You are on page 1of 608

ERNEST SCHEIBER

˘ NUMERICA
˘
ANALIZA

Bra¸sov

2

Cuprins
I

INTERPOLARE S
¸ I APLICAT
¸ II

11

1 Diferent¸e finite
1.1 Diferent¸e finite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2 Ecuat¸ia cu diferent¸e liniar˘a . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.1 Sistem fundamental de solut¸ii . . . . . . . . . . .
1.2.2 Determinarea unui sistem fundamental de solut¸ii .
1.2.3 Solut¸ia ecuat¸iei cu diferent¸e neomogen˘a . . . . . .
1.3 Metoda seriilor formale . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.4 Transformarea z . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.

13
13
16
17
19
22
23
26

.
.
.
.
.

37
37
44
46
50
61

.
.
.
.
.
.
.

73
73
76
77
79
79
81
83

4 Formule de derivare numeric˘
a
4.1 Aproximarea derivatei prin diferent¸e . . . . . . . . . . . . . . . .
4.1.1 Extrapolarea Richardson . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

89
89
91

2 Elemente din teoria interpol˘
arii
2.1 Sisteme Cebˆı¸sev . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2 Interpolare Lagrange . . . . . . . . . . . . . . .
2.3 Interpolarea Lagrange-Hermite . . . . . . . . . .
2.4 Diferent¸e divizate . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.5 Polinomul de interpolare Lagrange-Hermite ˆın C

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

3 Convergent¸a procedeelor de interpolare
3.1 Spat¸ii liniar ordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2 Interpolare ¸si aproximare . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.3 Convergent¸a ˆın medie a polinoamelor Lagrange . . . . .
3.4 Divergent¸a interpol˘arii Lagrange . . . . . . . . . . . . . .
3.4.1 S¸ir de polinoame Lagrange neconvergent . . . . .
3.4.2 Norma operatorului Fourier . . . . . . . . . . . .
3.4.3 Divergent¸a polinoamelor de interpolare Lagrange

3

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

4

CUPRINS

4.2
4.3

Derivare automat˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Aproximarea derivatei prin interpolare . . . . . . . . . . . . . . .

5 Formule de integrare numeric˘
a
5.1 Natura aproxim˘arii . . . . . . . . . . . . . . .
5.2 Formule de tip Newton - Cˆotes . . . . . . . .
5.3 Evaluarea restului . . . . . . . . . . . . . . . .
5.4 Formula trapezului . . . . . . . . . . . . . . .
5.5 Formula lui Simpson . . . . . . . . . . . . . .
5.6 Integrale de tip Cauchy . . . . . . . . . . . . .
5.7 Polinoame ortogonale . . . . . . . . . . . . . .
5.8 Formule de tip Gauss . . . . . . . . . . . . . .
5.9 Formula dreptunghiului (n = 1). . . . . . . . .
5.10 Restul ca serie . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.11 Cazuri speciale . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.11.1 Formula de integrare numeric˘a Lobatto
5.11.2 Formula de integrare numeric˘a Radau .
5.11.3 Formula de cvadratur˘a Gauss-Kronrod
5.12 Formula Euler-MacLaurin . . . . . . . . . . .
5.12.1 Polinoamele ¸si numerele lui Bernoulli .
5.12.2 Formula Euler-MacLaurin . . . . . . .
5.12.3 Formule de integrare Euler-MacLaurin

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

94
99
103
104
106
108
114
116
117
119
124
131
132
134
134
137
137
139
139
143
145

6 Metoda celor mai mici p˘
atrate
157
6.1 Determinarea unei funct¸ii de aproximare . . . . . . . . . . . . . . 157
6.2 Aproximare ˆın spat¸ii prehilbertiene . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
6.3 Polinom trigonometric de aproximare . . . . . . . . . . . . . . . . 165
7 Transformarea Fourier discret˘
a
7.1 Transformata Fourier discret˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7.2 Algoritmul transform˘arii Fourier discret˘a rapid˘a . . . . . . . .
7.3 Transformarea cosinus discret˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7.4 Aplicat¸ii ale transformatei Fourier discret˘a . . . . . . . . . . .
7.4.1 Calculul coeficient¸ilor Fourier . . . . . . . . . . . . . .
7.4.2 Calculul coeficient¸ilor Laurent . . . . . . . . . . . . . .
7.4.3 Determinarea funct¸iei analitice cunoscˆand partea real˘a
7.4.4 Calculul integralei Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

169
169
173
174
177
177
178
179
181

5

CUPRINS

8 Polinoame trigonometrice
185
8.1 Interpolare trigonometric˘a pe noduri oarecare . . . . . . . . . . . 186
8.2 Interpolare trigonometric˘a pe noduri echidistante . . . . . . . . . 192
8.3 Convergent¸a polinoamelor de interpolare trigonometric˘a . . . . . . 198
9 Aproximare ¸si interpolare cu polinoame Cebˆı¸sev
9.1 Polinoame Cebˆı¸sev . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9.2 Dezvoltarea Cebˆı¸sev . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9.3 Polinoame sub forma lui Cebˆı¸sev . . . . . . . . . . . . . .
9.3.1 Reprezentarea unui polinom ˆın forma lui Cebˆı¸sev .
9.3.2 Calculul valorii unui polinom sub forma lui Cebˆı¸sev
9.4 Interpolare Lagrange pe noduri Cebˆı¸sev . . . . . . . . . . .
10 Funct¸ii spline polinomiale
10.1 Interpolare cu funct¸ii spline cubice . . . . . . .
10.2 Funct¸ia spline polinomial˘a . . . . . . . . . . . .
10.2.1 Funct¸ia spline polinomial˘a natural˘a . . .
10.2.2 Interpolare cu funct¸ii spline polinomiale
10.3 Funct¸ii B-spline . . . . . . . . . . . . . . . . . .
10.3.1 Funct¸ii B-spline pe noduri echidistante .

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

205
205
206
214
214
215
216

.
.
.
.
.
.

225
225
234
235
237
239
242

11 Interpolare cu sinus cardinal
247
11.1 Interpolare pe noduri echidistante ˆın [0, π] . . . . . . . . . . . . . 247
11.2 Interpolare pe noduri echidistante ˆın R . . . . . . . . . . . . . . . 251
12 Rezolvarea problemelor Cauchy
12.1 Metode de discretizare . . . . . . . . . . . .
12.2 Scheme de calcul de tip Runge - Kutta . . .
12.3 Scheme de calcul de tip Adams . . . . . . .
12.4 Schema diferent¸elor regresive . . . . . . . . .
12.5 Schema de calcul predictor - corector . . . .
12.6 A-stabilitatea schemelor de calcul . . . . . .
12.7 Schemele Bulirsch-Stoer ¸si Bader-Deuflhard
12.8 Metoda iterat¸iilor variat¸ionale . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

261
262
268
280
284
285
288
294
300

13 Rezolvarea problemelor bilocale
305
13.1 Metoda tirului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 305
14 Metode de homotopie
309
14.1 Rezolvarea unui sistem algebric de ecuat¸ii neliniare . . . . . . . . 309

6

II

CUPRINS

˘ NUMERICA
˘
ALGEBRA LINIARA

311

15 Elemente de analiz˘
a matriceal˘
a
313
15.1 Definit¸ii, notat¸ii, propriet˘a¸ti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 313
16 Rezolvarea sistem. algebrice liniare
16.1 Num˘arul de condit¸ionare al unei matrice . . . . .
16.2 Metoda Gauss - Jordan . . . . . . . . . . . . . . .
16.3 Inversarea unei matrice . . . . . . . . . . . . . . .
16.4 Factorizarea LU . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
16.5 Cazul matricelor simetrice - Factorizarea Cholesky
16.6 Rezolvarea sistemelor tridiagonale . . . . . . . . .
16.7 Metode iterative . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
16.8 Solut¸ie ˆın sensul celor mai mici p˘atrate . . . . . .
17 Transformarea Householder
17.1 Transformata Householder . . . . . . . . . . .
17.2 Descompunerea QR . . . . . . . . . . . . . . .
17.3 Cea mai bun˘a aproximat¸ie ¸si factorizarea QR
17.4 Cele mai mici p˘atrate ¸si descompunerea QR .
17.5 Bidiagonalizarea unei matrice . . . . . . . . .
17.6 Reprezentare similar˘a de tip Hessenberg a unei
18 Valori ¸si vectori proprii
18.1 Forma normal˘a Schur . . . . .
18.2 Diagonalizarea unei matrice .
18.3 Raza spectral˘a a unei matrice
18.4 Metode numerice . . . . . . .
18.4.1 Metoda puterii . . . .
18.4.2 Metoda puterii inverse
18.4.3 Algoritmul QR . . . .

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

19 Descompunerea valorii singulare
19.1 Descompunerea valorii singulare . . . . . . .
19.2 Calculul DVS . . . . . . . . . . . . . . . . .
19.3 Metoda celor mai mici p˘atrate prin DVS . .
19.4 Sistemelor algebrice de ecuat¸ii liniare ¸si DVS
19.5 Pseudoinversa unei matrice . . . . . . . . . .
19.6 Norma unei matrice ¸si DVS . . . . . . . . .
19.7 Num˘arul de condit¸ionare ¸si DVS . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
. . . . .
matrice

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

331
332
334
338
339
348
349
352
361

.
.
.
.
.
.

367
367
370
374
376
378
379

.
.
.
.
.
.
.

385
385
390
394
399
399
400
401

.
.
.
.
.
.
.

407
407
409
411
412
413
414
415

7

CUPRINS

20 Spat¸ii Krylov
20.1 Definit¸ia spat¸iului Krylov . . . . . . . . . . . . .
20.2 Descompunerea Arnoldi . . . . . . . . . . . . . .
20.3 Rezolvarea sistemelor algebrice de ecuat¸ii liniare .
20.3.1 Varianta Ritz-Galerkin . . . . . . . . . . .
20.3.2 Varianta reziduului minimal . . . . . . . .
20.4 Calculul valorilor ¸si vectorilor propri . . . . . . .
20.5 Calculul elementului de cea mai bun˘a aproximat¸ie

III

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

REZOLVAREA ECUAT
¸ IILOR NELINIARE

21 Rezolvarea ecuat¸iilor neliniare
21.1 Metoda liniariz˘arii . . . . . . . . . . . .
21.2 Metoda liniariz˘arii modificat˘a . . . . . .
21.3 Rezolvarea sistemelor algebrice neliniare
21.4 Rezolvarea ecuat¸iilor algebrice . . . . . .
21.4.1 Metoda tangentei . . . . . . . . .
21.4.2 Metoda funct¸iei inverse . . . . . .
21.4.3 Metoda Ridder . . . . . . . . . .
21.5 Rezolvarea ecuat¸iilor polinomiale . . . .

IV

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

425
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

REZOLVARE PRIN OPTIMIZARE

22 Elemente din teoria optimiz˘
arii
22.1 Funct¸ionale diferent¸iabile . . . . . . . .
22.2 Funct¸ionale convexe . . . . . . . . . . .
22.3 Propriet˘a¸ti ale problemei de optimizare
22.4 Metode de descre¸stere . . . . . . . . .
22.5 Metoda gradientului . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

417
417
417
420
422
422
423
423

427
427
431
433
437
437
438
442
444

455
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

457
457
459
462
464
465

23 Sisteme algebrice prin metode de optimizare
469
23.1 Rezolvarea unui sistem liniar prin metoda celor mai mici p˘atrate . 469
23.2 Rezolvarea unui sistem neliniar prin cele mai mici p˘atrate . . . . . 470
23.3 Metoda gradientului conjugat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 471
24 Metode spectrale
479
24.1 Metoda Galerkin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 480
24.2 Metoda colocat¸iilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 481

8

CUPRINS

24.2.1 Variant˘a global˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 481
24.2.2 Variant˘a local˘a - de tip Runge-Kutta implicit˘a . . . . . . . 482
24.3 Metoda lui Ritz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 484
25 Ecuat¸ii liniare prin forme biliniare
25.1 Forma biliniar˘a generat˘a de o ecuat¸ie liniar˘a . . .
25.1.1 Teoreme de existent¸a˘ . . . . . . . . . . . .
25.1.2 Rezolvarea numeric˘a prin metoda Galerkin
25.2 Perspectiva variat¸ional˘a . . . . . . . . . . . . . .
25.2.1 Rezolvarea numeric˘a prin metoda lui Ritz
25.2.2 Metoda elementului finit . . . . . . . . . .

V

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

ANEXE

485
485
492
495
506
508
508

513

A Not¸iuni de teoria erorilor
A.1 Eroare absolut˘a ¸si eroare relativ˘a . . . . .
A.2 Reprezentarea numerelor ˆın virgul˘a mobil˘a
A.3 Aritmetica numerelor ˆın virgul˘a mobil˘a . .
A.4 Standardul IEEE 754 . . . . . . . . . . . .
A.5 Controlul erorii . . . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

515
515
516
517
519
520

B Implementarea metodelor iterative

525

C Identit˘
a¸ti trigonometrice

527

D Determinarea unor parametri numerici

529

E ˆImbun˘
at˘
a¸tirea convergent¸ei
533
E.1 Ordinul de convergent¸a˘ al unui ¸sir . . . . . . . . . . . . . . . . . . 533
E.2 ˆImbun˘at˘a¸tirea convergent¸ei unui ¸sir . . . . . . . . . . . . . . . . . 534
E.3 Transformarea lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 534
F Determinarea ordinelor de convergent¸˘
a
G Elemente de topologie
G.1 Stat¸iu topologic Baire

537

543
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 543

H Elemente de analiz˘
a matematic˘
a

547

9

CUPRINS

I

Elemente de analiz˘
a funct¸ional˘
a
I.1 Teorema de punct fix a lui Banach . . . . . . . . . . . . . . . . .
I.2 Inversarea operatorilor liniari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
I.3 Principiul condens˘arii singularit˘a¸tilor . . . . . . . . . . . . . . . .
I.4 Norma operatorilor integrali . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
I.5 Cea mai bun˘a aproximat¸ie ˆın Rn . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
I.6 Cea mai bun˘a aproximare ˆın spat¸iu prehilbertian . . . . . . . . .
I.7 Descompunerea ortogonal˘a a unui spat¸iu prehilbertian . . . . . .
I.8 Reprezentarea unei funct¸ionale liniare ¸si continue ˆıntr-un spat¸iu
Hilbert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
I.9 Compactitate ˆın spat¸ii Hilbert separabile . . . . . . . . . . . . . .

J Polinoame ortogonale clasice
J.1 O reprezentare a polinoamelor
J.2 Polinoame Legendre . . . . .
J.3 Polinoame Hermite . . . . . .
J.4 Polinoamele lui Laguerre . . .

ortogonale
. . . . . .
. . . . . .
. . . . . .

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

553
553
554
555
556
558
561
562
562
563
565
565
567
571
573

K Scheme Runge-Kutta deduse prin calcul simbolic
579
K.1 Schema de calcul explicit˘a de tip Runge – Kutta ˆın 4 trepte . . . 580
K.2 Schema de calcul implicit˘a de tip Runge – Kutta ˆın 2 trepte . . . 585
L Reprezentarea mult¸imii de A-stabilitate

589

M Produsul Kronecker

593

N Ecuat¸ia matriceal˘
a Sylvester

597

O Curbe B´
ezier
599
O.1 Reprezentarea B´ezier a unui polinom . . . . . . . . . . . . . . . . 599
O.2 Curbe B´ezier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 604

Bibliografie

605

10

CUPRINS

Partea I
INTERPOLARE S
¸ I APLICAT
¸ II

11

Capitolul 1
Diferent¸e finite
1.1

Diferent¸e finite

Diferent¸ele finite stau la baza multor metode de calcul numeric privind integrarea ¸si derivarea numeric˘a, integrarea ecuat¸iilor diferent¸iale ordinare ¸si cu
derivate part¸iale. Funct¸iile care intervin ˆın acest capitol sunt funct¸ii reale de o
variabil˘a real˘a. Printr-o diferent¸˘a finit˘a de ˆınt¸elege un operator de forma
Γh f (x) = Af (x + ah) − Bf (x + bh)

(1.1)

unde A, B, a, b sunt constante reale. Se observ˘a caracterul liniar al operatorului
Γh (λf + µg) = λΓh f + µΓh g.
Diferent¸ele finite de ordin superior se introduc recursiv
Γ0h f = f
Γnh f = Γh (Γhn−1 f ),

n > 1.

Diferent¸ele finite uzuale sunt:
• diferent¸a finit˘a progresiv˘a
4h f (x) = f (x + h) − f (x);
• diferent¸a finit˘a regresiv˘a
∇h f (x) = f (x) − f (x − h);
13

14

CAPITOLUL 1. DIFERENT
¸ E FINITE

• diferent¸a finit˘a centrat˘a
h
h
δh f (x) = f (x + ) − f (x − ).
2
2
ˆIn cele ce urmeaz˘a vom studia doar diferent¸ele finite uzuale.
Formulele explicite de calcul ale unei diferent¸e finite de ordin superior sunt
Teorema 1.1.1 Au loc egalit˘a¸tile: 

n
(−1)n−k f (x + kh);
= k=0
(i)
k 

Pn
n
n
(−1)k f (x − kh);
(ii) ∇h f (x) = k=0
k 

Pn
n
4kh f (x);
(iii) f (x + nh) = k=0
k 

Pn
n
(iv) f (x − nh) = k=0
(−1)k ∇kh f (x).
k
4nh f (x)

Pn 

(1.2)

Demonstrat¸ie. 4nh f (x) se exprim˘a ca o combinat¸ie liniar˘a a valorilor lui f ˆın
x, x + h, . . . , x + nh, adic˘a are loc o formul˘a de forma
4nh f (x) =

n
X

Ak f (x + kh).

k=0

Pentru determinarea coeficient¸ilor (Ak )0≤k≤n , alegem f (x) = ex ¸si atunci
ex (eh − 1)n =

n
X

Ak ex+kh .

k=0

Dezvoltˆand binomul din membrul stˆang g˘asim 

n 
n
X
X
n
n−k x+kh
(−1) e
=
Ak ex+kh .
k
k=0

k=0 

n
Identificˆand coeficient¸ii lui e
g˘asim Ak =
(−1)n−k , adic˘a relat¸ia (i).
k
ˆIn mod asem˘an˘ator se pot justifica ¸si celelelte relat¸ii.
Stabilim o serie de propriet˘a¸ti ale diferent¸ei finit˘a progresiv˘a. Rezultate asem˘an˘atoare se pot deduce ¸si pentru celelalte diferent¸e finite.
x+kh 

15

1.1. DIFERENT
¸ E FINITE

Teorema 1.1.2 (Teorema de medie) Dac˘a funct¸ia f este derivabil˘a de ordin
n atunci exist˘a c ∈ (x, x + nh) astfel ˆıncˆat
4nh f (x) = hn f (n) (c).

(1.3)

Demonstrat¸ie. Prin indut¸ie matematic˘a dup˘a n, pentru n = 1, utilizˆand teorema de medie a lui Lagrange avem succesiv
4h f (x) = f (x + h) − f (x) = hf 0 (c)

x < c < x + h.

Presupunem relat¸ia (1.3) adev˘arat˘a pentru diferent¸ele de ordin n−1. Dac˘a g(x) =
f (x)
4n−1
n
atunci
hn−1
4h (4n−1
4nh f (x)
h f (x))
=
=
hn
hn

f (x+h)
4n−1
h
hn−1


h

f (x)
4n−1
h
hn−1

=

d 4n−1
g(x + h) − g(x)
f (x)
= g 0 (˜
c) =
[ h n−1 ]|x=˜c
h
dx
h
unde x < c˜ < x + h. Deoarece operatorul de derivare comut˘a cu operatorul de
diferent¸a˘ finit˘a, rezult˘a c˘a
=

d 4hn−1 f (x)
4hn−1 f 0 (x)
4nh f (x)
=
[
]|
=
|x=˜c .
x=˜
c
hn
dx
hn−1
hn−1
Utilizˆand ipoteza induct¸iei,
0
4nh f (x)
4n−1
h f (x)
=
|x=˜c = (f 0 )(n−1) (c) = f (n) (c),
n
n−1
h
h

unde x < c˜ < c < c˜ + (n − 1)h < x + nh.
Observat¸ia 1.1.1
Presupunˆand c˘a funct¸ia f are derivata de ordinul n continu˘a, pentru h → 0, din
(1.3) rezult˘a
4n f (x)
lim h n
= f (n) (x).
(1.4)
h→0
h
Diferent¸a finit˘a progresiv˘a de ordin superior pentru produsul a dou˘a funct¸ii
generalizeaz˘a formula lui Leibniz

16

CAPITOLUL 1. DIFERENT
¸ E FINITE

Teorema 1.1.3 (Formula lui Leibniz) Are loc formula:
4nh f (x)g(x) 

n 
X
n
g(x + kh)
=
4kh f (x)4n−k
h
k

(1.5)

k=0

Demonstrat¸ia teoremei se face prin induct¸ie matematic˘a dup˘a n.
Observat¸ia 1.1.2
S˘a presupunem c˘a funct¸iile f, g au derivata de ordinul n continu˘a. ˆImp˘art¸ind
(1.5) la hn ¸si utilizˆand Observat¸ia 1.1.1, pentru h → 0, obt¸inem
(n)

(f (x)g(x)) 

n 
X
n
=
f (k) (x)g (n−k) (x).
k

(1.6)

k=0

1.2

Ecuat¸ia cu diferent¸e liniar˘
a ¸si cu coeficient¸i
constant¸i

Consider˘am ecuat¸ia cu diferent¸e (h = 1)
αp 4p u(n) + αp−1 4p−1 u(n) + . . . + α1 4u(n) + α0 u(n) = fn+p

∀n ∈ N.

unde necunoscut˘a este funct¸ia u : N → R, iar coeficient¸ii α0 , . . . , αp sunt constante
reale. Explicitˆand diferent¸ele finite progresive ˆın funct¸ie de valorile funct¸iei (1.2)
obt¸inem
ap un+p + ap−1 un+p−1 + . . . + a1 un+1 + a0 un = fn+p

n ∈ N,

(1.7)

unde un = u(n).
Presupunem c˘a a0 · ap 6= 0.
ˆIn cele ce urmeaz˘a, numim (1.7) ecuat¸ie cu diferent¸e liniar˘a ¸si cu coeficient¸i
constant¸i, de ordin p ¸si se cere solut¸ia care verific˘a ˆın plus condit¸iile init¸iale
u0 = v0
u1 = v1
...
up−1 = vp−1

(1.8)

Teorema 1.2.1 Exist˘a cel mult o solut¸ie a ecuat¸iei cu diferent¸e (1.7) care verific˘
a
condit¸iile (1.8).

17

˘
1.2. ECUAT
¸ IA CU DIFERENT
¸ E LINIARA

ˆIn prealabil studiem ecuat¸ia cu diferent¸e omogen˘a, liniar˘a ¸si cu coeficient¸i
constant¸i
ap un+p + ap−1 un+p−1 + . . . + a1 un+1 + a0 un = 0

n ∈ N,

(1.9)

Teorema 1.2.2 Mult¸imea solut¸iilor ecuat¸iei cu diferent¸e omogen˘a, liniar˘a ¸si cu
coeficient¸i constant¸i formeaz˘a un spat¸iu liniar.

1.2.1

Sistem fundamental de solut¸ii

Teoria ecuat¸iei cu diferent¸e omogen˘a, liniar˘a ¸si cu coeficient¸i constant¸i este
asem˘an˘atoare cu cea a ecuat¸iei diferent¸iale liniar˘a, omogen˘a ¸si cu coeficient¸i
constant¸i.
Definit¸ia 1.2.1 S¸irurile (u1n )n∈N , . . . , (upn )n∈N sunt liniar independente dac˘a rela¸tiile
λ1 u1n + . . . + λp upn = 0,
∀n ∈ N
implic˘a λ1 = . . . = λp = 0.
Teorema 1.2.3 S¸irurile (u1n )n∈N , . . . , (upn )n∈N , solut¸ii ale ecuat¸iei (1.9) sunt liniar
independene dac˘a ¸si numai dac˘a au loc relat¸iile

p

u1n
.
.
.
u
n

1
un+1 . . . upn+1
6= 0,

∀n ∈ N.
(1.10)
4n =

.
.
.
.
.
.
.
.
.

1
un+p−1 . . . upn+p−1
Demonstrat¸ie. Presupunem prin absurd c˘a exist˘a n ∈ N astfel ˆıncˆat 4n = 0.
Atunci sistemul algebric de ecuat¸ii liniare ¸si omogene
λ1 u1n
+ ... +
λp upn
=0
p
1
λ1 un+1 + . . . + λp un+1 = 0
...
...
...
...
p
1
λ1 un+p−1 + . . . + λp un+p−1 = 0

(1.11)

ˆın necunoscutele λ1 , . . . , λp , admite o solut¸ie nebanal˘a notat˘a la fel.
ˆInmult¸ind ecuat¸iile sistemului, respectiv cu − a0 , . . . , − ap−1 ¸si sumˆand egalit˘a¸tile
ap
ap
astfel obt¸inute, rezult˘a
p−1
p−1
1 X
1 X
1
λ1 (−
ai un+i ) + . . . λp (−
ai upn+i ) = 0.
ap i=0
ap i=0

18

CAPITOLUL 1. DIFERENT
¸ E FINITE

Deoarece potrivit ipotezei, ¸sirurile (ujk )k∈N ,
cu diferent¸e (1.9), ultima egalitate devine

j = 1, . . . , p sunt solut¸ii ale ecuat¸iei

λ1 u1n+p + . . . + λp upn+p = 0.
Observ˘am c˘a aceast˘a egalitate completeaz˘a relat¸iile sistemului (1.11). Reluˆand
ˆınmult¸irea ultimelor p egalit˘a¸ti, respectiv prin − aap0 , . . . , − ap−1
¸si adunarea lor
ap
deducem
λ1 u1m + . . . + λp upm = 0 ∀m ≥ n.
Procedˆand asem˘an˘ator, ˆınmult¸im ecuat¸iile sistemului (1.11), respectiv cu
− aa01 , . . . , − aap0 ¸si sumˆand egalit˘a¸tile astfel obt¸inute, g˘asim
p
p
1 X
1 X
1
ai un+i−1 ) + . . . λp (−
ai upn+i−1 ) = 0,
λ1 (−
a0 i=1
a0 i=1

sau
λ1 u1n−1 + . . . + λp upn−1 = 0.
Repetˆand, deducem
λ1 u1m + . . . + λp upm = 0 ∀m ≤ n.
ˆIn felul acesta contrazicem liniar independent¸a ¸sirurilor.
Reciproc, presupunem prin absurd c˘a ¸sirurile (ujk )k∈N , j = 1, . . . , p nu sunt
liniar independente, existˆand constantele λ1 , . . . , λp , nu toate nule astfel ˆıncˆat
λ1 u1n + . . . + λp upn = 0,

∀n ∈ N.

Pentru orice n ∈ N, sistemul (1.11) are o solut¸ie nebanal˘a, deci 4n = 0, ceea ce
nu se poate.
Definit¸ia 1.2.2 p ¸siruri solut¸ii ale ecuat¸iei (1.9) ¸si liniar independente formeaz˘
a
un sistem fundamental de solut¸ii.
Important¸a unui sistem fundamental este reliefat˘a ˆın
Teorema 1.2.4 Dac˘a (ujk )k∈N , j = 1, . . . , p formeaz˘a un sistem fundamental de
solut¸ii pentru ecuat¸ia cu diferent¸e (1.9) atunci pentru orice alt˘a solut¸ie (uk )k∈N a
ei, exist˘a constantele c1 , . . . , cp astfel ˆıncˆat
un = c1 u1n + . . . + cp upn ,

∀n ∈ N.

19

˘
1.2. ECUAT
¸ IA CU DIFERENT
¸ E LINIARA

Demonstrat¸ie. Consider˘am sistemul algebric de ecuat¸ii liniare ˆın necunoscutele
c1 , . . . , c p
+ . . . + cp up0
= u0
c1 u10
+ . . . + cp up1
= u1
c1 u11
(1.12)
...
...
...
...
c1 u1p−1 + . . . + cp upp−1 = up−1
Determinantul sistemului fiind diferit de 0, sistemul (1.12) admite o solut¸ie unic˘a
notat˘a tot c1 , . . . , cp .
ˆInmult¸ind ecuat¸iile sistemului (1.12) respectiv cu − a0 , − a1 , . . . , − ap−1 ¸si sumˆand
ap
ap
ap
egalit˘a¸tile astfel obt¸inute deducem
p−1
p−1
p−1
1 X
1 X
1 X
p
1
c1 (−
ak uk ) + . . . + cp (−
ak uk ) = −
ak uk ,
ap k=0
ap k=0
ap k=0

sau
c1 u1p + . . . + cp upp = up .

(1.13)

Repetˆand rat¸ionamentul, din aproape ˆın aproape obt¸inem
un = c1 u1n + . . . + cp upn ,

1.2.2

∀n ∈ N.

Determinarea unui sistem fundamental de solut¸ii

C˘aut˘am solut¸ii ale ecuat¸iei cu diferent¸e omogene (1.9) sub forma unei progresii
geometrice uk = xk , k ∈ N. Rezult˘a c˘a x trebuie s˘a fie r˘ad˘acina polinomului
caracteristic
f (x) = ap xp + ap−1 xp−1 + . . . + a1 x + a0 .
Not˘am prin x1 , . . . , xp r˘ad˘acinile acestui polinom.
Cazul r˘
ad˘
acinilor distincte dou˘
a cˆ
ate dou˘
a.
Teorema 1.2.5 Dac˘a x1 , . . . , xp sunt r˘ad˘acini distincte dou˘a cˆate dou˘a ale polinomului caracteristic atunci ¸sirurile (xn1 )n∈N , . . . , (xnp )n∈N formeaz˘a un sistem fundamental de solut¸ii pentru ecuat¸ia cu diferent¸e omogem˘a (1.9).
Demonstrat¸ie. Verific˘am condit¸ia de liniar independent¸˘a, dat˘a ˆın Teorema
1.2.3, a celor p ¸siruri.
n

n
x1

.
.
.
x
p
n+1

n+1
x1

.
.
.
x
p
=
4n =

.
... ...
. .n+p−1

x

. . . xn+p−1
1
p

20

CAPITOLUL 1. DIFERENT
¸ E FINITE

Y

= (x1 · . . . · xp )n V (x1 , . . . , xp ) = (x1 · . . . · xp )n

(xi − xj ) 6= 0.

1≤j<i≤p

Cazul r˘
ad˘
acinilor multiple. Stabilim un rezultat ajut˘ator
Teorema 1.2.6 Dac˘a f (x) este polinomul caracteristic ¸si ϕ : N → R este o
funct¸ie oarecare atunci
ap xn+p ϕ(n + p) + ap−1 xn+p−1 ϕ(n + p − 1) + . . . + a0 xn ϕ(n) =
= xn [f (x)ϕ(n) +

1 0
1
xf (x)4ϕ(n) + . . . xp f (p) 4p ϕ(n)].
1!
p!

Demonstrat¸ie. Utilizˆand relat¸ia (iii) de la (1.2) au loc egalit˘a¸tile
ϕ(n) = ϕ(n) 
 

1
ϕ(n + 1) =
ϕ(n) +
0 
 

2
ϕ(n + 2) =
ϕ(n) +
0
..
. 
 

p
ϕ(n + p) =
ϕ(n) +
0

1
1 

2
1 

p
1 

4ϕ(n) 

2
2  

p
2  

4ϕ(n) +

4ϕ(n) +
... +

42 ϕ(n)

42 ϕ(n) + . . . 

p
4p ϕ(n)
p

pe care le ˆınmult¸im respectiv cu a0 xn , a1 xn+1 , a2 xn+2 , . . . , ap xn+p ¸si le ˆınsum˘am,
obt¸inˆand
p
p
X
X
ak xn+k ϕ(n + k) = xn
bk (x)4k ϕ(n),
k=0

k=0

unde 

p
p 
X
xk
xk X
j
j(j − 1) · . . . · (j − k + 1)xj−k = f (k) (x).
bk (x) =
aj x j =
k
k! j=k
k!
j=k
ˆIn consecint¸a˘, dac˘a x este o r˘ad˘acin˘a a polinomului caracteristic, avˆand ordinul
de multiplicitate r atunci ¸sirul (xn ϕ(n))n∈N , cu ϕ(n) polinom de grad cel mult
r − 1, este solut¸ie a ecuat¸iei cu diferent¸e (1.9).
Mai mult,

21

˘
1.2. ECUAT
¸ IA CU DIFERENT
¸ E LINIARA

Teorema 1.2.7 Dac˘a x1 , x2 , . . . , xk sunt r˘ad˘acinile polinomului caracteristic, avˆand
respectiv ordinele de multiplicitate r1 , r2 , . . . , rk , (r1 + r2 + . . . + rk = p), atunci
¸sirurile
(xn1 )n∈N (nxn1 )n∈N . . . (nr1 −1 xn1 )n∈N
(xn2 )n∈N (nxn2 )n∈N . . . (nr2 −1 xn2 )n∈N
...
...
... ...
n
n
(xk )n∈N (nxk )n∈N . . . (nrk −1 xnk )n∈N
formeaz˘a un sistem fundamental de solut¸ii pentru ecuat¸ia cu diferent¸e omogen˘a
(1.9).
Demonstrat¸ie. Presupunem prin absurd c˘a ¸sirurile
(xni )n∈N , (nxni )n∈N , . . . , (nri −1 xni )n∈N ,

1≤i≤k

sunt liniar dependente. Atunci exist˘a constantele Ci,0 , Ci,1 , . . . , Ci,ri −1 , 1 ≤ i ≤ k
nu toate nule, astfel ˆıncˆat
k
X

(Ci,0 xni + Ci,1 nxni + . . . + Ci,ri −1 nri −1 xni ) = 0,

∀n ∈ N,

i=1

sau

k
X

xni Pi (n) = 0,

∀n ∈ N,

(1.14)

i=1

unde Pi (n) = Ci,0 + Ci,1 n + . . . + Ci,ri −1 nri −1 .
Potrivit presupunerii f˘acute, polinoamele Pi (n), i = 1, . . . , k nu sunt toate
identic nule. Putem presupune c˘a toate polinoamele care apar ˆın relat¸ia (1.14)
sunt neidentic nule.
ˆImp˘art¸ind (1.14) prin xn rezut˘a
1 
x n 
x n
k
2
P1 (n) +
P2 (n) + . . . +
Pk (n) = 0,
∀n ∈ N.
(1.15)
x1
x1
Aplicˆand relat¸iei (1.15) diferent¸a1 4n deducem 
x n 
x n
2
k
P2,1 (n) + . . . +
Pk,1 (n) = 0,
x1
x1

∀n ∈ N,

unde polinoamele Pi,1 i = 2, . . . , k au gradele respectiv egale cu ale polinoamelor
Pi i = 2, . . . , k.
1
Pentru a 6= 1 ¸si ϕ polinom are loc 4an ϕ(n) = an (aϕ(n + 1) − ϕ(n)) unde aϕ(n + 1) − ϕ(n)
este un polinom de acela¸si grad cu ϕ.

22

CAPITOLUL 1. DIFERENT
¸ E FINITE

Repetˆand rat¸ionamentul de mai sus de k − 1 ori deducem egalitatea 
x n
k
Pk,k−1 (n) = 0
∀n ∈ N.
xk−1
Pe de-o parte rezult˘a c˘a polinomul Pk,k−1 este identic nul, iar pe de alt˘a parte
este neidentic nul. Contradict¸ia ap˘arut˘a justific˘a afirmat¸ia teoremei.
Exemplul 1.2.1 S¸irul lui Fibonacci este definit prin ecuat¸ia cu diferent¸e
un+2 − un+1 − un = 0,

∀n ∈ N.

(1.16)

Polinomul caracteristic este f (x) = x2 − x − 1 ¸si are r˘ad˘acinile 1±2 5 . Formula
termenului general al ¸sirului definit de (1.16) este


1+ 5 n
1− 5 n
un = C1 (
) + C2 (
) .
2
2
Dac˘a impunem condit¸iile init¸iale u0 = u1 = 1 atunci coeficient¸ii C1 , C2 rezult˘a
din sistemul
u0 = C1 + C2 = 1


1+ 5
1− 5
u1 = C1
+ C2
= 1.
2
2

√ 5 , C2 = 1−√ 5 . Prin urmare
Rezolvˆand sistemul de mai sus, se obt¸ine C1 = 1+
2 5
2 5
"
#


1
1 + 5 n+1
1 − 5 n+1
un = √ (
)
−(
)
.
(1.17)
2
2
5

1.2.3

Solut¸ia ecuat¸iei cu diferent¸e neomogen˘
a

Suntem ˆın m˘asur˘a s˘a solut¸ion˘am problema determinat˘a de ecuat¸ia cu diferent¸e
neomogen˘a, liniar˘a ¸si cu coeficoent¸i constant¸i (1.7) cu condit¸iile init¸iale (1.8).
Teorema 1.2.8 Dac˘a (ukn )n∈N , k = 0, 1, . . . , p−1 formeaz˘a un sistem fundamental de solut¸ii pentru ecuat¸ia cu diferent¸e omogen˘a care satisfac condit¸iile init¸iale
ukn = δk,n , k, n ∈ {0, 1, . . . , p − 1} atunci solut¸ia problemei (1.7)-(1.8) este
un =

p−1
X
i=0

vi uin

n−p
1 X
fk+p up−1
+
n−k−1 ,
ap k=0

∀n ∈ N.

(1.18)

Se presupune c˘a
fk = 0 pentru k < p;
ukn = 0 pentru n < 0, k = 0, 1, . . . , p − 1.

(1.19)

23

1.3. METODA SERIILOR FORMALE

P
i
¸ie a ecuat¸iei
Demonstrat¸ie. S¸irul (zn )n∈N definit prin zn = p−1
i=0 vi un este o solut
cu diferent¸e omogen˘a care verific˘a condit¸iile init¸iale
(1.8).
P
p−1
Verific˘am c˘a ¸sirul (wn )n∈N definit prin wn = a1p n−p
¸ie
k=0 fk+p un−k−1 este o solut
a ecuat¸iei cu diferent¸e neomogen˘a (1.7) care satisface condit¸iile init¸iale omogene
wn = 0, pentru n = 0, 1, . . . , p − 1.
Dac˘a n ∈ {0, 1, . . . , p−1} atunci pentru k = −1, −2, . . . , n−p au loc egalitatea
fk+p = 0 ¸si ˆın consecint¸a˘
1
wn = fp up−1
n−1 = 0,
ap
datorit˘a condit¸iilor init¸iale verificate de ¸sirul (up−1
n )n∈Z .
Utilizˆand (1.19), au loc egalit˘a¸tile
n−p

1 X
1 X
p−1
wn =
fk+p un−k−1 =
fk+p up−1
n−k−1 .
ap k=0
ap k=−∞

Atunci

p
X

p

X
1 X
=
fk+p up−1
aj
n+j−k−1 =
ap j=0 k=−∞

aj wn+j

j=0

p
p
n
n
X
1 X X
1 X
p−1
=
aj
fk+p un+j−k−1 =
fk+p
aj up−1
n+j−k−1 .
ap j=0 k=0
ap k=0
j=0

Pentru k = 0, 1, . . . , n − 1, deoarece ¸sirul (unp−1 )n∈Z este solut¸ie a ecuat¸iei cu
diferent¸e omogen˘a (1.9), au loc egalit˘a¸tile
p
X

p−1
aj un+j−k−1
=0

j=0

iar pentru k = n, din condit¸iile init¸iale verificate de acela¸si ¸sir, are loc
p
X
aj up−1
j−1 = ap .
j=0

ˆIn consecint¸a˘

1.3

Pp

j=0

aj wn+j =

1
f a
ap n+p p

= fn+p .

Metoda seriilor formale

Fie ¸sirurile a = (an )n∈N , b = (bn )n∈N ¸si seriile formale
fa (x) =


X
n=0

n

an x ,

fb (x) =


X
n=0

bn x n .

24

CAPITOLUL 1. DIFERENT
¸ E FINITE

Pn
Definit¸ia 1.3.1 S¸irul c = (cn )n∈N definit prin cn =
ste
k=0 ak bn−k se nume¸
produsul de convolut¸ie ale ¸sirurilor a ¸si b. Se utilizeaz˘a notat¸ia c = a ∗ b.
P
n
Dac˘a c = a ∗ b ¸si fc (x) = ∞
n=0 cn x atunci fc (x) = fa (x)fb (x).
Relu˘am din nou ecuat¸ia cu diferent¸e omogen˘a, liniar˘a ¸si cu coeficient¸i constant¸i
de ordin p (1.9)
ap un+p + ap−1 un+p−1 + . . . + a1 un+1 + a0 un = 0

n ∈ N.

Ata¸sa˘m ecuat¸iei cu diferent¸e
• polinomul caracteristic f (x) = ap xp + ap−1 xp−1 + . . . + a0 ,
• seria formal˘a corespunz˘atoare ¸sirului u = (un )n∈N , Φ(x) =

P∞

n=0

un xn .

Introducem polinomul g(x) = xp f ( x1 ) = ap + ap−1 x + . . . + a0 xp ¸si ¸sirul α =
(ap , ap−1 , . . . , a0 , 0, . . .). Astfel g(x) este seria formal˘a ata¸sat˘a ¸sirului α.
Datorit˘a relat¸iilor (1.9), produsul de convolut¸ie α ∗ u are cel mult p termeni
nenuli
(α ∗ u)n =

n
X

αk un−k = ap un + ap−1 un−1 + . . . + a0 un−p = 0,

n ≥ p.

k=0

ˆIn consecint¸a˘ produsul ψ(x) = g(x)Φ(x) este polinom de grad cel mult p − 1.
Astfel
ψ(x)
.
(1.20)
Φ(x) =
g(x)
Q
Q
Dac˘a f (x) = kj=1 (x − xj )rj atunci g(x) = kj=1 (1 − xj x)rj .
Se descompune ψ(x)
ˆın fract¸ii simple care se dezvolt˘a ˆın serie taylorian˘a ˆın jurul
g(x)
originii. Solut¸ia ecuat¸iei cu diferent¸e se obt¸ine identificˆand ˆın (1.20) coeficient¸ii
termenii lui xn , n ∈ N.
ˆIn acest sens se utilizeaz˘a relat¸iile deduse abstract¸ie f˘acˆand de convergent¸a˘:
P
P
1
n
n
= ∞
(1 − x) ∞
⇒ 1−x
n=0 x = 1
n=0 x
(1 − x)2

P∞

n=0 (n

+ 1)xn = 1 ⇒

1
(1−x)2

=

P∞

n=0 (n

Exemplul 1.3.1
a2 un+2 + a1 un+1 + a0 un = 0,

n ≥ 2.

+ 1)xn

25

1.3. METODA SERIILOR FORMALE

Funct¸ia Φ se va deduce pe baza ecuat¸iei cu diferent¸e. ˆInmult¸im ecuat¸ia cu
diferent¸e cu xn+2 ¸si sumˆand se obt¸ine
a2


X

un+2 x

n+2

+ xa1

n=0


X

un+1 x

n+1

2

+ x a0

n=0


X

un xn = 0,

n=0

sau
a2 (Φ(x) − u0 − u1 x) + xa1 (Φ(x) − u0 ) + x2 a0 Φ(x) = 0,
de unde

a2 u0 + x(a2 u1 + a1 u0 )
.
(1.21)
a2 + a1 x + a0 x 2
Dac˘a x1 , x2 sunt r˘ad˘acinile polinomului caracteristic a2 x2 + a1 x + a0 = 0 atunci
Φ(x) =

a2 + a1 x + a0 x2 = a2 (1 − xx1 )(1 − xx2 ).
Dac˘a ∆ = a21 − 4a0 a2 6= 0 ⇔ x1 6= x2 atunci din (1.21) rezult˘a



X
X
X
B
A
n n
n n
+
=A
x1 x + B
x2 x =
(Axn1 + Bxn2 )xn ,
Φ(x) =
1 − xx1 1 − xx2
n=0
n=0
n=0

de unde un = Axn1 + Bxn2 .
Dac˘a ∆ = a21 − 4a0 a2 = 0 ⇔ x1 = x2 atunci din (1.21) rezult˘a



X
X
X
A
B
n n
n n
(A+B(n+1))xn1 xn ,
Φ(x) =
(n+1)x1 x =
x1 x +B
=A
+
1 − xx1 (1 − xx1 )2
n=0
n=0
n=0

de unde un = A + B(n + 1))xn1 .
Exemplul 1.3.2 S¸irul lui Fibonacci, se poate scrie
un+2 − un+1 − un = 0,

∀n ≥ 2;

(1.22)

cu condit¸iile init¸iale u0 = u1 = 1.
Se obt¸ine
Φ(x) =

1
.
1 − x − x2

R˘ad˘acinile polinomului caracteristic f (x) = x2 −x−1 sunt x1 =
Descompunerea ˆın fract¸ii simple a funct¸iei Ψ(x) este  

1
x1
x2
.
Φ(x) = √

5 1 − x1 x 1 − x2 x
¸si ˆın consecint¸a˘ un =

√1 (xn+1
1
5

− x2n+1 ).


1+ 5
, x2
2

=


1− 5
.
2

26

CAPITOLUL 1. DIFERENT
¸ E FINITE

Exemplul 1.3.3 S˘a se rezolve
un+2 − 2un+1 + un = 0,

∀n ≥ 2;

Procedˆand analog, se g˘ase¸ste
Φ(x) =

u0 + x(u1 − 2u0 )
.
1 − 2x + x2

Descompunerea ˆın fract¸ii simple este
Φ(x) =

u1 − u0
2u0 − u1
+
.
1−x
(1 − x)2

Prin urmare un = u0 + n(u1 − u0 ).

1.4

Transformarea z

Fie S mult¸imea ¸sirurilor de numere complexe x = (xn )n∈Z . Dac˘a xn = 0, ∀n <
0 atunci ¸sirul x se nume¸ste cu suport pozitiv. Mult¸imea acestor ¸siruri se noteaz˘a
cu S + . 

0
n<0
Exemplul 1.4.1 u = (un )n∈Z , cu un =
.
1
n≥0 

Exemplul 1.4.2 δk = (δk,n )n∈Z , cu δk,n =

0
1

n 6= k
.
n=k

Definit¸ia 1.4.1 Fie x, y ∈ S + astfel ˆıncˆat, pentru orice n ∈ Z, seria
este convergent˘a. S¸irul z = (zn )n∈Z definit prin
X
zn =
xn−k yk

P

k∈Z

xn−k yk

k∈Z

se nume¸ste produsul de convolut¸ie al ¸sirurilor x ¸si y ¸si se noteaz˘a cu z = x ∗ y.
Evident x ∗ y = y ∗ x.
Exemplul 1.4.3 Dac˘a x = (xn )n∈Z , atunci ¸sirul z = x ∗ δk , z = (zn )n∈Z este
X
zn =
xn−s δk,s = xn−k
∀n ∈ Z.
s∈Z

27

1.4. TRANSFORMAREA Z

P
Definit¸ia 1.4.2 Fie x = (xn )n∈Z ¸si funct¸ia X(z) = n∈Z xznn , definit˘a ˆın domeniul de convergent¸˘a al seriei Laurent. Operatorul ce ata¸seaz˘a ¸sirului x funct¸ia
X(z) se nume¸ste transformata z a ¸sirului x
L(x) = X.
Exemplul 1.4.4 Transformata z a ¸sirului u este

X
z
1
,
=
L(u)(z) =
n
z
z−1
n=0

definit˘a ˆın coroana {z ∈ C : |z| > 1}.
Exemplul 1.4.5 L(δk )(z) =

1
.
zk

Exemplul 1.4.6 Dac˘a x = (xn )n∈Z ¸si y = (yn )n∈Z cu yn = xn−k , ∀n ∈ Z atunci
X yn X xn−k
L(y)(z) =
=
= z −k L(x)(z).
n
n
z
z
n∈Z
n∈Z
Transformarea z se bucur˘a de urm˘atoarele propriet˘a¸ti:
Teorema 1.4.1 Operatorul L este liniar.
Teorema 1.4.2 Dac˘a x ∈ S atunci L(x ∗ δk )(z) =

1
L(x)(z).
zk

Demonstrat¸ie. S¸irul x ∗ δk este (xn−k )n∈Z . ˆIn consecint¸a˘
L(x ∗ δk )(z) =

X xn−k
n∈Z

zn

=

1 X xn−k
1
= k L(x)(z).
k
n−k
z n∈Z z
z

Teorema 1.4.3 Are loc egalitatea
L(x ∗ y) = L(x)L(y)

∀x, y ∈ S.

P
Demonstrat¸ie. Dac˘a u = x ∗ y = ( k∈Z xn−k yk )n∈Z atunci
P
X
X yk X xn−k
k∈Z xn−k yk
L(u)(z) =
=
= L(y)(z)L(x)(z).
n
k
n−k
z
z
z
n∈Z
n∈Z
k∈Z

28

CAPITOLUL 1. DIFERENT
¸ E FINITE

P
Teorema 1.4.4 Dac˘a x = (xn )n∈Z ¸si X(z) =
n∈Z
coroana {z ∈ C : r < |z| < R} atunci are loc egalitatea
Z
1
xn =
z n−1 X(z)dz,
2πi |z|=ρ

xn
zn

este convergent˘
a ˆın

(1.23)

unde discul delimitat de cercul |z| = ρ cont¸ine toate singularit˘a¸tile funct¸iei X(z).
Demonstrat¸ie. Calcul˘am integrala din (1.23)
Z
X Z
n−1
z X(z)dz =
xk
z n−1−k dz = 2πixn .
|z|=ρ

k∈Z

|z|=ρ

O aplicat¸ie a transform˘arii z este rezolvarea ecuat¸iilor cu diferent¸e liniare ¸si cu
coeficient¸i constant¸i. Consider˘am ecuat¸ia cu diferent¸e (1.7) ¸si extindem mult¸imea
indicilor la Z, definind
un = 0,
∀n < 0
¸si
fn+p = ap un+p + ap−1 un+p−1 + . . . + a1 un+1 + a0 un ,

∀n < 0.

Atunci ecut¸ia cu diferent¸e (1.7) se poate scrie
ap un + ap−1 un−1 + . . . + a1 un−p+1 + a0 un−p = fn ,

∀n ∈ Z,

sau
ap (u ∗ δ0 )n + ap−1 (u ∗ δ1 )n + . . . + a1 (u ∗ δp−1 )n + a0 (u ∗ δp )n = fn .

(1.24)

Not˘am u = (un )n∈Z , U (z) = L(u)(z), f = (fn )n∈Z ¸si F (z) = L(f )(z). ˆIn
urma aplic˘arii transform˘arii z asupra ecuat¸iei (1.24) ¸si utilizˆand Teorema 1.4.2
obt¸inem ecuat¸ia
a1
a0
ap−1
+ . . . + p−1 + p ) = F (z).
U (z)(ap +
z
z
z
Explicitˆand funct¸ia necunoscut˘a, g˘asim
U (z) =

z p F (z)
.
ap z p + ap−1 z p−1 + . . . + a1 z + a0

Potrivit formulei (1.23), termenii ¸sirului u se calculeaz˘a cu
Z
1
z n+p−1 F (z)
dz.
un =
2πi |z|=ρ ap z p + ap−1 z p−1 + . . . + a1 z + a0

29

1.4. TRANSFORMAREA Z

Exemplul 1.4.7 S¸irul lui Fibonacci, se poate scrie
un − un−1 − un−2 = 0,
Extinzˆand mult¸imea indicilor la Z, obt¸inem

 0
u1 − u0
un − un−1 − un−2 =

u0

∀n ≥ 2.

n ∈ Z\{0, 1}
n=1
n=0

Ecuat¸ia transformatei z a ¸sirului u = (un )n∈Z este
U (z)(1 −

1
1
u1 − u0
− 2 ) = u0 +
,
z z
z

de unde
U (z) =
Dac˘a ρ >


1+ 5
2

u0 z 2 + (u1 − u0 )z
.
z2 − z − 1

atunci
1
un =
2πi

Z
|z|=ρ

[u0 z 2 + (u1 − u0 )z]z n−1
.
z2 − z − 1

Calculˆand integrala prin reziduuri obt¸inem
"

√ #
1 + 5 n+1
1+ 5 n
1
)
+ (u1 − u0 )(
) −
un = √ u0 (
2
2
5
"

√ #
1
1 − 5 n+1
1− 5 n
− √ u0 (
)
+ (u1 − u0 )(
) =
2
2
5




( 5 − 1)u0 + 2u1 1 + 5 n ( 5 + 1)u0 − 2u1 1 − 5 n


=
(
) +
(
) .
2
2
2 5
2 5
Dac˘a u0 = u1 = 1 atunci se reg˘ase¸ste (1.17).

Probleme ¸si teme de seminar
P 1.1 S˘a se calculeze
1. 4nh x1

30

CAPITOLUL 1. DIFERENT
¸ E FINITE

2. 4nh x21−1
3. 4nh sin(ax + b)
4. 4nh cos(ax + b)
5. 4nh xex
P 1.2 S˘a se arate c˘a dac˘a 4F (x) = f (x) atunci
P
1
P 1.3 S˘a se calculeze nk=1 k(k+1)...(k+p)
.

Pn

k=1

f (k) = F (n + 1) − F (1).

P 1.4 S˘a se demonstreze formula de ˆınsumare prin p˘art¸i
n
X

u(k)4v(k) = u(n + 1)v(n + 1) − u(1)v(1) −

k=1

n
X

v(k + 1)4u(k).

k=1

P 1.5 S˘a se calculeze

Pn

k=1

k2k .

Indicat¸ii.
1. u(k) = k, 4v(k) = 2k ⇒ 4u(k) = 1, v(k) = 2k ¸si se aplic˘a rezultatul
problemei anterioare.
P
(n+1)x
x
2. Se deriveaz˘a identitatea nk=1 2kx = 2 2x −1−2 ¸si se particularizeaz˘a x = 1.
3. Notˆand cu S suma c˘autat˘a, au loc egali˘a¸tile
S
n+1

2

= 2 + 2 · 22 + . . . + n · 2n
− 2 = 2 + 22 + . . . + 2n

ˆInmult¸ind prima egalitate cu 2 ¸si adunˆand rezult˘a ecuat¸ia ˆın S
2S + 2n+1 − 2 = S + n2n+1 .
4. Au loc egalit˘a¸tile
2 + 22 + 23 + . . . + 2n−1 + 2n +
+ 22 + 23 + . . . + 2n−1 + 2n +
+ 23 + . . . + 2n−1 + 2n +
S=
..
.
+ 2n−1 + 2n +
+ 2n =
= 2(2n − 1) + 22 (2n−1 − 1) + 23 (2n−2 − 1) + . . . + 2n−1 (22 − 1) + 2n (2 − 1) =
= n2n+1 − (2 + 22 + . . . + 2n ) = . . . .

31

1.4. TRANSFORMAREA Z

P 1.6 S˘a se arate c˘a 

−1
0
0
0
...
0
  0  
 





1
1


0
...
0
  0   1  
 





2
2
2
=


...
0


0
1
2




..
..
..
..
..

.
.  
  .   .   . 
 



n
n
n
n
...
0
1
2
n  

0
0
0
... 
0   

1
1
0
...
− 
0 
1   

2
2
2

...
0
1
2
..
..
..
..
.
.
.
.     

n
n
n
n−1
n−2
n
(−1)
(−1)
...
(−1)
0
1
2
 









=





Indicat¸ie. Se scriu matriceal relat¸iile 

s 
X
s
s
s
x = ((x − 1) + 1) =
(x − 1)i ,
i

0





0



.
0



..
.  


n
n

s = 0, 1, . . . , n,

i=0

¸si 


s
X
s
s−i
(x − 1) =
(−1)
xi ,
i
s

s = 0, 1, . . . , n.

i=0

P 1.7 S˘a se rezolve ¸si s˘a se discute ˆın funct¸ie de parametrul p ecuat¸ia cu diferent¸e
un+2 − 2pun+1 + un = 0.
P 1.8 S˘a se rezolve ecuat¸ia cu diferent¸e un+2 − un+1 − 6un = 2n+2 .
P 1.9 S˘a se rezolve sistemul

2x1
−x2
=1

−xi−1 +2xi −xi+1 = i

−xn−1 +2xn
=n

2≤i≤n−1

Indicat¸ie. 1. Sistemul are solut¸ie unic˘a. Determinantul sistemului este

2 −1 0
0 ... 0
0
0

−1 2 −1 0 . . . 0
0
0

0 −1 2 −1 . . . 0
0
0

∆n = ..
..
...
.
.

0
0
0
0 . . . −1 2 −1

0
0
0
0 . . . 0 −1 2

32

CAPITOLUL 1. DIFERENT
¸ E FINITE

care dezvoltat dup˘a prima linie conduce la formula de recurent¸a˘ ∆n = 2∆n−1 −
∆n−2 . Solut¸ia ecuat¸iei cu diferent¸e este ∆n = C1 +C2 n. Deoarece ∆2 = 3, ∆3 = 4
se obt¸ine ∆n = n + 1.
2. Se rezolv˘a ecuat¸ia cu diferent¸e xk+1 − 2xk + xk−1 = −k, k ∈ N. Determin˘am sistemul fundamental al ecuat¸iei cu diferent¸e omogene corespunz˘atoare:
(u0k )k∈N , (u1k )k∈N care satisface condit¸iile init¸iale
u00 = 1
u10 = 0

u01 = 0
u11 = 1

u0k = 1 − k

u1k = k.

Se obt¸ine
3

Utilizˆand formula (1.18) rezult˘a uk = v0 (1 − k) + v1 k − k 6−k .
3. Impunˆand condit¸iile x0 = 0 ¸si xn+1 = 0 g˘asim v0 = 0, v1 =
avem xk = k6 ((n + 1)2 − k 2 ).
P 1.10 S˘a se rezolve

 a−1
ai−1

an−1

n2 +2n
.
6

ˆIn final

sistemul
−2a0 +a1 = 0
+4ai +ai+1 = 6yi
−2an +an+1 = 0

i ∈ {0, 1 . . . , n},

unde (yi )0≤i≤n sunt numere date.
Indicat¸ie. 1. Din primele dou˘a ecuat¸ii 

a−1 −2a0 +a1 = 0
a−1 +4a0 +a1 = 6y0
rezult˘a a0 = y0 . Asem˘an˘ator, din ultimele
Astfel sistemul se rescrie sub forma

=
 a0
ai+2 +4ai+1 +ai =

an
=

dou˘a ecuat¸ii rezulta an = yn .
y0
6yi+1
yn

0≤i≤n−2

2. Solut¸ia ecuat¸iei cu diferent¸e ai+2 + 4ai+1 + ai = fi+2 = 6yi+1 este
ai =

a0 u0i

+

a1 u1i

+

i−2
X
k=0

fk+2 u1i−k−1 ,

i ≥ 2.

(1.25)

33

1.4. TRANSFORMAREA Z

(u0i )i∈N , (u1i )i∈N sunt solut¸ii ale ecuat¸ei cu diferent¸e omogene care verific˘a condit¸iile
init¸iale
u00 = 1
u10 = 0
u01 = 0
u11 = 1
Prin calcul direct rezult˘a 



(−1)k−1 

(2 + 3)k−1 − (2 − 3)k−1
2 3
= −u0i+1

u0i =
u1i

Valoarea pentru a1 din (1.25) se obt¸ine din ecuat¸ia
an = yn = a0 u0i + a1 u1i +

n−2
X

fk+2 u1n−k−1 .

k=0

Se obt¸in
a1
ai

P
0
y0 u0n − yn − 6 n−2
k=0 yk+1 un−k
=
,
u0n+1
i−2
X
yi+1 u0i−k ,
= y0 u0i − a1 u0n+1 − 6

i = 2, . . . , n − 1.

k=0

P 1.11 Puterea factorial˘a a lui x de ordin n cu pasul h este definit˘a prin
x[n,h] = x(x − h) . . . (x − (n − 1)h),

x[0,h] = 1.

Pentru h = 1 se utilizeaz˘a notat¸ia x[n] = x(x − 1) . . . (x − n + 1).
S˘a se arate c˘a
1. 4h x[n,h] = nhx[n−1,h] .
2. 4kh x[n,h] = Akn hk x[n−k,h] ,

k ∈ {0, 1, . . . , n}.

P 1.12 Dac˘a P ∈ Pn atunci are loc egalitatea
P (x) =

n
X
4k P (0)
h

k=0

hk k!

x[k,h] .

34

CAPITOLUL 1. DIFERENT
¸ E FINITE

Indicat¸ie. 1 = x[0,h] , x[1,h] , . . . , x[n,h] sunt polinoamePde grad respectiv
0, 1, . . . , n. ˆIn consecint¸a˘ are loc reprezentarea P (x) = nk=0 ck x[k,h] . Calcul˘am
4jh P (x)

=

n
X

ck 4jh x[k,h]

=

k=j

n
X

ck Ajk hj x[k−j,h] .

k=j

Pentru x = 0 se obt¸ine 4jh P (0) = cj j!hj .
¯ i sunt introP 1.13 Numerele lui Stirling de spet¸a ˆıntˆai S¯ni ¸si de spet¸a a doua S
n
duse prin
n
n
X
X
[n]
i i
n
¯ i x[i] .
¯
x =
Sn x , x =
S
n
i=1

i=1

S˘a se demonstreze formulele de recurent¸˘a
i
S¯n+1
= S¯ni−1 − nS¯ni ,
¯ i−1 ,
¯i + S
¯ i = iS
S

Indicat¸ie. 1. S¯ni =
x[n] (x − n) se obt¸ine

n−1

n−1

n

1
i!

x 

[n] (i)

S¯n0 = δn,0 ,
¯0 = δ .
S
n,0
n

|x=0 . Derivˆand de i ori egalitatea x[n+1] = 

(i) 
(i−1)
= x[n]
(x − n) + i x[n]
. 
(i) 
(i−1) 
(i)
Pentru x = 0 rezult˘a (x[n+1]
|x=0 = i x[n]
|x=0 − n x[n]
|x=0 ¸si se
ˆımparte la i!.
¯ i = 1 4i xn | . Calcul˘am 4i pentru produsul xn = xn−1 x
2. S
x=0
n
i!
(x[n+1] 

(i)

4i xn = i4i−1 xn−1 + 4i xn−1 (x + i).
Pentru x = 0 rezult˘a 4i xn |x=0 = i4i−1 xn−1 |x=0 + i4i xn−1 |x=0 ¸si se ˆımparte la i!.
P 1.14 S˘a se arate c˘a
Z n
i X
n−i
X
j!k!nj+k+1
n−i
k
q(q−1) . . . (q−i+1)(q−i−1) . . . (q−n)dq = (−1)
S¯ij S¯n−i
.
(j + k + 1)!
0
j=0 k=0
Indicat¸ie.
Z

n

q(q − 1) . . . (q − i + 1)(q − i − 1) . . . (q − n)dq = (−1)
0

n−i

Z

n

0

= (−1)n−i

i X
n−i
X
j=0 k=0

k
S¯ij S¯n−i

Z
0

n

q j (n − q)k dq.

q [i] (n − q)[n−i] dq =

35

1.4. TRANSFORMAREA Z

P 1.15 S˘a se arate c˘a

S¯00
 S¯0 S¯1
1
 1
 ..
..
 .
.
0
1
¯
¯
Sn Sn . . . S¯nn

−1





=

¯0
S
0
0
¯
S1
..
.
0
¯
Sn


¯1
S
1

..

.
1
¯
¯n
Sn . . . S
n



.

P 1.16 S¸tiind c˘a ¸sirul dat (un )n∈N este solut¸ia unei ecuat¸ii cu diferent¸e liniar˘a,
omogen˘a ¸si cu coeficient¸i constant¸i de ordin p, s˘a se determine ecuat¸ia cu diferent¸e.
Indicat¸ie. Dac˘a ecuat¸ia cu diferent¸e are forma
un+p − ap−1 un+p−1 − . . . − a1 un+1 − ao un = 0,

n ∈ N,

atunci ansamblul relat¸iilor pentru n ∈ {0, 1, . . . , p − 1} determin˘a sistemul



 
up
u0 . . . up−1
a0
 u1 . . . up   a1   up+1 



 
 ..
..   ..  =  ..  .
..

 .



.
. 
.
.
u2p−1
up−1 . . . u2p−2
ap−1
P 1.17 Dac˘a
1. A ∈ Mp (R) are valorile proprii distincte dou˘a cˆate dou˘a;
2. x(t) este solut¸ia problemei cu valori init¸iale x˙ = Ax, x(t0 ) = x0 ;
3. y(t) = cT x(t), unde c ∈ Rp ;
4. yk = y(tk ), unde tk = t0 + kh, k ∈ N
atunci ¸sirul (yk )k verific˘a o ecuat¸ie cu diferent¸e liniar˘a, omogen˘a ¸si cu coeficient¸i
constant¸i de ordin p.
¸ie. Fie r1 , . . . , rp valorile proprii ale matricei A. Din x(t) = eAt x0 =
Pp Indicat
ri t
p
¸ine
i=1 zi e , zi ∈ C se obt
y(t) = c

T

p
X

zi e

ri t

i=1

¸si
yk =

p
X
i=1

wi e

ri (t0 +kh)

=

p
X

wi eri t ,

wi ∈ C.

i=1

=

p
X
i=1

wi eri t0 (eri h )k ,

k ∈ N.

36

CAPITOLUL 1. DIFERENT
¸ E FINITE

Not˘am αi = eri h , i ∈ {1, . . . , p} ¸si prin f (α) = αp − ap−1 αp−1 − . . . − a1 α − a0
polinomul cu r˘ad˘acinile α1 , . . . , αp . Se verific˘a egalitatea
a0 yn + a1 yn+1 + . . . + ap−1 yn+p−1 = yn+p ,

∀n ∈ N.

Capitolul 2
Elemente din teoria interpol˘
arii
Fie X o mult¸ime ¸si funct¸ia f : X → R cunoscut˘a numai prin valorile ei ˆıntr-un
num˘ar finit de puncte x1 , x2 , . . . , xn din mult¸imea X: yi = f (xi ), i ∈ {1, 2, . . . , n}.
O mult¸ime F de funct¸ii reale definite ˆın X este interpolatoare de ordin n
dac˘a pentru orice sistem de n puncte distincte x1 , x2 , . . . , xn din X ¸si oricare ar
fi numerele reale y1 , y2 , . . . , yn exist˘a ˆın F o singur˘a funct¸ie care ˆın punctele xi ia
respectiv valorile yi , pentru orice i ∈ {1, 2, . . . , n}.
ˆIn acest cadru problema de interpolare are urm˘atorul enunt¸: Dˆandu-se mult¸imea
interpolatoare F de ordinul n ˆın X ¸si perechile (xi , yi ) ∈ X × R, i ∈ {1, 2, . . . , n},
cu proprietatea c˘a i 6= j ⇒ xi 6= xj , s˘a se determine aceea funct¸ie ϕ ∈ F care ˆın
punctele xi ia respectiv valorile yi : yi = ϕ(xi ), i ∈ {1, 2, . . . , n}.
Funct¸ia de interpolare ϕ ¸si f au acelea¸si valori ˆın punctele {x1 , x2 , . . . , xn }.
Se consider˘a c˘a ϕ este o aproximare a funct¸iei f. Din punct de vedere teoretic se
ridic˘a urm˘atoarele probleme:
• Precizarea unor mult¸imi interpolatoare (problema existent¸ei funct¸iei de interpolare);
• Determinarea funct¸iei de interpolare;
• Evaluarea diferent¸ei dintre o funct¸ie ¸si funct¸ia de interpolare corespunz˘atoare.

2.1

Sisteme Cebˆı¸sev

Consider˘am funct¸iile reale
f1 , f2 , . . . , fn
definite ˆın intervalul compact [a, b].
37

(2.1)

38

˘
CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

Sistemul de funct¸ii (2.1) este liniar independent dac˘a egalitatea
n
X

λi fi (x) = 0,

∀x ∈ [a, b]

i=1

are loc numai pentru λ1 = . . . = λn = 0.
Teorema 2.1.1 Sistemul de funct¸ii (2.1) este liniar independent dac˘a exist˘a un
sistem de puncte a ≤ x1 < x2 < . . . xn ≤ b astfel ˆıncˆat determinantul  

f1 (x1 ) f2 (x1 ) . . . fn (x1 )
f (x ) f2 (x2 ) . . . fn (x2 )
f1 , f 2 , . . . , f n
6= 0.
V
= 1 2

x1 , x2 , . . . , xn
...
... ...
...

f1 (xn ) f2 (xn ) . . . fn (xn )
Demonstrat¸ie. Presupunem prin absurd, c˘a sistemul de funct¸ii (2.1) este liniar
independent 
¸si c˘a pentru orice sistem 
de puncte a ≤ x1 < x2 < . . . xn ≤ b are loc
f1 , f 2 , . . . , f n
egalitatea V
= 0.
x1 , x2 , . . . , xn
Atunci max{rang(fi (xj ))1≤i,j≤n : a ≤ x1 < x2 < . . . < xn ≤ b} = m ≤ n − 1.
Exist˘a punctele a ≤ x01 < x02 < . . . < x0n ≤ b astfel ˆıncˆat rang(fi (x0j ))1≤i,j≤n = m
¸si λ1 , λ2 , . . . , λn o solut¸ie nebanal˘a a sistemului algebric de ecuat¸ii liniare
λ1 f1 (x01 ) + λ2 f2 (x01 ) + . . . + λn fn (x01 ) = 0
λ1 f1 (x02 ) + λ2 f2 (x02 ) + . . . + λn fn (x02 ) = 0
...
...
...
0
0
λ1 f1 (xn ) + λ2 f2 (xn ) + . . . + λn fn (x0n ) = 0
Deoarece rangul matricei (fi (x0j ))1≤i,j≤n este m, ˆıntre vectorii
vi = (f1 (x0i ), f2 (x0i ), . . . , fn (x0i )),

i = 1, 2, . . . , n

exist˘a m vectori liniari independent¸i. Putem presupune c˘a ace¸stia sunt printre
v1 , . . . , vn−1 .
P
Atunci pentru orice x ∈ [a, b] are loc egalitatea ni=1 λi fi (x) = 0. ˆIntr-adev˘ar
matricea


f1 (x01 )
f2 (x01 )
. . . fn (x01 )
 ...

...
... ...


0
0
0
 f1 (xn−1 ) f2 (xn−1 ) . . . fn (xn−1 ) 
f1 (x)
f2 (x)
. . . fn (x)

39

2.1. SISTEME CEBˆIS
¸ EV

are rangul cel mult egal cu m. Dac˘a v = (fP
a
1 (x), f2 (x), . . . , fn (x)) atunci exist˘
n−1
constantele µ1 , µ2 , . . . , µn−1 astfel ˆıncˆat v = i=1
µi vi sau pe componente
fj (x) =

n−1
X

µi fj (x0i ),

j = 1, 2, . . . , n.

i=1

ˆInmult¸ind relat¸iile de mai sus, respectiv cu λ1 , . . . , λm ¸si sumˆand obt¸inem
n
X

λj f (xj ) =

j=1

n
X
j=1

λj

n−1
X
i=1

µi fj (x0i )

=

n−1
X
i=1

µi

n
X

λj f (x0i ) = 0.

j=1

ˆIn acest fel se contrazice independent¸a familiei de funct¸ii (2.1).
Reciproc, s˘a 
presupunem c˘a exist˘asistemul de puncte a ≤ x1 < x2 < . . . xn ≤
f1 , f 2 , . . . , f n
b astfel ˆıncˆat V
6= 0.
x1 , x2 , . . . , xn
Dac˘a familia de funct¸ii (2.1) nu ar fi liniar P
independent˘a atunci ar exista
constantele λ1 , . . . , λn , nu toate nule astfel ˆıncˆat ni=1 λi fi (x) = 0, ∀x ∈ [a, b].
ˆIn particular, sistemul omogen
λ1 f1 (x1 ) + λ2 f2 (x1 ) + . . . + λn fn (x1 ) = 0
λ1 f1 (x2 ) + λ2 f2 (x2 ) + . . . + λn fn (x2 ) = 0
...
...
...
λ1 f1 (xn ) + λ2 f2 (xn ) + . . . + λn fn (xn ) = 0
ˆın necunoscutele λ1 , . . . , λn admite 
o solut¸ie nebanal˘a,cea ce contrazice ipoteza
f1 , f 2 , . . . , f n
f˘acut˘a asupra determinantului V
.
x1 , x2 , . . . , xn
Definit¸ia 2.1.1 Sistemul de funct¸ii (2.1) este un sistem Cebˆı¸sev dac˘a pentru
orice sistem de puncte a ≤ x1 < x2 < . . . < xn ≤ b determinantul  

f1 , f 2 , . . . , f n
V
x1 , x2 , . . . , xn
este diferit de zero.
Observat¸ia 2.1.1 Orice sistem Cebˆı¸sev este alc˘atuit din funct¸ii liniar independente.
ˆ orice interval [a, b] funct¸iile 1, x, x2 , . . . , xn formeaz˘a un
Observat¸ia 2.1.2 In
sistem Cebˆı¸sev.

40

˘
CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

Fie F = span{f1 , f2 , . . . , fn } spat¸iul liniar generat de funct¸iile (2.1).
Teorema 2.1.2 (Condit¸ia lui Haar) Sistemul (2.1) formeaz˘a un sistem Cebˆı¸sev
dac˘a ¸si numai dac˘a orice funct¸ie din F \ {0} se anuleaz˘a cel mult ˆın n − 1 puncte
din [a, b].
Demonstrat¸ie. S˘a presupunem c˘a familia de funct¸ii (2.1) formeaz˘a un sistem
Cebˆı¸sev ¸si c˘a exist˘a o funct¸ie f ∈ F \ {0} care se anuleaz˘a cel put¸in ˆın n puncte
a ≤ x1 < x2 < . . . < xn ≤ b adic˘a
n
X
f (xj ) =
ci fi (xj ) = 0,
j ∈ {1, 2, . . . , n}.
(2.2)
i=1

ˆIn acest caz relat¸iile (2.2) privite ca un sistem algebric de ecuat¸ii liniare ¸si omogene  

f1 , f 2 , . . . , f n
ˆın necunoscutele c1 , . . . , cn admit o solut¸ie nebanal˘a, deci V
=
x1 , x2 , . . . , xn
0, ceea ce contrazice definit¸ia unui sistem Cebˆı¸sev.
Reciproc, presupunem c˘a orice funct¸ie din F \ {0} se anuleaz˘a cel mult ˆın
n − 1 puncte din [a, b] ¸si prin
de puncte a ≤ x1 < x2 < 
absurd, c˘a exist˘a sistemul 

f1 , f 2 , . . . , f n
. . . < xn ≤ b astfel ˆıncˆat V
= 0. Atunci sistemul algebric
x1 , x2 , . . . , xn
de ecuat¸ii liniare
λ1 f1 (x1 ) + λ2 f2 (x1 ) + . . . + λn fn (x1 ) = 0
λ1 f1 (x2 ) + λ2 f2 (x2 ) + . . . + λn fn (x2 ) = 0
...
...
...
λ1 f1 (xn ) + λ2 f2 (xn ) + . . . + λn fn (xn ) = 0
ˆın necunoscutele
P λ1 , . . . , λn admite o solut¸ie nebanal˘a. Cu aceast˘a solut¸ie nebanal˘a
definim f = ni=1 λi fi . f apart¸ine mult¸imii F \ {0} ¸si se anuleaz˘a ˆın punctele
x1 , . . . , xn . Acest fapt contrazice ipoteza f˘acut˘a, deci familia de funct¸ii (2.1)
formeaz˘a un sistem Cebˆı¸sev.
Teorema 2.1.3 Dac˘a familia de funct¸ii (2.1) formeaz˘a un sistem Cebˆı¸sev ˆın
[a, b] atunci F formeaz˘a o familie interpolatoare de ordin n ˆın [a, b].
Demonstrat¸ie. Fie a ≤ x1 < x2 < . . . < xn ≤ b ¸si numerele reale y1 , y2 , . . . , yn .
Consider˘am sistemul algebric de ecuat¸ii liniare
c1 f1 (x1 ) + c2 f2 (x1 ) + . . . + cn fn (x1 ) = y1
c1 f1 (x2 ) + c2 f2 (x2 ) + . . . + cn fn (x2 ) = y2
...
...
...
c1 f1 (xn ) + c2 f2 (xn ) + . . . + cn fn (xn ) = yn

(2.3)

41

2.1. SISTEME CEBˆIS
¸ EV  

f1 , f 2 , . . . , f n
ˆın necunoscutele c1 , c2 , . . . , cn . Determinantul sistemului V
x1 , x2 , . . . , xn
este
diferit
de
0,
deci
(2.3)
admite
o
solut
¸
ie
unic˘
a
c
,
c
,
.
.
. , cn . Funct¸ia f =
1 2
Pn
¸iile de interpolare f (xi ) = yi , i ∈ {1, 2, . . . , n}.
i=1 ci fi satisface condit
Observat¸ia 2.1.3 Condit¸ia ca o familie de funct¸ii (2.1) s˘a formeze un sistem
Cebˆı¸sev este echivalent˘a cu condit¸ia lui Haar sau cu proprietatea de a fi interpolatoare de ordin n pentru spat¸iul liniar F.
Pentru funct¸ia f ∈ F care satisface condit¸iile de interpolare
f (xi ) = yi

i ∈ {1, 2, . . . , n}

(2.4)

folosim notat¸ia L(F; x1 , . . . , xn ; y1 , . . . , yn ). Dac˘a y1 , . . . , yn sunt valorile unei funct¸ii
ϕ, respectiv ˆın punctele x1 , . . . , xn , atunci notat¸ia folose L(F; x1 , . . . , xn ; ϕ).
Teorema 2.1.4 Dac˘a familia de funct¸ii (2.1) formeaz˘a un sistem Cebˆı¸sev ˆın
[a, b] atunci solut¸ia problemei de interpolare (2.4) este
L(F; x1 , . . . , xn ; y1 , . . . , yn )(x) = 

V

n
X

·
yi

i=1

f1 (x1 )
f2 (x1 )
...
...
f1 (xi−1 ) f2 (xi−1 )
f1 (x)
f2 (x)
f1 (xi+1 ) f2 (xi+1 )
...
...
f1 (xn )
f2 (xn )

1 
·
f1 , f 2 , . . . , f n
x1 , x2 , . . . , xn

. . . fn (x1 )
...
...
. . . fn (xi−1 )
. . . fn (x)
. . . fn (xi+1 )
...
...
. . . fn (xn )

(2.5)

sau
1 
·
f1 , f 2 , . . . , f n
V
x1 , x2 , . . . , xn

f1 (x1 ) . . . fi−1 (x1 ) y1 fi+1 (x1 ) . . . fn (x1 )
...
...
...
...
...
...
. . . .
f1 (xn ) . . . fi−1 (xn ) yn fi+1 (xn ) . . . fn (xn )

L(F; x1 , . . . , xn ; y1 , . . . , yn )(x) =

n
X
i=1

fi (x) 

(2.6)

42

˘
CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

Demonstrat¸ie. Potrivit teoremei (2.1.3) problema de interpolare (2.4) are o
solut¸ie L(x) = L(F; x1 , . . . , xn ; y1 , . . . , yn )(x) care verific˘a egalitatea

L(x) f1 (x) f2 (x) . . . fn (x)

y1 f1 (x1 ) f2 (x1 ) . . . fn (x1 )

=0
(2.7)
...
...
...
...
. . .

yn f1 (xn ) f2 (xn ) . . . fn (xn )
ˆIntr-adev˘ar, determinantul dezvoltat dup˘a prima linie este o funct¸ie din F. Acest˘a
funct¸ie se anuleaz˘a ˆın x1 , . . . , xn ¸si atunci, potrivit teoremei (2.1.2), determinantul
este nul pentru orice x ∈ [a, b].
Descompunem (2.7) ˆıntr-o sum˘a de doi determinant¸i

L(x) f1 (x) f2 (x) . . . fn (x)

0

f
(x
)
f
(x
)
.
.
.
f
(x
)
1
1
2
1
n
1

+
(2.8)
...
...
...
...
. . .

0
f1 (xn ) f2 (xn ) . . . fn (xn )

0 f1 (x) f2 (x) . . . fn (x)

y1 f1 (x1 ) f2 (x1 ) . . . fn (x1 )
= 0.
+
...
...
...
. . .
...
yn f1 (xn ) f2 (xn ) . . . fn (xn )
Dezvoltˆand al doilea determinant din 

f1 ,
L(x)V
x1 ,

f1 (x)

f1 (x1 )

n
...
X

i
+
(−1) yi f1 (xi−1 )
f1 (xi+1 )
i=1

...

f1 (xn )

(2.8) dup˘a prima coloan˘a obt¸inem 

f2 , . . . , f n
+
x2 , . . . , xn

f2 (x) . . . fn (x)
f2 (x1 ) . . . fn (x1 )

...
...
...

f2 (xi−1 ) . . . fn (xi−1 ) = 0
f2 (xi+1 ) . . . fn (xi+1 )

...
...
...

f2 (xn ) . . . fn (xn )

de unde se obt¸ine imediat (2.5).
Relat¸ia (2.6) se obt¸ine analog, dezvoltˆand al doilea determinant din (2.8) dup˘a
prima linie.  

f1 , f2 , . . . fn
Teorema 2.1.5 Dac˘a V
6= 0 ¸si y1 , y2 , . . . , yn ∈ R atunci
x1 , x2 , . . . xn
exist˘a o singur˘a funct¸ie L ∈ F astfel ˆıncˆat L(xi ) = yi , ∀i ∈ {1, 2, . . . , n}.

43

2.1. SISTEME CEBˆIS
¸ EV

Demonstrat¸ie. Reprezentarea L =
la sistemul algebric de ecuat¸ii liniare
n
X

Pn

i=1 ci fi

¸si condit¸iile de interpolare conduc

j ∈ {1, 2, . . . , n},

ci fi (xj ) = yj ,

(2.9)

i=1 

a c˘arui determinant V

f1 , f2 , . . . fn
x1 , x2 , . . . xn 

este diferit de zero.  

f1 , f2 , . . . fn
Teorema 2.1.6 Dac˘a V
6= 0, y1 , y2 , . . . , yn ∈ R iar L ∈ F
x1 , x2 , . . . xn
este funct¸ia de interpolare pentru care L(xi ) = yi , i ∈ {1, 2, . . . , n} atunci

L(x) f1 (x) . . . fn (x)

y1 f1 (x1 ) . . . fn (x1 )

(2.10)
..
=0
..
...
.

.

yn f1 (xn ) . . . fn (n )
Demonstrat¸ie. Din (2.9) se obt¸ine

f1 (x1 ) . . . fi−1 (x1 )

..

.

f1 (xn ) . . . fi−1 (xn ) 

ci =
f1 ,
V
x1 ,

y1 fi+1 (x1 ) . . . fn (x1 )
..
..
.
.
yn fi+1 (xn ) . . . fn (xn ) 

f2 , . . . fn
x2 , . . . xn

care dezvoltat dup˘a coloana i conduce la
n

X
1 

(−1)i+j yj V
ci = 
f1 , f2 , . . . fn
j=1
V
x1 , x2 , . . . xn
Prin urmare 

f1 , . . . fi−1 , fi+1 , . . . fn
x1 , . . . xj−1 , xj+1 , . . . xn

1 
×
f1 , f2 , . . . fn
V
x1 , x2 , . . . xn  

n
n
X
X
f1 , . . . fi−1 , fi+1 , . . . fn
i+j
×
fi (x)
(−1) yj V
=
x1 , . . . xj−1 , xj+1 , . . . xn
L(x) =

i=1

j=1  

.

44

˘
CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

n

X
1 

= 
yj

f1 , f2 , . . . fn
j=1

V

x1 , x2 , . . . xn

f1 (x1 )
..
.

...

f1 (xj−1 ) . . .
f1 (x) . . .
f1 (xj+1 ) . . .
..
.
f1 (xn )

...

fn (xj−1 )

fn (x)

fn (xj+1 )

..

.

fn (xn )
fn (x1 )
..
.

egalitate echivalent˘a cu (2.10).

Cazul funct¸iilor continue ¸si periodice
Fie T > 0 ¸si CT (R) mult¸imea funct¸iilor continue ¸si periodice cu perioada T.
Definit¸ia 2.1.2 O familie de funct¸ii f1 , . . . , fn ∈ CT (R) genereaz˘a un spat¸iu
Haar periodic dac˘a pentru orice x ∈ R familia formeaz˘a un sistem Cebˆı¸sev ˆın
intervalul [x, x + T ].
Teorema 2.1.7 Dac˘a f1 , . . . , fn ∈ CT (R) genereaz˘a un spat¸iu Haar periodic
atunci n este impar.

Demonstrat¸ie. Fie 0 < x1 < . . . < xn < T. Potrivit teoremei 2.1.3 exist˘a
o funct¸ie f ∈ span{f1 , . . . , fn } astfel ˆıncˆat f (xi ) = (−1)i , i ∈ {1, . . . , n}. ˆIn
consecint¸a˘ funct¸ia f admite cˆate un zero ˆın fiecare din intervalele (x1 , x2 ), (x2 , x3 ),
. . . , (xn−1 , xn ).
Dac˘a y ∈ (0, x1 ) atunci f (y) < 0. Altfel, f ar mai avea un zero ˆın intervalul
(y, x1 ), ceea ce ar contrazice condit¸ia lui Haar, 2.1.2.
Presupunem prin absurd c˘a n este num˘ar par. ˆIn intervalul [x1 , x1 +T ] familia
f1 , . . . , fn formeaz˘a un sistem Cebˆı¸sev. Dar f (xn )f (y + T ) = f (y) < 0, adic˘a f
va avea ˆınc˘a un zero ˆın intervalul (xn , y + T ) ⊂ (xn , x1 + T ), cea ce contrazice din
nou proprietatea lui Haar.

2.2

Interpolare Lagrange

Particulariz˘am rezultatele sect¸iunii anterioare pentru sistemul Cebˆı¸sev alc˘atuit
din funct¸iile 1, x, x2 , . . . , xn . ˆIn acest caz F coincide cu mult¸imea polinoamelor
de grad cel mult n, Pn . Mult¸imea Pn este interpolatoare de ordinul n + 1 pe
orice mult¸ime de puncte care cont¸ine cel put¸in n + 1 puncte distincte. Problema

45

2.2. INTERPOLARE LAGRANGE

de interpolare corespunz˘atoare se nume¸ste problema de interpolare Lagrange, iar
solut¸ia ei polinomul de interpolare Lagrange.
Teorema 2.2.1 Expresia polinomului de interpolare Lagrange este
L(Pn ; x1 , . . . , xn ; y1 , . . . , yn )(x) =

=

n+1
X
i=1

yi

(2.11)

(x − x1 ) . . . (x − xi−1 )(x − xi+1 ) . . . (x − xn+1 )
(xi − x1 ) . . . (xi − xi−1 )(xi − xi+1 ) . . . (xi − xn+1 ) 

Demonstrat¸ie. Determinantul V

1, x, . . . , xn
x1 , x2 , . . . , xn 

revine la determinan-

tul lui Vandermonde

V (x1 , x2 , . . . , xn ) =

1
x1
1
x2
... ...
1 xn+1

. . . xn1
. . . xn2
... ...
. . . xnn+1

Y

=
(xi − xj ).

1≤j<i≤n+1

Utilizˆand (2.5) g˘asim

1
x1
... ...
1 xi−1
1
x
1 xi+1
... ...
1 xn+1 

1, x,
V
x1 , x 2 ,
=

. . . xn1
... ...
. . . xni−1
. . . xn
. . . xni+1
... ...
. . . xnn+1
. . . , xn
. . . , xn

V (x1 , . . . , xi−1 , x, xi+1 , . . . , xn+1 
=
=
V (x1 , . . . , xi−1 , xi , xi+1 , . . . , xn+1

(x − x1 ) . . . (x − xi−1 )(x − xi+1 ) . . . (x − xn+1 )
(xi − x1 ) . . . (xi − xi−1 )(xi − xi+1 ) . . . (xi − xn+1 )

i = 1, 2, . . . , n + 1.

1 )...(x−xi−1 )(x−xi+1 )...(x−xn+1 )
Polinoamele li (x) = (x(x−x
, i ∈ {1, 2, . . . , n + 1} se
i −x1 )...(xi −xi−1 )(xi −xi+1 )...(xi −xn+1 )
numesc polinoamele fundamentale Lagrange ¸si verific˘a relat¸iile li (xj ) = δi,j , ∀i, j ∈
{1, 2, . . . , n + 1}.

46

˘
CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

2.3

Interpolarea Lagrange-Hermite

Date fiind nodurile de interpolare x1 < x2 < . . . < xn+1 , numerele naturale
r1 , r2 , . . . , rn+1 ¸si numerele reale
f (k) (xi ),

k ∈ {0, 1, . . . , ri },

i ∈ {1, 2, . . . , n + 1},

ne propunem s˘a determin˘am un polinom H(x) care s˘a satisfac˘a condit¸iile:
H (k) (xi ) = f (k) (xi ),

∀k ∈ {0, 1, . . . , ri },
∀i ∈ {1, 2, . . . , n + 1}.

(2.12)

Vom ar˘ata c˘a ˆın mult¸imea polinoamelor de grad cel mult m, Pm , cu
m+1=

n+1
X

(ri + 1)

(2.13)

i=1

exist˘a un singur polinom ce satisface condit¸iile de interpolare (2.12), ˆıi vom determina forma ¸si vom evalua restul f (x) − H(x), ˆın ipoteza ˆın care datele de
interpolare corespund funct¸iei f.
Teorema 2.3.1 Dac˘a X ¸si Y sunt spat¸ii m−dimensionale iar A ∈ (X, Y )# este
un operator liniar ¸si injectiv atunci A este bijectiv.

Demonstrat¸ia 1. Fie e1 , e2 , . . . , emPo baz˘a ˆın X. Atunci Ae1 , Ae2 , . . . , Aem
ˆ
a liniarit˘a¸tii
este
a m
i=1 λi Aei = 0, atunci datorit˘
P
Pom baz˘a ˆın Y . Intr-adev˘ar, dac˘
λ
e
=
0,
deci
λ
=
λ
=
.
.
.
= λm = 0.
A( i=1 λi ei ) = 0 ¸si a injectivit˘a¸tii m
1
2
i=1 i i
Dac˘a y ∈ Y, atunci exist˘a constantele c1 , c2 , . . . , cm astfel ˆıncˆat
y=

m
X

m
X
ci Aei = A(
ci ei ),

i=1

i=1

adic˘a surjectivitatea operatorului A.
Demonstrat¸ia 2. Putem identifica A printr-o matrice din Mn (R). Deoarece
operatorul A este injectiv Ker(A) = {0}. Din 15.1.33 rezult˘a c˘a dim(Im(A)) = n
adic˘a operatorul A este surjectiv.
Teorema 2.3.2 Problema de interpolare Lagrange - Hermite are solut¸ie unic˘
a
ˆın mult¸imea polinoamelor de grad cel mult m, Pm , (2.13).

47

2.3. INTERPOLAREA LAGRANGE-HERMITE

Demonstrat¸ie. Definim operatorul A : Pm → Rm+1 prin
A(p) = (p(x1 ), p0 (x1 ), . . . , p(r1 ) (x1 ), . . . , p(xn+1 ), p0 (xn+1 ), . . . , p(rn+1 ) (xn+1 )).
(2.14)
ˆIntr-adev˘ar, dac˘a A(p) = 0, cu p ∈ Pm atunci polinomul
A este liniar
Qn+1 ¸si injectiv.
ri +1
u(x) = i=1 (x − xi )
divide polinomul p. Deoarece
n+1
X
grad(u) =
(ri + 1) = m + 1 > grad(p),
i=1

rezult˘a c˘a p = 0.
Din (2.3.1), rezult˘a c˘a operatorul A este bijectiv, deci exist˘a un singur polinom
H ∈ Pm astfel ˆıncˆat
A(H) = (f (0) (x1 ), f (1) (x1 ), . . . , f (r1 ) (x1 ), . . .
. . . , f (0) (xn+1 ), f (1) (xn+1 ), . . . , f (rn+1 ) (xn+1 ))
sau
H (k) (xi ) = f (k) (xi ),

∀k ∈ {0, 1, . . . , ri },

∀i ∈ {1, 2, . . . , n + 1}.

Introducem notat¸iile:
u(x) =

n+1
Y

(x − xi )ri +1

(2.15)

i=1

ui (x) =

u(x)
(x − xi )ri +1

(2.16)

Teorema 2.3.3 Expresia polinomului de interpolare Lagrange – Hermite, solut¸ia
problemei de interpolare Lagrange – Hermite este
H(x) =

ri
n+1 X
X

f (j) (xi )hi,j (x),

i=1 j=0

unde 

(k)
ri −j 
1
(x − xi )k
(x − xi )j X
.
hi,j (x) = ui (x)
j!
ui (x) x=xi
k!
k=0

(2.17)

48

˘
CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

Demonstrat¸ie. Fie (ei,j )1≤i≤n+1, 0≤j≤ri baza canonic˘a ˆın Rm+1 . Pentru fiecare
i ∈ {1, 2, . . . , n + 1}, j ∈ {0, 1, . . . , ri } exist˘a polinomul hi,j ∈ Pm astfel ˆıncˆat
A(hi,j ) = ei,j , unde A este operatorul definit ˆın (2.14). Atunci
A(H) = (f (0) (x1 ), f (1) (x1 ), . . . , f (r1 ) (x1 ), . . .
. . . , f (0) (xn+1 ), f (1) (xn+1 ), . . . , f (rn+1 ) (xn+1 )) =
ri
n+1 X
X

f (j) (xi )ei,j =

i=1 j=0

ri
n+1 X
X

f (j) (xi )A(hi,j ) =

i=1 j=0
ri
n+1 X
X
= A(
f (j) (xi )hi,j ).
i=1 j=0

Injectivitatea operatorului A implic˘a (2.17).
Din definit¸ia polinomului hi,j , rezult˘a c˘a hi,j se divide prin ui (x)(x − xi )j . Prin
urmare
hi,j (x) = ui (x)(x − xi )j gi,j (x),
(2.18)
unde gi,j este un polinom a c˘arui grad este
gradgi,j = gradhi,j − gradui − j = m − ((m + 1) − (ri + 1)) − j = ri − j.
Polinomul gi,j se poate scrie
ri −j

gi,j (x) =

X

(k)

gi,j (xi )

k=0

(x − xi )k
.
k!

Din (2.18) g˘asim
(x − xi )j gi,j (x) = hi,j (x)

1
ui (x)

¸si derivˆand de j + k, potrivit formulei lui Leibniz, obt¸inem 
(s)   

j+k 
j+k 
X
X
1
j+k
j+k
(j+k−s)
j (s) (j+k−s)
((x − xi ) ) gi,j
(x) =
hi,j
(x)
.
s
s
ui (x)
s=0

s=0

Pentru x = xi singurul termen diferit de 0 ˆın membrul stˆang se obt¸ine pentru
s = j iar ˆın membrul drept, datorit˘a definit¸iei lui hi,j , singurul termen diferit de
0 se obt¸ine pentru s = k. Rezult˘a 
(k) 

1
(k)
(j)
j!gi,j (xi ) = hi,j
ui (x) x=xi

49

2.3. INTERPOLAREA LAGRANGE-HERMITE

de unde
(k)
gi,j (xi )

1
=
j! 

1
ui (x) 

(k)
k ∈ {0, 1, . . . , ri − j}.

,
x=xi

Teorema 2.3.4 Dac˘a f este o funct¸ie de m + 1 ori derivabil˘a ˆın intervalul I =
(min{x, x1 , . . . , xn+1 }, max{x, x1 , . . . , xn+1 }) atunci exist˘a ξ ∈ I astfel ˆıncˆat
f (x) − H(x) = u(x)

f (m+1) (ξ)
.
(m + 1)!

Demonstrat¸ie. Funct¸ia F : R → R definit˘a prin

u(z) f (z) − H(z)
F (z) =
u(x) f (x) − H(x)

(2.19)

admite zerourile x, x1 , . . . , xn+1 cu ordinele de multiplicitate,
respectiv 1, r1 +
Pn+1
1, . . . , rn+1 + 1. Spunem c˘a F se anuleaz˘a ˆın 1 + i=1 (ri + 1) = m + 2 puncte.
Din teorema lui Rolle rezult˘a c˘a exist˘a ξ ∈ I astfel ˆıncˆat F (m+1) (ξ) = 0. Dar
F (m+1) (ξ) = (m + 1)!(f (x) − H(x)) − f (m+1) (ξ)u(x) = 0,
de unde se deduce (2.19).
Cazuri particulare importante.
1. Polinomul Taylor. Fie n = 0 ¸si not˘am x1 = a,
polinomul de interpolare H(x) satisface condit¸iile
H (j) (a) = f (j) (a)

r1 = r. ˆIn acest caz

j ∈ {0, 1, . . . , r}

¸si are expresia
H(x) =

r
X

f (j) (a)

j=0

(x − a)j
,
j!

ceea ce corespunde polinomului lui Taylor ata¸sat funct¸iei f ˆın punctul a, de
grad r.
2. Polinomul lui Lagrange. Dac˘a ri = 0, i = 1, 2, . . . , n + 1 atunci reg˘asim
polinomul de interpolare Lagrange
H(x) =

n+1
X
i=1

f (xi )

ui (x)
=
ui (xi )

50

˘
CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

=

n+1
X

f (xi )

i=1

(x − x1 ) . . . (x − xi−1 )(x − xi+1 ) . . . (x − xn+1 )
=
(xi − x1 ) . . . (xi − xi−1 )(xi − xi+1 ) . . . (xi − xn+1 )
= L(Pn , x1 , . . . , xn+1 , f )(x).

3. Polinomul lui Fej´
er. Fie ri = 1, i = 1, 2, . . . , n + 1. Introducˆand notat¸iile
Qn+1
w(x) =
i=1 (x − xi )
w(x)
w( x) = x−xi
i ∈ {1, 2, . . . , n + 1}
wi (x)
w(x)
li (x) = wi (xi ) = (x−xi )w0 (xi ) i ∈ {1, 2, . . . , n + 1}
g˘asim u(x) = w2 (x) ¸si ui (x) = wi2 (x), i ∈ {1, 2, . . . , n + 1}. Atunci  

1
1 0
2
hi,0 (x) = wi (x)
+ (x − xi )( 2 )x=xi =
wi2 (xi )
wi (x)  

1
2wi0 (xi )
2
= wi (x)
− (x − xi ) 3
=
wi2 (xi )
wi (xi )    

wi2 (x)
w00 (xi )
w00 (xi )
2
= 2
1 − (x − xi ) 0
= li (x) 1 − (x − xi ) 0
,
wi (xi )
w (xi )
w (xi )
¸si
1
= li2 (x)(x − xi ).
hi,1 (x) = wi2 (x)(x − xi ) 2
wi (xi )
Expresia polinomului de interpolare devine
H(x) =

n+1
X

f (xi )hi,0 (x) +

i=1

n+1
X

f 0 (xi )hi,1 (x) =

(2.20)

i=1  

X
n+1
n+1
X
w00 (xi )
2
+
f 0 (xi )li2 (x)(x − xi ).
=
f (xi )li (x) 1 − (x − xi ) 0
w (xi )
i=1
i=1
Acest polinom este cunoscut sub numele de polinomul lui Fej´er.

2.4

Polinomul de interpolarea Lagrange ¸si
diferent¸a divizat˘
a

Scopul acestei sect¸iuni este reliefarea unor formule legate de polinomul de
interpolare Lagrange. Utiliz˘am notat¸iile
u(x) =

n+1
Y

(x − xi )ri +1

i=1

51

2.4. DIFERENT
¸ E DIVIZATE

u(x)
(x − xi )ri +1
(x − x1 ) . . . (x − xi−1 )(x − xi+1 ) . . . (x − xn+1 )
li (x) =
=
(xi − x1 ) . . . (xi − xi−1 )(xi − xi+1 ) . . . (xi − xn+1 )
ui (x)
u(x)
=
=
.
ui (xi )
(x − xi )u0 (xi )

ui (x) =

Din (2.2.1) avem
L(Pn ; x1 , . . . , xn + 1; f )(x) =

n+1
X

f (xi )

i=1

= u(x)

n+1
X

ui (x)
=
ui (xi )

(2.21)

n+1

f (xi )

i=1

X
1
=
f (xi )li (x).
(x − xi )u0 (xi )
i=1

Din teorema (2.3.4) deducem
Teorema 2.4.1 Dac˘a f este o funct¸ie de n + 1 ori derivabil˘a ˆın intervalul I =
(min{x, x1 , . . . , xn+1 }, max{x, x1 , . . . , xn+1 }) atunci exist˘a ξ ∈ I astfel ˆıncˆat
f (x) = L(Pn ; x1 , . . . , xn + 1; f )(x) + u(x)

f n+1 (ξ)
.
(n + 1)!

(2.22)

ˆIn particular, pentru f = 1 rezult˘a
1 = L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 )(x) = u(x)

n+1
X
i=1

1
.
(x − xi )u0 (xi )

(2.23)

ˆImp˘art¸ind (2.21) la (2.23) deducem formula baricentric˘a a polinomului de interpolare Lagrange
Pn+1
f (xi )
i=1 (x−xi )u0 (xi )
.
1
i=1 (x−xi )u0 (xi )

L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) = Pn+1
Dac˘a se noteaz˘a λi =

1
u0 (xi )

(2.24)

atunci (2.24) se scrie
Pn+1

L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) =

λi
i=1 f (xi ) x−xi
Pn+1 λi
i=1 x−xi

.

(2.25)

Dac˘a nodurile sunt ordonate, de exemplu x1 < x2 < . . . < xn+1 , atunci semnele
numerelor λi alterneaz˘a.
O metoda util˘a de calcul se bazeaz˘a pe formula de recurent¸a˘ a polinoamelor
de interpolare Lagrange

52

˘
CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

Teorema 2.4.2 Are loc formula
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) =

(2.26)

(x − xn+1 )L(Pn−1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x) − (x − x1 )L(Pn−1 ; x2 , . . . , xn+1 ; f )(x)
x1 − xn+1
Demonstrat¸ie. Funct¸ia din membrul drept al egalit˘a¸tii (2.26) verific˘a condit¸iile
de interpolare ce definesc polinonul L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x).
Definit¸ia 2.4.1 Numim diferent¸˘a divizat˘a de ordin n a funct¸iei f ˆın nodurile
x1 , . . . , xn+1 coeficientul lui xn a polinomului de interpolare Lagrange
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) ¸si-l not˘am [x1 , . . . , xn+1 ; f ].
Punˆand ˆın evident¸a˘ coeficientul lui xn ˆın (2.21), g˘asim urm˘atoarele formule
de calcul pentru diferent¸a divizat˘a
[x1 , . . . , xn+1 ; f ] =
=

n+1
X
i=1

(2.27)
n+1

n+1

X fi (x)
X f (xi )
fi (x)
=
=
.
(xi − x1 ) . . . (xi − xi−1 )(xi − xi+1 ) . . . (xi − xn+1 )
u (x )
u0 (xi )
i=1 i i
i=1

Teorema 2.4.3 Are loc egalitatea
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) =

(2.28)

= L(Pn−1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x) + (x − x1 ) . . . (x − xn )[x1 , . . . , xn+1 ; f ].

Demonstrat¸ie. Funct¸ia L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) − L(Pn−1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x) −
(x − x1 ) . . . (x − xn )[x1 , . . . , xn+1 ; f ] reprezint˘a un polinom de grad cel mult n − 1
care se anuleaz˘a ˆın n puncte distincte x1 , . . . , xn ; deci este polinomul identic nul.

Teorema 2.4.4 Diferent¸ele divizate ale unei funct¸ii verific˘a formula de recurent¸˘
a
[x1 , . . . , xn ; f ] − [x2 , . . . , xn+1 ; f ]
,
x1 − xn+1
[x1 ; f ] = f (x1 ).

[x1 , . . . , xn+1 ; f ] =

(2.29)
(2.30)

53

2.4. DIFERENT
¸ E DIVIZATE

Demonstrat¸ie. Potrivit (2.4.3) au loc dezvolt˘arile
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) =
= L(Pn−1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x) + (x − x1 ) . . . (x − xn )[x1 , . . . , xn+1 ; f ] =
= L(Pn−2 ; x2 , . . . , xn ; f )(x) + (x − x2 ) . . . (x − xn )[x1 , . . . , xn ; f ]+
+(x − x1 ) . . . (x − xn )[x1 , . . . , xn+1 ; f ]
¸si
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) =
= L(Pn−1 ; x2 , . . . , xn+1 ; f )(x) + (x − x2 ) . . . (x − xn+1 )[x1 , . . . , xn+1 ; f ] =
= L(Pn−2 ; x2 , . . . , xn ; f )(x) + (x − x2 ) . . . (x − xn )[x2 , . . . , xn+1 ; f ]+
+(x − x2 ) . . . (x − xn+1 )[x1 , . . . , xn+1 ; f ].
Egalˆand cele dou˘a dezvolt˘ari, dup˘a reducere ¸si simplificare obt¸inem
[x1 , . . . , xn ; f ] + (x − x1 )[x1 , . . . , xn+1 ; f ] =
= [x2 , . . . , xn+1 ; f ] + (x − xn+1 )[x1 , . . . , xn+1 ; f ]
de unde rezult˘a (2.29).
Un rezultat asem˘an˘ator celui din (2.4.1) este
Teorema 2.4.5 Are loc formula
f (x) = L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) + u(x)[x, x1 , . . . , xn+1 ; f ]

(2.31)

Demonstrat¸ie. Polinomul de interpolare Lagrange al funct¸iei f ˆın nodurile
x, x1 , . . . , xn+1 verific˘a egalitatea (2.28)
L(Pn+1 ; x, x1 , . . . , xn+1 ; f )(z) =
= L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(z) + (z − x1 ) . . . (z − xn+1 )[x, x1 , . . . , xn+1 ; f ].
Pentru z = x obt¸inem (2.31).
ˆIn funct¸ie de diferent¸e divizate, polinomul de interpolare Lagrange se scrie
Teorema 2.4.6 (Forma lui Newton a polinomului de interpolare) Are loc formula
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) =
(2.32)
n
X
= f (x1 ) +
(x − x1 ) . . . (x − xi )[x1 , . . . , xi+1 ; f ]
i=1

54

˘
CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

Demonstrat¸ie. Potrivit (2.4.3) au loc succesiv egalit˘a¸tile
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) = L(Pn−1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x)
+(x − x1 ) . . . (x − xn )[x1 , . . . , xn+1 ; f ]
L(Pn−1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x) = L(Pn−2 ; x1 , . . . , xn−1 ; f )(x)
+(x − x1 ) . . . (x − xn−1 )[x1 , . . . , xn ; f ]
...
...
L(P1 ; x1 , x; f )(x) = L(P0 ; x1 ; f )(x) + (x − x1 )[x1 , x2 ; f ]
care ˆınsumate dau (2.32).
Dac˘a not˘am coeficient¸ii funct¸iilor 1, x − x1 , (x − x1 )(x − x2 ), . . . , (x − x1 )(x −
x2 ) . . . (x − xn ) (adic˘a diferent¸ele divizate) cu a0 , a1 , a2 , . . . , an atunci polinomul
a0 +

n
X

ai (x − x1 ) . . . (x − xi ) =

i=1

(. . . (an (x − xn ) + an−1 )(x − xn−1 ) + . . . + a1 )(x − x1 ) + a0
se poate calcula cu o procedur˘a de tip Horner (Algoritm 1).
Algorithm 1 Calculul polinomului de interpolare Lagrange
1: procedure horner((ai )0≤i≤n , (xi )1≤i≤n , x)
2:
val ← an
3:
for i = n : (−1) : 1 do
4:
val ← val ∗ (x − xi ) + ai−1
5:
end for
6: end procedure
Exemplu. Calculul polinomului de interpolare Lagrange ˆın cazul datelor
x -1 0 1 3 5
y 6 2 0 2 12
Calcul˘am tabloul diferent¸elor divizate
x [x1 ; f ] [x1 , x2 ; f ] [x1 , x2 , x3 ; f ] [x1 , x2 , x3 , x4 ; f ] [x1 , x2 , x3 , x4 , x5 ; f ]
-1
6
-4
1
0
0
0
2
-2
1
0
1
0
1
1
3
2
5
5
12
Atunci
L(x) = 6 − 4(x + 1) + (x + 1)x = x2 − 3x + 2.

55

2.4. DIFERENT
¸ E DIVIZATE

Teorema 2.4.7 (Formula de medie) Dac˘a funct¸ia f admite derivate pˆan˘a la
ordinul n ˆın intervalul I = (min{x1 , . . . , xn+1 }, max{x1 , . . . , xn+1 }) atunci exist˘a
ξ ∈ I astfel ˆıncˆat
f (n)
[x1 , . . . , xn+1 ; f ] =
(2.33)
n!

Demonstrat¸ie. Fie x ∈ I. T
¸ inˆand seama de (2.4.5) are loc egalitatea
f (x) − L(Pn−1 , x1 , . . . , xn ; f )(x) = (x − x1 ) . . . (x − xn )[x, x1 , . . . , xn ; f ] (2.34)
¸si potrivit lui (2.4.1) exist˘a ξ ∈ I astfel ˆıncˆat
f (x) − L(Pn−1 , x1 , . . . , xn ; f )(x) = (x − x1 ) . . . (x − xn )

f (n) (ξ)
.
n!

(2.35)

Egalˆand (2.34) ¸si (2.35), pentru x = xn+1 obt¸inem (2.33).
Observat¸ia 2.4.1 Dac˘a f ∈ C n (I) ¸si x ∈ I atunci
f (n) (x)
lim
[x1 , . . . , xn+1 ; f ] =
.
x1 →x,...,xn →x
n!
Aceast˘a observat¸ie justific˘a definit¸ia
Definit¸ia 2.4.2
[x, . . . , x; f ] =
| {z }
n+1 ori

f (n) (x)
n!

(2.36)

Aceast˘a definit¸ie permite definirea diferent¸ei divizare pe noduri multiple. ˆIn
prealabil stabilim
Teorema 2.4.8 Fie nodurile
x11 ,
x21 ,
1
x2 ,
x22 ,
...
...
1
xn+1 , x2n+1 ,

. . . xr11 +1
. . . xr22 +1
...
...
rn+1 +1
. . . xn+1

56

˘
CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

¸si notat¸iile
vi (x) =

rY
i +1

(x − xji ),

j=1

u(x) =

n+1
Y

vi (x),

i=1

u(x)
.
vi (x)

ui (x) =
Are loc formula

r

+1

n+1
; f] =
[x11 , . . . , xr11 +1 , x12 , . . . , xr22 +1 , . . . , x1n+1 , . . . , xn+1

=

n+1
X

[x1i , . . . , xri i +1 ;

i=1

(2.37)

f
]
ui

Demonstrat¸ie. Deoarece u0 (xji ) = ui (xji )vi0 (xji ), formula (2.27) ne d˘a
r

+1

n+1
[x11 , . . . , xr11 +1 , x12 , . . . , xr22 +1 , . . . , x1n+1 , . . . , xn+1
; f] =

f (xj )

i
n+1 rX
n+1
n+1 rX
i +1
i +1
X
X
X
f
f (xji )
ui (xji )
=
[x1i , . . . , xri i +1 ; ].
=
j =
0 j
0
ui
u (xi )
v (x )
i=1 j=1 i i
i=1
i=1 j=1

Combinˆand (2.36) cu (2.37) definim
Definit¸ia 2.4.3
[x1 , . . . , x1 , . . . , xn+1 , . . . , xn+1 ; f ] =
| {z }
|
{z
}
r1 +1 ori
rn+1 +1 ori

(2.38) 

(ri ) 

n+1
X
1
f (t)
.
r1 +1 . . . (t − x
ri−1 +1 (t − x
ri+1 +1 . . . (t − x
rn+1 +1
r
!
(t

x
)
)
)
)
i
1
i−1
i+1
n+1
t=x
i
i=1
Teorema 2.4.9 (Formula lui Leibniz) Are loc formula
[x1 , . . . , xn+1 , f · g] =

n+1
X
i=1

[x1 , . . . , xi ; f ] · [xi , . . . , xn+1 ; g]

(2.39)

57

2.4. DIFERENT
¸ E DIVIZATE

Demonstrat¸ie. Prin induct¸ie dup˘a n, pentru n = 0
[x1 , f · g] = f (x1 )g(x1 ) = [x1 , f ] · [x1 , g].
Presupunem egalitatea (2.44) adev˘arat˘a ˆın cazul diferent¸elor finite de ordin n ¸si
o demonstr˘am ˆın cazul difernt¸elor finite de ordin n + 1. Fie n + 2 puncte distincte
x1 , x2 , . . . , xn+2 . Trebuie s˘a ar˘at˘am c˘a
[x1 , . . . , xn+2 , f · g] =

n+2
X

[x1 , . . . , xi ; f ] · [xi , . . . , xn+2 ; g].

i=1

Aplicˆand formula de recurent¸a˘ (2.30) ¸si ipoteza induct¸iei deducem
[x1 , . . . , xn+2 ; f · g] =

[x1 , . . . , xn+1 ; f · g] − [x2 , . . . , xn+2 ; f · g]
=
x1 − xn+2

n+1
X
1
=
( [x1 , . . . , xk ; f ] · [xk , . . . , xn+1 ; g]−
x1 − xn+2 k=1

n+2
X

[x2 , . . . , xk ; f ] · [xk , . . . , xn+2 ; g]).

k=2

ˆIn membrul drept adun˘am ¸si sc˘adem expresia
n+2
X
[x1 , . . . , xk−1 ; f ] · [xk , . . . , xn+2 ; g].
k=2

Atunci egalitatea anterioar˘a devine
n+1
X
1
( [x1 , . . . , xk ; f ] · [xk , . . . , xn+1 ; g]−
[x1 , . . . , xn+2 ; f · g] =
x1 − xn+2 k=1
n+2
X

[x1 , . . . , xk−1 ; f ] · [xk , . . . , xn+2 ; g]+
k=2
n+2
X
+
([x1 , . . . , xk−1 ; f ] − [x2 , . . . , xk ; f ])[xk , . . . , xn+2 ; g]).
k=2

58

˘
CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

ˆIn prima sum˘a vom scrie i ˆın loc de k, ˆın a doua sum˘a efectu˘am schimbarea de
indice k − 1 = i, iar ˆın ultima sum˘a scriem de asemenea i ˆın locul lui k, dup˘a ce
aplic˘am formula de recurent¸a˘ (2.30). Astfel vom obt¸ine
n+1
X
1
( [x1 , . . . , xi ; f ] · [xi , . . . , xn+1 ; g]−
[x1 , . . . , xn+2 ; f · g] =
x1 − xn+2 i=1

n+1
X

[x1 , . . . , xi ; f ] · [xi+1 , . . . , xn+2 ; g]+

i=1

+

n+2
X

(x1 − xi )[x1 , . . . , xi ; f ] · [xi , . . . , xn+2 ; g]) =

i=2
n+1
X
1
=
( [x1 , . . . , xi ; f ]([xi , . . . , xn+1 ; g] − [xi+1 , . . . , xn+2 ; g])+
x1 − xn+2 i=1

+

n+2
X

(x1 − xi )[x1 , . . . , xi ; f ] · [xi , . . . , xn+2 ; g]) =

i=2
n+1
X
1
=
( (xi − xn+2 )[x1 , . . . , xi ; f ] · [xi , . . . , xn+2 ; g]+
x1 − xn+2 i=1
n+2
X
+
(x1 − xi )[x1 , . . . , xi ; f ] · [xi , . . . , xn+2 ; g]).
i=2

Grupˆand termenii corespunz˘atori,
[x1 , . . . , xn+2 ; f · g] =

1
((x1 − xn+2 )[x1 ; f ] · [x1 , . . . , xn+2 ; g]+
x1 − xn+2

n+1
X
+
(x1 − xn+2 )[x1 , . . . , xi ; f ] · [xi , . . . , xn+2 ; g]+
i=2

+(x1 − xn+2 )[x1 , . . . , xn+2 ; f ] · [xn+2 ; g]) =
n+2
X
=
[x1 , . . . , xi ; f ] · [xi , . . . , xn+2 ; g].
i=1

Leg˘atura dintre diferent¸a finit˘a progresiv˘a / regresiv˘a ¸si diferent¸a divizat˘a a
unei funct¸ii este

59

2.4. DIFERENT
¸ E DIVIZATE

Teorema 2.4.10 Au loc egalit˘a¸tile
4nh f (a)
[a, a + h, . . . , a + nh; f ] =
hn n!
∇nh f (a)
[a, a − h, . . . , a − nh; f ] =
hn n!
Demonstrat¸ie. Pentru xi = a + (i − 1)h,
devine
[a, a + h, . . . , a + nh; f ] =

n+1
X
i=1

(2.40)
(2.41)

i = 1, . . . , n + 1, formula (2.27)
f (a + (i − 1)h)
.
− i + 1)!(i − 1)!hn

(−1)n−i+1 (n

Prin schimbarea de indice j = i − 1 obt¸inem
[a, a + h, . . . , a + nh; f ] =

n
X
j=0

=

1
n!hn

n 
X
j=0

n
j 

f (a + jh)
=
− j)!j!hn

(−1)n−j (n

(−1)j f (a + jh) =

4nh f (a)
.
hn n!

Analog se demonstreaz˘a ¸si cealalt˘a egalitate.
Observat¸ia 2.4.2
Dac˘a ˆın (2.39) se aleg nodurile echidistante a, a + h, . . . , a + nh atunci cu (2.40)
se reg˘ase¸ste (1.5).
ˆIn cazul nodurilor echidistante, polinomul de interpolare Lagrange are expresia
Teorema 2.4.11 Au loc formulele
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f ) =
=

n
X
i=0

f (a+ih)

(2.42)

(−1)n−i
(x−a) . . . (x−a−(i−1)h)(x−a−(i+1)h) . . . (a−a−nh)
hn i!(n − i)!
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f ) =

= f (a) +

n
X
4i f (a)
h

i=1

hi i!

(x − a)(x − a − h) . . . (x − a − (i − 1)h)

L(Pn ; a, a − h, . . . , a − nh; f ) =
= f (a) +

n
X
i=1

(2.43)

∇ih f (a)
(x − a)(x − a + h) . . . (x − a + (i − 1)h)
hi i!

(2.44)

60

˘
CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

Teorema 2.4.12 Are loc formula de derivare
dm
[x1 , . . . , xn , x; f ] = m![x1 , . . . , xn , x, . . . , x; f ].
| {z }
dxm
m+1 ori

(2.45)

Demonstrat¸ie. Prin induct¸ie matematic˘a dup˘a m. Pentru m = 1 cu ajutorul
formulei de recurent¸a˘ a diferent¸elor divizate g˘asim
d
[x1 , . . . , xn , x + h; f ] − [x1 , . . . , xn , x; f ]
[x1 , . . . , xn , x; f ] = lim
=
h→0
dx
h
= lim [x1 , . . . , xn , x + h, x; f ] = [x1 , . . . , xn , x, x; f ].
h→0

ˆIn ipoteza ˆın care formula (2.45) este adev˘arat˘a pentru derivatele de ordin m − 1
vom avea
dm
[x1 , . . . , xn , x; f ] =
dxm
m ori
m ori
}|
{
z
z }| {
[x1 , . . . , xn , x + h, . . . , x + h; f ] − [x1 , . . . , xn , x, . . . , x; f ]
.
= (m − 1)! lim
h→0
h
Adun˘am ¸si sc˘adem termeni convenabili la numar˘atorul fract¸iei, dup˘a care aplic˘am
formula de recurent¸a a diferent¸elor divizate
dm
[x1 , . . . , xn , x; f ] =
dxm
m ori
m−1 ori
z
}|
{
z
}|
{
[x1 , . . . , xn , x + h, . . . , x + h; f ] − [x1 , . . . , xn , x + h, . . . , x + h, x; f ]
= (m−1)! lim (
+
h→0
h
m−1 ori
m−2 ori
z
}|
{
z }| {
[x1 , . . . , xn , x + h, . . . , x + h, x; f ] − [x1 , . . . , xn , x, . . . , x, x, x; f ]
+
+ ...
h
m ori
m−1 ori
z }| {
z }| {
[x1 , . . . , xn , x + h, x, . . . , x; f ] − [x1 , . . . , xn , x, . . . , x; f ]
... +
)=
h
m ori
z
}|
{
= (m − 1)! lim ([x1 , . . . , xn , x + h, . . . , x + h, x; f ]+
h→0

2.5. POLINOMUL DE INTERPOLARE LAGRANGE-HERMITE ˆIN C

61

m−1 ori
m ori
z
}|
{
z }| {
+[x1 , . . . , xn , x + h, . . . , x + h, x, x; f ] + . . . + [x1 , . . . , xn , x + h, x, . . . , x; f ]) =

= m![x1 , . . . , xn , x, . . . , x; f ].
| {z }
m+1 ori

2.5

Polinomul de interpolare Lagrange-Hermite
ˆın C

Fie D ⊂ C un domeniu, C = ∂D, frontiera domeniului, z1 , . . . , zn+1 ∈ D
puncte distincte dou˘a cˆate dou˘a ¸si r1 , . . . , r+1 n ∈ N. Definim
u(z) =

n+1
Y

(z − zj )rj +1 .

j=1

Not˘am prin H(D) mult¸imea funct¸iilor olomorfe ˆın D.
Problema de interpolare Lagrange-Hermite const˘a ˆın determinarea polinomului H(z) care satisface condit¸iile de interpolare
H (j) (zk ) = f (j) (zk ),

j ∈ {0, 1, . . . , rk }, k ∈ {1, 2, . . . , n + 1},

cu f ∈ H(D) dat.
Pentru r1 = . . . = rn+1 = 0 se obt¸ine problema de interpolare Lagrange.
Formulele de reprezentare a polinoamelor Lagrange-Hermite (2.3.3) ¸si Lagrange (2.2.1) sunt valabile ¸si ˆın C.
Teorema 2.5.1 (Teorema Hermite) Are loc reprezentarea integral˘a a polinomului de interpolare Lagrange-Hermite
Z
u(ζ) − u(z)
1
f (ζ)
dζ.
(2.46)
H(z) =
2πi C
(ζ − z)u(ζ)
Demonstrat¸ie. Integrala din membrul drept din (2.46) se calculeaz˘a aplicˆand
teorema reziduurilor. Se va obt¸ine expresia polinomului de interpolare LagrangeHermite din 2.3.3.
R
1
Not˘am ϕ(ζ) = f (ζ) u(ζ)−u(z)
¸
s
i
Φ(z)
=
ϕ(ζ)dζ. Singularit˘a¸tile funct¸iei ϕ
(ζ−z)u(ζ)
2πi C
sunt z1 , . . . , zn+1 . Pentru orice j ∈ {1, 2, . . . , n + 1}, zj este pol de ordinul rj + 1.
ˆIn consecint¸a˘
n+1
X
Φ(z) =
Res(ϕ, zj ).
j=1

62

˘
CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

Fie uj (z) = (z−zu(z)
rj +1 , j ∈ {1, . . . , n + 1}.
j)
ˆIn vederea calculului reziduurilor, utilizˆand formula lui Leibniz, calcul˘am
derivatele:
• (u(ζ) − u(z))(p) |ζ=zj cu p ∈ {0, 1, . . . , rj }.
Au loc egalit˘a¸tile 
(p)
(u(ζ) − u(z))(p) |ζ=zj = (ζ − zj )rj +1 uj (ζ) − u(z)
|ζ=zj =  

p
X
p
=
((ζ − zj )rj +1 )(k) (uj (ζ))(p−k) |ζ=zj − u(z)δp,0 =
k
k=0
p 
X p 
Akrj +1 (ζ − zj )rj +1−k (uj (ζ))(p−k) |ζ=zj − u(z)δp,0 = −u(z)δp,0 .
=
k
k=0

• 

u(ζ)−u(z)
ζ−z)  

(q)

|ζ=zj cu q ∈ {0, 1, . . . , rj }.

u(ζ) − u(z)
ζ −z 

(q)

=

|ζ=zj  

(k)
q 
X
1
q
=
(u(ζ) − u(z))(q−k) |ζ=zj =
k
ζ −z
k=0

q 
X
k=0

q
k 

(−1)k k!
(u(ζ) − u(z))(q−k) |ζ=zj =
k+1
(ζ − z)

q
X
(−1)k+1
q!u(z)
= q!
u(z)δq−k,0 =
.
k+1
(zj − z)
(z − zj )q+1
k=0

• 

1
uj (ζ)

·

u(ζ)−u(z)
ζ−z 

(m)

|ζ=zj cu m ∈ {0, 1, . . . , rj }. 

(m)
1
u(ζ) − u(z)
·
|ζ=zj =
uj (ζ)
ζ −z  

(k)  
(m−k)
m 
X
1
u(ζ) − u(z)
m
=
|ζ=zj =
k
u
ζ

z
j (ζ)
k=0  

(k)
m 
X
1
(m − k)!u(z)
m
=
|ζ=zj
=
m−k+1
k
u
(z

z
j (ζ)
j)
k=0  

(k)
m
X
1
u(z)
1
|ζ=zj
.
= m!
k! uj (ζ)
(z − zj )m−k+1
k=0 

63

2.5. POLINOMUL DE INTERPOLARE LAGRANGE-HERMITE ˆIN C

Calculul reziduului este
1
Res(ϕ, zj ) =
rj !  

(r )
u(ζ) − u(z) j
rk +1
(ζ − zj )
f (ζ)
|ζ=zj =
(ζ − z)u(ζ)  

(r )
1
1
u(ζ) − u(z) j
=
f (ζ)
·
|ζ=zj =
rj !
uj (ζ)
(ζ − z)   

(r −s)
ri 
1
u(ζ) − u(z) j
1 X
rj
(s)
f (zj )
·
=
=
s
rj !
uj (ζ)
ζ −z
ζ=z
s=0

j  

rj −s
rj
X
(z − zj )s X (z − zj )k
1
=
f (zj )uj (z)
(k)|ζ=zj =
f (s) (zj )hj,s (z).
s!
k!
u
(ζ)
j
s=0
s=0
k=0
Pn+1 Prj (s)
Astfel Φ(z) = j=1 s=0 f (zj )hj,s (z) = H(z).
Q
a polinomul de interpolare
Pentru u(z) = n+1
j=1 (z − zj ) formula (2.46) ne d˘
ˆ
Lagrange L(Pn ; z1 , . . . , zn+1 ; f )(z). In acest caz, Pn este notat¸ia pentru mult¸imea
polinoamelor cu coeficient¸i numere complexe de grad cel mult n.
rj
X

(s)

Evaluarea restului.
Teorema 2.5.2 Dac˘a f ∈ H(D) atunci
u(z)
R(z) = f (z) − H(z) =
2πi

Z
C

f (ζ)
dζ.
(ζ − z)u(ζ)

Demonstrat¸ie. Utilizˆand formula lui Cauchy ¸si (2.46) rezult˘a
Z
Z
Z
1
f (ζ)
1
u(ζ) − u(z)
u(z)
f (ζ)
R(z) =
dζ −
f (ζ)
dζ =
dζ.
2πi C ζ − z
2πi C
(ζ − z)u(ζ)
2πi C (ζ − z)u(ζ)

Diferent¸e divizate ˆın C
Q
Fie vk (z) = kj=1 (z − zj ), k ∈ {1, 2, . . . , n + 1} unde z1 , . . . , zn+1 sunt puncte
distincte dou˘a cˆate dou˘a din domeniul D.
Teorema 2.5.3 Pentru d ∈ H(D), are loc formula
Z
1
f (ζ)
[z1 , z2 , . . . , zn+1 ; f ] =
dζ.
2πi C vn+1 (ζ)

(2.47)

64

˘
CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

Demonstrat¸ie. Calcul˘am integrala din membrul drept utilizˆand teorema
f (ζ)
reziduurilor. Punctele singulare ale funct¸iei vn+1
sunt z1 , . . . , zn+1 , poluri de
(ζ)
ordinul 1.
ζ−zj
Deoarece vn+1 (ζ)
= Qn+11(ζ−z ) = uj1(ζ) reziduul
k=1
k6=j

Res(

f
vn+1

k

, zj ) = lim (ζ − zj )
ζ→zj

f (zj )
f (ζ)
=
.
vn+1 (ζ)
uj (zj )

Astfel
1
2πi

Z
C

n+1

n+1

X
X f (zj )
f (ζ)
f
dζ =
Res(
, zj ) =
= [z1 , . . . , zn+1 ; f ].
vn+1 (ζ)
vn+1
u (z )
j=1
j=1 j j

Teorema 2.5.4 Dac˘a
1
1
,
=
ζ − z1
v1 (ζ)
vk (ζ) − vk (z)
=
, k ∈ {2, 3, . . . , n + 1},
(ζ − z)vk (ζ)

E1 =
Ek
atunci

Ek+1 − Ek =

vk (z)
,
vk+1 (ζ)

k ∈ {1, 2, . . . , n};

¸si ˆın consecint¸˘a
n
n
X
X
u(ζ) − u(z)
1
vk (z)
= En+1 = E1 +
(Ek+1 − Ek ) =
+
.
(ζ − z)u(ζ)
v
v
1 (ζ)
k+1 (ζ)
k=1
k=1

Demonstrat¸ie. Pentru k = 1
v2 (ζ) − v2 (z) = (ζ − z)(ζ + z − z1 − z2 )
de unde
E2 − E1 =

ζ + z − z1 − z2
1
v1 (z)

=
.
v2 (ζ)
v1 (ζ)
v2 (ζ)

Pentru k ≥ 2
Ek+1 − Ek =

vk+1 (ζ) − vk+1 (z) − (ζ − zk+1 )(vk (ζ) − vk (z))
vk (z)
=
.
(ζ − z)vk+1 (ζ)
vk+1 (ζ)

(2.48)

65

2.5. POLINOMUL DE INTERPOLARE LAGRANGE-HERMITE ˆIN C

Teorema 2.5.5 Are loc formula
n
X
L(Pn , z1 , . . . , zn+1 ; f )(z) = f (z1 ) +
[z1 , . . . , zk+1 ; f ](z − z1 ) . . . (z − zk ).
k=1

Demonstrat¸ie. Datorit˘a relat¸iilor (2.46) ¸si (2.48) au loc egalit˘a¸tile
Z
1
u(ζ) − u(z)
dζ =
L(Pn , z1 , . . . , zn+1 ; f )(z) =
f (ζ)
2πi C
(ζ − z)u(ζ)
Z
Z
Z
n
X
1
1
f (ζ)
vk (z)
f (ζ)
=
f (ζ)En+1 dζ =
dζ +
dζ.
2πi C
2πi C ζ − z1
2πi C vk+1 (ζ)
k=1
Aplicˆand formula lui Cauchy pentru primul termen ¸si formula (2.47) pentru termenii din sum˘a, rezult˘a relat¸ia cerut˘a.

Probleme ¸si teme de seminar
P 2.1 Fie L(x) = L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x). S˘a se arate c˘a

L(x) 1
x
. . . xn

f (x1 ) 1 x1 . . . xn
1

..
..
..
.. = 0.
.
.

.
.
.
.
.

f (xn+1 ) 1 xn+1 . . . xnn+1
Dezvoltˆand determinantul dup˘a prima coloan˘a s˘a se deduc˘a reprezentarea (2.2.1)
¸si dezvoltˆand dup˘a prima linie s˘a se arate c˘a
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) =

n+1

X
i
·
x

i=1

1
..
.

x1

. . . x1i−1

1
·
V (x1 , . . . , xn+1 )

f (x1 )
..
.

xi+1
...
1

.

xn1
..
.

i+1
n
1 xn+1 . . . xi−1
n+1 f (xn+1 ) xn+1 . . . xn+1

P 2.2 S˘a se demonstreze formula

[x1 , x2 , . . . , xn+1 ; f ] =

1
1
...
1

x1
. . . xn−1
f (x1 )
1
x2
. . . xn−1
f (x2 )
2
...
... ...
...
xn+1 . . . xn−1
f
(xn+1 )
n+1
V (x1 , x2 , . . . , xn+1 )

.

66

˘
CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

P 2.3 S˘a se arate c˘a 

m

1. [x1 , x2 , . . . , xn+1 ; x ] =
2. [x1 , x2 , . . . , xn+1 ; x1 ] =
3. [x1 , x2 , . . . , xn+1 ; x12 ] =

0 dac˘a m ∈ {0, 1, . . . , n − 1}
1 dac˘a m = n.

(−1)n
x1 x2 ...xn+1
(−1)n
x1 x2 ...xn+1

Pn+1

1
i=1 xi

P 2.4 S˘a se calculeze determinant¸ii:
1.

2.

3.

1
1
...
1

x1
x2
...
xn+1

...
...
...
...

1
1
...
1

x21
x22
...
x2n+1

x31
x32
...
x3n+1

1
1
...
1

x1
x2
...
xn+1

...
...
...
...

1
xn−1
1
x21
1
xn−1
2
x22
...
...
n−1
xn+1 x21

n+1

...
...
...
...

xn+1
1
xn+1
2
...
xn+1
n+1

x1n−1
x2n−1
...
n−1
xn+1

xn+1
1
xn+1
2
...
xn+1
n+1

P 2.5 S˘a se arate c˘a dac˘a f ∈ Pn ¸si a 6= xi , i ∈ {1, . . . , n + 1} atunci
[x1 , x2 , . . . , xn+1 ;

f (x)
(−1)n f (a)
]=
x−a
(x1 − a) . . . (xn+1 − a)

Cazuri particulare:
1. Dac˘a f = 1 atunci
1
(−1)n
[x1 , x2 , . . . , xn+1 ;
]=
;
x−a
(x1 − a) . . . (xn+1 − a)

67

2.5. POLINOMUL DE INTERPOLARE LAGRANGE-HERMITE ˆIN C

2. Dac˘a f = 1 ¸si a = 0 atunci
1
(−1)n
[x1 , x2 , . . . , xn+1 ; ] =
.
x
x1 x2 . . . xn+1
P 2.6 S˘a se arate c˘a dac˘a xj = j na , j ∈ {−n, −n + 1, . . . , −1, 1, 2, . . . , n} ¸si
1
f (z) = 1+x
2 atunci
n

[x, x−n , . . . , x−1 , x1 , . . . , xn ; f ] = (−1) f (x)

n
Y

f (xj ).

j=1

R. Egalitatea f (x) =

1
( 1
2i x−i

1
)
x+i

implic˘a

[x, x−n , . . . , x−1 , x1 , . . . , xn ; f ] =  

1
1
1
=
] − [x, x−n , . . . , x−1 , x1 , . . . , xn ;
] .
[x, x−n , . . . , x−1 , x1 , . . . , xn ;
2i
x−i
x+i
Utilizˆand (2.5) se obt¸in
[x, x−n , . . . , x−1 , x1 , . . . , xn ;

(−1)2n
1
Q
]=
=
x−i
(x − i) nj=−n (xj − i)
j6=0

n

=

n

(−1)
(−1)
Q
.
=
Qn
2
(x − i) nj=1 (x2j + 1)
(x − i) j=1 (j 2 na2 + 1)

¸si analog
[x, x−n , . . . , x−1 , x1 , . . . , xn ;

1
(−1)n
Qn
.
]=
x+i
(x + i) j=1 (x2j + 1)

Astfel
[x, x−n , . . . , x−1 , x1 , . . . , xn ; f ] =
=

n
Y
1
1
(−1)n
1
n
Qn
(

)
=
(−1)
f
(x)
f (xj ).
2i j=1 (x2j + 1) x − i x + i
j=1

P 2.7 Fie I ⊆ R, F = {f |f : I → R} ¸si x0 < x1 < . . . < xn elemente din I.
Dac˘a T : F → Mn+1 (R) este operatorul liniar definit prin


[x0 ; f ] [x0 , x1 ; f ] [x0 , x1 , x2 ; f ] . . . [x0 , x1 , . . . , xn ; f ]
 0
[x1 ; f ]
[x1 , x2 ; f ]
...
[x1 , . . . , xn ; f ] 


T (f ) = 

..
..
.
.


