Catalin Dorcioman

Tehnici de vânzări - Printings.ro

Principiile fundamentale ale vânzării:
1. Vânzarea porneşte de la interesul real pentru client. În economia de piaţă au succes acele firme care oferă produse sau servicii adaptate cerinţelor potenţialilor clienţi. Putem extinde acest principiu fundamental al marketingului la actul de vânzare realizat de agentul de vânzări. Realizarea vânzării depinde de modul în care agentul de vânzãri reuşeşte să depisteze nevoile, dorinţele, interesele, preocupările, aşteptãrile, interlocutorului şi să-l convingă pe client că oferta este formulată în interesul sãu. Cumpărătorul este deosebit de suspicios în ce priveşte coincidenţa intereselor sale cu ale vânzătorului şi de aceea lipsa unei atitudini din partea vânzătorului care să-i creeze cel puţin iluzia unor interese comune este fatalã în actul de vânzare. 2. Vânzarea se construieşte pe dialog. Agentul de vânzări trebuie să ştie că: 1. oricât de interesante ar fi informaţiile transmise există un timp limitat în care interlocutorul este atent; 2. dacă nu laşi interlocutorul să-şi exprime părerile nu poţi să-i cunoşti necesitatile si dorintele; 3. implicarea interlocutorului în discuţie îl obligă să fie atent la cele discutate şi îţi poate aduce informaţii despre necesitatile, aspiratiile, dorintele, acceptiuni (NADA) Vom aborda într-un capitol separat toate aceste aspecte legate de comunicare. 3. Vanzarea este generata de climatul de încredere Vânzătorul trebuie să creeze un climat de complicitate, de armonizare între interesele sale şi ale interlocutorului său, deoarece numai aşa va reuşi să-l transforme în client. Elemente care-l fac pe client sã aibă încredere în dumneavoastră: 1. aspectul fizic;

2.

încrederea în sine, în firma şi în produsele pe care le reprezentaţi; ( o buna cunoastere a produselor si serviciilor, a modului in care pot fi folosite) 3. siguranţa de sine, fermitatea, puterea de a spune “nu”; ( atunci cand este cazul) 4. respectarea promisiunilor, a cuvântului dat; ( trebuie sa stii ce promiti si cand promiti ) 5. comuniunea de limbaj între dumneavoastră şi client; O afirmaţie de genul: ”Domnule..., puteţi fi liniştit, aveţi toatã încrederea în mine”nu numai că nu are efect, dar ar putea trezi şi un zâmbet ironic. 4. Vanzarea este influentata de managementul timpului 1. Disciplina • Ziua de lucru sa inceapa mai devreme • Si sa se termine mai tarziu • Respectarea regulilor departamentale

Catalin Dorcioman

Tehnici de vânzări - Printings.ro

• Eficienta folosirii timpului de lucru 2. Profesionalismul • Mai putine vizite la clienti potentiali incerti sau neimportanti • O utilizare mai buna a timpilor de deplasare si asteptare • Folosirea eficienta a telefonului • Intocmirea sistematica a scriptologiei 3. alti factori • momentele in care se intocmeste documentatia de serviciu • timpii de deplasare • numarul vizitelor • ordinea lor • sau durata fiecareia • conversatia cu clientii • strategia de vanzare aplicata • sau lipsa acestora • timpul alocat activitatilor necomerciale (internet, suete, pauze ( de tigara…) )

Deontologia actului comercial
Principala trăsătură a marilor “vânzători” este CORECTITUDINEA. Nu vă luaţi angajamente pe care nu le puteţi respecta nu faceţi false promisiuni despre calităţile sau performanţele unui produs. Dezamăgirea produsă vă va aduce mari prejudicii. Reguli ce trebuie respectate: 1. clientul este partener, nu adversar; 2. nu vindeţi un produs, ci implementati o soluţie; 3. argumentaţi sincer şi onest; 4. respectaţi-vă angajamentele.

Etapele vanzarii eficiente
Prin natura ei, orice vânzare este un act unic. Totuşi, sintetizarea experienţei marilor vânzători arată foarte clar că vânzările au o structură comună şi că parcurg o schemă raţională, aceeaşi, indiferent cine, ce şi cui vinde. Această coerenţă provine din faptul că o vânzare este, mai întâi, un act interpersonal, între cel care vinde şi cel care cumpără şi, abia după aceea, o relaţie între două firme. Schema generală a unei acţiuni de vânzare este următoarea: 1. Prospectarea 2. Pregătirea întrevederii sau preabordarea 3. Abordarea 4. Prezentarea, argumentarea şi demonstraţia 5. Depăşirea obiecţiilor 6. Încheierea tranzacţiei 7. Serviciile postvânzare Această ordine a fazelor vânzării este aproape întotdeauna respectată, chiar dacă se se sare peste una sau mai multe faze. Vânzătorii încep să intervină undeva între prospectare şi pregătirea întrevederii, momentul depinzând de tipul firmei, de mărimea, de strategiile sale etc.

Catalin Dorcioman

Tehnici de vânzări - Printings.ro

În general, cu cât firma este mai mare şi mai riguros organizată, cu atât vânzătorii participă mai puţin la prospectarea propriu-zisă. PROSPECTAREA Reprezintă activitatea de identificare a clienţilor şi este primul pas în procesul de vânzare. Prospectarea amănunţită şi corectă poate economisi timpul unui agent de vânzări şi poate determina o mai bună direcţionare în modul de abordare a oamenilor care sunt cu adevărat interesaţi în cumpărare. Deoarece, în mod normal, activitatea de prospectare nu cade în sarcina vânzătorului, vom arăta nu atât cum se face aceasta, cât, mai ales, care sunt informaţiile pe care el trebuie sau le primească de la cei care o fac, de calitatea lor depinzând direct succesul vânzării. Prospectarea propriu-zisă iese din cadrul cursului nostru, ea fiind studiată în cele de marketing; deci, chiar dacă după acest curs vânzătorul nu va şti să facă adevăratele prospectări, el va şti cel puţin ce să ceară. Deşi compania va încerca să ofere căi de urmat în vederea găsirii de clienţi, agenţii de vânzări trebuie să aibă capacitatea necesară pentru a-şi identifica propriile piste de urmat în acest scop. Căile de urmat pot fi stabilite în următoarele moduri: calitatea lucrarilor executate, modul de satisfacere a necesitatilor clientilor genereaza noi clienti întrebând clienţii actuali despre numele unor clienţi potenţiali; cultivând alte surse de informare cum ar fi furnizorii, distribuitorii; examinând surse de date (ziare, cărţi de telefon, baze de date) în căutarea de nume; utilizând telefonul şi poşta pentru a găsi căi de urmat etc.
-

Obţinerea unei întâlniri Obţinerea întâlnirii (de cele mai multe ori prin telefon) poate fi considerată drept ultima etapă a prospectării, fiind, practic, filtrul final. Regula fundamentală (care este adesea ignorată) spune că unicul scop al telefonului trebuie să fie obţinerea unei întâlniri şi nimic altceva. Se vor evita, pe cât posibil, informaţiile legate de produs, de firmă etc. Vânzătorul are avantajul că poate să-şi pregătească dinainte scenariul folosit în cazul primului contact telefonic cu clientul. Schema generală simplificată a unui astfel de scenariu este următoarea: 1. stabilirea obiectivelor generale; 2. culegerea de informaţii despre subiect: Este esenţială cunoaşterea numelui şi a funcţiei exacte ale celui chemat. De obicei, se acţionează în doua etape: prima dată se obţin informaţiile folosind un pretext oarecare, iar a doua oara se discută direct cu cel vizat. 3. redactarea scenariului tip:

