You are on page 1of 39

http://www.scritube.com/istorie/ISTORIOGRAFIA-ANTICA65811.

php
ISTORIOGRAFIA ANTICA
Introducere
Istoria istoriografiei, in opinia diferitilor istorici, a fost conceputa diferit. Unii au
afirmat ca: Istoriografia incepe in vremea Renasterii - teza sustinuta de Eduard
Fueter, altii au considerat ca: istoriografia incepe in antichitate cand se afirma
spiritul istoric (teza exprimata de François Chatelet). In sfarsit sunt istorici care
considera ca: istoriografia incepe din momentul existentei unei traditii scrise sau
ca: istoriografia trebuie sa fie studiata si in raport de traditia orala care precede
scrisul.
In sprijinul conceptiei potrivit careia istoria istoriografiei incepe cu antichitatea sau invocat mai multe opinii:
a. Renasterea si umanismul au insemnat o reinviere a studiilor clasice. Umanismul
a restituit antichitatea in integralitatea ei, a pretuit, prin excelenta, pe parintele
istoriei, pe Herodot, deopotriva i-a omagiat pe Tucidide si Polybios.
b. Din unghiul filosofiei s-a afirmat ca renasterea spiritului istoric apartine vremii
lui Herodot datorita impactului razboaielor medice, cand socul barbar a generat o
autoexaminare colectiva sub impulsul amenintarilor persane.
c. Studiul istoriografiei grecesti marturiseste un fertil contact cu realitatile lumii
Orientului antic.
d. Asupra Greciei antice s-a exercitat o influenta a Orientului, datorita in primul
rand vecinatatii si multiplelor contacte, ceea ce dovedeste realitatea dialogului
civilizatiilor.
Deci istoria istoriografiei trebuie sa porneasca in demersurile ei din momentul in
care exista o traditie scrisa, un uz extensiv al scrisului pe piatra, metal, papirus,
hartie etc., din momentul in care amintirea faptelor este consemnata. Tot scrisul
este, intr-un fel, istoric, pentru ca isi propune sa pastreze ceva. Istoria este
retrospectiva. Istoria istoriografiei incepe cu descoperirea masurarii timpului.
Descoperirea masurarii timpului. Timpul este baza istoriei. Mintea omului
primitiv nu cunostea saptamana sau luna ca unitati ale timpului. Cunostea ziua, o zi
ca alta, faptul ca anotimpurile variaza. Antropologia a subliniat marea revolutie
infaptuita de om atunci cand acesta fixat pe pamant, in loc sa hoinareasca,
acumuleaza bunuri, fapt ce incorporeaza grija zilei de maine ce determina calculul
pentru viitor. Progresul a fost lent si s-a miscat ca timp traversand lumea
legendelor, miturilor si a miracolelor. Dovada ca lumea antica a ajuns la maturitate
1

fara o clara idee despre trecerea anilor, chiar cu o lipsa de cunostinta despre ceea ce
insemna un an. Or, stiind ca memoria poate readuce coloritul epocilor si vocile
tacute, aceasta a devenit istorie din momentul in care a conservat, prin masurarea
timpului, in scris, ceea ce poseda si putea fi transmisibil. Masurarea timpului a
conferit istoriei calitatea fixarii evenimentelor, a faptelor intr-o succesiune si la o
anumita data.
Masurarea timpului a facut ca memoria sa devina o mostenire sociala, a ajuns sa
fie cunoscuta prezentului. Trecutul pentru a deveni istorie trebuie sa fie transmis si
datat. Prin aceasta trecutul iese din zona mitului si legendarului, putand fi transmis
la nivel social, incetand sa mai fie numai oral. Deci istoria realitate a trecutului se
deschide cunoasterii istorice atunci cand marturiile, izvoarele, ingaduiau
reconstituirea si cand prin masurarea timpului evenimentele se fixeaza intr-o
succesiune si la o anumita data.
Cu aceste constatari suntem in lumea vechiului Egipt, la primele lui insemnari care
au facut posibile, in raport cu evolutia societatii si cu posibilitatile oferite in
vederea transmiterii informatiilor despre trecut (material si datare), inceputurile
scrisului istoric. Aceste insemnari permit fixarea in timp a faptelor si in
succesiunea lor.
Despre aceasta realitate vorbesc scrierile antichitatii grecesti, opera lui Herodot,
care oferea cunost 858b14i inte despre Egipt si in general despre Orientul antic. La
randul lui filosoful Platon, relateaza conversatia lui Solon cu un preot egiptean,
acesta din urma i-ar fi spus: "Grecii sunt in varsta copilariei; voi nu aveti printre
voi o invatatura derivata de la parintii vostri, nici o ramura de cunoastere care sa
acopere vechimea timpului" (Platon, Timaeus). Sesizand o limita a viziunii istoriei
grecesti, dialogul platonician, sublinia in fapt contributia Orientului antic la
constituirea preocuparilor istorice.
Probleme:
1. In ce masura istoriografia Orientului antic a putut, prin calitatea ei, sa fie
considerata istorie si sa poata influenta gandirea greaca?
2. Exista temeiuri pentru a acorda calitatea de istorie produselor egiptene, de fapt
consemnarilor de fapte?
3. Sunt argumente pentru a socoti insemnarile si consemnarile egiptene, analele
Vechiului Egipt, ca marturii ale deschiderii spre dimensiunea temporala a omului?
Se poate considera ca existenta unor consemnari de valoare istorica in vechiul
Egipt justifica o incursiune in ceea ce s-a socotit ca sunt aceste manifestari ale
scrisului istoric.
Istoriografia Egiptului
2

Insemnarile, textele analistice la care ne-am referit isi au limitele lor, atata vreme
cat sunt transmise numai fragmentar. In plus, se poate discuta despre tineretea
relativa a cercetarilor consacrate scrisului la egipteni. Pana in secolul XIX s-a
socotit ca istoria evreilor este cea mai veche prin date si fapte de continut istoric
transmise de Vechiul Testament. Se stia foarte putin despre Egipt, Babilonia,
Asiria si Fenicia. Grecii, si in special Herodot, au transmis totusi unele informatii.
In realitate numai dupa descifrarea hieroglifelor si dupa descoperirile arheologice
s-au deschis noile posibilitati de cunoastere a culturii egiptene. Sa observam ca
fragmentele pastrate sunt nu numai parcimonioase si lacunare, ci cele mai multe
constituie genuri care nu sunt incadrabile istoriografiei. Preocuparile epocii
elenistice, ajunse la noi prin filtrul istoriografiei crestine, sunt si ele neconcludente
fiindca incorporeaza si alte experiente culturale si istorice.
Cele mai bogate texte dateaza din vremea dinastiei Ptolemeilor, scrierea lui
Manethon, din timpul lui Ptolemeu Philadelphus (285-247 i.Ch.) preot la
Heliopolis. Manethon pe baza informatiilor anterioare a pregatit o serie a analelor
egiptene, de-a lungul a 30 dinastii, cu numele lor, continand datele venirii la
domnie si evenimentele mai importante. Acestea au fost epitomizate de episcopul
Iulius Africanus (200 d.Ch.), de George Syncellus, calugar bizantin, (secolul IX) si
in Chronica lui Eusebius. Textul lui Manethon nu poate servi la reconstituirea
evolutiei scrisului istoric egiptean dinaintea afirmarii istoriografiei grecesti. Acesta
cumuleaza experienta elenistica si crestina. Lucrarea atesta totusi continuitatea
preocuparilor istorice la egipteni, marturisita de sursele folosite.
Evolutia istoriografiei egiptene. Din totalitatea inscriptiilor pastrate prea putine
sunt de continut istoric. Tabletele de la Abbydos, Sakkara si Karnak contin
cronologii de la Seti din a XIX-a dinastie (in jurul lui 1300 i.Ch.) la Thutmes III
din a XVIII dinastie. Sunt liste de nume care creeaza un cadru pentru istorie, ce ne
transmit o istorie monumentala a regilor. Aceste liste transmit insa sensul duratei
trecutului, fapt ce ingaduie constatarea unui anume sens al trecutului.
Analistica. Cea mai veche dovada a analiticii este Piatra de la Palermo databila
cu 200 de ani inaintea celei mai vechi parti aVechiului Testament. In text sunt
consemnate nume de faraoni, dimpreuna cu faptele lor, de la cea dintai dinastie
pana la a V-a (circa 2750-2629). Acestea ar fi primele anale cunoscute din istoria
istoriografiei, scrise spre sfarsitul dinastiei a cincea. Datele sunt de natura
religioasa (festivitati, fixate la nivelul istoriei divine). Cea mai importanta
activitate era construirea templelor. Inregistrarea faptelor este lapidara,
constatativa. Incepand cu a doua dinastie caracterul secular se accentueaza prin
date de natura economica. In a III-a se constata un crescendo continuu ca
naratiune, care se continua pentru a IV-a dinastie si primele guvernari din a V-a.
Analele lui Thutmes III. Mai consistente si mai importante datorita amploarei
naratiunii, permit cunoasterea conceptiei despre istorie. Au fost scrise din porunca
faraonului pe peretii coridorului care inconjura incaperea ce adapostea statuia
3

festivitati religioase. cuprins in formularea "pentru ca vitejiile sale sa fie povestite milioanelor de ani viitori. Naratiunea facea apologia faraonului. in masura in care trecutul era mai apropiat de momentul redactarii. liste de faraoni si dinastii. De observat ca majoritatea dintre ele au un caracter strict contemporan. domnul de la Hermontis. activitati despre construirea templelor. Faptele sunt de natura divina. relatari despre apele Nilului. "Expunerea faptelor vitejesti si pline de biruinte pe care le-a savarsit acest zeu bun in fiecare isprava a sa. Se poate observa cu usurinta rolul vointei divine in implinirea marilor fapte ale faraonului." Deci. Prin acestea stapanul zeilor. Textul contine insa si un al doilea element de natura sa precizeze mai hotarat natura istoriei la egipteni. Scribul prezinta detaliile taberei si infruntarile. primul dintre oameni. Inscriptia a fost redactata pe baza unui jurnal de campanie (autor scribul Thanemi). accentuand calitatile fizice si iscusinta eroului. Sunt insa si cronologii care acopera evolutia istorica a trecutului. Distingem posibilitatea existentei unei informatii pastrate si accesibile. intr-o inregistrare intamplatoare. Momentul Megiddo ofera deci un punct culminant in care se face apologia faraonului. in termeni adjectivali. cu date mai bogate. In analele lui Thutmes al III-lea exista un pasaj lamuritor pentru sensibilitatea istorica a timpului. o istorie care se scria pentru a pastra gloria prezentului pentru viitor si nu una de a scuti trecutul de uitare. referindu-se la fapte istorice traite. cronologii etc. Consideratii pe marginea conceptiei ce a prezidat la elaborarea analisticii egiptene Pe baza acestor fragmente analistice se poate constata ca in vechiul Egipt arhivele faraonilor contineau marturii despre domnii. a facut sa-i fie mari biruintele pentru ca vitejiile sale sa fie povestite milioanelor de ani viitori. Analele egiptene evidentiaza si alte incheieri utile conturarii unei conceptii potrivit careia aceste texte au fost redactate. scribul infatiseaza victoria de la Megiddo. nasteri in familia regala. prizonieri. prezenta zeului in fiecare isprava a sa. Analistica marturiseste o preocupare in legatura cu consemnarea faptelor. in alti termeni . razboaie. campanii. Insotindu-l pe faraon in campanie impotriva regatului Mitami. miscarile armatei care il au pe faraon in pozitie centrala. care constituie punctul culminant al naratiunii ce atinge valori homerice. o analistica care coboara in timp. expresie a unei forte supranaturale. despre faptele de arme ale faraonului. cu accentul pe vitejia personala a acestuia. povestiri despre campanii si despre evenimente politice de insemnatate.zeului Amon la Karnak. Avem de a face evident cu o istorie. in afara faptelor de mare lauda pe care maria sa le-a savarsit in fiecare zi". pe masura trecerii timpului. Deci suntem in preajma unui amestec de istorie divina si seculara. el cel nespus de puternic.o istorie intemeiata pe revelatia divina. "A poruncit 4 .

Maria sa sa se faca sa dainuie biruintele pe care i le-a daruit tatal sau Amon. consemnari a faptelor traite si timide reconstituiri a succesiunilor dinastiilor. intr-un amestec de mituri si legende. popor ce locuia in orase. pe care el le-a harazit tatalui sau Amon". Miturile constituie un interes pentru istorie fiindca. au oferit baza pentru origini. prezent-viitor a contribuit la elaborarea unei viziuni istorice care are in vedere durata. Oricum istoria isi face loc. relatarea unor fapte inregistrate de istoricul participant sunt dovezi ca un anume spirit istoric isi face loc. unde avem de a face cu o succesiune a dinastiilor care ofera consemnari parcimonioase pentru trecut si o amploare narativa pentru epocile mai recente. ne introduce in mecanismele gandirii egiptene. din care unele contineau date istorice. Explicatia acestei viziuni fundamentale semnalata de interpreti. potrivit acestor constatari se poate afirma ca istoria in sensul atribuit de gandirea greaca lipseste. din partea unui popor care a trait in zona Eufratului. Suntem evident in situatia de a constata o anume ambivalenta. precum si tributurile tuturor tarilor straine. angajat in comert sau in agricultura. asociindu-si insa caracteristici particulare: curiozitatea pentru originea lucrurilor despre care vorbesc unele tablite ce fac parte dintr-o literatura mitica. Exista in realitate si un inceput de reconstituire a faptelor. de origine asiatica. Despre aceasta civilizatie cunoasterea a sporit odata cu dezvoltarea arheologiei. Exista o preocupare pentru propria grandoare a faraonului. cazul Pietrei de la Palermo. cunoscut sub numele de sumerieni. Se poate constata in aceasta conceptie o evidenta limita a gandirii egiptene. preluate de evrei si transformate. Remarcam insa ca fixarea in durata istorica a dinastiilor. careia i-a lipsit esential sensul trecutului. pentru ca sa ramana vesnica orice expeditie si prada luata de Maria sa in timpul ei. In consecinta tot ce este contemporan este amplu. printr-o pisanie in templul cladit de Maria sa. Chiar formula adoptata. Asiria si Persia Istoriografia Orientului antic cunoaste o noua pagina cel mai devreme in mileniul IV i. Aceasta "literatura" este un indiciu despre grija pentru pastrarea textelor ce reprezinta un pas spre istorie. legenda unui oarecare Aapa sau Adamu. Ghilgames si Potopul. tot ce este din trecut este lapidar. Istoriografia in Babilonia. impregnat de providentialism. In realitate important era de a consemna tot ce a facut faraonul sau putea sa faca. Istoriografia babiloniana este asemanatoare cu a egiptenilor. fapt ce nulifica orice posibilitate de investigare si reconstituire a trecutului care sa depaseasca consemnarile unor fapte traite. cel mai frumos si 5 . Descoperirea scrisului si practica lui pe bucati de argila a fost un insemnat instrument pentru consemnarea faptelor de ordin militar. Or. Este clar ca istoricii greci au putut gasi in Egipt informatii pentru scrierea istoriei. Se poate cita mitul creatiei. iar Solon a putut constata un anume sentiment al istoricitatii.Ch. Aceste tablite sau pastrat in biblioteci care le conservau. detectabil in relatia prezent-viitor.

