You are on page 1of 362

MANUAL INTEGRAT

Incluziunea grupurilor vulnerabile prin
centre comunitare

Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului „Centre comunitare de resurse:
Instrumente strategice în procesul de îmbunătățire a situației grupurilor vulnerabile din
mediul rural” prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 20072013, INVESTEȘTE ÎN OAMENI.

CUPRINS
CAPITOLUL I. COMUNICARE, LOBBY, ADVOCACY. MEDIEREA ȘI NEGOCIEREA
CONFLICTELOR. COMUNICAREA ÎN PRACTICĂ ............................................ 7
CAPITOLUL II. ELEMENTE DE CULTURĂ, ISTORIE ŞI TRADIŢII ALE ROMILOR . 54
CAPITOLUL III. LEGISLAȚIE UTILĂ PERSONALULUI DIN CENTRUL COMUNITAR
..................................................................................................................... 79
CAPITOLUL IV. METODE ŞI TEHNICI DE LUCRU SPECIFICE FACILITATORULUI
ÎN COMUNITATE .......................................................................................... 84
CAPITOLUL V. ASISTENŢA MEDICALĂ COMUNITARĂ ...................................... 159
CAPITOLUL VI. MEDIERE SANITARĂ ............................................................... 260
CAPITOLUL VII. MEDIATORUL ŞCOLAR PENTRU COMUNITĂŢILE DE ROMI ... 310
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................... 358

Echipa de redactare:
Buceanu Mariana, formator, expert Mediere Sanitară
Duminică Gelu, expert monitorizare–evaluare, director executiv, Agenția de Dezvoltare
Comunitară „Împreună‖;
Ghinescu Minerva, formator, expert Mediere Sanitară
Ionescu Mariea, formator, expert Facilitator de Dezvoltare Comunitară
Jurcan Dan, expert lobby și advocacy, SASTIPEN – Centrul Romilor pentru Politici de
Sănătate;
Jurcan Georgeta, expert formare, președinte Asociaţia Centrul de Resurse şi Formare în
Profesiuni Sociale Pro Vocaţie;
Marcu Luminița, formator, expert Asistență Medicală Comunitară
Rădulescu Daniel, manager proiect, președinte SASTIPEN – Centrul Romilor pentru Politici
de Sănătate;
Sarău Gheorghe, formator, expert Mediere Școlară
Colaboratori:
Bratu Eugenia, Asistent Proiect, SASTIPEN – Centrul Romilor pentru Politici de Sănătate;
Ciobanu Amalia, coordonator programe, Asociaţia Centrul de Resurse şi Formare în
Profesiuni Sociale Pro Vocaţie;
Coman Cristina, Asistent Proiect, Asociaţia Centrul de Resurse şi Formare în Profesiuni
Sociale Pro Vocaţie;
Constantin Andrei, expert cercetare, Agenţia de Dezvoltare Comunitară „Împreună‖
Drăguț Cosmin, expert, SASTIPEN – Centrul Romilor pentru Politici de Sănătate;
George Rădulescu, Asistent Proiect, SASTIPEN – Centrul Romilor pentru Politici de
Sănătate;
Georgiana Neacșu, secretar proiect, SASTIPEN – Centrul Romilor pentru Politici de
Sănătate
Ivasiuc Ana, expert cercetare,Asistent Social Agenţia de Dezvoltare Comunitară „Împreună‖
Kovacs Rareș, Formator, Asociaţia Centrul de Resurse şi Formare în Profesiuni Sociale Pro
Vocaţie
Mănoiu Anca, expert formare, Asociaţia Centrul de Resurse şi Formare în Profesiuni Sociale
Pro Vocaţie;
Morteanu Mădălin, Asistent proiect, SASTIPEN – Centrul Romilor pentru Politici de
Sănătate;
Rotaru Carmen, psihopedagog, evaluator, Asociaţia Centrul de Resurse şi Formare în
Profesiuni Sociale Pro Vocaţie;
Sandu Mariana, coordonator național Centre Comunitar de Resurse, SASTIPEN – Centrul
Romilor pentru Politici de Sănătate.
Conținutul acestui material nu reprezintă obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a
Guvernului României

Preambul
Daniel Rădulescu,
Președinte
Centrul Romilor pentru Politici de Sănătate Sastipen
Solicitant

Începând cu anul 2010, organizația Centrul Romilor pentru Politici de Sănătate Sastipen, în
parteneriat cu Agenția de Dezvoltare Comunitară Împreună și Centrul de Resurse și Formare în
Profesiuni Sociale ProVocație, și-au propus să contribuie la transformarea și dezvoltarea unor
comunități din mediul rural, prin activități care să ducă la asigurarea unor condiții de viață mai
bune, la dezvoltarea socială și dezvoltare economică a comunităților.
Primul pas a fost realizat deja prin obținerea cofinanțării prin Fondul Social European prin
Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 pentru proiectul
―Centre Comunitare de Resurse: Instrumente strategice în procesul de îmbunătăţire a situaţiei
grupurilor vulnerabile din mediul rural‖.
În acest proiect, accentul cade pe două direcții principale de acțiune, pe de o parte oferirea
unei abordări noi, aceea de a aduce servicii integrate care să completeze serviciile acordate la
nivelul autorităților publice locale și să vină în sprijinul nevoilor reale de la nivel comunitar, iar pe
de altă parte, o altă direcție s-a concentrat pe împuternicirea și implicarea oamenilor de la nivel
local. Astfel, echipa de proiect a considerat ca prin formarea de facilitatori de dezvoltare
comunitară, mediatori școlari, mediatori sanitari și asistenți medicali comunitari poate să contribuie
la dezvoltarea comunităților din care aceștia provin.
Sperăm că am reușit să implicam și să formăm oameni inimoși, care sunt și vor să fie
implicați în continuare în rezolvarea problemelor populației vulnerabile din comunitățile din care ei
provin. Sperăm că programul de formare a convins că schimbarea este posibilă și că nu trebuie să
dăm înapoi la primul obstacol întâlnit. Este nevoie de verticalitate și de perseverență din partea
tuturor celor implicați și consideram ca am întâlnit aceste calități la oamenii care au fost formați.
Manualul dezvoltat în cadrul proiectului conține atât noțiuni teoretice, cât și instrumente utile
în activitatea practică, instrumente care sunt orientate către asigurarea de suport pentru persoanele,
familiile și comunitățile vulnerabile și care și-au dovedit utilitatea pe parcursul folosirii. Ne dorim
ca prin utilizarea acestor instrumente să contribuim la schimbarea și revitalizarea comunităților din
mediul rural.
Acest manual se adresează facilitatorilor de dezvoltare comunitară, mediatorilor școlari,
mediatorilor sanitari și asistenților medicali comunitari, dar și tuturor celor interesați de dezvoltarea
comunității din care provin, acestor ‖oameni - resursă‖, care au fost și sunt mânați de dorința de a
se auto-depăși profesional, de a fi mereu mai buni și de a se dedica îmbunătățirii situației grupurilor
vulnerabile din mediul rural. Le dăruim acest manual, ca resursă informațională pentru continuarea
activității de dezvoltare comunitară pe care am demarat-o împreună.

