You are on page 1of 17

Autismul este o boala caracterizata de scaderea capacitatii de a interactiona pe plan social si de a

comunica, de comportament stereotip si repetitiv cu simptome ce se manifesta de obicei înaintea vârstei de
3 ani. Aproximativ 75% din indivizii afectati manifesta si handicap mintal.
Introducere
În 1943 doctorul Leo Kanner a descris pentru prima data 11 copii care s-au prezentat la clinica sa cu o
combinatie de grave deficite de vorbire marcate de anormalitati în interactiunea sociala si o înclinatie spre
comportamente stereotipe, repetitive si ritualisitce. Acesti 11 copii au fost primii copii diagnosticati cu autism
infantil. Desi denumirea initiala a evidentiat ca autismul infantil e observat în copilarie si documentele
descriu comportamentul autist la copii, acum este clar ca autismul e vazut ca o boala pe tot parcursul vietii a
carei tip si severitate se modifica în timp odata cu dezvoltarea individului.
Definitia Autismului si Starile Înrudite
Autismul este un sindrom comportamental definit de un curs caracteristic si de aparitia simultana a unor
purtari particulare în trei mari domenii. În acest moment, cea mai utilizata definitie a autismului este cea
publicata în 1944 de catre Asociatia Psihiatrica Americana în Manualul de diagnostice si statistice al bolilor
mintale (Diagnostic and Statistic Manual of Mental Disorder)- DSM-IV. Pentru a se stabili un diagnostic de
autism, aceasta definitie presupune ca individul sa manifeste:
(1) o scadere în interactiunea sociala ( manifestata de cel putin doua articole din A.1 în Tabelul 1);
(2) o scadere în comunicare ( manifestata de cel putin un articol din A.2 în Tabelul 1);
(3) un comportament, interese si activitati restrictive, repetitive si stereotipe (manifestate de cel putin un
articol din A.3 în Tabelul 1);
(4) simptomele aparute înaintea vârstei de 3 ani.
De multe ori anormalitatile comportamentale sunt observabile de la cele mai fragede vârste. Totusi, întrun mic numar de cazuri exista o perioada de dezvoltare normala urmata de o regresie si de manifestarea
simptomelor autiste. În general, simptomele se schimba odata cu dezvoltarea si se pot îmbunatati
considerabil. Un mic segment de indivizi manifesta o înrautatire în timp a comportamentului ritualisticrepetitiv.
De la prima descriere a autismului facuta de Kanner, au fost observate alte boli care sunt similare cu
autismul dar difera în prezentare. Împreuna cu autismul, aceste boli ( sindromul Rett, sindromul Asperger,
dezvoltare pervaziva, “childhood disintegrative disorder” etc) sunt categorizate sub numele de boli pervazive
de dezvoltare ( PDD – pervasive developmental disorders).
Dintre acestea, probabil cel mai cunoscut sindrom este Asperger. Aceasta boala este uneori greu de
deosebit fata de autism la indivizii care au un nivel normal de inteligenta, validitatea acestor diferente este
dezbatuta în prezent de catre cercetatori si doctori. Definitia data de DSM-IV specifica faptul ca in cazul
sindromului Asperger, pe lânga inteligenta normala, impedimente în interactiunile sociale, comportament
stereotip si repetitiv , indivizii ar trebui sa nu aiba nici o întârziere în dezvoltarea limbajului ( de exemplu
copiii spun cuvinte pâna la 2 ani si fraze pâna la 3 ani ). Se pune diagnosticul unei boli pervazive de
dezvoltare în cazul în care individul are deficite în toate domeniile tipice pentru indivizii autisti.
Ultimele doua boli care fac parte din categoria PDD, “childhood disintegrative disorder” si sindromul Rett
sunt mult mai putin întâlnite decât celalalte trei boli din aceasta categorie. “Childhood disintegrative disorder”
este diagnosticat la copii de 2 sau mai multi ani de dezvoltare aparent normala si care au o regresie
marcanta si ulterior manifesta comportamentul asociat autismului. În cazul copiiilor cu aceasta boala este
foarte important sa se excluda orice alta boala care poate fi identificata ( de exemplu “metachromatic
leucodystrophy”) si care ar putea fi cauza simpotmelor manifestate.
Diagnosticarea sindromului Rett se face când la copiii de 5 luni cu o dezvoltare normala apar miscari
stereotipe ale mâinilor, o slaba coordonare, limbaj îngreunat si încetarea cresterii capului. În cazul autistilor
se manifesta o continua dezvoltare a îndemânarilor si diminuarea în timp a unor caracteristic anormale dar
la indivizii diagnosticati cu “childhood disintegrative disorder” si sindromul Rett ele se înrautatesc în timp.
În timp ce definitia autismului e limitata la trasaturile prezentate în Tabelul 1, mai exista un numar de alte
trasaturi care descriu boala. Aproximativ 75% din indivizii cu autism au abilitati intelectuale în zona retardarii

