You are on page 1of 11

Crimele din Rue Morgue

Povestirea se învârte în jurul uciderii inexplicabile a doamnei L'Espanaye și a fiicei ei în Rue
Morgue, o stradă fictivă din Paris. Relatările din ziar arată că gâtul mamei era atât de tare
tăiat încât capul ei abia se mai ținea de trup, iar fiica ei, după ce a fost ștrangulată, a fost
vârâtă în deschizătura îngustă a hornului. Crima a avut loc într-o cameră inaccesibilă de la
etajul al patrulea al clădirii, cameră care fusese încuiată pe interior. Vecinii care au auzit
crima au oferit relatări contradictorii, fiecare susținând că el a auzit uciga șul vorbind într-o
altă limbă decât a sa. Vorbele erau neclare, iar martorii au spus că ei nu cunosc limba în care
pretind că au auzit vorbele.
Parizienii Dupin și prietenul său, naratorul anonim al povestirii, citesc cu interes aceste
relatări din ziare. Cei doi trăiesc într-o stare de izolare și nu primesc niciun vizitator. Ei au
tăiat contactul cu „foștii asociați” și ies afară din casă doar noaptea. „Existam doar pentru
noi”, explică naratorul. Când un om pe nume Adolphe Le Bon a fost închis de și nu existau
dovezi care să indice vinovăția acestuia, Dupin este atât de intrigat încât își oferă serviciile
sale lui „G”, prefectul de poliție.
Deoarece martorii nu pot fi de acord asupra limbii în care a vorbit criminalul, Dupin
concluzionează că ei nu au auzit deloc o voce omenească. El găsește un fir de păr la locul
crimei, care este destul de neobișnuit; „acesta nu este păr uman”, a conchis el. Dupin dă un
anunț în ziar în care întreabă dacă cineva a pierdut un „ urangutan”. Un marinar răspunde la
anunț și vine acasă la Dupin, afirmând că oferă o recompensă pentru restituirea
urangutanului. În schimb, Dupin îi cere toate informațiile pe care le avea despre crimele din
Rue Morgue. Marinarul afirmă că el ținea un urangutan captiv pe care-l prinsese atunci când
vasul pe care lucra acostase în Borneo. Animalul scăpase din casa marinarului cu briciul de
bărbierit al acestuia. Stăpânul a pornit în urmărirea lui, dar urangutanul a scăpat prin
escaladarea unui zid și a unei sârme de paratrăsnet, intrând printr-o fereastră în apartamentul
din Rue Morgue.
Surprinsă de această apariție neașteptată, doamna L'Espanaye nu s-a putut apăra în fa ța
urangutanului care încerca să o bărbierească așa cum observase că făcea marinarul și i-a tăiat
accidental gâtul femeii cu briciul. Fapta sângeroasă a întărâtat și înfuriat animalul și a strâns-

Marinarul. el folosește articolele din ziare pentru a pătrunde în mintea criminalului. Dupin își folosește abilitățile sale de raționare și află că a fost implicat un singur criminal. detectivul lui Poe. urangutanul s-a temut că va fi bătut cu biciul și a încercat să ascundă trupul tinerei femei. Observându-și stăpânul care privea pe fereastră. este găsit în râul Sena și presa manifestă un interes deosebit față de acest mister. o fostă angajată a unui magazin de parfumuri. Misterul lui Marie Rogêt C. Dupin remarcă faptul că scopul ziarelor este „de a face senzație. a intrat în panică și a fugit. după auzirea acestei întâmplări. Găsirea bărcii. sunt solicitați de poliție să analizeze un caz nerezolvat de crimă. a cărei victimă este Marie Rogêt din Paris.. naratorul fără nume. sugerează Dupin.o de gât pe fiică până când aceasta din urmă a murit. permițând urangutanului să scape.. Corpul lui Rogêt. . care a târât-o pe victimă cu o legătură făcută din hainele fetei în jurul taliei și i-a aruncat trupul în râu dintr-o barcă. [mai mult] decât de a căuta adevărul”. vârându-l în deschizătura hornului.și vadă de treaba lor. Auguste Dupin. va conduce poli ția la depistarea criminalului. După plecarea lui. și partenerul lui. con știent de „crimă”. Chiar și a șa. a menționat cu sarcasm că oamenii ar trebui să. Prefectul de poliție. Dupin a răspuns că G este „prea viclean pentru a fi profund”.

