cu cât frecventa este mai mare.
La muschi denervati-nu se obtine nici o contractie
musculara indiferent de frecventa sau intensitate.

Modalitati de aplicare terapeutica a
curentului de medie frecventa
1.
Aplicarea
frecventa.

unui

singur

curent

de

medie

Posibilitati:
 Aplicarea curentului de medie frecvensa pur
 Aplicarea curentului de medie frecventa redresat
 Curentul de medie frecventa cu cu modularea frecventei
cu repetitie a trenurilor de impulsuri.
 Curentul de medie frecventa dublu modulat
2. Aplicarea curentului interferential.
În zona de întâlnire a celor 2 curenti cu frecvente diferite se produce un câmp electric numit
si câmp interferential.
Directia si amplitudinea curentului de interferenta se modifica repetitiv având loc o amplitudine
si o scadere la disparitia totala a intensitati.
Trecerile de la amplificare la anulare sunt lente. Oscilatia intensitati de interferenta variaza
progresiv între 0-100Hz.

Caracteristicile curentului
interferential
Curentul interferential rezulta din cei 2 curenti de medie
frecventa care îi notam I1 si I2 cu amplitudini constante dar cu
frecvente diferite.
Rezultatul este tot un curent de medie frecventa dar cu
amplitudine variabila în functie de directia considerata.
Frecventa de variatie a amplitudini este egala cu diferenta
dintre frecventa celor 2 curenti I1 siI2.
Modularea intensitati prelungeste efectul de stimulare a
curentului de medie frecventa prevenind astfel instalarea
fenomenului de acomodare.
Avem 2 modalitati de aplicare a curentului interferential.
1. Modalitatea de aplicare "MANUALĂ"-consta în alegerea
unei frecvente constante între 0-100Hz.
Efectele:
 La frecvente mici de sub 10 Hz-curentul are o actiune
excitomotorie.
 La frecventa mijlocie între 12-50 Hz-cu intensitatea
subliminara se obtine actiune decontracturanta si vasculotrofica
precum si actiune de inhibare a simpaticului si stimulare a
vagului.
 La frecvente rapide între 80-100 Hz-obtinem un efect
analgetic.
Actiunea excitomotorie-produce contractii musculare pe
musculatura
hipotona dar normoinervata.

Regalarea vegetativa-înlatura disfunctiile vegetative ale
organelor interne.

Curentul de medie frecventa fiind astfel indicat si în dureri toracice anginoase, în tahicardiile
paroxistice si constipatiile spastice.

2. Modalitatea de aplicare "SPECTRUM"-avrm frecvente
variabile.

Efectele:
 Între 0-10 Hz-timp de 15 sec. cu o frecventa variabila
liniar, crescator si descrescator obtinem o excitatie asupra
nervilor motori, o adevarata gimnastica musculara cu indicatii
în hipotoniile musculare de de inactivitate în redorile articulare
post-traumatice.
 La o modulatie spectrum între 90-100 Hz-timp de 15
sec. se obtine un efect analgetic.
 La o modulatie spectrum între 0-10 Hz timp de 15 sec. se produce o alternata ritmica
a efectelor inhibitori cu efectele excitatorii adica stari de relaxare alternând cu stari de stimulare.

Deasemeni obtinem o reglarea a tonusului peretilor
vasculari, o hiperemie activa a vaselor profunde, se obtine
rezorbtia edemelor si a exudatelor post-traumatice, produce un
micro masaj activ de profunzime a musculaturi striate cu
efect benefic si în contractiile musculare.
La orice aplicare a curentilor interferentiali se urmareste cresterea pragului dureros, efectul
stimulant neuromuscular si influentarea sistemului nervos vegetativ.

Indicatiile terapeutice a curentului
interferential
Tulburari trofice tisulare, artrite, periartrite, artroze, disfunctii
circulatori venoase, edeme limfatice, celulite, diferite dischinezii
ale organelor abdominale si din micul bazin.

CURENTII DE ÎNALTA FRECVENTA
Sunt curenti alternativi cu limita inferioara de 100 mii Hz si
landa de 3Km, iar limita superioara este de 300 MHz si landa
de 1m.
Acesti curenti sunt produsi de un circuit oscilant în care sa introdus un scânteietor sau eclator.

Curentii de înalta frecventa se clasifica astfel:
1. Undele scurte-care au frecventa de 27,12 MHz si landa
de 11m.
2. Înalta frecventa pulsatila sau diapulsul-aceiasi frecventa
cu undele scurte simple.
3. Undele decimetrice-care la rândul lor pot fi:
 Lungi

 Scurte (microunde)
4. Ultrasunetele-care au frecventa cuprisa 800-1000 KHz si
landa de 1,87 mm.

Principiul de functionare a
acestor aparate

Se bazeaza pe fenomenul de descarcare a unui condensator atunci când diferenta de potential
dintre armaturile acestuia învinge rezistenta stratului de aer cuprins între ele.

Scânteia care apare la nivelul scânteietorului se compune
de fapt dintr-un numar mare de scântei care strabat dielectricul
în ambele sensuri asemanator unui pendul.
Durata-este extrem de scurta de domeniul milionimilor de
secunda.
Bobina-reâncarca condensatorul prin autoinductie în sens
invers ca la producerea scântei.

Prin descarcari succesive într-un sens si în celalalt
intensitatea curentului scade la 0 undele având amplitudini
progresive descrescatoare pâna la amortizare urmeaza apoi o
pauza de aproximativ 50 ori mai lunga pentru reâncarcarea
condensatorului.
Înlocuirea eclatorilor cu triode determina producerea
oscilatiilor de amplitudini egale fara pauze si cu frecventa
crescuta între 10-100 MHz precum si cu landa scurta si astfel se
obtine undele scurte.