1

mintale ( de exemplu un I.Q mai mic de 70 ). Prezenta unei retardari mentale severe ( de exemplu un I.Q.
mai mic de 35) deseori îngreuneaza diagnosticarea autismului datorita numarului limitat de
activitati/comportamente si abilitati care sunt necesare în observarea bolii. Pe lâna dificultatile în
interpretarea rezultatelor testului de I.Q, se adauga si faptul ca indivizii autisti demonstreaza frecvent un
model de abilitati împrastiate pe parcursul unor teste standradizate ( de exemplu: o discrepanta între I.Q-ul
verbal si cel nonverbal) sau un limbaj limitat ori chiar lipsa lui definitva. Desi un numar de studii au
demonstrat punctele tari ( de ex: decodarea) si slabiciunile caracterisitice ( întelegere, gândire abstracta )
totusi nu exista nici un tipar care sa poata fi observat la toti indivizii autisti si nici deficite neuropsihologice.
Pe lânga retardarea mintala, autismul apare în conjunctura cu alte dificultati în comportament cum ar fi
hiperactivitate si agresivitate catre propria persoana sau catre cei din jur la un nivel atât de ridicat încât
necesita interventi aditionale celor menite sa lupte cu boala propriu-zisa.
Tabelul 1 Criterii pentru diagnosticarea autismului (DSM-IV) .
A. Un total de 6 ( sau mai multe) articole de la (1), (2) sau (3) cu cel putin doua de la (1) si câte unul de la
(2) si (3):
(1) impedimente în interactiunea sociala, manifestate sub forma a cel putin doua din urmatoarele:
(a) impedimente marcante în utilizarea unor comportamente nonverbale cum ar fi privitul ochi în ochi,
expresiile faciale, pozitiile corpului
(b) esecul în dezvoltarea unor relatii caracteristice nivelului de dezvoltare
(c) lipsa dorintei de a impartasi placere, interese sau realizari cu alte persoane( de exemplu nu sunt
aratate sau aduse obiectele de inters de catre pesoanele autiste )
(d) lipsa reciprocitatii sociale sau emotionale
(2) imedimente in comunicare, manifestate sub forma a cel putin unuia dintre urmatoarele:
(a) întârzierea sau lipsa totala a limajului verbal ( fara a fi însotita de încercarea de a compensa aceasta
lipsa prin moduri alternative de comunicare cum ar fi gesturile sau mimarea)
(b) la indivizii cu un limbaj potrivit apare un imepdiment în abilitatea de a initia sau sustine o conversatie
cu ceilalti
(c) limbaj stereotip si repetitiv sau limbaj idiosincratic
(d) lipsa jocului variat si spontan sau a jocului social imitativ potrivit varstei
(3) comportamente, interese si activitati reduse, repetitive si stereotipe, manifestate sub forma a cel putin
unuia din urmatoarele:
(a) interes redus si anormal în intensitate sau concentrare
(b) aderenta aparent inflexibila pentru un ritual specific si nefunctional
(c) maniere stereotipe sau repetitive ( de exemplu: fâlfâirea sau rasucirea mâinii sau a degetului, sau
miscari complexe ale întregului corp)
(d) preocupari insistente pentru parti ale obiectelor
B. întarzieri sau functionari anormale într-unul din urmatoarele domenii:
(1) interactiune sociala
(2) limbaj asemanator cu cel din comunicarea sociala
(3) joc simbolic sau imaginativ .
Predominanta Autismului
O estimatie moderata a predominatiei autismului este de aproximativ 4-5/10 000 indivizi. Totusi,
estimarile recente urca pâna la 10/10 000. Daca ar fi sa facem o comparatie, cea de-a doua rata,de 10/10
000, este aproximativ egala cu rata de nasteri a indivizilor cu sindromul Down, cea mai cunoscuta boala
cromozomiala si cauza cea mai des întâlnita cauza a retardarii mentale. Diferenta dintre ratele de
predominanta din diferite studii este cauzata în mare parte de faptul ca, de-a lungul timpului, criteriile de
diagnosticare s-au schimbat de la primele descrieri ale lui Kanner iar cel curent este mai larg decât criteriul
anterior utilizat. Odata ce s-a nascut un copil autist, riscul de a se naste un alt copil autist variaza între 3
pâna la 7%. Autismul apare de 4 sau 5 ori mai des la barbati decât la femei.
Teorii Neuropsihologice si Caracteristici

2

Studiile neuropsihologice, pe lânga faptul ca se concentreaza asupra trasaturilor autismului, au si o alta
tinta, aceea de a descoperi deficitul sau deficitele cognitive fundamentale ce se afla în spatele
anormalitatilor comportamentale observate în cazul acestei boli.Trei dintre cele mai importante teorii
presupun ca exista deficite cognitive fundamentale în functiile executive,coerenta centrala si elaborarea unei
teorii, pareri.
“Functii executive” este un termen care acopera o larga zona de procese cognitive superioare cum ar fi
capacitatea de a se libera de context, inhibarea unor raspunsuri nepotrivite, planificarea, îndeplinirea unei
sarcini, schimbarea sarcinilor si monitorizarea lor. Pentru examinarea acestor procese s-au creat niste teste
neuropsihologice cum ar fi Turnurile din Hanoi si Sortarea Wisconson a cartilor de joc care au scos la iveala
functii executive anormale în autism. În particuar, deficitul în capacitatea de a trece de la o sarcina la alta
este considerat paralel cu acel comportament ritualistic-repetitiv observat în autism si reprezinta
caracteristica definitorie a acestei boli.
O a doua teorie neuropsihologica despre autism afirma ca persoanele autiste au o slaba coerenta
centrala. Ca dovada în sustinearea acestei teorii este faptul ca autistii nu pot deosebi tipare, modele sau
stimuli într-un context cu înteles, spre deosebire de o persoana care nu sufera de aceasta boala. Acest
deficit poate însemna limitare în procesarea unor evenimente sau stimuli importanti dar poate sevi la
cresterea performantei unui individ autist de a procesa stimuli întâmplatori, observatie ce a fost facuta în mai
multe studii. De exemplu, într-un studiu, indivizii autisti au dovedit ca au o capacitate relativ dezvoltata în asi aminti cuvinte întâmplatoare, fara sens dar au avut rezultate proaste în a-si aminti propozitii cu înteles.
O a treia ipoteza sugereaza ca indivizii autisti au un deficit în a crea o parere despre sine sau o teorie
despre starea mentala interna a celorlalti, cum ar fi dorintele si credintele lor. Acest deficit este observabil
atunci când unui individ autist i se cere sa prevada comportamentul unei alte persoane dupa ce s-a luat în
considerare posibilitatea ca informatia data acelei persoane poate fi falsa sau ca individul ar putea avea o
opinie gresita. Un astfel de exemplu este ilustrat de nereusita copiiilor autisti în urmatorul test: subiectului i
se cere sa prevada daca o persoana ar mai cauta un anumit obiect care a fost mutat de la locul sau original
( din punctul A în punctul B) în timpul cât persoana a fost afara din încapere. Copilul autist nu e capabil sa ia
în considerare faptul ca persoana respectiva nu poate sti ca obiectul a fost mutat ( din punctul A în punctul
B) întrucât era absenta la aceasta mutare. El va raspunde ca persoana va cauta obiectul în noua locatie
( punctul B).
Desi toate aceste trei teorii (deficit în functiile executive, coerenta centrala slaba, deficit în formularea
unei opinii) au încercat sa explice caracteristicele comportamentale si cognitive ale autismului, nu exista un
model unic care sa poata explica toate caractersiticele tuturor indivizilor. De exemplu chiar daca teoria
deficitului în crearea unei opinii explica deficitul social observat în autism, ea nu explica suficient
comportamentul ritualistic-repetitiv sau retardarea mentala care e prezenta pâna la 70% din cazuri.
Baza Biologica a Autismului
Studiile recente demonstreaza ca autismul are o baza biologica dar nu s-au determinat înca
mechanismele patogenice.La fel ca orice alta boala comportamentala, autismul este foarte probabil
rezultatul final al diferitelor cauze si cai biologice. Cea mai buna dovada este faptul ca 10% din indivizii
autisti au totodata si o stare medicala fragila ( de exmplu: sindromul X, scleroza, “congenital rubella” )
despre care se crede ca le-a cauzat simpotemele autiste. La ceilalti 90% indivizi unde nu apare nici o alta
boala, s-a descoperit ca factorul genetic are o mare importanta. Dovada aestei afrimatii provine din studiul
familiilor si a gemenilor. Studiul familiilor a demonstrat ca desi riscul aparitiei autismului ( adica de a avea un
al doilea copil autist) este de doar 2-5%, aceasta rata este de 100 de ori mai mare decât rata aparitiei
autismului la restul populatiei. Studiul gemenilor a demonstrat ca autismului care apare la ambii membri ai
unei perechi identice de gemeni ( adica gemenii monozigoti care au 100% acelasi material genetic) are o
rata mai mare ( peste 60% ) decât cea de 3-5% a autismului care apare la ambii membri ai unei perechi de
gemeni ( adica la gemenii dizigoti care au doar 50% acelasi material genetic). Concluzia acestor studii este
ca autismul e o boala genetica si e rezultatul interactiunii a mai multor gene. Studii genetice au încercat sa
descopere gena sau genele care sunt responsabile pentru cauzarea autismului în majoritatea cazurilor dar
desi unele zone ale genomului uman sunt considerate ca loc de dezvoltare pentru gene defecte, înca nu s-a
identificat nici o gena care sa joace un rol în cauzarea autismului.
Faptul ca autismul e consierat o boala genetica pare greu de crezut pentru ca rare ori se poate observa
o familie cu mai mult de un membru autist. Totusi, un astfel de criteriu poate duce la concluzii gresite din mai