INTRODUCERE
Gelu Duminică
Director executiv
Agenția de Dezvoltare Comunitară “Împreună”
Partener 1
Cu toate că numărul de organizații nonguvernamentale legal înregistrate în România
este unul destul de mare, organizațiile cu adevarat active (care au activități relativ continue
implementate de un staff minimal) nu depășește 20%. Colaborarea între acestea este cvasiinexistentă, activitățile care sunt implementate cu scopul de a contribui la dezvoltarea
sectorului nonguvernamental fiind sporadice și nu foarte bine articulate.
Networkingul este un slogan folosit în rândul societății civile românești care însă nu își
are fundament și în realitate, modul de actiune a ONG-urilor fiind mai degrabă unul
„pompieristic‖ (se reacționează după ce „necazul‖ s-a produs) decât unul strategic.
Din păcate, în România – cel puțin din punctul meu de vedere - nu putem vorbi de
existența unei „societăți civile‖ (în sensul definit de Gellneri) ci mai degrabă de câteva
organizații, unele dintre ele aflate în diverse stadii de dezvoltare care acționează - în relație
una de cealaltă - într-un mod brownian (haotic).
Reprezentarea intereselor comunităților locale se limitează, în marea majoritate a
timpului, la scrisori de protest și la realizarea de rapoarte pe diverse teme. Lipsește dialogul
social, colaborarea și acțiunea atât de necesare construcției și consolidării unei viziuni care să
contribuie la contrabalansarea acțiunii statului și la creionarea unor altenative viabile la
politicile sociale actuale.
Investiția în resursa umană pregătită să ―servească interesele comunității‖ este limitată
chiar și atunci când ea este realizată, este prea puțină și pregătirea continuă a acesteia nu se
realizează într-un mod articulat și coerent.
Ceea ce partenerii actualului proiect își propun este să răspundă la o serie de provocări
enunțate mai sus: realizarea unui parteneriat pe termen lung între organizații din sfere diferite
de lucru, consolidarea parteneriatului cu Autoritatea Locală și Centrală, dezvoltarea de
resursă umană de la nivelul comunităților dezavantajate etc, astfel încât dezvoltarea socioeconomică sustenabilă a acestora să aibă parte de fundamentele necesare realizării.
Manualul de față este doar un instrument pe care sutele de oameni angrenați în
proiectul „Centre „Comunitare de Resurse: Instrumente strategice în procesul de îmbunătățire
a situației grupurilor vulnerabile din mediul rural‖ îl vor folosi pentru a înțelege mecanismele
și procedurile pe care trebuie să le urmeze în dezvoltarea comunităților locale, valorizând și
împuternicind potențialul care există la nivel local.
Cu siguranță este un nou început pentru noi. Pentru a pune în practică ceea ce ne-am
propus este nevoie de o „armată‖ de oameni. Noi am creat acum doar o „divizie‖…cine ni se
mai alatură ????

Georgeta Jurcan,
Președinte
Centrul de Resurse și Formare în Profesiuni Sociale PRO VOCAȚIE
Partener 2
Proiectul „Centre Comunitare de Resurse: Instrumente strategice în procesul de
îmbunătăţire a situaţiei grupurilor vulnerabile din mediul rural‖, implementat de SASTIPEN
– Centrul Romilor pentru Politici de Sănătate in parteneriat cu Agenția de Dezvoltare
Comunitară Împreuna si Centrul de Resurse și Formare în Profesiuni Sociale Pro Vocație.
Proiectul abordează problemele cu care se confrunta populația din mediul rural si își
propune dezvoltarea unor Centre Comunitare de Resurse care să furnizeze servicii în vederea
creșterii gradului de ocupare și dezvoltarea antreprenorialului în rândul populației din mediul
rural și se înscrie în seria de proiecte cofinanţate din Fondul Social European prin Programul
Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013.
O componentă de referință o reprezintă formarea resurselor umane din mediul rural în
ocupații non agricole ceea ce a determinat elaborarea unor documente necesare susținerii
activităților specifice.
Manualul integrat „Incluziunea grupurilor vulnerabile prin centre comunitare‖
reprezintă un document de referință pentru resursele umane implicate în proiect atât la
nivelul de management general al proiectului cât și la nivelul de execuție din cadrul fiecărui
centru comunitar de resurse.
Echipa de profesioniști care a elaborat manualul integrat vine cu o experiență practică
în domeniul incluziunii grupurilor vulnerabile propunând o abordare integrată a domeniilor
de referință de la nivelul comunităților rurale.
Manualul este structurat pe șapte capitole care abordează fiecare temă atât din punct de
vedere teoretic cât și practic fiind incluse exemple concrete și modele de bună practică.
Primul capitol se referă la Comunicare, lobby, advocacy analizând medierea și
negocierea conflictelor cu exemplificări privind comunicarea în practica de zi cu zi.
Pentru a avea o imagine de ansamblu privind complexitatea incluziunii grupurilor
vulnerabile cel de al doilea capitol tratează elemente de cultură, istorie și tradiții ale romilor
regăsindu-se aici informații utile atât despre atestarea documentară, denumirea romilor cât și
despre specificul romilor în spațiul românesc de-a lungul perioadelor istorice.
Legislația utilă atât personalului care activează în centrele comunitare cât și membrilor
comunității rurale se regăsește în capitolul trei fiind grupată pe următoarele domenii juridic,
sănătate, locuire, economic, educație, egalitate de gen.
Următoarele patru capitole prezintă metode și tehnici specifice de lucru pentru
facilitatorul comunitar ( capitolul IV), asistență medicală comunitară ( capitolul V), mediere
sanitară (capitolul VI) și mediere școlară ( capitolulVII).
Prezentul proiect are toate premisele atât în procesul de implementare cât și după
finalizare să producă schimbarea la nivelul comunității rurale din România din perspectiva
socială, economică și a dezvoltării resurselor umane.