Principalele propietatii fizice ale
curentului de înalta frecventa
1. Frecventa foarte mare
2. Landa este descrescatoare de la hectometri la metri,
decimetri si centi-metrii.
3. Se produc fenomene capacitive-adica acesti curenti
strabat usor condensatori putând actiona si în circuit deschis.
4. Produc fenomene inductive-si anume cu cât frecventa
este mai mare variatia câmpului inductor este mai rapida si
forta electromotoare de inductie este mai ridicata.
5. Produc energie calorica-si anume: într-un câmp
electromagnetic de înalta frecventa energia electrica se
transforma în caldura conform legi lui Joule: Q  K  I2  R  T.
Aceste unde încalzesc puternic corpurile metalice precum
si solutiile electrolitice.
6. Efect pelicular-si anume în mediile metalice omogene
cu rezistenta mica, acesti curenti de înalta frecventa se propaga
la suprafata.
Acesti curentii de analta frecventa transmit în mediul înconjurator la

distante foarte mari, unde electromagnetice
frecventa cu curentul generator.

de

aceiasi

Unde scurte
Aceste unde au actiune electrolitica si electrochimica si nu
produc fenomene de polarizare. Aceste unde nu provoaca
ezcitatii neuromusculare.
Au efecte calorice de profunzime fara a produce însa leziuni
cutanate.
Penetratia tisulara si efectul lor caloric depind de:
 Frecventa curentului=si
cresterea frecventei.

anume:

creste

odata

cu

 Constantele electrice ale tesuturilor-si anume: cu cât
frecventa este mai mare curentul trece prin tegument fara al
leza prin încalzire.
 Tegumentul este o combinatie de rezistente si
capacitatii-astfel încât penetratia undelor scurte se face prin:
vase, canale sudoripare, stratul cornos va fi izolator.
Aceste unde trec prin aer ca si un curent de conductie dezvoltând o energie termica.

Trec prin membrane ca un curent de deplasare cu un
consum redus de energie si strabat mediul sancvin, acesta fiind
un bun conductor electric.

Actiuniile fiziologice ale undelor scurte

1. Actiunea asupra metabolismului:
 Creste necesarul de O2 si de substrat nutritiv tisular,
 Creste catabolismul,
 Stimuleaza metabolismul local în zona lor de aplicare.
2. Actiunea asupra circulatiei-se produce o hiperemie
activa atât prin actiune locala cât si prin actiune reflexa.
3. Actiunea asupra sistemului nervos-si anume:

 Asupra sistemului nervos central-are un efect sedativ
actionând
asupra hipotalamusului.

 Asupra sistemului nervos periferic-creste excitabilitatea,
creste
viteza de conducere, scade reobaza si scurteaza cronaxia.
4. Actiunea asupra musculaturii:
scade tonusul muscular
relaxeaza musculatura antagonista
îmbunataceste circulatia locala.
5. Actiunea de crestere a capacitati imunologica a organismului.
6. Actiunea asupra glandelor endocrine.

Efectele terapeutice ale undelor scurte
1. Efect hiperemizant
2. Actiune analgetica
3. Efect miorelaxant si antispastic

4. Efect de activare metabolica
Undele scurte produc endotermie nemijlocita cu efect
remanent (de lunga durata) de  48-72h.

Caracteristici de dozare a undelor scurte
DOZA I - este egala cu doza atermica sau rece si
corespunde la 5-10W.
Aceasta doza nu produce nici o senzatie fiind sub pragul de
excitatie termica.
DOZA
II - este doza
oligotermica (putina
corespunde la aproximativ 35W.

caldura)

Aceasta
perceptibila.

doza

produce

o

senzatie

de

caldura

abia

DOZA III - este doza termica care corespunde la 75100W.
Aceasta doza produce o senzatie de caldura evidenta dar
suportabila.
DOZA IV - este doza hipertermica corespunde la 110250W.
Aceasta doza produce o senzatie de caldura puternica
uneori greu suportabila.
Pentru alegerea acestor doze trebuie sa tinem seama de urmatoarele aspecte:

1. În stadiile acute-vom folosi totdeauna:
 Dozele reci (I)
 Dozele oligotermice (II)
cu o durata scurta de 3-5 min. si în seri scurte cu ritm zilnic sau
la 2 zile.
2. În stadiile cronice-vom folosi:
 Dozele termice (III)
 Dozele hipertermice (IV)
cu o durata prelungita de 20-30 min. în serii de câte 12 sedinte
în ritm zilnic sau la 2 zile.
3. Dozele II si III - au si actiune antispastica.
4. Doza IV - cu o durata scurta are si actiune revulsiva.

Indicatii terapeutice ale undelor scurte
1. În afectiuni ale aparatului locomotor: afectiuni reumatice
acute si degenerative si în sechele posttraumatice.

2. În afectiuni ale sistemului nervos:
 Sistemul nervos periferic: nevralgiile, meuromialgiile,
nevrite,
pareze, paralizii.

 Sistemul nervos central: sechele de poliomielita, sechele
dupa
meningite si mielite.

3. În afectiuni digestive: în diferite spasme esofagiene,
spasmele gastro-intestinale, în diferite dischinezi biliare de
diferite cauze, în diferite sindroame aderentiale, dupa
interventii chirurgicale si chiar în constipatia cronica.
4.
În
afectiuni
cardio-vasculare:tulburari
circulatori
periferice: arteriale si venoase; arteriopatii periferice, în
degeraturi.
5. În afectiuni pespiratorii: bronsite cronice, sechele dupa
pleurezi, în pleurite, astm bronsic însa în perioada dintre crize.
6. În afectiuni urogenitale: hipertrofia
pielonefrite, pielocistite, diferite colici nefritice.

de

prostata,

7. În afectiuni ginecologice: anexitele, parametritele.
8. În
cheratite.

afectiuni

oftalmologice: orjelet,

iridociclitele

si

9. În afectiuni stomatologice: gingivite, stomatita, în dureri
postextractii dentare, în diferite abcese peridentare sau
granulom.
10. În afectiuni dermatologice: în furuncule, în panaritii sau
hidrosadelita.
11. În afectiuni endocrine: dereglari hipofizare si tiroidite.

Valoarea terapeutica a undelor scurte
Au actiune prioritara fata de alte proceduri termice.

Au o actiune adjuvanta fata de alte proceduri.
Au o actiune permisibila adica se pot asocia cu alte
proceduri fizicale.

Contraindicatiile undelor scurte

În supuratii, în diferite manifestari acute reumatice de tip
autoimun, în procese neoplazice, în hemoragii, în hemoptizii, în
hemoragiile din ulcerele gastro-duodenale, în existenta
stimulatorului cardiac, în situati de sarcina.