Catalin Dorcioman

Tehnici de vânzări - Printings.ro

În funcţie de experienţa vânzătorului, acesta va putea prevedea cât mai multe variante posibile de răspuns şi îşi va pregăti reacţiile (răspunsurile) pentru fiecare caz în parte: - dacă cel chemat nu este la birou - dacă răspunde secretara şi insistă să spuneţi de ce sunaţi - dacă răspunde altcineva decât secretara În cazul în care s-a reuşit contactul cu cel căutat, cum trebuie reacţionat, de exemplu, când acesta: - nu pare interesat de propunerea dumneavoastră - vă trimite să discutaţi cu altcineva - vă sugerează să-i trimiteţi o documentaţie 4. apelul - se cere nominal subiectul şi se asigură că se vorbeşte cu persoana căutată; - se prezintă numele apelantului, urmat de funcţie şi de societatea căreia îi aparţine; - se verifică dacă persoana în cauză este direct factorul de decizie pe care îl căutaţi; - se anunţă obiectul apelului (cererea de întâlnire), urmat de un argument (propunere) care să trezească interesul prospectului sau altă variantă de început; - se parează obiecţiile, după care, eventual, se reformulează cererea; - dacă nu s-a reuşit obţinerea întâlnirii, se încearcă obţinerea altui angajament din partea clientului: întâlnire condiţionată, revenire după o perioadă; - dacă s-a obţinut întâlnirea, se mulţumeşte şi se închide cât mai repede. Când încercaţi să ajungeţi până la cel care ia decizia, fiţi rezervat faţă de telefoniste, secretare, chiar dacă acestea vă surâd irezistibil. Ca regulă generală, întro vânzare, evitaţi la maximum intermediarii. Căutaţi să vorbiţi cu persoanele cu funcţia cea mai mare, cu directorul dacă se poate. În orice caz, dacă nu el se ocupă direct de problema dumneavoastră, vă va trimite la cel care o face, pe când dacă ajungeţi mai jos decât trebuie, puteţi pierde foarte mult. Atunci când sunteţi nevoit să daţi o explicaţie secretarei sau altei persoane în afara celei pe care o căutaţi, răspundeţi foarte scurt şi continuaţi, fără să vă opriţi, cu o întrebare, după care mulţumiţi: EX: - Bună ziua, sunt...de la firma...Domnul(director)...este în birou? - Da! - Vreţi să mi-l daţi, va rog? Mulţumesc. - În ce problemă? - Este vorba despre un calculator pentru firma dumneavoastră. Va rog să mi-l daţi la telefon. Mulţumesc. Aici sunt două observaţii de făcut: - în primul rând, este mai bine să întrebaţi, mai întâi, dacă este în birou, şi apoi să cereţi să vi se facă legătura, decât să întrebaţi de la început dacă puteţi vorbi cu directorul;

Catalin Dorcioman

Tehnici de vânzări - Printings.ro

- în al doilea rând, a mulţumi imediat după formularea unei cereri este un mic truc psihologic prin care se forţează interlocutorul să răspundă favorabil. Este bine să nu lăsaţi nici un mesaj; oricum nu cereţi să vă sune când se întoarce: de cele mai multe ori directorul va crede că dumneavoastră vreţi să cumpăraţi ceva de la el, şi va fi dezamăgit. Este bine să verificaţi dacă cel cu care vorbiţi este, într-adevăr, factorul de decizie. Dacă este, nu-l va deranja întrebarea, iar dacă nu este, şi-l deranjează, oricum este mai puţin grav decât să vă pierdeţi timpul. Obiectul vizitei se prezintă foarte pe scurt, cu cât mai puţine amănunte. Se poate exagera puţin: Ex.: -...o ofertă foarte avantajoasă... -...un produs care vă va surprinde... -...un program de gestiune pentru care contabilul dumneavoastră vă va rămâne recunoscător multă vreme Chiar dacă interlocutorul dumneavoastră va zâmbi la auzul acestora, nu aveţi ce pierde, dar există măcar şansa să-l faceţi curios. Cererea de fixare a întâlnirii trebuie făcută imediat, pentru a nu-i lăsa timp să ceară alte detalii. De cele mai multe ori, se foloseşte tehnica falsei alternative care constă în a-l pune pe interlocutor să aleagă între două variante, ambele convenabile pentru dumneavoastră, presupunând deja luată hotărârea (în acest caz) de a vă întâlni; astfel, îi daţi iluzia că alegerea îi aparţine. Pentru obţinerea unei întâlniri, cele două alternative sunt, de obicei, o ora fixă într-o zi şi dimineaţa sau după-amiaza uneia dintre zilele următoare. Refuzul clientului de a fixa o întâlnire este considerat de vânzător ca o obiecţie şi va fi tratat ca atare în cadrul acestui curs. PREABORDAREA (pregătirea întrevederii) Culegerea de informaţii despre interlocutor. Cu cât veţi şti mai multe lucruri despre client, cu atât veţi putea controla mai bine situaţia. O serie de informaţii le primiţi de la cei care fac prospectarea, însă, de cele mai multe ori, acestea nu sunt suficiente. Numărul şi calitatea informaţiilor de care aveţi nevoie depind de valoarea produselor pe care le vindeţi, de mărimea comenzii pe care o aşteptaţi etc. Informaţiile minimale de care aveţi nevoie pentru a vă începe vânzarea în bune condiţii sunt:
A. Date despre persoana cu care se va discuta

1.

- numele celui cu care veţi discuta (este de preferat sã aveţi numele întreg, şi trebuie sã fiţi sigur cã îl pronunţaţi corect); 2. - funcţia sa exactã; 3. - poziţia în ierarhia societăţii; 4. - puterea de decizie în situaţia de care sunteţi interesat; 5. - naţionalitatea, limbile pe care le vorbeşte. Alegerea strategiei generale; pregătirea scenariului

Catalin Dorcioman

Tehnici de vânzări - Printings.ro

Primul lucru pe care trebuie să-l facă vânzătorul după ce a obţinut întâlnirea este să-şi clarifice obiectivele. În ordinea priorităţii lor, obiectivele pot fi: - obţinerea comenzii de la prima întâlnire; - convingerea clientului să cumpere sub rezerva satisfacerii unei condiţii; - convingerea clientului să asiste la o demonstraţie etc.; - obţinerea confirmării din partea clientului că îl interesează produsul. Etapa cea mai importantă în atingerea unui obiectiv este obţinerea unui angajament explicit al clientului asupra punctului respectiv. Pentru a obţine un angajament clar, vânzătorul va trebui să pună întrebarea foarte clar: Sunteţi de acord să cumpăraţi produsul nostru? Dacă vă putem îndeplini această condiţie sunteţi de acord să faceţi comanda? Care este decizia dumneavoastră? Sunteţi hotărât să cumpăraţi când vom primi modelul cu..., luna viitoare?