Mitul originilor spre exemplu contine date istorice. care de fapt era o aranjare.Ch. fara o atentie pentru succesiunea cronologica.Ch. Acopera anii 745-668 i. tratate etc. Sensul lor era de a glorifica o domnie. Oricum analele se scriau pentru viitoarele generatii. desi suntem in situatia de a constata ca totusi ne gasim in limitele preliminariilor realei istorii. de interes pentru istoria succesiunii regilor. desi neclar. datand din a XIV dinastie i. din timpul celui de al doilea imperiu babilonian sau chaldeian este cel mai inalt produs al istoriografiei cuneiformelor. De amintit ca in vremea lui Assurbanipal (668-626 i. Dupa ascensiunea la tron. la nivelul unei naratiuni substantiale. Exista liste de functionari ale caror nume dadeau numele anului sau consemnau expeditii militare. Regii chaldeeni privesc in urma. Existenta analelor invedereaza un sens istoric care le confera o anume calitate istorica. scrise la date apropiate de eveniment. sau pe membrii curtii. cuprind nu numai faptele razboinice sau de vanatoare. Miturile Babiloniei apartin mai mult religiei. continand date de natura militara sau politica referindu-se la Asiria. Istoria realitate ne apare transfigurata. Limba este bogata. cronica tarzie a Asiriei. Analele regale asiriene. fara insa sa li se poata conferi calitatea de istorie. fac cercetari ca regele 6 . reflectand. Erau compilatii pentru arhivele oficiale dictate de ratiuni publice. pe pardoselele camerelor. regii aveau grija sa li se scrie analele. realele conditii si evenimente. fara insa. sa aiba tonul secular al poemelor homerice. erau la indemana participantilor. incorporand valori literare. dar arareori oglindeste realitatea vietii poporului care le-a produs. Expunerea se adanceste in trecut. in Babilonia existau liste de regi care ingaduiau plasarea anilor prin evenimente sau nume. Aceste liste au capatat valoare de document istoric si au ingaduit prin compararea sincronismelor din mai multe tari o viziune universala. cu scopul de a statornici o scriere corecta ce nu se prezinta ca marturia unui real interes pentru trecut. Analele marilor regi asirieni se scriu si pe piatra. ceea ce insemna o relatie prezent-viitor. dar pastrand o tonalitate obiectiva. dar si la Egipt cu prilejul expeditiilor de ordin militar. Se incerca o investigare a trecutului mai indepartat. Se poate afirma ca mult inainte de redactarea codului lui Hammurabi. In schimb.impresionant. In sfarsit. care in final alcatuiesc o literatura ce poate servi reconstituirii istoricilor. dar si stiri despre perioadele de pace. analele regale. Liste similare au fost descoperite in Sumeria. S-au pastrat liste cu numele regilor babilonieni. (1160 i. persoana regelui. glorificand o domnie. ceea ce ne indeparteaza totusi de la istorie. aceasta fiind apropiata de aceea a Babiloniei. spre exemplu domnia lui Tigleth-Peleser I.Ch. mai cuprinzator din poemele ce s-au pastrat din vechiul Babilon. In prelungirea acestei istoriografii se situeaza contributia Asiriei la istoria istoriografiei. trasarea de granite.) a avut loc o tentativa de a ameliora analistica. dar care nu reprezinta o reala istorie.). De remarcat cronicile sincrone ale Asiriei si Babiloniei ce ofereau relatii pentru mai multe veacuri. Se scriu pe coloane. Scribii mesopotamieni au alcatuit insa si liste de nume.Ch.

exegeza facand remarcabile progrese evidentiind influenta babiloniana. a inceput sa se interogheze asupra textelor vechi din unghiul filologiei. dovada analele Asiriei sau inscriptia lui Darius. prin Cyrus. continua traditia regala a Babiloniei si Asiriei. Asiriei si Persiei a fost reluata sub influenta greaca de Berossos. Spinoza are meritul de a fi dat cel dintai real studiu asupra Genezei sustinand ca aceasta opera este rodul unor contributii succesive. Inscriptia celebra a lui Darius contine 50 sau 60 de sectiuni referitoare la diferite subiecte. Biblia este considerata unul din cele mai de seama produse din istoria istoriografiei. Exegeza acestui text coboara in evul de mijloc si la inceputul epocii moderne cand criticismul istoric. Este scrisa la persoana intaia. exaltand faptele regilor care au ilustrat trecutul. datorat iahvistilor care au transmis in Joshua. timpului lui Saul.Nebonidus (556-539 i. ceea ce insemna un interes pentru trecut. Discutiile s-au prelungit in secolului al XIX-lea. in special al secolului al XVII-lea si al XVIII-lea. Deci un text care contine ideea de reconstituire a trecutului. orientata insa spre trecut. in unele cazuri. un preot. rod al unor secole de elaborare. de la Cambyses si Cyrus.) insusi. Se poate afirma ca literatura Orientului antic in esenta nu reprezinta o reala istorie. inclusiv la genealogia lui Darius si descrierea provinciilor imperiului. la randul lui. Cartile lui Samuel si inceputul primei carti a Regilor o reala istorie in proza. osciland intre o credibilitate absoluta si un scepticism exagerat. nu a lipsit. Sub raport istoriografic inceputul naratiunii istorice apartine epocii regale.Ch. Critica biblica a evoluat. la istoria inaintasilor. prin 280 i. analele Persiei nu se ridica la valoarea celor asiriene. un apel la posteritate. Regatul persan. cu date care interesau extinderea imperiului. o povestire a unei traditii nationale ce nu trebuie privita din unghiul istoriografiei moderne. desi un anume sens al trecutului. Aceasta traditie a Babyloniei. Aceasta este expresia unui mic grup de origine semita care ne-a transmis prin Biblie sau Vechiul Testament o compozitie unitara. Desi tentativa a fost continuata. Or.Ch. astazi istoricitateaBibliei in lumina exegezelor ultime si a descoperirii manuscriselor de la Marea Moarta este neindoielnica. De remarcat istoria lui David in care se afla o relatare care transmite fapte neindoielnice. daca nu un istoric regal cel putin un personaj care in vechile asezari cerceteaza biblioteci. David si Solomon. care a folosit surse originale iar in partea propriu-zis istorica se bazeaza pe fapte reale. Istoriografia evreilor Istoriografia vechilor evrei se afla intr-un vizibil contrast cu produsele istoriografiei egiptene sau babiloniano-asiriene. Aceasta literatura a fost cunoscuta de istoricii greci care au introdus in scrierile lor informatiile transmise. Ea trebuie sa fie vazuta din unghiul a ceea ce a dat 7 . care scrie cartile Babylonicasau Chaldaica.

Job si proverbele sunt tipice continand cronicile. primele veacuri ale umanitatii. dar toate pot sa fie considerate surse ale istoriografiei evreiesti. Pentateucul a suferit redactii succesive in exilul babilonian sau in perioada persana cand se realizeaza cea mai importanta contributie care furnizeaza cadrul istoriei de care dispunem astazi. Existau in trecutul cultural al evreilor doua cronici. Potrivit cunoasterii actuale evreii au transmis posteritatii o naratiune care a inlocuit teogonia cu etnogenia. Din punctul de vedere al istoriografiei Pentateucul este compus din patru surse ce dateaza din secolului IX pana in secolului IV. Samuel si Regii. Genezarelateaza istoria creatiei. Este vremea lui Moise cand la inspiratia divina el ii conduce pe evreii din Egipt. cu influente din antichitatea egipteana.Ch. sunt de continut istoric. Jahve care conduce si comunica prin viziuni. Este o colectie de carti. asociind procesului istoric un Dumnezeu si ca atare o tendinta spre universal. Profetii si un miscelaneu numit Scrieri. De mentionat ca cronicile descriu istoria veche si originea etnica sub forma genealogica si tabele cronologice. istoricii din Judah le-au combinat si augementat. un miscelaneu ce include legende din vremea nomadismului. Primul text care acopera perioada de la Geneza la Regi include legende preistorice. Exegeza considera ca numele lui Jahve apare in istoria nationala dupa perioada nomada.). Biblia este expresia unui popor care a trecut de la o societate primitiva la civilizatie. Nu are o valoare istorica fiind mai mult antropologica. De amintit ca in structurarea Bibliei intervin Jahvistii care redacteaza o noua compilatie a istoriei patriarhilor cu diferite variante locale ce includ perioada nomada reprezentand o varsta prejahvistica. Exodul siNumeri cuprind istoria nomada a lui Israel. zeitatile locale sunt inlocuite prin opera Jahvistilor. in cinci parti care furnizeaza problemele cele mai importante sub raport istoriografic. pastrindu-si istoricitatea si coerenta. babiloniana. Joshua. Ezrah si Nehmiah. a treia. in pofida redactiilor succesive. a doua se distinge prin valoarea naratiunii care include cartile profetilor. Prima parte poarta numele de Pentateucul. cele mai vechi. In esenta structurarea acestor legende si mituri ale religiei tribale isi pastreaza insemnatatea lor. Joshua si Judecatorii asezarea in Palestina.Scrierile din care Psalmii. cele patru istorii. Traditia a fost preluat de crestinism ca baza a teologiei si ca fundament al cronologiei. Astfel. tranzitia de la nomadism la starea agricola. Judecatorii.comparativ cu antecedentele Orientului. inceputul regalitatii apare in David. legi. a regatelor lui Israel si Judah. 8 . Primele doua. In aceasta perioada se contureaza credinta intr-o divinitate unica. In 722 i. Biblia se imparte in trei parti principale: Legea sau Thora. in timpul cuceririi si a asezarii. cartea lui Daniel. Regii evoca ascensiunea lui Solomon si inca doua domnii (1500-1100 in Ch. Samuel. profetii. poeme.

H. in timp ce Munci si zile ofera o succesiune a varstelor (varsa de aur. The Story of ancient History. cu durata lunga. cazul clasicistei Jacqueline de Romilly a avansat ideea potrivit careia Herodot a fost precedat de Hecateu din Milet a carui opera ni s-a transmis doar fragmentar. Istoricii istoriografiei sunt de acord sa constate ca parintele istoriei. J. 3. 2. 9 . Potrivit unei conceptii care impartaseste ideea procesualitatii istorice. sursa istoriografiei clasice grecesti trebuie vazuta in raport cu durata istorica. note de Constantin Daniel si Ioan Acsaon.. New York. Un loc il detin poemele homerice. 1977. intr-un moment cand Grecia era amenintata sa fie subjugata de persi. p. ce apartine lui François Chatelet. Povestirile Egiptului antic. Alaturi de Homer poate fi mentionat Hesiod prin poemele sale Munci si zile si Theogonia. Astazi este un loc comun constatarea ca realul spirit istoric s-a nascut odata cu razboaiele medice. pentru a vedea cum s-a constituit istoriografia clasica greaca. confruntarea dintre greci si barbari a detinut un rol catalitic si nu determinant. 1961. fiind un proces istoric. T. p. Hesiod ramane grecul care a incercat sa lege prezentul de trecut. continand cea dintai relatare a trecutului grec si cea dintai mentiune a notiunii de istorie. incercand sa aduca lumina in aprecierea distantei dintre perioada arhaica si cea legendara a istoriei grecesti idee ce avea sa fie reluata in Ionia in secolului VI i. Chiar daca razboaiele medice au avut un rol in afirmarea spiritului istoric. Thompson. Barnes. (Dionisie Pippidi). 4. fiind exprimata intr-o lucrare intitulata La naissance de l'histoire. bronz si fier). considera ca impactul persan a determinat aparitia spiritului istoric. socotit parintele istoriei de Cicero. O interpretare hegeliana. Shotwell. 62-158. Iliada care in opinia cercetatorilor s-a intemeiat pe evenimente reale. argint. urmeaza sa cercetam antecedentele. Istoriografia preherodotiana In istoria istoriografiei universale vechea istoriografie greaca sau in alti termeni antecedentele preherodotiene ocupa un loc distinct.Ch. traducere.. E. New York. 1963. Astfel.. J.. Ca atare. Herodot. Astazi este o evidenta ca Herodot. I. El face pasul inainte. p. ultima destinata genezei grecilor. Bucuresti. 12-25. a fost precedat de proza istorica a logografilor care au anuntat prin scrierile lor istoriografia clasica greaca. A History of Historical Writing. de inceputul firii pe calea treptelor cronologice care sunt generatiile.. in acord cu rezultatele la care a ajuns exegeza istoriografiei antice. Prefata. A History of Historical Writing. cu opera lui a fost precedat de incercari istorice care anunta istoriografia clasica greaca.Bibliografie 1. O cercetare. 3-20. W.

coloniile de la Marea Neagra. si in primii ani ai celui de al V-lea secol. Mediterana Orientala si Egiptul. cu fenicienii ce descoperisera alfabetul pe care elenii il vor adapta. cu monumentele vechiului Egipt. un calator in spatiile orientale. Scitia. a oferit date despre istoria legendara a grecilor. In randul acesteia se detaseaza Hecateu care a trait in a doua jumatate a secolului al VI i. Hellanicus a scris insa si lucrari etnografice referitoare la Grecia. pe temeiul generatiilor. opere mitografice in care a incercat sa povesteasca miturile vechi ca istorie. izvorata din contactul cu spatii in care cunoasterea facuse progrese. Egipt.Reala istorie apare insa intr-o epoca de efervescenta creatoare. Fenicia. Logografii. Egiptica. caci spusele grecilor sunt multe si dupa cat mi se pare bune sa starneasca rasul". la tarile barbare. asezand temeiurile naratiunii istorice. fapt ce ii distanteaza de istoricii vechiului Egipt care afirma raportul prezent-viitor. Lydia. un prolific autor. ilustrand relatia prezent-trecut. "Astfel graieste Hecataios milesianul: scriu acestea asa cum ca au fost cu adevarat. posibil nascut in jurul anului 485 si care si-a scris opera in ultima treime a secolului V. Intr-o a doua opera. Mai pot fi amintiti Cadmos din Milet (cca. O eminenta clasicista Jacqueline de Romilly afirma ca Hecateus avea toate calitatile pentru a fi parintele istoriei si se pare ca totusi nu a fost.Ch. Ca atare. Unul din acesti autori a fost si Hellanicus din Lesbos. in Genealogii. A fost un om politic. a redactat o Descriere a pamantului(Periegeza) in care a infatisat lumea cunoscuta. Prin aceasta asertiune el afirma indoiala vis-á-vis de o traditie inradacinata in mentalitatea colectiva. unde sau pregatit conditiile afirmarii istoriografiei. Regatul Persan. Ar fi scris o cronica despre Atena in care a cautat sa sondeze trecutul indepartat. Cipru. Posibil ca a scris o carte intitulataObiceiurile barbarilor. increderea in puterile propriului spirit. intr-o colonie infloritoare unde oamenii indrazneti acumulasera cunostinte geografice si etnografice despre Orient. El aduce insa prin opera lui afirmarea unui spirit critic care preludeaza viziunea lui Herodot. Charon din Lampsacus. in Ionia. care a scris aproximativ 30 de lucrari. poate unele intitulate Persica. de la razboiul troian. autori de proza. Ei s-au distins prin incercarea pe care o fac de a prezerva memoria trecutului. Persia. in Milet. 550). Acesti logografi reprezinta un preludiu al istoriografiei clasice grecesti incercand prin operele lor de cercetare sa cunoasca istoria omului in spatiu. Aici s-au asezat bazele cercetarii printr-o pleiada de carturari care fac posibila afirmarea istoriografiei clasice. Desigur. un curaj intelectual rezultat din experienta unei lumi grecesti in contact cu spatiile rasaritene si cu spiritul de cautare. El a fost un real om de stiinta. prin cronicile cetatilor si genealogiilor pe care le 10 . Dionysios din Milet care prin cautarile lor pregatesc afirmarea lui Herodot. poate unele dublete sau apocrife. la interferenta intre civilizatii. Ei marcheaza tranzitia de la mit la istorie prin istoria locala si a spatiilor invecinate. cautand totodata sa lege vremurile eroice de prezent. s-au incadrat prin preocuparile lor investigarii lumii persane in carti cunoscute sub numele dePersica prin Dionysios din Milet. prin Hecateu istoria se afirma.