Tehnica de aplicare a undelor scurte
Spre deosebire de tehnica de aplicare a curentilor de joasa si medie frecventa în care era
nevoie de un contact direct între electrozi si tegument, la undele scurte electrozi nu se aplica direct
pe tegument.

Aparatele de unde scurte sunt alcatuite din 2 circuite:
 Circuitul generator
 Circuitul rezonator
ce trebuie sa intre în rezonanta unul cu celalalt. Pacientul intra
în circuitul rezonator.
Acesti curenti de înalta frecventa se pot aplica fie în:
 Câmp inductor fie în
 Câmp condensator
1.
Aplicare
în
câmp
condensator-introducerea
bolnavului direct în câmpul rezonator între cele 2 placi ale
armaturilor condensatorului.
Armaturile condensatorilor sunt izolate în capsule de sticla
sau cauciuc constituind de fapt electrozi.

În cazul electrozilor de metal izolati de sticla, acestia sunt
rigizi si se numesc electrozi Schliephake.
Acestia sunt formati dintr-un disc metalic de 1mm, grosime
si cu marimi diferite în diametru fiind: mari, mijloci si mici (172130-85-42).
Capsula izolatoare-are o piesa din ebonita pe care se
gaseste dispozitivul de fixare a electrodului precum si fisa de
racordare cu cablul.
Fata care vine spre bolnav este din sticla si se însurubeaza
la piesa de ebonita.
Acesti electrozi pot avea si forme speciale pentru utilizarea în regiunile axilare (forma prisma).
Acesti electrozi se fizeaza la niste brate sau suporturi ce le ofera posibilitatea aplicari lor la
distanta de tegument.
Aceste suporturi sunt din material izolant având mai multe articulatii ce le confera mobilitatea
în toate directiile.
2. Aplicarea în câmp inductor-foloseste electrozi flexibili ce sunt acoperiti de un cauciuc
vulcanizat.
Pot avea aspectul unei plase si cordon flexibil constituit din sârme de Cu peste care se
vulcanizeaza un strat de cauciuc de 6-8 mm grosime.
Acestia pot fi aplicati direct pe tegument, direct pe regiunea de tratat.

Înalta frecventa pulsatila
sau diapulsul
Frecventa înalta de 27,12 MHz landa de 11m durata unui
impuls este de 65 miu/sec. pauza dintre impulsuri este de 25
de ori mai mare decât durata impulsului.
Frecventa impulsurilor este dozata în 6 trepte.
Puterea aparatului generator este cuprinsa între 293-970W.

Durata mare a pauzei în raport cu durata impulsului,
genereaza efect caloric ce se disperseaza pâna la disparitie si
astfel efectele biologice au o durata mai lunga.
Frecventa impulsurilor este calculata astfel ca fiecare impuls care urmeaza sa cada pe un efect
biologic persistent.

Dispersarea efectului caloric determina lipsa efectelor
hipertermice locale.
Emitatorul aparatului poate fi aplicat peste îmbracaminte,
aparate gipsate, pansamente, elemente metalice de contentie
cu exceptia stimulatorului cardiac.

Modul de actiune a diapulsului
Câmpul electromagnetic realizat influenteaza miscarile
intra si extra-celulare determina echilibrarea pompelor de sodiu,
din celulele dereglate în stare de depolaraizare partiala
determina astfel refacerea potentialului bioelectric al
membranelor.
Stimuleaza procesele anabolice celulare si tisulare creste fluxul sancvin perifericprin hiperemie
ceea ce duce la cresterea oxigenari locale cu rol în vindecare.

Influenteaza procesele de regenerare a tesutului nervos.
Stimuleaza hematopoeza.
Influenteaza cresterea infiltratiei leucocitara. Favorizeaza
formarea colagenului în procesele reparatori tisulare.

Efectele

fiziologice

diapulsului

1. Amelioreaza procesele de osteoporoza posttraumatice.
2. Accelereaza procesul de calusare în cazul fracturilor.
3. Accelereaza rezorbtia hematoamelor.
4. Au actiune rezorbtiva a proceselor inflamatorii.

a

5. Pot reduce pâna la disparitie edemul tisular.
6. Accelereaza cicatrizarea plagilor prevenind si reducând
cicatrici cheloide.
7. Grabeste vindecarea arsurilor.
8. Favorizeaza
cicatrizarea
si
vindecarea
varicoase precum si a ulcerelor peptice.

ulcerelor

9. Realizeaza topirea calcifierilor din bursite si tendinite.
10. Diminua si combat spasmele musculaturi netede.
Se obtin rezultate foarte bune si bune în urmatoarele
afectiuni:
Stari post-traumatice ale partilor moi în deosebi la genunchi
si umar,
În algoneurodistrofi post-traumatice,
În bursite si în tendinite,
Rezultate bune si satisfacatoare se obtin în:
Artroze activate
Poliartrite.
Avantajele diapulsuluiu

Nu produce efecte calorice locale astfel încât poate fi
aplicat în:
 Inflamatii
neinfectioase.

si

congesti

din

procesele

infectioase

si

 Poate fi aplicat la orice vârsta si la o arie mare de
afectiuni.
 Scurteaza timpul de vindecare în multe afectiuni.
 Reduce consumul de medicamente.
 Combate rapid durerea.

 Poate fi tratata orice regiune a corpului.
 Pacientul nu trebuie dezbracat.
 Nu produce disconfort local si general.
 Pacientul nu trebuie neaparat supravegheat.

Ultrasunetele
Ultrasunetele folsite în terapie:
Desi acestea se pot folosi atât în medicina cât si în alte domenii.

În medicina putem avea: ecografia folosita ca metoda de
investigatie, meloterapia, stomatologie si în domeniul alimentar.
Ultrasunetele au o frecventa de 800-1000 KHz si landa
egala cu 1,87 mm.
Ultrasunetul este folosit în:
1.Câmp continuu-când unda ultrasonica este longitudinala si
neântrerupta având o actiune continuua asupra mediului respectiv cu producerea unui micromasaj
tisular profund si cu efect termic important.
2.Câmp discontinu-când avem o întrerupere ritmica cu o anumita
frecventa a ultrasunetului din câmp continuu si când trebuie sa tinem seama de forma si durata
impulsului, durata pauzei si de frecventa intercalari radiatiilor respective.