Clientul ştie bine că sunteţi acolo pentru a vinde; el preferă întotdeauna vânzătorii deschişi şi direcţi celor care încearcă să se eschiveze dificultăţilor. Mai mult, vizite repetate, fără scopuri şi rezultate precise, ajung adesea să agaseze clientul decât să-i convingă. B. Documentaţii tehnice şi probe materiale. Ca să fie mai uşor de convins, clientul va fi îndemnat să vadă, să atingă, să încerce, să guste produsul, să cunoască reacţiile altora etc. Pentru aceasta, vânzătorul îşi va pregăti din timp toate cele necesare. Prin documentaţia tehnică şi probele materiale se înţelege orice element material sau nematerial care vine în sprijinul afirmaţiilor vânzătorului: produsul însuşi sau părţi componente ale lui, desene, scheme, fotografii, tabele, grafice, scrisori de mulţumire din partea clienţilor, anecdote, întâmplări etc. Pregătirea documentaţiei se face împreună cu departamentul de marketing şi, în general, cuprinde: 1. o prezentare a firmei: istoric, realizări, locul pe piaţă etc. avantajele pe care le va avea clientul cumpărând produsul respectiv; 3. descrieri tehnice pentru fiecare produs, serviciu, eventual cu diferite grade de detaliere; 4. oferta firmei: produsele şi serviciile cu preţurile lor, condiţii de livrare, de plată, garanţii, instalare, asistenţă tehnicã etc.; 5. eşantioane, versiuni demonstrative, fotografii, filme (casete video), diapozitive, schiţe, planşe etc. 6. liste de clienţi, eventual cu adresele lor, cu numerele de telefon şi cu numele persoanelor care pot da informaţii; 7. articole din presă despre firmă sau despre produsele sale, scrisori de mulţumire de la clienţi etc.
2.

ABORDAREA Vânzătorii de elită consideră că: primele minute ale contactului direct cu clientul sunt capitale. Deoarece vânzătorul este cel care a solicitat întâlnirea, va

Catalin Dorcioman

Tehnici de vânzări - Printings.ro

trebui să deschidă discuţia. Dacă nu îi stârneşte clientului interesul chiar de la început, mai târziu va fi mult mai greu. Cum să facem o primă impresie bună: înfăţişare îngrijită, abordare încrezătoare, strângere fermă de mână, privire deschisă şi directă. Regulile prezentării: fii deschis şi sigur pe tine; atrage interesul cu cuvinte şi gesturi care să prezinte avantaje; fii scurt; foloseşte fraze simple şi fă-te uşor înţeles; transmite un mesaj pozitiv.

EX: Adesea puteţi auzi: - Bună ziua, sunt ...de la firma..., unicul reprezentant în România al concernului ..., ştiţi, cel cu aparatele acelea celebre pentru ...etc. Această formulare poate fi un punct de sprijin pentru refuzul clientului, deoarece a refuza o firmă este mai uşor decât a refuza o persoană. Formula obişnuită de prezentare este: Bună ziua, domnule ... Sunt ... (numele si funcţia) de la firma ... Pronunţarea numelui interlocutorului este importantă, pentru că aceasta contribuie la distorsionarea situaţiei. Dacă nu aţi reuşit să-l aflaţi înainte, va trebui să o faceţi în ultimul moment. Numai funcţiile importante (directori, persoane oficiale) pot fi specificate fără a spune numele. Puteţi să vă opriţi câteva clipe să aşteptaţi reacţia clientului. Dacă vă invită în birou, să luaţi loc, aţi făcut un pas important. Dacă nu, precizaţi motivul vizitei într-o formă care va fi prezentată în continuare, şi aşteptaţi din nou, de data aceasta dându-i de înţeles că trebuie să vă invite înăuntru. Chiar dacă aţi stabilit întâlnirea cu mult timp înainte, se întâmplă adesea ca partenerul să o fi uitat, sau să nu-i mai dea importanţă. În nici un caz nu acceptaţi o discuţie pe hol sau în fugă. Pentru a vă face respectat, va trebui să daţi un caracter serios şi natural demersului dumneavoastră, fără a exagera; nu fiţi grav, afectat, nenatural, arogant, ironic, umil etc. În formulele de prezentare este bine să evitaţi poziţiile extreme: - scuzele exagerate, formulele de tipul: Vă deranjez pentru ... N-aş vrea să vă răpesc din timpul dumneavoastră... Îmi cer scuze că v-am deranjat de la...(mai ales dacă întâlnirea era deja programată) Sunteţi atât de amabil să-mi acordaţi câteva clipe...

- devalorizarea clientului: - Eram în trecere pe aici, şi ce mi-am zis ... - Tocmai am fost la ... cu care sunteţi vecin, şi am văzut numele firmei dumneavoastră pe uşă ... Atragem atenţia asupra strângerii mâinii: dacă sunteţi în biroul clientului, el este cel care vă va da mâna. O mâna întinsă se strânge cu o anumită forţă, se priveşte în ochii interlocutorului şi nu se mai face altceva în acelaşi timp: uitat împrejur, căutat ceva, zâmbit secretarei etc.

Catalin Dorcioman

Tehnici de vânzări - Printings.ro

Primele minute ale întâlnirii cu clientul sunt cele mai dificile, deoarece, cu câteva fraze, trebuie obţinute mai multe lucruri deodată, într-un timp foarte scurt: prezentarea, anunţarea scopului vizitei, captarea atenţiei şi interesului clientului, câştigarea încrederii sale etc. Idea fundamentală este că oamenii nu se interesează decât de ei înşişi, de ceea ce îi priveşte personal (direct sau indirect). Interesele, legăturile unei firme sunt ceva formal; concrete sunt doar interesele, relaţiile oamenilor din firmă. De aceea, faptul de a prezenta obiectivul întâlnirii ca pe ceva care l-ar putea interesa personal pe client nu poate decât să-i trezească curiozitatea. Aceste câştiguri sunt de două feluri: directe (bani, confort, siguranţă etc.) sau indirecte (prin faptul că firma câştigă sau economiseşte bani, câştigă şi clientul, dacă afacerile merg bine îi creşte şi lui prestigiul). Evident, prioritate au câştigurile directe. Există două feluri de a anunţa scopul vizitei ...(puteţi sau începeţi cu aceeaşi frază cu care aţi obţinut întâlnirea la telefon). - Când spuneţi de la început explicit, ce vreţi să-i vindeţi: Am venit să vă conving să cumpăraţi ... - Al doilea este cel evaziv: se prezintă doar intenţia şi se conduce imediat discuţia, fără nici o pauză, spre problemele clientului: Am venit să facem afaceri împreună. Aş vrea să discutăm despre problemele dumneavoastră de ...Până acum în ce fel vă... În cazul clienţilor pe care îi întâlniţi pentru prima dată, dacă prezentaţi clar obiectivul vizitei, va trebui să continuaţi imediat cu un avantaj major pentru client de a avea acest produs. După formulele de prezentare, vânzătorul trebuie să-şi anunţe scopul vizitei, după care va trece la faza următoare: descoperirea nevoilor clientului. Descoperirea nevoilor clientului Realizarea unei vânzări este determinată de existenţa simultană a două condiţii: mai întâi, clientul trebuie să aibă o nevoie, apoi, produsul dumneavoastră trebuie să-i poată satisface această nevoie. Nu este posibil să convingi pe cineva dacă nu-i cunoşti raţiunile pentru care ar putea fi convins. Acelaşi produs poate fi cumpărat de persoane diferite din motive total diferite. Nevoi recunoscute şi nevoi ascunse Actul de cumpărare este consecinţa dorinţei (necesităţii) clientului de a-i fi satisfăcută o nevoie. Subliniem din nou că vânzătorul caută să satisfacă nevoia clientului, nu pe cea a firmei. Nu firma ia decizia de cumpărare, ci un om. De aceea, de fiecare dată, vânzătorul trebuie să ajungă până la nevoile personale ale acestuia, să reformuleze cererea în aceşti termeni. Când clientul spune: am nevoie de un copiator, vânzătorul poate înţelege: mă costă o mulţime de bani să fac copiile în altă parte, şi, în plus, de câte ori o trimit pe secretară, stă câte o oră, zice ca era coadă ... Practic, vânzătorul nu-i satisface clientului nevoia de copiator, ci nevoia de a fi mai eficient. Descoperind adevăratele nevoi, cele care l-au făcut să simtă nevoia de copiator, vânzătorul va şti ce să scoată în evidenţă în fiecare caz: aici, costul redus pe copie.