păsări pricepute la geometrie și cai ce au oase de metal și apă clocotită în loc de sânge (metaforă pentru tren). astfel încât o pădure de copaci înfrunziți și falnici crește în fundul unui lac adânc.A o mie și doua poveste a Șeherezadei Pe când făcea niște cercetări de orientalistică. el alăturându-se unor oameni-animale denumi ți cotconechezi pe spinarea unui monstru marin gigantic. Un exemplu al sunetelor scoase de cotconechezi este următorul: Washish squashish squeak. În timp ce i se strângea ștreangul de gât. bătrânului Sinbad i-a venit dorul de a cutreiera din nou prin lume. Răsfoind câteva pagini din acea lucrare. ajungând într-un loc în care toate lucrurile par inversate. când i-a fost relatat sfâr șitul pove știi lui Sinbad Marinarul.[3] Împreună cu acei oameni. hey-diddle diddle. grunt unt grumble. apoi într-un ora ș construit de insecte și pe un munte înalt de pe care curgeau puhoaie de metal topit. În cele din urmă sultanul devine prea neîncrezător și. Auzind descrierile realizate de Șeherezada. fiss. . ea se consolează totuși cu faptul că neastâmpărul și brutalitatea soțului ei îl vor lipsi de cunoașterea unor nenumărate aventuri nemaipomenite.pentru că ar fi citit ceva asemănător într-o carte). El devine prieten cu acei oameni și le înva ță limba (care este veriga-lipsă dintre nechezat și cotcodăcit). Sindbad. naratorul nenumit a descoperit o lucrare practic necunoscută în Europa și America denumită Tellmenow Isitsöornot. sultanul își exprimă disprețul față de poveștile incredibile pe care nu le crede a fi adevărate (singurul lucru pe care îl crede este ținerea unui continent pe spinarea unei vaci albastre cu 400 de coarne . hotărăște ca Șeherezada să fie executată. El descoperă legume care cresc în aer. Sinbad călătorește pe spinarea monstrului în diferite regiuni ale pământului. el a aflat că poveștile spuse sultanului Șahriar de către Șeherezada au continuat și în cea de-a o mie și doua noapte. whiss. După ce s-a bucurat mai mulți ani de liniștea de acasă. considerându-le niște bazaconii. hiss. înțelegând că toate femeile sunt ni ște mincinoase.