Pippidi. istoriografia clasica greaca. El a cercetat informatii geografice intinse. 2.Ch. Piatkowski A. fragmente putine la numar. Istoriografia clasica greaca I. este de natura sa arunce lumina asupra scrisului parintelui istoriei care apare in prelungirea unei remarcabile evolutii in timp. in conditiile create de evolutia Eladei. caci el avea totul pentru aceasta. curaj intelectual. Barnes. Flaceliere R. Bibliografie 1. in care cultura a cunoscut. A History of Historical Writing. Pentru aceste ratiuni Jacqueline de Romilly. prin genurile literare 11 . si in primii ani ai secolului V i.Ch. Interesul pentru istorie. deci el avea toate ratiunile pentru a fonda o istorie si totul pare a ne indica ca nu a facut-o". Herodot Geneza istoriografiei clasice grecesti se plaseaza cronologic in sec V i. in Herodot. El de asemenea avea un sens critic pe care l-a marcat net. Herodot ar fi facut o lectura din opera lui inaintea poporului atenian. care cristalizase in scrierile sale trasaturile unui discurs istoric care poarta amprenta spiritului critic si curiozitatea pentru lumea din afara Greciei. Proza logografilor. izvorata din contactul Ioniei cu Orientul. D. prin contributiile epocale ale lui Herodot si Tucidide. 3. Pastrarea fragmentara. in Histoire et historiens dans l'antiquité a tinut sa remarce: "Eu gasesc ca este extraordinar ca Hecateu nu a putut sa fie parintele istoriei. istoriografia greaca isi asociaza atributele care o vor consacra: indoiala in fata unei traditii.. o autoritate stiintifica. 1998.. unul relevant prin intermediul operei lui Herodot. a oferit exemple pentru o noua investigare in aceleasi spatii si totodata o metoda critica. H. Intr-adevar. Astfel se explica. prin calatoriile sale. distinsa clasicista. vol I.Ch. fapt ce a starnit entuziasm. care a trait in a doua jumatate a secolului VI i. prin aceste precedente. daca ea este autentica. pentru spatiul Orientului. Istoriografia greaca a fost preliminata de tentativele logografilor si mai cu seama de Hecateu din Milet. datorita unui spirit favorabil evocarii trecutului. Proza istorica greaca. Bucuresti. doar nume de autori si opere si nici acelea precise. 4. Istorii. increderea in virtutile propriului spirit. New York. Este o dovada ca la Atena era un interes pentru istorie.. prin. parcimonioasa adeseori. 1970. isi are explicatia in evolutia intelectuala a secolului V i.Ch. cu marile experiente umane dominate de un spirit de cautare. Hecateu. Bucuresti. 1970. pentru creatia lui Herodot. Istoria literara a Greciei antice. In sprijinul unei astfel de imprejurari intervine si o informatie. 1963. potrivit careia in jurul anului 446 i.Ch. E. Bucuresti. Studiu introductiv. El a participat la viata politica. prin care epoca clasica isi afirma propria ei existenta.realizeaza largind cunoasterea istorica.

cunoscuta din relatarile logografilor. eficienta si solidara in fata amenintarii barbare. Istoriile lui Herodot au inchis in sine noul sens pe care il asociaza investigarii trecutului prin notiunea de ancheta.Ch. intrun climat stimulativ. La mijlocul secolului V i. ca esecul in confruntare ar fi adus dupa sine o Grecie subjugata si degradata la nivelul unei satrapii. Datorita unor imprejurari de natura politica s-a exilat. a marii spaime. In acest moment al pericolului iminent si in cele din urma al invaziei. expresie a transformarilor petrecute in civilizatia greaca. a fost substituita de una reala. la cristalizarea ideii de istorie cercetare. dar si institutiile colectivitatilor mai vechi sau mai noi" (D. si a murit in 425. a prilejuit o meditatie fara precedent care a semnificat aparitia unei constiinte istorice. Este evident ca infruntarile dintre greci si persani au contribuit la maturizarea interesului pentru alte spatii. Grecii si istoria. o lume terifianta. amintirea socului provocat de invazia persana. nascut intr-o familie de demnitari. François Chatelet. aprecierea rolului detinut de opera herodotiana devine inteligibila prin cunoasterea biografiei istoricului.M. intemeiata pe unitatea care s-a creat pe deasupra particularismului polisurilor. devenind cetatean al orasului 12 . in sensul ca pentru intaia oara in opera unui cercetator al trecutului se subliniaza schimbarile la care sunt supuse nu numai realizarile materiale de orice fel. 1981). a determinat afirmarea eroismului individual si colectiv. isi face aparitia Herodot. un spirit istoric care a devenit un element caracterizant al istoriografiei clasice. mai precis a spiritului istoric a fost interpretata de un filosof al istoriei. realizata de logografii generatiilor precedente. non-greci. in aceasta ambianta solidara s-a putut naste intr-adevar. o unitate ce salasluia intr-un destin comun si intr-o unitate spirituala. solidara si constienta ca grecii aveau un destin comun. cu o constiinta ascutita a vicisitudinilor determinate in viata societatilor de curgerea vremii. vizitand Orientul. prin meditatia filosofica si elocinta. Or. dar si Occidentul Mediteranei. o inflorire. cercetare exprimata de continutul cuvantului. Cirene. oglindita de poemele homerice. Herodot din Halicarnas s-a nascut candva intre anii 490-480 i. in Variatii pe teme clasice. se intregeste la Herodot. in prelungirea unor tentative anterioare istoriografice care anunta opera care l-a facut nemuritor.Ch. In cursul vietii a intreprins numeroase calatorii in Egipt. Era originar din Ionia. printre ascendenti indigeni. Babilon. Or. avand posibil. Lumea greaca era constienta. Contactul cu o lume-cum s-a spus-stranie si indepartata de ideealul grec. vechea comunitate legendara. In imprejurarile create de evolutia civilizatiei grecesti pe coasta asiatica. in totalitatea ei. Pippidi. ca efect al razboaielor medice asupra societatii Eladei.cultivate. solidaritatea Eladei amenintate. aflat la interferenta zonelor culturale. Aceasta constiinta istorica este una colectiva. pe temeiul unor factori preexistenti. dar si din legaturile directe de pe coasta asiatica a Greciei cu persii. Bucuresti. "Cunoasterea diversitatii omului in spatiu. Aparitia istoriografiei clasice grecesti.

este evident ca ne gasim in fata unui fenomen de alteritate. interferata insa de observatii personale. o colonie greaca. in final." Problema este a destinatarului. constitutionale si militare. Istoria scrisa de parintele istoriei insemna cercetare. geografice. desi. care au patruns in gandirea greaca. aparent. Opera lui reflecta contextul civilizatiei careia i-a apartinut. o incursiune in timp si spatiu. Ca atare suntem in fata a doi Herodoti. insumand antecedentele. Astfel. nu. a Istoriilor. Hartog. Deci in primele capitole sunt in discutie ceilalti. in sudul Italiei. de meditatie despre oameni si locuri. ne ofera o expunere intretaiata de numeroase digresiuni despre locurile vizitate si popoarele intalnite. pentru ca. fiind o adevarata enciclopedie a cunostintelor istorice. un distins istoric francez. noi si ceilalti. in cazul razboaielor fiind vorba de locul in care se povesteste. In esenta "noi grecii" sunt prezenti in intreaga lucrare. grecii. sociologice ce reuneau o diversitate de idei. dupa capitole introductive si altele dedicate imparatiei persane. pentru ca in ambele. care ramane pe primul plan al lucrarii. primele carti si ce reprezinta istoria confruntarii? Potrivit opiniei unuia din cei mai de seama interpreti ai scrisului herodotian. opera calatorului si istoria razboaielor medice. in care razboaiele medice sunt prefatate de o vasta ancheta in interiorul civilizatiilor cu care Grecia se invecina. grecii si barbarii.Thurioi din Grecia Mare. in realitate constructia este reductibila la alteritate. cand viziunea lui este a unui istoric. este faptul ca istoricul s-a 13 . Planul lucrarii sale are in vedere pe parcursul a sase carti. de calatoriile amintite. Herodot este cel dintai istoric care a dat o descriere analitica a unui razboi. la "noi si ceilalti. fiind primul care a apelat la date etnografice si s-a referit la probleme de ordin constitutional. Biografia istoricului este legata de mediul Halicarnasului si de Thurioi. este vorba de primele carti scrise inainte de sejurul atenian si de cele elaborate dupa. situatii concrete si schimbari ce s-au petrecut in societatea greaca aflata in expansiune prin colonizare. in prima naratiunea se refera la teritorii straine. rodul anchetei intreprinse. de fapt opozitia dintre Europa si Asia. tentativa incercata si de alti autori. a ridicat si ridica probleme de deosebita insemnatate pentru intelegerea Istoriilor in sine si sub aspect compozitional. caruia i se vorbeste despre sciti imaginari-istoria unei fictiuni sau mai precis un raport fictiune-istorie. in ultima instanta. unul al primelor parti. ea fiind destinata unui public nestiutor. Ceea ce este insa important. Ce reprezinta. Dovada structura operei sale. in celelalte este vorba de noi. ofera cercetatorului actual posibilitatea chestionarii modului in care si pentru care Herodot a structurat lucrarea. invaluite de legende si patrunse de o gandire inca traditionala. prilej de acumulare de cunostinte. mutatii de mentalitate. Opera herodotiana s-a intemeiat pe cele trei categorii de izvoare: etnografice. al doilea al razboaielor medice. dar si intr-un caz si altul de un trecut apropiat. ancheta. Interpretarea operei lui Herodot. Cele doua parti distincte. a lui Herodot ca istoric. sa incheie cu confruntarea dintre greci si persi.

p.. celalalt al randuielilor superioare care carmuiesc lumea" (Pippidi). a supus unei reflexii critice asertiunile persanilor pe care le aseaza fata in fata cu asertiunile grecilor. asa cum a subliniat Dionisie Pippidi. In acelasi timp. Scopul lui este sa descrie rezultatul cercetarilor efectuate. vesnic neschimbat. sub aspectul conceptiei istorice cauzalitatea naturala coexista cu una miraculoasa. patruns de nestatornicia lucrurilor omenesti.. dovada ca el credea ca in lume totul se petrece potrivit unui plan providential. Ca istoric. Textul evidentiaza o gandire cu adevarat istorica. depanand. Herodot si-a propus sa descrie "ispravile mari si minunate savarsite si de greci si de barbari". se poate spune ca naratiunea lui Herodot se desfasoara pe doua planuri: unul al randuielilor omenesti.orientat spre cercetarea evenimentelor. Deci.17). cu timpul si-au pierdut stralucirea. cercetare. Ceea ce el a intentionat era sa evidentieze faptele omului. ca s-a straduit sa detaseze cauzele pe care le-a categorisit in cauze indepartate. In ceea ce priveste izvoarele de care s-a folosit in constructia sa istorica au fost unele de natura scrisa. altadata au fost neinsemnate. preocupata de actiunea umana. printre altele va pomeni si pricina pentru care acestia s-au razboit intreolalta" (Istorii. fapt ce indica o atitudine istorica. p. cauze imediate si pretexte. cat despre mine. au precumpanit cele intemeiate pe observatia directa. Mi-e de ajuns sa stiu pe cel care a inceput mai intai sirul jignirilor fata de eleni. 15). nu cutez sa rostesc daca intamplarile s-au petrecut asa sau altminteri. istoricul grec nu s-a ridicat la intelegerea corecta a devenirii istorice. dar se pare. aceleasi cauze determina de fiecare data aceleasi urmari" La Herodot. interpretarea actiunilor omenesti la Herodot constituie 14 . ceea ce inseamna o amendare a ideii de predestinare. "Asa fiind. I. ca orice fapta este judecata de zei potrivit unui sever cod moral si ca "invidia divinitatii" starnita de actiuni umane isi are locul ei in explicatie. deopotriva. pe cand altele. I. "Herodot din Halicarnas infatiseaza aici rodul cercetarilor sale pentru ca faptele oamenilor sa nu paleasca prin trecerea vremii. Opera herodotiana ne introduce intr-o sensibilitate marcata de istoria stiintifica. "ca in conditii identice. In conditiile in care lumen naturalenu se despartise de lumen supranaturale. intr-o expunere care nu mai este invaluita de legenda. ceea ce inseamna o evolutie de la particular la universal. imi voi urma povestirile. mari in vremea mea. iar ispravile mari si minunate savarsite si de greci si de barbari sa nu fie date uitarii. Herodot nu exclude insa examenul faptelor omenesti din punctul de vedere al conditionarii lor psihologice. le voi pomeni deopotriva si pe unele si pe altele" (Istorii. Dupa ce-l voi fi aratat. "Acestea sunt asertiunile persilor si ale fenicienilor. deci ce omul a facut si de ce. o orientare spre universal si convingerea despre vesnica prefacere a intocmirilor omenesti. pentru ca ele sa nu fie date uitarii de posteritate. fapt ce insa inchide si iluzia "perenitatii" sufletului uman. istoria cetatilor omenesti mari si mici caci multe din cate au fost mari odinioara.