Catalin Dorcioman

Tehnici de vânzări - Printings.ro

Omul, prin natura sa, se interesează în primul rând de el însuşi, de problemele sale personale. De aceea, pentru a-l câştiga, trebuie să-i spui ceea ce vrea el să audă (nu întâmplător firmele îşi aleg sloganuri de genul: ne gândim mereu la dumneavoastră; sunteţi formidabil). În faţa ofertei dumneavoastră, clientul îşi va pune, conştient sau nu întrebarea: Ce câştig eu însumi cumpărând acest produs? Principalul dumneavoastră obiectiv este de a-i da un răspuns convenabil acestei întrebări. A convinge un client înseamnă că produsul corespunde nevoilor sale, că este în avantajul său să-l cumpere. Aproape întotdeauna, pentru clarificarea nevoilor clientului, vânzătorul va trebui să parcurgă următoarele etape: 1. perceperea unei nevoi, de multe ori slab definită: fie întrebându-l direct pe client, fie reieşind dintr-o discuţie generală; 2. transformarea nevoii ascunse în nevoie recunoscută explicit de către client; 3. reformularea nevoii în termeni avantajoşi pentru vânzător, cu limbajul clientului, şi obţinerea confirmării din partea sa; 4. eventual, scoaterea la iveală, accentuarea altor nevoi. Unul dintre cele mai mari obstacole în calea unei vânzări este suspiciunea clientului, teama că vânzătorul vrea să-i vândă cu orice preţ produsul său şi că el este în stare de orice pentru asta. Văzând că vânzătorul vrea să afle care îi sunt nevoile, clientul va avea cel puţin impresia că vânzătorul este aliatul său şi că poate să-i acorde atenţia sa. Cea mai simplă metodă de a afla care sunt nevoile clientului este de a-l întreba. Aproape tot dialogul din cadrul unei vânzări constă în întrebări şi răspunsuri la întrebări. Întrebările care se pun urmăresc: - să încadreze subiectul: întrebări care îl determină pe subiect să-şi expună problemele, să-şi dea la iveală nevoile sale; - să detalieze informaţiile percepute; - să confirme afirmaţiile (aşteptările) vânzătorului. Dintre întrebările întâlnite într-o vânzare, cele mai folosite par a fi: - întrebările generale: care nu solicită opinia clientului într-o anumită problemă, ci simple informaţii; - întrebările de opinie: sunt cele prin care se cere părerea clientului, putând constitui un punct bun de plecare, dar de evitat în final pentru a nu lungi inutil discuţia. Aţi văzut cum a reuşit firma ... să ajungă, într-un singur an să domine piaţa. Cum vă explicaţi acest lucru? - întrebările de investigare: sunt cele care urmăresc să clarifice, să aducă elemente noi când iese la iveală o nevoie ascunsă. - întrebările de confirmare: au ca scop verificarea, rezumarea ideilor, reformularea, confirmarea lor, conducerea către concluzie din aproape în aproape.

Catalin Dorcioman

Tehnici de vânzări - Printings.ro

- întrebările de retur: se pun când se doreşte să se răspundă la o obiecţie sau la o întrebare cu altă întrebare. - Mi se pare foarte scump. - În raport cu ce apreciaţi dumneavoastră că e scump? - întrebările fals alternative: sunt acelea prin care interlocutorul este pus să aleagă (i se dă senzaţia că alege) între două sau mai multe variante conţinute în întrebare. Doriţi o garanţie de 3 luni pentru persoana recrutată sau una de 6 luni? - întrebările de relansare: au ca principal scop devierea discuţiei, preluarea iniţiativei fără a brusca interlocutorul şi constă în repetarea pe un ton interogativ a ultimului cuvânt sau a ultimei părţi a frazei interlocutorului (într-o formă uşor modificată), urmată imediat de o întrebare sau o afirmaţie. Poţi identifica nevoile clientului, nu numai prin întrebări, ci şi prin ascultare. Ascultarea poate fi automatică sau activă. Atunci când tu vorbeşti mai mult: - nu afli nimic despre client sau nevoile sale; - nu vei prinde nici un pont care să indice posibilitatea unei vânzări; - poţi trezi suspiciuni pe care clientul nu le avea înainte; - distragi atenţia clientului de la oferta pe care i-o faci; - rişti să îi oferi mai multe ocazii de a fi în dezacord cu tine; - nu poţi să gândeşti anticipativ; Nu vă lăsaţi antrenat într-o discuţie care vă scoate din cadrul dorit. Răspundeţi foarte scurt şi încercaţi să preluaţi iniţiativa, să recăpătaţi controlul, să readuceţi discuţia acolo unde sunteţi pregătit. - Domnule ..., evident aveţi tot interesul ca angajaţii şi clienţii să intre cu plăcere în birourile firmei. Dacă angajaţii dumneavoastră ar fi, să presupunem, cu 15% mai eficienţi, aceasta ar însemna o creştere importantă pentru cifra dumneavoastră de afaceri, e adevărat? - Da, ar fi o creştere interesantă... - Tocmai despre acest lucru am venit să discutăm, vă propun o soluţie simplă... Altă variantă folosită este de a-l face pe client să vorbească despre el (aproape întotdeauna aceasta îi va face o mare plăcere, e una din cele mai sigure metode de a trezi interesul cuiva), de exemplu, punându-i un şir de întrebări pentru a-i descoperi nevoile, pentru a-l face să le exprime el însuşi. - Ştiu că sunteţi o firmă mare, aveţi mulţi clienţi şi furnizori... - Da, şi în ultimul an ne-am dublat cifra de afaceri. - Când un client vă solicită o nouă cantitate de produse, verificaţi mai întâi dacă afacerile dumneavoastră sunt în ordine cu acea firmă, pentru a putea lua o decizie corectă? - Aşa ar trebui să facem, pentru că avem mai mulţi clienţi care nu au plătit la timp, şi trebuie să fim atenţi să nu se adune prea multe datorii. - Faceţi chiar dumneavoastră aceste verificări? - Nu, o face directorul comercial, sau dacă nu e el, o face contabilul, sau... Este important ca vânzătorul să nu fie surprins dacă i se spune, chiar de la început, că nu este nevoie de produsul său. El trebuie să se aştepte şi la aşa ceva, şi