Propietatile fizice ale ultrasunetelor
Limita superioara de de perceptie a sunetului de catre
urechea umana este de circa 20 mii oscilatii/sec.
Vibratiile mecanice-ce
numesc ultrasunete.

depasesc

aceasta

limita

se

Landa ultrasunetelor este foarte mica si prezinta variati în
functie de natura mediului strabatut (gaze, lichide sau solide).

Aplicarea ultrasunetelor pe un corp-produce un transfer
mare de energie prin alternarea starilor de presiune realizate.
Transferul de energie ultrasonica-aplicata si masurata în
wati (W)/cm patrati defineste intensitatea ultrasunetului.
Aceasta reprezinta un parametru inportant în cadrul terapiei.
Propagarea ultrasunetului-se realizeaza în linie dreapta sub
forma unui fascicul de raze.
Propagarea depinde de felul si forma sursei de producere
de cuplare cu mediul în care se propaga si de frecventa (cu cât
frecventa este mai mare cu atât penetrarea este mai mare).
Propagarea ultrasunetului poate fi modificat de:
 Dimensiunea mediului strabatut (mare sau mica)
 De suprafata acestuia (neteda sau rugoasa)
 De forma mediului si de structura acestuia (omogena
sau neomogena).
Viteza de propagare a ultrasunetului-este o constanta si are
o valoare medie în tesutul umande 150m/sec. calculându-se
prin produsul dintre landa si frecventa.

Efectele fizice ale ultrasunetelor
1. Efectul mecanic-vibratia propusa de aparat se transmite
din aproape în aproape moleculele fiind puse în miscare cu o
frecventa egala cu cea a emitatorului aparatului.
2. Efectul termic-o parte din energia ultrasonica se
transforma în energie calorica aceasta se obtine prin absortia
energiei ultrasunetului de catre mediile neomogene cu degajare
importanta de caldura si prin frecarea particulelor mediului de
separare a 2 straturi cu densitati diferite.
3. Efectu de cavitatie-reprezinta producerea de goluri în
interiorul lichidului tranversat. În terapie trebuie sa evitam
aceasta propietate.

4. Efectul de difuziune-reprezinta cresterea permeabilitati
membranei celulare.

Efecte chimice ale ultrasunetului
 Oxidarea,
 Depolarizarea,
 Reductia si alterarea structurilor
 Substante chimice.

Efectele fiziologice ale ultrasunetului

Acestea depind de:

 Frecventa si amplitudinea oscilatiilor,
 Durata de aplicare,
 Reactivitatea organismului.
Se obtin urmatoarele efecte fiziologice:

 Analgetice,
 Miorelaxante,
 Hiperemiante,
 Tonifiante,
 Neuro-musculare,
 Excitate de sistemul nervos.
Gradul de excitabilitate neuro-musculara este în raport cu amplitudinea vibratiilor ultrasonice.
La amplitudini mici se obtin efecte sedative, iar la amplitudini mari actiuni de stimulare si
excitare.
Durata joasa are un rol important în obtinerea efectelor urmarite.

Sunt influentate de catre ultrasunet toate sistemele si aparatele organismului.

Actiunea ultrasunetelor asupra sistemului
periferic

nervos

central,

sistemului

nervos

si sistemului neuro-vegetativ
Sunt primele care receptioneaza undele vibratori ale ultrasunetului si raspunde în fuctie de
dozare prin efecte de excitatie sau inhibitie de sedare sau stimulare de modificare a pragului de
excitabilitate neuro-musculara ca si de echilibrarea sistemului nervos vegetativ.

Actiunea

asupra

aparatului

cardio-

vascular
Ultrasunetul actioneaza în deosebi asupra circulatiei periferice realizând efecte vazomotori de
vazodilatatie arteriala si tonifierea elementelor, contractiile din peretii venelor si vaselor limfatice
favorizând rezorbtia edemelor si exudatelor.
Este stimulata viteza de circulatie periferica.
Sunt usurate schimbarile nutritive si gazoase din tesuturi actionând asupra troficitati acestora.

Actiunea
netede

asupra

musculaturi

striate

si

La musculatura hipertona-produce scaderea tonusului muscular, iar la musculatura atroficarealizeaza tonifierea.
De cele mai multe ori se urmareste efectul anti-spastic decontracturant muscular si de relaxare
generala.

Metodele de producere a ultrasunetului
1. Prin procedee mecanice-prin ounerea în vibratii a unei
lame metalice de anumite dimensiuni sau vibratiile unui
diapazon.
2. Prin metode magnetice-bazate pe principiul schimbari
dimensiuni supuse unui proces de magnetizare periodica cu
ajutorul unui curent alternativ.
3. Procedeul piezoelectric-consta în proprietatea unor
cristale taiate în anumite sectiuni de a se comprima si dilata
daca sunt supuse la variati de potential electric.

Procedeul piezoelectric-se foloseste cristale ca cele de
quartz, turmalina, blenda si titan de bariu.
În general un cristal are o axa optica longitudinala notata
cu "z" 3 axe electrice care unesc muchiile si sunt numite si axe
piezoelectrice si 3 axe mecanice care unesc mijloacele fetelor
opuse si sunt notate cu "y".
Lama taiata din quartz trebuie sa aiba suprafete
perpendiculare pe axa electrica a cristalului. Prin comprimarea
suprafetelor lamei de quartz astfel taiate apar sarcini electrice
pe fetele perpendicular pe axa electrica.
Acelas fenomen se întâmpla atunci când se exercita o
tractiune de-a-lungul axei mecanice "y".
Daca executa o tractiune pe axa electrica vom obtine
schimbarea polaritati adica efectul mecanic poate fi transformat
în efect electric prin fenomenul piezoelectric.
Fenomenul invers de transformare a variatiilor de potential
electric prin intermediul cristalelor de quartz se numeste efect
piezoelectric indirect ceea ce produce ultrasunetul.