De aceea este corect sa constatam ca "naratiunea la Herodot se desfasoara pe doua planuri. nu in afara neglijarii miraculosului pe care il voia confirmat. In acest sens sa amintim ca in explicatia faptelor istorice parintele istoriografiei nu se margineste la un principiu unic. ca tocmai aceasta cunoastere le-a dezvoltat grecilor simtul relativitatii moravurilor si obiceiurilor. ceea ce inseamna ca una se repudiaza prin alta. Fiind mai aproape de spiritul secolului VI. Persii au fost pedepsiti fiindca s-au ridicat ca putere peste masura. Deci. incadrata "intr-o viziune metafizica a devenirii". in care interventia zeilor era menita sa indrepte devierile de la comportamentul moral. Practicand insa un criticism masurat este convins ca dincolo de explicatia providentiala se afla afirmata credinta in instabilitatea lucrurilor umane. Un fapt poate fi explicat printr-o cauza. Istoria este distincta de mituri si de viziunea exclusiv teocratica. Robert Flaceliere. zeii neingaduind ca cineva sa se ridice prea sus. ancheta. a fost de natura sa largeasca viziunea care a evoluat spre ecumenism. In concluzie. de mentalitati prelogice. aceasta intelegere a evenimentelor. Se poate considera ca aportul lui Herodot la dezvoltarea istoriografiei universale a fost unul de exceptie 15 . Alaturi de aceasta convingere ne prezinta ideea existentei vicisitudinilor istoriei. vecina cu o cauzalitate miraculoasa. cercetare. o cauzalitate naturala. examenul faptelor omenesti din punctul de vedere al conditionarii lor psihologice. Examinarea operei herodotiene se caracterizeaza prin: 1. ci apeleaza la mai multe feluri de cauzalitati. stabilind o relatie prezent-trecut. Or. Istoria este stiinta. Scopul istoriei este ca cele cercetate. faptele petrecute sa nu fie date uitarii. gandirea lui era patrunsa de prejudecati irationale. un fel de eterna devenire. comparativ cu istoriografia Orientului. istoria era chemata sa scuteasca trecutul de uitare.un pas inainte tocmai prin faptul ca cercetarile efectuate erau o incercare de a raspunde la intrebari asupra unor lucruri despre care se recunoaste nestiutor. Incheierea la care a ajuns un exceptional istoric al literaturii grecesti. 2. dar si prin contrariul ei (D. unul al mobilelor si indreptatirilor omenesti. potrivit careia opera lui Herodot a deschis orizonturi largi asupra lumii. celalalt al randuielilor superioare care carmuiesc lumea".M. Pippidi). relatia cauza-efect nu se explica cu rigoarea necesara unei legi. Cert e ca Herodot a cautat adevarul cu staruinta pana la capatul lumii cunoscute. Contributia Istoriilor lui Herodot a fost esentiala in masura in care a putut sa creeze o solidaritate "nationala" in fata pericolului care s-a asociat unitatii spirituale pe care o inchideeau in sine poemele homerice. nu exclude pe de alta parte. 3. Exegeza herodotiana a scos la vedere reflexii incadrabile unei filosofii a istoriei ce merita sa fie retinuta. ceea ce insemna ca in explicatia fenomenelor naturale.

precum si a conceptiei profesate. Subiectul sau se refera la un eveniment contemporan care. D. Opera lui. 1970 (Capitolele referitoare la istoriografie). vol I-II. Aici stapanea. se pare. Piatkowski. A. Le miroir l'autre. p. 1990. se alatura evenimentului central povestit de Herodot. Herodot. 6. 8-122. Bucuresti. Flaceliere R. Razboiul peloponeziac.prin ideea de istorie cercetare care a venit la capatul unei evolutii anterioare. nu pot sa fie percepute in afara catorva repere biografice. 1981. Ch. prin dimensiunile lui si impactul avut asupra societatii. Tucidide aduce ca tehnica istoriografica si ca filosofie cateva din permanentele istoriografiei din toate timpurile. Hartog. in Herodot. avand la indemana texte care pot sa constituie un reazem pentru intelegerea conceptiei si metodei practicate. care i-a adus in urma unui insucces un exil indelungat in Tracia. Aprecierea scrisului sau ne este usurata de numeroasele sale texte risipite in lucrare. 4. Essai sur le representation de Istoriografia clasica greaca II. A. Momigliano. 3. totodata. Studiu introductiv. 2. printr-o cariera. de altele ce condenseaza substanta gandirii sale istorice. Intelegerea operei si a intentiilor ce l-au calauzit.. La storiografia greca. Istorii. 1988. Pippidi.. Istoria literara a Greciei antice. insa. este un moment de turnura in istoria istoriografiei ca naratiune si explicare. vol I. la randul sau. Spre deosebire de predecesorul sau. Grecii si istoria in Variatii pe teme clasice. Gallimard. in calitate de strateg ales in 424 i. in care sia expus intentiile calauzitoare si. Istorii. Istoricul apartinea unei familii aristocratice pe care a ilustrat-o. Bucuresti. unele 16 . Tucidide Istoriografia greaca cunoaste o etapa superioara a devenirii sale prin Tucidide. Ea reprezinta saltul spre zonele unei gandiri care inchide in sine atributele istoriei in deplinul sens al cuvantului. Tucidide din acest punct de vedere situeaza exegetul intr-o pozitie avantajoasa. constituind un moment intr-o devenire care se va perpetua la nivelul operei lui Tucidide. Bucuresti. F. 1982. Bibliografie 1. Torino. 5. marele istoric grec care reprezinta realizarea de capetenie a istoriografiei antice si cum s-a mai afirmat "una din culmile istoriografiei universale". d'Herodote. care l-a dus in varful demnitatilor publice.

cu convingerea ca razboiul va constitui un eveniment epocal. ci a istoriei ca actiune in general (Chatelet. de aspiratia spre o dominatie politica si comerciala. In cartile urmatoare. asemenea inaintasilor si logografilor sau a lui Hecateu si Herodot. Oloroes. era apropiat ca varsta de "parintele istoriei" Herodot. De aici. de cealalta parte prudenta. In Cartea I. Cu un cuvant. ramanand nefinisata si neterminata. pe de o parte. Tucidide fiind surprins de moarte inainte chiar de a fi finisat lucrarea. Rivalitatea celor doua state era generata de tendinta Atenei de a constitui un imperiu prin impunerea autoritatii sale asupra Eladei si lumii barbare. Tucidide isi scria istoria ca istoric participant. II. iar capitolele 25-116 din cartea a V-a prezinta imprejurarile din Grecia dintre pacea lui Niceas (421) si primele pregatiri in vederea expeditiei in Sicilia (415). Atena si Sparta. de o parte progresul. Deci. Esential este ca lumea greaca de dupa solidarizarea ce s-a realizat in timpul razboaielor medice. mine de aur. ca si prin metoda profesata. confruntari. IV si o parte din cartea V se povestesc evenimentele primilor zece ani de ostilitati. fiindca totul lasa sa se intrevada evenimente. Opera a ramas neterminata. de inovatie. Observator atent al scenei politice a Eladei. datorita polarizarii care are loc in Elada in jurul celor doua puteri mai cu seama dupa Liga de la Delos. se remarca printr-o conceptie care il depaseste la un interval de o generatie pe precedesorul sau Herodot. 17 . dupa Cuvantul inainte si unele precizari metodologice. nu va intarzia. daca Herodot. de alta intelepciunea conservativa. Cartile VI-VIII contin desfasurarea evenimentelor din vremea cuceririlor Siciliei si catastrofa de la asediul Siracuzei. p. istoricul a expus cauze apropiate si mai departate ale subiectului. Tucidide realizeaza ca noul conflict. marcata de un spirit traditional. De fapt. Nascut in jurul anilor 460. tindea la o luare de constiinta a comunitatii elene culturale. Opera inceputa odata cu declansarea ostilitatilor dintre Atena si Sparta numara VIII carti. mostenite de la tatal sau. prin opera lui. In esenta. de sorginte conservativa. a iscat controverse in privinta paternitatii. de misiunea civilizatoare ca efect. de asta data in interior. Intelegerea operei istoricului grec sta in legatura cu patrunderea exegetului in istoria realitate a epocii ce a urmat razboaielor medice si care reprezinta o noua faza a istoriei Eladei. de visul expeditiilor indepartate. de excesiva reflexie. a intreprins numeroase calatorii. nume de rezonanta traca. astfel ca ultima carte. ca observator direct al evenimentelor. a remarcat polarizarea societatii grecesti in jurul celor doua cetati. Cu Cartea a VIII-a se nareaza evenimentele din Grecia dupa revenirea ostilitatilor din Elada.avutii. III. Tucidide pune in lumina realitati politice indispensabile intelegerii nu numai a devenirii Greciei. avem de a face cu doua conceptii opuse cu privire la destinul Eladei. Atena aspira la o talasocratie. Spirit conservator. 197). reprezinta o noua faza strabatuta de confruntari intre cele doua puteri aflate in competitie pentru suprematie. spiritul de aventura.

cu secole inainte ca determinatia de natura economica sa fie avansata. asupra limitelor cunoasterii istorice. chiar daca s-au intamplat in cetatea lor" (I20. s-ar putea spune.Istoricul insusi exprima cauzele si sensul evenimentelor intr-un text revelator inca de la inceput. presupunerea si-o intemeia [pe faptul] ca si unii si ceilalti ajunsesera in culmea pregatirii tuturor mijloacelor pentru a-l purta si vedea ca cealalta elenime trecea. Tucidide nu a dat o simpla naratiune evenimentiala. 18 . iar unii. atat pentru eleni. susceptibile de a fi studiate in inlantuirile firesti.I21. la intamplare. au inceput a-si face asezari mai putin expuse. istoricul atenian infatiseaza o cercetare argumentata a unui eveniment de valoare universala si nationala din perspectiva Eladei. Intr-adevar. in general si a celor specifice subiectului. Pofta de castig a facut pe cei saraci sa primeasca a fi supusi celor bogati: acestia. unii de partea altora. nici in alte privinte" (Cartea I. atunci cand era vorba de evenimente petrecute cu mult mai inainte si care ridica semne de intrebare unui spirit atent la ideea de reconstituire a adevarului prin fapte riguros stabilite. Prin urmare. altii de partea celorlalti []. in care pragmatic isi afirma intentiile in raport de insemnatatea subiectului. au supus statele mai mici". "Tucidide din Atena a scris istoria razboiului dintre peloponezieni si atenieni [aratand] cum s-au luptat intre ei. cat si pentru o parte din barbari. E adevarat ca evenimentele petrecute inaintea acestui razboi si cele inca si mai de mult au fost cu neputinta sa le cunoastem. in afara interventiei exterioare sau intamplatoare a divinitatii. in special de marxism. Istoricul atenian a desfasurat in redactarea operei sale un travaliu pe terenul stabilirii principiilor cercetarii istorice. marindu-si averile. meditand asupra valorii izvoarelor. din pricina noianului de timp (care a trecut de atunci). El a inceput sa scrie chiar de la izbucnirea razboiului. chiar pentru o foarte mare parte din omenire. mai apropiate sau mai indepartate. oamenii primesc unii de la altii traditiile despre faptele savarsite mai inainte. ci a infatisat complexul de cauze. nici in privinta razboaielor. deci am gasit eu [caci au fost] evenimentele vechi. Acest razboi a constituit cea mai puternica zguduire. "Acestea.1). nu inainte insa de a avansa o importanta atitudine cauzala. puternici si avuti. subliniind limitele cercetarii. aducand in discutie obiectivitatea si subiectivitatea acestora. Conceptia istoricului razbate din cele dintai randuri. dupa o indelungata cercetare. legate intre ele in chip necesar. adunand bogatii. fiindu-mi greu sa ma incred oricarei dovezi. a scris: "Atunci locuitorii de pe coaste. deoarece presupunea ca va fi razboi mare si cel mai de seama dintre toate cate fusesera duse mai inainte. dar judecand dupa dovezile in care se cade sa ma incred. va constata Robert Flacelière. Tucidide. Razboiul peloponeziac se prezinta ca o constructie istorica unitara care reuneste un ansamblu de fapte din viata economica. s-au imprejmuit cu ziduri. Se poate remarca faptul caracterizant ca istoricul atenian a meditat indelung si profund in sfera reconstituirii istorice. socotim ca n-au fost mari.I22). fara sa cerceteze. fapte individuale si colective.

Desigur ca in explicatiile lui rezida si elementul "intamplare. De aceea si e poezia mai filosofica si mai aleasa decat istoria: pentru ca poezia infatiseaza mai mult universalul. potrivit cu firea omeneasca. (Aristotel. ci a ganditorilor politici. considerat in randul ganditorilor politici. asa cum se transmisese prin mituri sau in opera logografilor si poezia epica. acel ansamblu de fapte naturale necunoscute de care slabiciunea mintii omenesti n-a stiut sau n-a putut sa tina seama" (Pippidi). definitoriu. la fel sau aproape la fel. Tucidide a inchegat o naratiune de fapte autentice. nu o compunere menita sa desfete la o intrecere trecatoare. pentru mine insa va fi de ajuns sa gaseasca de folos cel ce va cauta sa patrunda noima intamplarilor petrecute ori a celor ce s-ar putea petrece in viitor. Relativ recent. Poetica. la dovezile evidente "atat spune el. ci lucruri putand sa se intample in marginile verosimilului si ale necesarului. o reflexie asupra izvorului. cum s-a putut remarca. lipsita cum e de orice element miraculos. o metoda istorica ce poarta evidente semne ale unui spirit ce marturiseste examenul critic. Este evident ca Stagiritul nu l-a considerat pe autorul Razboiului peloponeziac in tagma istoricilor. cata vreme istoria mai degraba particularul". Intr-adevar. nu are in vedere Razboiul peloponeziac. Un loc important. a relevat cauzalitati de natura economica si psihica." Problema ridicata de acest text poate sa fie formulata in 19 . "Poate ca la o simpla ascultare. La o examinare mai atenta a operei lui Tucidide se poate remarca existenta in paginile sale a unei adevarate istorii in termeni actuali. istoricul nu se deosebeste de poet prin aceea ca unul se exprima in proza si altul in versuri" [de-ar pune cineva in stihuri toata opera lui Herodot. versificata ori ba]. oricum de fapte trecute prin filtrul critic. Conceptia istorica a lui Tucidide a prilejuit vii discutii. pe acest teren. "Din cele spuse pana aici reiese lamurit ca datoria poetului nu e sa povesteasca lucruri intamplate cu adevarat. un cunoscut text din opera istoricului atenian a contribuit la relansarea unei noi tentative interpretative. ceea ce inseamna afirmarea unei viziuni critice asupra scrisului istoric. Cazul elocvent este acela al reconstituirii cuvantarilor pe care le reda "asa cum mi se parea ca ar fi putut sa vorbeasca fiecare tinandu-ma cat se poate de strans de cuprinsul general al celor spuse in realitate". Rezulta. Ceea ce infatiseaza aici e un bun pentru viitor. prelungite pana astazi. cat se poate face dovada despre fapte vechi". ceea ce atesta o clara delimitare de mituri sau poezia epica. acceptandu-i ca istorici numai pe logografi (Jacqueline de Romilly). care fac din el un precursor al gandirii ce va triumfa in epoca moderna pe care a inspirat-o la nivelul istoriografiei. El se refera. pe Tucidide. il detine in conceptia istoricului determinarea cauzelor. Aici. in comparatie cu poezia care prezinta lucrurile cum ar fi putut sa fie. Unii dintre exegeti sunt de parere ca aprecierea lui Aristotel facuta despre istoriografie. interogatii care vizeaza pana si calitatea lui de istoric pe care i-o atribuim. aceasta n-ar fi mai putin istorie.Este de observat ca istoricul a staruit asupra faptului istoric distantandu-se de istoria necritica.Cartea IX). sub aspectul filosofiei istoriei. expunerea mea va parea fara farmec. din propriile asertiuni.

cum s-a relevat: a intentionat Tucidide sa depaseasca limitele timpului.termenii urmatori. cartea lui Tucidide prezinta numai verosimilitati sugerate. 165-170. Ceea ce ramane din aceste discutii ca bun castigat este nazuinta lui Tucidide de a atinge dincolo de individual si vremelnic. calificat "un razboi mare si cel mai de seama dintre toate cate fusesera duse inainte". la care gandirea lui s-a acordat. explicatia repetitiilor trebuie cautata in "firea omeneasca". si s-ar putea spune. al doilea. In realitate. Herodot si Tucidide. F. Daca totusi. in locul legilor. in Proza istorica greaca. confruntarea dintre est si vest. 3. In concluzie. Paris. cei doi mari istorici. la posibilitatea previziunii. Daca primul a inaugurat istoria cercetare. Prin subiecte si tratare. in felul de a fi al oamenilor. a sperat oare sa ofere temei pentru previziunea viitorului? Analiza operei si tendinta ei spre generalitate a dus la ideea ca el a formulat legi si ca atare a gandit. Istoricul istoriografiei. 20 . Din acest punct de vedere se ofera constatarea ca spre deosebire de predecesori. atat pentru eleni. istoria pe care au scris-o se ridica indiscutabil de la particularismul local la universal. afirma Dionisie Pippidi. in mentalitatea greaca. Pippidi. cat si pentru o parte din barbari. urmeaza sa-si indrepte atentia asupra rostirii istorice. p. avand in atentie complexitatea faptelor si implicatiile lor. dintre Asia si Europa si conflictul dintre Atena si Sparta. Maretia lor consta in conceptia lor istorica care s-a inscris in randul permanentelor istoriografiei umanitatii din toate timpurile. universalul si vesnicul. D. precum si implicatiile dramatice ale razboiului secolului lui Pericle. Chatelet. care a "constituit cea mai puternica zguduire. Deci doua evenimente care prin insemnatatea lor puteau sa puna sub semnul intrebarii si chiar au facut-o. cu alte cuvinte sa se repete. Istoria razboiului peloponeziac. chiar si pentru o foarte mare parte din omenire". p. pornind de la experienta. temeiurile civilizatiei Eladei. aceste situatii ale trecutului pot sa se intalneasca in viitor. intemeindu-se pe fapte. au introdus in istoriografie doua teme majore. riguros stabilite. au combinat tentativa investigarii critice cu talentul unor artisti care au stiut sa alcatuiasca o arhitectura in jurul subiectelor tratate. dintre greci si persi. Bibliografie 1. Bucuresti.. Or. El a nazuit la cunoasterea faptelor si nu a pretins la posibilitatea previziunii. Herodot si Tucidide. a introdus prin consideratiile sale explicatii care prelimineaza istoriografia europeana moderna. aceasta trasatura a scrisului sau il plaseaza cu opera lui. La naissance de l'histoire.1966. Grecii si istoria. 5-27. printr-un ascutit spirit critic. Tucidide. potrivit unor principii pe care le-a formulat.M. introducand in expunere o informatie ce invedera complexitatea civilizatiei la hotarul dintre Asia si Europa. 1962. 2.