3

multe motive. În primul rând, comparat cu alte boli care se cred ca se mostenesc( diabet, hipertensiune)
autismul este foarte neobisnuit. În al doilea rând, foarte putini dintre indivizii autisti se casatoresc si au copii,
eliminând astfel unul dintre cele mai obisnuite moduri de transmitere ( adica de la un parinte afectat la copil)
si în mod sigur scazând numarul familiilor cu mai mult de un membru autist. În sfârsit, se pare ca familiile
care au deja un copil autist, în general îsi limiteaza planurile de a avea alti copii.
Cu toate ca putini dintre indivizii autisti au o conditie medicala slaba, majoritatea nu au nici o
anormalitate fizica evidenta. În unele studii totusi, s-a descoperit ca pâna la 25% dintre indivizii autisti au
suferit de lesinuri sau au macrocefalie. Macrocefalia nu cauzeaza simptomele autismului dar e considerat ca
facând parte din mecanismul cerebral ce cauzeaza autismul.
În urma câtorva studii neuropatologice realizate postmortem s-a observat o proasta dezvoltare a
structurilor în mai multe zone distincte ale creierului. În sistemul limbic, anormal de mic, au fost detectate
celule dens împachetate pe când în cerebel exista o descrestere a numarului de celule Purkinje. S-a
observat si o crestere substantiala a creierului dar numai în anumite regiuni ( ca de exemplu lobul temporal,
parietal si nucleii). În contrast cu aceasta, corpul callos, o conducta fibroasa care leaga cele doua emisfere
ale creierului, a scazut în marime în partea de mijloc si posterioara a sa. Cresterea creierului la indivizii
autisti sugereaza existenta unei anormalitati în dezvoltarea creierului ( se produc prea multe celule
nervoase, nu se elimina destul tesut nervos prin procesul normal de eliminare a tesutului nervos în perioada
de dezvoltare sau exista o supracrestere a tesutului nonneuronal).
Modul în care sunt distribuite anormalitatile în creierul individului autist, mod rezultat din studiul
posmortem, este asemanator cu teoriile neuropsihologice care sugereaza ca anormalitatile creierului autist
nu pot fi localizate doar intr-o singura structura a acestuia. Unele anormalitati sunt asemanatoare cu cele
care apar la un adult in cazul unei congestii cerebrale, de exemplu, deci nu par a îsi avea locul intr-o boala
despre care se crede ca e rezultatul unei anomali timpurii în dezvoltarea creierului. Astfel ca o singura
anomalie timpurie aparuta în procesul de dezvoltare al creierului în autism poate afecta mai multe strucutiri
si zone ale acestuia.
Alte studii ale bazei biologice a autismului au aratat ca exista anormalitati în unele substante chimice
gasite în creier. Cea mai importanta descoperire în autism din ultimii 25 de ani a fost serotonina descoperita
la o treime din indivizii autisti. Aceasta anormalitate în nivelul serotoninei din sânge este considerat a fi o
indicatie catre functionarea sistemului de serotonina din creier si sugereaza o anormalitate în metabolismul
central de serotonina. Faptul ca unii indivizi autisti arata îmbunatatiri în comportament în urma administrarii
unor medicamente care inhiba serotonina demonstreaza posibilitatea ca serotonina sa aiba un rol important
în patogeneza autismului. Alte studii mai recente s-au îndreptat spre defecte imunologice care ar putea fi
prezente la indivizii autisti. Daca aceste defecte sunt descoperite, împreuna cu anomaliile substantelor
chimice din creier ( de ex serotonina) pot avea un rol important în dezvoltarea anormala a creierului autist.
Tratarea persoanelor autiste
Noile cercetari arata ca o interventie facuta devreme în modul de comportare al pacientului poate avea
un rol important în tratamentul autismului. Se încerarca sa se descopere care aspecte ale tratarii timpurii a
comportamentului sunt mai importante si care indivizi autisti ar putea beneficia cel mai bine de aceste
interventii. S-a încercat crearea unor dispozitive care sa poata diagnostica din timp prezenta bolii. “The
Checklist for Autism in Toddlers”(CHAT) este un aparat utilizat de catre medicii primari pentru detectarea
autismului la copiii de 18 luni. “The Autism Diagnostic Interview”(ADI) si algoritmul de diagnosticare ce îl
acompaniaza pot stabili prezenta autismului la copiii în vârsta de 2 ani.
Pe lânga diagnosticarea din timp, un pas critic în tratamentul unui copil autist este o evaluare initiala
foarte minutioasa. Aceasta evaluare necista prezenta unei echipe multidisciplinare de medici, incluzând un
psiholog care sa testeze abilitatile intelectuale ( IQ ), un medic logoped care sa evalueze limbajul, un
consultant în educatie care sa determine apitudinile de citire si comportament scolar, un psiholog sau
psihiatru care sa decopere o potentiala problema de comportament.
Desi nu exista tratament pentru autism, tousi medicii au ajuns la un conses: un tratament adecvat are un
imapct important asura bolii. Tinta tratamentului este: sa faciliteze dezvoltarea sociala si a limbajului; sa
scada din problemele comportamentale ( comportament ritualistic, agersivitate sau hiperactivitate); sa
determine dezvoltarea unor aptitudini pentru functionarea independenta; sa ajute familiile sa faca fata bolii.