.
.
.
0
0
0
...
[xn ; f ]
atunci identitatea lui Leibniz implic˘a T (f g) = T (f )T (g).

68

˘
CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

P 2.8 Cu notat¸iile problemei anterioare, fie ξ ∈ I ¸si funct¸ia 

1 dac˘a x = ξ
δξ (x) =
.
0 dac˘a x 6= ξ
S˘a se arate c˘a
1. f (x)δξ (x) = f (ξ)δξ (x);
2. [x0 , x1 , . . . , xn ; δxn ] =

f (xn )
;
(xn −x0 )(xn −x1 )...(xn −xn−1 )

3. T (f ) U = diag(f (x0 ), f (x1 ), . . . , f (xn )) U cu

[x0 ; δx0 ] [x0 , x1 ; δx1 ] [x0 , x1 , x2 ; δx2 ] . . . [x0 , x1 , . . . , xn ; δxn ]

0
[x1 ; δx1 ]
[x1 , x2 ; δx2 ]
...
[x1 , . . . , xn ; δxn ]

U =
..
..
.
.

.
.
.
0
0
0
...
[xn ; δxn ]




.

Coloanele matricei U reprezint˘a vectorii propri matricei T (f ) corespunzˆ
and
valorilor propri f (x0 ), f (x1 ), . . . , f (xn ).
P 2.9 Fie
a ¸si
Qn x, x1 , x2 , . . . , xn puncte distincte dou˘a cˆate dou˘a de pe axa real˘
u(x) = i=1 (x − xi ). S˘a se deduc˘a relat¸iile
Pn
f (x)
f (xk )
1.
k=1 (x−xk )u0 (xk ) = −[x, x1 , . . . , xn ; f ] + u(x) ;
2.

xn −xn
k
k=1 (x−xk )u0 (xk )

Pn

= 1;

3. Dac˘a ϕ(x) = 1 +

x
1!

+

x(x+1)
2!

+ ... +

n
X
k=1

x(x+1)...(x+n−1)
n!

atunci

1 − (−k)n
= n!.
(1 + k)ϕ0 (−k)

P 2.10 Dac˘a P ∈ Pn (X), (n ≥ 2), are toate r˘ad˘acinile simple x1 , x2 , . . . , xn
atunci 

n
X
xm
0 dac˘a m ∈ {0, 1, . . . , n − 2}
i
=
0
1 dac˘a m = n − 1.
P (xi )
i=1
R. Din P 0 (xi ) = (xi − x1 ) . . . (xi − xi−1 )(xi − xi+1 ) . . . (xi − xn ) rezult˘a
n
X
xm
i
= [x1 , . . . , xn ; xm ].
0
P (xi )
i=1

69

2.5. POLINOMUL DE INTERPOLARE LAGRANGE-HERMITE ˆIN C

P 2.11 S˘a se determine polinomul de interpolare Lagrange – Hermite care satisface condit¸iile de interpolare
H (j) (a) = f (j) (a)
H (j) (b) = f (j) (b)

j ∈ {0, 1, . . . , m}
j ∈ {0, 1, . . . , n}

R. 

H(x) = 

+

x−b
a−b

x−a
b−a 

n+1 X
m
j=0 

m+1 X
n
j=0

"m−j  
k  
#
(x − a)j X x − a
m+k
f (j) (a)+
k
j!
b

a
k=0

" n−j  
k  
#
(x − b)j X x − b
n+k
f (j) (b).
k
j!
a

b
k=0

P 2.12 Utilizˆand notat¸iile §2.3, dac˘a r = max{r1 , . . . , rn+1 } ¸si f este o funct¸ie
de r ori derivabil˘a, atunci expresia polinomului de interpolare Lagrange – Hermite
se poate scrie  

(s)
ri
n+1
X
X
(x − xi )s f (t)
H(x) =
ui (x)
.
s!
ui (t) t=xi
s=0
i=1
P 2.13 S˘a se arate c˘a polinomul de interpolare care satisface condit¸iile
P (0) = n1 P (1) = n2
P 0 (0) = s1 P 0 (1) = n2
se poate reprezenta prin


2 −2 1
1
n1



−3 3 −2 −1   n2
P (t) = (t3 t2 t 1) 
 0
0
1
0   s1
1
0
0
0
s2
P 2.14



.

1. S˘a se determine polinomul de interpolare Q care satisface condit¸iile
Q(−1) = α,

Q(1) = β,

Q(0) = γ,

Q0 (0) = m.

2. Fie m ∈ R∗ . S˘a se determine polinomul de grad minim S care satisface
condit¸iile
S(−1) = 0, S(1) = 0, S 0 (0) = m
astfel ˆıncˆat volumul corpului obt¸inut prin rotat¸ia graficului lui S ˆın jurul
axei Ox, x ∈ [−1, 1] s˘a fie minim.

70

˘
CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

1. Dac˘a f : [0, 1] → R atunci

P 2.15

f (x) = f (0)(1 − x) + f (1)x + R1 (x)f 00 (ξ),

1
|R1 (x)| ≤ .
8

2. Dac˘a f : [−1, 1] → R atunci
1
1
f (x) = f (−1)(x2 − x) + f (0)(1 − x2 ) + f (1)(x2 + x) + R2 (x)f (3) (ξ)
2
2
1
|R2 (x)| ≤ √ .
9 3
P 2.16 Fie x0 < x1 < . . . < xn+1 apart¸inˆand unui interval I ¸si funct¸ia f : I → R.
S˘a se rezolve sistemul algebric de ecuat¸ii liniare
a0 + a1 xi + . . . + an xni + (−1)i E = f (xi )

ı ∈ {0, 1, . . . , n + 1}

ˆın necunoscutele a0 , a1 , . . . , an , E.
R. Introducem
p1 (x) = L(Pn ; x0 , x1 , . . . , xn ; f )(x)
p2 (x) = L(Pn ; x0 , x1 , . . . , xn ; ϕ)(x),
p(x) = p1 (x) − Ep2 (x).

unde ϕ(xi ) = (−1)i , ∀i = 0 : n

Pentru i ∈ {0, 1, . . . , n} au loc egalit˘a¸tile
p(xi ) = p1 (xi ) − Ep2 (xi ) = f (xi ) − (−1)i E

p(xi ) + (−1)i E = f (xi ).

Coeficient¸ii polinomului p dau necunoscutele a0 , a1 , . . . , an .
Din ultima ecuat¸ie se deduce E. Polinomul p2 ia valori de semne contrare ˆın
capetele fiec˘arui interval [xi , xi+1 ], i = 0 : n − 1, avˆand astfel cˆate o r˘ad˘acin˘a ˆın
fiecare interval. ˆIn consecint¸a˘ p2 nu se anuleaz˘a ˆın intervalul [xn , xn+1 ] ¸si unde va
p˘astra acela¸si semn. Rezult˘a p2 (xn+1 ) + (−1)n 6= 0. Din equat¸ia
p(xn+1 )+(−1)n+1 E = f (xn+1 )

p1 (xn+1 )−Ep2 (xn+1 )+(−1)n+1 E = f (xn+1 )

se obt¸ine
E=

p1 (xn+1 ) − f (xn+1 )
.
p2 (xn+1 ) + (−1)n

P 2.17 Fie numerele reale x1 < x2 < . . . < xn . S˘a se justifice afirmat¸iile:

2.5. POLINOMUL DE INTERPOLARE LAGRANGE-HERMITE ˆIN C

71

1. Polinoamele fundamentale Lagrange l1 , . . . , ln sunt liniar independente ˆın
Pn−1 .
P
2. Pentru orice polinom P ∈ Pn−1 are loc egalitatea P (x) = ni=1 P (xi )li (x).
3. Familia de funct¸ionale gi ∈ P∗n−1 , gi (P ) = P (xi ) formeaz˘a o baz˘a pentru
P∗n−1 .
P
4. Are loc formula L(Pn−1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x) = ni=1 gi (f )li (x).

72

˘
CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOLARII

Capitolul 3
Convergent¸a procedeelor de
interpolare prin polinoame
Dat˘a fiind ¸sirurile de noduri de interpolare
(1)

x1
(2)
(2)
x1
x2
(3)
(3)
(3)
x3
x2
x1
... ... ... ...
(n)
(n)
(n)
(n)
x1
x2
x3
. . . xn
... ... ... ... ... ...

(3.1)

(n)

(n)

o funct¸ie f ¸si ¸sirul funct¸iilor de interpolare Ln (x) a lui f ˆın nodurile x1 , x2 ,
(n)
(n)
x3 , . . . , xn , se ridic˘a ˆıntrebarea dac˘a ¸sirul Lk converge sau nu c˘atre f.
ˆIn cele ce urmeaz˘a vom vedea c˘a r˘aspunsul poate fi atˆat afirmativ cˆat ¸si
negativ, ˆın funct¸ie de interpolarea folosit˘a.

3.1

Spat¸ii liniar ordonate

Definit¸ia 3.1.1 Se nume¸ste spat¸iu liniar ordonat real o mult¸ime X cu propriet˘a¸tile
1. X este spat¸iu liniar peste corpul numerelor reale;
2. X este un spat¸iu ordonat (relat¸ia de ordine fiind notat˘a ≤);
3. pentru orice x, y, z ∈ X ¸si orice a ∈ R, a > 0, 

x+z ≤y+z
x ≤ y =⇒
ax ≤ ay
73

74

CAPITOLUL 3. CONVERGENT
¸ A PROCEDEELOR DE INTERPOLARE

Fie E o mult¸ime oarecare ¸si F (E) spat¸iul liniar al funct¸iilor definite ˆın E cu
valori reale. Definind ˆın F (E) relat¸ia de ordine
f ≤g

⇐⇒

f (x) ≤ g(x) ∀x ∈ E,

F (E) devine un spat¸iu liniar ordonat real.
Definit¸ia 3.1.2 Fie X, Y spat¸ii liniar ordonate reale. Un operator liniar U ∈
(X, Y )# este pozitiv dac˘a
∀x ≥ 0

=⇒

U (x) ≥ 0.

Teorema 3.1.1 Dac˘a U : F (E) → F (E) este un operator liniar ¸si pozitiv atunci
(i) f ≤ g

=⇒

(ii) |U (f )| ≤ U (|f |),

U (f ) ≤ U (g);
∀f ∈ F (E).

Mult¸imea funct¸iilor reale ¸si continue definite ˆın intervalul m˘arginit ¸si ˆınchis
[a, b], notat uzual prin C[a, b], este un spact¸iu liniar ordonat real (E = [a, b]). Totodat˘a C[a, b] este un spat¸iu normat, cu norma kf k = maxx∈[a,b] |f (x)|. Convergent¸a
unui ¸sir de funct¸ii, ˆın sensul acestei norme, ˆınseamn˘a convergent¸a uniform˘a.
Teorema 3.1.2 (Korovkin) Fie (Un )n∈N , Un : C[a, b] → C[a, b] un ¸sir de operatori liniari ¸si pozitivi ¸si ei (x) = xi . Dac˘a
lim Un (ei ) = ei ,

n→∞

i ∈ {0, 1, 2},

atunci, pentru orice f ∈ C[a, b] are loc
lim Un (f ) = f.

n→∞

Demonstrat¸ie. Fie f ∈ C[a, b]. Funct¸ia f este uniform continu˘a, adic˘a
∀ > 0 ∃δ > 0 astfel ˆıncˆat ∀|t − x| < δ

⇒ 

|f (t) − f (x)| < .
2

2

kf k. Prin urmare, pentru
Dac˘a |t − x| ≥ δ atunci |f (t) − f (x)| ≤ kf k ≤ 2 (t−x)
δ2
orice t, x ∈ [a, b] are loc inegalitatea
|f (t) − f (x)| ≤ 

(t − x)2
+2
kf k.
2
δ2

(3.2)

75

3.1. SPAT
¸ II LINIAR ORDONATE

Not˘am prin un (x), vn (x), wn (x) funct¸iile definite prin
un (x) = Un (e0 )(x) − 1,

vn (x) = Un (e1 )(x) − x,

wn (x) = Un (e2 )(x) − x2 .

Din ipoteza teoremei rezult˘a c˘a
lim un (x) = 0,

n→∞

lim vn (x) = 0,

n→∞

lim wn (x) = 0,

n→∞

(3.3)

uniform ˆın [a, b].
Pentru operatorul Un , punem ˆın evident¸a˘ variabila funct¸iei original ¸si variabila
funct¸iei imagine pentru un operator Un , respectiv prin t ¸si x.
Datorit˘a liniarit˘a¸tii lui Un , au loc egalit˘a¸tile
Un (f )(x) − f (x) = Un (f (t))(x) − f (x) =
= Un (f (t))(x) − f (x)(Un (e0 (t))(x) − un (x)) = Un (f (t) − f (x))(x) + f (x)un (x).
Fie  > 0 ¸si δ > 0, ce rezult˘a din uniform continuitatea funct¸iei f. Din
egalitatea anterioar˘a, datorit˘a inegalit˘a¸tii (3.2) ¸si pozitivit˘a¸tii operatorului Un ,
rezult˘a c˘a
|Un (f )(x) − f (x)| ≤
(3.4)
≤ |Un (f (t) − f (x))(x)| + kf k |un (x)| ≤ Un (|f (t) − f (x)|)(x) + kf |kun (x)| ≤ 

(t − x)2
kf k)(x) + kf k |un (x)|.
≤ Un ( + 2
2
δ2
Dezvoltˆand membrul drept din (3.4), g˘asim c˘a acesta este egal cu
2kf k 

Un (e0 (t))(x) + 2 Un ((t − x)2 )(x) + kf k |un (x)| =
2
δ 

2kf k
= (1 + un (x)) + 2 Un ((t − x)2 )(x) + kf k |un (x)| =
2
δ 

2kf k
= (1 + un (x)) + 2 (wn (x) − 2xvn (x) + x2 un (x)) + kf k |un (x)|.
2
δ
A¸sadar (3.4) devine
|Un (f )(x) − f (x)| ≤ 

2kf k 

+ ( + kf k)|un (x)| + 2 (wn (x) − 2xvn (x) + x2 un (x)).
2
2
δ

Intervalul [a, b] fiind compact ¸si (3.3) implic˘a existent¸a unui n0 ∈ N, astfel ˆıncˆat
pentru orice n > n0 s˘a fie adev˘arat˘a inegalitatea 

2kf k 

( + kf k)|un (x)| + 2 |wn (x) − 2xvn (x) + x2 un (x)| < .
2
δ
2

76

CAPITOLUL 3. CONVERGENT
¸ A PROCEDEELOR DE INTERPOLARE

Astfel |Un (f )(x) − f (x)| < , ∀n > n0 , ∀x ∈ [a, b], adic˘a are loc convergent¸a
¸sirului (Un (f ))n∈N c˘atre f.
Analiza demonstrat¸iei de mai sus, permite enunt¸area urm˘atoarei versiuni a
Teoremei 3.1.2
Teorema 3.1.3 Fie (Un )n∈N , Un : C[a, b] → C[a, b] un ¸sir de operatori liniari ¸si
pozitivi. Dac˘a
lim Un ((t − x)2 )(x) = 0

lim Un (1) = 1 ¸si

n→∞

n→∞

atunci, pentru orice f ∈ C[a, b] are loc
lim Un (f ) = f.

n→∞

3.2

Interpolare ¸si aproximare

Pentru o funct¸ie continu˘a indic˘am un ¸sir de polinoame de interpolare a funct¸iei
care ˆın plus converge converge.
(n)

, k ∈ {1, 2, . . . , n}
Teorema 3.2.1 (Fej´
er) Fie f ∈ C[−1, 1] ¸si xk = cos (2k−1)π
2n
r˘ad˘acinile polinomului lui Cebˆı¸sev Tn (x) = cos n arccos x. Dac˘a F2n−1 este polinomul de interpolare Lagrange-Hermite care satisface condit¸iile de interpolare
(n)

(n)

F2n−1 (xk ) = f (xk )
(n)
0
(xk ) = 0
F2n−1

∀ k ∈ {1, 2, . . . , n},

atunci ¸sirul (F2n−1 )n∈N converge c˘atre f (uniform ˆın [−1, 1]).
Demonstrat¸ie. Utilizˆand expresia polinomului lui Fej´er (2.20), cu notat¸iile introduse la deducerea lui, g˘asim
F2n−1 (x) =

n
X

(n)
f (xk

k=1

h
00 (n) i
(n) w (xk )
lk2 (x),
1 − (x − xk )
(n)
0
w (xk )

Q
(n)
1
unde w(x) = nk=1 (x − xk ) = 2n−1
Tn (x).
T
¸ inˆand seama de expresia polinomului lui Cebˆı¸sev, se deduc egalit˘a¸tile
(n)

w00 (xk )
(n)
w0 (xk )

lk2 (x)

(n)

=
=

xk )
(n)

1−(xk ))2
(n)
Tn2 (x) 1−(xk )2
·
2
(n)
n
(x−x )2
k

(3.5)

77

3.3. CONVERGENT
¸ A ˆIN MEDIE A POLINOAMELOR LAGRANGE

Exprimarea (3.5) devine
n

F2n−1 (x) =

(n)

Tn2 (x) X
(n) 1 − xxk
f (xk )
.
(n)
2
n k=1
(x − xk )2

Definim ¸sirul de operatori Fn : C[−1, 1] → C[−1, 1] prin Fn (f )(x) = F2n−1 (x).
Fn este un operator liniar ¸si pozitiv.
ˆIn continuare verific˘am condit¸iile Teoremei 3.1.3.
1. Din formula restului polinomului de interpolare Lagrange – Hermite (2.19)
rezult˘a c˘a
Fn (1)(x) = 1.
2. Au loc egalit˘a¸tile
n

(n)

1 − xxk
T 2 (x) X (n)
=
(xk − x)2
Fn ((t − x) )(x) = n 2
(n)
n k=1
(x − xk )2
2

n
X
Tn2 (x)
Tn2 (x)
(n)
=
(n

x
x
)
=
→ 0, n → ∞,
k
n2
n
k=1

¸si ˆın consecint¸a˘ limn→∞ Fn (f ) = limn→∞ F2n−1 = f.

3.3

Convergent¸a ˆın medie a polinoamelor Lagrange

ˆIn cele ce urmeaz˘a se presupune cunoa¸sterea formulei de integrare numeric˘a
a lui Gauss.
Teorema 3.3.1 (Teorema Erd˝os - Tur´an) Fie (Qn )n∈N un ¸sir de polinoame or(n)
(n)
togonale cu ponderea ρ ˆın intervalul m˘arginit I = [a, b], x1 , . . . , xn r˘ad˘acinile
(n)
(n)
polinomului Qn (x) ¸si Ln (f ) = L(Pn−1 ; x1 , . . . , xn ; f ). Dac˘a f ∈ C[a, b] atunci
Z
lim

n→∞

a

b

ρ(x)(f (x) − Ln (f )(x))2 dx = 0.

78

CAPITOLUL 3. CONVERGENT
¸ A PROCEDEELOR DE INTERPOLARE

Demonstrat¸ie. Fie ε > 0. Potrivit Teoremei lui Weierstass (3.4) exist˘a un
polinom P astfel ˆıncˆat
|f (x) − P (x)| < ε,

∀ x ∈ [a, b].

Fie n > grad(P ). Au loc relat¸iile
Z

b

b

Z

2

ρ(x)(f (x) − P (x) + Ln (P − f )(x))2 dx ≤

ρ(x)(f (x) − Ln (f )(x)) dx =
a

a
b

Z
≤2

b

Z

2

ρ(x)L2n (P − f )(x))dx.

ρ(x)(f (x) − P (x)) dx + 2
a

a

S-a utilizat inegalitatea (a + b)2 ≤ 2(a2 + b2 ).
Pentru primul termen are loc inegalitatea
Z

b
2

ρ(x)(f (x) − P (x)) dx ≤ ε

2

b

Z

a

ρ(x)dx.
a

Al doilea termen se calculeaz˘a utilizˆand formula de integrare numeric˘a de tip
Gauss
Z b
n
X
(n)
ρ(x)ϕ(x)dx =
Ai ϕ(xi ) + R(ϕ).
a

Deoarece gradul polinomului
R(·) = 0. Totodat˘a

i=0

L2n (P

(n)

− f ) este 2n − 2 < 2n − 1, eroarea de metod˘a

(n)

(n)

(n)

(n)

Ln (P − f )(xi ) = P (xi ) − Ln (f )(xi ) = P (xi ) − f (xi ).
Prin urmare
Z

b

ρ(x)L2n (P − f )(x))dx =

n
X

a

=

(n)

Ai L2n (P − f )(xi ) =

i=1
n
X

(n)
Ai (P (xi )

(n)
f (xi ))2

2

i=1

n
X

Ai = ε2 (b − a).

i=1

Astfel
Z
a

b

Z b
ρ(x)(f (x) − Ln (f )(x)) dx ≤ 2ε (
ρ(x)dx + (b − a)).
2

2

a

79

˘
3.4. DIVERGENT
¸ A INTERPOLARII
LAGRANGE

3.4

Divergent¸a interpol˘
arii Lagrange

Deducerea rezultatului de divergent¸˘a necesit˘a cunoa¸sterea unei serii de probleme din topologie (Spat¸ii topologice Baire) ¸si analiz˘a funct¸ional˘a (Principiul condens˘arii singularit˘a¸tilor) cˆat ¸si o estimare a normei operatorului Fourier. Aceste
probleme sunt prezentate ˆın sect¸iunile urm˘atoare.
Pentru ˆınceput punem ˆın evident¸a, printr-un exemplu, divergent¸a ¸sirului polinoamelor de interpolare Lagrange ata¸sat˘a unei funct¸ii indefinit derivabile.

3.4.1

S
¸ ir de polinoame Lagrange neconvergent

1
Fie f (x) = 1+x
si xj = j na , j ∈ {−n, −n + 1, . . . , −1, 1, 2, . . . , n} cu
2, a > 0 ¸
n ∈ N∗ . Vom pune ˆın evident¸˘a un x ∈ (0, a) astfel ˆıncˆat ¸sirul de numere

n ∈ N∗ ,

L(P2n−1 ; x−n , . . . , x−1 , x1 , . . . , xn ; f )(x),

s˘a nu convearg˘a c˘atre f (x).
Pentru ˆınceput evalu˘am restul polinomului de interpolare:
Rn (x) = f (x) − L(P2n−1 ; x−n , . . . , x−1 , x1 , . . . , xn ; f )(x) =
n
Y
= [x, x−n , . . . , x−1 , x1 , . . . , xn ; f ] (x − x−j )(x − xj ).
j=1

Utilizˆand rezultatul Problemei 2.5, se obt¸ine
n
Y

n
n
Y
Y
x2 − x2j
2
2
n
.
Rn (x) = (−1) f (x)
f (xj ) (x − xj ) = (−1) f (x)
2
1
+
x
j
j=1
j=1
j=1
n

Se noteaz˘a gn (x) =

|x2 −x2j |
.
1+x2j

Qn

j=1

Atunci

|Rn (x)| = f (x)gn (x) = f (x)eln gn (x) = f (x)e
unde

1
n( n

Pn

j=1 ln

j2
|x2 − 2 a2 |
n
)
j2
1+ 2 a2
n

= f (x)enϕn (x) ,

2

n

1 X |x2 − nj 2 a2 |
ln
.
ϕn (x) =
2
n j=1
1 + j 2 a2
n

Calcul˘am
Z
lim ϕn (x) =

n→∞

0

1

|x2 − s2 a2 | t=sa 1
ln
ds =
1 + s 2 a2
a

Z

a

ln
0

|x2 − t2 |
dt =
1 + t2

80

CAPITOLUL 3. CONVERGENT
¸ A PROCEDEELOR DE INTERPOLARE

1
=
a

a 

Z

Z

a

ln |x − t|dt +
0

Z
ln(x + t)dt −

0

a 

ln(1 + t )dt .
2

0

Cele trei integrale sunt:
• Prima integral˘a este improprie, cu singularitate ˆın t = x. Integrala se calculeaz˘a ˆın sensul valorii principale: 
Z x−ε 

Z a
Z a
ln |x − t|dt = lim
ln (x − t)dt +
ln (x − t)dt .
ε&0

0

0

x+ε

Se obt¸in:

x−ε

Z

ln (x − t)dt = (x − ε) ln ε − x + ε − x ln ε + x ln x;
0


Z

a

ln (x − t)dt = (a − x) ln (a − x) − (x + ε) ln ε − a + x + ε − x ln ε.
x+ε

Prin urmare
Z a
ln |x − t|dt = lim ((a − x) ln (a − x) − 2ε ln ε + 2ε + x ln x − a) =
ε&0

0

= (a − x) ln (a − x) + x ln x − a.

a

Z

ln(x + t)dt = (a + x) ln (x + a) − a − x ln x.
0

Z

a

ln(1 + t2 )dt = a ln (1 + a2 ) − 2a + a arctan a.

0

Astfel
lim ϕn (x) =

n→∞ 

1
(a + x) ln (a + x) + (a − x) ln (a − x) − a ln (1 + a2 ) − a arctan a .
a

Funct¸ia ϕ(x) = (a + x) ln (a + x) + (a − x) ln (a − x) − a ln (1 + a2 ) − a arctan a
este cresc˘atoare (ϕ0 (x) = ln (a + x) − ln (a − x) > 0).
Pentru a = 5, x = 4 se obt¸ine limn→∞ ϕn (4) ≈ 5.8397 > 0 ¸si ˆın consecint¸˘a
limn→∞ |Rn (4)| = ∞.

81

˘
3.4. DIVERGENT
¸ A INTERPOLARII
LAGRANGE

3.4.2

Norma operatorului Fourier

Fie C2π spat¸iul funct¸iilor reale, continue ¸si periodice cu perioada 2π. Operatorul lui Fourier Sn : C2π → C2π este definit prin
n

a0 X
+
Sn (x)(t) =
(ak cos kt + bk sin kt)
2
k=1
unde
1
ak =
π

Z

π

x(t) cos ktdt,
−π

1
bk =
π

Z

π

x(t) sin ktdt,

k ∈ {0, 1, . . . , n}.

−π

Prin calcul direct vom deduce
Teorema 3.4.1 Are loc egalitatea
Z
sin (n + 21 )(s − t)
1 π
x(t)
ds.
Sn (x)(t) =
π −π
2 sin s−t
2
Demonstrat¸ie. ˆIn baza identit˘a¸tii 3 din Anexa C rezult˘a
Z
n
1 π
1 X
Sn (x)(t) =
x(s)[ +
cos k(s − t)]ds =
π −π
2 k=1
1
=
π

sin (n + 12 )(s − t)
x(t)
ds.
2 sin s−t
−π
2

Z

π

Teorema 3.4.2 Norma operatorului Sn este

Z
1 π sin (n + 12 )τ
kSn k =

π 0
sin τ2
Demonstrat¸ie. Potrivit Teoremei I.4.2, norma operatorului Sn este

Z
1 π sin (n + 12 )(s − t)
kSn k = max
ds,
t∈I π −π
2 sin s−t
2
unde I = [−π, π]. Prin schimbarea de variabil˘a s − t = τ, integrala din expresia
normei devine

Z π
Z π−t
sin (n + 12 )(s − t)
sin (n + 12 )τ

ds =

2 sin τ dτ.
2 sin s−t
−π
−π−t
2
2

82

CAPITOLUL 3. CONVERGENT
¸ A PROCEDEELOR DE INTERPOLARE

Datorit˘a periodicit˘a¸tii ¸si parit˘a¸tii funct¸iei de sub integral˘a, rezult˘a

Z
Z
1 π sin (n + 21 )τ
1 π sin (n + 12 )τ
kSn k = max
dτ = π
dτ.

t∈I π 0
sin τ2
sin τ2
0
Teorema 3.4.3 Are loc inegalitatea
kSn k ≥

4
ln (n + 1).
π2

2πt
, din expresia normei
Demonstrat¸ie. Prin schimbarea de variabil˘a τ = 2n+1
operatorului Sn , deducem

Z n+ 1

2
sin
πt
2

kSn k =
(3.6)

πt dt =
sin 2n+1

2n + 1 0

2
=
2n + 1

!
Z n+ 1
sin πt

2

sin πt
dt
+

πt
πt dt
sin 2n+1

sin 2n+1

j
n
j=0

n−1 Z
2 X j+1 sin πt

πt dt.

sin 2n+1
2n + 1
j

n−1 Z
X

j+1

j=0

Dac˘a t ∈ [j, j + 1] atunci
sin

πt
2n+1

∈ [0, π2 ] ¸si ˆın consecint¸a˘

πt
π(j + 1)
π(j + 1)
πj
≤ sin
≤ sin

,
2n + 1
2n + 1
2n + 1
2n + 1

de unde

| sin πt|
| sin πt|
πt ≥ π(j+1) .
sin 2n+1
2n+1

Deoarece

R j+1
j

| sin πt|dt = π2 , inegalitatea (3.6) ne d˘a
n
4 X1
kSn k ≥ 2
.
π j=1 j

Din teorema de medie Lagrange, rezult˘a inegaliteatea
1
1
> ln j + 1 − ln j >
,
j
j+1
care conduce la kSn k ≥

4
π2

ln (n + 1).

83

˘
3.4. DIVERGENT
¸ A INTERPOLARII
LAGRANGE

3.4.3

Divergent¸a polinoamelor de interpolare Lagrange

Not˘am uk (x) = cos kx, vk (x) = sin kx, k ∈ N, prin C2π spat¸iul liniar al
funct¸iilor continue ¸si periodice, cu perioada 2π, Ep mult¸imea funct¸iilor pare din
C2π ¸si Wn = span{u0 , u1 , . . . , un }.
Teorema 3.4.4 Dac˘a P ∈ (Ep , Wn )∗ astfel ˆıncˆat
1. P 2 = P,
2. P(Ep ) = Wn , (adic˘a P este operator surjectiv),
atunci kI − Pk ≥

2
π2

ln(n + 1) − 21 .

Demonstrat¸ie. Not˘am prin Ty : C2π → C2π operatorul definit prin
Ty (f )(x) = f (x + y).
Urm˘atoarele propriet˘a¸ti ale lui Ty sunt imediate
Ty−1 = T−y , unde prin I s-a notat opera-

1. Ty T−y = T−y Ty = I
torul identic.
2. kTy k = 1.
Definim operatorul liniar
e )(t) = 1
P(f

Z

π

Ts (I − P)(T−s + Ts )(f )(t)ds.
−π

Pentru orice t ∈ [−π, π] ¸si orice f ∈ C2π din inegalitatea
e )(t)| ≤ 2kI − Pk kf k
|P(f
e )k ≤ 2kI − Pk kf k ¸si deci
deducem c˘a kP(f
e ≤ 2kI − Pk.
kPk

(3.7)

e = I − Sn ,
P

(3.8)

Vom ar˘at˘am c˘a
unde Sn este operatorul lui Fourier.

84

CAPITOLUL 3. CONVERGENT
¸ A PROCEDEELOR DE INTERPOLARE

ˆIntrucˆat orice funct¸ie din Ep se poate scrie ca o serie de forma P∞ ai ui este
i=0
suficient s˘a ar˘at˘am c˘a
e i ) = (I − Sn )(ui ),
P(u
Deoarece

∀i ∈ N. 

ui
0

pentru 0 ≤ i ≤ n
pentru i > n 

0
ui

pentru 0 ≤ i ≤ n
pentru i > n.

Sn (ui ) =
r˘amˆane de ar˘atat c˘a
e i) =
P(u

Din surjectivitatea operatorului P rezult˘a c˘a
∀p ∈ Wn

∃f ∈ Ep

astfel ˆıncˆat P(f ) = p.

Atunci
p = P(f ) = P 2 (f ) = P(p),

∀p ∈ Wn .

(3.9)

Au loc egalit˘a¸tile
(T−s + Ts )(ui )(t) = ui (t − s) + ui (t + s) = 2ui (t)ui (s),
de unde
P(T−s + Ts )(ui )(t) = 2ui (s)P(ui )(t).

(3.10)

Pentru 0 ≤ i ≤ n, ui ∈ Wn , din (3.9) ¸si (3.10) rezult˘a c˘a
(I − P)(T−s + Ts )(ui )(t) = 0,
e i ) = 0.
deci P(u
P
Dac˘a i > n atunci P(ui ) se reprezint˘a sub forma P(ui ) = nj=0 aj uj unde
aj ∈ R, ∀ 0 ≤ j ≤ n. T
¸ inˆand seama de (3.10) g˘asim
Ts (I −P)((T−s +Ts )(ui )(t) = Ts (I −P)(2ui (s)ui (t)) = 2ui (s)Ts (ui −

n
X

aj uj )(t) =

j=0

= 2ui (s)[ui (s)ui (t) − vi (s)vi (t) −

n
X

aj (uj (s)uj (t) − vj (s)vj (t))].

j=0

Prin urmare
Z π
Z π
1h
2
e
ui (t)
ui (s)ds − vi (t)
ui (s)vi (s)ds−
P(ui )(t) =

−π
−π

85

˘
3.4. DIVERGENT
¸ A INTERPOLARII
LAGRANGE

n
X

Z 

π

Z
ui (s)uj (s)ds − vj (t)

aj uj (t)
−π

j=0

π

ui (s)vj (s)ds 

i

= ui (t).

−π

ˆIn final, din (3.7) ¸si (3.8) rezult˘a
1
1
2
1
1 e
= kI − Sn k ≥ | kSn k − 1 | ≥ 2 ln(n + 1) − .
kI − Pk ≥ kPk
2
2
2
π
2
Teorema 3.4.5 Dac˘a Q ∈ (C[a, b], Pn )∗ astfel ˆıncˆat
1. Q2 = Q,
2. Q(C[a, b]) = Pn ,
atunci kI − Qk ≥

2
π2

ln(n + 1) − 21 .

Demonstrat¸ie. Funct¸ia ψ(t) = a+b
+ b−a
cos t transform˘a bijectiv intervalul
2
2
[0, π] ˆın [a, b].
Definim operatorul liniar A : C[a, b] → Ep prin 

f (ψ(t))
dac˘a t ∈ [0, π],
A(f )(t) =
f (ψ(−t)) dac˘a t ∈ [−π, 0).
Din egalitatea imediat˘a kA(f )k = kf k rezult˘a kAk = 1. Dac˘a A(f ) = 0 atunci
kA(f )k = kf k = 0 ¸si, ˆın consecint¸˘a f = 0. Astfel operatorul A este injectiv ¸si
deci inversabil.
Operatorul P = AQA−1 apart¸ine spat¸iului (Ep , Wn )∗ . Observ˘am c˘a
P 2 = AQA−1 AQA−1 = AQ2 A−1 = AQA−1 = P.
Deoarece Q = A−1 PA, din relat¸iile
kI − Qk = kA−1 (I − P)Ak ≤ kA−1 k kI − Pk kAk = kI − Pk.
¸si
kI − Pk = kA(I − P)A−1 k ≤ kAk kI − Qk kA−1 k = kI − Qk.
rezult˘a kI − Qk = kI − Pk. Potrivit teoremei anterioare
kI − Qk = kI − Pk ≥

2
1
ln(n + 1) − .
2
π
2

Teorema 3.4.6 Fie x1 , x2 , . . . , xn+1 puncte distincte dou˘a cˆate dou˘a ale unui
interval [a, b]. Operatorul L(f ) = L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 )(f ) are urm˘atoarele propriet˘a¸ti:

86

CAPITOLUL 3. CONVERGENT
¸ A PROCEDEELOR DE INTERPOLARE

(i) L2 = L;
(ii) L(C[a, b]) = Pn ;
P
(iii) kLk = maxx∈[a,b] n+1
a L ∈ (C[a, b], Pn )∗ . Prin li (x) s-au notat
i=1 |li (x)|, adic˘
polinoamele fundamentale ale lui Lagrange.
Demonstrat¸ie. Afirmat¸iile (i), (ii) rezult˘a din egalitatea
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f ) = f

∀f ∈ Pn .

(iii) Din inegalit˘a¸tile
|L(f )(x)| ≤ kf k

n+1
X

|li (x)| ≤ kf k max

i=1

x∈[a,b]

n+1
X

|li (x)|

i=1

P
|li (x)|.
se deduce c˘a L ∈ (C[a, b], Pn )∗ ¸si kLk ≤ maxx∈[a,b] n+1
i=1P
Pn+1
si funct¸ia
Fie x0 ∈ [a, b] astfel ˆıncˆat i=1 |li (x0 )| = maxx∈[a,b] n+1
i=1 |li (x)| ¸

dac˘a x ∈ {a, b}
 1
sgnli (x0 )
dac˘a x = xi , i ∈ {1, 2, . . . , n + 1} .
f0 (x) =

afin˘a ˆın rest
Atunci f0 ∈ C[a, b] ¸si kf0 k = 1. Deoarece
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f0 )(x) =

n+1
X

|li (x0 )|

i=1

au loc relat¸iile
max
x∈[a,b]

n+1
X
i=1

|li (x)| =

n+1
X

|li (x0 )| = kL(f0 )k ≤ kLk ≤ max

i=1

x∈[a,b]

n+1
X

|li (x)|,

i=1

de unde rezult˘a expresia normei operatorului L.
ˆIn finalul acestei sect¸iuni stabilim urm˘atorul rezultat de divergent¸a˘:
Teorema 3.4.7 Fie o mult¸ime de ¸siruri de noduri de interpolare (3.1) dintrun interval [a, b]. Mult¸imea funct¸iilor continue f ∈ C[a, b] cu proprietatea c˘
a
(1)
(n)
¸sirul polinoamelor de interpolare Lagrange L(Pn−1 , x1 , . . . , xn ; f ) nu converge
(uniform) c˘atre f este superdens˘a ˆın C[a, b].

87

˘
3.4. DIVERGENT
¸ A INTERPOLARII
LAGRANGE

Demonstrat¸ie. Fie ¸sirul de operatori (Ln )n∈N∗ , Ln ∈ (C[a, b], Pn )∗ definit¸i prin
(n)

L(f )(x) = L(Pn−1 ; x1 , . . . , xn(n) ; f )(x)

∀n ∈ N∗ .

Potrivit Teoremei 3.4.6 operatorul Ln satisface ipotezele Teoremei 3.4.5. ˆIn
consecint¸a˘
2
1
kI − Ln k ≥ 2 ln (n + 1) − , ∀n ∈ N∗ ,
π
2
de unde supn∈N∗ kI − Ln k = ∞.
Familia de operatori liniari ¸si continui
A = {I − Ln : n ∈ N∗ }
satisface condit¸ia principiului condens˘arii singularit˘a¸tilor (Teorema I.3.1). Prin
urmare mult¸imea singularit˘a¸tilor SA este superdens˘a ˆın C[a, b]. Astfel mult¸imea
funct¸iilor f ∈ C[a, b] pentru care supn∈N∗ k(I − Ln )(f )k = ∞, deci ¸si a acelor
funct¸ii pentru care Ln (f ) nu converge uniform c˘atre f este superdens˘a ˆın C[a, b].

Probleme ¸si teme de seminar
P 3.1 Fie f : [0, 1]
R ¸si polinomul lui Bernstein de grad n ata¸sat funct¸iei f, 
→ 
Pn
n
Bn (f )(x) = k=0
f ( nk )xk (1 − x)n−k . S˘a se arate c˘a
k
1. Bn (1)(x) = 1;
2. Bn (t)(x) = x;
3. Bn (t2 )(x) =

x+(n−1)x2
.
n

P 3.2 Fie (uk )k∈N un ¸sir de numere ¸si Bn (ui , ui+1 , . . . , ui+n ) polinomul 

n 
X
n
Bn (ui , ui+1 , . . . , ui+n )(x) =
ui+k xk (1 − x)n−k .
k
k=0

S˘a se arate c˘a
Bn (u0 , u1 , . . . , un )(x) = B1 (Bn−1 (u0 , . . . , un−1 )(x), Bn−1 (u1 , . . . , un )(x)))(x).

88

CAPITOLUL 3. CONVERGENT
¸ A PROCEDEELOR DE INTERPOLARE

Indicat¸ie. Deoarece B1 (ui , ui+1 )(x) = (1 − x)ui + xui+1 vom avea
B1 (Bn−1 (u0 , . . . , un−1 )(x), Bn−1 (u1 , . . . , un )(x)))(x) =
= (1 − x)Bn−1 (u0 , . . . , un−1 )(x) + xBn−1 (u1 , . . . , un )(x)))(x) =  

n−1 
n−1 
X
X
n−1
n−1
k
n−k
=
uk x (1 − x)
+
uk+1 xk+1 (1 − x)n−1+k = . . .
k
k
k=0

k=0

P 3.3 S˘a se demonstreze egalitatea 

n 
X
n
Bn (f )(x) =
4k1 f (0)xk .
k
n
k=0

Indicat¸ie. Dezvoltˆand (1 − x)n−k se obt¸ine  

n−k 
n 
X
k X n−k
n
Bn (f )(x) =
(−1)j xj+k =
f( )
j
k
n
j=0
k=0  

n 
n 
X
k X n−k
n
(−1)i−k xi ,
=
f( )
i−k
k
n
i=k
k=0
cu i = k + j.
Schimbˆand ordinea sum˘arilor rezult˘a
Bn (f )(x) =

n
X
i=0 

Deoarece

n−k
i−k 

n
k  


i
X
k
n−k
n
i−k
x
(−1)
f ( ).
i−k
k
n
k=0
i  

=

n
i 

i
k 

¸si folosind (1.2) vom avea  

X 

n 
n 
i 
X
X
k
n
n
i
i
i−k
xi 4i1 f (0).
Bn (f )(x) =
x
(−1) f ( ) =
i
i
k
n
n
i=0

i=0

k=0

u

P 3.4 S˘a se arate c˘a limn→∞ Bn (f )(x) = f (x), ∀f ∈ C[0, 1], adic˘a spat¸iul liniar
al polinoamelor este dens ˆın C[0, 1] (Weierstrass).

Capitolul 4
Formule de derivare numeric˘
a
Prezent˘am dou˘a moduri de aproximare a derivatei unei funct¸ii ˆıntr-un punct:
• Calculul derivatei ˆın cazul ˆın care funct¸ia este cunoscut˘a. Urm˘atoarele
posibilit˘a¸ti sunt la dispozit¸ie:
– Calcul simbolic - subiect care nu face parte din tematica analizei numerice;
– Aproximarea derivatei prin diferent¸e. Pe lˆang˘a erorile de rotunjire va
exista ¸si o eroare de metod˘a.
– Metoda deriv˘arii automate: calculele se fac numeric pe o structur˘a de
date specific˘a, f˘ar˘a eroare de metod˘a.
• Aproximarea derivatei ˆın cazul ˆın care sunt date doar valorile funct¸iei pe
o mult¸ime de puncte. ˆIn acest caz derivata funct¸iei se aproximeaz˘a prin
derivata unei funct¸ii de interpolare.

4.1

Aproximarea derivatei prin diferent¸e

Urm˘atoarele formule de aproximare a derivatelor unei funct¸ii sunt uzuale:
f 0 (x) '

f (x + h) − f (x)
4h f (x)
=
h
h

δ2h f (x)
f (x + h) − f (x − h)
=
2h
2h
2
δ f (x)
f (x + h) − 2f (x) + f (x − h)
f 00 (x) ' h 2 =
h
h2
f 0 (x) '

89

(4.1)
(4.2)
(4.3)

90

˘
CAPITOLUL 4. FORMULE DE DERIVARE NUMERICA

ˆIn ipoteza c˘a f este derivabil˘a de un num˘ar suficient de ori, pentru fiecare din
cazurile de mai sus, eroarea aproxim˘arii este evaluat˘a ˆın:
Teorema 4.1.1 Fie h > 0. Au loc relat¸iile:
(i)
(ii)
(iii)

4h f (x)
= f 0 (x) + h2 f 00 (c1 ),
h
2
δ2h f (x)
= f 0 (x) + h6 f (3) (c2 ),
2h
2 f (x)
2
δh
= f 0 (x) + h12 f (4) (c3 ),
h2

x < c1 < x + h;
x − h < c2 < x + h;
x − h < c3 < x + h.

Demonstrat¸ie. Cele trei relat¸ii sunt consecint¸e ale dezvolt˘arilor tayloriene
ata¸sate unei funct¸ii.
Prima egalitate rezult˘a din
f (x + h) = f (x) + hf 0 (x) +

h2 00
f (c1 )
2

x < c1 < x + h.

Utilizˆand dezvolt˘arile
3

2

f (x + h) = f (x) + hf 0 (x) + h2 f 00 (x) + h6 f (3) (c21 )
3
2
f (x − h) = f (x) − hf 0 (x) + h2 f 00 (x) − h6 f (3) (c22 )

x < c21 < x + h
x − h < c22 < x

obt¸inem
h2 f (3) (c21 ) + f (3) (c22 )
f (x + h) − f (x − h)
= f 0 (x) +
.
2h
6
2
Funct¸ia f (3) avˆand proprietatea lui Darboux ˆın (x−h, x+h), exist˘a c2 ∈ (min{x−
(3)
(3) (c )
22
.
h, x + h}, min{x − h, x + h}) ⊂ (x − h, c + h) astfel ˆıncˆat f (3) = f (c21 )+f
2
Prin urmare
h2
δ2h f (x)
= f 0 (x) + f (3) (c2 ).
2h
6
ˆIn mod asem˘an˘ator, din dezvolt˘arile
2

3

4

f (x + h) = f (x) + hf 0 (x) + h2 f 00 (x) + h6 f (3) (x) + h24 (c31 )
2
3
4
f (x − h) = f (x) − hf 0 (x) + h2 f 00 (x) − h6 f (3) (x) + h24 (c32 )

x < c31 < x + h
x − h < c32 < x

obt¸inem
f (x + h) − 2f (x) + f (x − h)
h2 f (4) (c31 ) + f (4) (c32 )
00
=
f
(x)
+
.
h2
12
2
Repetˆand rat¸ionamentul de mai sus, exist˘a c3 ∈ (x − h, x + h) astfel ˆıncˆat
δh2 f (x)
h2 (4)
0
=
f
(x)
+
f (c3 ).
h2
12

91

4.1. APROXIMAREA DERIVATEI PRIN DIFERENT
¸E

4.1.1

Extrapolarea Richardson

Un num˘ar S se aproximeaz˘a prin ϕ(h), S ≈ ϕ(h), mai precis avˆand loc o
egalitate de forma
S = ϕ(h) + a2 h2 + a4 h4 + a6 h6 + . . .

(4.4)

Dac˘a a2 6= 0 atunci a2 h2 reprezint˘a termenul dominant al erorii. Puterea lui
h din termenul dominant define¸ste ordinul aproxim˘arii, 2 ˆın cazul de fat¸˘a.
ˆIn (4.4), dac˘a se pune h ˆın loc de h, atunci rezult˘a
2
1
1
1
h
(4.5)
S = ϕ( ) + a2 h2 + a4 h4 + a6 h6 + . . .
2
4
16
64
ˆIn vederea elimin˘arii termenului cu h2 , ˆınmult¸im (4.4) cu − 1 ¸si (4.5) 4 ¸si
3
3
adunˆandu-le se obt¸ine
4 h
1
1
5
S = ϕ( ) − ϕ(h) − a4 h4 − a6 h6 + . . .
3 2
3
4
16
adic˘a o relat¸ie de forma
S = ψ(h) + b4 h4 + b6 h6 + . . . ,

(4.6)

avˆand ordinul de aproximare 4.
Repetˆand procedeul, adic˘a eliminˆand termenul cu h4 din (4.6) se ajunge la o
formul˘a de aproximat¸ie a lui S de ordin 6.
Urm˘atorul procedeu, denumit extrapolarea Richardson, realizeaz˘a eliminarea
succesiv˘a a termenilor de ordin h2 , h4 , . . . , h2M .
Introducem
h
D(n, 0) = ϕ( n ),
n = 0, 1, . . . , M.
2
Extrapolarea Richardson const˘a ˆın completarea tabelului
D(0, 0)
D(1, 0)
D(2, 0)
..
.

D(1, 1)
D(2, 1)
..
.

D(2, 2)
..
.

...

D(M, 0) D(M, 1) D(M, 2) . . . D(M, M )
utilizˆand formula de recurent¸a˘
D(n, k) =

1
4k
D(n, k − 1) − k
D(n − 1, k − 1),
k
4 −1
4 −1

n=k,k+1,...,M

k = 1, 2, . . . , M .

Tabelul se construie¸ste completˆand succesiv coloanele acestuia.

92

˘
CAPITOLUL 4. FORMULE DE DERIVARE NUMERICA

Teorema 4.1.2 Au loc relat¸iile

X

D(n, k) = S +

Aj,k+1 (

j=k+1

h 2j
) ,
2n

adic˘a ordinul aproxim˘arii lui S prin D(n, k) este 2k + 2.
Demonstrat¸ie. Induct¸ie dup˘a k. Din (4.4) rezult˘a

X
h
h
S = ϕ( n ) +
a2j ( n )2j
2
2
j=1
sau


X

X
h
h
Aj,1 ( n )2j ,
D(n, 0) = S −
a2j ( n )2j = S +
2
2
j=1
j=1
unde, s-au notat Aj,1 = −a2j , j ∈ N∗ .
Presupunem c˘a
D(n, k − 1) = S +


X

Aj,k (

j=k

h 2j
) ,
2n

n = k − 1, k, . . . , M.

Potrivit formului de recurent¸a˘
1
4k
D(n, k − 1) − k
D(n − 1, k − 1) =
k
4 −1
4 −1
"
"
#
#


X
X
4k
h 2j
h 2j
1
= k
S+
Aj,k ( n )
S+
Aj,k ( n−1 )
− k
=
4 −1
2
4

1
2
j=k
j=k
D(n, k) =


X
4k − 4j h 2j
4k − 4j h 2j
Aj,k k
=S+
Aj,k k
( n) = S +
( ) .
4 −1 2
4 − 1 2n
j=k+1
j=k

X

k

j

Notˆand Aj,k+1 = Aj,k 44k−4
se obt¸ine relat¸ia din enunt¸ul teoremei.
−1
Aplicat¸ie la formule de derivare numeric˘
a. ˆIn ipoteza relat¸iilor
f (x + h) =
f (x − h) =


X
f (j) (x)
j=0

X
j=0

j!
(−1)j

hj

f (j) (x) j
h
j!

93

4.1. APROXIMAREA DERIVATEI PRIN DIFERENT
¸E

rezult˘a

X f (2j+1) (x)
f (x + h) − f (x − h)
= f 0 (x) +
h2j
2h
(2j
+
1)!
j=1
sau
0

f (x) = ϕ(h) −


X
f (2j+1) (x)
j=1

(2j + 1)!

h2j ,

(x−h)
.
unde ϕ(h) = f (x+h)−f
2h
Extrapolarea Richardson conduce la formule de derivare numeric˘a cu ordine
de aproximare superioar˘a. De exemplu, eliminˆand termenul cu h2 se obt¸ine  

4 h
1
1
h
h
ϕ( ) − ϕ(h) =
f (x − h) − 8f (x − ) + 8f (x + ) − f (x + h) .
3 2
3
6h
2
2

Extrapolarea Richardson cu pas neregulat
ˆIn construct¸ia extrapol˘arii Richarson ˆınlocuim pa¸sii
h>

h
h
h
> 2 > ... > M
2
2
2

cu
h = h0 > h1 > h2 > . . . > hM .
Presupunem c˘a are loc egalitatea (4.5). Vom alege
D(n, 0) = ϕ(hn ),

n ∈ {0, 1, . . . , M }

¸si formula de recurent¸a˘
D(n, k) =

h2n−k D(n, k − 1) − h2n D(n − 1, k − 1)
,
h2n−k − h2n

n∈{k,k+1,...,M }

k ∈ {1, 2, . . . , M } .

Teorema 4.1.3 Au loc relat¸iile
D(n, k) = S +

h2n−k h2n−k+1

. . . h2n


X

Pj,k (h2n−k , . . . , h2n ),

j=k+1

unde Pj,k (x0 , . . . , xk ) este un polinom omogen (fiecare monom are acela¸si grad)
de grad j − k − 1.

94

˘
CAPITOLUL 4. FORMULE DE DERIVARE NUMERICA

Demonstrat¸ie. Din (4.5), pentru Aj,1 = −aj , se obt¸ine
D(n, 0) = ϕ(hn ) = S +


X

Aj,1 h2j
n

=S+

h2n


X

,
Aj,1 h2j−2
n

j=1

j=1

adic˘a Pj,0 (x0 ) = Aj,1 xj−1
0 .
Din
D(n − 1, 0) = S + A1,1 h2n−1 + A2,1 h4n−1 +


X

Aj,1 h2j
n−1 ,

j=3

D(n, 0) = S + A1,1 h2n + A2,1 h4n +


X

Aj,1 h2j
n

j=3

se g˘ase¸ste
D(n, 1) =

= S + h2n−1 h2n

h2n−1 D(n, 0) − h2n D(n − 1, 0)
=
h2n−1 − h2

A2,1 +


X

!
Aj,1 (h2j−4
n−1

+

2
h2j−6
n−1 hn

+ . . . + h2j−4
) ,
n

j=3

adic˘a o expresie de forma S +h2n−1 h2n
de grad j − 2.

4.2

P∞

j=2

Pj,2 (h2n−1 , h2n ), cu Pj,2 polinom omogen

Derivare automat˘
a

Metoda deriv˘arii automate1 a fost dezvoltat ˆın jurul anului 1990, ideea ˆımpreun˘a cu o implementare fiind dat˘a de L. B. Rall (1986). Metoda nu ˆıncearc˘a s˘a
genereze o aproximat¸ie a derivatei, ˆın schimb utilizeaz˘a o structur˘a algebric˘a
dublat˘a de o structur˘a de date specific˘a, denumite structur˘a de derivare (derivative structure). Calculele se efectueaz˘a utilizˆand reprezentarea obi¸snuit˘a a datelor
- ˆın dubl˘a precizie. Astfel va exista o eroare de rotunjire, dar nu va exista o eroare
de metod˘a.
Pentru ˆınt¸elegerea metodei vom analiza mai multe exemple extrem de simple.
1
Prezentarea se bazeaz˘
a pe lucrarea Kalman D., 2002, Double Recursive Multivariate Automatic Differentiation. Mathematics Magazine, 75, no. 3, 187-202. Lucrarea st˘a la baza
implement˘
arii metodei ˆın produsul informatc apache commons-math.

95

˘
4.2. DERIVARE AUTOMATA

Funct¸ii de o singur˘
a variabil˘
a
Exemplul 4.2.1 Pentru f (x) = x2 + 3 s˘a se calculeze f 0 (2).
Pentru acest exemplu structura de derivare va fi dat˘a de perechi
(a0 , a1 ) ∈ R2 .
Prima component˘a este valoarea unei expresii ˆıntr-un punct x iar a doua component˘a este derivata expresiei calculat˘a ˆın acela¸si punct.
Astfel variabilei x ˆıi corespunde perechea (x, 1), pentru x = 2 se ia (2, 1).
Constantei 3 din expresia funct¸iei f ˆıi corespunde perechea (3, 0).
ˆIn mult¸imea perechilor, R2 se introduc operat¸iile:
(a0 , a1 ) + (b0 , b1 ) = (a0 + b0 , a1 + b1 )
(a0 , a1 ) · (b0 , b1 ) = (a0 b0 , a0 b1 + a1 b0 )
La operat¸ia de ˆınmult¸ire, merit˘a observat c˘a a doua component˘a corespunde
regulii de derivare a produsului.
Totodat˘a produsul dintre o constant˘a c → (c, 0) ¸si o pereche (a0 , a1 ) are ca
rezultat perechea (ca0 , ca1 ).
Funct¸ia f se construie¸ste prin
(x, 1) · (x, 1) + (3, 0) = (x2 , 2x) + (3, 0) = (x2 + 3, 2x)
iar concret, calculele numerice sunt
(2, 1) · (2, 1) + (3, 0) = (4, 4) + (3, 0) = (7, 4).
Deci f (2) = 7 ¸si f 0 (2) = 4.
O funct¸ie elementar˘a ϕ are reprezentarea (ϕ, ϕ0 ). Regula de derivare a funct¸iilor
compuse induce operat¸ia de compunere
(ϕ, ϕ0 ) ◦ (a0 , a1 ) = (ϕ(a0 ), ϕ0 (a0 )a1 ).

Exemplul 4.2.2 Dac˘a f (x) = 3 sin x s˘a se calculeze derivata ˆın

π2
.
4

Folosind simbolul → pentru a indica corespondent¸a dintre un obiect matematic
¸si reprezentarea sa ca structur˘a de derivare, au loc asocierile

x → (x, 1)

1
√ 1
x → ( , √ ) ◦ (x, 1) = ( x, √ )
2
2 x

sin → (sin , cos )

96

˘
CAPITOLUL 4. FORMULE DE DERIVARE NUMERICA

Construct¸ia funct¸iei f revine la


√ 1
1
(3, 0) · (sin, cos) ◦ ( x, √ ) = (3, 0) · (sin x, cos x √ ) =
2 x
2 x

√ 3 cos x
√ ).
= (3 sin x,
2 x
Calculele concrete sunt
r
(3, 0) · (sin, cos) ◦ (

π2
1
π 1
π
, q ) = (3, 0) · (sin , cos ) = (3, 0).
4 2 π2
2 π
2
4

2

2

Prin urmare f ( π4 ) = 3 ¸si f 0 ( π4 ) = 0.
Dac˘a este nevoie de derivata a doua atunci structura de derivare va fi dat˘a de
tripletul
(a0 , a1 , a2 ) ∈ R3 ,
unde a treia component˘a se refer˘a la derivata de ordinul doi. Operat¸iile considerate mai sus devin
(a0 , a1 , a2 ) + (b0 , b1 , b2 ) = (a0 + b0 , a1 + b1 , a2 + b2 )
(a0 , a1 , a2 ) · (b0 , b1 , b2 ) = (a0 b0 , a0 b1 + a1 b0 , a2 b0 + 2a1 b1 + a2 b0 )
(ϕ, ϕ0 , ϕ00 ) ◦ (a0 , a1 , a2 ) = (ϕ(a0 ), ϕ0 (a0 )a1 , ϕ00 (a0 )a21 + ϕ0 (a0 )a2 )
Exemplul 4.2.3 S˘a se calculeze f 00 (1) pentru f (x) = x ln x.
Deoarece x00 = 0 variabilei x ˆıi corespunde tripletul (x, 1, 0). ˆIn consecint¸a˘ x = 1
devine (1, 1, 0). Calculele sunt 

1
1
(1, 1, 0) · (ln, , − 2 ) ◦ (1, 1, 0) = (1, 1, 0) · (ln 1, 1, −1) = (0, 1, 1).
·
· 

Rezult˘a f (1) = 0, f 0 (1) = 1, f 00 (1) = 1.
Procedura se extinde pentru cazul ˆın care este nevoie de calculul unei derivate
de ordin mai mare.

˘
4.2. DERIVARE AUTOMATA

97

Funct¸ii de mai multe variabile
Pentru calculul derivatelor part¸iale de ordinul ˆıntˆai ¸si doi ale unei funct¸ii
f (x, y) structura de derivare va fi
fyy
fy fyx
= (f, fx , fxx , fy , fyx , fyy ) ∈ R6 .
f fx fxx
Notat¸iile cu indice corespund derivatelor part¸iale relative la variabilele indice.
Operat¸iile se definesc prin
(f, fx , fxx , fy , fyx , fyy ) + (g, gx , gxx , gy , gyx , gyy ) =
= (f + g, fx + gx , fxx + gxx , fy + gy , fyx + gyx , fyy + gyy )
(f, fx , , fxx , fy , fyx , fyy ) · (g, gx , gxx , gy , gyx , gyy ) =
= (f g, fx g + f gx , fxx g + 2fx gx + f gxx , fy g + f gy , fyx g + fx gy + fy gx + f gyx , fyy g + 2fy gy + f gyy )

Dac˘a ϕ este o funct¸ie real˘a de dou˘a ori derivabil˘a atunci compunerea este definit˘a
prin
(ϕ, ϕ0 , ϕ00 ) ◦ (f, fx , fxx , fy , fyx , fyy ) =
= (ϕ(f ), ϕ0 (f )fx , ϕ00 (f )fx2 + ϕ0 (f )fxx , ϕ0 (f )fy , ϕ00 (f )fy fx + ϕ0 (f )fyx , ϕ00 (f )fy2 + ϕ0 (f )fyy )

Exemplul 4.2.4 S˘a se calculeze derivatele part¸iale de ordinul ˆıntˆai ¸si doi ale
funct¸iei f (x, y) = ln (x2 + y) ˆın (2, 1).
Variabilelor x ¸si y le corespund sistemele (x, 1, 0, 0, 0, 0) ¸si respectiv (y, 0, 1, 0, 0, 0).
Prin urmare
x=2
y=1
x2
x2 + y




(2, 1, 0, 0, 0, 0)
(1, 0, 0, 1, 0, 0)
(2, 1, 0, 0, 0, 0) · (2, 1, 0, 0, 0, 0) = (4, 4, 2, 0, 0, 0)
(5, 4, 2, 1, 0, 0)
1
1
4
6 1
4
1
ln (x2 + y) → (ln, , − 2 ) ◦ (5, 4, 2, 1, 0, 0) = (ln 5, , − , , − , − )
·
·
5 25 5 25 25
Rezultatele sunt
f (2, 1) = ln 5
fx (2, 1) = 45
fy (2, 1) = 51
6
4
1
fxx (2, 1) = − 25
fyx (2, 1) = − 25
fyy (2, 1) = − 25

98

˘
CAPITOLUL 4. FORMULE DE DERIVARE NUMERICA

Pentru o funct¸ie structura de derivare depinde de num˘arul de variabile n ¸si
de ordinul m al derivatelor care se calculeaz˘a.
Vom nota cu f [n.m] structura de derivare ata¸sat funct¸iei f ¸si prin DS(n, m)
mult¸imea structurilor de derivare de parametrii n, m. f [n,m] fixeaz˘a cont¸inutul
unui element din DS(n, m).
Atˆat DS(n, m) cˆat ¸si f [n,m] pot fi definite recursiv: 

R
dac˘a m = 0 ¸si n = 0
DS(n, m) =
DS(n − 1, m) × DS(n, m − 1) ˆın caz contrar 

f (x)
dac˘a m = 0 ¸si n = 0
f [n,m] (x) =
[n−1,m]
[n,m−1]
(f
(x), (∂n f )
(x) ˆın caz contrar
unde prin ∂n s-a notat derivata part¸ial˘a relativ la xn ¸si x = (x1 , . . . , xn ).
Exemple.
1.
DS(1, 1) = DS(0, 1) × DS(1, 0) = R × R = R2 .
2.
DS(1, 2) = DS(0, 2) × DS(1, 1) = R × R2 = R3 .
3.
DS(2, 2) = DS(1, 2) × DS(2, 1) =
3

= R × DS(1, 1) × DS(2, 0) = R3 × R2 × R = R6 .
4.
f [1,1] (x) = (f [0,1] (x), (∂x f )[1,0] (x) = (f (x), f 0 (x)).
5.
f [1,2] (x) = (f [0,2] (x), (∂1 f )[1,1] (x) = (f (x), f 0 (x), f 00 (x)).
6. Fie x = (x, y).
f [2,2] (x) = (f [1,2] (x), (∂2 f )[2,1] (x))
Recursiv
f [1,2] (x) = (f (x)), fx (x), fxx (x))
(∂2 f )[2,1] (x) = fy[2,1] (x) = (fy[1,1] (x), (∂2 fy )[2,0] (x)) =
= (fy (x), fxy (x), fyy (x))
Astfel
f [2,2] (x) = (f (x), fx (x), fxx (x), fy (x), fxy (x), fyy (x)).

99

4.3. APROXIMAREA DERIVATEI PRIN INTERPOLARE

Operat¸iile se definesc prin
f [n,m] + g [n,m] = (f + g)[n,m]
f [n,m] · g [n,m] = (f g)[n,m]
ϕ ◦ f [n,m] = (ϕ(f ))[n,m]

(4.7)
(4.8)
(4.9)

Teorema 4.2.1 Are loc formula 

ϕ ◦ f [n,m] = ϕ ◦ f [n−1,m] , (ϕ0 ◦ f [n,m−1] ), (∂n f )[n,m−1] .

Demonstrat¸ie. Potrivit definit¸iei (4.9) 

ϕ ◦ f [n,m] = (ϕ(f ))[n,m] = ϕ(f )[n−1,m] , (∂n ϕ(f ))[n,m−1] .
Evalu˘am separat cele dou˘a componente. Din nou (4.9) implic˘a
ϕ(f )[n−1,m] = ϕ ◦ f [n−1,m] .
Din ∂n ϕ(f ) = ϕ0 (f )∂n f ¸si (4.8) rezult˘a
(∂n ϕ(f ))[n,m−1] = (ϕ0 (f ))[n,m−1] · (∂n f )[n,m−1] = ϕ0 ◦ f [n,m−1] · (∂n f )[n,m−1] .

4.3

Aproximarea derivatei prin derivata
unei funct¸ii de interpolare

Derivata unei funct¸ii f, cunoscut˘a prin valorile ei ˆın punctele a, a+h, . . . , a+nh
se poate aproxima prin derivata polinomului de interpolare Lagrange
f 0 (x) '

d
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(x).
dx

(4.10)

Prin substitut¸ia x = a + qh expresia polinomului de interpolare Lagrange
devine
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(x) = L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(a + qh) =
=

n
X
i=0

n

(−1)n−i Y
f (a + ih)
(q − j) = Q(q).
i!(n − i)! j=0
j6=i

100

˘
CAPITOLUL 4. FORMULE DE DERIVARE NUMERICA

ˆIn urma deriv˘arii, aproximarea (4.10) devine
f 0 (x) '

dq
d
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(x) = Q0 (q)
=
dx
dx

n
n
n
1X
(−1)n−i X Y
=
f (a + ih)
(q − j).
h i=0
i!(n − i)! k=0 j=0
k6=i j6=i,k

ˆIn mod asem˘an˘ator, derivata de ordinul doi a funct¸iei f se poate aproxima
prin
f 00 (x) '

d2 q
d2
dq 2
0
00
)
+
Q
(q)
L(P
;
a,
a
+
h,
.
.
.
,
a
+
nh;
f
)(x)
=
Q
(q)(
=
n
dx2
dx
dx2
n
n
n
n
(−1)n−i X X Y
1 X
f (a + ih)
(q − j).
= 2
h i=0
i!(n − i)! k=0 l=0 j=0
k6=i l6=i,k j6=i,k,l

Dac˘a ˆın locul polinomului de interpolare Lagrange se utilizeaz˘a alte funct¸ii de
interpolare atunci se deduc alte formule de derivare numeric˘a.

Probleme ¸si teme de seminar
P 4.1 S˘a se construiarc˘a structura de derivare pentru calculul derivatelor de ordinul 3 ale unei funct¸ii de o singur˘a variabil˘a.
P 4.2 S˘a se construiarc˘a structura de derivare pentru calculul derivatelor de ordinul 2 ale unei funct¸ii de dou˘a variabile.
P 4.3 Utilizˆand aproximarea unei funct¸ii cu polinomul de interpolare Lagrange
pe noduri echidistante s˘a se deduc˘a aproximat¸iile:  

n
42h f (a) 43h f (a)
1
0
n−1 4h f (a)
4h f (x) −
+
+ . . . + (−1)
(4.11)
f (a) ≈
h
2
3
n  

1
∇2h f (a) ∇3h f (a)
∇nh f (a)
0
f (a) ≈
∇h f (x) +
+
+ ... +
(4.12)
h
2
3
n
Indicat¸ie.
f 0 (a) = f 0 (x)|x=a ≈

d
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(x)|x=a =
dx

101

4.3. APROXIMAREA DERIVATEI PRIN INTERPOLARE

n
d X 4kh f (a)
=
[
(x − a)(x − a − h) . . . (x − a − (k − 1)h)]|x=a =
dx k=0 k!hk
n
X
4kh f (a) d
[(x − a)(x − a − h) . . . (x − a − (k − 1)h)]|x=a =
=
k dx
k!h
k=1

=

n
X
4k f (a)
h

k=1

k!hk

n

1 X (−1)k−1 4kh f (a)
.
(−h)(−2h) . . . (−(k − 1)h) =
h k=1
k

102

˘
CAPITOLUL 4. FORMULE DE DERIVARE NUMERICA

Capitolul 5
Formule de integrare numeric˘
a
Fie f : [a, b] → R o funct¸ie continu˘a. Pentru a calcula integrala funct¸iei ˆın
intervalul [a, b] se consider˘a formule de forma
Z

b

f (x)dx =
a

n
X

Ai f (xi ) + R(f ),

i=0

numite formule de integrare numeric˘a sau formule de cvadratur˘a. Punctele
x0 , x1 , . . . , xn
se numesc nodurile formulei de integrare numeric˘a, iar
A0 , A1 , . . . , An
se numesc coeficient¸ii formulei de integrare numeric˘aP
. Practic, evaluarea integralei
revine la calculul sumei din membrul drept In = ni=0 Ai f (xi ). Expresia R(f )
este restul formulei de integrare numeric˘a. R(f ) ofer˘a informat¸ii privind clasa
funct¸iilor pentru care formula de integrare numeric˘a este eficient˘a, ˆın sensul c˘a
pentru funct¸ia dat˘a ¸si ε > 0, pentru n suficient de mare, are loc inegalitatea
Z b
n
X
|R(f )| = |
f (x)dx −
Ai f (xi )| < ε.
(5.1)
a

i=0

In aplicat¸ii, acuratet¸ea aproxim˘arii se probeaz˘a prin satistacerea unei inegalit˘a¸ti
de forma |In0 − In | < ε, n0 > n.
O metod˘a de obt¸inere a unor formule de integrare numeric˘a const˘a ˆın aproximarea funct¸iei f cu o funct¸ie de interpolare. Astfel exist˘a o mare varietate de
formule de integrare numeric˘a.
103

104

5.1

˘
CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

Natura aproxim˘
arii funct¸ionalei I(f ) =

Rb
a

f (x)dx

Not˘am prin C[a, b] spat¸iul Banach al funct¸iilor reale ¸si continue definite ˆın
intervalul compact [a, b], ˆınzestrat cu norma kf k = max{|f (x)| : x ∈ [a, b]}.
Consider˘am funct¸ionalele liniare
b

Z

f (x)dx,

I(f ) =
a

δx (f ) = f (x),
n
X
σ(f ) =
Ai δxi (f ).
i=0

Astfel se pune problema aproxim˘arii ˆın spat¸iul dual C ∗ [a, b] a funct¸ionalei I
cu funct¸ionala σ.
Teorema 5.1.1 Au loc egalit˘a¸tile
1.

kIk

2.

kσk

=b−a
n
X
=
|Ai |

(5.2)
(5.3)

i=0

3. kI − σk = b − a +

n
X

|Ai |

(5.4)

i=0

Demonstrat¸ie.
1. Din inegalit˘a¸tle
Z

b

Z
f (x)dx| ≤

|I(f )| = |

b

|f (x)|dx ≤ (b − a)kf k
a

a

deducem c˘a kIk ≤ b − a. Inegalitatea contrar˘a rezult˘a folosind funct¸ia f1 (x) = 1,
b − a = I(f1 ) ≤ |I(f1 )| ≤ kIkkf1 k = kIk ≤ b − a.
2. Au loc inegalit˘a¸tile
|σ(f )| = |

n
X
i=0

Ai f (xi )| ≤ kf k

n
X
i=0

|Ai |,

105

˘
5.1. NATURA APROXIMARII

adic˘a kσk ≤

Pn

|Ai |. Dac˘a

x ∈ {x0 , . . . , xn }, Ai 6= 0,
 sign (Ai )
1
x ∈ {a, b}
f2 (x) =

afin˘a ˆın rest
i=0

atunci kf2 k = 1 ¸si
n
X

|Ai | ≥ kσk = sup |σ(f )| ≥ |σ(f2 )| =
kf k≤1

i=0

2
m

n
X

|Ai |.

i=0

P
3. kI − σk ≤ kIk + kσk ≤ b − a + ni=0 |Ai |. Fie m ∈ N∗ astfel ˆıncˆat
< min0≤i≤n−1 xi+1 − xi ¸si funct¸ia

x ∈ {x0 , . . . , xn }
 −sign (Ai )
1
x ∈ {a, x0 ± m1 , . . . , xn ± m1 }
f3 (x) =

afin˘a ˆın rest

Din nou kf3 k = 1 ¸si au loc inegalit˘a¸tile
Z b
n
n
X
X
f3 (x)dx+
|Ai | =
b−a+
|Ai | ≥ kI−σk = sup |(I−σ)(f )| ≥ |(I−σ)(f3 )| =
kf k≤1

i=0

Z

1
x0 − m

=
a

n Z
X
f3 (x)dx+

1
xi + m

n−1 Z
X
f3 (x)dx+

1
xi − m

i=0
n

= b−a−

a

X
2
(n + 1) +
|Ai | +
m
i=0

i=0
n Z
X
i=0

1
xi + m

1
xi+1 − m

i=0

Z
f3 (x)dx+

1
xi + m

b

n
X
f3 (x)dx+
|Ai | =

1
xn + m

i=0
n

f3 (x)dx ≥ b − a −

1
xi − m

X
2
(n + 1) +
|Ai |,
m
i=0

deoarece intergralele din ultima sum˘a sunt nenegative. Pentru m → ∞ rezult˘a
expresia normei funct¸ionalei I − σ.
Consider˘am ¸sirul de funct¸ionale
σk =

nk
X

Aki δxki

i=0

care genereaz˘a formulele de integrare numeric˘a
Z

b

f (x)dx =
a

nk
X
i=0

Aki f (xki ) + Rk (f )

(5.5)

106

˘
CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

Teorema 5.1.2 Nu exist˘a un ¸sir de funct¸ionale (5.5) astfel ˆıncˆat
lim kI − σk k = 0.

k→∞

Demonstrat¸ie. Din (5.4) rezult˘a kI−σk k ≥ b−a, de unde concluzia teoremei.
Condit¸ii care asigur˘a convergent¸a slab˘a sunt date ˆın teorema
Teorema 5.1.3 S¸irul de funct¸ionale (5.5) converge slab c˘atre I dac˘a ¸si numai
dac˘a
1.
∃M > 0,

nk
X

|Aki | ≤ M,

∀k ∈ N;

i=0

2.
lim

k→∞

nk
X

Ai (xki )p

Z
=

b

xp dx,

∀p ∈ N.

a

i=0

Demonstrat¸ie. Cele dou˘a condit¸ii traduc condit¸iile de convergent¸a˘ slab˘a,
adic˘a
1. Marginirea ¸sirului de funct¸ionale:
kσk k =

nk
X

|Aki | ≤ M,

∀k ∈ N;

i=0

2. Convergent¸a ¸sirului de funct¸ionale pe un subspat¸iu dens ˆın C[a, b]. ˆIn acest
caz, subspat¸iul este P, spat¸iul polinoamelor, convergent¸a fiind probat˘a pentru xp , p ∈ N.

5.2

Formule de integrare numeric˘
a de tip
Newton - Cˆ
otes

Alegerea nodurilor echidistant˘a ¸si integrarea polinomului de interpolare Lagrange ˆın locul funct¸iei constituie specificul unei formule de integrare numeric˘a
de tip Newton - Cˆotes.

107

ˆ
5.2. FORMULE DE TIP NEWTON - COTES

Fie n ∈ N∗ ¸si nodurile echidistante a, a+h, a+2h, . . . , a+nh = b, (h = b−a
).
n
ˆIn acest caz, funct¸ia f se aproximeaz˘a prin polinomul de interpolare Lagrange
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(x). ˆIn consecint¸a˘
Z b
Z b
f (x)dx '
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(x)dx =
a

a

=

n
X
(−1)n−i f (a + ih)
i=0

Z

i!(n − i)!hn

·

b

(x − a)(x − a − h) . . . (x − a − (i − 1)h)(x − a − (i + 1)h) . . . (x − a − nh)dx.

·
a

Prin schimbarea de variabil˘a x = a + qh rezult˘a
Z b
L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(x)dx =
a

Z n
n
X
(−1)n−i f (a + ih)
=
h
q(q − 1) . . . (q − i + 1)(q − i − 1) . . . (q − n)dq =
i!(n

i)!
0
i=0
= (b − a)

n
X

Cn,i f (a + ih)

i=0

unde coeficient¸ii
Cn,i

(−1)n−i
=
i!(n − i)!n

Z

n

q(q − 1) . . . (q − i + 1)(q − i − 1) . . . (q − n)dq
0

se numesc numerele lui Cˆotes.
Integralele care apar ˆın expresia numerelor lui Cˆotes se calculeaz˘a f˘ar˘a eroare
(Problema 1.14, orice pachet de calcul simbolic - Computer Algebra System calculeaz˘a aceste integrale). Astfel, se obt¸in:
Z 1
Z 1
1
1
C1,0 = −
(q − 1)dq = ,
C1,1 =
qdq =
2
2
0
0
¸si
C2,0

1
=
4

Z
0

2

Z
1
1 2
2
(q − 1)(q − 2)dq = , C2,1 = −
q(q − 2)dq = ,
6
2 0
3
Z 2
1
1
C2,2 =
q(q − 1)dq = .
4 0
6

108

˘
CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

Pentru n = 1 rezult˘a aproximarea
Z b
1
f (x)dx ' (b − a)[f (a) + f (b)],
2
a
iar pentru n = 2 rezult˘a
Z b
1
a+b
f (x)dx ' (b − a)[f (a) + 4f (
) + f (b)].
6
2
a
Restul sau eroarea formulei de integrare numeric˘a se define¸ste prin
Z b
n
X
R(f ) =
f (x)dx − (b − a)
Cn,i f (a + ih),
a

formula de integrare numeric˘a de tip Newton-Cˆotes devine
Z b
n
X
f (x)dx = (b − a)
Cn,i f (a + ih) + R(f )
a

5.3

(5.6)

i=0

(5.7)

i=0

Evaluarea restului

Stabilim ˆın prealabil o serie de propriet˘a¸ti simple.
O funct¸ie f : [c − l, c + l] → R este simetric˘a fat¸a˘ de punctul (c, d) dac˘a
f (c − x) + f (c + x)
= d,
2

∀ x ∈ [0, l].

Teorema 5.3.1 Dac˘a funct¸ia f : [c − l, c + l] → R este simetric˘a fat¸˘a de punctul
(c, d) atunci
Z c+l
f (x)dx = 2ld.
(5.8)
c−l

Demonstrat¸ie. Integrala (5.8) se descompune ˆın suma
Z c+l
Z c
Z c+l
I=
f (x)dx =
f (x)dx +
f (x)dx.
c−l

c−l

c

ˆIn cele dou˘a integrale, efectu˘am schimb˘arile de variabil˘a x = c − t, respectiv
x = c + t. Rezult˘a
Z l
I=
[f (c − t) + f (c + t)]dt = 2ld
.
0

109

5.3. EVALUAREA RESTULUI

Fie a, h ∈ R, h > 0, n ∈ N, ai = a + ih, i ∈ {0, 1, . . . , n}. Not˘am
Rx
Q
u(x) = ni=0 (x − ai ), F (x) R= a u(t)dt,
a
Ii = [ai , ai+1 ],
Fi = aii+1 u(t)dt.
Teorema 5.3.2 Dac˘a n = 2m atunci au loc afirmat¸iile
1.
u(x) ≥ 0, ∀ x ∈ Ii , i par,
u(x) ≤ 0, ∀ x ∈ Ii , i impar;
2. u(x) este simetric˘a fat¸˘a de punctul (am , 0);
3. F (a) = F (a + nh) = 0;
4. F (x) > 0,

∀x ∈ (a, a + nh).

Demonstrat¸ie.
1. Fie x ∈ Ii . Pentru j ≤ i, x − aj ≥ 0; ˆın timp ce, pentru j > i, x − aj < 0.
Num˘arul factorilor negativi este 2m − i.
2. Deoarece
u(am − t) = −t(t2 − h2 )[t2 − (2h)2 ] . . . [t2 − (mh)2 ]
u(am + t) = t(t2 − h2 )[t2 − (2h)2 ] . . . [t2 − (mh)2 ]
u(am − t) + u(am + t) = 0.
3. Deoarece u(x) este simetric˘a fat¸˘a de punctul (am , 0), potrivit Teoremei 5.3.1
avem
Z a+2mh
Z am +mh
F (a + nh) = F (a + 2mh) =
u(t)dt =
u(t)dt = 0.
a

am −mh

4. Numerele Fi sunt nenule, ¸si potrivit pct. 1 al teoremei sign Fi = (−1)i .
Stabilim formula de recurent¸˘a
Fi =

ξ−a+h
Fi−1 ,
ξ − a + 2mh

ξ ∈ [ai−1 , ai ] i = 1, . . . , m − 1.

110

˘
CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

ˆIntr-adev˘ar, prin schimbarea de variabil˘a t = s + h expresia lui Fi devine
Z ai+1
Z ai
Fi =
u(t)dt =
(s − a + h)(s − a) . . . (s − a − (2m − 1)h)ds =
ai

ai−1

Z

ai

=
ai−1

s−a+h
u(s)ds.
s − a − 2mh

Funct¸ia u(s) nu schimb˘a semnul ˆın intervalul Ii , deci potrivit primei teoreme
de medie a calculului integral, exist˘a ξ ∈ [ai−1 , ai ] astfel ˆıncˆat
Z ai
ξ−a+h
ξ−a+h
Fi =
Fi−1 .
u(s)ds =
ξ − a − 2mh ai−1
ξ − a − 2mh
Fie q = ξ−a
. Din ξ ∈ Ii−1 rezult˘a q ∈ [i − 1, i] ⊆ [0, m − 1] ⊂ [0, m − 21 ].
h
Prin urmare

ξ−a+h q+1
q+1

ξ − a − 2mh = q − 2m = 2m − q < 1.
ˆIn consecint¸a˘,

ξ−a+h

|Fi−1 | < |Fi−1 |.
|Fi | =
ξ − a − 2mh
Astfel
|F0 | > |F1 | > . . . > |Fm−1 |,
sau
F0 > −F1 > F2 > −F3 > . . . > (−1)m−1 Fm−1 .
Ret¸inem inegalitatea F2j + F2j+1 > 0.
Dac˘a x ∈ Ii , i ∈ {0, 1, . . . , m − 1} atunci
Z

x

F (x) = F0 + F1 + . . . + Fi−1 +

u(t)dt.
ai

Pentru i = 2i0
Z
F (x) = (F0 + F1 ) + . . . + (F

2i0 −2

+F

2i0 −1

x

)+

u(t)dt > 0,
a2i0

deoarece parantezele cˆat ¸si ultimul termen sunt pozitive.

111

5.3. EVALUAREA RESTULUI

Pentru i = 2i0 + 1
Z

x

F (x) = (F0 + F1 ) + . . . + (F2i0 −2 + F2i0 −1 ) + F2i0 +

u(t)dt,
a2i0 +1

dar

Z

x

Z

a2i0 +2

u(t)dt ≥
a2i0 +1

u(t)dt = F2i0 +1 .
a2i0 +1

Prin urmare
F (x) ≥ (F0 + F1 ) + . . . + (F2i0 −2 + F2i0 −1 ) + (F2i0 + F2i0 +1 ) > 0.
Astfel, pentru x ∈ (a, am ], F (x) > 0. Fie acum x ∈ [am , a2m ), x = am +
y, y ∈ [0, mh). Atunci
Z am −y
Z am −y
Z am +y
Z x
u(t)dt =
u(t)dt > 0,
u(t)dt =
u(t)dt +
F (x) =
a0

a

am −y

a0

datorit˘a propriet˘a¸tii de simetrie a funct¸iei u(x) fat¸a˘ de punctul (am , 0), a
doua integral˘a este 0.
Evaluarea restului formulei de integrare numeric˘a de tip Newton-Cˆotes este
dat˘a de teorema
Teorema 5.3.3 1. Dac˘a n = 2m ¸si f ∈ C n+2 [a, b] atunci
Z
f (n+2) (ξ) b
xu(x)dx.
R(f ) =
(n + 2)! a
2. Dac˘a n = 2m + 1 ¸si f ∈ C n+1 [a, b] atunci
Z
f (n+1) (ξ) b
R(f ) =
u(x)dx.
(n + 1)! a

(5.9)

(5.10)

(ξ ∈ [a, b]).
Demonstrat¸ie. Integrˆand ˆın [a, b] identitatea
f (x) = L(Pn ; a, a + h, . . . , a + nh; f )(x) + u(x)[x, a, a + h, . . . , a + nh; f ]
deducem
Z
R(f ) =

b

u(x)[x, a, a + h, . . . , a + nh; f ]dx
a

(5.11)

112

˘
CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

1. Cazul n = 2m. Dac˘a F (x) =

Rx
a

u(t)dt, integrˆand prin p˘art¸i (5.11) g˘asim
b

Z

R(f ) =

F (x)[x, a, a+h, . . . , a+nh; f ]|ba −

F (x)[x, x, a, a+h, . . . , a+nh; f ]dx =
a

Z

b

F (x)[x, x, a, a + h, . . . , a + nh; f ]dx.
a

Deoarece F (x) ≥ 0, ∀x ∈ [a, b], se poate aplica prima teorem˘a de medie a
calculului integral, existˆand η ∈ [a, b], astfel ˆıncˆat
Z b
R(f ) = −[η, η, a, a + h, . . . , a + nh; f ]
F (x)dx,
a

¸si aplicˆand teorema de medie a diferent¸elor divizate, exist˘a ξ ∈ [a, b] astfel
ˆıncˆat
Z
f (n+2) (ξ) b
R(f ) = −
F (x)dx.
(n + 2)! a
Efectuˆand ˆınc˘a o integrare prin p˘art¸i se obt¸ine (5.9).
2. Cazul n = 2m + 1. Descompunem integrala (5.11) ˆın
Z b
Z a2m+1
R(f ) =
u(x)[x, a, a+h, . . . , a+nh; f ]dx =
u(x)[x, a0 , a1 , . . . , a2m+1 ; f ]dx =
a

Z

a2m

=

a0

Z
u(x)[x, a0 , a1 , . . . , a2m+1 ; f ]dx+

a0

a2m+1

u(x)[x, a0 , a1 , . . . , a2m+1 ; f ]dx.

a2m

Not˘
Q2mam prin I1 ¸si respectiv I2 cele dou˘a integrale de mai sus. Fie v(x) =
and formula de recurent¸˘a
i=0 (x−ai ). Atunci u(x) = v(x)(x−a2m+1 ). Utilizˆ
[x, a0 , a1 , . . . , a2m+1 ; f ] =

[x, a0 , . . . , a2m ; f ] − [a0 , . . . , a2m+1 ; f ]
x − a2m+1

prima integral˘a devine
Z a2m
Z
I1 =
v(x)[x, a0 , . . . , a2m ; f ]dx − [a0 , . . . , a2m+1 ; f ]
a0

a2m

v(x)dx.

a0

Aplicˆand rezultatul stabilit ˆın cazul anterior, exist˘a ξ1 ∈ [a0 , a2m ] astfel
ˆıncˆat
Z
f (2m+2) (ξ1 ) a2m
xv(x)dx.
I1 =
(2m + 1)! a0

113

5.3. EVALUAREA RESTULUI

R a2m

Folosind din nou faptul c˘a

a0

v(x)dx = 0, rezult˘a

f (n+1) (ξ1 )
I1 =
(n + 1)!

a2m

Z

u(x)dx.
a0

Reluˆand calculele, dac˘a ˆın integrala anterioar˘a se efectueaz˘a o integrare prin
p˘art¸i atunci se obt¸ine
Z

a2m

Z

a2m

a0

F (x)dx < 0,
a0

a0

Rx

a2m

xv(x)dx = −

u(x)dx =
a0

unde F (x) =

Z

v(t)dt.

ˆIn intervalul [a2m , a2m+1 ] funct¸ia u(x) este nepozitiv˘a. Aplicˆand succesiv prima teorem˘a de medie a calculului integral ¸si teorema de medie a
diferent¸elor divizate exist˘a ξ2 ∈ [a0 , a2m+1 ] astfel ˆıncˆat
f (n+1) (ξ2 )
I2 =
(n + 1)!

Z

a2m+1

u(x)dx.
a2m

Prin urmare
f (n+1) (ξ1 )
R(f ) =
(n + 1)!
=

Z

a2m

a0

f (n+1) (ξ2 )
u(x)dx +
(n + 1)!

Z

a2m+1

u(x)dx =
a2m 

1
λ1 f (n+1) (ξ1 ) + λ2 f (n+1) (ξ2 ) ,
(n + 1)!

unde prin λ1 , λ2 s-au Rnotat cele dou˘a integrale, numere nepozitive. Se obb
serv˘a c˘a λ1 + λ2 = a u(x)dx. Potrivit propriet˘a¸tii lui Darboux, exist˘a
ξ ∈ [ξ1 , ξ2 ] ⊂ [a, b] astfel ˆıncˆat
λ1 f (n+1) (ξ1 ) + λ2 f (n+1) (ξ2 )
= f (n+1) (ξ).
λ1 + λ2
ˆIn consecint¸a˘
f (n+1) (ξ)
R(f ) =
(n + 1)!

Z

b

u(x)dx.
a

114

5.4

˘
CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

Formula trapezului (n = 1)

Evalaurea restului. Potrivit formulei (5.10)
Z
f 00 (ξ) b
u(x)dx
R(f ) =
2!
a
3

. ˆIn consecint¸a˘, are loc formula
unde u(x) = (x − a)(x − b). Integrala este − (b−a)
6
trapezului
Z b
1
f 00 (ξ)(b − a)3
f (x)dx = (b − a)[f (a) + f (b)] −
.
2
12
a
Rb
Denumirea formulei provine din faptul c˘a integrala a f (x)dx, adic˘a aria delimitat˘a de graficul dunct¸iei f , axa Ox ¸si dreptele x = a ¸si x = b se aproximeaz˘a prin
aria trapezului ABNM (Fig. 1).

Aplicarea practic˘
a a formulei trapezului. Fie m ∈ N∗ . ˆImp˘art¸im
intervalul [a, b] ˆın m p˘art¸i prin punctele ai = a + ih, i = 0, 1, . . . , m (h = b−a
) ¸si
m
utiliz˘am formula trapezului pentru calculul integralei funct¸iei ˆın fiecare interval
[ai , ai+1 ], i = 0, 1, . . . , m − 1. Astfel
Z b
m−1
X Z ai+1
f (x)dx =
f (x)dx =
a

=

m−1
X

i=0

ai

f 00 (ξi )(ai+1 − ai )3
1
{ (ai+1 − ai ))[f (ai+1 ) + f (ai )] −
}.
2
12
i=0

115

5.4. FORMULA TRAPEZULUI

Separˆand expresiile, rezult˘a
Z b
m−1
X
b−a
(b − a)3 f 00 (ξ0 ) + . . . + f (ξm−1 )
f (a+ih)+f (b)]−
f (x)dx =
[f (a)+2
2m
12m2
m
a
i=1
¸si repetˆand rat¸ionamentul din demonstrat¸ia Teoremei 4.1.1 obt¸inem formula trapezelor.
Z b
m−1
X
b−a
(b − a)3 f 00 (ξ)
f (x)dx =
[f (a) + 2
f (a + ih) + f (b)] −
.
2
2m
12m
a
i=1
Prin urmare integrala funct¸iei f ˆın intervalul [a, b] se aproximeaz˘a prin
m−1

X
b−a
[f (a) + 2
f (a + ih) + f (b)].
Im (f ) =
2m
i=1
Aplicat¸ie. S˘a se calculeze
pentru calculul integralei

π
4

cu o precizie ε = 0.01 utilizˆand formula trapezelor
Z

1

π
dx
= .
2
4
0 1+x
Nu se ¸tine seama de erorile de rotunjire.
1

Dac˘a f (x) = 1+x
ıncˆat
2 atunci trebuie determinat m ∈ N astfel ˆ
m−1

X
1
π
1
π
)| = | −
f (ih) + f (1)]| < ε.
[f (0) + 2
| − Im ( 2
4
x +1
4 2m
i=1
T
¸ inˆand seama de expresia restului ˆın formula trapezelor, condit¸ia de mai sus se
realizeaz˘a dac˘a
sup{|f 00 (x)| : x ∈ [0, 1]}
|f 00 (ξ)|

< ε.
12m2
12m2
3x2 −1
a o funct¸ie cresc˘atoare ˆın intervalul [0, 1] (deoarece
f 00 (x) = 2 (1+x
2 )3 reprezint˘
f (3) (x) =

24x(1−x2 )
(1+x2 )4

≥ 0, ∀x ∈ [0, 1]) ¸si ˆın consecint¸a˘

sup{|f 00 (x)| : x ∈ [0, 1]} = max{|f 00 (0)|, |f 00 (1)|} = 2.
Cel mai mic volum de calcul se obt¸ine pentru cel mai mic m care satisface inegalitatea
sup{|f 00 (x)| : x ∈ [0, 1]}
1
=
< ε.
2
12m
6m2
Rezult˘a m = 5, ˆın care caz
π
1
1
' I5 ( 2
) = {f (0) + 2[f (0.2) + f (0.4) + f (0.6) + f (0.8)] + f (1)} ' 0.787.
4
x +1
10
Pentru π g˘asim aproximarea 3.148.

116

˘
CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

5.5

Formula lui Simpson (n = 2)

Evalaurea restului. Potrivit formului (5.9)
Z
f (4) (ξ) b
xu(x)dx.
R(f ) =
4!
a
5

unde u(x) = (x − a)(x − a+b
)(x − b). Valoarea integralei este − (b−a)
.
2
120
Rezult˘a formula de integrare numerica a lui Simpson:
Z b
1
a+b
(b − a)5 (4)
f (x)dx = (b − a)[f (a) + 4f (
) + f (b)] −
f (ξ).
6
2
2880
a
Aplicarea practic˘
a a formulei lui Simpson. Fie m ∈ N∗ . ˆImp˘art¸im
intervalul [a, b] ˆın 2m p˘art¸i prin punctele ai = a + ih, i = 0, 1, . . . , 2m (h =
b−a
) ¸si aplic˘am formula lui Simpson pentru calculul integralei funct¸iei ˆın fiecare
2m
interval [a2i , a2i+2 ], i = 0, 1, . . . , m − 1.
Z

b

f (x)dx =
a

=

m−1
X Z a2i+2
i=0

f (x)dx =

a2i

m−1
X

1
f (4) (ξi )(a2i+2 − a2i )5
{ (a2i+2 − a2i ))[f (a2i ) + 4f (a2i+1 ) + f (a2i+2 )] −
}.
6
2880
i=0

Regrupˆand termenii rezult˘a formula final˘a
Z b
m−1
m−1
X
X
(b − a)5 (4)
b−a
[f (a) + 2
f (a2i ) + 4
f (a2i+1 ) + f (b)] −
f (ξ).
f (x)dx =
6m
2880m4
a
i=1
i=0
Rezult˘a c˘a integrala funct¸iei f ˆın intervalul [a, b] se aproximeaz˘a prin
m−1

m−1

X
X
b−a
Jm (f ) =
[f (a) + 2
f (a2i ) + 4
f (a2i+1 ) + f (b)].
6m
i=1
i=0
Leg˘
atur˘
a ˆıntre formula trapezelor ¸si formula lui Simpson. Fie n ∈ N∗
¸si not˘am prin In ¸si Jn aproximat¸iile obt¸inute aplicˆand respectiv formula trapezelor
¸si formula lui Simpson
Pn−1
b−a
In = b−a
[f
(a)
+
2
i=1 f (a + i n ) + f (b)],
2n
P
Pn−1
b−a
b−a
Jn = b−a
[f (a) + 2 n−1
i=1 f (a + 2i 2n ) + 4
i=0 f (a + (2i + 1) 2n ) + f (b)].
6n

117

5.6. INTEGRALE DE TIP CAUCHY

Teorema 5.5.1 Are loc egalitatea
4
1
Jn = I2n − In .
3
3

(5.12)

Demonstrat¸ie. Pentru simplificarea scrierii, not˘am h =
{0, 1, . . . , 2n}. Atunci
4
1
I2n (f ) − In (f ) =
3
3
2n−1

b−a
2n

¸si fi = f (a+ih), i ∈

n−1

X
X
4 b−a
1 b−a
= ·
[f0 + 2
[f0 + 2
fi + f2n ] − ·
f2i + f2n ] =
3 2 · 2n
3
2n
i=1
i=1
n−1

=

n−1

X
X
b−a
[f0 + 2
f2i + 4
f2i+1 + f2n ] = Jn (f ).
6n
i=1
i=0

Formula (5.12) este legat˘a de extrapolarea Richardson.

5.6

Integrale de tip Cauchy

Fie f ∈ C[−1, 1] ¸si a ∈ [−1, 1]. Integrala
Z

1

−1

f (x)
dx
x−a

se nume¸ste integral˘a de tip Cauchy. Formula de integrare numeric˘a se va obt¸ine
ˆınlocuind funct¸ia f printr-un polinom de interpolare ˆın nodurile x0 , x1 , . . . , xn .
Cazul a ∈
/ {x0 , x1 , . . . , xn }. ˆIn acest caz funct¸ia f se ˆınlocuie¸ste cu
L(Pn ; a, x0 , . . . , xn ; f )(x) =

n
X

f (xk )

k=0

x−a
u(x)
lk (x) + f (a)
,
xk − a
u(a)

unde
uk (x)
lk (x) =
,
uk (xk )
Astfel

u(x)
uk (x) =
,
x − xk
n

u(x) =

n
Y

(x − xk ).

k=0

X f (xk )
f (x)
f (a) u(x)

lk (x) +
,
x−a
x
u(a)
x

a
k −a
k=0

118

˘
CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

de unde
Z

1

−1

n

X f (xk )
f (x)
dx ≈
x−a
xk − a
k=0

Z

1

f (a)
lk (x)dx +
u(a)
−1

Z

1

−1

u(x)
dx.
x−a

Dac˘a q(x) este cˆatul ˆımp˘art¸irii polinomului u(x) prin x − a atunci
Z 1
Z 1
u(x)
u(x)
1−a
u(a)
q(x)dx + u(a) ln
= q(x) +

dx =
.
x−a
x−a
1+a
−1 x − a
−1
Observat¸ia 5.6.1
Integrala singular˘a este 
Z a−ε 

Z 1
Z 1
dx
dx
1−a
dx
= lim
+
= ln
.
ε&0
x−a
1+a
−1
a+ε x − a
−1 x − a
ˆIn final rezult˘a
Z
Z 1
Z 1
n
X
f (xk ) 1
1−a
f (x)
dx ≈
lk (x)dx +
q(x)dx + u(a) ln
.
xk − a −1
1+a
−1
−1 x − a
k=0
unde integralele din membrul drept sunt aplicate unor polinoame.
Dac˘a nodurile sunt echidistante xk = −1 + n2 k, k ∈ {0, 1, . . . , n} atunci
R1
l (x)dx = 2Cn,k .
−1 k
Cazul a ∈ {x0 , x1 , . . . , xn }. Presupunem c˘a a = xi . Funct¸ia f se ˆınlocuie¸ste
cu polinomul de interpolare Lagrange-Hermite corespunz˘atoare condit¸iilor de interpolare
H(xj ) = f (xj ), j ∈ {0, 1, . . . , n},
H 0 (xi ) = f 0 (xi ).
Au loc relat¸iile
H(x) =

n
X

f (xk )hk,0 (x) + f 0 (xi )hi,1 (x),

k=0

iar
x−a
lk (x), k 6= i
xk − a
hi,0 (x) = li (x)(1 − (x − a)li0 (a))
hi,1 (x) = (x − a)li (x)

hk,0 (x) =

119

5.7. POLINOAME ORTOGONALE

unde
wk (x)
lk (x) =
,
wk (xk )

w(x)
wk (x) =
,
x − xk

w(x) =

n
Y

(x − xk ).

k=0

Astfel
H(x) =

n
X
k=0

f (xk )

x−a
lk (x) + f (a)li (x)(1 − (x − a)li0 (a)) + f 0 (a)(x − a)li (x).
xk − a

k6=i

Astfel
Z

n

1

−1

X f (xk )
f (x)
dx ≈
x−a
xk − a
k=0

Z

1

lk (x)dx+
−1

k6=i

Z

1

+f (a)
−1  

Z 1
1
0
0
− li (a) li (x)dx + f (a)
li (x)dx.
x−a
−1

Integralele din membrul drept se calculeaz˘a f˘ar˘a nici o eroare de metod˘a.

5.7

Polinoame ortogonale

Fie I ⊆ R un interval ¸si ρ : I → (0, ∞) o funct¸ie continu˘a. ˆIn mult¸imea
polinoamelor P ⊂ R[X] introducel produsul scalar
Z
< P, Q >= ρ(x)P (x)Q(x)dx.
I

Un polinom P ∈ Pn este monic dac˘a coeficientul lui xn este 1.
Polinomul Qn ∈ Pn este al n-lea polinom ortogonal ˆın intervalul I, cu ponderea
ρ, dac˘a
< Qn , P >= 0,
∀P ∈ Pn−1 .
Este folosit˘a ¸si terminologia: Qn (x) este ortogonal ˆın intervalul I, cu ponderea ρ,
pe mult¸imea polinoamelor de grad cel mult n − 1, Pn−1 .
Teorema 5.7.1 Exist˘a un unic polinom monic Pn de grad n ortogonal ˆın intervalul I, cu ponderea ρ, pe mult¸imea polinoamelor Pn−1 .
Demonstrat¸ie. Fie P0 (x) = 1. Presupunem c˘a s-au construit cele n polinoame
monice ortogonale ˆın I cu ponderea ρ, P1 (x), P2 (x), . . . , Pn (x). Pn+1 (x) se construie¸ste utilizˆand algoritmul Gram-Schmidt, pornind de la funct¸ia p(x) = xn+1 .

120

˘
CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

Atunci

n
X
< p, Pk >
Pn+1 (x) = p(x) −
Pk (x)
< Pk , Pk >
k=0

este polinom monic de grad n + 1, ortogonal pe P0 , P1 , . . . , Pn . Intr-adev˘ar,
< Pn+1 , Pj >=< p, Pj > −

n
X
< p, Pk >
< Pk , Pj >=< p, Pj > − < p, Pj >= 0,
<
P
k , Pk >
k=0

unde j ∈ {0, 1, . . . , n}. Deci Pn+1 este ortogonal ˆın intervalul I, cu ponderea ρ,
pe Pn .
Pentru a justifica unicitatea lui Pn+1 , presupunem c˘a mai exist˘a un polinom
monic P˜n+1 de grad n + 1 ortogonal ˆın intervalul I, cu ponderea ρ pe mult¸imea
polinoamelor Pn . Fie p = Pn+1 − P˜n+1 ∈ Pn . Pentru k ∈ {0, 1, . . . , n} au loc
egalit˘a¸tile
< p, Pk >=< Pn+1 , Pj > − < P˜n+1 , Pj >= 0,
de unde Pn+1 = P˜n+1 .
Fie δn2 =< Pn , Pn > ¸si polinoamele ortogonale
Pn (x) = xn + γn xn−1 + . . .
Qn (x) = an xn + bn xn−1 + . . .

(5.13)

Atunci au loc egalit˘a¸tile
Qn (x) = an Pn (x),

γn =

bn
,
an

d2n =< Qn , Qn >= a2n δn2 .

(5.14)

Teorema 5.7.2 Dac˘a P−1 = 0 ¸si P0 , P1 , . . . , Pn , . . . sunt polinoame monice ortogonale ˆın intervalul I, cu ponderea ρ, atunci are loc formula -celor trei termeniPn+1 (x) = (x − αn )Pn (x) − βn Pn−1 (x),

(5.15)

cu
< Pn , xPn >
= γn − γn+1
αn =
< Pn , Pn >

< Pn , Pn >
δn2
βn =
= 2 .
< Pn−1 , Pn−1 >
δn−1

(5.16)

Demonstrat¸ie. Polinomul xPn ∈ Pn+1 este de forma xPn = xn+1 + γn xn + . . . .
Pe de alt˘a parte are loc reprezentarea
xPn =

n+1
X
k=0

ck P k

(5.17)

121

5.7. POLINOAME ORTOGONALE

din care deducem
< xPn , Pk >= ck δk2 ,

k ∈ {0, 1, . . . , n + 1}.

(5.18)

Pentru k ∈ {0, 1, . . . , n − 2}
< xPn , Pk >=< Pn , xPk >= 0.
Din (5.18) rezult˘a ck = 0, k ∈ {0, 1, . . . , n − 2}.
P
Pentru k = n − 1, deoarece xPn−1 = Pn + n−1
k=0 τk Pk , vom avea
< xPn , Pn−1 >=< Pn , xPn−1 >=< Pn , Pn >= δn2 .
2
(5.18) implic˘a δn2 = cn−1 δn−1
.
Pentru k = n, < xPn , Pn >= cn δn2 . Identificˆand ˆın (5.17) coeficient¸ii lui xn+1
¸si xn rezult˘a cn+1 = 1, cn = γn − γn+1 . Astfel

cn = αn = γn − γn+1 =

< Pn , xPn >
,
< Pn , Pn >

cn−1 = βn =

δn2
2
δn−1

.

ˆIn cazul unui ¸sir oarecare de polinoame ortogonale (5.13), tinˆand seama de
(5.14), relat¸ia (5.15) a Teoremei 5.7.2 devine
xQn =

an
bn
bn+1
an−1 d2n
Qn+1 + ( −
)Qn +
Qn−1 ,
an+1
an an+1
an d2n−1

∀n ∈ N∗ .

(5.19)

Referitor la r˘ad˘acinile unui polinom ortogonal pe Pn−1 are loc rezultatul:
Teorema 5.7.3 Dac˘a polinomul u ∈ Pn este ortogonal, cu ponderea ρ(x), ˆın I,
pe Pn−1 atunci r˘ad˘acinile lui u(x) sunt simple ¸si apart¸in intervalului I.
Demonstrat¸ie. S˘a presupunem c˘a u(x) are m ≤ n r˘ad˘acini reale ¸si cu ordinul
de multiplicitate impar ˆın I, notate x1 , . . . , xm . Fie 

1
dac˘a m = 0
q(x) = Qm
(x

x
)
dac˘a m > 0
i
i=1
Atunci u(x)q(x) nu schimb˘a semnul ˆın I, astfel
Z
ρ(x)u(x)q(x)dx 6= 0.
I

Dac˘a m < n atunci relat¸ia de mai sus este contradictorie; prin urmare m = n.

122

˘
CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

Determinarea r˘
ad˘
acinilor unui polinom ortogonal.
Fie matricea



α
β
0
1


 β1 α1

β2




..
Tn = 
.

p




β
α
n−1
n−2
p
βn−1 αn−1
Not˘am prin ϕn (x) polinomul caracteristic al matricei Tn , adic˘a ϕn (x) = |xIn −Tn |.
Teorema 5.7.4 Utilizˆand notat¸iile teoremei 5.7.2, pentru orice n ∈ N∗ , Pn (x) =
ϕn (x).
Demonstrat¸ie. Induct¸ie dup˘a n. Dac˘a P1 (x) = x − a1 atunci condit¸ia de ortogonalitate < P1 , P0 >= 0 implic˘a
< P1 , P0 >=< x, P0 > −a1 < 1, P0 >=< xP0 , P0 > −a1 < P0 , P0 >= 0,
de unde

< xP0 , P0 >
= α0 .
< P0 , P0 >
Presupunˆand c˘a Pk (x) = ϕk (x), k ∈ {1, 2, . . . , n − 1} se dezvolt˘a determinantul
ϕn (x) dup˘a ultima coloan˘a ¸si se obt¸ine
a1 =

ϕn (x) = (x − αn−1 )ϕn−1 (x) − βn−1 ϕn−2 (x) = (x − αn−1 )Pn−1 (x) − βn−1 Pn−2 (x).
T
¸ inˆand seama de teorema 5.7.2, rezult˘a c˘a ϕn (x) = Pn (x).
ˆIn concluzie, r˘ad˘acinile polinomului Pn (x) sunt valorile propri ale matricei Tn .
ˆIntr-o alt˘a abordare, avem nevoie de
Teorema 5.7.5 (Formula Darboux-Christoffel) Are loc relat¸ia
n
X
Qk (x)Qk (y)
k=0

d2k

=

an 1 Qn+1 (x)Qn (y) − Qn (x)Qn+1 (y)
.
an+1 d2n
x−y

(5.20)

Demonstrat¸ie. Potrivit formulei (5.19), pentru orice k ∈ {1, 2, . . . n} au loc
egalit˘a¸tile
ak
bk
bk+1
ak−1 d2k
Qk+1 (x) + ( −
)Qk (x) +
Qk−1 (x),
ak+1
ak ak+1
ak d2k−1
ak
bk
bk+1
ak−1 d2k
xQk (y) =
Qk+1 (y) + ( −
)Qk (y) +
Qk−1 (y).
ak+1
ak ak+1
ak d2k−1

xQk (x) =

123

5.7. POLINOAME ORTOGONALE

Sc˘azˆand relat¸iile de mai sus, ˆınmult¸ite ˆın prealabil cu Qk (y) ¸si respectiv Qk (x),
se obt¸ine
(x − y)Qk (x)Qk (y) =

+

ak
[Qk+1 (x)Qk (y) − Qk (x)Qk+1 (y)]+
ak+1

ak−1 d2k
[Qk−1 (x)Qk (y) − Qk (x)Qk−1 (y)]
ak d2k−1

sau
(x − y)

Qk (x)Qk (y)
ak 1
=
[Qk+1 (x)Qk (y) − Qk (x)Qk+1 (y)]−
2
dk
ak+1 d2k

ak−1 1
[Qk (x)Qk−1 (y) − Qk−1 (x)Qk (y)].
ak d2k−1

Adunˆand, rezult˘a
(x − y)

n
X
Qk (x)Qk (y)
k=1

d2k

=

an 1
[Qn+1 (x)Qn (y) − Qn (x)Qn+1 (y)]−
an+1 d2n

a0 1
[Q1 (x)Q0 (y) − Q0 (x)Q1 (y)].
a1 d20

Dar
a0 1
a0 1
[Q1 (x)Q0 (y) − Q0 (x)Q1 (y)] =
[(a1 x + b1 )a0 − a0 ((a1 y + b1 )] =
2
a1 d0
a1 d20
a20
Q0 (x)Q0 (y)
= 2 (x − y) = (x − y)
.
d0
d20
Trecˆand acest termen ˆın membrul stˆang, se obt¸ine relat¸ia din enunt¸ul teoremei.
Formula lui Darboux-Christoffel are urm˘atoarea consecint¸a˘ important˘a:
Teorema 5.7.6 R˘ad˘acinile polinoamului Qn separ˘a r˘ad˘acinile polinomului Qn+1 .
Demonstrat¸ie. Din (5.20), pentru y → x ¸si utilizˆand regula lui l’Hospital se
obt¸ine
n
X
Qk (x)2
an 1 0
=
[Qn+1 (x)Qn (x) − Q0n (x)Qn+1 (x)].
(5.21)
2
2
d
a
d
n+1 n
k
k=0

124

˘
CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

Fie x1 < x2 < . . . < xn+1 r˘ad˘acinile polinomului Qn+1 . Pentru x = xi din (5.21)
rezult˘a
n
X
Qk (xi )2
k=0

d2k

=

an 1 0
Q (xi )Qn (xi ) > 0,
an+1 d2n n+1

∀i ∈ {1, . . . , n + 1},

adic˘a semnul expresiei Q0n+1 (xi )Qn (xi ) nu depinde de i.
Deoarece r˘ad˘acinile polinomului Qn+1 sunt simple, Q0n+1 (xi ) ¸si Q0n+1 (xi+1 )
au semne contrare. Prin urmare Qn (xi ) ¸si Qn (xi+1 ) au semne contrare. Astfel,
Qn are cel put¸in o r˘ad˘acin˘a ˆın intervalul (xi , xi+1 ). Cum num˘arul intervalelor
(xi , xi+1 ), i ∈ {1, . . . , n} este n, fiecare asemenea interval cont¸ine exact o r˘ad˘acin˘a
a lui Qn .
Practic, cunoscˆand r˘ad˘acinile polinomului ortogonal Qn , r˘ad˘acinile lui Qn+1
se pot calcula utiliz˘a metoda empiric˘a a ˆınjum˘at˘a¸tirii.
Mai multe elemente legate de formula de integrare numeric˘a de tip Gauss se
pot exprima ˆın funct¸ie de expresiile care apar ˆın formula Darboux-Christoffel. Cu
notat¸iile introduse se define¸ste
Kn (x, y) =

n−1
X
Qk (x)Qk (y)

d2k

k=0

5.8

.

(5.22)

Formule de integrare numeric˘
a de tip Gauss

Fie −∞ ≤ a < b ≤ ∞. ˆIn cele ce urmeaz˘a vom considera formule de integrare
numeric˘a de forma
Z b
n
X
ρ(x)f (x)dx =
Ai f (xi ) + R(f ),
(5.23)
a

i=1

unde ρ : (a, b) → R este o funct¸ie continu˘a, pozitiv˘a numit˘a pondere.
Formula de integrare numeric˘a (5.23) are gradul de exactitate m dac˘a
R(1) = R(x) = R(x2 ) = . . . = R(xm ) = 0 R(xm+1 ) 6= 0.
ˆIn consecint¸a˘, pentru orice polinom f ∈ Pm
Z

b

ρ(x)f (x)dx =
a

n
X
i=1

Ai f (xi ).

125

5.8. FORMULE DE TIP GAUSS

Teorema 5.8.1 Gradul de exactitate al formulei de integrare numeric˘a (5.23)
este cel mult 2n − 1.
Demonstrat¸ie.
QnUtilizˆand 2formula de integrare numeric˘a pentru funct¸ia polinomial˘a f0 (x) = i=1 (x − xi ) ∈ P2n g˘asim
Z b
ρ(x)f0 (x)dx = R(f0 ).
0<
a

Formulele de integrare numeric˘a de tip Gauss sunt formulele de forma (5.23)
pentru care se atinge gradul maxim de exactitate.
Teorema 5.8.2 Dac˘a u ∈ Pn este polinomul ortogonal, cu ponderea ρ(x), ˆın
[a, b], pe Pn−1 cu r˘ad˘acinile x1 , . . . , xn , atunci formula de integrare numeric˘a
Z b
Z b
ρ(x)L(Pn−1 ; x1 , . . . , xn ; f )dx + R(f )
ρ(x)f (x)dx =
a

a

are gradul de exactitate 2n − 1.
Demonstrat¸ie. Dac˘a f ∈ Pn−1 atunci f = L(Pn−1 ; x1 , . . . , xn ; f ), de unde
Z b
Z b
ρ(x)f (x)dx =
ρ(x)L(Pn−1 ; x1 , . . . , xn ; f )dx.
a

a

Fie f ∈ P2n−1 . Dac˘a q, r sunt respectiv cˆatul ¸si restul ˆımp˘art¸irii lui f la u atunci
f = qu + r ¸si q, r ∈ Pn−1 . Au loc egalit˘a¸tile
L(Pn−1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x) = L(Pn−1 ; x1 , . . . , xn ; qu + r)(x) =
n
n
X
X
=
[q(xi )u(xi ) + r(xi )]li (x) =
r(xi )li (x) = L(Pn−1 ; x1 , . . . , xn ; r)(x)
i=1

i=1

¸si ˆın consecint¸a˘
Z b
Z b
Z b
ρ(x)L(Pn−1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x) =
ρ(x)L(Pn−1 ; x1 , . . . , xn ; r)(x) =
ρ(x)r(x).
a

a

Deoarece u ortogonal, cu ponderea ρ(x), ˆın [a, b], pe Pn−1 , urmeaz˘a c˘a
Z b
Z b
ρ(x)f (x)dx =
ρ(x)[q(x)u(x) + r(x)]dx =
a

a

a

126

˘
CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

b

Z

Z
ρ(x)q(x)u(x)dx +

=

ρ(x)r(x)dx =

a

Z
=

b

a

b

b

Z
ρ(x)L(Pn−1 ; x1 , . . . , xn ; r)(x) =

a

ρ(x)L(Pn−1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x).
a

Dac˘a ¸tinem seama de expresia polinomului de interpolare Lagrange atunci
formula de integrare numeric˘a de tip Gauss devine
Z b
Z b
n
X
ρ(x)f (x)dx =
ρ(x)li (x)dx + R(f ).
f (xi )
a

a

i=1

Astfel coeficient¸ii formulei de integrare numeric˘a sunt
Z b
Ai =
ρ(x)li (x)dx,
i ∈ {1, 2, . . . , n}.

(5.24)

a

Aceast˘a expresie a coeficient¸ilor este util˘a ˆın cazurile ˆın care integrala se calculeaz˘a
∈ Pn−1 ⇒ li2 ∈ P2n−2 , pentru coeficientul Ai
analitic. Deoarece li = (x−xu(x)
0
i )u (xi )
g˘asim ¸si exprimarea
Z b
n
X
2
ρ(x)li (x)dx =
0<
Aj li2 (xj ) = Ai .
(5.25)
a

j=1

Teorema 5.8.3 Dac˘a f ∈ C 2n [a, b] atunci exist˘a ξ ∈ [a, b] astfel ˆıncˆat
Z b
Z b
ρ(x)L(Pn−1 ; x1 , . . . , xn ; f )dx =
ρ(x)f (x)dx −
R(f ) =
a

a

f (2n) (ξ)
=
(2n)!

Z

b

ρ(x)u2 (x)dx.

a

Demonstrat¸ie. Not˘am prin H(x) polinomul de interpolare Lagrange-Hermite
care satisface condit¸iile
H(xi ) = f (xi )
H 0 (xi ) = f 0 (xi )

i ∈ {1, 2, . . . , n},
i ∈ {1, 2, . . . , n}.

Atunci, ¸tinˆand seama de restul polinomului de interpolare Lagrange-Hermite
(2.3.4) exist˘a ζ(x) ∈ [a, b] astfel ˆıncˆat
f (x) = H(x) +

f (2n) (ζ(x)) 2
u (x).
(2n)!

127

5.8. FORMULE DE TIP GAUSS

ˆInmult¸ind cu ρ(x) ¸si integrˆand g˘asim
Z

b

ρ(x)u2 (x)

R(f ) =
a

f (2n) (ζ(x))
dx.
(2n)!

(5.26)

ˆIntr-adev˘ar, deoarece H(x) ∈ P2n−1 , formula de integrare numeric˘a a lui Gauss
implic˘a
Z

n
X

b

ρ(x)H(x)dx =
a

Ai H(xi ) =

i=1

n
X

Z

b

ρ(x)L(Pn−1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x)dx.

Ai f (xi ) =
a

i=1

Funct¸ia x 7→ f (2n) (ζ(x)) = (2n)! f (x)−H(x)
fiind continu˘a, putem aplica inteu2 (x)
gralei din membrul drept din (5.26) teorema de medie a calculului integral. Astfel,
exist˘a ξ ∈ [a, b], astfel ˆıncˆat
f (2n) (ξ)
R(f ) =
(2n)!

Z

b

ρ(x)u2 (x)dx.

a

ˆIn general, nodurile formulelor de integrare numeric˘a de tip Gauss – adic˘a
r˘ad˘acinile unor polinoame ortogonale – se calculeaz˘a numeric.
Teorema 5.8.4 Pentru orice polinom p ∈ Pn−1 are loc egalitatea
Z
p(x) = ρ(t)p(t)Kn (x, t)dt.
I

Demonstrat¸ie. Dac˘a p(x) =
Z
ρ(t)p(t)Qk (t)dt =
I

se obt¸ine ck =

Pn−1

n−1
X
i=0

1
d2k

R
I

i=0

ci Qi (x) atunci din egalitatea

Z
ci

ρ(t)Qi (t)Qk (t)dt =
I

n−1
X

ci δi,k d2k = ck d2k

i=0

ρ(t)p(t)Qk (t)dt. Astfel 

Z
Z
n−1 
X
1
p(x) =
ρ(t)p(t)Qi (t)dt Qi (x) = ρ(t)p(t)Kn (x, t)dt.
d2i I
I
i=0
Coeficient¸ii unei formule de integrare numeric˘a de tip Gauss se pot calcula
utilizˆand rezultatul teoremei:

128

˘
CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

Teorema 5.8.5 Dac˘a (Qn )n∈N este un ¸sir de polinoame ortogonale cu ponderea
ρ ˆın intervalul I, atunci coeficient¸ii formulei de integrare numeric˘a de tip Gauss
sunt
an d2n−1
1
=
i ∈ {1, 2, . . . , n},
0
an−1 Qn (xi )Qn−1 (xi )
Kn (xi , xi )
R
unde Qk (x) = ak xk + . . . ¸si d2k = I ρ(x)Q2k (x)dx.
Ai =

Demonstrat¸ie. ˆIn acest caz u(x) =
Kn (x, y) =

n−1
X
Qk (x)Qk (y)

d2k

k=0

=

1
Q (x).
an n

(5.27)

Din formula Darboux-Christoffel

an−1 1 Qn (x)Qn−1 (y) − Qn−1 (x)Qn (y)
an d2n−1
x−y

pentru y = xi i ∈ {1, 2, . . . , n} se obt¸ine
Kn (x, xi ) =

n−1
X
Qk (x)Qk (xi )
k=0

d2k

=

an−1 1 Qn (x)Qn−1 (xi )
.
an d2n−1
x − xi

(5.28)

ˆInmult¸ind egalitatea de mai sus cu ρ(x) ¸si integrˆand, rezult˘a
Z
n−1
X
Qk (xi )
k=0

an−1 Qn−1 (xi )
ρ(x)Qk (x)dx =
an
d2n−1
I

d2k

Datorit˘a condit¸iilor de ortogonalitate
Z
d20
ρ(x)Qk (x)dx = δk,0 ,
a0
I
Deoarece

Z
ρ(x)
I

Qn (x)
dx.
x − xi

(5.29)

k ∈ {0, 1, . . . , n − 1}.

n

Y
Qn (x)
= an (x − xj ) ∈ Pn−1 ,
x − xi
j=1
j6=i

integrala din membrul drept al lui (5.29) se calculeaz˘a f˘ar˘a eroare prin aplicarea
formulei de integrare numeric˘a de tip Gauss:
Z

n

X Qn (x)
Qn (x)
ρ(x)
dx =
|x=xj = Ai Q0n (xi ).
Aj
x − xi
x

x
i
I
j=1

129

5.8. FORMULE DE TIP GAUSS

Formula (5.29) devine
Q0 (xi ) d20
an−1 Qn−1 (xi )
=1=
Ai Q0n (xi ),
2
2
d 0 a0
an
dn−1
de unde
Ai =

an d2n−1
.
an−1 Q0n (xi )Qn−1 (xi )

Pentru a doua egalitate, ˆın (5.28) se trece la limit˘a cˆand x → xi , rezultˆand
an−1 1 0
Q (xi )Qn−1 (xi ).
an d2k n

Kn (xi , xi ) =

Astfel Ai = Kn (x1i ,xi ) .
ˆIn acest cadru exist˘a o leg˘atur˘a ˆıntre polinoamele fundamentale Lagrange
li (x), i ∈ {1, 2, . . . , n} ¸si elementele formulei de integrare numeric˘a de tip Gauss.
Teorema 5.8.6 Dac˘a x1 , . . . , xn sunt r˘ad˘acinile polinomului Qn (x) ortogonal cu
ponderea ρ(x) ˆın intervalul I pe mult¸imea polinoamelor de grad cel mult n − 1
atunci
Kn (x, xi )
.
li (x) = Ai Kn (x, xi ) =
Kn (xi , xi )
Demonstrat¸ie. Potrivit Teoremei 5.8.4
Z
li (x) = ρ(t)li (t)Kn (x, t)dt.
I

Funct¸ia t 7→ li (i)Kn (x, t) este polinom de grad 2n − 2, deci
Z
n
X
ρ(t)li (t)Kn (x, t)dt =
Aj li (t)Kn (x, t)|t=xj =
I

j=1

=

n
X

Aj δi,j Kn (x, tj ) = Ai Kn (x, ti ).

j=1

Cazul ρ(x) = 1.
ˆIn acest caz, polinoamele ortogonale sunt polinoamele lui Legendre
u(x) = Ln (x) =

n!
[(x − a)n (x − b)n ](n) .
(2n)!

130

˘
CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

Teorema 5.8.7 Pentru ρ(x) = 1 coeficient¸ii formulei de integrare numeric˘
a
Gauss sunt
Ai =

(n!)4
(b − a)2n+1
((2n)!)2 (xi − a)(b − xi )[u0 (xi )]2

i ∈ {1, 2, . . . , n}.

(5.30)

Demonstrat¸ie. Integr˘am prin p˘art¸i integrala din membrul stˆang al formulei
(5.25)
Z b
Z b
1
u(x) 2
2
li (x)dx = 0
[
] dx =
(5.31)
Ai =
2
[u (xi )] a x − xi
a
Z b
u(x) 0
1
u2 (b)
u2 (a)
= 0

+2
u (x)dx].
[
2
[u (xi )] a − xi b − xi
a x − xi
u(x) 0
Funct¸ia x−x
u (x) este polinom de grad cel mult 2n − 2 ¸si atunci formula de
i
integrare numeric˘a Gauss calculeaz˘a integrala ei f˘ar˘a eroare
Z b
n
X
u(x) 0
u(x) 0
u (x)dx =
Aj
u (x)|x=xj = Ai [u0 (xi )]2 .
x

x
x

x
i
i
a
j=1

Relat¸ia (5.31) devine
Ai =

1
u2 (a)
u2 (b)
{

+ 2Ai [u0 (xi )]2 },
[u0 (xi )]2 a − xi b − xi

de unde

u2 (a)
u2 (b)
1

].
[
[u0 (xi )]2 b − xi a − xi
Utilizˆand expresia polinomului u se deduce formula din enunt¸ul teoremei.
Ai =

Observat¸ia 5.8.1
Relat¸ia (5.27) pune ˆın leg˘atur˘a nodurile ¸si coeficient¸ii formulei de integrare numeric˘a de tip Gauss (5.23) cu coeficient¸ii λi care apar ˆın formula baricentric˘a de
calcul a polinomului de interpolare Lagrange (2.25),
λ=

1
u0 (x

i)

=

an
0
Qn (xi )

=

an−1 Ai Qn−1 (xi )
.
d2n−1

Substituind ˆın (2.25), factorii care nu depind de indicele de ˆınsumare se simplific˘a,
rezultˆand
Pn+1
λ˜i
i=1 f (xi ) x−xi
L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f )(x) = Pn+1 ˜
.
λi
i=1 x−xi

131

5.9. FORMULA DREPTUNGHIULUI (N = 1).

˜ = Ai Qn−1 (xi ), i ∈ {1, 2, . . . , n}.
cu λ
Analog, ˆın cazul ρ(x) = 1 ¸si I = [a, b]], din (5.30) se obt¸ine
λ2i =

1
((2n)!)2 Ai (xi − a)(b − xi )
=
.
[u0 (xi )]2
(n!)4 (b − a)2n+1

˜
Considerˆ
p and nodurile ordonate, din nou ˆın urma simplific˘arilor va rezulta λi =
i
(−1) Ai (xi − a)(b − xi ).
p
˜ i = (−1)i Ai (1 − x2 ).
Dac˘a a = −1, b = 1 atunci λ
i

5.9

Formula dreptunghiului (n = 1).

Pentru n = 1 din Teorema J.2.1 obt¸inem
1
a+b
u(x) = [(x − a)(x − b)]0 = x −
,
2
2
iar din (5.24)
A1 = b − a.
Formula de integrare numeric˘a a lui Gauss va fi
Z b
a+b
) + R(f ),
f (x)dx = (b − a)f (
2
a
¸si este numit˘a formula dreptunghiului.
Evaluarea restului. Parcularizˆand rezultatul teoremei 5.8.3 au loc egalit˘a¸tile
Z
f 00 (ξ) b
a+b 2
(b − a)3 f 00 (ξ)
R(f ) =
(x −
) dx =
.
2
2
24
a
Formula dreptunghiului devine
Z b
a+b
(b − a)3 f 00 (ξ)
)+
.
f (x)dx = (b − a)f (
2
24
a
Aplicarea practic˘
a a formulei dreptunghiului. Fie m ∈ N∗ . ˆImp˘art¸im
intervalul [a, b] ˆın m p˘art¸i prin punctele ai = a + ih, i = 0, 1, . . . , m (h = b−a
)
m
¸si utiliz˘am formula dreptunghiului pentru calculul integralei funct¸iei ˆın fiecare
interval [ai , ai+1 ], i = 0, 1, . . . , m − 1. Astfel
Z

b

f (x)dx =
a

m−1
X Z ai+1
i=0

ai

f (x)dx =

132

˘
CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

=

m−1
X

[(ai+1 − ai ))f (

i=0

ai+1 + ai
f 00 (ξi )(ai+1 − ai )3
)+
].
2
24

Repetˆand rat¸ionamentul de la metoda trapezelor, deducem
Z b
m−1
b−a X
(b − a)3 f 00 (ξ)
1
f (x)dx =
f (a + (i + )h) +
.
m i=0
2
24m2
a
Astfel integrala se aproximeaz˘a prin expresia
m−1
b−a X
1
Km (f ) =
f (a + (i + )h).
m i=0
2

5.10

Restul unor formule de integrare numeric˘
a
ca serie

Pentru formulele de integrare numeric˘a a trapezelor ¸si dreptunghiurilor, restul
se poate exprima ca serie.
Teorema 5.10.1 Are loc formulele
Z b
1
Rt (f ) =
f (x)dx − (b − a)[f (a) + f (b)] =
2
a

X
a+b
j
(b − a)2j+1 f (2j) (
).
= −
2j−1
2
(2j + 1)!
2
j=1
Z b
a+b
Rd (f ) =
f (x)dx − (b − a)f (
)=
2
a

X
1
a+b
= 2
(b − a)2j+1 f (2j) (
).
2j
2 (2j + 1)!
2
j=1
Demonstrat¸ie. Cu notat¸iile c =
volt˘arile tayloriene
f (a) =
f (b) =

a+b
,
2

η=

b−a
,
2

k=0

k!

ηk

(5.33)

presupunem c˘a au loc dez-


X
f (k) (c) k
(−1)k
η
k!
k=0

X
f k) (c)

(5.32)

(5.34)
(5.35)

133

5.10. RESTUL CA SERIE


X
f k) (c)

f (x) =

k=0

k!

(x − c)k

(5.36)

Din (5.34) ¸si (5.35) rezult˘a

X f (2j) (c)
1
[f (a) + f (b)] = f (c) +
η 2j ,
2
(2j)!
j=1
iar din (5.36) g˘asim
Z

b

a


X
f (2j) (c) 2j+1
f (x)dx = (b − a)f (c) + 2
η
.
(2j + 1)!
j=1

ˆIn consecint¸a˘


X

Rt (f ) = −4

j=1

=−


X
j=1

j
η 2j+1 f (2j) (c) =
(2j + 1)!

j
22j−1 (2j

+ 1)!

(b − a)2j+1 f (2j) (

a+b
).
2

A doua relat¸ie rezult˘a ˆın mod asem˘an˘ator.
Utilizˆand aceste relat¸ii se obt¸in formulele de rest sub form˘a de serie ˆın cazul
schemelor de aplicare practic˘a.
Teorema 5.10.2 Are loc formulele
Z b

X
Rt (f ) =
f (x)dx − Im =
Aj h2j ,
a

Z

f (x)dx − Km =

Rd (f ) =
a

unde h =

b

j=1

X

Bj h2j ,

(5.37)
(5.38)

j=1

b−a
.
m

Demonstrat¸ie. Utiliz˘am notat¸iile ¸si calculele de la deducerea schemei de
aplicare practic˘a a metodei trapezului. Dac˘a ci = 12 (ai + ai+1 ) atunci
Rtrapeze (f ) =

m−1
X Z ai+1
i=0

ai 

1
f (x)dx − (ai+1 − ai )(f (ai ) + f (ai+1 )) =
2

(5.39)

134

˘
CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

=−

m−1

XX
i=0 j=1

=−


X
j=1

j
22j−1 (2j

+ 1)!

(ai+1 − ai )2j+1 f (2j) (ci ) =

j
h2j+1
2j−1
2
(2j + 1)!

m−1
X

!
f (2j) (ci ) .

i=1

Folosind proprietatea lui Darboux, pentru orice j ∈ N∗ exist˘a ξj ∈ (a, b) astfel
ˆıncˆat
m−1
1 X (2j)
f (ci ) = f (2j) (ξj ).
m i=1
Formula (5.39) devine
Rtrapeze (f ) = −


X
j=1


X
mj
j
2j+1 (2j)
h
f (ξj ) = −(b−a)
h2j f (2j) (ξj ).
2j−1
2j−1
2
2
(2j + 1)!
(2j
+
1)!
j=1

j
f (2j) (ξj ) se obt¸ine relat¸ia ment¸ionat˘a.
Notˆand Aj = −(b − a) 22j−1 (2j+1)!
1
f (2j) (ξj ).
Utilizˆand (5.33) a doua formul˘a se deduce analog cu Bj = (b−a) 22j (2j+1)!

Expresia (5.37) justific˘a afirmat¸ia c˘a formula (5.12) corespunde extrapol˘arii
Richardson.

5.11

Cazuri speciale

5.11.1

Formula de integrare numeric˘
a Lobatto

ˆIn locul formulei de integrare numeric˘a (5.23) consider˘am formula
Z b
n−2
X
ρ(x)f (x)dx = Af (a) +
Ai f (xi ) + Bf (b) + R(f ),
a

(5.40)

i=1

diferent¸a constˆand ˆın aceea c˘a dou˘a noduri – extremit˘a¸tile intervalului de integrare – sunt fixate.
Formula pentru care se atinge gradul maxim de exactitate se nume¸ste formula
de integrare numeric˘a Lobatto. Au loc urm˘atoarele rezultate.
Teorema 5.11.1 Gradul maxim de exactitate al formulei (5.40) este 2n − 3.
Demonstrat¸ie. ˆIn cazul funct¸iei f0 (x) = (x − a)(x − b)
restul este nenul.