Uitându-se mai bine. prietenul său îl informează că vrea să plece împreună cu slujitorul său Jupiter în căutarea unei comori pierdute. El s-a împrietenit cu naratorul carel vizita des la coliba din insulă. ajungând într-o zonă pustie și sălbatică. dar Legrand i-l împrumutase unui locotenent de la fortul militar Moultrie cu care se întâlnise pe drum. luând cu el cărăbu șul de aur. Legrand privește desenul cu atenție și apoi îl pune într-un sertar pe care îl încuie. Legrand realizează o explicație detaliată a modului în care aflase de locația comorii. Insularul devenise obsedat de găsirea unei comori. iar Legrand îi poruncește lui Jupiter să se cațăre. La scurtă vreme sosesc Legrand și Jupiter. Legrand îi poveste ște că a văzut un cărăbuș despre care credea că este din aur pur. Într-o seară. împreună cu slujitorul său afro-american Jupiter. naratorul îl părăsește pe Legrand și se întoarce acasă la Charleston. naratorul remarcă cu glas tare că imaginea seamănă cu un craniu de om. ei găsesc comoara îngropată de infamulpirat „căpitanul Kidd”.Cărăbușul de aur William Legrand. După o muncă obositoare. Când naratorul ajunge pe insulă. spre confuzia naratorului. estimată de către narator la valoarea de un milion și jumătate de dolari. . Odată ce comoara este pusă în siguranță. spune el. Plecând de la locul unde cade cărăbușul. se comportase ciudat în ultima vreme. Cu ajutorul lui Jupiter. Jupiter îl vizitează pe narator și îl roagă să revină pe insula Sullivan în numele stăpânului său. naratorul sose ște în coliba lui Legrand. Ei se opresc în dreptul unui copac înalt din specia Liriodendron tulipifera. dar nu găsește pe nimeni acolo. A încercat să-l prindă. cărăbușul a fost prins. Cei trei părăsesc insula și se îndreaptă spre continent. bazându-se pe un set de întâmplări care au avut loc după descoperirea cărăbușului de aur. s-a mutat pe Insula Sullivan din Carolina de Sud. Naratorul are intense îndoieli cu privire la starea sănătății mintale a prietenului său și se întreabă dacă nu cumva Legrand a înnebunit. Legrand. Legrand desenează apoi cărăbușul pe o bucată de hârtie pe care a scos-o din buzunar. el determină locul unde trebuiau să sape. dar insecta la mușcat. care și-a pierdut recent averea. Stânjenit de acest comportament bizar. O lună mai târziu. Negrul găse ște în copac un craniu și Legrand îi spune să-i dea drumul sforii cu cărăbușul prin una dintre găurile pentru ochi. Simțindu-se insultat. luând cu ei cărăbușul de aur pe care-l legase anterior cu o sfoară.

4956*2(5*—4)8 ¶8*.46(.48.” Traducerea mesajului în limba română este următoarea: „O sticlă bună în casa episcopului.48)4‡. partea est. cu o descriere detaliată a unei metode de rezolvare a unui cifru de substituție simplu prin utilizarea frecvențelor literelor din mesaj.8:8‡ 1.1(‡9.88*96 *?.)4‡).8)*‡(. patruzeci și unu grade și treisprezece minute nord-est sfert de nord.4826)4‡. .48†85.Povestea implică un caz de criptografie.‡?. cincizeci de picioare în afară”.4)485†528806*81(‡9.(88.48081.:‡*8†83(88)5*†. Mesajul decodat cu spații și semne de punctuație este următorul: „A good glass in forty-one degrees the and bishop's hostel in the thirteen minutes northeast and devil's seat by north main branch seventh limb east side shoot from the left eye of the death's-head a bee line from the tree through the shot fifty feet out.Criptograma este următoarea: 53‡‡†305))6*.161.806*.)6†8)4‡‡.1‡(.:188. lasă din ochiul stâng al capului de mort o linie de albină din arbore prin glonte.4069285).485). în scaunul dracului.4 (‡?34.5*†2:*‡(. a șaptea creangă.48†8 ¶60))85. principala tulpină.