4

Interventiile comportamentale care se pare ca au avut rezultate difera de la unele simple, cum ar fi
antecedentele ( prevenirea unor schimbari care sunt pe cale sa apara, pentru a limita traumele ce rezulta în
urma unei schimbari abrupte ) pâna la încercarea de a învata pacientul comportamente alternative care sa
le înlocuiasca pe cele aberante existente ( sa dea mâna înloc sa atinga pe cineva într-un mod nepotrivit
aunci când ii saluta ). Antrenamentul pentru aptitudinile sociale este destul de folositor pentru copii care deja
pot vorbi, adolescenti si adulti cu autism. Rezultate importante s-au obtinut si în încercarea de a oferi si
mentine un adult autist într-un loc de munca platit.
Se pare ca si anumite medicamente au un efect benefic în problemele de comportament, cum ar fi cele
care inhiba serotonina; acestea descresc numarul comportamentelor repetitive, ritualistice si stereotipe
precum si a agresivitatii. Si alte medicamente au fost folositoare în tratarea unor comportamente care nu
sunt trasaturi definitorii ale bolii( stimulanti ai hiperactivitatii, , neuroleptice pentru agresivitate si
antidepresive pentru schimbari episodice de stari, somn, pofta de mâncare, nivel al energiei si grad de
iratibilitate despre care se crede ca reflecta o boala afectiva ).

Definitia Autismului si Starile Înrudite

Autismul este un sindrom comportamental definit de un curs caracteristic si de aparitia
simultana a unor purtari particulare în trei mari domenii. În acest moment, cea mai
utilizata definitie a autismului este cea publicata în 1944 de catre Asociatia Psihiatrica
Americana în Manualul de diagnostice si statistice al bolilor mintale (Diagnostic and
Statistic Manual of Mental Disorder)- DSM-IV. Pentru a se stabili un diagnostic de
autism, aceasta definitie presupune ca individul sa manifeste:
(1) o scadere în interactiunea sociala ( manifestata de cel putin doua articole din A.1 în
Tabelul 1);
(2) o scadere în comunicare ( manifestata de cel putin un articol din A.2 în Tabelul 1);
(3) un comportament, interese si activitati restrictive, repetitive si stereotipe (manifestate
de cel putin un articol din A.3 în Tabelul 1);
(4) simptomele aparute înaintea vârstei de 3 ani.
De multe ori anormalitatile comportamentale sunt observabile de la cele mai fragede
vârste. Totusi, într-un mic numar de cazuri exista o perioada de dezvoltare normala
urmata de o regresie si de manifestarea simptomelor autiste. În general, simptomele se
schimba odata cu dezvoltarea si se pot îmbunatati considerabil. Un mic segment de
indivizi manifesta o înrautatire în timp a comportamentului ritualistic-repetitiv.
De la prima descriere a autismului facuta de Kanner, au fost observate alte boli care sunt
similare cu autismul dar difera în prezentare. Împreuna cu autismul, aceste boli
( sindromul Rett, sindromul Asperger, dezvoltare pervaziva, “childhood disintegrative
disorder” etc) sunt categorizate sub numele de boli pervazive de dezvoltare ( PDD –
pervasive developmental disorders).
Dintre acestea, probabil cel mai cunoscut sindrom este Asperger. Aceasta boala este
uneori greu de deosebit fata de autism la indivizii care au un nivel normal de inteligenta,
5

validitatea acestor diferente este dezbatuta în prezent de catre cercetatori si doctori.
Definitia data de DSM-IV specifica faptul ca in cazul sindromului Asperger, pe lânga
inteligenta normala, impedimente în interactiunile sociale, comportament stereotip si
repetitiv , indivizii ar trebui sa nu aiba nici o întârziere în dezvoltarea limbajului ( de
exemplu copiii spun cuvinte pâna la 2 ani si fraze pâna la 3 ani ). Se pune diagnosticul
unei boli pervazive de dezvoltare în cazul în care individul are deficite în toate domeniile
tipice pentru indivizii autisti.
Ultimele doua boli care fac parte din categoria PDD, “childhood disintegrative disorder”
si sindromul Rett sunt mult mai putin întâlnite decât celalalte trei boli din aceasta
categorie. “Childhood disintegrative disorder” este diagnosticat la copii de 2 sau mai
multi ani de dezvoltare aparent normala si care au o regresie marcanta si ulterior
manifesta comportamentul asociat autismului. În cazul copiiilor cu aceasta boala este
foarte important sa se excluda orice alta boala care poate fi identificata ( de exemplu
“metachromatic leucodystrophy”) si care ar putea fi cauza simpotmelor manifestate.
Diagnosticarea sindromului Rett se face când la copiii de 5 luni cu o dezvoltare normala
apar miscari stereotipe ale mâinilor, o slaba coordonare, limbaj îngreunat si încetarea
cresterii capului. În cazul autistilor se manifesta o continua dezvoltare a îndemânarilor si
diminuarea în timp a unor caracteristic anormale dar la indivizii diagnosticati cu
“childhood disintegrative disorder” si sindromul Rett ele se înrautatesc în timp.
În timp ce definitia autismului e limitata la trasaturile prezentate în Tabelul 1, mai exista
un numar de alte trasaturi care descriu boala. Aproximativ 75% din indivizii cu autism au
abilitati intelectuale în zona retardarii mintale ( de exemplu un I.Q mai mic de 70 ).
Prezenta unei retardari mentale severe ( de exemplu un I.Q. mai mic de 35) deseori
îngreuneaza diagnosticarea autismului datorita numarului limitat de
activitati/comportamente si abilitati care sunt necesare în observarea bolii. Pe lâna
dificultatile în interpretarea rezultatelor testului de I.Q, se adauga si faptul ca indivizii
autisti demonstreaza frecvent un model de abilitati împrastiate pe parcursul unor teste
standradizate ( de exemplu: o discrepanta între I.Q-ul verbal si cel nonverbal) sau un
limbaj limitat ori chiar lipsa lui definitva. Desi un numar de studii au demonstrat punctele
tari ( de ex: decodarea) si slabiciunile caracterisitice ( întelegere, gândire abstracta ) totusi
nu exista nici un tipar care sa poata fi observat la toti indivizii autisti si nici deficite
neuropsihologice.
Pe lânga retardarea mintala, autismul apare în conjunctura cu alte dificultati în
comportament cum ar fi hiperactivitate si agresivitate catre propria persoana sau catre cei
din jur la un nivel atât de ridicat încât necesita interventi aditionale celor menite sa lupte
cu boala propriu-zisa.

Tabelul 1 Criterii pentru diagnosticarea autismului (DSM-IV) .