Qn−2
i=1

(x − xi )2 ∈ P2n−2

135

5.11. CAZURI SPECIALE

Teorema 5.11.2 Dac˘a u ∈ Pn−2 este polinomul ortogonal, cu ponderea (x −
a)(b − x)ρ(x), ˆın [a, b], pe Pn−3 cu r˘ad˘acinile x1 , . . . , xn−2 , atunci formula de
integrare numeric˘a
Z b
Z b
ρ(x)L(Pn−1 ; a, x1 , . . . , xn−2 , b; f )dx + R(f )
ρ(x)f (x)dx =
a

a

are gradul de exactitate 2n − 3.
Demonstrat¸ie. Dac˘a f ∈ Pn−1 atunci f = L(Pn−1 ; a, x1 , . . . , xn−2 , b; f ), de unde
Z b
Z b
ρ(x)L(Pn−1 ; a, x1 , . . . , xn−2 , b; f )dx.
ρ(x)f (x)dx =
a

a

Fie f ∈ P2n−3 . Dac˘a q, r sunt respectiv cˆatul ¸si restul ˆımp˘art¸irii lui f la (x −
a)(x − b)u(x) atunci f = (x − a)(x − b)qu + r ¸si q ∈ Pn−3 , r ∈ Pn−1 . Atunci
L(Pn−1 ; a, x1 , . . . , xn−2 , b; f )(x) = L(Pn−1 ; a, x1 , . . . , xn−2 , b; (x−a)(x−b)qu+r)(x) =
= L(Pn−1 ; a, x1 , . . . , xn−2 , b; r)(x)
¸si ˆın consecint¸a˘
Z b
Z b
ρ(x)L(Pn−1 ; a, x1 , . . . , xn−2 , b; f )(x)dx =
ρ(x)L(Pn−1 ; a, x1 , . . . , xn−2 , b; r)(x)dx =
a

a

Z
=

b

ρ(x)r(x)dx.
a

Deoarece u ortogonal, cu ponderea (x − a)(b − x)ρ(x), ˆın [a, b], pe Pn−3 , urmeaz˘a
c˘a
Z b
Z b
ρ(x)f (x)dx =
ρ(x)[(x − a)(x − b)q(x)u(x) + r(x)]dx =
a

a
b

Z

Z
(x − a)(b − x)ρ(x)q(x)u(x)dx +

=
a

b

ρ(x)r(x)dx =
a

Z

b

=

ρ(x)L(Pn−1 ; a, x1 , . . . , xn−2 , b; r)(x)dx =
a

Z
=

b

ρ(x)L(Pn−1 ; a, x1 , . . . , xn−2 , b; f )(x)dx.
a

Restul formulei de integrare numeric˘a Lobatto se poate evalua prin:

136

˘
CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

Teorema 5.11.3 Dac˘a f ∈ C 2n−2 [a, b] atunci exist˘a ξ ∈ [a, b] astfel ˆıncˆat
Z b
Z b
R(f ) =
ρ(x)f (x)dx −
ρ(x)L(Pn−1 ; a, x1 , . . . , xn−2 , b; f )dx =
a

a

=
unde u(x) =

Qn−2
i=1

f (2n−2) (ξ)
(2n − 2)!

Z

b

(x − a)(x − b)ρ(x)u2 (x)dx,

a

(x − xi ).

Demonstrat¸ie. Procedˆand asem˘an˘ator cu demonstrat¸ia teoremei (5.8.3), not˘am
prin H(x) polinomul de interpolare Lagrange-Hermite care satisface condit¸iile
H(a)
H(xi )
H 0 (xi )
H(b)

=
=
=
=

f (a),
f (xi )
f 0 (xi )
f (b).

i ∈ {1, 2, . . . , n − 2},
i ∈ {1, 2, . . . , n − 2},

Atunci, ¸tinˆand seama de restul polinomului de interpolare Lagrange-Hermite
(2.3.4) exist˘a ζ(x) ∈ [a, b] astfel ˆıncˆat
f (x) = H(x) +

f (2n−2) (ζ(x))
(x − a)(x − b)u2 (x).
(2n − 2)!

(5.41)

Deoarece H(x) ∈ P2n−3 , formula de integrare numeric˘a a lui Lobatto implic˘a
Z b
n−2
X
ρ(x)H(x)dx = AH(a) +
Ai H(xi ) + BH(b) =
a

= Af (a) +

n−1
X
i=1

i=1

Z
Ai f (xi ) + Bf (b) =

b

ρ(x)L(Pn−1 ; a, x1 , . . . , xn−2 , b; f )(x)dx.
a

ˆInmult¸ind (5.41) cu ρ(x) ¸si integrˆand g˘asim
Z b
f (2n−2) (ζ(x))
2
R(f ) =
(x − a)(x − b)ρ(x)u (x)
dx.
(2n − 2)!
a

(5.42)

Funct¸ia x 7→ f (2n) (ζ(x)) = (2n)! f (x)−H(x)
fiind continu˘a, putem aplica integralei
u2 (x)
din membrul drept din (5.42) teorema de medie a calculului integral. Astfel,
exist˘a ξ ∈ [a, b], astfel ˆıncˆat
Z
f (2n−2) (ξ) b
(x − a)(x − b)ρ(x)u2 (x)dx.
R(f ) =
(2n − 2)! a

137

5.11. CAZURI SPECIALE

5.11.2

Formula de integrare numeric˘
a Radau

Dac˘a ˆın formula (5.23) se fixeaz˘a doar un nod – unul din extremit˘a¸tile intervalului de integrare – atunci formula de integrare numeric˘a are forma
b

Z

ρ(x)f (x)dx = Af (a) +
a

Ai f (xi ) + R(f ),

(5.43)

Ai f (xi ) + Bf (b) + R(f ).

(5.44)

i=1

sau
b

Z

n−1
X

ρ(x)f (x)dx =

n−1
X

a

i=1

Gradul maxim de exactitate al formulei de integrare numeric˘a (5.43) sau (5.44)
este 2n − 2.
ˆIn cazul atingerii gradului maxim de exactitate, (5.43) ¸si (5.44) se numesc
formulele de integrare numeric˘a Radau.
Teorema 5.11.4 Dac˘a u ∈ Pn−1 este polinomul ortogonal, cu ponderea (x −
a)ρ(x), ˆın [a, b], pe Pn−2 cu r˘ad˘acinile x1 , . . . , xn−1 , atunci formula de integrare
numeric˘a
Z b
Z b
ρ(x)f (x)dx =
ρ(x)L(Pn−1 ; a, x1 , . . . , xn−1 ; f )dx + R(f )
a

a

are gradul de exactitate 2n−2. Un rezultat analog are loc ¸si pentru formula (5.44).
Teorema 5.11.5 Dac˘a f ∈ C 2n−1 [a, b] atunci exist˘a ξ ∈ [a, b] astfel ˆıncˆat
Z

b

ρ(x)f (x)dx −

R(f ) =
a

unde u(x) =

5.11.3

i=1 (x

ρ(x)L(Pn−1 ; a, x1 , . . . , xn−1 ; f )dx =
a

f (2n−1) (ξ)
=
(2n − 1)!
Qn

b

Z

Z

b

ρ(x)(x − a)u2 (x)dx,

a

− xi ).

Formula de cvadratur˘
a Gauss-Kronrod

O formul˘a de cvadratur˘a de tip Gauss (5.23) cu n noduri are gradul de exactitate 2n − 1
n
X
I(f ) = Gn (f ) =
Ai f (xi );
∀f ∈ P2n−1 .
i=1

138

˘
CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

Pornind de la formula de cvadratura anterioar˘a, o formul˘a de cvadratur˘a GaussKronrod cu 2n + 1 noduri se construie¸ste introducˆand n + 1 noduri noi

K2n+1 (f ) =

2n+1
X

Bi f (yi ),

i=1

astfel ˆıncˆat
{x1 , . . . , xn } ⊂ {y1 , . . . , y2n+1 }
I(f ) = K(f )
∀f ∈ P3n+1

(5.45)

Cazul n = 1. Punctul de plecare ˆıl reprezint˘a formula dreptunghiului, deci
x1 = a+b
. Introducˆand nodurile p, q, formula de cvadratura Gauss-Kronrod are
2
forma
a+b
) + B3 f (q).
K3 (f ) = B1 f (p) + B2 f (
2
Parametrii formulei p, q, B1 , B2 , B3 se determin˘a din cerint¸a I(f ) = K3 (f ), ∀f ∈
P4 (5.45). Particularizˆand f = 1, x, x2 , x3 , x4 se obt¸ine sistemul algebric de ecuat¸ii
neliniare


B1 +
B2
+ B3 = b − a


2
2

a+b

+ B3 q = b −a
 B1 p + B2 2
2
3
3
B1 p2 + B2 ( a+b
)2 + B3 q 2 = b −a
2
3

4
4


)3 + B3 q 3 = b −a
B1 p3 + B2 ( a+b

2
4

 B p4 + B ( a+b )4 + B q 4 = b5 −a5
1
2 2
3
5
cu solut¸ia
p
q
B1
B2
B3


15
a+b

(b
2
√10
15
a+b
+ 10 (b
2
5
(b − a)
18
4
(b
− a)
9
5
(b − a)
18

=
=
=
=
=

− a)
− a)

Pentru a = −1, b = 1 vom avea

15
p=−
, q=
5

15
5
8
, B1 = B3 = , B2 = .
5
9
9

139

5.12. FORMULA EULER-MACLAURIN

5.12

Formule de integrare numeric˘
a bazate
pe formula Euler-MacLaurin

5.12.1

Polinoamele ¸si numerele lui Bernoulli

Polinoamele Bernoulli Bk (x) ∈ Pk , k ∈ N, sunt definite prin 

n 
X
n+1
Bk (x) = (n + 1)xn ,
k

n ∈ N.

(5.46)

k=0

Bn = Bn (0) se numesc numerele lui Bernoulli.
Din(5.46), pentru n = 0 ¸si n = 1 se obt¸in
B1 (x) = x −

B0 (x) = 1

1
2

Polinoamele Bernoulli se bucur˘a de propriet˘a¸tile
Teorema 5.12.1 Au loc relat¸iile:
(i)
Bn0 (x) = nBn−1 (x);

(5.47)

Bn (x + 1) − Bn (x) = nxn−1 ;

(5.48) 

n 
X
n
Bn (x) =
Bk xn−k ;
k

(5.49)

Bn (1 − x) = (−1)n Bn (x).

(5.50)

(ii)

(iii)

k=0

(iv)

Demonstrat¸ie. (i) Prin induct¸ie dup˘a n, se demonstreaz˘a propozit¸ia
Pn :

Bk0 (x) = kBk−1 (x),

∀ k ∈ {1, 2, . . . , n}

∀ n ∈ N∗ . ˆIn ipoteza c˘a propozit¸ia Pn−1 este adev˘arat˘a, pentru a justifica Pn este
suficient de ar˘atat Bn0 (x) = nBn−1 (x).

140

˘
CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

Derivˆand (5.46) rezult˘a
n 
X
k=1

n+1
k 

Bk0 (x) = (n + 1)nxn−1 .

T
¸ inˆand seama de ipoteza induct¸iei se obt¸ine   

n−1 
X
n+1
n+1
kBk−1 (x) +
Bn0 (x) = (n + 1)nxn−1 .
k
n

(5.51)

k=1 

Deoarece

n+1
k

(n + 1) 

k = (n + 1)

n−1 
X
k=1

sau 

n
k−1 

n
k−1 

, relat¸ia (5.51) devine

Bk−1 (x) + (n + 1)Bn0 (x) = (n + 1)nxn−1  

n−2 
n−1 
X
X
n
n
0
Bk (x) + Bn (x) =
Bk (x),
k
k
k=0

k=0

de unde egalitatea dorit˘a.
(k)
(ii) Din (i) rezult˘a Bn (x) =
rezult˘a egalit˘a¸tile succesive
Bn (x + 1) =

n
(k)
X
Bn (x)
k=0

=

n 
X
k=0

n
k

n!
B (x).
(n−k)! n−k 

Bn−k (x) =

k!

n 
X
k=0

=

n
X
k=0

n
k 

Utilizˆand dezvoltarea taylorian˘a

n!
Bn−k (x) =
k!(n − k)! 

n−1 
X
n
Bk (x) =
Bk (x) + Bn (x).
k
k=0

Utilizˆand (5.46), egalitatea anterioar˘a devine
Bn (x + 1) = Bn (x) + nxn−1 .
(iii) Din dezvoltarea taylorian˘a
Bn (y + h) =

n
(k)
X
Bn (y)
k=0

k! 

n 
X
n
h =
Bn−k (y)hk ,
k
k

k=0

pentru y = 0 ¸si h = x rezult˘a  

n 
n 
X
X
n
n
k
Bn (x) =
Bn−k (0)x =
Bk (0)xn−k .
k
k
k=0

k=0

5.12. FORMULA EULER-MACLAURIN

141

(iv) Din (5.48), pentru x := −x, rezult˘a
Bn (1 − x) = Bn (−x) + n(−1)n−1 xn−1 .
Utilizˆand din nou (5.48), egalitatea anterioar˘a se poate scrie
Bn (1 − x) − Bn (−x) = (−1)n−1 [Bn (1 + x) − Bn (x)]
sau
(−1)n Bn (1 + x) − Bn (−x) = (−1)n Bn (x) − Bn (1 − x).

(5.52)

Definind polinomul ϕ(x) = (−1)n Bn (x) − Bn (1 − x), egalitatea (5.52) se rescrie
ϕ(x + 1) = ϕ(x), adic˘a ϕ este o funct¸ie periodic˘a, cu perioada 1. Fiind polinom,
ϕ este o funct¸ie constant˘a
(−1)n Bn (x) − Bn (1 − x) = cn .
Prin derivare se obt¸ine
(−1)n Bn0 (x) + Bn0 (1 − x) = 0
sau
(−1)n Bn−1 (x) + Bn−1 (1 − x) = 0.
Astfel Bn−1 (1 − x) = (−1)n−1 Bn−1 (x), relat¸ie echivalent˘a cu (5.50).
ˆIn consecint¸a˘
Teorema 5.12.2 Au loc egalit˘a¸tile
(i) Bn = Bn (0) = Bn (1),

n ≥ 2;

(ii) Dac˘a n este un num˘ar natural impar atunci Bn = Bn (0) = Bn (1) = Bn ( 21 ) =
0;
R1
(iii) 0 Bn (x)dx = 0,
n ∈ N∗ .
Demonstrat¸ie. (i) ˆIn (5.48), se face x = 0.
(ii) Pentru x = 0 ¸si n > 1, din (5.50), rezult˘a Bn (1) = −Bn (0) = Bn (0), deci
Bn (0) = 0.
(iii) Au loc egalit˘a¸tile
Z 1
Z 1
1
1
0
Bn (x)d(x) =
Bn+1
(x)d(x) =
[Bn+1 (1) − Bn+1 (0)] = 0.
n+1 0
n+1
0

142

˘
CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

Teorema 5.12.3 Au loc afirmat¸iile
(i) B4n+2 (x), n ∈ N este descresc˘atoare ˆın intervalul [0, 21 ] ¸si cresc˘atoare ˆın intervalul [ 21 , 1];
(ii) Exist˘a ξ ∈ (0, 12 ) astfel ˆıncˆat B4n+3 este cresc˘atoare ˆın [0, ξ] ∪ [1 − ξ, 1] ¸si
descresc˘atoare ˆın [ξ, 1 − ξ];
(iii) B4n (x), n ∈ N∗ este cresc˘atoare ˆın intervalul [0, 12 ] ¸si descresc˘atoare ˆın
intervalul [ 21 , 1];
(iv) Exist˘a ξ ∈ (0, 12 ) astfel ˆıncˆat B4n+1 este descresc˘atoare ˆın [0, ξ] ∪ [1 − ξ, 1] ¸si
cresc˘atoare ˆın [ξ, 1 − ξ].
Demonstrat¸ie. Inductiv, deoarece B20 (x) = 2B1 (x) = 2x − 1 are loc tabelul de
variat¸ie
1
x
| 0
1
2
0
B2 (x) |
− 0 +
B2 (x) |
&
%
Presupunˆand c˘a B4n+2 (x) este descresc˘atoare ˆın [0, 12 ] ¸si cresc˘atoare ˆın [ 12 , 1],
R1
deoarece 0 B4n+2 (x)dx = 0, ˆın mod necesar
1
B4n+2 ( ) < 0.
2

B4n+2 (0) = B4n+2 (1) > 0 ¸si

Prin urmare exist˘a ξ ∈ (0, 21 ) astfel ˆıncˆat B4n+2 (ξ) = 0 = B4n+2 (1 − ξ).
0
(x) = (4n + 3)B4n+2 (x) are loc tabelul de variat¸ie
Deoarece B4n+3
x
| 0
0
B4n+3 (x) |
B4n+3 (x) | 0

+
%

1
2

ξ
0
&

1−ξ
0


0

&

1
+
%

0

0
Din B4n+4
(x) = (4n + 4)B4n+3 (x) rezult˘a tabelul de variat¸ie

x
| 0
0
B4n+4 (x) |
B4n+4 (x) |

1
2

+
%

0

1

&

R1
Condit¸ia 0 B4(n+1) (x)dx = 0 implic˘a B4(n+1) (0) = B4(n+1) (1) < 0 ¸si B4(n+1) ( 21 ) >
0, adic˘a exist˘a, din nou ξ ∈ (0, 21 ) astfel ˆıncˆat B4(n+1) (ξ) = 0 = B4(n+1) (1 − ξ).

143

5.12. FORMULA EULER-MACLAURIN

0
(x) = (4n + 5)B4(n+1) (x) rezult˘a tabelul de variat¸ie
Din B4(n+1)+1

x
| 0
0
B4(n+1)+1 (x) |
B4(n+1)+1 (x) | 0


&

1
2

ξ
0

1−ξ
0

+
0

%

1

&

%

0

0
(x) = (4n + 6)B4(n+1)+1 (x) implic˘a
Egalitatea B4(n+1)+2

x
| 0
0
B4(n+1)+2 (x) |
B4(n+1)+2 (x) |

1
2


&

0

1
+
%

Tabelele de variat¸ie ˆın cazul polinoamelor Bernoulli de indice par implic˘a
Teorema 5.12.4 B2n (x) − B2n (0) p˘astreaz˘a semn constant ˆın intervalul [0,1].

5.12.2

Formula Euler-MacLaurin

Fie f ∈ C 2n [a, a + h]. ˆIn urma a 2n integr˘ari succesive prin p˘art¸i se obt¸ine
Z

a+h

1

Z

f (a + th)dt =

f (x)dx = h
a

0 

Z
1
= h f (a + th)B1 (t)|0 − h

1 

0

f (a + th)B1 (t)dt =

0

"
#
1
Z 1

h
B
(t)
B
(t)
2
2
−h
= [f (a + h) + f (a)] − h2 f 0 (a + th)
f 00 (a + th)
dt =
2
2 0
2
0
h
h2 B2 (0) 0
[f (a + h) + f (a)] −
[f (a + h) − f 0 (a)]−
2
2
"
#
1
Z 1
h3 00
B3 (t)
B
(t)
3
f (a + th)
f (3) (a + th)

−h
dt = . . .
2
3 0
3
0
=

=

n−1 2k
X
h
h B2k (2k−1)
[f (a + h) + f (a)] −
[f
(a + h) − f (2k−1) (a)]−
2
(2k)!
k=1

h2n B2n (2n−1)
h2n+1

[f
(a + h) − f (2n−1) (a)] +
(2n)!
(2n)!

Z
0

1

f (2n) (a + th)B2n (t)dt.

144

˘
CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

T
¸ inˆand seama de egalitatea
f

(2n−1

(a + h) − f

(2n−1

1

Z

f (2n) (a + th)dt

(a) = h
0

egalitatea anterioar˘a devine
Z a+h
f (x)dx =
a

n−1 2k
X
h B2k
k=1

(2k)!

[f

(2k−1)

(a+h)−f

(2k−1)

h
[f (a + h) + f (a)]−
2

h2n+1
(a)]+
(2n)!

Z

(5.53)

1

f (2n) (a+th)[B2n (t)−B2n (0)]dt.

0

Deoarece B2n (t) − B2n (0) p˘astreaz˘a semn constant ˆın intervalul [0, 1] se poate
aplica teorema de medie a calculului integral, ultimul termen din (5.53) transformˆandu-se ˆın
Z 1
f (2n) (a + th)[B2n (t) − B2n (0)]dt =
0

=f

(2n)

1

Z

[B2n (t) − B2n (0)]dt = −B2n f (2n) (ξ).

(ξ)
0

cu ξ ∈ (a, a + h).
Formula (5.53) devine
Z

a+h

f (x)dx =
a

n−1 2k
X
h B2k
k=1

(2k)!

[f

(2k−1)

h
[f (a + h) + f (a)]−
2

(a + h) − f

(2k−1)

(5.54)

h2n+1 B2n (2n)
(a)] −
f (ξ).
(2n)!

Teorema 5.12.5 (Formula Euler-MacLaurin) Dac˘a f ∈ C 2n [a, a+mh], m ∈
N∗ atunci
Z a+mh
m
X
h
f (x)dx = h
f (a + jh) − [f (a + h) + f (a)]−
(5.55)
2
a
j=0

n−1 2k
X
h B2k
k=1

(2k)!

[f

unde ξ ∈ (a, a + mh).

(2k−1)

(a + mh) − f

(2k−1)

mh2n+1 B2n (2n)
(a)] −
f (ξ),
(2n)!

145

5.12. FORMULA EULER-MACLAURIN

Demonstrat¸ie. Utilizˆand (5.54) avem
a+mh

Z

f (x)dx =
a

=

j=0
m−1
X
j=0

n−1 2k
X
h B2k
k=1

(2k)!

m−1
X Z a+(j+1)h

f (x)dx =

a+jh

h
[f (a + jh) + f (a + (j + 1)h)]−
2
2n+1

[f (2k−1) (a + (j + 1)h) − f (2k−1) (a + jh)] −
"

m−1

h

B2n (2n)
f (ξj )
(2n)!
#

)
=

X
1
1
f (a) +
f (a + jh) + f (a + mh) −
2
2
j=1
Pm−1
n−1 2k
X
h B2k (2k−1)
h2n+1 B2n j=0 f (2n) (ξj )
(2k−1)

[f
(a + mh) − f
(a)] − m
,
(2k)!
(2n)!
m
k=1
=h

unde ξj ∈ (a + jh, a + (j + 1)h).
Datorit˘
a propriet˘a¸tii Darboux a funct¸iei f (2n) (x), exist˘a ξ ∈ (a, a + mh) astfel
Pm−1
1
ˆıncˆat m j=0 f (2n) (ξj ) = f (2n) (ξ), de unde (5.55)

5.12.3

Formule de integrare Euler-MacLaurin

1. Dac˘a f : [a, b] → R este o funct¸ie care se anuleaz˘a, ˆımpreun˘a cu derivatele sale
ˆın a ¸si b atunci potrivit formulei Euler-MacLaurin
Z b
m
X
h
f (x)dx = h
f (a + jh) − [f (a + h) + f (a)]−
2
a
j=0

n−1 2k
X
h B2k
k=1

=h

(2k)!

m−1
X
j=1

[f (2k−1) (a + mh) − f (2k−1) (a)] −

mh2n+1 B2n (2n)
f (ξ) =
(2n)!
m−1

X
h2n B2n (2n)
f (a + jh) − (b − a)
f (ξ) ≈ h
f (a + jh),
(2n)!
j=1

(5.56)

unde h =
∈ N∗ .
2. Fie f : (−1, 1) → R o funct¸ie indefinit derivabil˘a. Pentru calculul integralei
Z 1
f (x)dx
b−a
,m
m

−1

146

˘
CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

acesta se transform˘a ˆıntr-o integral˘a pe (−∞, ∞), printr-o schimbare de variabil˘a
x = g(t), unde g este o funct¸ie indefinit derivabil˘a cu proprietatea c˘a g 0 ˆımpreun˘a
cu derivatele ei de ordin superior tind repede c˘atre 0, pentru t → ∞.
Astfel
Z ∞
Z 1

X
0
f (g(t))g (t)dt = h
wj f (xj ) + R,
f (x)dx =
−∞

−1

j=−∞

unde xj = g(jh) ¸si wj = g 0 (jh).
Practic, potrivit (5.56), calculul integralei revine la evaluarea sumei
X

h

wj f (xj ).

|j|<M

Variante uzuale pentru funct¸ia g sunt
Rt
2
• g(t) = √2π 0 e−s ds = erf(t);
• g(t) = tanh( π2 sinh t), g 0 (t) =

π
cosh t
.
2 cosh2 ( π2 sinh t)

3. Algoritmul lui Romberg. Rescriem formula Euler-MacLaurin (5.55) sub
forma
"
#
Z b
m−1
X
1
1
f (x)dx = h f (a) +
f (a + jh) + f (b) −
2
2
a
j=1

n−1 2k
X
h B2k
k=1

(2k)!

[f (2k−1) (b) − f (2k−1) (a)] − (b − a)

h2n B2n (2n)
f (ξ),
(2n)!

unde h = b−a
, ξ ∈ (a, b).
m
P
1
Definind ϕ(h) = h[ 21 f (a) + m−1
¸ine o formul˘a de
j=1 f (a + jh) + 2 f (b)] se obt
tip (4.4). Aplicˆand extrapolarea Richardson se obt¸in aproxim˘ari de ordin superior a integralei. Acest˘a aplicare a extrapol˘arii Richardson la metoda trapezelor
define¸ste algorimul lui Romberg.

Probleme ¸si teme de seminar
P 5.1 S˘a se calculeze restul ˆın formula trapezului f˘ar˘a particularizarea rezultatului teoremei 5.3.3.

147

5.12. FORMULA EULER-MACLAURIN

R. Pentru evaluarea restului
Z b
1
R(f ) =
f (x)dx − (b − a)[f (a) + f (b)]
2
a
introducem funct¸ia
Z

a+h

ϕ(h) =
a

h
f (x)dx − [f (a) + f (a + h)]
2

¸si observ˘am c˘a ϕ(b − a) = R(f ). Derivatele de ordinul ˆıntˆai ¸si doi ale lui ϕ sunt
ϕ0 (h) = 12 [f (a + h) − f (a)] − h2 f 0 (a + h)
ϕ00 (h) = − h2 f 00 (a + h)
¸si exprimˆand funct¸ia ϕ prin polinomul lui Taylor cu restul sub form˘a integral˘a
obt¸inem
ϕ0 (0)
ϕ(h) = ϕ(0) +
h+
1!

Z
0

h

1
(h − t)ϕ (t)dt = −
2
00

1

h

Z

(h − t)f 00 (a + t)dt.

0

Aplicˆand prima teorem˘a de medie a calculului integral, g˘asim
f 00 (ξ)
ϕ(h) = −
2

Z

h

(h − t)dt = −
0

f 00 (ξ)h3
,
12

unde ξ ∈ (a, a + h).
ˆIn particular, pentru h = b − a, obt¸inem
ϕ(b − a) = R(f ) = −

f 00 (ξ)(b − a)3
.
12

P 5.2 S˘a se calculeze restul ˆın formula lui Simpson f˘ar˘a particularizarea rezultatului teoremei 5.3.3.
1

Pentru o funct¸ie f formula de reprezentare prin polinomul lui Taylor cu restul sub form˘a
integral˘
a este:
f (x) = f (a) +

f 0 (a)
f (n) (a)
(x − a) + . . . +
(x − a)n +
1!
n!

Z
a

x

(x − t)n (n+1)
f
(t)dt.
n!

Formula rezult˘
a ˆın urma a n integr˘
ari prin p˘art¸i a integralei din membrul drept.

148

˘
CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

R. Expresia restului este
Z b
1
a+b
f (x)dx − (b − a)[f (a) + 4f (
R(f ) =
) + f (b)].
6
2
a
Introducem funct¸ia
Z

c+h

ϕ(h) =
c−h

h
f (x)dx − [f (c − h) + 4f (c) + f (c + h)],
3

unde c = a+b
¸si observ˘am c˘a ϕ( b−a
) = R(f ). Evaluarea restului se obt¸ine
2
2
asem˘an˘ator cu metoda utilizat˘a ˆın cazul formulei trapezului. Calcul˘am derivatele
funct¸iei ϕ
h
1
ϕ0 (h) = f (c+h)+f (c−h)− [f (c−h)+4f (c)+f (c+h)]− [f 0 (c+h)−f 0 (c−h)] =
3
3
2
h
= [f (c − h) − 2f (c) + f (c + h)] − [f 0 (c + h) − f 0 (c − h)];
3
3
ϕ00 (h) = 31 [f 0 (c + h) − f 0 (c − h)] − h3 [f 00 (c + h) + f 00 (c − h)];
2
ϕ(3) (h) = − h3 [f (3) (c + h) − f (3) (c − h)] = − 2h3 f (4) (η(h)) c − h < η < c + h;
¸si prin urmare
Z h
Z
(h − t)2 (3)
ϕ00 (0) 2
1 h
ϕ0 (0)
(h−t)2 ϕ(3) (t)dt =
h+
h +
ϕ (t)dt =
ϕ(h) = ϕ(0)+
1!
2!
2
2
0
0
Z h
1
=−
(h − t)2 t2 f (4) (η(t))dt.
3 0
(3)

(3)

(c−t)
Din egalitatea f (4) (η(t)) = f (c+t)−f
rezult˘a c˘a funct¸ia t 7→ f (4) (η(t)) este
2t
continu˘a ˆın [0, h]. Aplicˆand teorema de medie a calculului integral g˘asim

ϕ(h) = −
unde ξ ∈ (c − h, c + h).
ˆIn particular, pentru h =

b−a
,
2

h5 (4)
f (ξ),
90

g˘asim

ϕ(h) = −
P 5.3 S˘a se demonstreze formulele

(b − a)5 (4)
f (ξ).
2880

149

5.12. FORMULA EULER-MACLAURIN

1.

R1

2.

R1

0
0

f (x)dx = 12 [f (0) + f (1)] −

R1

1
2

0

f 00 (x)x(1 − x)dx;

f (x)dx =

= 16 [f (0) + 4f ( 12 ) + f (1)] −

1
6

R1
2

0

( 21 − x)2 x[f (3) ( 12 + x) − f (3) ( 21 − x)]dx.

R. Se utilizeaz˘a metoda din problemele anterioare, pentru
Z x
x
f (t)dt − (f (0) + f (x)).
1. ϕ(x) =
2
0
Z 1 +x
2
1
1
1
x
2. ϕ(x) =
f (t)dt − (f ( − x) + 4f ( ) + f ( + x)).
1
3
2
2
2
−x
2
P 5.4 S˘a se arate
R 2πc˘a aplicˆ
Pamnd formula trapezelor cu parametrul de discretizare
n > m, integrala 0 (a0 + k=1 (ak cos kx+bk sin kx))dx se calculeaz˘a f˘ar˘a eroare.
P 5.5 Dac˘a (Qk )k∈N este un ¸sir de polinoame ortogonale cu Q
ponderea ρ ˆın intervalul I ¸si x1 , . . . , xn sunt r˘ad˘acinile polinomului Qn (x) = an ni=1 (x − xi ) atunci
are loc formula
n−1
X
ck Qk (x),
(5.57)
L(Pn−1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x) =
k=0
1
d2k

Pn

cu ck =
¸iile dk , Ai au semnificat¸iile din sect¸iunea
i=1 Ai f (xi )Qk (xi ). Notat
Formulei de integrare numeric˘a de tip Gauss.
R. Deoarece Q0 , Q1 , . . . , Qn−1 formeaz˘a o baz˘a ˆın spat¸iul liniar al polinoamelor
Pn−1 are loc o relat¸ie de forma (5.57).
ˆIn vederea determin˘arii coeficient¸ilor ck se ˆınmult¸e¸ste (5.57) cu ρ(x)Qj (x), j ∈
{0, 1, . . . , n − 1} ¸si se integreaz˘a ˆın I. Se obt¸ine
Z
Z
n−1
X
ρ(x)L(Pn−1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x)Qj (x)dx =
ck ρ(x)Qk (x)Qj (x)dx =
I

k=0

=

n−1
X

I

ck δk,j d2j = cj d2j .

k=0

Pe de alt˘a parte, integrala din membrul stˆang se calculeaz˘a cu formula de integrare numeric˘a Gauss. Deoarere L(Pn−1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x)Qj (x) ∈ Pn+j−1 ⊆ P2n−2
restul este 0.
Z
n
X
ρ(x)L(Pn−1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x)Qj (x)dx =
Ai f (xi )Qj (xi ).
I

i=1

150

˘
CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

Relat¸ia cerut˘a rezult˘a din cele dou˘a egalit˘a¸ti obt¸inute.
P 5.6 O formul˘a de integrare numeric˘a de forma
Z
I(f ) = ρ(x)f (x)dx ≈
I

Z
≈ In (f ) =

ρ(x)L(Pn−1 ; x1 , . . . , xn ; f )(x)dx =
I

n
X

ai f (xi )

i=1

are ordinul de exactitate n + k dac˘a ¸si numai dac˘a
Z
ρ(x)u(x)p(x)dx = 0, ∀ p ∈ Pk ,
I

unde u(x) =

Qn

i=1 (x

− xi ).

R. Dac˘a p ∈ Pn−1 atunci p(x) = L(Pn−1 ; x1 , . . . , xn ; p)(x) ¸si deci I(p) = In (p).
1. Presupunem c˘a ordinul de exactitate este n + k ¸si p ∈ Pk . Atunci up ∈ Pn+k ¸si
ˆın consecint¸˘a
Z
n
X
I(up) = ρ(x)u(x)p(x)dx = In (up) =
ai u(xi )p(xi ) = 0.
I

i=0

2. Reciproc, fie p ∈ Pn+k ¸si p = qu + r, identitatea ˆımp˘art¸irii lui p la u. Atunci
q ∈ Pk ¸si r ∈ Pn−1 . Are loc egalitatea
Z
Z
Z
ρ(x)p(x)dx = ρ(x)q(x)u(x)dx + ρ(x)r(x)dx.
I

I

I

Potrivit ipotezei, primul termen este nul iar pentru ultimul au loc egalit˘a¸tile
Z
n
n
X
X
ρ(x)p(x)dx = I(r) = In (r) =
ai r(xi ) =
ai p(xi ) = In (p).
I

i=1

i=1

P 5.7 S˘a se deduc˘a formula de integrare numeric˘a de tip Gauss
Z 1
n
f (x)
π X 
(2k + 1)π 

dx =
f cos
+ R(f ).
n + 1 k=0
2(n + 1)
1 − x2
−1
Dac˘a f are derivat˘a de ordinul 2n + 2 continu˘a atunci
π
R(f ) = 2n+1
f (2n+2) (ξ), −1 < ξ < 1.
2
(2n + 2)!

151

5.12. FORMULA EULER-MACLAURIN

R. Nodurile formulei de integrare numeric˘a sunt r˘ad˘acinile polinomului lui Cebˆı¸sev
Tn+1 (x). ˆIn consecint¸˘a u(x) = 21n Tn+1 (x). Dac˘a tk = (2k+1)π
, xk = cos tk atunci
2(n+1)
u0 (xk ) =

(−1)k (n+1)
2n sin tk

Z

1

Ak =
−1

¸si
u(x)
(−1)k sin tk
dx
=
(x − xk )u0 (xk )
n+1

Z
0

π

cos (n + 1)t
dt.
cos t − cos tk

Integralele de tipul celui de mai sus se calculeaz˘a aplicˆand teorema semireziduurilor
Z π
Z
Z
cos νt
1 π
cos νt
1 π (cos t + i sin t)ν
dt =
dt =
dt =
Iν =
2 −π cos t − cosa
2 −π cos t − cosa
0 cos t − cosa
Z
1

π sin νa
dz =
.
2
i |z|=1 z − 2z cos a + 1
sin a
Din Teorema 5.8.3
f 2n+2 (ξ)
R(f ) =
(2n + 2)!

Z

1

−1

1

1 − x2 

Tn+1 (x)
2n 

2
dx.

Rn
n−i
t(t − 1) . . . (t − i + 1)(i − i − 1) . . . (t − n)dt este
P 5.8 Dac˘a Cn,i = n (−1)
i! (n−i)! 0
un num˘ar Cˆotes atunci limn→∞ Cn,2 = ∞.
R. Notˆand hn,k =

1
2n(n−2)!

R k+1
k

t(t − 1)(t − 3) . . . (t − n)dt au loc evalu˘arile:

Z 2

1

t(t − 1)(t − 3) . . . (t − n)dt =
|hn,1 | =

2n(n − 2)! 1
Z 2
1
2(n − 1)!
n−1
=
t(t − 1)(3 − t) . . . (n − t)dt ≤
=
.
2n(n − 2)! 1
2n(n − 2)!
n
Z n

1

=
|hn,n−1 | =
t(t

1)(t

3)
.
.
.
(t

n)dt

2n(n − 2)! n−1
Z n
1
=
t(t − 1)(t − 3) . . . (t − n + 1)(n − t)dt ≤
2n(n − 2)! n−1

1
n!
n−1
=
.
2n(n − 2)! n − 2
2(n − 2)

152

˘
CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

• Pentru k ∈ {2, 3, . . . , n − 2}

Z k+1

1

|hn,k | =
t(t − 1)(t − 3) . . . (t − n)dt =

2n(n − 2)! k
Z n
1
=
t(t − 1)(t − 3) . . . (t − k)(k + 1 − t) . . . (n − t)dt ≤
2n(n − 2)! n−1

(k + 1)!(n − k)!
k − 1 k!(n − k)! 1
1
=
.
2n(n − 2)!
k−1
k + 1 2(n − 2)! n

Deoarece  

n
2
k!(n − k)!
k+1
≤ 3,
=   ≤1
k−1
2(n − 2)!
n
k

rezult˘a |hn,k | ≤ n3 .

Z 1

1

=
t(t

1)(t

3)
.
.
.
(t

n)dt
|hn,0 | =

2n(n − 2)! 0
Z 1
1
=
t(1 − t)(3 − t) . . . (n − t)dt ≥
2n(n − 2)! 0
Z 2
3
1

t(1 − t)(3 − t) . . . (n − t)dt ≥
2n(n − 2)! 13
=

2
1 1
1
1
1
1
1
11
(3− ) . . . (n− ) =
(2+ )(3+ ) . . . (n−1+ ).
2n(n − 2)! 3 3
3
3 3
54n(n − 2)!
3
3
3

Dar inegalitatea (x + 2)(x + 3) . . . (x + n − 1) =
= xn−1 + . . . + [2 · 3 . . . (n − 2) + . . . + 3 · 4 . . . (n − 1)]x + (n − 1)! ≥  

1
1
1
≥ (n − 1)!
+
+ ... +
x,
n−1 n−2
2
particularizat˘a pentru x =

1
3

d˘a

1
1
1
(2 + )(3 + ) . . . (n − 1 + ) ≥ (n − 1)!
3
3
3
ˆIn consecint¸a˘ |hn,0 | ≥

n−1
162n

1
n−1

+

1
n−2 

1
1
1
+
+ ... +
n−1 n−2
2 

n−1
+ . . . + 21 ≥ 162n
ln n2 . 

1
.
3

153

5.12. FORMULA EULER-MACLAURIN

Au loc inegalit˘a¸tile

n−1
Z n

X

1

=

|Cn,2 | =
t(t

1)(t

3)
.
.
.
(t

n)dt
h
n,k ≥

2n(n − 2)! 0
k=0
≥ |hn,0 | −

n−1
X

|hn,k | ≥

k=1

3
n−1
n−1 n n−1
ln −
− (n − 3) −
→ ∞, n → ∞.
162n
2
n
n 2(n − 2)

P
P 5.9 Fie h = b−a
. Dac˘a σn = (b − a) ni=0 Cn,i δa+ih este funct¸ionala din C ∗ [a, b]
n
corespunz˘atoare formulei de integrare numeric˘a Newton-Cˆotes
Z

b

f (x)dx = (b − a)
a

n
X

Cn,i f (a + ih) + Rn (f ),

i=0

atunci ¸sirul de funct¸ionale (σn )n∈N∗ nu converge ˆın topologia slab˘a din C ∗ [a, b]
Rb
c˘atre funct¸ionala I(f ) = a f (x)dx.
P 5.10 S˘a se arate c˘a ¸sirul funct¸ionalelor (Im )m∈N∗ , (Jm )m∈N∗ , (Km )m∈N∗ definite prin schema de aplicare practic˘a a formulei trapezului, Simpson, respectiv
dreptunghiului converge punctual c˘atre funct¸ionala I.
P 5.11 Dac˘a (pk )k∈N este un ¸sir de
ortogonale monice ˆın intervalul
Ppolinoame
n−1
j
n
I cu ponderea ρ(x), pn (x) = x + j=0 aj x atunci coeficient¸ii a0 , a1 , . . . , an−1
satifac sistemul algebric de ecuat¸ii liniare





µ0 µ1 . . . µn−1
a0
µn
 µ1 µ2 . . .

 µn+1 

µn 

  a1 


 ..
.. . .
..   ..  = −  ..  ,
 .
 . 
.
.
.  . 
µn−1 µn . . . µ2n−2
an−1
µ2n−1
unde µk =

R
I

ρ(x)xk dx.

R. Pentru k ∈ {0, 1, . . . , n − 1} au loc relat¸iile
Z
0=
I

pn (x)xk dx = µn+k +

n−1
X
j=0

aj µj+k .

154

˘
CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

P 5.12 S˘a se deduc˘a formula de integrare numeric˘a Gauss-Hermite

Z

e

−x2

f (x)dx =

−∞

n
X

Aj f (xj ) + R(f ),

j=1

unde x1 , . . . , xn sunt r˘ad˘acinile polinomului lui Hermite Hn (x) iar Ai =


2n−1 n! π
.
2
2
n Hn−1 (xi )

2

R. Polinoamele lui Hermite sunt ortogonale ˆın R cu ponderea
e−x , coeficientul

k
k
2
termenului dominant a lui Hk este ak = 2 iar dk = 2 k! π.
Potrivit Teoremei 5.8.5

an d2n−1
2n 2n−1 (n − 1)! π
= n−1 0
Ai =
an−1 Q0n (xi )Qn−1 (xi )
2 Hn (xi )Hn−1 (xi )
¸si se ¸tine seama de egalitatea Hn0 (x) = 2nHn−1 (x).
P 5.13 S˘a se deduc˘a formula de integrare numeric˘a Gauss-Laguerre

Z

−x

e f (x)dx =
0

n
X

Aj f (xj ) + R(f ),

j=1

unde x1 , . . . , xn sunt r˘ad˘acinile polinomului lui Laguerre Ln (x) = Ln<0> (x) iar
[(n−1)!]2
Ai = − Ln−1
.
(xi )L0 (xi )
n

R. Polinoamele lui Laguerre Ln (x) sunt ortogonale ˆın (0, ∞) cu ponderea e−x ,
coeficientul termenului dominant a lui Lk este ak = (−1)k iar d2k = k!Γ(k + 1) =
(k!)2 .
Potrivit Teoremei 5.8.5
Ai =

an d2n−1
[(n − 1)!]2
=

.
an−1 Q0n (xi )Qn−1 (xi )
L0n (xi )Ln−1 (xi )

P 5.14 S˘a se arate c˘a

X Bk
x
=
xk ,
ex − 1 k=0 k!
unde Bk , k ∈ N sunt numerele lui Bernoulli.

155

5.12. FORMULA EULER-MACLAURIN

R. Din

X cj
x
1
=
xj
=
P
∞ xk−1
ex − 1
j!
k=1 k!
j=0
P
P∞
xk−1
se obt¸ine egalitatea ∞
k=1 k!
j=0
puterilor lui x rezult˘a egalit˘a¸tile

cj j
x
j!

= 1 ¸si prin identificarea coeficient¸ilor

c0 = 1
cn−1
cn
+ (n−1)!2!
+ ... +
n!1!

c1
1!n!

+

c0
(n+1)!

=0

sau 

n+1
n  

cn +

n+1
n−1  

cn−1 + . . . +

n+1
1  

c1 +

n+1
0 

c0 = 0.

T
¸ inˆand seama de (5.46), inductiv se arat˘a c˘a cn = Bn , ∀n ∈ N.
P 5.15 S˘a se arate c˘a
Z 1
m!n!
Bn (x)Bm (x)dx = (−1)n−1
Bm+n .
(m + n)!
0
R. Se fac integr˘ari prin p˘art¸i ¸si se ¸tine seama de egalil˘a¸sile Bn (1) = Bn (0), n ≥ 2
¸si B1 (1) = 21 , B1 (0) = − 21 .
P 5.16 Fie Pn polinomul monic de grad n ortogonal cu ponderea ρ(x) ˆın intervalul I pe Pn−1 . S˘a se arate c˘a dac˘a P este un polinom monic de grad n atunci
Z
Z
2
ρ(x)P (x)dx ≥ ρ(x)Pn2 (x)dx.
I

I

R. P (x) = Pn (x) + r(x), r ∈ Pn−1 .
P 5.17 Fie ρ o funct¸ie pondere par˘a ¸si (Qn )n∈N un ¸sir de polinoame ortogonale
cu ponderea ρ ˆın intervalul [−1, 1]. S˘a se arate c˘a dac˘a n este par / inpar atunci
Qn este funct¸ie par˘a / impar˘a.
R. Fie Pn ¸sirul corespunz˘ator de polinoame ortogonale monice. Vom utiliza
notat¸iile (5.13). Induct¸ie dup˘a n.

156

˘
CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERICA

1. Pentru n = 0, Q0 (x) = a0 care este funct¸ie par˘a. Pentru n = 1, Q1 (x) =
a1 x + b1 . ˆIn
Z 1
Z 1
ρ(x)xdx + a0 b1
ρ(x)dx
0 =< Q1 , Q0 >= a0 a1
−1

−1

funct¸ia din prima integral˘a este impar˘a iar funct¸ia din a doua integral˘a este par˘a.
Rezult˘a b1 = 0, adic˘a Q1 (x) = a1 x, funct¸ie impar˘a.
2. Presupunem proprietatea adev˘arat˘a pentru polinoame de grad cel mult n.
Prin schimbarea de variabil˘a x = −t ˆın < xPn , Pn > se obt¸ine
Z 1
Z 1
Z 1
2
2
ρ(t)tPn2 (t)dt,
ρ(−t)tPn (−t)dt = −
ρ(x)xPn (x)dx = −
< xPn , Pn >=
−1

−1

−1

de unde rezult˘a c˘a < xPn , Pn >= 0. Formula celor trei termeni (5.19) devine
xQn =

an
an−1 d2n
Qn+1 +
Qn−1 .
an+1
an d2n−1

P 5.18 Fie formula de integrare numeric˘a de tip Gauss
Z
ρ(x)f (x)dx =
I

n
X

Ai f (xi ) + R(f )

i=1

Q
¸si u(x) = ni=1 (x − xi ) = xn − (an−1 xn−1 + . . . + a1 x + a0 ) ortogonal˘a pe Pn cu
ponderea ρ(x) ˆınR I.
Pn
k
sirul
Dac˘a yk = I ρ(x)xk dx =
i=1 Ai xi , k ∈ {0, 1, . . . , 2n − 1} atunci ¸
(yi )0≤i≤2n−1 verific˘a ecuat¸ia cu diferent¸e liniar˘a, omogen˘a, cu coeficient¸i constant¸i
de ordin n
yn+s = a0 ys + a1 ys+1 + . . . + an−1 yn+s−1 ,

s ∈ {0, 1, . . . , n − 1}.

Capitolul 6
Metoda celor mai mici p˘
atrate
Problema aproxim˘arii unei funct¸ii printr-o alt˘a funct¸ie dintr-o clas˘a convenabil˘a prin metoda celor mai mici p˘atrate este prezentat˘a ˆın mai multe ipostaze.

6.1

Construirea unei funct¸ii de aproximare
prin metoda celor mai mici p˘
atrate

Cazul discret. Relu˘am problema aproxim˘arii unei funct¸ii cunoscut˘a prin
valorile y1 , y2 , . . . , yn date respectiv ˆın punctele x1 , x2 , . . . , xn , distincte dou˘a cˆate
dou˘a.
Pentru n mare, aproximat¸ia dat˘a de o funct¸ie de interpolare este improprie
utiliz˘arii ˆın cazul ˆın care intereseaz˘a expresia funct¸iei obt¸inute. Un alt mod de
aproximare este furnizat de metoda celor mai mici p˘atrate.
Fie m ∈ N, m < n. O funct¸ie F (x, c1 , . . . , cm ), fixat˘a de parametrii c1 , . . . , cm
reprezint˘a o aproximat¸ie construit˘a prin metoda celor mai mici p˘atrate dac˘a
n
X

[F (xk , c1 , . . . , cm ) − yk ]2 =

k=1

= inf{

n
X
[F (xk , λ1 , . . . , λm ) − yk ]2

:

λ1 , . . . , λm ∈ R}

k=1

Ansamblul format din parametrii (c1 , . . . , cm ) define¸ste un punct de minim al
funct¸iei
n
X
Φ(λ1 , . . . , λm ) =
[F (xk , λ1 , . . . , λm ) − yk ]2 ,
(6.1)
k=1

157

158

˘
CAPITOLUL 6. METODA CELOR MAI MICI PATRATE

¸si este o solut¸ie a sistemului algebric (condit¸ia necesar˘a de optimalitate)
∂Φ
= 0,
∂λi

i = 1, 2, . . . , m.

(6.2)

Studiem cazul liniar. Fie ϕ1 (x), . . . , ϕm (x) funct¸ii liniar independente ¸si
F (x, λ1 , . . . , λm ) = λ1 ϕ1 (x) + . . . + λm ϕm (x).
ˆIn acest caz, sistemul (6.2) devine un sistem algebric de m ecuat¸ii liniare cu m
necunoscute
n
X
∂Φ
(c1 , . . . , cm ) = 2
[c1 ϕ1 (xk ) + . . . + cm ϕm (xk ) − yk ]ϕi (xk ) = 0,
∂λi
k=1

(6.3)

i = 1, 2, . . . , m.
Utilizˆand notat¸iile
ai,j =

n
X

ϕi (xk )ϕj (xk )

k=1

bi =

n
X

yk ϕi (xk )

(6.4)

k=1

sistemul (6.3) se scrie
m
X

ai,j cj = bi

i = 1, 2, . . . , m.

(6.5)

j=1

Matricea (ai,j )1≤i,j≤m a coeficient¸ilor dat¸i de formula (6.4) se nume¸ste matricea
Gram asociat˘a problemei de aproximare prin metoda celor mai mici p˘atrate considerat˘a.
Astfel pentru obt¸inerea aproximat¸iei dorite trebuie parcur¸si urm˘atorii pa¸si:
1. Se alege m ∈ N∗ ¸si funct¸iile liniar independente ϕ1 (x), . . . , ϕm (x).
2. Se calculeaz˘a, conform formulelor (6.4) coeficient¸ii (ai,j )1≤i,j≤m ¸si (bi )1≤i≤m .
3. Se rezolv˘a sistemul algebric de ecuat¸ii liniare (6.5), rezultˆand coeficient¸ii
c1 , c2 , . . . , cm .
4. Se formeaz˘a funct¸ia de aproximare
F (x, c1 , . . . , cm ) = c1 ϕ1 (x) + . . . + cm ϕm (x).

159

6.1. DETERMINAREA UNEI FUNCT
¸ II DE APROXIMARE

Expresia funct¸iei de aproximare poate fi pus sub o form˘a matriceal˘a.
U ¸si Y definite prin



ϕ1 (x1 ) ϕ1 (x2 ) . . . ϕ1 (xn )
y1
 ϕ2 (x1 ) ϕ2 (x2 ) . . . ϕ2 (xn ) 
 y2

U =
Y =
 ...
 ...
...
...
... 
ϕm (x1 ) ϕm (x2 ) . . . ϕm (xn )
yn
Prin calcul direct obt¸inem egalit˘a¸tile matriceale
n
X
U · UT = (
ϕi (xk )ϕj (xk ))1≤i,j≤m = (ai,j )1≤i,j≤m
k=1

¸si

n
X
U ·Y =(
ϕi (xk )yk )1≤i≤m = (bi )1≤i≤m .
k=1

Sistemul (6.5) se poate scrie


c1
U · UT ·  . . .  = U · Y ;
cm
de unde


c1
 . . .  = (U · U T )−1 · U · Y,
cm

iar expresia funct¸iei de aproximare este


ϕ1 (x)
F (x) =< (U · U T )−1 · U · Y,  . . .  >,
ϕm (x)
unde prin < ·, · > s-a notat produsul scalar din Rn .
Fie vectorii


ϕi (x1 )
 ϕi (x2 ) 


ui = 
i ∈ {1, . . . , m}.
 ∈ Rn
..


.
ϕi (xn )

Fie matricele


.

160

˘
CAPITOLUL 6. METODA CELOR MAI MICI PATRATE

Teorema 6.1.1 Dac˘a vectorii u1 , . . . , um sunt liniar independent¸i atunci matricea sistemului algebric de ecuat¸ii liniare (6.5) este nesingular˘a.
Demonstrat¸ia 1. Aplicˆand vectorilor liniar independent¸i u1 , . . . , um procedeul
de ortogonalizare Gram - Schmidt obt¸inem vectorii


α
i,1
m
X


vi =
αi,p up = [u1 . . . um ]  ...  ,
i ∈ {1, . . . , m},
p=1
αi,m
astfel ˆıncˆat viT vj = δi,j , ∀i, j ∈ {1, . . . , m}, unde δi,j reprezint˘a simbolul lui Kronecker. Ansamblul acestor relat¸ii se poate scrie matriceal


α1,1 . . . αm,1

..  .
..
V = [v1 . . . vm ] = [u1 . . . um ]Φ = U T Φ unde Φ =  ...
.
. 
α1,m . . . αm,m
Datorit˘a condit¸iilor de ortogonalitate V T V = Im . Pe de alt˘a parte V T V =
ΦT U U T Φ. ˆIn consecint¸a˘ |ΦT U U T Φ| = |Φ|2 |U U T | = 1, deci |U U T | =
6 0.
Demonstrat¸ia 2. Matricea U U T este simetric˘a ¸si pozitiv˘a. Este suficient s˘a se
arate c˘a este strict pozitiv˘a, caz ˆın care U U T c = 0 ⇒ c = 0.
Liniar independent¸a liniilor lui U , adic˘a a coloanelor lui U T se exprim˘a prin
m
X

ci uTi = 0

⇒ c = (c1 . . . cm )T = 0

i=0

sau 

UT c = 0 ⇒ c = 0

⇔ 

c 6= 0 ⇒ U T c 6= 0 .

Prin urmare < U U T c, c >= kU T ck22 > 0, ∀c ∈ Rm , c 6= 0.
Are loc ¸si proprietatea reciproc˘a, dac˘a matricea U U T este nesingular˘a, deci
strict pozitiv˘a, atunci liniile lui U sunt liniar independente. ˆIntr-adev˘ar, dac˘a
U T c = 0 atunci U U T c = 0 ¸si ˆın consecint¸a˘ c = 0.
Utilizˆand notat¸iile introduse, problema init¸ial˘a se poate reformula prin
Φ(λ) = ky − U T λk22 → min

(6.6)

Aceast˘a form˘a conduce la dezvoltarea rezolv˘arii sistemelor algebrice de ecuat¸ii
liniare ˆın sensul celor mai mici p˘atrate.

161

6.1. DETERMINAREA UNEI FUNCT
¸ II DE APROXIMARE

Cazul neliniar.
Introducem notat¸iile rk (λ1 , . . . , λm ) = F (xk , λ1 , . . . , λm ) − yk , k = 1, 2, . . . , n.
Rescriem funct¸ionala de minimizat (6.1) sub forma
n

1
1X 2
1
f (λ) = Φ(λ) =
ri (λ) = ||r(λ)k22 ,
2
2 i=1
2
unde


λ1


λ =  ... 
λm


r1 (λ)


r(λ) =  ...  .
rn (λ)

Pentru ˆınceput s˘a calcul˘am gradientul ¸si hessianul funct¸iei f (λ)
 2

 ∂f (λ) 
∂ f (λ)
∂ 2 f (λ)
.
.
.
2
∂λm ∂λ1
∂λ1
 ∂λ. 1



..
..
.
.
H(λ) = 
f 0 (λ) =  ...  ,
.
.
.


2
2
∂f (λ)
∂ f (λ)
∂ f (λ)
.
.
.
∂λm
∂λ1 ∂λm
∂λ2
m

ˆIn acest scop not˘am


J(λ) = 

∂r1 (λ)
∂λ1

..
.

∂rn (λ)
∂λ1

...
..
.
...

∂r1 (λ)
∂λm

..
.

∂rn (λ)
∂λm



,


rk00 (λ) = 

∂ 2 rk (λ)
∂λ21

..
.

∂ 2 rk (λ)
∂λ1 ∂λm

...
..
.
...

∂ 2 rk (λ)
∂λm ∂λ1

..
.

∂ 2 rk (λ)
∂λ2m



,

k = 1, 2, . . . , n.P
Din ∂f∂λ(λ)
= ni=1 ri (λ) ∂r∂λi (λ)
rezult˘a
k
k
f 0 (λ) = J T (λ)r(λ),
iar din

∂f 2 (λ)
∂λj ∂λk

=

Pn

∂ri (λ) ∂ri (λ)
i=1 ( ∂λj
∂λk

T

2

∂ ri (λ)
+ ri (λ) ∂λ
rezult˘a
j ∂λk

H(λ) = J (λ)J(λ) +

n
X

ri (λ)ri00 (λ).

i=1

Rezolvarea sistemului algebric de ecuat¸ii neliniare f 0 (λ) = 0, (6.2), prin
metoda Newton-Kantorovici conduce la ¸sirul de aproximat¸ii
λ(k+1) = λ(k) − [H(λ(k) )]−1 f 0 (λ(k) ),

k ∈ N,

(6.7)

162

˘
CAPITOLUL 6. METODA CELOR MAI MICI PATRATE

¸si este cunoscut˘a sub numele de metoda Gauss-Newton.
Utilizarea metodei gradientului pentru minimizarea funct¸iei f (λ) conduce la
¸sirul de aproximat¸ii
λ(k+1) = λ(k) − µk f 0 (λ(k) ),

k ∈ N.

(6.8)

Metoda Levenberg-Marquardt este o combinat¸ie empiric˘a a formulelor (6.7)
¸si (6.8)
λ(k+1) = λ(k) − [H(λ(k) ) + µk diagH(λ(k) )]−1 f 0 (λ(k) ),

k ∈ N.

(6.9)

Cazul continuu. Fie I ⊆ R un interval, ρ ∈ C(I) o funct¸ie pondere, ρ(x) >
0, ∀x ∈ I. ˆIn C(I) se define¸ste produsul scalar
Z
< f, g >= ρ(x)f (x)g(x)dx.
I

Dˆandu-se (pk )k∈N un ¸sir de funct¸ii (polinoame) ortogonale ˆın intervalul I cu ponderea ρ,Pnum˘arul n ∈ N ¸si f ∈ C(I), se pune problema determin˘arii funct¸iei
ϕ(x) = nk=0 ck pk (x) care minimizeaz˘a funct¸ionala
ϕ 7→ kf − ϕk22 =< f − ϕ, f − ϕ > .
Calcul˘am
Φ(c0 , c1 , . . . , cn ) = kf −

ϕk22

=< f −

n
X

ck p k , f −

k=0

=< f, f > −2

n
X
k=0

ck < f, pk > +

n
X

n
X

ck pk >=

k=0

c2k < pk , pk > .

k=0

Condit¸iile de optimalitate sunt
1 ∂Φ
= − < f, pi > +ci < pi , pi >= 0,
i = 0, 1, . . . , n.
2 ∂ci
P
<f,pi >
<f,pk >
Astfel ci = <p
¸si ϕ(x) = nk=0 <p
pk . Utilizˆand acest rezultat, avem
i ,pi >
k ,pk >
kf −

ϕk22

n
X
< f, pk >2
=< f, f > −
=< f, f > − < ϕ, ϕ >=
<
p
k , pk >
k=0

= kf k22 − kϕk22 ,

(6.10)

163

6.2. APROXIMARE ˆIN SPAT
¸ II PREHILBERTIENE

relat¸ie ce aminte¸ste de teorema lui Pitagora. Din (6.10) rezult˘a inegalitatea lui
Bessel
Z
n
X
< f, pk >2
2
(6.11)
≤ kf k = ρ(x)f 2 (x)dx,
<
p
,
p
>
k k
I
k=0
P
<f,pk >2
adic˘a convergent¸a seriei ∞
k=0 <pk ,pk > .
Teorema 6.1.2 Dac˘a I = [a, b] este un interval compact ¸si (pk )k∈N este un ¸sir
de polinoame ortogonale atunci are loc egalitatea lui Parceval

X
< f, pk >2
= kf k22 .
< pk , pk >
k=0

Demonstrat¸ie.
Potrivit Teoremei Weierstass, pentru orice f ∈ C[a, b] ¸si orice ε > 0 exist˘a un
polinom P astfel ˆıncˆat |f (x) − P (x)| < ε, ∀x ∈ [a, b]. Atunci
Z b
2
kf − P k2 =
ρ(x)(f (x) − P (x))2 dx < Cε2 ,
a

Rb

unde C = a ρ(x)dx.
Dac˘a n este gradul polinomului P, atunci din definit¸ia elementului de aproximare de gradul n, construit prin metoda celor mai mici p˘atrate, rezult˘a
kf − ϕk22 ≤ kf − P k22 < Cε2
¸si ¸tinˆand cont de (6.10),
0≤
adic˘a limn→∞

<f,pk >2
k=0 <pk ,pk >

Pn

kf k22

n
X
< f, pk >2
< Cε2 ,

< pk , pk >
k=0

= kf k22 .

Teorema anterioar˘a sugereaz˘a ideea determin˘arii lui n. Pentru
> 0 dat, n se
Pn ε<f,p
2
2
determin˘a astfel ˆıncˆat s˘a fie satisf˘acut˘a inegalitatea kf k2 − k=0 <pk ,pkk>> < ε.

6.2

Metoda celor mai mici p˘
atrate ˆın spat¸ii prehilbertiene

Fie X un spat¸iu prehilbertian peste corpul K = R ∨ C, (wj )1≤j≤n o familie de
elemente ortogonale
< wj , wk >= d2j δj,k ,

∀j, k ∈ {1, . . . , n}.

164

˘
CAPITOLUL 6. METODA CELOR MAI MICI PATRATE

¸si subspat¸iul W = span{w1 , . . . , wn }.
P
Ne propunem s˘a calcul˘am elementul de aproximat¸ie y = nj=1 cj wj a unui
element x ∈ X, determinat prin metoda celor mai mici p˘atrate:
k

n
X

2

cj wj − xk = inf{k

j=1

n
X

λj wj − xk2 : λj ∈ K, 1 ≤ j ≤ n}.

j=1

Problema revine la minimizarea funct¸ionalei Φ(λ1 , . . . , λn ) = k
P
Pentru w0 = nj=1 d12 < x, wj > wj au loc egalit˘a¸tile

Pn

j=1

λj wj − xk2 .

j

< w0 − x, wk = 0,

∀k ∈ {1, . . . , n}.

ˆIntr-adev˘ar
< w0 − x, wk >=

n
X
1
< x, wj >< wj , wk > − < x, wk >= 0.
2
d
j
j=1

Au loc egalit˘a¸tile
Φ(λ1 , . . . , λn ) = k

n
X

λj wj −w0 +w0 −xk2 = k

j=1

n
X
1
(λj − 2 < x, wj >)wj +w0 −xk2 =
dj
j=1

n
n
X
X
1
1
=<
(λj − 2 < x, wj >)wj + w0 − x,
(λk − 2 < x, wk >)wk + w0 − x >=
dj
dk
j=1
k=1
!
n
n
X
X
1
1
(λj − 2 < x, wj >) < w0 − x, wj > +
=
|λj − 2 < x, wj > |2 + 2<
dj
dj
j=1
j=1
2

+kw0 − xk =

n
X
j=1

|λj −

1
< x, wj > |2 + kw0 − xk2 .
d2j

Pentru λj = d12 < x, wj >, j ∈ {1, . . . , n} se obt¸ine valoarea minim˘a a funct¸ionalei
j
Φ. Astfel elementul de aproximare c˘autat este
y=

n
X
1
< x, wj > wj .
2
d
j
j=1

(6.12)

y este elementul de cea mai bun˘a aproximat¸ie a lui x prin elementele subspat¸iului
W.

165

6.3. POLINOM TRIGONOMETRIC DE APROXIMARE

6.3

Polinom trigonometric de aproximare
construit prin metoda celor mai mici p˘
atrate

Fie C2π spat¸iul liniar al funct¸iilor continue, periodice, cu periada 2π ¸si
m

Tm = {T (x) =

α0 X
+
(αj cos jx + βj sin jx) : α0 , α1 , . . . , αn , β1 . . . , βm ∈ R}
2
j=1

mult¸imea polinoamelor trigonometrice de grad m.
Pentru o funct¸ie f ∈ C2π determin˘am un polinom trigonometric de grad m,
m

T0 (x) =
astfel ˆıncˆat
Z

a0 X
+
(aj cos jx + bj sin jx)
2
j=1

Z
[T0 (x) − f (x)] dx = inf{
2

[T( x) − f (x)]2 dx : T ∈ Tm }.

0

0

Funct¸iile
p0 (x) = 1,

p2j (x) = cos jx,

p2j−1 (x) = sin jx,

j ∈ N∗

formeaz˘a un ¸sir de funct¸ii ortogonale ˆın C2π .
Utilizˆand rezultatele sect¸iunii anterioare, se obt¸ine
R 2π
<f,p0 >
a0
1
= c0 =
= 2π
f (x)dx,
2
<p0 ,p0 >
0
R

<f,p2j >
aj = c2j =
= π1 0 f (x) cos jxdx,
<p2j ,p2j >
R 2π
<f,p
>
bj = c2j−1 = <p2j−12j−1
= π1 0 f (x) sin jxdx,
,p2j−1 >
j ∈ N∗ .
Astfel polinomul trigonometric de aproximare construit prin metoda celor mai
mici p˘atrate coincide cu polinomul trigonometric ce rezult˘a ˆın urma trunchierii
seriei Fourier ata¸sat funct¸iei f .

Probleme ¸si teme de seminar
P 6.1 Dˆandu-se punctele Pi (xi , yi ), i ∈ {1, 2, . . . , n}, s˘a se determine dreapta 4
care minimizeaz˘a suma p˘atratelor distant¸elor de la punctul Pi la 4.

166

˘
CAPITOLUL 6. METODA CELOR MAI MICI PATRATE

R. Alegˆand parametrii:
• d distant¸a de la origine la dreapta 4;
• α unghiul format de perpendiculara din origine pe dreapta 4 cu semiaxa
pozitiv˘a a axei Ox
ecuat¸ia dreptei 4 este
x cos α + y sin α − d = 0.
Problema de optimizare devine
min
α,d

n
X

(xi cos α + yi sin α − d)2 .

i=1

Condit¸iile de optimalitate conduc la sistemul algebric neliniar
 Pn
Pn
1
(yi2 − x2i )) sin 2α+
 ( i=0
Pxn i yi ) cos 2α + 2 ( Pi=0
n
= 0
xi ) sin α −
+d (
Pd ( i=0 yi ) cos α
 Pn i=0
= 0.
( i=0 xi ) cos α + ( ni=0 yi ) sin α − nd
P 6.2 Fie f ∈ C[0, 1]. S˘a se pun˘a ˆın evident¸˘a matricea Gram corespunz˘atoare
sistemului algebric de ecuat¸ii liniare ce rezult˘a ˆın cazul ˆın care elementul
aproxPde
n
imare construit prin metoda celor mai mici p˘atrate are forma ϕ(x) = k=0 ck xk .
P 6.3 Fie f (x) = 2x − 1 ¸si ε > 0. UtilizˆandP
metoda celor mai mici p˘atrate s˘
a
n
ıncˆat s˘a fie
se determine funct¸ia de aproximare q(x) =
k=0 ak cos kπx astfel ˆ
R1
2
satisf˘acut˘a condit¸ia 0 [f (x) − q(x)] dx < ε.
R. Fie qk (x) = cos kπx, k ∈ {0, 1, . . . , n}. Au loc egalit˘a¸tile
Z 1
Z 1
1
2
q0 (x) dx = 1,
q1 (x)2 dx = , k ∈ {1, 2, . . . , n},
2
0
0
Z 1
qk (x)qj (x)dx = 0.
0

Metoda celor mai mici p˘atrate d˘a
Z 1
Z
a0 =
f (x)q0 (x)dx,
ak = 2
0

1

f (x)qk (x)dx,

k ∈ {1, 2, . . . , n}.

0

Inegalitatea
Z
0

1

n

1
1X 2
a <ε
[f (x) − q(x)] dx = − a20 −
3
2 k=1 k

serve¸ste la determinarea lui n.

2

167

6.3. POLINOM TRIGONOMETRIC DE APROXIMARE

P 6.4 Fie X un spat¸iu prehilbertian ¸si Y = span{x1 , . . . , xn }, unde xi ∈ X, i =
1, . . . , n, sunt elemente ortonormate. S˘a se arate c˘a elmentul
cea mai bun˘a
Pde
n
aproximat¸ie a lui x ∈ Y prin elementele mult¸imii Y, este y0 = i=1 < x, xi > xi .
R. Fie y =

Pn

i=1 ci xi

un element din Y. Atunci

ky − xk22 =

n
X

c2i − 2

i=1

=

kxk22

n
X

n
X

ci < xi , x > +kxk22 =

i=1

2

< xi , x > +

i=1

n
X

(ci − < xi , x >)2 .

i=1

Pentru ci =< xi , x > expresia de mai sus este minim˘a.
P 6.5

1. Fie X = C n+1 [a, b] ¸si a ≤ x1 < x2 < . . . < xn+1 ≤ b. S˘a se arate c˘a
< f, g >1 =

n+1
X

Z
f (xi )g(xi ) +

b

f (n+1) (x)g (n+1) (x)dx

a

i=1

este un produs scalar ˆın X.
1 )...(x−xi−1 )(x−xi+1 )...(x−xn+1 )
2. Dac˘a li (x) = (x(x−x
, i = 1, . . . , n + 1 ¸si Y =
i −x1 )...(xi −xi−1 )(xi −xi+1 )...(xi −xn+1 )
n+1
span{l1 , . . . , ln+1 } = Pn ⊂ C [a, b], s˘a se arate c˘a elementul de cea mai
bun˘a aproximare a unei funct¸ii f ∈ C n+1 [a, b] prin elementele mult¸imii Y,
ˆın sensul normei generate de produsul scalar < ·, · >1 , este polinomul de
interpolare Lagrange L(Pn ; x1 , . . . , xn+1 ; f ).

P 6.6

1. Fie X = C n+1 [a, b] ¸si x0 ∈ [a, b] S˘a se arate c˘a
< f, g >2 =

n
X
f (i) (x0 )g (i) (x0 )
i=0

i!2

Z
+

b

f (n+1) (x)g (n+1) (x)dx

a

este un produs scalar ˆın X.
2. Dac˘a ei (x) = (x − x0 )i , i = 0, . . . , n ¸si Y = span{e0 , . . . , en } = Pn ⊂
C n+1 [a, b], s˘a se arate c˘a elementul de cea mai bun˘a aproximare a unei
funct¸ii f ∈ C n+1 [a, b] prin elementele mult¸imii Y, ˆın sensul normei generate de produsul scalar < ·, · >2 , este polinomul lui Taylor Tn (f, x0 )(x) =
Pn f (i) (x0 )
(x − x0 )i .
i=0
i!

168

˘
CAPITOLUL 6. METODA CELOR MAI MICI PATRATE

Capitolul 7
Transformarea Fourier discret˘
a
Not˘am prin Cn mult¸imea ¸sirurilor de numere complexe, periodice cu perioada
n:
Cn = {x = (xk )k∈Z : xk ∈ C, xk = xk+n , ∀k ∈ Z}.
Un ¸sir x ∈ Cn este determinat de elementele x0 , x1 , . . . , xn−1 , restul elementelor
se obt¸in prin periodicitate. Se va folosi notat¸ia x = (xk )0≤k≤n−1 ∈ Cn .

7.1

Transformata Fourier discret˘
a

Transformarea Fourier discret˘a (TFD) este un operator liniar F : Cn → Cn
definit prin
y = F (x), x = (xk )0≤k≤n−1 y = (yk )0≤k≤n−1
yk =

n−1
X

xj w−kj

0 ≤ k ≤ n − 1,

(7.1)

j=0

unde w = ei n . S¸irul y se nume¸ste transformata Fourier discret˘a a ¸sirului x.
Matriceal transformarea Fourier discret˘a se scrie

 


1
1
1
...
1
y0
x0
 y1   1 w−1


w−2
. . . w−n+1 

 
  x1 
−2
−4
−2n+2
 y2   1 w
  x2 
w
... w

=

.
 ..   ..
  .. 
..
..
.
..
.
.
 .   .
 . 
.
.
.
2
−n+1
−2n+2
−(n−1)
yn−1
xn−1
1 w
w
... w
Transforma Fourier discret˘
a invers˘
a. Presupunem c˘a ˆın relat¸iile (7.1)
169

170

˘
CAPITOLUL 7. TRANSFORMAREA FOURIER DISCRETA

este cunoscut˘a transformata Fourier discret˘a (¸sirul imagine) y =
(yk )0≤k≤n−1 ¸si vom determina ¸sirul original x = (xk )0≤k≤n−1 .
ˆInmult¸ind relat¸iile (7.1), respectiv cu wkp , k = 0, 1, . . . , n − 1 ¸si adunˆand
obt¸inem
n−1
n−1
n−1
X
X
X
yk wkp =
xj
wk(p−j)
j=0

k=0

k=0

¸si folosind (8.10) rezult˘a
n−1

xp =

1X
yk wkp .
n k=0

Teorema 7.1.1 Dac˘a n = 2m ¸si x = (xj )j∈Z este un ¸sir periodic, cu perioada n,
de numere reale, atunci yn−k = y k , k ∈ {0, . . . , n − 1}, unde y = Fn (x) = (yk )j∈Z
¸si y k este conjugatul lui yk .
Demonstrat¸ie. Fie k ∈ {0, 1, . . . , n2 }. Atunci
yn−k =

n−1
X

xj w

−(n−k)j

j=0

=

n−1
X

xj wkj = y k .

j=0

Astfel TFD a unui ¸sir de numere reale x = (xj )j∈Z cu periada n = 2m este
definit de n2 + 1 = 2m−1 + 1 numere complexe {y0 , y1 , . . . , y n2 }.
Teorema 7.1.2 Dac˘a x = (xk )k∈Z ¸si y = (yk )k∈Z sunt dou˘a ¸siruri din Cn avˆ
and
transformatele Fourier discrete ¸sirurile X = (Xk )k∈Z = Fn (x) ¸si respectiv Y =
(Yk )k∈Z atunci au loc egalit˘a¸tile
Pn−1
Pn−1
Xk Y k ,
k=0 xk y k = n
Pn−1
Pk=0
n−1
2
2
k=0 |xk | = n
k=0 |Xk | .
Demonstrat¸ie. Prima relat¸ie rezult˘a din
n−1
X
k=0

Xk Y k =

n−1
X
k=0

Xk

n−1
X
j=0

yj w

jk

n−1
X

n−1
n−1
X
1X
jk
=n
yj
Xk w = n
xj y j .
n k=0
j=0
j=0

A doua relat¸ie rezult˘a din prima pentru y = x.

171

˘
7.1. TRANSFORMATA FOURIER DISCRETA

Produsul de convolut¸ie.1 Dac˘a x, y ∈ Cn atunci produsul lor de convolut¸ie
z = x ∗ y este ¸sirul z = (zk )k∈Z definit prin
zk =

n−1
X

∀k ∈ Z.

xj yk−j

j=0

Legat de produsul de convolut¸ie au loc urm˘atoarele propriet˘a¸ti ale transform˘arii Fourier discret˘a
Teorema 7.1.3 Au loc egalit˘a¸tile:
1. F (x ∗ y) = F (x) · F (y);
2. F −1 (x ∗ y) = nF −1 (x) · F −1 (y);
3. F (x) ∗ F (y) = nF (x · y).
Demonstrat¸ie. Fie x = (xk )k∈Z , y = (yk )k∈Z ∈ Cn .
1. Dac˘a
F (x) = X = (Xk )k∈Z F (y) = Y = (Yk )k∈Z ,
u = x ∗ y = (uk )k∈Z
F (u) = U = (Uk )k∈Z .
atunci au loc egalit˘a¸tile
Uk =

n−1
X

uj w

−kj

n−1
n−1
n−1 X
n−1
X
X
X
−sk
−kj
xs w
xs yj−s )w
=
yj−s w−k(j−s) .
=
(
s=0

j=0 s=0

j=0

j=0

Prin schimbarea de indice l = j − s suma interioar˘a devine
n−1
X

yj−s w

−k(j−s)

=

j=0

n−1−s
X

yl w

−kl

=

−1
X

yl w

−kl

+

yl w−kl .

l=0

l=−s

l=−s

n−1−s
X

T
¸ inˆand seama de periodicitatea ¸sirului y ¸si de definit¸ia lui w
−1
X

yl w

−kl

=

l=−s

A¸sadar

Pn−1
j=0

yl+n w

−k(l+n)

l=−s

yj−s w−k(j−s) =
Uk =

Pn−1

n−1
X
s=0

1

−1
X

l=0

xs w

=

n−1
X

yl w−kl .

l=n−s

yl w−kl ¸si ˆın consecint¸a˘
−sk

n−1
X

yl w−kl = Xk · Yk .

l=0

A nu se confunda cu not¸iunea omonim˘a definit˘a la transformarea z din Cap. 1.

172

˘
CAPITOLUL 7. TRANSFORMAREA FOURIER DISCRETA

2. Procedˆand asem˘anator, dac˘a
F −1 (x) = X = (Xk )k∈Z F −1 (y) = Y = (Yk )k∈Z ,
u = x ∗ y = (uk )k∈Z
F −1 (u) = U = (Uk )k∈Z .
atunci au loc egalit˘a¸tile
Uk =

n−1
n−1
n−1 n−1
n−1
X
1X
1XX
1X
xs wsk
yj−s wk(j−s) =
uj wkj =
(
xs yj−s )wkj =
n j=0
n j=0 s=0
n s=0
j=0

n−1

= n(

n−1

1X
1X
xs wsk )(
yl wkl ) = nXk · Yk .
n s=0
n l=0

3. Dac˘a
F (x) = X = (Xk )k∈Z F (y) = Y = (Yk )k∈Z ,
u = xy = (xk yk )k∈Z
F (u) = U = (Uk )k∈Z .
atunci au loc egalit˘a¸tile
n−1
X

(X ∗ Y )k =

Xj Yk−j

n−1
n−1
n−1 X
n−1
X
X
X
−sk
−js
xs w
xs w )Yk−j =
Yk−j ws(k−j) .
=
(
s=0

j=0 s=0

j=0

j=0

Prin schimbarea de indice l = k − j suma interioar˘a devine
n−1
X

Yk−j ws(k−j) =

j=0

k
X

−1
X

Yl wsl =

l=k+1−n

Yl wsl +

k
X

Yl wsl .

l=0

l=k+1−n

T
¸ inˆand seama de periodicitatea ¸sirului Y ¸si de definit¸ia lui w
−1
X
l=k+1−n

A¸sadar

Pn−1
j=0

−1
X

Yl wsl =

Yk−j ws(k−j) =

Yl+n ws(l+n) =

l=k+1−n

Pn−1

(X ∗ Y )k = n

l=0

n−1
X
s=0

n−1
X

Yl wsl .

l=k+1

Yl wsl = nys ¸si ˆın consecint¸a˘

xs y y w

−sk

=n

n−1
X
s=0

us w−sk = nUk .

173

˘
˘ RAPIDA
˘
7.2. ALGORITMUL TRANSFORMARII
FOURIER DISCRETA

7.2

Algoritmul transform˘
arii Fourier discret˘
a rapid˘
a

Fie n = 2m ¸si pentru simplificarea expunerii alegem m = 3. Dac˘a k, j ∈
{0, 1, . . . , 2m − 1 = 7} atunci au loc reprezent˘arile k = k2 22 + k1 2 + k0 , j =
j2 22 + j1 2 + j0 unde k0 , k1 , k2 , j0 , j1 , j2 sunt cifre binare. Folosim notat¸iile yk =
y(k2 , k1 , k0 ) ¸si xj = x(j2 , j1 , j0 ).
Transformarea Fourier discret˘a a ¸sirului x devine

yk = y(k2 , k1 , k0 ) =

7
X

xj w

−kj

=

j=0

=

1
X

w

2 +j

w−k(j2 2

1 2+j0 )

x(j2 , j1 , j0 ) =

j0 =0 j1 =0 j2 =0

−kj0

j0 =0

1 X
1 X
1
X

1
X

w

−2kj1

j1 =0

1
X

2 kj
2

xj w−2

x(j2 , j1 , j0 ).

j2 =0

2

Observˆand c˘a w−2 kj2 = w−4k0 j2 , w−2kj1 = w−2(2k1 +k0 )j1 , w−kj0 = w−(4k2 +2k1 +k0 )j0
suma interioar˘a este
1
X

x(j2 , j1 , j0 )w

−22 kj2

=

j2 =0

1
X

x(j2 , j1 , j0 )w−4k0 j2 = x1 (k0 , j1 , j0 ).

j2 =0

Rezult˘a
yk = y(k2 , k1 , k0 ) =

1
X

w

−kj0

j0 =0

Dac˘a not˘am x2 (k0 , k1 , j0 ) =

P1

j1 =0

1
X

w−2(2k1 +k0 )j1 x1 (k0 , j1 , j0 ).

j1 =0

w−2(2k1 +k0 )j1 x1 (k0 , j1 , j0 ) atunci, ˆın final, avem

yk = y(k2 , k1 , k0 ) =

1
X

w−kj0 x2 (k0 , k1 , j0 ) =

j0 =0

=

1
X

w−(4k2 +2k1 +k0 )j0 x2 (k0 , k1 , j0 ) = x3 (k0 , k1 , k2 ).

j0 =0

ˆIn consecint¸˘a, pentru calculul transform˘arii Fourier discret˘a, ˆın loc s˘a calcul˘am

174

˘
CAPITOLUL 7. TRANSFORMAREA FOURIER DISCRETA

succesiv elementele ¸sirului y = (yk )k , calcul˘am coloanele tabelului
x0
x1
x2
x3
x4
x5
x6
x7

= x(0, 0, 0)
= x(0, 0, 1)
= x(0, 1, 0)
= x(0, 1, 1)
= x(1, 0, 0)
= x(1, 0, 1)
= x(1, 1, 0)
= x(1, 1, 1)

x1 (0, 0, 0)
x1 (0, 0, 1)
x1 (0, 1, 0)
x1 (0, 1, 1)
x1 (1, 0, 0)
x1 (1, 0, 1)
x1 (1, 1, 0)
x1 (1, 1, 1)

x2 (0, 0, 0)
x2 (0, 0, 1)
x2 (0, 1, 0)
x2 (0, 1, 1)
x2 (1, 0, 0)
x2 (1, 0, 1)
x2 (1, 1, 0)
x2 (1, 1, 1)

x3 (0, 0, 0) =
x3 (0, 0, 1) =
x3 (0, 1, 0) =
x3 (0, 1, 1) =
x3 (1, 0, 0) =
x3 (1, 0, 1) =
x3 (1, 1, 0) =
x3 (1, 1, 1) =

y(0, 0, 0) = y0
y(1, 0, 0) = y4
y(0, 1, 0) = y2
y(1, 1, 0) = y6
y(0, 0, 1) = y1
y(1, 0, 1) = y5
y(0, 1, 1) = y3
y(1, 1, 1) = y7

Astfel numarul adun˘arilor efectuate este 8 · 3 sau nm = n log2 n, ˆın cazul general,
fat¸a˘ de 8·8, respectiv n2 , adun˘ari necesare calcul˘arii succesive a elementelor ¸sirului
y.

7.3

Transformarea cosinus discret˘
a

Definit¸ia 7.3.1 Fie x = (xj )0≤j≤n−1 ∈ Cn . S¸irul y ∈ Cn , transformata cosinus
discret˘a – TCD – a lui x, este definit prin
y=

Fnc (x),

y = (yk )0≤k≤n−1

yk =

n−1
X

1 kπ
xj cos (j + ) ,
2 n
j=0

k ∈ {0, 1, . . . , n−1}.
(7.2)

Astfel TCD se poate reprezenta prin produsul matriceal

 


y0
a0,0 . . . a0,n−1
x0
 ..  
  .. 
..
..
..
 . =
 . ,
.
.
.
yn−1
an−1,0 . . . an−1,n−1
xn−1
.
unde ak,j = cos (j + 12 ) kπ
n
Teorema 7.3.1 Are loc egalitatea



AA = 

T

sau

n−1
X
j=0

n
n
2

..

.
n
2 

ap,j aq,j = δp,q cp ,

unde cp =




n dac˘a p = 0
n
dac˘a p > 0
2

(7.3)

175

˘
7.3. TRANSFORMAREA COSINUS DISCRETA

Demonstrat¸ie. Egalit˘a¸tile
sin na
(n + 1)a
2
cos a + cos 2a + . . . + cos na =
a cos
sin 2
2
na
sin 2
(n + 1)a
sin a + sin 2a + . . . + sin na =
a sin
sin 2
2
implic˘a
n−1
X

sin na
1
cos (j + )a =
a.
2
2
sin
2
j=0

Atunci
Sp,q =

n−1
X

ap,j aq,j =

j=0

=

1
2

n−1 h
X
j=0

n−1
X

1 pπ
1 qπ
cos (j + ) cos (j + )
=
2
n
2
n
j=0

1 (p + q)π
1 (p − q)π i
cos (j + )
+ cos (j + )
.
2
n
2
n

Dac˘a p 6= q atunci suma de mai sus devine
1 h sin π(p + q) sin π(p − q) i
Sp,q =
+
= 0.
π(p−q)
2 2 sin π(p+q)
2
sin
n
n
Dac˘a p = q > 0 atunci
n−1

Sp,p =

1X
sin 2pπ
n
1 2pπ n
n
+ =
= .
cos (j + )
2pπ +
2 j=0
2 n
2
2
2
4 sin n

Dac˘a p = q = 0 atunci S0,0 = n.
Din teorema anterioar˘a rezult˘a c˘a



A−1 = AT 

1
n


2
n

...
2
n



.

Astfel transformarea cosinus discret˘a invers˘a (TCDI) este dat˘a de
xk = dk 

cu dk =

1
n
2
n

n−1
X

1 jπ
yj cos (k + ) ,
2 n
j=0

dac˘a k = 0
.
dac˘a k > 0

k ∈ {0, 1, . . . , n − 1},

176

˘
CAPITOLUL 7. TRANSFORMAREA FOURIER DISCRETA

O leg˘
atur˘
a ˆıntre TFD ¸si TCD
Fie x = (xj )0≤j≤n−1 ∈ Cn ¸si ¸sirul z ∈ C4n definit prin

 0 dac˘a k = 0, 2, . . . , 2n, . . . , 4n − 2
xs dac˘a k = 2s + 1, s = 0, 1, . . . , n − 1
zk =

xs dac˘a k = 4n − 1 − 2s, s = 0, 1, . . . , n − 1
0 1 2
atunci
x0 x1 x2

De exemplu, pentru n = 3, dac˘a x =

z=

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
0 x0 0 x1 0 x2 0 x2 0 x1 0 x0

Teorema 7.3.2 Cu notat¸iile de mai sus, primele n componente ale transform˘
arii
Fourier discrete a ¸sirului z coincid cu dublul transform˘arii cosinus discrete a
¸sirului x.

π

Demonstrat¸ie. Fie Z = (Zk )0≤k≤4n−1 TFD a ¸sirului z. Dac˘a w = ei 4n = ei 2n
atunci
4n−1
2n−1
X
X
Zk =
zj w−jk =
z2j+1 w−(2j+1)k =
j=0

=

n−1
X

j=0

z2j+1 w

−(2j+1)k

+

j=0

2n−1
X

z2j+1 w−(2j+1)k .

j=n

Schimbˆand, ˆın a doua sum˘a, indicele de sumare j = 2n − 1 − s ¸si tinˆand seama
de definit¸ia ¸sirului z, expresia de mai sus devine

Zk =

n−1
X

xs w

−(2s+1)k

s=0

=2

+

n−1
X

xs w

−(4n−1−2s)k

s=0

n−1
X

1 kπ
= 2yk ,
xs cos (s + )
2 n
s=0

=

n−1
X

xs (w−(2s+1)k + w(2s+1)k ) =

s=0

k ∈ {0, 1, . . . , n − 1}.

177

˘
7.4. APLICAT
¸ II ALE TRANSFORMATEI FOURIER DISCRETA

7.4
7.4.1

Aplicat¸ii ale transformatei Fourier discret˘
a
Calculul coeficient¸ilor Fourier

Fie f ∈ C2π , o funct¸ie continu˘a ¸si periodic˘a de perioad˘a 2π.. Dac˘a are loc
dezvoltarea ˆın serie Fourier

X
a0 X
f (x) =
+
(ak cos kx + bk sin kx) =
ck eikx
(7.4)
2
k=1
k∈Z
cu coeficient¸ii
Z
Z
Z
1 2π
1 2π
1 2π
f (x)dx, ak =
f (x) cos kxdx, bk =
f (x) sin kxdx
a0 =
π 0
π 0
π 0
pentru k ∈ N ∗ , atunci
1
ak − ibk
=
ck =
2

Z

f (x)e−ikx dx,

c−k = ck ,

k ∈ N.

(7.5)

0

Aproxim˘am integrala din (7.5) prin formula trapezelor. Dac˘a n ∈ N ∗ este
parametrul de discretizare atunci se obt¸ine
n−1
X


1 2π
[f (0) + 2
f ( j)e−ik( n j) + f (2π)e−ik2π ].
ck ≈
2π 2n
n
j=1

Datorit˘a periodicit˘a¸tii funct¸iilor f ¸si ez , din relat¸ia de mai sus deducem
n−1

n−1

1 X 2π
1 X 2π −ik( 2π j)
n
=
ck ≈
f ( j)e
f ( j)w−jk .
n j=0
n
n j=0
n

(7.6)

Astfel, ¸sirul c = (ck )0≤k≤n−1 este aproximat de n1 Fn (y), unde y = (yj )0≤j≤n−1 , yj =

f ( 2π
j).
n

Se observ˘a c˘a membrul drept din (7.6) coincide cu formula coeficient¸ilor polinomului trigonometric de interpolare a funct¸iei f, (8.5) sau (8.11) dup˘a cum n
este impar sau par.
Prin urmare, calculˆand primii n termeni a dezvolt˘arii Fourier (7.4) cu ajutorul formulei trapezelor – cu parametrul de discretizare n – obt¸inem totodat˘a ¸si
j, 0 ≤
coeficient¸ii polinomul trigonometric de interpolare a funct¸iei, ˆın nodurile 2π
n
j ≤ n − 1.
Exist˘a o alt˘a leg˘atur˘a ˆıntre coeficient¸ii Fourier ale unei funct¸ii ¸si transformata
Fourier discret˘a a ¸sirului valorilor ei pe o mult¸ime echidistant˘a de noduri.

178

˘
CAPITOLUL 7. TRANSFORMAREA FOURIER DISCRETA

Teorema 7.4.1 Fie n ∈ N∗ . Dac˘a

X
a0 X
f (t) =
+
(aj cos jt + bj sin jt) =
cj eijt ,
2
j=1
j∈Z
cu cj =

aj −bj
, cj
2

= cj , j ∈ N ¸si

y = Fn (x),
atunci

x ∈ Cn ,

unde

x = (xj )0≤j≤n−1 ,

!

X
yk = n ck +
(ck+sn + ck−sn ) ,

xj = f (j


),
n

k ∈ {0, 1, . . . , n − 1}.

s=1

Demonstrat¸ie. Din nou, not˘am tj = j 2π
, j ∈ {0, 1 . . . , n − 1} ¸si w = ei n .
n
Atunci
X
X
xj = f (tj ) =
cµ eiµtj =
cµ wµj
µ∈Z

µ∈Z

de unde se obt¸ine
yk =

n−1
X

xj w−kj =

j=0

n−1

X
X
j=0

!
cµ wµj

w−kj =


X
µ=0

µ=0

n−1
X

w(µ−k)j .

j=0

Dac˘a µ − k este multiplu de n atunci suma interioar˘a este n, iar ˆın caz contrar 0.
Pentru µ − k = sn se g˘ase¸ste
!

X
X
yk = n
ck+sn = n ck +
(ck+sn + ck−sn ) .
s=1

s∈Z

7.4.2

Calculul coeficient¸ilor Laurent

Dac˘a f este o funct¸ie olomorf˘a ˆın discul unitate avˆand pe 0 ca punct singular
izolat, atunci are loc dezvoltarea Laurent
X
f (z) =
ak z k
k∈Z

unde
1
ak =
2πi

Z
|ζ|=1

f (ζ)
1
dζ =
k+1
ζ

Z
0

f (eix )e−ikx dx.

179

˘
7.4. APLICAT
¸ II ALE TRANSFORMATEI FOURIER DISCRETA

Calculˆand integrala de mai sus cu formula trapezelor deducem
n−1
X


1 2π
ak ≈
[f (1) + 2
f (ei n j )e−ik( n j) + f (ei2π )e−ik2π ].
2π 2n
j=1

Periodicitatea funct¸iei ez implic˘a
n−1

n−1




1X
1X
ak ≈
f (ei n j )e−ik( n j) =
f (ei n j )w−jk .
n j=0
n j=0

(7.7)

Prin urmare, ¸sirul a = (ak )0≤k≤n−1 este aproximat de n1 Fn (y), unde y = (yj )0≤j≤n−1 , yj =

f (ei n j ).
Partea principal˘a a dezvolt˘arii Laurent a funct¸iei f (z) calculat˘a este a−1 =
an−1 , a−2 = an−2 , . . . , a−(n−1) = a1 .

7.4.3

Determinarea funct¸iei analitice cunoscˆ
and partea real˘
a

Fie D ⊂ C un domeniu care cont¸ine discul unitate ¸si u(x, y) partea real˘a
a unei funct¸ii analitice f (z), z = x + iy. Se cere determinarea p˘art¸ii imaginare
v(x, y) a lui f (z), cu v(0, 0) = 0.
Definim α(t) = u(cos t, sin t) = u(eit ) ¸si dac˘a dezvoltarea Fourier a funct¸iei
α(t) este

a0 X
+
(ak cos kx + bk sin kx) =
α(t) =
2
k=1

a0 X eikt + e−ikt
eikt − e−ikt
(ak
+
+ bk
)=
=
2
2
2i
k=1

X
a0 X ak − ibk ikt ak + ibk −ikt
(
ck eikt ,
+
e +
e )=
2
2
2
k=1
k∈Z
k
cu c0 = a20 ∈ R, ck = ak −ib
, c = ck , k ∈ N ∗ .
2 P −k
P
k ˆ
ikt
Atunci f (z) = c0 + 2 ∞
ar, din f (eit ) = c0 + 2 ∞
k=1 ck z . Intr-adev˘
k=1 ck e
g˘asim


X
X
f (eit ) + f (eit )
it
ikt
<f (e ) =
= c0 +
ck e +
ck e−ikt =
2
k=1
k=1

= c0 +


X
k=1

ikt

ck e

+


X
k=1

−ikt

c−k e

= c0 +


X
k=1

ikt

ck e

+


X
k=1

ck e−ikt = α(t).

180

˘
CAPITOLUL 7. TRANSFORMAREA FOURIER DISCRETA

Restrict¸ia p˘art¸ii imaginare la cercul unitate este


f (eit ) − f (eit )
1 X ikt X −ikt
β(t) = v(e ) = =f (e ) =
= (
ck e ) =
ck e −
2i
i k=1
k=1
it

= −i

it


X
k=1

ikt

ck e


X

!
−ikt

c−k e

=

k=1


X

(ak sin kt − bk cos kt).

k=1

Astfel coeficient¸ii Fourier a funct¸iei β(t) sunt

dac˘a k > 0
 −ick
0
dac˘a k = 0
dk =

dac˘a k < 0
ick = ic−k

(7.8)

Operatorul α(t) → β(t) se nume¸ste operatorul de conjugare. Expresia integral˘a a acestui operator este
1
β(t) = K(α)(t) =

Z

α(s) cot
0

t−s
ds
2

Metoda numeric˘a pentru calculul funct¸iei β const˘a din
1. Se fixeaz˘a un num˘ar natural par n = 2m, m ∈ N ∗ .
2. Se calculeaz˘a coeficient¸ii Fourier c = (ck )0≤k≤n−1 a funct¸iei α(t). Utilizˆand
metoda dezvoltat˘a anterior,
c=

1
Fn (α)
n

unde α = (α( 2πk
))0≤k≤n−1 .
n
3. Utilizˆand relat¸iile (7.8) se construie¸ste vectorul coeficient¸ilor Fourier a funct¸iei
β(t)
d = (0, −ic1 , . . . , −icm−1 , icm−1 , . . . , ic1 )
4. Se calculeaz˘a valorile funct¸iei β(t) ˆın punctele
β = (β(

2πk
,
n

k ∈ {0, 1, . . . , n − 1},

2πk
))0≤k≤n−1 = nFn−1 (d).
n

˘
7.4. APLICAT
¸ II ALE TRANSFORMATEI FOURIER DISCRETA

7.4.4

181

Calculul integralei Cauchy

Fie Γ = {z ∈ C : |z| = 1} ¸si funct¸ia h : Γ → C. Not˘am prin f : C → C funct¸ia
definit˘a prin
Z
1
h(ζ)
f (z) =
dζ,
(7.9)
2πi Γ ζ − z
numit˘a integrala Cauchy. Prin schimbarea de variabil˘a ζ = eit , integrala din (7.9)
devine
Z 2π
1
h(eit )
f (z) =
dt.
(7.10)
2π 0 1 − ze−it
Dac˘a |z| < 1 atunci are loc dezvoltarea

X
1
=
z j e−ijt
1 − ze−it
j=0
¸si (7.10) devine
Z


X
1 X j 2π
it −ijt
z
h(e )e dt =
cj z j ,
f (z) =
2π j=0
0
j=0
R 2π
1
h(eit )e−ijt dt.
unde cj = 2π
0
Folosim formula trapezelor pentru calculul lui cj . Dac˘a n ∈ N∗ este parametrul
metodei trapezelor, atunci g˘asim
"
#
n−1
X


1 2π
cj ≈
h(1) + 2
h(ei n k )e−ij n k + h(1)e−ij2π =
2π 2n
k=1
n−1


1X
h(ei n k )w−jk ,
=
n k=0

adic˘a secvent¸a (c0 , c1 , . . . , cn−1 ) este aproximat˘a de d = n1 Fn (ϕ), cu ϕ = (ϕj )0≤j≤n−1 , ϕj =

h(ei n j ).
ˆIn final f (z) ≈ Pn−1 dj z j .
j=0

Probleme ¸si teme de seminar
P 7.1 Corelat¸ia a dou˘a ¸siruri x, y ∈ Cn se define¸ste prin
n−1

1X
xˆ∗y = z ∈ Cn cu zk =
xj yk+j , z = (zk )0≤k≤n−1 .
n j=0

182

˘
CAPITOLUL 7. TRANSFORMAREA FOURIER DISCRETA

S˘a se demonstreze egalit˘a¸tile
1. Fn (xˆ∗y) = n1 Fn (x)Fn (y);
2. Fn−1 (xˆ∗y) = n1 Fn−1 (x)Fn (y);
3. Fn (x)ˆ∗Fn (y) = Fn (xy);
P 7.2 Rezolvarea unei ecuat¸ii integrale Fredholm de spet¸a a doua cu nucleu convolutiv.
Indicat¸ie. Fie ecuat¸ia integral˘a Fredholm de spet¸a a doua
Z b
x(t) +
N (t − s)x(s)ds = f (t),
t ∈ [a, b],

(7.11)

a

unde N (t), f (t) sunt funct¸ii continue, date iar x(t) este funct¸ia necunoscut˘a.
Forma nucleului N (t − s) atribuie ecuat¸iei atributul de convolutiv.
Fie n ∈ N ∗ . Introducem notat¸iile: h = b−a
, tk = a + kh, tk+1/2 = a + (k + 12 )h.
n
Ecuat¸ia (7.11) se mai scrie
x(t) +

n−1 Z
X
k=0

tk+1

N (t − s)x(s)ds = f (t),

t ∈ [a, b],

tk

¸si utilizˆand formula de integrare numeric˘a a dreptunghiului cu neglijarea restului,
g˘asim
n−1
X
u(t) + h
N (t − tk+1/2 )u(tk+1/2 ) = f (t).
k=0

Neglijarea restului a impus renotarea funct¸iei necunoscute prin u(t). Dac˘a uk+1/2 =
u(tk+1/2 ) atunci atribuind lui t, succesiv valorile tj+1/2 obt¸inem sistemul algebric
de ecuat¸ii liniare
uj+1/2 + h

n−1
X

N ((j − k)h)uk+1/2 = f (tj+1/2 ),

j ∈ {0, 1, . . . , n − 1}. (7.12)

k=0

Rezolvarea sistemului algebric (7.12) se poate face cu ajutorul transform˘arii
Fourier discrete. ˆIn acest scop, definim ¸sirurile
z = (zk )0≤k≤n−1 zk = uk+1/2 ,
ϕ = (ϕk )0≤k≤n−1 ϕk = fk+1/2 ,
ξ = (ξk )0≤k≤n−1 ξk = N (kh).

183

˘
7.4. APLICAT
¸ II ALE TRANSFORMATEI FOURIER DISCRETA

Sistemul (7.12) se rescrie prin
zj + h

n−1
X

zk ξj−k = ϕj ,

j ∈ {0, 1, . . . , n − 1},

k=0

sau
z + h z ∗ ξ = ϕ.
Aplicˆand transformarea Fourier discret˘a Fn deducem
Fn (z) + hFn (z)Fn (ξ) = Fn (ϕ).
Rezult˘a c˘a
z = Fn−1 (w) unde w = (wk )0≤k≤n−1 , wk =

Fn (ϕ)k
.
1 + hFn (ξ)k

184

˘
CAPITOLUL 7. TRANSFORMAREA FOURIER DISCRETA

Capitolul 8
Interpolare prin polinoame
trigonometrice
Se nume¸ste polinom trigonometric de grad m o funct¸ie de forma
t(x) = a0 +

m
X

(aj cos jx + bj sin jx).

j=1

Not˘am prin
m
X
Tm = {T (x) = α0 +
(αj cos jx + βj sin jx) : α0 , α1 , . . . , αn , β1 . . . , βm ∈ R}
j=1

mult¸imea polinoamelor trigonometrice de grad m.
Fie C2π spat¸iul liniar al funct¸iilor continue, periodice, cu periada 2π. ˆIn
capitolul Metoda celor mai mici p˘atrate s-au determinat coeficient¸ii polinomului
trigonometric de grad m care aproximeaz˘a cel mai bine, ˆın sensul celor mai mici
p˘atrate, o funct¸ie f ∈ C2π . Coeficient¸ii obt¸inut¸i coincid cu coeficient¸ii dezvolt˘arii
Fourier ata¸sat˘a funct¸iei f .
Fie f ∈ C2π . Dup˘a num˘arul nodurilor de interpolare n deosebim cazurile:
• n = 2m + 1 num˘ar impar de noduri 0 ≤ x0 < x1 < . . . < x2m < 2π.
Polinomul de interpolare va fi de forma
m

t(x) =

a0 X
+
(aj cos jx + bj sin jx).
2
j=1
185

186

CAPITOLUL 8. POLINOAME TRIGONOMETRICE

• n = 2m num˘ar par de noduri 0 ≤ x0 < x1 < . . . < x2m−1 < 2π.
Polinomul de interpolare va fi de forma
m−1

a0 X
am
t(x) =
+
cos mx.
(aj cos jx + bj sin jx) +
2
2
j=1
ˆIn fiecare caz coeficient¸ii se determin˘a din condit¸iile de interpolare
t(xj ) = yj

8.1

∀j ∈ {0, 1, . . . , n − 1}.

Interpolare trigonometric˘
a pe noduri oarecare

Cazul cu num˘
ar impar de noduri
Teorema 8.1.1 Funct¸iile
1, cos x, cos 2x, . . . , cos mx, sin x, sin 2x, . . . , sin mx
formeaz˘a un sistem Cebˆı¸sev ˆın intervalul (π, π].

Demonstrat¸ie. Fie un sistem de 2m + 1 puncte 0 ≤ x0 < x1
¸si determinantul

cos mx0 . . . cos x0
sin mx0

cos mx1 . . . cos x1
sin
mx1
D = D(x0 , x1 , . . . , x2m ) =
...

cos mx2m . . . cos x2m sin mx2m

< . . . < x2m < 2π

. . . sin x0 1
. . . sin x1 1
.
...

. . . sin x2m 1

Vom ar˘ata c˘a acest determinant este diferit de 0.
Pentru simplificarea notat¸iei vom utiliza reprezentarea simbolic˘a

D = cos mxj . . . cos xj sin mxj . . . sin xj 1 ,
punˆand ˆın evident¸a˘ coloanele determinantului D. ˆInmult¸ind cu i coloanele cu sin
¸si adunˆandu-le la coloanele corespunz˘atoare cu cos se obt¸ine

D = eimxj . . . eixj sin mxj . . . sin xj 1 .

187

˘ PE NODURI OARECARE
8.1. INTERPOLARE TRIGONOMETRICA

Utilizˆand formula sin x = 2i1 (eix − e−ix ) deducem succesiv

D = eimxj . . . eixj 2i1 (eimxj − e−imxj ) . . . 2i1 (eixj − e−ixj ) 1 =

1 imxj
e
. . . eixj e−imxj . . . e−ixj 1 .
n
(−2i)
Rearanjˆand ultimele m + 1 coloane se obt¸ine
=

m(m+1)

(−1) 2
D=
(−2i)m

imx

e j . . . eixj 1 e−ixj . . . e−imxj .

Dac˘a din fiecare linie a lui D se scoate factor comun pe e−imxj rezult˘a
m(m+1)

(−1) 2
e−im(x0 +...+x2m ) e2imxj . . . ei(m+1)xj eimxj . . . 1 =
D=
m
(−2i)
m(m+1)

P
(−1) 2
−im 2m
k=0 xk V (eix0 , eix1 , . . . , eix2m ).
e
=
(−2i)m
Calcul˘am determinantul lui Vandermonde
Y
V (eix0 , eix1 , . . . , eix2m ) =
(eixp − eixq ) =
0≤q<p≤2m

=

Y

Y

(cos xp − cosxq + i(sin xp − sin xq )) =

0≤q<p≤2m

2i sin

0≤q<p≤2m

= (2i)m(2m+1) eim

P2m

k=0

Y

xk

sin

0≤q<p≤2m

xp − xq i xp +xq
e 2 =
2

xp − x q
.
2

Determinantul devine
D = (−1)

m(m+1)
2

22m

2

Y

sin

0≤q<p≤2m

xp − xq
6= 0.
2

Din Teorema 2.1.4 rezult˘a
Teorema 8.1.2 (Polinomul de interpolare trigonometric Lagrange-Gauss) Dac˘a
f ∈ C2π ¸si −π < x0 < x1 < . . . < x2m ≤ π atunci exist˘a un singur polinom trigonometric t(x) de grad m care satisface condit¸iile de interpolare t(xj ) =
f (xj ), ∀j ∈ {0, 1, . . . , 2m}, avˆand expresia
t(x) =

2m
X
j=0

f (xj )

x−xj−1
2
xj −xj−1
2

0
sin x−x
. . . sin
2

sin

xj −x0
2

. . . sin

sin
sin

x−xj+1
. . . sin x−x2 2m
2
xj −xj+1
x −x
. . . sin j 2 2m
2

=

188

CAPITOLUL 8. POLINOAME TRIGONOMETRICE

2m

1 X f (xj ) u(x)
=
.
j
2 j=0 u0 (xj ) sin x−x
2
unde u(x) =

Q2m

j=0

sin

(8.1)

x−xj
.
2

Demonstrat¸ie. Folosind notat¸ia ¸si rezultatul teoremei anterioare, din (2.6) se
obt¸ine
t(x) = L(Tm ; x0 , . . . , x2m ; f )(x) =

2m
X

f (xj )

j=0

=

2m
X
j=0

f (xj )

x−xj−1
2
xj −xj−1
2

0
sin x−x
. . . sin
2

sin

xj −x0
2

. . . sin

D(x0 , . . . , xj−1 , x, xj+1 , . . . , x2m )
=
D(x0 , . . . , x2m )

sin
sin

x−xj+1
. . . sin x−x2 2m
2
xj −xj+1
x −x
. . . sin j 2 2m
2

.

ˆIn cazul unei funct¸ii pare sau impare problema de interpolare se modific˘a.
Teorema 8.1.3 Fie f ∈ C2π o funct¸ie par˘a ¸si 0 ≤ x0 < x1 < . . . < xm < π.
Polinomul trigonometric de grad m care satisface condit¸iile de interpolare t(xj ) =
f (xj ), ∀j ∈ {0, 1, . . . , m} este
t(x) =

m
X

f (xj )·

j=0

·

(cos x − cos x0 ) . . . (cos x − cos xj−1 )(cos x − cos xj+1 ) . . . (cos x − cos xm )
.
(cos xj − cos x0 ) . . . (cos xj − cos xj−1 )(cos xj − cos xj+1 ) . . . (cos xj − cos xm )

Demonstrat¸ie. Pentru nodurile −π < −xm < . . . < −x1 < x0 < x1 < . . . <
xm < π, potrivit teoremei 8.1.2 exist˘a un polinim trigonometric de interpolare
t(x) astfel ˆıncˆat
t(xj ) = f (xj ) j ∈ {0, 1, . . . , m},
t(−xj ) = f (xj ) j ∈ {1, 2, . . . , }.
Not˘am
v(x) =
w(x) =

x+xj
,
2
Qm
x−xj
j=1 sin 2 ,

Qm

j=1

sin

vj (x)

v(x)
x+x

sin 2 j
w(x)

wj (x)

sin

x−xj
2

,
, j = 1, . . . , m

189

˘ PE NODURI OARECARE
8.1. INTERPOLARE TRIGONOMETRICA

0
Atunci u(x) = sin x−x
v(x)w(x), u0 (x) = v(x)w(x) iar expresia polinomului
2
trigonometric de interpolare Lagrange-Gauss este

m

0
X
vj (x)w(x)
sin x−x
u0 (x)
2
t(x) = f (x0 )
+
f (−xj )
+
−xj −x0
u0 (x0 ) j=1
sin 2 vj (−xj )w(−xj )

+

m
X

f (xj )

j=1

0
v(x)wj (x)
sin x−x
2

sin

.
xj −x0
v(xj )wj (xj )
2

Deoarece
v(xj ) = vj (xj ) sin xj
vj (−xj ) = (−1)m−1 wj (xj )
w(−xj ) = (−1)m v(xj ) = (−1)m vj (xj ) sin xj )
expresia polinomului trigonometric de interpolare va fi
m

0
X
vj (x)wj (x) sin x−x
u0 (x)
2
+
f (xj )
t(x) = f (x0 )
u0 (x0 ) j=1
vj (xj )wj (xj ) sin xj

0
sin x−x
2

sin

xj +x0
2

+

0
sin x+x
2

sin

!
.

xj −x0
2

(8.2)
Au loc egalit˘a¸tile:
m

x+x

m

x−x

j
Y sin
Y cos x − cos xj
sin 2 j
v(x)w(x)
u0 (x)
2
=
=
=
;
x −x
j
u0 (x0 )
v(x0 )w(x0 ) j=1 sin x0 +x
cos x0 − cos xj
sin 0 2 j
2
j=1

0
sin x−x
2
sin xj

0
sin x−x
2

sin

xj +x0
2

+

0
sin x+x
2

sin

xj −x0
2

!
=

0
0
0
sin x−x
− xj ) − cos ( x+x
+ xj )
cos ( x+x
cos x − cos x0
2
2
2
=
·
=
.
sin xj
cos xj − cos x0
cos xj − cos x0

(8.2) devine
m
m
X
Y
vj (x)wj (x)(cos x − cos x0 )
cos x − cos xj
f (xj )
=
+
t(x) = f (x0 )
cos
x

cos
x
v
(x
)w
(x
)(cos
x

cos
x
)
0
j
j
j
j
j
j
0
j=1
j=1
m
X
j=0

f (xj )·

(cos x − cos x0 ) . . . (cos x − cos xj−1 )(cos x − cos xj+1 ) . . . (cos x − cos xm )
.
(cos xj − cos x0 ) . . . (cos xj − cos xj−1 )(cos xj − cos xj+1 ) . . . (cos xj − cos xm )

190

CAPITOLUL 8. POLINOAME TRIGONOMETRICE

Teorema 8.1.4 Fie f ∈ C2π o funct¸ie impar˘a ¸si 0 < x0 < x1 < . . . < xm < π.
Polinomul trigonometric de grad m care satisface condit¸iile de interpolare t(xj ) =
f (xj ), ∀j ∈ {1, . . . , m} este
t(x) =

n
X

f (xj )·

j=1

·

(cos x − cos x0 ) . . . (cos x − cos xj−1 )(cos x − cos xj+1 ) . . . (cos x − cos xm ) sin x
.
(cos xj − cos x0 ) . . . (cos xj − cos xj−1 )(cos xj − cos xj+1 ) . . . (cos xj − cos xm ) sin xj

Demonstrat¸ie. Procedˆand asem˘an˘ator, pentru nodurile −π < −x−m < . . . <
−x−1 < 0 < x1 < . . . < xm < π exist˘a un polinom trigonometric de interpolare
astfel ˆıncˆat
t(xj ) = f (xj )
j ∈ {1, . . . , m},
t(−xj ) = f (−xj ) j ∈ {1, 2, . . . , }
t(0) = f (0) = 0.

Utilizˆand notat¸iile introduse ˆın demonstrat¸ia teoremei anterioare avem
m
X

m
X

sin x2 v(x)wj (x)
+
f (xj )
=
t(x) =
f (−xj )
x
−x
sin 2j v(xj )wj (xj )
sin 2 j vj (−xj )w(−xj ) j=1
j=1
sin x2 vj (x)w(x)

m
X  

sin x2
x + xj
x − xj
vj (x)wj (x)
f (xj )
·
· sin
− sin
.
x
vj (xj )wj (xj ) sin 2j sin xj
2
2
j=1

Deoarece  

sin x2
x + xj
x − xj
sin x
· sin
− sin
=
xj
sin 2 sin xj
2
2
sin xj

expresia polinomului trigonometric de interpolare t(x) devine
t(x) =

n
X

f (xj )·

j=1

·

(cos x − cos x0 ) . . . (cos x − cos xj−1 )(cos x − cos xj+1 ) . . . (cos x − cos xm ) sin x
.
(cos xj − cos x0 ) . . . (cos xj − cos xj−1 )(cos xj − cos xj+1 ) . . . (cos xj − cos xm ) sin xj

191

˘ PE NODURI OARECARE
8.1. INTERPOLARE TRIGONOMETRICA

Cazul cu num˘
ar par de noduri
Urmˆand acea¸si cale, pentru 0 ≤ x0 < x1 < . . . < x2m−1 < 2π calcul˘am
determinantul
D = D(x0 , . . . , x2m−1 ) =  

cos mx cos (m − 1)x . . . cos x sin (m − 1)x . . . sin x
1
=V
=
x0
...
... ...
...
. . . . . . x2m−1

= cos mxj cos (m − 1)xj . . . cos xj sin (m − 1)xj . . . sin xj 1 .
Adunˆand la coloanele cos coloanele corespunz˘atoare cu sin multiplicate ˆın prealabil cu i rezult˘a

D = cos mxj ei(m−1)xj . . . eixj sin (m − 1)xj . . . sin xj 1 .
Folosind definit¸iile complexe pentru sin ¸si cos avem

i(m−1)xj
imx −imxj i(m−1)xj
−e−i(m−1)xj
D = e j +e
. . . eixj e
e
2
2i
=

...

eixj −e−ixj
2i

1 =

(−1)m−1 imxj
−ixj
−i(m−1)xj
ixj
i(m−1)xj
−imxj
=
1
.
.
.
e
e
.
.
.
e
e
+
e
e
2(2i)m−1
=

(−1)m−1
(D1 + D2 ),
2(2i)m−1

unde

D1 = eimxj ei(m−1)xj . . . eixj e−i(m−1)xj . . . e−ixj 1 ;

D2 = e−imxj ei(m−1)xj . . . eixj e−i(m−1)xj . . . e−ixj 1 .
Ordonˆand coloanele dup˘a puterile descesc˘atoare ale lui eix obt¸inem

m(m−1)
D1 = (−1) 2 eimxj ei(m−1)xj . . . eixj 1 e−ixj . . . e−i(m−1)xj =
= (−1)

m(m−1)
2

e−i(m−1)

P2m−1
j=0

xj

V (eix0 , . . . , eix2m−1 ).

Analog g˘asim
D2 = −(−1)

m(m−1)
2

e−im

P2m−1
j=0

xj

V (eix0 , . . . , eix2m−1 ).

Determinantul lui Vandermonde este
i

V (eix0 , . . . , eix2m−1 ) = (2i)m(2m−1) e 2 (2m−1)

P2m−1
j=0

xj

Y
0≤q<p≤2m−1

sin

xp − xq
.
2

192

CAPITOLUL 8. POLINOAME TRIGONOMETRICE

Not˘am
X=

2m−1
X

xj ,

Y

Π=

j=0

sin

0≤q<p≤2m−1

xp − xq
2

¸si atunci
D = (−1)
= (−1)

3m2 −m
2

22m

2 −2m+1

X
2
22m −2m+1 sin
Π=
2
P2m−1
Y
xp − x q
j=0 xj
sin
sin
.
2
2
0≤q<p≤2m−1

3m2 −m
2

(8.3)

P
Dac˘a 2m−1
j=0 xj = 2νπ, ν ∈ N atunci D = 0.
Dac˘a X 6= 2νπ atunci polinomul trigonometric de interpolare t(x) se calculeaz˘a din egalitatea

t(x)

y0

..

.

y
2m−1

cos mx
cos mx0

cos (m − 1)x
cos (m − 1)x0

...
...

cos x
cos x0

sin (m − 1)x
sin (m − 1)x0

...
...

sin x
sin x0

cos mx2m−1

cos (m − 1)x2m−1

...

cos x2m−1

sin (m − 1)x2m−1

...

sin x2m−1

Rezult˘a
t(x) =

2m−1
X
j=0

yj

1
1
..
.
1

= 0.

D(x0 , . . . , xj−1 , x, xj+1 , . . . , x2m−1 )
.
D(x0 , . . . , xj−1 , xj , xj+1 , . . . , x2m−1 )

Utilizˆand (8.3) g˘asim
P2m−1

t(x) =

2m−1
X
j=0

yj

sin
sin

k=0
k6=j

xk +x

2
P2m−1
k=0

2

2m−1
Y

xk
k=0

k
sin x−x
2

sin

xj −xk
2

k6=j

P
Din nou, dac˘a X = 2m−1
atoare de la num˘ar˘ator
j=0 xj , atunci expresia corespunz˘
este X + (x − xj ). Polinomul trigonometric de interpolare devine
P2m−1 ! 2m−1
2m−1
X
Y sin x−xk
x − xj
x − xj
k=0 xk
2
t(x) =
yj cos
+ sin
cot
(8.4)
xj −xk
2
2
2
sin
2
k=0
j=0
k6=j

8.2

Interpolare trigonometric˘
a pe noduri echidistante

Vom da o rezolvare direct˘a problemei de interpolare.

˘ PE NODURI ECHIDISTANTE
8.2. INTERPOLARE TRIGONOMETRICA

193

Cazul cu num˘
ar impar de noduri

Teorema 8.2.1 Dac˘a xj = j 2m+1
, j ∈ {0, 1, . . . , 2m} atunci expresia polinomului trigonometric de interpolare Lagrange-Gauss este
2m

X sin (2m + 1)
1
yj
t(x) =
x−x
2m + 1 j=0
sin 2 j

x−xj
2

2m
X
sin (2m+1)x
(−1)j yj
2
=
.
j
2m + 1 j=0 sin x−x
2

Demonstrat¸ie. Datorit˘a formulelor
cos x =

eix + e−ix
2

sin x =

eix − e−ix
2i

polinomul trigonometric t(x) devine
m

a0 X eikx + e−ikx
eikx − e−ikx
(
t(x) =
+
ak +
bk ) =
2
2
2i
k=1
m
m
X
a0 X ak − ibk ikx ak + ibk −ikx
=
(
ck eikx ,
+
e +
e
)=
2
2
2
k=1
k=−m
k
k
unde ck = ak −ib
, c−k = ak +ib
, pentru k ∈ {0, 1, . . . , m}.
2
2
Condit¸iile de interpolare se scriu

t(xj ) =

m
X

ck eikxj = yj ,

∀j ∈ {0, 1, . . . , 2m}.

k=−m

ˆInmult¸ind egalitatea j cu e−ipxj ¸si adunˆand, pentru j ∈ {0, 1, . . . , 2m} obt¸inem
2m
X
j=0

−ipxj

yj e

=

m
X

ck

k=−m

2n
X

ei 2m+1 j(k−p) = (2m + 1)cp ,

j=0

de unde g˘asim
2m

n−1

X
1 X −ipxj
1
yj e−ipxj =
yj e
.
cp =
2m + 1 j=0
n j=0
Expresia polinomului trigonometri de interpolare devine
m
2m
2m
m
X
X
X
X
1
1
−ikxj ikx
t(x) =
(
yj e
)e =
yj
eik(x−xj ) .
2m + 1 k=−m j=0
2m + 1 j=0 k=−m

(8.5)

194

CAPITOLUL 8. POLINOAME TRIGONOMETRICE

T
¸ inˆand seama de egalit˘a¸tile
m
X

eika = 1 + 2

k=−m

m
X

cos ka =

k=1

sin (m + 12 )a
sin a2

se obt¸ine rezultatul dorit.
Utilizˆand demonstrat¸iei teoremei anterioare stabilim o reprezentare a poli2π
nomului de interpolare Lagrange pe nodurile cos 2m+1
j, j ∈ {0, 1, . . . , m}, cu
polinoame Cebˆı¸sev:

Teorema 8.2.2 Dac˘a ξj = cos 2m+1
j, j ∈ {0, 1, . . . , m}, atunci

L(Pm ; ξ0 , . . . , ξm ; f )(ξ) =
m
X

m
m
X
X

1
4
2πkj
γj f (ξj ) +
γj f (ξj ) cos
2m + 1 j=0
2m + 1 k=1 j=0
2m + 1 
1
dac˘a k = 0
2
unde γk =
.
1 dac˘a k ∈ {1, 2, . . . , m − 1}
=

!
Tk (ξ),

Demonstrat¸ie. Dac˘a yj = f (ξi ) din (8.5) se obt¸ine
2m

ap

X
2
2πpj
=
f (ξj ) cos
2m + 1 j=0
2m + 1

bp

X
2
2πpj
.
=
f (ξj ) sin
2m + 1 j=0
2m + 1

(8.6)

2m

(8.7)

2πpj
2πpj
Dac˘a up,j = f (ξj ) cos 2m+1
¸si vp,j = f (ξj ) sin 2m+1
atunci up,2m+1−j = up,j ¸si
vp,2m+1−j = −vp,j , pentru j ∈ {1, 2, . . . , m}. Relat¸iile (8.6)-(8.7) devin

ap =

2m
m
X
X
2
2
up,k =
(up,0 + 2
up,j ) =
2m + 1 j=0
2m + 1
j=1
m

=

2m

bp

m

X
X
4
1
4
( up,0 +
up,j ) =
γj up,j
2m + 1 2
2m
+
1
j=1
j=0

X
2
=
vp,j = 0
2m + 1 j=0

195

˘ PE NODURI ECHIDISTANTE
8.2. INTERPOLARE TRIGONOMETRICA

¸si
2m
m
m
X
X
X
1
1
2
a0 = c 0 =
(f (ξ0 ) + 2
f( ξj ) =
f (ξj )) =
γj f (ξj ).
2m + 1 j=0
2m + 1
2m + 1 j=0
j=1

Polinomul trigonometric de interpolare cu nodurile
devine
m
X
t(x) =
γk ak cos kx.


j,
2m+1

j ∈ {0, 1, . . . , 2m},

k=0

Dac˘a x = arccos ξ atunci
t(arccos ξ) =

m
X

γk ak Tk (ξ) ∈ Pm .

k=0

Fiind ˆındeplinite condit¸iile de interpolare rezult˘a c˘a
L(Pm ; ξ0 , ξ1 , . . . , ξm ; f )(ξ) = t(arccos ξ) =

m
X

γk ak Tk (ξ) =

k=0
m
m
m
X
X
X
4
2πkj
1
γj f (ξj ) +
γj f (ξj ) cos
=
2m + 1 j=0
2m + 1 k=1 j=0
2m + 1

!
Tk (ξ)

Cazul cu num˘
ar par de noduri
π
Teorema 8.2.3 Dac˘a xj = j m
, j ∈ {0, 1, . . . , 2m − 1} atunci expresia polinomului trigonometric de interpolare este
2m−1
sin mx X
x − xj
t(x) =
(−1)j yj cot
.
2m j=0
2

Demonstrat¸ie. Polinomul trigonometric de interpolare se caut˘a de forma
m−1

a0 X
am
t(x) =
+
(aj cos jx + bj sin jx) +
cos mx.
2
2
j=1
Procedˆand analog cu demonstrat¸ia teoremei anterioare
m−1

a0 X eijx + e−ijx
eijx − e−ijx
1 am eimx + e−imx
t(x) =
+
+ bj
)+
=
(aj
2
2
2i
2 2
2
j=1

196

CAPITOLUL 8. POLINOAME TRIGONOMETRICE

m−1

m−1

am −imx X aj + ibj −ijx a0 X aj − ibj ijx am imx
=
e
+
e
+
+
e +
e .
4
2
2
2
4
j=1
j=1
a −ib

a +ib

Notˆand c−m = cm = a2m , cj = j 2 j , c−j = j 2 j , j ∈ {1, 2, . . . , m − 1}, c0 =
eix = z expresia polinomului trigonometric se transform˘a ˆın

a0
2

¸si

m−1
X
c−m −m
cm m
z +
z ,
t(x) = ϕ(z) =
cj z j +
2
2
j=−m+1

iar condit¸iile de interpolare devin
t(k

π

) = ϕ(eik m ) = yk ,
n

∀k ∈ {0, 1, . . . , 2m − 1}.

(8.8)

π

π

Dac˘a w = ei m atunci eik m = wk . Deoarece w−mk = wmk = (−1)k ¸si c−m = cm
condit¸iile de interpolare (8.8) devin
m
X

cj wjk = yk

∀k ∈ {0, 1, . . . , 2m − 1}.

j=−m+1

ˆInmult¸im fiecare ecuat¸ie, respectiv cu w−kp , k = 0, 1, . . . , 2m − 1; p ∈ {−m +
1, . . . , m} ¸si adunˆand egalit˘a¸tile astfel obt¸inute, g˘asim
2m−1
X

2m−1
X

wk(j−p) .

(8.9)

dac˘a j = p
dac˘a j 6= p

(8.10)

2m−1
n−1
1X
1 X
−kp
yk w
=
yk w−kp ,
cp =
2m k=0
n k=0

(8.11)

j=−m+1

k=0

ˆIntrucˆat

m
X

yk w−kp =

2m−1
X
k=0

w

k(j−p) 

=

2m
0

cj

k=0

din (8.9 rezult˘a

de unde, ˆın final obt¸inem
ap

2m−1
1 X
kpπ
= 2<cp =
yk cos
m k=0
m

(8.12)

bp

2m−1
1 X
kpπ
= −2=cp =
yk sin
m k=0
m

(8.13)

197

˘ PE NODURI ECHIDISTANTE
8.2. INTERPOLARE TRIGONOMETRICA

pentru p = 0, 1, . . . , m.
Expresia funct¸iei ϕ(z) devine
2m−1
m−1
2m−1
2m−1
X
1 1 X
1 X
1 X
jm −m
−jk k 1
ϕ(z) = (
yj w )z +
yj w )z + (
yj w−jm )z m =
(
2 2m j=0
2m j=0
2 2m j=0
k=−m+1

=

1
2m

2m−1
X

"
yj

j=0

j

1 w m
( ) +
2 z

m−1
X
k=1

j

(

w k
) +1+
z

m−1
X

(

k=1

#

z k 1 z m
) + ( j) .
wj
2 w

T
¸ inˆand seama de identitatea
1
1 m (a2m − 1)(a + 1)
1
1
m−1
+ a =
,
+
+ ... + + 1 + a + ... + a
2am am−1
a
2
2am (a − 1)
pentru a =

z
wj

= ei(x−xj ) , expresia parantezei p˘atrate devine

ei(x−xj ) + 1 ei2m(x−xj ) − 1
x − xj
x − xj
j
=
cot
sin
m(x

x
.
j ) = (−1) sin mx cot
i(x−x
)
im(x−x
)
j − 1
j
2
2
e
2e
Astfel, polinomul trigonometric de interpolare este
t(x) =

2m−1
sin mx X
x − xj
.
(−1)j yj cot
2m j=0
2

ˆIncheiem aceast˘a sect¸iune cu o proprietate de optimalitate legat˘a de polinomul
trigonometric de interpolare pe noduri echidistante.
Condit¸iile de interpolare s-au scris
X
cj eijxk = yk ,
k ∈ {0, 1, . . . , n − 1},
j∈I

cu

I = {−m, −m + 1, . . . , m} dac˘a n = 2m + 1
I = {−m + 1, . . . , m}
dac˘a n = 2m

din care au rezultat

n−1

ck =

1 X −ikxj
yj e
,
n j=0

k ∈ I.

ˆIn Cn definim


y0


y =  ...  ,
yn−1


eijx0


..
wj = 
,
.
ijxn−1
e

j∈I

198

CAPITOLUL 8. POLINOAME TRIGONOMETRICE

¸si W = span{wj : j ∈ I}. Atunci
< wp , wq >=

n−1
X

eipxj eiqxj

=< wp , wq >=

j=0

n−1
X

i(p−q)xj

e 

=

j=0

n dac˘a p = q
.
0 dac˘a p 6= q

Din (6.12), elementul
P de aproximare construit prin metoda celor mai mici p˘atrate
a lui y din W este j∈I cj wj .

8.3

Convergent¸a polinoamelor de interpolare
trigonometric˘
a

Prin induct¸ie matematic˘a se stabile¸ste
P
Teorema 8.3.1 Dac˘a f (x) = a20 + ∞
si este
k=1 (ak cos kx + bk sin kx), x ∈ [0, 2π] ¸
de r ori continuu derivabil˘a atunci
Z 2π
Z 2π
1
π
1
π
(r)
ak =
f (x) cos (kx + r )dx,
bk =
f (r) (x) sin (kx + r )dx,
r
r
πk 0
2
πk 0
2
de unde
|ak |, |bk | ≤

2Mr
,
kr

unde Mr = max{|f (r) (x)| : x ∈ [0, 2π]}.
Are loc teorema de convergent¸a˘
Teorema 8.3.2 S¸irul polinoamelor de interpolare trigonometric˘a construite pe
noduri echidistante ale unei funct¸ii f de r ≥ 2 ori continuu derivabil˘a converge
uniform c˘atre f.
Demonstrat¸ie. Cazul num˘arului impar de noduri n = 2m + 1.
Fie

X
a0 X
(aj cos jx + bj sin jx) =
cj eijx ,
f (x) =
+
2
j=1
j∈Z
unde
cj =
Not˘am

aj − ibj
,
2

c−j = cj ,

j ∈ N.

m
m
X
a0 X
sn (x) =
+
(aj cos jx + bj sin jx) =
cj eijx .
2
j=1
j=−m

199

˘
8.3. CONVERGENT
¸ A POLINOAMELOR DE INTERPOLARE TRIGONOMETRICA

Polinomul trigonometric de interpolare ˆın nodurile xj = j 2π
, j ∈ {0, 1, . . . , n − 1}
n
este
m
m
X
a
ˆ0 X
ˆ
+

aj cos jx + bj sin jx) =
cˆj eijx ,
tn (x) =
2
j=1
j=−m
unde
cˆj =

a
ˆj − iˆbj
,
2

cˆ−j = cˆj ,

j ∈ {0, 1, . . . , m}.

Pe baza rezultatelor sect¸iunii anterioare, ¸sirul cˆ = (ˆ
cj )j∈Z ∈ Cn se calculeaz˘a prin
transformarea Fourier discret˘a
cˆ =

1
Fn (y),
n

unde y = (yj )0≤j≤n−1 , yj = f (xj ).

Din Teorema 7.4.1, componentele transform˘arii Fourier discrete se exprim˘a ˆın
funct¸ie de coeficient¸ii Fourier a funct¸iei
!

X
(ck+sn + ck−sn ) .
[Fn (y)]k = n ck +
s=1

Astfel


X
(ck+sn + ck−sn ),
cˆk = ck +

k ∈ {0, 1, . . . , n − 1}.

s=1

Observˆand c˘a pentru s ∈ N∗ , k + sn > 0 ¸si k − sn < 0 deducem
a
ˆ k = ak +


X

(ak+sn + asn−k ),

k ∈ {0, 1, . . . , m},

(8.14)

(bk+sn − bsn−k ),

k ∈ {1, . . . , m}.

(8.15)

s=1

ˆbk = bk +


X
s=1

Evalu˘am diferent¸a
|tn (x) − f (x)| ≤ |tn (x) − sn (x)| + |sn (x) − f (x)|.

(8.16)

Pentru primul termen din (8.16) avem
m 

X
1
ˆ
|tn (x) − sn (x)| = | (ˆ
a0 − a0 ) +

aj − aj ) cos jx + (bj − bj ) sin jx .
2
j=1

200

CAPITOLUL 8. POLINOAME TRIGONOMETRICE

Utilizˆand inegalitatea lui Cauchy-Buniakovsky se deduce
m
√ X
1
|tn (x) − sn (x)| ≤ |ˆ
a0 − a0 | + 2
max{|ˆ
aj − aj |, |ˆbj − bj |}.
2
j=1

(8.17)

Utilizˆand succesiv (8.14) ¸si rezultatul Teoremei 8.3.1 g˘asim

∞ 
X
X

aj − aj | ≤
(|aj+ns | + |asn−j |) ≤ 2Mr
s=1

s=1

2Mr X 1
= r
n s=1 sr

1
1
+
r
(j + ns)
(ns − j)r

1
1
j r +
j r
(1 + sn )
(1 − sn
)

!
.

Pentru j ∈ {0, 1, . . . , m} se verific˘a inegalit˘a¸tile
1
si
j r ≤ 1 ¸
)
(1 + sn

1
r
j r ≤ 2 .
(1 − sn )

Inegalitatea anterioar˘a devine

2(2r + 1)Mr X 1
2(2r + 1)Mr

aj − aj | ≤
=
nr
sr
nr
s=1

Apoi

P∞

1
s=2 sr

R∞
1

dx
xr

=

1
.
r−1


aj − aj | ≤


X
1
1+
sr
s=2

Prin urmare
2(2r + 1)Mr r
2(2r + 1)Mr r

.
(r − 1)nr
(r − 1)2r mr

Au loc inegalit˘a¸tile
r
≤ 2,
r−1

2r + 1
5
≤ .
r
2
4

Rezult˘a c˘a

aj − aj | ≤

5Mr
.
mr

r
.
Analog rezult˘a ¸si |ˆ
aj − aj | ≤ 5M
mr
Revenind ˆın (8.17) deducem

|tn (x) − sn (x)| ≤


5Mr 1
10Mr
(
+ 2) ≤ r−1 ,
r−1
m
2m
m

pentru ultima majorare s-a ¸tinut cont de m ≥ 1.

!
. 