Acest lucru duce la teama lui de a fi îngropat de viu („Adevărata durere”. În primul caz. în lipsa unei denumiri mai potrivite. Naratorul trece în revistă aceste exemple în scopul de a oferi contextul pentru fobia sa aproape paralizantă de a fi îngropat de viu. este „să fii îngropat de viu”.se pare că el a fost îngropat de viu și toate măsurile lui de precau ție nu au dus la niciun rezultat. și nu într-un mormânt. o boală care s-a agravat în timp. . Povestea culminează atunci când naratorul se trezește într-un spațiu limitat aflat în întuneric adânc . unde adormise. își dă seama apoi că se află în dana (magazia) unui mic șlep.și părăsească casa și î și construie ște un mormânt echipat cu dispozitive care să îi permită să ceară ajutor în cazul în care s-ar trezi după „moarte”. Așa cum explică.Îngropat de viu În „Îngropat de viu”. starea lui l-a făcut predispus să cadă într-o stare inconștientă de transă. El își subliniază teama prin menționarea mai multor persoane care au fost îngropate de vii. medicii s-au învoit a o numi catalepsie”. naratorul nedenumit descrie la persoana întâi lupta sa cu „atacurile acelei boli ciudate pe care. atunci când cripta victimei a fost redeschisă.). el le smulge prietenilor săi promisiunea că nu îl vor îngropa prematur. o stare în care el cade fără să-și dea seama într-o transă asemănătoare cu moartea. spune el. victimele au revenit la viață și au reușit să atragă atenția asupra lor la timp pentru a fi eliberate din închisorile lor cumplite. El a devenit obsedat de ideea că el ar putea cădea într-o astfel de stare în timp ce se află departe de casă și că starea sa ar putea fi confundată cu moartea. refuză să. Din această cauză. Strigă din răsputeri și este imediat liniștit. tragicul accident a fost descoperit mult prea târziu. În altele. Evenimentul îl șochează atât de tare încât îi înlătură obsesia față de moarte.

de culoarea sângelui. Grav insultat. toată lumea se comporta ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și își continua balul. foarte puține persoane erau suficient de curajoase pentru a se aventura în camera a șaptea. după ce porțile masive de fier fuseseră sudate.Masca Morții Roșii Povestirea are loc la abația fortificată a „fericitului. Când nimeni nu îndrăznește (de frică) să se apropie de acea persoană. petrecăreții și Prospero au observat o persoană îmbrăcată într-o haină întunecată. cutezătorului și agerului” prin ț Prospero. Șase dintre camere sunt decorate fiecare și luminate într-o culoare specifică: albastru. mul țimea se năpuste ște în camera neagră și-i dă jos nepoftitului. portocaliu. alb și violet. astfel încât să-l spânzure. Se spune că ciuma ucidea într-o jumătate de oră. care suna amenințător la fiecare oră. și cu trăsături ale Morții Roșii. când toată lumea se oprea din discu ții sau din dans și nici orchestra nu mai cânta. După ce sunetul se oprea. care părea a fi a unui cadavru rigid. Ultima cameră este decorată în negru și este luminată de o lumină roșie . Prospero cere să cunoască identitatea oaspetelui misterios. de care toți cei de la bal erau dispera ți să scape. masca și roba. cu forța. După ce orologiul a sunat de miezul nopții. în șapte camere colorate din mănăstire. intenționând să aștepte sfâr șitul epidemiei de ciumă în lux și siguranță în spatele zidurilor sigurului lor refugiu. camera neagră cu geamuri fumurii-stacojii. cu o mască extrem de realistă. care semăna cu un giulgiu de înmormântare. În aceeași cameră se afla un orologiu mare de abanos. Când făptura se întoarce spre el.„de culoarea intensă a sângelui”: din cauza acestei perechi reci de culori. o epidemie teribilă de ciumă cu simptome oribile care a pustiit ținutul. Victimele simțeau o agonie convulsivă și curgeau de pe ele sudori de sânge în loc de apă. verde. prințul scoate un strigăt ascuțit și cade mort. Într-o noapte. Prospero și curtea lui sunt prezenta ți ca indiferenți la suferințele populației. prințul îl urmărește cu un pumnal amenințător până când îl încolțește în camera a șaptea. în loc să-l lase să treacă prin cele șapte camere. violet. Prospero și o mie de alți nobili s-au refugiat în această abație întărită pentru a scăpa de Moartea Roșie. Înfuriată și îngrozită. doar pentru a afla spre groaza . Prospero a organizat un bal mascat pentru a-și distra oaspeții.