1970 (Capitolul privitor la Tucidide). el i-a asociat efectele elenismului care au colaborat la conturarea istoriei universale. prin Origines manifesta un interes pentru originile cetatii. a cristalizat o gandire istorica in care a sintetizat trei din marile experiente ale antichitatii in planul cunoasterii istorice. Originar din Megalopolis. Traind in epoca de trecere de la pierderea independentei Greciei la ascensiunea impetuoasa a Romei. prin opera lui de prestigiu de necontestat. Polybios a fost cultivat de umanistii secolului XV italieni. admirat de Machiavelli in secolul urmator. R. Beneficiar al traditiei istoriografiei clasice grecesti. insa i-a prilejuit o experienta intemeiata pe ideea de continuitate care strabatea scrierile istorice ale lui Cato Maior si Titus Livius. pe care o conceptualizeaza prin notiunea de istorie universala. Istoriografia clasica greaca III.4. Astfel. si-a asigurat un loc in istoriografie. Bucuresti. elenismul si sensul istoriei romane. prin depasirea viziunii grecesti dinainte de Alexandru Macedon l-a incredintat ca particularismul grec era unul printre altele si. Epoca elenistica a constituit insa si o unitate lingvistica prin formarea unui dialect numit coiné care a fost un element unificator prin adoptarea lui in Grecia. deopotriva. atent la adevarul faptelor istorice. Autor al unei opere in care a tratat un subiect contemporan.. Acest fapt a pregatit cadrul de manifestare al istoriografiei ecumenice. datorita experientei insusite in cursul unei formatii care a incorporat istoriografia clasica greaca. al istoriei cercetare. istoricul a inregistrat efectele perioadei elenistice care i-a marcat gandirea. cel de-al doilea prin Ab urbe condita pentru ideea de continuitate. mai cu seama a ultimului. Herodot si Tucidide. Polybios Ultimul mare istoric grec. Istorie literara a Greciei antice. a dat expresie unei gandiri ce poarta amprenta originalitatii. Roma in plan istoriografic. pe urmele inaintasilor sai. totalitate a unitatilor particulare. despre existenta unei lumi umane. Elenismul. p. Istoricul grec a fost produsul cel mai stralucit al gandirii istorice antice prin principiile metodologice pe care le-a asezat la temelia constructiei sale istorice. 286-299. constiinta cooperarii dintr-o scena larg dimensionata de la Indus la Adriatica. Flacelière. cultivata de protagonistii scenei istoriografice grecesti. Grecizarea lingvistica a unor popoare cu moravuri si obiceiuri diverse. antologat si deformat de cultura istorica bizantina. ritmul istoric si ineditul evolutiilor politice si de civilizatie au fost de natura sa impuna istoricului interogatii menite sa ofere raspunsuri 21 . din Arcadia. Astfel. cu o remarcabila patrundere si spirit critic. in Orient si chiar la Roma. experienta romana prin ritmul istoric accelerat. de la Dunare la Sahara. Istoriei cercetare. Polybios ca istoric a fost insa influentat de ascensiunea Romei care prin cuceririle ei s-a suprapus civilizatiei elenistice. a fost un factor formativ care s-a alaturat aceleia a Greciei clasice si elenismului care incorporase si lumea barbara. reprezenta o civilizatie unitara care i-a inraurit viziunea istorica. Cel dintai.

22 . evenimentelor din Grecia. personaj ilustru al orasului natal. Istorii. cu opera lui Platon si Aristotel. Astfel. incheindu-se cu un epilog. Asia si Egipt. atesta faptul ca Polybios a ilustrat genuri istorice. Opera a fost conceputa potrivit unei conceptii cauzale ce se reflecta in structura ei. Viata lui Philopoimen. cunoasterea literaturii grecesti. celui de al doilea razboi punic. Primele doua carti constituie de fapt o introducere la lucrarea propriu-zisa pe care a conceput-o si in care a reconstituit devenirea republicii la nivelul de mare putere. Lucrarea marturiseste un proces de elaborare in timp. etc. initierea in stiintele timpului i-au conferit posibilitatea stapanirii unui subiect de o rara complexitate: ascensiunea Romei.. si-a insusit o experienta politica si militara care a devenit consubstantiala scrisului sau. disertatiaDespre locuirea in zona ecuatoriala sau Razboiul numatin. fenomen pe care l-a urmarit de-a lungul a 53 de ani. urmata de o istorie evenimentiala consacrata razboaielor purtate de Roma. in care exegeza a remarcat interventii ulterioare. la care se alatura trimiteri la medicina.prezentului. Originar din Megalopolis. Istoriile lui Polybios au fost concepute in 40 de carti din care in intregime s-au pastrat doar primele cinci si fragmente extrase din celelalte. cum sunt acelea din Cartea XII sunt reprezentative pentru conceptia profesata. condenseaza prin arhitectura si conceptie. a murit imediat dupa 121. Lucrarea lui Polybios. o naratiune intretaiata de digresiuni din care se distinge discutia despre constitutia romana si organizarea militara a Republicii. Subiectul pe care l-a tratat este ascensiunea Romei la rangul de mare putere. Expunerea merge pana la distrugerea Cartaginei (146).Ch. ideile ultimului detinand un rol major in propria lui gandire. De altminteri opera lui prin subiectele tratate. in special privind formatia lui intelectuala care este de natura sa ne desluseasca conceptia si metoda care l-au calauzit. Tratatul de tactica militara. ca biografia. pe care a formulat-o inca de la inceputul scrierii. alcatuita dintr-o parte introductiva menita sa raspunda ideii centrale. Polybios a conceput Istoriile astfel incat sa ofere o explicatie a devenirii Romei. Intelegerea aportului avut de Polybios la dezvoltarea istoriografiei antice este posibila retinand cateva din datele principale biografice. O inraurire cu totul exceptionala a detinut-o contactul sau cu filosofia si cu gandirea politica a timpului. adaugiri. razboiul din Rhodos si Bizant. reveniri. rezultate din evenimentele traite. ridicarea Romei. nascut in 201-200 i. din care unele. Educatia lui culturala si filosofica. opera lui de capetenie care l-a facut nemuritor. el insusi hipparh al Ligii aheene. ce marturisesc un orizont enciclopedic care a fost de natura sa usureze intelegerea subiectului Istoriilor. alaturi de o reflexie adanca si vasta cunostinte cultural-stiintifice. Asadar s-a cristalizat prin Polybios ideea de istorie universala careia istoricul grec i-a dat o stralucita expresie. Apartinea unei familii care a avut un rol in ierarhia orasului.

Or. "Caci ce om poate sa fie asa de nechibzuit sau de nepasator incat sa nu doreasca sa cunoasca in ce chip si prin ce fel de politica a fost biruita aproape toata lumea in mai putin de cincizeci si trei de ani" (Cartea I. la viata publica romana. Deci. cu un regim privilegiat. implicat de timpuriu in evenimente politice si militare epocale. consilier militar si executant al unor misiuni incredintate de Senat. care insa la el castiga sensurile intemeiate pe o cercetare a faptelor petrecute intr-o perioada de timp de mai bine de o jumatate de secol. astfel in cursul istoriei mele voi infatisa cititorilor intr-o vedere de ansamblu mijloacele de care s-a servit soarta pentru asi indeplini opera. Deci. la prabusirea Macedoniei si la inaltarea Romei ca putere mondiala. ascensiunea romana. sub patronajul Scipionilor. pierderea independentei patriei sale. Dintr-un dusman al republicii romane a devenit un admirator al Romei in ambianta cercurilor politice. Astfel istoria traita. trebuie s-o raportam la propria experienta de viata. printr-o reflexie intemeiata pe observarea atenta a formelor de guvernamant. 1). elementul definitoriu la Polybios este adancirea cercetarilor intr-un trecut indepartat menit sa explice fenomenul discutat. Demnitar in patria sa. Participa la campanii. Este fara indoiala in textul istoricului o gandire cauzala. imprejurarea ca a participat la fenomenele care au marcat istoria timpului sau. la participarea sa la evenimentele care au dus la pierderea independentei Eladei. Polybios a asistat la evenimente care au contribuit la definirea unei conceptii cauzale si la genul de istorie cultivat. Prin urmare in Istoriile pe care le-a scris despre o perioada marcata de evenimente epocale el a realizat ca in vremea in care a trait s-au petrecut transformari care au statornicit o noua ordine. ostatec la Roma. pentru ca din analiza efectuata sa detaseze principiile unei istorii noi pe care o califica ca istorie universala.In ceea ce priveste geneza Istoriilor. intr-o maniera comparata. dinspre aceste evenimente traite a venit si interogatia istoricului pe care a adresat-o trecutului pentru a gasi un raspuns la intrebarea pe care a formulat-o. Este important sa relevam totodata ca scrierea lui Polybios a fost rezultatul si al unei reflexii pe marginea istoriografiei care l-a precedat si a carei critica o intreprinde. caderea puterii macedoniene si mecanismele care au determinat ascensiunea Romei. a putut sa surprinda declinul Greciei. constitutia romana. constatabila si la inaintasi. la razboiul care a dus la eradicarea Cartaginei. stimulul investigarii trebuie cautat intr-un fenomen contemporan pe care incearca sa-l lamureasca prin cercetarea critica a faptelor. ceea ce a determinat un cumul de experiente sub toate aspectele vietii interne si externe a Republicii. militare si culturale. fata de care isi dezvaluie de fapt optiunile. Acesta a fost mai ales motivul care m-a indemnat si m-a impins 23 . "Caracteristica lucrarii mele si minunatia timpurilor noastre sunt urmatoarele: dupa cum soarta a indreptat catre un singur punct aproape toate intamplarile din lume si le-a silit pe toate sa tinda catre unul si acelasi scop. El a reusit in acesti ani sa patrunda. Ca istoric participant. prabusirea Macedoniei si ridicarea Romei i-au oferit un subiect de meditatie care s-a reflectat in opera ca istorie evenimentiala si deopotriva in conceptia profesata.

in mai putin de cincizeci si trei de ani. care ca oricare altul. ci dimpotriva. b). s-a format si s-a dezvoltat dupa legile naturii. insa o cunoastere si o notiune adevarata nu se poate dobandi.sa ma apuc sa scriu istoria. In propriile cuvinte: "cum. Ratiunea istoriei sale a fost determinata in opinia lui de unicitatea evenimentului care a dus la dominatia romana in toate partile cunoscute ale lumii. o motivatie mai adanca pe care a gasit-o in constitutia romana. universala.scrie el . 25. 9). Cartea VI. apogeul si tot asa eventualele transformari. aceea a romanilor. precum si prin asemanarea si prin deosebirea lor se poate ajunge la aceasta. si numai cine cerceteaza cu atentie istoria sub toate aspectele va putea sa traga din ea folos si desfatare" (Istorii. Cartea II. cand si din ce cauza au ajuns sub dominatia romanilor toate partile cunoscute ale lumii". prin urmare istoria globala. Consideratiile lui Polybios despre constitutia romana se inscriu intr-o gandire cauzala. pretext si inceput. care nu trebuia sa fie un cumul de istorii particulare. suprapunandu-se pe unitatea elenistica. distinge intre cauze imediate si indepartate. dar oricarui rau este usor de tamaduit primele izbucniri". 2).nu trebuie cercetat si observat cu mai multa grija decat cauzele fiecarei intamplari pentru ca din lucruri neinsemnate iau nastere adesea cele mai mari evenimente. o constructie in care partile trebuiau sa fie in legatura unele cu altele. 4) Genul de istorie pe care il propunea avea in vedere. "Numai . intre istoria evenimentiala si explicatia istorica. dincolo de evenimential. in superioritatea acesteia in comparatie cu altele. inflorirea. Avand in vedere faptul ca Polybios a conceput o istorie explicativa a fenomenului ascensiunii Romei care a ajuns sa domine lumea cunoscuta. Numai prin impletirea si compararea tuturor partilor. ceea ce nu se stie sa se fi intamplat mai inainte(Cartea VI.cercetand in acest fel constitutia Romei vom ajunge sa-i cunoastem originile. De aceea trebuie sa conchidem ca istoria partiala contribuie foarte putin la cunoasterea sigura a ansamblului. care in opinia lui. Cartea I. 4). de aceea "nimic . Caci si acest stat. a incercat. pe care le motiveaza printr-o judecata de valoare ca "Cel care trece sub tacere cauza rapeste tocmai ceea ce este caracteristic istoriei" (Cartea XII. potrivit acelorasi legi. pe urmele lui Tucidide. Polybios atent la detasarea cauzelor fenomenelor istorice. (Istorii. El a socotit ca cititorii pot astfel sa cunoasca "cum si datorita carui fel de constitutie aproape toate tarile de pe pamantul locuit au fost invinse si au cazut sub o singura putere. 7). va avea. Si pentru a fi si mai concludent. "Caci de la o parte se poate capata o idee despre intreg. Ceea ce incanta si aduce folos celor doritori de invatatura este tocmai cercetarea cauzelor si aceea 24 . precum si faptul ca nimeni din vremea noastra n-a incercat sa compuna o istorie universala" (Istorii. Cartea I.va scrie el . o schimbare in sens opus" (Istorii. Asa se explica ca in opera istoricului intervin cu frecventa interogatiile: cum? cand? de unde?. explica inflorirea statului in epoca. istoricul face o analiza a institutiilor republicii.

