You are on page 1of 5

Tratatul de la Lisabona

Noul Tratat a fost semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007 de cele 27 de state membre ale
Uniunii Europene (UE). Numele său oficial este Tratatul de la Lisabona de modificare a
Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii
Europene.
Documentul este rezultatul unui proces mai îndelungat prin care s-a urmărit reformarea cadrului
legal al Uniunii. Condiţiile impuse de trecerea de la 15 la 27 de state membre în urma celui de-al
cincilea val al extinderii au făcut necesară reformarea instituţiilor Uniunii, precum şi a modului
de luare a deciziilor la nivelul acesteia, în vederea sporirii eficienţei întregului sistem comunitar.
Tratatele anterioare de la Amsterdam (1997) şi Nisa (2001) au reprezentat paşi înainte care au
pregătit Uniunea pentru aceste transformări, însă modificările introduse s-au dovedit a fi
insuficiente.
Consiliul European este cunoscut încă din 1974 sub această denumire. El stabileşte orientările şi
priorităţile politice generale ale Uniunii. Consiliul European este alcătuit din şefii de stat/de
guvern ai statelor membre, cărora li se alătură preşedintele Consiliului. După intrarea în vigoare
a Tratatului de la Lisabona, Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate
va participa la lucrările Consiliului European. Tratatul de la Lisabona conferă acestei structuri
statutul formal de instituţie a Uniunii şi precizează anumite modificări ale activităţii sale.
Principala noutate adusă de Tratatul de la Lisabona priveşte crearea poziţiei permanente de
Preşedinte al Consiliului European. Este înlocuită, astfel, la nivelul Consiliului European,
procedura actuală a preşedinţiei naţionale semestriale, deţinute prin rotaţie de către fiecare stat
membru; preşedinţia rotativă va fi menţinută doar la nivelul Consiliului. Preşedintele Consiliului
European va fi ales prin vot cu majoritate calificată, pentru un mandat de 2 ani şi jumătate, cu
posibilitatea reînnoirii o singură dată. Noua poziţie este incompatibilă cu exercitarea unei funcţii
naţionale. Preşedintele instituţiei va prezida lucrările Consiliului European, va acţiona în sensul
facilitării consensului între statele membre, va asigura dialogul cu alte instituţii europene şi va
reprezenta Uniunea în exterior, fără a aduce atingere atribuţiilor unei alte funcţii nou create,
aceea de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate. De
asemenea, Consiliul European:
• propune Preşedintele Comisiei Europene;
• numeşte Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate;
• decide trecerea, în anumite domenii, de la procedura votului unanim la votul cu majoritate
calificată.

Competenţele exclusive sunt acelea în virtutea cărora numai Uniunea poate legifera. protecţie civilă. o politica comercială comună. Competenţele exclusive ale UE se exercită în 5 domenii: o uniunea vamală. • energia. măsurile de armonizare în domeniul securităţii sociale şi al protecţiei sociale. Alte domenii importante în care Tratatul stabileşte regula majorităţii calificate sunt: dreptul de stabilire. • . Tratatul de la Lisabona marchează un progres important în ceea ce priveşte clarificarea distribuţiei de competenţe între Uniunea Europeană şi statele membre. • Competenţe de susţinere. precum şi cea mai mare parte a politicii externe şi de securitate comune. Este vorba îndeosebi de: fiscalitate. Totodată. la convocarea preşedintelui său. iar statele membre nu o pot face decât dacă sunt mandatate expres în acest sens de către Uniune. pot fi menţionate următoarele: • piaţa internă. o conservarea resurselor piscicole în cadrul politicii comune de pescuit. precum controlul frontierelor. azilul sau migraţia. Totodată. procedura de revizuire a tratatelor. De asemenea. Tratatul de la Lisabona specifică faptul că statele membre sunt cele care atribuie competenţe Uniunii în vederea atingerii obiectivelor stabilite de comun acord. coordonare sau completare. sport. Domeniile de competenţă mixtă sunt cele mai numeroase. Atribuţiile care nu sunt conferite Uniunii aparţin statelor membre. • coeziunea economică. energie.Trecerea la majoritate calificată priveşte atât domenii tehnice. cât şi anumite subiecte aparţinând unor domenii foarte sensibile. Consiliul European se reuneşte de două ori pe semestru. Numeroase domenii rămân totuşi guvernate de regula unanimităţii. o regulile de concurenţă necesare pentru funcţionarea pieţei interne a UE. cooperarea structurată permanentă în domeniul apărării. Competenţele partajate (sau mixte) presupun faptul că dreptul statelor membre de a legifera este condiţionat de neexercitarea de către Uniune a propriei competenţe de legiferare sau de renunţarea de către aceasta la legislaţia adoptată într-o anumită materie. o politica monetară (doar faţă de ţările care au adoptat moneda comună „euro”). • transportul. stabilind trei mari categorii de competenţe: • Competenţe exclusive. • agricultura. • Competenţe partajate. politica spaţială. Pentru ilustrare. transporturile. socială şi teritorială. încheierea anumitor categorii de acorduri internaţionale se numără la rândul ei printre competenţele exclusive ale Uniunii. preşedintele Consiliului European poate convoca o reuniune a acestuia în situaţii extraordinare. turism.