CAPITOLUL I.
COMUNICARE, LOBBY, ADVOCACY.
MEDIEREA ȘI NEGOCIEREA
CONFLICTELOR.
COMUNICAREA ÎN PRACTICĂ

................ Ce este activitatea de lobby ? . Puncte de vedere asupra conflictului .............................6.... Respectul de sine în comunicare ........................................................... 51 ........................... . 26 3..............................................................................1.............2.......... 23 2....... Factorii care influenţează obiectivele comunicării ..7. 51 6..................................................Cum abordăm riscurile inerente în viitor .............5 ..................3................ 23 2.......................................7.................................... 26 3.................................... Lobby și consiliul local............... Tipuri de nogociere .............2............................2.......... 26 3...........4.................Cum apreciem diferenţele de autoritate şi putere ................................................ Empatia..................................7..................................................................................... 12 1............................. 24 2.................................................... Mijloace de lobby și advocacy ..........................4...... Gestionarea conflictelor in domeniul medierii sanitare ..3............ 30 3..Cum evaluăm relaţiile dintre individ şi societate: ....................... 24 3...............6........................... 10 1................1....................... 19 2. .......................................... 23 2.......... 50 6...................................................3.................................. .......................................................................... Managementul conflictului ....................................... Tactici şi tehnicile de negociere........................................................ Comunicarea şi educaţia pentru sănătate desfaşurate de asistenţii comunitari...........4.................. 49 6.. 50 6. 45 5...........................................2.............. Definirea conflictului......................................................................................... Comunicarea desfaşurată de mediatorului sanitar..1........................................... ........................ 17 1...................................................................... ............................ Comportamente........................... Procesul conflictual..................................................................... Principiile de lucru în acțiunile lobby și advocacy................................ ...... 45 5................................. 17 1...........................5.............. 32 4................................................................................ Activitatea personalului din cadrul centrului comunitar de resurse .................................................................... Managementul conflictelor .............................................................. 33 5........................................... 27 3..............................................................................................1............................ 48 6................................................................. 27 3.................... 9 1...................2..................8.............2................. Limbajul verbal ............ 11 1... Lobby și organizaţiile non-guvernamentale ................................ Fundamentul teoretic al comunicării ................................................ 24 2................................................................................................. Mecanismul percepţiilor ......... Negocierea conflictelor .......................................4.........................................6..........1................................. 51 6.................. 49 6... 15 1............................................................ Ascultarea activă ......................... Negocierea de grup.......1.......... 31 4.................................................................3................. Cum abordăm diviziunea rolurilor pe sexe: ................................................... 51 6. Lentile culturale . ...........................5.................................................... 9 1....... Comunicarea practică ............................................... 32 4............... Conflictul organizational..............9......... Limbajul nonverbal ..........................1.... Conflictele şi medirea lor................ Generatori de conflict ... 17 1................................................................ 32 4......................................5.... Cauzele conflictelor: .........................................3................................. Lobby si Advocacy ....................................................... 28 3............................................... Comunicare .........

cu alte cuvinte va fi eficient. obiective: POSDRU/ 83/5. structura acestuia şi claritatea lui. tonalitatea vocii şi prin limbaj nonverbal (limbajul corpului). de aceea personalul din cadrul centrului comunitar de resurse când foloseşte cuvintele în cadrul comunicării exprimă ceea ce gândeşte. În momentul în care se transmite un mesaj. un facilitator. Oricine poate deveni un bun comunicator dacă doreşte acest lucru. S-ar putea afirma. Dacă în procesul comunicării limbajul verbal (conţinutul) şi limbajul nonverbal (sentimentele) exprimă împreună aceeaşi atitudine – sunt concordante – mesajul va fi bine receptat. un mediator şcolar etc.2/S/55695 9 .1. 1 Elementele comunicării Obiectivele comunicării Limbajul verbal reflectă conţinutul mesajului.back). că fiecare profesie deţine propriul său set de instrumente specifice. În urma transmiterii acestui mesaj apare un răspuns exprimat verbal sau nonverbal (feed . un mesaj de transmis prin limbaj verbal. mesajul va fi neclar. cu alte cuvinte ineficient.1. Într-o comunicare există 2 parteneri: un emiţător şi un receptor. Pentru realizarea relaţiilor de comunicare eficiente este nevoie din partea celor doi poli – furnizor – client/beneficiar. înţeles şi acceptat. emiţătorul are nişte aşteptări. comunicarea reprezintă un instrument important utilizat frecvent în practica curentă. Elementele comunicării pot fi sintetizate astfel: MESAJ TRANSMIS EMIȚĂTOR CANAL DE TRANSMITERE RECEPTOR RĂSPUNS FEED BACK Fig. Un mediator sanitar de succes. de o investiţie de timp. În asistența comunitară. Dacă cele două limbaje (verbal şi nonverbal) nu sunt concordante.furnizorul de servicii) şi clientul/beneficiarul serviciilor furnizate având ca rezultat o bună înţelegere a mesajului pe care personalul din cadrul centrului comunitar de resurse sau pacientulbeneficiarul îl transmit sau recepţionează. Limbajul nonverbal reflectă emoţiile manifeste sau simulate dar şi relaţia în care se află emiţătorul cu receptorul. energie. trebuie să ştie să folosească acest instrument de lucru deoarece prin activitatea lor trebuie să cultive încrederea reciprocă între doi poli sociali diferiţi. un asistent sanitar. atenţie. COMUNICARE 1. tehnici de intervenţie prin intermediul cărora se pot realiza activităţile propuse atingând rezultatele preconizate. Fundamentul teoretic al comunicării Unul din principalele instrumente de intervenţie în comunitate îl reprezintă comunicarea. mediu favorabil. disponibilitate. cunoştinţe solide privind principiile comunicării. respectiv profesionistul . greu de înţeles şi de acceptat. tact şi câteodată de talent.