n. Facand critica operei lui Timaios afirma ca: "Daca intr-o lucrare de istorie descoperi unul sau doua falsuri si constati ca adevarul a fost cu deliberare ocolit. asa cum s-au petrecut. nici nu le reproduce cu exactitate ci le potriveste dupa cum i se pare ca ar trebui sa fie spuse. in vizitarea oraselor. 2). a desfasurat in Istoriile sale o meditatie despre scrierea critica pe temeiul analizei scrisului istoric. Conceptia critica profesata de istoric se releva si din modul in care trateaza problema discursurilor introduse in lucrarile istorice. cautand infatisarea adevarului. istoricul asociaza necesitatea studiului faptelor politice (Cartea XII. Structura constitutiei unui stat trebuie socotita cea mai insemnata cauza a reusitei sau a nereusitei oricarei actiuni. Polybios chiar daca critica procedura lui Timaios. Caci din ea ca dintr-un izvor. daca este expusa cauza evenimentelor. La o analiza mai atenta a celor spuse de istoric rezulta ca el reproba modalitatea adoptata de Timaios care "potriveste (discursurile n. de o mare diversitate. P. pe temeiul experientei romane. 25. "A povesti fara nici un comentariu cele intamplate poate deveni captivant. Reluand idei ce pot sa fie regasite in Razboiul peloponeziac. a). 25. potrivit principiilor unei gandiri cauzale de sorginte greaca. invocand exemplul lui Timaios a carui procedura o incrimineaza ca neistorica." (Cartea XII.ce este mai de seama in fiecare moment istoric. coplesita de retorica. El a dat un adevarat breviar de critica a istoriei pe temeiul analizei faptelor istorice cu intentia de a le relata critic. Intemeiat pe cercetarea faptelor. asemenea inaintasului sau se dovedeste reticent. Sa amintim insa ca istoria cauzala la Polybios este multifactoriala. regiunilor. In timp ce Tucidide afirma ca a redat discursurile "asa cum mi se parea ca ar fi putut sa vorbesca fiecare tinandu-ma cat se poate de strans de cuprinsul 25 . "Caci el nu consemneaza cele spuse de vorbitori. a oferit preceptele unei reale cercetari realizabile prin cautari in insemnarile inaintasilor. historia opus oratorium maxime. 25. a). In egala masura a considerat ca simpla naratiune fara comentarii nu poate sa fie in avantajul cunoasterii adevarului si implicit a utilitatii istoriei. pacatuia prin distorsiunea adevarului si la critica istoricilor care aluneca spre faptele miraculoase menite sa impresioneze cititorul prin patetismul retoricii care semnifica de fapt o indepartare de la adevarul faptelor. a particularitatilor. a geografiei. rezultat al reconstituirii trecutului pe baza insemnarilor inaintasilor. evenimentiale si neevenimentiale. Partizan al descoperirii adevarului. in opinia lui. In schimb. care. nu o respinge de fapt ci o doreste critica. 25.T. b). dar tot din ea se trage si sfarsitul " (Cartea VI. in care faptele de natura politica nu constituie o motivatie absoluta. nu numai ca tasnesc toate planurile si inceputul oricaror lucrari. dar in nici un caz nu poate aduce vreun folos."(Cartea XII. Intr-un anume sens el amendeaza conceptia ciceroniana. e). utilitatea istoriei abia atunci poate sa dea roade" (Cartea XII.) dupa cum i se pare ca ar trebui sa fie spuse". Istoric pragmatic prin excelenta. s-a oprit la analiza limitelor scrisului istoric. recte ale istoricilor. este evident ca la un atare autor nu poti gasi nici certitudine nici crezare in ceea ce relateaza. Deci istoricul grec.

chiar daca insuficient intemeiata in postulatele ei" (Dionisie Pippidi." (Cartea II. Beneficiar al filosofiei grecesti. in istorie insa domneste adevarul. Se poate limpede remarca aici reproducerea asertiunilor lui Aristotel pe care si le apropie. p. decad si ajung iarasi la punctul de plecare. Autorul Istoriilor a fost insa nu numai un teoretician al istoriei. istoricul se raliaza unui punct de vedere care afirma specificitatea cunoasterii istorice. Meditatia lui Polybios pe marginea constitutiilor. 56). Istoricul grec a dat expresie clara tentativei de a largi campul de actiune al ratiunii (Pippidi. 25). studiabile. Ideea istoriei ciclice. a tinut sa remarce specificitatea istoriei potrivit viziunii Stagiritului. prin vorbele cele mai evocatoare. Intr-adevar poetul tragic trebuie. 9). ci opus.general al celor spuse in realitate". decad si ajung iarasi la punctul de plecare. 1970. reprezinta ultima incercare. cum ne dovedeste fara putinta de tagada un text revelator pentru 26 . Polybios se arata reticent la potrivirea lor "dupa cum i se parea ca ar trebui sa fie spuse". Ibidem). unul care a asimilat filosofia antica greaca. Proza istorica greaca. constitutiile se rotesc astfel ca formele politice se transforma. Textul polybian lasa sa se inteleaga ca istoricul se cuvine sa respinga retorica si interventia personala in avantajul reproducerii corecte a adevarului. prin aceasta. sa uimeasca si sa incante pentru un moment pe autori. istoricul insa. chiar daca este neadevar. in locul interventiilor supranaturale si al unor factori subiectivi. "Aceasta este rotatia constitutiilor. ci si un filosof care a mediat asupra cunoasterii istorice si a sensului istoriei. se cuvine relevata imprejurarea ca intemeiata sau tentativa lui Polybios de a supune mersul istoriei unor legi universal-valabile si. aceasta este legea naturala datorita careia formele politice se transforma. Ca filosof al istoriei.. In opinia lui potrivit legii naturale. in termenii istoriei ciclice. nici sa caute vorbe care ar fi putut sa fie pronuntate si sa enumere ceea ce ar fi putut sa urmeze sau sa insoteasca fiecare intamplare despre care vorbeste. pentru ca in tragedie domneste verosimilul. de a introduce in explicarea trecutului. Aderand la conceptia despre istorie avansata de Aristotel. pe Platon si Aristotel. in istoria istoriografiei antice. "Datoria istoricului este nu sa-l uimeasca pe cititor. atunci cand discuta constitutiile intr-o maniera comparativa. a repetabilitatii in istorie. readuce in discutie una din temele care au strabatut si insotit evolutia istoriografiei antice. ci sa mentioneze in intregime faptele si vorbele potrivite adevarului lor. scapand oricarei previziuni." (Cartea VI. cu alte cuvinte posibilitatea repetarii lor. Grecii si istoria. reprezinta o incercare de a supune mersul istoriei unor legi universal valabile: ". prin fapte si vorbe adevarate trebuie sa invete si sa convinga pentru toata vremea pe cititorii de invatatura. a celei romane in special. Caci scopul istoriei nu este acelasi.. povestind in istoria sa fapte impresionante. pentru folosul celor iubitori de invatatura. chiar daca ar fi cu totul obisnuite. o rigoare cvasi-stiintifica. cum fac autorii de tragedii. pentru a amagi desfatand pe spectator. el a adus in discutie problema previziunii faptelor istorice.

2. Or. Pippidi. R. naratores rerum si cei care realizeaza o proza cu calitatea de exornatores rerum deci.conceptia de care a fost calauzit. Istoria literara a Greciei antice. 3. Punand istoria in lumina acestui sens. istoria ca arta si care poate sa fie comparata cu oratoria. El distinge intre analisti. istoricii literaturii latine sau ai istoriografiei. istoriografia latina trebuia sa serveasca omului de stat. opus oratorium maxime. inseamna fara indoiala. 1970. la care a asociat fenomenul istoric si istoriografic roman. in Proza istorica greaca.. ea reprezinta insa o linie diferita din punctul de vedere al conceptiei profesate si al finalitatii politice si sociale. atribuit ei de Cicero. vol I-III. Opera lui Polybios reprezinta fara indoiala un pisc al istoriografiei grecesti. p. 5-27. Prin vechimea si amploarea ei. Momigliano. socoate ca istoria poate sa-si atinga telurile prin retorica. Faptul ca introduce in asertiunile sale apelul la mintea omeneasca. D. In timp ce istoriografia greaca era conceputa ca cercetare. Herodot si Tucidide. dar si o sinteza a scrisului istoric care l-a precedat. si in general de istoricii latini ce impartaseau acest punct de vedere. mai cu seama unii din cei din urma. Bibliografie 1. realiste. poate ca suntem indreptatiti sa le atribuim interventiei unui zeu sau intamplarii. in afara unor interventii supranaturale. consideratiile lui Polybios erau o incercare de desacralizare a istoriei prin explicatii posibile. examinand virtutile istoriei. Bucuresti. La storiografia greca. 1982. "Cand este vorba de intamplari ale caror cauze sunt cu neputinta sau numai anevoie de deslusit pentru mintea omeneasca. discursurilor din senat sau for. Comparata cu istoriografia greaca. Torino. Cand ne gasim inaintea unor evenimente a caror origine sau ale caror pricini determinante pot fi stabilite. care a dus mai departe gandirea istorica a inaintasului sau Tucidide. Flaceliere. 17).p. sa ofere exemple pentru dezbaterile publice. o deschidere spre o explicatie istorica antropocentrica. omenesti. Istoriografia latina Istoriografia de expresie latina ocupa un loc distinct in cultura antichitatii. Cicero in dialogul De oratore. 4. declarandu-se de acord ca sarcina istoricului este cautarea cauzelor. Historia magistra vitae. Ideile sale vor fi reluate in discursul istoric umanist care l-a asezat alaturi de marii inaintasi. Li s-a parut paradoxal ca intr-o 27 . Grecii si istoria. Istorii. nu vad de ce s-ar cuveni sa le punem pe seama unor interventii dumnezeiesti"(Cartea XXXVI. istoriografia latina incorporeaza una din marile experiente ale istoriografiei universale. ce relativizeaza interventia zeitatilor. A. au considerat ca istoriografia latina nu a contribuit la progresul disciplinei. Polybios. Deci.

In realitate ea inchide in sine o valoare. In aceste insemnari se notau . Cato este autorul unei scrieri in limba latina intitulata Origines. cu alte cuvinte. autor al unei monografii dedicate celui de al doilea razboi punic. alaturi de aceea a Greciei clasice. In acest sens lucrarile lui Eugen Cizek. Sempronius Asellio. Istoriografia antica de expresie latina reprezinta. In realitate.evenimente politice. prin marii lui reprezentanti. Adevaratul ctitor al istoriei romane a fost insa Lucius Cornelius Sisenna. a doua majora manifestare a antichitatii. Sempronius Asellio. ce au facut sa progreseze stiinta cunoasterii trecutului. influentat de Polybus si Cato. Ulterior a fost refacuta si publicata ca Annales Maximi in 88 i. cu deosebire Istoria in Roma antica (Teoria si poetica genului)sunt stimulative pentru o reala intelegere a valorii istoriografiei latine. in care s-a dorit un istoric impartial care reproba modalitatea analistica staruind la originea cetatilor. Polybios.Ch. Mai mult chiar. un grec. a avut o influenta decisiva asupra istoriografiei Evului Mediu si deopotriva Renasterii. Lucius Caelius Antipater.Ch). rezulta ca scrisul istoric latin. o experienta ce se cuvine privita in ordinea specificitatii sale. autorul unei istorii in care se remarca aluzii la legendele interesand originea Romei. oamenii. istoriografia latina a oferit modele si genuri istorice care au determinat evolutia istoriografiei medievale si a primelor timpuri moderne. intr-un moment in care cetatea era in cautarea unui spirit identitar. tabula dealbata si facute publice de pontifex maximus la sfarsitul anului. Istoriografia romana arhaica incepe o data cu Fabius Pictor (aprox. care contine reale note originale. La o cercetare mai din aproape si mai cu seama din unghiul istoriei istoriografiei si a specificitatii sale. Inceputurile istoriografiei romane Cele dintai scrieri de continut istoric au apartinut genului analistic. dupa 201) prin opera al carei titlu posibil a fostFaptele romanilor. fapte interesand viata cotidiana care au fost cuprinse intr-o culegere ce a fost distrusa in urma unui incendiu. Lucrarea a fost scrisa in atmosfera creata de confruntarea cu Cartagina prin care Roma incerca o proprie interpretare a originilor legendare. a scris istoria ridicarii Romei la rangul de mare putere universala. iar Lucius Caelius Antipater. cele intamplate fiind notate pe o plansa inalbita. lucrurile. in sapte sau opt carti din care una privea intemeierea Romei. Fabius Pictor reprezinta inceputul de fapt al analisticii latine in limba greaca. Intr-o alta etapa istoriografia este ilustrata de Marcus Porcius Cato (234-149 i. 254-m. asertiunile lui Cicero in De oratore privitoare la istorie pot sa constituie un indemn spre o evaluare nuantata. se diferentiaza de 28 .civilizatie care a structurat una din cele mai stralucite alcatuiri politice. Acestea isi au originea in cronica pontificala in care erau notate fapte diverse care priveau timpul. Bellum Punicum.dupa numele consulilor si a altor magistrati .

reprezinta o adevarata opera nationala in care accentueaza valoarea pragmatica a istoriei. rosturile istoriei este de acord ca nu este suficient numai sa povestesti evenimentele. Dusman neimpacat al Cartaginei este interesat de terra Italia in centrul careia aseaza Roma. Teoria istorica ciceroniana Marius Tullius Cicero (106 i.reprezinta. Autorul Originilor -observa Eugen Cizek . Deci. El s-a oprit la origini si la dezvoltarea oraselor din Italia care avusesera legaturi cu politica romana anuntand prin opera lui viitoarea maretie a Romei. si un ideeal: expansiunea romana. istoria vorbeste de un fapt anterior generatiei celui care scrie. conservatoare. cu alte cuvinte republica. in De oratore. Cato Maior reprezinta triumful spiritului roman care se voia eliberat de influenta greaca. El elogiaza truda si curajul multimilor anonime care fac maretia patriei. iar notiunea de Historie istoria contemporana. recomandand-o contemporanilor. Ca istoric a apelat la istoricii greci si la precedente romane. Potrivit dialogului ciceronian De oratore. prin ideile vehiculate. era menita sa argumenteze ideealul roman continut in conceptul de mos maiorum. in disonanta cu ambitiile aristocratiei. gasind virtuti in randurile lor comparabile cu ale romanilor. Notiunea de anale la romani designa istoria trecutului. ci sa 29 .Ch. in special ale sale. In cateva din discursurile sale si in special in De oratore si De legibus el a exprimat o teorie istorica. . El pledeaza pentru o istorie asezata in serviciul poporului roman. ci si intreaga Italie. insa notiunea ca una ce acopera o situatie generala-aceea de istorie care s-a impus.Ch. asadar o personalitate complexa si pregnanta. un adevarat om universal. Cato ni se dezvaluie ca un conservator lucid. Sub aspectul tehnicii istorice Cato se detaseaza de metoda analistica. iar nu a scrie istorie". de fapt terra Italia organizata de Roma. Om politic si scriitor. care accepta tehnologiile noi ale vremii si exalta nu numai Roma. ci un spirit care a reflectat asupra istoriei cunoastere dand expresie unei teorii care a influentat gandirea istorica romana. Marele orator al antichitatii examinand in celebrul discurs. obiceiurile stramosilor. cu toate ca nu si-a expus principiile la care a aderat intr-o lucrare de teorie istorica de sine statatoare.) a fost o personalitate multilaterala. istoriografia la Roma isi are inceputurile in analistica. de inregistrarea faptelor asa cum ele au fost relatate de cronica pontificala. A ramas un model la care posteritatea romana s-a revendicat. a carei maretie considera ca este in legatura cu solidaritatea italicilor. adevaratul lui erou. Intercalarea in naratiune a discursurilor. redactata in sapte carti. Cicero foloseste.43 i. am spune luminat. nu a fost un istoric propriu-zis. a dat expresie unui ideeal republican si unei mentalitati opuse influentelor elenizante. Este adevarat insa ca in De inventione se afirma ca Historia est gesta res ab etatis nostrae memoria remota. la Fabius Pictor. desi reproduce mitul grec al originilor. Prin opera lui.Origines.analistica afirmand ca: "Aceasta (analistica) inseamna a spune povesti copiilor.