fără ca acţiunea Uniunii să poată conduce la armonizarea reglementărilor naţionale: • protecţia şi îmbunătăţirea sănătăţii umane.reţelele transeuropene. • protecţia mediului. coordonarea sau suplimentarea acţiunii statelor membre. Consiliul. Pentru a evita stabilirea unui catalog prea rigid al competenţelor Uniunii. Astfel. • educaţie. dar două dintre acestea l-au respins ulterior prin referendum. Consiliul îşi exprimă voinţa prin vot. Acestor tipuri de competenţe li se adaugă. Indiferent de procedura decizională aplicabilă. iar atribuţiile necesare în acest sens nu sunt specificate. putând fi oricând adăugate noi competenţe pe lista respectivă. • politicile de ocupare a forţei de muncă. Principalele sale scopuri au fost înlocuirea suprapunerilor existente în actualele tratate (vezi Tratatele Uniunii Europene) care alcătuiesc actuala "constituţie" a Uniunii. securitate şi justiţie. formare profesională.3. ca politici separate şi specifice. • protecţia consumatorilor. • industrie. • cooperare administrativă. • protecţie civilă. Există. domenii în care competenţa Uniunii se rezumă la sprijinirea. în mod obişnuit denumit Constituţia Europeană. iar actualmente viitorul Constituţiei este foarte incert. care permite adecvarea competenţelor Uniunii la obiectivele stabilite în Tratate. TCE a fost semnat de către reprezentanţi ai Statelor Membre pe 29 Octombrie 2004. politica externă şi de securitate comună (PESC) şi coordonarea politicilor economice şi de ocupare a forţei de muncă. probabilitatea unui blocaj decizional prin exercitarea dreptului de veto al statelor membre a crescut. De-a lungul timpului. Tratatul care instituie Constituţia Europeană (TCE). • aspecte ale politicii sociale etc. Consiliul acţionează la propunerea Comisiei şi după aprobarea Parlamentului European. Uniunea va avea un rol specific în domeniul PESC. şi să fluentizeze procesul de luare a deciziilor în actuala organizaţie de 25 de State Membre. • cultură. poate adopta măsuri corespunzătoare în cazul în care o acţiune a Uniunii este necesară pentru a atinge unul dintre obiectivele tratatelor. ca urmare a extinderii Uniunii Europene. iar deciziile în tot mai multe domenii au ajuns să fie luate cu majoritate calificată. Eşecul înregistrat de constituţie în a câştiga sprijinul popular în aceste două ţări a făcut ca şi alte ţări să amâne sau să oprească procedura de ratificare. Astfel. să dea o formulă comprehensivă drepturilor omului pe teritoriul UE. 11 De asemenea. tineret şi sport. este un tratat internaţional care are ca scop creearea unei Constituţii pentru Uniunea Europeană. adevărată clauză de flexibilitate. Dacă . de asemenea. votanţii francezi (29 Mai) şi olandezi (1 Iunie) l-au respins în cursul referendumurilor. în 2005. • spaţiul de libertate. aria de aplicare a regulii unanimităţii a fost restrânsă. hotărând în unanimitate. şi a fost supus procesului de ratificare de către Statele Membre până când. • politicile sociale. Domeniul competenţelor partajate este deschis. Acest Tratat a fost semnat în 2004 de către reprezentanţi ai Statelor Membre. Uniunea Europeană va avea astfel un rol de coordonare a acţiunilor statelor membre în ceea ce priveşte: • politicile economice. Tratatul de la Lisabona prevede o procedură specifică. Particularităţile acestei reguli au fost expuse în Secţiunea 3. • turism.