Catalin Dorcioman

Tehnici de vânzări - Printings.ro

să aibă răspunsurile pregătite; nu va reacţiona în nici un fel, va primi acest lucru cât mai degajat posibil, apoi va încerca să-şi dea seama dacă este o obiecţie sinceră sau nu; chiar dacă este sinceră, aproape întotdeauna va mai putea obţine ceva: o vânzare condiţionată, informaţii pentru o vânzare ulterioară, informaţii despre alte firme etc. Dacă interlocutorul dumneavoastră nu răspunde, rămânând rigid şi privindu-vă fix, aşteptaţi şi dumneavoastră până răspunde să repetaţi întrebarea. În nici un caz nu răspundeţi în locul lui. La limită, înfruntaţi-l: - De ce nu doriţi să discutaţi această afacere cu mine? În funcţie de răspuns, vă daţi seama dacă mai este cazul să continuaţi sau nu. Mulţi vânzători intră pe uşă şi întreabă: - Aveţi nevoie de ...? - Nu, îmi pare rău. - Nici o problemă, bună ziua. Aceste greşeli sunt grave: în primul rând, deoarece clientului îi va fi foarte uşor să răspundă că nu, şi astfel sunt blocate toate posibilităţile de reacţie. În al doilea rând, dacă tot a pierdut timpul să ajungă acolo, vânzătorul ar putea profita, cerând informaţii despre client sau chiar date despre alte firme pe care le-ar putea folosi mai târziu. A i se cere cuiva informaţii, sfaturi, deranjează foarte rar. Dacă nu aveţi nimic de pierdut, încercaţi toate metodele posibile; puteţi avea surpriza să treziţi interesul clientului. ARGUMENTAREA ŞI DEMONSTRAŢIA Până acum, vânzătorul a ascultat, a înţeles nevoile clientului, a încercat să-şi dea seama de ce fel de personalitate are, la ce este mai sensibil, cum poate fi abordat. Pornind de aici, şi-a ales o strategie sau şi-a construit pe loc una nouă. Acum este momentul să o pună în aplicare, să-i dovedească clientului că produsul răspunde exigenţelor sale şi să-l convingă să cumpere respectând reţeta AIDA care constă în câştigarea atenţiei, urmată de menţinerea interesului, naşterea dorinţei şi obţinerea acţiunii. Metoda de vânzare care ia în calcul modelul AIDA este vânzarea după formulă/reţetă. Mulţi consumatori vor cumpăra pentru că sunt obişnuiţi cu firma agentului de vânzări. Problema este cum poate fi convins un consumator să achiziţioneze cantităţi promoţionale dintr-un produs, să participe la o campanie publicitară sau să stocheze un produs nou. Vânzarea după formulă este eficientă pentru clienţii care cumpără în mod curent de la firma sau pentru potenţialii clienţi despre care agentul de vânzări a aflat destule informaţii pentru a-l putea aborda în această manieră. În asemenea situaţii, vânzarea după reţetă oferă avantaje semnificative: - asigură prezentarea în mod logic a tuturor informaţiilor; - permite o interacţiune rezonabilă vânzător-cumpărător; - permite uşor rezolvarea întrebărilor anticipate şi a obiecţiilor.

Catalin Dorcioman Exemplu: A. Paşii metodei după formula. B. Roluri: cumpărător vânzător C. Prezentarea de vânzare.

Tehnici de vânzări - Printings.ro

A. Prezentare pe scurt a situaţiei pentru a capta atenţia şi interesul B. AGENT VÂNZĂRI: C. - D-na X, aţi spus înainte că lipsa de spaţiu vă determină să nu luaţi în stoc 5 kg. de detergenţi TIDE, deşi admiteţi că vă scad vânzările din acest motiv. Dacă noi am putea să determinăm cât vă lipseşte, presupun că aţi vrea să creaţi spaţiu pentru aceasta, nu-i aşa? (verificarea reacţiei) A. Enunţarea planului de marketing pentru a stârni interesul. B. CUMPĂRĂTOR: AGENT VÂNZĂRI: CUMPĂRĂTOR: C. - Da, dar nu văd cum. - Ei, bine. V-aş sugera un test: o expunere în week-end a tuturor celor 4 dimensiuni de TIDE. - Ce vreţi să spuneţi? A.- Explicaţie pentru a determina interes şi dorinţă B. AGENT VÂNZĂRI: C. - Sugestia mea este să expuneţi toate cutiile la preţul obişnuit fără nici o reclamă. Câte 60 de bucăţi din fiecare mărime ar putea să ne dea o idee asupra vânzărilor diferitelor sortimente. Aşa putem vedea ce pierdeţi prin stocarea numai a cutiilor mici. Presupun că vânzările suplimentare şi profiturile posibile prin desfacerea cutiilor de 5 kg. vă vor convinge să le comandaţi cu regularitate. (reîntăreşte avantajele cheie). Ce credeţi? (Verificarea reacţiei) A. Cumpărătorul pare a fi în stadiul de convingere. B. CUMPĂRĂTOR: C. - Posibil. (reacţie pozitivă la testul de verificare) A. Sugerează pasul următor de acţiune. B. AGENT VÂNZĂRI: C. - Pot să trec în comandă cele 60 de cutii de 5 kg.? Argumentarea este punerea în valoare, prin cuvinte, a avantajelor şi a calităţilor produsului, în funcţie de motivaţiile clientului, pentru a induce în acesta dorinţa de a cumpăra. Prin argumentare i se arată clientului la ce-i foloseşte produsul. Demonstraţia este susţinerea materială a argumentaţiei prin exemple concrete, cifre concrete, desene, grafice, probe materiale sau nemateriale (experienţele altor clienţi, întâmplări, anecdote). Pe client nu-l interesează atât cum este făcut produsul, cât la ce-i serveşte. De aceea, ori de câte ori descrieţi o caracteristică tehnică a produsului, adăugaţi imediat ce semnifică aceasta, care este avantajul pentru client. Un argument puternic trebuie să îndeplinească trei condiţii elementare: - să corespundă unei nevoi verificate a clientului;

Catalin Dorcioman

Tehnici de vânzări - Printings.ro

- să scoată în evidenţă deosebirile faţă de concurenţi, dacă nu, el devine banal, diferenţierea se va face doar după preţ; - să poată fi susţinut doar prin elemente concrete. Întotdeauna argumentarea va începe de la nevoia cea mai importantă a clientului şi care a fost confirmată de către acesta. Există două metode clasice de a argumenta: Caracteristică tehnică - deci - avantaje Avantaj - deoarece - caracteristici tehnice Folosirea acestor două cuvinte, deci şi deoarece (şi echivalentele lor), trebuie să devină un reflex pentru vânzători: Această imprimantă este mai rapidă, deci nu va mai trebui să aşteptaţi de fiecare dată să termine o pagină pentru a-i da de tipărit alta. Cu această imprimantă nu va mai trebui să aşteptaţi să se tipărească fiecare pagină în parte, deoarece este mai rapidă. Studii recente au arătat că oamenii reţin, în medie, 15% din informaţiile pe care le aud, 50% din ceea ce aud şi văd şi 80% din ceea ce aud, văd şi ating. De aceea, câteva probe materiale pot fi mai eficiente decât un discurs de o oră şi jumătate. Se întâmplă adesea ca un client să se uite la tine în timp ce vorbeşti, dar el să se gândească în altă parte, însă mult mai greu se poate preface că se uită la ceva, fără să se uite. Unul dintre cele mai puternice şi sigure moduri de a susţine o argumentaţie este de a da cifre exacte: - Acestea sunt vânzările firmei..., pentru fiecare agent comercial, pe ultimele 12 luni. La aceştia doi, care au făcut cursurile de vânzări, observaţi aici o creştere cu 20% după trei luni, creştere care a rămas constantă faţă de ceilalţi, în toate lunile următoare ... Făcându-l pe client să participe efectiv la demonstraţie, să folosească produsul, îi veţi putea studia reacţiile, veţi reuşi să vă daţi seama de subiectele sale de interes, de nesiguranţă etc., adaptându-vă argumentaţia în consecinţă. Aproape întotdeauna, la vânzare, reacţiile de nemulţumire ale clientului sunt exprimate mai mult printr-o mimică exagerată decât prin cuvinte. Regizarea argumentării Mulţi vânzători, din teama de a nu avea timp să spună totul despre produsul lor, îl îneacă pe client într-un potop de argumente, făcând mai mult rău decât bine. Aduceţi numai argumentele principale, două sau trei dintre cele mai importante. Nu lansaţi alte argumente dacă primul este suficient (mai bine încercaţi să concluzionaţi mai des). - Vă voi prezenta doar avantajele legate de ... Verificaţi dacă clientul a înţeles bine ce i-aţi explicat, puneţi-i întrebări de control. - Aceasta este ceea ce vă doriţi, nu-i aşa?