=

201

˘
8.3. CONVERGENT
¸ A POLINOAMELOR DE INTERPOLARE TRIGONOMETRICA

Pentru al doilea termen din (8.16) avem

X

|sn (x) − f (x)| ≤

|aj cos jx + bj sin jx|.

j=m+1

Aplicˆand succesiv inegalitatea Cauchy-Buniakovsky ¸si rezultatul Teoremei 8.3.1,
se deduce ˆın continuare
|sn (x) − f (x)| ≤

2


X


X

1
max{|ak |, |bj |} ≤ 2 2Mr

r
j
j=m+1
j=m+1

Z

≤ 2 2Mr

m


dx
2 2Mr
=
.
xr
(r − 1)mr−1

Astfel

2 2Mr
1
10Mr
= const r−1 −→ 0,
|tn (x) − f (x)| ≤ r−1 +
r−1
m
(r − 1)m
m

m → ∞.

Cazul num˘arului par de noduri n = 2m se trateaz˘a asem˘an˘ator.

Probleme ¸si teme de seminar
P 8.1 Reg˘asit¸i expresia polinomului trigonometric de interpolare pe noduri echidistante din Teorema 8.2.1 utilizˆand (8.1).
Indicat¸ie.
2m
Y

2m

x − xj Y
u(x) =
sin
=
sin
2
j=0
j=0 

x


2 2m + 1 

=

2m
Y 

sin

k=0 

x
2mπ


+
.
2 2m + 1 2m + 1

cu j = 2m − k. Utilizˆand identitatea 6 din Anexa C rezult˘a
u(x) =

1
22m

x
2mπ
1
(2m + 1)x
sin (2m + 1)( −
) = 2m sin
=
2 2m + 1
2
2
=

(−1)j
x − xj
sin (2m + 1)
.
2m
2
2

Prin urmare
u0 (x) =

(−1)j 2m + 1
x − xj
(−1)j 2m + 1
0
cos
(2m
+
1)

u
(x
)
=
.
j
22m
2
2
22m
2

202

CAPITOLUL 8. POLINOAME TRIGONOMETRICE

8.1 implic˘a
2m

t(x) =

2m

X sin (2m + 1)
1 X yj
u(x)
1
=
yj
x−x
x−x
2 j=0 u0 (xj ) sin 2 j
2m + 1 j=0
sin 2 j

x−xj
2

.

P 8.2 Reg˘asit¸i expresia polinomului trigonometric de interpolare pe noduri echidistante din Teorema 8.2.3 utilizˆand (8.4).
π
Indicat¸ie. Dac˘a xj = j m
j ∈ {0, 1, . . . , 2m − 1} atunci suma nodurilor X =
P2m−1
X
m+1
¸si astfel D 6= 0. Atunci
j=0 xj = (2m − 1)π, sin 2 = (−1)

t2 (x) =

2m−1
X

yj cos

j=0

cu u(x) =

Q2m−1
j=0

j

2m−1
k
X cot x−xj
x − xj Y sin x−x
2
2
=
u(x)
yj
,
xj −xk
2 k=0 sin 2
u
(x
)
j
j
j=0

(8.18)

k6=j

sin

x−xj
2

¸si uj (x) =

u(x)
sin

x−xj
2

. Se obt¸ine uj (xj ) = 2u0 (xj ) =

m
.
− (−1)
22m−2
Din identitatea 6 Anexa C, prin schimbarea de indice k = 2m − 1 − j rezult˘a

u(x) =

2m−1
Y
j=0  

2m−1
Y
mx − (2m − 1)π
π
sin mx
x − xj
=
sin
+k
= − 2m−1 ,
sin
2
2
2m
2
k=0

Substituind egalit˘a¸tile obt¸inute ˆın (8.18) se obt¸ine expresia dorit˘a.
P 8.3 Dac˘a f ∈ C2π atunci coeficient¸ii polinomului de interpolare trigonometric
a funct¸iei f ˆın nodurile echidistante converg c˘atre coeficient¸ii Fourier ale funct¸iei
f.

j, j ∈ {0, 1, . . . , 2n}.
Indicat¸ie. Cazul cu num˘ar impar de noduri xj = 2n+1
Pe baza identit˘a¸tii 3 din Anexa C
"
#
2n
n
2 X 1 X
+
cos k(x − xj ) f (xj ).
t(x) =
2n + 1 j=0 2 k=1

Dezvoltˆand cos k(x − xj ) ¸si rearanjˆand sumele se obt¸ine
2n

1 X
t(x) =
f (xj )+
2n + 1 j=0

203

˘
8.3. CONVERGENT
¸ A POLINOAMELOR DE INTERPOLARE TRIGONOMETRICA

#
2n
2n
X
X
2
2
+
(
f (xj ) cos kxj ) cos kx +
(
f (xj ) sin kxj ) sin kx .
2n
+
1
2n
+
1
j=0
j=0
k=1
P2n
P2n
P2n



a
Sumele 2n+1
j=0 f (xj ), 2n+1
j=0 f (xj ) cos kxj , 2n+1
j=0 f (xj ) sin kxj reprezint˘
sume Riemann, respectiv pentru integralele
Z 2π
Z 2π
Z 2π
f (x) sin kxdx.
f (x) cos kxdx,
f (x)dx,
n
X

"

0

0

0

ˆIn consecint¸a
Z 2π
2n
1 X
1
lim
f (x)dx,
f (xj ) =
n→∞ 2n + 1
2π 0
j=0
Z
2n
2 X
1 2π
f (x) cos kxdx,
lim
f (xj ) cos kxj =
n→∞ 2n + 1
π
0
j=0
Z
2n
2 X
1 2π
lim
f (x) sin kxdx.
f (xj ) sin kxj =
n→∞ 2n + 1
π 0
j=0
Cazul cu num˘ar par de noduri xj =
identitatea 4 din Anexa C

π
j,
n

j ∈ {0, 1, . . . , 2n − 1}. Utilizˆand

2n−1
x − xj
1 X
f (xj ) cot
sin n(x − xj ) =
t(x) =
2n j=0
2
2n−1
n−1
X
1 X
cos k(x − xj ) + cos n(x − xj )
f (xj ) 1 + 2
=
2n j=0
k=1

!

¸si se continu˘a analog ca ˆın cazul num˘arului impar de noduri.
P 8.4 S˘a se arate c˘a
1. 

V

cos x2 cos 3x
. . . cos (2n−1)x
sin x2 sin 3x
. . . sin (2n−1)x
2
2
2
2
x1
x2
...
...
x2n
Y
n(n−1)
xk − xj
2
= (−1) 2 22n −2n
sin
,
2
1≤j<k≤2n 

=

adic˘a funct¸iile sin (2j−1)x
, cos (2j−1)x
, j ∈ {1, . . . , n} formeaz˘a un sistem
2
2
Cebˆı¸sev ˆın intervalul [0, 2π).

204

CAPITOLUL 8. POLINOAME TRIGONOMETRICE

2. Funct¸ia de interpolare corespunz˘atoare are expresia
L(x1 , . . . , x2n ; y1 , . . . , y2n ) =

n
X
j=1

yj

n
k
Y
sin x−x
2
k=1

k6=j

sin

xj −xk
2

.

Capitolul 9
Aproximare ¸si interpolare cu
polinoame Cebˆı¸sev
9.1

Polinoame Cebˆı¸sev

1
Polinoamele lui Cebˆı¸sev sunt polinoame ortogonale cu ponderea ρ(x) = √1−x
2
ˆın intervalul I = [−1, 1].
Polinomul lui Cebˆı¸sev de gradul n, restrict¸ionat la intervalul [−1, 1], este
definit prin
Tn (x) = cos (n arccos x).

Teorema 9.1.1 Au loc afirmat¸iile
(i) Polinoamele lui Cebˆı¸sev satisfac formulele de recurent¸˘a:
Tn+1 (x) = 2xTn (x) − Tn−1 (x);
T0 (x) = 1;
T1 (x) = x.
(ii) Coeficientul lui xn a lui Tn (x) este 2n−1 ¸si coeficientul lui xn−1 este 0.
Teorema 9.1.2 Au loc relat¸iile de ortogonalitate
Z 1
Tn (x)Tk (x)

dx = 0,
∀n 6= k, n, k ∈ N,
1 − x2
−1 
π
Z 1
Tn2 (x)
n≥1
2

dx =
= αn π.
2
π
n=0
1−x
−1
205

206

CAPITOLUL 9. APROXIMARE S
¸ I INTERPOLARE CU POLINOAME CEBˆIS
¸ EV 

unde αn =

1
2

n≥1
.
1 n=0

˜ n = {P ∈ Pn : P (x) = xn + a1 xn−1 + . . . + an−a x + an ; P ∈
Teorema 9.1.3 Fie P
R[X]}. Are loc egalitatea
sup |P (x)| = sup |

inf

˜ n x∈[−1,1]
P ∈P

x∈[−1,1]

1
2n−1

Tn (x)| =

1
2n−1

.

1
1
Demonstrat¸ie. supx∈[−1,1] | 2n−1
Tn (x)| = 2n−1
. Presupunˆand prin absurd c˘a
1
˜
funct¸ia R(x) = P (x) −
exist˘a P ∈ Pn astfel ˆıncˆat supx∈[−1,1] |P (x)| < 2n−1
1
T (x) ∈ Pn−1 va avea n r˘ad˘acini situate ˆın intervalele [xk , xk+1 ], k ∈ {0, . . . , n−
2n−1 n
k
1}, unde xk = cos kx
. R(xk ) = P (xk ) − (−1)
.
n
2n−1

9.2

Dezvoltarea Cebˆı¸sev, seria Laurent, dezvoltarea
Fourier

Fie f : [−1, 1] → R o funct¸ie continu˘a. Numerele
Z 1
1
f (x)Tn (x)

an =
dx
αn π −1
1 − x2

(9.1)

se numesc coeficient¸ii dezvolt˘arii Cebˆı¸sev ata¸sat funct¸iei f :
f (x) ∼


X

an Tn (x),

x ∈ [−1, 1].

(9.2)

n=0

Are loc egalitatea
Z π
1
f (cos t) cos ntdt =
f (cos t) cos ntdt.
(9.3)
2αn π −π
0
P
Polinomul fn (x) = nk=0 ak Tk (x) se obt¸ine prin metoda celor mai mici p˘atrate
ca solut¸ie a problemei de optimizare
!2
Z 1
n
X
1

f (x) −
λk Tk (x) dx → min
1 − x2
−1
k=0
1
an =
αn π

Z

π

cu minimizarea dup˘a coeficient¸ii λ0 , . . . , λn . Acest polinom se nume¸ste polinomul
de aproximare Cebˆı¸sev a funct¸iei f (x) ˆın intervalul [−1, 1].

207

9.2. DEZVOLTAREA CEBˆIS
¸ EV

Cu notat¸iile din 6.1, ˆın spat¸iul Hilbert real L2 [−1, 1] cu produsul scalar
Z 1
f (x)g(x)

< f, g >=
dx,
1 − x2
−1
¸si pn = Tn , ∀n ∈ N, au loc egalit˘a¸tile 

π
a
2 k

k≥1
πa0 k = 0 
π
k≥1
2
< pk , pk > = < Tk , Tk >=
π k=0



2
2
X < f, Tk >
X < f, pk >
1X 2
2
=
= π(a0 +
a )=
< pk , pk >
< Tk , Tk >
2 k=1 k
k=0
k=0
Z 1
Z π
f 2 (x)

=
f 2 (cos t)dt.
dx =
2
1

x
−1
0
< f, pk > = < f, Tk >=

(9.4)

Teorema 9.2.1 Dac˘a f ∈ C 2 [−1, 1] ¸si M2 este o majorant˘a a derivatei de ordinul doi a lui f atunci
|an | ≤

2M2
,
(n − 1)2

∀ n ≥ 2.

(9.5)

Demonstrat¸ie. Pornind de la prima egalitate din (9.3), vom efectua dou˘a integr˘ari prin p˘art¸i. Dup˘a prima integrare prin p˘art¸i se obt¸ine
Z π
2
f 0 (cos t) sin t sin ntdt =
an =
nπ 0 
Z π 

Z π
1
0
0
=
f (cos t) cos (n − 1)tdt −
f (cos t) cos (n + 1)tdt .

0
0
Se efectueaz˘a a doua integrare prin p˘art¸i ˆın cele dou˘a integrele de mai sus: 

Z π
1
1
an =
f 00 (cos t) sin t sin (n + 1)tdt−
nπ n + 1 0 

Z π
1
00

f (cos t) sin t sin (n − 1)tdt .
n−1 0
Prin urmare
|an | ≤

M2
1
1
2M2
.
(
+
)≤
n n+1 n−1
(n − 1)2

208

CAPITOLUL 9. APROXIMARE S
¸ I INTERPOLARE CU POLINOAME CEBˆIS
¸ EV

Unei funct¸ii f : [−1, 1] → R i se asociaz˘a o funct¸ie de variabil˘a complex˘a prin
substitut¸iile
1
x = cos t = (eit + e−it ),
2
it
z = e .
Atunci
f (x) = f (cos t) = f (

(9.6)
(9.7)

z + z1
) = F (z).
2

Are loc egalitatea F (z) = F ( z1 ).
Dac˘a x variaz˘a de la -1 la 1 atunci t variaz˘a de la π la 0, iar z descrie semicercul
unitate din semiplanul superior Γ+ ˆın sens invers trigonometric. Vom nota prin
Γ− semicercul unitate din semiplanul inferior ¸si Γ = Γ+ ∪Γ− cercul unitate. Cˆand
t variaz˘a de la 0 la π atunci z = e−it parcurge Γ− ˆın sens invers trigonometric.
Teorema 9.2.2 Dac˘a F (ζ) = F ( ζ1 ), ζ ∈ Γ, atunci pentru orice n ∈ N au loc
egalit˘a¸tile:
Z
Z
F (ζ)
dζ =
F (ζ)ζ n−1 dζ
(9.8)
n+1

Γ+ ζ

Z
F (ζ)
F (ζ)ζ n−1 dζ =

(9.9)
n+1
Γ− ζ
Γ+
Demonstrat¸ie. Ambele relat¸ii rezult˘a prin schimbarea de variabil˘a ζ = w1 . Dac˘a
ζ ∈ Γ+ atunci w ∈ Γ− .
Pentru n ∈ Z, not˘am prin cn coeficientul Laurent al unei funct¸ii complexe F
cu singularitate ˆın origine:
Z
1
F (ζ)
cn =
dζ.
2πi Γ ζ n+1
Are loc echivalent¸a F (ζ) = F ( ζ1 ) ⇔ cn = c−n , ∀n ∈ N∗ . ˆIntre coeficient¸ii
dezvolt˘arii Cebˆı¸sev ¸si coeficient¸ii seriei Laurent are loc leg˘atura
Teorema 9.2.3 Au loc egalit˘a¸tile an =

1
c ,
αn n

∀ n ∈ N.

Demonstrat¸ie. Aplicˆand schimb˘arile de variabil˘a (9.6)-(9.7)
1
an =
αn π

Z

1

−1

f (x)Tn (x)
1

dx =
2
αn π
1−x

Z

π

f (cos t) cos ntdt =
0

209

9.2. DEZVOLTAREA CEBˆIS
¸ EV

1
=
αn π

1
ζ n + ζ −n dζ
=
F (ζ)
2

2αn πi
Γ+

Z 

Z
F (ζ)ζ

n−1

Z
dζ +

Γ+

Γ+ 

F (ζ)
dζ .
ζ n+1

Folosind (9.9), relat¸ia de mai sus devine
Z
1
F (ζ)
1
an =
cn .
dζ =
n+1
2αn πi Γ ζ
αn
Teorema 9.2.4 Are loc egalitatea

X

an Tn (x) =

n=0

X

cn z n = F (z) = f (x).

n∈Z

Demonstrat¸ie. T
¸ inˆand seama de definit¸ia lui αn

X


X
X
1
(z n + z −n )cn =
cn z n .
an Tn (x) =

n
n=0
n=0
n∈Z

Egalitatea dintre funct¸ia complex˘a F (z) ¸si seria Laurent ˆın coroana U \{0}, unde
U este discul unitate, implic˘a egalitatea dintre funct¸ia f ¸si dezvoltatea Cebˆı¸sev.
P
si sumele part¸iale /
Fie dezvoltarea Cebˆı¸sev a funct¸iei f (x) = ∞
k=0 ak Tk (x) ¸
¸sirul polinoamelor Cebˆı¸sev de aproximare a funct¸iei f (x)
fn (x) =

n
X

∀n ∈ N.

ak Tk (x),

k=0

Teorema 9.2.5 Dac˘a f ∈ C 2 [−1, 1] atunci ¸sirul (fn (x))n∈N converge uniform ˆın
intervalul [−1, 1] c˘atre f (x).
Demonstrat¸ie. Aplicˆand evaluarea (9.5), pentru x ∈ [−1, 1] au loc relat¸iile
|f (x) − fn (x)| = |


X

ak Tk (x)| ≤

k=n+1


X
k=n+1

|ak | ≤ 2M2


X
1
→ 0,
2
k
k=n

pentru n → ∞.
Pentru x = cos t din dezvoltarea Cebˆı¸sev (9.2) rezult˘a dezvoltarea Fourier
X
f (cos t) =
an cos nt.
t ∈ [−π, π].
n∈N

210

CAPITOLUL 9. APROXIMARE S
¸ I INTERPOLARE CU POLINOAME CEBˆIS
¸ EV

Coeficient¸ii Fourier rezult˘a din (9.3)
Z π
Z
1
1 π
a0 =
f (cos t)dt, an =
f (cos t) cos ntdt,
2π −π
π −π

n ∈ N∗ .

Un sub¸sir de aproximat¸ii ale coeficient¸ilor Fourier se poate calcula utilizˆand
transformarea Fourier discret˘a
a=

1
Fm (ϕ)
m

unde a = (aj )0≤j≤m−1 ¸si ϕ = (f (cos 2πj
))0≤j≤m−1 . Prin Fm s-a notat transform
marea Fourier discret˘a. Se poate lua m = 2n.
Algorithm 2 Calculul coeficient¸ilor aproximat¸iei Cebˆı¸sev
1: procedure c=chebfun(f,n)
2:
k = 0 : 2n − 1
3:
x ← cos kπ
n
4:
y ← f (x)
5:
a ← n1 f f t(y)
6:
c ← <a(1 : n + 1)
7:
c(1) ← 21 c(1)
8: end procedure
Alternativ, se poate utiliza formula de integrare numeric˘a Gauss. Dac˘a ξk =
cos (k + 12 ) Nπ , k ∈ {0, 1, . . . , N − 1} sunt r˘ad˘acinile polinomului Cebˆı¸sev TN (x)
atunci
Z 1
N −1
f (x)Tn (x)
1
1 π X

f (ξk )Tn (ξk ) =
an =
dx ≈
αn π −1
αn π N k=0
1 − x2   

N −1 
1 X
1 πn
1 π
=
f cos ((k + ) ) cos (k + )
αn N k=0
2 N
2 N
S-a pus ˆın evident¸a˘ transformarea cosinus discret˘a a ¸sirului
(f (cos ((k + 21 ) Nπ )))k∈{0,1,...,N −1} .
Relat¸ia (9.4) ofer˘a un indicator de verificare a acuratet¸ii cu care fn aproximeaz˘a funct¸ia f
Z

n

π
2

f (cos(t)) dt −

e(f, n) =
0

π(a20

1X 2
+
a ).
2 k=1 k

211

9.2. DEZVOLTAREA CEBˆIS
¸ EV

Aplicat¸a t 7→ x = a + b−a
(t + 1) este o biject¸ie ˆıntre intervalele [−1, 1] ¸si [a, b].
2
Dac˘af ∈ C[a, b] atunci dezvoltarea Cebˆa¸sev se construie¸ste pentru  



X
X
b−a
x−a
f (a +
(t + 1)) =
cn Tn (t) ⇔ f (x) =
cn Tn 2
− 1 . (9.10)
2
b

a
n=0
n=0
Dezvoltarea Cebˆı¸sev a derivatei unei funct¸ii
P
Fie funct¸ia derivabil˘a f (x) =
a determin˘am
n∈N an Tn (x). Ne propunem s˘
dezvoltarea Cebˆı¸sev a derivatei
f 0 (x) =


X

bn Tn (x) =

n=0


X

an Tn0 (x),

n=1

mai precis a coeficient¸ilor (bn )n∈N ˆın funct¸ie de coeficient¸ii (an )n∈N .
Calcul˘am coeficientul bn conform formulei (9.1)
1
bn =
αn π

1

Z

−1

Z 1 0

f 0 (x)Tn (x)
1 X
Tk (x)Tn (x)


ak
dx =
dx =
2
αn π k=0
1−x
1 − x2
−1

Z π

sin kt cos nt
1 X
kak
dt =
=
αn π k=0
sin t
0 
Z π 

Z π

sin (k + n)t
1 X
sin (k − n)t
=
kak
dt +
dt =
2αn π k=0
sin t
sin t
0
0

1 X
kak (Ik+n + ηk,n I|k−n| ),
=
2αn π k=0

unde
Z
In =
0

π

sin nt
dt,
sin t

ηk,n


 1 dac˘a k > n
0 dac˘a k = n .
=

−1 dac˘a k < n

Integrala In se calculeaz˘a cu teorema semirezidurilor
Z
Z π int
Z
1 π sin nt
1
e
zn
dt = =
dt = =
dz =
In =
2
2 −π sin t
2
−π sin t
|z|=1 z − 1  

zn
zn
π
= =πi Res( 2
, −1) + Res( 2
, 1) = (1 − (−1)n ).
z −1
z −1
2

(9.11)

212

CAPITOLUL 9. APROXIMARE S
¸ I INTERPOLARE CU POLINOAME CEBˆIS
¸ EV

Utilizˆand acest rezultat
∞  

π
1 X
π
k+n
|k−n|
bn =
(1 − (−1) ) + ηk,n (1 − (−1)
) .
kak
2αn π k=0
2
2

Observˆand c˘a k + n ¸si |k − n| au acea¸si paritate, termenii pentru k ≤ n sunt nuli
¸si ˆın consecint¸a˘

1 X
1
bn =
((n + 1)an+1 + (n + 3)an+3 + . . .). (9.12)
kak (1 − (−1)k+n ) =
2αn k=n+1
αn

Matriceal aceste relat¸ii se scriu

 
b0
1 0
 b1   0 4

 
 b2   0 0

 
 b3   0 0

 
 b4  =  0 0

 
 b4   0 0

 
 b   0 0
 5  
..
..
.
.

3
0
6
0
0
0
0

0 5 0 7 ...
8 0 12 0
0 10 0 14
8 0 12 0
0 10 0 14
0 0 12 0
0 0 0 14















a1
a2
a3
a4
a5
a6
a6
..
.













(9.13)

Calculul unui polinom de aproximat¸ie Cebˆı¸sev de grad n a derivatei f 0 (x) pe baza
formulei (9.13) va avea ordinul de complexitate O(n2 ).
O variant˘a de complexitate O(n) se bazeaz˘a pe formula 
0 

0
(x) Tn−1
(x)
1 Tn+1

= Tn (x),
n > 1.
2
n+1
n−1
Au loc formulele
0

f (x) =


X
k=0

bk Tk (x) =

b0 T10 (x)

b1 T20 (x) X bk
+
+
2 2
2
k=2 

0
0
Tk+1
(x) Tk−1
(x)

k+1
k−1 

=



X
X
b2 0
1
0
= (b0 − )T1 (x) +
(bk−1 − bk+1 )Tk (x) =
ak Tk0 (x).
2
2k
k=2
k=1

Identificˆand coeficient¸ii lui Tk0 (x) se obt¸ine sistemul algebric de ecuat¸ii liniare 

b0 − b22
= a1
1
(b
− bk+1 ) = ak ,
k ≥ 2.
2k k−1

213

9.2. DEZVOLTAREA CEBˆIS
¸ EV

Practic,
dac˘a s-a calculat polinomul de aproximare Cebˆı¸sev de grad n, fn (x) =
Pn
a
T
ın ipoteza c˘a ak ≈ 0 pentru k > n, atunci limitˆandu-ne la primele
k=0 k k (x), ˆ
n ecuat¸ii rezult˘a sistemul

= a1
b0 − b 2


 1 (b 2 − b ) = a ,
k ∈ {2, 3, . . . , n − 2}
k+1
k
2k k−1
1
b
=
a
 2(n−1) n−2
n−1

 1
b
=
a
n
2n n−1
cu solut¸ia
bn−1
bn−2
bk
b0

=
=
=
=

2nan
2(n − 1)an−1
2(k + 1)ak+1 + bk+2 ,
a1 + b22

k ∈ {n − 3, n − 4, . . . , 2, 1}

O consecint¸a˘ imediat˘a a relat¸iei (9.12) este
Teorema 9.2.6 Pentru n > 1 au loc egalit˘a¸tile bn−1 − bn+1 = 2nan .
Teorema 9.2.7 Dac˘a f ∈ C 1 [−1, 1] atunci ¸sirul (fn (x))n∈N converge uniform ˆın
intervalul [−1, 1] c˘atre f (x).
P∞
P∞
si f 0 (x) ∼
Demonstrat¸ie. Fie f (x) =
n=0 bn Tn (x)
n=0 an Tn (x) ¸
Pseriile
1
2
2
Cebˆı¸sev corespunz˘atoare. Potrivit inegalit˘a¸tii Bessel (6.11) seria b0 + 2 ∞
k=1 bk
este convergent˘a.
Utilizˆand relat¸ia din Teorema 9.2.6 are loc egalitatea

X


X


1 X 1
|f (x) − fn (x)| = |
ak Tk (x)| ≤
|ak | =
|bk−1 − bk+1 |.
2 k=n+1 k
k=n+1
k=n+1

Aplicˆand inegalitatea Cauchy rezult˘a
|f (x) − fn (x)| ≤

1
2


X
1
k2
k=n+1

! 21


X

! 21
|bk−1 − bk+1 |2

k=n+1

Utilizˆand |bk−1 − bk+1 |2 ≤ 2((b2k−1 + b2k+1 ), inegalitatea de mai sus devine
|f (x) − fn (x)| ≤


X
1
k2
k=n+1

! 12


X
k=n

! 12
b2k

→ 0, pentru n → ∞.

214

9.3

CAPITOLUL 9. APROXIMARE S
¸ I INTERPOLARE CU POLINOAME CEBˆIS
¸ EV

Polinoame sub forma lui Cebˆı¸sev

Un polinom de grad n reprezentat ˆın funct¸ie de polinoamele lui Cebˆı¸sev, adic˘a
ca o combinat¸ie liniar˘a a polinoamelor T0 , T1 , . . . , Tn , se nume¸ste polinom sub
forma lui Cebˆı¸sev:
P (x) = c0 + c1 T1 (x) + . . . + cn Tn (x).

9.3.1

(9.14)

Reprezentarea unui polinom ˆın forma lui Cebˆı¸sev

Ne propunem s˘a obt¸inem reprezentarea Cebˆı¸sev (9.14) a polinomului.
P (x) = a0 + a1 x + . . . + an xn .

(9.15)

Introducem notat¸iile



a=

a0
a1
..
.






c=

c0
c1
..
.




.

cn

an
Relat¸iile (9.14) ¸si (9.15) se rescriu ca



P (x) = aT 

1
x
..
.
xn



 = cT




T0 (x)
T1 (x)
..
.




.

(9.16)

Tn (x)

Reprezent˘arile
Tk (x) = tk0 + tk1 x + . . . + tkk xk ,

k ∈ {0, 1, . . . , n},

se scriu matriceal




T0 (x)
T1 (x)
..
.
Tn (x)

 
 
=
 

t00
t10 t11
..
...
.
tn0 tn1 . . . tnn







1
x
..
.
xn




.

Vom nota cu A ∈ Mn (Z) matricea p˘atrat˘a din membrul drept.

215

9.3. POLINOAME SUB FORMA LUI CEBˆIS
¸ EV

Pe baza formulei de recurent¸˘a Tk+1 (x)
completeaz˘a linie cu linie cu relat¸iile
 k+1 
1
=
 t0
t0 = 0
k+1
0
t
=
t0 = 1
t11 = 1
 jk+1
tk+1 =

= 2xTk (x) − Tk−1 (x), matricea A se
−tk−1
0
2tkj−1 − tk−1
,
j
tkk

j ∈ {1, 2, . . . , k}

¸si k ∈ {2, 3, . . . , n}. Deoarece tkk = 2k−1 , k ∈ {1, . . . , n} are loc egalitatea |A| = 2k ,
adic˘a matricea A este nesingular˘a.
Din (9.16) rezult˘a


1
 x 


T
P (x) = c A  ..  ,
 . 
xn
de unde rezult˘a sistemul algebric de ecuat¸ii liniare a = AT c. Cum matricea sistemului este superior triunghilar˘a solut¸ia rezult˘a u¸sor
cn =
ci =

9.3.2

an
tn
n P
j
ai − n
j=i+1 ti cj
,
i
ti

i ∈ {n − 1, n − 2, . . . , 0}

.

Calculul valorii unui polinom sub forma lui Cebˆı¸sev

Valoarea calculat˘a ˆıntr-un punct x ∈ R a unui polinom dat sub forma lui
Cebˆı¸sev (9.14) se calculeaz˘a utilizˆand algoritmul lui Clenshaw.
Se define¸ste ¸sirul (uk )0≤k≤n+1 prin formulele de recurent¸˘a
uk = −uk+2 + 2xuk+1 + ck ,

k = n − 1, n − 2, . . . , 0,

cu un+1 = 0, un = ck . Scriind aceste formule sub forma

un
..
.
u4
u3
u2

un = cn
−2xun +un−1 = cn−1
−2xun−1 +un−2 = cn−2
−2xu3
−2xu2
−2xu1

+u2 = c2
+u1 = c1
+u0 = c0

¸si ˆınmult¸ind respectiv cu Tn (x), Tn−1 (x), . . . , T2 (x), T1 (x), T0 (x), dup˘a adunare
rezult˘a
n
X
u0 − xu1 =
cj Tj (x) = P (x).
j=0

216

9.4

CAPITOLUL 9. APROXIMARE S
¸ I INTERPOLARE CU POLINOAME CEBˆIS
¸ EV

Interpolare Lagrange pe noduri Cebˆı¸sev
(n)

Punctele de extrem ale polinomului Tn (x) sunt xk = cos kπ
, k ∈ {0, 1, . . . , n}.
n
Aceste puncte se numesc noduri Cebˆı¸sev de spet¸a a doua. R˘ad˘acinile polinomului
Tn (x) se numesc noduri Cebˆı¸sev de spet¸a ˆıntˆai.
Fie f : [−1, 1] → R o funct¸ie continu˘a. Polinomul de interpolare Lagrange ˆın
nodurile Cebˆı¸sev de spet¸a a doua
(n)

(n)

Ln (x) = L(Pn ; x0 , x1 , . . . , xn(n) ; f )(x)
are propriet˘a¸ti remarcabile de aproximare a funct¸iei f ˆın intervalul [−1, 1].
(n)
Pentru simplitate, vom numi punctele xk , k = 0, 1, . . . , n noduri Cebˆı¸sev.
F˘ar˘a s˘a mai ment¸ion˘am polinomul de interpolare este construit pe noduri Cebˆı¸sev.
O formul˘a a polinomului de interpolare este dat ˆın Problema 9.2
!
n
n
X
2X
(n)
(n)
(n)
(n)
(n)
γi
γk f (xk )Ti (xk ) Ti (x)
L(Pn ; x0 , x1 , . . . , xn ; f )(x) =
n i=0
k=0
unde 

γk =

1
2

dac˘a k ∈ {0, n}
.
1 dac˘a k ∈ {1, 2, . . . , n − 1}

Teorema 9.4.1 Polinoamele Cebˆı¸sev Tm , T2n±m , T4n±m , T6n±m , . . . iau acelea¸si val(n)
ori ˆın nodurile xk , k ∈ {0, 1, . . . , n}.
Demonstrat¸ie. Concluzia rezult˘a din urm˘atorul calcul  


mkπ
(n)
(n)
T2jn±m (xk ) = cos (2jn ± m) arccos xk
= cos (2jn ± m)
= cos
,
n
n
pentru orice j ∈ N.
Polinomul de interpolare Lagrange se va scrie sub forma lui Cebˆı¸sev.
Teorema 9.4.2 Dac˘a
f (x) =


X

ak Tk (x)

k=0

¸si
(n)
(n)
L(Pn ; x0 , x1 , . . . , x(n)
n ; f )(x)

=

n
X
k=0

ck Tk (x)

217

9.4. INTERPOLARE LAGRANGE PE NODURI CEBˆIS
¸ EV

atunci au loc egalit˘a¸tile
c0 = a0 + a2n + a4n + . . . ,
ck = ak + (ak+2n + ak+4n + ak+6n + . . .) +
+(a−k+2n + a−k+4n + a−k+6n + . . .),
cn = an + a3n + a5n + . . .

(9.17)
(9.18)
k ∈ {1, . . . , n − 1},
(9.19)

Demonstrat¸ie. Presupunem c˘a numerele
Pnc0 , c1 , . . . , cn sunt date de relat¸iile
(9.17)-(9.19) ¸si definim polinomul ϕ(x) = k=0 ck Tk (x) ∈ Pn .
Pentru j ∈ {0, 1, . . . , n} se calculeaz˘a
(n)
ϕ(xj )

=

n
X

(n)

(n)

ck Tk (xj ) = (a0 + a2n + a4n + . . .)T0 (xj )+

(9.20)

k=0

+

n−1
X

(ak + (ak+2n + ak+4n + ak+6n + . . .)+

k=1
(n)

(n)

+ (a−k+2n + a−k+4n + a−k+6n + . . .)) Tk (xj ) + (an + a3n + a5n + . . .)Tn (xj ).
P
(n)
(n)
(n)
Utilizˆand Teorema 9.4.1 rezult˘a ϕ(xj ) = ∞
k=0 ak Tk (xj ) = f (xj ).
Unicitatea polinomului de interpolare Lagrange ˆın mult¸imea Pn implic˘a ega(n)
(n)
(n)
litatea ϕ = L(Pn ; x0 , x1 , . . . , xn ; f ).
Teorema 9.4.3 Dac˘a f ∈ C 2 [−1, 1] atunci ¸sirul polinoamelor de interpolare Lagrange (Ln (x))n∈N converge uniform ˆın intervalul [−1, 1] c˘atre f (x).
P
P
Demonstrat¸ie. Dac˘a f (x) = ∞
si fn (x) = nk=0 ak Tk (x) atunci din
k=0 ak Tk (x) ¸
(9.20) rezult˘a
Ln (x) − fn (x) = (a2n + a4n + . . .)T0 (x)+
+

n−1
X

((ak+2n + ak+4n + ak+6n + . . .) + (a−k+2n + a−k+4n + a−k+6n + . . .)) Tk (x)+

k=1

+(a3n + a5n + . . .)Tn (x).
Indicii coeficient¸ilor a apar o singur˘a dat˘a ¸si sunt strict mai mari decˆat n. Relat¸ia
de mai sus se poate scrie ca
Ln (x) − fn (x) =


X
k=n+1

ak Tνk ,

νk ∈ {0, 1, . . . , n}.

218

CAPITOLUL 9. APROXIMARE S
¸ I INTERPOLARE CU POLINOAME CEBˆIS
¸ EV

Prin urmare

X

f (x) − Ln (x) = f (x) − fn (x) − (Ln (x) − fn (x)) =

ak (Tk (x) − Tνk (x)).

k=n+1

Aplicˆand evaluarea (9.5), pentru x ∈ [−1, 1] au loc relat¸iile
|f (x) − Ln (x)| ≤


X

|ak ||Tk (x) − Tνk (x)| ≤ 2

k=n+1


X

|ak | ≤ 4M2

k=n+1


X
1
→ 0,
2
k
k=n

pentru n → ∞.
ˆIn cele ce urmeaz˘a vom deduce o expresie pentru calculul valorii polinomului
de interpolare Lagrange ˆın nodurile lui Cebˆı¸sev de spet¸a a doua, notate simplu
ˆıntr-un punct x.
xk = cos kπ
n
Teorema 9.4.4 Au loc formulele
Q
1. u(x) = nk=0 (x − xk ) = 21n (Tn+1 (x) − Tn−1 (x)).
2. u0 (xk ) =

(−1)k n
,
2n−1 γk 

unde γn =

k ∈ {0, 1, . . . , n},

1 dac˘a k ∈ {1, 2, . . . , n − 1}
.
1
dac˘a k ∈ {0, n}
2

3. Expresia polinomului de interpolare Lagrange sub forma baricentric˘a pe
nodurile lui Cebˆı¸sev de spet¸a a doua este
(−1)k γk f (xk )
k=0
x−xk
Pn (−1)k γk .
k=0 x−xk

Pn
L(Pn ; x0 , . . . , xn ; f )(x) =

Demonstrat¸ie. 1. Funct¸ia ϕ(x) =
de grad n + 1. Calcul˘am
ϕ(xk ) =

− Tn−1 (x)) este polinom monic

1


1
kp
(cos (n + 1)
− cos (n − 1) ) = − n−1 sin kπ sin
= 0.
n
2
n
n
2
n

2.
u0 (x) =
=

1
(Tn+1 (x)
2n

1 0
0
(T (x) − Tn−1
(x)) =
2n n+1

1

((n + 1) sin (n + 1) arccos x − (n − 1) sin (n − 1) arccos x) .
2n 1 − x2

219

9.4. INTERPOLARE LAGRANGE PE NODURI CEBˆIS
¸ EV

Cu substitut¸ia x = cos t, dup˘a transformarea sumelor ˆın produse rezult˘a
u0 (x) =

1
2n−1

(n cos nt +

sin nt cos t
).
sin t

n
Pentru k ∈ {1, . . . , n − 1} u0 (xk ) = 2n−1
cos kπ =
Pentru k = 0 x0 = x = 1 ↔ t = 0 ¸si

n
sin nt
cos
t)
=
(n
cos
nt
+
.
t&0 2n−1
sin t
2n−2

u0 (1) = lim u0 (x) = lim
x%1

(−1)k n
.
2n−1

1

Pentru k = n xn = x = −1 ↔ t = π ¸si
sin nt
(−1)n n
(n
cos
nt
+
cos
t)
=
.
t%π 2n−1
sin t
2n−2

u0 (−1) = lim u0 (x) = lim
x&−1

1

Probleme ¸si teme de seminar
π
P 9.1
1. Dac˘a xk = cos (2k + 1) 2n
, k ∈ {0, 1, . . . , n − 1}, sunt r˘ad˘acinile
polinomului Cebˆı¸sev Tn (x) atunci pentru p, q < n au loc relat¸iile

n−1
 0 dac˘a p 6= q
X
n
dac˘a p = q > 0 = αp δp,q ,
Tp (xk )Tq (xk ) =
 2
k=0
n dac˘a p = q = 0 

unde αi =

1
2

dac˘a i = 0
1 dac˘a i > 0

2. Are loc formula
n−1

1X 1
L(Pn−1 ; x0 , . . . , xn−1 ; f )(x) =
n i=0 αi

n−1
X

!
f (xk )Ti (xk ) Ti (x).

k=0

R. 2. Polinomul de interpolare are expresia
L(Pn−1 ; x0 , . . . , xn−1 ; f )(x) =

n−1
X
j=0

cj Tj (x).

220

CAPITOLUL 9. APROXIMARE S
¸ I INTERPOLARE CU POLINOAME CEBˆIS
¸ EV

Condit¸iile de interpolare sunt
f (xk ) =

n−1
X

cj Tj (xk ),

k ∈ {0, 1, . . . , n − 1}.

j=0

ˆInmult¸ind cu Ti (xk ) ¸si sumˆand dup˘a k rezult˘a
n−1
X

f (xk )Ti (xk ) =

n−1
X

cj

j=0

k=0

de unde ci =

1
nαi

Pn−1
k=0

n−1
X

Tj (xk )Ti (xk ) =

n−1
X

cj αi δi,j n = ci αi n

j=0

k=0

f (xk )Ti (xk ).

P 9.2
1. Dac˘a xk = cos k πn , k ∈ {0, 1, . . . , n}, sunt punctele de extrem ale
polinomului Cebˆı¸sev Tn (x) atunci pentru p, q ≤ n au loc relat¸iile

n
 0 dac˘a p 6= q
X
n
dac˘a p = q ∈ {1, 2, . . . , n − 1} = nαp δp,q ,
γk Tp (xk )Tq (xk ) =
 2
k=0
n dac˘a p = q ∈ {0, n}
1
dac˘a k ∈ {0, n}
2
unde γk = 
1 1 dac˘a k ∈ {1, 2, . . . , n − 1}
dac˘a i ∈ {1, 2, . . . , n − 1}
2
¸si αi =
1 dac˘a i ∈ {0, n} 

2. Are loc formula
n

2X
γi
L(Pn ; x0 , . . . , xn ; f )(x) =
n i=0

n
X

!
γk f (xk )Ti (xk ) Ti (x).

k=0

R. 2. Polinomul de interpolare are expresia
L(Pn ; x0 , . . . , xn ; f )(x) =

n
X

cj Tj (x).

j=0

Condit¸iile de interpolare sunt
f (xk ) =

n
X
j=0

cj Tj (xk ),

k ∈ {0, 1, . . . , n}.

221

9.4. INTERPOLARE LAGRANGE PE NODURI CEBˆIS
¸ EV

ˆInmult¸ind cu γk Ti (xk ) ¸si sumˆand dup˘a k rezult˘a
n
X

γk f (xk )Ti (xk ) =

j=0

k=0

de unde ci =

n
X

1
nαi

Pn

k=0

cj

n
X

γk Tj (xk )Ti (xk ) =

n
X

cj αi δi,j n = ci αi n

j=0

k=0

γk f (xk )Ti (xk ) = n2 γi

Pn−1
k=0

γk f (xk )Ti (xk ).

P 9.3 S˘a se arate c˘a Tn0 (1) = n2 , ∀n ∈ N.
0
0
(x).
(x) = 2xTn0 (x) + 2Tn (x) − Tn−1
R. Induct¸ie dup˘a n. Tn+1

P 9.4 S˘a se arate c˘a polinoamul Tn (x), x ∈ [−1, 1] verific˘a ecuat¸ia diferent¸ial˘a
(1 − x2 )

d2 y
dy
−x
+ n2 y = 0.
2
dx
dx

R. Pentru rezolvare se execut˘a schimbarea de variabil˘a x = cos t.
P 9.5 Dac˘a f ∈ C[−1, 1] este o funct¸ie par˘a atunci coeficient¸ii dezvolt˘arii Cebˆı¸sev
de ordin impar sunt nuli (a2n+1 = 0), iar dac˘a funct¸ia este impar˘a atunci coefient¸ii
par sunt nuli (a2n = 0).
R. Utilizˆand (9.3) se face schimbarea de variabil˘a t = π − s.
1
, |t| < 1. Utilizˆand dezvoltarea
P 9.6 Fie t, z ∈ C astfel ˆıncˆat |t| < |z| < |t|
1
z
Laurent a funct¸iei Φ(z) = z−t + 1−tz ¸si leg˘atura x = 12 (z + z1 ) s˘a se deduc˘a
egalit˘a¸tile

X
1 − t2
=1+2
Tk (x)tk
1 − 2tx + t2
k=1

¸si
1
Tn (x) =
4πi

Z
|t|=ρ

1 − t2
dt
.
2
n+1
1 − 2tx + t t

Dac˘a |a| > 1 ¸si a = 21 (t + 1t ) atunci

X
1
2
=
Tk (x)tk ).
1 (1 + 2
x−a
t− t
k=1

222

CAPITOLUL 9. APROXIMARE S
¸ I INTERPOLARE CU POLINOAME CEBˆIS
¸ EV

P
k−1 k
R. Φ(z) = ∞
(z + z1k ) ¸si se ¸tine seama de egalit˘a¸tile Tk (x) = 12 (z k +
k=1 t
ˆın particular x = 21 (z + z1 ).
P 9.7 Dezvoltarea Cebˆı¸seb a funct¸iei eax este
ax

e

= I0 (x) + 2


X

In (a)Tn (x),

n=0
π

unde In (x) = e−in 2 Jn (ix) este funct¸ie modificat˘a Bessel.
R. 1. Expresia funct¸iei Bessel este
Jν (x) =


X
k=0 

x 2k+ν
(−1)k
.
k!Γ(ν + k + 1) 2

2. Funct¸ia modificat˘a Bessel are expresia
In (x) = e

−in π2

Jn (ix) =


X
k=0 

x 2k+n
1
.
k!(k + n)! 2

3. Funct¸ia generatoare a funct¸iilor Bessel este
e

x
(t− 1t )
2

X

=

n

Jn (x)t = J0 (x) +


X

(tn +

n=1

n∈Z

(−1)n
)Jn (x).
tn

4. Pentru x = eiτ rezult˘a
eix sin τ = J0 (x) + 2i sin τ J1 (x) + 2 cos 2τ J2 (x) + 2i sin 3τ J3 (x) + . . .
¸si pentru τ =

π
2

− θ se obt¸ine
ix cos θ

e

= J0 (x) + 2


X

in cos nθJn (x).

n=1

5. Ortogonalitatea funct¸iilor cos nθ, pentru n > 0, implic˘a
Z π
eix cos θ cos nθdθ = in πJn (x).
0

Pentru ix = a rezult˘a expresia cerut˘a a coeficientului.
R1
P 9.8 Pentru n > 1 s˘a se calculeze −1 Tn (x)dx.

1
),
zk

223

9.4. INTERPOLARE LAGRANGE PE NODURI CEBˆIS
¸ EV

R.

(−1)n +1
.
1−n2

P 9.9 Fie f ∈ C[a, b]. S˘a se demonstreze formula de integrare numeric˘a
Z b
X
cn
f (x)dx = (b − a)
.
2
1

n
a
n∈N,n par
R. Se integreaz˘a egalitatea (9.10).
P 9.10 Fie I ⊆ R un interval compact, punctele x0 < x1 < . . . < xn din I ¸si
funct¸ionala DI ∈ [C ( I)]∗ definit˘a prin DI (f ) = [x0 , . . . , xn ; f ]. S˘a se arate c˘a
P
1
1. kDI k = ni=0 |u0 (x
i )|
Qn
unde u(x) = i=0 (x − xi ).
2. Dac˘a xj = cos (n−j)π
, j ∈ {0, 1, . . . , n}, adic˘a xj sunt punctele de extrem
n
ale polinomului Cebˆı¸seb Tn (x) din intervalul [−1, 1], atunci kDI k = 2n−1 ,
unde I = [−1, 1].
3. Daca I = [−1, 1] ¸si −1 ≤ x0 < x1 < . . . < xn ≤ 1 atunci kDI k ≥ 2n−1 .
P
1
este imediat˘a. Pentru
R. 1. Inegalitatea |D(f )| ≤ kf k∞ ni=0 |u0 (x
i )|

(−1)n
dac˘a x ∈ (∞, x0 )



1
dac˘a x ∈ (xn , ∞)
f (x) =
n−j
(−1)
dac˘a x = xj



afin˘a ˆın rest
au loc relet¸iile
n
X
1
i=0

n
n
X
X
f (xi )
1
=|
| = |D(f )| ≤ kDkkf k∞ ≤ kDk ≤
.
0
0
0
|u (xi )|
u (xi )
|u (xi )|
i=0
i=0

2.
n

(n)

2n−1 =

X Tn (xi )
Tn (ξ)
= [x0 , . . . , xn ; Tn ] =
=
0 (x )
n!
u
i
i=0

=

n
X
(−1)n−i
i=0

u0 (x

i)

=

n
X
i=0

1
|u0 (x

i )|

= kDk.

3. ˆIn cazul unor noduri oarecare din intervalul [−1, 1] au loc inegalit˘a¸tile
n−1

2

= [x0 , . . . , xn ; Tn ] =

n
X
Tn (xi )
i=0

u0 (x

i)

n
X
i=0

1
|u0 (x

i )|

= kDk.

224

CAPITOLUL 9. APROXIMARE S
¸ I INTERPOLARE CU POLINOAME CEBˆIS
¸ EV

P 9.11 S˘a se arate c˘a au loc dezvolt˘arile Cebˆı¸sev
sign(x) ∼


2 X (−1)k−1
T2k−1 (x)
π k=1
k


2
4 X (−1)k
|x| ∼
+
T2k (x).
π π k=1 (1 − 4k 2

Capitolul 10
Funct¸ii spline polinomiale
O funct¸ie spline se poate defini ca o funct¸ie care este polinomial˘a pe fiecare
interval [xi , xi+1 ] al unei diviziuni
4:

x0 < x1 < . . . < xn

(10.1)

¸si care, ˆın plus, are un anumit ordin de ”netezime” (adic˘a este continu˘a sau
derivabil˘a de un anumit ordin, cu derivata corespunz˘atoare continu˘a.

10.1

Interpolare cu funct¸ii spline cubice

Pentru diviziunea 4 (10.1), mult¸imea S3 (4) a funct¸iilor spline cubice este
definit˘a prin
S3 (4) = {s ∈ C 2

:

s |[xi−1 ,xi ] ∈ P3 ,

1 ≤ i ≤ n}.

Fiind dat˘a diviziunea 4 (10.1) ¸si numerele reale y0 , y1 , . . . , yn ne propunem s˘a
determin˘am funct¸iile s ∈ S3 (4) care ˆındeplinesc condit¸iile de interpolare s(xi ) =
yi , i ∈ {0, 1, . . . , n}.
Funct¸ia spline cubic˘a de interpolare se va determina ˆın funct¸ie de parametrii
mi = s0 (xi ), i ∈ {0, 1, . . . , n}, ale c˘aror valori se vor calcula ulterior.
Not˘am prin si restrict¸ia funct¸iei s la intervalul [xi , xi+1 ] ¸si hi = xi+1 − xi , i ∈
i ∈ {0, 1, . . . , n − 1}. Deoarece si este polinom de gradul 3, pentru x ∈ [xi , xi+1 ]
rezult˘a
si (x) = yi + mi (x − xi ) + ai (x − xi )2 + bi (x − xi )3
Coeficient¸ii ai , bi se determin˘a din condit¸iile
si (xi+1 ) = yi + mi hi + ai h2i + bi h3i = yi+1 ,
225

226

CAPITOLUL 10. FUNCT
¸ II SPLINE POLINOMIALE

s0i (xi+1 ) = mi + 2ai hi + 3bi h3i = mi+1 ,
pentru i = 0, 1, . . . , n − 1. ˆIn felul acesta se asigur˘a continuitatea funct¸iilor s ¸si
s0 . Rezolvˆand sistemul de mai sus, obt¸inem
yi+1 − yi 2mi + mi+1

h2i
hi
mi + mi+1
yi+1 − yi
=
−2
2
hi
h3i

ai = 3
bi
¸si astfel

si (x) = yi + mi (x − xi ) + (3
+(

yi+1 − yi 2mi + mi+1

)(x − xi )2 +
h2i
hi

mi + mi+1
yi+1 − yi
−2
)(x − xi )3 .
2
hi
h3i

(10.2)

Numerele m0 , m1 , . . . , mn se determin˘a astfel ˆıncˆat s00 s˘a fie continu˘a ˆın nodurile
interioare x1 , . . . , xn−1 . Se impun astfel condit¸iile s00i−1 (xi ) = s00i (xi ), i = 1, 2, . . . , n−
1. Utilizˆand (10.2), ˆın urma reducerilor rezult˘a ecuat¸iile
hi−1
hi
mi−1 + 2mi +
mi+1 =
hi−1 + hi
hi−1 + hi  

hi−1
hi
3
(yi+1 − yi ) +
(yi − yi−1 ) ,
i = 1, . . . , n − 1.
=
hi−1 + hi hi
hi−1

(10.3)

Aceste relat¸ii reprezint˘a un sistem algebric de n − 1 ecuat¸ii ˆın necunoscutele
m0 , m1 , . . . , mn .
Pentru ca num˘arul ecuat¸iilor s˘a coincid˘a cu num˘arul necunoscutelor se introduc condit¸iile la ”limit˘a” 

m0 = α
(10.4)
mn = β
sau 
00
s (x0 ) = s000 (x0 ) = 0
(10.5)
s00 (xn ) = s00n−1 (xn ) = 0
unde α, β sunt constate date. T
¸ inˆand seama de expresiile funct¸iilor s0 ¸si sn−1 ,
ecuat¸iile (10.5) devin
(
0
2m0 + m1 = 3 y1h−y
0
(10.6)
yn −yn−1
mn−1 + 2mn = 3 hn−1
Astfel determinarea unei funct¸ii spline cubice de interpolare revine la:

227

10.1. INTERPOLARE CU FUNCT
¸ II SPLINE CUBICE

1. Rezolvarea sistemului algebric (10.3)+(10.4) sau (10.3)+(10.6), sistem algebric de n + 1 ecuat¸ii liniare ˆın necunoscutele m0 , m1 , . . . , mn .
2. ˆIn fiecare interval [xi , xi+1 ], funct¸ia spline cubic˘a de interpolare are expresia
dat˘a de formula (10.2).
Sistemul algebric de ecuat¸ii liniare a c˘arei solut¸ia este m0 , m1 , . . . , mn , parametrii
fat¸a˘ de care se exprim˘a funct¸ia spline cubic˘a de interpolare, este un sistem tridiagonal, rezolvabil utilizˆand metoda dublului parcurs.
Se observ˘a c˘a matricea sistemului este cu diagonala dominant˘a
|ai,i | −

n
X

|ai,j | = 1

∀i.

j=1

j6=i

ˆIn consecint¸a˘ sistemul este compatibil ¸si
hi−1
hi
3
|
(yi+1 − yi ) +
(yi − yi−1 )|, |β|}
1≤i≤n−1 hi−1 + hi hi
hi−1
(10.7)

max |mi | ≤ max{|α|, max

0≤i≤n

sau
max |mi | ≤

(10.8)

0≤i≤n
0|
≤ max{3 |y1h−y
, max1≤i≤n−1
0

3
| hi−1 (yi+1
hi−1 +hi hi

− yi ) +

hi
(y
hi−1 i

n−1 |
− yi−1 )|, 3 |ynh−y
}
n−1

dup˘a cum se utilizeaz˘a (10.3)+(10.4) sau (10.3)+(10.6).
Fie h = min0≤i≤n−1 hi , h = max0≤i≤n−1 hi ¸si ω = max0≤i≤n−1 |yi+1 − yi |. Din
(10.7) ¸si (10.8) deducem respectiv
3hω
, |β|};
h2
3ω 3hω
max |mi | ≤ max{ , 2 }.
0≤i≤n
h h
max |mi | ≤ max{|α|,

0≤i≤n

(10.9)
(10.10)

Aceste relat¸ii vor fi utilizate la stabilirea convergent¸ei unui ¸sir de funct¸ii spline
cubice de interpolare.
Presupunem c˘a numerele y0 , y1 , . . . , yn reprezint˘a valorile unei funct¸ii f ∈
C [a, b] ˆın punctele a = x0 < x1 < . . . < xn = b ¸si c˘a condit¸iile ”la limit˘a (10.4)
¸si (10.5) se rescriu sub forma 
00
s (a) = 0
(10.11)
s00 (b) = 0
2

228

CAPITOLUL 10. FUNCT
¸ II SPLINE POLINOMIALE

¸si respectiv, 

s0 (a) = f 0 (a)
s0 (b) = f 0 (b).

(10.12)

Exemplul 10.1.1 S˘a se determine funct¸ia spline cubic˘a de interpolare corespunz˘atoare funct¸iei f (x) = |x|, avˆand nodurile −2, −1, 0, 1, 2.
Alegem condit¸iile la limit˘a
s0 (−2) = −1

s0 (2) = 1.

Sistemul algebric al parametrilor m este

m0



1

 2 m0 + 2m1 + 12 m2
1
m + 2m2 + 12 m3
2 1

1

m2 + 2m3 + 12 m4


 2
m4

= −1
= −3
= 0
= 3
= 1

a c˘arei solut¸ie este
m0 = −1 m1 =

−5
4

m2 = 0 m3 =

5
4

m4 = 1.

Componentele funct¸iei spline de interpolare devin
s0 (x) = − x
s1 (x) =

3 +5x3 +12x+4

4
x2 (3x+7)
4

s2 (x) =

7x2 −3x3

s3 (x) =

x3 −5x2 +12x−4

4
4

x < −1
−1 ≤ x < 0
0≤x<1
x≥1

Graficele funct¸iei |x| ¸si ale funct¸iei spline cubice de interpolare sunt redate in
10.1.
Cazul periodic: y0 = yn . ˆIn locul condit¸iilor la limit˘a se impun
mn = m0

(10.13)

s00n−1 (xn ) = s000 (x0 ),

(10.14)

¸si
condit¸ii care asigur˘a continuitatea primelor dou˘a derivate. Condit¸ia (10.14)
devine
m1 2m0
2mn
mn−1
y1 − y0
yn − yn−1
+
+
+
=3
+3
2
h0
h0
hn−1
hn−1
h0
h2n−1

229

10.1. INTERPOLARE CU FUNCT
¸ II SPLINE CUBICE

Fig. 10.1: Graficul funct¸iei |x| ¸si funct¸iei spline de interpolare

¸si combinat cu (10.13) conduce la  

hn−1
h0
3
hn−1
h0
mn−1 +2m0 +
m1 =
(y1 − y0 ) +
(yn − yn−1 ) .
h0 + hn−1
h0 + hn−1
h0 + hn−1 h0
hn−1
(10.15)
Ansamblul format din (10.15) ¸si (10.3) formeaz˘a un sistem algebric de forma

a0 c 0
b0
 b 1 a1 c 1


..

.


bn−2 an−2 cn−2
cn−1
bn−1 an−1



m0
m1
..
.






  mn−2
mn−1

d0
d1
..
.

 
 
 
=
 
  dn−2
dn−1





.

ˆIn vederea deducerii unor rezultate privind unicitatea funct¸iei spline cubice
de interpolare ¸si a evalu˘arii erorii |s(x) − f (x)| avem nevoie de teorema:
Teorema 10.1.1 Dac˘a funct¸ia spline cubic˘a de interpolare satisface una din
condit¸iile la limit˘a (10.11) sau (10.12) atunci are loc egalitatea
Z

b
00

2

Z

[f (x)] dx =
a

b
00

2

Z

[s (x)] dx +
a

a

b

[f 00 (x) − s00 (x)]2 dx.

(10.16)

230

CAPITOLUL 10. FUNCT
¸ II SPLINE POLINOMIALE

Demonstrat¸ie. Are loc egalitatea f 00 (x) = s00 (x) + (f 00 (x) − s00 (x)), ∀x ∈ [a, b].
Ridicˆand la p˘atrat ¸si integrˆand obt¸inem
b

Z

00

b

Z

2

00

[f (x)] dx =

b

Z

2

[f 00 (x) − s00 (x)]2 dx+

[s (x)] dx +

a

a

Z

a

b

+2

s00 (x)[f 00 (x) − s00 (x)]dx.

a

R˘amˆane de ar˘atat c˘a ultima integral˘a este egal˘a cu 0. Avem
b

Z

00

00

00

s (x)[f (x) − s (x)]dx =

n Z
X

a

xi

s00 (x)[f 00 (x) − s00 (x)]dx

xi−1

i=1

¸si integrˆand prin p˘art¸i rezult˘a
Z

b

s00 (x)[f 00 (x) − s00 (x)]dx =

a

Z
n
X
00
0
0
xi
=
{s (x)[f (x) − s (x)]|xi−1 −

Mi −Mi−1
hi

Dac˘a x ∈ (xi−1 , xi ) atunci s(3) (x) =
b
00

00

00

s (x)[f (x) − s (x)]dx =
a

s(3) (x)[f 0 (x) − s0 (x)]dx}.

xi−1

i=1

Z

xi

n
X

¸si ˆın consecint¸a˘

{Mi [f 0 (xi ) − s0 (xi )] − Mi−1 [f 0 (xi−1 ) − s0 (xi−1 )]−

i=1

Mi − Mi−1

hi

Z

xi

[f 0 (x) − s0 (x)]dx} =

xi−1

= Mn [f 0 (xn ) − s0 (xn )] − M0 [f 0 (x0 ) − s0 (x0 )] −

n
X
Mi − Mi−1
i=1

hi

[f (x) − s(x)]|xxii−1 =

= s00 (b)[f 0 (b) − s0 (b)] − s00 (a)[f 0 (a) − s0 (a)] = 0.
Au loc urm˘atoarele rezultate referitoare la funct¸ia spline cubic˘a de interpolare
Teorema 10.1.2 (Unicitatea funct¸iei spline cubice de interpolare) Exist˘a o singur˘a funct¸ie spline cubic˘a de interpolare care satisface una din condit¸iile
la limit˘a (10.11) sau (10.12).

10.1. INTERPOLARE CU FUNCT
¸ II SPLINE CUBICE

231

Demonstrat¸ie. Dac˘a presupunem c˘a funct¸iile s1 , s2 sunt funct¸ii spline cubice
care interpoleaz˘a funct¸ia f ˆın punctele x0 , x1 , . . . , xn ¸si care ˆındeplinesc condit¸iile
la limit˘a (10.11) sau (10.12), atunci funct¸ia s = s1 − s2 satisface relat¸iile s(xi ) =
0, i = 0, 1, . . . , n ¸si s00 (a) = s00 (b) = 0 sau s0 (a) = s0 (b) = 0, dup˘a cum se
utilizeaz˘a condit¸iile la limit˘a (10.11) sau (10.12). Astfel s reprezint˘a funct¸ia
spline cubic˘a de interpolare a funct¸iei nule. Aplicˆand (10.16 obt¸inem
Z
2

b

[s00 (x)]2 dx = 0,

a

de unde s00 (x) = 0, ∀x ∈ [a, b]. Prin urmare s este un polinom de grad cel mult 1.
Deoarece s(a) = s(b) = 0, ˆın mod necesar s = 0.
Teorema 10.1.1 se poate reformula sub forma
Teorema 10.1.3 (Proprietatea de optimalitate a funct¸iei spline cubice
de interpolare) Funct¸ia spline cubic˘a de interpolare minimizeaz˘a funct¸ionala
Z
I(ϕ) =

b

[ϕ00 (x)]2 dx

a

ˆın
D1 = {ϕ ∈ C 2 [a, b] : ϕ(xi ) = yi , i = 0, 1, . . . , n; ϕ00 (a) = ϕ00 (b) = 0}
sau
D2 = {ϕ ∈ C 2 [a, b] : ϕ(xi ) = yi , i = 0, 1, . . . , n; ϕ0 (a) = α; ϕ0 (b) = β},
dup˘a cum se utilizeaz˘a condit¸iile la limit˘a (10.4) sau (10.5).
Teorema 10.1.4 (Evaluarea erorii funct¸iei spline cubice de interpolare) Dac˘a f ∈ C 2 [a, b], atunci au loc relat¸iile

|f 0 (x) − s0 (x)| ≤ hkf 00 k2
3
|f (x) − s(x)| ≤ h 2 kf 00 k2 ,
Rb
1
unde h = max{h1 , . . . , hn } ¸si kf 00 k2 = ( a [f 00 (x)]2 dx) 2 .

Demonstrat¸ie. Funct¸ia f − s satisface ˆın fiecare interval [xi−1 , xi ] condit¸iile
teoremei lui Rolle, deci exist˘a ci ∈ (xi−1 , xi ) astfel ˆıncˆat (f 0 − s0 )(ci ) = 0. Fie

232

CAPITOLUL 10. FUNCT
¸ II SPLINE POLINOMIALE

x ∈ [a, b]. Exist˘a k ∈ {1, 2, . . . , n} astfel ˆıncˆat x ∈ [xk−1 , xk ]. Atunci, utilizˆand
inegalitatea Cauchy - Buniakovski - Schwarz au loc relat¸iile
Z x
0
0
[f 00 (t) − s00 (t)]dt| ≤
|f (x) − s (x)| = |
ck

Z x
√ Z b 00
1p
1
00
00
2
≤ ( [f (t) − s (t)] dt) 2 |x − ck | ≤ h( [f (t) − s00 (t)]2 dt) 2 .
a

ck

Din (10.16), deducem
Z b
Z b
00
00
2
[f (t) − s (t)] dt ≤
[f 00 (t)]2 dt = kf 00 k22
a

a

¸si prin urmare
|f 0 (x) − s0 (x)| ≤

hkf 00 k2 .

Totodat˘a, din egalitatea
xk

Z

[f 0 (t) − s0 (t)]dt

f (x) − s(x) =
xk−1

g˘asim

xk

Z
|f (x) − s(x)| ≤

|f 0 (t) − s0 (t)|dt ≤

xk−1

hkf 00 k2

Z

xk

3

dt ≤ h 2 kf 00 k2 .

xk−1

Teorema 10.1.5 (Convergent¸a unui ¸
sir de funct¸ii spline cubice de interpolare) Fie f ∈ C[a, b] ¸si ¸sirul de diviziuni
4k :

a = xk0 < xk1 < . . . < xknk = b

astfel ˆıncˆat, dac˘a
hk =

k

min (xki+1 − xki ) h =

0≤i≤nk −1

atunci
1. ∃δ > 0 cu proprietatea
k

2. limk→∞ h = 0.

k

h
hk

≤ δ,

max (xki+1 − xki ),

0≤i≤nk −1

∀k ∈ N;

233

10.1. INTERPOLARE CU FUNCT
¸ II SPLINE CUBICE

Dac˘a sk este funct¸ia spline cubic˘a de interpolare a funct¸iei f ˆın diviziunea 4k ¸si
care satisface una din condit¸iile la limit˘a 

sk (a) = α
(10.17)
sk (b) = β
sau 

s00k (a) = 0
s00k (b) = 0

(10.18)

atunci limk→∞ kf − sk k∞ = 0.
Demonstrat¸ie. Not˘am prin ωf (h) modulul de continuitate al funct¸iei f,
ωf (h) = sup |f (y) − f (x)|.
|y−x|<h

Condit¸ia de continuitate a funct¸iei f este echivalent˘a cu limh→0 ωf (h) = 0.
¸ inˆand
Fie x ∈ [a, b]. Exist˘a i ∈ {0, 1, . . . , nk − 1} astfel ˆıncˆat x ∈ [xki , xki+1 ]. T
seama de reprezentarea (10.2) ¸si folosind notat¸iile yik = f (xki ), i = 0, 1, . . . , nk , k ∈
N avem
sk (x) − f (x) = yik − f (x) + mki (x − xki ) + (3
+(

k
yi+1
− yik 2mki + mki+1

)(x − xki )2 +
k 2
k
(hi )
hi

k
− yik
mki + mki+1
yi+1

2
)(x − xki )3 .
(hki )2
(hki )3

unde (mki )0≤i≤nk sunt parametrii funct¸iei spline, solut¸iile unui sistem de forma
(10.3)+(10.4) sau (10.3)+(10.6), ˆın funct¸ie de condit¸ia la limit˘a folosit˘a.
ˆIn continuare
|sk (x) − f (x)| ≤ |yik − f (x)| + |mki |(x − xki )+
k
+3|yi+1
− yik |(

x − xki 2
x − xki
k
k
|)
)
+
(2|m
|
+
|m
(x − xki )+
i+1
i
hki
hki

+(|mki | + |mki+1 |)(

k
x − xki 2
k
k
k x − xi 3
)
(x

x
)
+
2|y

y
|(
).
i
i+1
i
hki
hki

Notˆand M k = max0≤i≤nk |mki | din inegalitatea de mai sus deducem
k

k

k

k

k

k

|sk (x) − f (x)| ≤ ωf (h ) + M k h + 3ωf (h ) + 3M k h + 2M k h + 2ωf (h ) =

234

CAPITOLUL 10. FUNCT
¸ II SPLINE POLINOMIALE

k

k

= 6ωf (h ) + 6M k h .
Deoarece membrul drept nu mai depinde de x rezult˘a c˘a
k

k

ksk − f k∞ ≤ 6ωf (h ) + 6M k h .
Dac˘a se utilizeaz˘a condit¸iile la limit˘a (10.17) atunci din (10.9) g˘asim
k

k

3h ωf (h )
M ≤ max{|α|,
, |β|},
(hk )2
k

¸si astfel
k

ksk − f k∞

h
k
k
≤ 6ωf (h ) + 6 max{|α|h , 3( k )2 ωf (h ), |β|h } ≤
h
k

k

k

k

k

k

≤ 6ωf (h ) + 6 max{|α|h , 3δ 2 ωf (h ), |β|h } → 0,

pentru k → ∞.

Dac˘a se utilizeaz˘a condit¸iile la limit˘a (10.18) atunci din (10.10) g˘asim
k

k

k

3ωf (h ) 3h ωf (h )
M ≤ max{
,
}
hk
(hk )2
k

¸si astfel
k

ksk − f k∞
k

k

k

≤ 6ωf (h ) + 6 max{3δωf (h ), 3δ 2 ωf (h ), } → 0,

10.2

k

h
h
k
k
≤ 6ωf (h ) + 6 max{3 k ωf (h ), 3( k )2 ωf (h )} ≤
h
h
k

pentru k → ∞.

Funct¸ia spline polinomial˘
a

Fie m ∈ N∗ ¸si diviziunea 4 (10.1). O funct¸ie s : R → R se nume¸ste funct¸ie
spline polinimial˘a de grad m cu nodurile diviziunii 4 dac˘a
1. s|(−∞,x0 ) ∈ Pm ; s|(xi ,xi+1 ) ∈ Pm , i ∈ {0, 1, . . . , n − 1}; s|(xn ,∞) ∈ Pm ;
2. s ∈ C m−1 .

235

˘
10.2. FUNCT
¸ IA SPLINE POLINOMIALA

Mult¸imea funct¸iilor spline polinomiale de grad m cu nodurile diviziunii 4 se
noteaz˘a Sm (4).
Se introduce notat¸ia 

(x − a)k , x ≥ a
k
(x − a)+ =
k ≥ 0.
0
x<a

Teorema 10.2.1 Dac˘a s ∈ Sm (4) atunci exist˘a polinomul p ∈ Pm ¸si numerele
reale c1 , . . . , cn−1 astfel ˆıncˆat
s(x) = p(x) +

n−1
X

ci (x − xi )m
+.

(10.19)

i=1

Demonstrat¸ie. Fie p(x) = s|(x0 ,x1 ) . Pentru x ≤ x0 definim s(x) = p(x). Not˘am
(k)
s|(xi ,xi+1 ) = si ∈ Pm , i ∈ {1, 2, . . . , n − 1}. ˆIn x1 , p(k) (x1 − 0) = s1 (x1 +
0), k = 0, 1, . . . , m − 1. Deoarece p, s1 ∈ Pm , rezult˘a c˘a (s1 − p)(k) (x1 ) = 0, k =
0, 1, . . . , m − 1, adic˘a x1 este r˘ad˘acin˘a multipl˘a de ordin m a polinomului s1 − p.
and
Astfel s1 (x) − p(x) = c1 (x − x)m sau s1 (x) = p(x) + c1 (x − x1 )m
+ . Repetˆ
rat¸ionamentul de mai sus, fiecare nod xi , i ∈ {2, . . . , n − 1} contribuie cu un
termen ci (x − xi )m
¸iei spline polinomial˘a. ˆIn final, pentru x > xn
+ la expresia funct
definim s(x) = sn−1 (x).
O funct¸ie spline polinomial˘a de grad m cu nodurile diviziunii 4 depinde de
m + n parametrii.

10.2.1

Funct¸ia spline polinomial˘
a natural˘
a

Fie q ∈ N∗ , m = 2q − 1 in num˘ar natural impar ¸si diviziunea 4 (10.1). O
funct¸ie s : R → R se nume¸ste funct¸ie spline polinomial˘a natural˘a de grad 2q − 1
cu nodurile diviziunii 4 dac˘a
1. s ∈ S2q−1 (4);
2. s|(−∞,x0 ) , s|(xn ,∞) ∈ Pq−1 .
Mult¸imea funct¸iilor spline polinomiale de grad 2q − 1 cu nodurile diviziunii
4 se noteaz˘a S2q−1 (4).

236

CAPITOLUL 10. FUNCT
¸ II SPLINE POLINOMIALE

Teorema 10.2.2 Dac˘a s ∈ S2q−1 (4) atunci exist˘a polinomul p ∈ Pq−1 ¸si numerele reale c0 , c1 , . . . , cn astfel ˆıncˆat
n
X

ci (x − xi )2q−1
+

(10.20)

∀ k ∈ {0, 1, . . . , q − 1}.

(10.21)

s(x) = p(x) +

i=0

¸si au loc egalit˘a¸tile
n
X

ci xki = 0,

i=0

Demonstrat¸ie. Utilizˆand acela¸si rat¸ionament ca ˆın Teorema 10.2.1 se deduce
relat¸ia (10.20) cu p = s|(−∞,x0 ) ∈ Pq−1 . Relat¸iile (10.21) rezult˘a din cerint¸a
s|(xn ,∞) ∈ Pq−1
Pentru x > xn , s(x) = p(x) +
s(q) (x) =


Pn

i=0 ci (x

s(q) (x) = 0, ∀ x > xn .
− xi )2q−1 , de unde

n
X
(2q − 1)!
ci
(x − xi )q−1 =
(q

1)!
i=0 

q−1 
n
(2q − 1)! X X q − 1
=
ci
(−1)k xq−1−k xki =
k
(q − 1)! i=0 k=0 

q−1 
n
X
(2q − 1)! X q − 1
k
(−1) (
ci xki )xq−1−k .
=
k
(q − 1)! k=0
i=0
Pn
Derivata se anuleaz˘a dac˘a i=0 ci xki = 0, ∀ k ∈ {0, 1, . . . , q − 1}.
Pentru o funct¸ie spline polinomial˘a natural˘a s de grad 2q − 1 cu nodurile
diviziunii 4 au loc relat¸iile
s(k) (x0 ) = s(k) (xn ) = 0, ∀ k ≥ q.

(10.22)

Dac˘a s ∈ S2q−1 (4) ¸si s(k) (x0 ) = s(k) (xn ) = 0, ∀ k ∈ {q, q + 1, . . . , 2q − 1} atunci
s ∈ S2q−1 (4).
O funct¸ie spline polinomial˘a natural˘a s de grad 2q − 1 cu nodurile diviziunii
4 depinde de n + 1 parametri.
Pentru funct¸iei spline se utilizeaz˘a relat¸iile (10.21) sau (10.22).

237

˘
10.2. FUNCT
¸ IA SPLINE POLINOMIALA

10.2.2

Interpolare cu funct¸ii spline polinomiale

Fie q ∈ N∗ , f ∈ C q ¸si m = 2q − 1.
1. Problema de interpolare cu funct¸ii spline polinomiale de grad 2q − 1 cu
nodurile diviziunii 4 cere determinarea funct¸iei s ∈ S2q−1 (4) astfel ˆıncˆat
s(xi ) = f (xi ),

i ∈ {0, 1, . . . , n}

¸si care satisface ˆın plus condit¸iile la limit˘a
s(k) (x0 ) = f (k) (x0 )
s(k) (xn ) = f (k) (xn )

∀ k ∈ {1, 2, . . . , q − 1}.

Num˘arul condit¸iilor este 2q + n − 1, ce coincide cu num˘arul parametrilor
m + n = 2q − 1 + n.
Pentru q = 2 se reg˘ase¸ste problema de interpolare cu funct¸ii spline cubice
cu una din condit¸iile la limit˘a natural˘a.
2. Problema de interpolare cu funct¸ii spline polinomiale naturale de grad 2q−1
cu nodurile diviziunii 4 cere determinarea funct¸iei s ∈ S2q−1 (4) astfel ˆıncˆat
s(xi ) = f (xi ),

i ∈ {0, 1, . . . , n}.

Num˘arul condit¸iilor este n + 1, ce coincide cu num˘arul parametrilor unei
funct¸ii spline polinomial˘a natural˘a.
Pentru q = 2 se reg˘ase¸ste problema de interpolare cu funct¸ii spline cubice
cu cealalt˘a condit¸ie la limit˘a natural˘a.
Stabilim propriet˘a¸ti ale funct¸iei spline polinomiale de interpolare.
Teorema 10.2.3 Fie g ∈ C q [x0 , xn ] ¸si s ∈ S2q−1 (4). Dac˘a
g(xi ) = 0,

∀ i ∈ {0, 1, . . . , n}

¸si are loc una din condit¸iile la limit˘a
g (k) (x0 ) = g (k) (xn ) = 0,

∀ k ∈ {1, . . . , q − 1}

sau
s(k) (x0 ) = s(k) (xn ) = 0,
atunci

Z

∀ k ∈ {q, q + 1, . . . , 2q − 2}

xn

x0

s(q) (x)g (q) (x)dx = 0.

(10.23)

238

CAPITOLUL 10. FUNCT
¸ II SPLINE POLINOMIALE

Demonstrat¸ie. Pe fiecare interval (xi , xi+1 ), s(2q−1) (x) este o constant˘a, pe care
o not˘am γi , i ∈ {0, 1, . . . , n − 1}. Integrˆand succesiv prin p˘art¸i, se obt¸ine
Z xn
Z xn
(q)
(q)
(q)
(q−1) xn
s(q) (x)g (q−1) (x)dx = . . .
s (x)g (x)dx = s (x)g
|x0 −
x0

x0

= (−1)q−2

xn

Z

s(2q−2) (x)g 00 (x)dx.

x0

ˆIn general funct¸ia s(2q−2) nu mai este derivabil˘a ˆım punctele x1 , x2 , . . . , xn−1 . Descompunem ultima integral˘a ˆıntr-o sum˘a de integrale pe intervale ˆın care s(2q−2)
este derivabil˘a ¸si integr˘am prin p˘art¸i
Z xn
Z xn
(q)
(q)
q−2
s(2q−2) (x)g 00 (x)dx =
s (x)g (x)dx = (−1)
x0

x0

q−2

= (−1)

n−1 Z
X
i=0

xi+1

s(2q−2) (x)g 00 (x)dx =

xi

Z
n−1 
X
q−2
(2q−2)
0
xi+1
= (−1)
s
(x)g (x)|xi −

xi+1

s

(2q−1)

0 

(x)g (x)dx =

xi

i=0  

= (−1)q−2 s(2q−2) (xn )g 0 (xn ) − s(2q−2) (x0 )g 0 (x0 ) +
q−1

−1)

n−1
X

γi [g(xi+1 − g(xi )] = 0.

i=0

Teorema 10.2.4 Fie f ∈ C q [x0 , xn ]. Dac˘a s este o funct¸ie spline polinomial˘
a de
grad 2q − 1 cu nodurile diviziunii 4 care satisface condit¸iile de interpolare
∀ i ∈ {0, 1, . . . , n}

s(xi ) = f (xi ),
¸si una din condit¸iile la limit˘a
s(k) (x0 ) = f (k) (x0 ),
s(k) (xn ) = f (k) (xn )

∀ k ∈ {1, . . . , q − 1}

sau
s(k) (x0 ) = s(k) (xn ) = 0,
atunci
Z

xn

[f
x0

(q)

2

Z

∀ k ∈ {q, q + 1, . . . , 2q − 2}

xn

(x)] dx =

(q)

2

Z

xn

[s (x)] dx +
x0

x0

[f (q) (x) − s(q) (x)]2 dx.

(10.24)

239

10.3. FUNCT
¸ II B-SPLINE

Demonstrat¸ie. ˆIntrucˆat [f (q) ]2 = [s(q) ]2 + [f (q) − s(q) ]2 + 2s(q) [f (q) − s(q) ] este
suficientde de at˘atat c˘a
Z xn
s(q) (x)[f (q) (x) − s(q) (x)]dx = 0.
x0

Pentru g = f −s condit¸iile Teoremei 10.2.3 sunt ˆındeplinite, deci are loc egalitatea
de mai sus.
Asem˘an˘ator cazului funct¸iilor spline cubice, relat¸ia (10.24) implic˘a
• unicitatea funct¸iei spline polinomial˘a de interpolare cu condit¸iile la limit˘a
corespunz˘atoare;
• o proprietate de optimalitate.

10.3

Funct¸ii B-spline

Corespunz˘ator ret¸elei de puncte
. . . < t−2 < t−1 < t0 < t1 < t2 < . . .
definim funct¸iile B-spline Bik (x), i ∈ Z, k ∈ N prin
Bik (x) = (ti+k+1 − ti )[ti , ti+1 , . . . , ti+k+1 ; (t − x)k+ ].
Teorema 10.3.1 Are loc formula de recurent¸˘a 

1 dac˘a x ∈ [ti , ti+1 ),
0
Bi (x) =
0 dac˘a x ∈ (−∞, ti ) ∪ [ti+1 , ∞),
Bik (x) =

x − ti k−1
ti+k+1 − x k−1
Bi (x) +
B (x),
ti+k − ti
ti+k+1 − ti+1 i+1

pentru k ≥ 1 ¸si i ∈ Z.
Demonstrat¸ie. Pentru k = 0 din (10.25) rezult˘a
Bi0 (x) = (ti+1 − ti )[ti , ti+1 ; (t − x)0+ ] = (ti+1 − x)0+ − (ti − x)0+ = 

1 dac˘a x ∈ [ti , ti+1 ),
=
0 dac˘a x ∈ (−∞, ti ) ∪ [ti+1 , ∞),

(10.25)

(10.26)
(10.27)

240

CAPITOLUL 10. FUNCT
¸ II SPLINE POLINOMIALE

Pentru k ≥ 1, utilizˆand formula lui Leibniz pentru diferent¸e divizate deducem
Bik (x) = (ti+k+1 − ti )[ti , ti+1 , . . . , ti+k+1 ; (t − x)k−1
+ (t − x)] =
= (ti+k+1 − ti )

(10.28)

i+k+1
X

[ti , ti+1 , . . . , tj ; (t − x)k−1
+ ][tj , tj+1 , . . . , ti+k+1 ; t − x] =

j=i

= (ti+k+1 − ti ) [ti , ti+1 , . . . , ti+k ; (t − x)k−1
+ ][ti+k , ti+k+1 ; t − x]+ 

k−1
+[ti , ti+1 , . . . , ti+k+1 ; (t − x)+
][ti+k+1 ; t − x] ,
restul termenilor din sum˘a fiind nuli.
Au loc egalit˘a¸tile:
[ti+k , ti+k+1 ; t − x] =

ti+k+1 − x − (ti+k − x)
= 1;
ti+k+1 − ti+k

[ti+k+1 ; t − x] = ti+k+1 − x;
[ti , ti+1 , . . . , ti+k ; (t −

k−1
x)+
]

Bik−1 (x)
;
=
ti+k − ti

[ti , ti+1 , . . . , ti+k+1 ; (t − x)k−1
+ ] =
=

k−1
[ti+1 , ti+2 , . . . , ti+k+1 ; (t − x)k−1
+ ] − [ti , ti+1 , . . . , ti+k ; (t − x)+ ]
=
ti+k+1 − ti
!
k−1
Bi+1
(x)
1
Bik−1 (x)
=

.
ti+k+1 − ti ti+k+1 − ti+1 ti+k − ti

Utilizˆand aceste rezultate, egalitatea (10.28) devine
!#
"
k−1
k−1
k−1
B
(x)
t

x
B
B
(x)
(x)
i+k+1
i+1
i
+
− i
=
Bik (x) = (ti+k+1 − ti )
ti+k − ti ti+k+1 − ti ti+k+1 − ti+1 ti+k − ti
= 

ti+k+1 − ti ti+k+1 − x
ti+k+1 − x
k−1

+ Bi+1
(x)
=
ti+k − ti
ti+k − ti
ti+k+1 − ti+1
x − ti k−1
ti+k+1 − x k−1
Bi (x) +
B (x).
ti+k − ti
ti+k+1 − ti+1 i+1

Bik−1 (x) 

Din (10.27) obt¸inem
Bi1 (x) =

x − ti 0
ti+2 − x 0
Bi (x) +
B (x) =
ti+1 − ti
ti+2 − ti+1 i+1

241

10.3. FUNCT
¸ II B-SPLINE

=


x−ti
ti+1 −ti
ti+2 −x
ti+2 −ti+1

0

x ∈ [ti , ti+1 )
x ∈ [ti+1 , ti+2 )
x ∈ (−∞, ti ) ∪ [ti+2 , ∞)

Graficele funct¸iilor Bi0 (x) ¸si Bi1 (x) sunt
s

b

b

s

ti

@
@

ti+1

ti ti+1 ti+2

Au loc urm˘atoarele propriet˘a¸ti ale funct¸iilor B-spline
Teorema 10.3.2 Au loc relat¸iile:
(i) Bik (x) = 0, ∀ x ∈ (−∞, ti ) ∪ [ti+k+1 , ∞) ⇔ supp Bik ⊆ [ti , ti+k+1 );
(ii) Bik (x) ≥ 0, ∀x ∈ R;
(iii)

P

i∈Z

Bik (x) = 1.

Demonstrat¸ie. Fiecare relat¸ie se demonstreaz˘a prin induct¸ie dup˘a k.
(iii) k = 0. Pentru x ∈ R exist˘a i0 ∈ Z astfel ˆıncˆat x ∈ [ti0 , ti0 +1 ) ¸si ˆın
consecint¸a˘
X
Bi0 (x) = Bi00 (x) = 1.
i∈Z

Presupunˆand
g˘ase¸ste
X

P

i∈Z

Bik (x)

i∈Z

=

Bik−1 (x) = 1 ¸si utilizˆand formula de recurent¸˘a (10.27), se 

X  x − ti
ti+k+1 − x k−1
k−1
=
Bi (x) +
Bi+1 (x) =
t
t
i+k − ti
i+k+1 − ti+1
i∈Z

X x − ti
X ti+k+1 − x
k−1
Bik−1 (x) +
Bi+1
(x).
t

t
t

t
i+k
i
i+k+1
i+1
i∈Z
i∈Z

Efectuˆand ˆın a doua sum˘a schimbarea de indice i := i + 1 se obt¸ine  

X
X
X
x − ti
ti+k − x
k−1
k
Bi (x)
+
=
Bik−1 (x) = 1.
Bi (x) =
ti+k − ti ti+k − ti
i∈Z
i∈Z
i∈Z

242

10.3.1

CAPITOLUL 10. FUNCT
¸ II SPLINE POLINOMIALE

Funct¸ii B-spline pe noduri echidistante

Fie ti = t0 + ih, i ∈ Z. Utilizˆand (10.25) ¸si (2.40)
Bik (x) = (ti+k+1 − ti )[ti , ti+1 , . . . , ti+k+1 ; (t − x)k+ ] = 

k+1 
k
4k+1
1 X k+1
h (ti − x)+
= (k + 1)h
(−1)k+1−j (ti + jh − x)k+ =
=
k+1
k
j
(k + 1)!h
k!h j=0 

k+1 
1 X k+1
=
(−1)k+1−j (ti+j − x)k+ .
j
k!hk j=0

(10.29)

Funct¸ii B-spline cubice pe noduri echidistante. Pentru k = 3 se obt¸in
funct¸iile B-spline cubice pe noduri echidistante
Bi3 (x) 

4 
1 X 4
=
(−1)4−j (ti+j − x)3+ .
6 h3 j=0 j

Prin calcul direct rezult˘a tabloul de valori ale funct¸iei Bi3 (x) ¸si ale derivatelor
sale
| ti ti+1 ti+2 ti+3 ti+4
1
2
1
3
Bi (x) | 0
0
6
3
6
(10.30)
1
1
0
3
0 − 2h
0
(Bi (x)) | 0 2h
0
(Bi3 (x))00 | 0 h12 − h22 h12
Evident Bi3 ∈ S3 .
Teorema 10.3.3 Funct¸iile (Bi3 )−3≤i≤n−1 sunt liniar independente.
P
Pn−1
3
3
0
si
Demonstrat¸ie. Dac˘a n−1
j=−3 λj+2 Bj (x) = 0 atunci
j=−3 λj+2 (Bj (x)) = 0 ¸
Pn−1
00
3
j=−3 λj+2 (Bj (x)) = 0.
ˆIn particular, pentru x = ti , i ∈ {−2, −1, . . . , n − 2} se obt¸ine sistemul
3
3
3
λi−1 Bi−3
(ti ) + λi Bi−2
(ti ) + λi+1 Bi−1
(ti )
= 0
3
0
3
0
3
0
λi−1 (Bi−3 ) (ti ) + λi (Bi−2 ) (ti ) + λi+1 (Bi−1 ) (ti ) = 0 ⇔
3
3
3
λi−1 (Bi−3
)00 (ti ) + λi (Bi−2
)00 (ti ) + λi+1 (Bi−1
)00 (ti ) = 0

 λi−1 + 4λi + λi+1 = 0
−λi−1
+ λi+1 = 0


λi−1 − 2λi + λi+1 = 0

243

10.3. FUNCT
¸ II B-SPLINE

care are numai solut¸ia banal˘a.
Considerˆand cazul nodurilor echidistante, problema de interpolare cu funct¸ii
spline cubice se poate rezolva utilizˆand funct¸iile B-spline (Bi3 )−3≤i≤n−1 .
Solut¸ia problemei de interpolare va fi de forma
s(x) =

n−1
X

ai+2 Bi3 (x).

i=−3

Funct¸ia s se nume¸ste funct¸ie spline cvasi-interpolatoare.
Cei n+3 coeficient¸i a−1 , a0 , . . . , an+1 se determin˘a astfel ˆıncˆat s˘a fie satisf˘acute
condit¸iile de interpolare
i ∈ {0, 1, . . . , n}

(10.31)

s0 (t0 ) = α,

s0 (tn ) = β

(10.32)

s00 (t0 ) = 0,

s00 (tn ) = 0.

(10.33)

s(ti ) = yi
¸si condit¸iile la limit˘a
sau

T
¸ inˆand seama de tabelul (10.30), relat¸iile (10.31) devin
2
1
1
3
3
3
s(ti ) = ai−1 Bi−3
(ti ) + ai Bi−2
(ti ) + ai+1 Bi−1
(ti ) = ai−1 + ai + ai+1 = yi .
6
3
6
Condit¸iile la limit˘a conduc la ecuat¸iile
1
−1
a−1 + a1 = α,
2h
2h
0
3
0
3
0
3
0
s (tn ) = an−1 (Bn−3 ) (tn ) + an (Bn−2 ) (tn ) + an+1 (Bn−1 ) (tn ) =
−1
1
=
an−1 + an+1 = β
2h
2h
3 0
3 0
3 0
s0 (t0 ) = a−1 (B−3
) (t0 ) + a0 (B−2
) (t0 ) + a1 (B−1
) (t0 ) =

¸si respectiv
3 00
3 00
3 00
s00 (t0 ) = a−1 (B−3
) (t0 ) + a0 (B−2
) (t0 ) + a1 (B−1
) (t0 ) =
1
2
1
= 2 a−1 − 2 a0 + 2 a1 = 0
h
h
h
00
3
00
3
3
)00 (tn ) + an+1 (Bn−1
)00 (tn ) =
s (tn ) = an−1 (Bn−3 ) (tn ) + an (Bn−2
1
2
1
= 2 an−1 − 2 an + 2 an+1 = 0.
h
h
h

244

CAPITOLUL 10. FUNCT
¸ II SPLINE POLINOMIALE

Astfel pentru rezolvarea problemei (10.31)+(10.32) suntem condu¸si la sistemul
algebric de ecuat¸ii liniare

+a1 = 2hα
 −a−1
ai−1 +4ai +ai+1 = 6yi
i ∈ {0, 1, . . . , n}
(10.34)

−an−1
+an+1 = 2hβ
Sistemul (10.34) are solut¸ie unic˘a.

−1 0

1 4

1

Determinantul sistemului este

1

1

4 1

.. .. ..

.
.
.

1
4 1

1 4 1
−1 0 1

Adunˆand prima coloan˘a la a treia

−1 0

1 4

1

¸si ultima coloan˘a la antipenultima se obt¸ine

0

2

4 1

.. .. ..

.
.
.

1 4 1

2 4 1
0 0 1

avˆand diagonala dominant˘a, deci determinantul este diferit de zero.
Problema (10.31)+(10.33) conduce la sistemul algebric de ecuat¸ii liniare

 a−1 −2a0 +a1 = 0
ai−1 +4ai +ai+1 = 6yi
i ∈ {0, 1 . . . , n}.
(10.35)

an−1 −2an +an+1 = 0
Se arat˘a, asem˘an˘ator, c˘a sistemul (10.35) are solut¸ie unic˘a. Rezolvarea sistemului
constituie subiectul Problemei 1.10.

Probleme ¸si teme de seminar
P 10.1 Date fiind diviziunea 4 : a = x0 < x1 < . . . < xn = b ¸si numerele
y0 , y1 , . . . , yn s˘a se determine funct¸ia spline de interpolare s ∈ S1 pentru care
s(xi ) = yi , i ∈ {0, 1, . . . , n}.

245

10.3. FUNCT
¸ II B-SPLINE

R. Dac˘a s|[xi ,xi+1 ] = si cu si (x) = yi + mi (x − xi ) condit¸ia de continuitate ˆın xi+1
implic˘a
si (xi+1 ) = yi + mi (xi+1 − xi ) = yi+1 = si+1 (xi+1 ) ⇒ mi =

yi+1 − yi
.
xi+1 − xi

P 10.2 Fie f ∈ C[a, b] ¸si ¸sirul de diviziuni
a = xk0 < xk1 < . . . < xknk = b

4k :
astfel ˆıncˆat, dac˘a

k

h =

max (xki+1 − xki ),

0≤i≤nk −1

atunci
k

1. limk→∞ h = 0.
Dac˘a sk ∈ S1 este funct¸ia spline de interpolare a funct¸iei f ˆın diviziunea 4k
atunci limk→∞ kf − sk k∞ = 0.
R. Funct¸ia f este uniform continu˘a:
ε
∀ ε > 0 ∃ δ > 0 astfel ˆıncˆat |x0 − x00 | < δ ⇒ |f (x0 ) − f (x00 )| < .
2
k

Exist˘a k0 ∈ N astfel ˆıncˆat h < δ, ∀k > k0 .
Dac˘a x ∈ [a, b] ¸si x ∈ [xki , xki+1 ] atunci
ski (x) = f (xki ) +

f (xki+1 ) − f (xki )
(x − xki )
k
k
xi+1 − xi

¸si
|f (x) − sk (x)| ≤ |f (x) − f (xki )| + |f (xki+1 ) − f (xki )|

x − xki
< ε.
xki+1 − xki

246

CAPITOLUL 10. FUNCT
¸ II SPLINE POLINOMIALE

Capitolul 11
Interpolare cu sinus cardinal
O funct¸ie de forma
(
x 7−→

sin ϕ(x)
ϕ(x)

1

dac˘a ϕ(x) 6= 0
dac˘a ϕ(x) = 0

unde ϕ este o funct¸ie continu˘a, se nume¸ste funct¸ie sinc (sinus cardinal).

11.1

Interpolare pe noduri echidistante ˆın [0, π]

Pentru orice n ∈ N se definesc mult¸imile En = {xn,k =
ˆIn particular


k
2n

: k = 0, 1 . . . , 2n }.

E0 = {0, 2π}
E1 = {0, π, 2π}

π
E2 = {0, , π, , 2π}
2
2
Au loc propriet˘a¸tile:
• E0 ⊂ E1 ⊂ . . . En ⊂ En+1 ⊂ . . .
• Mult¸imea E = ∪∞
a ˆın [0, 2π].
n=0 En este dens˘
Introducem funct¸iile
(
n−1
Ln,k (x) =

sin 2
(x−xn,k )
2n−1 (x−xn,k )

1

dac˘a x 6= xn,k
dac˘a x = xn,k

n ∈ N, k = 0, 1, . . . , 2n . (11.1)

Stabilim cˆateva propriet˘a¸ti simple ale funct¸iilor sinc Ln,k .
247

248

CAPITOLUL 11. INTERPOLARE CU SINUS CARDINAL

Teorema 11.1.1 Au loc propriet˘a¸tile:
∀ k, j ∈ {0, 1, . . . , 2n };

1. Ln,k (xn,j ) = δk,j ,
2. L0n,k (xn,k ) = 0;
3. L0n,k (xn,j ) =

2n (−1)j−k
,
2π(j−k)
2n−2

4. L00n,k (xn,k ) = − 2

3

5. |Ln,k (x)| ≤ 1,

j 6= k, j = 0, 1, . . . , 2n ;

;

∀ x ∈ [0, 2π].

Demonstrat¸ie. 2.
L0n,k (xn,k ) = lim

x→xn,k

Ln,k (x) − Ln,k (xn,k )
sin 2n−1 (x − xn,k ) − 1
.
= lim
x→xn,k
x − xn,k
2n−1 (x − xn,k )2

Punˆand y = 2n−1 (x − xn,k ), limita de mai sus devine limy→0 2n−1 sinyy−1
= 0.
2
3.
cos 2n−1 (x − xn,k ) sin 2n−1 (x − xn,k )
− n−1
.
L0n,k (x) =
x − xn,k
2 (x − xn,k )2
Pentru x = xn,j se obt¸ine L0n,k (xn,j ) =
4.

L0n,k (x) − L0n,k (xn,k )
= lim
=
x→xn,k
x − xn,k

L00n,k (xn,k ) 

= lim

x→xn,k

2n (−1)j−k
.
2π(j−k)

cos 2n−1 (x − xn,k ) sin 2n−1 (x − xn,k )
− n−1
(x − xn,k )2
2 (x − xn,k )3 

.

Din nou, pentru y = 2n−1 (x − xn,k ), limita devine
lim 22n−2

y→0

22n−2
y cos y − sin y
=

.
y3
3

5. Inegalitatea rezult˘a din
|x| <
|x| ≥

π
2
π
2

⇒ | sin x| ≤ |x|
⇒ | sin x| ≤ 1 <

π
2

≤ |x|

Fie f : [0, 2π] → R. Introducem operatorul liniar
n

f 7−→ Sn (f ) definit prin Sn (f )(x) =

2
X
k=0

f (xn,k )Ln,k (x).

249

11.1. INTERPOLARE PE NODURI ECHIDISTANTE ˆIN [0, π]

Din teorema 11.1.1 rezult˘a c˘a funct¸ia Sn (f )(x) satisface condit¸iile de interpolare
k = 0, 1, . . . , 2n .

Sn (f )(xn,k ) = f (xn,k ),

Aceast˘a funct¸ie se nume¸ste funct¸ia de interpolare sinc a funct¸iei f.
Teorema 11.1.2 Dac˘a m > n atunci Sn (f )(xn,k ) = Sm (f )(xn,k ), k = 0, 1, . . . , 2n .
Demonstrat¸ie. En ⊂ Em , pentru xn,k = 2π
k = 22πm 2m−n k = xm,2m−n k = y
2n
condit¸iile de interpolare implic˘a Sn (f )(y) = f (y) = Sm (f )(y).
Teorema 11.1.3 Au loc egalit˘a¸tile
k = 0, 1, . . . , 2n ;

1. Sn (Ln,k ) = Ln,k ,
2. Sn (Sn (f )) = Sn (f ),

adic˘a funct¸iile Ln,k , k = 0, 1, . . . , 2n ¸si Sn (f ) sunt puncte fixe ale operatorului Sn .
Demonstrat¸ie. Calculˆand, se obt¸in
1.
n

Sn (Ln,k )(x) =

2
X

n

Ln,k (xn,j )Ln,j (x) =

2
X

j=0

δk,j Ln,j (x) = Ln,k (x).

j=0

2.
n

Sn (Sn (f ))(x) =

2
X

n

Sn (f )(xn,j )Ln,j (x) =

2
X

j=0

f (xn,j )Ln,j (x) = Sn (f )(x).

j=0

Pentru cazul funct¸iilor continue ˆın intervalul compact [0, 2π], se alege norma
kf k = maxx∈[0,2π] |f (x)| ¸si are loc
Teorema 11.1.4 Operatorul Sn este continuu, avˆand loc inegalitatea
kSn (f )k ≤ (2n + 1)kf k,

∀ f ∈ C[0, 2π].

Demonstrat¸ie.
n

|Sn (f )(x)| = |

2
X
j=0

n

f (xn,j )Ln,j (x)| ≤ kf k

2
X
j=0

|Ln,j (x)| ≤ (2n + 1)kf k.

250

CAPITOLUL 11. INTERPOLARE CU SINUS CARDINAL

Liniaritatea operatorului Sn implic˘a inegalitatea
kSn (f ) − Sn (g)k ≤ (2n + 1)kf − gk.
Amintim cˆateva rezultate din teoria transform˘
arii Fourier.
R∞
1
Fie f : R → C o funct¸ie din L , adic˘a −∞ |f (t)|dt < ∞.
• Transformarea Fourier a funct¸iei f este
Z ∞
ˆ
f (t)e−itz dt,
f (z) = F(f (t))(z) =

z ∈ R;

−∞

• Transformarea Fourier invers˘a este
1
f (t) =

Z

fˆ(z)eitz dz;

−∞

• Egalitatea lui Parceval: dac˘a fˆ(z), gˆ(z) sunt transform˘arile Fourier ale
funct¸iilor f, g atunci
Z ∞
Z ∞
1
fˆ(z)ˆ
g (z)dz;
f (t)g(t)dt =
2π −∞
−∞
• ˆIn consecint¸a˘
Z

1
|f (t)| dt =

−∞
2

Z

|fˆ(z)|2 dz;

−∞

• Produsul de convolut¸ie a funct¸iilor f ¸si g este definit prin
Z ∞
(f ∗ g)(t) =
f (s)g(t − s)ds.
−∞

Dac˘a F (z), G(z) sunt transform˘arile Fourier ale funct¸iilor f ¸si g atunci
F((f ∗ g)(t))(z) = fˆ(z)ˆ
g (z).
Teorema 11.1.5 Are loc egalitatea
1
Ln,k (x) = n
2

Z

2n−1

−2n−1

2πk

e−i 2n z eizx dz.

(11.2)

251

11.2. INTERPOLARE PE NODURI ECHIDISTANTE ˆIN R

Demonstrat¸ie. Calculˆand integrala din membrul drept, se obt¸in
Z 2n−1
2πk
1
1 eiz(x− 2n ) 2n−1
iz(x− 2πk
)
n
2
e
dz = n
−2n−1 =
2n −2n−1
2 i(x − 2πk
)
n
2
n−1 (x− 2πk )
2n

1 ei2
= n
2

n−1 (x− 2πk )
2n

− e−i2
i(x − 2πk
)
2n

=

1 sin 2n−1 (x − xn,k )
= Ln,k (x).
2n−1
x − xn,k

Interpretˆand egalitatea (11.2) drept o transformare Fourier invers˘a, deducem
c˘a funct¸ia 
2π −i 2πk z
e 2n
dac˘a |z| < 2n−1
2n
F (z) =
0
dac˘a |z| ≥ 2n−1
este transformata Fourier a funct¸iei Ln,k (x).
Utilizˆand egalitatea lui Parseval se obt¸ine proprietatea de ortogonalitate a
funct¸iilor Ln,k :
Teorema 11.1.6 Au loc egalit˘a¸tile
Z ∞

Ln,k (x)Ln,j (x)dx = n δk,j ,
2
−∞

∀ k, j ∈ {0, 1, . . . , 2n }.

Demonstrat¸ie. Not˘am prin Fn,k transformata Fourier a functiei Ln,k . Pentru
k=j
Z ∞
Z ∞
1

2
Ln,k dx =
|Fn,k (z)|2 d(z) = n .
2π −∞
2
−∞
Pentru k 6= j
Z ∞
Z ∞
Z n−1

1
2π 2
Fn,k (z)Fn,j (z)dz = 2n
e−iz 2n (k−j) dz =
Ln,k (x)Ln,j (x)dx =
2π −∞
2
−∞
−2n−1

2π e−iz 2n (k−j) 2n−1
2π sin π(k − j)
= 2n 2π
= 0.
−2n−1 = n
2 −i 2n (k − j)
2 π(k − j)

11.2

Interpolare pe noduri echidistante ˆın R

Rezultatul de baz˘a al acestei sect¸iuni este dat de Teorema Whittaker-KotelnikovShannon (WKS). ˆIn funct¸ie de ipoteze, vom enunt¸a dou˘a variante ale teoremei,
fiecare cu o demonstrat¸ie specific˘a. Totodat˘a se va ar˘ata c˘a ipoteza celei de a
doua variante implic˘a ipoteza din prima variant˘a.

252

CAPITOLUL 11. INTERPOLARE CU SINUS CARDINAL

Teorema 11.2.1 (WKS - varianta 1) Fie f : C → C pentru care exist˘a M, τ > 0
astfel ˆıncˆat
|f (x + iy)| ≤ M eτ |y| ,
∀z = x + iy ∈ C.
Dac˘a τ < l atunci
f (z) =

X
k∈Z

f(

X kπ sin l(z − kπ )

l
.
)sinc(lz − kπ) =
f( )

l
l
l(z

)
l
k∈Z

(11.3)

Dac˘a se noteaz˘a cu L(z) membrul drept din (11.3),
L(z) =

X

f(

k∈Z


)sinc(lz − kπ),
l

atunci se verific˘a imediat propriet˘a¸tile de interpolare L(n πl ) = f (n πl ), ∀n ∈ Z.
Pentru demonstrat¸ie stabilim o serie de rezultate preg˘atitoare.
Teorema 11.2.2 Fie γn = {z ∈ C : |z| = (n + 12 )π}, n ∈ N. Exist˘a m > 0 astfel
ˆıncˆat
| sin z| ≥ me|y| , ∀z = x + iy ∈ γn , ∀n ∈ N.
Demonstrat¸ie. Au loc egalit˘a¸tile
sin z = sin x cosh y + i cos x sinh y;
| sin z|2 = sin2 x + sinh2 y.
Deoarece | sin z| = | sin z¯| este suficient de considerat doar semiplanul superior.
Fie 0 < y0 < π2 .
Cazul 0 < y < y0 . Dac˘a z = x + iy ∈ γn atunci x2 + y 2 = (n + 12 )2 π 2 ¸si ˆın
consecint¸a˘
r
r
1 2 2
1
| sin x| = | sin (n + ) π − y 2 | = | sin ( (n + )2 π 2 − y 2 − nπ)| =
2
2
= sin q

nπ 2 +

π2
4

− y2

→ 1,

pentru n → ∞.

(n + 12 )2 π 2 − y 2 + nπ

Prin urmare exist˘a c > 0 astfel ˆıncˆat
| sin z| ≥ | sin x| ≥ c = m1 ey0 ≥ m1 ey ,

∀n ∈ N.

253

11.2. INTERPOLARE PE NODURI ECHIDISTANTE ˆIN R

Cazul y0 ≤ y. Pentru 0 < m2 ≤ 21 (1 − e−2y0 ) au loc relat¸iile
| sin z| ≥ sinh y =

ey − e−y
ey − e−y0
1 − e−y−y0 y

=
e ≥ m2 ey .
2
2
2

Dac˘a m = min{m1 , m2 } atunci | sin z| ≥ mey .
Teorema 11.2.3 Dac˘a f este o funct¸ie continu˘a atunci
Z

π
2

Z

f (sin x)dx.

f (| sin x|)dx = 4
0

0

Demonstrat¸ia Teoremei WKS.1 Fie rn = (n + 12 ) πl ¸si γn = {z ∈ C : |z| = rn }.
Dˆandu-se z ∈ C exist˘a n ∈ N astfel ˆıncˆat 2|z| ≤ rn . Atunci
|z − ζ| ≥

rn
,
2

∀ζ ∈ γn .

Demonstat¸ia teoremei revine la evaluarea integralei
Z
1
f (ζ) dζ
Fn (z) =
2πi γn sin lζ ζ − z

(11.4)

(11.5)

ˆın dou˘a moduri.
Punctele singulare ale funct¸iei de integrat sunt z, 0, ± πl , . . . , ±n πl , poli de ordinul ˆıntˆai. Aplicˆand teorema reziduurilor se obt¸ine
n
n
X
X
(−1)k f (k πl )
(−1)k f (k πl )
f (z)
f (z)


.
Fn (z) =
=
sin lz k=−n l(z − k πl )
sin lz k=−n lz − kπ

(11.6)

Pe de alt˘a parte, pentru ζ ∈ γn , ζ = rn eit , au loc inegalit˘a¸tile
• Din ipoteza teoremei rezult˘a
|f (ζ)| ≤ M eτ rn | sin t| ;

(11.7)

• Din Teorema 11.2.2 rezult˘a existent¸a unui m > 0 astfel ˆıncˆat
| sin lζ| ≥ mern l| sin t| .
1

Chabat B., Introduction `
a l’analyse complexe. T1, Ed. Mir, Moscou,1990.

(11.8)

254

CAPITOLUL 11. INTERPOLARE CU SINUS CARDINAL

Utilizˆand inegalit˘a¸tile (11.4), (11.7), (11.8), pentru Fn (z) se obt¸ine evaluarea
Z
Z 2π
M
M
−(l−τ )rn | sin t|
|Fn (z)| ≤
e
|dζ| =
e−(l−τ )rn | sin t| dt.
mrn π γn
mπ 0
Aplicˆand Teorema 11.2.3 rezult˘a
4M
|Fn (z)| ≤

Z

π
2

e−(l−τ )rn sin t dt,

0

apoi funct¸ia sin este concav˘a ˆın intervalul [0, π2 ], deci sin t ≥ 2t
, ceea ce implic˘a
π
evaluarea
Z π
2
2t
2M 1 − e−(l−τ )rn
4M
e−(l−τ )rn π dt =
·
→ 0, pentru n → ∞.
|Fn (z)| ≤
mπ 0
m
(l − τ )rn
(11.9)
Din (11.6) ¸si (11.9), pentru n → ∞, rezul˘a egalitatea
f (z) X (−1)k f (k πl )
0=

sin lz k∈Z lz − kπ
sau
f (z) =

X
k∈Z

f(

kπ sin (lz − kπ)
)
.
l
lx − kπ

Suportul unei funct¸ii f : X → C este mult¸imea
supp(f ) = {x ∈ X : f (x) 6= 0}.
Teorema 11.2.4 (WKS - varianta 2) Fie f : R → C ¸si fˆ(ξ) = F(f (x))(ξ)
transformata ei Fourier. Dac˘a exist˘a l > 0 astfel ˆıncˆat supp(fˆ) ⊆ {ξ : |ξ| ≤ l}
atunci
X kπ
f (x) =
f ( )sinc(lx − kπ).
(11.10)
l
k∈Z
Demonstrat¸ie. Dezvoltarea Fourier a funct¸iei fˆ este
X
nπξ
fˆ(ξ) =
cn ei l ,
ξ ∈ [−l, l],
n∈Z

cu
1
cn =
2l

Z

l

nπξ
π 1
fˆ(ξ)e−i l dξ =
l 2π
−l

Z


π

fˆ(ξ)e−i l ξ dξ = f (− ).
l
l
−∞

255

11.2. INTERPOLARE PE NODURI ECHIDISTANTE ˆIN R

Astfel

πX
nπ nπξ
fˆ(ξ) =
f (− )ei l .
l n∈Z
l

Funct¸ia f va fi
f (x) = F

−1

1
(fˆ(ξ))(x) =

1 X

=
f (− )
2l n∈Z
l
=

Z

Z

l

eiξ(x+

1
fˆ(ξ)eiξx dξ =

−∞


)
l

−l

dξ =

X

f (−

n∈Z

X

f(

k∈Z

Z

l

fˆ(ξ)eiξx dξ =

−l

nπ sin (lx + nπ)
)
=
l
lx + nπ


)sinc(lx − kπ).
l

Teorema 11.2.5 Dac˘a fˆ : C → C este o funct¸ie absolut integrabil˘a cu proprietatea c˘a exist˘a τ > 0 astfel ˆıncˆat supp(fˆ) ⊆ {ξ : |ξ| ≤ τ } atunci exist˘a M > 0
pentru care
|f (z)| = |F −1 (fˆ(ξ))(z)| ≤ M eτ |y| ,

∀z = x + iy ∈ C.

Demonstrat¸ie. Au loc egalit˘a¸tile
Z ∞
Z τ
1
1
izξ
ˆ
f (ξ)e dξ =
fˆ(ξ)eizξ dξ.
f (z) =
2π −∞
2π −τ
Din ξ ∈ R, eizξ = e−yξ (cos xξ + i sin xξ) rezult˘a |eizξ | = e−yξ ≤ eτ |y| . ˆIn consecint¸a˘ 
Z τ 

Z τ
1
1
izξ
ˆ
ˆ
|f (z)| ≤
|f (ξ)||e |dξ ≤
|f (ξ)|dξ eτ |y| .
2π −τ
2π −τ
Dac˘a l =

π
h

atunci (11.3) devine
f (x) =

X
k∈Z

f( 

π 


)sinc
(x − kh) .
l
h

(11.11)

Reg˘asim membrul drept din (11.2.2) pe o alt˘a cale, utilizˆand formula

Y
x
sin(x) = x (1 − 2 2 ).
π j
j=1

(11.12)

256

CAPITOLUL 11. INTERPOLARE CU SINUS CARDINAL

Fie h > 0 ¸si xk = a + kh, k ∈ Z. Polinomul de interpolare Lagrange pe cele
2n + 1 noduri x−n , x−n+1 , . . . , xn este
L(P2n ; x−n , x−n+1 , . . . , xn ; f )(x) =

n
X

f (xk )ln,k (x),

(11.13)

k=−n

unde
ln,k (x) =

=

(x − x−n ) . . . (x − xk−1 )(x − xk+1 ) . . . (x − xn )
=
(xk − x−n ) . . . (xk − xk−1 )(xk − xk+1 ) . . . (xk − xn )

(11.14)

+ n)( x−a
+ n − 1) . . . ( x−a
− k + 1)( x−a
− k − 1) . . . ( x−a
− n)
( x−a
h
h
h
h
h
.
(k + n)(k + n − 1) . . . 1(−1) . . . ((n − k))

Pentru n → ∞ se obt¸ine 
x−a 
2 !


2
2
Y
Y
( x−a

k)

j

k
h
h
=
1−
.
lim ln,k (x) =
2
n→∞
−j
j
j=1
j=1
T
¸ inˆand seama de 11.12 vom avea
lim ln,k (x) =

n→∞

sin( x−a
− k)π
π(x − xk )
x−a
h
− k)π) = sinc
.
= sinc((
x−a
h
h
( h − k)π

iar formula 11.13 devine
L(x) =

X
k∈Z

f (xk )sinc

(x − xk )π
.
h

(11.15)

Pentru a = 0 se reg˘ase¸ste membrul drept din (11.2.2).
Not˘am
ϕ(t) = sinc(πt),
(x − xk )π
ϕk (x) = sinc
,
h

k ∈ Z.

Au loc propriet˘a¸tile:
z
Teorema 11.2.6 Transformata Fourier a funct¸iei ϕ(t) este ϕ(z)
ˆ
= rect( 2π
),
unde

257

11.2. INTERPOLARE PE NODURI ECHIDISTANTE ˆIN R 

1 dac˘a |t| ≤
0 dac˘a |t| >

rect(t) =

1
2
1
2

.

Demonstrat¸ie. ˆIntr-adev˘ar,
Z ∞
Z π
1
z izt
1
1 eizt π
sin πt
1 eiπt − e−iπt
rect( )e dz =
eizt dz =
=
.
=
2π −∞

2π −π
2π it −π πt
2i
πt
Teorema 11.2.7 Funct¸iile ϕk (x) satisfac relat¸iile:
(i) ϕk (xj ) = δk,j ;
R∞
(ii) −∞ ϕk (x)ϕj (x)dx = hδk,j .
Demonstrat¸ie. (ii) Calcul˘am
Z ∞
Z
Ik,j =
ϕk (x)ϕj (x)dx =
−∞

sinc

−∞

(x − xk )π
(x − xj )π
sinc
dx.
h
h

Prin schimbarea de variabil˘a x − xk = hq integrala de mai sus devine
Z ∞
Z ∞
sinc(qπ)sinc((j − k − q)π)dq =
sinc(qπ)sinc((q + k − j)π)dq = h
h
−∞

−∞

Z

ϕ(q)ϕ((j − k) − q)dq = h(ϕ ∗ ϕ)(j − k).

=h
−∞

Deoarece transformata Fourier a produsului de convolut¸ie ϕ ∗ ϕ este ϕˆ2 rezult˘a
Z π
Z π
h
h
2
iz(j−k)
Ik,j =
ϕˆ (z)e
dz =
eiz(j−k) dz = hδk,j .
2π −π
2π −π

Probleme ¸si teme de seminar
P 11.1 Fie f : R → C. Pornind de la dezvoltarea Fourier a funct¸iei g(x) =
P
¸i formula de ˆınsumare Poisson
n∈Z f (x + nh), h > 0, deducet
X

f (x + nh) =

n∈Z

Pentru x = 0 ¸si h = 1 se obt¸ine
X
n∈Z

1 X ˆ 2nπ 2nπx
f(
)e h .
h n∈Z
h

f (n) =

X
n∈Z

fˆ(2nπ).

(11.16)

(11.17)

258

CAPITOLUL 11. INTERPOLARE CU SINUS CARDINAL

P
kπx
R. Funct¸ia g este periodic˘a cu perioada h = 2l. Prin urmare g(x) = k∈Z ck ei l
cu
Z
Z
kπx
1 X l
1 l
−i kπx
g(x)e l dx =
f (x + 2nl)e−i l dx.
ck =
2l −l
2l n∈Z −l
Prin schimbarea de variabil˘a x + 2nl = t se obt¸ine
Z
Z
kπt
1 X (2n+1)l
1 ∞
1 kπ
−i kπt
l
ck =
f (t)e
dt =
f (t)e−i l dt = fˆ( ).
2l n∈Z (2n−1)l
2l −∞
2l
l
Revenind ˆın dezvoltarea Fourier se obt¸ine relat¸ia cerut˘a.
P 11.2 S˘a se arate c˘a pentru f (x) = ϕ(hx)e−ixhξ din formula de ˆınsumare a lui
Poisson (11.17) se obt¸ine forma echivalent˘a
X
1X
2nπ
ϕ(nh)e−inhξ =
ϕ(ξ
ˆ −
).
h n∈Z
h
n∈Z
R. fˆ(z) = h1 ϕ(ξ
ˆ + hz ). Pentru ξ = 0, h = 1 se reg˘ase¸ste (11.17).

Probleme ¸si teme de seminar
P 11.3 Fie f : R → C. Pornind de la dezvoltarea Fourier a funct¸iei g(x) =
P
¸i formula de ˆınsumare Poisson
n∈Z f (x + nh), h > 0, deducet
X
1 X ˆ 2nπ 2nπx
f (x + nh) =
f(
)e h .
(11.18)
h
h
n∈Z
n∈Z
Pentru x = 0 ¸si h = 1 se obt¸ine
X
n∈Z

f (n) =

X

fˆ(2nπ).

(11.19)

n∈Z

P
kπx
R. Funct¸ia g este periodic˘a cu perioada h = 2l. Prin urmare g(x) = k∈Z ck ei l
cu
Z
Z
kπx
1 l
1 X l
−i kπx
ck =
g(x)e l dx =
f (x + 2nl)e−i l dx.
2l −l
2l n∈Z −l
Prin schimbarea de variabil˘a x + 2nl = t se obt¸ine
Z
Z
kπt
1 X (2n+1)l
1 ∞
1 kπ
−i kπt
ck =
f (t)e l dt =
f (t)e−i l dt = fˆ( ).
2l n∈Z (2n−1)l
2l −∞
2l
l
Revenind ˆın dezvoltarea Fourier se obt¸ine relat¸ia cerut˘a.

11.2. INTERPOLARE PE NODURI ECHIDISTANTE ˆIN R

259

P 11.4 S˘a se arate c˘a pentru f (x) = ϕ(hx)e−ixhξ din formula de ˆınsumare a lui
Poisson (11.17) se obt¸ine forma echivalent˘a
X
n∈Z

ϕ(nh)e−inhξ =

1X
2nπ
).
ϕ(ξ
ˆ −
h n∈Z
h

R. fˆ(z) = h1 ϕ(ξ
ˆ + hz ). Pentru ξ = 0, h = 1 se reg˘ase¸ste (11.17).

260

CAPITOLUL 11. INTERPOLARE CU SINUS CARDINAL

Capitolul 12
Rezolvarea numeric˘
aa
problemelor Cauchy
Ne ocup˘am de rezolvarea numeric˘a a problemei Cauchy (sau problem˘a cu
condit¸ie init¸ial˘a) 

x(t)
˙ − f (t, x(t) = 0,
t ∈ [0, T ]
(12.1)
0
x(0)
˙
=x
unde f : [0, T ] × Rn → Rn este o funct¸ie cu propriet˘a¸ti care s˘a asigure existent¸a
¸si unicitatea solut¸iei ˆın intervalul precizat.
Problema Cauchy se rescrie sub forma operat¸ional˘a
L(x) = ϕ,

(12.2)

unde L : C 1 [0, T ] → C[0, T ] × Rn este definit prin 

L(x) =

x(t)
˙ − f (t, x(t),
x(0)
˙
= x0

t ∈ [0, T ]

,

iar 

ϕ=

0,
x0

t ∈ [0, T ]

.

Forma operat¸ional˘a (12.2) cuprinde o clas˘a mult mai larg˘a de probleme ¸si
constituie un cadru ˆın care se pot formula ¸si studia metode de rezolvare aproximativ˘a.
Pentru simplitate, consider˘am forma operat¸ional˘a (12.2) ca o ecuat¸ie avˆand
necunoscuta x, o funct¸ie real˘a (n = 1), definit˘a ˆın intervalul fixat [0, T ].
261

262

12.1

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

Metode de discretizare

Rezolvarea prin discretizare a ecuat¸iei (12.2) const˘a ˆın construirea unei aproximat¸ii
uh = (u0 , u1 , . . . , un )
a solut¸iei x(t) pe o ret¸ea de puncte 0 = t0 < t1 < . . . < tn = T , unde ui este
o aproximat¸ie pentru x(ti ), i = 0, 1, . . . , n iar h reprezint˘a norma ret¸elei de
puncte h = max0≤i≤n−1 ti+1 − ti .
ˆIn acest scop ecuat¸ia init¸ial˘a se ˆınlocuie¸ste cu o alt˘a ecuat¸ie
Lh (uh ) = ϕh ,

(12.3)

numit˘a schem˘a de calcul.
Exemplu. Schema de calcul Euler. fie n ∈ N ∗ , h = Tn ¸si ret¸eaua echidistant˘a 0 = t0 < t1 < . . . < tn = T cu ti = ih, i = 0, 1, . . . , n. ˆIn punctul ti ,
aproxim˘am derivata funct¸iei prin diferent¸a finit˘a prograsiv˘a
x(t
˙ i) '

x(ti+1 ) − x(ti )
x(ti + h) − x(ti )
=
h
h

¸si substituim ˆın ecuat¸ia diferent¸ial˘a (12.1). Membrul stˆang al equat¸iei (12.1)
devine
x(ti+1 ) − x(ti )
− f (ti , x(ti ))
h
care ˆın general nu mai este 0. Not˘am prin u0 , u1 , . . . , un numerele care puse,
respectiv ˆın locul necunoscutelor x(t0 ), x(t1 ), . . . , x(tn ) satisfac egalit˘a¸tile 
ui+1 −ui
− f (ti , ui ) = 0,
i = 0, 1, . . . , n − 1
h
.
(12.4)
u 0 = x0
Relat¸iile (12.4) reprezint˘a schema de calcul Euler.
ˆIn acest caz operatorul L este definit prin 

Lh (uh ) =

ui+1 −ui
h

Lh : Rn+1 → Rn+1
− f (ti , ui ),
i = 0, 1, . . . , n − 1

u0

iar 

ϕh =

0,
x0

i = 0, 1, . . . , n − 1

,

.

uh = (u0 , . . . , un ),

263

12.1. METODE DE DISCRETIZARE

Relat¸iile (12.4) formeaz˘a totodat˘a un sistem algebric de n + 1 ecuat¸ii neliniare cu
n + 1 necunoscute care ˆıns˘a se poate rezolva u¸sor prin recurent¸a˘
u0 = x0
ui+1 = ui + hf (ti , ui )

i = 0, 1, . . . , n − 1.

Problema care se ridic˘a este de a vedea ˆın ce condit¸ii ansamblul de numere uh
reprezint˘a aproximat¸ii ”rezonabile” pentru x(t0 ), x(t1 ), . . . , x(tn ).
S˘a presupunem c˘a L este definit ˆıntre spat¸iile normate (X, k · k) ¸si (Y, k · k),
iar Lh este definit ˆıntre (Xh , k · kh ) ¸si (Yh , k · kh ).
Solut¸ia uh a ecuat¸iei Lh (uh ) = ϕh converge c˘atre solut¸ia x a ecuat¸iei L(x) = ϕ
dac˘a
lim kuh − [x]h kh = 0,
h↓0

unde [x]h = (x(t0 ), x(t1 ), . . . , x(tn )) reprezint˘a restrict¸ia lui x la ret¸eaua de puncte.
Dac˘a exist˘a constantele pozitive C ¸si α astfel ˆıncˆat kuh − [x]h kh ≤ Chα atunci
convergent¸a este de ordin α.
Studiul convergent¸ei solut¸iei aproximative este legat de propriet˘a¸tile de consistent¸a˘ ¸si stabilitate ale schemei de calcul.
Schema de calcul Lh (uh ) = ϕh este consistent˘a dac˘a
lim kδϕh kh = 0,
h↓0

unde δϕh = Lh ([x]h ) − ϕh . Dac˘a exist˘a constantele C1 ¸si α astfel ˆıncˆat kδϕh kh ≤
C1 hα atunci schema de calcul este consistent˘a de ordin α.
Schema de calcul Lh (uh ) = ϕh este stabila dac˘a exist˘a constantele pozitive
C2 , h0 ¸si δ astfel ˆıncˆat
∀h ∈ (0, h0 ), ∀εh ∈ Yh , kεh kh ≤ δ ⇒ kyh − zh k ≤ C2 kεh kh ,
unde yh ¸si zh verific˘a relat¸iile Lh (zh ) = Lh (yh ) + εh .
Leg˘atura dintre cele trei not¸iuni introduse este formulat˘a ˆın teorema urm˘atoare:
Teorema 12.1.1 Dac˘a schema de calcul Lh (uh ) = ϕh este stabil˘a ¸si consistent˘a
de ordin α atunci convergent¸a este de ordin α.
Demonstrat¸ie. Deoarece schema de calcul este consistent˘a de ordin α au loc
relat¸iile Lh [x]h = ϕh + δϕh ¸si kδϕh kh ≤ C1 hα .

264

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

Pentru h suficient de mic, dac˘a Lh uh = ϕh , din stabilitatea schemei de calcul
urmeaz˘a c˘a k[x]h − uh kh ≤ C2 kδϕh kh ≤ C1 C2 hα , de unde rezult˘a convergent¸a de
ordin α a schemei de calcul.
ˆIn cazul schemelor de calcul liniare, (adic˘a cu operatorul Lh liniar), stabilitatea
se poate caracteriza prin
Teorema 12.1.2 Dac˘a operatorul Lh este liniar atunci schema de calcul Lh uh =
ϕh este stabil˘a dac˘a ¸si numai dac˘a exist˘a o constant˘a C ≥ 0 astfel ˆıncˆat
kuh kh ≤ Ckϕh kh ,

∀ϕh ∈ Yh .

Demonstrat¸ie. ˆIn ipoteza stabilit˘a¸tii, exist˘a h0 , δ, C > 0 astfel ˆıncˆat dac˘a
h ∈ (0, h0 ), εh ∈ Yh , kεh kh ≤ δ, Lh (uh ) = ϕh , Lh (zh ) = ϕh +εh atunci kzh −uh kh ≤
Ckεkh . Din liniaritatea schemei de calcul rezult˘a Lh (zh − uh ) = εh .
Rescriem aceasta implicat¸ie prin: dac˘a ϕh ∈ Yh , kϕh kh ≤ δ, Lh (uh ) = ϕh
atunci kuh kh ≤ Ckϕh kh .
Fie ϕh ∈ Yh . Dac˘a kϕh kh ≤ δ atunci inegalitatea teoremei este verificat˘a. Dac˘a
δ
ϕh , Lh (˜
uh ) = ϕ˜h au loc relat¸iile kϕ˜h kh = 2δ
kϕh kh > δ atunci pentru ϕ˜h = 2kϕk
h
¸si ˆın consecint¸˘a k˜
uh kh ≤ Ckϕ˜h kh de unde, pentru uh = 2δ u˜h se deduc relat¸iile
Lh (uh ) = ϕh ¸si kuh kh ≤ Ckϕh kh .
Implicat¸ia invers˘a este imediat˘a.
ˆIn cele ce urmeaz˘a vom studia schema de calcul Euler. ˆIn Rn+1 folosim norma
lui Cebˆa¸sev kxk = max{|x1 |, . . . , |xn+1 |}. Au loc urm˘atoarele rezultate:
Teorema 12.1.3 Dac˘a funct¸ia f admite derivate part¸iale de ordinul ˆıntˆai m˘arginite,
atunci schema de calcul este consistent˘a de ordinul ˆıntˆai.
Demonstrat¸ie. Existent¸a derivatelor part¸iale ale funct¸iei f asigur˘a existent¸a
derivatei de ordinul al doilea a solut¸iei problemei Cauchy (12.1), iar din m˘arginirea
derivatelor part¸iale rezult˘a existent¸a unei constante M2 > 0, astfel ˆıncˆat |¨
x(t)| ≤
M2 , ∀t ∈ [0, T ].
2
Din egalit˘a¸tile x(ti+1 ) = x(ti + h) = x(ti ) + hx(t
˙ i ) + h2 x¨(ci ), ci ∈ (ti , ti+1 ), i ∈
{0, 1, . . . , n − 1}, rezult˘a
x(ti+1 ) − x(ti )
h
= x(t
˙ i ) + x¨(ci ),
h
2

i ∈ {0, 1, . . . , n − 1}.

Atunci 

L([x]h ) =

x(ti+1 )−x(ti )
h

x(t0 )

− f (ti , x(ti )), i ∈ {0, 1, . . . , n − 1}

=

265

12.1. METODE DE DISCRETIZARE 

= 

=

h
x¨(ci ),
2

i ∈ {0, 1, . . . , n − 1}

0

0, i ∈ {0, 1, . . . , n − 1}
+
x0 

h
x¨(ci ),
2

=

i ∈ {0, 1, . . . , n − 1}

0

.

Recunoa¸stem ϕh ˆın primul termen ¸si ˆın consecint¸˘a al doilea termen este δϕh . Prin
urmare
h
M2
kδϕh k = max

x(ci )| ≤
h.
0≤i≤n−1 2
2
Pentru demonstrarea stabilit˘a¸tii schemei de calcul Euler vom avea nevoie de
urm˘atorul rezultat:
Teorema 12.1.4 Dac˘a termenii ¸sirului de numere reale, nenegative (zn )n∈N satisfac inegalit˘a¸tile
zn+1 ≤ azn + b,
n ∈ N,
cu a, b > 0, a > 1 atunci
b
an − 1
≤ an (z0 +
).
zn ≤ a z0 + b
a−1
a−1
n

Demonstrat¸ie. Au loc inegalit˘a¸tile
zn ≤ azn−1 + b ≤ a(azn−2 + b) + b = a2 zn−2 + b(1 + a) ≤
≤ an z0 + b(1 + a + . . . + an−1 ) = an z0 + b

an − 1
.
a−1

Teorema 12.1.5 Dac˘a funct¸ia f este lipschitzian˘a ˆın x, adic˘a exist˘a L > 0,
astfel ˆıncˆat |f (t, x) − f (t, y)| ≤ L|x − y|, ∀x, y ∈ R atunci schema de calcul Euler
este stabil˘a. 

Demonstrat¸ie. Fie εn =

εi i ∈ {0, 1, . . . , n − 1}
¸si sistemele Lh (uh ) = 

ϕh , Lh (zh ) = ϕh + εh : 
ui+1 −ui 

− f (ti , ui ) = 0,
h
u0 = x0

i = 0, 1, . . . , n − 1

zi+1 −zi
h

i = 0, 1, . . . , n − 1

− f (ti , zi ) = εi ,
z0 = x + 
0

.

(12.5)

.

(12.6)

266

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

Introducem vectorul wh = zh − uh = (wi )0≤i≤n ¸si sc˘azˆand ecuat¸iile lui (12.5) din
ecuat¸iile corespunz˘atoare lui (12.6) g˘asim 
wi+1 −wi
− [f (ti , zi ) − f (ti , ui )] = εi ,
i = 0, 1, . . . , n − 1
h
.
(12.7)
w0 = 
Atunci
wi+1 = wi + h[f (ti , zi ) − f (ti , ui )] + hεi

i ∈ {0, 1, . . . , n − 1}.

ˆIn norm˘a, vom avea
|wi+1 | ≤ |wi | + h|f (ti , zi ) − f (ti , ui )| + h|εi | ≤ (1 + hL)|wi | + hkεh kh ,
unde kεh kh = max{|ε0 |, . . . , |εn−1 |, ||}. Utiliz˘and inegalitatea Teoremei 12.1.4
obt¸inem
|wi | ≤ (1 + hL)i (|w0 | +

1
hkεh kh
) ≤ eihL (1 + )kεh kh ≤
(1 + hl) − 1
L

1
)kεh kh ,
L
Din inegalitatea de mai sus deducem
≤ eT L (1 +

i ∈ {0, 1, . . . , n}.

kzh − uh kh = kwh kh = max |wi | ≤ eT L (1 +
0≤i≤n

1
)kεh kh ,
L

adic˘a inegalitatea din definit¸ia stabilit˘a¸tii. Constanta C corespunz˘atoare este
eT L (1 + L1 ).
Din consistent¸a ¸si stabilitatea schemei de calcul Euler deducem teorema de
convergent¸˘a:
Teorema 12.1.6 Dac˘a
1. funct¸ia f este lipschitzian˘a ˆın x, adic˘a exist˘a L > 0 astfel ˆıncˆat |f (t, x) −
f (t, y)| ≤ L|x − y|, ∀x, y.
2. Solut¸ia problemei Cauchy (12.1) este de dou˘a ori derivabil˘a, avˆand derivata
de ordinul doi m˘arginit˘a, |¨
x(t)| ≤ M, ∀t ∈ [0, T ];
atunci solut¸ia discret˘a construit˘a cu ajutorul schemei de calcul Euler converge
c˘atre solut¸ia problemei lui Cauchy, ordinul de convergent¸˘a fiind 1.

267

12.1. METODE DE DISCRETIZARE

Mai mult are loc urm˘atoarea formul˘a de evaluare a priori a erorii
kuh − [u]h k ≤

M2 T L
1
e (1 + )h
2
L

(12.8)

O demonstrat¸ie direct˘a a teoremei de convergent¸a˘ 12.1.6 este
Not˘am xi = x(ti ) ¸si ei = xi − ui ,
loc relat¸iile

i = 0, 1, . . . , n. Observ˘am c˘a e0 = 0. Au

xi+1 = x(ti+1 ) = x(ti + h) = x(ti ) + hx(t
˙ i) +
xi + hf (ti , xi ) +

h2
x¨(ξi ) =
2

h2
x¨(ξi )
2

¸si
ui+1 = ui + hf (ti , ui )
din care, prin sc˘adere, obt¸inem
ei+1 = ei + h[f (ti , xi ) − f (ti , ui )] +

h2
x¨(ξi ).
2

Aplicˆand valoarea absolut˘a, rezult˘a
|ei+1 | ≤ |ei | + h|f (ti , xi ) − f (ti , ui )| +
≤ |ei | + hL|xi − ui | +

h2

x(ξi )| ≤
2

h2
h2
M = (1 + hL)|ei | + M.
2
2

Folosind Teorama 12.1.4 rezult˘a
h2
M
2

] ≤ eihL

M
M
h ≤ eT L h.
2L
2L

k[x]h − uh k = max{|ei | : i = 0, 1, . . . , n} ≤ eihL

M
M
h ≤ eT L h.
2L
2L

i

|ei | ≤ (1 + hL) [|e0 | +

(1 + hL) − 1

Prin urmare

Aplicat¸ie. S˘a se calculeze utilizˆand schema de calcul Euler valoarea funct¸iei x(t)
1
ˆın punctul t = 75
cu eroarea ε = 0.01, ¸stiind c˘a x(t) este solut¸ia problemei Caucly 

x(t)
˙
= 21 − 31 tx2 ,
x(0)
˙
= x0 .