Deci istoriografia nu reprezenta. Cicero considera istoria ca o intreprindere prin excelenta oratorica. mesagerul celor vechi". De aici si formula ciceroniana Historia magistra vitae si totodata opus oratorium maxime. opus oratorium maximae. Istoria la el nu este simpla cercetare. o istoriografie menita sa influenteze prin frumusetea expresiei. avea o viziune clara asupra ambelor istoriografii. nu insa ignorand legile istoriei. Deci istoria este arta si trebuie comparata cu oratoria.. condusa de anumite legi. lumina adevarului. 30 . In ultima analiza stilul il distinge pe istoric de analist. Pentru aceste considerente au imprumutat de la greci arta elocintei. din opera lui se desprinde cu claritate conceptia sa despre desfasurarea procesului istoric. Istoriografia trebuia sa ofere romanilor modele de bun demers politic si de practicare a bunelor moravuri ". Cauzalitatea la el este considerata in alianta intre actiunea omului si cea a soartei (Cizek). scopul ei final fiind furnizarea de exemple pentru actiunea politica ca ilustrari pentru discursuri. Este vorba de fapt de o poetica istoriografica care va inrauri dezvoltarea si specificitatea istoriografiei latine. viata memoriei. El pledeaza pentru o naratiune utila. La Cicero adevarul istoric. prin procedeele stilistice. El a constientizat autonomia istoriei sub raport stilistic. impodobita care sa-i sporeasca influenta. ci una practica. in opinia lui Cicero. In realitate Dialogul ciceronian exprima mai mult decat s-ar putea observa la prima vedere. Desi considera ca istoriografia trebuie sa fie ornamentala o putea face imprumutand din practica oratoriei. Cicero stie sa faca diferenta intre naratiune si istoria cauzala. El este de acord cu o conceptie atenta la cauzele si efectele evenimentelor. dar adevarul apt de a fi subliniat si oferit romanilor din ratiuni educative. ci numai o specie literara apropiata (Cizek). El are in vedere complexitatea si frumusetea textului istoric si nu atat ornamentele exterioare. ceea ce inseamna credibilitatea fata de naratiunea istoricului. veritas este de fapt fides. a retoricii care i-a condus spre formula Historia magistra vitae.. istoria insa este martorul timpurilor. calauza vietii (magistra vitae). Romanii care faceau istorie aveau nevoie de o istoriografie care sa nu distruga legatura care da sens intregului. corecta. dar ca istoria nu poate sa-si atinga telurile decat prin retorica. oratorului. dar desigur subordonata uzului omului de stat. sa evite pozitia partizana si sa respecte ordinea cronologica. Meditand mai mult asupra afirmatiei ciceroniene se pare ca trebuie sa descifram in ea sensul mai profund pe care il contine. Ca atare. sa spuna adevarul. Pentru el insa era important rolul istoriografiei in desavarsirea omului pe temeiul unor fapte memorabile. la cunoasterea oamenilor si a caracterului personajelor memorabile. In realitate dialogul ciceronian si alte reflexii ale marelui orator evidentiaza inclinarea spre pragmatism a romanilor: adevarul de dragul adevarului.cauti cauzele. istoricul trebuia sa evite falsul. fiindca el cunostea in profunzime pe Tucidide. istoricului. pentru a nu confunda planurile oratoriei cu ale istoriei. care trebuie sa fie proprie istoriei. El disociaza intre naratores rerum si exornatores rerum. o parte a genului oratoric. Desi nu a consacrat o lucrare speciala reflexiilor asupra istoriei si istoriografiei.

miscarile de trupe. deoarece ultima a fost redactata de locotenentul sau Hirtius. mai civilizati. campaniile militare. opera lui Caesar. sfarsind ca dictator nazuind sa organizeze o monarhie de tip elenistic. astfel ca acestea apartin genului istoric. insa si de decantarea unor semnificative dimensiuni epistemologice-istoriografia latina a intrat intr-o noua faza de expansiune. integrandu-se in viata politica. Credincios conceptiei profesate. Cicero a ajutat sensibil istoricii sa lase in urma dificultatile si dilemele federatiei de specii. intr-o maniera rationalista. Memoriile sunt o monografie istorica scrisa pe baza unei temeinice informatii.Cicero. Tacitus. careia ii apartineau. de fapt memorialist. 72-73). In primele sapte carti trateaza razboiul galic. fiind cuceritorul Galiei. care devine de-a dreptul performant. incepand naratiunea ex abrupto. Pedagogia ciceroniana a obligat chiar pe arhaizanti sa-si slefuiasca stilul. Ele au fost publicate .Ch si a murit in 44 i. aceea de a reconcilia popoarele socotind ca romanii ii fac pe barbari mai umani.Istoria .scrie Hirtius .pentru ca niste evenimente atat de importante sa nu ramana necunoscute de istorici.Ch. scriitor prolific. ci mai curand rapit istoricilor orice putinta de a scrie.Istoric. el repudiaza retorica. Memoriile lui sunt structurate in 10 carti. echilibrata exalta misiunea Romei. In galeria de personalitati ce au marcat scrisul istoric printr-un gen integrabil notiunii de Historiae este Caius Iulius Caesar. o evolutie semnificativa spre infaptuirile stralucite ale marii istoriografii ilustrata de Titus Livius. prin meditatia lui asupra istoriei cunoastere a oferit. o etapa majora a scrisului istoric latin. dar sunt atat de apreciate de toti. s-a nascut in 13 iulie 101 i. Si-a inceput cariera in randul popularilor. incat se pare ca nu au oferit. Perioada marcata de prezenta in campul istoriografiei a lui Caesar si Sallustius reprezinta fara indoiala. participand la primul triumvirat. p. ilustrata de performante artistice si teoretice relevante. a parcurs o cariera senatoriala."Dupa teoria ciceroniana a istoriei centrata indeosebi pe problemele de poetica. moravurile si mecanismele sociale ale diferitelor popoare. de fapt in noua. Opera lui Caesar care l-a facut nemuritor este De bello Gallico si De bello civilis. Suetonius. autor de poeme. dar care a ramas in opinia posteritatii prin De bello Gallico. Evolutia istoriografiei latine Istoriografia latina a cunoscut prin opera lui Sallustius. realizand o structura narativa in care se constata o anume filosofie politica. cum a remarcat Eugen Cizek "un adevarat catehism" in care a teoretizat precedentele incheieri istoriografice dand expresie unei teorii istorice care a stimulat arta istoricilor ce au urmat. al unui tratat Despre analogie. Ca mesaj. de perfectionare a scriiturii. care nu se plaseaza in afara influentei preceptelor lui Cicero. A luat nastere astfel un orizont de asteptare favorabil emergentei unei istoriografii majore" (Eugen Cizek. Se pare ca a redactat un ansamblu unic:Insemnari despre faptele lui Gaius Iulius Caesar. El apeleaza la 31 .

Sallustius anunta. a disimularii printr-o naratiune justificativa. scopurile istoriei si indatoririle istoricului. el semnaleaza necesitatea meditatiei pe care o presupunea istoriografia. in care se infatiseaza ca popular a staruit asupra ideii de salvgardare a "libertatii". iar autorul calitatea de cel mai reprezentativ istoric roman din toate timpurile. In 32 . prin meditatia lui. Se orienteaza prin ideile expuse impotriva oligarhiei senatoriale.Ch35 i. El a reflectat insa si asupra raportului dintre politica interna si externa. el a fost considerat istoricul national al Romei. De altminteri.Ch. El a fost un istoric impartial ceea ce atesta un progres al metodei. adancind probleme de ordin social. Din pacate din aceasta lucrare s-au pastrat doar fragmente.) istoriografia latina castiga atributele clasicului. in Razboiul civil..notiunile decultus si humanitas. examinand raspunderea statului si a personalitatilor in fluctuatiile puterii. este De bello Jugurtino in care si-a propus sa incrimineze iresponsabilitatea oamenilor politici. Opera insa propriu-zis istorica. a razboaielor si a politicii romane.Ch. ceea ce atesta acelasi rol moralizator atribuit istoriei. Asa cum Eugen Cizek a observat. Prin De bello Gallicoformuleaza un program de transformare a Europei occidentale in folosul Romei. polemica. la campaniile impotriva piratilor. In aceasta opera. Sallustius a crezut in rolul moralizator al istoriei. cel care a dat o istorie de la inceputuri. Desi in esenta Conjuratia nu era o opera istorica. limbajul clar.Ch. Este de fapt un moderat ce se plasa intre oligarhia senatoriala si populari. Un istoric ce se inscrie in sfera unei reale istoriografii prin realismul operei sale si pozitia determinista in interpretarea faptelor este Caius Sallustius Crispus (86 i. Sallustius a scris si o opera intitulata Historiae in care s-a oprit la razboiul din Hispania. aticist. cautand explicatii evenimentelor. coruptia lor in timpul confruntarii cu regele Numidiei. la rascoala lui Spartacus. dar si scopul moralizator al acesteia. fiind influentat de Tucidide in ceea ce priveste importanta atribuita cauzelor in discursul istoric. pana la imperiu. . El e autor al Conjuratiei lui Catilina in care s-a oprit la un episod recent al epocii din anul 63. In lucrarea consacrata razboiului jugurtin el ne apare ca un adevarat istoric ce se documenteaza sistematic.Ch.17 d. profesand o mentalitate traditionala intemeiata pe fides si partial pe pietas. un discurs in care si-a propus sa evidentieze degradarea moravurilor la Roma si decaderea sistemului social-politic. Cu Titus Livius (64 sau 59 i. i. Prin opera lui si spiritul ce o anima Sallustius a deschis calea marilor istorici romani printr-un discurs istoric care si-a insusit insa mostenirea istoriografiei grecesti si in special a lui Tucidide. sintetic. Ca tehnica de redactare Caesar vorbeste la persoana a treia practicand o arta a deformarii istoriei. El a pregatit arta marilor istorici romani.). Astfel. Caesar a fost un maestru al disimularii portretizandu-si personalitatea in raport de calitatile dusmanilor. Ca scriitura el practica concizia.

Ceea ce il intereseaza pe Titus Livius este cunoasterea "faptelor omenesti". legand impreuna trecutul. si in acelasi timp. fie ca in nici o cetate din lume n-au patruns atat de tarziu ca in Roma lacomia si poftele de imbogatire. moravurile corupte. dar si cu ideile despre functia morala a istoriei. istoria este umanista. pilda pe care o pot oferi "fapte stralucite" ce indruma "ca sa-ti zidesti o viata noua. Roma in conceptia lui este centrul lumii civilizate. cu atat mai vartos este indreptatit poporul roman. conceptia de care a fost calauzit. Am semnala intai ca el situeaza cerinta stiintifica la un nivel nu tocmai ridicat. totusi in cetatea noastra a fost atata vreme la loc de mare cinste saracia si cumpatarea. Aceasta fiindca el accentueaza scopul moral. chiar dupa prabusirea lumii romane. "invatatura temeinica si rodnica". nu-si propune cercetari originale sau metode originale. el merge in urma de-a lungul secolelor de obscuritate. care l-a ridicat in azurul slavei prin ispravile sale fara seaman. Mestesugul istoricului este desigur in legatura cu traditia anterioara a istoriografiei. impune conceptia care domina opera si care a stapanit istoriografia romana pana la Niebuhr. sa-l socoteasca in primul rand pe Marte drept tata al intemeietorului Romei. atitudinea fata de izvoare. in aceeasi masura in care se inchina in fata puterii Romei. adevarata pentru binele si propasirea ta. Dar dincolo de vastitate. patriotismul este un adevarat leitmotiv care ramane o inspiratie a vremurilor viitoare. de aici monumentalitatea textului. El este interesat de felul cum a fost viata si ce obiceiuri si datini au avut romanii. dar si a lumii. increderea in progresul uman si vitalul interes intr-o societate organizata. cum s-a intemeiat si 33 . dorinta de a inspira in tineret patriotismul atat de necesar unei epoci care incepea sa-si manifeste declinul. astfel ea merita intreaga pretuire a cetatenilor ei. "Fie ca osardia mea pentru opera de fata asa fel m-a prins in mreaja incat m-a vrajit. savarsite in atatea razboaie." (Ibidem). fie ca intr-adevar n-a fiintat pe lume o republica mai mare. dar mai ales a patriei tale" (Ab Urbe condita). stabilind epoca de aur intre al doilea si al treilea razboi punic. Cu toate ca nu a fost partizanul indiscutabil al regimului si nici nu l-a acceptat intru totul. care s-a fixat in nu mai putin de 142 carti. Ideea istoriei pe care o scrie este aceea a misiunii Romei ca centru unificator al lumii civilizate. si celelalte popoare ale pamantului sa ingaduie cu suflet impacat aceasta credinta a romanilor. mai sfanta si mai bogata in zile frumoase si marete ca republica romana. precum si risipa. Aprecierea lui Titus Livius ca istoric ne apare mai limpede daca vom lua in considerare si metoda lui istorica. In sfarsit. asa fel incat. Este o a doua trasatura a scrisului sau. el vede decadenta. prezentul si viitorul intr-o perspectiva culminanta. cu cat erau mai putine bogatii cu atat mai putine pacate". In plus. "Si daca oricarui popor se cade sa-i ingaduim a-si trage izvorul vietii din lumina sfanta a cerului.timp ce altii au avut in vedere parti ale istoriei romane. el a lucrat cu intregul. Titus Livius afirma cu franchete scopurile sale patriotice.