Catalin Dorcioman

Tehnici de vânzări - Printings.ro

Pentru a obţine confirmarea clientului, puteţi transforma cele mai multe afirmaţii în întrebări, adăugând, simplu: ... nu-i aşa? Identificaţi-vă cu produsul şi cu firma pe care le reprezentaţi: sunt frecvente situaţiile în care vânzătorii se desolidarizează de cei pe care-i reprezintă, în primul rând datorită lipsei lor de încredere în ceea ce vând: - Eu nu fac decât să vă prezint oferta, ei stabilesc preţurile ... DEPĂŞIREA OBIECŢIILOR Obiecţiile sunt un reflex natural de apărare a clientului. Pentru un vânzător experimentat obiecţiile interlocutorului sunt adevărate stimulente, surse de informaţii, semnale care îi permit să-şi orienteze argumentaţia în direcţia bună. Clienţilor care ridică obiecţii li se poate vinde mai uşor. Întrebările nu dovedesc altceva decât că aceştia sunt dispuşi să cumpere. În schimb dacă nu ar face nici un comentariu agentul de vânzări nu ar avea posibilitatea să identifice dorinţele şi interesele clientului şi ar fi nevoit să apeleze la întrebări. Atunci când faceţi o prezentare a unui produs trebuie să vă gândiţi nu numai la ce l-ar face pe client să cumpere, dar şi de ce ar refuza propunerea, aceasta pentru a fi pregătit să faceţi faţă obiecţiilor. Sunt mai uşor de anticipat obiecţiile prin prezentarea unor neajunsuri sau minusuri ale produsului înainte ca acestea să fie sesizate de potenţialul client decât să fie necesară o justificare ulterioară. EX Dacă un potenţial client este atenţionat de la început că produsul este mai scump comparativ cu cele similare de pe piaţă, pentru că are o perioadă dublă de garanţie şi se asigură service în 48 de ore, puţin probabil să se mai obiecteze preţul. Reguli de bază pentru rezolvarea obiecţiilor:

1. 2. 3.

anticipaţi obiecţiile, rãspundeţi obiecţiilor imediat cum apar, rãspunsul trebuie formulat de o manierã constructivã şi nu ca o replicã la un afront personal, 4. înainte de a rãspunde, pemiteţi clientului sã-şi exprime în întregime punctul de vedere, 5. clarificaţi înţelesul obiecţiilor, 6. verificaţi prin întrebãri dacã aţi rãspuns obiecţiilor ridicate de client, 7. evaluaţi dacã discuţia meritã continuatã sau ea trebuie amânatã pentru altã ocazie, sau pur şi simplu nu are rost continuarea ei. Atitudinea faţă de obiecţii Nu trebuie să fie una de “confruntare” cu clientul.

Catalin Dorcioman

Tehnici de vânzări - Printings.ro

Nu înfruntaţi direct clientul. Nu-l puneţi în stare de inferioritate pentru că efectul obţinut va fi: fie acela că se va închide în el însuşi, fie că va deveni agresiv. Chiar dacă interlocutorul a înţeles greşit anumite lucruri din discursul dumneavoastră sau îşi susţine obiecţiile pe informaţii greşite lăsaţi-i posibilitatea unei ieşiri rezonabile. Încercaţi să puneţi greşeala pe seama unei neînţelegeri, a calităţii surselor sale de informare şi nu pe seama lui ca persoană, pe capacitatea lui de a înţelege. Nu căutaţi să aveţi, cu orice preţ, ultimul cuvânt. scopul dumneavoastră este de a vinde şi nu de a da lecţii clientului. EX. Nu: Am auzit că aceste produse sunt sensibile la praf... - Nu este adevărat. Cine v-a spus aşa ceva? Ale noastre pot lucra în orice fel de mediu, pentru că a fost înlocuit sistemul de citire mecanică cu unul de citire optică ......... Am auzit că aceste produse sunt sensibile la praf... Aveţi dreptate, este foarte important ca un astfel de aparat să poată lucra în orice fel de mediu. Daţi-mi voie să vă explic cum am rezolvat noi această problemă. Am introdus un cititor optic în locul celui mecanic, care se folosea până acum.

Încercaţi să înlocuiţi întotdeauna, în discuţiile dumneavoastră cu clienţii, “Nu “ cu “Da, .... dar...”, sau cu “ Da ,.. dacă...” Ex: - Ocupă mult loc. - Da este adevărat, acesta ocupă câţiva centimetrii în plus, dar tocmai aceasta îi asigură o stabilitate mult mai mare decât modelele aşezate vertical. În plus .. Metode de tratare a obiecţiilor pentru a afla dacă sunt adevărate sau false 1. Se pledează în vederea demontării unei probleme false. EX. - Probabil aveţi reţineri din cauza calităţii hârtiei?( vânzătorul ştie sigur că nu este aşa) - Nu, în cazul nostru tirajul este problema care mă preocupă. - Aveţi perfectă dreptate, tirajul revistei este limitat la 10.000 exemplare, dar fiind o revistă specializată ea este cumpărată de economişti. 2. Tehnica “ spânzuratului” Ex. - Dacă pot să vă răspund la această problemă, sunteţi de acord să faceţi comanda? Dacă răspunde că este de acord înseamnă că obiecţia este sinceră. Dacă nu, înseamnă că are alte obiecţii. Întrebându-l ce îl împiedică să ia decizia, acesta va emite alte obiecţii asupra cărora va trebui să vă concentraţi. 3. Tactica tăcerii După o obiecţie care vi se pare nesinceră, puteţi încerca o perioadă mai lungă de tăcere, privindu-l fix pe client. Acesta, aşteptându-se să-i răspundeţi imediat, să-l contraziceţi, poate fi prins pe picior greşit. Tăcerea este greu suportată de oameni, o găsesc penibilă, apăsătoare, se simt jenaţi şi încearcă să o rupă spunând lucruri pentru care nu sunt pregătiţi, pe care nu le-ar fi spus în mod obişnuit. Este o