268

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

Nu se ¸tine seama de erorile de rotunjire.
S˘a presupunem c˘a f (t, x) = 12 − 13 tx2 este definit˘a ˆın p˘atratul D = [0, 1]×[0, 1].
Atunci sup{|f (t, x)| : (t, x) ∈ D} ≤ 65 ¸si potrivit teoremei de existent¸˘a ¸si unicitate,
problema Cauchy are solut¸ie unic˘a ˆın intervalul |t| ≤ min{1, 56 } = 1.
Alegem T = 1. Determin˘am parametrii L ¸si M care intervin ˆın Teorema
12.1.6.
1
2
|f (t, x) − f (t, y)| = |t||x2 − y 2 | ≤ |x − y|.
3
3
Alegem L = 1.
d 1 1
d
x¨(t) = f (t, x(t)) = [ − tx2 (t)] =
dt
dt 2 3
1 2
1 2
1
2
= − [x (t) + 2tx(t)x(t)]
˙
= − x (t) − tx(t) + t2 x3 (t).
3
3
3
9
Urmeaz˘a c˘a
8
sup{|¨
x(t)| : |t| ≤ 1} ≤ .
9
8
Alegem M = 9 .
Trebuie s˘a determin˘am pasul h > 0 astfel ˆıncˆat s˘a existe p ∈ N care s˘a
satisfac˘a relat¸iile
1
ph =
75
¸si
M
M
|up − x(tp )| ≤ kuh − [x]h k ≤ eT L h ≤ 3T L h < ε.
2L
2L
Rezult˘a c˘a p este cel mai mic num˘ar natural care satisface inegalitatea
h=

2Lε
1
≤ LT .
75p
3 M

Substituind cu valori numerice, g˘asim p = 2 ¸si deci h =

1
.
150

ˆIn final

u0 = 0,
1
u1 = u0 + hf (t0 , u0 ) = 300
,
u2 = u1 + hf (t1 , u1 ) ' 0.0067.

12.2

Scheme de calcul de tip Runge - Kutta

Pentru rezolvarea problemei Cauchy (12.1) consider˘am schema de calcul 
ui+1 −ui
− Fm (h, ti , ui ; f ) = 0
i = 0, 1, . . . , n − 1
h
(12.9)
0
u0 = x

269

12.2. SCHEME DE CALCUL DE TIP RUNGE - KUTTA

unde h = Tn ,

ti = ih, i = 0, 1, . . . , n iar funct¸ia Fm (h, t, x; f ) va fi de forma
Fm (h, t, x; f ) =

m
X

pi ki (h)

i=1

cu
ki (h) = f (t + αi h, x + h

m
X

βi,j kj (h),

i = 1, . . . , m.

j=1

Numerele p1 , . . . , pm , αi , βi,j , i, j = 1, . . . , m se determin˘a pentru fiecare m ˆın
parte astfel ˆıncˆat, dac˘a x(t) este solut¸ia problemei Cauchy, atunci puterea s din
relat¸ia
x(t + h) − x(t)
− Fm (h, t, x(t); f ) = hs Φ(t, h),
h

∀t, h,

(12.10)

s˘a fie cˆat mai mare.
ˆIn ipoteza c˘a x(t) este infinit derivabil˘a, dezvoltˆand membtul stˆang ˆın serie
de puteri ale lui h se obt¸ine
!

m

X
X
X
hj−1 (j)
x(t + h) − x(t)
hj (j)
− Fm (h, t, x(t); f ) =
x (t) −
pi
ki (0) =
h
j!
j!
j=1
i=1
j=0
=


X
j=0

=


X
j=0

!
m
X
1 (j+1)
hj
(j)
x
(t) −
pi ki (0)
=
j+1
j!
i=1
!
m
1 dj f (t, x(t)) X (j)
hj

p
k
(0)
.
i i
j+1
dtj
j!
i=1

Not˘am

m

1 dj f (t, x(t)) X (j)
gj =

pi ki (0).
j+1
dtj
i=1

(12.11)

Dac˘a gj = 0, j = 0, 1, . . . , s − 1, atunci ordinul de consistent¸a˘ al schemei RungeKutta va fi s. Solut¸iile obt¸inute se prezint˘a sub forma tabelelor Butcher
α1
α2
...
αm

β1,1
β2,1
...
βm,1
p1

...
...
...
...
...

β1,m
β2,m
...
βm,m
pm

270

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

Dac˘a α1 = 0 ¸si βi,j = 0, pentru i ≥ j atunci schema de calcul de tip Runge –
Kutta este explicit˘a. ˆIn acest caz
k1 (h) = f (t, x);
k2 (h) = f (t + α2 h, x + β21 hk1 (h));
k3 (h) = f (t + α3 h, x + β31 hk1 (h) + β32 hk2 (h));
.............................................
km (h) = f (t + αm h, x + βm1 hk1 (h) + . . . + βmm−1 hkm−1 (h));
ˆIn cele ce urmeaz˘a consider˘am doar cazul explicit.
Pentru m = 1 se reg˘ase¸ste schema lui Euler.
Efectu˘am calculele ˆın cazul m = 2,
F2 (h, t, x; f ) = p1 k1 (h) + p2 k2 (h) = p1 f (t, x) + p2 f (t + α2 h, x + β2,1 hf (t, x)).
Calcul˘am
g0 = f (t, x(t))(1 − p1 − p2 ) = 0;
g1 =

1 df (t, x(t))
0
0
− p1 k1 (0) − p2 k2 (0).
2
dt

Iar
df (t, x(t))
∂f (t, x(t)) ∂f (t, x(t))
=
+
f (t, x(t));
dt
∂t
∂x
0
k1 (h) = 0;
∂f
∂f
0
k2 (h) = α2
+ β2,1 f 1
∂t
∂x
Astfel g1 devine
1
∂f (t, x(t))
1
∂f (t, x(t))
g1 = ( − α2 p2 )
+ ( − β2,1 p2 )
f (t, x(t)).
2
∂t
2
∂x
g0 = g1 = 0 dac˘a coeficient¸ii termenilor care cont¸in pe f ¸si derivatele sale part¸iale
sunt nule. Obt¸inem sistemul algebric neliniar
1 − p1 − p2 = 0
1 − 2p2 α2 = 0
1 − 2p2 β21 = 0
Dou˘a solut¸ii ale acestui sistem sunt:

271

12.2. SCHEME DE CALCUL DE TIP RUNGE - KUTTA

1. p1 = 0, p2 = 1, α2 = β21 = 12 . ˆIn acest caz schema de calcul este 
ui+1 −ui
− f (ti + h2 , ui + h2 f (ti , ui )) = 0
i = 0, 1, . . . , n − 1
h
0
u0 = x

(12.12)

¸si este cunoscut˘a sub numele de schema Euler ˆımbun˘at˘a¸tit˘a.
2. p1 = p2 = 12 , α2 = β21 = 1. Schema de calcul este 
ui+1 −ui 1
− 2 f (ti , ui ) − 21 f (ti+1 , ui + hf (ti , ui )) = 0
h
u 0 = x0

i = 0, 1, . . . , n − 1

Tabelele Butcher corespunz˘atoare sunt
0

0

1
2

1
2

0

0
0
1

0
1

0
1

0
0

1
2

1
2

Cazul m = 3. F3 (h, t, x; f ) = p1 k1 (h) + p2 k2 (h) + p3 k3 (h) cu
k1 (h) = f (t, x)
k2 (h) = f (t + α2 h, x + hβ2,1 k1 (h))
k3 (h) = f (t + α3 h, x + hβ3,1 k1 (h) + hβ3,2 k2 (h))
F˘ar˘a s˘a mai scriem argumentele (t, x(t)), se obt¸in derivatele
∂f
∂t
∂f
k200 (0) = α22
∂t
∂f
k30 (0) = α3
∂t
∂f
k300 (0) = α32
∂t
k20 (0) = α2

+ β2,1 f

∂f
∂x

∂ 2f
∂ 2f
2
+ β2,1
f2 2
∂x∂t
∂x
∂f
+ (β3,1 + β3,2 )f
∂x
∂ 2f
∂ 2f
+ 2α3 (β3,1 + β3,2 )f
+ (β3,1 + β3,2 )2 f 2 2 +
∂x∂t
∂x
∂f
∂f
∂f
+2β3,2 (α2
+ β2,1 f )
∂x
∂t
∂x
+ 2α2 β2,1 f

Rezult˘a
g0 = f − p1 k1 (0) − p2 k2 (0) + p3 k3 (0) = (1 − p1 − p2 − p3 )f

272

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

1 df
− p1 k10 (0) − p2 k20 (0) + p3 k30 (0) =
2 dt
1
∂f
1
∂f
= ( − p2 α2 − p3 α3 )
+ ( − p2 β2,1 − p3 (β3,1 + β3,2 ))f
2
∂t
2
∂x
1 d2 f
=
− p1 k100 (0) − p2 k200 (0) + p3 k300 (0) =
3 dt2
∂ 2f
1
= ( − p2 α22 − p3 α32 ) 2 +
3
∂t
∂f 2
1
+
+2( − p2 α2 β2,1 − p3 α3 (β3,1 + β3,2 ))f
3
∂x∂t
∂f 2
1
2
+( − p2 β2,1
− p3 (β3,1 + β3,2 )2 )f 2 2 +
3
∂x
∂f ∂f
1
∂f
1
+ ( − 2p3 β2,1 β3,2 )( )2
+( − 2p3 α2 β3,2 )
3
∂t ∂x
3
∂x

g1 =

g2

Rezult˘a sistemul aglebric de ecuat¸ii neliniare
p1 + p2 + p3

=1
1
p 2 α 2 + p3 α 3
=
2
1
p2 β2,1 + p3 (β3,1 + β3,2 )
=
2
1
2
2
p2 α2 + p3 α3
=
3
1
p2 α2 β2,1 + p3 α3 (β3,1 + β3,2 )) =
3
1
2
2
p2 β2,1 + p3 (β3,1 + β3,2 )
=
3
1
p3 α2 β3,2
=
6
1
p3 β2,1 β3,2
=
6

(12.13)
(12.14)
(12.15)
(12.16)
(12.17)
(12.18)
(12.19)
(12.20)

Din (12.19) ¸si (12.20 rezult˘a α2 = β2,1 . Apoi din (12.17) ¸si (12.18) rezult˘a α3 =
β3,1 + β3,2 .
Se alege p1 = p3 = 16 . Urmeaz˘a p2 = 23 iar din (12.14) ¸si (12.16) rezult˘a
α2 = β2,1 = 21 , α3 = β3,1 + β3,2 = 1. Din (12.19) se g˘ase¸ste β3,2 = 2, de unde
β3,1 = −1.
Astfel tabela Butcher va fi

273

12.2. SCHEME DE CALCUL DE TIP RUNGE - KUTTA

0

0

1
2

1
2

−1

0
0
2

0
0
0

1
6

2
3

1
6

1

Pentru m = 4 se obt¸ine schema de calcul Runge
 ui+1 −ui 1
− 6 [k1 (h) + 2k2 (h) + 2k3 (h) + k4 (h)] = 0,

h



k1 (h) = f (ti , ui )




k2 (h) = f (ti + h2 , ui + h2 k1 (h))

k3 (h) = f (ti + h2 , ui + h2 k2 (h))


k4 (h) = f (ti + h, ui + hk3 (h))







u 0 = x0

i = 0, 1, . . . , n − 1

(12.21)
cu tabela Butcher
0

0

1
2
1
2

1
2

1

0
1
2
1
6

0
0
0

0
0
0
1

0
0
0
0

2
3

2
3

1
6

1
2

Pentru a justifica stabilitatea schemei de calcul de tip Runge – Kutta stabilim
Teorema 12.2.1 Dac˘a funct¸ia f (t, x) este lipschitzian˘a ˆın x (∃L. > 0, astfel
ˆıncˆat |f (t, x) − f (t, y)| ≤ L|x − y|, ∀x, y ∈ R) atunci funct¸ia Fm (h, t, x; f ) este
lipschitzian˘a ˆın x.
Demonstrat¸ie. Pentru simplitate, consider˘am m = 2, adic˘a
Fm (h, t, x; f ) = F2 (h, t, x; f ) = p1 f (t, x) + p2 f (t + α2 h, x + β2,1 hf (t, x)).
ˆIn acest caz
|F2 (h, t, y; f ) − F2 (h, t, x; f )| ≤
≤ |p1 | |f (t, y)−f (t, x)|+|p2 | |f (t+α2 h, y+β2,1 hf (t, y))−f (t+α2 h, x+β2,1 hf (t, x))|.
Datorit˘a ipotezei f˘acute rezult˘a succesiv
|F2 (h, t, y; f ) − F2 (h, t, x; f )| ≤

274

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

≤ |p1 | L|y − x| + |p2 | L|y + β2,1 hf (t, y) − x − β2,1 hf (t, x)| ≤
≤ L(|p1 | + |p2 | + |p2 | |β2,1 |hL)|y − x| ≤ M |y − x|,
unde M = L(|p1 | + |p2 | + |β2,1 |T L).
Prin urmare are loc o teorem˘a de stabilitate a c˘arei demonstrat¸ie este identi¸a
cu demonstrat¸ia Teoremei 12.1.5.
Teorema 12.2.2 Dac˘a funct¸ia f este lipschitzian˘a ˆın x, adic˘a exist˘a L > 0,
astfel ˆıncˆat |f (t, x) − f (t, y)| ≤ L|x − y|, ∀x, y ∈ R atunci o schem˘a de calcul de
tip Runge – Kutta este stabil˘a.
ˆIn consecint¸a˘
Teorema 12.2.3 Dac˘a
• funct¸ia f (t, x) este lipschitzian˘a ˆın x;
• schema de calcul de tip Runge – Kutta este consistent˘a de ordin s
atunci atunci solut¸ia discret˘a construit˘a cu ajutorul schemei de calcul de tip Runge
– Kutta converge c˘atre solut¸ia problemei lui Cauchy, ordinul de convergent¸˘a fiind
s.

Scheme de tip Runge-Kutta implicite
Determin˘am parametrii schemei de tip Runge-Kutta implicite pentru m=2:
ui+1 − ui
= p1 k1 (h) + p2 k2 (h) = 0,
h

i = 0, 1, . . . , n − 1;

cu
k1 (h) = f (ti + α1 h, ui + hβ1,1 k1 (h) + hβ1,2 k2 (h))
k2 (h) = f (ti + α2 h, ui + hβ2,1 k1 (h) + hβ2,2 k2 (h))
Calcul˘am derivatele
ki0 (h) = αi

∂f
∂f
+ (βi,1 k1 (h) + βi,2 k2 (h) + hβi,1 k10 (h) + hβi,2 k20 (h)) ,
∂t
∂x

∂ 2f
∂ 2f
0
0
+


k
(h)
+
β
k
(h)
+

k
(h)
+

k
(h))
+
i,2
i
i,1
1
i,2
2
i,1
1
2
∂t2
∂x∂t
∂ 2f
+(βi,1 k1 (h) + βi,2 k2 (h) + hβi,1 k10 (h) + hβi,2 k20 (h))2 2 +
∂x

ki00 (h) = αi2

275

12.2. SCHEME DE CALCUL DE TIP RUNGE - KUTTA

+(2βi,1 k10 (h) + 2βi,2 k20 (h) + βi,1 k100 (h) + βi,2 k200 (h))

∂f
.
∂x

Prin urmare

∂f
∂f
+ (βi,1 + βi,2 )f ,
∂t
∂x
∂ 2f
∂ 2f
∂ 2f
+ (βi,1 + βi,2 )2 f 2 2 +
ki00 (0) = αi2 2 + 2αi (βi,1 + βi,2 )f
∂t
∂x∂t
∂x
∂f
∂f ∂f
+ 2(βi,1 (β1,1 + β1,2 ) + βi,2 (β2,1 + β2,2 ))f ( )2 .
+2(α1 βi,1 + α2 βi,2 )
∂t ∂x
∂x
Pentru ordinul de consistent¸a˘ s = 3, expresiile (12.11) devin
ki0 (0) = αi

g0 = (1 − p1 − p2 )f,
1
∂f
1
∂f
g1 = ( − p1 α1 − p2 α2 )
+ ( − p1 (β1,1 + β1,2 ) − p2 (β2,1 + β2,2 ))f ,
2
∂t
2
∂x
2
1
∂ f
g2 = ( − p1 α12 − p2 α22 ) 2 +
3
∂t
∂ 2f
1
+
+2( − p1 α1 (β1,1 + β1,2 ) − p2 α2 (β2,1 + β2,2 ))f
3
∂x∂t
1
∂ 2f
+( − p1 (β1,1 + β1,2 )2 − p2 (β2,1 + β2,2 )2 )f 2 +
3
∂x
1
∂f ∂f
+( − 2p1 (α1 β1,1 + α2 β1,2 ) − 2p2 (α1 β2,1 + α2 β2,2 ))
+
3
∂t ∂x
1
+( − 2p1 (β1,1 (β1,1 + β1,2 ) + β1,2 (β2,1 + β2,2 )))−
3
∂f
−2p2 (β2,1 (β1,1 + β1,2 ) + β2,2 (β2,1 + β2,2 )))f ( )2 .
∂x
Rezult˘a sistemul algebric de ecuat¸ii neliniare:
p1 + p2 = 1
1
p1 α1 + p2 α2 =
2
1
p1 (β1,1 + β1,2 ) + p2 (β2,1 + β2,2 ) =
2
1
p1 α12 + p2 α22 =
3
1
p1 α1 (β1,1 + β1,2 ) + p2 α2 (β2,1 + β2,2 ) =
3

(12.22)
(12.23)
(12.24)
(12.25)
(12.26)

276

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

1
3
1
p1 (α1 β1,1 + α2 β1,2 ) + p2 (α1 β2,1 + α2 β2,2 ) =
6
p1 (β1,1 (β1,1 + β1,2 ) + β1,2 (β2,1 + β2,2 ))) +
1
+p2 (β2,1 (β1,1 + β1,2 ) + β2,2 (β2,1 + β2,2 ))) =
6
p1 (β1,1 + β1,2 )2 + p2 (β2,1 + β2,2 )2 =

(12.27)
(12.28)
(12.29)

Alegˆand α1 = β1,1 + β1,2 , α2 = β2,1 + β1,2 sistemul r˘amas va fi format din
ecuat¸iile (12.22), (12.24), (12.27), (12.29).
Pentru p1 = p2 = 12 se g˘ase¸ste
αi = βi,1 + βi,2 =

1
1
± √ .
2 2 3

ˆInlocuind β1,2 = α1 − β1,1 , β2,1 = α2 − β2,2 ˆın (12.29) se obt¸ine
(α1 − α2 )β1,1 + 2α1 α2 + (α2 − α1 )β2,1 =

1
3

sau
(α1 − α2 )(β1,1 − β2,2 ) = 0,
de unde β1,1 = β2,2 = β.
Astfel
1
k1 (h) = f (ti + ( ∓
2
1
k2 (h) = f (ti + ( ±
2

1
1
1
√ )h, ui + hβk1 (h) + h( ∓ √ )k2 (h))
2 2 3
2 3
1
1
1
√ )h, ui + h( ± √ )k1 (h) + hβk2 (h))
2 2 3
2 3

iar tabela Butcher este
1
2
1
2


±

1

2 3
1

2 3

1
2

β
1
2

±

1

2 3
1
2

−β

1

2 3

−β

β
1
2

La fiecare pas i trebuie determinate valorile k1 (h), . . . , km (h) astfel ˆıncˆat
kj (h) = f (ti + αj h, ui + h

m
X

βj,l kl (h)),

j ∈ {1, . . . , m}.

l=1

Acest ansamblu formeaz˘a un sistem algebric de ecuat¸ii neliniare.

(12.30)

277

12.2. SCHEME DE CALCUL DE TIP RUNGE - KUTTA

Fie
Yj = h

m
X

βj,l kl (h) = h

l=1

m
X

βj,l f (ti + αl h, ui + Yl ),

j ∈ {1, . . . , m}. (12.31)

l=1

Dac˘a Y = (Y1 , . . . , Ym )T ∈ Rmn ansamblul relat¸iilor (12.31) se scriu matriceal
Y − h(In ⊗ B)F (Y ) = 0,

(12.32)

unde


f (ti + α1 h, ui + Y1 )


..
mn
F (Y ) = 
∈R ,
.
f (ti + αm h, ui + Ym )


β1,1 . . . β1,m

..  ∈ M (R)
..
B =  ...
.
m
. 
βm,1 . . . βm,m

iar In ⊗ B reprezint˘a produsul Kronecker


In β1,1 . . . In β1,m


..
..
...
In ⊗ B = 
 ∈ Mmn (R).
.
.
In βm,1 . . . In βm,m
Introducem notat¸iile
pT = (p1 , . . . , pm ) ¸si wT = (w1 , . . . , wm ) = pT B −1 .
Dup˘a rezolvarea sistemului (12.32)
ui+1 = ui + h

m
X

pj kj (h)

j=1

dar
h

m
X

pj kj (h) = h(In ⊗ pT )F (Y ) = (In ⊗ pT )(In ⊗ B)−1 Y =

j=1
T

−1

T

−1

T

= (In ⊗ p )(In ⊗ B )Y = (In ⊗ p B )Y = (In ⊗ w )Y =

m
X
j=1

Prin urmare
ui+1 = ui + h

m
X

w j Yj .

j=1

Pentru exemplul tratat anterior (m = 2)
!


3 + 3 − 12β 3 − 3 − 12β
T
w =
2 − 12β
2 − 12β

w j Yj .

278

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

Scheme de tip Rosenbrock
Schema de calcul de tip Rosenbrock este o modificare a schemei de calcul de
tip Runge-Kutta implicit˘a care conduce la fiecare pas la rezolvarea unui sistem
algebric de ecuat¸ii liniare. ˆIn cazul unui sistem autonom, x(t)
˙
= f (x(t)), schema
de calcul este 
ui+1 −ui Pm
− j=1 pj kj (h) = 0, i = {0, 1, . . . , n − 1}
h
0
u0 = x
iar
k1 (h) = f (ui ) + hγfx0 (ui )k1 (h)
j−1
j−1
X
X
0
kj (h) = f (ui + h
βj,l kl (h)) + hfx (ui )
γj,l kl (h) +
l=1

+hγfx0 (ui )kj (h),

(12.33)
(12.34)

l=1

j = 2, . . . , m.

Sistemul algebric de ecuat¸ii liniare va fi

 (In − hγfx0 (ui ))k1 (h) = f (ui )
P
P
βj,l kl (h)) + hfx0 (ui ) j−1
(In − hγfx0 (ui ))kj (h) = f (ui + h j−1
l=1 γj,l kl (h),
l=1

j = 2, . . . , m.
Fie A = In − hγfx0 (x) ∈ Mn (R). Pentru h suficient de mic
A

−1


X
=
(hγfx0 (x))k = In + hγfx0 (x) + h2 γ 2 (fx0 (x))2 + O(h3 ).
k=0

Determin˘am parametrii metodei pentru m = 2 ¸si ordinul de consistent¸a˘ s = 2.
Renunt¸ˆand la scrierea indicelui i, formulele (12.33)-(12.34) devin
k1 (h) = f (x) + hγfx0 (x)k1 (h)
k2 (h) = f (x + hβ2,1 k1 (h)) + hγ2,1 fx0 (x)k1 (h) + hγfx0 (x)k2 (h)
sau
Ak1 (h) = f (x)
Ak2 (h) = f (x + hβ2,1 k1 (h)) + hγ2,1 fx0 (x)k1 (h) =
h2 2 00
= f (x) + h(β2,1 + γ2,1 )fx0 (x)k1 (h) + β2,1
fxx (x)k1 (h)2 + O(h3 ).
2

279

12.2. SCHEME DE CALCUL DE TIP RUNGE - KUTTA

Rezult˘a
k1 (h) = f (x) + hγfx (x)f (x) + h2 γ 2 (fx0 (x))2 f (x) + O(h3 ),
k2 (h) = f (x) + h(β2,1 + γ2,1 + γ)fx0 (x)f (x) +  

1 2 00
2
2
0
2
+ h (2γ(β2,1 + γ2,1 ) + γ )fx (x)f (x) + β2,1 fxx (x)f (x) + O(h3 )
2
Dac˘a solut¸ia problemei Cauchy este suficient de neted˘a, din dezvoltarea
x(t + h) = x(t) + hx(t)
˙ +

h2
h3
x¨(t) + x(3) (t) + . . .
2
6

se obt¸ine
x(t + h) − x(t)
h
= f (x(t)) + fx0 (x(t))f (x(t))+
h
2
2 

h
00
+
fxx
(x(t))f 2 (x(t)) + fx02 (x(t))f 2 (x(t)) + O(h3 ).
6
Consistent¸a de ordinul 2 se obt¸ine dac˘a termenul liber ¸si coeficient¸ii lui h ¸si h2
din dezvoltarea expresiei
x(t + h) − x(t)
− p1 k1 (h) − p2 k2 (h)
h
dup˘a puterile lui h sunt 0, independent de funct¸ia f . Rezult˘a sistemul algebric
de ecuat¸ii neliniare
p1 + p2 = 1
1
p1 γ + p2 (β2,1 + γ2,1 + γ) =
2
1
2
p2 β2,1
=
3
1
p1 γ 2 + p2 (2γ(β2,1 + γ2,1 ) + γ 2 ) =
6

(12.35)
(12.36)
(12.37)
(12.38)

T
¸ inˆand seama de (12.35) relat¸iile (12.36) ¸si (12.38) devin
1
2
1
γ 2 + 2p2 γ(β2,1 + γ2,1 ) =
6
γ + p2 (β2,1 + γ2,1 ) =

Reducˆand al doilea termen, rezult˘a ecuat¸ia γ 2 −γ + 61 = 0 cu r˘ad˘acinile γ = 12 ±

3
.
6

280

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

Cu notat¸ia β2,1 = β, se g˘asesc succesiv
p2 =

1
3β 2

(12.39)
1
3β 2

p1 = 1 −


β 3
= −β(1 ±
).
2

γ2,1

12.3

Scheme de calcul de tip Adams

Ecuat¸ia diferent¸ial˘a (12.1)este echivalent˘a cu ecuat¸ia integral˘a
Z t
˜
x(t) = x(t) +
f (s, x(s))ds
0 ≤ t˜ < t ≤ T.

Ideea schemelor de calcul de tip Adams const˘a ˆın ˆınlocuirea funct¸iei ϕ(s) =
f (s, x(s)) printr-un polinom de interpolare
Nr (ϕ)(s) =

r
X
∇i ϕ(a)
(t − a)(t − a + h) . . . (t − a + (i − 1)h) h i .
i!h
i=0

Solut¸ia aproximativ˘a u satisface ecuat¸ia
Z t
˜
Nr (ϕ)(s)ds.
u(t) = u(t) +

(12.40)

Fie h = Tn ¸si ret¸raua de puncte echidistante ti = ih, i = 0, 1, . . . , n. Particulariz˘a relat¸ia (12.40) luˆand t, t˜, a egale, respectiv cu tk+p , tk−q , tk ¸si obt¸inem
Z
r
X
∇ih ϕ(tk ) tk+p
uk+p = uk−q +
(s−tk )(s−tk +h)·. . .·(s−tk +(i−1)h)ds, (12.41)
i
i!h
t
k−q
i=0
unde ui = u(ti ), i = 0, 1, . . . , n.
Prin schimbarea de variabil˘a s − tk = zh integrala din (12.41) devine
Z tk+p
Z p
i+1
(s−tk )(s−tk +h) . . . (s−tk +(i−1)h)ds = h
z(z +1)·. . .·(z +i−1)dz.
−q

tk−q

ˆInlocuind ˆın (12.41) g˘asim
uk+p = uk−q +

Z
r
X
hi+1 ∇i ϕ(tk )

p

h

i=0

i!hi

−q

z(z + 1) · . . . · (z + i − 1)dz.

281

12.3. SCHEME DE CALCUL DE TIP ADAMS

sau
uk+p = uk−q +

r
X

αi ∇ih ϕ(tk ),

i=0

unde
α0 = p R+ q
p
αi = i!1 −q z(z + 1) · . . . · (z + i − 1)dz,

i = 1, 2, . . . , r.

Utilizˆand formula de dezvoltare a diferent¸elor finite regresive obt¸inem
uk+p = uk−q + h

r
X
i=0 

i 
X
i
αi
(−1)j ϕ(tk − j),
j
j=0

unde ϕ(tj ) = f (tj , uj ). Permutˆand ˆınsum˘arile g˘asim
uk+p = uk−q + h

r
X

βj f (tk−j , uk−j ),

(12.42)

j=0

cu
j

βj = (−1) [ 

j
j  

αj +

j+1
j  

αj+1 + . . . +

r
j 

αr ].

(12.43)

Cazuri particulare importante. 1. Schema Adams - Bashforth. Particulariz˘am (12.42), alegˆand p = 1, q = 0. Se obt¸in relat¸iile
uk+1 = uk + h

r
X

βj f (tk−j , uk−j ),

k = r, . . . , n − 1;

(12.44)

j=0

unde βj sunt dat¸i de formulele (12.43) cu α0 = 1, αi =
Tabelul coeficient¸ilor βj .

r|j
1
2
3
4
5

Num˘ar˘ator
2
3

0
1
4
5
3
-1
23
-16
5
55
-59
37
-9
1901 -2774 2616 -1274 251
4277 -7927 9982 -7298 2877 -475

1
i!

R1
0

z(z+1)·. . .·(z+i−1)dz.

Numitor
2
12
24
720
1440

282

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

2. Schema Adams - Moulton. Alegˆand p = 0, q = 1 ˆın (12.42) se obt¸in
formulele
r
X
uk = uk−1 + h
βj f (tk−j , uk−j ),
k = r − 1, . . . , n;
(12.45)
j=0

unde βj sunt dat¸i de formulele (12.43) cu α0 = 1, αi =
i − 1)dz.
Tabelul coeficient¸ilor βj .

r|j
1
2
3
4
5

0
1
5
9
251
475

1
i!

R0
−1

z(z + 1) · . . . · (z +

Num˘ar˘ator
Numitor
1
2
3
4 5
1
2
8
-1
12
19
-5
1
24
646 264 106 -19
720
1427 -798 482 -173 27
1440

Schema de calcul Adams - Bashforth este explicit˘a ˆın sensul c˘a ˆın formula
(12.44), elementele membrului drept sunt cunoscute ¸si uk+1 se calculeaz˘a nemijlocit.
Schema de calcul Adams - Moulton este implicit˘a ˆın sensul c˘a ˆın formula
(12.45), pentru j = 0 apare factorul f (tk , uk ), iar uk este necunoscut. Astfel uk
se obt¸ine ca solut¸ia unei ecuat¸ii.
Schemele de tip Adams se numesc scheme de calcul cu mai mult¸i pa¸si (multipas), ˆın timp ce schemele de calcul de tip Runge - Kutta sunt scheme cu un singur
pas (unipas). Un avantaj din punct de vedere al calculelor pentru schemele de calcul de tip Adams este faptul c˘a folosesc valorile lui f doar ˆın nodurile anterioare,
ˆın timp ce la schemele de calcul de tip Runge - Kutta este nevoie de valorile lui
f ˆın diverse puncte intermediare.
Pentru pornirea unei scheme de calcul de tip adams trebuie cunoscute ˆın
prealabil u0 , u1 , . . . , ur , aproximat¸ii care se determin˘a pe o alt˘a cale - de exemplu
utilizˆand o schem˘a de calcul de tip Runge - Kutta. Determinarea acestor valori
se nume¸ste procedeu init¸ial.
Pentru a studia consistent¸a unei scheme de calcul de tip Adams rescriem
formula (12.42) sub forma
ap uk+p + ap−1 uk+p−1 + . . . + a0 uk −
−h[bp f (tk+p , uk+p ) + bp−1 f (tk+p−1 , uk+p−1 ) + . . . + b0 f (tk , uk )] = 0.

(12.46)

283

12.3. SCHEME DE CALCUL DE TIP ADAMS

Fie x solut¸ia problemei Cauchy ¸si presupunˆand c˘a au loc dezvolt˘arile tayloriene
xk+s = xk +
x˙ k+s = x˙ k +

sh

1! k
sh

1! k

+
+

(sh)2
x¨k + . . .
2!
(sh)2 (3)
xk + . . .
2!

atunci
ap xk+p + ap−1 xk+p−1 + . . . + a0 xk −
−h[bp f (tk+p , xk+p ) + bp−1 f (tk+p−1 , xk+p−1 ) + . . . + b0 f (tk , xk )] =
ap xk+p + ap−1 xk+p−1 + . . . + a0 xk − h[bp x˙ k+p + bp−1 x˙ k+p−1 + . . . + b0 x˙ k ] =
(m)

= C0 xk + C1 hx˙ k + C2 h2 x¨k + . . . + Cm hm xk

+ ...

unde
C 0 = a0 + a1 + . . . + ap
C1 = C0 = a1 + 2a2 + . . . + pap − (b0 + b1 + . . . + bp )
C2 = 2!1 (a1 + 22 a2 + . . . + p2 ap ) − (b1 + 2b2 + . . . + pbp )
1
1
Cm = m!
(a1 + 2m a2 + . . . + pm ap ) − (m−1)!
(b1 + 2m−1 b2 + . . . + pm−1 bp ).
Schema de calcul de tip Adams (12.46) este consistent˘a de ordin m dac˘a
C0 = C1 = . . . = Cm = 0 ¸si Cm+1 6= 0.
Exemplific˘am ˆın cazul schemei de calcul Adams - Bashforth cu r = 1
3
1
uk+1 = uk + h[ f (tk , uk ) − f (tk−1 , uk−1 )].
2
2
Schema de calcul se rescrie sub forma
3
1
uk+2 − uk+1 − h[ f (tk+1 , uk+1 ) − f (tk , uk )] = 0
2
2
deci p = 2 ¸si a2 = 1, a1 = −1, a0 = 0, b2 = 0, b1 = 23 , b0 = 12 . Rezult˘a
C0
C1
C2
C3

= a0 + a1 + a2 = 0
= a1 + 2a2 − (b0 + b1 + b2 ) = 0
= 21 (a1 + 22 a2 ) − (b1 + 2b2 ) = 0
= 3!1 (a1 + 23 a2 ) − 21 (b1 + 22 b2 ) =

5
.
12

284

12.4

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

Schema diferent¸elor regresive

Schema de calcul de tipul diferent¸elor regresive (Backward difference formula
- BDF) se construie¸ste utilizˆand formula de derivare numeric˘a (4.12)
n

f 0 (a) ≈

1 X ∇kh f (a)
,
h k=1
k

prin
r

1 X ∇kh x(t)
f (t, x(t)) = x(t)
˙

.
h k=1
k 

P
k
k
(−1)j x(t − jh) rezult˘a
Din ∇kh x(t) = j=0
j
r
X
∇k x(t)
h

k=1

cu

k

=

r
X

(12.47)

αj x(t − jh),

j=0

 Pr 1
 i=1 i , 
 j=0
Pr
i
αj =
, j ∈ {1, 2, . . . , r}
 (−1)j i=j 1i
j

Tabloul coeficient¸ilor αj este
r α0 α1 α2
α3 α4
1
1 -1
3
1
2
-2
2
2
3
3 11
-3
− 13
6
2
1
4 25
-4
3 − 43
12
4
10
137
5
5 60 -5
5 −3
4
15
20
15
6 49
-6

20
2
3
4

α5

α6

− 51
− 56

1
6

Folosind notat¸iile obi¸snuite ti = i ∗ h, ui ≈ x(ti ), i = 0, 1, . . . , h > 0, pentru
t = tk , din (12.47) se obt¸ine schema de calcul implicit˘a
r
X

αj uk−j = hf (tk , uk )

k ≥ r.

j=0

Un procedeu init¸ial va determina valorile u1 , . . . , ur−1 .

(12.48)

285

12.5. SCHEMA DE CALCUL PREDICTOR - CORECTOR

12.5

Schema de calcul predictor - corector

Schemele de tip predictor - corector se obt¸in prin combinarea dintre dou˘a
scheme de tip Adams: una explicit˘a
uk+1 = uk + h

p
X

ai f (tk−j , uk−j ),

k≥p

i=0

¸si una implicit˘a
uk+1 = uk + h

q
X

bj f (tk+1−j , uk+1−j ),

k ≥ q − 1.

j=0

Se valorific˘a astfel propriet˘a¸tle schemei de calcul implicite ˆıntr-o procedur˘a explicit˘a de calcul. Procedura P (EC)m E de combinarea celor dou˘a scheme, pentru
un pas k ≥ s = max{p, q − 1}, este dat˘a ˆın algoritmul (3).
Algorithm 3 Pseudocodul schemei de calcul predictor-corector
1: procedure Schema predictor-corector
P
2:
P: u0k+1 = uk + h pi=0 ai f (tk−j , uk−j );
3:
for s = 1 : m do
s−1
s−1
4:
E:fk+1
= f (tk+1 , uk+1
)
P
s−1
s
5:
C:uk+1 = uk + hb0 fk+1 + h qj=1 bj f (tk+1−j , uk+1−j )
6:
end for
7:
E: uk+1 = um
k+1 ; fk+1 = f (tk+1 , uk+1 )
8: end procedure
A¸sadar, pentru pornirea schemei de tip predictor - corector este nevoie de determinarea aproximat¸iilor u0 , u1 , . . . , us (procedeul init¸ial).
Pentru procedura P ECE (m = 1) are loc urm˘atoarea teorem˘a simpl˘a de
convergent¸˘a:
Teorema 12.5.1 Dac˘a
• funct¸ia f (t, x) este lipschitzian˘a ˆın x; ∃L > 0 astfel ˆıncˆat |f (t, y)−f (t, x)| ≤
L|y − x|, ∀x, y ∈ R;
• procedeul init¸ial este convergent, adic˘a limh→0 max0≤i≤s |xi − ui | = 0;
• schemele de calcul de Adams explicit˘a ¸si implicit˘a utilizate sunt consistente

286

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

atunci solut¸ia discret˘a construit˘a cu ajutorul schemei de calcul de tip predictor–
corector converge c˘atre solut¸ia problemei lui Cauchy.
Demonstrat¸ie. Procedura P ECE a schema de calcul predictor– corector se
poate scrie prin
u∗k+1

= uk + h

p
X

ai f (tk−j , uk−j ),

(12.49)

i=0

uk+1 = uk + hb0 f( tk+1 , u∗k+1 ) + h

q
X

bj f (tk+1−j , uk+1−j ).

(12.50)

j=1

pentru k ∈ {s, . . . , n − 1}. Consistent¸a celor dou˘a scheme de calcul de tip Adams
cu care s-a construit schema de calcul predictor corector se exprim˘a prin existent¸a
numerelor α, β ∈ N∗ ¸si C1 , C2 > 0 astfel ˆıncˆat
xk+1 = xk + h

p
X


ai f (tk−j , xk−j ) + hα+1 τk+1
,

(12.51)

bj f (tk+1−j , xk+1−j ) + hβ+1 τk+1

(12.52)

i=0
q

xk+1 = xk + h

X
j=0

pentru k ∈ {s, . . . , n − 1} ¸si
max |τj∗ | ≤ C1

max |τj | ≤ C2 .

j

j

def


Dac˘a x∗k+1 = xk+1 − hα+1 τk+1
atunci egalitatea (12.51) devine

x∗k+1 = xk + h

p
X

ai f (tk−j , xk−j ).

i=0

Introducem notat¸iile
e∗j = P
x∗j − u∗j ,
A = pi=0 |ai |,

ej = P
xj − u j ,
B = qj=0 |bj |,
wj = max{|e0 |, . . . , |ej |}.

Sc˘azˆand (12.49) din (12.53) ¸si (12.50) din (12.52) obt¸inem respectiv
e∗k+1

= ek + h

p
X
i=0

ai [f (tk−j , xk−j ) − f (tk−i , uk−i )]

(12.53)

287

12.5. SCHEMA DE CALCUL PREDICTOR - CORECTOR

ek+1 = ek + hb0 [f (tk+1 , xk+1 ) − f (tk+1 , u∗k+1 )] +
q
X
+h
bj [f (tk+1−j , xk+1−j ) − f (tk+1−j , uk+1−j )] + hβ+1 τk+1
j=1

ˆIn valoare absolut˘a, din egalit˘a¸tile de mai sus rezult˘a
|e∗k+1 |

≤ |ek | + h

p
X

|ai | |f (tk−j , xk−j ) − f (tk−i , uk−i )| ≤

i=0
p

≤ |ek | + hL

X

|ai | |ek−i |,

(12.54)

i=0

|ek+1 | ≤ |ek | + h|b0 | |f (tk+1 , xk+1 ) − f (tk+1 , u∗k+1 )| +
q
X
+h
|bj | |f (tk+1−j , xk+1−j ) − f (tk+1−j , uk+1−j )| + hβ+1 |τk+1 | ≤
j=1

≤ |ek | + h|b0 |L|xk+1 −

u∗k+1 |

+ hL

q
X

|bj | |ek−j+1 | + C2 hβ+1

(12.55)

j=1

T
¸ inˆand seana de definit¸ia lui x∗k+1 ¸si de (12.54) deducem

|xk+1 − u∗k+1 | ≤ |xk+1 − x∗k+1 | + |x∗k+1 − u∗k+1 | = hα+1 |τk+1
| + |e∗k+1 | ≤

α+1

≤ C1 h

+ |ek | + hL

p
X

|ai | |ek−i |.

i=0

Utiliz˘am aceast˘a inegalitate ˆın (12.55) care devine
|ek+1 | ≤ |ek | + h|b0 |L(C1 hα+1 + |ek | + hL

p
X

|ai | |ek−i |)+

i=0

+hL

q
X

|bj | |ek−j+1 | + C2 hβ+1 .

j=1

Folosind definit¸ia lui wk ¸si aranjˆand termenii deducem
|ek+1 | ≤ (1 + hLB + h2 L2 |b0 |A)wk + C1 L|b0 |hα+2 + C2 hβ+1 .
Prin urmare
wk+1 ≤ (1 + hLB + h2 L2 |b0 |A)wk + C1 L|b0 |hα+2 + C2 hβ+1 .

(12.56)

288

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

Potricit Teoremei 12.1.4, inegalit˘a¸tile anterioare implic˘a
wk ≤ (1 + hLB + h2 L2 |b0 |A)k (w0 +

C1 L|b0 |hα+2 + C2 hβ+1
)≤
(1 + hLB + h2 L2 |b0 |A) − 1

C1 hα+1 |b0 |L + C2 hβ
)≤
LB
C1 hα+1 |b0 |L + C2 hβ
2
≤ eT (LB+T L |b0 |A) (ws +
).
LB
Din ultima inegalitate deducem
2 |b

≤ ehk(LB+hL

0 |A)

(ws +

k[x]h − uh kh = max |xi − ui | = max |ei | = wn ≤
0≤i≤n

2 |b

≤ eT (LB+T L

0 |A)

(ws +

0≤i≤n

C1 hα+1 |b0 |L + C2 hβ
) → 0,
LB

when h → 0.
Observat¸ie. Dac˘a consider˘am consider˘am schemele de calcul ca formule matriceale atunci ele se pot utiliza la integrarea problemelor Cauchy corespunz˘atoare
sistemelor de ecuat¸ii diferent¸iale.

12.6

A-stabilitatea schemelor de calcul

A-stabilitatea permite evaluarea t˘ariei unei scheme de calcul pentru rezolvarea
unei probleme Cauchy. Pentru definirea acestei not¸iuni se consider˘a problem de
test
x˙ = λx,
λ ∈ C,
(12.57)
x(0) = x0
a c˘arei solut¸ie este x(t) = eλt x0 . Dac˘a <λ < 0 atunci limt→∞ x(t) = 0.
Aplic˘am schema de calcul Lh uh = fh pentru rezolvarea problemei (12.57).
Se nume¸ste domeniu de A-stabilitate mult¸imea elementelor z = λh ∈ C, h >
0, λ ∈ C cu proprietatea c˘a solut¸ia uh = (ui )0≤i≤nh a schemei de calcul este
m˘arginit˘a pentru orice h > 0.
Schema de calcul Lh uh = fh este A-stabil˘a dac˘a semiplanul {z ∈ C : <z < 0}
este inclus ˆın domeniul de A-stabilitate a schemei de calcul.
Aplicˆand o schem˘a de calcul de tip Runge-Kutta problemei (12.57) se obt¸ine
o relat¸ie de forma
ui+1 = R(z)ui
z = λh.
Funct¸ia R(z) se nume¸ste funct¸ia de stabilitate.
O schem˘a de calcul de tip Runge-Kutta este tare A-stabil˘a dac˘a

12.6. A-STABILITATEA SCHEMELOR DE CALCUL

1. este A-stabil˘a;
2. limz→∞ |R(z)| < 1.
O schem˘a de calcul de tip Runge-Kutta este L A-stabil˘a dac˘a
1. este A-stabil˘a;
2. limz→∞ |R(z)| = 0.
Aplicat¸ii. Analiz˘am natura A-stabilit˘a¸tii mai multor scheme de calcul.

Fig. 1. Mult¸imea de A-stabilitate a schemelor Runge–Kutta.

289

290

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

1. Schema de calcul Euler (12.4). Dac˘a substituim f (ti , ui ) = λui ˆın (12.4)
atunci deducem formula de recurent¸a˘ ui+1 = (1 + λh)ui ) = (1 + z)ui de
unde rezult˘a c˘a ui = (1 + z)i u0 . Prin urmare funct¸ia de stabilitate este
R(z) = 1 + z. S¸irul (ui )i∈N este m˘arginit doar dac˘a |R(z)| = |1 + z| ≤ 1.
Mult¸imea de A-stabilitate este ˆın acest caz discul cu centrul ˆın -1 ¸si raz˘a 1
(Fig. 1).
2. Schema de calcul Euler ˆımbun˘at˘a¸tit˘a. (12.12). Analog se obt¸ine R(z) =
2
1 + z + z2 . Mult¸imea de A-stabilitate este interiorul domeniului delimitat
de conturul punctiform din Fig. 1.
3. Schema de calcul Runge – Kutta (m=4), (12.21). ˆIn acest caz R(z) =
3
2
z4
iar mult¸imea de A-stabilitate este domeniul m˘arginit
1 + z + z2 + z6 + 24
de linia ˆıntrerupt˘a din Fig. 1.
Observ˘am c˘a nici una din schemele de calcul de tip Runge – Kutta explicit˘a
nu este A-stabil˘a.
4. ˆIn cazul schemei de calcul implicite 
ui −ui−1
− f (ti , ui ) = 0,
h
u 0 = x0

i = 1, 1, . . . , n,

pentru problema de test deducem
ui =

1
1 i
1
ui−1 =
ui−1 = (
) u0 .
1 − λh
1−z
1−z

1
| ≤ 1, obt¸inem c˘a mult¸imea
Din condit¸ia de m˘arginirea ¸sirului (ui )i : | 1−z
de A-stabilitate este |z − 1| ≥ 1, adic˘a exteriorul discului cu centrul ˆın 1 ¸si
de raz˘a 1. Astfel aceast˘a schem˘a de calcul este A-stabil˘a.

5. Utilizˆand schem˘a de calcul de tip Adams scris˘a sub forma
ap uk+p + ap−1 uk+p−1 + . . . + a0 uk −
−h[bp f (tk+p , uk+p ) + bp−1 f (tk+p−1 , uk+p−1 ) + . . . + b0 f (tk , uk )] = 0.
Pentru rezolvarea problemei test ajungem la ecuat¸ia cu diferent¸e
(ap −zbp )uk+p +(ap−1 −zbp−1 )uk+p−1 +. . .+(a1 −zb1 )uk+1 +(a0 −zb0 )uk = 0.
Ecuat¸ia caracteristic˘a corespunz˘atoare este
ρ(x) − zσ(x) = 0

12.6. A-STABILITATEA SCHEMELOR DE CALCUL

291

unde
ρ(x) = ap xp + ap−1 xp−1 + . . . + a1 x + a0 ,
σ(x) = bp xp + bp−1 xp−1 + . . . + b1 x + b0 .
Solut¸ia ecuat¸iei cu diferent¸e este m˘arginit˘a dac˘a are loc condit¸ia r˘ad˘acinii:
R˘ad˘acinile polinomului caracteristic sunt ˆın modul subunitare, iar cele de
modul 1 sunt r˘ad˘acini simple.
Fig. 2 ¸si Fig. 3 prezint˘a frontierele mult¸imilor de A-stabilitate pentru
schemele de calcul Adams – Bashforth (r=1,2,3,4) ¸si respectiv Adams –
Moulton (r=2,3,4). ˆIn fiecare caz mult¸imea de A-stabilitate este exteriorul
domeniului m˘arginit de curbele desenate.

Fig. 2. Mult¸imea de A-stabilitate a schemelor Adams–Bashforth.

Din analiza graficelor se observ˘a c˘a nici una din schemele de calcul de tip
Adams tratate nu este A-stabil˘a.

292

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

Fig. 3. Mult¸imea de A-stabilitate a schemelor Adams–Moulton.

293

12.6. A-STABILITATEA SCHEMELOR DE CALCUL

6. Schema Runge-Kutta implicit˘a pentru m = 2 cu parametrii dat¸i de (12.2).
ˆIn acest caz, mai ˆıntˆai trebuie s˘a calcul˘am k1 (h) ¸si k2 (h) pentru f (t, x) = λx.
Din  

k1 = λ(x + hβ1,1 k1 + hβ2,1 k2 )
(1 − zβ1,1 )k1 − zβ1,2 k2
= λx

k2 = λ(x + hβ2,1 k1 + hβ2,2 k2 )
−zβ2,1 k1 + (1 − zβ2,2 )k2 = λx
se obt¸ine

1
3
λx
(1 + z( − 2β ∓
))
k1 =
4
2
6

λx
1
3
k2 =
(1 + z( − 2β ±
))
4
2
6
1
4 = 1 − 2βz + (β − )z 2 .
6
Apoi din schema de calcul se obt¸ine
ui+1 =

1 + (1 − 2β)z + ( 31 − β)z 2
ui = R(z)ui .
1 − 2βz + (β − 61 )z 2

Cazuri particulare:
2

β=

1
4

R(z) =

β=

1
3

R(z) =

1+ z2 + z12
2

1− z2 + z12
1+ z3

2

+ z6
1− 2z
3

7. Schema Rosenbrock pentru m = 2 cu parametrii dat¸i de (12.39). Procedˆand
ca ˆın cazul precedent, pentru f (x) = λx, se obt¸in
λx
1 − γz
λx
λ(β2,1 + γ2,1 )zx
=
+
1 − γz
(1 − γz)2

k1 =
k2

R(z) =

1∓
(1

3
z
3
− ( 12


±


1±3 3 2
z
6

.
3
2
)z)
6

Detalii privind construirea acestor grafice se g˘asesc ˆın Anexa C.

294

12.7

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

Schemele de calcul
Bulirsch-Stoer ¸si Bader-Deuflhard

Pentru rezolvarea problemei Cauchy (12.1) utiliz˘am notat¸iile obi¸snuite: pentru
n ∈ N∗ consider˘am h = Tn , ti = ih, ui ≈ x(ti ), i ∈ {0, 1, . . . , n}.
Schemele de calcul Bulirsch-Stoer ¸si Bader-Deufldard se bazeaz˘a pe extrapolarea Richardson construit˘a pentru h0 > h1 > . . . > hM , unde hj = nTj . Uzual,
¸sirul nj se define¸ste prin n0 = 2, n1 = 3, nj = 2nj−2 , j ∈ {2, 3, . . . , M } sau
nj = 2(j + 1), j ∈ {0, 1, . . . , M }.
Pentru ui dat, ui+1 = ϕ(h) se alege astfel ˆıncˆat
x(ti+1 ) = ϕ(h) +


X

2j

a2j h = ui+1 +

j=1


X

a2j h2j ,

j=1

unde coeficient¸ii ai nu depind de h.
Formulele extrapol˘arii Richardson sunt (4.1.1):
n ∈ {0, 1, . . . , M }

D(n, 0) = ϕ(hn ),
D(n, k) =

h2n−k D(n,k−1)−h2n D(n−1,k−1)
h2n−k −h2n

n∈{k,k+1,...,M }

,

k ∈ {1, 2, . . . , M } .

Fie N ∈ N∗ . Not˘am τ = Nh , ti,j = ti + jτ pentru j ∈ {0, 1, . . . , N }, ti,j+ 1 =
2
ti + (j + 21 )τ, pentru j ∈ {0, 1, . . . , N − 1}.
Schema de calcul Bulirsch-Stoer
Funct¸ia ϕ(h) corespunz˘atoare schemei de calcul Bulirsch-Stoer se calculeaz˘a
prin
z0 = ui
z1 = ui + τ f (ti,0 , z0 )
z2 = z0 + 2τ f (ti,1 , z1 )
..
.
zN −1 = zN −3 + 2τ f (ti,N −2 , zN −2 )
zN = zN −2 + 2τ f (ti,N −1 , zN −1 )
1
(zN −1 + zN + τ f (ti,N , zN ))
ui+1 =
2
Dac˘a se calculeaz˘a
zN +1 = zN −1 + 2τ f (ti,N , zn )

(12.58)
(12.59)
(12.60)
(12.61)
(12.62)
(12.63)

295

12.7. SCHEMELE BULIRSCH-STOER S
¸ I BADER-DEUFLHARD

atunci (12.63) devine
1
ui+1 = (zN −1 + 2zN + zN +1 ).
4
Se observ˘a c˘a formulele (12.60)-(12.62) corespund metodei termenului median
(12.2).
Adunˆand relat¸iile (12.58)-(12.62) se obt¸ine
zN −1 + zN = 2ui + τ (f (ti,0 , z0 ) + 2

N
−1
X

(ti,j , zj )).

j=1

Substituind ˆın (12.63) rezult˘a
N −1

X
τ
ui+1 = ui + (f (ti,0 , z0 ) + 2
(ti,j , zj ) + f (ti,N , zN )).
2
j=1

(12.64)

Dac˘a x(t) este solut¸ia problemei Cauchy (12.1) atunci utilizˆand formula trapezelor
se g˘ase¸ste
Z ti +N τ
Z ti+1
x(s)ds
˙
= x(ti ) +
f (s, x(s))ds =
x(ti+1 ) = x(ti + h) = x(ti ) +
ti

ti

N −1

X
τ
f (ti,j , x(ti,j )) + f (ti,N , x(ti,N )) + Rt (f ). (12.65)
= x(ti ) + (f (ti,0 , x(ti,0 )) + 2
2
j=1
Potrivit formulei (5.37) expresia restului este de forma
Rt (f ) =


X

Aj τ

2j

j=1

=


X

a2j h2j ,

j=1

A

unde a2j = N 2jj , ∀ j ∈ N∗ .
Din comparat¸ia formulelor (12.64) ¸si (12.65), deoarece zj ≈ x(ti,j ), j ∈ {0, 1, . . . , N }
avem

X
x(ti+1 ) ≈ ui+1 +
a2j h2j .
(12.66)
j=1

Notˆand
N −1

IN

X
τ
(f (ti,0 , z0 ) + 2
(ti,j , zj ) + f (ti,N , zN ))
=
2
j=1
N −1

X
τ
I˜N =
(f (ti,0 , x(ti,0 )) + 2
f (ti,j , x(ti,j )) + f (ti,N , x(ti,N ))
2
j=1

296

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

dac˘a f este lipschitzian˘a ˆın x, cu coeficientul L, atunci
|IN − I˜N | ≤ τ L

N
X

|zj − x(ti,j )|.

j=0

Schema de calcul a termenului median are ordinul de convergent¸˘a 2, adic˘a exist˘a
C > 0 astfel ˆıncˆat
|zj − x(ti,j | ≤ Cτ 2
Prin urmare

∀j ∈ {0, 1, . . . , N }.

LC
|IN − I˜N | ≤ N τ LCτ 2 = 2 h3 .
N

Schema de calcul Bader-Deuflhard
Schema de calcul Bader-Deuflhard va fi prezentat˘a ˆıntr-o variant˘a put¸in modificat˘a fat¸˘a de [10, 38].
Presupunem c˘a sistemul diferent¸ial al problemei cu valori init¸iale este autonom:
x(t)
˙
= f (x(t)),
x(0) = x0 .

t ∈ [0, T ],

(12.67)

Funct¸ia ϕ(h) corespunz˘atoare schemei de calcul Bader-Deuflhard se calculeaz˘a
prin
z0 = ui

(12.68)

z0 + z1
)
2
z1 + z2
= z1 + τ f (
)
2

z1 = z0 + τ f (

(12.69)

z2

(12.70)

..
.
zN = zN −1 + τ f (
ui+1 = zN

zN −1 + zN
)
2

(12.71)
(12.72)

Se observ˘a c˘a formulele (12.69)-(12.71) corespund formulei dreptunghiului
aplicat˘a sistemului (12.67) pentru intervalul [ti,j , ti,j+1 ].
Fiecare din ecuat¸iile (12.69)-(12.71) reprezint˘a un sistem algebric ˆın necunoscutele, respectiv, z1 , z2 , . . . , zN . Astfel schema de calcul Bader-Deuflhard este o
schem˘a implicit˘a.

297

12.7. SCHEMELE BULIRSCH-STOER S
¸ I BADER-DEUFLHARD

Adunˆand relat¸iile (12.68)-(12.72) se obt¸ine
ui+1 = ui + τ

N
−1
X

f(

j=0

zj + zj+1
).
2

(12.73)

Dac˘a x(t) este solut¸ia problemei Cauchy (12.1) atunci utilizˆand formula dreptunghiurilor se g˘ase¸ste
Z ti+1
Z ti +N τ
f (s, x(s))ds =
x(ti+1 ) = x(ti + h) = x(ti ) +
x(s)ds
˙
= x(ti ) +
ti

ti

= x(ti ) + τ

N
−1
X 

f

j=0

x(tj ) + x(tj+1 )
2 

+ Rd (f ).

(12.74)

Potrivit formulei (5.38) expresia restului este de forma
R(f ) =


X

Bj τ 2j =

j=1


X

b2j h2j ,

j=1

B

unde b2j = N 2jj , ∀ j ∈ N∗ .
Din comparat¸ia formulelor (12.73) ¸si (12.74), deoarece zj ≈ x(ti,j ), j ∈ {0, 1, . . . , N }
avem

X
x(ti+1 ) ≈ ui+1 +
b2j h2j .
(12.75)
j=1

Relat¸iile (12.66) ¸si (12.75) relat¸ie care justific˘a extrapolarea Richardson.
Rezolvarea sistemului algebric 

zj+1 = zj + τ f

zj + zj+1
2 

.

(12.76)

ˆIn prim˘a aproximat¸ie prin dezvoltarea taylorian˘a, ˆınlocuim ecuat¸ia (12.76) prin  

1 0
zj+1 = zj + τ f (zj ) + f (zi )(zj + zj+1 )
2
sau
de unde

τ
τ
(I − f 0 (zj ))zj+1 = (I + f 0 (zj ))zj .
2
2
τ
τ
(0)
zj+1 = zj+1 = (I − f 0 (zj ))−1 (I + f 0 (zj ))zj .
2
2

298

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

Aceast˘a aproximat¸ie se poate ˆımbun˘at˘a¸tii cu metoda Newton-Kantorovici
(k+1)
zj+1

=

(k)
zj+1

!−1
(k)
zj + zj+1
I − τf (
)
2
0

(k)

(k)
zj+1

zj + zj+1
− zj − τ f (
)
2

!

cu k = 0, 1, . . . .

Probleme ¸si teme de seminar
P 12.1 Pentru rezolvarea problemei Cauchy
x(t)
˙
= ϕ(t, x(t))
x(0) = x0

t ∈ [0, T ],

se consider˘a schema de calcul implicit˘a 
ui −ui−1
− ϕ(ti , ui ) = 0 i = 1, 2, . . . , n,
h
u0 = x 0 .

(h = Tn )

1. S˘a se studieze consistent¸a schemei de calcul.
ˆ ipoteza ˆın care funct¸ia ϕ este lipcshitzian˘a ˆın x, s˘a se demonstreze sta2. In
bilitatea schemei de calcul.
P 12.2 Pentru rezolvarea problemei Cauchy
x(t)
˙
= ϕ(t, x(t)),
x(0) = x0 ;

t ∈ [0, T ],

se consider˘a schema de calcul a termenului median
 ui+1 −ui−1
− ϕ(ti , ui ) = 0,
i = 1, 2, . . . , n − 1,

2h
0
u =x ,
 0
u1 se calculeaz˘a printr-un procedeu init¸ial.

(h = Tn )

1. S˘a se studieze consistent¸a schemei de calcul.
ˆ ipoteza ˆın care funct¸ia ϕ este lipschitzian˘a ˆın x, s˘a se demonstreze sta2. In
bilitatea schemei de calcul.

299

12.7. SCHEMELE BULIRSCH-STOER S
¸ I BADER-DEUFLHARD

P 12.3 Pentru rezolvarea problemei Cauchy
x(t)
˙
= ϕ(x(t))
x(0) = x0

t ∈ [0, T ],

se consider˘a schema de calcul implicit˘a 
ui+1 −ui
− ϕ( ui +u2 i+1 ) = 0 i = 0, 1, . . . , n − 1,
h
u 0 = x0 .

(h = Tn )

1. S˘a se studieze consistent¸a schemei de calcul.
2. S˘a se studieze stabilitatea schemei de calcul.
R. 1. Utilizˆand egalit˘a¸tile:
x¨(t) = ϕ0 (x(t))ϕ(x(t)),
h2
xi+1 = xi + hx˙ i + x¨(θi ),
2
h2
h3 (3)
xi+1 = xi + hx˙ i + x¨i + x (ηi ),
2
6
xi + xi+1
xi+1 − xi
1
xi+1 − xi 2
0
ϕ(
) = ϕ(xi ) + ϕ (xi )(
) + ϕ00 (ξi )(
)
2
2
2
2
se obt¸ine 

Lh [x]h =

=


 x˙ i + h2 x¨i +

x

xi+1 −xi
2

− ϕ( xi +x2 i+1 ) i = 0, 1, . . . , n − 1,

x0

h2 (3)
x (ηi )
6

=

2

− ϕ(xi )) − 12 ϕ0 (xi )(hx˙ i + h2 x¨(θi )) − 18 ϕ00 (ξi )(hx˙ i +
i = 0, 1, . . . , n − 1,

0

 1 (3)
x(θi )) − 18 ϕ00 (ξi )(x˙ i + h2 x¨(θi ))2
 6 x (ηi )ϕ(xi ) − 14 ϕ0 (xi )¨
2
= fh + h
i = 0, 1, . . . , n − 1, .

0
Astfel ordinul de consistent¸˘a este 2.
2. Dac˘a 
zi+1 −zi
− ϕ( zi +z2 i+1 ) = εi i = 0, 1, . . . , n − 1,
h
z0 = x0 + ε.

h2
x¨(θi ))2
2

=

300

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

¸si ei = zi − ui , i = 0, 1, . . . , n atunci rezult˘a  

zi + zi+1
ui + ui+1
ei+1 = ei + h ϕ(
) − ϕ(
) + hεi
2
2
e0 = ε.

i = 0, 1, . . . , n − 1,

Dac˘a ϕ este lipschitzian˘a cu constanta L atunci din
|ei+1 | ≤ |ei | +
¸si h <

2
L

hL
(|ei | + |ei+1 |) + h|εi |
2

se obt¸ine
1+
|ei+1 | ≤
1−

hL
2
|e |
hL i
2

Rezult˘a
|ei | ≤

1+
1−

hL
2
hL
2

+

h
|εi |.
1 − hL
2

!i
(1 +

1
)kεh kh ,
L

unde kεh kh = max{ε, ε0 , . . . , εn−1 }.
Dac˘a h < L1 atunci au loc inegalit˘a¸tile
1−

hL
1
1
≤ 2.
> ⇔
2
2
1 − hL
2

Pe de alt˘a parte
1+
1−

hL
2
hL
2

!i
=

hL
1+
1 − hL
2

!i

i

≤e

hL
1− hL
2

≤ e2T L ,

adic˘a stabilitatea schemei de calcul.

12.8

Metoda iterat¸iilor variat¸ionale

Metoda iterat¸iilor variat¸ionale Variational Iteration Method (VIM), init¸iat˘a
de Ji-Huan He, a fost utilizat˘a pentru rezolvarea unor probleme pentru ecuat¸ii
diferent¸iale ¸si ecuat¸ii cu derivate part¸iale. Rolul principal revine multiplicatorilor
Lagrangre care ˆımbun˘at˘a¸tesc ordinul de aproximare al unei aproximat¸ii.
Rezultatul pe care ˆıl vom prezenta const˘a ˆın convergent¸a uniform˘a a ¸sirului
de aproximat¸ii construite cu metoda VIM pentru o problem˘a cu valori init¸iale
pentru un sistem de ecuat¸ii diferent¸iale pe un interval compact.

301

12.8. METODA ITERAT
¸ IILOR VARIAT
¸ IONALE

Fie sistemul de ecuat¸ii diferent¸iale ˆımpreun˘a cu condit¸iile init¸iale

0

x1 (t0 ) = x01
 x1 (t) = f1 (t, x1 (t), . . . , xm (t))
..
.

 x0 (t) = f (t, x (t), . . . , x (t))
xm (t0 ) = x0m
m
1
m
m

(12.77)

unde t ∈ [t0 , tf ] ¸si t0 < tf < ∞.
Introducem notat¸iile:
x = (x1 , . . . , xm )
m
X
kxk1 =
|xj |
j=1

kxk∞ = max kx(t)k1 .
t

Atunci sistemul (12.77) se rescrie
x0i (t) = fi (t, x(t)),

i ∈ {1, . . . , m}.

Presupunem ipotezele:
• Funct¸iile f1 , . . . , fm sunt continue ˆımpreun˘a cu derivatele lor part¸iale de
ordin unu ¸si doi ˆın x1 , . . . , xm .
• Exist˘a L > 0 astfel ˆıncˆat pentru orice i ∈ {1, . . . , m}
|fi (t, x) − fi (t, y)| ≤ L

m
X

|xj − yj | = Lkx − yk1 ,

∀ x, y ∈ Rm .

j=1

ˆIn consecint¸a˘
|

∂fi (t, x)
| = |fixj (t, x)| ≤ L,
∂xj

∀(t, x) ∈ [t0 , tf ] × Rm , ∀i, j ∈ {1, . . . , m}.

Metoda VIM consider˘a ¸sirul de aproximat¸ii
Z t
un+1,i (t) = un,i (t) +
λi (s)(u0n,i (s) − fi (s, un (s)))ds,

n ∈ N,

(12.78)

t0

i ∈ {1, . . . , m} ¸si unde un = (un,1 , . . . , un,m ).
presupunem c˘a un,i (t0 ) = x0i ¸si c˘a un,i are derivat˘a continu˘a pentru orice any
i ∈ {1, . . . , m}.

302

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

ˆIn ecuat¸ia i multiplicatorul Lagrange va act¸iona doar asupra lui xi .
Dac˘a x(t) = (x1 (t), . . . , xm (t)) este solut¸ia problemei cu valori init¸iale (12.77)
¸si un,i (t) = xi (t) + δun,i (t) and un+1,i (t) = xi (t) + δun+1,i (t) dar un,j (t) = xj (t),
pentru j 6= i, atunci (12.78) implic˘a
Z

t

λi (s) x0i (s) + δu0n,i (s)−

δun+1,i (t) = δun,i (t) +
t0

−fi (s, x1 (s), . . . , xi−1 (s), xi (s) + δun,i (s), xi+1 (s), . . . , xm (s))) ds =
Z t 

λi (s) x0i (s) + δu0n,i (s) − fi (s, x(s)) − fixi (s, x(s))δun,i (s) ds+
= δun,i (t) +
t0

+O((δun,i )2 ) =
Z

t

= δun,i (t) +
t0 

λi (s) δu0n,i (s) − fixi (s, x(s))δun,i (s) ds + O((δun,i )2 ).

Dup˘a o integrare prin p˘art¸i egalitatea de mai sus devine
δun+1,i (t) = (1 + λi (t))δun,i (t)−
Z

t


t0 

λ0i (s) + fixi (s, x(s))λi (s) δun,i (s)ds + O((δun )2 ).

Pentru ca un+1,i s˘a fie o aproximat¸ie mai bun˘a decˆat un,i , este necesar ca λi s˘a fie
solut¸ia problemei cu valori init¸iale
λ0 (s) = −fixi (s, x(s))λ(s),
λ(t) = −1.

s ∈ [t0 , t],

(12.79)
(12.80)

Deoarece x(s) este funct¸ie necunoscut˘a, ˆın locul problemei (12.79)-(12.80) se ia
λ0 (s) = −fx (s, un (s))λ(s),
λ(t) = −1

s ∈ [t0 , t],

cu solut¸ia notat˘a λn,i (s, t). Solut¸ia este
λn,i (s, t) = −e

Rt
s

fix (τ,un (τ ))dτ
i

¸si
|λn,i (s, t)| ≤ eL(t−s) ≤ eLT , ∀ t0 ≤ s ≤ t ≤ tf iar T = tf − t0 .

(12.81)
(12.82)

303

12.8. METODA ITERAT
¸ IILOR VARIAT
¸ IONALE

Formula de recurent¸˘a (12.78) devine
Z t
un+1,i (t) = un,i (t) +
λn,i (s, t)(u0n,i (s) − fi (s, un (s)))ds,

n ∈ N,

(12.83)

t0

pentru orice i ∈ {1, . . . , m}.
Rezultatul de convergent¸a˘ este:
Teorema 12.8.1 Dac˘a au loc ipotezele introduse atunci ¸sirul (un )n∈N definit prin
(12.83) converge uniform c˘atre x(t), solut¸ia problemei cu valori init¸iale (12.77).
Demonstrat¸ie. Sc˘azˆand egalitatea
Z t
xi (t) = xi (t) +
λn,i (s, t) (x0i (s) − fi (s, x(s))) ds
0

din (12.83) rezult˘a
Z

t

en+1,i (t) = en,i (t) + 

λn,i (s, t) e0n,i (s) − (fi (s, un (s)) − fi (s, x(s))) ds,

t0

unde en,i (t) = un,i (t) − xi (t), i ∈ {1, . . . , m} and en (t) = (en,1 (t), . . . , en,m (t)) =
un (t) − x(t), n ∈ N.
Din nou, dup˘a o integrare prin p˘art¸i rezult˘a
Z t 

en+1,i (t) =
λn,i (s, t) fixi (s, un (s))en,i (s) − (fi (s, un (s)) − fi (s, x(s))) ds.
t0

Ipoteza asupra lui fi implic˘a inegalitatea
|fixi (s, un (s))en,i (s) − (fi (s, un (s)) − fi (s, x(s))| ≤ L|en,i (s)| + Lken (s)k1
¸si ˆın consecint¸a˘
|en+1,i (t)| ≤ Le

LT

Z

t

(|en,i (s)| + ken (s)k1 )ds.
t0

Adunˆand aceste inegalit˘a¸ti, pentru i = 1 : m, rezult˘a
Z t
LT
ken+1 (t)k1 ≤ (m + 1)Le
ken (s)k1 ds.
t0

Fie M = (m + 1)LeLT . Din (12.84) se obt¸in succesiv:

(12.84)

304

CAPITOLUL 12. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY

Pentru n = 0
Z

t

ke0 (s)k1 ds ≤ M (t − t0 )ke0 k∞ ⇒ ke1 k∞ ≤ M T ke0 k∞ .

ke1 (t)k1 ≤ M
t0

Pentru n = 1
Z

t

ke2 (t)k1 ≤ M

ke1 (s)k1 ds ≤
t0

M 2 (t − t0 )2
M 2T 2
ke0 k∞ ⇒ ke2 k∞ ≤
ke0 k∞ .
2
2

Inductiv rezult˘a
Z t
M n (t − t0 )n
M nT n
ken (t)k1 ≤ M
ken−1 (s)k1 ds ≤
ke0 k∞ ⇒ ken k∞ ≤
ke0 k∞ .
n!
n!
t0
¸si ˆın consecint¸a˘ limn→∞ ken k∞ = 0.
ˆIn vederea implement˘arii ca metod˘a numeric˘a relat¸ia (12.83) se transform˘a ˆın
Z t 
Rt
un+1,i (t) =
fi (s, un (s)) − fixi (s, un (s))un,i (s) e s fixi (τ,un (τ ))dτ ds+ (12.85)
t0

+e

Rt
t0

fix (τ,un (τ ))dτ
i

x0 .

Fie (ti )0≤i≤I o ret¸ea echidistant˘a ˆın [t0 , tf ] ¸si ui o aproximat¸ie pentru x(ti ).
Formula de recurent¸a˘ (12.85) va fi folosit˘a pentru calculul lui ui+1 pe baza lui ui
pe intervalul [ti , ti+1 ]. Integralele din (12.85) vor fi calculate cu metoda trapezelor
pe o ret¸ea local˘a de puncte echidistante.
Se vor efectua un num˘ar de iterat¸ii pˆan˘a cand distant¸a dintre dou˘a aproximat¸ii
succesive ale lui ui+1 sunt sub o anumit˘a tolerant¸a˘.
Solut¸ia final˘a aproximativ˘a a problemei cu valori initiale este funct¸ie spline
de ordinul intˆai definit˘a de punctele (ti , ui )0≤i≤I .
Procedura necesit˘a o singur˘a parcurgere de la t0 la tf .

Capitolul 13
Rezolvarea numeric˘
aa
problemelor bilocale
Problema de rezolvat cons˘a ˆın determinarea funct¸iei x : I = [0, T ] → Rn care
satisface condit¸iile
x(t)
˙
= f (t, x(t))
(13.1) 

g0 (x(0)) = 0
g(x(0), x(T )) = 0 sau
(13.2)
gT (x(T )) = 0
unde g : R2n → Rn , g0 : Rn → Rk , gT : Rn → Rn−k . Presupunem c˘a funct¸iile
f, g, g0 , gT sunt continue ¸si satisfac condit¸iile de netezime suplimentare cerute de
metodele care vor fi prezentate.
Exemplul 13.0.1
x¨(t) = −f (t)
x(0) = a
x(T ) = b

t ∈ [0, T ],

Integrˆand succesiv de 2 ori se obt¸ine
Z t
(t − s)f (s)ds.
x(t) = a + bt −
0

13.1

Metoda tirului

Metoda tirului (shooting method ) const˘a ˆın determinarea condit¸iei init¸iale
x0 = x(0) pentru care solut¸ia sistemului (13.1) verific˘a condit¸iile (13.2). Problema
se reduce la rezolvarea unui sistem algebric ˆın x0 .
305

306

CAPITOLUL 13. REZOLVAREA PROBLEMELOR BILOCALE

Cazuri particulare
1.

x(t)
˙
= Q(t)x(t) + r(t) t ∈ [0, T ];
Ax(0) + Bx(T ) = c,

(13.3)

unde Q(t), A, B ∈ Mn (Rn , r(t), c ∈ Rn . Elementele matricelor Q(t), r(t)
sunt funct¸ii continue ˆın intervalul [0, T ].
Dac˘a X(t) este o matrice fundamental˘a de solut¸ii pentru sistemul diferent¸ial
liniar ¸si omogen x(t)
˙
= Q(t)x(t) iar H(t, s) = X(t)X −1 (s) atunci solut¸ia
sistemului diferent¸ial liniar din (13.3) este
Z t
H(t, s)r(s)ds,
x(t) = H(t, 0)x0 +
0

cu x(0) = x0 . Condit¸ia bilocal˘a conduce la sistemul algebric de ecuat¸ii
liniare  

Z T
Ax0 + B H(T, 0)x0 +
H(T, s)r(s)ds = c.
0

Dac˘a matricea A + BH(T, 0) este nesingular˘a atunci problema bilocal˘a
(13.3) are solut¸ie unic˘a, cu condit¸ia init¸ial˘a
Z T
−1
H(T, s)r(s)ds).
x0 = (A + BH(T, 0)) (c − B
0

Se introduce funct¸ia matriceal˘a P (t) = BH(T, t) ∈ Mn (R). Au loc succesiv
egalit˘a¸tile
d
X(t)X −1 (t)
dt

=0

−1
˙
X(t)X
(t) + X(t)X˙ −1 (t) = Q(t)X(t)X −1 (t) + X(t)X˙ −1 (t) = 0

X˙ −1 (t) = −X −1 (t)Q(t)
de unde
P˙ (t) = BX(T )X˙ −1 (t) = −BX(T )X −1 (t)Q(t) = −P (t)Q(t).
Astfel determinarea condit¸iei init¸iale revine la integrarea sistemului de n2
ecuat¸ii diferent¸iale liniare cu condit¸ia init¸ial˘a
P˙ (t) = −P (t)Q(t),
P (T ) = B.

307

13.1. METODA TIRULUI

¸si la rezolvarea sistemului algebric de ecuat¸ii liniare
Z

T

(A + P (0))x0 = c −

P (s)r(s)ds.
0

2.
x(t)
˙
= Q(t)x(t) + r(t) t ∈ [0, T ];
P0 x(0) = y0 ,
PT x(T ) = yt ,
unde P0 ∈ Mk,n (R), PT ∈ Mn−k,n (R), y0 ∈ Rk , yT ∈ Rn−k .
Procedˆand ca mai sus, PT (t) = PT H(T, t) este solut¸ia problemei Cauchy
P˙T (t) = −PT (t)Q(t),
PT (T ) = PT ,
iar x(0) este solut¸ia sistemului algebric de ecuat¸ii liniare    

y0
P0
RT
x(0) =
.
PT (0)
yT − 0 PT (s)r(s)ds

Probleme ¸si teme de seminar
P 13.1 Pentru rezolvarea problemei bilocale liniare
x¨(t) − p(t)x(t)
˙ − q(t)x(t) = r(t),
x(a) = α,
x(b) = β;

t ∈ [a, b],

se consider˘a schema de calcul
 ui+1 −2ui +ui−1
−ui−1
− p(ti ) ui+12h
− q(ti )ui = r(ti ), i = 1, 2, . . . , n − 1,


h2

(h = b−a
)
n
u = α,


 0
un = β,
unde p, q, r ∈ C[a, b].
1. S˘a se studieze consistent¸a schemei de calcul.
ˆ ipoteza q(t) ≥ q∗ > 0, s˘a se demonstreze stabilitatea schemei de calcul.
2. In

308

CAPITOLUL 13. REZOLVAREA PROBLEMELOR BILOCALE

ˆ ipoteza q(t) ≥ q∗ > 0, s˘a se demonstreze c˘a scheme de calcul are solut¸ie
3. In
unic˘a.
P 13.2 Pentru rezolvarea problemei bilocale neliniare
x¨(t) = f (t, x(t)),
x(a) = α,
x(b) = β;

t ∈ [0, T ],

se consider˘a schema de calcul
 ui+1 −2ui +ui−1
= f (ti , ui ), i = 1, 2, . . . , n − 1,

h2
u = α,
 0
un = β.

(h = Tn )

1. S˘a se arate c˘a dac˘a ¸sirul (wi )0≤i≤n satisface condit¸iile
w0 ≤ 0
wi+1 − (2 + ai )wi + wi−1 = bi i = 1, 2, . . . , n − 1,
wn ≤ 0

ai , bi ≥ 0

atunci wi ≤ 0, ∀i ∈ {0, 1, . . . , n}.
2. S˘a se demonstreze ca dac˘a supt∈[0,T ] |x(4) | ≤ M4 < +∞ ¸si
[0, T ] × R, atunci
M4 h2 T 2
M4 h2
ti (T − ti ) ≤
|xi − ui | ≤
24
96

∂f (t,x)
∂x

≥ 0, ∀(t, x) ∈

∀i ∈ {0, 1, . . . , n}.

Capitolul 14
Metode de homotopie
Fie X un spat¸iu liniar topologic ¸si f : X → X. Pentru rezolvarea ecuat¸iei
f (x) = 0

(14.1)

se consider˘a funct¸ia de homotopie H(t, x), H : [0, 1] × X → X, cu propriet˘a¸tile
• Ecuat¸ia H(0, x) = 0 are o solut¸ie x0 , care se poate determina;
• Ecuat¸ia H(1, x) = 0 revine la ecuat¸ia (14.1), adic˘a, dac˘a f (x∗ ) = 0 atunci
H(1, x∗ ) = 0.
Metoda de homotopie const˘a ˆın determinarea funct¸iei t 7→ x(t) astfel ˆıncˆat
H(t, x(t)) = 0. Solut¸ia ecuat¸iei (14.1) va fi limt%1 x(t). Deseori, din punct de
vedere practic, se construie¸ste un ¸sir xi = x(ti ) cu 0 = t0 < t1 < . . . ≤ 1.
Exemple de funct¸ii de homotopie sunt
• H(t, x) = (1 − t)(x − x0 ) + tf (x);
• H(t, x) = f (x) − (1 − t)f (x0 ).

14.1

Rezolvarea unui sistem algebric de ecuat¸ii
neliniare prin integrarea unei probleme Cauchy

Reducem rezolvarea unui sistem algebric de ecuat¸ii neliniare


 f1 (x1 , . . . , xn ) = 0
..
.

 f (x , . . . , x ) = 0
n 1
n
309

(14.2)

310

CAPITOLUL 14. METODE DE HOMOTOPIE

la integrarea unei probleme Cauchy. Pentru simplificarea scrierii rescriem sistemul
(14.2) sub form˘a concentrat˘a f (x) = 0 cu




x1
f1 (x1 , . . . , xn )




..
x =  ... 
f (x) = 
.
.
xn
fn (x1 , . . . , xn )
Transform˘am rezolvarea sistemului f (x) = 0 la integrarea unei probleme Cauchy
de forma
x(t)
˙
= ϕ(t, x(t)),
x(0) = x0 ;
prin intermediul unei funct¸ii de homotopie H(t, x).
Fie x0 ∈ Rn . Dac˘a H(t, x(t)) = 0 ∀t ∈ [0, 1] ¸si H(0, x0 ) = 0 atunci problema
Cauchy rezult˘a din ecuat¸ia
d
H(t, x(t)) = 0.
(14.3)
dx
Pentru H(t, x) = f (x) − (1 − t)f (x0 ), din (14.3) g˘asim
d
H(t, x(t)) = fx0 (x(t))x(t)
˙ + f (x0 ) = 0,
dt
de unde
x(t)
˙
= −[fx0 (x(t)]−1 f (x0 ) = −

1
[f 0 (x(t))]−1 f (x(t)),
1−t x

t ∈ [0, 1).

ˆIn concluzie, rezolvarea sistemului algebric de ecuat¸ii neliniare f (x) = 0 revine la
integrarea problemei Cauchy
1
[fx0 (x)]−1 f (x),

= − 1−t
0
x(0) = x .

t ∈ [0, 1);

Probleme ¸si teme de seminar
P 14.1 Fie H(t, x) = f (x) − e−t f (x0 ), H : [0, ∞) × Rn → Rn . S˘a se arate c˘
a
1. H(0, x0 ) = 0
2. Dac˘a f (x∗ ) = 0 atunci limt→∞ H(t, x∗ ) = 0.
3. Rezolvarea sistemului f (x) = 0 se reduce la integrarea problemei Cauchy

= −[fx0 (x)]−1 f (x),
x(0) = x0 .

t > 0;

Partea II
METODE NUMERICE ˆIN
˘
ALGEBRA LINIARA

311

Capitolul 15
Elemente de analiz˘
a matriceal˘
a
15.1

Definit¸ii, notat¸ii, propriet˘
a¸ti



x1


x =  ...  ∈ Rn
xn
T
x = (x1 , . . . , xn )


x1


x =  ...  ∈ Cn
xn
H
x = (x1 , . . . , xn )

Un vector din C sau R se va identifica cu o matrice Mn,1 (C), respectiv
Mn,1 (R).

x, y ∈ Rn P
< x, y >= nk=1 xk yk √

kxk2 = < x, x > = xT x

x, y ∈ Cn P
< x, y >= nk=1 xk y k√

kxk2 = < x, x > = xH x


kxk∞ = max |xk |
1≤k≤n

• Doi vectori x, y ∈ C (sau R) sunt ortogonali dac˘a < x, y >= 0.
• O familie de vectori (xi )1≤i≤k din x, y ∈ C (sau R) este ortonormat˘a dac˘a 

< xi , xj >= δi,j =
313

1, dac˘a i = j
0, dac˘a i 6= j

314

˘ MATRICEALA
˘
CAPITOLUL 15. ELEMENTE DE ANALIZA

• O matrice A ∈ Mn,k (C) se poate reprezenta prin

A = (ai,j )1≤i≤n,1≤j≤k = [a1 a2 . . . ak ],




In = (δi,j )1≤i,j≤n = 


a1,j


unde aj =  ...  .
an,j

1
0
..
.

0 ... 0
1 ... 0
.. . . ..
. .
.
0 0 ... 1





este matricea unitate de ordinul n.
P
• Dac˘a A ∈ Mn (C), atunci tr(A) = nk=1 ak,k este urma matricei A.
• Dac˘a A ∈ Mn (R) = (ai,j )1≤i,j≤n atunci AT = (aj,i )1≤i,j≤n este matricea
transpus˘a.
T

• Dac˘a A ∈ Mn (C) atunci AH = A . Bara superioar˘a desemneaz˘a operatorul
de conjugare aplicat fier˘arui element al matricei.
• O matrice p˘atrat˘a A ∈ Mn (C) este inversabil˘a dac˘a exist˘a A−1 ∈ Mn (C)
astfel ˆıncˆat A · A−1 = A−1 · A = In .
• A ∈ Mn (R) este simetric˘a dac˘a AT = A.
• A ∈ Mn (C) este hermitian˘a dac˘a AH = A.
• A ∈ Mn,k (R) este ortogonal˘a dac˘a AT · A = Ik .
• A ∈ Mn,k (C) este unitar˘a dac˘a AH · A = Ik .
• A ∈ Mn (C) este normal˘a dac˘a AH · A = A · AH .
• O matrice A ∈ Mn (C), A = (ai,j )1≤i,j≤n cu proprietatea ai,j = 0, pentru
i > j se nume¸ste matrice superior triunghiular˘a.
• O matrice A ∈ Mn (C), A = (ai,j )1≤i,j≤n cu proprietatea ai,j = 0, pentru
i < j se nume¸ste matrice inferior triunghiular˘a.
• O matrice A ∈ Mn (C), A = (ai,j )1≤i,j≤n cu proprietatea ai,j = 0, pentru
i 6= j se nume¸ste matrice diagonal˘a.

315

˘ ¸I
15.1. DEFINIT
¸ II, NOTAT
¸ II, PROPRIETAT

• O matrice A ∈ Mn (C), A = (ai,j )1≤i,j≤n cu proprietatea ai,j = 0, pentru
j < i ¸si i + 1 < j se nume¸ste matrice bidiagonal˘a (superioar˘a).
• O matrice A ∈ Mn (C), A = (ai,j )1≤i,j≤n cu proprietatea ai,j = 0, pentru
i > j + 1 se nume¸ste matrice Hessenberg.
De exemplu, ˆın reprezentarea Wilkinson,

× × ×
 × × ×

 0 × ×
0 0 ×


×
× 

× 
×

este o matrice Hessenberg.
• O matrice A ∈ Mn (R) este pozitiv definit˘a dac˘a
< Ax, x > ≥ 0,

∀x ∈ Rn .

• O matrice A ∈ Mn (R) este strict pozitiv definit˘a dac˘a
< Ax, x > > 0,

∀x ∈ Rn \{0}.

Pentru matricea A ∈ Mn (R) strict pozitiv˘a folosim notat¸ia A > 0. Mai
mult, dac˘a A, B ∈ Mn (R) vom scrie A > B ⇔ A − B > 0.
• O matrice A ∈ Mn (R) este tare pozitiv definit˘a dac˘a
∃m > 0

astfel ˆıncˆat

< Ax, x > ≥ mkxk22 , ∀x ∈ Rn .

Astfel A tare pozitiv definit˘a ⇒ A strict pozitiv definit˘a ⇒ A pozitiv definit˘a.
• Fie A : Ck → Cn un operator liniar.
Dac˘a {e1 , . . . , ek }, {f1 , . . . , fn } sunt baze ˆın Ck , respectiv Cn , x = (x1 , . . . , xk )T , y =
(y1 , . . . , yn )T ¸si y = A(x) atunci exist˘a o matrice A ∈ Mn,k (C) astfel ˆıncˆat
not

A[e1 , . . . , ek ] = [A(e1 ), . . . , A(ek )] = [f1 , . . . , fn ]A

• Ker(A) = {x ∈ Ck : Ax = 0}
Im(A) = {y ∈ Cn : ∃x ∈ Ck astfel ˆıncˆat y = Ax}
Se mai utilizeaz˘a notat¸iile Im(A) = R(A) ¸si Ker(A) = N (A).

y = Ax.

316

˘ MATRICEALA
˘
CAPITOLUL 15. ELEMENTE DE ANALIZA

• Norma unei matrice A ∈ Mn,k (C) este norma operatorului liniar generat de
matricea A, adic˘a A : Ck → Cn , A(x) = Ax. ˆIn cele ce urmeaz˘a operatorul
A se va identifica cu matricea A.
• Un num˘ar λ ∈ C este o valoare proprie a matricei A ∈ Mn (C) dac˘a exist˘a
un vector nenul x ∈ Cn astfel ˆıncˆat Ax = λ x.
ˆIn acest caz x este un vector propriu corespunz˘ator valorii proprii λ, iar
perechea (λ, x) este o pereche proprie matricei A.
• Un vector y ∈ Cn , y 6= 0 este un vector propriu la stˆanga corespunz˘atoare
valorii proprii λ dac˘a y H A = λ y H .
• Valoarea proprie λ are ordinul de multiplicitate algebric k dac˘a λ este
r˘ad˘acin˘a multipl˘a de ordin k a polinomului caracteristic.
• Valoarea proprie λ are ordinul de multiplicitate geometric k dac˘a dimensiunea subspat¸iului liniar S(λ) este k.
• Dou˘a matrice A, B ∈ Mn (C) sunt similare dac˘a exist˘a o matrice inversabil˘a
X ∈ Mn (C) astfel ˆıncˆat B = X −1 AX.
• Dou˘a matrice A, B ∈ Mn (C) sunt unitar echivalente dac˘a exist˘a o matrice
unitar˘a U ∈ Mn (C) astfel ˆıncˆat B = U H AU.
• Raza spectral˘a a matricei A ∈ Mm (C) este num˘arul
ρ(A) = max{|λ| : λ valoare proprie a matricei A}.
Proprietatea 15.1.1 Dac˘a A ∈ Mn (C) atunci
< Ax, y >=< x, AH y >

∀x, y ∈ Cn .

Proprietatea 15.1.2 Dac˘a A ∈ Mn (C) este o matrice hermitian˘a atunci
< Ax, y >=< x, Ay >

∀x, y ∈ Cn .

Proprietatea 15.1.3 Dac˘a A ∈ Mm,n (C), C ∈ Mn,p (C) atunci (AB)H = B H AH .
Proprietatea 15.1.4 Dac˘a A, B ∈ Mn (C) sunt matrice hermitiene ¸si AB = BA
atunci AB este tot o matrice hermitian˘a.
Demonstat¸ie.
(AB)H = B H AH = BA = AB.

317

˘ ¸I
15.1. DEFINIT
¸ II, NOTAT
¸ II, PROPRIETAT

P 15.1 Dac˘a {e1 , . . . , ek }, {e01 , . . . , e0k } sunt baze ˆın Ck ¸si A : Ck → Ck un operator liniar pentru care
A[e1 , . . . , ek ] = [e1 , . . . , ek ]A,
A[e01 , . . . , e0k ] = [e01 , . . . , e0k ]B,

A ∈ Mk (C),
B ∈ Mk (C),

atunci matricele A ¸si B sunt similare.
Demonstat¸ie. Exist˘a o matrice inversabil˘a X ∈ Mk (C) astfel ˆıncˆat
[e01 , . . . , e0k ] = [e1 , . . . , ek ]X ⇔ x = Xx0 , ∀x ∈ Ck ,
P
P
unde x = ki=1 xi ei = ki=1 x0i e0i .
P
P
Dac˘a y = Ax ¸si y = ki=1 yi ei = ki=1 yi0 e0i atunci y = Ax ¸si y 0 = Bx0 . ˆIn plus
y = Xy 0 ⇒ AXx0 = XBx0 ⇒ AX = XB.
Proprietatea 15.1.5 Dac˘a A, B ∈ Mn (C) sunt matrice unitare atunci AB este
tot o matrice unitar˘a.
Proprietatea 15.1.6 Dac˘a A ∈ Mn (C) este o matrice unitar˘a ¸si x ∈ Cn atunci
kAxk2 = kxk2

¸si

kAH xk2 = kxk2 .

Demonstat¸ie.
kAxk22 = (Ax)H (Ax) = (xH AH )(Ax) = xH (AH A)x = xH x = kxk22 .
Proprietatea 15.1.7 Fie A ∈ Mn,k (C). Dac˘a X ∈ Mn (C) ¸si Y ∈ Mk (C) sunt
matrice unitare atunci
kAk2 = kX H Ak2 = kAY k2 .
Demonstat¸ie. Utilizˆand propozit¸ia precedent˘a, au loc egalit˘a¸tile
kX H Ak2 = sup kX H Azk2 = sup kAzk2 = kAk2
kzk2 ≤1

kzk2 ≤1

¸si
kAY k2 = sup kAY zk2 = sup kAwk2 = kAk2 ,
kzk≤1

unde w = Y z.

kwk≤1

318

˘ MATRICEALA
˘
CAPITOLUL 15. ELEMENTE DE ANALIZA

Proprietatea 15.1.8 Dac˘a A ∈ Mn,k (C), A = [a1 a2 . . . ak ] este o matrice unitar˘a atunci (ai )1≤i≤k formeaz˘a o familie ortonormat˘a.
Demonstat¸ie.


aH
1


AH A =  ...  · [a1 . . . ak ] = (aH
i aj )1≤i,j≤k = Ik .
H
ak
Proprietatea 15.1.9 Dac˘a A ∈ Mn (C) este o matrice unitar˘a atunci A−1 =
AH .
Proprietatea 15.1.10 Dac˘a A ∈ Mn (R) strict pozitiv definit˘a, atunci matricea
A este nesingular˘a.
Proprietatea 15.1.11 O matrice A ∈ Mn (R) strict pozitiv definit˘a este tare
pozitiv definit˘a.
Demonstat¸ie. Funct¸ia f : Rn \{0} → R definit˘a prin formula
f (x) =

< Ax, x >
kxk22

este continu˘a ¸si ˆın mult¸imea compact˘a S = {x ∈ Rn : kxk2 = 1} ˆı¸si atinge
minimul, adic˘a exist˘a x0 ∈ S astfel ˆıncˆat
f (x) ≥ f (x0 ) = m > 0
Dac˘a x ∈ Rn \{0} atunci
mkxk22 .

x
kxk2

∀x ∈ S.

x
x
∈ S, de unde < A( kxk
), kxk
> ≥ m sau < Ax, x >≥
2
2

Proprietatea 15.1.12 Dac˘
√a A ∈ Mn (R) este o matrice nsimetric˘a ¸si strict pozitiv definit˘a atunci kxkA = < Ax, x > este o norm˘a ˆın R .
Indicat¸ie. Inegalitatea triunghiului rezult˘a ˆın urma inegalit˘a¸tii < Ax, y >2 ≤ <
Ax, x >< Ay, y >, ∀x, y ∈ Rn .
Proprietatea 15.1.13 Fie A ∈ Mm,n (C), B ∈ Mk,m (C). Dac˘a k·k este o norm˘
a
matriceal˘a atunci kBAk ≤ kBk kAk.

319

˘ ¸I
15.1. DEFINIT
¸ II, NOTAT
¸ II, PROPRIETAT

Pentru A ∈ Mm,n (C) ¸si ϕ(A) = max1≤i≤m 1≤j≤n |ai,j | propriet˘a¸tile normei sunt
ˆındeplinite dar nu are loc proprietatea propozit¸iei 15.1.13. Dac˘a      

1 2
2 1
4 2
B=
, A=
atunci BA =
3 1
1 1
7 4
¸si ϕ(BA) = 7 > 3 · 2 = ϕ(B)ϕ(A).
Proprietatea 15.1.14 Fie A ∈ Mm,n (C), A = (ai,j )1≤i≤m,
kAk∞ =
kAk1 =

max

1≤i≤m

max

1≤j≤n

n
X
j=1
m
X

1≤j≤n .

Au loc egalit˘a¸tile

|ai,j |,

A : (Cn , k · k∞ ) → (Cm , k · k∞ );

(15.1)

|ai,j |,

A : (Cn , k · k1 ) → (Cm , k · k1 ).

(15.2)

i=1

Proprietatea 15.1.15 Dac˘a A ∈ Mn (C) atunci
H

tr(A A) =

n
X

|ai.j |2 .

i,j=1

Demonstat¸ie. Elementul (i, j) a produsului AH A este
H

tr(A A) =

n X
n
X

ak,i ak,i =

i=1 k=1

n
X

Pn

k=1

ak,i ak,j . Atunci

|ak,i |2 .

i,k=1

Proprietatea 15.1.16 Dac˘a A, B ∈ Mn (C) sunt matrice similare (X −1 AX =
B, X ∈ Mn (C)) atunci
tr(B) = tr(A).
Demonstat
¸ie. Dac˘a X = (xi,j )i,j∈{1,...,n} ¸si X −1 = (yi,j )i,j∈{1,...,n} atunci au loc
P
ys,j = δi,j ,P
∀i, j ∈ {1, . . . , n}.
egalit˘a¸tile ns=1 xi,sP
n
Deoarece bi,j = s=1 yi,s ( nk=1 as,k xk,j ) se obt¸ine
!
n
n X
n
n
X
X
X
tr(B) =
bi,i =
yi,s
as,k xk,i =
i=1

=

n
n
n X
X
X
s=1 k=1

i=1

i=1 s=1

!
xk,i yi,s

as,k =

n
n X
X
s=1 k=1

k=1

δk,s as,k =

n
X
s=1

as,s = tr(A).

320

˘ MATRICEALA
˘
CAPITOLUL 15. ELEMENTE DE ANALIZA

Proprietatea 15.1.17 Dac˘a A, B ∈ Mn (C) sunt matrice unitar echivalente
(U H AU = B, U ∈ Mn (C), unitar˘a) atunci
n
X

2

|ai,j | =

i,j=1

n
X

|bi,j |2 .

i,j=1

Demonstat¸ie. Din B H B = U H AH AU, potrivit propozit¸iei 15.1.16 are loc egalitatea tr(B H B) = tr(AH A), iar relat¸ia rezult˘a din 15.1.15.
Proprietatea 15.1.18 Fie A ∈ Mm,n (C). Dac˘a AH A = 0 atunci A = 0.
H
H
H
Demonstat
Pm ¸ia 1. ˆA A = 0 ⇒ tr(A A) = 0. Elementul (i, j) a matricei A A
este k=1 ak,i ak,j . In consecint¸a˘
H

tr(A A) =

n X
m
X

ak,i ak,i =

i=1 k=1

n X
m
X

|ak,j |2 = 0,

j=1 k=1

deci ak,j = 0, ∀k ∈ {1, . . . , m}, ∀j ∈ {1, . . . , n},
Demonstat¸ia 2. Pentru orice x ∈ Cn ⇒ < AH Ax, x >= kAxk22 = 0 ⇒ Ax =
0. Pentru orice x, y ∈ Cn < Ax, y >= 0. ˆIn particular, pentru x = ek ¸si y = ej
(vectori din baza canonic˘a) < Aek , ej >= ak,j = 0.
Proprietatea 15.1.19 Dac˘a AH AB = 0 atunci AB = 0.
Proprietatea 15.1.20 Dac˘a BAAH = 0 atunci BA = 0.
P
Proprietatea 15.1.21 Fie A ∈ Mn (R). Dac˘a |ai,i | > nj=1 |ai,j |, ∀ i ∈ {1, . . . , n}
j6=i

(matrice cu diagonala dominant˘a) atunci
1. matricea A este inversabil˘a;
2. kA−1 k∞ ≤ max1≤i≤n

|ai,i |−

P1n

j=1
j6=i

|ai,j |

.

Demonstat¸ie. Fie x, y ∈ Rn astfel ˆıncˆat Ax = y. Ar˘at˘am c˘a are loc inegalitatea
kxk∞ ≤ max

1≤i≤n

|ai,i | −

1
Pn

j=1

j6=i

|ai,j |

kyk∞

Fie i acel indice pentru care
|xi | = max{|x1 |, . . . , |xn |} = kxk∞ .

(15.3)

321

˘ ¸I
15.1. DEFINIT
¸ II, NOTAT
¸ II, PROPRIETAT

Ecuat¸ia a i-a a sistemului Ax = y se scrie
ai,i · xi = yi −

n
X

ai,j · xj

j=1

j6=i

de unde se deduc relat¸iile:
|ai,i |kxk∞ = |aii ||xi | ≤ |yi | +

n
X

|ai,j ||xj | ≤ kyk∞ + kxk∞

n
X

j=1

j=1

j6=i

j6=i

|ai,j |.

Ipoteza propozit¸iei implic˘a
kxk∞ ≤

|ai,i | −

1
Pn

j=1

j6=i

|ai,j |

kyk∞ ≤ max

1≤i≤n

|ai,i | −

1
Pn

j=1

j6=i

|ai,j |

kyk∞ .

Pentru a ar˘ata c˘a matricea A este inversabil˘a sau nesingular˘a este suficient s˘a
ar˘at˘am c˘a sistemul algebric de ecuat¸ii liniare ¸si omogene Ax = 0 admite doar
solut¸ia banal˘a. Pentru y = 0, din (15.3) rezult˘a x = 0.
A doua concluzie rezult˘a de asemenea din inegalitatea (15.3).
Demonstrat¸ie direct˘a a inversabilit˘a¸tii matricei A. Presupunem prin absurd c˘a
A este o matrice singular˘a. Sistemul Ax = 0 are o solut¸ie nebanal˘a. Dac˘a i este
indicele pentru care |xi | = max1≤j≤n |xj |, atunci din ecuat¸ia i se deduce
ai,i xi = −

n
X

ai,j xj ⇒ |ai,i | ≤

n
X

j=1

j=1

j6=i

j6=i

n

|xj | X
|ai,j |.

|ai,j |
|xi |
j=1
j6=i

Proprietatea 15.1.22 Valorile proprii ale matricei A sunt r˘ad˘acinile polinomului caracteristic f (λ) = |λ In − A|.
Proprietatea 15.1.23 Dac˘a A = (ai,j )1≤i,j≤n ∈ Mn (C) ¸si f (λ) = |λ In − A| =
λn +α1 λn−1 +. . .+αn−1 λ+αn , atunci α1 = tr(A) ¸si αn = (−1)n |A|, adic˘a suma ¸si
produsul valorilor proprii sunt egale, respectiv cu urma ¸si determinantul matricei.
Q
Demonstat¸ie. Din egalitatea f (λ) = ni=1 (λ − ai,i )+polinim de grad n − 2
rezult˘a α1 = tr(A). Apoi, αn = f (0) = | − A| = (−1)n |A|.
Proprietatea 15.1.24 Mult¸imea S(λ) = {x ∈ Cn : Ax = λ x} este subspat¸iu
liniar ˆın Cn invariat de A, adic˘a A(S(λ)) ⊆ S(λ).

322

˘ MATRICEALA
˘
CAPITOLUL 15. ELEMENTE DE ANALIZA

Proprietatea 15.1.25 Pentru orice valoare propriu ordinul de multiplicitate geometric este cel mult egal cu ordinul de multiplicitate algebric.
Demonstat¸ie. Fie A operatorul liniar ata¸sat matricei A ∈ Mn (C), λ0 o valoare
proprie avˆand ordinul de multiplicitate algebric˘a m0 .
Presupunem c˘a ordinul de multiplicitate geometric˘a este p, dim(S(λ0 )) = p,
e1 , . . . , ep formeaz˘a o baz˘a ˆın S(λ0 ) ¸si care ˆımpreun˘a cu fp+1 , . . . , fn formeaz˘a o
baz˘a ˆın Cn .
Au loc relat¸iile:
A(ei ) = λ0 ei , i ∈ {1, . . . , p},
p
n
X
X
A(fi ) =
ai,j ei +
ai,j fj ,
j=1

i ∈ {1, . . . , p},

j=p+1

sau
A[e1 . . . ep fp+1 . . . fn ] = [e1 . . . ep fp+1 . . . fn ]·

λ0
p
..
..


.
.




λ0
p




...

·

...
− =
· −


ap+1,p p ap+1,p+1
ap+1,n 
 ap+1,1


..
...
...


.
an,1
an,p p an,p+1
an,n  

λ0 Ip On−p
= [e1 . . . ep fp+1 . . . fn ]
.
B1,2 B2,2

Not˘am prin B matricea din dreapta de mai sus ¸si care este reprezentarea operatorului A ˆın baza e1 , . . . , ep , fp+1 , . . . , fn . Potrivit Propriet˘a¸tii 15.1 matricile A ¸si
B sunt similare, deci polinoamele lor caracteristice admit acelea¸si r˘ad˘acini:
|λIn − B| = (λ − λ0 )p |λIn−p − B2,2 |.
Prin urmare p ≤ m0 . Dac˘a |λ0 In−p − B2,2 | =
6 0 atunci p = m0 .
Dac˘a o matrice are o valoare proprie avˆand ordinul de multiplicitate geometric
este mai mic decˆat ordinul de multiplicitate algebric atunci matricea se nume¸ste
defectiv˘
a. ˆIn caz contrar matricea se nume¸ste nedefectiv˘
a.  

1 1
Exemplul 15.1.1 Matricea A =
are valoarea proprie λ = 1 avˆ
and
0 1
ordinul de multiplicitate algebric 2, dar S(1) = {(x, 0) : x ∈ C}, are dimensiunea
1.

323

˘ ¸I
15.1. DEFINIT
¸ II, NOTAT
¸ II, PROPRIETAT

Proprietatea 15.1.26 Un vector propriu corespunde unei singure valori proprii.
Proprietatea 15.1.27 Dac˘a λ1 , . . . , λk sunt valori proprii ale unei matrice A,
distincte dou˘a cˆate dou˘a ¸si x1 , . . . , xk sunt vectori proprii corespunz˘atori atunci
x1 , . . . , xk sunt liniar independent¸i.
Proprietatea 15.1.28 Valorile proprii ale unei matrice hermitiene (simetrice)
sunt reale.
Proprietatea 15.1.29 Dou˘a matrice similare au acelea¸si valori proprii.
Demonstat¸ie. Fie B = X −1 AX. Dac˘a Ax = λx ¸si y = X −1 x ⇔ x = Xy
atunci
By = X −1 AXy = X −1 Ax = λX −1 x = λy.
Invers, dac˘a By = µy ¸si x = Xy atunci
µy = By = X −1 AXy = X −1 Ax ⇒ Ax = µx.
Proprietatea 15.1.30 (Gerschgorin) Fie A ∈ Mn (C) ¸si σ(A) mult¸imea valorilor proprii. Dac˘a
n
X

rk =

|ak,j |

j=1

j6=k

Dk = {z ∈ C : |z − ak,k | ≤ rk },

k = 1, 2, . . . , n,

atunci σ(A) ⊆ ∪nk=1 Dk .
Demonstat¸ie. Fie λ o valoare proprie ¸si x = (x1 , . . . , xn )T un vector propriu
max1≤i≤n |xi | atunci din egalitatea
Pn corespunz˘ator, Ax = λx. Dac˘a xk = P
a (ak,k − λ)xk = − nj=1 ak,j . Din egalitatea modulelor
j=1 ak,j xj = λxk rezult˘
j6=k

deducem
|ak,k − λ| ≤

n
X
j=1

j6=k

n

|xj | X
|ak,j |

|ak,j | = rk .
|xk |
j=1
j6=k

Proprietatea 15.1.31 Dac˘a A ∈ Mm,n (C) atunci (Im(A))⊥ = Ker(AH ).
Demonstat¸ie. Dac˘a y ∈ (Im(A))⊥ atunci < y, z >= 0, ∀z ∈ Im(A), adic˘a
< y, Ax >= 0, ∀x ∈ Cn . Din
0 =< y, Ax >=< AH y, x >,
rezult˘a y ∈ Ker(AH ).

∀x ∈ Cn

324

˘ MATRICEALA
˘
CAPITOLUL 15. ELEMENTE DE ANALIZA

Proprietatea 15.1.32 Dac˘a A ∈ Mm,n (C) atunci Cm = Im(A) ⊕ Ker(AH ).
Proprietatea 15.1.33 Dac˘a A ∈ Mn (R) atunci
dim(Ker(A)) + dim(Im(A)) = n
Demonstat¸ie. Fie k = din(Ker(A)). Extindem o baz˘a e1 , . . . , ek a lui Ker(A) cu
vectorii liniar independent¸i ek+1 , . . . , enP
. Astfel e1 , . . . , en formeaz˘a o baz˘a ˆın Rn .
Dac˘a y ∈ Im(A) atunci exist˘a x = ni=1 ci ei astfel ˆıncˆat
y = A(x) =

n
X

ci A(ei ) =

i=1

n
X

ci A(ei ).

i=k+1

Prin urmare orice vector din Im(A) se reprezint˘a ca o combinat¸ie liniar˘a a vectorilor A(ek+1 ), . . . , A(en ).
A(ek+1 ), . . . , A(en ) sunt liniar independent¸i. P
n
ˆIntr-adev˘ar, dac˘a Pn
i=k+1 λi ei ∈ Ker(A), deci exi=k+1 λi A(ei ) = 0, atunci
Pk
Pk
Pn
µ
e
,
sau
λ
e
=
ist˘
a
constantele
µ
,
.
.
.
,
µ
astfel
ˆ
ıncˆ
a
t
j
j
i
i
1
k
j=1 µj ej −
j=1
i=k+1
Pn
λ
e
=
0,
de
unde
µ
=
.
.
.
=
µ
=
λ
=
.
.
.
=
λ
=
0.
1
k
k+1
n
i=k+1 i i
Rezult˘a c˘a A(ek+1 ), . . . , A(en ) formeaz˘a o baz˘a a subspat¸iului liniar Im(A) ¸si
c˘a dim(Im(A)) = n − k.

Probleme ¸si teme de seminar
P 15.2 Dac˘a x, y ∈ Cn atunci | < x, y > | ≤< x, x >< y, y > (inegalitatea lui
Cauchy).
R. Pentru y 6= 0, z = x −
x=z+

<x,y>
y
kyk2

are loc relat¸ia < z, y >= 0. Atunci

< x, y >
| < x, y > |2
| < x, y > |2
2
2
y

kxk
=
kzk
+

.
kyk2
kyk2
kyk2

P 15.3 Fie A ∈ Mn (C). Demonstrat¸i implicat¸ia
Ax = x, ∀x ∈ Cn

P 15.4 Se define¸ste produsul matriceal a doi
Mn (C) prin

x1 y¯1
 ..
H
x >< y = xy =  .
xn y¯1
n

Pentru orice x, y, z, t ∈ C , s˘a se arate c˘a

A = In .
vectori x, y ∈ Cn 7→ x >< y ∈

. . . x1 y¯n
..  .
..
.
. 
. . . xn y¯n

325

˘ ¸I
15.1. DEFINIT
¸ II, NOTAT
¸ II, PROPRIETAT

1. x >< y = (y >< x)H ;
2. (x + y) >< z = x >< z + y >< z;
3. (x >< y)z =< z, y > x;
4. (x >< y)(z >< t) =< z, y > (x >< t);
5. Dac˘a e1 , . . . , en este o baz˘a ortonormat˘a ˆın Cn atunci
n
X

ei >< ei = In .

i=1

R. 5. Pentru x =

Pn

i=1

xi ei au loc egalit˘a¸tile

(ei >< ei )x = < x, ei > ei = xi ;
n
n
X
X
ei >< ei )x =
(ei >< ei )x =
xi ei = x;

n
X

(

i=1

i=1

Deoarece x a fost arbitrar, ˆın mod necesar

i=1

Pn

i=1 ei

>< ei = In .

P 15.5 S˘a se arate c˘a dac˘a A, B ∈ Mn (R) astfel ˆıncˆat AB = I atunci BA = I.
P 15.6 S˘a se arate c˘a dac˘a A ∈ Mn (R) este o matrice ortogonal˘a atunci |A| =
±1.
P 15.7 S˘a se arate c˘a dac˘a A, B ∈ Mn (R) sunt matrice ortogonale ¸si |A| · |B| =
−1 atunci A + B este o matrice singular˘a.
R. A + B = A(A + B)T B ⇒ |A + B|(1 − |A||B|) = 0 ⇒ |A + B| = 0.
P 15.8 [10] S˘a se arate c˘a dac˘a A ∈ Mn (R) = (ai,j )1≤i,j≤n este o matrice strict
superior triunghiular˘a - (ai,j = 0, i ≥ j) atunci An = 0.
P 15.9 [10] S˘a se arate c˘a o matrice ortogonal˘a ¸si triunghiular˘a este o matrice
diagonal˘a.
P 15.10 Dac˘a A ∈ Mn (C) satisface egalitatea AH = −A atunci
1. Valorile proprii ale matricei A sunt pur imaginare;

326

˘ MATRICEALA
˘
CAPITOLUL 15. ELEMENTE DE ANALIZA

2. I − A este inversabil˘a;
3. Q = (I − A)−1 (I + A) este o matrice unitar˘a.
R. 1. Fie λ o valoare proprie, Ax = λx. Din egalit˘a¸tile
< Ax, x > = λkxk22
< x, AH x > = < x, −Ax >= −λkxk22
rezult˘a λ + λ = 0 aduc˘a <λ = 0.
2. Presupunem prin absurd c˘a matricea I − A este singular˘a. Atunci exist˘a
x ∈ Cn , x 6= 0 astfel ˆıncˆat (I − A)x = 0 sau Ax = x. Ar urma c˘a 1 este valoare
proprie pentru A, ceea ce nu se poate.
3. Din egalitatea (I − A)(I + A) = (I + A)(I − A), ˆınmult¸ind la stˆanga ¸si la
dreapta cu (I − A)−1 rezult˘a (I + A)(I − A)−1 = (I − A)−1 (I + A) = Q.
Apoi QH = (I + AH )(I − AH )−1 = (I − A)(I + A)−1 .
Rezult˘a QH Q = (I − A)(I + A)−1 (I + A)(I − A)−1 = I.
P 15.11 Fie u, v ∈ Cn ¸si A = I + uv H .
1. Dac˘a A este nesingular˘a aflat¸i valoarea lui α astfel ˆıncˆat A−1 = I + αuv H .
ˆ ce caz matricea A este singular˘a?
2. In
ˆ cazul ˆın care matricea A este singular˘a calculat¸i Ker(A).
3. In
R. 1. Au loc egalit˘a¸tile
(I + uv H )(I + αuv H ) = I + uv H + αuv H + αuv H uv H = I + (1 + α + αλ)uv H ,
1
= − 1+v1H u .
unde λ = v H u. Pentru λ 6= −1 rezult˘a α = − 1+λ
2. Pentru v H u = −1 matricea A este singular˘a: (I + uv H )uv H = 0.
3. Ker(A) = {λu : λ ∈ C}.

P 15.12 Fie A ∈ Mn (C), A = (ai,j )1≤i,j≤n . S˘a se arate c˘a
v
uX
u n
kAkF = t
|ai,j |2
i,j=1

este o norm˘a matriceal˘a (norma Frobenius).

327

˘ ¸I
15.1. DEFINIT
¸ II, NOTAT
¸ II, PROPRIETAT

P 15.13 Fie A ∈ Mn (R), A = (ai,j )1≤i,j≤n . S˘a se arate c˘a
kAk = n max |ai,j |
1≤i,j≤n

este o norm˘a matriceal˘a.

P 15.14 Fie w = ei n ¸si matricea

1

1  1
E = √  ..
n .

1
w

...
...
..
.

1

wn−1
..
.




1 wn−1 . . . w(n−1)

2

S˘a se arate c˘a:
1. E −1 = E (E matrice unitar˘a);
2. Dac˘a ek = (0, . . . , 0, 1, 0, . . . , 0)T (1 pe pozit¸ia k), k ∈ {1, 2, . . . , n}, este
baza canonic˘a din Cn , atunci vectorii xk = Eek , k ∈ {1, 2, . . . , n} formeaz˘a
o alt˘a baz˘a pentru Cn .
P 15.15 S˘a se demonstreze formula Sherman-Morrison
(A + uv T )−1 = A−1 −
P 15.16 Fie 

A=

A−1 uv T A−1
.
1 + v T A−1 u

a uT
v B 

o matrice pozitiv definit˘a.
S˘a se arate c˘a matricea B este nesingular˘a.
S˘a se calculeze matricea A−1 .
R.
−1

A
cu
α= 

=

α pT
q C

1
a−uT B −1 v

C = (B −

vuT −1
)
a 

q = − α1 B −1 v
pT = − a1 uT C

328

˘ MATRICEALA
˘
CAPITOLUL 15. ELEMENTE DE ANALIZA

P 15.17 [10] Dac˘a A ∈ Mn (R), s ∈ Rn , s 6= 0 atunci are loc egalitatea
kA(In −

R. Dac˘a u =

s
ksk2

kAsk22
ssT 2
2

=
kAk
)k
.
F
sT s F
ksk22

atunci relat¸ia de justificat devine

kA(In − uuT )k2F = kAk2F − kAuk22 ,

kuk2 = 1.

Are loc egalitatea
kA(In − uuT )k2F =

n X
n
X
(
ai,k (δk,j − uk uj ))2 .
i,j=1 k=1

Expresia interioar˘a este
((1 −

u2j )ai,j

n
X

2

ai,k uk uj ) = (ai,j −

=

− 2ai,j uj

n
X

ai,k uk +

n
X

u2j (

k=1

Astfel
T

kA(In − uu

)k2F

=

ai,k uk uj )2 =

k=1

k=1

k6=j

a2i,j

n
X

n
X

a2i,j

ai,k uk )2 .

k=1
n X
n
n
X
X
−2
(
ai,j uj )(
ai,k uk )+

i,j=1

i=1 j=1

k=1

n X
n
n
X
X
2
+
(
uj )(
ai,k uk )2 =
i=1 j=1

=

n
X
i,j=1

a2i,j

k=1

n X
n
X

(
ai,k uk )2 = kAk2F − kAuk22 .
i=1 k=1

P 15.18 Dac˘a X este un spat¸iu liniar real, n dimensional ¸si f : X → R o
funct¸ional˘a liniar˘a (f ∈ X # ), nenul˘a, atunci dim(Ker(f ))= n − 1.
R.
dim(Ker(f )) + dim(Im(f )) = n
dim(Im(f )) = 1 

⇒ dim(Ker(f )) = n − 1

˘ ¸I
15.1. DEFINIT
¸ II, NOTAT
¸ II, PROPRIETAT

329

P 15.19 Fie X un spat¸iu liniar real. Dac˘a f, g : X → R sunt funct¸ionale liniare
(f, g ∈ X # ) cu proprietatea c˘a Ker(f )=Ker(g) atunci exist˘a λ ∈ R astfel ˆıncˆat
f = λg.
R. Dac˘a Ker(f )=Ker(g)= X atunci f = g = 0 ¸si λ poate fi orice num˘ar real.
Dac˘a Ker(f )=Ker(g)subsetX atunci pentru orice x ∈ X are loc reprezentarea
x = x0 + az cu x0 ∈ Ker(f ), a ∈ R ¸si f (z) = 1. In consecint¸˘a f (x) = a ¸si
g(x) = g(x0 ) + ag(z) = g(z)f (x). Se alege λ = g(z).

330

˘ MATRICEALA
˘
CAPITOLUL 15. ELEMENTE DE ANALIZA

Capitolul 16
Rezolvarea sistemelor algebrice
liniare
Consider˘am sistemul algebric de m ecuat¸ii liniare cu necunoscutele
x1 , x2 , . . . , xn

 a1,1 · x1 + a1,2 · x2 + . . . + a1,n · xn = b1
....... ... ....... ... ... ... ........ ... ...

am,1 · x1 + am,2 · x2 + . . . + am,n · xn = bm
unde ai,j , bi ∈ C, i = 1, 2, . . . , m, j = 1, 2, · · · , n.
Introducˆand notat¸iile matriceale




x1
a1,1 . . . a1,n


A =  . . . . . . . . .  x =  ... 
am,1 . . . am,n
xn

(16.1)


b1


b =  ... 
bm

sistemul (16.1) se scrie
A·x=b
ˆIn cazul ˆın care m = n, adic˘a num˘arul ecuat¸iilor coincide cu num˘arul necunoscutelor ¸si dac˘a matricea sistemului A este nesingular˘a, atunci solut¸ia este
x = A−1 · b. Astfel problema inversabilit˘a¸tii lui A este echivalent˘a cu rezolvarea
sistemului. Inversarea unei matrice este echivalent˘a cu rezolvarea a n sisteme
algebrice de ecuat¸ii liniare, AX = In , unde prin In s-a notat matricea unitate de
ordin n.
Metodele pentru rezolvarea sistemelor algebrice de ecuat¸ii liniare se ˆımpart ˆın
dou˘a clase:
331

332

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

• metode finite, ˆın sensul ca necesit˘a efectuarea unui num˘ar finit de operat¸ii;
• metode iterative.
ˆIn cele ce urmeaz˘a vom prezenta metoda Gauss - Jordan ¸si metada bazat˘a pe
factorizarea LU (Gauss) din clasa metodelor directe ¸si metoda Gauss - Seidel din
clasa metodelor iterative.
ˆIn cazul unui sistem algebric de ecuat¸ii liniare incompatibil se define¸ste solut¸ia
ˆın sensul metodei celor mai mici p˘atrate.
Ment¸ion˘am existent¸a unor metode (metoda gradientului conjugat, metoda
reziduului minimal (Generalized Minimum RESidual - GMRES) care se prezint˘a
ca metode iterative, dar ˆın esent¸˘a sunt metode finite ¸si au conexiuni cu metode
de optimizare.

16.1

Num˘
arul de condit¸ionare al unei matrice

Variat¸ii mici ale datelor (adic˘a ale termenilor vectorului liber sau ale elementelor matricei) pot furniza variat¸ii importante a solut¸iei sistemului. Acest
fenomen pune ˆın evident¸˘a caracterul instabil al rezolv˘arii unui sistem algebric de
ecuat¸ii liniare.
Punem ˆın evident¸˘a un indicator care influent¸eaz˘a stabilitatea solut¸iei unui
sistem algebric de ecuat¸ii liniare.
Avem nevoie de urm˘atoarele rezultate
Teorema 16.1.1 Fie A ∈ Mn (R). Dac˘a kAk < 1 atunci
1. Matricea In − A este inversabil˘a;
2. (In − A)−1 = limn→∞ (In + A + A2 + . . . + An );
3. k(In − A)−1 k ≤

1
.
1−kAk

Teorema 16.1.2 Fie A, B ∈ Mn (R). Dac˘a kI − BAk < 1 atunci
1. matricele A ¸si B sunt inversabile;
2. au loc evalu˘arile
kBk
kAk
kA−1 k ≤ 1−kI−BAk
,
kB −1 k ≤ 1−kI−BAk
kA−1 − Bk ≤ kBkkI−BAk
, kA − B −1 k ≤ kAkkI−BAk
.
1−kI−BAk
1−kI−BAk

333

˘
16.1. NUMARUL
DE CONDIT
¸ IONARE AL UNEI MATRICE

Demonstrat¸ie. Ipoteza implic˘a inversabilitatea matricei I − (I − BA) = BA ¸si
1
inegalitatea k(BA)−1 k ≤ 1−kI−BAk
.
Din |BA| = |B||A| =
6 0 deducem inversabilitatea matricelor A ¸si B.
Au loc egalit˘a¸tile
A(BA)−1 = (A−1 )−1 (BA)−1 = B −1 ,
(BA)−1 A = (BA)−1 (B −1 )−1 = A−1
¸si ˆın consecint¸a˘
kA−1 k ≤ k(BA)−1 kkBk ≤

kBk
.
1 − kI − BAk

Aceast˘a evaluare implic˘a
kB −1 − Ak = kB −1 (I − BA)k ≤ kB −1 kkI − BAk ≤

kAkkI − BAk
.
1 − kI − BAk

Celelalte dou˘a inegalit˘a¸ti se justific˘a asem˘an˘ator.
Presupunem c˘a ˆın locul rezolv˘arii sistemului algebric de ecuat¸ii liniare Ax = b
se rezolv˘a sistemul perturbat (A + δA)y = b + δb, unde δA ∈ Mn (R) ¸si δb ∈ Rn .
Dac˘a y − x = δx atunci din
(A + δA)(x + δx) = b + δb
deducem
(A + δA)δx = δb − δAx.
Teorema 16.1.3 Dac˘a A este o matrice inversabil˘a ¸si kδAk <
matricea A + δA este inversabil˘a ¸si  

kδxk
kA| kA−1 k
kδAk kδbk

+
.
kxk
1 − kA−1 k kδAk kAk
kbk

(16.2)
1
kA−1 k

atunci

Demonstrat¸ie. Dac˘a B = A + δA atunci
kI − BA−1 k = kI − (A + δA)A−1 k = kδAA−1 k ≤ kδAkkA−1 k < 1
Potrivit Teoremei 16.1.2 matricea A + δA este inversabil˘a ¸si k(A + δA)−1 k ≤
kA−1 k
.
1−kA−1 k kδAk

334

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

Din (16.2) deducem c˘a δx = (A + δA)−1 (δb − δAx) de unde
kδxk ≤ k(A + δA)−1 k(kδbk + kδAk kxk) ≤

kA−1 k
(kδbk + kδAk kxk).
1 − kA−1 k kδAk

ˆImp˘a¸tind prin kxk ¸si utilizˆand inegalitatea kbk = kAxk ≤ kAk kxk g˘asim  

kδxk
kA| kA−1 k
kδAk
kδbk

+

kxk
1 − kA−1 k kδAk kAk
kAk kxk
kA| kA−1 k

1 − kA−1 k kδAk 

kδAk kδbk
+
kAk
kbk 

.

Num˘arul
ℵ(A) = ||A|| · ||A−1 ||
influent¸eaz˘a stabilitatea rezolv˘arii unui sistem algebric de ecuat¸ii liniare A x = b
ˆın sensul c˘a cu cˆat ℵ(A) este mai apropiat de 1 cu atˆat efectul perturb˘arii solut¸iei
este mai mic. Num˘arul ℵ(A) se nume¸ste num˘ar de condit¸ionare a matricei A ˆın
raport cu norma matriceal˘a considerat˘a.

16.2

Metoda Gauss - Jordan

Sistemului liniar
yi =

n
X

ai,j · xj

i = 1, 2, . . . , m

(16.3)

j=1

ˆıl ata¸s˘am tabloul
x1

...

xj

y1
..
.

a1,1
..
.

. . . a1,j
..
.

. . . a1,s
..
.

. . . a1,n
..
.

yi
..
.

ai,1
..
.

...

...

...

yr
..
.

ar,1
..
.

. . . ar,j
..
.

ai,j
..
.

...

xs

ai,s
..
.

. . . ar,s
..
.

...

xn

ai,n
..
.

. . . ar,n
..
.

ym am,1 . . . am,j . . . am,s . . . am,n

(16.4)

335

16.2. METODA GAUSS - JORDAN

S˘a presupunem ar,s 6= 0. Din ecuat¸ia r a sistemului (16.3) explicit˘am xs
xs = −

ar,1
ar,s−1
yr
ar,s+1
ar,n
· x1 − . . . −
· xs−1 +

· xs+1 − . . . −
· xn . (16.5)
ar,s
ar,s
ar,s
ar,s
ar,s

Substituind xs ˆın celelalte ecuat¸ii, pentru i 6= r, g˘asim
yi = (ai,1 −
+

ai,s · ar,1
ai,s · ar,s−1
) · x1 + . . . + (ai,s−1 −
) · xs−1 +
ar,s
ar,s

(16.6)

ai,s · ar,s+1
ai,s · ar,n
ai,s
· yr + (ai,s+1 −
) · xs+1 + . . . + (ai,n −
) · xn .
ar,s
ar,s
ar,s

Sistemului format din ecuat¸iile (16.5) ¸si (16.6) ˆıi corespunde tabloul (16.7).
y1
..
.

x1
b1,1
..
.

...
...

yi
..
.

bi,1
..
.

...

xj
b1,j
..
.

...
...

bi,j
..
.

...

yr
a1,s
ar,s

...
...

xn
b1,n
..
.

ai,s
ar,s

...

bi,n
..
.

..
.
..
.

(16.7)

a

r,j
1
xs − aar,1
. . . − ar,s
. . . ar,s
. . . − aar,n
r,s
r,s
..
..
..
..
..
.
.
.
.
.
ym bm,1 . . . bm,j . . . bm,r . . . bm,n

(a

·a

−a

·a

)

unde bij = i,j r,sar,s i,s r,j , pentru i 6= r ¸si j 6= s.
Numim pas Jordan cu elementul pivot ar,s 6= 0 urm˘atorul ansamblu de operat¸ii
prin care tabloul (16.4) se transform˘a ˆın tabloul (16.7)
1. Se intervertesc yr ¸si xs ;
2. Pe locul elementului pivot se pune 1;
3. Pe coloana elementului pivot elementele tabloului se las˘a neschimbate;
4. Pe linia elementului pivot se schimb˘a semnul elementelor din vechiul tablou;
5. Restul elementelor se calculeaz˘a cu formula ˜bi,j = ai,j · ar,s − ai,s · ar,j .
Aceast˘a relat¸ie este cunoscut˘a sub numele de regula dreptunghiului. Elementul ˜bi,j care se calculeaz˘a are drept corespondent ˆın tabloul (16.4) pe
ai,j care ˆımpreun˘a cu elementul pivot ar,s definesc, ca vˆarfuri diagonal opuse
un dreptunghi. ˜bi,j este diferent¸a dintre produsele elementelor celor dou˘a
diagonale; ˆıntotdeauna elementul pivot este factor al desc˘azutului.

336

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

6. Se ˆımpart toate elementele tabloului la elementul pivot.
Aplic˘am substitut¸iile generate de pa¸sii Jordan la rezolvarea sistemului (16.1).
Acestui sistem ˆıi ata¸s˘am tabloul
x1
0 a1,1
..
[1]
.
0 ai,1
..
..
.
.
0

[2]
xj
a1,j
..
[3]
.
. . . ai,j
..
.
...
...

. . . xn
. . . a1,n
..
.
...

ai,n
..
.

[4]
1
−b1
[5]
−bi
..
.

(16.8)

am,1 . . . am,j . . . am,n −bm

Numerele ˆıncadrate scot ˆın evident¸a˘ cinci zone ˆın tabloul (16.8). Un pas
Jordan efectuat cu un element pivot ales din zona [3] - de exemplu ar,s 6= 0 - are
ca urmare intervertirea unui xr din zona [2] cu un zero din zona [1] ¸si corespunde
explicit˘arii lui xr din a s -a ecuat¸ie a sistemului ¸si substituirii lui ˆın celelalte
ecuat¸ii. Astfel, ¸tinˆand seama de interpretarea dat˘a tabloului (16.8), obiectivul
urm˘arit este efectuarea a cˆat mai mult¸i pa¸si Jordan.
S˘a presupunem c˘a efectuˆand r pa¸si Jordan ajungem la urm˘atorul tablou (eventual schimbˆand indicii ecuat¸iilor ¸si ai necunoscutelor)

0

...

0

...

[1]

b1,1
..
.

[3I ]

b1,r
..
.

xr

br,1

...

br,r

...

...

...

...

x1

0
..
.
0

br+1,1 . . . br+1,r
..
..
.
[3III ]
.
bm,1

...

bm,r

[2]
[4]
..
. xr+1
. . . xn
1
..
. b1,r+1 . . . br,n c1
..
..
.
.
.
[3II ] ..
[5]
..
. br,r+1 . . . br,n cr
..
.
...
... ... ...
..
.
0
...
0 cr+1
..
..
.
..
.
.
[3IV ] ..
.
..
.
0
...
0
cm

(16.9)

ˆIn tabloul (16.9) nu putem alege nici un element pivot ˆın zona [3IV ]. Din punctul
de vedere al rezolv˘arii sistemului, zona [3IV ] este singura ˆın care are sens c˘autarea
unui element pivot.
T
¸ inˆand seama de interpretarea dat˘a tabloului, dac˘a
cr+1 = . . . = cm = 0,

337

16.2. METODA GAUSS - JORDAN

atunci sistemul este compatibil cu solut¸ia
xi = bir+1 · xr+1 + . . . + bin · xn ,

i = 1, 2, . . . , r ;

iar ˆın caz contrar sistemul este incompatibil.
Exemplu. Pentru rezolvarea sistemului algebric liniar

x1




 2x1
x1


2x

1


3x1

+ x2
− x2
+ 2x2
+ x2
+ 2x2

+ x3
+ 2x3
− x3
+ 4x3
− 2x3

+ x4
− x4
+ 2x4
+ x4
+ 2x4

=
2
=
1
= −1
=
7
= −5

tablourile corespunz˘atoare pa¸silor Jordan sunt

0
0
0
0
0

x1 x2 x 3 x4
1
1 1
1
1 −2
2 −1 2 −1 −1
1 2 −1 2
1
2 1
4
1 −7
3 2 −2 2
5

x1
x2
0
0
0

x1
0
0
0
0

x2 x3
x4
1
−1 −1
−1
2
−3 → 1
0 −3 → 1 3 → −1
1 −2
1
3
−1
2
−1
−3
−1 −5
−1
11

x3 x4
1
−1
0
1
0 −1
1
−2 → 1
0 4 → −2
1
0
−2
−5 → 1
0 10 → −2

x1
x2
0
x3
0

x4
1
0 −1
−1
1
0
0
0
2
0
0

Sistemul este compatibil, cu solut¸ia x1 = −1, x2 = 1 − x4 , x3 = 2.
Observat¸ie. Numerele subliniate sunt elementele pivot. Coloanele corespunz˘atoare zerourilor din zona [2] se pot omite ¸si de aceea ele nu apar. Numerele ce
apar ˆın dreptul s˘aget¸ilor reprezint˘a rezultatul ˆınmult¸irii ecuat¸iei corespunz˘atoare
cu un factor convenabil. Aceast˘a operat¸ie simplific˘a calculele efectuate ”manual”.