ca părul ăsta. și ruina. să-mi slăbească mădularele și să mi se zdruncine a șa de tare nervii. fără nici o speranță că naratorul o va crede. nava lor de pescuit a fost prinsă într-un vortex.„Mă crede ți foarte bătrân”. din negru ca tăciunele. O pogorâre în Maelström Inspirată de Moskstraumen și formulată ca o povestire în povestire. încât tremur la cea mai mică sforțare și mă tem și de umbra mea”. Povestea este spusă de un bătrân care afirmă că el doar pare bătrân . el a dedus că „cu cât un lucru este mai mare. și Moartea Ro șie î și întinseră peste tot și peste toate nemărginita lor stăpânire”. celălalt a înnebunit de groază la vederea spectacolului și s-a înecat atunci când nava a fost înghițită de vârtej. Naratorului. cu atât cobora mai repede” și că obiectele de formă sferică erau trase în jos mai rapid. Bătrânul îi spune povestea naratorului. La început. Abia acum ei își dau seama (prea târziu) că străinul venit în puterea nopții la ei este de fapt Moartea Roșie și toți oaspeții iau boala și mor. povestitorul a văzut doar teroare hidoasă în acel spectacol. să albească de tot. Observând modul în care obiectele din jurul lui erau absorbite în vârtej. „dar nu sunt chiar așa. A fost de ajuns o singură zi . . el a văzut că Maelströmul este o creație frumoasă și minunată.lor că acestea nu ascundeau o formă solidă. Fraza finală a povestirii rezumă astfel: „Și bezna. Condusă de „cea mai groaznică furtună pe care ne-a trimis-o cerul”. povestirea este narată în vârful unui munte escaladat din insulele Lofoten (Norvegia). i se spune apoi de o expediție de pescuit a „bătrânului” cu cei doi frați ai săi care a avut loc cu trei ani în urmă. el a abandonat nava și s-a legat de un butoi cilindric. Însă într-un moment de revela ție. Un frate a fost tras în valuri. spune el. Spre deosebire de fratele său. până când marea s-a calmat și a fost salvat din valuri câteva ore mai târziu.chiar mai puțin . convins de puterea vârtejului pe care-l vede în largul mării.

această pisică este deosebit de atașată de narator și viceversa. până când naratorul a devenit alcoolic. el găse ște o pisică asemănătoare într-o tavernă. unde aceasta a murit. După o perioadă de timp.Pisica neagră Povestirea este prezentată ca o narațiune la persoana întâi. a prins animalul. Apoi. Și-atunci. mă-nvălui sfidarea rece a PERVERSITĂȚII. Într-o noapte. El și so ția lui au multe animale de companie: păsărele. naratorul are remușcări și regretă cruzimea săvârșită. naratorul se întoarce la ruinele casei sale. „Cu vremea însă. iepurași. un peștișor auriu. În acea noapte. într-o zi când naratorul și soția sa se aflau în pivni ța noii lor case. dar curând începe să o urască și chiar să se teamă de ea. pata albă de blană începe să ia forma unei spânzurători. el găsește o explicație logică (potrivit căreia cineva de afară a aruncat pisica moartă în dormitor pentru a-l trezi în timpul incendiului) și începe să-i fie dor de Pluto. făcându-l să se împiedice de ea și aproape să cadă pe scări. Aceasta este de aceeași mărime și culoare ca și Pluto. Prietenia lor reciprocă a durat mai mulți ani. Într- . La început. El este un om condamnat de la bun început în povestire. Naratorul afirmă că a iubit animalele de la o vârstă fragedă. și-i lipsea chiar și un ochi. Singura diferență este o pată mare și albă aflată pe pieptul animalului. pe soția sa și pe un slujitor să fugă. dar. A doua zi. într-un acces de furie. pisica fugea înspăimântată la apropierea stăpânului. a scos briceagul și i-a scos un ochi din orbită. care avea o funie legată de gât. un câine și o pisică mare și în întregime neagră. spre groaza naratorului.” Într-o dimineață. forțându-l pe narator. iar acesta. el a dus pisica în grădină și a spânzurato de un copac. Naratorul dăduse acestei pisici numele de Pluto. ca să mă pierd cu totul și fără nădejde de revenire. supărarea s-a schimbat în mânie nestăpânită. el a crezut că pisica îl evită. pisica speriată l-a mu șcat pe narator de mână. După un timp. pentru a găsi imprimată pe singurul perete care rămăsese în picioare figura unei pisici gigantice. casa lui a luat foc în mod misterios. Naratorul ia pisica acasă. cu ajutorul unui narator care nu-i demn de încredere. pisica se plimba printre picioarele stăpânului. Când a încercat să o ia în brațe. La început. această imagine îl îngrozește pe narator. când a venit acasă beat. Din acel moment. treptat. La început.