Actiuni biologice ale ultrasunetului
1. La intensitati mici de 0,1-0,4 W/cm patrati-în acest caz se produc modificari biologice
minime si reversibile.
 Creste permeabilitatea membranelor celulare,
 Se produce o activare moleculara,
 Creste activitatea de respiratie celulara,
 Sunt activati fermenti glicolitici,
 Desfacerea macromoleculelor glucidice
 Sunt activate procesele oxidative si efectele reducatoare (creste continutul grupelor
sulfhidric din: ficat, creier si miocard)
 La nivel tergumentar se produce o eliberare masiva de mastocide cu eliberare secundara
de histamina.
 Datorita cresteri permeabilitati celulare tegumentare se produce

difuziunea unor substante terapeutice ceea ce se numeste sonoforeza.
2. La intensitati medi de 0,5-0,7W/cm patrati se realizeaza efecte fizico-chimice si biologice
maxime si reversibile.
 Se produce o hipertermie tegumentara
 Se produce efecte fibrolitice prin actiune de rupere si fragmentare tisulara
 Se produce fragmentarea macromoleculelor
 Se produce hiperemizarea membranelor printr-o vazodilatatie
crescuta si creste metabolismul celular local.
3. La intensitati mari de peste 0,8 W/cm2 apar modificari ireversibile.

Se poate produce eritem, petesi si flictene tegumentare

În tesutul conjunctiv apare o vazodilatatie cu hiperemie

La nivel osos apar edeme hemoragice si chiar necroza ososa.

Aparatele pentru ultrasunetele terapeutice
Sunt alcatuite din:
1. Generatorul de înalta frecventa,
2. Cablul de racord,
3. Traducator sau emitatorul de ultrasunet care transmite
unda ultrasonica si o receptioneaza pe cea reflectata.
4. Sistemul de redresare si de transformare a curentului,
5. Circuitul oscilant cu trioda,
6. Circuitul rezonator cu condensator variabil,
7. Cristalul piezoelectric-care este intercalat în câmpul
condensator aflat în capul traductorului.
8. Cordonul de alimentare de la retea cu curent alternativ.

Tehnica
terapeutic

de

aplicare

a

ultrasunetului

La tehnica de aplicare a acestor proceduri vom urmari manipularea câmpului emitator si
manevrarea aparatului.

Undele ultrasonice sunt proiectate din capul emitator în
linie dreapta sub forma unui fascicul perpendicular pe suprafata
de emisie a localizatorului.
Deoarece propagarea ultrasunetului se face numai în medii
solide si lichide este necesar ca între proiector si tegument sa
nu existe nici un strat de aer ce ar putea sa opreasca
transmiterea undelor la tegumentul bolnavului, pentru aceasta
este nevoie de un contact perfect între suprafata emitatoare si
tegument care se realizeaza folosindu-se un strat de gel, ulei
sau apa.
Tratamentele se pot efectua aplicând capul emitator în 2
modalitati:
1. Prin contact direct asupra tegumentului-folosindu-se
vaselina sau creme.
2. Aplicarea capului emitator la distanta-când se interpune
un strat de apa între emitator si tegument.
În contact direct-capul emitator se plimba pe tegument prin
intermediul gelului sau al altui unguent, fara a se apasa prea
tare, în sens circular sau liniar în functie de regiunea de tratat,
si cu o viteza foarte mica
Este foarte important ca emitatorul sa pastreze un contact
perfect cu toata suprafata tegumentului si sa fie mentinut în
pozitie verticala cu acesta.
Trebuie evitate în cursa emitatorului toate zonele cu
proeminente osoase precum si regiunile vascularizate.
Aplicare indirecta-prin intermediul apei se foloseste atunci
când avem de tratat extremitati anatomice cu multe suprafete
neregulate si cu multe proeminente osoase.
Într-o baie calduta se introduce mâna sau piciorul bolnav
înpreuna cu capul emitator. Se vor executa miscari lente liniare
sau circulare la o distanta de aproximativ 3 cm fata de
tegument având grija ca suprafata emitatoare sa fie paralela cu
tegumentul.

Aplicatiile ultrasunetului cu actiune reflexa

1. Aplicatia segmentara directa
2. Aplicatia segmentara indirecta
3. Aplicatii reflexe pe zonele dermatoamelor reflexe
4. Aplicatii reflexe la distanta pe ganglioni simpatici
1. Aplicatia segmentara directa-realizeaza pe cale neurala
de-a-lungul nervilor periferici sau de-a-lungul arterelor mari cu
actiune de plexuri simpatice însotitoare.
Se bazeaza pe principiul masajului reflexogen se aplica în
sens caudalo-cranian având urmatoarele trasee:
Se începe sub marginea inferioara a sacrului, urmeaza
ascendent pe partea exterioara a articulatiei sacro-iliace, apoi
sub creasta iliaca spre lateral si fata posterioara a marelui
trohanter, apoi se ascensioneaza paravertebral lombar catre
apofiza spinoasa T3,pe marginea externa a marelui dorsal pâna
la marginea inferioara a toracelui.
La nivelul musculaturi cervicale diminua dupa câteva
miscari circulare ale capului emitator.
De subliniat ca nu se aplica în cazul suferintelor cardiace.

2. Aplicarea segmentara indirecta-aplicatia se efectueaza în
zonele paravertebrale corespunzatoare radacinilor nervoase
medulare iar raspunsul îl obtinem la distanta.
Ex: Pentru membrele superioare aplicatia paravertebrala se
face în zona C3-T1 iar raspunsul se obtine la nivelul umarului,
antebratului, bratului si mâini.
Pentru membrul inferior aplicatia se face pe marginea
inferioara si externa a sacrului pe articulatia sacro-iliaca sau

paravertebral lombar si toracal inferior, iar raspunsul se obtine
la nivelul soldului, coapsei, gambei ti piciorului.
Atentie! Nu se aplica procedura mai sus de nivelul C3, loc
unde se afla prelungirea craniala a maduvei spinari.
3. Aplicatii reflexe pe zonele dermatoamelor reflexe(dermatomul=zona tegumentara inervata de un anumit nerv
periferic).
4. Aplicatii reflexe la distanta pe ganglionii simpatici-este
de preferat folosirea ultrasunetului cu impulsuri.
Ex: Aplicam ultrasunetul cu cap emitator mic în câmp fix la
nivelul ganglionilor simpatici inghinali si obtinem vazodilatatie
arteriala la nivelul gambei.
Avem si unele aplicatii speciale:
Aplicarea ultrasunetului în regiunea hipofizara-determina
inhibarea selectiva a functiei glandulare.
Exista posibilitatea asocieri concomitenta a ultrasunetului
cu curentul diadinamic când actiunea celor doi curenti se
potenteaza reciproc obtinându-se dureri si contracturi
musculare.
Aparatul se numeste Sanodin sau Sonodinator.