Autor al unei opere care acopera si incercarile de critica literara (vezi Dialogul oratorilor). El este foarte limpede. asemenea lui Tucidide si Polybios. mores. p. un admirator al traditiilor republicane si un pesimist in mijlocul vietii imperiale al carui istoric a fost. doar ca el merge mai departe despartindu-se de model situandu-se intre procedeul lui Cicero si Tacitus. 92). Istoria. adoptand un stil curgator. legendele sunt creatia mintii omenesti "de buna seama cu scopul de a invalui in vraja tainelor cerului obarsiile cetatilor". dar sa recunoastem ca modestia critica a insotit pana in secolul al XIX-lea originile Cetatii Eterne. echilibrat. Oricum insa criticismul lui ramane moderat. personalitatile si care au determinat evolutia Romei. la "fides historica" fiind asa cum a aratat Cizek in "cautarea utilitatii morale". subliniind valoarea instructiva a istoriografiei (Cizek). al celui dintai popor al pamantului. credibilitate. prin ce barbati si prin ce mijloace. Interesante ni se par si consideratiile lui Titus Livius despre izvoarele legendare cu care istoricul originilor romane este confruntat. moravurile. Dar poate cel mai mare elogiu i l-a adus Machiavelli. biografia (Viata lui Agricola) sau care include Germania. La el a prevelat factorul moral in raport cu cel politic. 97).Ch. de materia fabuloasa care sta inaintea istoricului unor vremuri obscure. clasicizat cum s-a spus. Mai mult chiar.). artes.120 d. Ca scriitura el se plaseaza in cadrul preceptelor ciceroniene. Istoria. Cel din urma mare istoric roman a fost Publius Cornelius Tacitus (55/57/58 d. deci viata politica si cotidiana. prin Ab Ube condita ramane un model care a influentat veacurile de istorie detinand un rol de prim plan in istoriografia universala. Ne dam seama limpede ca demersul critic este atenuat de scopul moral-patriotic in functie de care interpretarea istoricului se implineste. in pofida unor rezerve formulate de unii autori. fapte ce s-au transmis urmasilor mai mult prin povestile raspandite din gura in gura si nu prin monumente si dovezi nestricate de rugina vremii". un istoric care si-a facut cunoscute optiunile sale teoretice in prefata lucrarii si in prologurile unora din cartile operei sale.(Cizek. fie in timp de razboi. barbatii. cand s-a oprit la el in Discorsi sopra la prima deca di Tito Livio. "Cugetul ma indeamna sa nu pun temei dar nici sa resping frumusetea legendelor imbracate in rolul straveziu al poeziei pentru faptele petrecute cu mult inainte de intemeierea Romei sau inainte de a planui zidirea acestei cetati. In opinia lui factorii care au actionat in cucerirea romana au fost: vita.? . functia educativa a paginilor sale care n-au incetat atatea veacuri sa fie rostite mereu si mereu. El a fost un om de actiune prin excelenta.a crescut puterea Romei. astfel ca el "confera evenimentului politic concret o pondere pe care n-o atribuie niciodata destinului propriu-zis" (Cizek. cel mai realist ganditor politic. La marele istoric roman soarta actioneaza prin oameni. fie in timp de pace.Ch. p. Titus Livius a fost. el ramane pentru posteritate autorul istoric impartial 34 . Raman insa mai presupus calitatile lui de moralist. El a meditat asupra fortelor care actioneaza in istoria realitatii socotind ca istoricul nu trebuie sa se indeparteze de rostirea adevarului pe care il reduce la lealitate. isi da seama prea bine de relativitatea lor. Titus Livius.

care de cele mai multe ori sunt intamplatoare.4)." O incercare de apropiere a scrisului sau istoric ar trebui sa-l plaseze intre Titus Livius si Polybios. o gandire sustinuta de filosofie. 55). desi recunoaste ca republica a cazut datorita propriei ei slabiciuni. ca Tacitus a afirmat preferinta pentru reflectia filosofica. credinta ostilor. recurge la arhivele senatului. fara indoiala. Adevarul este. ci si vremurile noastre au adus cu ele multe virtuti si creatii ale spiritului care merita sa fie imitate de urmasi" (Anale. Agricola sau Germania simtul lui istoric este cu totul evident. in pofida parerilor contrare. ce era sanatos si ce era putred pe intreg rotogolul pamantului. El lasa sa se intrevada legatura dintre traditiile filosofice si 35 . asa incat vin schimbari in moravurile oamenilor precum se manifesta anotimpurile. Textul citat este de natura sa ne releve. exponentul teoriei ciclice. ca Tacitus desi nu si-a expus sistematic opiniile sale filosofice. care negau aptitudinea istoricului pentru filosofie. Valoarea istoricului Tacitus ne apare ca deosebita daca vom aminti ca el s-a facut. Daca a dubitat poate intre formele elocintei ciceroniene si istorie. Scopul lui a fost de a nu lasa nici o actiune de seama necomentata si a provoca manie posteritatii pentru faptele reprobabile. balanta inclinand in favoarea istoriei. Cu alte cuvinte. Tacitus a fost. conceptia pe care a profesat-o invedereaza contrariul. Ca istoric Tacitus procedeaza ca un om de stiinta. apoi autorul descrierilor dramatice a intrigilor. El a fost mai putin grijuliu si credul decat Titus Livius. autor inegalat in arta portretului. I. dupa experienta monografiilor sale hotararea este definitiva. Se stie. de la moartea lui Nero la cea a lui Domitian (69-96) si din Anale. se documenteaza. scriind de pe pozitiile clasei senatoriale si cu o hotarata afectiune pentru vechile institutii republicane. ci pe-ndelete deoarece inca in Dialog si lucrarile ce au urmat. mi se pare ca trebuie sa infatisez starea de lucruri din Roma. pentru a se putea cunoaste nu numai evenimentele si urmarile lor. In Anale putem descoperi un pasaj care ne ofera o pretioasa indicatie in acest sens. A fost. inainte de a povesti pe rand cele ce mi-am propus. III. atitudinea provinciilor. citeste istorii. nu tot ce e bun a fost la inaintasii nostri.din Historiaece se ocupa de perioada cea mai recenta. un istoric care a crezut in progresul umanitatii. care narau evenimentele mai indepartate. "Dar acela care se pune-scrie el-in slujba adevarului curat trebuie sa vorbeasca despre oricine fara partinire si fara ura. a explicatiei istoriei mai cu seama. consulta memorii si chiar marturii orale. dar nu a avut sobra impartialitate a lui Polybios si nici viziunea filosofica a acestuia din urma. El este desigur impotriva imperiului. Tacitus este un istoric pentru care cercetarea cauzelor si ratiunea lucrurilor a fost primordiala: "Dar. Tacitus a trecut de la elocinta la istorie nu brusc. asemeni lui Polybios. Chiar inAgricola exprima increderea intr-o practica a filosofiei. ci si ratiunea si cauzele lor" (Historiae. Tacitus a pretins ca va fi un istoric impartial. Formularea contine si atitudinea care completeaza conceptia lui istorica. "Ori poate mersul tuturor lucrurilor va fi fiind intocmit ca un cerc. de la moartea lui Augustus la cea a lui Nero (14-69). cum s-a remarcat.

pe urmele acestei filosofii. aitia. universale. inainte de a povesti pe rand cele ce mi-am propus. inceput. In egala masura exegeza a distins elemente de platonism. ca stoicismul. ci mai curand in cerc. Deci un interes pentru cauza propriu-zisa. care duc 36 . dovada ca el nu concepe liniar fenomenele. In Prologul Istoriilor. Aceste idei apar in textul taciteic in modul in care sunt zugravite personajele unde apar unele inclinatii clare spre curentele filosofice. fiind de parere ca o filosofie valida este aceea asezata in serviciul cetatii. 183-184) ca atunci cand prezinta miscarea lui Vitelius: "acum vom trata despre inceputurile si cauzele miscarii lui Vitelius". 181). filosofice care dau operei sale o coloratura specifica. ce era sanatos si ce era putred pe intreg rotogolul pamantului. datorita faptului ca puterea era concentrata in mana unui singur om. de unde au rezultat motivatiile duale sau multiple. prin excelenta. in cautarea a ceea ce a numit ratio etiam causaque pentru a patrunde in miezul evenimentelor. Tacitus declara: " Dar. indrumat de filosofia sa care se raporta la ideea pluralitatii factorilor care sa motiveze aparitia si dezvoltarea fenomenelor. pretext . el se cantoneaza. Convins de decaderea istoriografiei in vremurile imperiale. asa cum am vazut. dar mediat de Carneade care a profesat un ecletism in care se pot remarca atitudini sceptice. pragmatica prin excelenta. am vazut. Filosofia lui este asadar militanta. poate ca el tine seama de lectia lui Polybios. ciclic. Tacitus a fost. credinta ostilor. pentru mecanismul intern al fenomenelor. exista chiar pragmatic orientat spre indoiala si probabilism (Cizek.(Cizek. Textul lui Tacitus demonstreaza o intelegere a ideilor generale.educatia romana. Cauzalitatea la el este evenimentiala. imposibilitatea certitudinii absolute. motiv pentru care a ales acele fapte in masura s-o releve in toata complexitatea sa. atitudinea provinciilor. care de cele mai multe ori sunt intamplatoare. el si-a intitulat una din operele sale reprezentative Historiae. cum am vazut: "poate ca sensul lucrurilor se desfasoara ca un cerc.inovatie care presupune. mi se pare ca trebuie sa infatisez starea de lucruri la Roma. De aici a rezultat explorarea multilaterala a psihologiei umane. una autentic romana subordonata omului pentru o participare utila. investigarea cauzelor. in cazul lui Tacitus. un istoric cauzalist. De altminteri. pentru a se putea cunoaste nu numai evenimentele si urmarile lor. cauza. El a asociat insa. istoricul fiind in cautarea unor semnificatii profunde. la elementul psihologic prin cercetarea detaliilor. Tacit. aparent superficiale. un sistem filosofic care desi se constituie nesistematic. ci si ratiunea si cauzele lor". separat sau imbinat. Aceasta filosofie l-a influentat pe Cicero de unde Tacitus a preluat-o. incat moravurile sa se schimbe intocmai ca anotimpurile". Conceptia despre istorie apare evident tributara filosofiei profesate. p. Se poate afirma. psihologica. deci probabilism si incertitudine ca principii. p. In ceea ce priveste conceptia lui ea era patrunsa de ideea istoricitatii faptelor.

6. Le utilizeaza insa liber si personal. Suetonius apartine ordinului ecvestru. Nascut in jurul anilor 70-76 d. Prin interpretarea celor doi savanti care au provocat o adevarata revolutie. o forta motrice. consacrat vietii celor 12 cezari . fiind expresia unei atitudini umane. Providentialismul factorilor rationali. 28. in opt 37 . Chiar daca fictiunea implineste un rol. conducator al biroului documentelor principelui.rerum fide. Problema religiozitatii sau a nereligiozitatii la el este profund omeneasca. Fiind un om de mare cultura. Cunoasterea. Considerat datorita simplitatii aparente a scrisului sau. in lumina analizelor operelor. el este un spirit critic. Caius Suetonius Tranquillus In istoria istoriografiei latine Suetonius reprezinta o personalitate distincta prin creatie si metoda istorica pe care a profesat-o. o pendulare tragica intre incredere si neincredere fata de supranatural. este de natura morala. dar o si contesta. cand ascult aceste fapte si altele asemanatoare sta la indoiala daca intamplarile omenesti suntimpuse de destin si de o necesitate neschimbatoare sau de jocul hazardului" (Anale.insa la marile fapte. istorii. la fel procedand si cu destinul: "judecata mea. consilier al lui Hadrianus. Aparent interpretari contradictorii. De fapt intre principiu si realitate se poate remarca o anume neutralitate a impartialitatii.Ch.. indoiala sa se manifesta in climatul unor tensiuni majore. A fost un istoric la care intentia morala a prevalat. la 130 d. topindu-le intr-o naratiune captivanta care trebuie sa respecte adevarul . a fost un istoric in termenii viziunii romane despre istorie. i-au pus la indemana o vasta informatie. de fapt avem de a face cu o dilema profunda. si mort aprox. profunzi-este ambiguu. Destinul se realizeaza prin actiunea oamenilor in termenii determinismului uman. el ramane in lumina unor exegeti ca Wolf Steidle si Eugen Cizek unul din istoricii de prim plan. renuntarii la virtus Romanae. care era intemeiata pe o solidaritate. documente etc. De viris illustribus care l-a familiarizat cu intreaga cultura latina. fapt ce se reflecta in conceptia lui politica. el a fost in masura sa redacteze opera lui majora Vitae duodecim Caesarum. el afirma interventia zeilor.un autor de a doua mana. care confrunta sursele. Cariera pe care a parcurs-o si responsabilitatile in ierarhia imperiala. Cautarea cauzelor era la el o finalitatea educativa. Ca istoric Tacitus se releva si prin apelul la surse diverse. raportabila la primordialitatea omenescului. care a apelat la analiza eidologica (prin care a relevat caracterele cezarilor). autorul vietii celor 12 Cezari se dovedeste un istoric care a gasit subiectul potrivit unei tehnici compozitionale. cauza ultima. 1). degradarea Romei va fi expresia decaderii.sine ira et studio! . autor al unei bogate opere.Ch. membru in Consiliul imperial.

Adiacent tehnicii compozitionale ce nu este reductibila la o schema tip.Ch. m. zugravirea caracterelor pe"rubrici". Suetonius s-a dovedit purtatorul unei ideologii in care sa domine Concordia Ordinum. Ammianus Marcellinus (n. zugravind caractere. incercand insa o istorie 38 . El a scris o Res Gesta-Ammianus Marcellinii rerum gestarum libri . alaturi de Augustin. in care a povestit faptele din vremea principatului lui Nero pana la moartea lui Valens.Ch. astfel ca la el domina factorul eidologic. clementa si pietatea. a oferit o proza concisa.carti. rapoartele guvernatorilor dar si experiente personale. testamente. De aceea a incercat o demistificare a propagandei oficiale prin relevarea tuturor aspectelor vietii cezarilor. in care cronologic trateaza viata imparatilor de la Iulius Cesar la Domitian. dar in prelungirea unor experiente istoriografice din secolele precedente care au ilustrat diferite specii istoriografice prin o seama de autori ce desi nu se mai ridica la nivelul atins de proza istorica prin Tacitus si Suetonius dovedesc resursele scrisului istoric latin si in special bogatia lui. grec de origine. El a dorit sa continue Istoriile lui Tacitus. in care a vazut stabilitatea structurii imperiale reprezenta ideealul profesat.o opera din care s-a pastrat o parte ce ocupa anii 354-378 d. intelegerea ordinelor. per species cum a remarcat Eugen Cizek intr-o stralucita exegeza: Structures et idéologie dans les Vies des douze Cesars de Suetone (1977). indreptandu-si interesul spre viata globala a cezarilor. 330/-335 d. cu alte cuvinte cooperarea intre senat. a castigat o experienta datorita unei biografii care l-a purtat in apusul si rasaritul Imperiului. El apare intr-o epoca de evident declin al puterii imperiale. arhive publice. Apeland la o bogatie de izvoare. cavaleri si curte. dar admirator al Romei. El a pledat pentru moderatie si abstinenta la care adauga atitudinea cetateana (civilitas). profesand un aticism arhaizant. posibil prin 400 d. alte istorii. A utilizat insa si documente. a incercat sa reconstituie evenimentele intr-un context universal. Istoria Augusta este reprezentativa prin imaginea globala pe care o ofera asupra Romei. inscriptii la istoricii timpului. el a reusit o ampla si complexa fresca biografica fiind atent la o diversitate problematica.) a fost considerat pe buna dreptate un geniu al culturii romane tarzii. virtuti pe care le voia profesate de principi. El a considerat ca sirul cezarilor incepe nu cu Augustus ci cu Cesar. Adept al modelului ciceronian. Ammianus Marcellinus.. un ofiter in armata romana. Metodologic. S-a oprit la perioadele dinainte si din vremea domniei. Astfel. raportandu-se la faptele de seama si nu la amanunte.Ch. ce indica nu simplism ci o atenta si profunda descriere a vietilor. arhive. Suetonius ramane un moment in specia biografica care a facut cariera si in Evul Mediu. scriind despre vremea traita.

5. S-a dovedit un judecator al faptelor relatate. Idem Istoria in Roma antica. E. oferind insa actiunii umane un loc. 1974. Bucuresti. 4.. Teoria si poetica genului. Grimal P. Bucuresti. 1994. 1998. 1977. Structures et idéologie dans Les vies des douze Cesars de Suetone. relevand vicii si virtuti. Bucuresti. 3. Bucuresti. Cizek. vol II. 2.. Bucuresti. Paris. 1997. Idem. Tacit. 6. un mare istoric roman. Idem. Bucuresti. Sub raportul scriiturii a fost. 39 . Literatura latina. Bibliografie 1. Sub aspectul cauzalitatii se refera deopotriva la virtus si fortuna (soarta). Istoria literaturii latine.2000. Idem. cum observa Eugen Cizek. un artist. Tacit.intemeiata pe adevar care nu l-a ferit de subiectivitate.