Schimbarea Schimbarea presupune în plus faţă de cele menţionate:     Motivaţia clientului/ beneficiarului de a schimba ceva. C. experienţe anterioare ale clientului/beneficiarului. Rolul de model al personalului din cadrul centrului comunitar de resurse Condiţii exterioare comunicării. Sistemul de valori. înţelegerii mesajului de către receptor. clarificare (receptorul poate repeta esenţialul mesajului primit). credinţe. religioşi. 2 Obiectivele comunicării 1. etc. calitate. Experienţa practică a beneficiarilor /clienţilor sau o consecinţă a absenţei unui anumit comportament. Factorii care influenţează obiectivele comunicării A. conţinut). Parafrazare.Fig. Gradul de concordanţă între nivelul mesajului transmis de emiţător (asistentul medical) şi nivelul de înţelegere al pacientului / beneficiarului. Claritatea şi structura mesajului (grad de dificultate. limbaj. Înţelegerea mesajului Înţelegerea mesajului este influenţată de:    Corespondenţa între limbajul verbal şi nonverbal (cât crezi în ceea ce spui). Acceptarea mesajului Acceptarea mesajului este influenţată şi depinde de:   Motivaţia personalului din cadrul centrului comunitar de resurse şi a beneficiarului de a comunica eficient. Receptivitatea receptorilor. interlocutorilor. familiali. Receptarea mesajului Receptarea mesajului poate fi determinată de:      Starea fizică şi psihică a emiţătorului în funcţie de motivaţie şi valori. Verificarea receptării. D. B. amiabilă mesajul este recepţionat. POSDRU/ 83/5. Relaţia cu receptorul ( într-o relaţie bună. condiţii care pot facilita sau bloca schimbarea: factori sociali.2/S/55695 10 . economici. într-o relaţie disfuncţională sau conflictuală mesajul nu este recepţionat).2.

. limitativă asupra pacientului. gradul de educaţie. 3. Trebuie ca personalul din cadrul centrului comunitar de resurse să se asigure la sfârşitul comunicării că atât mesajul cât şi cuvintele folosite au fost corect înțelese. personalul din cadrul centrului comunitar de resurse va folosi alte cuvinte: ―trebuie să te protejezi. Folosim întotdeauna un limbaj simplu luând în considerare vârsta clientul/beneficiarului..3.... În acest caz rolul cuvintelor este de a avertiza.2/S/55695 11 .. a pune pacientul la curent cu consecinţele. trăiri. Prin prisma acestui fapt personalul din cadrul centrului comunitar de resurse trebuie să fie conştient că aceste cuvinte pot avea o conotaţie negativă. nu ai voie. Când vorbim cu un pacient este important să folosim un stil de comunicare prietenos şi un limbaj adaptat nivelului de înţelegere al pacientului. nu este permis... maturitatea copiilor. Limbajul verbal În activitatea sa.Fig... personalul din cadrul centrului comunitar de resurse poate utiliza cuvinte / expresii cu caracter coercitiv sau de interdicţie care pot fi folosite accidental sau în limbajul uzual: ―trebuie să încetezi. POSDRU/ 83/5. Cuvintele pot genera sentimente.‖ etc.. mediul de provenienţă al pacientului din fața asistentului medical.. nu poţi. etc.. ar fi bine să te gândeşti la ce se poate întâmpla. multe din aceste cuvinte şi expresii generând efect invers decât cel aşteptat. dezvoltarea intelectuală a pacientului. De aceea.‖. Factorii care influentează comunicarea 1.

4. mimică.1..) sau tăcere (lăsăm o frază neterminată şi dăm posibilitatea pacientului să se exprime). Elementele limbajului nonverbal: ţinută. Elementele limbajului nonverbal POSDRU/ 83/5. Limbajul nonverbal Personalul din cadrul centrului comunitar de resurse exprimă la nivelul corpului atitudinea sa interioară şi emoţiile pe care le manifestă în momentul comunicării cu clientul/beneficiarul. Personalul din cadrul centrului comunitar de resurse trebuie să fie conştient în permanenţă de ceea ce emite. Contează ceea ce exprimi verbal dar mai ales cum spui sau cum gândeşti în acel moment. Toţi oamenii au capacitatea de a recepta şi a interpreta semnele corpului. nu va putea niciodată să înregistreze prea exact semnalele altora ―. în unele studii el fiind creditat cu 90% din totalitatea mesajului transmis. Pentru a evita erorile de interpretare este important ca personalul din cadrul centrului comunitar de resurse să controleze rezultatele prin întrebări deschise (ce părere aveţi?). un semn singular nu are putere de expresie. limbajul corpului sau limbajul nonverbal. manifestări paraverbale. intonaţia vocii.2/S/55695 12 . Fig. distanţă. întrebări închise (sunteţi supărat?. şi nu va înţelege de ce în unele cazuri comunicarea se poate instala uşor iar în altele nu există o relaţionare eficientă. În comunicare limbajul nonverbal are o pondere însemnată. gestică. 4. Elementele limbajului nonverbal nu pot fi interpretate decât în context. ―Cineva care nu poate deveni conştient de propriile semnale ale limbajului corpului.

dacă zâmbeşte sau face grimase. Poziţia înclinată pe spate: privind de sus în jos poate indica infatuare dar nu întotdeauna (sunt necesare întrebări de control referitoare la atitudine).Ţinuta. corpul aplecat uşor înainte cu menţinerea capului drept şi a contactului vizual indică interes din partea ascultătorului. Poziția dreaptă: flexibilă. capul în jos. picioarele în poziţia de a păşi. cu centrul de greutate pe verticala corpului. privirea înainte cu mâinile şi picioarele neîncrucisate.Persoanele care fac gesturi ample doresc să atragă atenţia. cei ce fac gesturi de mică amploare sunt modeşti. privind de jos în sus sau fără contact vizual (poate indica nesiguranţă. nemotivate. Gesturile pot reflecta o atitudine deschisă (receptivitate) sau atitudine închisă (braţe încrucişate la piept. deschisă (indică receptivitate interioară). ceața psihologică). în neconcordanţă cu persoana sa. sacadate. Mişcările mâinilor nu pot înşela asupra mesajului. fără contact vizual sau priveşte de jos în sus. Contează amploarea gesturilor (ţinută. abrupte. cu cât exprimarea verbală este mai puternică cu atât gestica devine mai amplă. 5 Limbajul mâinilor. umerii ridicaţi.   Deschisă: dreaptă. POSDRU/ 83/5. nu vor să iasă în evidenţă sau doresc să dea o impresie falsă. corpul şi capul sunt aplecate înainte. Gestica reprezintă limbajul mâinilor şi oferă informaţii despre conţinutul verbal. la persoanele cărora le place să se audă vorbind şi la cele ce au gândul în altă parte. Reprezintă primul aspect perceput de pacient sau interlocutor. mâinile orientate cu faţa palmară în jos reflectă o dominare a situaţiei Fig. cu cât o persoană este mai sigură pe ea cu atât este mai mică posibilitatea să se înregistreze la ea semne false. Dacă persoana stă jos se poate observa:    Poziţie pe fugă: aşezat pe marginea scaunului. Ritmul mişcărilor mâinilor este deasemenea important. este important dacă persoana este destinsă sau încruntată. Există şi situaţii de gestică fără conţinut.2/S/55695 13 . Mimica reprezintă totalitatea elementelor pe cale le putem pune în evidenţă prin observarea directă a interlocutorului. Ţinuta poate fi deschisă sau închisă. fiecare din aceste aspecte având pentru asistentul medical sau interlocutor legătură cu experienţe anterioare sau intuiţia. menţinerea unui obiect ca scutul de apărare la piept). flexibilă. aplecaţi în faţă sau căzuţi. mişcarea pleoapelor). Închisă: centrul de greutate se proiectează anterior. cu braţele strânse la piept.