Catalin Dorcioman

Tehnici de vânzări - Printings.ro

excelentă metodă de a obţine informaţii suplimentare, de a descoperii lucruri pe care partenerul vrea să le ascundă. Tipuri de obiecţii şi posibilităţi de abordare (în discuţiile cu vânzătorii/ gestionarii din magazine) O.1. Acest produs este prea scump. Abordare: - cu ce se compară, - la un preţ mai mare cel care revinde are un profit mai mare, - fiecare produs are clienţii lui proprii, - existenţa acestui produs la un competitor va face ca cei care-l solicită să cumpere de la acesta, - produsul este destinat oamenilor care se interesează de calitate şi nu în primul rând de preţ.( fiecare produs are clienţii lui proprii) O. 2. Aici este o zonă foarte săracă, aici trăiesc oameni săraci. Abordare: - chiar şi o persoană săracă are o zi de naştere, o ocazie deosebită când are nevoie de un pic de lux, - există în magazin şi alte mărci cu acelaşi nivel ridicat al preţurilor, O.3. Nu vreau un nou produs în magazin pentru că am deja produsele concurenţei. Abordare: - este imposibil să vinzi un produs pe care nu îl ai în raft, - un nou produs înseamnă pentru magazin un nou cumpărător, - vânzările mari din alte magazine arată că acest produs este căutat de cumpărători. O. 4. Eu nu am bani. Abordare: - Când va avea bani? - poate face o comandă foarte mică, - se poare ajunge şi la o posibilă creditare, - suma pentru achitarea comenzii nu este foarte mare, - prin faptul că există o cerere a acestor produse vânzătorul va realiza o rulare rapidă a banilor, O. 5. Eu nu vreau în magazin produsul tău pentru că nu îmi place acest produs. Abordare: - s-ar putea ca cei care sunt clienţii magazinului să nu aibă aceeaşi părere despre produs, - lasă-l pe client să facă alegerea, rişti să-l transformi în clientul altui magazin, - rezultatele cercetărilor de piaţă arată că există un număr mare de persoane care consumă aceste produse, - pentru început poare fi o cantitate mică. POST VÂNZAREA După luarea deciziei de cumpărare, clientul este într-o stare de încordare, încercând să se convingă singur că a făcut cea mai bună alegere, că preţul este rezonabil, că va fi permit favorabil de superiori, de colegi etc. Ajutaţi-l în acest sens, liniştiţi-l, este exact ceea ce vrea să audă în acest moment. Nu vă decontractaţi brusc, devenind volubil, exuberant. Felicitaţi-l simplu, calm, fără excese, mulţumindu-i pentru încrederea acordată, mai degrabă decât să-i mulţumiţi pentru comandă.

Catalin Dorcioman

Tehnici de vânzări - Printings.ro

Asiguraţi clientul de sprijinul dvs. în continuare. Nimic nu-l sperie mai mult decât să se simtă abandonat, să nu se mai poată descurca singur. De aceea dacă este posibil, mai bine vindeţi produsul mai scump, dar includeţi mai multe servicii: garanţie mai lungă, informaţii administrative, ajutor în cazul revânzării, facilităţi de plată etc. Asiguraţi-vă că clientul are numărul dvs. de telefon şi spuneţi-i că vă poate suna ori de câte ori are nevoie. Vânzarea nu se termină odată cu semnarea bonului de comandă. Clienţii constituie un adevărat capital pentru firmă, în cel mai strict sens al termenului, de aceea relaţia cu clientul trebuie cultivată cu multă grijă, ceea ce în marketing poartă denumirea de “ fidelizarea clientului”. Un client mulţumit este o importantă sursă de comunicaţie pentru firmă, la fel ca şi unul nemulţumit, dar în sens invers. Fidelizarea clienţilor apare cu atât mai importantă cu cât, după mai multe studii, s-a constatat că, pentru majoritatea bunurilor de larg consum, pragul rentabilităţii nu poate fi atins decât dacă o parte importantă a cumpărătorilor revin sistematic asupra mărcii sau a produsului. S-a constatat că, dacă un cumpărător este mulţumit de o anumită marcă el refuză, până la un punct, să mai caute informaţii despre alte mărci şi îi sfătuieşte şi pe alţii să cumpere. De aceea, în funcţie de specificul firmei, foştii clienţi pot ajunge să fie una din principalele surse pentru noi vânzări. De exemplu, un studiu în rândul firmelor de consultanţă din Franţa a arătat că foştii clienţi aduc aproape jumătate din noii clienţi, aceştia provenind din următoarele surse:  foşti clienţi 41%  alte surse 18%  contacte directe la reuniuni publice 10%  agenţi comerciali 8%  articol în presa de specialitate 8%  publicitate în presă 6%  trimiterea de documentaţie + scrisoare 6%  conferinţe organizate de firmă 3% Fidelizarea clientului se face pe două căi principale: prin produs (calitate, servicii post-vânzare etc.) şi prin calitatea relaţiilor interumane stabilite între client şi vânzător. Nu există reţete speciale pentru fidelizarea clienţilor sau, altfel spus, ele sunt aceleaşI ca şI în cazul consolidării unei relaţii umane în viaţa de zi cu zi: întreţinerea contactului, corectitudine, respect reciproc, respectarea promisiunilor etc. Studii efectuate în SUA asupra cazurilor în care fidelizarea clienţilor s-a fondat pe personalitatea agenţilor de vânzare, au arătat că o mare parte a clienţilor îi urmau pe vânzători atunci când aceştia se mutau la o altă firmă, chiar dacă vindeau cu totul alte produse decât înainte.

Negocierea
În fiecare moment al existenţei noastre ne vedem nevoiţi să ajungem la o înţelegere cu cineva din jurul nostru. Fie că e vorba de prieteni, de şefi, de colegi de birou, cu fiecare dintre ei desfăşurăm un continuu proces de negociere. O comunicare eficientă înseamnă o negociere eficientă. De multe ori în procesul de negociere ai de-a face cu interlocutori cu o atitudine ostilă şi nepoliticoasă. Aceştia pot trece la ameninţări mai mult sau mai puţin voalate şi refuză chiar să îţi ia în seamă propunerile.