6

A. Un total de 6 ( sau mai multe) articole de la (1), (2) sau (3) cu cel putin doua de la (1)
si câte unul de la (2) si (3):
(1) impedimente în interactiunea sociala, manifestate sub forma a cel putin doua din
urmatoarele:
(a) impedimente marcante în utilizarea unor comportamente nonverbale cum ar fi privitul
ochi în ochi, expresiile faciale, pozitiile corpului
(b) esecul în dezvoltarea unor relatii caracteristice nivelului de dezvoltare
(c) lipsa dorintei de a impartasi placere, interese sau realizari cu alte persoane( de
exemplu nu sunt aratate sau aduse obiectele de inters de catre pesoanele autiste )
(d) lipsa reciprocitatii sociale sau emotionale
(2) imedimente in comunicare, manifestate sub forma a cel putin unuia dintre
urmatoarele:
(a) întârzierea sau lipsa totala a limajului verbal ( fara a fi însotita de încercarea de a
compensa aceasta lipsa prin moduri alternative de comunicare cum ar fi gesturile sau
mimarea)
(b) la indivizii cu un limbaj potrivit apare un imepdiment în abilitatea de a initia sau
sustine o conversatie cu ceilalti
(c) limbaj stereotip si repetitiv sau limbaj idiosincratic
(d) lipsa jocului variat si spontan sau a jocului social imitativ potrivit varstei
(3) comportamente, interese si activitati reduse, repetitive si stereotipe, manifestate sub
forma a cel putin unuia din urmatoarele:
(a) interes redus si anormal în intensitate sau concentrare
(b) aderenta aparent inflexibila pentru un ritual specific si nefunctional
(c) maniere stereotipe sau repetitive ( de exemplu: fâlfâirea sau rasucirea mâinii sau a
degetului, sau miscari complexe ale întregului corp)
(d) preocupari insistente pentru parti ale obiectelor

B. întarzieri sau functionari anormale într-unul din urmatoarele domenii:

7

(1) interactiune sociala
(2) limbaj asemanator cu cel din comunicarea sociala
(3) joc simbolic sau imaginativ
.

Predominanta Autismului

O estimatie moderata a predominatiei autismului este de aproximativ 4-5/10 000 indivizi.
Totusi, estimarile recente urca pâna la 10/10 000. Daca ar fi sa facem o comparatie, cea
de-a doua rata,de 10/10 000, este aproximativ egala cu rata de nasteri a indivizilor cu
sindromul Down, cea mai cunoscuta boala cromozomiala si cauza cea mai des întâlnita
cauza a retardarii mentale. Diferenta dintre ratele de predominanta din diferite studii este
cauzata în mare parte de faptul ca, de-a lungul timpului, criteriile de diagnosticare s-au
schimbat de la primele descrieri ale lui Kanner iar cel curent este mai larg decât criteriul
anterior utilizat. Odata ce s-a nascut un copil autist, riscul de a se naste un alt copil autist
variaza între 3 pâna la 7%. Autismul apare de 4 sau 5 ori mai des la barbati decât la
femei.

Teorii Neuropsihologice si Caracteristici

Studiile neuropsihologice, pe lânga faptul ca se concentreaza asupra trasaturilor
autismului, au si o alta tinta, aceea de a descoperi deficitul sau deficitele cognitive
fundamentale ce se afla în spatele anormalitatilor comportamentale observate în cazul
acestei boli.Trei dintre cele mai importante teorii presupun ca exista deficite cognitive
fundamentale în functiile executive,coerenta centrala si elaborarea unei teorii, pareri.

8

“Functii executive” este un termen care acopera o larga zona de procese cognitive
superioare cum ar fi capacitatea de a se libera de context, inhibarea unor raspunsuri
nepotrivite, planificarea, îndeplinirea unei sarcini, schimbarea sarcinilor si monitorizarea
lor. Pentru examinarea acestor procese s-au creat niste teste neuropsihologice cum ar fi
Turnurile din Hanoi si Sortarea Wisconson a cartilor de joc care au scos la iveala functii
executive anormale în autism. În particuar, deficitul în capacitatea de a trece de la o
sarcina la alta este considerat paralel cu acel comportament ritualistic-repetitiv observat
în autism si reprezinta caracteristica definitorie a acestei boli.
O a doua teorie neuropsihologica despre autism afirma ca persoanele autiste au o slaba
coerenta centrala. Ca dovada în sustinearea acestei teorii este faptul ca autistii nu pot
deosebi tipare, modele sau stimuli într-un context cu înteles, spre deosebire de o persoana
care nu sufera de aceasta boala. Acest deficit poate însemna limitare în procesarea unor
evenimente sau stimuli importanti dar poate sevi la cresterea performantei unui individ
autist de a procesa stimuli întâmplatori, observatie ce a fost facuta în mai multe studii. De
exemplu, într-un studiu, indivizii autisti au dovedit ca au o capacitate relativ dezvoltata în
a-si aminti cuvinte întâmplatoare, fara sens dar au avut rezultate proaste în a-si aminti
propozitii cu înteles.
O a treia ipoteza sugereaza ca indivizii autisti au un deficit în a crea o parere despre sine
sau o teorie despre starea mentala interna a celorlalti, cum ar fi dorintele si credintele lor.
Acest deficit este observabil atunci când unui individ autist i se cere sa prevada
comportamentul unei alte persoane dupa ce s-a luat în considerare posibilitatea ca
informatia data acelei persoane poate fi falsa sau ca individul ar putea avea o opinie
gresita. Un astfel de exemplu este ilustrat de nereusita copiiilor autisti în urmatorul test:
subiectului i se cere sa prevada daca o persoana ar mai cauta un anumit obiect care a fost
mutat de la locul sau original ( din punctul A în punctul B) în timpul cât persoana a fost
afara din încapere. Copilul autist nu e capabil sa ia în considerare faptul ca persoana
respectiva nu poate sti ca obiectul a fost mutat ( din punctul A în punctul B) întrucât era
absenta la aceasta mutare. El va raspunde ca persoana va cauta obiectul în noua locatie
( punctul B).
Desi toate aceste trei teorii (deficit în functiile executive, coerenta centrala slaba, deficit
în formularea unei opinii) au încercat sa explice caracteristicele comportamentale si
cognitive ale autismului, nu exista un model unic care sa poata explica toate
caractersiticele tuturor indivizilor. De exemplu chiar daca teoria deficitului în crearea
unei opinii explica deficitul social observat în autism, ea nu explica suficient
comportamentul ritualistic-repetitiv sau retardarea mentala care e prezenta pâna la 70%
din cazuri.