a pus acolo trupul so ției și a astupat gaura. Un sunet jalnic s-a auzit atunci în pivniță.un gest de furie. Se pare că naratorul zidise și pisica în spatele acelui perete. După ce și-au revenit din încremenire. demonul a blestemat apele. În ultima zi a anchetei. complet încrezător în propria sa siguranță. pe care era gravată inscripția DEZOLARE. oboseala umanității și dorința de singurătate. ploaia cădea și se transforma în sânge. dar omul nu s-a descurajat. iar pe capul ei. spre groaza naratorului. Apoi. poli ți știi au dărâmat zidul și au găsit cadavrul soției lui. Nu este odihnă și nici tăcere. vântul și cerul cu tăcere. el își trage mână din strânsoarea soției și o ucide cu toporul. plantele. Atunci când polițiștii au venit să investigheze dispariția. De o parte și de alta a apei se întinde un palid de șert denuferi uriași. având la rădăcinile lor ciudate plante otrăvitoare. . pe care intenționa să o omoare. ei nu au găsit nimic și naratorul urma să fie liber. unde nu este odihnă și nici tăcere. Demonul a cerut hipopotamilor să vină la baza stâncii și să mugească înspăimântător către om. Pentru a ascunde cadavrul. Omul era căzut pe gânduri și se uita la pustiul din apropiere. În noapte. Tăcere – O fabulă Diavolul spune povestea unui ținut sumbru și necunoscut aflat pe malul râului Zair. Înfuriat. Furios. atunci când ochii demonului s-au uitat la o stâncă. bărbatul a scos cărămizi dintr-o ieșitură în perete. dar este oprit de soția sa. Demonul a privit în sus și a văzut pe stâncă un om nobil îmbrăcat într-o togă romană. Pe malul râului. animalele. dar omul continua să rămână ferm pe stâncă. naratorul îi însoțește pe polițiști în pivniță. Pisica. era pisica neagră care scosese sunetul strident. copacii bătrâni se leagănă. Totul a devenit atunci tăcut și pe stâncă a apărut inscripția TĂCERE. Demonul a trimis apoi o furtună. care suspină unul către altul în această singurătate. naratorul comentează pe tema rezisten ței clădirii și lovește cu bastonul chiar în peretele în care zidise cadavrul soției sale. dispăruse și ea. Ei nu găsesc încă nimic. omul apucă un topor și încearcă să omoare pisica. iar pe fața lui se citea durerea.

Când diavolul și-a sfâr șit povestea spusă în bezna mormântului. Autorul consideră acest mit ca fiind cel mai frumos dintre toate. . s-a întors cu totul și a luat-o la fugă.Chipul omului s-a făcut deodată palid de groază. dacă nici un sunet nu s-a auzit în imensul deșert. El a ascultat cu atenție. Iar din mormânt a ie șit linxul și s-a culcat la picioarele demonului și s-a uitat la fața sa. Autorul nu a putut să râdă cu el și a fost blestemat de către demon. a început să râdă. Omul s-a înfiorat.