You are on page 1of 1

ANTIGONA

Antigona a fost fiica lui Oedip, regele cetății Teba, născută din dragoste incestuoasă a acestuia cu
mama sa, Iocasta și sora cu Ismene, Eteocles și Polynices. Antigona, cutezătoarea fiică a lui Oedip,
asistă la dezastrul provocat de lupta dintre frații ei, Etéocle si Polinike. Amândoi au căzut în luptă, iar
tronul Tebei este ocupat de Creon. Regele dispune să se organizeze înmormântarea lui Etéocle,
apărătorul cetății. Pentru celălalt fiu al lui Oedip, Polinike - venit cu oaste străină să cucerească
cetatea - se interzice chiar simpla înmormântare. Împotriva asprului ordin regesc, înfruntând
pericolul pedepsei cu moartea, se ridică Antigona, sora celor doi luptători. În mare taină, ea predă
pamântului trupul lui Polinike, îndeplinind astfel obilgația ce i-o reclamă, potrivit obiceiului, legătura
de sânge cu cel mort. Fapta Antigonei a fost însă repede descoperită de Creon care o condamnă la
moarte. Ea este însa netemătoare în fața morții, o privește ca pe o eliberare de suferin ță. Triumfă
moral, principiile promovate îi supraviețuiesc. În discuția aprinsă dintre Creon și Antigona se
dezvăluie o ciocnire ascuțită de principii morale. Antigona, fecioară firavă și gingașă, este înzestrată
cu un caracter îndrăzneț, cu un curaj demn de un luptător. Tăria ei de a-l înfrunta pe rege se trage din
conștiința că acționează în numele legilor străbune, nescrise, în care se sintetizează morala
tradițională, adânc înrădăcinată în cetățile grecești. Antigona va pieri întemnițată, dar Creon, cel care
a nesocotit voința zeilor, va primi o cruntă pedeapsa pierzându-și fiul, pe Hemon (logodnicul
Antigonei), și soția, care se sinucide aruncând blesteme asupra trufașului și nechibzuitului ei soț.
Antigona , simbolul femeii puternice, păstrătoare a tradiției cu orice preț, are tăria sa înfrunte
porunca lui Creon pentru a-l îngropa pe Polynikes , cu toate că știe că acest gest poate s-o coste chiar
viața, pentru că tradiția cere ca orice mort să fie îngropat , indiferent ce-ar fi făcut în timpul
vieții. Polynikes întors din surghiun urzise gând rău împotriva țării și a neamului său. Ipostaza ei de
soră nu-i permite să treacă nepăsătoare pe lângă fratele lăsat pradă păsărilor și câinilor să-l sfârtece.
Deși se dovedește pâna la urmă a fi de partea ei, Ismena, sfioasa ei soră , speriată de sfâr șitul tragic
al părinților și fratelui, o sfătuiește să se gândească ce ,,cumplit sfârșit" le poate pândi, cuvintele ei
sintetizând condiția femeii în raport cu a bărbatului puternic: ,,sântem femei / și pe bărba ți a-i
înfrunta nici că putem /Mai tari îs cei ce cârmuiesc și vrerii lor / Se cade-a ne pleca..."
Finalul operei este evident tragic: Antigona se sinucide, moarte succedată de cea a logodnicului ei,
Hemon care este în același timp fiul lui Creon și al Euridicei. Trebuie remarcat, de și apari ția ei e de
scurtă durată și Euridice, mama devotată, care neputând suporta moartea fiului ei sfâșește prin a-și
curma viața.