338

16.3

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

Inversarea unei matrice

Fie matricea A ∈ Mn (C); A = (ai,j )i,j=1,n . Ata¸sa˘m matricei A sistemul liniar
y = A · x c˘aruia ˆıi corespunde tabloul:

y1
..
.
yi
..
.
yn

x1 . . . xj . . . xn
a1,1 . . . a1,j . . . a1,n
..
..
..
.
.
.
ai,1 . . . ai,j . . . ai,n
..
..
..
.
.
.
an,1 . . . an,j . . . an,n

(16.10)

Dac˘a se pot efectua n pa¸si Jordan care s˘a transforme tabloul (16.10) ˆın tabloul:

x1
..
.

y1 . . . y n
b1,1 . . . b1,n
..
.

(16.11)

xn bn,1 . . . bn,n
atunci matricea A este nesingular˘a ¸si B = (bi,j )i,j=1,n reprezint˘a inversa matricei
A.
Exemplu. Pentru inversarea matricei


2 4
3
1 
A= 0 1
2 2 −1
efectu˘am pa¸sii Jordan.

y1
y2
y3

x1 x2 x3
2 4
3
0 1
1
2 2 −1

y1
x2
y3

x1 y2 x3
2 4 −1
0 1 −1
2 2 −3

y3 y2 y1
1
x3 − 21 −1
2
1
x2
2 − 12
2
3
x1 − 41 − 52
4

x3
x2
y3

x1
y2 y1
2
4 −1
−2 −3
1
−4 −10
3

339

16.4. FACTORIZAREA LU

Rezult˘a

A−1 = 

16.4

3
4
− 21
1
2


− 52 − 41
1 
2
.
2
−1 − 12

Factorizarea LU

Fie A ∈ Mn (R). Dac˘a L este o matrice inferior triunghiular˘a ¸si U o matrice
superior triunghiular˘a astfel ˆıncˆat A = LU, atunci aceast˘a relat¸ie se nume¸ste
factorizarea LU (Lower / Upper) a matricei A.

Aplicat¸ii ale factoriz˘
arii LU.
• Calculul determinantului:
|A| = |L||U | =

n
Y

Li,i

i=1

n
Y

Ui,i .

i=1

O matrice este nesingular˘a dac˘a toate elementele de pe diagonala matricelor
L, U sunt nenule.
• Rezolvarea sistemului Ax = b. Dac˘a A = LU atunci rezolvarea sistemului
revine la rezolvarea a dou˘a sisteme triunghiulare
Ly = b,
U x = y.

Algoritmul factoriz˘
arii LU
Notˆand prin l1 , l2 , . . . , ln coloanele matricei L ¸si prin uT1 , uT2 , . . . , uTn liniile
matricei U factorizarea LU devine


uT1
n
 uT  X
 2 
A = LU = [l1 l2 . . . ln ]  ..  =
lk uTk .
(16.12)
 .  k=1
uTn

340

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

lk ¸si uTk au primele k − 1 elemente egale cu 0, prin urmare


0
 0 ... 0
0
 .. 
..
..
..
 . 
 . ... .
.



 0 
0 ... 0
0

lk uTk = 
(0
.
.
.
0
U
.
.
.
U
)
=

k,k
k,n
 0 . . . 0 Lk,k Uk,k
 Lk,k 
 ..
.
..
 . 
. . . . ..
.
 .. 
0 . . . 0 Ln,k Uk,k
Ln,k

...
...
...
...
...
...

0
..
.
0
Lk,k Uk,n
..
.
Ln,k Uk,n






Astfel ˆın (16.12) adunarea celui de al k−lea termen nu modific˘a primele k − 1
linii ¸si coloane.
Egalitatea (16.12) se poate scrie recursiv
A(0) = A,
A(k) = A(k−1) − lk uTk ,

k ∈ {1, . . . , n}.

(16.13)

O matrice triunghiular˘a se nume¸ste matrice triunghiular˘a unitate dac˘a toate
elementele diagonalei principale sunt egale cu 1. Printre factoriz˘arile LU se disting
• factorizarea Doolittle, cu matricea inferior tringhiular˘a unitate;
• factorizarea Crout, cu matricea superior triunghiular˘a unitate.
Egalitatea (16.12) nu se modific˘a dac˘a ˆınlocuim lk → αk lk ¸si uTk → α1k uTk .
Parametrii αk se aleg ˆın funct¸ie de factorizarea dorit˘a.
ˆIn cele ce urmeaz˘a se va considera cazul factoriz˘arii LU de tip Doolittle.
Fie A ∈ Mn (R), A = (ai,j )1≤i,j≤n . Not˘am prin Ak , k ∈ {1, 2, . . . , n} matricele


a1,1 . . . a1,s
As = (ai,j )1≤i,j≤s =  . . . . . . . . .  .
as,1 . . . as,s
Definit¸ia 16.4.1 Matricea A satisface ipoteza Jm dac˘a |As | =
6 0, ∀s ∈ {1, 2, . . . , m}.
˜ (k) ∈ Mn (R) o matrice de forma
Fie X

x1,1 x1,2 . . .

x2,2 . . .

...


˜ (k) = 
X




x1,k
x2,k
..
.

...
...

x1,n
x2,n
..
.

xk,k . . . xk,n
xk+1,k . . . xk+1,n
..
..
.
.
xn,k . . . xn,n







.



341

16.4. FACTORIZAREA LU

˜ (k) prin
Definit¸ia 16.4.2 Definim transformarea Gauss ata¸sat˘a matricei X


1


...






1
(k)


xk+1,k
M =

− xk,k 1




..
..
.


.
x
1
− xn,k
k,k
Elementele nescrise sunt 0.
Atunci transformata Gauss va fi

x1,1 x1,2 . . . x1,k x1,k+1

x2,2 . . . x2,k x2,k+1

..
..
..

.
.
.


(k+1)
(k) ˜ (k)
˜
xk,k xk,k+1
X
=M X =

0 yk+1,k+1


..
..

.
.
0
yn,k+1
cu
yi,j = xi,j −

xi,k xk,j
xk,k

...
...

x1,n
x2,n
..
.

. . . xk,n
. . . yk+1,n
..
.
...











yn,n

i, j ∈ {k + 1, . . . , n}.

˜ (k+1) se obt¸ine din X
˜ (k) adunˆand la linia i ∈ {k + 1, . . . , n}
Altfel exprimat, X
xi,k
linia k ˆınmult¸it˘a ˆın prealabil cu − xk,k .
(k)
˜ s(k+1) | =
Prin urmare, pentru s ∈ {1, . . . , n}, |Ms | = 1 ¸si ˆın consecint¸a˘ |X
˜ s(k) |.
|X
ˆIn particular, pentru s = k + 1
(k+1)

˜
|X
k+1 | = x1,1 . . . xk,k yk+1,k+1 ,
˜ (k) | =
de unde rezult˘a c˘a dac˘a |X
0 atunci yk+1,k+1 6= 0.
k+1 6
Presupunem c˘a matricea A satisface ipoteza Jn−1 .
(0)
Pentru k = 1, A(0) = A, a1,1 = a1,1 = |A1 | =
6 0. Alegem

1
 a(0)
 2,1
 a(0)
1,1
(0)
(0)
T
u1 = (a1,1 . . . a1,n )
¸si
l1 = 
 ...

 a(0)

n,1
(0)

a1,1








342

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

Elementele matricei l1 uT1 situate pe prima linie ¸si pe prima coloan˘a coincid cu
cele ale matricei A. Prin urmare matricea A(1) are toate elementele de pe prima
linie ¸si de pe prima coloan˘a egal˘a cu 0. ˆIn plus
(0)

(1)
ai,j

=

(0)
ai,j

ai,1

(0)
a ,
(0) 1,j
a1,1

i = 2, . . . , n; j = 1, . . . , n.

Introducem matricele

A˜(1) = A,



A˜(2) = M (1) A˜(1) = 

ˆIn consecint¸a˘ a(1)
2,2 6= 0.
Inductiv, presupunem c˘a s-au construit
¸si
 (0) (0)
a1,1 a1,2

 0 a(1)
2,2
 .
..
 .
.
 .
(k)
(k−1)
(1) ˜(1)
˜
A =M
...M A = 
 0
0

.
..
 .
.
 .
0
0

(0)

(0)

a1,1 a1,2
(1)
0 a2,2
..
..
.
.
(1)
0 an,2

(0)

. . . a1,n
(1)
. . . a2,n
..
..
.
.
(1)
. . . an,n

(k−1)

A(k−1) = (ai,j
(0)

. . . a1,k−1
(1)
. . . a2,k−1
..
.




.

(k−1)

)1≤i,j≤n cu ak,k

(0)

...
...
...

(k−1)

. . . ak,n
..
...
.
(k−1)
. . . an,n

...
...

0
..
.

ak,k
..
.

...

0

an,k

(k−1)

(k−1)

(k−1)

. . . ak,n )

¸si








lk = 





a1,n
(1)
a2,n
..
.
(k−1)

(k)
Au loc egalit˘a¸tile |A˜s | = |As |, ∀s ∈ {1, 2, . . . , n}.
Alegem

uTk = (0 . . . 0 ak,k

(0)

a1,k
(1)
a2,k
..
.

0
..
.
0
1
(k−1)

ak+1,k
(k−1)

ak,k

..
.

(k−1)

an,k

(k−1)

ak,k









.





6= 0







,



343

16.4. FACTORIZAREA LU

ˆIn virtutea lui (16.13), construim A(k) = A(k−1) − lk uT care va avea primele k
k
(k)
linii ¸si k coloane cu toate elementele egale cu 0. Elementul ai,j este dat de
(k−1)

(k)
ai,j

=

(k−1)
ai,j

ai,k

(k−1)
a
(k−1) k,j
ak,k

=

(k−1) (k−1)
(k−1) (k−1)
ak,k − ai,k ak,j
,
(k−1)
ak,k

ai,j

adic˘a num˘ar˘atorul se calculeaz˘a cu regula dreptunghiului
(k−1)
ak,k .
Matricea A˜(k+1) = M (k) A˜(k) va fi
 (0) (0)
(0)
(0)
(0)
a1,1 a1,2 . . . a1,k−1 a1,k
a1,k+1

(1)
(1)
(1)
(1)
a2,k+1
 0 a2,2 . . . a2,k−1 a2,k
 .
..
..
..
..
 ..
.
.
.
.


(k−1)
(k−1)
(k+1)
˜
A
= 0
0 ...
0
ak,k
ak,k+1

(k)
 0
0 ...
0
0
ak+1,k+1

 ..
.. . .
..
..
..
.
 .
.
.
.
.
(k)
0
0 ...
0
0
an,k+1

(16.14)

avˆand elementul pivot

...
...
..
.

(0)

a1,n
(1)
a2,n
..
.
(k−1)

. . . ak,n
(k)
. . . ak+1,n
..
...
.
(k)
. . . an,n








,




(k)

de unde rezult˘a c˘a ak+1,k+1 6= 0. Trebuie observat ca elementele situate ˆıntre
elementele de coordonate (k + 1, k + 1) ¸si (n, n) ale matricelor A(k) ¸si A˜(k+1)
coincid, fiind calculate ˆın acela¸si mod.
Astfel s-a demonstrat
Teorema 16.4.1 Dac˘a matricea A ∈ Mn (R) satisface ipoteza Jn−1 atunci exist˘a
matricea inferior triunghiular˘a L ¸si o matrice superior triunghiular˘a U astfel
ˆıncˆat A = LU.
Se poate da ¸si o demonstrat¸ie neconstructiv˘a, bazat˘a pe induct¸ia matematic˘a.
Demonstrat¸ie. Se observ˘a c˘a A = LU ⇔ Ak = Lk Uk , k ∈ {1, 2, . . . , n}, unde
Ak , Lk , Uk sunt matricele de dimensiune k × k decupate respectiv din A, L, U, din
colt¸ul N-V.
Induct¸ie dup˘a k. Pentru k = 1 : a1,1 = 1 a1,1 . Presupunem c˘a pentru k ∈
{1, . . . , n − 1} are loc descompunerea Ak = Lk Uk . Ipoteza Jn−1 implic˘a |Ak | =
|Uk | =
6 0. Atunci  

Ak b
Ak+1 =
cT η

344

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

cu b, c ∈ Rk , η ∈ R. Determin˘am r, s ∈ Rk , σ ∈ R astfel ˆıncˆat s˘a aib˘a loc descompunerea  

  

Ak b
Lk 0
Uk s
Ak+1 =
=
= Lk+1 Uk+1 .
cT η
rT 1
0 σ
Se obt¸in
b = Lk s ⇒ s = L−1
k b,
cT = rT Uk ⇒ r = (UkT )−1 c,
η = rT s + σ ⇒ σ = η − rT s.
Pentru k ∈ {1, . . . , n − 2} ipoteza Jn−1 implic˘a |Ak+1 | = |Uk |σ = |Uk+1 | =
6 0. La
ultimul pas, k = n − 1, nu mai este necesar ca matricea Un=k+1 s˘a fie nesingular˘a.
Observat¸ia 16.4.1
Pentru existent¸a factoriz˘arii LU, cerint¸a ca matricea A s˘a satisfac˘a ipoteza Jn−1
este esent¸ial˘a. De acest fapt, ne putem convinge prin urm˘atorul exemplu:
Presupunem, prin absurd, existent¸a unei factoriz˘ari LU pentru  

  

0 1
l1,1 0
u1,1 u1,2
=
.
1 1
l2,1 l2,2
0
u2,2
Atunci au loc egalit˘a¸tile contradictorii l1,1 u1,1 = 0, l1,1 u1,2 = 1, l2,1 u1,1 = 1.
Matrice de permutare. Not˘am prin Pi,j ∈ Mn (R) matricea


1
0


..
.






1


 ← i

0
1


.

..
Pi,j = 



 ← j
1
0




1




...


0
1

i

j

pe care o numim matrice de permutare.
Urm˘atoarele propriet˘a¸ti se stabilesc prin verificare direct˘a:

345

16.4. FACTORIZAREA LU

1. Dac˘a A ∈ Mn (R) atunci Pi,j A este matricea care se obt¸ine din A prin
interschimbarea liniilor i ¸si j.
2. Dac˘a A ∈ Mn (R) atunci APi,j este matricea care se obt¸ine din A prin
interschimbarea coloanelor i ¸si j.
2
=I
3. Pi,j

−1
Pi,j
= Pi,j .

ˆIn lipsa ipotezei Jn−1 , la pasul k a construct¸iei din demonstrt¸ia Teoremei
(k−1)
16.4.1, nu mai avem asigurat˘a cerint¸a ak,k 6= 0.
(k−1)

Dac˘a ak,k

= 0 ¸si exist˘a pe coloana k, sub elementul de pe diagonala prin(k−1)

cipal˘a un element nenul – fie acesta aik ,k
Relat¸ia (16.130 devenind

– atunci interschimb˘am liniile k ¸si ik .

A(k) = Pk A(k−1) − lk uTk ,

cu Pk = Pk,ik .

(16.15)

(k−1)

Dac˘a ak,k = 0 ¸si sub acest element, pe coloana k, toate elementele sunt nule
atunci alegem
lk = ek ,

(k−1)

uTk = (0 . . . 0 ak,k

(k−1)

. . . ak,n )

¸si

Pk = In ,

unde ek este vectorul din baza canonic˘a.
(k−1)
Dac˘a ak,k 6= 0 atunci alegem Pk = In .
Din relat¸iile (16.15), prin eliminarea elementelor intermediare rezult˘a
0 = A(n) = (Pn Pn−1 . . . P1 )A − ln uTn −

n−1
X

(Pn Pn−1 . . . Pk+1 )lk uTk =

k=1

= PA −

n
X

˜lk uT ,
k

k=1

unde ˜ln = ln ¸si ˜lk = (Pn Pn−1 . . . Pk+1 )lk , k ∈ {1, 2, . . . , n − 1}. Un vector ˜lk
are acea¸si form˘a ca ¸si vectorul lk , deoarece eventualele permut˘ari au vizat doar
elementele de pe pozit¸iile k, . . . , n.
Elementele matricelor L ¸si U se pot p˘astra ˆın A, mai precis elementele nenule
ale liniei k din U apar pe linia k a lui A deasupra diagonalei principale, iar coloana
k din L -f˘ar˘a 1 - apare pe coloana k a lui A sub diagonala principal˘a.
Rezult˘a urm˘atorul algoritm:
1. P = In ;

346

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

2. Pentru k = 1, 2, . . . , n − 1 execut˘a
(a) Dac˘a ak,k = 0 atunci
• Dac˘a pe coloana k sub diagonala principal˘a exist˘a un element
nenul atunci se schimb˘a acea linie cu linia k ¸si P := Pk,ik P (prin
ik s-a notat linia elementului nenul);
• Dac˘a pe coloana k sub diagonala principal˘a nu exist˘a nici un element nenul atunci se continu˘a cu urm˘atorul k;
(b) Elementele liniei k situate pe ¸si deasupra diagonalei principale se las˘a
nemodificate;
(c) Elementele corespunz˘atoare indicilor i, j ∈ {k + 1, . . . , n} se calculeaz˘a
folosind regula dreptunghiului cu pivotul ak,k , (16.14).
(d) Elementele coloanei k situate sub diagonala principal˘a se ˆımpart la
ak,k ;
Astfel are loc
Teorema 16.4.2 Pentru orice matrica A ∈ Mn (R) exist˘a o matrice inferior
triunghiular˘a L, o matrice superior triunghiular˘a U ¸si o matrice P, produs de
matrice de permutare astfel ˆıncˆat
P A = LU.
Exemplu. S˘a se deduc˘a factorizarea LU a matricei

1
2 −1 3
2
 2
4 −2 5
1


A =  −1 −2 1 −3 −4
 3
6
2 10 7
1
2
4
0
4
Ata¸sa˘m matricei A tabloul
1
2 −1 3
2
2
4 −2 5
1
−1 −2 1 −3 −4
3
6
2 10 7
1
2
4
0
4




.

347

16.4. FACTORIZAREA LU

Desf˘a¸surarea calculelor este
1
2
−1
3
1

k=1 P =I

|
|
|
|

2 −1 3
2
0 0 −1 −3
0 0
0 −2
0 5
1
1
0 5 −3 2

k=2 P =I
1
2
3
−1
1

k = 3 P = P3,4

1
2
3
−1
1

−1 3
2
0 −1 −3
| 5
1
1
| 0
0 −2
| 5 −3 2

2
0
0
0
0

|

2
0
0
0
0

|

|

−1
0
5
0
1

3
2
−1 −3
1
1
| 0 −2
| −4 1

|

−1
0
5
1
0

3
−1
1
−4
0

k = 4 P = P4,5 P3,4
1
2
3
1
−1

2
0
0
0
0

|

|

2
−3
1
1
| −2

Atunci



L=

1
2
3
1
−1

0
1
0
0
0

0
0
1
1
0

0
0
0
1
0

0
0
0
0
1







U =


P = P4,5 P3,4



=

1
0
0
0
0

0
1
0
0
0

0
0
0
0
1

2 −1 3
2
0 0 −1 −3
0 5
1
1
0 0 −4 1
0 0
0 −2

1
0
0
0
0
0
0
1
0
0

0
0
0
1
0











348

16.5

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

Cazul matricelor simetrice - Factorizarea
Cholesky

Fie A ∈ Mn (R) o matrice simetric˘a care satisface ipoteza Jn−1 . Datorit˘a
simetriei, descompunerea LU poate fi scris˘a



D1,1
0 ...
0
lT1
n
 0 D2,2
 T 
0 

  l2  X
A = LDLT = [l1 l2 . . . ln ]  ..
=
Dk,k lk lTk



..
..
..
 .



.
.
.
k=1
0
0 . . . Dn,n
lTn
¸si sub forma recursiv˘a
A(0) = A;
A(k) = A(k−1) − Dk,k lk lTk ,
(k−1)

unde Dk,k = ak,k .

Cazul matricei simetrice ¸si strict pozitiv definit˘
a
Are loc urm˘atoarea proprietate a matricelor strict pozitiv definite
Teorema 16.5.1 Dac˘a matricea A ∈ Mn (R) este strict pozitiv definit˘a atunci ea
satisface ipoteza Jn .
Demonstrat¸ie. Presupunem prin absurd c˘a exist˘a k ∈ {1, 2, . . . , n} astfel ˆıncˆat
|Ak | = 0. ˆIn acest caz exist˘ax1 ∈ Rk , x1 
6= 0 astfel
t Ak x1 = 0. Considerˆand 
ˆıncˆa
Ak A1,2
x1
partit¸ionarea matricei A =
¸si x =
∈ Rn deducem relat¸iile
A2,1 A2,2
0
contradictorii
0 < < Ax, x >=< Ak x1 , x1 >= 0.
Teorema 16.5.2 Dac˘a are loc factorizarea Doolittle A = LDLT , A ∈ Mn (R),
atunci matricea A este strict pozitiv definit˘a dac˘a ¸si numai dac˘a elementele diagonalei matricei D sunt pozitive.
Demonstrat¸ie. S˘a ar˘at˘am c˘a elementele diagonalei matricei D sunt pozitive.
Potrivit factoriz˘arii LU de tip Doolittle, matricea L este nesingular˘a, |L| = 1.

349

16.6. REZOLVAREA SISTEMELOR TRIDIAGONALE

Pentru orice i ∈ {1, . . . , n} exist˘a xi ∈ Rn astfel ˆıncˆat LT xi = ei . Dac˘a D =
diag(D1,1 , . . . , Dn,n ) atunci
0 < < Axi , xi >=< LDLT xi , xi >=< DLT xi , LT xi >=< Dei , ei >= Di,i .
Reciproc, presupunem c˘a A = LDLT ¸si Di,i > 0, ∀i ∈ {1, 2, . . . , n}. Fie
x ∈ Rn , x 6= 0 ¸si y = LT x = (yi )1≤i≤n . Atunci y 6= 0 ¸si
T

T

T

< Ax, x >=< LDL x, x >=< DL x, L x >=< Dy, y >=

n
X

Di,i yi2 > 0.

i=1

Teorema 16.5.2 ofer˘a un criteriu de verificare a strict pozitiv definirii unei matrice simetrice: se face descompunerea LDLT ¸si se cerceteaz˘a semnul elementelor
de pe diagonala matricei D.
ˆIn cazul matricelor simetrice ¸si strict pozitiv definit˘a are loc factorizarea
Cholesky
Teorema 16.5.3 Dac˘a A ∈ Mn (R) este o matrice simetric˘a ¸si strict pozitiv
definit˘a atunci exist˘a o matrice inferior triunghiular˘a K ∈ Mn (R) astfel ˆıncˆat
A = KK T .
p
p
Demonstrat¸ie. Definim F = diag( D1,1 , . . . , Dn,n ) ¸si K = LF. Deoarece
F 2 = D avem
A = LDLT = LF 2 LT = KK T .
Implementarea factoriz˘arii Cholesky nu necesit˘a nici o pivotare. Explicitˆand
matricea K, ˆın urma identific˘arii elementelor ˆın egalitatea A = KK T se obt¸in
formulele explicite pentru componentele matricei K. Algoritmul este dat ˆın Fig.
4.

16.6

Rezolvarea sistemelor tridiagonale

Numeroase probleme conduc la sisteme algebrice de forma

 a1 x1 + c1 x2 = d1
bi xi−1 + ai xi + ci xi+1 = di ,
2 ≤ i ≤ n − 1,

bn xn−1 + an xn = dn

(16.16)

350

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

Algorithm 4
1: procedurep
K=Cholesky(A)
2:
K1,1 ← A1,1
A2,1
3:
K2,1 ← K
q1,1
2
4:
K2,2 ← A2,2 − K2,1
5:
for i = 3 : n do
Ai,1
6:
Ki,1 ← K1,1
7:
for j = 2 : i − 1Pdo
A − j−1 Ki,s Kj,s
8:
Ki,j ← i,j s=1
Kj,j
9:
end forq
Pi−1 2
Ki,j
10:
Ki,i ← Ai,i − s=1
11:
end for
12: end procedure
Matricea sistemului







a1 c 1 0 0 . . . 0
0
0
b 2 a2 c 2 0 . . . 0
0
0
0 b 3 a3 c 3 . . . 0
0
0
... ... ... ... ... ...
...
...
0 0 0 0 . . . bn−1 an−1 cn−1
0 0 0 0 ... 0
bn
an








are elementele nunule situate ˆın imediata vecin˘atate a diagonalei principale. O
asemenea matrice se nume¸ste matrice band˘a. ˆIn cazul de fat¸˘a, lat¸imea benzii
este 3, matricea numindu-se tridiadonal˘a. Indic˘am o metod˘a eficient˘a relativ
la mecesarul de memorie, pentru rezolvarea sistemului (16.16), numit˘a metoda
dublului parcurs.
Primul parcurs. Din prima ecuat¸ie a sistemului (16.16), explicitˆand pe x1
g˘asim x1 = − ac11 x2 + ad11 , adic˘a o relat¸ie de forma x1 = R2 x2 +S2 cu R2 = − ac11 , S2 =
d1
. Presupunˆand xi−1 = Ri xi + Si ¸si substituind ˆın a i−a ecuat¸ie a sistemului
a1
g˘asim
bi (Ri xi + Si ) + ai xi + ci xi+1 = di
de unde rezult˘a
xi =

−ci
di − bi Si
xi+1 +
= Ri+1 xi+1 + Si+1 .
ai + bi Ri
ai + bi Ri

351

16.6. REZOLVAREA SISTEMELOR TRIDIAGONALE

Am dedus relat¸iile de recurent¸a˘
−ci
ai + bi Ri

Ri+1 =

Si+1 =

d i − bi S i
ai + bi Ri

i = 2, 3, . . . , n − 1.

Al doilea parcurs. Din relat¸iile
xn−1 = Rn xn + Sn
bn xn−1 + an xn = dn
deducem

d n − bn S n
,
an + bn Rn
= Ri xi + Si calcul˘am succesiv xn−1 , xn−2 , . . . , x1 .
xn =

¸si utilizˆand egalit˘a¸tile xi−1

Alt sistem tridiagonal
Fie sistemul

a1 c 1
b1
 b 2 a2 c 2


... ...
...



bn−1 an−1 cn−1
cn
bn
an
sau



x1
x2
..
.






  xn−1
xn

d1
d2
..
.

 
 
 
=
 
  dn−1
dn








a1 x 1 + c 1 x 2 + b 1 x n
= d1
bi xi−1 + ai xi + ci xi+1 = di i = 2, . . . , n − 1

bn xn−1 + an xn + cn x1 = dn
Rescriem prima ecuat¸ie sub forma
x1 =
cu R2 = ac11 , S2 =
ˆIn general

d1
,
a1

c1
b1
d1
− x2 − xn = R2 x2 + S2 + W2 xn ,
a1 a1
a1
W2 =

b1
.
a1

xi−1 = Ri xi + Si + Wi xn .

(16.17)

Introducˆand aceast˘a expresie ˆın a i-a ecuat¸ie ¸si explicitˆand xi se obt¸ine
xi =

−ci
d i − bi S i
bi Wi
xi+1 +

xn =
ai + bi Ri
ai + bi Ri ai + bi Ri

(16.18)

352

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

= Ri+1 xi+1 + Si+1 + Wi+1 xn ,
−ci
,
ai +bi Ri

−bi Si
i Wi
adic˘a Ri+1 =
Si+1 = adii+b
, Wi+1 = − aib+b
.
i Ri
i Ri
Se pot determina coeficient¸ii Ui , Vi , i ∈ {1, 2, . . . , n} astfel ˆıncˆat

xi = Ui xn + Vi .

(16.19)

Evident Un = 1, Vn = 0. Substituind (16.19) ˆın (16.17) g˘asim
xi−1 = (Ri Ui + Wi )xn + Ri Vi + Si = Ui−1 xn + Vi−1 ,
cu Ui−1 = Ri Ui + Wi , Vi−1 = Ri Vi + Si . Din ultima ecuat¸ie a sistemului se obt¸ine
xn =

dn − bn Vn−1 − cn V1
an + bn Un−1 + cn U1

iar celelalte necunoscute se determin˘a utilizˆand (16.19).

16.7

Metode iterative

Fie A ∈ Mn (R), A = (ai,j )1≤i,j≤n ¸si b ∈ Rn , b = (bi )1≤i≤n . Pentru rezolvarea
sistemului algebric de ecuat¸ii liniare
Ax = b

(16.20)

consider˘am clasa de metode iterative
B

uk+1 − uk
+ Auk = b,
τk

(16.21)

unde B ∈ Mn (R) ¸si τk ∈ R sunt parametri care definesc metoda iterativ˘a.
Pornind de la un element arbitrar u0 se construie¸ste un ¸sir (uk )k∈N unde fiecare
element reprezint˘a o aproximat¸ie a solut¸iei sistemului algebric (16.20) (bineˆınt¸eles
dac˘a aceast˘a solut¸ie exist˘a). Astfel vorbim de metode iterative de rezolvare a
sistemului algebric (16.20).
Prezint˘a interes s˘a preciz˘am condit¸iile ˆın care ¸sirul de aproximat¸ii
k
(u )k∈N converge c˘atre solut¸ia sistemului.
Pentru matricea A introducem notat¸iile


a1,1
0
..


.




ai,i
D=
,


.
..


0
an,n

353

16.7. METODE ITERATIVE






A =


0
0

a2,1 0

..
..

.
.
,

..

.
0
an,1 an,2 . . . an,n−1 0





+
A =

0 a1,2 a1,3 . . . a1,n
0 a2,3 . . . a2,n
..
..
..
.
.
.
0 an−1,n
0
0





.

Cazuri particulare.
1. Metoda Jacobi. Dac˘a ai,i 6= 0, ∀i ∈ {1, 2, . . . , n} atunci explicitˆand
necunoscuta xi din ecuat¸ia i obt¸inem
xi = −

n
X
ai,j
j=1

ai,i

· xj +

bi
ai,i

(16.22)

j6=i

Construim ¸sirul uk = (uk1 , . . . , xkn ) definit prin formulele de recurent¸a˘
uk+1
i

=−

n
X
ai,j
j=1

ai,i

· ukj +

bi
ai,i

i ∈ {1, . . . , n},

(16.23)

j6=i

k ∈ N, iar prima aproximat¸ie u0 = (u01 , . . . , u0n ) este un element din Rn .
Relat¸iile (16.23) se poate scrie sub forma
ai,i (uk+1
i

uki )

+

n
X

ai,j uki = bi

i ∈ {1, . . . , n}

j=1

sau sub forma matriceal˘a
D(uk+1 − uk ) + Auk = b.

(16.24)

ˆIn acest caz B = D ¸si τk = 1, ∀k ∈ N.
2. Metoda Gauss-Seidel. Relativ la (16.22), construim ¸sirul uk = (uk1 , . . . , xkn )
definit prin formulele de recurent¸a˘
uk+1
1

= −

n
X
a1,j
j=2

uk+1
= −
i

i−1
X
ai,j
j=1

uk+1
= −
n

a1,1

n−1
X
j=1

ai,i

· ukj +

b1
a1,1

· uk+1

j

n
X
ai,j k
bi
· uj +
a
ai,i
j=i+1 i,i

an,j
bn
· uk+1
+
j
an,n
an,n

(16.25)

2≤i≤n−1

354

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

k ∈ N ¸si u0 ∈ Rn . Formulele de recurent¸˘a se pot rescrie sub forma
i
X

ai,j uk+1
j

j=1

+

n
X

ai,j ukj = bi

i ∈ {1, . . . , n}

j=i+1

sau sub forma matriceal˘a
(A− + D)uk+1 + A+ uk = b,
¸si
(A− + D)(uk+1 − uk ) + Auk = b.

(16.26)

Astfel B = A− + D ¸si τk = 1 ∀k ∈ N.
3. Metoda relax˘
arii (Succsessive Overrelaxation - SOR). Fie ω ∈ R∗ .
Metoda relax˘arii este dat˘a de
(D + ωA− )

uk+1 − uk
+ Auk = b,
ω

(16.27)

adic˘a B = D + ωA− , τk = ω, ∀k ∈ N. Se observ˘a c˘a pentru ω = 1 se obt¸ine
metoda Gauss-Seidel.
Din punct de vedere practic, formula de recurent¸a˘ (16.21), cu τk = τ , se
utilizeaz˘a sub forma
uk+1 = T uk + d
(16.28)
cu T ∈ Mn (R) ¸si d ∈ Rn .
Presupunem c˘a dac˘a x ∈ Rn este solut¸ia sistemului Ax = b, (16.20), atunci
x = T x + d, adic˘a x este punctul fix al aplicat¸iei f (x) = T x + d.
Definit¸ia 16.7.1 Metoda (16.28) este convergent˘a dac˘a pentru orice u0 ∈ Rn
¸sirul (uk )k∈N converge c˘atre solut¸ia sistemului Ax = b.
Teorema 16.7.1 Urm˘atoarele afirmat¸ii sunt echivalente:
(1) Metoda (16.28) este convergent˘a;
(2) ρ(T ) < 1;
(3) Exist˘a o norm˘a matriceal˘a k · k astfel ˆıncˆat kT k < 1.
Demonstrat¸ie. (1) → (2). Fie u0 ∈ Rn ¸si limk→∞ uk = x. Sc˘azˆand x = T x + d
din (16.28) rezult˘a
uk+1 − x = T (uk − x),
k ∈ N.

355

16.7. METODE ITERATIVE

Notˆand ek = uk − x, egalitatea anterioar˘a se scrie ek+1 = T ek , de unde ek = T k e0 .
Deoarece limk→∞ ek = 0 are loc egalitatea limk→∞ T k e0 = 0. Cum u0 este arbitrar,
din Teorema 18.3.10 rezult˘a ρ(T ) < 1.
(2) → (3). Potrivit Teoremei 18.3.7, pentru 0 < ε < 1 − ρ(A) exist˘a o norm˘a
matriceal˘a astfel ˆıncˆat kT k < ρ(A) + ε < 1.
(3) → (1). Concluzia rezult˘a din relat¸iile
kek k = kT k e0 k ≤ kT k k ke0 k ≤ kT kk ke0 k → 0, k → ∞.
Observat¸ia 16.7.1 Condit¸ia kT k < 1 reprezint˘a condit¸ia de contract¸ie a funct¸iei
f (x), definit˘a mai sus.
Studiul convergent¸ei acestor metode se va prezenta ˆın cazurile ˆın care matricea
A este
• cu diagonala dominant˘a,
• simetric˘a ¸si pozitiv definit˘a.

Matricea sistemului are diagonala dominant˘
a
Teorema 16.7.2 Dac˘a

Pn

j=1

j6=i

|ai,j | < |ai,i |, i = 1, 2, . . . , n atunci ¸sirul de apro-

ximat¸ii (uk )k∈N construit potrivit metodei Jacobi sau metodei Gauss - Seidel converge c˘atre solut¸ia sistemului algebric (16.20).
Demonstrat¸ie. Potrivit Propozit¸iei 15.1.21 matricea A este nesingular˘a, deci
sistemul algebric de ecuat¸ii liniare (16.21) are o solut¸ie unic˘a.
Cazul metodei Gauss-Seidel. Cazul metodei Jacobi se trateaz˘a asem˘an˘ator.
Fie x = (x1 , . . . , xn ) solut¸ia sistemului (16.20) ¸si i acel indice pentru care
|uk+1
− xi | = max |uk+1
− xj | = kuk+1 − xk∞ .
i
j
1≤j≤n

Sc˘azˆand relat¸ia i din (16.25) din relat¸ia corespunz˘atoare din
(16.22) obt¸inem
uk+1
− xi = −
i

i−1
X
ai,j
j=1

Notˆand

ai,i

(ujk+1 − xj ) −

i−1
X
ai,j
pi =
|
|,
ai,i
j=1

n
X
ai,j k
(uj − xj ).
a
i,i
j=i+1

n
X
ai,j
qi =
|
|
ai,i
j=i+1

(16.29)

356

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

din relat¸ia (16.29) deducem
|uk+1
i

i−1
n
X
X
ai,j
ai,j
k+1
− xi | ≤
|
| · |uj − xj | +
|
| · |ukj − xj | ≤
a
a
i,i
i,i
j=1
j=i+1

≤ pi · |uk+1
− xi | + qi · max |ukj − xj |.
i
1≤j≤n

Atunci
kuk+1 − xk∞ = |uk+1
− xi | ≤
i

qi
kuk − xk∞
1 − pi

(16.30)

q

Fie µ = max{ 1−pj j : j = 1, 2, . . . , n}. Atunci din ipoteza teoremei rezult˘a c˘a
0 < µ < 1 ¸si utilizˆand succesiv relat¸iile de tip (16.30) obt¸inem:
kuk − xk∞ ≤ µkuk−1 − xk∞ ≤ µ2 kuk−2 − xk∞ ≤ . . . ≤ µn ku0 − xk∞ .
Rezult˘a c˘a:
lim kuk − xk∞ = 0,

k→∞

adic˘a convergent¸a ¸sirului (xk )k∈N c˘atre solut¸ia sistemului (16.20).
ˆIn demonstrat¸ia convergent¸ei metodei lui Jacobi rolul lui µ din demonstrat¸ia
anterioar˘a este luat de parametrul ν = max1≤i≤n {pi + qi }.
qi
Inegalitatea µ ≤ ν ( ⇔ 1−p
≤ pi + qi ) justific˘a faptul c˘a metoda Gaussi
Seidel este mai rapid convergent˘a decˆat metoda Jacobi.
Alternativ, calcul˘am norma matricei T pentru
• metoda Jacobi

0

− aa1,2
1,1
0

 − a2,1
 a
T = −D (A + A ) =  .2,2
 ..
n,2
n,1
− aan,n
− aan,n
−1

+

Rezult˘a
kT k∞ = max

n
X
|ai,j |

1≤i≤n
j=1

|ai,i |

< 1.

j6=0

• metoda Gauss-Seidel
T = −(D + A− )−1 A+ .

. . . − aa1,n
1,1
. . . − aa2,n
2,2
..
..
.
.
...
0




.

357

16.7. METODE ITERATIVE

Fie x ∈ Rn ¸si y = T x = −(D+A− )−1 A+ x. Pe componente, au loc egalit˘a¸tile
ai,i yi = −

i−1
X

ai,j yj −

j=1

n
X

ai,j xj ,

i ∈ {1, . . . , n}.

j=i+1

Utilizˆand notat¸iile Teoremei 16.7.2, pentru indicele i pentru care |yi | =
max1≤j≤n |yj | = kyk∞ se g˘ase¸ste
|yi | ≤ pi kyk∞ + qi kxk∞
de unde
kyk∞ ≤ µkxk∞
ˆIn consecint¸a˘ kT k∞ ≤ µ < 1.

Matricea sistemului este simetric˘
a ¸si pozitiv definit˘
a
Matricea simetric˘a ¸si pozitiv definit˘a A ∈ Mn (R) genereaz˘a norma kxk2A =<
Ax, x > .
Un calcul direct demonstreaz˘a
Teorema 16.7.3 Fie τ ∈ R∗ , B ∈ Mn (R) ¸si A ∈ Mn (R) o matrice simetric˘a ¸si
strict pozitiv definit˘a. Dac˘a B y−x
+ Ax = 0 (x, y ∈ Rn ), atunci are loc egalitatea
τ
τ y−x y−x
2τ < (B − A)
,
> +kyk2A = kxk2A .
2
τ
τ
Teorema 16.7.4 Fie A ∈ Mn (R) o matrice simetric˘a ¸si strict pozitiv definit˘a.
Dac˘a τk = τ > 0, ∀k ∈ N ¸si B > τ2 A, atunci ¸sirul de aproximat¸ii (uk )k∈N
construit prin metoda iterativ˘a (16.21) concerge c˘atre solut¸ia sistemului (16.20).
Demonstrat¸ie. Not˘am cu x solut¸ia sistemului (16.20) ¸si fie ek = uk −x. Sistemul
(16.20) se poate scrie ca
x−x
B
+ Ax = b.
(16.31)
τ
Sc˘azˆand (16.31) din (16.21) obt¸inem
B

ek+1 − ek
+ Aek = 0
τ

∀k ∈ N.

(16.32)

Din teorema 16.7.3 rezult˘a egalitatea
τ ek+1 − ek ek+1 − ek
,
> +kek+1 k2A = kek k2A .
2τ < (B − A)
2
τ
τ

(16.33)

358

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

Matricea P = B − τ2 A fiind strict pozitiv definit˘a este tare pozitiv definit˘a, deci
exist˘a m > 0 astfel ˆıncˆat < P x, x > ≥ mkxk22 , ∀x ∈ Rn . Din (16.33) deducem
kek k2A − kek+1 k2A ≥ 2τ mk

ek+1 − ek 2
m
k2 = 2 kek+1 − ek k22 ,
τ
τ

¸si ˆın consecint¸a˘ ¸sirul (kek k2A )k∈N este convergent (fiind descresc˘ator ¸si m˘argint),
de unde
lim kek+1 − ek k2 = 0.
k→∞

Din (16.32) deducem c˘a
ek+1 − ek
e = −A B
τ
k

−1

¸si apoi
kek k2 ≤

1
kA−1 k2 kBk2 kek+1 − ek k2 .
|τ |

Ultima relat¸ie implic˘a limk→∞ ek = 0.
Din nou, alternativ, ˆın ipoteza B > τ2 A putem evalua norma matricei T =
B −1 (B − τ A). Fie x ∈ Rn \{0} ¸si y = T x = B −1 (B − τ A)x. Alegerea x 6= 0
implic˘a y 6= 0.
+ Ax = 0 ¸si din Teorema 16.7.3 rezult˘a egalitatea
Atunci B y−x
τ
τ y−x y−x
,
> +kyk2A = kxk2A .
2τ < (B − A)
2
τ
τ
¸si ¸tinˆand seama de ipotez˘a
τ y−x y−x
,
>= kxk2A − kyk2A .
0 < 2τ < (B − A)
2
τ
τ
adic˘a kT xkA = kykA < kxkA . Prin urmare kT kA < 1.
Verific˘am condit¸ia din Teorema 16.7.4 ˆın cazul metodei lui Gauss – Seidel ¸si
a metodei relax˘arii.
Teorema 16.7.5 Dac˘a A este o matrice simetric˘a ¸si strict pozitiv definit˘a atunci
¸sirul de aproximat¸ii construit prin metoda Gauss – Seidel (16.25) converge c˘
atre
solut¸ia sistemului (16.20).
Demonstrat¸ie. Verific˘am condit¸ia B − τ2 A > 0.
τ
1
1
B − A = D + (A− − A+ ).
2
2
2

359

16.7. METODE ITERATIVE

¸si atunci
τ
1
1
< (B − A)y, y >= < Dy, y > + (< A− y, y > − < A+ y, y >).
2
2
2
Deoarece A este simetric˘a,P
A− = (A+ )T , rezult˘a c˘a < A− y, y >=< A+ y, y > .
Totodat˘a < Dy, y >= ni=1 ai,i yi2 . Dac˘a ei este vectorul canonic avˆand 1 pe
pozit¸ia i ¸si deoarece A > 0 avem
∀i ∈ {1, 2, . . . , n}.

< Aei , ei >= ai,i > 0,
Astfel

n

X
τ
< (B − A)y, y >=
ai,i yi2 > 0,
2
i=1

∀y ∈ Rn \{0}.

Teorema 16.7.6 Dac˘a ω ∈ (0, 2) ¸si A este o matrice simetric˘a ¸si strict pozitiv definit˘a atunci ¸sirul de aproximat¸ii construit prin metoda relax˘arii (16.27)
converge c˘atre solut¸ia sistemului (16.20).
Demonstrat¸ie. Utilizˆand rezultatele din demonstrat¸ia Teoremei 16.7.5, g˘asim
ω
ω
τ
B − A = (1 − )D + (A− − A+ ).
2
2
2
de unde
n

τ
ω
ω X
< (B − A)y, y >= (1 − ) < Dy, y >= (1 − )
ai,i yi2 > 0,
2
2
2 i=1

∀y ∈ Rn \{0}.

ˆIn cazul matricei A simetrice ¸si strict pozitiv definite, pentru metoda iterativ˘a
(16.21) cu B = In = I ¸si τk = τ, ∀k ∈ N, se poate g˘asi valoarea optim˘a a
parametrului τ.
Dac˘a Ax = b, ek = uk − x atunci
ek+1 − ek
+ Aek = 0
τ

ek+1 = (I − τ A)ek .

Utilizˆand Teorema 18.3.5, kI − τ Ak2 = ρ(I − τ A), deci
kek+1 k2 ≤ ρ(I − τ A)kek k2 ≤ ρk (I − τ A)ke0 k2 .
Valoarea optim˘a pentru τ este dat˘a de num˘arul care minimizeaz˘a funct¸ia q(τ ) =
ρ(I − τ A) ˆın mult¸imea τ > 0.

360

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

Dac˘a valorile proprii ale matricei A sunt cuprinse intre m ¸si M, 0 < m =
min λ, M = max λ, atunci
1 ≥ 1 − τ m ≥ 1 − τ λ ≥ 1 − τ M.
Deoarece 1−τ M ≥ −1 ⇔ τ ≤ M2 , pentru minimizarea funct¸iei q(τ ) este suficient
s˘a ne limit˘am la intervalul τ ∈ (0, M2 ].
Au loc relat¸iile
q(τ ) = ρ(I − τ A) = max |1 − τ λ| = max{|1 − τ m|, |1 − τ M |}.
λ

Valoarea minim˘a a ultimei expresii se obt¸ine pentru τmin =
min q(τ ) = q(τmin ) =
τ >0

2
M +m

¸si ˆın consecint¸a˘

M −m
.
M +m

Deducem o alt˘a form˘a a acestei expresii. Deoarece
kAk = ρ(A) = max λ = M,
kA−1 k = ρ(A−1 ) = max λ−1 =

1
,
m

num˘arul de condit¸ionare al matricei A va fi k(A) = kAkkA−1 k = M
¸si ˆın
m
consecint¸a˘
k(A) − 1
M −m
=
.
M +m
k(A) + 1
Utilizˆand aceast˘a evaluare putem calcula num˘arul de iterat¸ii necesare pentru
reducerea erorii init¸iale de ε ori. Din inecuat¸ia
kI − τmin Akk2 = ρk (1 − τmin A) = (
se obt¸ine k >

ln ε
M −m
M +m

M −m k
) <ε
M +m

.

Regula de oprire a unei metode iterative
Fie Ax = b ¸si x0 , xk , respectiv aproximat¸ia init¸ial˘a ¸si cea curent˘a. Introducem
notat¸iile
ek = xk − x
rk = b − Axk = A(x − xk ) = −Aek .
Teorema 16.7.7 Are loc inegalitatea
kek k
krk k
≤ k(A) 0 .
ke0 k
kr k

361

˘
16.8. SOLUT
¸ IE ˆIN SENSUL CELOR MAI MICI PATRATE

Demonstrat¸ie. Din relat¸iile
kek k = kA−1 Aek k ≤ kA−1 kkAek k = kA−1 kkrk k,
kr0 k = kAe0 k ≤ kAkke0 k

prin inmult¸ire rezult˘a inegalitatea dorit˘a.
Pentru x0 = 0 o alegere practic˘a a regulii de oprire este
tolerant¸a folosit˘a.

16.8

1
ke0 k

krk k
kbk

kAk
kr0 k

< ε, unde ε este

Solut¸ie ˆın sensul celor mai mici p˘
atrate

Fie A ∈ Mm,n (R), b ∈ Rm ¸si sistemul algebric de ecuat¸ii liniare Ax = b. Dac˘a
b 6∈ Im(A) atunci sistemul este incompatibil.
O solut¸ie ˆın sensul celor mai mici p˘atrate este un element din Rn care minimizeaz˘a funct¸ionala J : Rn → R definit˘a prin
J(x) = kb − Axk22 .

(16.34)

Teorema 16.8.1 Urm˘atoarele afirmat¸ii sunt echivalente:
(i) x solut¸ie ˆın sensul celor mai mici p˘atrate;
(ii) rezidul r = b−Ax este ortogonal pe subspat¸iul Im(A), adic˘a < r, y >= y T r =
0, ∀y ∈ Im(A) ;
(iii) AT (b − Ax) = 0.
Demonstrat¸ie. Dac˘a y = Az atunci echivalent¸a (ii)⇔(iii) rezult˘a din egalit˘a¸tile
< y, r >=< Az, r >=< z, AT r > .
Pentru orice y ∈ Rn au loc egalit˘a¸tile
b − Ay = b − Ax + A(x − y)
¸si
J(y) = kb − Axk22 + 2 < b − Ax, A(x − y) > +kA(x − y)k22 =
= J(x) + 2 < AT (b − Ax), x − y > +kA(x − y)k22 .
(iii)⇒(i) Egalitatea AT (b − Ax) = 0 ¸si (16.35) conduc la
J(y) = J(x) + kA(x − y)k22

J(y) ≥ J(x), ∀y ∈ Rn .

(16.35)

362

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

(i)⇒(iii) Presupunem prin absurd AT (b − Ax) = z 6= 0. Pentru y = x + εz, ε > 0
din (16.35) g˘asim
J(y) = J(x) − 2εkzk22 + ε2 kAzk22 = J(x) − ε(2kzk22 − εkAzk22 ).
Pentru ε suficient de mic se obt¸ine J(y) < J(x), ceea ce contrazice proprietatea
de optimalitate a lui x.
Din Teorema 16.8.1, (iii), solut¸ia ˆın sensul celor mai mici p˘atrate se obt¸ine
din sistemul algebric de ecuat¸ii liniare
AT Ax = AT b.
Sistemul este compatibil deoarece AT b ∈ Im(AT ) = Im(AT A) iar matricea sistemului este simetric˘a ¸si pozitiv definit˘a.
Din (6.1.1) rezult˘a
Teorema 16.8.2 Dac˘a coloanele matricei A sunt liniar independente atunci matricea AT A este strict pozitiv definit˘a.
Din egalitatea (Im(A))⊥ = Ker(AT ) rezult˘a Rm = Im(A) + Ker(AT ). Pentru
orice b ∈ Rm are loc descompunerea b = b1 + b2 cu b1 ∈ Im(A) ¸si b2 ∈ Ker(AT ).
Dac˘a x∗ ∈ Rn este solut¸ia ecuat¸iei Ax = b1 atunci
AT (Ax∗ − b) = AT (b1 − b) = −AT b2 = 0,
adic˘a x∗ este solut¸ia sistemului Ax = b ˆın sensul celor mai mici p˘atrate.

Probleme ¸si teme de seminar
P 16.1 Fie A ∈ Mm,n (R). Se noteaz˘a prin ui ¸si vj T vectorii corespunz˘atori
coloanelor ¸si respectiv liniilor matricei A.


v1T


A = [u1 , . . . , un ] =  ... 
T
vm

S˘a se arate c˘a ˆıntr-un pas Jordan, ˆın afara liniei ¸si coloanei elementului pivot
1
us vrT .
ar,s 6= 0 celelalte elemente se pot calcula matriceal prin A − ar,s

363

˘
16.8. SOLUT
¸ IE ˆIN SENSUL CELOR MAI MICI PATRATE

P 16.2 S˘a se determine factorizarea LU (Doolittle) a matricei


10 6 −2 1
 10 10 −5 0 

A=
 −2 2 −2 1  .
1 3 −2 3
S˘a se rezolve sistemul Ax = b, bT = (−2, 0, 2, 1).
P 16.3 S˘a se determine valorile lui

1
 1

 0
A=
 0

 0
0

λ pentru care matricea

1 0 0 0 0
2 1 0 0 0 

1 3 1 0 0 
.
0 1 4 1 0 

0 0 1 5 1 
0 0 0 1 λ

este strict pozitiv˘a ¸si s˘a se calculeze factorizarea Cholesky. S˘a se determine λ
pentru care matricea este singular˘a.
R. λ =

7
.
33

P 16.4 S˘a se rezolve sistemele utilizˆand factorizarea LU
(i)

 5x + 3y − 11z = 13
4x − 5y + 4z
= 18

3x − 13y + 19z = 22
(ii)

2x − y + 3z + 4t



4x − 2y + 5z + 6t
6x − 3y + 7z + 8t



λx − 4y + 9z + 10t

=
=
=
=

5
7
9
11

R.
(i)

1 0 0
L =  54 1 0 
3
2 1
5


5 3 −11
64 
U =  0 − 37
5
5
0 0
0

364

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

(ii) Pentru λ 6= 8

1 0 0
 λ 1 0
2
L=
 3 0 1
2 0 21


0
0 

0 
1

2 −1
 0 λ−8
2
U =
 0 0
0 0

3
18−3λ
2

−2
0


4
10 − 2λ 

−4 
0

P = P2,4 .

Pentru λ = 8

1
 2
L=
 3
4


0 0 0
1 0 0 

0 1 0 
0 32 1

P 16.5 S˘a se rezolve sistemul

1 a
 0 1

 0 0

 ..
 .
0 0

a ...
a ...
1 ...
..
.


2 −1 3
4
 0 0 −1 −2 

U =
 0 0 −2 −4  .
0 0
0
0

a
a
a
..
.

0 ... 1








x1
x2
x3
...
xn




 = en ,

unde en = (0, 0, . . . , 0, 1)T .
R. 

xk =

−a(1 − a)n−k−1
1

k ∈ {1, 2, . . . n − 1}
k=n

P 16.6 Fie Q ∈ Mn (R, kQk < 1 ¸si q ∈ Rn . S˘a se arate c˘a ¸sirul (xk )k∈N construit
prin formula de recurent¸˘a xk+1 = Qxk + q este convergent c˘atre (I − Q)−1 q.
P 16.7 Fie A = M − N, A, M, N ∈ Mn (R), M inversabil˘a. Dac˘a kM −1 N k < 1
atunci ¸sirul (xk )k∈N definit prin xk+1 = M −1 N xk + M −1 b converge c˘atre solut¸ia
sistemului Ax = b. Dac˘a M = diag(tr(A)) este inversabil˘a atunci metoda revine
la metoda Jacobi.  

α γ
P 16.8 Fie H =
∈ M2 (R), cu |α|, |β| < 1. Pentru rezolvarea sis0 β
temului algebric de ecuat¸ii liniare x = Hx + b, b ∈ R2 se utilizeaz˘a formula de
recurent¸˘a xk+1 = Hxk + b.
S˘a se arate c˘a sistemul admite o singur˘a solut¸ie x ¸si c˘a limk→∞ xk = x.

˘
16.8. SOLUT
¸ IE ˆIN SENSUL CELOR MAI MICI PATRATE

k

R. H k =

−β
αk γ αα−β
0
βk

k

365

!
.

P 16.9 Fie ξ, η, ζ ∈ R, b ∈ R3 ¸si matricele




1 1 1
1 1 1
A= ξ 1 1 
Λ =  0 1 1 .
η ζ 1
0 0 1
Pentru rezolvarea sistemului Ax = b se consider˘a metoda iterativ˘a
Λxk+1 + (A − Λ)xk = b, k ∈ N.
1. S˘a se determine valorile constantelor ξ, η, ζ pentru care ¸sirul (xk )k∈N converge c˘atre solut¸ia sistemului, pentru orice x0 , b ∈ R3 .
2. Pentru ξ = η = ζ = −1 s˘a se precizeze un exemplu de neconvergent¸˘a.
3. S˘a se arate c˘a pentru ξ = ζ = 0 solut¸ia se obt¸ine ˆın cel mult dou˘a iterat¸ii.
R.
1. |A| = (ξ − 1)(ζ − 1). Formula de recurent¸˘a se poate scrie xk+1 = Hxk + Λ−1 b
unde




ξ
0 0
1 −1 0
H =  η − ξ ζ 0 ,
Λ−1 =  0 1 −1  .
η
−ζ 0
0 0
1
limk→∞ H k = 0

ρ(H) < 1 iar ρ(H) = max{|ξ|, |ζ|}.


−1 0 0
ˆ =  0 −1 0  . Se observ˘a H 2k =
2. Pentru ξ = η = ζ = −1, H = H
1
1 0
−H ¸si H 2k+1 = H, de unde neconvergent¸a.
˜ k + Λ−1 b. Atunci x2 = H
˜ 2 x0 +
3. Pentru ξ = ζ = 0, x = A−1 b ¸si xk+1 = Hx
˜ + I)Λ−1 b. Se verific˘a faptul c˘a H
˜ 2 = 0 ¸si (H
˜ + I)Λ−1 = A−1 .
(H
P 16.10 S˘a se arate c˘a factorizarea Doolitle A = LU a matricei tridiagonale


a1 c 1
 b 2 a2

c2




.
.
.
.
.
.
A=

.
.
.



bn−1 an−1 cn−1 
bn
an

366
este

CAPITOLUL 16. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

1
 l2 1

L=
.. ..

.
.
ln 1






U =

d1

u1
...

...
dn−1 un−1
dn

cu
ui = ci
i ∈ {1, . . . , n − 1} 

a1
i=1
di =
ai − li ui−1 i ∈ {2, . . . , n}
bi
i ∈ {2, . . . , n}
li =
di−1
S˘a se deduc˘a formulele pentru rezolvarea sistemului Ax=y.




Capitolul 17
Transformarea Householder
Transformata Householder reprezint˘a instrumentul cu care se vor obt¸ine rezultatele acestui capitol: descompunerea QR a unei matrice, reducerea unei matrice
la forma bidiagonal˘a ¸si la forma Hessenberg.

17.1

Transformata Householder

Fie u ∈ Rn , kuk2 =


2 ¸si matricea H = In − uuT .

Teorema 17.1.1 Matricea H este simetric˘a ¸si ortogonal˘a.
Demonstat¸ie. Au loc egalit˘a¸tile
H T = In − (uuT )T = In − (uT )T uT = In − uuT = H
¸si
H T H = H 2 = In − 2uuT + (uuT )2 = In − 2uuT + u(uT u)uT = I,
deoarece uT u = kuk22 = 2.



Teorema 17.1.2 Fie x = (xi )1≤i≤n ∈ Rn astfel ˆıncˆat kxk2 = 1 ¸si e1 = 

n

R . Dac˘a u =

√x±e1
1±x1


atunci kuk2 = 2 ¸si Hx = ∓e1 .

Demonstat¸ie. Prima egalitate rezult˘a din
kuk22 = uT u =

(xT ± eT1 )(x ± e1 )

=
1 ± x1
367

1
0
..
.
0




∈

368

CAPITOLUL 17. TRANSFORMAREA HOUSEHOLDER

=

2 ± 2x1
kxk22 ± (xT e1 + eT1 x) + ke1 k22

=√
= 2.
1 ± x1
1 ± x1

Apoi

xT ± eT1
kxk2 ± eT1 x
1 ± x1
uT x = √
x = √2
=√
= 1 ± x1
1 ± x1
1 ± x1
1 ± x1
¸si ˆın consecint¸a˘
Hx = (In − uuT )x = x − u(uT x) = x −

1 ± x1 u = ∓e1 .

1
Pentru x ∈ Rn , kxk2 = 1 ¸si u = √x±e
not˘am Hx = In − uuT . Matricea Hx
1±x1
este numit˘a matricea transform˘arii Householder asociat˘a vectorului x.
Din teorema anterioar˘a deducem consecint¸a

Teorema 17.1.3 Dac˘a x ∈ Rn , x 6= 0 atunci
H kxkx x = ∓kxk2 e1 .

(17.1)

2

x
Demonstat¸ie. Dac˘a z = kxk
atunci kzk2 = 1 ¸si din Teorema 17.1.2 g˘asim
2
Hz z = ∓e1 , de unde Hz x = ∓kxk2 e1 .
x
1
ˆIn Teorema 17.1.3 vectorul u ce define¸ste matricea Hz va fi u = qkxk2 +σe
iar
x1
1+σ kxk
2 

1 , dac˘a x1 ≥ 0
σ=
.
−1 , dac˘a x1 < 0
Relat¸ia (17.1) devine
H kxkx x = −σkxk2 e1 .
(17.2)
2

Algoritmul este dat ˆın Fig. 5.
Observat¸ia 17.1.1 Din (17.2) rezult˘a
xT H kxkx = −σkxk2 eT1

(17.3)

2

Observat¸ia 17.1.2 Dac˘a x ∈ Cn atunci definit¸ia transform˘arii Householder este
H

H = In − uu

x
kxk2

+ σe1

unde u = q
<x1
1 + σ kxk
2 

iar σ =

Reamintim c˘a dac˘a A ∈ Mn,k (C) atunci AH = A¯T .

1 , dac˘a <x1 ≥ 0
.
−1 , dac˘a <x1 < 0

369

17.1. TRANSFORMATA HOUSEHOLDER

Implementarea transform˘
arii Householder Fie H = In − uuT o matrice
Householder ¸si X = [x1 . . . xk ] = (xi,j )1≤i≤n,1≤j≤k ∈ Mn,k (R). Evalu˘am num˘arul
de adun˘ari necesare calculului transform˘arii Householder HX.
Dac˘a calcul˘am ˆın prealabil matricea H = (hi,j )1≤i,j≤n ¸si apoi produsul HX
atunci sunt necesare n adun˘ari pentru un element al matricei produs
n
X

hi,s xs,j ,

s=1

deci un total de n2 k adun˘ari.
Mult mai eficient este urm˘atorul mod de efectuare a calculelor. Calcul˘am ˆın
prealabil
uT X = uT [x1 . . . xk ] = [uT x1 . . . uT xk ] = v T ,
pentru care efectu˘am nk adum˘ari, ¸si apoi
HX = (In − uuT )X = X − u(uT X) = X

x1,1 − u1 v1 . . . x1,k − u1 vk

..
..
=
.
.
xn,1 − u1 vk . . . xn,k − un vk

− uv T =


pentru care se mai fac nk adun˘ari. Astfel num˘arul total al adun˘arilor este 2nk.
Algorithm 5
1: procedure H=householder(x, k)
2:
if kxk2 = 0 then
3:
H ← In
4:
else
5:
if x(k) > 0 then
6:
σ←1
7:
else
8:
σ ← −1
9:
end if
kxk2 +σek
10:
u← q
xk
1+σ kxk

2

11:
12:
13:

H ← In − u · uT
end if
end procedure

370

17.2

CAPITOLUL 17. TRANSFORMAREA HOUSEHOLDER

Descompunerea QR

Stabilim urm˘atorul rezultat important
Teorema 17.2.1 Dac˘a X ∈ Mn,k (R), n ≥ k, atunci exist˘a o matrice ortogonal˘
a
Q ∈ Mn (R) ¸si o matrice superior triunghiular˘a R ∈ Mk (R) astfel ˆıncˆat  

R
T
Q X=
(17.4)
0
}n − k linii.
Demonstat¸ie. Induct¸ie matematic˘a dup˘a k, num˘arul coloanelor matricei X.
Pentru k = 1, X = [x1 ], cu x1 ∈ Rn . Dac˘a x1 6= 0, utilizˆand transformarea
Householder are loc egalitatea


−σkx1 k2


0


x
H kx 1k x1 = −σkx1 k2 e1 = 

..
1 2

 ← n − 1 linii cu 0.
.
0
Dac˘a x1 = 0 atunci Q = In ¸si R = 0.
S˘a presupunem ca proprietatea teoremei are loc ˆın cazul unei matrice cu k − 1
coloane. Fie X ∈ Mn,k (R) ¸si partit¸ionarea ei X = [x1 X2 ], unde x1 ∈ Rn ¸si
X2 ∈ Mn,k−1 (R). Dac˘a x1 6= 0 ¸si H1 = H kxx1k atunci
1 2 

H1 X = [H1 x1 H1 X2 ] =

T
ρ1,1 r1,2
0 X2,2 

unde ρ1,1 = −σkx1 k2 , r1,2 ∈ Rk−1 , X2,2 ∈ Mn−1,k−1 (R). Potrivit ipotezei induct¸iei
exist˘a o matrice ortogonal˘a Q2 ∈ M
si o matrice superior triunghiular˘a
n−1 (R)¸
R
2
R2 ∈ Mk−1 (R) astfel ˆıncˆat QT2 X2,2 =
Atunci
0
}n − k linii.     

T
ρ1,1 r1,2
1 0
1 0
H1 X =
=
0 QT2
0 QT2
0 X2,2


T  

ρ1,1 r1,2
T
ρ1,1
r1,2
=
=  0 R2 
T
0 Q2 X2,2
0
0    

T
ρ1,1 r1,2
1 0
¸si ˆın consecint¸a˘ QT =
¸
s
i
R
=
.
0 QT2
0 R2
Relat¸ia (17.4) se nume¸ste descompunerea QR a matricei X.

371

17.2. DESCOMPUNEREA QR

Observat¸ia 17.2.1 Descompunerea QR este unic˘a abstract¸ie f˘acˆand de semnele
coloanelor lui Q ¸si ale liniiilor lui R.
Factorizarea QR. Fie X ∈ Mn,k (R) ¸si descompunerea QR  

R
T
Q X=
0
}n − k linii.

(17.5)

unde Q ∈ Mn (R) este o matrice ortogonal˘a iar R ∈ Mk (R) este o matrice superior
triunghilar˘a. Partit¸ion˘am matricea Q ˆın
Q = [ QX
|{z}

Q⊥
|{z}

]

k coloane n−k coloane

cu QX ∈ Mn,k (R), Q⊥ ∈ Mn,n−k (R).
Deoarece QT Q = In , ˆınmult¸ind (17.5) la stˆanga cu matricea Q obt¸inem    

R
R
X=Q
= [QX Q⊥ ]
= QX R.
0
0

1

Astfel am dedus
Teorema 17.2.2 Dac˘a X ∈ Mn,k (R) atunci exist˘a o matrice ortogonal˘a QX ∈
Mn,k (R) ¸si o matrice superior triunghiular˘a R ∈ Mk (R) astfel ˆıncˆat
X = QX R.

(17.6)

Relatia (17.6) se nume¸ste factorizarea QR a matricei X.
Observat¸ia 17.2.2
Fie X = [x1 . . . xk ] ∈ Mn,k (R) ¸si factorizarea X

r1,1
 0

QX = [q1 . . . qk ]
R =  ..
 .
0

= QX R cu
r1,2 . . . r1,n
r2,2 . . . r2,n
.. . .
.
. ..
.
0 . . . rk,k

Egalˆand coloanele factoriz˘arii deducem
x1 = r1,1 q1
x2 = r1,2 q1 + r2,2 q2
..
.
xk = r1,k q1 + r2,k q2 + . . . + rk,k qk
de unde span{x1 , . . . , xk } = span{q1 , . . . , qk }.
1

Dac˘
a A, B ∈ Mn (C) astfel ˆıncˆ
at AB = In atunci BA = In .




.

372

CAPITOLUL 17. TRANSFORMAREA HOUSEHOLDER

Exemplul 17.2.1 S˘a se calculeze descompunerea QR a matricei


6 6 1
X= 3 6 1 
2 1 1
Dac˘a X = [x1 x2 x3 ] atunci


13
+ e1
1
 3 .
x1 → u 1 = q
=√
6
7
·
13
1+ 7
2
1
x
7 1

13 14
T

3 42
H1 X = X − u1 (u1 X) = X −
13
2 28
13

18
7
54
7·13
36
7·13


−7 −8 − 11
7
36
37 
= 0
.
13
7·13
15
55
0 − 13 7·13

Matricea H1 = I − u1 uT1 este


− 76
− 37
− 27
6 
82
 −3
− 7·13
.
7
7·13
2
6
87
− 7 − 7·13
7·13

Pentru


x02 = 

0
36
13
− 15
13

1 0
x
3 2

+ e2

 → u2 = q
1+

36
13


0
1
= √  5 .
13
−1

ˆIn final,
 

−7 −8 − 11
0
0
0
7
50 
75
=  0 −3 − 17  ,
H2 H1 X = H1 X−u2 uT2 H1 X = H1 X− 0
13
7·13
10
5
0 − 15
− 7·13
0
0
13
7

iar


1
0 0
5 
H2 = I − u2 uT2 =  0 − 12
,
13
13
5
12
0
13
13


−6
2 −3
1
2 .
Q = (H2 H1 )T = H1 H2 =  −3 −6
7
−2
3
6

Algoritmul descompunerii QR a matricei A ∈ Mn (R) este dat ˆın Fig 6

373

17.2. DESCOMPUNEREA QR

Algorithm 6
1: procedure Q=qr(A)
2:
X←A
3:
S ← In
4:
for k = 1 : n − 1 do
5:
x ← X(:, k)
6:
if k > 1 then
7:
for i = 1 : k − 1 do
8:
x(i) ← 0
9:
end for
10:
end if
11:
H ← householder(x, k)
12:
X ←H ·X
13:
S ←H ·S
14:
end for
15:
Q ← ST
16: end procedure

Construirea unei matrice ortogonal˘
a cu prima coloan˘
a fixat˘
a. Fie
u1 ∈ R, ku1 k = 1. Interpretˆand vectorul x1 ca o matrice n × 1, potrivit descompunerii QR exist˘a o matrice ortogonal˘a Q = [q1 q2 . . . qn ] ∈ Mn (R) ¸si num˘arul
real R astfel ˆıncˆat


R
 0 


QT u1 =  .. 
(17.7)
 .  ← n − 1 zerouri
0
dar



Q T u1 = 

q1T
q2T
..
.
qnT




 u1

de unde deducem c˘a qiT u1 = 0, pentru i ∈ {2, . . . , n}. Astfel [u1 q2 . . . qn ] este
matricea ortogonal˘a dorit˘a.

374

17.3

CAPITOLUL 17. TRANSFORMAREA HOUSEHOLDER

Cea mai bun˘
a aproximat¸ie ¸si factorizarea
QR

Fie x1 , x2 , . . . , xk ∈ Rn (k < n) elemente liniar independente. Definim
Y = span{x1 , . . . , xk },
X = [x1 . . . xk ] ∈ Mn,k (R).
Elementul de cea bun˘a aproximare al unui element x ∈ Rn prin elementele
subspat¸iului Y exist˘a ¸si este unic. Not˘am prin PY (x) elementul de cea mai bun˘a
aproximat¸ie a lui x prin elementele submult¸imii Y (PY : X → Y ).
Fie X = QX R factorizarea QR a matricei X.
Not˘am:
P = QX QTX ∈ Mn (R),
P⊥ = In − P.
Teorema 17.3.1 Au loc relat¸iile:
1.
2.
3.
4.
5.

Px ∈ Y
∀x ∈ Rn ;
Px = x
⇔ x∈Y;
2
P x = Px
∀x ∈ Rn ;
Px = 0
⇔ x ∈ Y ⊥;
PY (x) = P x.
∀x ∈ Rn .

Demonstrat¸ie. Presupunem c˘a QX = [q1 . . . qk ] ¸si Y = span{q1 , . . . , qk }.
1. Fie x ∈ Rn . Concluzia rezult˘a din




q1T x
q1T




P x = QX QTX x = [q1 . . . qk ]  ...  x = [q1 . . . qk ]  ...  =
(17.8)
T
T
qk
qk x
=

k
X

(qjT x)qj ∈ Y.

j=1

2. Dac˘a x ∈ Y atunci exist˘a numerele reale c1 , . . . , ck astfel ˆıncˆat


c
1
k
X


x=
cj xj ⇔ x = Xc, c =  ...  .
j=1
ck

˘ APROXIMAT
17.3. CEA MAI BUNA
¸ IE S
¸ I FACTORIZAREA QR

375

Atunci
P x = QX QTX Xc = QX (QTX QX )Rc = QX Rc = Xc = x.
4. Dac˘a x ∈ Y ⊥ atunci qjT x = 0, ∀j ∈ {1, . . . , k} ¸si din (17.8) rezult˘a c˘a
P x = 0.
P
Reciproc, din P x = 0 = kj=1 (qjT x)qj , deducem c˘a qjT x = 0, ∀j ∈ {1, . . . , k}
sau QTX x = 0, adic˘a x ∈ Y ⊥ .
5. Pentru a ar˘ata c˘a P x este elementul de cea mai bun˘a aproximat¸ie a lui x
prin elementele subspat¸iului Y este suficient s˘a verific˘am condit¸ia
x − P x ∈ Y ⊥ ⇔ P (x − P x) = 0.
Referitor la P⊥ din Teorema 17.3.1 rezult˘a
Teorema 17.3.2 Au loc afirmat¸iile
1. P⊥ x ∈ Y ⊥
∀x ∈ Rn ;
2. P⊥ x = 0
⇔ x∈Y;
3. P⊥ x = x
⇔ x ∈ Y ⊥;
Demonstrat¸ie. 1. Observ˘am c˘a P P⊥ = P (In − P ) = 0.
Observat¸ia 17.3.1 Din egalitatea In = P + P⊥ , pentru orice x ∈ Rn deducem
x = P x + P⊥ x;
kxk22 = kP xk22 + kP⊥ xk22 

T

Observat¸ia 17.3.2 Dac˘a Q X =
¸si partit¸ion˘am Q = [
k

T

QX
|{z}
coloane

In = QQ = [QX Q⊥ ]

R
0 

este descompunerea QR a matricei X

Q⊥
] atunci P⊥ = Q⊥ QT⊥ .
|{z}
n−k coloane 

QTX
QT⊥ 

= QX QTX + Q⊥ QT⊥ = P + Q⊥ QT⊥ .

Exemplul 17.3.1 Dac˘a x1 = (6, 3, 2)T , x2 = (6, 6, 1)T atunci subspat¸iul generat
de vectorii x1 , x2 este planul π : 3x − 2y − 6z = 0. S˘a se calculeze distant¸a de la
punctul A(1, 2, 1) la planul π ¸si proiect¸ia punctului A pe planul π.

376

CAPITOLUL 17. TRANSFORMAREA HOUSEHOLDER

Din egalitatea x1 × x2 = −3(3~ı − 2~ − 6~k) rezult˘a c˘a subspat¸iul generat de
x1 , x2 este planul π. 

6 6
Fie X = [x1 x2 ] =  3 6  . Matricea QX din factorizarea QR a matricei
2 1


−6 2
X = QX R este (Exemplul 17.2.1) QX = 17  −3 −6  . Matricea de proiect¸ie
−2 3


40 6
18
1 
6 45 −12  . Dac˘a x = (1, 2, 1)T atunci
este P = QX QTX = 49
18 −12 13


10
1
P x =  12  ,
7
1

17.4

kx − P xk = 1.

Cele mai mici p˘
atrate ¸si descompunerea
QR

Dˆandu-se perechile de puncte (xi ,P
yi ) ∈ R2 , i ∈ {1, 2, . . . , n} se cere determ
minarea funct¸iei F (x, c1 , . . . , cm ) =
k=1 ck ϕk (x), m < n, unde constantele
c1 , . . . , cm sunt alese astfel ˆıncˆat s˘a minimizeze funct¸ionala
Φ(λ1 , . . . , λm ) =

n
X

[F (xi , λ1 , . . . , λm ) − yi ]2 .

(17.9)

i=1

S-a ar˘atat ˆın §7.1 c˘a dac˘a

ϕ1 (x1 ) . . .
 ..
U = .


ϕ1 (xn )

..

.
ϕm (x1 ) . . . ϕm (xn )


y1


y =  ... 
yn


c1


c =  ... 
cm

atunci c este solut¸ia sistemului algebric de ecuat¸ii liniare
U U T c = U y.

(17.10)

ˆIn cele ce urmeaz˘a vom reg˘asi (17.10) pe o alt˘a cale, vom calcula apriori valoarea
funct¸ionalei (17.9) ¸si vom obt¸ine o alt˘a form˘a a sistemului (17.10), ˆın care matricea
sistemului este superior triunghiular˘a.

˘
17.4. CELE MAI MICI PATRATE
S
¸ I DESCOMPUNEREA QR

377

Introducem notat¸iile


ϕi (x1 )


n
vi =  ...
∈R ,
ϕi (xn )

Y = span{v1 , . . . , vm }

i ∈ {1, . . . , m},

X = [v1 . . . vm ] = U T .

λ1
 .. 
Dac˘a λ =  .  atunci funct¸ionala (17.9) se scrie
λm
Φ(λ) = ky − Xλk22 ,

(17.11)

a c˘arei minimizare revine la cea mai bun˘a aproximare a lui y prin elementele
subspat¸iului Y.  

R
T
Fie Q X =
descompunerea QR a matricei X, partit¸ionarea Q =
0
[ QX
Q⊥
] ¸si operatorii liniari (matricele)
|{z}
|{z}
m coloane n−m coloane
P = QX QTX
P⊥ = In − P = Q⊥ QT⊥ .
Are loc egalitatea X = QX R (17.6). Atunci, utilizˆand rezultatele Teoremelor
17.3.1 ¸si 17.3.2, g˘asim
ky − Xλk22 = kP (y − Xλ)k22 + kP⊥ (y − Xλ)k22 = kP y − Xλ)k22 + kP⊥ yk22 . (17.12)
Elementul de cea mai bun˘a aproximat¸ie y0 = Xλ a lui y prin elementele subspat¸iului
Y trebuie s˘a satisfac˘a ecuat¸ia (pentru minimizarea funct¸ionalei (17.12)
Xλ = P y
ˆın care caz, valoarea funct¸ionalei obiectiv va fi
kP⊥ yk22 = kQ⊥ QT⊥ yk22 = kQT⊥ yk22 .
ˆInmult¸ind (17.13) cu X T g˘asim
X T Xλ = X T P y = (QX R)T QX QTX y = RT QTX y = X T y,

(17.13)

378

CAPITOLUL 17. TRANSFORMAREA HOUSEHOLDER

adic˘a U U T λ = U y. Altfel, ˆınmult¸ind (17.13) cu QTX g˘asim
QTX QX Rλ = QTX QX QTX y,
de unde Rλ = QTX y.
Din egalit˘a¸tile
U U T = X T X = (QX R)T QX R = RT R
rezult˘a c˘a matricele U U T ¸si R sunt simultan nesingulare. Condit¸ia are loc dac˘a
vectorii v1 , . . . , vm sunt liniar independent¸i (6.1.1). ˆIn acest caz algoritmul determin˘arii lui c este
1. Se formeaz˘a matricea X;
2. Se determin˘a factorizarea QR a matricei X, X = QX R;
3. Se rezolv˘a sistemul Rc = QTX y.

17.5

Bidiagonalizarea unei matrice

O alt˘a aplicat¸ie a transform˘arii Householder este posibilitatea bidiagonaliz˘arii
unei matrice ˆın sensul
Teorema 17.5.1 Dac˘a A ∈ Mn (R) atunci exist˘a matricele ortogonale U, V ∈
A ∈ Mn (R) astfel ˆıncˆat U T AV este o matrice bidiagonal˘a.
Demonstrat¸ie. Indic˘am un algoritm prin care se construiesc matricele ortogonale U ¸si V care reduc matricea A la o matrice bidiagonal˘a.
Succesiv, pentru k = 1, 2, . . . , n − 1 ˆınmult¸im la stˆanga ¸si apoi la dreapta cu
transformarea Householder care anuleaz˘a elementele situate sub elementul de pe
pozit¸ia (k, k) ¸si respectiv la dreapta elementului de pe pozit¸ia (k, k + 1).
Pentru simplitate presupunem A ∈ M4 (R), ˆın reprezentarea lui Wilkinson


× × × ×
 × × × × 

A=
 × × × × .
× × × ×
Evolut¸ia calculelor ˆın acest caz este

379

˘ DE TIP HESSENBERG A UNEI MATRICE
17.6. REPREZENTARE SIMILARA

k=1

×

0
(1)
H4 A = 
 0
0

×
×
×
×

×
×
×
×


×
× 
,
× 
×

(1)
H4 A 

I1
(1)

H3

Indicele superior corespunde pasului k iar indicele
matricei.
k=2

× ×  

 0 ×
I1
(1)
H4 A = 
(2)
 0 0
H3
0 0  

I1
(2)
H3

(1)
H4 A  

I1

× 

 0
=
 0
0

(2)

H2

0
×
×
×


0
× 
.
× 
×

inderior indic˘a dimensiunea


0
× 
,
× 
×

× × 

 0 ×
=
 0 0
0 0

I2

(1)
H3

×
×
×
×

0
×
×
×

0
×
×
×


0
0 
.
× 
×

k=3
  

I2
(3)
H2 

I1
(2)
H3

(1)
H4 A  

I1

I2
(2)

(1)
H3

H2

× 

 0
=
 0
0

×
×
0
0

0
×
×
0


0
0 
.
× 
×

Astfel
T 

U = 

I2 

I1

(3)

(1)

H4

(2)

H3

H2

¸si 

V = 

I1
(1)

H3 

I2
(2)

H2

.

Algoritmul bidiagonaliz˘arii unei matrice A ∈ Mn (R) este dat ˆın Fig. 7.

17.6

Reprezentare similar˘
a de tip Hessenberg a
unei matrice

ˆIn mod asem˘an˘ator demonstr˘am

380

CAPITOLUL 17. TRANSFORMAREA HOUSEHOLDER

Algorithm 7
1: procedure [U,V]=bidiag(A)
2:
X←A
3:
U ← In
4:
V ← In
5:
for i = 1 : n − 1 do
6:
x ← X(:, k)
7:
if k > 1 then
8:
for i = 1 : k − 1 do
9:
x(i) ← 0
10:
end for
11:
end if
12:
H ← householder(x, k)
13:
U ←H ·U
14:
X ←H ·X
15:
if k < n − 1 then
16:
y ← X(k, :)
17:
for j = 1 : k do
18:
y(j) ← 0
19:
end for
20:
H ← householder(y T , k + 1)
21:
V ← V · HT
22:
X ← X · HT
23:
end if
24:
end for
25: end procedure

381

˘ DE TIP HESSENBERG A UNEI MATRICE
17.6. REPREZENTARE SIMILARA

Teorema 17.6.1 Dac˘a A ∈ Mn (R) atunci exist˘a o matrice ortogonal˘a Q ∈ A ∈
Mn (R) astfel ˆıncˆat QT AQ este o matrice Hessenberg (15.1).
Demonstrat¸ie. Utilizˆand transformata Householder indic˘am un algoritm prin
care se construie¸ste matricea ortogonal˘a Q ¸si care reduce matricea A la o matrice
Hessenberg.
Succesiv, pentru k = 1, 2, . . . , n − 2 ˆınmult¸im la stˆanga ¸si la dreapta cu transformarea Householder care anuleaz˘a elementele coloanei k cuprinse ˆıntre liniile
k + 2 ¸si n.
Pentru simplitate presupunem A ∈ M4 (R), ˆın reprezentarea lui Wilkinson


× × × ×
 × × × × 

A=
 × × × × .
× × × ×
Evolut¸ia calculelor ˆın acest caz este
k=1

×  

 

 ×
I1
I1
=
A
(1)
(1)
 0
H3
H3
0
k=2

×
×
×
×


×
× 
.
× 
×

×
×
×
×

  

I2 

I1

(2)
H2

(1)
H3

ˆIn consecint¸a˘ QT = 

I2 

A 

I1

I2

(1)
H3 

I1 

(2)

H2

×
 ×
=
 0
0

×
×
×
0

×
×
×
×


×
× 
.
× 
× 

.
(2)
(1)
H2
H3
Algoritmul reducerii matricei A ∈ Mn (R) la o matrice Hessenberg similar˘a
este dat ˆın Fig. 8.

Probleme ¸si teme de seminar
P 17.1 S˘a se

4

3
(i)
0

determine descompunerea / factorizarea



5 2
2 1 3
0 3 
(ii)  1 3 1 
(iii)
4 6
2 8 5

QR a

3
 5

 1
1

metricelor
4
4
−1
−1


7 −2
9 3 

0 3 
0 0

382

CAPITOLUL 17. TRANSFORMAREA HOUSEHOLDER

Algorithm 8
1: procedure [Q,B]=hessenberg(A)
2:
B←A
3:
Q ← In
4:
for k = 1 : n − 2 do
5:
x ← B(:, k)
6:
for i = 1 : k do
7:
x(i) ← 0
8:
end for
9:
H ← householder(x, k + 1)
10:
Q←H ·Q
11:
B ←H ·B·H
12:
end for
13: end procedure
R. (i)

Q=

4
5
3
5

0

9
25
12
− 25
4
5

− 12
25

16
25
3
5


5 4
R= 0 5
0 0

17
5
102
25
114
25


(ii)

11
2
− 23
15
15
2

− 14
Q =  − 13 − 15
15
2
2
1
−3 −3
3


−3 −7 − 17
3

R =  0 −5 − 19
15
17
0
0
15

(iii)


Q=

− 21
1
2
1
2
1
2


− 65 − 16 − 16
1
11

− 18
− 18
− 11
18 
7
13
5 
− 18
− 18
18
7
5
13
− 18 − 18
18


−6 −5 −11 −2
 0
3
3 −3 

R=
 0
0
0
0 
0
0
0 −3

P 17.2 S˘a se arate c˘a o matrice Q ∈ Mn (C) triunghilar˘a ¸si unitar˘a este diagonal˘a.
R. Dac˘a matricea Q este inferior triunghilar˘a Q = [q1 q2 . . . qn ], cu qi =
(0 . . . 0 qi,i . . . qn,i )T atunci pentru i ∈ {1, . . . , n − 1}, 0 = qnH qi = q n,n qn,i , de unde
rezult˘a c˘a qn,i = 0, ∀i ∈ {1, . . . , n − 1}.
H
La fel, din 0 = qn−1
qi = q n−1,n−1 qn−1,i , i ∈ {1, . . . , n − 2}, deci qn−1,i = 0, ∀i ∈
{1, . . . , n − 2}; etc.

˘ DE TIP HESSENBERG A UNEI MATRICE
17.6. REPREZENTARE SIMILARA

383

P 17.3 Dac˘a Y este un subspat¸iu liniar ˆın Rn atunci
Rn = Y ⊕ Y ⊥ .
R. Fie x ∈ Rn ¸si y ∈ Y elemetul de cea mai bun˘a aproximat¸ie lui x prin elementele
mult¸imii Y. Atunci z = x − y ∈ Y ⊥ .
Proprietatea 17.6.1 Dac˘a A ∈ Mm,n (R) atunci
Rm = Im(A) ⊕ Ker(AT ).
R. Se aplic˘a 17.3 ¸si 15.1.31.

(17.14)

384

CAPITOLUL 17. TRANSFORMAREA HOUSEHOLDER

Capitolul 18
Calculul numeric al valorilor ¸si
vectorilor proprii
18.1

Forma normal˘
a Schur

Rezultatul principal al capitolului este teorema lui Schur potrivit c˘areia orice
matrice A ∈ Mm (C) este similar˘a cu o matrice superior triunghiular˘a. Obligatoriu, aceast˘a matrice are pe diagonal˘a valorile proprii ale matricei init¸iale.
Aceasta matrice superior triunghiular˘a este forma normal˘a Schur a matricei A.
Scopul algoritmului QR va fi tocmai reducerea unei matrice la forma sa normal˘a
Schur.
Teorema 18.1.1 (Schur) Dac˘a A ∈ Mn (C) atunci exist˘a o matrice unitar˘a U ∈
Mn (C) astfel ˆıncˆat U H AU = T, unde T este o matrice superior triunghiular˘a
avˆand pe diagonal˘a valorile proprii ale lui A, care pot ap˘area ˆın orice ordine.
Demonstrat¸ie. Induct¸ie dup˘a n, dimensiunea matricei. Pentru n = 1, matricea
A = (a) are valoarea proprie a ¸si pentru U = (1) are loc egalitatea U H AU =
(a) = T.
S˘a presupunem proprietatea adev˘arat˘a ˆın cazul matricelor de ordin n − 1. Fie
A ∈ Mn (C) avˆand perechea proprie (λ1 , v1 ), cu kv1 k2 = 1.
Exist˘a o matrice unitar˘a Q avˆand v1 pe prima coloan˘a. Dac˘a Q = [v1 V2 ]
atunci 
H  
H 

v1
v1 Av1 v1H AV2
H
Q AQ =
A [v1 V2 ] =
=
V2H
V2H Av1 V2H AV2  

 

λ1 v1H AV2
λ1 hH
1
=
=
,
0 V2H AV2
0 B
385

386

CAPITOLUL 18. VALORI S
¸ I VECTORI PROPRII

unde h1 ∈ Cn−1 ¸si B ∈ Mn−1 (C).
Potrivit iporezei induct¸iei exist˘a o matrice unitar˘a W ∈ Mn−1 (C) astfel ˆıncˆat
H
W BW = S este o matrice superior triunghiular˘a avˆand pe diagonal˘a valorile
proprii ale lui B. Valorile proprii ale lui B sunt totodat˘a ¸si valorile proprii ale
matricei A. ˆIntr-adev˘ar, deoarece A ¸si QH AQ sunt matrice similare, avem

H
λ − λ1

−h
1
= (λ − λ1 )|λIn−1 − B|.
|λIn − A| =
0
λIn−1 − B
Dac˘a U = [v1 V2 W ] atunci    

v1H
v1H Av1
v1H AV2 W
H
U AU =
A[v1 V2 W ] =
=
W H V2H
W H V2H Av1 W H V2H AV2 W 

=

λ1 hH
1 W
0
S 

= T.

Observat¸ia 18.1.1
Prima coloan˘a a matricei U este vectorul propriu v1 ce corespunde valorii proprii
λ1 situat˘a ˆın colt¸ul nord-vest al matricei T. Reamintim c˘a aceast˘a pereche proprie
a fost aleas˘a ˆın mod arbitrar.
Pentru o matrice real˘a are loc urm˘atoarea versiune a teoremei 18.1.1.
Teorema 18.1.2 Dac˘a A ∈ Mn (R) atunci
Mn (R) astfel ˆıncˆat

T1,1 T1,2

T2,2

U T AU = 

exist˘a o matrice ortogonal˘a U ∈

. . . T1,k
. . . T2,k
..
...
.
Tk,k




,

unde Ti,i este un bloc de dimensiune 1 cont¸inˆand o valoare proprie real˘a sau
un bloc de dimensiune 2 corespunzˆand unei perechi de valori proprii complex
conjugate.
Demonstrat¸ie. Proced˘am recursiv, deosebind cazul unei perechi propri real˘a de
una complex˘a.
Cazul unei perechi proprii reale (λ, x) ∈ R×Rn . Presupunem kxk2 = 1. Exist˘a
o matrice ortogonal˘a V avˆand x drept prima coloan˘a V = [x, V˜ ], V˜ ∈ Mn,n−1 (R).

387

˘ SCHUR
18.1. FORMA NORMALA

Au loc egalit˘a¸tile 

T

V AV =

xT
V˜ T  

=

λ xT AV˜
0 V˜ AV˜ 

def
= 

λ mT
0 B 

(18.1)

n
Cazul unei perechi 
propriicomplexe (α + iβ, x + iy) ∈ C × C , α, β ∈ R, x, y ∈
α β
Rn . Notˆand M =
egalitatea A(x + iy) = (α + iβ)(x + iy) se scrie
−β α

A[x y] = [x y]M.
Fie
T

V [x y] = 

R
0

(18.2) 

descompunerea QR a matricei [x y] ∈ Mn,2 (R), R ∈ M2 (R).
Partit¸ionˆand matricea V = [ V1
V2 ], din (18.3) g˘asim
|{z} |{z}
2 col n−2 col    

R
R
[x y] = V
= [V1 V2 ]
= V1 R.
0
0

(18.3)

(18.4)

Egalitatea (18.2) devine
AV1 R = V1 RM.

(18.5)

def
def
Vectorii x, y ∈ Rn sunt liniar independent¸i. Vectorii proprii u = x + iy, v =
x − iy corespunzˆand valorilor proprii distincte α + iβ ¸si respectiv α − iβ sunt
liniar independent¸i. Egalitatea ax + by = 0 implic˘a
a

u+v
u−v
a − ib
a + ib
+b
=
u+
v = 0,
2
2i
2
2

de unde rezult˘a a ± ib = 0, sau a = b = 0.
R este inversabil˘a. Notˆand pentru moment V1 = [v1 v2 ] ¸si R = 
Matricea 

p r
din (18.4) g˘asim
q t
x = pv1 + qv2
y = rv1 + tv2 .
Presupunˆand prin absurd det(R) = 0 ⇔ pt − qr = 0, din egalit˘a¸tile anterioare
deducem
tx − qy = (tp − qr)v1 = 0.

388

CAPITOLUL 18. VALORI S
¸ I VECTORI PROPRII

Prin urmare t = q = 0. Analog, rz −py = 0 implic˘a p = r = 0, de unde x = y = 0,
cea ce este imposibil. Astfel relat¸ia (18.5) devine AV1 = V1 RM R−1 = V1 S.
Matricea S = RM R−1 are acelea¸si valori proprii ca matricea M, adic˘a α ± iβ.
La fel ca ¸si ˆın cazul real, calcul˘am 
T  
T 
V1
V1
T
V AV =
A[V1 V2 ] =
[AV1 AV2 ] =
(18.6)
T
V2
V2T     

T 
S V1T AV2 def S C
V1
[V1 S AV2 ] =
=
=
V2T
0 V2T AV2
0 B
Pornind de la (18.1) sau (18.6) rat¸ionamentul se reia pentru matricea B.
O consecint¸a este
Teorema 18.1.3 O matrice A ∈ Mn (R) simetric˘a este (strict) pozitiv definit˘
a
dac˘a ¸si numai dac˘a valorile proprii sunt (strict) pozitive.
Demonstrat¸ie. Matricea A fiind simetric˘a are valorile proprii numere reale.
Din teorema 18.1.2 rezult˘a existent¸a unei matrice ortogonale U ∈ Mn (R) astfel
ˆıncˆat U T AU = T, unde T este o matrice diagonal˘a (A simetric˘a !) format˘a din
vectorii proprii lui A.
Pentru x ∈ Rn ¸si y = U H x,
T

T

T

< U AU y, y >=< AU U x, U U x >=< Ax, x >=< T y, y >=

n
X

ti,i yi2 ,

i=1

adic˘a ti,i > 0 ⇒ < Ax, x >> 0.
Reciproc, dac˘a A este strict pozitiv˘a, pentru y = ei , din baza canonic˘a,
< U T AU ei , ei >=< AU ei , U ei >=< T ei , ei >= ti,i > 0.
Teorema 18.1.4 Dac˘a k · k este o norm˘a ˆın Rn ¸si S ∈ Mn (R) este o matrice
inversabil˘a atunci x = kSxk este de asemenea o norm˘a.
Teorema 18.1.5 Fie S ∈ Mn (R) o matrice inversabil˘a. Daca · este norma
indus˘a de matricea S ˆın Rn atunci A = kSAS −1 k este norma matriceal˘a generat˘
a
de norma · .
Demonstrat¸ie. Norma matricei A indus˘a de

este dat˘a de

A = sup Ax = sup kSAxk.
x ≤1

kSxk≤1

389

˘ SCHUR
18.1. FORMA NORMALA

Notˆand Sx = y rezult˘a
A = sup kSAS −1 yk = kSAS −1 k.
kyk≤1

Teorema 18.1.6 Dac˘a A ∈ Mn (R) ¸si ε > 0 atunci exist˘a o matrice inversabil˘a
S ∈ Mn (C) astfel ˆıncˆat SAS −1 = Λ + Q unde Λ este o matrice diagonal˘a cu
vectorii proprii ale matricei A iar


0 q1,2 q1,3 . . . q1,n

0 q2,3 . . . q2,n 



.. 
..
Q=
.
. 



0 qn−1,n 
0
cu |qi,j | < ε, ∀ i < j.
Demonstrat¸ie. Potrivit teoremei Schur 18.1.1 exist˘a o matrice unitar˘a U ∈
Mn (C) astfel ˆıncˆat


t1,1 t1,2 t1,3
...
t1,n

t2,2 t2,3
...
t2,n 




.
H
.
.
.
U AU = T = 
=Λ+R
.
.



tn−1,n−1 tn−1,n 
tn,n
unde



Λ=

t1,1
t2,2
..



,

.
tn,n

0 t1,2 t1,3 . . . t1,n

0 t2,3 . . . t2,n


..
..
R=
.
.


0 tn−1,n
0





.

iar elementele de pe diagonala matricei Λ sunt valorile proprii ale matricei A.
Fie Dη = diag(η, η 2 , . . . , η n ).
Are loc egalitatea Dη−1 U H AU Dη = Λ + Dη−1 RDη ¸si


0 ηt1,2 η 2 t1,3 . . . ηn−1 t1,n
 0 0
ηt2,3 . . . η n−2 t2,n 




.
−1
.
.
.
Dη RDη = 
 = (η j−i ti,j )i<j .
.
.



0 ηtn−1,n 
0

390

CAPITOLUL 18. VALORI S
¸ I VECTORI PROPRII

Pentru η suficient de mic |qi,j | = |η j−i ti,j | ≤ η|ti,j | < ε, ∀ i < j.
Matricea S va fi S = Dη−1 U H = Dη−1 U −1 .

18.2

Diagonalizarea unei matrice

Diagonalizarea unei matrice se refer˘a la posibilitatea determin˘arii unei matrice
similare ¸si diagonale pentru o matrice p˘atrat˘a dat˘a. Condit¸ii de diagonalizare sunt
date de teorema:
Teorema 18.2.1 Matricea A ∈ Mn (K), (K = R ∨ C) este diagonalizabil˘a ˆın K
dac˘a ¸si numai dac˘a
• valorile proprii ale matricei A apart¸in corpului K;
• pentru fiecare valoare proprie ordinul de multiplicitate algebric este egal cu
ordinul de multiplicitate geometric.
Demonstrat¸ie. Not˘am prin AQ
operatorul liniar ata¸
Pskat matricei A ¸si presupunem
k
mi
c˘a polinomul caracteristic este i=1 (λ − λi ) cu i=1 mi = n.
Necesitatea. Dac˘a matricea A este diaginalizabil˘a exist˘a o baz˘a v1 , . . . , vn ∈
n
K ¸si o matrice diagonal˘a D = diag(d1 , . . . , dn ) astfel ˆıncˆat
A[v1 . . . vn ] = [v1 . . . vn ]D
sau A(vi ) = di vi , ∀i ∈ {1, . . . , n}. Rezult˘a c˘a numerele di sunt valorile proprii
ale matricei A. Din egalitatea Avi = λi vi rezult˘a c˘a λi ∈ K ¸si vi ∈ S(λi ), ∀i ∈
{1, . . . , n}.
ˆIn continuare presupunem c˘a v1 , . . . , vm1 corespund valorii proprii λ1 ,
vm1 +1 , . . . , vm1 +m2 corespund valorii proprii λ2 , etc.
Elementele vm1 +...+mi−1 +1 , . . . , vm1 +...+mi−1 +mi fiind liniar independente formeaz˘a
o baza pentru S(λi ), de unde dimS(λi ) = mi .
Suficient¸a. Fie vi,1 , . . . , vi,mi o baz˘a pentru S(λi ). Se demonstreaz˘a asem˘an˘ator
cu Propozit¸ia 15.1.27 c˘a elementele vi,j , j ∈ {1, . . . , mi }, i ∈ {1, . . . , k} formeaz˘a
o baz˘a ˆın Kn . Atunci
A[v1,1 , . . . , vk,mk ] = [v1,1 , . . . , vk,mk ]diag(λ1 , . . . , λ1 , . . . , λk , . . . , λk ).
| {z }
| {z }
de m1 ori

de mk ori

Rezultatul urm˘atoar evident¸iaz˘a o clas˘a de matrice diagonalizabil˘a. Din teorema 18.1.1 se deduce imediat urm˘atorul rezultat privind reducerea unei matrice
la o forma diagonal˘a

18.2. DIAGONALIZAREA UNEI MATRICE

391

Teorema 18.2.2 (Teorema spectral˘
a) Dac˘a A ∈ Mm (C) este o matrice hermitian˘a atunci exist˘a o matrice unitar˘a U ∈ Mm (C) astfel ˆıncˆat U H AU este o
matrice diagonal˘a, avˆand pe diagonal˘a valorile proprii ale matricei A, ce apar
ˆıntr-o ordine neprecizat˘a.
Demonstrat¸ie. Potrivit Teoremei 18.1.1 exist˘a matricea unitar˘a U ∈ Mm (C)
astfel ˆıncˆat T = U H AU este o matrice superior triunghiular˘a avˆand pe diagonal˘a
valorile proprii ale matricei A, ˆıntr-o ordine neprecizat˘a. Deoarece T H = T,
matricea T este o matrice diagonal˘a.
Pe de alt˘a parte,
Teorema 18.2.3 Dac˘a A, X = [x1 , . . . , xn ] ∈ Mn (C) ˆındeplinesc condit¸ia
X −1 AX = D = diag(λ1 , . . . , λn ),
atunci (λi , xi ) sunt perechi propri pentru matricea A, i ∈ {1, . . . , n} iar vectorii
x1 , . . . , xn formeaz˘a o baz˘a ˆın Cn .
Demonstrat¸ie. Egalitatea coloanelor ˆın AX = XD implic˘a Axi = λi xi , ∀i ∈
{1, . . . , n}. P
Relat¸ia ni=1 ci xi = 0 se scrie matriceal Xc = 0, unde cT = (c1 , . . . , cn ). Inversabilitatea matricei X implic˘a c = 0, adic˘a vectorii propri sunt liniar independent¸i.
O consecint¸a˘ a teoremei 18.2.2 este caracterizarea matricelor normale:
Teorema 18.2.4 Fie A ∈ Mn (C) avˆand valorile proprii λ1 , . . . , λn . Urm˘atoarele
afirmat¸ii sunt echivalente:
(i) A este matrice normal˘a;
(ii) A este unitar diagonalizabil˘a: exist˘a matricea unitar˘a U ∈ Mn (C) astfel
ˆıncˆat U H AU = T, cu T = diag(λ1 , . . . , λn ), ˆıntr-o ordine oarecare;
Pn
Pn
2
2
(iii)
i,j=1 |ai,j | =
i=1 |λi | ;
(iv) Exist˘a o baz˘a ortonormat˘a alc˘atuit˘a din vectori proprii ai matricei A.
Demonstrat¸ie. (i)⇔ (ii). Potrivit Teoremei 18.1.1 exist˘a matricea unitar˘a U ∈
Mn (C) ¸si matricea superior triunghiular˘a T ∈ Mn (C), avˆand pe diagonal˘a valorile
proprii ale matricei A, astfel ˆıncˆat U H AU = T. Din
T H T = U H AH AU = U H AAH U = T T H

392

CAPITOLUL 18. VALORI S
¸ I VECTORI PROPRII

rezult˘a c˘a T este matrice normal˘a. Ar˘at˘am c˘a T este matrice diagonal˘a. Din
egalitatea elementelor de pe pozit¸ia (1,1) din T H T = T T H se obt¸ine
|ti,1 |2 = |t1,1 |2 +

n
X

|t1,j |2 ,

j=2

de unde t1,j = 0, ∀j ∈ {2, . . . , n}. ˆIn continuare se repet˘a rat¸ionamentul pentru
elementele de pe pozit¸iile (2,2),. . . ,(n − 1, n − 1).
(ii)⇔ (i). U H AU = T ⇔ A = U T U H . T fiind matrice diagonal˘a este matrice
normal˘a ¸si ˆın consecint¸˘a
AH A = U T H T U = U T T H U H = AAH .
(ii)⇔ (iii). Deoarece matricele
unitar echivalente, potrivit Propozit¸iei
P
Pn A ¸si T sunt
2
15.1.17, are loc egalitatea i,j=1 |ai,j | = ni=1 |λi |2 .
(iii)⇔ (ii). Din nou, potrivit Teoremei 18.1.1 exist˘a matricea unitar˘a U ∈ Mn (C)
¸si matricea superior triunghiular˘a T ∈ Mn (C), avˆand pe diagonal˘a valorile proprii
ale matricei A, astfel ˆıncˆat U H AU = T ¸si aplicˆand Propozit¸ia 15.1.17 are loc
egalitatea
n
n
X
X
X
|ai,j |2 =
|λi |2 +
|ti,j |2 .
i,j=1

i=1

i<j

Prin urmare i<j |ti,j |2 = 0, adic˘a T este matrice diagonal˘a.
(ii)⇔ (iv). Implicat¸ia rezult˘a din Teorema 18.2.3.
(iv)⇔ (ii). Dac˘a vectorii proprii x1 , . . . , xn sunt ortonormat¸i atunci matricea
U = [x1 . . . xn ] este unitar˘a ¸si are loc egalitatea AU = U diag(λ1 . . . λn ).
O alt˘a consecint¸a˘ a teoremei 18.2.2 este
P

Teorema 18.2.5 Fie A ∈ Mn (R). Condit¸ia necesar˘a ¸si suficient˘a ca ecuat¸ia
A = X 2 , X ∈ Mn (R) s˘a aib˘a o solut¸ie simetric˘a este ca matricea A s˘a fie
simetric˘a ¸si pozitiv definit˘a.
Demonstrat¸ie. Suficient¸a este imediat˘a. Dac˘a A este o matrice simetric˘a
atunci, potrivit Teoremei 18.2.2, exist˘a o matrice ortogonal˘a U ∈ Mn (R) astfel ˆıncˆat U T AU = D iar matricea diagonal˘a D cont¸ine valorile proprii ale matricei A. Deoarece A este pozitiv definit˘a, valorile proprii sunt nenegative. Fie
D = diag(d21 , . . . , d2n ). Dac˘a F = diag(d1 , . . . , dn ) atunci
A = U DU T = U F 2 U T = U F U T U F U T = X 2 ,

393

18.2. DIAGONALIZAREA UNEI MATRICE

cu X = U F U T .
Demonstrat¸ia rezultatului de diagonalizare a unei matrice oarecare face apel
la ecuat¸ia matriceal˘a Sylvester:
Dˆandu-se matricele B ∈ Mn−s (C), C ∈ Ms (C) ¸si H ∈ Mn−s,s (C) s˘a se determine matricea X ∈ Mn−s,s (C) astfel ˆıncˆat
BX − XC + H = 0.

(18.7)

ˆIn cazul unei matrice oarecare are loc urm˘atorul rezultat de diagonalizare
Teorema 18.2.6 Dac˘a A ∈ Mm (C) are valorile proprii distincte dou˘a cˆate dou˘a
λ1 , . . . , λk atunci exist˘a o matrice nesingular˘a X ∈ Mn (C) astfel ˆıncˆat


T1,1


T2,2


−1
X AX = 
,
.
.


.
Tk,k
unde Tj,j este o matrice superior triunghiular˘a avˆand λi pe diagonal˘a, j ∈ {1, 2, . . . , k}.
Demonstrat¸ie. Potrivit teoremei (18.1.1) exist˘a o matrice unitar˘a U ∈ Mn (C)
astfel ˆıncˆat


T1,1 T1,2 . . . T1,k

T2,2 . . . T2,k 


U H AU = T = 
(18.8)
..  ,
..

.
. 
Tk,k
unde Tj,j este o matrice superior triunghiular˘a avˆand pe diagonal˘a acea¸si valoare
proprie λj .
Matricea X se construie¸ste recursiv. Rescriem matricea T sub forma  

B H
T =
0 C
¸si alegem la primul pas B = T1,1 ¸si X0 = U. Presupunem B ∈ Mn−s (C), C ∈
Ms (C) ¸si H ∈ Mn−s,s (C). Matricea C este superior triunghiular˘a iar elementele
ei de pe diagonala principal˘a nu sunt valori proprii ale matricei B.
Exist˘a o matrice P ∈ Mn−s,s (C) astfel ˆıncˆat    

 

I −P
B H
I P
B 0
=
.
(18.9)
0 I
0 C
0 I
0 C

394

CAPITOLUL 18. VALORI S
¸ I VECTORI PROPRII

ˆIntr-adev˘ar, deoarece    

 

I P
B BP − P C + H
I −P
B H
=
.
0 I
0 C
0 I
0
C
relat¸ia (18.9) revine la ecuat¸ia matriceal˘a Sylvester BP − P C + H = 0. Totodat˘a  

−1  

I P
I −P
=
. Relat¸ia (18.9) devine
0 I
0 I 
−1  

 

I P
I P
B 0
H
U AU
=
,
0 I
0 I
0 C  

I P
deci X1 := U
. ˆIn continuare se reia procedeul de mai sus pentru ma0 I
tricea C. ˆIn final X = Xk 

Observat¸ia 18.2.1 Prima coloan˘a a matricei U este un vector propriu corespunz˘ator valorii proprii din colt¸ul nord - vest al matricei T. Matricea X p˘astreaz˘
a
nealterat˘a aceast˘a coloan˘a.

18.3

Raza spectral˘
a a unei matrice

Studiem propriet˘a¸ti legate de raza spectral˘a a unei matrice A ∈ Mm (R).
Pentru orice norm˘a de matrice are loc
Teorema 18.3.1 Are loc inegalitatea ρ(A) ≤ kAk, care poate fi ¸si strict˘a.
Demonstrat¸ie. Fie (λ, x) o pereche proprie a matricei A. Din relat¸iile
|λ| kxk = kλxk = kAxk ≤ kAk kxk
rezult˘a |λ| ≤ kAk, deunde ρ(A) 
≤ kAk.
0 1
Matricea nenul˘a
are singura valoare proprie λ = 0, deci ρ(A) = 0 <
0 0
kAk.
Teorema 18.3.2 Are loc formula
ρ(A) = inf kAk,
k·k

unde inf se ia relativ la normele matriceale generate de o norm˘a vectorial˘a.

395

˘ A UNEI MATRICE
18.3. RAZA SPECTRALA

Demonstrat¸ie. Potrivit teoremei 18.3.1 ρ(A) ≤ kAk. Pentru a demonstra
inegalitatea contrar˘a, fie ε > 0. Potrivit teoremei 18.1.6 exist˘a o matrice inversabil˘a S ∈ Mn (C) astfel ˆıncˆat SAS −1 = Λ + Q cu propriet˘a¸tile
1. Λ este o matrice diagonal˘a avˆand pe diagonal˘a valorile proprii ale matricei
A. Astfel kΛk∞ = max1≤i≤n |λi | = ρ(A).
P
2. Q este o matrice superior triunghilar˘a, kQk∞ = max1≤i≤n−1 nj=i+1 |qi,j | ≤
ε.
Astfel
kSAS −1 k∞ ≤ kΛk∞ + kQk∞ ≤ ρ(A) + ε.
Conform teoremei 18.1.5 kSAS −1 k = A , norm˘a generat˘a de o norm˘a vectorial˘a.
A¸sadar,
inf kAk ≤ A ≤ ρ(A) + ε.
k·k

Cum ε > 0 a fost arbitrar, inf k·k kAk ≤ ρ(A).
Teorema 18.3.3 Dac˘a A ∈ Mm (C) atunci kAk2 =

p
ρ(AH A).

Demonstrat¸ie. Matricea AH A este hermitian˘a ¸si pozitiv˘a. Dac˘a (λ, x) este o
pereche proprie matricei AH A, atunci g˘asim
kAxk22 =< Ax, Ax >=< AH Ax, x >=< λx, x >= λkxk22
¸si ˆın consecint¸a˘ λ ≥ 0.
Not˘am prin λ0 raz˘a spectral˘a a matricei AH A. Potrivit Teoremei 18.2.2 exist˘a o matrice unitar˘a Q ∈ Mn (C) astfel ˆıncˆat QH AH AQ = D este o matrice
diagonal˘a, avˆand pe diagonal˘a valorile proprii ale matricei AH A. Dac˘a




y1
λ1
0


 . 
n
H
..
D=
 , x ∈ C , Q x = y =  .. 
.
yn
0
λn
atunci au loc egalit˘a¸tile
kAxk22 =< Ax, Ax >=< x, AH Ax >=< QQH x, AH Ax >=
H

H

H

H

H

=< Q x, Q A Ax >=< y, Q A AQy >=< y, Dy >=

n
X
j=1

λj |yi |2 .

396

CAPITOLUL 18. VALORI S
¸ I VECTORI PROPRII

Potrivit definit¸iei lui λ0 , din egalitatea de mai sus rezult˘a
kAxk22

≤ λ0

n
X

|yi |2 = λ0 kyk22 = λ0 kQyk22 = λ0 kxk22 ,

j=1


sau kAxk2 ≤ λ0 kxk2 .
ˆIn consecint¸a˘
kAk2 ≤

p
λ0 .

(18.10)

Dac˘a x0 este un vector propriu corespunz˘ator valorii proprii λ0 , AH Ax0 =
λ0 x0 , atunci
kAx0 k22 =< Ax0 , Ax0 >=< x0 , AH Ax0 >=< x0 , λ0 x0 >= λ0 kx0 k22


sau kAx0 k2 = λ0 kx0 k2 . Apoi λ0 kx0 k2 = kAx0 k2 ≤ kAk2 kx0 k2 , de unde
p
λ0 ≤ kAk2 .
(18.11)
Din (18.10) ¸si (18.11) rezult˘a egalitatea cerut˘a.
O consecint¸a˘ este
Teorema 18.3.4 Dac˘a A ∈ Mm (C) atunci | < Ax, x > | ≤

p
ρ(AH A)kxk22 .

Demonstrat¸ie.
| < Ax, x > | ≤ kAxk2 kxk2 ≤ kAk2 kxk22 =

p
ρ(AH A)kxk22 .

ˆIn cazul unei matrice simetrice, din teorema 18.3.3 deducem
Teorema 18.3.5 Dac˘a A ∈ Mm (R) este o matrice simetric˘a atunci kAk2 =
ρ(A).
Demonstrat¸ie. ˆIntr-adev˘ar, au loc relat¸iile
p
p
p
kAk2 = ρ(AT A) = ρ(A2 ) = [ρ(A)]2 = ρ(A).
Teorema 18.3.6 Dac˘a A ∈ Mm (R) este o matrice simetric˘a atunci
| < Ax, x > | ≤ ρ(A)kxk22 .
ˆIn vederea determin˘arii condit¸iei ˆın care, pentru o matrice A ∈ Mn (C), are
loc limk→∞ Ak = 0 stabilim

397

˘ A UNEI MATRICE
18.3. RAZA SPECTRALA

Teorema 18.3.7 Pentru orice matrice A ∈ Mn (C) ¸si orice ε > 0 exist˘a o norm˘a
k · kA,ε astfel ˆıncˆat kAkA,ε ≤ ρ(A) + ε.
Demonstrat¸ie. Potrivit Teoremei 18.1.1
astfel ˆıncˆat

t1,1 t1,2
 0 t2,2

U H AU = T =  ..
..
 .
.
0
0

exist˘a o matrice unitar˘a U ∈ Mn (C)

. . . t1,n
. . . t2,n 

..  = Λ + S,
..
. . 
. . . tn,n

unde



Λ=

t1,1 0
0 t2,2
..
..
.
.
0
0

...
...
..
.

0
0
..
.



,



S=

. . . tn,n

0 t1,2
0 0
.. ..
. .
0 0


. . . t1,n
. . . t2,n 

..  .
..
. . 
... 0

Deoarece matricele A ¸si T sunt similare, ele au acelea¸si valori propri. ˆIn consecint¸˘a
ρ(A) = ρ(T ) = ρ(Λ).


1 0 ...
0
 0 η ...
0 


Fie 0 < η < 1 ¸si Dη =  .. .. . .
..  . Din egalitatea
 . .
.
. 
n−1
0 0 ... η


0 η t1,2 η 2 t1,3 . . . η n−1 t1,n
 0
0
η t2,3 . . . η n−2 t2,n 




..
..
..
..
Dη−1 SDη =  ...

.
.
.
.


 0
0
0
. . . η tn−1,n 
0
0
0
...
0
g˘asim
kDη−1 SDη k∞

= max

1≤i≤n−1

n
X
j=i+1

j−i

ti,j | ≤ η

n
X

|ti,j | = ηkSk∞

j=i+1

ˆIn continuare
kDη−1 T Dη k∞ = kDη−1 ΛDη + Dη−1 SDη k∞ = kΛ + Dη−1 SDη k∞ ≤
≤ kΛk + kDη−1 SDη k∞ ≤ ρ(A) + ηkSk∞ .

398

CAPITOLUL 18. VALORI S
¸ I VECTORI PROPRII

Presupunem c˘a η satisface ˆın plus condit¸ia ηkSk∞ < ε.
Pentru orice matrice B ∈ Mn (C) definim kBkA,ε = kDη−1 U H BU Dη k∞ .
Atunci
kAkA,ε = kDη−1 U H AU Dη k∞ = kDη−1 T Dη k∞ ≤ ρ(A) + ηkSk∞ < ρ(A) + ε.
Teorema 18.3.8 Pentru orice norm˘a matriceal˘a k · k, orice matrice A ∈ Mn (C)
¸si orice ε > 0 exist˘a un num˘ar τ > 0 astfel ˆıncˆat
ρk (A) ≤ kAk k ≤ τ [ρ(A) + ε]k .
Demonstrat¸ie. Deoarece ˆın spat¸ii liniare finit dimensionale, oricare dou˘a norme
sunt echivalente, exist˘a τ > 0 astfel ˆıncˆat
kBk ≤ τ kBkA,ε ,

∀B ∈ Mn (C),

unde k · k este o norm˘a de matrice iar k · kA,ε este norma introdus˘a de Teorema
18.3.7.
ˆIn concluzie
ρk (A) = ρ(Ak ) ≤ kAk k ≤ τ kAk kA,ε ≤ τ kAkkA,ε < τ [ρ(A) + ε]k .
Teorema 18.3.9 Oricare ar fi norma matriceal˘a k · k are loc relat¸ia
1

ρ(A) = lim kAk k k .

(18.12)

k→∞

1

Demonstrat¸ie. Din ρk (A) = ρ(Ak ) ≤ kAk k rezult˘a ρ(A) ≤ kAk k k . Fie ε > 0 ¸si
1
matricea B = ρ(A)+ε
A. Dac˘a Bx = λx atunci (ρ(A) + ε)λ este valoare proprie a
matricei A. Astfel
ρ(A) = (ρ(A) + ε)ρ(B)

ρ(B) =

ρ(A)
< 1,
ρ(A) + ε

¸si deci limk→∞ B k = 0.
Exist˘a k0 ∈ N astfel ˆıncˆat, pentru k > k0 ,
kB k k < 1


1

kAk k < (ρ(A) + ε)k .
1

Din inegalit˘a¸tile ρ(A) ≤ kAk k k < ρ(A) + ε, k > k0 , rezult˘a limk→∞ kAk k k =
ρ(A)

399

18.4. METODE NUMERICE

Teorema 18.3.10 Fie A ∈ Mn (C). Urm˘atoarele afirmat¸ii sunt echivalente:
(1) limk→∞ Ak = 0;
(2) limk→∞ Ak x = 0, ∀x ∈ Cn ;
(3) ρ(A) < 1.
Demonstrat¸ie. (1) ⇒ (2). Pentru x ∈ Cn ,
kAk xk ≤ kAk kkxk → 0,

k → ∞.

(2) ⇒ (3). Fie (λ, x) o pereche proprie, Ax = λx. Atunci
Ak x = λk x → 0,

k → ∞.

Prin urmare |λ| < 1.
1
(3) ⇒ (1). Din ρ(A) = limk→∞ kAk k k < 1 rezult˘a ˆın mod necesar limk→∞ Ak =
0.

18.4

Metode numerice

18.4.1

Metoda puterii

O matrice A ∈ Mn (C) este cu valoare proprie dominant˘a dac˘a valorile proprii
– eventual renotate – satisfac inegalit˘a¸tile
|λ1 | > |λ2 | ≥ . . . ≥ |λn |.
ˆIn cazul unei matrice cu valoare proprie dominant˘a, metoda puterii determin˘a
valoarea proprie dominant˘a ˆımpreun˘a cu un vector propriu corespunz˘ator.
Fie u0 ∈ Cn . Metoda puterii const˘a ˆın construirea ¸sirurilor (uk )k∈N ¸si (λk1 )k∈N
definite prin formulele
uk+1 = σk Auk ,
(18.13)
unde (σk )k∈N este un ¸sir numeric fixat apriori, ¸si respectiv
λk1 =

< Auk , uk >
kuk k22 .

(18.14)

Teorema 18.4.1 Au loc formulele
uk = σk−1 σk−2 . . . σ0 Ak u0 ,
< Ak+1 u0 , Ak u0 >
k
.
λ1 =
kAk u0 k22

(18.15)
(18.16)

400

CAPITOLUL 18. VALORI S
¸ I VECTORI PROPRII

Demonstrat¸ie. Formula (18.15) se demonstreaz˘a prin induct¸ie matematic˘a, iar
(18.16) rezult˘a din (18.14) ¸si (18.15)
λk1 =

< σk−1 σk−2 . . . σ0 Ak+1 u0 , σk−1 σk−2 . . . σ0 Ak u0 >
< Ak+1 u0 , Ak u0 >
=
.
kσk−1 σk−2 . . . σ0 Ak u0 k22
kAk u0 k22

Uzual, se alege σk =

1
kAuk k2 ,

ˆın care caz

uk =

Ak u0
⇔ kuk k2 = 1.
kAk u0 k2

(18.17)

Rezultatul de convergent¸a˘ al metodei puterii este
Teorema 18.4.2 Fie A ∈ Mn (C) o matrice nedefectiv˘a ¸si cu valoare proprie
dominant˘a avˆand valorile proprii |λ1 | > |λ2 | ≥ . . . ≥ |λn | cu vectorii
Pn proprii
n
corespunz˘atori x1 , x2 , . . . , xn , ce formeaz˘a o baz˘a ˆın C . Dac˘a u0 = i=1 ci xi , cu
c1 6= 0, atunci ¸sirul (λk1 )k∈N construit prin formula (18.14) converge c˘atre λ1 .
Demonstrat¸ie. Din (18.16) se obt¸ine
P
P
xi , ni=1 ci λki xi >
< ni=1 ci λk+1
i
k
P
=
λ1 =
k ni=1 ci λki xi k22
P
P
< λ1 c1 x1 + ni=2 ci λi ( λλ1i )k xi , c1 x1 + ni=2 ci ( λλ1i )k xi >
=
→ λ1 ,
P
kc1 x1 + ni=2 ci ( λλ1i )k xi k22
pentru k → ∞.

18.4.2

Metoda puterii inverse

Dac˘a A ∈ Mn (R) este o matrice avˆand valorile proprii numerele reale λ1 >
λ2 > . . . > λn , cu vectorii proprii corespunz˘atori x1 , . . . , xn , ce formeaz˘a o baz˘a ˆın
Rn , atunci urm˘atoarea variant˘a a metodei puterii permite calculul oric˘arei valori
proprii.
Pentru orice j ∈ {1, 2, . . . , n} exist˘a σj ∈ R astfel ˆıncˆat
λ1 − σj > . . . > λj − σj > 0 > λj+1 − σj > . . . > λn − σj
¸si
λj − σj < |λj+1 − σj | = σj − λj+1 .
ˆIntr-adev˘ar, este suficient de ales σj >

λj +λj+1
.
2

401

18.4. METODE NUMERICE

Rezult˘a inegalit˘a¸tile
1
1
1
1
< ... <
>
> ... >
.
λ1 − σj
λj − σj
|λj+1 − σj |
|λn − σj |
1
Valorile proprii ale matricei (A − σj In )−1 sunt λk −σ
, k ∈ {1, 2, . . . , n}. Astfel
j
−1
metoda puterii aplicat˘a matricei (A − σj In ) calculeaz˘a valoarea proprie domi1
nant˘a, adic˘a λj −σ
.
j
Metoda puterii aplicat˘a matricei (A − σj In )−1 dat˘a de relat¸iile (18.17) ¸si respectiv (18.16) devin:

uk
µkj

(A − σj In )−k u0
,
=
k(A − σj In )−k u0 k2
< (A − σj In )−k−1 u0 , (A − σj In )−k u0 >
.
=
k(A − σj In )−k u0 k22

(18.18)
(18.19)

1
Potrivit Teoremei 18.4.2 limk→∞ µkj = λj −σ
.
j
Practic ˆın locul relat¸iei (18.19) se folose¸ste

ζjk =< Auk , uk >=< (A − σj In )uk , uk > +σj =
=

< (A − σj In )−k+1 u0 , (A − σj In )−k u0 >
+ σj .
k(A − σj In )−k u0 k22

Cu metoda utilizat˘a ˆın demonstrat¸ia Teoremei 18.4.2 se deduce c˘a
lim ζjk = (λj − σj ) + σj = λj .

k→∞

Implementarea metoda puterii inverse utilizeaz˘a relat¸iile:
ζjk = < Auk , uk >,
uk+1 =

18.4.3

(A − σj In )−1 uk
.
k(A − σj In )−1 uk k2

(18.20)
(18.21)

Algoritmul QR

Algoritmul QR reduce o matrice la forma normal˘a Schur. Cele dou˘a matrice fiind similare, elementele de pe diagonala formei normale Schur sunt valorile
proprii ale matricei.
Fie A ∈ Mn (C). Ideea algoritmului este: dac˘a λ ∈ C ¸si q ∈ Cn sunt o valoare
proprie, respectiv un vector propriu la stˆanga ale matricei A, kqk2 = 1, q H A =

402

CAPITOLUL 18. VALORI S
¸ I VECTORI PROPRII

λq H , atunci exist˘a o matrice unitar˘a Q, avˆand q pe ultima coloan˘a, Q = (Q∗ , q),
pentru care  

 H 
H 
H 
Q∗ AQ∗ Q∗ Aq
Q∗ AQ∗ Q∗ Aq
Q∗
H
.
=
A(Q∗ , q) =
Q AQ =
0
λ
q H AQ∗ q H Aq
qH
ˆIn felul acesta s-a zerorizat ultima coloan˘a pˆan˘a la elementul diagonal, pozit¸ie pe
care este valoarea proprie λ.
Problema legat˘a de aceast˘a schem˘a este aceea c˘a nu se cunoa¸ste q.
Totodat˘a se dore¸ste ca, ˆın forma normal˘a Schur, valorile proprii s˘a apar˘a ˆın
ordine descresc˘atoare a modulului. Astfel pe pozit¸ia (n, n) se va afla o valoare
proprie de modul minim, sau de modul maxim pentru matricea A−1 (ˆın cazul
inversabilit˘a¸tii acesteia).1
Pentru determinarea lui q se va efectua o iterat¸ie cu metoda puterii aplicat˘a
matricei (A − kIn )−1 , aproximat¸ia init¸ial˘a fiind (u0 :=)en . Astfel
qH =

eTn (A − kIn )−1
keTn (A − kIn )−1 k2 .

(18.22)

k este un parametru ales astfel ˆıncˆat matricea A − kIn s˘a fie inversabil˘a.
Matricea unitar˘a Q, avˆand q pe ultima coloan˘a, se determin˘a din factorizarea
QR a matricei A − kIn = QR. Pentru a justifica acest fapt, deducem egalit˘a¸tile


r1,1 r1,2 . . . r1,n
 0 r2,2 . . . r2,n 

T
T 
T
en R = en  ..
..  = rn,n en ,
.
.
 .
.
. 
0
0 . . . rn,n
QH = R(A − kIn )−1 ,
q = Qen .
Atunci, utilizˆand aceste relat¸ii, avem
q H = eTn QH = eTn R(A − kIn )−1 = rn,n eTn (A − kIn )−1 .

(18.23)

1
Deorece kqk2 = kq H k2 = 1, din egalitatea anterior˘a deducem c˘a rn,n = keT (A−kI
−1 k .
n)
2
n
Substituind ˆın (18.23) se reg˘ase¸ste (18.22), adic˘a Q este matricea dorit˘a.
Produsul QH AQ rezult˘a din

RQ = QH (A − kIn )Q = QH AQ − kIn

QH AQ = RQ + kIn .

1
Pentru o matrice inversabil˘a, valorile proprii ale inversei sunt inversele valorilor proprii ale
matricei.

403

18.4. METODE NUMERICE

Includem aceste calcule ˆıntr-un ¸sir de aproximat¸ii Aj+1 = QH
j Aj Qj cu A0 = A.
Algoritmul pentru calculul lui Aj+1 este:
P1 Se alege kj astfel ˆıncˆat matricea Aj − kj In s˘a fie inversabil˘a;
P2 Se calculeaz˘a factorizarea QR: Aj − kj In = Qj Rj ;
P3 Aj+1 = Rj Qj + kj In .
Pentru stabilirea unui rezultat de convergent¸a˘ omitem pentru moment indicele
j de iterat¸ie. S˘a presupunem    

ˆ
ˆ h
B h
B
Aj = A =
Aj+1 = Aˆ =
.
gH µ
gˆH µ
ˆ
¸si  

B − kIn−1
h
Aj − kj In = A − kIn =
=
gH
µ−k   

P f
S r
=
= QR,
eH π
0 ρ   

S
r
P
f
Aj+1 − kj In = Aˆ − kIn = RQ =
.
0 ρ
eH π

(18.24)

(18.25)

Deoarece Q este o matrice p˘atrat˘a ortogonal˘a, din egalit˘a¸tile
kf k22 + |π|2 = keH k22 + |π|2 = 1
deducem kf k2 = kek2 ¸si |π| ≤ 1.
ˆIn ipoteza
∃S −1

¸si

kS −1 k2 ≤ σ

(18.26)

din expresia blocului sud-vest a produsului QR (18.24) g H = eH S rezult˘a
keH k2 = kg H S −1 k2 ≤ kg H k2 kS −1 k2 ≤ σkg H k2
sau
kek2 ≤ σkgk2 .

(18.27)

Egalˆand expresiile situate ˆın colt¸urile sud-est ale egalit˘a¸tii QH (A − kIn ) = R,
ce rezult˘a din (18.24), g˘asim
fHh + π
¯ (µ − k) = ρ,

404

CAPITOLUL 18. VALORI S
¸ I VECTORI PROPRII

de unde
|ρ| ≤ kf H k2 khk2 + |¯
π ||µ − k| ≤ σkgk2 khk2 + |µ − k|.

(18.28)

Egal˘am expresiile situate ˆın colt¸ul sud-vest a egalit˘a¸tii (18.25) ¸si g˘asim gˆH =
ρe , din care rezult˘a
H


g k2 = kˆ
g H k2 = |ρ|keH k2 ≤ (σkgk2 khk2 + |µ − k|)σkgk2 =
= σ 2 kgk22 khk + σkgk2 |µ − k|,
dup˘a ce am utilizat pe rˆand (18.28) ¸si (18.27).
Revenind la indici de iterat¸ie, inegalitatea anterioar˘a se scrie
kgj+1 k2 ≤ σj2 kgj k22 khj k + σj kgj k2 |µj − kj |.

(18.29)

ˆInt˘arind ipoteza (18.26) are loc urm˘atorul rezultat de convergent¸˘a
Teorema 18.4.3 Dac˘a
kj = µj ,

kSj−1 k2 ≤ σ,
∃j0 ∈ N

astfel ˆıncˆat

khj k2 ≤ η,

∀j ∈ N,

σ 2 ηkgj0 k2 < 1

atunci limj→∞ gj = 0.
Demonstrat¸ie. ˆIn ipotezele teoremei, inegalitatea (18.29) devine
kgj+1 k2 ≤ σ 2 ηkgj k22 .

(18.30)

Prin induct¸ie matematic˘a ar˘at˘am
kgj0 +k k2 ≤ (σ 2 ηkgj0 k2 )k kgj0 k2 ,

∀k ∈ N∗ .

Pentru k = 1, din (18.30) avem
kgj0 +1 k2 ≤ σ 2 ηkgj0 k22 = (σ 2 ηkgj0 k2 )kgj0 k.
Dac˘a kgj0 +k−1 k2 ≤ (σ 2 ηkgj0 k2 )k−1 kgj0 k2 ≤ kgj0 k2 atunci
kgj0 +k k2 ≤ σ 2 ηkgj0 +k−1 k22 ≤ σ 2 ηkgj0 k2 kgj0 +k−1 k2 ≤ (σ 2 ηkgj0 k2 )k kgj0 k2 .
Din inegalitatea demonstrat˘a urmeaz˘a imediat limj→∞ gj = 0.

405

18.4. METODE NUMERICE

Probleme ¸si teme de seminar
P 18.1 S˘a se arate c˘a polinomul caracteristic al unei matrice triunghiulare simetrice


a1 b 1 0 . . .
0
0
0
 b 1 a2 b 2 . . .
0
0
0 


 0 b 2 a3 . . .
0
0
0 






T =  ..
.. 
... ...
..
 .
.
. 






 0 0 0 . . . bn−2 an−1 bn−1 
0 0 0 . . . bn−1 an
bn
este f (λ) = fn (λ) unde (fk (λ))0≤k≤n este definit

 1
λ − a1
fk (λ) =

(λ − ak )fk−1 (λ) − b2k−1 fk−2 (λ)

prin formula de recurent¸˘a
pentru k = 0
pentru k = 1
pentru k ∈ {2, . . . , n}

Utilizˆand acest rezultat s˘a se dezvolte o metod˘a pentru calculul polinomului
caracteristic al unei matrice simetrice.
Indicat¸ie. Se aduce matricea simetric˘a la forma Hessenberg.
P 18.2 [10] Dac˘a x, y ∈ Cn atunci
kxy H kF = kxy H k2 = kxk2 kyk2 .
R. Deoarece


x1 y¯1 x1 y¯2 . . . x1 y¯n

.. 
..
xy H =  ...
.
. 
xn y¯1 xn y¯2 . . . xn y¯n
P
P
P
kxy H k2F = ni,j=1 |xi |2 |yj |2 = ( ni=1 |xi |2 )( nj=1 |yj |2 ) = kxk22 kyk22 .
Matricea (xy H )H (xy H ) are perechea proprie (y, kxk22 kyk22 ). ˆIntr-adev˘ar
(xy H )H (xy H )y = y(xH x)(y H y) = kxk22 kyk22 y.
Potrivit teoremei 18.3.3 kxk2 kyk2 ≤ kxy H k2 .

406

CAPITOLUL 18. VALORI S
¸ I VECTORI PROPRII

Inegalitatea contrar˘a rezult˘a din
k(xy H )zk22 =< (xy H )z, (xy H )z >= kxk22 kyk22 kzk22 ,
sau

k(xy H )zk22
= kxk22 kyk22
2
kzk2

∀z ∈ Cn , z 6= 0

kxy H k2 ≤ kxk2 kyk2 .

Capitolul 19
Descompunerea valorii singulare
(DVS)
19.1

Descompunerea valorii singulare

Teorema 19.1.1 Fie X ∈ Mn,k (C) o matrice nenul˘a. Exist˘a bazele ortonormate
u1 , . . . , un pentru Cn ¸si v1 , . . . , vk pentru Ck ¸si numerele pozitive σ1 , . . . , σr , r ≤
min {n, k}, astfel ˆıncˆat
1.
u1 , . . . , u r
este baz˘a ˆın Im(X);
2.
vr+1 , . . . , vk
este baz˘a ˆın Ker(X);
Pr
3. X = i=1 σi ui viH

(19.1)

Demonstrat¸ie. X H X ∈ Mk (C) este o matrice hermitian˘a, pozitiv definit˘a.
Potrivit Teoremei spectrale 18.2.2 exist˘a o baz˘a ortonormat˘a v1 , . . . , vk pentru
Ck ¸si numerele nenegative σ12 , . . . , σk2 astfel ˆıncˆat
X H Xvi = σi2 vi ,

, ∀ i ∈ {1, . . . , k}.

2
Vom presupune c˘a σ12 ≥ σ2 ≥ . . . ≥ σr2 > 0 = σr+1
= . . . = σk2 .
Vectorii Xv1 , . . . , Xvk satisfac egalit˘a¸tile

(Xvi )H Xvj = viH X H Xvj = σj2 viH vj = σj2 δi,j ,
adic˘a sunt vectori ortogonali. ˆIn plus 

> 0, i ∈ {1, . . . , r}
2
2
kXvi k2 = σi
= 0, i ∈ {r + 1, . . . , k}
407

408

CAPITOLUL 19. DESCOMPUNEREA VALORII SINGULARE

Astfel vr+1 , . . . , vk ∈ Ker(X).
Pentru i ∈ {1, . . . , r} definim vectorii ui = σ1i Xvi ∈ Im(X). Ace¸sti vectori sunt
ortonormat¸i ˆın Cn . Extindem aceast˘a familie la o baz˘a ortonormat˘a u1 , . . . , ur ,
ur+1 , . . . , un ˆın Cn .
Orice element x ∈ Ck se reprezint˘a prin
k
X
x=
(viH x)vi .