ar fi fost ratificat. Slovenia şi Spania. Grecia. Consiliul European se întruneşte în fiecare trimestru la convocarea preşedintelui său. Preşedintele convoacă o reuniune extraordinară a Consiliului European atunci cînd această situaţie se impune. Atunci cînd acţionează în calitate de Consiliu al afacerilor generale. Consiliul European se pronunţă prin consens. libertate si transparenta. Cipru. 2. pentru o Europa eficienta care lucreaza mai aproape de fiecare cetatean. simplificand instrumentele legale si adaptand procesul decizional la provocarile actuale. − prezintă Parlamentului European un raport la sfîrşitul fiecărei întruniri. Ungaria. Tratatul ar fi intrat în vigoare pe 1 Noiembrie 2006. Consiliul European este format din şefii de stat sau de guvern ai statelor membre. Slovacia. Estonia. Italia. Nu exercită funcţii legislative. cu excepţia cazului . 3. Letonia. În caz de imposibilitate sau de culpă gravă. Articolul 22: Consiliul de Miniştri 1. Atunci cînd ordinea de zi o impune. Consiliul de Miniştri exercită. 2. Consiliul legislativ şi al afacerilor generale asigură coerenţa lucrărilor Consiliului de Miniştri. împreună cu Parlamentul European. funcţiile legislativă şi bugetară. precum şi funcţii de definire a politicilor şi de coordonare. de către un comisar european. Începând din Mai 2006 Tratatul Constituţiei Europene este ratificat în următoarele ţări: Austria. Constitutia europeana reprezinta un pas important in constructia europeana. conform condiţiilor stabilite prin Constituţie. 3. Preşedintele Consiliului European asigură la nivelul său şi în această calitate reprezentarea externă a Uniunii în probleme referitoare la politica externă şi de securitate comună. Acest reprezentant este singurul competent să angajeze statul membru pe care îl reprezintă şi să-şi exercite dreptul de vot. Ministrul afacerilor externe al Uniunii participă la lucrări. Consiliul de Miniştri este format dintr-un reprezentant numit de fiecare stat membru la nivel ministerial pentru fiecare din formaţiunile sale. Constitutia europeana trebuie sa creeze cadrul pentru democratie. Este gandita sa raspunda provocarilor unei lumi in schimbare. cu posibilitatea reînnoirii mandatului o singură dată. Lituania. 3. Consiliul de Miniştri hotărăşte cu majoritate calificată. a unei Europe unite cu peste 450 de milioane de locuitori. Belgia. Preşedintele Consiliului European: − prezidează şi impulsionează lucrările Consiliului European. in nici un caz nu le inlocuieste. precum şi din preşedinte său şi preşedintele Comisiei. 2. 4. Îi asigură pregătirea şi continuitatea în cooperare cu preşedintele Comisiei şi pe baza lucrărilor Consiliului afacerilor generale. Luxemburg. Constitutia asigura continuitatea legala a Comunitatilor. Germania. Malta. fără să aducă atingere competenţelor ministrului afacerilor externe al Uniunii.1. cu excepţia cazului în care 1. nu in ultimul rand. Preşedintele Consiliului European este ales de către Consiliul European cu majoritate calificată pentru o durată de doi ani şi jumătate. în cazul preşedintelui Comisiei. − acţionează pentru facilitarea coeziunii şi consensului în cadrul Consiliului European. pregăteşte . Consiliul European poate pune capăt mandatului preşedintelui conform aceleiaşi proceduri. Consiliul European dă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia şi defineşte orientările şi priorităţile de politică generală. membrii Consiliului European pot decide să fie asistaţi de către un ministru şi. Preşedintele Consiliului European nu poate exercita un mandat naţional. provocari cu care se confrunta o Uniune care traverseaza cea mai mare extindere si. Constitutia Europeana inlocuieste tratatele existente cu un text unic Constitutia Europeana coexista cu constitutiile nationale si institutiile tarilor europene.