2/S/55695 14 .5 metri): este utilizată pentru întâlniri oficiale. Aceste zone diferă în funcţie de educaţie. zona socială. tuşit. Desconsiderarea acestei zone reprezintă desconsiderarea persoanei respective iar pătrunderea fără acord în zona intimă determină secreţia hormonilor de stres şi generarea unui mecanism de apărare. întâlniri între prieteni. Păstrarea contactului vizual cu interlocutorul prin priviri de control (privirea baleiază între fața şi trunchiul interlocutorului). plescăit. directă. Autoevaluarea limbajului corpului Lista de verificare cuprinde: POSDRU/ 83/5. prieteni). roşeaţă. Claritatea – cu cât cineva este mai sigur pe subiectul său cu atât este mai clară pronunţia cuvintelor. pot reflecta starea afectivă a persoanei. ceremonii. Manifestări sonore fără conţinut verbal (oftat. rude apropiate. specificul cultural. deschisă. Există mai multe manifestări paraverbale pe care ne bazăm în comunicare:       Modulaţiile vocii – utilizate pentru accentuarea unei idei. Zona personală : (de la zona intimă până la 1. În cazurile de aglomeraţie când nu se poate respecta această zonă este indicat să nu se facă schimb de priviri sau comentarii verbale. Zona socială : mai departe de zona personală şi se utilizează pentru contacte sociale superficiale. Manifestările paraverbale şi intonaţia vocii. ea delimitează: zona intimă. alte onomatopee) pot avea influenţă mai ales în ascultarea activă. Zona publică : (până la infinit) în cazul în care ne adresăm unui grup mare de oameni.. reprezintă un aspect esenţial pentru atingerea obiectivelor comunicării. Privirea trebuie să fie fermă. iar aceste manifestări pot fi interpretate în contextul comunicării cu alte semne. etc. Viteza vorbirii – dacă în comunicare conţinutul este necunoscut viteza este mai mică. dar să nu fie fixă. zona publică.Distanţa reprezintă poziţia personalului din cadrul centrului comunitar de resurse faţă De interlocutor. Intensitatea sonoră – poate fi interpretată ca un semn al agresiunii sau poate fi argumentată în cazul în care se doreşte impunerea. Procesele psihosomatice: paloare. temperament și sunt clasificate astfel:     Zona intima : (½ braţ – 1 braţ): în această zonă pătrund în general cei în care avem încredere (familie. zona personală. Contactul vizual şi direcţia privirii. Ritmul vorbirii – este sesizat imediat dacă nu corespunde aşteptărilor.

POSDRU/ 83/5. Etapele ascultării active      Observarea şi decodificarea limbajului. comportamentului nonverbal al interlocutorului: poziţie. Ascultarea activă Ascultarea activă apelează la limbajul nonverbal.. dacă am înţeles. Acţiunea de a ne pune în locul persoanei interlocutoare pentru a înţelege mai bine mesajul..6 autoevaluarea limbajului nonverbal 1.reflectarea înapoi a mesajului de către ascultător pe cale nonverbală sau prin intermediul unor interjecţii sau repetarea mesajului ―. Ascultarea persoanei ca un întreg în contextul comunicării. ".Fig. Ascultarea şi înţelegerea mesajului verbal.2/S/55695 15 ..5.5. mimică.1. vizual şi corporal. Parafrazarea . Este o modalitate de a construi un climat de încredere şi siguranţă. tonalitatea vocii. etc. gestică.apoi repetarea mesajului cu propriile cuvinte ale emiţătorului. 1. reprezentând o modalitate de a transmite interlocutorului că este urmărit cu interes şi încurajat..

nerăbdare.) întrebări închise (ai vrut să spui asta?). religioase. Fig. comunicare ineficientă prin obiective nerealizate. determinând: confuzie. Ascultarea neatentă (oboseală. emoţii. Efectele ascultării active ineficiente  Lipsa abilităţilor personalului din cadrul centrului comunitar de resurse în ceea ce priveşte ascultarea activă are efecte pe termen lung. Interpretarea ( plictiseală. Blocajele ascultării active       Ascultarea pasivă. 7.3. promovarea de comportamente nesănătoase. întrebări de verificare (este adevărat că?). 1.2/S/55695 16 . dorinţă de a comenta..5.. întrebări reflexive (ce fel de?).). Să fie disponibil pentru client/beneficiar Să vrea să ajute clientul / beneficiarul Să aibă timp pentru a asculta şi ajuta clientul/beneficiarul Să aibă încredere în client/beneficiar POSDRU/ 83/5. Nerespectarea liniştei.4.5. Clarificarea: prin întrebări deschise (ai putea explica?. Preocuparea receptorului pentru răspuns în loc să asculte mesajul. Efectele ascultării active ineficiente. emoţie. întrebări afective (cum te-ai simţit?). Personalul din cadrul centrului comunitar de resurse trebuie:      Să simtă acceptarea sa de către interlocutor/pacient. diferenţe culturale. pierderea încrederii/ respectului în asistentul medical.).5. demotivare. 1. copierea modelului negativ de neaplicare a ascultării active. Ascultarea evaluativă (receptorul judecă ceea ce aude). frustrarea datorită lipsei de empatie. gen etc. etc.2. 1. Condiţii care favorizează ascultarea activă. rasă.