(19.2)

i=1

Atunci
Xx =

k
r
r
r
X
X
X
X
(viH x)Xvi =
(viH x)σi ui =
σi ui (viH x) =
σi ui viH x.
i=1

i=1

i=1

(19.3)

i=1

P
Deoarece x a fost arbitrar rezult˘a c˘a X = ri=1 σi ui viH .
Dac˘a x ∈ Ker(X), atunci (19.3) ¸si liniar independent¸a vectorilor u1 , . . . , un
implic˘a
viH x = 0,
i ∈ {1, . . . , r}
¸si din (19.2) urmeaz˘a c˘a
x=

k
X

(viH x)vi ,

i=r+1

adic˘a vr+1 , . . . , vk formeaz˘a o baz˘a pentru Ker(X).
Egalitatea dim Ker(X)+dim Im(X) = k implic˘a faptul c˘a u1 , . . . , ur formeaz˘a
o baz˘a ˆın Im(X).
Forma matriceal˘
a a relat¸iei (19.1). Introducem matricele
U = [u1 , . . . , un ],

V = [v1 , . . . , vk ], 

Σ=

Σ1
On−r,r

Σ1 = diag(σ1 , . . . , σr )

Or,k−r
On−r,k−r 

,

unde indicii desemneaz˘a dimensiunea blocurilor de zerouri. Relat¸ia (19.1) devine
X = U ΣV H

U H XV = Σ.

(19.4)

Numerele σi se numesc valori singulare ale matricei X iar coloanele matricelor U
¸si V se numesc vectori singulari la stˆanga ¸si respectiv la dreapta ale matricei X.

409

19.2. CALCULUL DVS

Leg˘
atur˘
a ˆıntre valori proprii ¸si valori singulare
Teorema 19.1.2 Utilizˆand notat¸iile Teoremei 19.1.1 vectorii proprii ale matricelor XX H ¸si X H X sunt vi ¸si respectiv ui cu valorile proprii σi2 , i ∈ {1, 2, . . . , r} :
XX H vi = σi2 vi ,

X H Xui = σi2 ui .

Demonstrat¸ie. Punem ˆın evident¸a˘ coloanele matricelor U ¸si V :
U = [u1 . . . un ]
Din 19.4 rezult˘a 

XV = U

Σ1
On−r,r

Or,k−r
On−r,k−r 

,

V = [v1 . . . vk ].

H 

U X=

Σ1
On−r,r

Or,k−r
On−r,k−r 

V H.

de unde, pentru i ∈ {1, . . . , r}
Xvi = σi ui ¸si X H ui = σi vi .
Combinˆand aceste egalit˘a¸ti rezult˘a
X H Xvi = σi X H ui = σi2 vi ,
¸si
XX H ui = σi XHvi = σi2 ui .

19.2

Calculul DVS

Fie X ∈ Mn,k (C). X H X ∈ Mk (C) este o matrice hermitian˘a ¸si pozitiv definit˘a.
Valorile proprii ale matricei X H X sunt numere nenegative. Exist˘a o matrice
unitar˘a (Teorema 18.2.2) V ∈ Mk (C) astfel ˆıncˆat  

D
Or,k−r
H H
V X XV =
,
Ok−r,r Ok−r,k−r
unde D ∈ Mr (R) este matrice diagonal˘a, cont¸inˆand valorile proprii pozitive ale
matricei X H X.
Dac˘a X ∈ Mn,k (R) atunci ¸si V ∈ Mk (R).
Dac˘a valorile proprii sunt distincte dou˘a cˆate dou˘a atunci vectorii proprii
v1 , . . . , vk sunt vectori ortonormat¸i ¸si V = [v1 . . . vk ].

410

CAPITOLUL 19. DESCOMPUNEREA VALORII SINGULARE

Dac˘a V = [V1 V2 ] cu V1 ∈ Mk,r (C), V2 ∈ Mk,k−r (C), atunci 
H 
V1
H H
V X XV =
X H X[V1 V2 ] =
V2H 
  

H H
D
Or,k−r
V1 X XV1 V1 X H XV2
=
.
=
Ok−r,r Ok−r,k−r
V2H X H XV1 V2H X H XV2
Din 15.1.18 rezult˘a XV2 = 0.
1
Definim U1 = XV1 D− 2 ∈ Mn,r (C). U1 este matrice unitar˘a.
Fie 
 
 1
D 2 Or,k−r
Σ=
∈ Mn,k .
On−r,k
Extindem matricea U1 cu n−r coloane astfel ˆıncˆat s˘a rezulte o matrice unitar˘a
U = [U1 U2 ] ∈ Mn (C).
Au loc egalit˘a¸tile 

 
1 
H 
Or,k−r
D2
V1
U ΣV = [U1 U2 ]  Ok−r,r Ok−r,k−r 
=
V2H
On−k,k 

= [U1 U2 ]

1

D 2 V1H
On−r,k 

1

= U1 D 2 V1H = X.

Exemplul 19.2.1 Calculul DVS a matricei  

1 1 0
X=
.
0 1 1
ˆIn acest caz n = 2, k = 3. Se calculeaz˘a


1 1 0
XHX =  1 2 1  .
0 1 1

Polinomul caracteristic al acestei matrice este

λ − 1 −1
0

−1 λ − 2 −1

0
−1 λ − 1

=

= (λ − 1)(λ2 − 3λ + 1) + (−1) · (λ − 1) + 0 · 1 = (λ − 1)(λ2 − 3λ).

411

˘
19.3. METODA CELOR MAI MICI PATRATE
PRIN DVS

Rezult˘a valorile proprii λ1 = 3, λ2 = 1, λ3 = 0.
Vectorii proprii sunt dat¸i de minorii primei linii a determinantului de mai sus,
calculat¸i ˆın valorile proprii:
(λ2 − 3λ + 1
λ1 = 3
1
λ2 = 1
-1
λ3 = 0
1

λ−1
2
0
-1

1
1
1
1

Normˆand vectorii proprii, rezult˘a
 1


V =
Ret¸inem r = 2 ¸si
 1


V1 = 

6
√2
6
√1
6

−1

2

6
√2
6
√1
6

−1

2

√1
3
√1
3
√1
3

0
√1
2



.

 

0 
,

D=

√1
2

3 0
0 1 

√ 

,

Calcul˘am
U1 = XV1 D

− 12

=

√1
2
√1
2

3 0 0
0 1 0

Σ=

−1

2
√1
2 

.

!

Deoarece n = r nu mai este necesar˘a extinderea matricei U1 ¸si U = U1 .

19.3

Metoda celor mai mici p˘
atrate prin DVS

Fie X ∈ Mn,k (C) ¸si y ∈ Cn . Ne propunem s˘a determin˘am λ ∈ Ck , de norm˘a
euclidian˘a minim˘a care minimizeaz˘a funct¸ionala (17.9)
Φ(λ) = ky − Xλk22 .
Fie DVS
H

U XV = Σ = 

Σ1
On−r,r

Or,k−r
On−r,k−r 

,

unde Σ1 = diag(σ1 , . . . , σr ), σi 6= 0, i ∈ {1, . . . , r}. Astfel X = U ΣV H ¸si
ky − Xλk2 = kU (U H y − ΣV H λk2 = kU H y − ΣV H λk2 .

412

CAPITOLUL 19. DESCOMPUNEREA VALORII SINGULARE   

µ1
z1
H
Notˆand V λ = µ =
, U y=z=
cu µ1 , z1 ∈ Cr ¸si µ2 ∈ Ck−r , z2 ∈
µ2
z2
Cn−r expresia funct¸ionalei obiectiv devine    

z1
µ1
H
H
2
Φ(λ) = kU y − ΣV λk2 = k
−Σ
k22 =
z2
µ2  

 

z1
Σ1 µ1
=k

k22 = kz1 − Σ1 µ1 k22 + kz2 k22 .
z2
0
H 

Aceast˘a expresie este minim˘a pentru z1 − Σ1 µ1 = 0 sau µ1 = Σ−1
1 z1 .
Norma euclidian˘a a lui λ
1

1

2 2
2
kλk2 = kV µk2 = kµk2 = (kµ1 k22 + kµ2 k22 ) 2 = (kΣ−1
1 z1 k2 + kµ2 k2 )

este minim˘a pentru µ2 = 0.
A¸sadar 
−1  
−1    

Σ1 z1
Σ1 0
z1
Σ−1
Or,k−r
1
λ=Vµ=V
=V
=V
U H y.
0
0 0
z2
On−r,r On−r,k−r
Punˆand ˆın evident¸a˘ coloanele metricelor U = [u1 . . . un ] ¸si V = [v1 . . . vk ],
expresia solut¸iei de norm˘a minim˘a a elementului de aproximare construit prin
metoda celor mai mici p˘atrate devine
λ=

r
X
uH
j y
j=1

19.4

σj

vj .

Sistemelor algebrice de ecuat¸ii liniare ¸si DVS

Fie A ∈ Mm,n (C) avˆand DVS  

D
Or,n−r
H
U AV = Σ =
Om−r,r Om−r,n−r

A = U ΣV H

unde D = diag(σ1 , . . . , σr ), cu σi > 0, ∀i ∈ {1, . . . , r} ¸si b ∈ Cn .
Dac˘a  

r
X
β
b ∈ Im(A) ⇔ b =
βi ui = U
On−r,1
i=1

atunci sistemul algebric de ecuat¸ii liniare Ax = b este compatibil. Prin β s-a
notat vectorul (β1 , . . . , βr )T .

413

19.5. PSEUDOINVERSA UNEI MATRICE

T
¸ inˆand seama de DVS sistemul algebric devine    

D
Or,n−r
β
H
U
V x=U
.
Om−r,r Om−r,n−r
On−r,1 

H

La fel ca ˆın sect¸iunea precedent˘a s-a notat V x = µ =

µ1
µ2

(19.5) 

¸si (19.5) revine la

Dµ1 = β de unde µ1 = D−1 β.
Atunci 
−1     

D β
D−1
Or,n−r
Or,1
H
x=Vµ=V
=V
U b+V
.
µ2
Om−r,r Om−r,n−r
µ2

(19.6)

Primul termen din (19.6) este o solut¸ie a sistemului Ax = b iar al doilea termen
este un element oarecare din Ker(A), µ2 nefiind precizat.

19.5

Pseudoinversa unei matrice

Fie X ∈ Mn,k (C) ¸si U ∈ Mn (C) ¸si V ∈ Mk (C) astfel ˆıncˆat 

H

U XV = Σ =

Σ1
On−r,r

Or,k−r
On−r,k−r 

.

1
1
Matricea Σ1 = diag(σ1 , . . . , σr ) este inversabil˘a ¸si Σ−1
1 = diag( σ1 , . . . , σr ).  

Σ1
Or,k−r
Atunci X = U
V H.
On−r,r On−r,k−r
Matricea  

Σ−1
O
r,n−r

1
UH.
X =V
Ok−r,r Ok−r,n−r

se nume¸ste pseudoinversa matricei X -(Moore-Penrose).
Teorema 19.5.1 Au loc egalit˘a¸tile
1. XX † X
2. X † XX †
3. (XX † )H
4. (X † X)H

=X
= X†
= XX †
= X †X

414

CAPITOLUL 19. DESCOMPUNEREA VALORII SINGULARE

Teorema 19.5.2 Dac˘a X ∈ Mn,k (C) (n ≥ k) ¸si r = k, adic˘a descompunerea
valorii singulare este  

Σ1
H
U XV =
,
On−r,k
atunci X † = (X H X)−1 X H .
Demonstrat¸ie. Au loc egalit˘a¸tile 

X=U 

Σ1

V H,

On−r,k  

Σ1
H
H
X X = V [Σ1 Ok,n−k ]U U
V H = V Σ21 V H ,
On−r,k
H
H
H
(X H X)−1 X H = V Σ−2
= V [Σ−1
= X †.
1 V V [Σ1 Ok,n−k ]U
1 Ok,n−k ]U

Condit¸ia r = k are loc dac˘a rangul matricei X H X ∈ Mk (C) este k.

19.6

Norma unei matrice ¸si DVS

Fie X ∈ Mn,k (C) pentru care are loc DVS    

Σ1
Or,k−r
Σ1
Or,k−r
H
U XV = Σ =
⇔ X=U
V H.
On−r,r On−r,k−r
On−r,r On−r,k−r
Pentru x ∈ Ck are loc reprezentarea x =
kxk22

=

Pk

H
i=1 (vi x)vi ,

k
X

de unde

|viH x|2 .

i=1

Calcul˘am Xx =

Pr

i=1

σi (viH x)ui ¸si ˆın continuare

kXxk22

=

r
X
i=1

σi2 |viH x|2

σ12

r
X

|viH x|2 ≤ σ12 kxk22 ,

i=1

adic˘a kXxk2 ≤ σ1 kxk2 . Deoarece x a fost arbitrar are loc inegalitatea kXk2 ≤ σ1 .
Pe de alt˘a parte Xv1 = σ1 u1 ⇒ kXv1 k2 = σ1 .
Din relat¸iile
σ1 = kXv1 k ≤ kXk2 kv1 k2 = kXk2 ≤ σ1
rezult˘a c˘a kXk2 = σ1 .

˘
19.7. NUMARUL
DE CONDIT
¸ IONARE S
¸ I DVS

19.7

415

Num˘
arul de condit¸ionare ¸si DVS

Fie A ∈ Mn (C) o matrice inversabil˘a. Num˘arul de condit¸ionare a matricei A
este k(A) = kAk kA−1 k, unde k · k este o norm˘a matriceal˘a.
Presupunem c˘a DVS matricei A este
U H AV = Σ = diag(σ1 , . . . , σn )
cu σ1 ≥ σ2 ≥ . . . σn > 0. (Ker(A) = {0} !). Atunci A = U ΣV H de unde DVS
matricei A−1 este A−1 = V Σ−1 U H .
Datorit˘a egalit˘a¸tilor kAk2 = σ1 ¸si kA−1 k2 = σ1n rezult˘a c˘a k(A) = σσn1 .

416

CAPITOLUL 19. DESCOMPUNEREA VALORII SINGULARE

Capitolul 20
Spat¸ii Krylov
20.1

Definit¸ia spat¸iului Krylov

Fie A ∈ Mn (R) ¸si x ∈ Rn .
Definit¸ia 20.1.1 Se nume¸ste spat¸iu Krylov de ordin k ata¸sat matricei A ¸si vectorului x subspat¸iul liniar
Kk (A, x) = span{x, Ax, . . . , Ak−1 x}.

20.2

Descompunerea Arnoldi

Utilizˆand metoda Gram-Schmidt construim o baz˘a ortonormat˘a spat¸iului Krylov
Kk (A, x).
x
Fie u1 = kxk
. ˆIn continuare, definim
2
h2,1 u2
h3,2 u3
..
.
hj+1,j uj+1
..
.
hk+1,k uk+1

= Au1 − h1,1 u1
= Au2 − h1,2 u1 − h2,2 u2
= Auj − h1,j u1 − h2,j u2 − . . . − hj,j uj
= Auk − h1,k u1 − h2,k u2 − . . . − hj,k uj − . . . − hk,k uk

Din condit¸ia de ortogonalitate uTi uj+1 = 0 deducem
hi,j = uTi Auj

∀j ∈ {1, 2, . . . , j}
417

(20.1)

418

CAPITOLUL 20. SPAT
¸ II KRYLOV

iar din condit¸ia de normalitate kuj+1 k2 = 1 g˘asim
hj+1,j = kAuj −

j
X

hi,j ui k2 .

i=1

Relat¸iile (20.1) se scriu
Au1 = h1,1 u1 + h2,1 u2
Au2 = h1,2 u1 + h2,2 u2 + h3,2 u3
..
.
Auk = h1,k u1 + h2,k u2 + . . . + hk,k uk + hk+1,k uk+1
Ansamblul relat¸iilor (20.2) se pot scrie

h1,1
 h2,1


A[u1 u2 . . . uk ] = [u1 u2 . . . uk ]  0
 ..
 .
0

(20.2)

sub forma
h1,2
h2,2
h3,2
..
.
0

. . . h1,k−1
. . . h2,k−1
. . . h3,k−1
..
..
.
.
. . . hk,k−1

h1,k
h2,k
h3,k
..
.





+

(20.3)

hk,k

+hk+1,k [0, . . . , 0, uk+1 ]
| {z }
k−1

sau





A[u1 u2 . . . uk ] = [u1 u2 . . . uk+1 ] 


h1,1 h1,2
h2,1 h2,2
0 h3,2
..
..
.
.
0
0
0
0

. . . h1,k−1 h1,k
. . . h2,k−1 h2,k
. . . h3,k−1 h3,k
..
..
..
.
.
.
. . . hk,k−1 hk,k
...
0
hk+1,k






.


Introducˆand matricele

Uk = [u1 . . . uk ]




Hk = 

h1,1 h1,2
h2,1 h2,2
0 h3,2
..
..
.
.
0
0

. . . h1,k−1
. . . h2,k−1
. . . h3,k−1
..
..
.
.
. . . hk,k−1

h1,k
h2,k
h3,k
..
.
hk,k





 ∈ Mk (R)

(20.4)

419

20.2. DESCOMPUNEREA ARNOLDI

Uk+1 = [u1 . . . uk uk+1 ]

Hk+1,k





=


h1,1 h1,2
h2,1 h2,2
0 h3,2
..
..
.
.
0
0
0
0

. . . h1,k−1 h1,k
. . . h2,k−1 h2,k
. . . h3,k−1 h3,k
..
..
..
.
.
.
. . . hk,k−1 hk,k
...
0
hk+1,k









relat¸iile (20.3) ¸si (20.4) se scriu respectiv
(k)T

AUk = Uk Hk + hk+1,k uk+1 ek

(20.5)

¸si respectiv
AUk = Uk+1 Hk+1,k .

(20.6)

(k)

ek reprezint˘a vectorul din baza canonic˘a a spat¸iului liniar Rk .
Relat¸iile (20.5) ¸si (20.6) se numesc descompuneri Arnoldi a spat¸iului Krylov
Kk (A, x).
Matricele Uk ¸si Uk+1 sunt ortogonale. ˆInmult¸ind (20.5) ¸si (20.6) la stˆanga cu
T
obt¸inem
UkT ¸si respectiv Uk+1
UkT AUk = Hk ,

(20.7)

T
Uk+1
AUk = Hk+1,k .

(20.8)

respectiv
Observat¸ia 20.2.1 Matricea Hk este o matrice Hessenberg.
Cazul matricelor simetrice. Dac˘a A ∈ Mn (R) este
atunci, din (20.7) rezult˘a c˘a Hk este o matrice simetric˘a ¸si
matrice Hessenberg urmeaz˘a c˘a este tridiagonal˘a

α1 β1 0 . . .
0
 β1 α2 β2

 0 β2 α3

Hk = Tk =  ..
..
 .
.


αk−1 βk−1
0
βk−1 αk
Din egalitatea UkT AUk = Tk se deduc egalit˘a¸tile
αi = uTi Aui ,
βi = uTi Aui+1 ,

i = 1, 2, . . . , k,

o matrice simetric˘a
din faptul c˘a este o





.


420

CAPITOLUL 20. SPAT
¸ II KRYLOV

iar din AUk = Uk Tk + hk+1,k uk+1 eTk rezult˘a
β1 u 2
β2 u 3
...
βi ui+1
...
βk−1 uk
hk+1,k ui+1

= Au1 − α1 u1
= Au2 − α2 u2 − β1 u1
= Aui − αi ui − βi−1 ui−1
= Auk−1 − αk−1 uk−1 − βk−2 uk−2
= Auk − αk uk − βk−1 uk−1 .

De aici βi = kAui − αi ui − βi−1 ui−1 k2 .
Sunt astfel justificate relat¸iile din algoritmul lui Lanczos pentru construirea
bazei ortogonale a spat¸iului Krylov Kk (A, u) (Fig. 9).
Algorithm 9
1: procedure Lanczos(A, u0, k)
u0
2:
u1 ← ku0k
2
3:
for i = 1 : k do
4:
αi ← uTi Aui
5:
if i=1 then
6:
z ← Aui − αi ui
7:
else
8:
z ← Aui − αi ui − βi−1 ui−1
9:
end if
10:
βi ← kzk2
11:
ui+1 ← βzi
12:
end for
13: end procedure
Dac˘a A ∈ Mn (R) este o matrice simetric˘a ¸si k = n atunci algoritmul lui
Lanczos construie¸ste o matrice tridiagonal˘a similar˘a matricei A.

20.3

Rezolvarea sistemelor algebrice de ecuat¸ii
liniare

Fie A ∈ Mn (R), b ∈ Rn ¸si sistemul algebric de ecuat¸ii liniare
Ax = b.

(20.9)

421

20.3. REZOLVAREA SISTEMELOR ALGEBRICE DE ECUAT
¸ II LINIARE

Vom determina o aproximat¸ie xk ∈ Rn a solut¸iei sistemului (20.9) ˆın spat¸iul
Krylov Kk (A, b). Metoda este eficient˘a ˆın cazul ˆın care dimensiunea n este mare.
ˆIn cazul matricei A nesingulare, solut¸ia sistemului (20.9) apart¸ine spat¸iului
Krylov Km (A, b), unde m este gradul polinomului minimal asociat matricei A.
ˆIntr-adev˘ar, dac˘a
ϕ(x) = c0 + c1 x + . . . + cm xm
este polinomul minimal asociat matricei A, adic˘a polinomul de grad minim pentru
care
ϕ(A) = c0 I + c1 A + . . . + cm Am = 0
atunci
A−1 = −

1
(c1 I + c2 A + . . . + cm Am−1 )
c0

¸si ˆın consecint¸a˘
x = A−1 b = −

1
(c1 b + c2 Ab + . . . + cm Am−1 b) ∈ Km (A, b).
c0

ˆ cazul unei matrice A singulare, ˆın ipoteza compatibilit˘a¸tii
Observat¸ia 20.3.1 In
sistemului (20.9), solut¸ia acesteia poate s˘a nu apart¸in˘a nici unui spat¸iu Krylov
Kk (A, b).
Justific˘am observat¸ia ˆın cazul unei matrice A ∈ Mn (R) nilpotente de ordin
m > 1 : Ak = 0, ∀k ≥ m, dar Am−1 6= 0. ˆIn acest caz A este o matrice singular˘a
deoarece |Am | = |A|m = 0.
Fie b ∈ RN , b 6= 0 astfel ˆıncˆat sistemul (20.9) s˘a fie compatibil ¸si s˘a presupunem prin absurd c˘a x ∈ Km (A, b). Atunci x = c0 b + c1 Ab + . . . cm−1 Am−1 b
¸si
Ax = c0 Ab + c1 A2 b + . . . + cm−2 Am−1 b = b
sau
(I − c0 A − c1 A2 − . . . − cm−2 Am−1 )b = 0.

(20.10)

Matricea D = I − c0 A − c1 A2 − . . . − cm−2 Am−1 este nesingular˘a deoarece singura
valoare proprie este 1. ˆIntr-adev˘ar, fie (λ, z) o pereche proprie a matricei D,
Dz = λz.

(20.11)

Deoarece matricea A este nilpotent˘a de ordin m, exist˘a un cel mai mic indice
i ∈ {1, . . . , m − 1} astfel ˆıncˆat Ai z 6= 0 ¸si Aj z = 0, ∀j > i. ˆInmult¸ind (20.11) la
stˆanga cu Ai obt¸inem
(1 − λ)Ai z = 0,
de unde λ = 1.
Atunci, din (20.10) urmeaz˘a c˘a b = 0, ˆın contradict¸ie cu alegerea lui b.

422

20.3.1

CAPITOLUL 20. SPAT
¸ II KRYLOV

Varianta Ritz-Galerkin

Aproximat¸ia xk ∈ Kk (A, b) se determin˘a din condit¸ia de ortogonalitate
b − Axk ⊥Kk (A, b)

(20.12)

Dac˘a (ui )1≤i≤k+1 este un sistem de vectori ortonormat¸i pentru care are loc descompunerile Arnoldi (20.5) ¸si (20.6) atunci condit¸ia de ortogonalitate se poate
scrie
UkT (b − Axk ) = 0,
(20.13)
unde Uk = [u1 u2 . . . uk ]. T
¸ inˆand seama de faptul c˘a u1 = kbkb 2 din (20.13) urmeaz˘a
c˘a
(k)
UkT Axk = UkT b = kbk2 UkT u1 = kbk2 e1 .
(20.14)
Indicele superior precizeaz˘a dimensiunea vectorului.
Deoarece xk se reprezint˘a sub forma xk = Uk ξk cu relat¸ia (20.14) devine
(k)

UkT AUk ξk = kbk2 e1 ,
¸si ˆın virtutea lui (20.5)
Hk ξk = kbk2 .

(20.15)

Astfel rezolvarea sistemului (20.9), de dimensiune n s-a redus la rezolvarea unui
sistem algebric de ecuat¸ii liniare de dimensiune k.

20.3.2

Varianta reziduului minimal

Aproximat¸ia xk se determin˘a ca solut¸ia problemei de optimizare
kb − Axk k2 =
Din u1 =

b
kbk2

min
x∈Kk (A,b)

kb − Axk2

(20.16)

deducem
(k+1)

b = kbk2 u1 = kbk2 Uk+1 e1

,

(k+1)

e1

∈ Rk+1 .

Un element x ∈ Kk (A, b) se reprezint˘a prin x = Uk y, cu y ∈ Rk ¸si utilizˆand (20.6)
deducem
Ax = AUk y = Uk+1 Hk+1,k y.
Astfel funct¸ionala cost devine
(k+1)

kb − Axk2 = k kbk2 Uk+1 e1

− Uk+1 Hk+1,k yk2 =

423

20.4. CALCULUL VALORILOR S
¸ I VECTORILOR PROPRI

(k+1)

= kUk+1 (kbk2 e1

(k+1)

− Hk+1,k y)k2 = k(kbk2 e1

− Hk+1,k yk2 .

Utilizˆand tehnica dezvoltat˘a pentru determinarea elementului de aproximare prin
(k+1)
metoda celor mai mici p˘atrate, determin˘am yk ∈ Rk+1 ce minimizeaz˘a k(kbk2 e1

Hk+1,k yk2 .
Dac˘a factorizarea QR a matricei Hk+1,k este Hk+1,k = QR atunci yk va fi
(k+1)
solut¸ia sistemului Ry = kbk2 QT e1
.
Acest˘a metod˘a de rezolvare a unui sistem algebric de ecuat¸ii liniare este denumit˘a GMRES (Generalized Minimum RESidual).

20.4

Calculul valorilor ¸si vectorilor propri

Fie A ∈ Mn (R). Vom g˘asi o aproximat¸ie a unei perechi propri (λ, x) determinˆand o pereche proprie (λ, z) a matricei Hk , ce apare ˆın descompunerea Arnoldi
(20.5)
Hk = λz
¸si definind x = Uk z.
Atunci din (20.5) rezult˘a
(k) T

AUk z = Uk Hk z + hk+1,k uk+1 ek

z,

de unde
Ax = λx + hk+1,k uk+1 zk .
Eroarea aproxim˘arii (λ, x) este dat˘a de kAx − λxk2 = |hk+1,k | |zk |.

20.5

Calculul elementului de cea mai bun˘
a
aproximat¸ie prin elementele unui spat¸iu Krylov

Ne propunem s˘a determin˘am elementul de cea mai bun˘a aproximat¸ie a unui
element z ∈ Rn prin elementele subspat¸iului Kk (A, x). Presupunem c˘a s-a construit descompunerea Arnoldi (20.5). Dac˘a y = Uk c este elementul de cea mai
bun˘a aproximat¸ie a lui x prin elementele mult¸imii Kk (A, x) atunci din condit¸ia
y − z ∈ Kk (A, x)⊥ ⇔ uTj (y − z) = 0, ∀j ∈ {1, . . . , k} ⇔ UkT (y − z) = 0
deducem UkT (Uk c − z) = 0, de unde c = UkT z ¸si ˆın consecint¸˘a y = Uk UkT z.

424

CAPITOLUL 20. SPAT
¸ II KRYLOV

Partea III
REZOLVAREA ECUAT
¸ IILOR
NELINIARE

425

Capitolul 21
Rezolvarea ecuat¸iilor neliniare
21.1

Metoda liniariz˘
arii (Newton – Kantorovici)

Fie X un spat¸iu Banach ¸si T : X → X un operator diferent¸iabil Fr´echet. Ne
propunem s˘a rezolv˘am ecuat¸ia
T (x) = 0.
(21.1)
S˘a presupunem c˘a ecuat¸ia (21.1) are o solut¸ie x∗ . Dac˘a x ∈ X este o aproximat¸ie
a lui x∗ atunci din diferent¸iabilitatea operatorului T rezult˘a
0 = T (x∗ ) = T (x) + T 0 (x)(x∗ − x) + kx∗ − xkw(x, x∗ − x).

(21.2)

Liniarizˆand, adic˘a neglijˆand ultimul termen, (21.2) se scrie
0 ≈ T (x) + T 0 (x)(x∗ − x).
Vom nota cu y solut¸ia ecuat¸iei
0 = T (x) + T 0 (x)(y − x),
¸si cu ideea c˘a y este o aproximat¸ie mai bun˘a decˆat x, construim ¸sirul de aproximat¸ii
0 = T (xk ) + T 0 (xk )(xk+1 − xk ),

(21.3)

sau, ˆın cazul inversabilit˘a¸tii operatorului T 0 (xk )
xk+1 = xk − [T 0 (xk )]−1 T (xk ).

(21.4)

Metoda de rezolvare a ecuat¸iei (21.1) corespunz˘auare formulei (21.4) este cunoscut˘a ¸si sub numele de metoda Newton - Kantorovici.
Teorema urm˘atoare fixeaz˘a condit¸ii suficiente pentru existent¸a unei solut¸ii
izolate x∗ a ecuat¸iei (21.1), dˆand regiunea ˆın care solut¸ia este unic˘a ¸si eroarea
aproximat¸iei xk .
427

428

CAPITOLUL 21. REZOLVAREA ECUAT
¸ IILOR NELINIARE

Teorema 21.1.1 Fie X un spat¸iu Banach, T : X → X un operator diferent¸iabil
Fr´echet ¸si x0 ∈ X. Presupunem c˘a exist˘a numerele pozitive B0 , K, η0 astfel ˆıncˆ
at
au loc condit¸iile
• ∃[T 0 (x0 )]−1 ¸si k[T 0 (x0 )]−1 k ≤ B0 ;
• x1 = x0 − [T 0 (x0 )]−1 T (x0 ) ¸si kx1 − x0 k ≤ η0 ;
• ∃T 00 (x) ∀x ∈ B(x0 , r) ¸si kT 00 (x)k ≤ K, r0 < r.
Dac˘a h0 = η0 KB0 ≤ 12 atunci ¸sirul (xk )k∈N construit prin formula de recurent¸˘
a

(21.4) converge c˘atre o solut¸ie x a ecuat¸iei (21.1).

0
η0 .
Aceast˘a solut¸ie este unic˘a ˆın bila B(x0 , r0 ), unde r0 = 1− h1−2h
0
k
Eroarea aproximat¸iei x este dat˘a de inegalitatea
kxk − x∗ k ≤

1
2k−1

k −1

(2h0 )2

η0 .

(21.5)

Demonstrat¸ie. 1. Ar˘at˘am la ˆınceput c˘a pentru orice k ∈ N exist˘a xk+1 , definit
prin formula de recurent¸˘a (21.4). Aceast˘a problem˘a se ridic˘a deoarece trebuie
inversat operatorul T 0 (xk ). Justificarea o facem doar pentru k = 1, rat¸ionamentul
f˘acˆandu-se ˆın continuare analog, pe baza induct¸iei matematice.
Existent¸a inversei se bazeaz˘a pe Teorema I.2.2. Cu notat¸iile acestei teoreme,
alegem
L = T 0 (x1 )
K = [T 0 (x0 )]−1
¸si trebuie verificat˘a condit¸ia kI − KLk < 1. ˆIn cazul de fat¸a˘
kI − [T 0 (x0 )]−1 T 0 (x1 )k = k[T 0 (x0 )]−1 (T 0 (x0 ) − T 0 (x1 ))k ≤
≤ k[T 0 (x0 )]−1 k k(T 0 (x0 ) − T 0 (x1 ))k.
Aplicˆand Teorema H.0.9, inegalitatea anterioar˘a devine
kI − [T 0 (x0 )]−1 T 0 (x1 )k ≤ B0 Kkx1 − x0 k ≤ η0 KB0 = h0 ≤

1
< 1.
2

(21.6)

Prin urmare, operatorul T 0 (x1 ) este inversabil ¸si potrivit Teoremei I.2.2, au loc
relat¸iile
0

1

−1

[T (x )]


X
=
(I − [T 0 (x0 )]−1 T 0 (x1 ))k [T 0 (x0 )]−1 ,

(21.7)

k=0

k[T 0 (x1 )]−1 k ≤

k[T 0 (x0 )]−1 k
B0 def

= B1 .
0
0
−1
0
1
1 − kI − [T (x )] T (x )k
1 − h0

(21.8)

429

˘
21.1. METODA LINIARIZARII

2. Ar˘at˘am c˘a ˆın x1 au loc condit¸ii asem˘an˘atoare celor presupuse a avea loc ˆın
0

x.
Deoarece x2 = x1 − [T 0 (x1 )]−1 T (x1 ),
x2 − x1 = −[T 0 (x1 )]−1 T (x1 ) = −


X

(I − [T 0 (x0 )]−1 T 0 (x1 ))k [T 0 (x0 )]−1 T (x1 ).

k=0

Prin urmare
2

1

kx − x k ≤


X

kI − [T 0 (x0 )]−1 T 0 (x1 )kk k[T 0 (x0 )]−1 T (x1 )k.

k=0

Folosind (21.6) obt¸inem
2

1

kx − x k ≤


X

hk0 k[T 0 (x0 )]−1 T (x1 )k =

k=0

1
k[T 0 (x0 )]−1 T (x1 )k.
1 − h0

(21.9)

Fie operatorul F0 : X → X definit prin F0 (x) = x − [T 0 (x0 )]−1 T (x). Atunci
F0 (x0 ) = x1
F00 (x) = I − [T 0 (x0 )]−1 T 0 (x)
F000 (x) = −[T 0 (x0 )]−1 T 00 (x)

F00 (x0 ) = 0
kF000 (x)k ≤ B0 K.

Din egalitatea F0 (x1 ) = x1 − [T 0 (x0 )]−1 T (x1 ) se deduce
T 0 (x0 )]−1 T (x1 ) = x1 − F0 (x1 ) = −(F (x1 ) − F (x0 ) − F00 (x0 )(x1 − x0 )).
Aplicˆand din nou Teorema H.0.9 se obt¸ine
kT 0 (x0 )]−1 T (x1 )k = kF (x1 ) − F (x0 ) − F00 (x0 )(x1 − x0 ))k ≤

1
1
1
sup kF000 (x)k kx1 − x0 k ≤ η02 KB0 = η0 h0 .
2 x∈B(x0 ,r)
2
2

Revenind ˆın (21.9) avem
kx2 − x1 k ≤

η0 h0 def
1
k[T 0 (x0 )]−1 T (x1 )k ≤
= η1 .
1 − h0
2(1 − h0 )

(21.10)

def
Fie h1 = η1 KB1 . Din (21.8), (21.10) se obt¸ine
h1 =

h20
1
≤ .
2
2(1 − h0 )
2

(21.11)

430

CAPITOLUL 21. REZOLVAREA ECUAT
¸ IILOR NELINIARE

def √
1
Fie r1 = 1− h1−2h
η1 . Pe baza formulelor de recurent¸˘a pentru η1 ¸si h0 se obt¸ine
1
egalitatea r1 = r0 − η0 , ce implic˘a B(x1 , r1 ) ⊆ B(x0 , r0 ). ˆIntr-adev˘ar, dac˘a x ∈
B(x1 , r1 ) atunci
kx − x0 k ≤ kx − x1 k + kx1 − x0 k ≤ r1 + η0 = r0 .
3. ˆIn felul acesta, existent¸a ¸sirului (xk )k∈N este dovedit˘a, mai mult pentru
orice k ∈ N au loc afirmat¸iile
• ∃[T 0 (xk )]−1 ¸si k[T 0 (xk )]−1 k ≤ Bk =

Bk−1
;
1−hk−1

• xk+1 = xk − [T 0 (xk )]−1 T (xk ) ¸si kxk+1 − xk k ≤ ηk =

ηk−1 hk−1
;
2(1−hk−1 )

h2

1
• hk = ηk KBk = 2(1−hk−1
2 ≤ 2;
k−1 )

1− 1−2hk−1
• rk =
ηk−1 ¸si B(xk , rk ) ⊆ B(xk−1 , rk−1 ).
hk−1

4. Au loc inegalit˘a¸tile
hk ≤ 2h2k−1
ηk ≤ ηk−1 hk−1
rk ≤ 2ηk

(21.12)
(21.13)
(21.14)

a caror demonstrat¸ie revine la reducerea la ipoteza teoremei hk ≤ 21 .
Aplicat˘a succesiv, inegalitatea (21.12) implic˘a
2

hk ≤ 2h2k−1 ≤ 2(2h2k−2 )2 = 21+2 h2k−2 ≤ . . .
k−1

≤ 21+2+...+2

(21.15)

1
k
k
h20 = (2h0 )2 .
2

Din (21.13) deducem succesiv
ηk ≤ ηk−1 hk−1 ≤ ηk−2 hk−2 hk−1 ≤ . . . ≤ η0 h0 h1 . . . hk−1
¸si utilizˆand (21.15), se g˘ase¸ste
1
1
1
1
1
k−1
k−1
k
ηk ≤ η0 (2h0 ) (2h0 )2 . . . (2h0 )2 = k (2h0 )1+2+...+2 η0 = k (2h0 )2 −1 η0 .
2
2
2
2
2
Din xk+p ∈ B(xk+p , rk+p ) ⊆ B(xk , rk ) rezult˘a
kxk+p − xk k ≤ rk ≤

1
2k−1

k −1

(2h0 )2

η0 ,

∀k ∈ N,

(21.16)

431

˘
˘
21.2. METODA LINIARIZARII
MODIFICATA

adic˘a (xk )k∈N este un ¸sir fundamental, deci convergent.
5. Fie x∗ = limk→∞ xk . Trecˆand la limit˘a ˆın formula de recurent¸a˘ (21.4) scris˘a
sub forma T 0 (xk )(xk+1 − xk ) = −T (xk ) se obt¸ine T (x∗ ) = 0.
Pentru p → ∞ din (21.16) rezult˘a evaluarea erorii (21.5).
6. Pentru a demonstra unicitatea solut¸iei ecuat¸iei (21.1) ˆın bila B(x0 , r0 )
presupunem prin absurd c˘a exist˘a ˆın plus y ∗ ∈ B(x0 , r0 ) astfel ˆıncˆat T (y ∗ ) = 0.
Fie operatori Fk : X → X definit¸i prin Fk (x) = x − [T 0 (xk )]−1 T (x). Atunci
Fk (xk ) = xk+1
Fk0 (x) = I − [T 0 (xk )]−1 T 0 (x)
Fk00 (x) = −[T 0 (xk )]−1 T 00 (x)

Fk0 (xk ) = 0
kFk00 (x)k ≤ Bk K.

Prin induct¸ie matematic˘a arat˘am c˘a
xk ∈ B(y ∗ , rk )

ky ∗ − xk k ≤ rk .

(21.17)

Etapa de verificare, k = 0.
y ∗ ∈ B(x0 , r0 )

ky ∗ − x0 k ≤ r0

x0 ∈ B(y ∗ , r0 ).

Etapa de demonstrat¸ie. Presupunˆand c˘a
xk ∈ B(y ∗ , rk )

ky ∗ − xk k ≤ rk

deducem succesiv
ky ∗ − xk+1 k = kFk (y ∗ ) − Fk (xk ) − Fk0 (xk )(y ∗ − xk )k ≤

1
1
sup kFk00 (z)k ky ∗ − xk k2 ≤ Bk Krk2 = rk+1 ,
2 z∈[xk ,y∗ ]
2

adic˘a xk+1 ∈ B(y ∗ , rk+1 ).
Pentru k → ∞, din (21.17) rezult˘a x∗ = y ∗ .

21.2

Metoda liniariz˘
arii modificat˘
a

ˆIn locul formulei de recurent¸a˘ (21.4) se consider˘a formula
x˜ = x0
x˜k+1 = x˜k − [T 0 (x0 )]−1 T (˜
xk )

k ∈ N.

(21.18)

Astfel se elimin˘a necesitatea invers˘arii, ˆın cadrul iterat¸iilor iterat¸ii k > 0, a operatorului T 0 (xk ). Acest fapt are ca efect mic¸sorarea vitezei de convergent¸˘a.
Metoda corespunz˘atoare formulei (21.18) este numit˘a metoda liniariz˘arii (Newton - Kantorovici) modificat˘a.
Se observ˘a c˘a x1 = x˜1 . Convergent¸a procedeului este dat˘a de teorema

432

CAPITOLUL 21. REZOLVAREA ECUAT
¸ IILOR NELINIARE

Teorema 21.2.1 Fie X un spat¸iu Banach, T : X → X un operator diferent¸iabil
Fr´echet ¸si x0 ∈ X. Presupunem c˘a exist˘a numerele pozitive B0 , K, η0 astfel ˆıncˆ
at
au loc condit¸iile
• ∃[T 0 (x0 )]−1 ¸si k[T 0 (x0 )]−1 k ≤ B0 ;
• x1 = x0 − [T 0 (x0 )]−1 T (x0 ) ¸si kx1 − x0 k ≤ η0 ;
• ∃T 00 (x) ∀x ∈ B(x0 , r) ¸si kT 00 (x)k ≤ K, η0 < r.
Dac˘a h0 = η0 KB0 < 21 atunci ¸sirul (˜
xk )k∈N construit prin formula de recurent¸˘
a

(21.18) converge c˘atre solut¸ia x a ecuat¸iei (21.1).
Eroarea aproximat¸iei x˜k este dat˘a de inegalitatea
p
(21.19)

xk − x∗ k ≤ 2η0 h0 (1 − 1 − 2h0 )k−1 .
Demonstrat¸ie. Folosim din nou de operatorul F0 : X → X definit prin F0 (x) =
x − [T 0 (x0 )]−1 T (x) ¸si cu propriet˘a¸tile
F0 (˜
xk ) = x˜k+1
F0 (x∗ ) = x∗
F00 (x) = I − [T 0 (x0 )]−1 T 0 (x)
F000 (x) = −[T 0 (x0 )]−1 T 00 (x)

∀k ∈ N
F00 (x0 ) = 0
kF000 (x)k ≤ B0 K.

Dac˘a M = B(x0 , r0 ) ∩ B(x∗ , kx1 − x∗ k) atunci F (M ) ⊆ M.
ˆIntr-adev˘ar, dac˘a x ∈ M atunci

kF0 (x) − x0 k ≤ kF0 (x) − x1 k + kx1 − x0 k =
= kF0 (x) − F0 (x0 ) − F00 (x0 )(x − x0 )k + kx1 − x0 k ≤
1
1
≤ kx − x0 k2 sup kF000 (z)k + η0 ≤ r02 B0 K + η0 = r0 ,
2
2
z∈[x0 ,x]
adic˘a F0 (x) ∈ B(x0 , r0 ).

kF0 (x) − x∗ k = kF0 (x) − F0 (x∗ )k ≤ kx − x∗ k sup kF00 (z)k.
z∈[x,x∗ ]

Dearece z = θx + (1 − θ)x∗ , θ ∈ [0, 1], utilizˆand evaluarea
kF00 (z)k = kF00 (z) − F00 (x0 )k ≤ kz − x0 k sup kF000 (y)k ≤
y∈[x0 ,z]

433

21.3. REZOLVAREA SISTEMELOR ALGEBRICE NELINIARE

≤ B0 Kkθx + (1 − θ)x∗ − x0 k = B0 Kkθ(x − x0 ) + (1 − θ)(x∗ − x0 )k ≤
≤ B0 K(θkx − x0 k + (1 − θ)kx∗ − x0 k) ≤
≤ B0 K max{kx − x0 k, kx∗ − x0 k} ≤ B0 Kr0 ,
inegalitatea anterioar˘a devine
kF0 (x) − x∗ k ≤ B0 Kr0 kx − x∗ k = (1 −
≤ (1 −

p

p

1 − 2h0 )kx − x∗ k ≤

1 − 2h0 )kx1 − x∗ k,

adic˘a F0 (x) ∈ B(x∗ , kx1 − x∗ k).
Ret¸inem inegalitatea
kF0 (x) − x∗ k ≤ (1 −

p
1 − 2h0 )kx − x∗ k,

∀x ∈ M.

(21.20)

Aplicˆand succesiv (21.20), rezult˘a

xk − x∗ k = kF0 (˜
xk−1 ) − F0 (x∗ )k ≤
≤ (1 −

(21.21)

p
p
1 − 2h0 )k˜
xk−1 − x∗ k ≤ . . . ≤ (1 − 1 − 2h0 )k−1 k˜
x1 − x∗ k.

Din (21.5), deducem k˜
x1 − x∗ k = kx1 − x∗ k ≤ 2h0 η0 , cu care (21.21) devine
(21.19). Din aceast˘a inegalitate rezult˘a convergent¸a ¸sirului (˜
xk )k∈N c˘atre x∗ .

21.3

Rezolvarea numeric˘
a a sistemelor
algebrice de ecuat¸ii neliniare

Fie D un domeniu convex din Rn ¸si T1 , . . . , Tn : D → R n funct¸ii avˆand
derivate part¸iale de ordinul ˆıntˆai ¸si doi continue. Consider˘am sistemul algebic de
n ecuat¸ii neliniare cu necunoscutele x1 , . . . , xn :

 T1 (x1 , . . . , xn ) = 0
...
(21.22)

Tn (x1 , . . . , xn ) = 0
¸si dorim s˘a determin˘am o solut¸ie a sistemului, adic˘a un element x∗ = (x∗1 , . . . , x∗n ) ∈
D astfel ˆıncˆat Ti (x∗ ) = Ti (x∗1 , . . . , x∗n ) = 0, i = 1, . . . , n. ˆIn cazul n = 1 se
folose¸ste termenul de ecuat¸ie ˆın locul celui de sistem.

434

CAPITOLUL 21. REZOLVAREA ECUAT
¸ IILOR NELINIARE

Definind operatorul T : D → Rn prin


T1 (x)
,
T (x) =  . . .
Tn (x)

x = (x1 , . . . , xn ),

sistemul (21.22) se rescrie sub forma (21.1).
ˆIn acest cadru se poate da o demonstrat¸ie mai simpl˘a teoremei de convergent¸a˘
pentru metoda liniariz˘arii.
Teorema 21.3.1 Dac˘a T 0 este lipschitzian˘a, adic˘a
∃L > 0 astfel ˆıncˆat

kT (y) − T (x)k ≤ Lkx − yk,

∀x, y ∈ D,

atunci
1.
Z
T (y) − T (x) =

1

T 0 (x + t(y − x))(y − x)dt,

∀x, y ∈ D;

L
ky − xk2 ,
2

∀x, y ∈ D.

0

2.
kT (y) − T (x) − T 0 (x)(y − x)k ≤
Demonstrat¸ie. 2. Din
Z

0

T (y) − T (x) − T (x)(y − x) =

1

T 0 (x + t(y − x))(y − x)dt − T 0 (x)(y − x) =

0

Z

1

(T 0 (x + t(y − x)) − T 0 (x))(y − x)dt

=
0

se deduc succesiv inegalit˘a¸tile
1

Z

0

(T 0 (x + t(y − x)) − T 0 (x))(y − x)dtk ≤

kT (y) − T (x) − T (x)(y − x)k ≤ k
0

Z

1
0

Z

0

kT (x+t(y−x))−T (x))(y−x)kdt ≤
0

1

kT 0 (x+t(y−x))−T 0 (x))kk(y−x)kdt ≤

0

≤ Lky − xk2

Z

1

tdt =
0

L
ky − xk2 .
2

Teorema 21.3.2 Fie D ∈ Rn un domeniu convex ¸si

435

21.3. REZOLVAREA SISTEMELOR ALGEBRICE NELINIARE

1. F : D → Rn o funct¸ie diferent¸iabil˘a astfel ˆıncˆat exist˘a L > 0 pentru care
kT (y) − T (x)k ≤ Lkx − yk, ∀x, y ∈ D;
2. x∗ este o solut¸ie a ecuat¸iei T (x) = 0 pentru care matricea T 0 (x∗ ) este inversabil˘a ¸si k[T 0 (x∗ )]−1 k < α;
3. x0 ∈ D astfel ˆıcˆat kx0 − x∗ k < δ.
Dac˘a αδL < 21 atunci se poate construi ¸sirul (xn )n∈N prin metoda liniariz˘arii,
xn+1 = xn − [T 0 (xn )]−1 T (xn ), n ∈ N. S¸irul converge c˘atre x∗ .
Demonstrat¸ie. Pentru kx−x∗ k ≤ δ, potrivit Teoremei 16.1.2, deoarece k[T 0 (x∗ )]−1 k <
α ¸si kT (x) − T (x∗ )k ≤ Lkx − x∗ k ≤ Lδ rezult˘a c˘a operatorul T 0 (x) este inversabil
α
.
¸si k[T 0 (x)]−1 k ≤ 1−αδL
Prin urmare, dac˘a kxn − x∗ k < δ atunci T 0 (xn ) este inversabil.
Ar˘at˘am c˘a xn+1 = xn −[T 0 (xn )]−1 T (xn ) satisface inegalitatea kxn+1 −x∗ k < δ.
Au loc egalit˘a¸tile
kxn+1 −x∗ k = kxn −[T 0 (xn )]−1 T (xn )−x∗ k = kxn −x∗ −[T 0 (xn )]−1 (T (xn )−T (x∗ ))k =
= k[T 0 (xn )]−1 (T (xn ) − T (x∗ ) − T 0 (xn )(xn − x∗ )k ≤
≤ k[T 0 (xn )]−1 kk(T (xn ) − T (x∗ ) − T 0 (xn )(xn − x∗ )k ≤

Notˆand k =

αL
,
2(1−αδL)

αL
kxn − x∗ k2 ≤
2(1 − αδL)

αδ 2 L
< δ.
2(1 − αδL)

inegalitatea anterioar˘a se poate scrie
kxn+1 − x∗ k ≤ kkxn − x∗ k2 .

Utilizˆand succesiv aceast˘a inegalitate, se obt¸ine
n−1

kxn − x∗ k ≤ k 1+2+...+2
Deoarece kkx0 − x∗ k ≤

αδL
2(1−αδL)

n

kx0 − x∗ k2 =

1
n
(kkx0 − x∗ k)2 .
k

< 1 rezult˘a c˘a limn→∞ kxn − x∗ k = 0.

Pentru rezolvarea sistemului (21.22) vom folosi metoda liniariz˘arii (Newton –
Kantorovici) sau metoda liniariz˘arii modificat˘a, tratate anterior.

436

CAPITOLUL 21. REZOLVAREA ECUAT
¸ IILOR NELINIARE

Exemplul 21.3.1 S˘a se verifice condit¸iile Teoremei 21.1.1 ˆın cazul sistemului
algebric de ecuat¸ii neliniare

 10x1 + x21 − 2x2 x3 − 0.1 = 0
10x2 − x22 + 3x1 x3 + 0.2 = 0

10x3 + x23 + 2x1 x2 − 0.3 = 0
 0   
0
x1
0 
0


x1
0 .
=
¸si x =
0
x1
0
Operatorul T este definit prin T = (T1 , T2 , T3 ), unde
T1 (x) = T1 (x1 , x2 , x3 ) = 10x1 + x21 − 2x2 x3 − 0.1
T2 (x) = T2 (x1 , x2 , x3 ) = 10x2 − x22 + 3x1 x3 + 0.2
T3 (x) = T3 (x1 , x2 , x3 ) = 10x3 + x23 + 2x1 x2 − 0.3
iar

T 0 (x) = 

∂T1
(x)
∂x1
∂T2
(x)
∂x1
∂T3
(x)
∂x1

∂T1
(x)
∂x2
∂T2
(x)
∂x2
∂T3
(x)
∂x2

∂T1
(x)
∂x3
∂T2
(x)
∂x3
∂T3
(x)
∂x3


2x1 + 10
−2x3
−2x2
=
.
3x3
−2x2 + 10
3x1
2x2
2x1
2x3 + 10

ˆIn cele ce urmeaz˘a se va utiliza norma k · k∞ .
Atunci [T 0 (x0 )]−1 = (10I)−1 = 0.1I, deci
def
k[T 0 (x0 )]−1 k = k0.1Ik = 0.1 = B0 .
Formulele de recurent¸˘a (21.4) corespunz˘atoare metodei liniariz˘arii sunt
 k+1   k 
x1
x1
 xk+1


xk1  −
=
1
xk1
xk+1
1
−1 

2xk1 + 10
−2xk3
−2xk2
10xk1 + (xk1 )2 − 2xk2 xk3 − 0.1
 ·  10xk2 − (xk2 )2 + 3xk1 xk3 + 0.2  .
3xk3
−2xk2 + 10
3xk1
−
k
k
k
2x2
2x1
2x3 + 10
10xk3 + (xk3 )2 + 2xk1 xk2 − 0.3
 1 


x1
0.01
Pentru k = 0, g˘asim x1 =  x11  =  −0.02  , astfel ˆıncˆat kx1 − x0 k =
x11
0.03
def
0.3 = η0 .

437

21.4. REZOLVAREA ECUAT
¸ IILOR ALGEBRICE

Diferent¸iala de ordinul doi T 00 (x) ∈ (R3 , (R3 , R3 )∗ )∗ se poate reprezenta prin
T 00 (x) =



=

2
2
∂ 2 T1
∂ 2 T1
∂ 2 T1
∂ 2 T1
∂ 2 T1
∂ 2 T1
∂ 2 T1
(x) ∂x
(x) ∂x
(x) ∂∂xT21 (x) ∂x
(x) ∂x
(x) ∂x
(x) ∂∂xT21 (x)
(x) ∂x
∂x2
2 ∂x1
3 ∂x1
1 ∂x2
3 ∂x2
1 ∂x3
2 ∂x3
1
2
3
2
2
∂ 2 T2
∂ 2 T2
∂ 2 T2
∂ 2 T2
∂ 2 T2
∂ 2 T2
∂ 2 T2
(x) ∂x
(x) ∂x
(x) ∂∂xT22 (x) ∂x
(x) ∂x
(x) ∂x
(x) ∂∂xT22 (x)
(x) ∂x
∂x1
∂x1
∂x2
∂x2
∂x3
∂x3
∂x2
2
3
1
3
1
2
1
2
3
2
2
∂ 2 T3
∂ 2 T3
∂ 2 T3
∂ 2 T3
∂ 2 T3
∂ 2 T3
∂ 2 T3
(x) ∂x
(x) ∂x
(x) ∂∂xT23 (x) ∂x
(x) ∂x
(x) ∂x
(x) ∂∂xT23 (x)
(x) ∂x
∂x1
∂x1
∂x2
∂x2
∂x3
∂x3
∂x2
2
3
1
3
1
2
1
2
3




=


2 0 0 0 0 −2 0 −2 0
=  0 0 3 0 −2 −2 3 0 0  ,
0 2 0 2 0 −2 0 0 2

interpretat ˆın sensul
T 00 (x)(h) =







∂ 2 T1
∂x2
1
∂ 2 T2
∂x2
1
∂ 2 T3
∂x2
1

∂2 T

∂2 T

∂2 T

∂2 T

∂2 T

∂2 T

1 (x)h +
1 (x)h
(x)h1 + ∂x ∂x
2
3
∂x3 ∂x1
2
1
2 (x)h +
2 (x)h
(x)h1 + ∂x ∂x
2
3
∂x3 ∂x1
2
1
3 (x)h +
3 (x)h
(x)h1 + ∂x ∂x
2
3
∂x3 ∂x1
2
1

∂ 2 T1
∂x1 ∂x2
∂ 2 T2
∂x1 ∂x2
∂ 2 T3
∂x1 ∂x2

(x)h1 +
(x)h1 +
(x)h1 +

∂ 2 T1
∂x2
2
∂ 2 T2
∂x2
2
∂ 2 T3
∂x2
2

∂2 T

1 (x)h
(x)h2 + ∂x ∂x
3
3
2
∂2 T

2 (x)h
(x)h2 + ∂x ∂x
3
3
2
∂2 T

3 (x)h
(x)h2 + ∂x ∂x
3
3
2

∂ 2 T1
∂x1 ∂x3
∂ 2 T2
∂x1 ∂x3
∂ 2 T3
∂x1 ∂x3

∂2 T

2

3

∂2 T


2h1 −2h3 −2h2
kT 00 (x)k = sup kT 00 (x)(h)k = sup k  3h3 −2h2 3h1  k =
khk≤1
khk≤1
2h2 2h1
2h3
def
= sup max{2|h1 |+2|h3 |+2|h2 |, 3|h3 |+2|h2 |+3|h1 |, 2|h2 |+2|h1 |+2|h3 |} ≤ 8 = K.
khk≤1

Prin urmare h0 = η0 KB0 = 0.024 < 21 .

Rezolvarea ecuat¸iilor algebrice

Fie T : R → R o funct¸ie derivabil˘a.

21.4.1

Metoda tangentei

ˆIn cazul n = 1, metoda liniariz˘arii aplicat˘a rezolv˘arii ecuat¸iei algebrice T (x) =
0 conduce la formarea ¸sirului
xk+1 = xk −

T (xk )
T 0 (xk )

k ∈ N.

∂x3
∂2 T




.


3 (x)h +
3 (x)h
(x)h1 + ∂x ∂x
3
2
∂x2
2
3
3

Atunci

21.4

∂2 T

1 (x)h +
1 (x)h
(x)h1 + ∂x ∂x
3
2
∂x2
2
3
3
∂ 2 T2
∂ 2 T2
(x)h1 + ∂x ∂x (x)h2 +
(x)h
3
2

(21.23)

438

CAPITOLUL 21. REZOLVAREA ECUAT
¸ IILOR NELINIARE

Relat¸iile (21.23) au urm˘atoarea interpretare geometric˘a care justific˘a numele
metodei: xk+1 reprezint˘a intersect¸ia tangentei ˆın xk la graficul funct¸iei T (x) cu
axa 0x.
ˆIn cazul ecuat¸iei polinomiale
T (z) = a0 z n + a1 z n−1 + . . . + an−1 z + an = 0
metoda tangentei considerat˘a ˆın corpul numerelor complexe C permite determinarea atˆat a r˘ad˘acinilor reale cˆat ¸si a celor complexe.

21.4.2

Metoda funct¸iei inverse

Presupunem c˘a funct¸ia T satisface urm˘atoarele ipoteze:
• Funct¸ia T este inversabil˘a ˆın intervalul I=(a,b) ¸si F = T −1 :
• Ecuat¸ia T (x) = 0 are o solut¸ie x∗ ˆın intervalul I;
• Funct¸iile T ¸si F au derivate continue pˆan˘a la ordinul m + 1.
Din aceste ipoteze rezult˘a c˘a solut¸ia x∗ este unic˘a ¸si
x∗ = F (0).
Deoarece funct¸ia F nu este cunoscut˘a, o vom aproxima cu o funct¸ie ϕ
F (y) = ϕ(y) + R(y).
Atunci x∗ ≈ ϕ(0).
Asupra funct¸iei ϕ se impun cerint¸ele ca s˘a aproximeze cˆat mai bine funct¸ia F
¸si s˘a poat˘a fi u¸sor calculabil˘a. Astfel vom avea
• Metoda funct¸iei inverse cu polinomul lui Taylor (sau metoda lui Cebˆı¸sev)
ˆın care ϕ este un polinom Taylor ata¸sat funct¸iei F. Acest caz generalizeaz˘a
metoda tangentei.
• Metoda funct¸iei inverse cu polinomul lui Lagrange ˆın care ϕ este un polinom
de interpolare Lagrange.
Metoda funct¸iei inverse cu polinomul lui Taylor. ˆIn dezvoltarea taylorian˘a
a funct¸iei F ˆın jurul punctului y0
F (y) = F (y0 ) +

m
X
F (i) (y0 )
i=1

i!

(y − y0 )i +

F (m+1) (ξ)
(y − y0 )m+1
(m + 1!

439

21.4. REZOLVAREA ECUAT
¸ IILOR ALGEBRICE

alegˆand y = 0 ¸si y0 = T (x) cu x ∈ I, obt¸inem

x = F (0) = x +

m
X

(−1)i

i=1

F (i) (T (x)) i
F (m+1) (ξ) m+1
T (x) + (−1)m+1
T
(x).
i!
(m + 1)!

P
(i)
i F (T (x)) i
T (x) furnizeaz˘a o aproximat¸ie a solut¸iei
Rezult˘a c˘a expresia x+ m
i=1 (−1)
i!

x . Pe baza acestei observat¸ii construim ¸sirul de aproximat¸ii succesive
x

k+1

k

=x +

m
X

(−1)i

i=1

Astfel

F (i) (T (xk )) i k
T (x )
i!

k ∈ N,

x0 ∈ I.

m
X
F (i) (T (x)) i
T (x).
ϕ(x) = x +
(−1)i
i!
i=1

Derivˆand succesiv identitatea F (T (x)) = x obt¸inem
F 0 (T (x))T 0 (x) = 1
F 00 (T (x))[T 0 (x)]2 + F 0 (T (x))T 00 (x) = 0
F (3) (T (x))[T 0 (x)]3 + 3F 00 (T (x))T 0 (x)T 00 (x) + F 0 (x)T (3) = 0,
de unde

T 00 (x)
F (T (x)) = − 0
,
[T (x)]3

1
F (T (x)) = 0 ,
T (x)

00

0

F (3) (T (x)) =

3[T 00 (x)]2
T (3) (x)

,
[T 0 (x)]5
[T 0 (x)]4

etc.

k

)
Pentru m = 1 g˘asim xk+1 = xk − TT0(x
, adic˘a se reg˘ase¸ste ¸sirul construit prin
(xk )
metoda tangentei, iar pentru m = 2 g˘asim

xk+1 = xk −

T 00 (xk )[T (xk )]2
T (xk )

.
T 0 (xk )
2[T 0 (xk )]3

ˆIn continuare ne propunem s˘a studiem convergent¸a ¸sirului (xk )k∈N , construit
prin metoda funct¸iei inverse.
Teorema 21.4.1 Fie I un interval deschis ¸si ϕ : I → R o funct¸ie cu derivata
continu˘a ˆın I. Dac˘a |ϕ0 (x0 )| < 1, x0 ∈ I atunci exist˘a r > 0 astfel ˆıncˆat ϕ este
contract¸ie ˆın mult¸imea [x0 − r, x0 + r].

440

CAPITOLUL 21. REZOLVAREA ECUAT
¸ IILOR NELINIARE

Demonstrat¸ie. Fie 0 <  < 1 − |ϕ0 (x0 )|. Din continuitatea lui ϕ0 ˆın x0 rezult˘a
c˘a exist˘a δ > 0 astfel ˆıncˆat
|x − x0 | < δ ⇒ |ϕ0 (x) − ϕ0 (x0 )| < .
Atunci, pentru orice x ∈ (x0 − δ, x0 + δ) ∩ I
|ϕ0 (x)| ≤ |ϕ0 (x) − ϕ0 (x0 )| + |ϕ0 (x0 )| <  + |ϕ0 (x0 )| = a < 1.
Exist˘a r ∈ (0, δ) astfel ˆıncˆat [x0 −r, x0 +r] ⊂ I. Pentru orice x, y ∈ [x0 −r, x0 +r]
utilizˆand teorema de medie a lui Lagrange, obt¸inem
|ϕ(x) − ϕ(x0 )| = |ϕ0 (c)||x − y| ≤ a|x − y|.
ˆ ipotezele teoremei anterioare, dac˘a ϕ(x∗ ) = 0 ¸si |ϕ0 (x∗ )| < 1
Teorema 21.4.2 In
atunci exist˘a r > 0 astfel ˆıncˆat ¸sirul (xk )k∈N definit prin formula de recurent¸˘
a
k+1
k

0


x
= ϕ(x ), k ∈ N, converge c˘atre x , oricare ar fi x ∈ [x − r, x + r].
Demonstrat¸ie. Din teorema 21.4.1 rezult˘a existent¸a lui r astfel ˆıncˆat ϕ este
contract¸ie ˆın mult¸imea [x∗ − r, x∗ + r]. Fie a constanta de contract¸ie. Deoarece
|ϕ(x∗ ) − x∗ | = 0 < (1 − a)r,
¸tinˆand seama de teoremele I.1.1 ¸si I.1.2 rezult˘a c˘a ¸sirul (xk )k∈N converge c˘atre
x∗ , unicul punct fix al lui ϕ.
Proprietatea de convergent¸a˘ a ¸sirului (xk )k∈N , construit prin metoda funct¸iei
inverse cu polinomul lui Taylor este formulat˘a ˆın teorema
Teorema 21.4.3 Dac˘a aproximat¸ia init¸ial˘a x0 este ”suficient de apropiat˘a” de
x∗ , solut¸ia ecuat¸iei T (x) = 0 din intervalul I, atunci ¸sirul (xk )k∈N , construit prin
metoda funct¸iei inverse cu polinomul lui Taylor converge c˘atre x∗ .
Demonstrat¸ie. Definim funct¸ia ϕm : I → R prin
ϕm (x) = x +

m
X
F (i) (T (x)) i
T (x)
(−1)i
i!
i=1

Derivata acestei funct¸ii este
0

ϕ (x) = 1 +

m
X
i=1

(−1)i [

1
F (i) (T (x))T i−1 (x)T 0 (x)+
(i − 1)!

441

21.4. REZOLVAREA ECUAT
¸ IILOR ALGEBRICE

1 (i+1)
F
(T (x))T i (x)T 0 (x)] = 1 − F 0 (T (x)T 0 (x)+
i!
m
m
X
X
(−1)i (i)
(−1)i (i+1)
i−1
0
+
F (T (x))T (x)T (x) +
F
(T (x))T i (x)T 0 (x)].
(i

1)!
i!
i=2
i=1

Prin schimbarea de indice ˆın a doua sum˘a, expresia derivatei devine
m
X
(−1)j (j)
F (T (x))T j−1 (x)T 0 (x)+
(j

1)!
j=2

ϕ0 (x) =

+

m+1
X
j=2

=

(−1)j−1 (j)
F (T (x))T j+1 (x)T 0 (x)] =
(j − 1)!

(−1)m (m+1)
F
(T (x))T m (x)T 0 (x).
m!

Au loc egalit˘a¸tile ϕm (x∗ ) = x∗ ¸si ϕ0 (x∗ ) = 0. Potrivit teoremei 21.4.2, dac˘a x0
este ”suficient de aproape” de x∗ , atunci ¸sirul (xk )k∈N converge c˘atre x∗ .
Metoda funct¸iei inverse cu polinomul lui Lagrange.1 Fie m ∈ N ,
x1 , x2 , . . . , xm+1 puncte distincte ale intervalului I ¸si yi = T (xi ), i ∈ {1, 2, . . . , m+
1}.
ˆIn egalitatea
F (y) = L(Pm ; y1 , . . . , ym+1 ; F )(y) +

m+1
Y

(y − yi )

i=1

F (m+1) (ξ)
,
(m + 1)!

alegˆand y = 0, obt¸inem

x = F (0) = L(Pm ; y1 , . . . , ym+1 ; F )(0) +

m+1
Y

(−yi )

i=1

F (m+1) (ξ)
.
(m + 1)!

Expresia L(Pm ; y1 , . . . , ym+1 ; F )(0) furnizeaz˘a o aproximat¸ie a solut¸iei x∗ pe care
o not˘am xm+2 . ˆIn continuare se reia procedeul cu x2 , x3 , . . . , xm+2 . ˆIn general,
dac˘a s-au determinat xk , xk+1 , . . . , xm+k atunci
xk+m+1 = L(Pm ; yk , yk+1 , . . . , yk+m ; F )(0)
1

(yi = T (xi )).

Pentru aceast paragraf este necesar cunoa¸sterea polinomului de interpolare Lagrange.

442

CAPITOLUL 21. REZOLVAREA ECUAT
¸ IILOR NELINIARE

Dac˘a uk (y) =

Qk+m
j=k

(y − yj ) atunci
xk+m+1 = −uk (0)

k+m
X
i=k

xi
.
yi u0k (yi )

(21.24)

k+m+1
Din egalitatea uk+1 (y) = uk (y) y−yy−y
deducem formulele de recurent¸˘a
k

yk+m+1
uk+1 (0) =
uk (0),
yk

(
u0k+1 (yi )

=

k+m+1
u0k (yi ) yi −y
i ∈ {k + 1, . . . , k + m}
yi −yk
uk (yk+m+1 )
i=k+m+1
yk+m+1 −yk

Utilizˆand formula baricentric˘a a polinomului de interpolare Lagrange, formula
(21.24) se scrie
Pk+m xi
i=k

yi u0k (yi )

i=k

1
yi u0k (yi )

xk+m+1 = Pk+m
Pentru m = 1 g˘asim
xk+2 =

xk yk+1 − xk+1 yk
,
yk+1 − yk

cunoscut˘a sub numele de metoda coardei, deoarece xk+2 reprezint˘a intersect¸ia
dreptei ce une¸ste punctele de coordonate (xk , yk ), (xk+1 , yk+1 ) cu axa Ox.
Metoda funct¸iei inverse cu polinomul lui Lagrange nu face apel la derivatele
funct¸iei T.

21.4.3

Metoda Ridder

Metoda Ridder apart¸ine familiei de metode pentru rezolvarea unei ecuat¸ii
algebrice care nu presupun proprietatea de derivabilitate.
Presupunem c˘a solut¸ia x∗ a ecuat¸iei T (x) = 0 apart¸ine intervalului (x1 , x2 ),
mai mult T (x1 )T (x2 ) < 0.
2
Se noteaz˘a x3 = x1 +x
, yj = f (xj ), j = 1, 2, 3 ¸si determin˘am funct¸ia eax astfel
2
ˆıncˆat punctele (x1 , eax1 y1 ), (x1 , eax3 y3 ), (x2 , eax2 y2 ) s˘a fie coliniare.
Condit¸ia de coliniaritate este

x1 eax1 y1 1

x3 eax3 y3 1 = 0.

x2 eax2 y2 1

443

21.4. REZOLVAREA ECUAT
¸ IILOR ALGEBRICE

ˆImp˘art¸ind coloana a doua prin eax1 ¸si cu notat¸ia q = a x2 −x1 se obt¸ine
2

x1 y1 1

x
y
1
1
1

q
q
x3 e y3 1 = x3 − x1 e y3 − y1 0 = 0.

x2 e2q y2 1 x2 − x1 e2q y2 − y1 0
Dezvoltˆand determinantul, ˆın urma calculelor rezult˘a ecuat¸ia
e2q y2 − 2eq y3 + y1 = 0,
de unde
y3 ±

p
y32 − y1 y2
.
y2

eq =
p
Deoarece y1 y2 < 0 ⇐ y3 < y32 − y1 y2 ¸si cum rezultatul trebuie s˘a fie pozitiv,
semnul din fat¸a radicalului va fi sign (y2 ) = . Astfel
p
y3 +  y32 − y1 y2
q
e =
.
y2
Fie d dreapta determinat˘a de cele trei puncte:
eax1 y1 − eax3 y3
y − eax3 y3 =
(x − x3 ).
x1 − x3
Not˘am prin x4 punctul de intersect¸ie al dreptei d cu axa Ox:
eax3 y3
eq y3
x4 = x3 − (x3 − x1 ) ax3
=
x

(x

x
)
.
3
3
1 q
e y3 − eax1 y1
e y3 − y1
Utilizˆand expresia lui eq se obt¸ine 
y3
x4 = x3 − (x3 − x1 ) p 2
.
(21.25)
y3 − y1 y2
Dac˘a  = 1 ⇔ y2 > 0 atunci y1 − y2 < 0.
Dac˘a  = −1 ⇔ y2 < 0 atunci y1 − y2 > 0.
ˆIn consecint¸a˘ − = sign (y1 − y2 ) ¸si formula (21.25) devine
sign (y1 − y2 )y3
x4 = x3 + (x3 − x1 ) p 2
.
y3 − y1 y2

(21.26)

Din (21.26) rezult˘a inegalitatea
|x4 − x3 | ≤

x2 − x1
,
2

din care se deduce c˘a x4 ∈ (x1 , x2 ).
(k)
(k)
Putem defini acum formulele de recurent¸a˘. Fie k ∈ N ¸si x1 = x1 , x2 = x2 .
(k+1)
(k)
(k+1)
(k+1)
Dac˘a f (x1 )f (x4 ) < 0 atunci x1
= x1 ¸si x2
= x4 iar ˆın caz contrar x1
=
(k+1)
(k)
x4 ¸si x2
= x2 .

444

21.5

CAPITOLUL 21. REZOLVAREA ECUAT
¸ IILOR NELINIARE

Rezolvarea ecuat¸iilor polinomiale

Fie polinomul P ∈ C[X], P (z) = z n + a1 z n−1 + . . . + an−1 z + an . Deoarece
polinomul P are n r˘ad˘acini reale sau complexe, specificul rezolv˘arii unei ecuat¸ii
polinomiale
P (z) = 0
(21.27)
const˘a ˆın cerint¸a determin˘arii tuturor r˘ad˘acinilor sale.
Metodele prezentate ˆın continuare permit determinarea simultan˘a (paralel˘a)
a celor n r˘ad˘acini.


T1 (z)


Fie Ω ∈ Cn o mult¸ime deschis˘a, T : Ω → Cn , T (z) =  ...  un operator
Tn (z)
de m (≥ 2) ori diferent¸iabil, avˆand diferent¸iala de ordin m continu˘a ˆın Ω ¸si ¸sirul
(z (k) )k∈N construit prin formula de recurent¸a˘
 (k) 
z1
 .. 
(k+1)
(k+1)
(k)
(k)
= Ti (z (k) ),
(21.28)
z
= T (z ), z =  .  ⇔ zi
(k)

zn

∀ i ∈ {1, 2, . . . , n}, k ∈ N.
ˆIn Cn se va utiliza norma kzk = max{|z1 |, |z2 |, . . . , |zn |}.


α1


Not˘am prin α =  ...  vectorul format de r˘ad˘acinile polinomului P.
αn
Teorema 21.5.1 Dac˘a
1. T (α) = α,
2. T 0 (α) = T 00 (α) = . . . = T (m−1) (α) = 0
atunci exist˘a r > 0 astfel ˆıncˆat pentru orice z (0) ∈ Cn , kz (0) − αk < r, ¸sirul
construit prin formula de recurent¸˘a z (k+1) = T (z (k) ), k ∈ N, (21.28) converge
c˘atre α.
Demonstrat¸ie. Fie r0 > 0 astfel ˆıncˆat V0 = {z ∈ Cn : kz − αk ≤ r0 } ⊂ Ω ¸si
C0 = maxz∈V0 kT (m) (z)k.
Exist˘a 0 < r ≤ r0 astfel ˆıncˆat
1 
 m−1
C0 r m
C0
<r ⇔
r < 1.
m!
m!

445

21.5. REZOLVAREA ECUAT
¸ IILOR POLINOMIALE

Not˘am V = {z ∈ Cn : kz − αk ≤ r}. Dac˘a z ∈ V atunci Teorema H.0.9 ¸si
ipotezele prezente implic˘a
kT (z) − αk = kT (z) − T (α) −

m−1
X
j=1

1 (j)
T (α) (z − α) . . . (z − α) k ≤
{z
}
|
j!
j ori

1
C0 r m
m
(m)

kz − αk sup kT (ζ)k ≤
< r,
m!
m!
ζ∈[α,z]
adic˘a T (z) ∈ V.
ˆIn particular, pentru z = z (k) din relat¸iile anterioare deducem
kz (k+1) − αk = kT (z (k) ) − αk ≤

C0 (k)
kz − αkm .
m!

(21.29)

Utilizˆand repetat inegalitatea (21.29) g˘asim
kz (k) − αk ≤

C0 (k−1)
C0 C0 (k−2)
kz
− αkm ≤
( kz
− αkm )m =
m!
m! m!

C0 1+m (k−2)
C0
2
k−1
k
)
kz
− αkm ≤ . . . ≤ ( )1+m+...+m kz (0) − αkm <
m!
m! 
mk 

mk
1
C0 m−1
C0 m−1
(0)
mk
kz − αk ≤ ( )
r
→ 0, k → ∞.
<( )
m!
m!

=(

Din inegalitatea (21.29) deducem totodat˘a faptul c˘a ordinul de convergent˘a
al ¸sirului (z (k) )k∈N este cel put¸in m (Anexa F).
ˆIn cele ce urmeaz˘a vom presupune c˘a r˘ad˘acinile polinomului P sunt simple.
ˆIntotdeauna putem elimina r˘ad˘acinile multiple considerˆand ˆın locul lui P,
P
polinomul
, ale c˘arei r˘ad˘acini coincid cu cele ale lui P ¸si sunt simple.
cmmdc(P,P 0 )
ˆIn acest caz exist˘a o vecin˘atate a lui α astfel ˆıncˆat pentru orice z, cuprins ˆın
acea vecin˘atate, are componentele distincte dou˘a cˆate dou˘a.
Vom utiliza notat¸iile


z1
n
Y


z =  ...  ¸si Qi (z) =
(zi − zj ).
j=1
zn
j6=i
Astfel z va reprezenta un num˘ar complex ˆın timp ce z reprezint˘a un vector avˆand
ca ¸si componente numere complexe.

446

CAPITOLUL 21. REZOLVAREA ECUAT
¸ IILOR NELINIARE

Dac˘a z1 , . . . , zn sunt numere complexe, not˘am
n
Y
u(z) =
(z − zj )
j=1
n

Y
u(z)
ui (z) =
=
(z − zj )
z − zi
j=1
j6=i

Metoda Durand-Kerner. Scriem egalitatea P (z) = (z − α1 ) . . . (z − αn )
sub forma
P (z)
j=1 (z − αj )

z − αi = Q n

P (z)
.
j=1 (z − αj )

sau αi = z − Qn

j6=i

(21.30)

j6=i


(k)
z1


Dac˘a z (k) =  ...  este o aproximat¸ie a lui α atunci, ˆınlocuind ˆın membrul
(k)
zn
drept din (21.30) componentele lui α cu componentele corespunz˘atoare ale lui
z (k) , formula (21.30) sugereaz˘a formulele de recurent¸a˘

(k)

(k+1)

zi

(k)

= zi

− Qn

(k)

P (zi )
(k)

j=1

j6=i

(zi

(k)

(k)

− zj )

= zi

P (zi )
,
Qi (z (k) )

i ∈ {1, 2, . . . , n}, k ∈ N.

ˆIn acest caz, expresia funct¸iei Ti (z) este
Ti (z) = zi −

P (zi )
.
Qi (z)

Evident Ti (α) = αi . Calcul˘am derivatele part¸iale ale funct¸iei Ti (z).
∂Ti (z)
P 0 (zi ) P (zi ) ∂Qi (z)
=1−
+
.
∂zi
Qi (z) Q2i (z) ∂zi
Deoarece P 0 (αi ) =

Qn

j=1

j6=i

(αi − αj ) = Qi (α), rezult˘a

∂Ti (α)
∂zi

Pentru i 6= j
∂Ti (z)
P (zi ) ∂Qi (z)
= 2
,
∂zj
Qi (z) ∂zj
deci

∂Ti (α)
∂zj

= 0.

= 0.

447

21.5. REZOLVAREA ECUAT
¸ IILOR POLINOMIALE

ˆIn consecint¸a˘ T 0 (α) = 0, deci ordinul de convergent¸˘a al ¸sirului (z (k) )k∈N este
2.
(k)

P (z

(k)

)

Dac˘a αj din membrul drept al lui (21.30) se ˆınlocuie¸ste cu zj − Qj (zj(k) ) atunci
se obt¸ine metoda Durand-Kerner ˆımbun˘at˘a¸tit˘a, avˆand ordinul de convergent¸˘a 3,
(k)

(k+1)

zi

(k)

= zi

P (zi ) 

Qn
(k)
(k)
zi − zj +
j=1
j6=i

(k)

P (zj )

i ∈ {1, 2, . . . , n}, k ∈ N. 

,

Qj (z (k) )

Metoda Ehrlich. Fie z1 , . . . , zn numere compleze distincte dou˘a cˆate dou˘a.
Pentru calcului r˘ad˘acinii αi utiliz˘am metoda tangentei ˆın cazul ecuat¸iei
P (z)
= 0.
ui (z)
ˆIn prealabil calcul˘am 

P (z)
ui (z) 

0

n

P 0 (z) P (z) X 1
P 0 (z) P (z) u0i (z)

=

=
.
ui (z)
ui (z) ui (z)
ui (z)
ui (z) j=1 z − zj
j6=i

Pentru z = zi , presupunˆand P 0 (zi ) = ui (zi ) – adev˘arat˘a, dac˘a zi = αi , ∀i – vom
avea 
0 

n
n
P (zi ) X 1
P (zi ) X 1
P (z)
|z=zi ≈ 1 −
=1−
.
ui (z)
ui (zi ) j=1 zi − zj
Qi (z) j=1 zi − zj
j6=i

j6=i

Metoda tangentei conduce la formulele de recurent¸a˘
(k)

(k+1)

zi

P (zi )
Qi (z (k) )

(k)

= zi −

(k)

1−

P (zi )
Qi (z (k) )

Pn

1
j=1 (k)
(k)
z
−z
j6=i i
j

(k)

(k)

= zi −

P (zi )
(k) P
Qi (z (k) ) − P (zi ) nj=1

j6=i


(k)
z1


i ∈ {1, . . . , n}, k ∈ N. Bineˆınt¸eles z (k) =  ...  .
(k)
zn
Ordinul de convergent¸a˘ al metodei Ehrlich este 2.

1
(k)
(k)
zi −zj

,

448

CAPITOLUL 21. REZOLVAREA ECUAT
¸ IILOR NELINIARE

Metoda Nourein. Din nou fie z1 , . . . , zn numere compleze distincte dou˘a
cˆate dou˘a. P (z) − u(z) este un polinom de grad n − 1, deci coincide cu polinomul
de interpolare L(Pn−1 ; z1 , . . . , zn ; P − u)(z) = L(Pn−1 ; z1 , . . . , zn ; P )(z)
P (z) − u(z) = L(Pn−1 ; z1 , . . . , zn ; P )(z) =

n
X

P (zj )

j=1

u(z)
.
(z − zj )u0 (zj )

Pentru z = αi obt¸inem
n

X
P (zj )
P (zi )
−1 =
+
0
(αi − zi )u (zi ) j=1 (αi − zj )u0 (zj )
j6=i

¸si explicitˆand αi − zi g˘asim
P (zi )
ui (zi )

αi = zi −

1+

Pn

j=1

j6=i

P (zj )
(αi −zj )u0 (zj )

.

(21.31)

Reluˆand rat¸ionamentul f˘acut la metoda Durand-Kerner obt¸inem formulele de
recurent¸a˘
(k)

(k+1)

zi

(k)

= zi


1+

Pn

P (zi )
Qi (z (k) )
P (zj )

j=1

(k)

j6=i (zi

i ∈ {1, . . . , n}, k ∈ N.

,

(k)

−zj )Qj (z (k) )

Ordinul de convergent¸a˘ al metodei Nourein este 3.
P (z

(k)

(k)

)

Dac˘a αi din membrul drept al lui (21.31) se ˆınlocuie¸ste cu zi − Qi (zi(k) ) atunci
se obt¸ine metoda Nourein ˆımbun˘at˘a¸tit˘a, avˆand ordinul de convergent¸˘a 4,
(k)

(k+1)

zi

(k)

= zi

P (zi )
Qi (z (k) )


1+

j=1

j6=i (z (k) −
i

i ∈ {1, . . . , n}, k ∈ N.

,

(k)

P (zj )

Pn

(k)
P (z
)
(k)
i
−zj )Qj (z (k) )
Qi (z (k) )

Metoda Wang-Zheng. Formulele de recurent¸˘a ale acestei metode sunt
(k+1)

zi

(k)

= zi −
(k)
P 0 (zi )
(k)
P (zi )

(k)
P 00 (zi )
(k)
0
2P (zi )

(k)
P (zi )
(k)
0
2P (zi )

1
"
Pn

j=1

(k)

j6=i zi

1
(k)
−zj

#, 

2
+

Pn

j=1

(k)

j6=i (zi

1
(k)
−zj )2

449

21.5. REZOLVAREA ECUAT
¸ IILOR POLINOMIALE

i ∈ {1, . . . , n}, k ∈ N.
Ordinul de convergent¸a˘ al metodei Wang-Zheng este 4.
Determinarea aproximat¸iilor init¸iale
A¸sa cum s-a v˘azut, convergent¸a metodei de rezolvare a unei ecuat¸ii polinomiale depinde de alegerea adecvat˘a a aproximat¸iilor init¸iale ale r˘ad˘acinilor.
ˆIn acest sens sunt utile urm˘atoarele rezultate privind localizarea r˘ad˘acinilor
unui polinom.
Teorema 21.5.2 R˘ad˘acinile polinomului P (z) = a0 z n + a1 z n−1 + . . . + an−1 z +
an ∈ C[X] se afl˘a ˆın discul B(0, R) cu R = 1 + |ab0 | , unde b = max{|a1 |, . . . , |an |}.
Demonstrat¸ie. Pentru |z| > 1 au loc major˘arile
|a1 z n−1 + . . . + an−1 z + an | ≤ b(1 + |z| + . . . + |z|n−1 ) ≤ b

|z|n−1
.
|z| − 1

¸si inegalit˘a¸tile
n

|P (z)| ≥ |a0 ||z| − |a1 z
Dac˘a
|a0 | −

n−1

n

+ . . . + an−1 z + an | ≥ |z|

b
>0
|z| − 1

|z| > 1 + 

b
|a0 | −
|z| − 1 

.

b
= R,
|a0 |

atunci |P (z)| > 0, adic˘a polinomul P nu are r˘ad˘acini ˆın afara discului B(0, R),
de unde concluzia teoremei.
Teorema 21.5.3 Fie Q ⊂ C un p˘atrat cu centrul ˆın a ¸si semidiagonala r ¸si
polinomul P (z) = b0 (z − a)n + b1 (z − a)n−1 + . . . + bn−1 (z − a) + bn ∈ C[X]. Dac˘a
|P (a)| > |b0 |rn + |b1 |rn−1 + . . . + |bn−1 |r
atunci polinomul P nu are nici o r˘ad˘acin˘a ˆın p˘atratul Q.
Demonstrat¸ie. Dac˘a z ∈ Q atunci |z − a| ≤ r. Deoarece
|P (z) − P (a)| = |b0 (z − a)n + b1 (z − a)n−1 + . . . + bn−1 (z − a)| ≤
≤ |b0 |rn + |b1 |rn−1 + . . . + |bn−1 |r
din inegalitatea
|P (z)| = |P (a) − (P (a) − P (z))| ≥ |P (a)| − |P (z) − P (a)| ≥
≥ |P (a)| − (|b0 |rn + |b1 |rn−1 + . . . + |bn−1 |r) > 0,
deducem c˘a polinomul P nu are r˘ad˘acini ˆın p˘atratul Q.

450

CAPITOLUL 21. REZOLVAREA ECUAT
¸ IILOR NELINIARE


ad˘
acinile unui polinom ca valorile proprii
Putem determina r˘ad˘acinile polinomului P (x) = xn +a1 xn−1 +. . .+an−1 x+an
calculˆand valorile proprii ale matricei





A=


−a1 −a2 −a3
1
0
0
0
1
0
..
.
0
0

0
0

0
0


. . . −an−1 −an
...
0
0 

...
0
0 

.. 
..
.
. 

...
0
0 
...
1
0

(21.32)

Polinomul caracteristic ata¸sat matricei A este

λ + a1 a2 a3

−1
λ 0

0
−1
λ

f (λ) = |λIn − A| =
..

.

0
0 0

0
0 0

. . . an−1 an
...
0
0
...
0
0
.. .
...
.
... λ
0
. . . −1 λ

Succesiv, ˆınmult¸im coloanele 1, 2, . . . , n − 1 cu λ ¸si ˆıl adun˘am la coloana al˘aturat˘a
din dreapta. ˆIn final obt¸inem
f (λ) =

=

λ + a1
−1
0
.
.
.
0
0

λ2 + a1 λ + a2
0
−1

λ3 + a1 λ2 + a2 λ + a3
0
0

...
...
...

λn−1 + a1 λn−2 + . . . + an−2 λ + an−1
0
0

0
0

0
0

.
.
.
...
...

0
−1

P (λ)
0
0
.
.
.
0
0

.

Dezvoltˆand acest determinant dup˘a ultima coloan˘a g˘asim f (λ) = P (λ). Astfel
rezolvarea ecuat¸iei polinomiale P (z) = 0 revine la calculul valorilor proprii ale
matricei A.
Acea¸si ideea este utilizat˘a de metoda Spacht-Good. Fie polinomul P ∈ R[X]
reprezentat sub forma lui Cebˆı¸sev
P (x) = c0 + c1 T1 (x) + . . . + cn Tn (x)

451

21.5. REZOLVAREA ECUAT
¸ IILOR POLINOMIALE

¸si matricea companion

0 1
 1 0 1
 2
2
1

0 12

2
C=
..

.

1

0
2
1
2

1
2






1 


−
 2cn 



0





.



c0 c1 . . . cn−1

Elementele nescrise sunt egale cu 0.
Fie x ∈ R ¸si vectorul v = (T0 (x), T1 (x), . . . , Tn−1 (x))T ∈ Rn .
Teorema 21.5.4 Are loc egalitatea
Cv = xv −

P (x)
en .
2cn

Demonstrat¸ie. Utilizˆand formula de recurent¸˘a Tk+1 (x) = 2xTk (x) − Tk−1 (x), ¸si
calculˆand se obt¸ine




x
0
 xT1 (x) 


0




1




..
..

Cv = 


 . (21.33)
.
.

 2cn 

 xTn−2 (x) 


0
1
T (x)
c0 + c1 T1 (x) + . . . + cn−1 Tn−1 (x)
2 n−2
Elementul de pe ultima pozit¸ie va fi
1
1
Tn−2 (x) −
(c0 + c1 T1 (x) + . . . + cn−1 Tn−1 (x)) =
2
2cn
1
1
1
= Tn−2 (x) −
(P (x) − cn Tn (x)) = xTn−1 (x) −
P (x).
2
2cn
2cn
Relat¸ia (21.33) devine
Cv = xv −

P (x)
en .
2cn

P (x) = 0

Din nou are loc echivalent¸a

ˆIn acest caz se cunosc ¸si valorile propri.

Cv = xv.

452

CAPITOLUL 21. REZOLVAREA ECUAT
¸ IILOR NELINIARE

Probleme ¸si teme de seminar
P 21.1 Fie P (x) = xn + a1 xn−1 + . . . + an−1 x + an un polinom cu r˘ad˘acinile
x1 , . . . , x n .
1. S˘a se calculeze polinomul Q(y) cu r˘ad˘acinile yi = kxi , i ∈ {1, 2, . . . , n}.
2. S˘a se arate c˘a dac˘a k = (1+ |ab0 | )−1 , b = max{|a1 |, . . . , |an |} atunci r˘ad˘acinile
polinomului Q(y) apart¸in discului unitate.
P 21.2 Metoda Halley. Fie f o funct¸ie de cel put¸in dou˘a ori derivabil˘a ˆıntr-un
interval I unde exist˘a un singur zero, x∗ . Pornind de la dezvoltarea
0 = f (x∗ ) = f (xk ) + f 0 (xk )(x∗ − xk ) +

f 00 (xk ) ∗
(x − xk )2 + . . .
2

not˘am prin xk+1 num˘arul pentru care
0 = f (xk ) + f 0 (xk )(xk+1 − xk ) +
Atunci xk+1 = xk −

f 0 (xk )+

f (xk )
f 00 (xk )
(xk+1 −xk )
2

f 00 (xk )
(xk+1 − xk )2 .
2

ˆ
. Inlocuind
xk+1 − xk din membrul drept

k)
cu − ff0(x
- sugerat de metoda tangentei - se obt¸ine formula de recurent¸˘a pentru
(xk )
metada Halley  

−1
f (xk )
f (xk )f 00 (xk )
xk+1 = xk − 0
1−
.
f (xk )
2f 0 (xk )2

S˘a se demonstreze c˘a dac˘a aproximat¸ia init¸ial˘a este aleas˘a ˆıntr-o vecin˘atate
convenabil˘a a lui x∗ , atunci ¸sirul (xk )k∈N converge c˘atre x∗ . 

R. Pentru ϕ(x) = x− ff0(x)
A(x),
A(x)
=
1−
(x)


0 ∗
ϕ(x ) = x ¸si ϕ (x ) = 0.

f (x)f 00 (x)
2f 0 (x)2 

−1

se verific˘a propriet˘a¸tile

P 21.3 Trei puncte din plan Pi (xi , yi ), i = 1, 2, 3, astfel ˆıncˆat x1 < x2 < x3 , se
afl˘a pe graficul unei funct¸ii de forma y = a ln (bx + c).
1. Ce relat¸ie satisfac numerele y1 , y2 , y3 ?
2. Cunoscˆand coordonatele punctelor Pi s˘a se determine parametrii funct¸iei
a, b, c.

453

21.5. REZOLVAREA ECUAT
¸ IILOR POLINOMIALE

3. S˘a se studieze existent¸a ¸si unicitatea solut¸iei.
R. 1.
e

y3 −y1
a

−1

e

y2 −y1
a

−1

=

x3 − x1
x2 − x1

(21.34)

u

e a −1
,
v
e a −1
x3 −x1
6= x2 −x1

3. Funct¸ia a 7→
ab > 0 ¸si

y3 −y1
y2 −y1

(0 < v < u) este descresc˘atoare ˆın (−∞, 0), (0, ∞). Dac˘a
atunci ecuat¸ia (21.34) are solut¸ie unic˘a.

P 21.4 S˘a se studieze rezolvabilitatea sistemului ˆın necunoscutele a, b, c
 −bx
 ae 1 + c = y1
ae−bx2 + c = y2
 −bx2
ae
+ c = y3
unde x1 < x2 < x3 ¸si y1 , y2 , y3 ∈ R.
R. Eliminˆand necunoscutele a ¸si c se obt¸ine ecuat¸ia
y2 − y1
e−b(x2 −x1 ) − 1
=
−b(x
−x
)
3
1
e
−1
y3 − y1

(21.35)

care trebuie rezolvat˘a numeric. Apoi
a=

y2
−bx
e 2

− y1
,
− e−bx1

c = y1 − ae−bx1 .

Fie ϕ(x) = ae−bx + c. Atunci
ϕ0 (x) = −abe−bx ⇐ Dac˘a ab 6= 0 atunci ϕ este strict monoton˘a.
Au loc posibilit˘a¸tile
y1 = y2 = y3
y1 < y2 < y3
y1 > y2 > y3
Dac˘a (21.36) atunci a = 0, c = y1 and b ∈ R.
Dac˘a (21.37) atunci ab < 0.
Dac˘a (21.38) atunci ab > 0.
ˆIn alte cazuri sistemul nu are solut¸ie.

(21.36)
(21.37)
(21.38)

454

CAPITOLUL 21. REZOLVAREA ECUAT
¸ IILOR NELINIARE

Excluzˆand cazul (21.36), not˘am
p = x2 − x1 > 0
q = x3 − x1 > 0, p < q
y2 − y1
k =
∈ (0, 1)
y3 − y1
e−px − 1
−k
(b := x)
f (x) = −qx
e
−1
Prin urmare
lim f (x) = 1 − k

x→∞

lim f (x) = −k.

x→−∞

¸si ecuat¸ia (21.35) poate fi rezolvat˘a prin metoda bisect¸iei.  

px
−1
p
q
0
(q−p)x e
f (x) = e

=
eqx − 1 epx − 1 eqx − 1  

px
qx
px
1
−1
(q−p)x e
− qx
.
=e
qx
px
e −1 e −1 e −1 x
Datorit˘a inegalit˘a¸tii et (1 − t) − 1 ≤ 0, ∀t ∈ R, rezult˘a c˘a funct¸ia ψ(t) =
descresc˘atoare ¸si atunci f va fi cresc˘atoare, de unde unicitatea solut¸iei.

t
et −1

este

Partea IV
REZOLVAREA ECUAT
¸ IILOR
PRIN METODE DE
OPTIMIZARE

455

Capitolul 22
Elemente din teoria optimiz˘
arii
Fie X un spat¸iu normat, domeniul D ⊆ X ¸si F : D → R o funct¸ional˘a
diferent¸iabil˘a Fr´echet, m˘arginit˘a inferior. Problema de optimizare (PO) const˘a
ˆın determinarea
1. f ∗ = inf x∈D f (x);
2. x∗ ∈ D (dac˘a exist˘a) astfel ˆıncˆat f (x∗ ) = inf x∈D f (x).
Dac˘a a ∈ R, atunci not˘am prin Ma mult¸imea Ma = {x ∈ D : f (x) ≤ a}.
ˆIn cazul X = Rn exist˘a mai multe metode eficiente de rezolvare a problemei
de mai sus.
ˆIn continuare vom presupune c˘a D este un domeniu convex.
Drept aplicat¸ii, exist˘a posibilitatea rezolv˘arii unei ecuat¸ii liniare sau neliniare
prin intermediul unei probleme de optimizare adecvatate.

22.1

Funct¸ionale diferent¸iabile

ˆIn cazul funct¸ionalelor, diferent¸iabilitatea Fr´echet coincide cu G-derivabilitatea.
ˆIntr-adev˘ar, pentru x, x + h ∈ D funct¸ionala f este G- derivabil˘a ˆın x dac˘a exist˘a
operatorul liniar ∇f (x) ∈ (X, X)∗ astfel ˆıncˆat
f (x + th) − f (x)
= ∇f (x)(h).
t→0
t

lim

Pentru h ∈ X, not˘am h0 =

h
khk

¸si t = khk ¸si g˘asim  

f (x + h) − f (x) − ∇f (x)(h)
f (x + th0 ) − f (x)
lim
= lim
− ∇f (x)(h0 ) = 0.
t→0
h→0
khk
t
457

458

˘
CAPITOLUL 22. ELEMENTE DIN TEORIA OPTIMIZARII

Pentru x, x + h ∈ D fixat¸i introducem funct¸ia ϕ : [0, 1] → R definit˘a prin
ϕ(t) = f (x + th). Au loc propriet˘a¸tile:
1. Dac˘a funct¸ionala f : D → R este diferent¸iabil˘a Fr´echet

Teorema 22.1.1
atunci

ϕ0 (t) = f 0 (x + th)(h);
R1
f (x + h) − f (x) = 0 f 0 (x + th)(h)dt;

(22.1)
(22.2)

2. Dac˘a funct¸ionala f : D → R este de dou˘a ori diferent¸iabil˘a Fr´echet atunci
ϕ00 (t) = f 00 (x + th)(h)(h);
(22.3)
R
1
f (x + h) = f (x) + f 0 (x)(h) + 0 (1 − t)f 00 (x + th)(h)(h)dt. (22.4)
Demonstrat¸ie. Au loc egalit˘a¸tile
ϕ(t + s) − ϕ(t)
f (x + (t + s)h) − f (x + th)
= lim
=
s→0
s→0
s
s

ϕ(t) = lim

= ∇f (x + th)(h) = f 0 (x + th)(h),
deoarece diferent¸iabilitatea Fr´echet implic˘a G-derivabilitatea.
Cealalt˘a relat¸ie reprezint˘a transcrierea egalit˘a¸tii
Z
ϕ(1) − ϕ(0) =

1

ϕ0 (t)dt.

0

Pct. 2 al teoremei se arat˘a asem˘an˘ator. (22.4) reprezint˘a transcrierea egalit˘a¸tii
0

Z

ϕ(1) = ϕ(0) + ϕ (0) +

1

(1 − t)ϕ00 (t)dt.

0

Exemplul 22.1.1 Fie X un spat¸iu prehilbertian real cu produsul scalar notat
prin < ·, · > . Dac˘a A ∈ (X, X)∗ , b ∈ X atunci funct¸ionala
f (x) =

1
< A(x), x > − < b, x >,
2

este diferent¸iabil˘a Fr´echet ¸si f 0 (x) = A(x) − b.

f : X → X,

459

22.2. FUNCT
¸ IONALE CONVEXE

Teorema 22.1.2 Dac˘a funct¸ionala f : D → R este diferent¸iabil˘a Fr´echet cu
derivata lipschitzian˘a, adic˘a exist˘a L > 0 astfel ˆıncˆat
kf 0 (x) − f 0 (y)k ≤ Lkx − yk,

∀x, y ∈ D,

atunci pentru orice x, x + h ∈ D are loc inegalitatea
f (x + h) ≤ f (x) + f 0 (x)(h) +

L
khk2
2

Demonstrat¸ie. Utilizˆand (22.2) au loc relat¸iile
Z
f (x + h) − f (x) =

1
0

Z

0

[f (x + th)(h) − f (x)(h)]dt +
0

1

f 0 (x)(h)dt ≤

0

Z 1

Z 1

0
0
0
0
≤ f (x)(h)+ [f (x + th) − f (x)](h)dt ≤ f (x)(h)+
|[f 0 (x+th)−f 0 (x)] (h)|dt ≤
0
0
Z 1
L
≤ f 0 (x)(h) +
kf 0 (x + th) − f 0 (x)k khk dt ≤ f 0 (x)(h) + khk.
2
0

22.2

Funct¸ionale convexe

Fie D un domeniu convex a unui spat¸iu normat X.
Funct¸ionala F : D → R este convex˘a este
• convex˘a dac˘a
f (ax + (1 − a)y) ≤ af (x) + (1 − a)f (y),

∀x, y ∈ D; ∀a ∈ (0, 1).

• strict convex˘a dac˘a
f (ax + (1 − a)y) < af (x) + (1 − a)f (y),

∀x, y ∈ D, x 6= y; ∀a ∈ (0, 1).

• tare convex˘a dac˘a exist˘a m > 0 astfel ˆıncˆat
ma(1 − a)kx − yk2 + f (ax + (1 − a)y) ≤ af (x) + (1 − a)f (y),
∀x, y ∈ D; ∀a ∈ (0, 1).
ˆIn cazul unei funct¸ionale diferent¸iabil˘a Fr´echet tare convexitatea se poate
caracteriza prin

460

˘
CAPITOLUL 22. ELEMENTE DIN TEORIA OPTIMIZARII

Teorema 22.2.1 Fie f : D ⊂ X → R o funct¸ional˘a diferent¸iabil˘a Fr´echet.
Urm˘atoarele afirmat¸ii sunt echivalente
(i) f este tare convex˘a;
(ii) Pentru orice x, x0 ∈ D are loc inegalitatea
f (x) − f (x0 ) ≥ f 0 (x0 )(x − x0 ) + mkx − x0 k2 ;

(22.5)

(iii) Pentru orice x, x0 ∈ D are loc inegalitatea
[f 0 (x) − f 0 (x0 )](x − x0 ) ≥ 2mkx − x0 k2 ;

(22.6)

Dac˘a f este de dou˘a ori diferent¸iabil Fr´echet atunci afirmat¸iile anterioare sunt
echivalente cu
(iv) Pentru orice x ∈ D ¸si orice h ∈ X are loc inegalitatea
f 00 (x)(h)(h) ≥ 2mkhk2 .

(22.7)

Demonstrat¸ie.
(i)⇒(ii) Din inegalitatea
f (tx + (1 − t)x0 ) + mt(1 − t)kx − x0 k2 ≤ tf (x) + (1 − t)f (x0 )
sc˘azˆand f (x0 ) ¸si ˆımp˘a¸tind la t ∈ (t, 1] se obt¸ine
f (tx + (1 − t)x0 ) − f (x0 )
+ m(1 − t)kx − x0 k2 ≤ f (x) − f (x0 ).
t
Pentru t → 0 rezult˘a
f 0 (x0 )(x − x0 ) + mkx − x0 k2 ≤ f (x) − f (x0 ).
(ii)⇒(i) Au loc inegalit˘a¸tile
f (x) − f (tx + (1 − t)y) ≥ (1 − t)f 0 (tx + (1 − t)y)(x − y) + m(1 − t)2 kx − yk2
f (y) − f (tx + (1 − t)y) ≥ (1 − t)f 0 (tx + (1 − t)y)(y − x) + mt2 kx − yk2
ˆInmult¸ind prima inegalitate cu t, pe a doua cu 1 − t ¸si adunˆand g˘asim
tf (x) + (1 − t)f (y) − f (tx + (1 − t)y) ≥ mt(1 − t)kx − yk2 .

461

22.2. FUNCT
¸ IONALE CONVEXE

(ii)⇒(iii) Adunˆand inegalit˘a¸tile
f (x) − f (x0 ) ≥ f 0 (x0 )(x − x0 ) + mkx − x0 k2
f (x0 ) − f (x) ≥ f 0 (x)(x0 − x) + mkx − x0 k2
rezult˘a
0 ≥ [f 0 (x) − f 0 (x0 )](x0 − x) + 2mkx − x0 k2
sau
[f 0 (x) − f 0 (x0 )](x − x0 ) ≥ 2mkx − x0 k2 .
(iii)⇒(ii) Folosind (22.1) deducem succesiv
1

Z

f 0 (x0 + t(x − x0 ))(x − x0 )dt =

f (x) − f (x0 ) =
0

Z

1
0

Z

0

[f (x0 + t(x − x0 )) − f (x0 )](x − x0 )dt +

=

1

f 0 (x0 )(x − x0 )dt ≥

0

0

≥ 2mkx − x0 k2

Z

1

tdt + f 0 (x0 )(x − x0 ) = mkx − x0 k2 + f 0 (x0 )(x − x0 ).

0

(iii)⇒(iv) ˆImp˘art¸ind cu t2 inegalitatea
[f 0 (x + th) − f 0 (x)](th) ≥ 2mt2 khk2
obt¸inem

f 0 (x + th) − f 0 (x)
(h) ≥ 2mkhk2 .
t

Pentru t → 0 rezult˘a
f 00 (x + th)(h)(h) ≥ 2mkhk2 .
(iv)⇒(iii) Utilizˆand (22.4) avem
0

Z

f (x) = f (x0 )+f (x0 )(x−x0 )+

1

(1−t)f 00 (x0 +t(x−x0 ))(x−x0 )(x−x0 )dt ≥

0

≥ f (x0 ) + f 0 (x0 )(x − x0 ) + mkx − x0 k2 .
Pentru funct¸ionale convexe formularea teoremei anterioare este

462

˘
CAPITOLUL 22. ELEMENTE DIN TEORIA OPTIMIZARII

Teorema 22.2.2 Fie f : D ⊂ X → R o funct¸ional˘a diferent¸iabil˘a Fr´echet.
Urm˘atoarele afirmat¸ii sunt echivalente
(i) f este convex˘a;
(ii) Pentru orice x, x0 ∈ D are loc inegalitatea
f (x) − f (x0 ) ≥ f 0 (x0 )(x − x0 );

(22.8)

(iii) Pentru orice x, x0 ∈ D are loc inegalitatea
[f 0 (x) − f 0 (x0 )](x − x0 ) ≥ 0;

(22.9)

Dac˘a f este de dou˘a ori diferent¸iabil Fr´echet atunci afirmat¸iile anterioare sunt
echivalente cu
(iv) Pentru orice x ∈ D ¸si orice h ∈ X are loc inegalitatea
f 00 (x)(h)(h) ≥ 0.

22.3

(22.10)

Propriet˘
a¸ti ale problemei de optimizare

M˘arginirea inferioar˘a a funct¸ionalei problemei de optimizare (PO) este garantat˘a de
Teorema 22.3.1 Dac˘a
1. funct¸ioanla f : D → R este diferent¸iabil˘a Fr´echet cu derivata lipschitzian˘
a,
∃L > 0, astfel ˆıncˆat kf 0 (x) − f 0 (y)k ≤ Lkx − yk,

∀x, y ∈ D;

2. exist˘a a ∈ R astfel ˆıncˆat mult¸imea Ma este m˘arginit˘a;
atunci f este m˘arginit˘a inferior.
Demonstrat¸ie. M˘arginirea mult¸imii Ma ˆınseamn˘a existent¸a unui num˘ar r > 0
cu proprietatea c˘a kxk ≤ 2r , pentru orice x ∈ Ma .
Fie x, x0 ∈ Ma ¸si h = x − x0 . Atunci khk ≤ kxk + kx0 k ≤ r. Procedˆand analog
calculului din demonstrat¸ia Teoremei 22.1.2, avem
|f (x) − f (x0 )| = |f (x0 + h) − f (x0 )| =

463

˘ ¸ I ALE PROBLEMEI DE OPTIMIZARE
22.3. PROPRIETAT

Z

1
0

0

Z

[f (x0 + th) − f (x0 )]hdt +

=|

2

sau

f 0 (x0 )(h)dt| ≤

0

0

1

2

Lkhk
Lr
+ kf 0 (x0 )k khk ≤
+ kf 0 (x0 )kr,
2
2

Lr2
− kf 0 (x0 )kr.
2
O caracterizare a solut¸iei (PO) este furnizat˘a de urm˘atoarea teorem˘a
f (x) ≥ f (x0 ) −

Teorema 22.3.2 O condit¸ie necesar˘a ca x∗ s˘a fie solut¸ie pentru (PO) este
f 0 (x∗ )(x − x∗ ) ≥ 0.

(22.11)

Dac˘a funct¸ionala f este convex˘a atunci condit¸ia este ¸si suficient˘a.
Demonstrat¸ie. Pentru x ∈ D ¸si t > 0 suficient de mic x∗ + t(x − x∗ ) ∈ D ¸si ˆın
consecint¸a˘
f (x∗ + t(x − x∗ )) ≥ f (x∗ ),
sau

f (x∗ + t(x − x∗ )) − f (x∗ )
≥ 0.
t
Pentru t → 0 rezult˘a f 0 (x∗ )(x − x∗ ) ≥ 0.
Reciproc, dac˘a f este o funct¸ional˘a convex˘a atunci, din (22.8) avem
f (x) − f (x∗ ) ≥ f 0 (x∗ )(x − x∗ ) ≥ 0.
Referitor la unicitatea solut¸iei, pentru funct¸ionale strict convexe (PO) a cel
mult o solut¸ie.
ˆIn cazul funct¸ionalelor tare convexe are loc urm˘atorul rezultat privind evaluarea erorii
Teorema 22.3.3 Dac˘a x∗ este punctul de minim al funct¸ionalei tare convexe f
atunci are loc inegalitatea
kx − x∗ k2 ≤

2
[f (x) − f (x∗ )].
m

(22.12)

Demonstrat¸ie. Proprietatea de minim a lui x∗ implic˘a f (x∗ ) ≤ f ( 21 x+ 12 x∗ ), ∀x ∈
D, iar din tare convexitate deducem
1
1
1
1
1
f (x∗ ) ≤ f ( x + x∗ ) ≤ f (x) + f (x∗ ) − mkx − x∗ k2 ,
2
2
2
2
4
de unde se obt¸ine (22.12).

464

˘
CAPITOLUL 22. ELEMENTE DIN TEORIA OPTIMIZARII

Teorema 22.3.4 O funct¸ional˘a strict convex˘a are cel mult un punct de minim.
Demonstrat¸ie. Presupunˆand c˘a x1 , x2 ∈ D, x1 6= x2 , sunt puncte de minim ale
funct¸ionalei f, f (x1 ) = f (x2 ) = min{f (x) : x ∈ D} = d ¸si a ∈ (0, 1) atunci
rezult˘a
d ≤ f (ax1 + (1 − a)x2 ) < af (x1 ) + (1 − a)f (x2 ) = d.
ˆIn mod necesar x1 = x2 .

22.4

Metode de descre¸stere

Rezolvarea PO printr-o metod˘a de descre¸stere const˘a ˆın construirea ¸sirului
xn+1 = xn + µn hn

(22.13)

unde (xn )n∈N reprezint˘a aproximat¸ii ale solut¸iei PO, hn ∈ X este direct¸ia de
descre¸stere ¸si µn ∈ R este un coeficient.
Un criteriu de alegere a direct¸iei de descre¸stere este
Teorema 22.4.1 Fie f : X → R o funct¸ie diferent¸iabil˘a Fr´echet. Dac˘a f 0 (x)(h) <
0 atunci exist˘a µ0 > 0 astfel ˆıncˆat
f (x + µh) < f (x)

∀µ ∈ (0, µ0 ).

Demonstrat¸ie. Limita
f (x + µh) − f (x)
= f 0 (x)(h)
µ→0
µ
lim

implic˘a
∀ 0 < ε < −f 0 (x)(h) ∃ µ0 > 0 astfel ˆıncˆat
f (x + µh) − f (x)
− f 0 (x)(h) < ε ∀ µ ∈ (0, µ0 ),
µ
de unde
f (x + µh) − f (x) < µ(f 0 (x)(h) + ε) < 0.
Definit¸ia 22.4.1 Un element h ∈ X, khk = 1 este o direct¸ie de cea mai mare
descre¸stere a funct¸ionalei f ˆın x dac˘a
f 0 (x)(h) = inf f 0 (x)(y)
kyk=1

(22.14)

465

22.5. METODA GRADIENTULUI

Teorema 22.4.2 Dac˘a h este o direct¸ie de cea mai mare descre¸stere a funct¸ionalei
f ˆın x atunci f 0 (x)(h) = −kf 0 (x)k.
Demonstrat¸ie. Utilizˆand definit¸ia normei unui operator liniar, g˘asim
f 0 (x)(h) = inf f 0 (x)(y) = − sup −f 0 (x)(y) = −k − f 0 (x)k = −kf 0 (x)k.
kyk=1

kyk=1

n
n
Observat¸ia 22.4.1 
Fie 
X = R ¸si f : R → R o funct¸ie diferent¸iabil˘a. Dac˘a
not˘am ∇f (x) = ∂f∂x(x)
- gradientul funct¸iei f ˆın x - atunci
i
1≤i≤n

0

f (x)(h) =< ∇f (x), h >=

n
X
∂f (x)
i=1

∂xi

hi

h = (hi )1≤i≤n ∈ Rn .

ˆ acest caz h = − ∇f (x) este o direct¸ie de cea mai mare descre¸stere a lui f ˆın
In
k∇f (x)k
x.
Metoda de descre¸stere cu alegerea la fiecare pas a antigradientul ca direct¸ie
de descre¸tere poart˘a numele de metoda gradientului.

22.5

Metoda gradientului

Fie X un spat¸iu normat real. Pentru minimizarea funct¸ionalei diferent¸iabile
Fr´echet f : X → R se consider˘a ¸sirul definit prin formula de recurent¸a˘
xn+1 = xn + µn hn ,
cu
hn = −f 0 (xn )
¸si µn solut¸ia problemei de optimizare unidimensional˘a
f (xn+1 ) = f (xn + µn hn ) = min f (xn + µhn ).
µ>0

Rezultatele urm˘atoare prezint˘a propriet˘a¸ti de convergent¸a legate de ¸sirul (xn )n∈N .
Teorema 22.5.1 Dac˘a
1. derivata Fr´echet f 0 (x) este lipschitzian˘a, adic˘a
∃L > 0

astfel ˆıncˆat kf 0 (x) − f 0 (y)k ≤ Lkx − yk,

∀x, y ∈ X;

466

˘
CAPITOLUL 22. ELEMENTE DIN TEORIA OPTIMIZARII

2. mult¸imea Mf (x0 ) este m˘arginit˘a
atunci limn→∞ f 0 (xn ) = 0.
Demonstrat¸ie. Teoreme 22.3.1 implic˘a marginirea inferioar˘a a ¸sitului (f (xn ))n∈N
iar din determinarea parametrului de descre¸stere µn rezult˘a ca acest ¸sir este descresc˘ator. ˆIn consecint¸a˘ exist˘a limn→∞ f (xn ).
Fie µ > 0. Potrivit Teoremei 22.1.2 avem
f (xn+1 ) ≤ f (xn + µhn ) ≤ f (xn ) + µf 0 (xn )(hn ) +

Lµ2
.
2

Deoarece hn este o direct¸ie de cea mai mare descre¸stere a funct¸ionalei f ˆın xn ,
din inegalitatea anterioar˘a deducem
kf 0 (xn )k = −f 0 (xn )(hn ) ≤
Fie ε > 0 ¸si µ > 0 astfel ˆıncˆat
n0 ∈ N
Din
0.


2

f (xn ) − f (xn+1 ) Lµ
+
.
µ
2

< 2ε . Deoarece limn→∞

astfel ˆıncˆat f (xn )−fµ (xn+1 ) < 2ε
(22.15) rezult˘a kf 0 (xn )k < ε

f (xn )−f (xn+1 )
µ

(22.15)
= 0 exist˘a

pentru orice n > n0 .
pentru orice n > n0 , adic˘a limn→∞ f 0 (xn ) =

Teorema 22.5.2 Dac˘a ˆın plus, funct¸ionala f este convex˘a atunci exist˘a α > 0
astfel ˆıncˆat
f (xn ) − f ∗ ≤ αkf 0 (xn )k,
∀n ∈ N,
unde f ∗ = inf x∈Mf (x0 ) f (x).
Demonstrat¸ie. Din m˘arginirea mult¸imii Mf (x0 ) rezult˘a c˘a ¸si mult¸imea Mf (x0 ) −
Mf (x0 ) este m˘arginit˘a, adic˘a exist˘a α > 0 astfel ˆıncˆat
Mf (x0 ) − Mf (x0 ) ⊆ B(0, α).
Dac˘a y ∈ Mf (x0 ) atunci y − xn ∈ Mf (x0 ) − Mf (x0 ) ⊆ B(0, α) ¸si din egalitatea
y = xn + (y − xn ) deducem incluziunea
Mf (x0 ) ⊆ xn + B(0, α).

(22.16)

Fie h ∈ X, cu khk ≤ α. Deoarece xn +h ∈ xn +B(0, α), relat¸ia (22.16) implic˘a
inf f (xn + h) ≤

khk≤α

inf

x∈Mf (x0 )

f (x) = f ∗

467

22.5. METODA GRADIENTULUI

¸si
f ∗ − f (xn ) ≥ inf f (xn + h) − f (xn ).
khk≤α

(22.17)

Potrivit Teoremei 22.2.2, convexitatea funct¸ionalei f implic˘a inegalitatea
f (xn + h) − f (xn ) ≥ f 0 (xn )(h).
Utilizˆand (22.17) deducem
f ∗ − f (xn ) ≥ inf f (xn + h) − f (xn ) ≥ inf f 0 (xn )(h).
khk≤α

khk≤α

Deoarece
inf f 0 (xn )(h) = α inf f 0 (xn )(h) = −α sup −f 0 (xn )(h) = −αkf 0 (xn )k

khk≤α

khk≤1

khk≤1

inegalitatea de mai sus devine f ∗ − f (xn ) ≥ −αkf 0 (xn )k.
Din Teoremele 22.3.3 ¸si 22.5.2 rezult˘a
Teorema 22.5.3 Dac˘a ˆın plus, funct¸ionala f este tare convex˘a ¸si x∗ este solut¸ia
problemei de optimizare atunci limn→∞ xn = x∗ .

468

˘
CAPITOLUL 22. ELEMENTE DIN TEORIA OPTIMIZARII

Capitolul 23
Rezolvarea sistemelor algebrice
prin metode de optimizare
Capitolul prezint˘a metode iterative pentru rezolvarea sistemelor algebrice de
ecuat¸ii bazate pe metode de minimizare a unei funct¸ionale. Formulele de calcul
se obt¸in aplicˆand metoda gradientului pentru minimizarea unei funct¸ii ata¸sat˘a
sistemului algebric de ecuat¸ii.

23.1

Rezolvarea unui sistem algebric liniar
prin metoda celor mai mici p˘
atrate

Un sistem algebric de ecuat¸ii liniare
Ax = b

(23.1)

cu A ∈ Mm,n (R), b ∈ Rm ¸si m > n, este ˆın general incompatibil.
Se nume¸ste solut¸ie ˆın sensul metodei celor mai mici p˘atrate, elementul x ∈ Rn
care minimizeaz˘a funct¸ia f (x) = kAx − bk22 .
Aspecte teoretice legate de solut¸ia ˆın sensul metodei celor mai mici p˘atrate
au fost prezentate ˆın sect¸iunea 16.8
Determinarea solut¸iei ˆın sensul metodei celor mai mici p˘
atrate.
Deducem o metod˘a numeric˘a pentru minimizarea funct¸ionalei
f : Rn → R,

1
1
f (x) = kAx − bk22 = (kAxk22 − 2 < Ax, b > +kbk22 ).
2
2

utilizˆand metoda gradientului.
469

470

CAPITOLUL 23. SISTEME ALGEBRICE PRIN METODE DE OPTIMIZARE

Deoarece f 0 (x) = AT (Ax − b), direct¸ia de descre¸stere va fi
hk = −AT (Axk − b).

(23.2)

Minimul funct¸iei ϕ(µ) = f (xk + µhk ) = 12 (kAxk − bk22 + 2µ < Axk − b, Ahk >
kh k2

+µ2 kAhk k22 ) se obt¸ine pentru µk := µ = − kAhkk k22 .
2
Rezult˘a formula de recurent¸a˘
xk+1 = xk −

khk k22
hk ,
kAhk k22

(23.3)

iar hk este dat de (23.2).

23.2

Rezolvarea unui sistem algebric neliniar prin
metoda celor mai mici p˘
atrate

Fiind date funct¸iile diferent¸iabile Ti : Rn → R, i ∈ {1, 2, . . . , m}, pentru
rezolvarea sistemului algebric de ecuat¸ii neliniare


 T1 (x1 , . . . , xn ) = 0
..
T (x) = 0 ⇔
(23.4)
.

 T (x , . . . , x ) = 0
m 1
n
se minimizeaz˘a funct¸ionala f : Rn → R definit˘a prin
f (x) =

m
X

Ti2 (x) = kT (x)k22 .

(23.5)

i=1

Dac˘a f (x) = 0 atunci x este un punct de minim al funct¸ionalei f ¸si solut¸ie a
sistemului (23.4).
Pentru minimizarea funct¸ionalei f utiliz˘am metode gradientului. Gradientul
lui f este
 ∂T1 (x)


 ∂f (x) 
m (x)
. . . ∂T∂x
T
(x)
1
∂x1
∂x1
1





..
..
0
T
f 0 (x) =  ...  = 2  ...

 = 2(T (x)) T (x).
.
...
.
∂f (x)
∂T1 (x)
m (x)
Tm (x)
. . . ∂T∂x
∂x
∂x
n

n

n

Coeficientul de descre¸stere µ se obt¸ine din minimizarea funct¸iei
0

ϕ(µ) = f (x−µf (x)) =

m
X
i=1

Ti2 (x−µf 0 (x))

=

m
X 

i=1 

2
Ti (x) − µ(Ti0 (x))T f 0 (x) + . . . ,

471

23.3. METODA GRADIENTULUI CONJUGAT

a c˘arei prim˘a aproximat¸ie este polinomul de gradul al doilea
ψ(µ) =

m
X 

Ti (x) − µ(Ti0 (x))T f 0 (x) 

2

=

i=1

=

kT (x)k22

− 2µ

m
X

Ti (x)(Ti0 (x))T f 0 (x)

m
X 
0 
2
(Ti (x))T f 0 (x) .

2

i=1

i=1

Drept coeficient de descre¸stere se alege punctul de minim al funct¸iei ψ(µ).
Deoarece (Ti0 (x))T f 0 (x) = 2(Ti0 (x))T (T 0 (x))T T (x) sunt componentele vectorului


(T10 (x))T
 0

..
T
0
0
T
2
 (T (x)) T (x) = 2T (x)(T (x)) T (x)
.
(Tm0 (x))T
expresia funct¸iei ψ(µ) devine
ψ(µ) = kT (x)k22 − 4µ(T (x))T T 0 (x)(T 0 (x))T T (x) + 4µ2 kT 0 (x)(T 0 (x))T T (x)k22 =
= kT (x)k22 − 4µkT 0 (x))T T (x)k22 + 4µ2 kT 0 (x)(T 0 (x))T T (x)k22 .
A¸sadar
µ = argmin ψ(µ) =

k(T 0 (x))T T (x)k22
.
2kT 0 (x)(T 0 (x))T T (x)k22

Aproximarea unei solut¸ii a sistemului (23.4) se g˘ase¸ste cu ¸sirul (x(k) )k∈N definit
prin formula de recurent¸˘a
x(k+1) = x(k) −

23.3

k(T 0 (x(k) ))T T (x(k) )k22
(T 0 (x(k) ))T T (x(k) ).
kT 0 (x(k) )(T 0 (x(k) ))T T (x(k) )k22

(23.6)

Metoda gradientului conjugat

Fie A ∈ Mn (R) o matrice simetric˘a ¸si strict pozitiv definit˘a.
Definit¸ia 23.3.1 Vectorii u1 , u2 , . . . , un ∈ Rn se numesc A-conjugat¸i dac˘a
< ui , Auj >= δi,j

∀ i, j ∈ {1, . . . , n}

U T AU = In , U = [u1 u2 . . . un ].

Dac˘a vectorii u1 , u2 , . . . , un ∈ Rn sunt A-conjugat¸i atunci ei sunt liniar independent¸i.

472

CAPITOLUL 23. SISTEME ALGEBRICE PRIN METODE DE OPTIMIZARE

Teorema 23.3.1 Fie u1 , u2 , . . . , un ∈ Rn vectori A-conjugat¸i. Dac˘a x0 ∈ Rn ¸si
xi = xi−1 + < b − Axi−1 , ui > ui ,

i = 1, 2, . . . , n,

(23.7)

atunci Axn = b.
Demonstrat¸ie. Notˆand ti =< b − Axi−1 , ui > formula de recurent¸a˘ devine
xi = xi−1 + ti ui , de unde Axi = Axi−1 + ti Aui ¸si ˆın consecint¸a˘
Axi = Ax0 + t1 Au1 + t2 Au2 + . . . + ti Aui ,

i = 1, 2, . . . , n.

(23.8)

Din (23.8) se deduce egalitatea
< Axn − b, ui >=< Ax0 − b, ui > +ti .
Pe de alt˘a parte, utilizˆand din nou (23.8), au loc egalit˘a¸tile
ti =< b − Axi−1 , ui >=< b − Ax0 , ui > −

i−1
X

tj < Auj , ui >=< b − Ax0 , ui >,

j=1

sau < Ax0 − b, ui > +ti = 0.
Astfel < Axn − b, ui >= 0, ∀i ∈ {1, 2, . . . , n}, adic˘a Axn = b.
Observat¸ia 23.3.1 Dac˘a v 1 , v 2 , . . . , v n ∈ Rn \{0} astfel ˆıncˆat < v i , Av j >= 0,
i
pentru i 6= j, atunci vectorii ui = √ vi i , i = 1, 2, . . . , n sunt A-congugat¸i.
<v ,Av >

Formula de recurent¸˘a (23.7) devine
xi = xi−1 +

< b − Axi−1 , v i > i
v.
< v i , Av i >

(23.9)

Relat¸iile anterioare nu precizeaz˘a modul de obt¸inere a vectorilor A-conjugat¸i.
Punctul de pornire pentru generarea vectorilor A-conjugat¸i ¸si pentru rezolvarea
sistemului algebric de ecuat¸ii liniare Ax = b va fi minimizarea funct¸ionalei
J(x) =< Ax, x > −2 < b, x > .
Se verific˘a prin calcul direct formula
J 0 (x)(h) = 2 < Ax − b, h >,

473

23.3. METODA GRADIENTULUI CONJUGAT

de unde rezult˘a conexiunea
J 0 (x)(h) = 0, ∀ h ∈ Rn

Ax = b.

Fie aproximat¸ia init¸ial˘a x0 ∈ Rn , r0 = b − Ax0 ¸si Kk = Kk (A, r0 ) =
span{r0 , Ar0 , . . . , Ak−1 r0 }, k ∈ {1, 2, . . . , n}.
Se consider˘a ¸sirul (xk )k , unde xk ∈ Rn minimizeaz˘a funct¸ionala J ˆın x0 + Kk .
Acest ¸sir se va obt¸ine iterativ, cu formula
xk+1 = xk + tk+1 v k+1 ,

k ∈ {0, 1, . . .}.

(23.10)

Pentru v k+1 ∈ Kk+1 va rezulta c˘a xk+1 ∈ x0 + Kk+1 .
Se va ar˘ata c˘
a sunt necesare cel mult n iterat¸ii.1
P
j 0
Dac˘a xk = x0 + k−1
j=0 γj A r atunci
k

k

r = b − Ax = (I −

k−1
X

γj Aj+1 )r0 ∈ Kk+1 .

j=0

Din (23.10) rezult˘a formula de recurent¸˘a
rk+1 = rk − tk+1 Av k+1 .

(23.11)

Presupunem c˘a s-a generat ¸sirul x1 , . . . , xk , deci implicit r0 , r1 , . . . , rk , v 1 , . . . , v k ,
astfel ˆıncˆat rj 6= 0, ∀j ∈ {0, 1, . . . , k}, adic˘a f˘ar˘a obt¸inerea solut¸iei sistemului
algebric de ecuat¸ii liniare.
Teorema 23.3.2 Pentru orice v ∈ Kk , au loc relat¸iile
< rk , v >
= 0,
k+1
< v , Av > = 0.

(23.12)
(23.13)

Demonstrat¸ie. Din J(xk ) ≤ J(xk + v), ∀v ∈ Kk , condit¸ia de optimalitate
implic˘a
< ∇J(xk ), v >= 0,
v ∈ Kk .
Deoarece ∇J(xk ) = Axk − b = −rk rezult˘a < rk , v >= 0.
Procedˆand analog, din J(xk+1 ) ≤ J(xk+1 + v), ∀ v ∈ Kk+1 ¸si ˆın particular
pentru v ∈ Kk ⊆ Kk+1 , condit¸ia de optimalitate implic˘a
< ∇J(xk+1 ), v >= 0,
1

∀v ∈ Kk .

Abstract¸ie de erorile de rotunjire, care sunt ˆıns˘a prezente ˆın orice implementare numeric˘a.

474

CAPITOLUL 23. SISTEME ALGEBRICE PRIN METODE DE OPTIMIZARE

Au loc egalit˘a¸tile
∇J(xk+1 ) = Axk+1 − b = A(xk + tk+1 v k+1 ) − b = −rk + tk+1 Av k+1 .
Tinˆand seama de (23.12)
< ∇J(xk+1 ), v >=< −rk + tk+1 Av k+1 , v >= tk+1 < v k+1 , Av >= 0.
Teorema anterioar˘a implic˘a
Teorema 23.3.3 Au loc relat¸iile
< rk , rj >
= 0,
k
j
< r ,v >
= 0,
k+1
j
< v , Av > = 0,

∀ j ∈ {0, 1, . . . , k − 1},
∀ j ∈ {1, . . . , k},
∀ j ∈ {1, . . . , k}.

(23.14)
(23.15)
(23.16)

Astfel, ˆın Rn , vectorii (rj )0≤j≤k sunt ortogonali, iar vectorii (v j )1≤j≤k+1 sunt Aconjugat¸i. Aceste relat¸ii provin doar din condit¸iile de optimalitate, f˘ar˘a a fi
precizate formulele prin care se obt¸in v k+1 ¸si tk+1 .

Determinarea direct¸iei de descre¸stere v k+1
Vectorul v k+1 se va determina sub forma
v k+1 = rk + sk+1 v k ∈ Kk+1

(deoarece rk ∈ Kk+1 ),

iar sk+1 va fi un parametru care se va determina astfel ˆıncˆat s˘a fie ˆındeplinit˘a
condit¸ia (23.13).
Deoarece Kk = span{r0 , Ar0 , . . . , Ak−1 r0 } = span{r0 , r1 , . . . , rk−1 } condit¸ia
(23.13) este ˆındeplinit˘a dac˘a < v k+1 , rj >= 0, j ∈ {0, 1, . . . , k − 1}.
Pentru j ∈ {0, 1, . . . , k − 2}
< v k+1 , Arj >=< rk + sk+1 v k , Arj >=< rk , Arj > +sk+1 < v k , Arj > .
Deoarece rj ∈ Kj+1 ⇒ Arj ∈ Kj+2 ⊆ Kk , din (23.12) rezult˘a < rk , Arj >= 0.
Pe de alt˘a parte, din (23.13) rezult˘a < v k , Arj >= 0. Astfel
< v k+1 , Arj >= 0,

j ∈ {0, 1, . . . , k − 2}.

ˆIn final r˘amˆane condit¸ia
< v k+1 , Ark−1 >=< rk +sk+1 v k , Ark−1 >=< rk , Ark−1 > +sk+1 < v k , Ark−1 >= 0.
(23.17)

475

23.3. METODA GRADIENTULUI CONJUGAT

Din (23.11), rk = rk−1 − tk Av k , rezult˘a
< rk , rk−1 >= krk−1 k22 − tk < v k , Ark−1 >= 0
sau tk < v k , Ark−1 >= krk−1 k22 6= 0.
Din (23.17) rezult˘a
sk+1

< rk , Ark−1 >
=−
.
< v k , Ark−1 >

(23.18)

Determinarea coeficientului de descre¸stere tk+1
Din minimizarea funct¸iei
J(xk + tv k+1 ) = J(xk ) + 2t < Axk − b, v k+1 > +t2 < Av k+1 , v k+1 >
se obt¸ine
< rk , v k+1 >
< b − Axk , v k+1 >
=
.
(23.19)
tk+1 =
< Av k+1 , v k+1 >
< Av k+1 , v k+1 >
Expresiile (23.18) ¸si (23.19) pentru calculul parametrilor sk+1 ¸si respectiv tk+1
pot fi simplificate
Teorema 23.3.4 Au loc formulele
tk+1 =

krk k22
k+1
<Av
,v k+1 >

sk+1

=

, k = 0, 1, . . . ,

(23.20)

k = 1, 2, . . . .