Baza Biologica a Autismului

9

Studiile recente demonstreaza ca autismul are o baza biologica dar nu s-au determinat
înca mechanismele patogenice.La fel ca orice alta boala comportamentala, autismul este
foarte probabil rezultatul final al diferitelor cauze si cai biologice. Cea mai buna dovada
este faptul ca 10% din indivizii autisti au totodata si o stare medicala fragila ( de exmplu:
sindromul X, scleroza, “congenital rubella” ) despre care se crede ca le-a cauzat
simpotemele autiste. La ceilalti 90% indivizi unde nu apare nici o alta boala, s-a
descoperit ca factorul genetic are o mare importanta. Dovada aestei afrimatii provine din
studiul familiilor si a gemenilor. Studiul familiilor a demonstrat ca desi riscul aparitiei
autismului ( adica de a avea un al doilea copil autist) este de doar 2-5%, aceasta rata este
de 100 de ori mai mare decât rata aparitiei autismului la restul populatiei. Studiul
gemenilor a demonstrat ca autismului care apare la ambii membri ai unei perechi identice
de gemeni ( adica gemenii monozigoti care au 100% acelasi material genetic) are o rata
mai mare ( peste 60% ) decât cea de 3-5% a autismului care apare la ambii membri ai
unei perechi de gemeni ( adica la gemenii dizigoti care au doar 50% acelasi material
genetic). Concluzia acestor studii este ca autismul e o boala genetica si e rezultatul
interactiunii a mai multor gene. Studii genetice au încercat sa descopere gena sau genele
care sunt responsabile pentru cauzarea autismului în majoritatea cazurilor dar desi unele
zone ale genomului uman sunt considerate ca loc de dezvoltare pentru gene defecte, înca
nu s-a identificat nici o gena care sa joace un rol în cauzarea autismului.
Faptul ca autismul e consierat o boala genetica pare greu de crezut pentru ca rare ori se
poate observa o familie cu mai mult de un membru autist. Totusi, un astfel de criteriu
poate duce la concluzii gresite din mai multe motive. În primul rând, comparat cu alte
boli care se cred ca se mostenesc( diabet, hipertensiune) autismul este foarte neobisnuit.
În al doilea rând, foarte putini dintre indivizii autisti se casatoresc si au copii, eliminând
astfel unul dintre cele mai obisnuite moduri de transmitere ( adica de la un parinte afectat
la copil) si în mod sigur scazând numarul familiilor cu mai mult de un membru autist. În
sfârsit, se pare ca familiile care au deja un copil autist, în general îsi limiteaza planurile
de a avea alti copii.
Cu toate ca putini dintre indivizii autisti au o conditie medicala slaba, majoritatea nu au
nici o anormalitate fizica evidenta. În unele studii totusi, s-a descoperit ca pâna la 25%
dintre indivizii autisti au suferit de lesinuri sau au macrocefalie. Macrocefalia nu
cauzeaza simptomele autismului dar e considerat ca facând parte din mecanismul cerebral
ce cauzeaza autismul.
În urma câtorva studii neuropatologice realizate postmortem s-a observat o proasta
dezvoltare a structurilor în mai multe zone distincte ale creierului. În sistemul limbic,
anormal de mic, au fost detectate celule dens împachetate pe când în cerebel exista o
descrestere a numarului de celule Purkinje. S-a observat si o crestere substantiala a
creierului dar numai în anumite regiuni ( ca de exemplu lobul temporal, parietal si
nucleii). În contrast cu aceasta, corpul callos, o conducta fibroasa care leaga cele doua
emisfere ale creierului, a scazut în marime în partea de mijloc si posterioara a sa.
Cresterea creierului la indivizii autisti sugereaza existenta unei anormalitati în

10

dezvoltarea creierului ( se produc prea multe celule nervoase, nu se elimina destul tesut
nervos prin procesul normal de eliminare a tesutului nervos în perioada de dezvoltare sau
exista o supracrestere a tesutului nonneuronal).
Modul în care sunt distribuite anormalitatile în creierul individului autist, mod rezultat
din studiul posmortem, este asemanator cu teoriile neuropsihologice care sugereaza ca
anormalitatile creierului autist nu pot fi localizate doar intr-o singura structura a acestuia.
Unele anormalitati sunt asemanatoare cu cele care apar la un adult in cazul unei congestii
cerebrale, de exemplu, deci nu par a îsi avea locul intr-o boala despre care se crede ca e
rezultatul unei anomali timpurii în dezvoltarea creierului. Astfel ca o singura anomalie
timpurie aparuta în procesul de dezvoltare al creierului în autism poate afecta mai multe
strucutiri si zone ale acestuia.
Alte studii ale bazei biologice a autismului au aratat ca exista anormalitati în unele
substante chimice gasite în creier. Cea mai importanta descoperire în autism din ultimii
25 de ani a fost serotonina descoperita la o treime din indivizii autisti. Aceasta
anormalitate în nivelul serotoninei din sânge este considerat a fi o indicatie catre
functionarea sistemului de serotonina din creier si sugereaza o anormalitate în
metabolismul central de serotonina. Faptul ca unii indivizi autisti arata îmbunatatiri în
comportament în urma administrarii unor medicamente care inhiba serotonina
demonstreaza posibilitatea ca serotonina sa aiba un rol important în patogeneza
autismului. Alte studii mai recente s-au îndreptat spre defecte imunologice care ar putea fi
prezente la indivizii autisti. Daca aceste defecte sunt descoperite, împreuna cu anomaliile
substantelor chimice din creier ( de ex serotonina) pot avea un rol important în
dezvoltarea anormala a creierului autist.

Tratarea persoanelor autiste

Noile cercetari arata ca o interventie facuta devreme în modul de comportare al
pacientului poate avea un rol important în tratamentul autismului. Se încerarca sa se
descopere care aspecte ale tratarii timpurii a comportamentului sunt mai importante si
care indivizi autisti ar putea beneficia cel mai bine de aceste interventii. S-a încercat
crearea unor dispozitive care sa poata diagnostica din timp prezenta bolii. “The Checklist
for Autism in Toddlers”(CHAT) este un aparat utilizat de catre medicii primari pentru
detectarea autismului la copiii de 18 luni. “The Autism Diagnostic Interview”(ADI) si
algoritmul de diagnosticare ce îl acompaniaza pot stabili prezenta autismului la copiii în
vârsta de 2 ani.
Pe lânga diagnosticarea din timp, un pas critic în tratamentul unui copil autist este o
evaluare initiala foarte minutioasa. Aceasta evaluare necista prezenta unei echipe
multidisciplinare de medici, incluzând un psiholog care sa testeze abilitatile intelectuale
( IQ ), un medic logoped care sa evalueze limbajul, un consultant în educatie care sa

11

determine apitudinile de citire si comportament scolar, un psiholog sau psihiatru care sa
decopere o potentiala problema de comportament.
Desi nu exista tratament pentru autism, tousi medicii au ajuns la un conses: un tratament
adecvat are un imapct important asura bolii. Tinta tratamentului este: sa faciliteze
dezvoltarea sociala si a limbajului; sa scada din problemele comportamentale
( comportament ritualistic, agersivitate sau hiperactivitate); sa determine dezvoltarea unor
aptitudini pentru functionarea independenta; sa ajute familiile sa faca fata bolii.
Interventiile comportamentale care se pare ca au avut rezultate difera de la unele simple,
cum ar fi antecedentele ( prevenirea unor schimbari care sunt pe cale sa apara, pentru a
limita traumele ce rezulta în urma unei schimbari abrupte ) pâna la încercarea de a învata
pacientul comportamente alternative care sa le înlocuiasca pe cele aberante existente ( sa
dea mâna înloc sa atinga pe cineva într-un mod nepotrivit aunci când ii saluta ).
Antrenamentul pentru aptitudinile sociale este destul de folositor pentru copii care deja
pot vorbi, adolescenti si adulti cu autism. Rezultate importante s-au obtinut si în
încercarea de a oferi si mentine un adult autist într-un loc de munca platit.
Se pare ca si anumite medicamente au un efect benefic în problemele de comportament,
cum ar fi cele care inhiba serotonina; acestea descresc numarul comportamentelor
repetitive, ritualistice si stereotipe precum si a agresivitatii. Si alte medicamente au fost
folositoare în tratarea unor comportamente care nu sunt trasaturi definitorii ale
bolii( stimulanti ai hiperactivitatii, , neuroleptice pentru agresivitate si antidepresive
pentru schimbari episodice de stari, somn, pofta de mâncare, nivel al energiei si grad de
iratibilitate despre care se crede ca reflecta o boala afectiva ).
Care-i cauza autismului?