să faci o evaluare. Scopurile educaţiei pentru sănătate        Conştientizarea importanţei păstrării sănătăţii Furnizarea de informaţii care să permită luarea unor decizii favorabile sănătăţii Învăţarea unor comportamente sanogene Schimbarea/ îmbunătăţirea atitudinii legate de sănătate Schimbarea comportamentelor care pot duce/au dus la pierderea sănătăţii Influenţarea luării deciziilor de către autorităţi legat de sănătatea populaţiei Promovarea unor schimbări sociale care să favorizeze sănătatea populaţiei 1. etc.2. 1. Comunicarea şi educaţia pentru sănătate desfaşurate de asistenţii comunitari. Să fie capabil să permită pacientului/ clientului să-şi asume responsabilitatea pentru propriile probleme. POSDRU/ 83/5. scop curativ Familiilor celor cu boli cronice sau handicapuri care implică dependenţa. sistemul de valori. statutul social. emoţionale și spirituale Educaţia pentru sănătate se adresează tuturor vârstelor Educaţia pentru sănătate poate fi adresată indivizilor. scop de asistare Educaţia pentru sănătate ia în considerare toate aspectele sănătăţii: fizice. Este una din cele mai valoroase abilităţi pe care un mediator sanitar o poate avea cu ceilalţi (pacienţi.6. politic. Empatie nu reprezintă: să dai un sfat. grupurilor sau întregii comunităţi Educaţia pentru sănătate are drept rezultat împuternicirea beneficiarilor pentru luarea unor decizii în urma cărora să îşi creeze condiţii sănătoase de trai Educaţia pentru sănătate duce la conştientizarea factorilor care influenţează opiniile referitoare la sănătate: reclamele. Respectul de sine în comunicare Pentru a comunica eficient personalul din cadrul centrului comunitar de resurse trebuie să-şi consolideze respectul de sine astfel încât să-şi poată prezenta argumentele într-un mod convingător îndeplinindu-şi astfel obiectivele propuse şi comunicând eficient cu pacienţii sau medicii. educaţie. 1.  Să fie capabil să înţeleagă emoţiile clientului/benficiarului dar să nu fie depăşit de situaţie. 1. anturajul. să judeci interlocutorul. familiilor.7. experienţa de viaţă etc.8. 1.8. să provoci sau să deviezi mesajul clientului/beneficiarului. mass media. Beneficiarii educaţiei pentru sănătate         Cei sănătoşi sau cei cu boli acute. personal medical sau social). economic. Respectul de sine se dobândeşte în copilărie dar este influenţat pe parcursul evoluţiei persoanei de relaţiile cu părinţii. să interpretezi. a comportamentului care a produs beneficiarului/clientului aceste manifestări. experienţei de viaţă. relaţiile în familie şi cuplu. familie. Empatia Empatia reprezintă abilitatea şi capacitatea personalului din cadrul centrului comunitar de resurse de a se proiecta în experienţa de viaţă a interlocutorului. scop preventiv Cei cu boli cronice sau cu handicapuri ce pot fi recuperate. în cazul de faţă clientul / beneficiarul. respectul acordat celorlalţi. sociale.1. dar şi de alţi factori: starea de sănătate.8.2/S/55695 17 . mentale. Empatia se bazează pe: înţelegerea sentimentelor.

trebuie să fie conştientă tot timpul că deşi ea are mai multe cunoştinţe despre sănătate. Focalizaţi-vă atenţia în mod egal pentru a nu crea senzaţia că favorizaţi pe cineva. În timpul discuţiilor în grup este important ca asistentul comunitar să se asigure că membrii grupului se pot vedea și se pot auzi între ei şi se consideră parteneri egali.5. Să aprecieze contribuţia fiecăruia. totodată va descuraja persoanele cu personalitate dominatoare să vorbească tot timpul şi va încuraja pe membrii mai tăcuţi ai grupului să vorbească.3. Facilitarea discuţiilor în grup. când. Pentru elaborarea unui plan de acţiune privind activităţile de educaţie pentru sănătate puneţi următoarele întrebări: ce. Construi pe baza celor spuse de participanţi. Reacţionaţi la ce spun participanţii aprobând din cap sau zâmbind arătând în acest fel că ascultaţi ceea ce spun.2/S/55695 18 . cu cine. Oamenii nu se pot împiedica să nu se gândească la un răspuns.4. unde.„Sanda. ce ne poţi spune despre momentele grele ale alăptării?”). de ce. AMC trebuie să ştie la ce întrebări doresc să obţină un răspuns de la grup și să încurajeze oamenii să îşi împărtășească experienţa (Ex. apoi facilitaţi discuţiile în grup/comunitate. De asemenea asistenta va:    Rezuma punctele cheie atunci când este necesar. AMC va trebui:      Să dea fiecărui membru al grupului şansa să ia parte la discuţie. Dacă cineva din grup pune o întrebare.8. Staţi în picioare în faţa grupului (nu pe scaun) mai ales la începutul sesiunii. chiar și la o întrebare ipotetică. am auzit multe de la tine despre subiectul acesta. Verbale  Formulaţi întrebările în aşa fel încât să încurajaţi participanţii să vorbească. Mişcaţi-vă prin încăpere fără a avea un comportament deranjant pentru grup (nu vă plasaţi și nu vă adresaţi grupului dintr-un loc unde participanţii nu vă pot vedea). Este important să păreţi relaxat și în acelaşi timp direct și încrezător. Cel mai uşor acest lucru se realizează dacă participanţii stau în semicerc sau cerc.8. pentru cine. Întrebările sunt cel mai puternic instrument asistentului comunitar. Atrage în discuţie pe membrii mai timizi ai grupului şi îi va modera pe cei prea vorbăreţi 1.8. Intrebări în procesul de facilitare şi elaborarea unui plan de acţiune. tu ai alăptat doi copii. membrii grupului îşi cunosc mai bine viaţa și problemele. Folosiţi întrebări deschise.1. POSDRU/ 83/5. Să evite să ia partea cuiva în încercarea de a aplana conflicte Să aibă o atitudine prietenoasă faţă de toţi membrii grupului Să rezume punctele importante Asistenta medicală comunitară se va asigura că opiniile tuturor sunt respectate și că nimeni nu domină discuţia. AMC va încuraja discuţiile în grup prin punerea unor întrebări deschise. Abilităţi de facilitare Non-verbale     Realizarea contactului vizual cu fiecare membru al grupului. hai să vedem ce spune şi Rodica” 1. spunând ceva de genul „Mihaela. înainte de a răspunde asistenta o va redirecţiona către ceilalţi membrii ai grupului pentru a vedea dacă cineva poate răspunde.