Consiliul de Miniştri hotărăşte în unanimitate. 3. Dispoziţiile alin. să adopte o decizie europeană prin care să autorizeze Consiliul de Miniştri să hotărască în acel domeniu cu majoritate calificată. reprezentînd cel puţin trei cincimi din populaţia Uniunii. Consiliul European poate. Consiliul European adoptă o decizie europeană care stabileşte celelalte formaţiuni în care Consiliul de Miniştri se poate întruni. Majoritatea calificată 1. este asigurată de către reprezentanţii statelor membre din cadrul Consiliului. reprezentarea fiecărui stat membru este asigurată de unul sau doi reprezentanţi de rang ministerial ale căror competenţe corespund ordinii de zi a Consiliului de Miniştri. 9. Consiliul European hotărăşte după consultarea Parlamentului European şi informarea parlamentelor naţionale. preşedintele acestuia şi preşedintele Comisiei nu participă la vot. 3. Orice iniţiativă luată de Consiliul European pe baza acestui paragraf este transmisă parlamentelor naţionale cu cel puţin patru luni Ónainte de adoptarea unei decizii. Consiliul European poate. în colaborare cu Comisia. 5. reprezentînd cel puţin trei cincimi din populaţia Uniunii. după organizarea de alegeri parlamentare europene. Consiliul de Miniştri deliberează şi se pronunţă împreună cu Parlamentul European asupra legilor europene şi a legilor-cadru europene conform dispoziţiilor Constituţiei. Atunci cînd acţionează în această calitate. Atunci cînd Consiliul European sau Consiliul de Miniştri hotărăşte cu majoritate calificată.întrunirile Consiliului European şi asigură continuitatea. majoritatea calificată necesară este constituită din două treimi din statele membre. Atunci cînd Constituţia prevede în partea III că legile europene şi legilecadru europene sunt adoptate de Consiliul de Miniştri conform unei proceduri legislative speciale. Atunci cînd Constituţia nu obligă Consiliul European sau Consiliul de Miniştri să hotărască pe baza unei propuneri a Comisiei sau atunci cînd Consiliul European şi Consiliul de Miniştri nu hotărăsc la iniţiativa ministrului afacerilor externe al Uniunii. după o perioadă de examinare de minimum şase luni. 2. Acesta este prezidat de ministrul afacerilor externe al Uniunii. 4. . 4. într-un domeniu determinat. Œn cadrul Consiliului European. Consiliul afacerilor externe elaborează politicile externe ale Uniunii conform liniilor strategice definite de către Consiliul European şi asigură coerenţa acţiunii sale. conform sistemului rotaţiei egale pentru perioade de cel puţin un an. Atunci cînd îşi exercită funcţia legislativă. să adopte o decizie prin care să autorizeze adoptarea acestor legi sau legicadru conform procedurii legislative ordinare. Preşedinţia formaţiunilor Consiliului de Miniştri. Atunci cînd Constituţia prevede în partea III că. din proprie iniţiativă şi în unanimitate. Consiliul European adoptă o decizie europeană care stabileşte regulile unei astfel de rotaţii ţinînd cont de echilibrele politice şi geografice europene şi de diversitatea statelor membre. aceasta se defineşte ca întrunind majoritatea statelor membre. conform dispoziţiilor art. din proprie iniţiativă şi în unanimitate. 2. 1 şi 2 produc efecte de la 1 noiembrie 2009. cu excepţia celei a afacerilor externe a Uniunii.