Cel putin 1 din 500 de copii au o anumita forma de autism, conform CDC (Centers for
Disease Control and Prevention). Autismul este o dereglare neurocomportamentala care
se manifesta prin interactii sociale anormale, dificultati de comunicare, arii de interes si
comportamente anormale.
In general, cei care sufera de autism au dificultati in a-si dezvolta capacitatile lingvistice,
manifesta o absenta a expresiilor faciale si a limbajului trupului, au tendinta de a nu
stabili contact vizual cu ceilalti oameni, de a petrece mult timp singuri, au o imaginatie
redusa, manifesta comportamente repetitive si isi formeaza obsesii pentru anumite
obiecte sau rutine comportamentale.
Toti copiii autisti sufera de o inabilitate de a comunica si a relationa cu ceilalti, insa unii
dintre ei sunt capabili sa interactioneze social mai bine decat altii. Un studiu recent, care
urmeaza sa apara in revista Nature Neuroscience, sugereaza ca autismul are o cauza
neurologica.
Neurologul Mirella Dapretto de la Universitatea din California, Los Angeles, si colegii
sai au cercetat activitatea cerebrala a creierelor a 10 copii autisti si a unui numar egal de
copii normali in timp ce urmareau si imitau 80 de fete afisand furie, frica, bucurie, tristete
si
nici
o
emotie.
12

Masurand gradul de oxigenare al creierului in diferite zone cu ajutorul imagisticii prin
rezonanta magnetica (MRI), cercetatorii au putut sa determine care parti ale creierului
sunt folosite atunci cand subiectii efectuau sarcinile. Singura diferenta dintre copiii autisti
si cei normali a fost ca primii manifestau o activitate redusa intr-o zona a creierului
numita
sistemul
neuronal
oglinda.
Neuronii din aceasta zona sunt activi atunci cand individul face anumite lucruri, dar si
atunci cand el/ea se uita la cineva care face acel lucru. Prin urmare, acesti neuroni
“oglindesc” comportamentul altor persoane ca si cum observatorul ar face el insusi
actiunea respectiva. Existenta acestor neuroni a fost observata la primate, la unele pasari
si la oameni in regiunea Broca, in cortexul parietal inferior. Unii oameni de stiinta
considera ca descoperirea neuronilor oglinda este una dintre cele mai importante
descoperiri
din
neurologie
din
ultimii
zece
ani.
Desi copiii care aveau forme mai usoare de autism erau capabili sa imite expresiile
faciale, chiar si ei aveau dificultati in a intelege starile emotionale care corespundeau
expresiilor faciale. Acest studiu sugereaza ca autismul apare atunci cand sistemul
neuronal oglinda nu se activeaza decat partial. De fapt, cu cat aceasta regiune a creierului
era mai putin oxigenata la fiecare copil autist, cu atat mai mari erau dificultatile acestuia
– lucru care sustine si mai mult legatura dintre autism si activarea sistemului neuronal
oglinda.
De ce este aceasta regiune atat de importanta? Acest lucru nu este cunoscut in detaliu. Pot
fi facute insa anumite speculatii. La oameni, neuronii oglinda se gasesc in cortexul frontal
inferior, in apropierea zonei Broca, o regiune specializata in limbaj. Prin urmare, lipsa de
abilitati sociale poate fi considerata in relatie cu o abilitate scazuta de a folosi limbajul in
general.
Prezenta neuronilor oglinda in aceasta zona a condus si la anumite sugestii in legatura cu
felul in care ar fi evoluat limbajul, plecand de la sistemul de imitare si intelegere a
gesturilor implementat in neuronii oglinda. Acesti neuroni au cu siguranta potentialul de a
oferi mecanismul de implementare pentru activitatile de intelegere si imitare, precum si
de a mima comportamentul altor oameni. Cu toate acestea, ca si in cazul altor teorii
asupra evolutiei limbajului, exista putine dovezi concrete.
Autismul si alte boli similare pot afecta un copil din 100, au sugerat cercetatorii din UK.
Cifrele sugereaza ca boala este mai comuna, anterior anilor 90', expertii spun ca au existat
patru pana la 5 cazuri la 10.000 de persoane in Marea Britanie. Cercetatorii au spus ca
este neclar daca estimatia lor mai ridicate erau din cauza diagnosticarii mai bune sau a
incidentelor crescatoare.
Expertii au spus ca studiul a aratat ca serviciile pentru persoanele cu autism ar trebui sa
fie imbunatatite.

13

Autismul afecteaza interactiunea sociala, comunicarea si imaginatia. Spectrul acopera ,de
asemenea, boli mai indulgente incluzand sindromul Asperger.
Este necesara o imbunatatire a serviciilor
Cercetatorii de la Spitalul Guy si St Thomas din sudul Londrei, publicand descoperirile
acestora in “ Bisturiul” (“The Lancet”), au studiat un grup de 57.000 de copii cu varsta de
9 si 10 ani in 2001.
Acestia au identificat 255 de copii care au fost diagnosticati deja ca avand boli autistice si
1.515 care ar fi putut fi cazuri nedetectate.
Un subgrup de 255 de copii selectat la nimereala a fost ales pentru evaluare clinica.
Predominarea de autism “clasic” din copilarie era de 39/10.000 si aceea de alte boli
autistice era de 77/10.000.
In total, bolile autistice au afectat 116/10.000 de copii.
Cercetatorii au extrapolat descoperirile acestora pentru a sugera ca un copil din 10 copii
britanici ar putea avea o forma de autism.
Profesorul Gillian Baird, care a condus cercetarea, a spus: “ Predominarea de autism si de
boli autistice este substantial mai ridicata decat s-a recunoscut anticipat.
“ Daca cresterea se datoreaza unei descoperiri mai bune, criteriile diagnosticale sau
incidentele crescatoare sunt neclare.
“ Serviciile din sanatate, educatie si asistenta sociala vor trebui sa recunoasca nevoile
copiilor cu o forma de autism care constituie 19% din populatia copiilor.”
Autismul “nu mai este o raritate”
Dar expertii spun ca nu a existat nici o dovada de legatura intre cresterea in cazuri si
pojarul, oreionul si vaccinul pentru rubeola sau timerosalul, un vaccin care foloseste
mercur.
Un editorial in “Bisturiul” de Dr. Hiroshi Kurita de la Centrul Zenkoku Ryoiku Sodan din
Tokio spune ca a existat o continua serie de incidente autistice dupa ce MMR a fost retras
dintr-un district din orasul Yokohama in Japonia si in Danemarca, unde timerosalul a fost
scos din vaccinatie.
Profesorul Simon Baron Cohen, de la Centrul de Cercetare a Autismului de la Cambridge
( Autism Research Centre in Cambridge), a spus: “ Acest studiu nou stabileste daca bolile
autistice nu mai constutuie o raritate.