Contraindicatiile ultrasunetului
1. Contraindicatii generale-cum sunt:
 Afectiuni cutanate
tulburari de sensibilitate,

infectioase

si

inflamatori

 Tulburari de coagulabilitatea cum este hemofilia,
 Fragilitati capilare,
 În starile generale alterate,
 În cazul existentei unei tubor,
 În T.B.C-ul activ,

si

cu

 În starile febrile de diferite etiologi,
 În reumatism articular acut,
 În insuficienta cardio-circulatorie cu tulburari de ritm,
 În tromboflebite, tromboze si varice,
 În calcifierea peretilor vasculari.
2. Contraindicatii speciale-nu se va aplica direct pe:

Maduva si creier,

Zona splinei,

Zona hepatica,

Zona plamânilor,

Zona cordului,

Zona marelor vase,

Zona de crestere osoasa.

Indicatiile terapeutice ale ultrasunetului
1. La nivelul aparatului locomotor:
 Afectiuni reumatismale: de tip degenerativ si inflamator
cronic,
 Afectiuni post-traumatice, fracturi, contuzi, entorse,
algoneuro-distrofi, în anumite posturi vicioase, scolioze sau
deformari ale piciorului.
2. Afectiuni dermatologice:
 În cazul cicatricelor cheloide,
 Ulcerele trofice ale membrelor.
3. În afectiuni ale tesutului de colagen:
Fibrozide, dermatomiozite, miozita, retractia aponevrozelor palmare de tip dupuztren.
4. În afectiuni neurologice:
 Nevralgi, nevrite se prefera ultrasunetul cu impulsuri,

 În afectiunile zonei zoster,
 În distrofia musculara periferica,
 În sindroamele spastice ti hipertone de cauza piramidala si extrapiramidala.
4. În afectiuni circulatorii:
 Arteriopati obliterante
 În boala Raynaoud.
5. În afectiuni ale organelor interne:
 Dischinezia biliara,
 Constipatia cronica de tip spastic.

Fototerapia
luminoasa)

(Energia

radianta

Definitie: Reprezinta utilizarea energiei radiante luminoase asupra organismului.
Energia radianta luminoasa poate fi:
 Naturala
 Artificiala
Cea artificiala fiind data de iradierea corpurilor încalzite.

Propietatile fizice ale fototerapiei
1. Propagarea energiei-se face dupa 2 teori:
 Teoria emisiuni cuantica
 Teoria electromagnetica.
2. Viteza de propagare în vid este de 300mii m/sec.
3. Reflexia lumini-reprezinta reântoarcerea din mediul din
care provine, raza reflectata fiind în acelasi plan cu raza
incidenta astfel încât unghiul de reflexie este egal cu unghiul de
incidenta.

4. Refractia lumini-reprezinta deviatia suferita de raza
luminoasa la trecerea prin suprafata dintre 2 medi cu densitati
diferite.
Raza refractata nu este în acelasi plan cu raza incidenta
astfel încât unghiul de refractie este diferit de unghiul de
incidenta.
5. Lipsa perturbatiei reciproce-se observa în cazurile de
intersectie a 2 raze fiecaredintre ele propagându-se
independent.
6. Interferenta-este fenomenul de compunere a undelor
luminoase cu aceiasi directie de propagare rezultând benzi
luminoase si întunecate.
7. Difractia-fenomenul de curbare a traiectoriei luminoase
în regiunea umbrei geometrice.
8. Polarizarea-reprezinta dependenta intensitati razelor de
lumina reflectata fata de orientarea planului de incidenta.

Propagarea lumini
Se realizeaza dupa 2 teori:
1. Teoria cuantica sau fotonica-ce sustine ca lumina este
emisa si absorbita în cantitati discontinu de energie.
2. Teoria electromagnetica-conform careia lumina este o
vibratie sinusoidala transversala ce se propaga în vid cu 300 mii
m/sec., în spatiul acesta radiatiile constituie un câmp electric si
un câmp magnetic aflate perpendicular unul pe celalalt pe
directia de propagare.
Radiatiile electromagnetice se caracterizeaza prin:
 Lungimea de unda,
 Frecventa
secunda,

reprezentata

 Perioada de timp,

de

numarul

de

vibrati

pe

 Numar de unde pe cm.

Radiatiile

luminoase

folosite

în

cadrul
fototerapiei
1. Radiatiile infrarosu sau calorice-care au lungimea de
unda cuprins 760-50 mili microni,acestea nu inpresioneaza
ochiul, sunt emise de acelasi surse ca si razele vizuale adica de
corpuri incandescente descarcari electrice în gaze.
Pot fi evidentiate
fotoelectrice si termice.

prin

fotografie

sau

prin

metode

2. Radiatiile vizibile-sunt unde luminoase care au landa
cuprinsa 770-390 mili microni contin cele 7 benzi ce formeaza
culorile.
3. Radiatiile ultraviolete-care au landa 400-10
microni si care pot fi la rândul lor de 3 feluri:

milii

a) Ultravioletele A sau I sunt numite si cele lungi cu
landa 400-315 milii microni constituie spectrul cel mai abundent
din lumina solara.
b) Ultravioletele B sau II se mai numesc si medi si au landa
315-280 milii microni acestea sunt emise de lampile cu mercur.
c) Ultraviolete C sau III se mai numesc si scurte cu landa
sub 280 milii microni si care sunt produse prin descarcari
electrice în vapori de mercur.
Radiatiile sub 250 milii microni sunt cele mai penetrante.
Efectele biologice ale ultravioletelor
Acestea sunt explicate prin mecanismele produse în celulele epi-dermice la nivelul terminatiilor
nervoase senzitive si la nivelul vaselor sancvine ale corionului.