Catalin Dorcioman

Tehnici de vânzări - Printings.ro

Nu e de mirare că un astfel de comportament declanşează şi în tine reacţii similare. De aici se nasc impasurile în comunicare şi deteriorarea relaţiilor de lucru. Dacă ştii să fi un bun negociator vei reuşi să treci peste acest obstacol. Nu deveni şi tu dificil doar pentru că celălalt este. Ca să contracarezi efectele negative ale unei atitudini ostile şi ca să îţi înmoi interlocutorul răspunde eficient şi într-un mod constructiv. In loc să te aperi dacă eşti atacat mai bine concentrează-ţi energia asupra unei tactici eficiente pe care să o adopţi în continuare. Aceasta o poţi elabora numai dacă descoperi ce motive are cel din faţa ta să reacţionez aşa. Pune-ţi întrebarea dacă nu cumva chiar tu ai declanşat o parte din reacţia persoanei din faţa ta. Ai întrerupt-o, i-ai minimalizat părerile sau ai refuzat să iei în discuţie şi alte soluţii decît ale tale? Atunci reacţa negativă a persoanei din faţa ta nu este suprinzătoare. Modul cel mai bun de a acţiona este să îţi asumi greşelile şi să îşi schimbi atitudinea. Dacă nici aşa nu obţii nimic atunci poate că într-adevăr ai de-a face cu oameni rău voitori şi tot ce poţi face este să fii conştient de această stare de lucruri. Nu uita că întotdeauna există şi o formulă finală: plecarea. Dacă într-adevăr persoana cu care discuţi nu s-a lăsat convinsă de nici unul dintre argumentele şi tacticile tale de persuasiune las-o să înţeleagă că poţi găsi alternative de a-ţi rezolva problemele. Este o tactică mult mai bună decît să ameninţi că vei pleca trîntind uşa. O uşă trîntită poate nu se va mai deschide niciodată. O negociere eficientă înseamnă persuasiune. Orice ai vrea să obţii , succesul depinde de capacitatea ta de a-l convinge pe celălalt să investească. Una dintre greşelile cele mai mari pe care le fac mulţi într-un proces de negociere este să încerce să afle cine deţine supremaţia puterii. Dacă stabileşti un raport de putere s-ar putea să cazi într-una din cele două extreme total ineficiente pentru negociere. Rişti să devii fie superioar şi prea arogant fie prea intimidat şi în consecinţă să nu te pregăteşti suficient pentru ceea ce vrei să obţii. În loc să te întrebi cine are mai multă putere mai bine gîndeşte-te cum să foloseşti puterea pe care o ai pentru a-l convinge pe cel din faţa ta că este bine şi pentru el să facă ceea ce este în interesul tău. Cineva care se va simţi forţat să acţioneze într-un anumit fel se va încăpăţâna să facă exact lucrul pe care tu ţi-l doreşti mai puţin. Un cuvânt cheie în relaţia pe care e bine să o ai cu cel care negociezi este "respect". Oricine este mai dispus să fie atent la propunerile tale şi la cererile tală dacă observă că îi preţuieşti opiniile şi punctele de vedere. Pentru a pune în evidenţă acest respect reciproc , urmează câteva trepte ale comunicării în timpul negocierii: 1. Ascultă-l pe celălalt! Dacă vrei să determini o persoană să îşi schimbe optica trebuie să descoperi lucrurile de care îi pasă cu adevărat. Aceasta înseamnă că trebuie să afli care sunt motivaţiile ei de a acţiona într-un fel sau altul prin ascultarea atentă a răspunsurilor pe care le dă. De fapt puterea într-o negociere constă tocmai în capacitatea de a te pune în locul celuilalt şi de a vedea lumea prin ochii lui. 2. Descoperă-i sferele de interes! Cu cât înţelegi mai bine interesele şi dorinţele celuilalt cu atât îl poţi influenţa mai mult. Dacă ştii ce îl impresionează , de ce anume ţine cont în alegerile lui, îi poţi oferi argumente care să îl convingă. Doar propunerile şi ideile care se arată benefice pentru ambele părţi determină o persoană să îşi schimbe poziţia. 3. Foloseşte argumente legitime. Când vrei să îl convingi pe celălalt de justeţea propunerilor tale fă apel la precedente. Pune-i în vedere că şi alte companii de pe piaţă adoptă o politică similară sau că firma la care lucrezi a mai acţionat la fel în situaţii similare. 4. Îmbunătăţeşte şi alte căi de a obţine ceea ce vrei. Cu cât rezolvi mai multe probleme de una singură fără să ai nevoie de ajutorul celuilalt cu atât acesta va avea mai puţină influenţă asupra ta. De aceea dacă negocierea eşuează vei avea alţi aşi în mânecă pentru a obţine ceea ce doreai.

Catalin Dorcioman

Tehnici de vânzări - Printings.ro

5. Propune-ţi mai multe obiective pe care vrei să le atingi. Dacă îţi propui mai multe vei încerca să faci mai multe iar şansele de a reuşi cresc. Aceasta nu înseamnă că nu vei întâlni obstacole şi că vei reuşi să faci tot ci doar că vei progresa. 6. Evită cât poţi critica. Fă-o numai atunci când consideri că este absolut necesar. Atunci când critici pe cineva acea persoană se va situa într-o poziţie defensivă. Va simţi nevoia să se apere şi ca atare va reacţiona ceva mai agresiv. 7. Controlează-ţi permanent tonul vocii, cuvintele şi comunicarea non verbală nu uita că eşti calmă şi stăpână pe atitudinea şi reacţiile tale gândind pozitiv vei dobândi mai mult printr-o atitudine cooperantă care induce din start un răspuns pozitiv şi o reacţie similară. Tehnici de forţare a încrederii clientului. 1. Tehnica răţoiului şchiop Încrederea potenţialului client se poate câştiga prin acordarea unor sfaturi ce aparent sunt în dezavantajul dvs. Mai mult printr-o prelungire a acestei tehnici denumită generic “Criza de sinceritate” vânzătorul poate merge până acolo încât să renunţe la anumite produse sugerând interlocutorului că acestea oricum nu i-ar fi folositoare. Produsele care sunt sacrificate vor fi acelea care oricum nu ar fi satisfăcut nevoile reale ale clientului sau nu s-ar fi potrivit întru totul cu acestea. Ex.: Clientul doreşte să cumpere un calculator pe care-l va folosi la evidenţe şi calcule simple. Vânzătorul îl sfãtuieşte: “Acest calculator 486 acoperă în întregime toate cerinţele dumneavoastră. Acesta, un 586 cu monitor color, este dintr-o nouă generaţie, mult mai performantă. Totuşi pentru ce doriţi să-l folosiţi dumneavoastră. evidenţe şi calcule simple, un 486 vă poate satisface pe deplin. Nu cred că este rentabil să investiţi într-un calculator atât de puternic cum este acest 586 şi să-l folosiţi la nici jumătate din capacitatea lui. 2. Tehnica excesului de punctualitate Unul din modurile de a câştiga încrederea este respectarea cu stricteţe a cuvântului dat. Fiind considerată o cerinţă a bunului simţ şi a educaţiei, adeseori respectarea cuvântului dat trece neobservată, dar o singură încălcare a acestuia poate duce la pierderea încrederii clientului. Un vânzător de elită va forţa clientul să-i remarce punctualitatea fixând întâlnirile cu clienţii nu la o oră “rotundă” cum ar fi 14.00, ci la 14.20. În acest fel punctualitatea sa va fi sigur remarcată. Prospectele sau alte informaţii trimise sau nu la momentul stabilit dupã o primă întâlnire, pot întări sau distruge încrederea potenţialului client. 3. Tehnica modestiei Chiar dacă sunteţi un agent de vânzări foarte bine pregătit, este indicat ca imaginea pe care o creaţi sã fie a unui vânzător cât se poate de obişnuit care scoate în faţă produsul nu pe el însuşi. Aceasta pentru a elimina riscul ca interlocutorul să descopere sau numai să creadă că este manipulat de o persoană foarte bine instruită. 4. Tehnica salariului fix Pentru a elimina riscul ca potenţialul client să creadă că urmăriţi să-i vindeţi la un preţ mare, pentru a încasa un comision mai mare, încercaţi să-i sugeraţi că sunteţi plătit cu salariu fix şi nu aveţi nici un interes în acest sens. 5. Alte tehnici

Catalin Dorcioman

Tehnici de vânzări - Printings.ro

Încrederea clienţilor creşte dacă le faceţi mici servicii personale sau profesionale gratuit sau în condiţii avantajoase, le trimiteţi clienţi, informaţii care i-ar putea interesa, felicitări sau cadouri cu diverse ocazii. 6. Tehnica inversării rolurilor Oricine a observat, în viaţa de zi cu zi, situaţii de felul următor: dacă cineva a apucat să spună, chiar şi din greşeală, că zăpadă este neagră, va face, apoi, tot posibilul să demonstreze că este aşa, chiar cu riscul de a deveni ridicol. De aceea, orice afirmaţie, argument, au mult mai multă greutate când sunt emise sau sunt confirmate explicit de către client. Pe scurt, tehnica inversării rolurilor constă în a-l determina pe client să găsească el însuşi argumentele sau să le confirme explicit. Dacă dumneavoastră sunteţi cel care afirmă că soluţia pe care o foloseşte în prezent este dezavantajoasă, clientul va fi tentat să se opună, ca să-şi afirme personalitatea, sau din alte motive. De aceea, întotdeauna va trebui să îl faceţi pe client să descopere şi să recunoască el însuşi neajunsurile situaţiei sale actuale. Această tactică va fi folosită ori de câte ori este posibil: la descoperirea nevoilor clientului (exprimarea lor chiar de către client), în argumentare, în tratarea obiecţiilor. Catalin Dorcioman