14

“ Este nevoie de planificarea serviciilor la aceste noi rate predominante in asa fel incat
educatia, sanatatea si sistemele de acest gen sa poata veni in intampinarea persoanelor cu
autism.”
Societatea Nationala de Autism ( SNA) - [The National Autistic Society (NAS)] a spus ca
descoperirile studiului s-au potrivit cu estimarile acestora a incidentei de boli autistice –
si nevoia de servicii imbunatatite – dar a fost neclar de ce tot mai multe cazuri au aparut.
SNA a spus ca linia lor de ajutor a primit 35.600 de apeluri anul trecut de la persoane cu
autism si familiile acestora, multi dintre ei nefiind capabili sa acceseze serviciile pe care
le-au cerut.
Mike Collins, directorul SNA al Educatiei a spus: “ Prevederea curenta pentru aceia cu
aceasta incapacitate este neadecvata data fiind scala nevoii.
“ Guvernul si autoritatile locale trebuie sa se asigure ca educatia, sanatatea si serviciile
sociale sunt fondate adecvat si ca tot personalul este instruit pentru a se confrunta cu
nevoile acelora care traiesc cu aceasta incapacitate si cu familiile lor.
“ Autismul este o incapacitate permanenta si cand nevoile unei persoane nu sunt
respectate, consecintele pe termen lung atat financiar cat si sufleteste, sunt profunde.”
SURSA:
BBC.COM/HEALTH - http://news.bbc.co.uk/2/hi/health/5174144.stm
Cum se pune un diagnostic?
Caracteristicile autismului pot aparea la copilul mic(de la 18 la 24 luni), dar de obicei ele
sunt observate intre 24 luni si 6 ani.
In timpul controlului medicul ar trebui sa intrebe despre dezvoltarea copilului. Institutul
National al Sanatatii Copilului si Dezvoltarii Omului puncteaza cinci comportamente care
semnaleaza posibile probleme:
1. Copilul nu gangureste pana la 12 luni.
2. Copilul nu gesticuleaza pana la 12 luni (nu arata cu degetul, nu apuca, nu isi misca
prea mult membrele).
3. Nu articuleaza nici un cuvant pana la 16 luni
4. Nu spune o fraza sau mai multe cuvinte legate pana la 24 luni.
5. Este in urma cu limbajul sau socializarea.
Daca ai regasit un “stegulet rosu” pe care i-l atribui copilul tau, nu inseamna ca el sufera
de autism, deoarece caracteristicile difera foarte mult. Copilul trebuie consultat de un
15

specialist care cunoaste problema autismului.
In timp ce nici un test de comportament sau de vorbire nu poate detecta autismul, au fost
create cateva instrumente care il pot diagnostica.
Consultul la un specialist
Daca tu sau pediatrul suspectati copilul de autism, trebuie sa mergi neaparat la un
specialist in autism. Acesta poate fi un pediatru specializat, un psihiatru sau un psiholog.
Poti alege pe oricine care poate observa si testa copilul in anumite domenii. Vei primi un
program de tratament.
Pediatrul specializat – trateaza problemele de sanatate ale copiilor cu handicap sau cu
intarzaieri in dezvolatare.
Psihiatrul – este un doctor care poate pune un diagnostic initial si poate prescrie
medicamente care ajuta in imbunatatirea comportamentului, emotiilor si relatiilor sociale.
Psihologul – este specializat in intelegerea naturii si impactului dezabilitatilor in
dezvoltare (incluzand autismul). Poate realiza teste si poate ajuta la modificarea relatiilor
sociale.
Terapeutul – se concentreaza pe partea practica: abilitati care vor ajuta copilul in viata
zilnica (de exemplu: sa se imbrace, sa manance, sa isi coordoneze miscarile).
Terapeutul fizic – ajuta copilul sa isi imbunatateasca folosirea oaselor, muschilor,
articulatiilor si muschilor pentru a dezvolta masa musculara si pentru a coordona
miscarile.
Logopedul – contribuie la imbunatatirea abilitatilor de comunicare: vorbire si limba.
Asistentul social – poate oferi servicii de consiliere sau te poate ajuta sa iei legatura cu
persoane
specializate.
Este important ca parintii si specialistii sa formeze o echipa pentru binele copilului. In
vreme ce specialistii isi folosesc experienta si incearca sa iti recomande un tratament
optim, tu esti cea care isi cunoaste copilul si stie cum sa se poarte cu el.
De indata ce incepe un tratament, comunicarea este esentiala pentru a monitoriza
progresul unui copil. Iata cateva sfaturi pe care le poti urma atunci cand lucrezi cu
specialisti:
Fii informata. Afla cat poti de multe despre incapacitatea copilul tau, pentru a putea
participa activ in ingrijirea sa. Daca nu intelegi termenii folositi de specialisti, cere
lamuri.
Fii pregatita. Pregateste-te pentru intalnirile cu doctorii, terapeutii si asistentii. Scrie-ti
ingrijorarile
si
intrebarile
si
noteaza
raspunsurile.
Fii organizata. Multi parinti considera ca le este de folos un carnet in care sa detalieze
diagnosticul copiilor si tratamentele. De asemenea, si intalnirile cu specialistii sunt

16

importante.
Comunica. Este important sa asiguri o comunicare deschisa – si la bine, si la rau. Daca
nu esti de acord cu o recomandare a specialistului, de exemplu, explica-i exact ce te
preocupa.
Treci
peste
diagnostic
Deseori, timpul imediat diagnosticarii este dificil pentru unele familii, el fiind plin de
confuzie, disperare si furie. Acestea sunt sentimente normale. Dar exista viata dupa
diagnosticarea cu autism! Viata poate fi aproximativ normala pentru un astfel de copil.
Desi nu este usor intotdeauna, incearca sa iti ajuti copilul sa perceapa lumea ca pe un loc
interesant.

17