Eritemul actinic sau ultraviolet

Este un fenomen fotochimic ce apare dupa expunerea la
ultraviolete fiind urmat de pigmentatie apoi de stergerea si
exfolierea dermului.
Eritemul produs de ultravioletele scurte-apar în primele 6h
dupa expunere, atinge un maximu de intensitate la câteva ore
se sterge, în 2 pâna la 4 zile pigmentatia este putin intensa,
bronzul dureaza 2-4 saptamâni si apoi urmeaza o deshuamare
slaba.
Eritemul produs de ultravioletele mijloci-apar dupa 4-8h de
la expunere, ating un maxim dupa 3-4 zile, pigmentatia este
intensa are o tenta aramie, dureaza 8-10 zile.
Dupa intensitatea eritemului putem avea mai multe grade:
Gradul I- apare pe o suprafata mica tegumentara, se
produce lent dupa 4-6h, are o tenta rozacee este usor sau deloc
puriginos, dispare în 1-3 zile, exfolierea este putin evidentiata si
nu lasa urme.
Gradul II- apare dupa o perioada de 4-6h dupa expunere,
înrosirea este evidentiata cu tenta rosu-viu, da o senzatie
dureroasa mai accentuata în functie de regiunea expusa. Da un
prurit moderat, persista roseata 3-4 zile, exfolierea cutanata
dupa 1-2 saptamâni.
Gradul III-eritemul depaseste cu mult suprafata expusa, are
o tenta rosu închis spre violaceu, cu aspect de arsura si edem.
Da un prurit dureros, contactul cu îmbracamintea este
insuportabil, poate sa apara în 2h si persista câteva zile.
Pigmentatia apare a-4-a zi sub forme de puncte rosi cafeni
ce se extind si dureaza mai multe saptamâni. Exfolierea este
marcata si masiva apare în a-15-a zi si este urmata de formarea
unor cruste.
Gradul IV-producerea edemului si exudatului pronuntat si
producerea flictemelor. Flictemele se rup usor si necesita
protejare cu pansament. Are culoare rosu cianotic, tegumentul
este edematiat si dureros. Exfolierea este masiva si se produce
dupa 20 de zile. Pigmentatia este inhibata aparând zone
depigmentate inconjurate de halou pigmentar.

Modalitati de producere a eritemului actinic
Sunt cunoscute 5 ipoteze:
1. Iradierea cu ultraviolete determina eliberarea unor
substante vasoactive ca: histamina si acetil-colina ce produc
vazodilatatie si în consecinta cresterea puteri de absortie a
razelor ultraviolete producându-se astfel eritemul actinic.
2. Iradierea cu ultraviolete determina eliberarea în
tegument a unor peroxizi lipidici ce sunt raspunzatori de
producerea eritemului.
3. Ultravioletele actioneaza asupra tegumentului eliberând
uni steroni cu actiune vasoactiva si în consecinta producerea
eritemului.
4. Ultravioletele
actioneaza
asupra
tegumentului
determinând eliberarea unor prostaglandine cutanate si în
consecintaformarea unor glande diferite de eritem.
5. Ultravioletele antreneaza unele reflexe neuro-vegetative
prin stimulare hipotalamica ce induc o vasodilatatie simpatica si
cu producerea eritemului prin absortie crescuta de ultraviolete.

actinic

Modificarile

histologice

din

eritemul

1. Cresterea stratului cornos de la nivelul tegumentului.

2. Edem intr- si extra celular în epiderm.
3. Datorita debitului sancvin crescut
labilitate capilara cu migrare leucocitara.

determina

si

o

4. Se produc modificari degenerative ale celulelor stratului
bazal din tegument si înlocuirea progresiva a celulelor alterate
prin proliferarea stratului cornos si prin îngrosarea stratului
epidermic.

5. Regenerarea epidermului este insotita de pigmentatie
prin cresterea continutului de pigment melanic celulele
Malpighi.
Pigmentatia melanica apare în mod natural dupa
expunerea la soare, la ultra violetele artificiale, la infrarosu si se
produce prin transformarea propigmenti-lor în pigmenti.
Activitatea pigmentatiei sub actiunea lumini naturale poate
fi rapida prin iradiere cu ultraviolete direct sau o pigmentatie
tardiva când apare dupa eritemul actinic.
Mai poate exista pigmentatie naturala patologica (în boala
adiss bazedoj) pigmentatie medicamentoasa.
Absenta pigmentului melanic se gaseste în albinism Vitiliga.

Rolul biologic al pigmentului melanic
 Produce hipertrofia stratului cornos având rol protector
fata de supraâncalzirea tesuturilor.
 Stimuleza cresterea parului.
 Are rol termoreglator prin declansarea sudoratiei.
 Stimuleaza activitatea pieli.
 Are rol antiinflamator mai ales fata de stafilococi.

Efectele fiziologice ale ultravioletelor

I. Efectele asupra metabolismelor:
1. Maresc procesele oxidative din organism- metabolismul
bazal initial creste apoi scade ajungându-se la un echilibru.
Acest metabolism scade la persoana care domina actiunea simpaticului si creste la actiunea
vagului.

2. Echilibrul dido-bazic-se produce acidoza dupa care apare
o alcobazaprelungita.

3. Metabolismul glucidic-initial glicemia si glicozuria scad
proportional cu intensitatea iradieri atât la persoanele normale
cât si la diabetici apoi cresc dar fara sa atinga valorile initiale.
Creste depunerea de glicogen în ficat si în tesutul muscular
cu rol important în cresterea performantelor sportive.
4. Metabolismul proteic-este stimulat catabolismul dupa
care creste eliminarea de N, P si S.
5. Metabolismul mineral-în deosebi accentuam pe vitamina
D creste calcemia si fosforemia.
Scade eliminarea calciului. Este îmbunatatita absortia
calciului în tesuturi si de la nivelul intestinal.
Nivelul sancvin al Ca si P crescut favorizeaza depunerea
cestora în epifizele osoase.
Formarea vitaminei D se obtine din provitaminele D inactive ce se activeaza sub actiunea
razelor ultraviolete. Exista mai multe provitamine D:

 Provitamina D3 sau tohisterolul-provine din colesterolul
ingerat si se formeaza în cantitatea cea mai mare fiind
depozitata în tegument.
 Provitamina D4 -provine din deshidra-colesterol.
 Provitamina D-provine din endosterol.
Sediul de alcatuire a vitaminei D este stratul cornos. Rolul vitaminei D este important în
rahitism, tetanie, spasmofilie, lactatie si schimbarea dentitiei.