(23.21)

krk k22
,
krk−1 k22

Demonstrat¸ie. Utilizˆand (23.15)
< v k+1 , rk >= krk k22 + sk+1 < v k , rk >= krk k22 .
Formula (23.19) devine (23.20).
Din (23.16)
< v k+1 , Av k >=< rk , Av k > +sk+1 < v k , Av k >= 0
se obt¸ine
sk+1 = −
Din (23.20) se deduce < Av k , v k >=
sk+1 = −

< rk , Av k >
.
< v k , Av k >

krk−1 k22
,
tk

(23.22)

(k ≥ 1), care utilizat ˆın (23.22) d˘a

tk < rk , Av k >
.
krk−1 k22

476

CAPITOLUL 23. SISTEME ALGEBRICE PRIN METODE DE OPTIMIZARE

Din rk = rk−1 − tk Av k rezult˘a krk k22 = −tk < Av k , rk > ¸si astfel
sk+1 =

krk k22
.
krk−1 k22

Algoritmul metodei gradientului conjugat
Algorithm 10 Metoda Gradientului Conjugat
1: procedure Gradient Conjugat(A, b, x0 )
2:
k←0
3:
r0 ← b − Ax0
4:
while rk 6= 0 do
krk k2
5:
tk+1 ← <Avk+1 ,v2k+1 >
6:
xk+1 ← xk + tk+1 v k+1
7:
rk+1 ← rk − tk+1 Av k+1
krk+1 k2
8:
sk+2 ← krk k2 2
2
9:
v k+2 ← rk+1 + sk+2 v k+1
10:
k ←k+1
11:
end while
12: end procedure

Complemente
Din teorema 18.2.2, dac˘a matricea A ∈ Mn (R) este simetric˘a atunci exist˘a
o matrice ortogonal˘a U ∈ Mn (R) astfel ˆıncˆat U T AU = D, astfel ˆıncˆat D este
matrice diagonal˘a cu valorile proprii ale matricei A.
Fie D = diag(λ1 , . . . , λn ). Dac˘a ˆın plus matricea A este ¸si pozitiv definit˘a
atunci valorile proprii sunt nenegative. ˆIn acest caz se poate defini matricea
1

1

A2 = UD2 UT ,


1
cu D 2 = diag( λ1 , . . . , λn ) (18.2.5).
1
Matricea A 2 este simetric˘a.
Potrivit
√ teoremei 15.1.12, dac˘a matricea A este strict pozitiv definit˘a atunci
kxkA = < Ax, x > este o norm˘a.
Teorema 23.3.5 Dac˘a A ∈ Mn (R) este o matrice simetric˘a ¸si strict pozitiv
definit˘a atunci
1
kxkA = kA 2 xk2 .

477

23.3. METODA GRADIENTULUI CONJUGAT

Demonstrat¸ie. Au loc egalit˘a¸tile
1

1

1

1

kxk2A =< Ax, x >=< (A 2 )2 x, x >=< A 2 x, A 2 x >= kA 2 xk22 .
Utilizˆand notat¸iile de mai sus ¸si ipoteza c˘a matricea A ∈ Mn (R) este simetric˘a
¸si strict pozitiv definit˘a au loc urm˘atoarele rezultate:
Teorema 23.3.6 Dac˘a λm = min1≤i≤n λi ¸si λM = max1≤i≤n λi atunci
p
p
λm kxkA ≤ kAxk2 ≤ λM kxkA ,
∀x ∈ Rn .
Demonstrat¸ie. Fie x ∈ Rn , x 6= 0 ¸si U = [u1 . . . un ]. Atunci



uT1
λ1
n
X
  .. 

T
.
.
λi (uTi x)ui .
Ax = U DU x = [u1 . . . un ] 
 . x =
.
i=1
λn
uTn
T
¸ inˆand seama de faptul c˘a vectorii (ui )1≤i≤n sunt ortonormat¸i rezult˘a c˘a
kAxk22

=

n
X

λ2i (uTi x)2 .

i=1

Pe de alt˘a parte
kxk2A =< Ax, x >=< DU T x, U T x >=

n
X

λi (uTi x)2 .

i=1

Din ultimele dou˘a relat¸ii rezult˘a relat¸ia din enunt¸.
Teorema 23.3.7 Dac˘a Ax∗ = b atunci are loc egalitatea
kx − x∗ k2A = J(x)+ < Ax∗ , x∗ >,

∀x ∈ Rn .

(23.23)

Demonstrat¸ie.
kx − x∗ k2A =< A(x − x∗ ), x − x∗ >=< Ax, x > −2 < Ax∗ , x > + < Ax∗ , x∗ >=
=< Ax, x > −2 < b, x > + < Ax∗ , x∗ >= J(x)+ < Ax∗ , x∗ > .

478

CAPITOLUL 23. SISTEME ALGEBRICE PRIN METODE DE OPTIMIZARE

Prin urmare, minimizarea funct¸ionalei J este echivalent˘a cu minimizarea funct¸ionalei
F (x) = kx − x∗ k2A , ˆın orice submult¸ime S ⊆ Rn ,
argminx∈S J(x) = argminx∈S F (x).
Aplic˘am acest rezultat metodei gradientului conjugat, alegˆand S = x0 + Kk ¸si
r0 = b − Ax0 = Ax∗ − Ax0 = A(x∗ − x0 ).
Dac˘a y ∈ x0 + Kk atunci are loc reprezentarea
0

y=x +

k−1
X

i 0

0

γi A r = x +

i=0

k−1
X

γi Ai+1 (x∗ − x0 ),

γ0 , . . . , γk−1 ∈ R.

i=0

Rezult˘a
F (y) = kx∗ − yk2A =
= kx∗ − x0 −

k−1
X

γi Ai+1 (x∗ − x0 )k2A = k(I −

i=0

k−1
X

γi Ai+1 )(x∗ − x0 )k2A .

i=0

Dac˘a not˘am P (z) = 1 −

Pk−1
i=0

γi z

i+1

atunci relat¸ia anterioar˘a devine

F (y) = kP (A)(x∗ − x0 )k2A .
1

Dac˘a σ(A) = {λ1 , . . . , λn } este spectrul matricei A, atunci observˆand c˘a A 2 P (A) =
1
P (A)A 2 ¸si folosind 23.3.5 rezult˘a
1

1

1

kP (A)xkA = kA 2 P (A)xk2 = kP (A)A 2 xk2 ≤ kP (A)k2 kA 2 xk2 =
= max |P (λ)|kxkA ,
λ∈σ(A)

∀ x ∈ S ⊆ Rn .

k

Deoarece x = argminx∈x0 +Kk J(x) = argminx∈x0 +Kk F (x), din inegalitatea de mai
sus se obt¸ine
F (xk ) = kxk − x∗ k2A = 

min

min

P ∈Pk ,P (0)=1

kP (A)(x∗ − x0 )k2A ≤ 

2
max |P (λ)| kx0 − x∗ k2A .

P ∈Pk ,P (0)=1 λ∈σ(A)

Reg˘asim din nou
Teorema 23.3.8 Metoda gradientului conjugat determin˘a solut¸ia sistemului liniar
de ecuat¸ii liniare ˆın cel mult n iterat¸ii.
Q
Demonstrat¸ie. Alegem P˜ (λ) = ni=1 (1 − λλi ), polinom de grad n cu P˜ (0) = 1.
Atunci
0≤
min
max |P (λ)| ≤ max |P˜ (λ)| = 0,
P ∈Pn ,P (0)=1 λ∈σ(A)

¸si ˆın consecint¸a˘ F (xn ) = kxn − x∗ k2A = 0.

λ∈σ(A)

Capitolul 24
Metode spectrale
Fie X, Y spat¸ii liniare peste corpul R de funct¸ii suficient de netede, operatorul
A : D(A) ⊆ X → Y ¸si f ∈ Y.
Presupunem c˘a A este un operator cu o component˘a diferent¸ial˘a sau integral˘a.
Componenta lui A cu operat¸iile infinitezimale o not˘am L, 

L
A=
.
expresii pentru condit¸ii init¸iale ¸si / sau la limit˘a
Problema luat˘a ˆın considerare const˘a ˆın rezolvarea ecuat¸iei
A(x) = f.

(24.1)

Fie n ∈ N∗ ¸si x0 , ϕ1 , . . . , ϕn ∈ X funct¸ii fixate. Se caut˘a o aproximat¸ie xn a
solut¸iei ecuat¸iei (24.1) de forma
xn = x0 +

n
X

ci ϕ i

(24.2)

i=1

cu c1 , . . . , cn ∈ R constante ce urmeaz˘a a fi determinate. De obicei funct¸iile
x0 , ϕ1 , . . . , ϕn se aleg astfel ˆıncˆat xn s˘a ˆındeplineasc˘a condit¸iile init¸iale ¸si / sau
condit¸iile la limit˘a.
Modul de determinare ale constantelor (ci )1≤i≤n determin˘a metoda.
Primele exemplific˘ari se vor referi la problema bilocal˘a1 :
x¨ + x + 2t(1 − t) = 0 t ∈ [0, 1]
x(0) = x(1) = 0

(24.3)
(24.4)

1
Zhan Y., Ma N., Galerkin Method,http://www.sd.rub.de/downloads/Galerkin_method.
pdf.

479

480

CAPITOLUL 24. METODE SPECTRALE

Solut¸ia general˘a a ecuat¸iei (24.3) este
x(t) = C1 cos t + C2 sin t + 2(−2 − t + t2 ),
iar solut¸ia problemei bilocale este
x(t) = 4 cos t + 4(csc 1 − cot 1) sin t + 2(−2 − t + t2 ).
ˆIn acest caz X = C 2 [0, 1], Y = C[0, 1] × R2 ,


 x¨ + x + 2t(1 − t) (= L(x))
 0 (= f˜)
x(0)
A(x) =
¸si f =
.
0


x(1)
0
Ecuat¸ia (24.3) reprezint˘a ecuat¸ia Euler-Lagrange ˆın cadrul problemei variationale 

R1
J(x) = 0 − 21 x˙ 2 − txx˙ + ( 23 t3 − t2 )x˙ dt− > max
(24.5)
x(0) = x(1) = 0
Observat
¸ie.
J 00 (x)(h)(h) =

1

Z

(h2 (t) − h˙ 2 (t))dt ≤ −

0

1
2

1

Z

h˙ 2 (t)dt,

0

ˆın urma aplic˘
arii inegalit˘
a¸tii lui Cauchy ˆın
t

Z
h(t) =

˙
h(s)ds

0

1

Z

h2 (t)dt ≤

0

1

Z

1

Z
tdt

0

0

1
h˙ 2 (s)ds =
2

Z

1

h˙ 2 (s)ds.

0

Astfel funct¸ia care satisface ecuat¸ia Euler-Lagrange maximizeaz˘
a funct¸ionala J.
Are loc limn→∞ J(sin nπt) = −∞.

24.1

Metoda Galerkin

Fie I ⊂ R un interval iar X un subspat¸iu al lui C(I). Produsul scalar a dou˘a
funct¸ii continue ˆın I este
Z
< x, y >= x(t)y(t)dt.
I

Potrivit metodei lui Gelerkin constantele (ci )1≤i≤n se determin˘a din condit¸iile
< Lxn − f˜, ϕi >= 0,

i ∈ {1, 2, . . . , n},

ceea ce revine la un sistem algebric de ecuat¸ii. Prin f˜ s-a notat componenta lui
f corespunz˘atoare lui L. Dac˘a L este un operator liniar atunci sistemul algebric
va fi liniar.

481

24.2. METODA COLOCAT
¸ IILOR

Exemplul 24.1.1
Pentru n = 3 se alege x0 = 0, ϕk (t) = tk (1 − t)k , k ∈ {1, 2, 3}. Atunci
x3 = c1 t(1 − t) + c2 t2 (1 − t)2 + c3 t3 (1 − t)3 .
Atunci
L(x3 ) − f˜ = −2c1 + 2c2 + (2 + c1 − 12c2 + 6c3 )x+
+(−2 − c1 + 13c2 − 36c3 )x2 + (−2c2 + 61c3 )x3 + (c2 − 33c3 )x4 + 3c3 x5 − c3 x6 .
Sistemul algebric de ecuat¸ii liniare este
1
3
5
4
− c1 − c2 −
c3 = 0
15 10
84
315
5
11
61
1
− c1 −
c2 −
c3 = 0
< Lx3 − f˜, ϕ2 > =
70 84
630
13860
1
4
61
73
< Lx3 − f˜, ϕ3 > =

c1 −
c2 −
c3 = 0
315 315
13860
60060
< Lx3 − f˜, ϕ1 > =

cu solut¸ia
c1 =

1370
7397

c2 =

50688
273689

c3 =

132
.
21053

Are loc evaluarea
Z

1

(x(t) − x3 (t))2 dt ≈ 1.03477 · 10−17 .

0

24.2

Metoda colocat¸iilor

24.2.1

Variant˘
a global˘
a

Cu notat¸iile introduse anterior, fie t1 < t2 < . . . < tn puncte din I. Constantele (ci )1≤i≤n se determin˘a din condit¸iile
(L(xn ) − f˜)(ti ) = 0,

i ∈ {1, 2, . . . , n},

ce determin˘a de asemenea un sistem algebric de ecuat¸ii.
Exemplul 24.2.1

482

CAPITOLUL 24. METODE SPECTRALE

Pentru n = 3, x0 = 0, ϕk (t) = tk (1 − t)k , k ∈ {1, 2, 3}, x3 = c1 t(1 − t) + c2 t2 (1 −
t)2 + c3 t3 (1 − t)3 ¸si
1
1
7
t1 =
t2 =
t3 =
5
2
10
se obt¸ine sistemul algebric de ecuat¸ii liniare
46
66
3064
8
− c1 +
c2 +
c3 = 0
25 25
625
15625
1 7
15
23
(L(x3 ) − f˜)(t2 ) =
− c1 − c2 − c3 = 0
2 4
16
64
21
179
4759
53739
(L(x3 ) − f˜)(t3 ) =

c1 −
c2 −
c3 = 0
50 100
10000
1000000

(L(x3 ) − f˜)(t1 ) =

cu solut¸ia
587684
3173019

c1 =

c2 =

587600
3173019

c3 =

20000
.
3173019

Are loc evaluarea
Z

1

(x(t) − x3 (t))2 dt ≈ 1.81048 · 10−14 .

0

24.2.2

Variant˘
a local˘
a - de tip Runge-Kutta implicit˘
a

Se consider˘a problema cu valori init¸iale 

x(t)
˙ − f (t, x(t)) = 0,
x(0) = x0

t ∈ [0, T ]

.

ˆIn acest caz, I = [0, T ], operatorul A : C 1 (I) → C(I) × R este definit  

x(t)
˙ − f (t, x(t)),
t ∈ [0, T ]
0,
t ∈ [0, T ]
A(x) =
¸si f =
.
0
x(0)
x
Fie n ∈ N∗ , h = Tn . Metoda numeric˘a urm˘are¸ste determinarea ¸sirului uh =
(u0 , u1 , . . . , un ), unde ui este o aproximat¸ie pentru x(ti ), ti = ih.
Presupunem c˘a ui este calculat. Dac˘a t = ti + sh, y(s) = x(ti + sh) = x(t)
atunci
dy(s)
dx(t) dt
=
= hf (t, x(t)) = hf (ti + sh, y(s)).
ds
dt ds
Fie 0 < α1 < α2 < . . . < αm ≤ 1. Metoda colocat¸iilor impune condit¸iile

dy(αj )
dy(s)
=
= f (ti + αj h, y(αj ), j ∈ {1, 2, . . . , m}.
(24.6)
ds
ds s=αj

483

24.2. METODA COLOCAT
¸ IILOR

Se aproximeaz˘a
dy(s)
≈ L(Pm−1 ; α1 , . . . , αm ; φ)(s)
ds
unde φ(s) = hf (ti + sh, y(s)). Are loc egalitatea
L(Pm−1 ; α1 , . . . , αm ; φ)(s) = h

m
X

(24.7)

f (ti + αj h, y(αj ))lj (s),

j=1

unde lj (s), j =∈ {1, 2, . . . , m} sunt polinoamele Lagrange fundamentale.
Din (24.7) rezult˘a
Z αk
m
X
y(αk ) − y(0) ≈ h
lj (σ)dσ,
(24.8)
f (ti + αj h, y(αj ))
y(1) − y(0) ≈ h

j=1
m
X

0

Z
f (ti + αj h, y(αj ))

1

lj (σ)dσ.

(24.9)

0

j=1

Deoarece ui+1 − ui ≈ x(ti+1 ) − x(ti ) = x(ti + h) − x(ti ) = y(1) − y(0) schema de
calcul va fi 
ui+1 −ui Pm
R1
f
(t
+
α
h,
y(α
))
l (σ)dσ,
i ∈ {0, 1, . . . , m − 1}

i
j
j
j=1
h
0 j
.
0
u0 = x
Notˆand
Z

1

pj =

lj (σ)dσ
0

Z

αk

lj (σ)dσ

βk,j =
0

kj (h) = f (ti + αj h, y(αj ))
din (24.9) ¸si respectiv (24.8), rezult˘a relat¸iile specifice unei metode Runge-Kutta
implicit˘a
Z 1
m
m
X
X
Fm (h, ti , ui ; f ) =
pj kj (h) =
f (ti + αj h, y(αj ))
lj (σ)dσ
j=1

0

j=1

kj (h) = f (ti + αj h, y(αj )) =
Z
m
X
= f (ti + αj h, ui + h
f (ti + αl h, y(αl ))
= f (ti + αj h, ui + h

l=1
m
X
l=1

αj

ll (σ)dσ) =

0

βj,l kl (h)).

(24.10)

484

24.3

CAPITOLUL 24. METODE SPECTRALE

Metoda lui Ritz

Fie problema de optimizare
J(x) → min

(24.11)

unde J : D(J) ⊆ X → R este o funct¸ional˘a. Utilizˆand notat¸iile introduse anterior, metoda lui Ritz const˘a ˆın determinarea unei aproximat¸ii a solut¸iei problemei
de optimizare de forma (24.2)
xn = x0 +

n
X

ci ϕ i

i=1

care s˘a satisfac˘a restrict¸iile problemei de optimizare.
Exemplul 24.3.1
Se caut˘a o solut¸ie a problemei variat¸ionale (24.5) de forma
x3 = c1 t(1 − t) + c2 t2 (1 − t)2 + c3 t3 (1 − t)3 .
Rezult˘a
J(x3 ) =

1
3
1
5
11 2
1
c1 − c21 + c2 − c1 c2 −
c2 +
c3 −
15
20
70
84
1260
315

61
73
4
c1 c3 −
c2 c3 −
c2 .
315
13860
120120 3
∂J
∂J
∂J
= 0, ∂c
= 0, ∂c
= 0} coincide cu sistemul din Exemplul 24.1.1.
Sistemul { ∂c
1
2
3
215717
≈ 0.0075065.
Valoarea funct¸ionalei J pe solut¸ia obt¸inut˘a este 28737345

Capitolul 25
Ecuat¸ii liniare prin forme
biliniare
25.1

Forma biliniar˘
a generat˘
a de o ecuat¸ie liniar˘
a

Fie
• H un spat¸iu Hilbert real;
• D(A) ⊆ V ⊆ H subspat¸ii liniare al spat¸iului H.
• operatorul liniar A : D(A) → V ∗ (V ⊆ H ⇒ V ∗ ⊇ H ∗ ). V ∗ desemneaz˘a
spat¸iul normat al funct¸ionalelor liniare ¸si continue definite ˆın V ;
• f ∈ V ∗.
Problema const˘a ˆın rezolvarea ecuat¸iei
A(u) = f

(25.1)

Se introduce funct¸ionala biliniar˘a prin
a(u, x) = A(u)(x),

x ∈ V.

(25.2)

ˆIn membrul drept se impune u ∈ D(A), dar ˆın urma unor calcule, de exemplu
o integrare prin p˘art¸i, u care apare ˆın a poate apart¸ine unei mult¸imi mai largi.
Presupunem c˘a a : V × V → R.
ˆIn locul ecuat¸iei (25.1) se va considera ecuat¸ia
a(u, x) = f (x),

∀x ∈ V.

Solut¸ia ecuat¸iei (25.3) se nume¸ste solut¸ie slab˘a pentru ecuat¸ia (25.1).
Pentru funct¸ionala a se introduc propriet˘a¸tile:
485

(25.3)

486

CAPITOLUL 25. ECUAT
¸ II LINIARE PRIN FORME BILINIARE


∃ M > 0 astfel ˆıncˆat |a(x, y)| ≤ M kxkV kykV ,

∀x, y ∈ V

(25.4)

∀x ∈ V

(25.5)

(proprietatea de m˘arginire, continuitate);

∃ m > 0 astfel ˆıncˆat |a(x, x)| ≥ mkxk2V ,
(proprietatea de coercitivitate).
Se observ˘a inegalitatea m ≤ M.

Spat¸ii de funct¸ii
Fie I = (α, β) un interval deschis ¸si m˘arginit din R.1
Definit¸ia 25.1.1 Supportul unei funct¸ii x : I → R este mult¸imea
supp(x) = {x ∈ I : x(t) 6= 0}.
Exemplul 25.1.1
Fie α > 0. Suportul funct¸iei
(
eα (t) =

e
0

α2
α2 −t2

dac˘a |t| < α
dac˘a |t| ≥ α

este mult¸imea [−α, α].
Definit¸ia 25.1.2 Mult¸imea funct¸iilor de prob˘a C0∞ (I) este format˘a din funct¸ii
indefinit derivabile cu suportul inclus ˆın I.
• L2 (I)2 este spat¸iu Hilbert cu
Z
∀u, v ∈ L2 (I) < u, v >L2 (I) =
∀u ∈ L2 (I) kuk2L2 (I) =

uvdt
ZI

u2 dt

I
1

Pentru simplitate ne limit˘
am la cazul unidimensional.
un element din L2 (I) este o clas˘a de echivalent¸˘a corespunz˘atoare relat¸iei de echivalent¸˘
a
v = u a.p.t. ˆın I.
2

487

˘ GENERATA
˘ DE O ECUAT
˘
25.1. FORMA BILINIARA
¸ IE LINIARA

Definit¸ia 25.1.3 Fie x ∈ L2 (I). O funct¸ie y ∈ L2 (I) este derivata generalizat˘a
de ordin n a lui x dac˘a
Z
Z
(n)
n
xϕ dt = (−1)
yϕdt,
∀ ϕ ∈ C0∞ (I).
I

I

Exemplul 25.1.2
Deoarece
1

Z

Z

0

1

|t|ϕ (t)dt = −

∀ ϕ ∈ C0∞ (−1, 1)

sign (t)ϕ(t)dt,
−1

−1

derivata generalizat˘a a funct¸iei x(t) = |t| ˆın intervalul (0, 1) este funct¸ia y(t) =
sign (t).
Se cerific˘a u¸sor c˘a dac˘a u00 este derivata generalizat˘a de ordinul doi a lui u ˆın
intervalul I atunci u00 este derivata generalizat˘a a lui u0 ˆın I. Au loc relat¸iile
Z
Z
Z
Z
00
00
0
uϕ = u ϕ ¸si
uϕ = − u0 ϕ,
∀ϕ ∈ C0∞ (I).
I

I

I

i

Dac˘a ˆın a doua egalitate se ia ϕ = ψ 0 atunci
Z
Z
Z
00
00
u ψ = uψ = − u0 ψ 0 .
I

I

• H 1 (I) = {u ∈ L2 (I) : u0 ∈ L2 (I),

I

R
I

(u2 + u02 )dt < ∞}

Derivata u0 este considerat˘a ˆın sens generalizat.
Z

∀u, v ∈ H (I) < u, v >H 1 (I) = (uv + u0 v 0 )dt
I
Z
∀u ∈ H 1 (I) kuk2H 1 (I) = (u2 + u02 )dt = kuk2L2 (I) + ku0 k2L2 (I) .
1

I

H 1 (I) este spat¸iu Hilbert relativ la produsul scalar definit anterior.
• H01 (I) = C0∞ (I) = {u ∈ H 1 (I) : u|∂I = 0},
unde ˆınchiderea este ˆın sensul normei din H 1 (I), iar sensul egalit˘a¸tii u|∂I = 0
este t ∈ ∂I ⇒ limτ →t, τ ∈I u(τ ) = 0.
Teorema 25.1.1 (Inegalitatea Friedrichs-Poincar´e) Are loc inegalitatea
kukL2 (I) ≤ (β − α)ku0 kL2 (I) ,

∀ u ∈ H01 (I).

488

CAPITOLUL 25. ECUAT
¸ II LINIARE PRIN FORME BILINIARE

Demonstrat¸ie. Pentru o funct¸ie derivabil˘a ϕ are loc egalitatea
Z t
ϕ(t) = ϕ(0) +
ϕ0 (s)ds
α

ˆın urma ridic˘arii la p˘atrat au loc inegalit˘a¸tile
ϕ2 (t) ≤ 2 ϕ2 (α) + 

Z

t

ϕ0 (s)ds 

2 !

α  

Z t 
Z t 

2
2
02
≤ 2 ϕ (α) +
1 ds
ϕ (s)ds

α

α  

Z
2
≤ 2 ϕ (α) + (t − α)

β
02 

ϕ (s)ds

α

Integrˆand pe I se obt¸ine  

Z
Z
(β − α)2
02
2
2
ϕ (s)ds .
v (t)dt ≤ 2 (β − α)ϕ (α) +
2
I
I
Dac˘a ϕ(α) = 0 atunci inegalitatea anterioar˘a devine
kϕkL2 (I) ≤ (β − α)kϕ0 kL2 (I) .
Dac˘a u ∈ H 1 (I) atunci exist˘a ¸sirul (ϕk )k∈N astfel ˆıncˆat ϕk ∈ C0∞ (I) ¸si
q
lim kϕk − ukH 1 (I) = 0 ⇔ lim kϕk − uk2L2 (I) + kϕ0k − u0 k2L2 (I) = 0.
k→∞

k→∞

Atunci limk→∞ kϕk − ukL2 (I) = 0 ¸si limk→∞ kϕ0k − u0 kL2 (I) = 0. Inegalitatea
|kak − kbk| ≤ ka − bk implic˘a
lim kϕk kL2 (I) = kukL2 (I)

k→∞

lim kϕ0k kL2 (I) = ku0 kL2 (I)

k→∞

Pentru k → ∞ ˆın inegalitatea kϕk kL2 (I) ≤ (β − α)kϕ0k kL2 (I) se obt¸ine
kukL2 (I) ≤ (β − α)ku0 kL2 (I) .
Dac˘a u ∈ H01 (I) atunci 

kuk2H 1 (I) ≤ 1 + (β − α)2 ku0 k2L2 (I) .

(25.6)

489

˘ GENERATA
˘ DE O ECUAT
˘
25.1. FORMA BILINIARA
¸ IE LINIARA

ˆIn H01 (I) o norm˘a este 
Z

0

kukH01 (I) = ku kL2 (I) = 

12
u dt .
02

I

Aceast˘a norm˘a este echivalent˘a cu norma din H 1 (I), pentru orice u ∈ H01 (I)
au loc relat¸iile
1
p
kukH 1 (I) ≤ kukH01 (I) ≤ kukH 1 (I) .
1 + (β − α)2
• H k (I) = {u ∈ L2 (I) : u(j) ∈ L2 (I), 1 ≤ j ≤ k,

R
I

(u2 +

Pk

(j) 2
j=1 (u ) dt

< ∞}

Toate derivatele sunt considerate ˆın sens generalizat.
Z

k

∀u, v ∈ H (I) < u, v >H k (I) =

(uv +
I

k

∀u ∈ H (I)

kuk2H k (I)

=

kuk2L2 (I)

k
X

u(j) v (j) )dt

j=1

+

k
X

ku(j) k2L2 (I) .

j=1

• H0k (I) = {u ∈ H k (I) : u|∂I = u0 |∂I = . . . = u(k−1) |∂I = 0}.
H 1 (I), H01 (I), H k (I), H0k (I) sunt denumite spat¸ii Sobolev.
Ment¸ion˘am urm˘atorul rezultat, [6]:
¯ astfel ˆıncˆat
Teorema 25.1.2 Pentru orice u ∈ H 1 (I) exist˘a o funct¸ie u˜ ∈ C(I)
u = u˜
a.p.t. ˆın I
Rt
u˜(t1 ) − u˜(t2 ) = t21 u0 (t)dt.
u˜ este denumit reprezentantul continuu al lui u. Nu se face distinct¸ie ˆıntre u ¸si u˜.
O consecint¸a˘ a teoremei 25.1.2 este
¯ astfel ˆıncˆat
Teorema 25.1.3 Pentru orice u ∈ H 2 (I) exist˘a o funct¸ie u˜ ∈ C 1 (I)
u0 = u˜0
a.p.t. ˆın I
Rt
0
u˜(t) = u˜(t0 ) + u˜ (t0 )(t − t0 ) + t0 u00 (s)(t − s)ds.

490

CAPITOLUL 25. ECUAT
¸ II LINIARE PRIN FORME BILINIARE

Demonstrat¸ie. Deoarece u00 este derivata generalizat˘a a lui u0 exist˘a o funct¸ie
continu˘a u¯ astfel ˆıncˆat u¯ = u0 a.p.t ˆın I ¸si
Z t
u00 (s)ds.
(25.7)
u¯(t) − u¯(t0 ) =
t0

Fie u˜(t) = u˜(t0 ) +

Rt
t0

u¯(s)ds ⇔ u˜0 = u¯. Relat¸ia (25.7) se scrie
0

Z

0

t

u00 (s)ds.

u˜ (t) − u˜ (t0 ) =
t0

Integrˆand se obt¸ine
Z t Z

0

τ

u˜(t) − u˜(t0 ) − u˜ (t0 )(t − t0 ) = 

00

Z

t

u (s)ds dτ =
t0

t0

u00 (s)(t − s)ds.

t0

Probleme unidimensionale
Fie H = L2 (I) ¸si funct¸iile
¯ astfel ˆıncˆat p(t) ≥ p0 > 0,
• p ∈ C 1 (I)
¯ astfel ˆıncˆat r(t) ≥ 0,
• r ∈ C 1 (I)

¯
∀t ∈ I;

¯
∀t ∈ I;

• f ∈ L2 (I).
1. Problema Dirichlet 

d
− dt
(p(t)u0 ) + r(t)u = f (t),
u(α) = u(β) = 0

t ∈ I,

(25.8)

Fie V = H01 (I) ¸si operatorul A definit prin
A(u) = −

d
(p(t)u0 ) + r(t)u,
dt

¯
u ∈ D(A) = C 2 (I).

(25.9)

Fie u o funct¸ie de dou˘a ori derivabil˘a care satisface condit¸iile la limit˘a,
u(α) = u(β) = 0. Atunci 

Z
Z 
d
0
A(u)(x) = A(u)xdt =
− (p(t)u ) + r(t)u xdt.
dt
I
I

491

˘ GENERATA
˘ DE O ECUAT
˘
25.1. FORMA BILINIARA
¸ IE LINIARA

ˆIn urma unei integr˘ari prin p˘art¸i se obt¸ine funct¸ionala a :
Z
a(u, x) = (p(t)u0 x0 + r(t)ux)dt.

(25.10)

I

ˆIn (25.10) este suficient˘a condit¸ia de netezime u ∈ V. Astfel funct¸ionala a
este biliniar˘a ¸si simetric˘a, a(u, x) = a(x, u), ∀u, x ∈ V.
Verificarea condit¸iei de
• m˘arginire
Z
|a(u, x)| ≤ max{kpkC(I)
¯ , krkC(I)
¯}

(|u| |x| + |u0 | |x0 |)dt ≤

I

≤M

Z √


u2 + u02 x2 + x02 dt ≤

I

sZ
≤M

sZ

(u2 + u02 )dt

I

(x2 + x02 )dt = M kukH 1 (I) kxkH 1 (I) ,

I

unde s-a notat M = max{kpkC(I)
¯ , krkC(I)
¯ }.
• coercitivitate
Utilizˆand (25.6)
Z

u02 dt = p0 ku0 k2L2 (I) ≥

a(u, u) ≥ p0
I

p0
kuk2H 1 (I) .
1 + (β − α)2

Solut¸ia slab˘a a problemei (25.32) este dat˘a de formularea slab˘a:
Z
Z
0 0
(p(t)u x + r(t)ux)dt = f (t)xdt,
∀ x ∈ H01 (I).
I

I

2. Problema Neumann 
d
− dt (p(t)u0 ) + r(t)u = f (t),
u0 (α) = u0 (β) = 0

t ∈ I,

Analog, fie V = H 1 (I) ¸si operatorul A va fi dat de (25.9). Deoarece u0 (α) =
u0 (β) = 0, analog cu cazul precedent, rezult˘a
Z
Z
a(u, x) = A(u)xdt = (p(t)u0 x0 + r(t)ux)dt.
I

I

492

25.1.1

CAPITOLUL 25. ECUAT
¸ II LINIARE PRIN FORME BILINIARE

Teoreme de existent¸˘
a

Problematica acestei sect¸iuni se refer˘a la existent¸a unei solut¸ii a ecuatiei (25.1)
sau (25.3).
Se pun ˆın evident¸a˘ dou˘a cazuri dup˘a cum funct¸ionala a este simetric˘a sau nu.
Cazul simetric
Teorema 25.1.4 Dac˘a
• V spat¸iu liniar;
• a : V × V → R este o funct¸ional˘a biliniar˘a, simetric˘a ¸si coercitiv˘a
atunci (u, v) 7→ a(u, v) define¸ste un produs scalar ˆın V.
Teorema 25.1.5 Dac˘a
• V spat¸iu liniar;
• a : V × V → R este o funct¸ional˘a biliniar˘a, simetric˘a ¸si coercitiv˘a;
• f ∈V∗
atunci exis˘a un singur u ∈ V astfel ˆıncˆat a(u, x) = f (x), ∀x ∈ V.
Demonstrat¸ie. Deoarece a(u, v) este produs scalar ˆın V , potrivit Teoremei
lui Riesz, exist˘a un sigur u ∈ V astfel ˆıncˆat funct¸ionala f are reprezentarea
f (x) = a(u, x), ∀x ∈ V.
Cazul nesimetric
Teorema 25.1.6 (Lax-Milgram) Dac˘a
• V spat¸iu Hilbert;
• a : V × V → R o form˘a biliniar˘a, m˘arginit˘a (25.4) ¸si coercitiv˘a (25.5);
• f ∈ V ∗,
atunci exist˘a un singur u ∈ V astfel ˆıncˆat a(u, x) = f (x), ∀ x ∈ V.

493

˘ GENERATA
˘ DE O ECUAT
˘
25.1. FORMA BILINIARA
¸ IE LINIARA

Demonstrat¸ie. Operatorul A : V → V ∗ definit prin A(u)(x) = a(u, x) este
liniar ¸si continuu. A(u) ∈ V ∗ ¸si potrivit Teoremei lui Riesz va exista un element
τ (A(u)) ∈ V astfel ˆıncˆat A(u)(x) =< x, τ (A(u)) > ¸si kτ (A(u))k = kA(u)k, unde
τ ∈ (V ∗ , V )∗ este biject¸ia indus˘a de Teorema lui Riesz.
Ecuat¸ia a(u, x) = f (x), ∀x ∈ V este echivalent˘a cu ecuat¸iile
A(u)(x) = f (x), ∀x ∈ V
< x, τ (A(u)) > = < x, τ (f ) >, ∀x ∈ V
τ (A(u)) = τ (f ).

(25.11)

Existent¸a ¸si unicitatea solut¸iei ecuat¸iei (25.11) va rezulta din Teorema de punct
fix a lui Banach aplicat˘a operatorului T : V → V, definit prin
T (u) = u − ρ (τ (A(u)) − τ (f )) ,
unde ρ este un parametru real care se va preciza astfel ˆıncˆat T s˘a fie contract¸ie.
Fie u1 , u2 ∈ V ¸si u = u1 − u2 . Au loc egalit˘a¸tile
kT (u1 ) − T (u2 )k2 = ku − ρτ (A(u))k2 =< u − ρτ (A(u)), u − ρτ (A(u)) >=
= kuk2 − ρ < τ (A(u)), u > −ρ < u, τ (A(u)) > +ρ2 < τ (A(u)), τ (A(u)) >=
= kuk2 − 2ρa(u, u) + ρ2 a(u, τ (A(u))).
T
¸ inˆand seama de propriet˘a¸tile de marginire ¸si coercitivitatea ale funct¸ionalei a
rezult˘a
kT (u1 )−T (u2 )k2 ≤ kuk2 −2mρkuk2 +M ρ2 kukkτ (A(u))k ≤ (1−2mρ+M 2 ρ2 )kuk2 .
Este suficient ca ρ s˘a fie ales astfel ˆıncˆat
0 ≤ 1 − 2mρ + M 2 ρ2 < 1

Problema bilocal˘a 

ρ ∈ (0,

2m
).
M2

−u00 = sign t
u(−1) = u(1) = 0

nu are solut¸ie obi¸snuit˘a deoarece membrul drept nu are proprietatea lui Darboux
ˆın intervalul (-1,1), dar problema
Z 1
Z 1
0 0
u v dt =
sign tvdt,
∀ v ∈ H01 (−1, 1),
−1

−1

494

CAPITOLUL 25. ECUAT
¸ II LINIARE PRIN FORME BILINIARE

are solut¸ia
u(t) =

 1 2
 2 (t + t) dac˘a t ∈ (−1, 0)

1 2
(t
2

.

− t) dac˘a t ∈ [0, 1)

Teorema 25.1.7 Fie α = σ0 < σ1 < . . . < σm = β, Jk = [σk , σk+1 ] ¸si ecuat¸ia

d
(p(t)u0 ) + r(t)u = f (t)
dt

(25.12)

Dac˘a
1. uk ∈ C 2 (Jk ), k ∈ {0, 1, . . . , m − 1} sunt solut¸ii ale ecuat¸iei (25.12);
2. funct¸ia u : I = (α, β) → R definit˘a prin u(t) = uk (t), t ∈ [σk , σk+1 ) este de
clas˘a C 1 (I) ¸si satisface condit¸iile u(α) = u(β) = 0
atunci u este solut¸ie slab˘a a ecuat¸iei (25.12).

Demonstrat¸ie. Pentru ϕ ∈ C0∞ (I) calcul˘am
Z

β
0

a(u, ϕ) =

0

(p(t)u ϕ + r(t)uϕ)dt =
α

m−1
X Z σk+1
k=0

(p(t)u0k ϕ0 + r(t)uk ϕ)dt.

σk

Dup˘a o integrare prin p˘art¸i se obt¸ine

a(u, v) =

m−1
X Z σk+1
k=0

=

σk

m−1
X Z σk+1
k=0

σk

d
(− (p(t)u0k ) + r(t)uk )ϕdt + p(t)u0k ϕ|σσk+1
k
dt

0

f (t)ϕdt + p(t)u

ϕ|σσkk+1 

Z 

=

β

=

f (t)ϕdt = f (ϕ),
α

P
0 σk+1
deoarece m−1
= 0, ˆıntrucˆat ϕ(α) = ϕ(β) = 0, funct¸iile p, ϕ ¸si u0
k=0 p(t)u ϕ|σk
sunt continue.
Definit¸ia H01 (I) = C0∞ (I) implic˘a a(u, v) = f (v), ∀ v ∈ H01 (I).

495

˘ GENERATA
˘ DE O ECUAT
˘
25.1. FORMA BILINIARA
¸ IE LINIARA

25.1.2

Rezolvarea numeric˘
a prin metoda Galerkin

Utiliz˘am metoda Galerkin pentru rezolvarea ecuat¸iei (25.3). Fie Vn un subspat¸iu
finit dimensional al lui V.. Aproximat¸ie un ∈ Vn a lui u va satisface
a(un , xn ) = f (xn ),

∀xn ∈ Vn .

(25.13)

Teorema 25.1.8 Au loc relat¸iile
a(u − un , xn ) = 0;

∀xn ∈ Vn .

Demonstrat¸ie. Relat¸ia rezult˘a ˆın urma diferent¸ei dintre (25.3), pentru x = xn
¸si (25.13).
Are loc urm˘atoarea evaluare a priori a erorii
ˆ ipotezele Teoremei Lax-Milgram are loc
Teorema 25.1.9 (Lema lui C´
ea) In
inegalitatea
M
ku − un k ≤
inf ku − xn k.
m xn ∈Vn
Demonstrat¸ie. Folosind teorema anterioar˘a, au loc relat¸iile
mku − un k2 ≤ a(u − un , u − un ) = a(u − un , u − xn ) + a(u − un , xn − un ) =
= a(u − un , u − xn ) ≤ M ku − un k ku − xn k,

∀xn ∈ Vn ,

de unde rezult˘a inegalitatea din enunt¸ul teoremei.
P
Dac˘a (ei )1≤i≤n formeaz˘a o baz˘a pentru Vn ¸si un = nj=1 cj ej atunci (25.13)
conduce la sistemul algebric de ecuat¸ii liniare
n
X

cj a(ej , ei ) = f (ei ),

i ∈ {1, 2, . . . , n}.

(25.14)

j=1

Dac˘a funct¸ionala a este biliniar˘a ¸si coercitiv˘a atunci matricea sistemului liniar
(25.14) este nesingular˘a. ˆIntr-adev˘ar, dac˘a




a(e1 , e1 ) a(e2 , e1 ) . . . a(en , e1 )
c1
 a(e1 , e2 ) a(e2 , e2 ) . . . a(en , e2 ) 
 c2 




Λ=
c =  ..  ∈ Rn (25.15)

..
..
.
.


 . 
.
.
.
a(e1 , en ) a(e2 , en ) . . . a(en , en )
cn

496

CAPITOLUL 25. ECUAT
¸ II LINIARE PRIN FORME BILINIARE

P
astfel ˆıncˆat Λc = 0 atunci nj=1 cj a(ej , ei ) = 0, ∀i ∈ {1, 2, . . . , n}. ˆInmult¸ind
relat¸ia i cu ci ¸si sumˆand se obt¸ine
a(

n
X

cj ej ,

j=1

n
X

ci ei ) = 0.

i=1

Condit¸ia de coercitivitate implic˘a c = 0.
Presupunem c˘a V este spat¸iu Hilbert separabil, adic˘a exist˘a o familie de elemente liniar independente (ei )i∈N∗ cu proprietatea {ei : i ∈ N∗ } = V. Se mai
folose¸ste ¸si terminologia familia (ei )i∈N∗ este ˆınchis˘a.
ˆIn metoda Galerkin se va alege
Vn = span{e1 , e2 , . . . , en },

n ∈ N∗ .

(25.16)

Rezult˘a c˘a ∪n∈N∗ Vn = V.
Teorema 25.1.10 Dac˘a
• V este spat¸iu Hilbert separabil;
• a : V × V → R este o form˘a biliniar˘a, m˘arginit˘a (25.4) ¸si coercitiv˘a (25.5);
• f ∈ V ∗,
• familia de subspat¸ii finit dimensionale (Vn )n∈N∗ este definit˘a de (25.16)
atunci ¸sirul de aproximat¸ii (un )n∈N∗ , un ∈ Vn , construit prin metoda Galerkin
converge c˘atre solut¸ia ecuat¸iei (25.3).
Demonstrat¸ie. Din
mkun k2 ≤ a(un , un ) = f (un ) ≤ kf kkun k,

∀n ∈ N∗

rezult˘a c˘a kun k ≤ kfmk , ∀n ∈ N∗ , adic˘a ¸sirul (un )n∈N∗ este m˘arginit. Potrivit
teoremei I.9.2 ¸sirul cont¸ine sub¸sirul (unk )k∈N∗ slab convergent c˘atre un element
u∗ ∈ V.
Fie x ∈ V fixat pentru moment. Funct¸ionala u 7→ a(u, x) este liniar˘a ¸si
continu˘a. Potrivit teoremei lui Riesz exist˘a un element ϕx ∈ V astfel ˆıncˆat
a(u, x) =< ϕx , u >, ∀u ∈ V.
Atunci
lim a(unk , x) = lim < ϕx , unk >=< ϕx , u∗ >= a(u∗ , x).

k→∞

k→∞

(25.17)

˘ GENERATA
˘ DE O ECUAT
˘
25.1. FORMA BILINIARA
¸ IE LINIARA

497

Cum x a fost arbitrar, limita anterioar˘a are loc pentru orice x ∈ V.
Proprietatea de separabilitate implic˘a: pentru orice x ∈ V va exista un ¸sir
(xn )n∈N∗ astfel ˆıncˆat xn ∈ Vn ¸si limn→∞ xn = x. Trecem la limit˘a ˆın egalit˘a¸tile
a(unk , xnk ) = f (xnk ),

k ∈ N∗ .

Pentru membrul drept limk→∞ f (xnk ) = f (x). Membrul stˆang se scrie
a(unk , xnk ) = a(unk , x) + a(unk , xnk − x).
Potrivit (25.17), primul termen tinde c˘atre a(u∗ , x). Pentru al doilea termen
|a(unk , xnk − x)| ≤ M kunk kkxnk − xk ≤ M

kf k
kxnk − xk → 0, pentru k → ∞.
m

Astfel limk→∞ a(unk , xnk ) = a(u∗ , x).
Prin urmare a(u∗ , x) = f (x), ∀x ∈ V, adic˘a u∗ este solut¸ie a ecuat¸iei (25.3).
Orice sub¸sir al ¸sirului (un )n∈N∗ cont¸ine un sub¸sir slab convergent c˘atre o solut¸ie
a ecuat¸ie (25.3) ¸si cum solut¸ia este unic˘a rezult˘a c˘a ¸sirul (un )n∈N∗ converge slab
c˘atre u∗ .
R˘amˆane de justificat convergent¸a ˆın sensul normei. Au loc relat¸iile
ckun − u∗ k2 ≤ a(un − u∗ , un − u∗ ) = a(un − u∗ , un ) − a(un , u∗ ) + a(u∗ , u∗ ).
Din teorema 25.1.8 a(un − u∗ , un ) = 0.
Din (25.17) limk→∞ a(un , u∗ ) = a(u∗ , u∗ ) = f (u∗ ).
u∗ ca solut¸ie a ecuat¸iei (25.3) implic˘a a(u∗ , u∗ ) = f (u∗ ).
Rezult˘a c˘a
lim (a(un − u∗ , un ) − a(un , u∗ ) + a(u∗ , u∗ )) = lim (f (u∗ ) − a(un , u∗ )) = 0.
k→∞

k→∞

de unde convergent¸a ˆın norm˘a.

Evaluarea erorii
Dac˘a I∆ (u) ∈ S1 este funct¸ia spline polinomial˘a de interpolare de ordinul
ˆıntˆai, (continu˘a ¸si afin˘a pe port¸iuni) corespunz˘atoare unei diviziuni ∆ : α = t0 <
t1 < . . . < tn = β a intervalului I a funct¸iei u : I → R, atunci are loc urm˘atoarea
evaluare a erorii
Teorema 25.1.11 Dac˘a u ∈ H 2 (I), atunci exist˘a o constant˘a C > 0 astfel ˆıncˆat
ku − I∆ (u)kH 1 (I) ≤ Chku00 kL2 (I) ,
unde h = max0≤i≤n−1 hi , hi = ti+1 − ti .

498

CAPITOLUL 25. ECUAT
¸ II LINIARE PRIN FORME BILINIARE

Vom da dou˘a demonstat¸ii ale acestei teoreme.
Demonstrat¸ia 1. [49] O funct¸ie continu˘a f : [0, l] → R cu f (0) = f (l) = 0 se
poate prelungi la o funct¸ie impar˘a definit˘a ˆın [−l, l] ¸si apoi prin periodicitate la
o funct¸ie continu˘a ˆın R. Pentru aceast˘a funct¸ie are loc dezvoltarea Fourier

X

f (t) =

ak sin

k=1

kπt
l

¸si egalitatea lui Parseval

X

a2k

k=1

l

Z

2
=
l

f 2 (t)dt = .

0

Particularizˆand pentru f = u − I∆ (u) definit˘a ˆın [ti , ti+1 ] rezult˘a egalit˘a¸tile
u(t) − I∆ (u)(t) =


X

ak sin

k=1

X

a2k

k=1

t ∈ [ti , ti+1 ]

(25.18)

ti+1

Z

2
=
hi

kπ(t − ti )
hi

(u(t) − I∆ (u)(t))2 dt

(25.19)

ti

Derivˆand la rˆand de dou˘a ori (25.18), rezult˘a
0

0

u (t) − (I∆ (u)) (t) =


X
kπak

hi

k=1 

2
∞ 
X
kπak
k=1

hi

00

2
=
hi

00

u (t) − (I∆ (u)) (t) = − 
4
∞ 
X
kπak
k=1

hi

=

2
hi

Z

ti+1

cos

kπ(t − ti )
hi

t ∈ [ti , ti+1 ]

(u0 (t) − (I∆ (u))0 (t))2 dt

(25.20)

ti 

2
∞ 
X
kπak
k=1
Z ti+1

hi

sin

kπ(t − ti )
hi

t ∈ [ti , ti+1 ]

(u00 (t) − (I∆ (u)00 (t))2 dt =

ti

2
=
hi

Z

ti+1

(u00 (t))2 dt

ti

deoarece I∆ este polinom de gradul ˆıntˆai ˆın [ti , ti+1 ].
Din relat¸iile (25.19) ¸si (25.21) rezult˘a 
4 Z ti+1
Z ti+1
hi
2
(u(t) − I∆ (u)(t)) dt ≤
(u00 (t))2 dt
π
ti
ti

(25.21)

499

˘ GENERATA
˘ DE O ECUAT
˘
25.1. FORMA BILINIARA
¸ IE LINIARA

iar din (25.20) ¸si (25.21) rezult˘a
Z

ti+1

0

0 

2

hi
π

(u (t) − (I∆ (u)) (t)) dt ≤
ti 

2 Z

ti+1

(u00 (t))2 dt

ti

Sumˆand dup˘a i se obt¸in evalu˘arile
Z

β

α

Z

β 

4 Z β
h
(u(t) − I∆ (u)(t)) dt ≤
(u00 (t))2 dt
π
α
2 

2 Z β
h
(u (t) − (I∆ (u)) (t)) dt ≤
(u00 (t))2 dt
π
α
0

α

0

2

sau
ku −

I(u)k2L2 (I) 

4 
2
h
h
00 2
0
0 2
ku kL2 (I) ¸si ku − (I(u)) kL2 (I) ≤
ku00 k2L2 (I)

π
π

Astfel
ku − I(u)k2H 1 (I) = ku − I(u)k2L2 (I) + ku0 − (I(u))0 k2L2 (I) ≤ 
2  4 !
h
h
+
ku00 k2L2 (I) .

π
π
Demonstrat¸ia 2. Vom evalua
ku −

I(u)k2L2 (I)

Z

β
2

(u − I(u)) =

=

n−1 Z
X

α

i=0

ti+1

(u(t) − I(u)(t))2 dt

(25.22)

ti

¸si
0

ku

−(I(u))0 k2L2 (I)

Z

β
0

0 2

(u −(I(u)) ) =

=
α

n−1 Z
X
i=0

ti+1

(u0 (t)−(I(u))0 (t))2 dt. (25.23)

ti

Utilizˆand notat¸iile ui = u(ti ), i ∈ {0, 1, . . . , n}, ˆın intervalul (ti , ti+1 ), I(u)
este
ti+1 − t
t − ti
ui+1 − ui
I(u)(t) =
ui +
ui+1 = ui +
(t − ti ).
ti+1 − ti
ti+1 − ti
ti+1 − ti
¸si
(I(u))0 (t) =

ui+1 − ui
.
ti+1 − ti

500

CAPITOLUL 25. ECUAT
¸ II LINIARE PRIN FORME BILINIARE

Potrivit teoremei 25.1.3 exist˘a un reprezentant de clas˘a C 1 (I) a lui u pentru
care au loc relat¸iile
Z t
0
0
u (t) = u (ti ) +
u00 (s)ds
(25.24)
ti
Z t
0
u00 (s)(t − s)ds
(25.25)
u(t) = u(ti ) + u (ti )(t − ti ) +
ti

ˆIn particular, din (25.25) rezult˘a
ti+1

Z

0

ui+1 = ui + u (ti )(ti+1 − ti ) +

u00 (s)(ti+1 − s))ds

ti

de unde

ui+1 − ui
1
− u0 (ti ) =
ti+1 − ti
ti+1 − ti

Z

ti+1

u00 (s)(ti+1 − s))ds.

ti

Ridicˆand la p˘atrat , ˆın urma aplic˘arii inegalit˘a¸tii lui Cauchy rezult˘a  

2
Z
Z
h ti+1 00
ti+1 − ti ti+1 00
ui+1 − ui
2
0
(u (s)) ds ≤
(u (s))2 ds. (25.26)
− u (ti ) ≤
ti+1 − ti
3
3 ti
ti
Din (25.24) se deduce
0

0

2 

Z 

2

t

(u (t) − u (ti )) =

00

Z

t

≤ (t − ti )

u (s)ds
ti

(u00 (s))2 ds ≤

(25.27)

ti

Z

ti+1

≤h

(u00 (s))2 ds.

ti

Din cele dou˘a inegalit˘a¸ti (25.26) ¸si (25.27) se obt¸ine  

ui+1 − ui 2
ui+1 − ui 2
0
0
0
2
0
(u (t) −
) ≤ 2 (u (t) − u (ti )) + (u (ti ) −
) ≤
ti+1 − ti
ti+1 − ti
8h

3

Z

t

(u00 (s))2 ds.

ti

ˆIn consecint¸a˘
0

ku −

(I(u))0 k2L2 (I)

8h2

3

Z

β

α

(u00 (s))2 ds =

8h2 00 2
ku kL2 (I) .
3

501

˘ GENERATA
˘ DE O ECUAT
˘
25.1. FORMA BILINIARA
¸ IE LINIARA

Din nou pentru t ∈ (ti , ti+1 ) din (25.25) se g˘ase¸ste  

Z t
ui+1 − ui
0
u00 (s)(t − s)ds.
u(t) − I(u)(t) = u (ti ) −
(t − ti ) +
ti+1 − ti
ti
Procedˆand asem˘anator, se obt¸ine succesiv
ui+1 − ui 2
(u(t) − I(u)(t)) ≤ 2 (u (ti ) −
) (t − ti )2 +
ti+1 − ti
0

2 

≤2

h3
3

Z

ti+1

ti

(t − ti )3
(u (s)) ds +
3
00

Astfel
ku −

Z

2

I(u)k2L2 (I)

4h4

3

Z

t
00

2 

(u (s)) ds
ti
β

(u00 (s))2 ds =

α 

Z 

2 !

t
00

u (s)(t − s)ds

ti

4h3

3

Z

ti+1

(u00 (s))2 ds.

ti

4h4 00 2
ku kL2 (I) .
3

ˆIn final se obt¸ine
ku −

I(u)k2H 1 (I) 

8h2 4h4
+
3
3 

ku00 k2L2 (I) .

Acest rezultat ˆımpreun˘a cu Teorema 25.1.9 conduce la
Teorema 25.1.12 Dac˘a u ∈ H 2 (I) ¸si un = I∆ atunci exist˘a o constant˘a C > 0
astfel ˆıncˆat
ku − un kH 1 (I) ≤ Chku00 kL2 (I) .
Dorim s˘a detaliem utilizarea metodei Galerkin ˆın cazul problemei lui Dirichlet
formulat˘a mai sus.
Punem ˆın evident¸a dou˘a familii de funct¸ii (ei )i utile pentru aplicarea metodei
Galerkin.
1. Metoda Galerkin cu polinoame
Teorema 25.1.13 Familia de polinoame ei (t) = (β − t)(t − α)i , i ∈ N∗ este
ˆınchis˘a ˆın H01 (I).
Demonstrat¸ie. Fie u ∈ H01 (I) ¸si ε > 0. Ar˘at˘am existent¸a unui polinoam P cu
propriet˘a¸tile ku − P kH 1 (I) < ε, P (α) = P (β) = 0.
Din definit¸ia spat¸iului H01 (I) rezult˘a exist˘a unei funct¸ii ϕ ∈ C0∞ (I) astfel ˆıncˆat
ε
ku − ϕkH 1 (I) < .
2

(25.28)

502

CAPITOLUL 25. ECUAT
¸ II LINIARE PRIN FORME BILINIARE

Din teorema lui Weierstass rezult˘a existent¸a unui polinom P1 astfel ˆıncˆat
0
kϕ0 − P1 kC(I)
¯ = max |ϕ (t) − P1 (t)| <
t∈[α,β]

Fie
Z

t

P (t) =
α

ε
4(β − α + 1)

t−α
P1 (s)ds −
β−α

Z

p
.
2(β − α)

β

P1 (s)ds.
α

Atunci
• P (α) = P (β) = 0

Z

β

|

Z

β
0

P1 (s)ds| ≤
α

|P1 (s) − ϕ0 (t)|sds ≤

α

ϕ0 (s)ds| =

α

β

=

β

|P1 (s) − ϕ (t)|sds + |

α

Z

Z

ε(β − α)
p
.
4(β − α + 1) 2(β − α)

t

Z
t−α β
|ϕ(t) − P (t)| = | (ϕ (s) − P1 (s))ds +
P1 (s)ds| ≤
β−α α
α
Z β
Z β
ε(β − α)
0
p
P1 (s)ds| ≤
|ϕ (t) − P1 (s)|ds + |


2(β − α + 1) 2(β − α)
α
α
Z

0

ε
≤ p
.
2 2(β − α)

Z β
1
|ϕ (t) − P (t)| = |ϕ (t) − P1 (t) +
P1 (s)ds| ≤
β−α α
Z β
1
ε
0
p
≤ |ϕ (t) − P1 (t)| +
|
P1 (s)ds| ≤

β−α α
2(β − α + 1) 2(β − α)
0

0

0

ε
≤ p
.
2 2(β − α)
Utilizˆand ultimele dou˘a inegalit˘a¸ti se g˘ase¸ste
kϕ −

P k2H 1 (I)

Z

β

=
α 

ε2
(ϕ(t) − P (t))2 + (ϕ0 (t) − P 0 (t))2 dt ≤ .
4

(25.29)

503

˘ GENERATA
˘ DE O ECUAT
˘
25.1. FORMA BILINIARA
¸ IE LINIARA

Din (25.28) ¸si (25.29) se deduce
ku − P kH 1 (I) ≤ ku − ϕkH 1 (I) + kϕ − P kH 1 (I) < ε.
2. Metoda Galerkin cu funct¸ii spline
Fie n ∈ N∗ , h = β−α
¸si ret¸eaua de noduri
n
α = t0 < t1 < . . . < tn = β,
unde ti = α + ih, i ∈ {−, 1, . . . , n}.
Pentru i ∈ {1, 2, . . . , n − 1}, fie

ei,n (t) =


t−ti−1
h
ti+1 −t
h

0

dac˘a t ∈ [ti−1 , ti ]
dac˘a t ∈ [ti , ti+1 ]
dac˘a t ∈ [α, ti−1 ] ∪ [ti+1 , β]

¸si Vn = span{e1,n , . . . , en−1,n }. Graficul funct¸iei ei,n este reprezentat ˆın figura
urm˘atoare.
6

1
b

b

@
@
b @b

ti−1 ti

-

ti+1

Pn−1
¸ie spline polinomial˘a de ordinul ˆıntˆai,
Funct¸ia s =
i=1 ui ei,n este o funct
s ∈ S1 , care satisface condit¸iile de interpolare s(ti ) = ui , i ∈ {1, . . . , n − 1} ¸si
s(t0 ) = s(tn ) = 0. ˆIntr-adev˘ar, dac˘a t ∈ [ti , ti+1 ] atunci
s(t) = ui ei,n (t) + ui+1 ei+1,n (t) = ui

= ui +

ti+1 − t
t − ti
+ ui+1
=
ti+1 − ti
ti+1 − ti

ui+1 − ui
(t − ti ) = s|[ti ,ti−1 ] (t).
ti+1 − ti

Teorema 25.1.14 Familia de funct¸ii (ei,n )1≤i≤n−1,

n∈N

este ˆınchis˘a ˆın H01 (I).

504

CAPITOLUL 25. ECUAT
¸ II LINIARE PRIN FORME BILINIARE

Demonstrat¸ie. Fie u ∈ H01 (I) ¸si ε > 0. Ar˘at˘am existent¸a unei funct¸ii spline
s ∈ S1 cu propriet˘a¸tile ku − skH 1 (I) < ε, s(α) = s(β) = 0.
Din definit¸ia spat¸iului H01 (I) rezult˘a exist˘a unei funct¸ii ϕ ∈ C0∞ (I) astfel ˆıncˆat
ε
ku − ϕkH 1 (I) < .
2

(25.30)

Funct¸ia ϕ0 este uniform continu˘a ˆın [α, β] : ∀ ε > 0 ∃ δ > 0 astfel ˆıncˆat
ε
|t0 − t00 | < δ ⇒ |ϕ0 (t0 ) − ϕ0 (t00 )| < p
.
2 2((β − α) + (β − α)2 )
Fie n ∈ N astfel ˆıncˆat h = β−α
< δ ¸si s ∈ S1 funct¸ia spline polinomial˘a de
n
interpolare a lui ϕ ˆın nodurile ti = α + ih, i ∈ {0, 1, . . . , n}.
Atunci
• s(α) = s(β) = 0

(
t ∈ [ti , ti+1 ] ⇒

)−ϕ(ti )
(t − ti )
s(t) = ϕ(ti ) + ϕ(ti+1
ti+1 −ti
ϕ(t
)−ϕ(t
)
i
s0 (t) = i+1
ti+1 −ti


t ∈ [ti , ti+1 ] ⇒ |ϕ0 (t) − s0 (t)| = |ϕ0 (t) −

ϕ(ti+1 ) − ϕ(ti )
|=
ti+1 − ti

ε
= |ϕ0 (t) − ϕ0 (ξ)| < p
,
2 2((β − α) + (β − α)2 )
(ξ ∈ (ti , ti+1 )) ¸si
t

Z


(ϕ (τ ) − s (τ ))dτ | ≤ t − ti
0

|ϕ(t) − s(t)| = |

0

ti 

Z

t
0

0

2

(ϕ (τ ) − s (τ )) dτ
ti

ε
< p
h.
2 2((β − α) + (β − α)2 )

Z

β
0

0

2

(ϕ (t) − s (t)) dt =
α

n−1 Z
X
i=0

ti+1

(ϕ0 (t) − s0 (t))2 dt <

ti

ε2 (β − α)
ε2
ε2
<
nh =
< .
8((β − α) + (β − α)2 )
8((β − α) + (β − α)2 )
8 

21

505

˘ GENERATA
˘ DE O ECUAT
˘
25.1. FORMA BILINIARA
¸ IE LINIARA


Z

β
2

(ϕ(t) − s(t)) dt =
α

<

n−1 Z
X
i=0

ti+1

(ϕ(t) − s(t))2 dt <

ti

ε2 (β − α)2
ε2
ε2
2
nh
<
<
.
8((β − α) + (β − α)2 )
8((β − α) + (β − α)2 )
8

Utilizˆand ultimele dou˘a inegalit˘a¸ti se g˘ase¸ste
kϕ −

sk2H 1 (I)

Z

β 

ε2
(ϕ(t) − s(t))2 + (ϕ0 (t) − s0 (t))2 dt ≤ .
4

=
α

(25.31)

Din (25.30) ¸si (25.31) se deduce
ku − skH 1 (I) ≤ ku − ϕkH 1 (I) + kϕ − skH 1 (I) < ε.
Pentru simplificarea scrierii vom folosi notat¸ia ei = ei,n . Dac˘a un =
atunci ecuat¸ia a(un , ei ) = f (ei ) devine
a(un , ei ) =

cj ej

ti

ti

ti+1 

ui
r(t)(ti+1 − t) dt
r(t)(t − ti−1 ) dt +
p(t)dt +
+
h2
ti
ti−1
ti−1  

Z ti+1
ui+1
+
(r(t)(t − ti )(ti+1 − t) − p(t))dt
=
h2
ti  

Z ti
Z ti+1
1
f (t)(ti+1 − t)dt .
=
f (t)(t − ti−1 )dt +
h
ti−1
ti 

Z
+

j=1 

ui−1
(r(t)(t − ti−1 )(ti − t) − p(t))dt
+
h2
ti−1 

Z

ti+1

Pn−1

Z

2

Z

2

Astfel determinarea aproxim˘arii un revine la rezolvarea unui sistem algebric de
ecuat¸ii liniare tridiagonal.
Potrivit teoremei 25.1.10 ¸sirul de aproximat¸ii Galerkin pentru problema Dirichlet converge c˘atre solut¸ia problemei, ˆın norma H 1 (I). Mai mult, are loc chiar
convergent¸a uniform˘a.
Teorema 25.1.15 S¸irul de aproximat¸ii Galerkin pentru problema Dirichlet converge uniform c˘atre solut¸ia problemei.

506

CAPITOLUL 25. ECUAT
¸ II LINIARE PRIN FORME BILINIARE

Demonstrat¸ie. Not˘am prin (un )n∈N∗ ¸sirul de aproximat¸ii Galerkin. Acest ¸sir
este fundamental ˆın H01 (I). Pentru orice ε > 0 exist˘a n0 ∈ N astfel ˆıncˆat pentru
n, m > n0 are loc inegalitatea
Z β 

p(t)(u0n (t) − u0m (t))2 + r(t)(un (t) − um (t))2 dt < ε2
kun − um kH 1 (I) < ε ⇔
α

de unde
Z

β

p0

(u0n (t) − u0m (t))2 dt < ε2 .

α

Aplicˆand inegalitatea lui Cauchy 
2 
Z t
Z t

0
0
2
0
0
|un t) − um (t)| = | (un (s) − um (s))ds| ≤ t − α
(un (s) − um (s)) ds ≤
α

α

s 
2 
Z β
p
β−α
(u0n (s) − u0m (s))2 ds ≤ ε
.
≤ β−α
p0
α
¯ deci este uniform conS¸irul (un )n∈N∗ este fundamental ˆın spat¸iul Banach C(I),
vergent.
Din

25.2

Perspectiva variat¸ional˘
a

Funct¸ionala biliniar˘a a definit˘a ˆın (25.2) este
• simetric˘a dac˘a a(x, y) = a(y, x),

∀x, y ∈ V ;

• pozitiv definit˘a dac˘a a(x, x) ≥ 0,

∀x ∈ V ;

• strict pozitiv definit˘a dac˘a a(x, x) > 0,

∀x ∈ V \{0};

• tare pozitiv definit˘a sau coercitiv˘a, dac˘a ∃m > 0 astfel ˆıncˆat a(x, x) ≥
mkxk2 , ∀x ∈ V.
Ata¸sa˘m funct¸ionalei a, ¸si implicit operatorului A, funct¸ionala J : V → R
definit˘a prin
J(x) = a(x, x) − 2f (x).
(25.32)
Dac˘a funct¸ionala a este strict pozitiv definit˘a atunci ecuat¸ia (25.3) are cel
mult o solut¸ie.
Au loc urm˘atoarele propriet˘a¸ti simple ale funct¸ionalei J.

507

˘
25.2. PERSPECTIVA VARIAT
¸ IONALA

Teorema 25.2.1 Dac˘a funct¸ionala biliniar˘a a este simetric˘a ¸si (strict, tare) pozitiv definit˘a atunci funct¸ionala J este (strict, tare) convex˘a.
Demonstrat¸ie. Pentru orice x, y ∈ V ¸si λ ∈ (0, 1) au loc egalit˘a¸tile
λJ(x) + (1 − λ)J(y) − J(λx + (1 − λ)y) =
= λ(1 − λ) (a(x, x) − 2a(x, y) + a(y, y)) =
= λ(1 − λ)a(x − y, x − y).
Teorema 25.2.2 Dac˘a funct¸ionala biliniar˘a a este simetric˘a ¸si tare pozitiv definit˘a
atunci funct¸ionala J este m˘arginit˘a inferior ¸si admite cel mult un punct de minim.
Demonstrat¸ie. Pentru orice x ∈ V au loc inegalit˘a¸tile
J(x) = a(x, x) − 2f (x) ≥ mkxk2 − 2kf kkxk ≥ −

kf k2
m.

A doua afirmat¸ie este consecint¸a˘ a teoremei 22.3.4.
Leg˘atura dintre ecuat¸ia (25.1) ¸si problema minimiz˘arii funct¸ionalei J este dat˘a
ˆın
Teorema 25.2.3 Fie H spat¸iu Hilbert real, D(A) un subspat¸iu liniar, dens ˆın H,
funct¸ionala a, indus˘a de operatorul A : D(A) → V ∗ , simetric˘a ¸si pozitiv definit˘a,
f ∈ V ∗.
Dac˘a x0 ∈ D(A) este solut¸ie a ecuat¸iei (25.1) atunci x0 minimizeaz˘a funct¸ionala
J. Reciproc, dac˘a x0 ∈ D(A) minimizeaz˘a funct¸ionala J atunci x0 este solut¸ie a
ecuat¸iei (25.1).
Demonstrat¸ie. Pentru orice x0 , h ∈ V ¸si λ ∈ R are loc egalitatea
J(x0 + λh) = J(x0 ) + 2λ(a(x0 , h) − f (h)) + λ2 a(h, h).

(25.33)

Dac˘a Ax0 = f atunci x0 verific˘a ecuat¸ia (25.3) ¸si din (25.33) rezult˘a
J(x0 + λh) = J(x0 ) + λ2 a(h, h) ≥ J(x0 ).
Dac˘a J(x0 ) = min{J(x) : x ∈ V } atunci utilizˆand din nou (25.33), obt¸inem
J(x0 ) ≤ J(x0 + λh) = J(x0 ) + 2λ(a(x0 , h) − f (h)) + λ2 a(h, h),
sau
λ2 a(h, h) + 2λ(a(x0 , h) − f (h)) ≥ 0,

∀h ∈ V, ∀λ ∈ R.

Nenegativitatea polinomului de gradul doi ˆın λ implic˘a
(a(x0 , h) − f (h))2 ≤ 0 ⇔ a(x0 , h) − f (h) = 0, ∀h ∈ V.
Proprietatea de densitate a lui D(A) ˆın H implic˘a Ax0 − f = 0.

508

25.2.1

CAPITOLUL 25. ECUAT
¸ II LINIARE PRIN FORME BILINIARE

Rezolvarea numeric˘
a prin metoda lui Ritz

Fie Vn un subspat¸iu finit dimensional al lui V cu baza ei , i ∈ {1, . . . , n}.
Calcul˘
Pn am o aproximat¸ie a funct¸iei care minimizeaz˘a funct¸ionala J de forma x(t) =
i=1 ci ei (t).
T
¸ inˆand seama de proprietatea de simetrie a lui a avem
J(x) = a(

n
X
i=1

ci e i ,

n
X

cj ej ) − 2f (

j=1

n
X

ci e i ) =

i=1

n
X

ci cj a(ei , ej ) − 2

i,j=1

n
X

ci f (ei ).

i=1

Cu notat¸iile (25.15) ¸si µ = (f (ei ))1≤i≤n , expresia de mai sus se scrie
J(x) =< Λc, c > −2 < c, µ >= Φ(c).
Condit¸iile de optimalitate sunt
n

1 ∂Φ X
=
cj a(ei , ej ) − f (ei ) = 0,
2 ∂c
j=1

i ∈ {1, . . . , n}.

Astfel, ¸sirul de aproximat¸ii pentru minimizarea funct¸ionalei J, construit prin
metoda lui Ritz coincide cu ¸sirul de aproximat¸ii pentru rezolvarea ecuat¸iei (25.3)
construit cu metoda lui Galerkin.

25.2.2

Metoda elementului finit

Metoda elementului finit serve¸ste la rezolvarea problemei (25.32) ¸si implicit la
problemele (25.1) sau (25.3), ˆın principal ˆın cazul ecuat¸iilor cu derivate part¸iale.
ˆIn cele ce urmeaz˘a ne vom limita doar la ecuat¸ii unidimensionale. Vom avea ˆın
vedere problema bilocal˘a (25.8): S˘a se determine funct¸ia u care satisface 
d
− dt (p(t)u0 ) + r(t)u = f (t), t ∈ I = [α, β],
u(α) = u(β) = 0
sau ˆın formularea slab˘a
Z
Z
0 0
(p(t)u x + r(t)ux)dt = f (t)xdt,
I

∀ x ∈ H01 (I)

I

sau ˆın formularea variat¸ional˘a care minimizeaz˘a funct¸ionala
Z
J(u) = (p(t)u02 + r(t)u2 − 2f (t)u)dt.
I

Printr-un element finit se ˆınt¸elege tripletul (K, P, Π) unde

509

˘
25.2. PERSPECTIVA VARIAT
¸ IONALA

• K domeniul elementului este o mult¸ime deschis˘a, m˘arginit˘a ¸si conex˘a;
• P este un spat¸iu liniar finit dimensional de funct¸ii definite ˆın K;
• Π : RK → P proiector (Π2 = Π), ˆın mod uzul un operator de interpolare.
Nodurile utilizate ˆın condit¸iile de interpolare definesc nodurile domeniului
elementului finit.
Exemplul 25.2.1
• K = (0, 1)
• P = P1 , mult¸imea polinoamelor de grad cel mult 1;
• Π(u)(t) = L(P1 ; 0, 1; u)(t) = u(0)(1 − t) + u(1)t.
Nodurile domeniului elementului finit sunt 0 ¸si 1.
Metoda elementului finit const˘a ˆın:
1. Domeniul I se descompune ˆın I = ∪m
i=1 Ki , unde fiecare Ki este domeniul
unui element finit;
2. Dac˘a u : I → R atunci ˆın fiecare Ki restrict¸ia u|Ki se aproximeaz˘a prin
Π(u|Ki ) ∈ P.
Dac˘a ti,1 , . . . , ti,r sunt nodurile domeniului elementului Ki , presupunem c˘a
Π(u|Ki )(t) =

r
X

ui,j ϕKi ,j (t),

j=1

unde ui,j = u(ti,j ) ¸si ϕKi ,j ∈ P.
3. Necunoscutele problemei de optimizare devin valorile funct¸iei necunoscute
ˆın mult¸imea nodurilor elementelor finite. Not˘am acest vector prin uh . Uzual,
h este maximul diametrelor mult¸milor Ki . Problema de optimizare se transform˘a ˆıntr-o problem˘a de programare matematic˘a care se rezolv˘a.
ˆIn ipoteza c˘a funct¸ionale a ¸si f sunt aditive fat¸a˘ de domeniu
J(u) = a(u, u) − 2f (u) =

m
X

(a(u|Ki , u|Ki ) − 2f (u|Ki )) ≈

i=1

m
X
i=1

(a(Π(u|Ki ), Π(u|Ki )) − 2f (Π(u|Ki ))) =

510

CAPITOLUL 25. ECUAT
¸ II LINIARE PRIN FORME BILINIARE

=

m
X

r
X

i=1

j,l=1

ui,j uj,l a(ϕKi ,j , ϕKi ,l ) −

r
X

!
ui,j f (ϕKi ,j ) .

(25.34)

j=1

Expresia (25.34) reprezint˘a o funct¸ie p˘atratic˘a de forma
Jh (uh ) = uTh Auh − 2bT uh .
Solut¸ia problemei de minimizare este dat˘a se solut¸ia sistemului Auh = b.
Detaliem ace¸sti pa¸si pentru exemplul ment¸ionat mai sus.
1. Fie diviziunea α = t0 < t1 < . . . < tm = β, care induce m elemente finite.
Domeniul elementului i ∈ {0, 1, . . . , m − 1} va fi intervalul [ti , ti+1 ].
t−ti
i+1 −t
+ u(ti+1 ) ti+1
. Referitor la notat¸iile intro2. P = P1 ¸si Π(u)(t) = u(ti ) tti+1
−ti
−ti
duse mai sus

• r=2
• ϕKi ,1 =

ti+1 −t
,
ti+1 −ti

ϕKi ,2 =

t−ti
.
ti+1 −ti

• ui,1 := ui = u(ti ) ui,2 := ui+1 = u(ti+1 ).
3. Fie uh = (u0 , u1 , . . . , un )T . Funct¸ia de optimizare va fi
Z
Jh (uh ) = (p(t)Π(u)02 + r(t)Π(u)2 − 2f (t)Π(u))dt =
I

=

m−1
X Z ti+1 

ui+1 − ui 2
ti+1 − t
t − ti 2
) + r(t)(ui
+ ui+1
)−
ti+1 − ti
ti+1 − ti
ti+1 − ti
i=0 ti 

ti+1 − t
t − ti
−2f (t)(ui
+ ui+1
) dt =
ti+1 − ti
ti+1 − ti
m−1
X  Z ti+1
p(t)
ti+1 − t 2
+
r(t)(
) )dt+
=
(
u2i
2
(t

t
)
t

t
i+1
i
i+1
i
t
i
i=0
Z ti+1
(ti+1 − t)(t − ti )
+2ui ui+1
r(t)
dt+
(ti+1 − ti )2
ti
Z ti+1
p(t)
t − ti 2
2
+ui+1
(
+ r(t)(
) )dt+
2
(ti+1 − ti )
ti+1 − ti
ti 

Z ti+1
Z ti+1
ti+1 − t
t − ti
−2ui
f (t)
dt − 2ui+1
f (t)
dt =
ti+1 − ti
ti+1 − ti
ti
ti
p(t)(

511

˘
25.2. PERSPECTIVA VARIAT
¸ IONALA

=

m−1
X

T

(ui ui+1 )

i=0 

xi y i
yi zi 

ui
ui+1  

− 2(vi wi )

ui
ui+1 

.

unde
xi =
yi =
zi =
vi =
wi =

ti+1

p(t)
ti+1 − t 2
) )dt
+ r(t)(
2
(ti+1 − ti )
ti+1 − ti
ti
Z ti+1
(ti+1 − t)(t − ti )
r(t)
dt
(ti+1 − ti )2
ti
Z ti+1
(ti+1 − t)(t − ti )
dt
r(t)
(ti+1 − ti )2
ti
Z ti+1
ti+1 − t
f (t)
dt
ti+1 − ti
ti
Z ti+1
t − ti
f (t)
dt
ti+1 − ti
ti
Z

(

ˆIn vederea gener˘arii matricei A ¸si a vectorului b se define¸ste matricea l ∈ Mm,2 (Z)
avˆand pe linia i codurile nodurilor domeniului elementului i:

0
1
..
.





l=


i
..
.
m−1

1
2





.
i+1 


m

Pentru fiecare element finit se calculeaz˘a numerele xi , yi , zi , vi , wi dup˘a care se
actualizeaz˘a elementele lui A ¸si b
Ali,1 ,li,1
Ali,1 ,li,2
Ali,2 ,li,1
Ali,2 ,li,2

=
=
=
=

Ali,1 ,li,1
Ali,1 ,li,2
Ali,2 ,li,1
Ali,2 ,li,2

+ xi
+ yi
+ yi
+ zi

bli,1 = bli,1 + vi
bli,2 = bli,2 + wi

Deoarece u0 = um = 0, se vor elimina prima ¸si ultima linie ¸si coloana a lui A dar
¸si primul ¸si ultimul element al lui b.

512

CAPITOLUL 25. ECUAT
¸ II LINIARE PRIN FORME BILINIARE

Probleme ¸si teme de seminar
P 25.1 S˘a se arate c˘a problema bilocal˘a

 a(t)x00 + b(t)x0 + c(t)x = g(t),
x(α) = A

x(β) = B

t ∈ (α, β)

se poate reduce la forma autoadjunct˘a (simetric˘a) 
d
− dt (p(t)u0 ) + r(t)u = f (t), t ∈ (α, β),
u(α) = u(β) = 0
β−t
t−α
R. 1. u = x − B β−α
− A β−α

2. Se ˆınmult¸e¸ste ecuat¸ia cu exp q(t) unde q 0 (t) =

b(t)
.
a(t)

P 25.2 S˘a se rezolve problemele 

−x00 (t) + k 2 x(t) = 1 t ∈ [0, 1]
1.
x(0) = x(1) = 0

(1 − t2 )x00 (t) − 2tx0 (t) + 2x(t) = 1 t ∈ [0, 21 ]



x(0) = x( 12 ) = 0
2.




− 1) + 1
R : x(t) = C1 t + C2 ( 2t log 1+t
1−t
2 

x00 (t) − tx(t) = 1
x(0) = x(1) = 0 

x00 (t) + t2 x(t) = 1 t ∈ [0, 1]
x(0) = x(1) = 0

3.

4.

t ∈ [0, 1]

 00
x (t) = sign( 12 − |t|)




0
 x(−1) = x(1)
 =
1 2
5.
 2t + t +


− 1 t2 + 14
R
:
x(t)
=



 1 22
t −t+
2

1
2
1
2

t ∈ (−1, − 21 )
t ∈ [− 21 , 12 )
t ∈ [ 12 , 1)

Partea V
ANEXE

513

Anexa A
Not¸iuni de teoria erorilor
ˆIn cursul rezolv˘arii unei probleme numerice apar erori. Potrivit sursei, se pot
distinge trei tipuri de erori:
1. Erori inerente, care provin din simplificarea modelului fizic ˆın procesul
de modelare matematica, din m˘asur˘atorile init¸iale, din calculele anterioare
problemei, etc.
2. Erori de metod˘a. ˆIn general metoda de calcul numeric construie¸ste un ¸sir
de aproximat¸ii convergent c˘atre solut¸ia problemei de calcul numeric, iar din
punct de vedere practic se calculeaz˘a un element al ¸sirului de aproximat¸ii.
3. Erori de rotunjire ˆın datele de intrare, ˆın calcule si ˆın datele de ie¸sire ca
urmare a utiliz˘arii unui sistem de calcul ce folose¸ste un mod specific de
reprezentare a numerelor.

A.1

Eroare absolut˘
a ¸si eroare relativ˘
a

Fie x o aproximat¸ie a valorii exacte a ∈ R.
Definit¸ia 1 ∆x = a − x este eroarea aproximat¸iei x;
|∆x| = |a − x| este eroarea absolut˘a a aproximat¸iei x;
este eroarea relativ˘a a aproximat¸iei x , (a 6= 0).
δx = |∆x|
|a|
Not¸iunile introduse se extind pentru elemente ale unui spat¸iu liniar normat
prin
||∆x||
||∆x|| = ||a − x||, δx =
.
||a||
515

516

A.2

ANEXA A. NOT
¸ IUNI DE TEORIA ERORILOR

Reprezentarea numerelor ˆın virgul˘
a mobil˘
a

Fie t, r, b ∈ N∗ , b > 1 ¸si not˘am:
b1 = b − 1 (cea mai mare cifr˘a ˆın baza b);
q = b1 . . . b1 (cel mai mare num˘ar ˆın baza b avˆand r cifre).
| {z }
r cifre
ˆIn cele ce urmeaz˘a toate numerele naturale sunt scrise ˆın baza b.
Orice num˘ar a ∈ R+ se scrie succesiv
a−1 a−2
+ 2 + ... =
b
b
!
!
t

X
X
ae−k b−k be +
ae−k bt−k be−t .

a = ae be + ae−1 be−1 + . . . + a1 b + a0 +
=


X

!
ae−k b−k

k=0

Notˆand f˜ =

Pt

k=0

be =

k=0

ae−k b−k ¸si g˜ =

(A.1)

k=t+1

P∞

k=t+1

ae−k bt−k relat¸ia (A.1) devine

a = f˜ be + g˜ be−t

(A.2)

Exemplul A.2.1 Fie t = 4, s = 2, b = 10 ¸si a = 1492.631435.
Atunci a = 1.492631435 103 = 1.4926 103 + 0.31435 10−1 .
Consider˘am mult¸imea
Vt,r,b = {x ∈ R : x = s f be } ∪ {0}
unde:
• f este un num˘ar avˆand t cifre dup˘a punctul zecimal ¸si cu partea ˆıntreag˘a
format˘a dintr-o singur˘a cifr˘a nenul˘a. f = f0 .f−1 . . . f−t b , f0 6= 0. f se
nume¸ste mantis˘a ¸si ˆın acela¸si timp vom spune c˘a f este o form˘a normalizat˘a.
• e este un num˘ar ˆıntreg de cel mult r cifre.
• s corespunde semnului, s = 1 sau s = −1.
Astfel reprezentarea unui num˘ar real a ˆın virgul˘a mobil˘a este caracterizat˘a de
tripletul (s, e, f ). Reprezentarea lui 0 = 0b−q este (±1, −q, 0).
Cel mai mic ¸si cel mai mare num˘ar pozitiv ale mult¸imii Vt,r,b , sunt
m = 1.0 b−q ¸si respectiv M = b1 .b1 . . . b1 bq .
| {z }
t cifre

517

˘ MOBILA
˘
A.3. ARITMETICA NUMERELOR ˆIN VIRGULA

Astfel Vt,r,b este o submult¸ime de numere rat¸ionale a mult¸imii
[−M, −m] ∪ {0} ∪ [m, M ].
Reprezentarea unui num˘ar real a ∈ R∗ ˆın virgul˘a mobil˘a se obt¸ine aproximˆand
a printr-un element al mult¸imii Vt,r,b .
Pornind de la reprezentarea (A.2) pentru |a| = f˜ be + g˜ be−t , cu f˜ form˘a
normalizat˘a ¸si e avˆand cel mult r cifre, exist˘a mai multe procedee de construire
a unei aproximat¸ii a lui a prin elementele mult¸imii Vt,s,b .
1. Aproximarea prin trunchiere: x = f˜ be . 


2. Aproximarea prin rotunjire: x =
f˜ + be−t

dac˘a g < 21 be−t
dac˘a g ≥ 12 be−t

Aproximat¸ia lui a ˆın Vt,r,b va fi fl(a) = sgn(a)x.

A.3

Aritmetica numerelor reale reprezentate ˆın
virgul˘
a mobil˘
a

Definim operat¸iile aritmetice ˆın Vt,s,b :
Adunarea / Sc˘aderea. Pentru a aduna/sc˘adea numerele fl(a1 ), fl(a2 ) se efectueaz˘a
urm˘atoarele operat¸ii:
1. Se aduc numerele fl(a1 ) ¸si fl(a2 ) la exponentul cel mai mare, p˘astrˆan-du-se
num˘arul de zecimale (t) ale mantiselor;
2. Se adun˘a/scad mantisele;
3. Se renormeaz˘a rezultatul: dac˘a mantisa este diferit˘a de 0 atunci se modific˘a
exponentul astfel ˆıncˆat mantisa s˘a fie o form˘a normalizat˘a; dac˘a mantisa
este 0, atunci exponentului i se atribuie valoarea −q.
Rezultatul astfel obt¸inut ˆıl not˘am fl(a1 ) ⊕ fl(a2 ).
Exemplul A.3.1 Fie t = 4, r = 2, b = 10 ¸si a1 = 99.01325, a2 = 0.98724. S˘a
se calculeze fl(a1 ) ⊕ fl(a2 ).
Atunci fl(a1 ) = 9.9013 101 , fl(a2 ) = 9.8724 10−1 ¸si
9.9013 101 + 0.0987 101 = 10.0000 101 → 1.0000 · 102 = fl(a1 ) ⊕ fl(a2 ).

518

ANEXA A. NOT
¸ IUNI DE TEORIA ERORILOR

ˆ general adunarea nu este asociativ˘a, dup˘a cum rezult˘a din
Observat¸ia A.3.1 In
exemplul (t=4, r=2, b=10).
Exemplul A.3.2 Fie a1 = 0.0123, a2 = 5678, a3 = −5678.
T
¸ inˆand seama de egalit˘a¸tile:
fl(a1 ) = 1.2300 10−2 , fl(a2 ) = 5.6780 103 , fl(a3 ) = −5.6780 103
obt¸inem
(fl(a1 ) ⊕ fl(a2 )) ⊕ fl(a3 ) = (0.0000 103 + 5.6780 103 ) ⊕ fl(a3 ) =
= 5.6780 103 − 5.6780 103 = 0.0000 103 → 0.0000 10−99
¸si
fl(a1 ) ⊕ (fl(a2 ) ⊕ fl(a3 )) = fl(a1 ) ⊕ (5.6780 103 − 5.6780 103 ) =
= 1.2300 10−2 + 0.0000 10−99 = 1.2300 10−2 + 0.0000 10−2 = 1.2300 10−2 .

ˆ
Inmult
¸irea/ˆımp˘art¸irea. Produsul/cˆatul dintre fl(a1 ), fl(a2 ) se obt¸ine efectuˆand
operat¸iile:
1. Se ˆınmult¸esc/ˆımpart mantisele ¸si se adun˘a/scad exponent¸ii;
2. Se renormeaz˘a rezultatul ˆın sensul precizat la adunare/sc˘adere.
Rezultatul se noteaz˘a cu fl(a1 ) fl(a2 ).
Exemplul A.3.3 Fie t = 4, s = r, b = 10 ¸si a1 = 40.1345, a2 = 0.06346. S˘
a
se calculeze fl(a1 ) fl(a2 ).
Atunci fl(a1 ) = 4.0134 101 ¸si fl(a2 ) = 6.3460 10−2 . Rezult˘a:
4.0134 101 · 6.3460 10−2 = 25.4690364 10−1 → 2.5469 100 = fl(a1 ) fl(a2 ).

ˆ general, ˆınmult¸irea nu este asociativ˘a.
Observat¸ia A.3.2 In

A.4. STANDARDUL IEEE 754

A.4

519

Standardul IEEE 754

Standardul IEEE (Institute for Electrical and Electronics Engineers) 754 fixeaz˘a detaliile de implementare a reprezent˘arii numerelor reale ˆın virgul˘a mobil˘a.
Baza de numerotat¸ie este b = 2.
Fie x = s f 2e ∈ Vt,r,2 reprezentarea ˆın virgul˘a mobil˘a a unui num˘ar a. ˆIn
memoria calculatorului se va ret¸ine tripletul (σ, , φ) unde:
• σ corespunde semnului:
0
1

pentru numere pozitive
pentru numere negative

• φ corespunde mantisei f. Cifra unit˘a¸tilor fiind diferit˘a de 0 este neap˘arat
1. Aceast˘a cifra nu este ˆınregistrat˘a. Dac˘a f = f0 .f−1 . . . f−t b atunci φ este
¸sirul de cifre binare φ = (f−1 , . . . , f−t ).
• Presupunem c˘a e ∈ {emin , . . . , emax }, emin , emax ∈ Z, cu cel mult r cifre
binare. La exponentul e se adun˘a o constant˘a E astfel ˆıncˆat pentru orice e ∈
{emin , . . . , emax }, e ∈ Z, suma e + E s˘a fie un num˘ar natural avˆand cel mult
r cifre binare. ˆIn felul acesta semnul exponentului nu mai trebuie precizat
explicit.  este ¸sirul cifrelor binare ale sumei e + E,  = (r−1 , . . . , 1 , 0 ).
Standardul IEEE 754 permite ¸si reprezentarea unor numere pentru care ˆın
relat¸ia (A.2) corespunz˘atoare, are loc inegalitatea e < emin . ˆIn acest caz  = 01 iar
f este o form˘a nenormalizat˘a, f = 0.f−1 . . . f−t 2 . Cel mai mic num˘ar reprezentabil
va fi 2−E−t , c˘aruia ˆıi corespunde φ = (0, 0, . . . , 0, 1) .
|
{z
}
t elemente
Ultima cifr˘a a mantisei φ se obt¸ine prin rotunjire.
Num˘arului 0 ˆıi corespund  = 0 ¸si φ = 0.
Dac˘a  = (1, 1, . . . , 1, 1) ¸si φ = 0 atunci reprezentarea corespunde pentru s∞.
|
{z
}
r elemente
Dac˘a  = (1, 1, . . . , 1, 1) ¸si φ 6= 0 atunci semnificat¸ia reprezent˘arii este NaN
|
{z
}
r elemente
(Not a Number).
Parametri utilizat¸i pentru reprezentarea ˆın simpl˘
a ¸si dubl˘
a precizie.
1

Prin 0 s-a notat ¸sirul cu toate elementele egale cu 0.

520

ANEXA A. NOT
¸ IUNI DE TEORIA ERORILOR

emin
emax
E
r
t

Reprezentarea pe
4 octet¸i (simpl˘a precizie) 8 octet¸i (dubl˘a precizie)
-126
-1022
127
1023
127
1023
8
11
23
52

Exemplu. Fie a = 0.1. Reprezentarea ˆın baza 2 a lui a este
a = 0.000(1100)2 = 1.(1001)2 2−4 .
1. Reprezentarea ˆın simpl˘a precizie. e + E = 123 = 11110112 . Se obt¸ine
reprezentarea
3
2
1
10987654 32109876 54321098 76543210
σ
φ
00111101 11001100 11001100 11001101
Octet¸ii reprezent˘arii cont¸in valorile: 61,204,204,205.
2. Reprezentarea ˆın dubl˘a precizie. e + E = 1019 = 11111110112 . Se obt¸ine
reprezentarea
6
32109876
σ
00111111
3
10987654
10011001

5
54321098
φ
10111001
2
32109876
10011001

4
76543210 89765432
10011001
1
54321098
10011001

10011001
76543210
10011010

Octet¸ii reprezent˘arii cont¸in valorile: 63,185,153,153,153,153,153,154.
Mediul de programare Java utilizeaz˘a standardul IEEE 754 pentru reprezentarea
numerelor reale – tipurile predefinite float, double – ˆın virgul˘a mobil˘a.

A.5

Controlul erorii

Exemplific˘
√ am aparit¸ia ¸si controlul erorii de metod˘a ˆın problema calculului
num˘arului e astfel ˆıncˆat eroarea absolut˘a s˘a fie cel mult ε = 10−3 .

521

A.5. CONTROLUL ERORII

Din egalitatea
ex = 1 +
pentru x =

1
2

x
x2
xn eθ·x · xn+1
+
+ ... +
+
1!
2!
n!
(n + 1)!

(0 < θ < 1)

obt¸inem
θ

1 1
1
1 1
1 1
e2
· n+
· n+1 .
e = 1 + · + · 2 + ... +
1! 2 2! 2
n! 2
(n + 1)! 2

Potrivit relat¸iei de mai sus, aproximat¸ia lui e va fi
x=1+

1 1
1 1
1 1
· + · 2 + ... +
·
1! 2 2! 2
n! 2n

θ

e2
1
termenul (n+1)!
· 2n+1
exprim˘a eroarea metodei de calcul. Pentru a putea efectua
calculele trebuie s˘a determin˘am parametrul n, pe care ˆıl alegem drept cel mai
mic num˘ar natural pentru care
θ

1
e2
· n+1 ≤ ε.
(n + 1)! 2
θ

1

Deoarece θ ∈ (0, 1), avem e 2 ≤ e 2 ≤ e ≤ 3 ¸si ˆın consecint¸a˘ inegalit˘a¸tile:
θ

e2
1
3
· n+1 ≤ n+1
≤ 10−3
(n + 1)! 2
2
· (n + 1)!
au loc pentru n ≥ 4. Pentru n = 4 g˘asim
1 1
1 1
1 1
1 1
1265
x=1+ · + · 2 + · 3 + · 4 =
.
1! 2 2! 2
3! 2
4! 2
768
ˆIn general, suntem interesat¸i ˆın scrierea rezultatului sub form˘a de fract¸ie zecimal˘a. ˆIn cazul nostru rezultatul 1265
apare ca o fract¸ie periodic˘a mixt˘a, dar din
768
considerente practice rezultatul se va rotunji la un num˘ar de zecimale. ˆIn felul
acesta apare ˆınca o eroare de trunchiere.
Fie numerele pozitive ε1 , ε2 astfel ˆıncˆat ε1 + ε2 = ε. Vom impune condit¸ia ca
eroarea metodei s˘a fie mai mic˘a decˆat ε1 iar rotunjirea se va face la un num˘ar de
zecimale astfel ˆıncˆat eroarea de trunchiere s˘a fie mai mic˘a decˆat ε2 .
Reamintim regulile de rotunjire ale unui num˘ar
p

p−1

a = ap · 10 + ap−1 · 10

+ ... =


X
k=0

scris ˆın baza 10 la m cifre:

ap−k · 10p−k

522

ANEXA A. NOT
¸ IUNI DE TEORIA ERORILOR

• dac˘a prima cifr˘a omis˘a este mai mic˘a decˆat 5, atunci ultima cifr˘a p˘astrat˘a
se las˘a nemodificat˘a;
• dac˘a prima cifr˘a omis˘a este mai mare decˆat 5, atunci ultima cifr˘a p˘astrat˘a
se m˘are¸ste cu o unitate;
• dac˘a prima cifr˘a omis˘a este 5 ¸si dac˘a dup˘a 5 urmeaz˘a cifre diferite de
0, atunci ultima cifr˘a p˘astrat˘a se m˘are¸ste cu o unitate, iar dac˘a dup˘a 5
urmeaz˘a numai zerouri, atunci ultima cifr˘a p˘astrat˘a se m˘are¸ste sau nu cu
o unitate dup˘a cum este par˘a sau impar˘a.
Eroarea absolut˘a care se face ˆın urma rotunjirii la m cifre este
|∆x| ≤

1
· 10p−m+1
2

Relu˘am problema init¸ial˘a, luˆand ε1 = ε2 =
2n+1

1
2

· 10−3 . Inegalitatea

1
3
< · 10−3
· (n + 1)!
2

are loc pentru orice n ≥ 5. Pentru n = 5 obt¸inem
x=1+

1 1
1 1
1 1
1 1
1 1
· + · 2 + · 3 + · 4 + · 5.
1! 2 2! 2
3! 2
4! 2
5! 2

Determin˘am num˘arul cifrelor la care efectu˘am rotunjirea drept cel mai mic
num˘ar natural m pentru care
|∆y| = |x − y| ≤

1
1
· 10−m+1 < · 10−3 .
2
2

Rezult˘a m = 4 ¸si ˆın consecint¸a˘ y = 1.6487.
O conexiune ˆıntre o aproximat¸ie x a unui num˘ar, rotunjirea lui x la m zecimale
¸si aproximat¸iile prin lips˘a ¸si adaus ale num˘arului este dat˘a de
Dac˘a x este o aproximat¸ie a num˘arului subunitar a astfel ˆıncˆat |∆x| < 12 ·
10−m , atunci rotunjirea lui x la m zecimale coincide sau cu aproximarea prin
lips˘a, sau cu aproximarea prin adaus a lui a la m zecimale.
ˆIntr-adev˘ar, dac˘a a = P∞ a−kk , atunci aproximarea prin lips˘a ¸si prin adaus
k=1 10
a lui aP
la m zecimale sunt:
a−k
σm = m
si respectiv τm = σm + 101m .
k=1 10k ¸

523

A.5. CONTROLUL ERORII

Fie y rotunjirea lui x la m zecimale. Din inegalitatea |∆y| = |y − x| ≤ 21 · 10−m
deducem |a − y| ≤ |a − x| + |x − y| < 10−m .
Rezult˘a inegalit˘a¸tile
σm − 10−m ≤ a − 10−m < y < a + 10−m ≤ τm + 10−m = σm + 2 · 10−m .
Multiplicˆand cu 10m , g˘asim
10m · σm − 1 < 10m · y < 10m · σm + 2.
Deoarece 10m · σm , 10m · y ∈ N , urmeaz˘a c˘a
10m · y = 10m · σm
sau
10m · y = 10m · σm + 1,
adic˘a y = σm sau y = σm + 10−m = τm .

Probleme ¸si teme de seminar
P A.1 S˘a se elaboreze un program Java care s˘a se verifice reprezentarea numerelor reale ˆın virgul˘a mobil˘a.
import java.io.*;
public class Reprez{
public static void main(String args[]){
byte b[]=new byte[10];
int x;
try{
ByteArrayOutputStream bos=new ByteArrayOutputStream();
DataOutputStream dos=new DataOutputStream(bos);
double a=0.1;
System.out.println("a="+a);
dos.writeDouble(a);
b=bos.toByteArray();
dos.close();
bos.close();
for(int i=0;i<b.length;i++){
if(b[i]<0)
x=256+b[i];
else
x=b[i];
System.out.println(x);
}
}
catch(IOException e){
System.out.println(e.getMessage());
}
}
}

524

ANEXA A. NOT
¸ IUNI DE TEORIA ERORILOR

R 1 xn
P A.2 Integrala In = 0 x+5
dx satisface relat¸ia de recurent¸˘a In +5In−1 = n1 , I0 =
ln 56 . S˘a se arate c˘a utilizˆand formula de recurent¸˘a, ˆıntr-un program de calculator
cu In reprezentat ˆın virgula mobil˘a, se va obt¸ine In < 0. Problema apare datorit˘
a
erorilor de rotunjire.

Anexa B
Implementarea metodelor
iterative
Metodele numerice iterative conduc la construirea unui ¸sir de aproximat¸ii
succesive (xk )k∈N ale unei solut¸ii c˘autate. Sunt puse ˆın evident¸a˘ urm˘atoarele
variante de programare:
• secvent¸ial
• paralel
– sincron
– asincron
Programarea metodei iterative necesit˘a o regul˘a de opirire.
Este utilizat˘a frecvent urm˘atoarea regul˘a de oprire:
Dac˘a distant¸a ˆıntre dou˘a aproximat¸ii succesive xk = X ¸si xk+1 = Y este mai
mic˘a decˆat un num˘ar pozitiv EPS (denumit˘a tolerant¸˘a), sau dac˘a num˘arul de
iterat¸ii executate NI este egal cu num˘arul maxim admis de iterat¸ii NMI atunci
programul se opre¸ste; iar ˆın caz contrar se trece la o nou˘a iterat¸ie.
ˆ cazul opririi calculelor, se pozit¸ioneaz˘a un indicator de r˘aspuns IND pe 0,
In
dac˘a distant¸a dintre aproximat¸iile succesive X ¸si Y este mai mic˘a decˆat EPS, iar
ˆın caz contrar pe 1.
Schema logic˘a a regulii de oprire este ilustrat˘a ˆın Fig. B.1.
Pseudocodul algoritmului metodei iterative ˆın varianta secvent¸ial˘a ¸si paralel˘a
sincron este prezentat ˆın Algoritmul 11.

525

526

ANEXA B. IMPLEMENTAREA METODELOR ITERATIVE

DA
?

IN D = 0

? 
HH  

H 

HHNU 

||X

Y
||

EP
S
H 

HH  

H 
?
H
H 

HH NU 

DA H 
N
H - spre o
I
=
N
M
I 

nou˘a
HH 

iterat¸ie
?
H

IN D = 1 

? 

STOP  

Fig. B.1: Regula de oprire

Algorithm 11 Pseudocodul metodei iterative
˘
1: procedure metoda iterativa
2:
generarea aproximat
¸iei init
¸iale Y
3:
ni ← 0
4:
do
5:
ni ← ni + 1
6:
X←Y
7:
generarea aproximat
¸iei urm˘
atoare Y
8:
d ← kY − Xk
9:
while (d ≥ eps) ¸si (ni < nmi)
10:
if d < eps then
11:
ind ← 0
12:
else
13:
ind ← 1
14:
end if
15:
return Y
16: end procedure

Anexa C
Identit˘
a¸ti trigonometrice
Au loc identit˘a¸tile:
1.

Pn

2.

Pn

k=1

sin (a + (k − 1)h) =

sin

nh
2

sin h
2
sin nh
2

sin (a +

n−1
h).
2

cos (a + (k − 1)h) = sin h cos (a + n−1
h).
2
2
1
P
sin
(n+
)a
1
+ nk=1 cos ka = 2 sin a2 .
2
2
P
cos
ka
+
cos
na
= cot a2 sin na.
1 + 2 n−1
k=1 
na 2
Pn−1
sin
n + 2 k=1 (n − k) cos ka = sin a2
.
2
Qn−1
π
sin nt
π
k=0 sin (t + k n ) = 2n−1 , 0 < t < n .
k=1

3.
4.
5.
6.
4.

cot

sin (n + 21 )a sin (n − 12 )a
a
sin na =
+
2
2 sin a2
2 sin a2

¸si se aplic˘a identitatea de la pct. 3.
5. Consider˘am descompunerea ˆın factori a polinomului z n − ei2nt :
n

i2nt

z −e

=

n−1
Y

(z − cos

k=0

2nt + 2kπ
2nt + 2kπ
− i sin
).
n
n

Pentru z := 1 rezult˘a
−2i sin nt(cos nt+i sin nt) =

n−1
Y
k=0 




−2i sin (t +
)(cos (t +
) + i sin (t +
)) .
n
n
n

Din egalitatea modulelor rezult˘a identitatea cerut˘a.
527

528

˘ ¸ I TRIGONOMETRICE
ANEXA C. IDENTITAT

Anexa D
Determinarea parametrilor unor
metode numerice
Pentru a putea folosi o metod˘a numeric˘a, parametrii care intervin trebuie
determinate exact. ˆIn acest scop se pot utiliza produse program de calcul simbolic.
Aplicat¸iile care urmeaz˘a se bazeaz˘a pe Mathematica. 1
1. Numerele lui Cˆ
otes sunt
Z n
(−1)n−i
q(q − 1) . . . (q − i + 1)(q − i − 1) . . . (q − n)dq.
Cn,i =
ni!(n − i)! 0
Programarea ˆın Mathematica este
Cotes[n_, i_] := (-1)^(n - i)/(n i! (n - i)!)
Integrate[Product[If[j == i, 1, q - j], {j, 0, n}], {q, 0, n}]
t = MatrixForm[Table[Cotes[n, i], {n, 1, 4}, {i, 0, n}]]

cu rezultatele  

 
 
 

1 1
1 2 1
1 3 3 1
7 16 2 16 7
,
, ,
, , ,
, , , ,
,
,
,
2 2
6 3 6
8 8 8 8
90 45 15 45 90
2. Calculul nodurilor ¸si coeficient¸ilor formulei de integrare numeric˘
a
de tip Gauss ρ(x) = 1. Polinoamele ortogonale cu ponderea ρ(x) = 1, ˆın
intervalul [a, b] sunt polinoamele lui Legendre
Pn (x) =
1

n!
[(x − a)n (x − b)n ](n)
(2n)!

Funct¸ie de versiunea Mathematica utilizat˘a, codurile pot fi diferite.

529

530

ANEXA D. DETERMINAREA UNOR PARAMETRI NUMERICI

Leg[x_, n_, a_, b_] := Simplify[n!/(2 n)! D[(x - a)^n (x - b)^n, {x, n}]]

Pentru formula de integrare numeric˘a Gauss cu n noduri, acestea sunt
r˘ad˘acinile polinomului Legendre Pn (x).
Nodurile formulelor de integrare numeric˘a pentru n ∈ {1, 2, 3} sunt
t1 = Assuming[b > a, FullSimplify[Solve[Leg[x, 1, a, b] == 0, x]]]
x1 = Table[Last[Last[t1[[i]]]], {i, 1, 1}] 

a+b
2 

t2 = Assuming[b > a, FullSimplify[Solve[Leg[x, 2, a, b] == 0, x]]]
x2 = Table[Last[Last[t2[[i]]]], {i, 1, 2}] 

 
1 √ 

1 √
3(a − b) + 3a + 3b ,
3(b − a) + 3a + 3b
6
6
t3 = Assuming[b > a, FullSimplify[Solve[Leg[x, 3, a, b] == 0, x]]]
x3 = Table[Last[Last[t3[[i]]]], {i, 1, 3}]  

1 √ 

a + b 1 √
,
15(a − b) + 5a + 5b ,
15(b − a) + 5a + 5b
2 10
10 

Coeficient¸ii formulei de integrare numerica Gauss se obt¸in cu formula
Ai =

(n!)4 (b − a)2n+1
=
((2n)!)2 (xi − a)(b − xi )[Pn0 (xi )]2

(n!)4 (b − a)2n+1
Q
=
.
((2n)!)2 (xi − a)(b − xi ) nj=1 (xi − xj )2
j6=i

Folosim funct¸ia Mathematica
Coef[n_, i_, a_, b_, x_] := (n!)^4 (b - a)^(2 n + 1)/(((2 n)!)^2 (x[[i]] - a) (b - x[[i]])
Product[If[j == i, 1, (x[[i]] - x[[j]])^2], {j, 1, n}])

Se obt¸in

531

Simplify[Coef[1, 1, a, b, x1]]

−a + b
Table[Simplify[Coef[2, i, a, b, x2]], {i, 1, 2}] 

b−a b−a
,
2
2 

Table[Simplify[Coef[3, i, a, b, x3]], {i, 1, 3}  

4
5
5
− (a − b), − (a − b), − (a − b)
9
18
18
Pentru n = 4 fix˘am valorile lui a = −1 ¸si b = 1 ¸si calculele se efectueaz˘a
numeric. Analog se procedeaz˘a ¸si pentru alt˘a valoare atribuit˘a lui n.
Codurile pentru calculul nodurilor este
a = -1; b = 1; n = 4;
t4 = FullSimplify[NSolve[Leg[x, n, a, b] == 0, x]]
x4 = Table[Last[Last[t4[[i]]]], {i, 1, n}]

{−0.861136, −0.339981, 0.339981, 0.861136}
iar pentru coeficient¸i
Table[Simplify[Coef[n, i, a, b, x4]], {i, 1, n}]

{0.347855, 0.652145, 0.652145, 0.347855}
3. Calculul coeficient¸ilor schemei de calcul Adams sunt 

r 
X
i
j
βj = (−1)
αi
j = 0, 1, . . . , r
j
i=j

unde
α0 = p R+ q
p
αi = i!1 −q z(z + 1) . . . (z + i − 1)dz

i = 1, 2, . . . , r.

Calculul acestor coeficient¸i se programeaz˘a ˆın Mathematica prin

532

ANEXA D. DETERMINAREA UNOR PARAMETRI NUMERICI

A[i_, p_, q_] := If[i == 0, p + q,
1/i! Integrate[Product[z + j, {j, 0, i - 1}], {z, -q, p}]]
B[r_, j_, p_, q_] := (-1)^j Sum[Binomial[i, j] A[i, p, q], {i, j, r}]

Coeficient¸ii schemei de calcul Adams - Bashforth (p = 1, q = 0) se obt¸in
din
t_AdamsBashfort =
MatrixForm[Table[B[r, j, 1, 0], {r, 1, 5}, {j, 0, r}]] 

3 1
,−
2 2 

 
 
 

23 4 5
55 59 37 3
1901 1387 109 637 251
,
,− ,
,
,− , ,−
,
,−
,
,−
,
,
12 3 12
24 24 24 8
720
360 30
360 720  

4277 2641 4991 3649 959
95
,−
,
,−
,
,−
1440
480 720
720 480 288

Coeficient¸ii schemei de calcul Adams - Moulton (p = 0, q = 1) se obt¸in din
t_AdamsMoulton =
MatrixForm[Table[B[r, j, 0, 1], {r, 1, 5}, {j, 0, r}]] 

1 1
,
2 2 

 
 
 

5 2
1
3 19
5 1
251 323 11 53
19
,
, ,−
,
, ,− ,
,
,
,− ,
,−
,
12 3 12
8 24 24 24
720 360 30 360 720  

95 1427 133 241
173 3
,
,−
,
,−
,
288 1440 240 720 1440 160

4. Calculul coeficient¸ilor schemei cu diferent¸e regresive
 Pr 1
 i=1 i , 
 j=0
P
i
αj =
r
, j ∈ {1, 2, . . . , r}
 (−1)j i=j 1i
j
se calculeaz˘a cu codul Mathematica
A[r_, j_] := (-1)^j If[j == 0, Sum[1/i, {i, 1, r}],
Sum[Binomial[i, j]/i, {i, j, r}]]
t_bdf = MatrixForm[Table[A[r, j], {r, 1, 6}, {j, 0, r}]]

Se obt¸ine 
 
   

3
1
11
3 1
25
4 1
{1, −1},
, −2,
,
, −3, , −
,
, −4, 3, − ,
,
2
2
6
2 3
12
3 4  

 

137
10 5 1
49
15 20 15 6 1
, −5, 5, − , , −
,
, −6, , − , , − ,
60
3 4 5
20
2
3 4
5 6

Anexa E
ˆImbun˘
at˘
a¸tirea convergent¸ei
E.1

Ordinul de convergent¸˘
a al unui ¸sir

Definit¸ia E.1.1 Fie (xn )n∈N un ¸sir convergent ˆıntr-un spat¸iu normat, limn→∞ xn =
x∗ . Dac˘a exist˘a un num˘ar r > 0 astfel ˆıncˆat
kxn+1 − x∗ k
= c,
n→∞ kxn − x∗ kr
lim

0 < c < ∞,

atunci ¸sirul (xn )n∈N are ordinul de convergent¸˘a r.
ˆIn funct¸ie de r se utilizeaz˘a terminologia:
convergent¸˘a liniar˘a
r=1
convergent¸˘a superliniar˘a 1 < r < 2
convergent¸˘a p˘atratic˘a
r=2
Observat¸ia E.1.1 Dac˘a exist˘a M > 0 astfel ˆıncˆat
kxn+1 − x∗ k ≤ M kxn − x∗ ks , ∀n ≥ n0
atunci ordinul de convergent¸˘a este cel put¸in s.
Fie r ordinul de convergent¸a˘ al ¸sirului (xn )n∈N . Dac˘a r < s atunci
kxn+1 − x∗ k
1
kxn+1 − x∗ k
=
→ ∞,
s
r
kxn − x∗ k
kxn − x∗ k kxn − x∗ ks−r

n → ∞,

ceea ce contrazice condit¸ia din observat¸ie.
Definit¸ia E.1.2 Dac˘a limn→∞ xn = x∗ ¸si limn→∞
converge mai rapid decˆat ¸sirul (xn )n .
533

yn −x∗
xn −x∗

= 0 atunci ¸sirul (yn )n

534

E.2

˘ AT
˘ ¸ IREA CONVERGENT
ANEXA E. ˆIMBUNAT
¸ EI

ˆImbun˘
at˘
a¸tirea convergent¸ei unui ¸sir

Teorema E.2.1 Dac˘a
• limn→∞ an = a
• limn→∞

an+1 −a
an −a

= k,

k 6= 1
2

(an+1 −an )
atunci ¸sirul xn = an − an+2
converge mai repede c˘atre a decˆat ¸sirul (an )n .
−2an+1 +an

Demonstat¸ie. Not˘am en = an − a. Ipotezele teoremei se scriu limn→∞ rn = 0 ¸si
limn→∞ en+1
= k. Au loc egalit˘a¸tile
en
en −
xn − a
=
an − a

(en+1 −en )2
en+2 −2en+1 +en

en

=

en+2 en − e2n+1
=
en (en+2 − 2en+1 + en )

en+2 en
−1
en+1 en+1
.
en
en
( en+2 − 2 + en+1
)
en+1 en+1

=
ˆIn consecint¸a˘

k1 − 1
xn − a
= 1 k
1 = 0.
n→∞ an − a
(k

2
+
)
k
k
lim

E.3

Transformarea lui Euler

Fie seria alternant˘a S(x) =
˜
S(x)
=

P∞

k
k
k=0 (−1) ak x

c˘aruia ˆıi asociem seria


X
1
(−1)k 4ak−1 xk ),
(a0 +
x+1
k=1

unde 4ak−1 = ak − ak−1 .
Introducem sumele part¸iale
Sn (x) =

n
X

(−1)k ak xk

k=0

S˜n (x) =

n
X
1
(a0 +
(−1)k 4ak−1 xk )
x+1
k=1

535

E.3. TRANSFORMAREA LUI EULER

Au loc egalit˘a¸tile
S˜n (x) =

=

n
X
1
(a0 +
(−1)k (ak − ak−1 )xk ) =
x+1
k=1

n
n
X
1 X
( (−1)k ak xk −
(−1)k ak−1 xk ) =
x + 1 k=0
k=1

n
n−1
X
1 X
(−1)n an xn
k
k
( (−1) ak x ) −
.
=
(−1)k+1 ak xk+1 ) = Sn−1 (x) +
x + 1 k=0
x+1
k=0

Dac˘a seria S(x) este convergent˘a atunci din egalitatea de mai sus rezult˘a c˘a ¸si
˜
seria S(x)
este convergent˘a, avˆand acea¸si sum˘a
˜
S(x) = S(x)
=


X
1
(a0 +
(−1)k 4ak−1 xk ).
x+1
k=1

(E.1)

Aplicˆand repetat egalitatea (E.1) se obt¸in succesiv egalit˘a¸tile


X
a0
x X
1
k
k
(−1) 4ak−1 x ) =
(a0 +

(−1)k 4ak xk =
S(x) =
x+1
x
+
1
x
+
1
k=1
k=0

X
a0
x
=

(4a0 +
(−1)k 42 ak−1 xk ) =
2
x + 1 (x + 1)
k=1

x4a0
x 2X
a0

+(
)
(−1)k 42 ak xk =
=
2
x + 1 (x + 1)
x + 1 k=0

X
a0
x4a0
x2
2
=
(−1)k 43 ak xk ) =

+
(4 a0 +
2
3
x + 1 (x + 1)
(x + 1)
k=1

1 X
x k
... =
(−1)k 4k a0 (
) .
x + 1 k=0
x+1
Definit¸ia E.3.1 Transformata Euler a seriei S(x) =

P∞

k
k
k=0 (−1) ak x

1 X
x k
S(x) =
(−1)k 4k a0 (
) .
x + 1 k=0
x+1
ˆIn particular, pentru x = 1 se obt¸ine


X
X
1
k
(−1) ak =
(−1)k k+1 4k a0 .
2
k=0
k=0

este seria

536

˘ AT
˘ ¸ IREA CONVERGENT
ANEXA E. ˆIMBUNAT
¸ EI

Probleme ¸si teme de seminar
P E.1 Utilizˆand transformata Euler s˘a se arate egalit˘a¸tile
ln 2 =
π
=
4


X
(−1)k
k=0

X
k=0

k+1

=


X

1
(k + 1)2k+1

k=0

X

(−1)k
1
=
2k + 1
2

k=0

k!
(2k + 1)!!

Anexa F
Determinarea ordinelor de
convergent¸˘
a ale metodelor de
rezolvare paralel˘
a a ecuat¸iilor
polinomiale utilizˆ
and instrumente
de calcul simbolic
Este suficient s˘a s˘a consider˘am polinomul P (z) = (z − a)(z − b)(z − c) ¸si prima
componenta T1 (z) a unei metode de calcul paralel a r˘ad˘acinilor unui polinom
z (k+1) = T (z (k) ).
Pentru a verifica condit¸iile Teoremei 21.5.1, datorit˘a propriet˘a¸tilor de simetrie
este suficient s˘a calcul˘am
∂T1 (z)
∂z1

∂T1 (z)
∂z2

∂ 2 T1 (z)
∂z12

∂ 2 T1 (z)
∂z1 ∂z2

∂ 2 T1 (z)
∂z22

∂ 2 T1 (z)
∂z2 ∂z3

∂ 3 T1 (z)
∂z13

∂ 3 T1 (z)
∂z12 ∂z2

∂ 3 T1 (z)
∂z1 ∂z22

∂ 3 T1 (z)
∂z23

∂ 3 T1 (z)
∂z22 ∂z3

∂ 4 T1 (z)
∂z14

∂ 4 T1 (z)
∂z13 ∂z2

∂ 4 T1 (z)
∂z12 ∂z22

∂ 4 T1 (z)
∂z1 ∂z23

∂ 4 T1 (z)
∂z24

..
.

∂ 4 T1 (z)
∂z23 ∂z3

∂ 4 T1 (z)
∂z22 ∂z32

Se vor calcula succesiv elementele liniilor de mai sus pˆan˘a la aparit¸ia primului
element nenul.
Programul de calcul simbolic utilizat este Mathematica.
537

538

˘
ANEXA F. DETERMINAREA ORDINELOR DE CONVERGENT
¸A

• Metoda Durand-Kerner
T1 (z1 , z2 , z3 ) = z1 −

P (z1 )
(z1 − z2 )(z1 − z3 )

Programul Mathematica este
In[1]:=
T1[z1,z2,z3]:=
z1-(z1-a)*(z1-b)*(z1-c)/((z1-z2)*(z1-z3))
In[2]:=
D[T1[z1,z2,z3],z1]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[2]:= 0
In[3]:=
D[T1[z1,z2,z3],z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[3]:= 0
In[4]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],z1,z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
1
Out[4]:= −a+b

• Metoda Erlich
P (z1 )

T1 (z1 , z2 , z3 ) = z1 −

(z1 − z2 )(z1 − z3 ) − P (z1 ) 

1
z1 −z2

+

1
z1−z3 

Programul Mathematica corespunz˘ator este
In[1]:=
T1[z1,z2,z3]:=
z1-(z1-a)*(z1-b)*(z1-c)/((z1-z2)*(z1-z3)(z1-a)*(z1-b)*(z1-c)*
(1/(z1-z2)+1/(z1-z3)))
In[2]:=
D[T1[z1,z2,z3],z1]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[2]:= 0
In[3]:=
D[T1[z1,z2,z3],z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[3]:= 0
In[4]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z1,2}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]

539
Out[4]:= 2(−2a+b+c)
(a−b)(a−c)
• Metoda Nourein
T1 (z1 , z2 , z3 ) = z1 −

= z1 −

P (z1 )
h

(z1 − z2 )(z1 − z3 ) 1 +

P (z2 )
(z2 −z1 )(z2 −z3 )(z1 −z2 )

+

P (z3 )
(z3 −z1 )(z3 −z2 )(z1 −z3 )

P (z1 )
(z1 − z2 )(z1 − z3 ) +

(z1 −z3 )P (z2 )
(z2 −z1 )(z2 −z3 )

+

(z1 −z2 )P (z3 )
(z3 −z1 )(z3 −z2 )

Programul Mathematica este
In[1]:=
T1[z1,z2,z3]:=
z1-(z1-a)*(z1-b)*(z1-c)/((z1-z2)*(z1-z3)+
(z2-a)*(z2-b)*(z2-c)*(z1-z3)/((z2-z1)*(z2-z3))+
(z3-a)*(z3-b)*(z3-c)*(z1-z2)/((z3-z1)*(z3-z2)))
In[2]:=
D[T1[z1,z2,z3],z1]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[2]:= 0
In[3]:=
D[T1[z1,z2,z3],z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[3]:= 0
In[4]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z1,2}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[4]:= 0
In[5]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],z1,z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[5]:= 0
In[6]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z2,2}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[6]:= 0
In[7]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],z2,z3]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[7]:= 0
In[7]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z1,2},z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
2
Out[4]:=− (a−b)
2

i=

540

˘
ANEXA F. DETERMINAREA ORDINELOR DE CONVERGENT
¸A

• Metoda Wang-Zheng
T1 (z1 , z2 , z3 ) = z1 −

2P (z1 )P 0 (z1 ) 

1
2P 02 (z1 ) − P (z1 )P 00 (z1 ) − 2P 2 (z1 ) (z1 −z
2 +
2)

1
(z1 −z2 )(z1 −z3 )

+

1
(z1 −z3 )2

Programul Mathematica este
In[1]:=
P[x_]:=x^3-(a+b+c)*x*x+(a*b+b*c+c*a)*x-a*b*c
D1P[x_]:=3*x*x-2*(a+b+c)*x+a*b+b*c+c*a
D2P[x_]:=6*x-2*(a+b+c)
In[2]:=
T1[z1,z2,z3]:=
z1-2*P[z1]*D1P[z1]/(2*D1P[z1]*D1P[z1]-P[z1]*D2P[z1]2*P[z1]*P[z1]*
(1/(z1-z2)^2+1/((z1-z2)*(z1-z3))+1/(z1-z3)^2))
In[3]:=
D[T1[z1,z2,z3],z1]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[3]:= 0
In[4]:=
D[T1[z1,z2,z3],z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[4]:= 0
In[5]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z1,2}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[5]:= 0
In[6]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],z1,z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[6]:= 0
In[7]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z2,2}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[7]:= 0
In[8]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],z2,z3]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[8]:= 0
In[9]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z1,3}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[9]:= 0
In[10]:= 

541
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z1,2},z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[10]:= 0
In[11]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],z1,{z2,2}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[11]:= 0
In[12]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z2,3}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[12]:= 0
In[13]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z2,2},z3]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[13]:= 0
In[14]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z1,3},z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[14]:= 6(−3a+b+2c)
(a−b)3 (a−c)

542

˘
ANEXA F. DETERMINAREA ORDINELOR DE CONVERGENT
¸A

Anexa G
Elemente de topologie
G.1

Stat¸iu topologic Baire

Fie X un spat¸iu topologic.
Definit¸ia G.1.1 O submult¸ime nevid˘a Y ⊂ X este rar˘a dac˘a int(Y ) = ∅.
Definit¸ia G.1.2 O submult¸ime nevid˘a este de categoria I dac˘a se poate reprezenta
ˆ caz contrar submult¸imea este de
ca o reuniune num˘arabil˘a de mult¸imi rare. In
categoria II.
Definit¸ia G.1.3 O submult¸ime nevid˘a este rezidual˘a dac˘a este complementara
unei mult¸imi de categoria I.
Definit¸ia G.1.4 O submult¸ime nevid˘a este superdens˘a dac˘a este dens˘a ˆın spat¸iul
topologic, rezidual˘a ¸si nenum˘arabil˘a.
Definit¸ia G.1.5 Un spat¸iu topologic se nume¸ste spat¸iu topologic Baire dac˘a orice
submult¸ime nevid˘a ¸si deschis˘a este de categoria II.
Au loc urm˘atoarele rezultate:
Teorema G.1.1 Fie X un spat¸iu topologic, Y o submult¸ime nevid˘a ˆın X ¸si
Z = X\Y. Urm˘atoarele afirmat¸ii sunt echivalente:
(i) Y este deschis˘a ¸si dens˘a ˆın X;
(ii) Z este ˆınchis˘a ¸si rar˘a.
543

544

ANEXA G. ELEMENTE DE TOPOLOGIE

Demonstrat¸ie. Y deschis˘a ⇔ Z ˆınchis˘a.
Fie Y, o submult¸ime deschis˘a ¸si dens˘a ˆın X, Y = X. Presupunem prin absurd
c˘a Z nu e rar˘a, adic˘a exist˘a x ∈ int(Z) = int(Z) ⊆ Z. Atunci Z este o vecin˘atate
a lui x. Din Y ∩ Z = ∅ rezult˘a c˘a x ∈
/ Y , ceea ce contrazice ipoteza Y = X.
Invers, fie Z o submult¸ime ˆınchis˘a ¸si rar˘a. Dac˘a presupunem prin absurd c˘a
Y nu este dens˘a atunci exist˘a x ∈ X\Y ⊆ X\Y = Z. Submult¸imea X\Y este
deschis˘a, deci ∅ =
6 int(Z) ⊆ int(Z), ceea ce contrazice ipoteza int(Z) = ∅.
Teorema G.1.2 Orice submult¸ime a unei mult¸imei de categoria I este de categoria I.
Demonstrat¸ie. Fie Y o mult¸ime de categoria I, reprezentat˘a prin
[
Y =
Yn ,
Yn submult¸ime rar˘a, ∀n ∈ N.
n∈N

S
Dac˘a Z ⊂ Y atunci Z = Z ∩ Y = n∈N (Z ∩ Yn ), iar submult¸imile Z ∩ Yn sunt
rare, ∀n ∈ N.
Un spat¸iu topologic Baire este caracterizat de urm˘atoarea proprietate
Teorema G.1.3 Un spa¸siu topologic este spat¸iu topologic Baire dac˘a ¸si numai
dac˘a o intersect¸ie num˘arabil˘a de mult¸imi deschise ¸si dense r˘amˆane dens˘a.
Demonstrat¸ie. Fie X un spat¸iu topologic Baire ¸si familia (Xn )n∈N
T de mult¸imi
deschise ¸si dense ˆın X. Presupunem prin absurd c˘a mult¸imea Z = n∈N Xn nu e
dens˘a ˆın X. Atunci mult¸imea Y = X\Z este deschis˘a ¸si nevid˘a. Din relat¸iile
[
[
(X ∩ C(Xn )) = (X\Xn ),
Y = X\Z ⊆ X\Z = X ∩ C(Z) =
n∈N

deducem utilizˆand Teoremele G.1.1 ¸si G.1.2 c˘a Y este de categoria I, contrazicˆand
proprietatea de spat¸iu topologic Baire a lui X.
Reciproc, presupunem prin absurd c˘a X nu e spat¸iu topologic Baire, adic˘a
exist˘a o mult¸ime nevid˘a ¸si deschis˘a Y astfel ˆıncˆat
[
Y =
Yn
Yn submult¸ime rar˘a, ∀n ∈ N.
n∈N

Submult¸imile Xn = X\Y n = C(Y n ) sunt deschise ¸si dense ˆın X,
X n = C(Y n ) = C(int(Y n )) = X.

545

G.1. STAT
¸ IU TOPOLOGIC BAIRE

T
Potrivit ipotezei n∈N Xn = X.
Pe de alt˘a parte,
[
[
[
\
∅=
6 Y =
Yn =
Yn ⊆
C(Xn ) = C(
Xn ),
n∈N

n∈N

n∈N

n∈N

ceea ce contrazice afirmat¸ia anterioar˘a.
Recunoa¸sterea unui spat¸iu topologic Baire este u¸surat˘a de
Teorema G.1.4 Un spat¸iu metric complet este un spat¸iu topologic Baire.
Demonstrat¸ie. Presupunem prin absurd c˘a exist˘a o mult¸ime deschis˘a ¸si nevid˘a
Y de categoria I:
[
Y =
Yn
Yn submult¸ime rar˘a, ∀n ∈ N∗ .
n∈N∗

Fie B0 = Y. Mult¸imea deschis˘a B0 \Y 1 este nevid˘a – altfel Y = B0 ⊆ Y 1 , cea ce
ar contrazice raritatea lui Y1 .
Prin urmare exist˘a x1 ∈ B0 \Y 1 ¸si r10 > 0 astfel ˆıncˆat B(x1 , r10 ) ⊆ B0 \Y 1 .1
Pentru r1 = min{1, 21 r10 } mult¸imea B1 = B(x1 , r1 ) satisface relat¸iile
B 1 ∩ Y 1 = ∅,
B 1 ⊆ B0 .
Inductiv, presupunem c˘a s-au construit mult¸imile Bi = B(xi , ri ), i = 1, 2, . . . , n−
1 astfel ˆıncˆat
B i ∩ Y i = ∅,
B i ⊆ Bi−1 .
Mult¸imea deschis˘a Bn−1 \Y n este nevid˘a – altfel Bn−1 ⊆ Y n , cea ce ar contrazice
raritatea lui Yn .
Exist˘a xn ∈ Bn−1 \Y n ¸si rn0 > 0 astfel ˆıncˆat B(xn , rn0 ) ⊆ Bn−1 \Y n .
Pentru rn = min{ n1 , 12 rn0 } mult¸imea Bn = B(xn , rn ) satisface relat¸iile
B n ∩ Y n = ∅,
B n ⊆ Bn−1 .
S¸irul (xn )n∈N∗ este fundamental, deci convergent. Fie x = limn→∞ xn .
1

B(x, r) = {y ∈ X : d(x, y) < r}, unde d(x, y) este distant¸a dintre x ¸si y.

546

ANEXA G. ELEMENTE DE TOPOLOGIE

Deoarece xn ∈ Bn ⊆ B1 , ∀n ∈ N∗ , rezult˘a c˘a
x ∈ B n ⊆ B 1 ⊆ B0 = Y.
Pe de alt˘a parte, pentru orice n ≥ m, xn ∈ Bm , de unde
x ∈ Bm ⇔ x ∈
/ Y m,
Urmeaz˘a x ∈
/ Y, ˆın contradict¸ie cu (G.1).

∀m ∈ N∗ .

(G.1)

Anexa H
Elemente de analiz˘
a matematic˘
a
Diferent¸iabilitatea unui operator definit ˆıntr-un
spat¸iu normat
Fie X, Y spat¸ii normate, domeniul D ⊆ X ¸si operatorul T : D → Y. Reamintim
Definit¸ia H.0.6 Operatorul T este diferent¸iabil Fr´echet ˆın x ∈ D dac˘a exist˘a un
operator liniar ¸si continuu L ∈ (X, Y )∗ astfel ˆıncˆat
kT (x + h) − T (x) − L(h)k
= 0.
h→0
khk
lim

(H.1)

Teorema H.0.5 Dac˘a operatorul T este diferent¸iabil Fr´echet ˆın x atunci operatorul L este unic.
Operatorul L din Definit¸ia H.0.6 se noteaz˘a L = T 0 (x) = dT (x) ¸si se nume¸ste
diferent¸iala Fr´echet a lui T ˆın x.
Relat¸ia (H.1) se poate rescrie sub forma
T (x + h) = T (x) + T 0 (x)(h) + khkw(x, h),

(H.2)

unde funct¸ia w(x, h) ∈ Y are proprietatea limh→0 w(x, h) = 0.
Asemeni funct¸iilor reale
Teorema H.0.6 Dac˘a operatorul T este diferent¸iabil Fr´echet ˆın x atunci T este
continuu ˆın x.
547

548

˘ MATEMATICA
˘
ANEXA H. ELEMENTE DE ANALIZA

Presupunˆand operatorul T diferent¸iabil ˆın fiecare punct x al domeniului D, se
introduce operatorul T 0 → (X, Y )∗ definit prin x 7→ T 0 (x). Dac˘a acest operator
este diferent¸iabil Fr´echet ˆın x atunci diferent¸iala ei este diferent¸iala Fr´echet de
ordinul 2 a lui T ˆın x. Not˘am acest operator prin T 00 (x) ∈ (X, (X, Y )∗ )∗ . Recursiv,
se defineste diferent¸iabilitatea Fr´echet de ordin superior. T (k) (x) este un element
al mult¸imii
T (k) (x) ∈ (X, (X, . . . , ( X, Y )∗ )∗ . . .)∗ .
| {z }
|
{z
}
k paranteze

k paranteze

Definit¸ia H.0.7 Operatorul T este diferent¸iabil Gateaux ˆın x ∈ D dup˘a direct¸ia
h ∈ X dac˘a
T (x + th) − T (x)
= T 0 (x, h).
∃ lim
t→0
t
Definit¸ia H.0.8 Operatorul T este diferent¸iabil Gateaux ˆın x ∈ D dac˘a este
diferent¸iabil Gateaux ˆın x ∈ D dup˘a orice direct¸ie h ∈ X.
Definit¸ia H.0.9 Operatorul T este G-derivabil ˆın x ∈ D dac˘a
• este diferent¸iabil Gateaux ˆın x;
• operatorul ∇T (x) : X → Y, definit prin ∇T (x)(h) = T 0 (x, h) este un operator liniar ¸si continuu.
Leg˘atura dintre cele dou˘a tipuri de diferent¸iabilitate este dat˘a ˆın urm˘atoarele
teoreme.
Teorema H.0.7 Dac˘a operatorul T este diferent¸iabil Fr´echet ˆın x atunci T este
G-derivabil ˆın x ¸si T 0 (x) = ∇T (x).
Demonstrat¸ie. Scriind th, h ∈ X, t ∈ R∗ ˆın loc de h, din (H.2) rezult˘a
T (x + th) = T (x) + T 0 (x)(th) + kthkw(x, th),
de unde

T (x + th) − T (x)
|t|
= T 0 (x)(h) + w(x, th).
t
t
0
Pentru t → 0 se obt¸ine ∇T (x)(h) = T (x)(h), ∀h ∈ X, de unde concluziile teoremei.
Reciproc, G derivabilitatea implic˘a diferent¸iabilitatea Fr´echet ˆın condit¸iile

549
Teorema H.0.8 Dac˘a T : D ⊆ X → Y este un operator G derivabil ˆıntr∇
o vecin˘atate a lui x ∈ D ¸si operatorul x 7→ ∇T (x) este continuu ˆın topologia (X, (X, Y )∗ )∗ atunci operatorul T este diferent¸iabil Fr´echet ˆın x ¸si T 0 (x) =
∇T (x).
Demonstrat¸ie. Fie h ∈ X ¸si u = T (x+h)−T (x)−∇T (x)(h). Potrivit Teoremei
Hahn - Banach exist˘a o funct¸ional˘a liniar˘a ¸si continu˘a y ∗ ∈ Y ∗ astfel ˆıncˆat ky ∗ k =
1 ¸si y ∗ (u) = kuk.
Definim funct¸ia F : [0, 1] → R prin F (t) = y ∗ (T (x + th)). F (t) este derivabil˘a
ˆın t ∈ (0, 1) ¸si F 0 (t) = y ∗ (∇T (x + th)(h)). ˆI