Deficienţele sunt stabilite atât pe baza propriilor observaţii cât şi prin colaborarea cu membrii echipei de specialişti. Aveţi grijă ca participanţii să vorbească mai mult timp decât voi.    Identificarea deficienţelor de comunicare se face folosind modalităţi variate de stimulare a membrilor comunităţii. Evaluarea stadiului de dezvoltare al fiecărui membru din grup din punct de vedere al abilităţilor de comunicare. Deficienţele de comunicare sunt corect identificate în urma analizării informaţiilor. 2. Rezumaţi ceea ce s-a spus pentru a fi siguri că a participanţii au înţeles și pentru a menţine cursul evenimentelor sub control. Identificarea deficienţelor de comunicare. Este un moment bun pentru a observa dacă au rămas aspecte neînţelese şi pentru a trage concluzii.       Întrebaţi participanţii dacă sunt de acord cu declaraţiile făcute de colegi. POSDRU/ 83/5. Utilizarea unei forme de comunicare adecvată. Veţi avea posibilitatea de a verifica dacă aţi înţeles întrebarea și să accentuaţi aspecte aduse în discuţie de participanţi. Limbajul folosit respectă specificul comunităţii din care provin membrii. Aţi putea spune ―Asta îmi aminteşte de ceva care s-a întâmplat anul trecut…‖ 1. 1. Puteţi întreba “Poate răspunde cineva la această întrebare?” Parafrazaţi ceea ce spun participanţii. Nu uitaţi că participanţii îşi pot răspunde unul altuia la întrebări.clar. Comunicarea se realizează într-o manieră civilizată.9.1. Conştientizaţi felul în care vorbiţi . 4.   Menţinerea dialogului cu specialiştii din cadrul instituţiilor implicate în comunitate se realizează pentru rezolvarea unor probleme conexe actului de prevenire şi îngrijire. Evaluarea stadiului de dezvoltare al membrilor grupului se realizează cu obiectivitate şi discernământ. Comunicarea desfaşurată de mediatorului sanitar Acest capitol aduce contribuţii substanţiale în ceea ce priveşte: structura actului comunicării. Comunicarea interpersonală Acest tip de comunicare se referă la cunoştinţele şi deprinderile necesare desfăşurării unei comunicări eficiente de către mediatorul sanitar la locul de muncă cu membrii echipei. politicoasă. Nu încercaţi să răspundeţi la toate întrebările. tipurile de comunicare desfaşurate de mediatorul sanitar.9. factorii implicaţi direct şi de context. Limbajul folosit în comunicarea cu membrii comunităţii este adaptat nivelului de dezvoltare educaţională al acestora. comunitatea şi cu persoana beneficiară și se referă la: 1. 3. cu evitarea conflictelor.2/S/55695 19 .   Stadiul de dezvoltare al fiecărui membru din grup este evaluat prin aprecierea obiectivă a comportamentului. Menţinerea dialogului cu specialistii unor instituţii. atitudinii şi limbajului acestuia. principiile care guvernează activităţile umane de acest fel. Întăriţi ceea ce a spus un participant povestind pe scurt o experienţă de-a voastră relevantă pentru subiectul în discuţie.    Limbajul folosit este în concordanţă cu abilităţile de comunicare identificate ale fiecărui membru din comunitate.

Schimbul de informaţii cu specialiştii se face prin selectarea datelor pentru care trebuie asigurată confidenţialitatea. Să stabilească puncte comune cu membrii familiei sau comunităţii cu care mediatorul sanitar vine în contact (afecţiune cronică necesitară de îngrijiri. teamă excesivă sau auto-blamare. Dizabilităţi ale beneficiarului. în limbaj de specialitate. Incapacitate de adaptare la noi medii (spital.  Schimbul de informaţii cu specialiştii din cadrul instituţiilor se face ori de câte ori este nevoie.). Comunicarea cuprinde informaţii corecte. Să evoce rezultate pozitive obţinute într-o altă situaţie fie din experienţă proprie fie din experienţa altora. accesibil. vizualizându-le în imaginaţie ca şi cum ele ar exista (rezultatele aşteptate ale vizitei asistentului medical). să caute elemente. se va pune în situaţia acesteia şi astfel sentimentele se vor neutraliza. Participarea la discuţii pe teme profesionale. aspecte reale care valorizează familia sau comunitatea respectivă. Surse potenţiale de deficienţe de comunicare. Comunicarea mediatorului sanitar cu comunitatea. Să verifice dacă există reţineri sau judecăţi preconcepute în legătură cu familia pe care o vizitează. astfel. somnambulism).9. şcoală. creşterea şi îngrijirea copilului. grădiniţă. Limbaj inaccesibil. concrete. Probleme emoţionale (stimă de sine scăzută. în funcţie de situaţie. episoade prelungite de pierdere a controlului/ hiperactivitate sau încăpăţânare excesivă).2/S/55695 20 . realizările. Incapacitatea beneficiarului de a forma relaţii normale de ataşament (ataşament excesiv şi nediscriminat sau respingerea oricărei persoane). Tulburări de comportament (agresivitate excesivă. Participarea la discuţii pe teme profesionale se face cu argumentarea clară a punctelor de vedere proprii. subliniindu-şi aspectele pozitive. clare. POSDRU/ 83/5. Activitatea la domiciliu. din punctul de vedere al beneficiarului: Vârsta. 1. în comunitate.     Discuţiile pe teme profesionale sunt purtate cu respectarea dreptului la opinie al celorlalţi. liceu. prea specializat. a mediatorului sanitar implică o deosebită responsabilitate. planificare familială. într-un grup. centre de îngrijire şi asistenţă. Schimbul de informaţii se realizează într-un limbaj adecvat. înainte de planificarea unei vizite la domiciliu este important ca mediatorul sanitar să-şi imagineze un plan pentru câştigarea încrederii clienţilor/ beneficiarilor. etc. Pentru un rezultat eficient în comunicare. alte subiecte comune). acestea devenind exemplu şi pentru alte familii (solidarizarea). 5. orice plan al unei vizite la domiciliu trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte:     Mediatorul sanitar trebuie să se gândească la beneficiile pe care vizita în comunitate le va aduce familiei. 6.2. Lipsa stimulării beneficiarului în a comunica.