II. Actiunea asupra elementelor sancvine.
Ultravioletele au rol în procesul de hematopoeza. Creste
numarul leuco-citelor si se îmbunatateste formula leucocitara.
Este influentata: coagulabilitatea sancvina, procesele
imunologice si scade concentratia colesterolului sancvin.
III. Actiunea asupra circulatiei.
Este influentata atât circulatia superficiala prin actiunea
directa a calduri cât si circulatia profunda prin mecanisme
neuro-vegetative.

În timpul stari eritematoase creste pulsul, scade tensiunea
arteriala si creste debitul cardiac cu 10%.
IV. Actiunea asupra respiratiei.
Sunt influentate schimburile gazoase prin marirea cantitati
de oxigen absorbit iar pe cale reflexa miscarile respiratori devin
mai ample si mai rare.
V. Actiunea asupra aparatului digestiv.
Crste secretia gastrica acida, creste secretia salivara si
pancreatica, creste motilitatea gastrica si intestinala.
VI. Actiunea asupra glandelor endocrine.
Stimularea glandelor paratiroide au rol în metabolismul
calcic, creste activitatea pancreasului endocrin cu rol în
stabilizarea glicemiei si se produc modificari functionale la
suprarenale, hipofiza, gonade si timusul.
VII. Actiunea asupra sistemului nervos.
În special asupra sistemului nervos vegetativ prin scaderea
tonusului simpatic si cresterea parasimpaticului.
În general culoarea rosie are actiune stimulanta la bolnavi
depresivi iar culoarea albastra are actiune sedativa la bolnavi
hiperexcitanti.

Aparatele pentru ultraviolete
În practica
ultraviolete:

medicala

se

folosesc

ca

sursa

pentru

 Arc electric
 Lampile cu mercur
Lampile cu arc electric-au ca principiu de producere
ultravioletele.

Între 2 poli de carbune sau metalici ai unui circuit electric
situati la o anumita distanta unul de celalalt si formeaza o
descarcare electrica sub forma unui arc stralucitor.
Aceasta ia nastere în urma bombardari cu electronii ai
polului pozitiv care devine incandescent emitând astfel radiatii
luminoase. Proportia de ultraviolete la aceste lampi este mica.
Se pot folosi electrozi de carbune mineralizati care sunt
alcatuiti din carbune de retorta acoperiti cu o pulbere metalica.
Flacara dintre electrozi da 85% din radiatiatotala. Se obtin
spectre de radiati propri metalelor folosite.
Lampile cu arc voltaic sunt înlocuite cu lampile cu mercur
ce sunt mai putin costisitoare si se manipuleaza mai usor. Se
împart în 3 grupe în functie de presiunea mercurului.
 Lampi cu presiune medie-care emit radiatiile mercurului.
 Lampi cu presiune mare sau foarte mare-care emit
radiatia mercu-rului si alte radiati. Cu cât presiunea este mai
mare cu atât alte radiati sunt mai multe.
 Lampile cu presiune joasa-care emit ultravioletecu
presiune de 230 mili microni.
Cele medi sunt cele mai folosite, mai pot fi întâlnite: lampi
cu hidrogen, xenon, cadniu si tunxten.

Tehnica de aplicare a ultravioletelor
terapeutice
Sensibilitatea la ultraviolete este diferita de la om la om, de regiunea corpului, de vârsta, de
diferite alte afectiuni coexistente si de sensibilitatea individuala a bolnavului.

Aplicarea ultravioletelor poate fi:
 Generala
 Locala.

Metodele de masurare a radiatiilor ultraviolete pot fi:
1. Fizico-chimice-ce folosesc unitati fizice ale altui tip de energie
în care se transforma energia radianta.
2. Biologice-în care se apreciaza doza eritem sau biodoza.
Biodoza-reprezinta minim necesar pentru aparitia celui
mai slab eritem actinic la un anumit bolnav si care dispare dupa
24h folosindu-se o anumita lampa aplicata la o distanta fixa de
50 cm.
Pentru determinarea biodozei se folosesc dispozitive
numite biodozimetre prevazute cu orifici ce se descopera
succesiv în timpul expuneri la ultraviolete la un interval de câte
1 min.
Cu ajutorul biodozimetrului se pot evita dozele mari ce
produc arsuri sau cele mici ce sunt ineficiente.

Indicatiile razelor ultraviolete
I. Dermatologie: psoriazisul, acneea, alopecii, cicatrice
cheloide, eczeme, furuncule, degeraturi, herpes zoster, lupus
vulgaris, ulcere cutanate, micoze cutanate, piodermite.
II. Pediatrie: rahitismul, spasmofili, surerinte respiratorii
(astum bronsic), debilitate fizica, craniotabes.
III.
Reumatologie: artritele
reumatoide,
artrozele,
periartritele,
nevralgii,
sindromul
algoneurodistrofic,
reumatismul abarticular,
IV. Alte afectiuni:
 Sindroame
neurovegetative: hipersimpaticoatonii,
sindroame spastice viscerale;
 Unele
tulburarii
endocrine: hipertiroidiile
menopauza, unele tipuri de obezitate.

usoare,

 Unele afectiuni din sfera ORL: faringo-amigdalite, rinite,
otite externe;

 Afectiuni
gingivite;

stomatologice: parodontopatii,

stomatite,

 Afectiuni din sfera absterica-ginecologica: vaginite,
ragade mamelonar, echimoze vulvare postpartrum, amenoree;
 Afectari ale starii generale: la bolnavii surmenati dupa
boli infectioase consumptive, carente alimentare, la bolnavi
anemici, inapetenti, cu pierderi ponderale, unele cazuri de
insomnii.

Contraindicatiile ultravioletlor
Tuberculoza pulmonara activa, neoplaziile, casexiile de orice cauza si inanitia, cardiopatiile
decompensat, insuficienta cardiaca, ateroscleroza în stadiile avansate, insuficiente hepatice si
renale, nefrite cronice si severe, tromboflebitele, hipertiroidia, diabetul zaharat, pacientii nervosi si
iritabili, sarcina, tulburarile de pigmentatie, hipertensiunile arteriale consecutive pigmentatiei.
Pag. 306.