circumstanţele în care un copil consultă un profesionist în sănătate (mediator sanitar. -să respecte dreptul copilului de a participa la luarea deciziilor care îl privesc. .să îl sprijine în găsirea unei soluţii la nevoie sau când este în pericol.2/S/55695 21 .să înţeleagă ce simte el în situaţia în care se află şi cum vede relaţiile cu adulţii . -să creeze o relaţie bazată pe recunoaştere şi apreciere. este necesar să se verifice dacă mesajul şi cuvintele personalului medical au fost corect înţelese. ascultarea activa este recomandată pentru câştigarea încrederii.copiii pot avea nivele diferite de dezvoltare emoţională şi morală sau de responsabilitate.să aprecieze unicitatea copilului. să privească în ochii copilului şi să adopte o atitudine de interes coborându-se la nivelul la care priveşte copilul. Limbajul corpului: să se evite poziţiile rigide ale corpului si mimica încruntată. De aceea este necesară crearea unei relaţii de încredere. gradului de maturitate si dezvoltare intelectuală a copilului. cuvinte simple. . care se construieşte dovedind respect faţă de unicitatea copilului din faţa personalului medical. ei sunt încurajaţi de adulţii care-i ajută sau sprijină. Să folosească un limbaj potrivit. Criterii pentru o bună comunicare cu copiii:      .  Ţinuta este importantă – se va adapta în funcţie de comunitate şi ar fi bine să cuprindă elemente de vestimentaţie specifice de identificare. POSDRU/ 83/5. În relaţia cu personalul medical. să se conştientizeze limbajul trupului şi faptul că trebuie folosit un limbaj adaptat nivelului de înţelegere al copilului. adaptate nivelului de educaţie şi înţelegere. În aceste condiţii să se încerce calmarea adolescentului sau copilului şi să anunţe folosirea forţei. O modalitate de a dovedi respect este:       .unii copii au mai multe oportunităţi decât alţii. . Faptul că ei se afla într-o situaţie dificilă este consecinţa unor împrejurări de care nu pot fi făcuţi responsabili.unii copii au ―o reţea de susţinere‖ mai bună decât alţii. Este importantă aplicarea următoarelor principii:    Folosirea unui limbaj simplu.să-şi menţină autoritatea într-un mod respectuos faţă de persoana cu care comunica chiar dacă aceasta este un copil. în general. .3. De aceea părinţii copiilor mai puţin ―norocoşi‖ din acest punct de vedere trebuie sprijiniţi pentru a-şi asuma responsabilităţile sau împreună cu ei trebuie găsite soluţii pentru asigurarea drepturilor de dezvoltare a copiilor. medic) sunt diferite şi adesea cuprind şi relaţii sociale pe lângă cele de sănătate. 1. . copilul poate resimţi mai puternic raportul de inegalitate pentru că acesta este perceput ca o autoritate. . adaptat vârstei. Comunicarea mediatorului sanitar cu copilul.9.fiecare copil este unic şi necesită o abordare individualizată. Când se comunică cu un copil este important să se folosească un stil de comunicare prietenos. Comportamentul: nu se foloseşte forţa decât atunci când este absolut necesar (urgenţe: când un adolescent devine agresiv în situaţii critice şi periculos pentru sine). Ca adulţi deţinem o poziţie de putere şi puterea de a defini situaţia. În comunicarea cu un copil mediatorul sanitar trebuie să conştientizeze relaţia inegală în calitate de adulţi şi copii.toţi copiii merită respect şi înţelegere.

Tonul vocii trebuie să rămână calm şi respectuos. Lista de verificare în comunicarea cu părinţii şi copilul. 1. agresiv sau nemilos.2/S/55695 22 . POSDRU/ 83/5. umilitor. Fig. Nu se tratează niciodată copilul întrun mod degradant.

adoptarea. factorii decizionali (parlamentarii. Principiile de lucru în acțiunile lobby și advocacy  Transparența – Acțiunile de informare și obținere a suportului pentru proiect se vor derula deschis. Personalităţile pot fi abordate şi prin intermediul mass-media. lucru care îi asigură o bună desfăşurare în domeniu.) pot beneficia de expertiza unor grupuri care reunesc specialişti în anumite domenii. prefect sau ministru). 2. Activitatea de lobby presupune o serie de tratative cu personalităţi din instituţiile de stat. inclusiv despre activităţi în folos public.2. în vederea promovării sau respingerii anumitor legi sau reglementări. În plus. Dintr-un alt punct de vedere. factorii din administraţia locală etc.1. onest și numai în cadrul relațiilor de serviciu specifice fiecărui grup țintă. LOBBY SI ADVOCACY 2. director de agenţie. Ce este activitatea de lobby? Activitatea de lobby ar trebui înţeleasă ca modalitatea de influenţare transparentă a deciziilor legislative şi executive prin orice acţiuni care au scopul de a susţine drepturi şi interese legitime în promovarea. departament ori direcţie judeţeană.  Legalitatea– Toate activitățile de lobby și advocacy vor respecta actele normative și reglementările privind corectitudinea și legalitatea raportului cu grupurile țintă. Oamenii importanţi din stat pot fi chemaţi la dineuri.1. Orice influență de altă natură este strict interzisă. lobbying-ul constituie un mecanism prin care se menţine legătura dintre alegători şi aleşii lor. dar şi prin solicitarea audienţei de către managerii de instituţii. Legitimarea instituţiei se datorează şi faptului că verigi importante din domeniul politic sunt informate despre activităţile ei. la care vor fi informaţi despre activităţile acesteia. Prin lobbying se înţelege activitatea unui anumit grup de interes (sau chiar o anumită persoană) care încearcă să determine puterea legislativă sau pe cea executivă dintr-un stat să adopte o poziţie sau să ia o decizie care să servească interesele respectivului grup. în componenta executivă (propunerile sunt supuse atenţiei funcționarilor din instituţiile administraţiei publice şi culminează cu adoptarea şi aplicarea acestora prin decizia voluntară a unui demnitar investit cu putere executivă (primar.  Responsabilitatea față de beneficiarii proiectului – Acțiunile de lobby și advocacy nu vor POSDRU/ 83/5.  Integritatea – Acțiunile de lobby și advocacy nu vor genera beneficii personale pentru țintele de lobby sau pentru membrii echipei de implementare  Cooperarea – Acțiunile de lobby și advocacy vor pune în evidență beneficiile mutuale ale părților în cadrul proiectului. prin lobbying. 2. în componenta legislativă.  Conștientizarea – Obținerea suportului pentru proiect se va realiza exclusiv pe baza informării și evaluării importanței sociale și a relevanței locale pentru beneficiarii proiectului.1. liderii unor ONG-uri sau simpli cetăţeni. pe durata mandatului acestora din urmă.2/S/55695 23 .2. modificarea sau abrogarea unor acte normative ori administrative. petreceri. şi emiterea sau abținerea de la emitere a unui act administrativ.Obiectivele oricărei acţiuni de lobby pot fi clasificate în două mari categorii:  adoptarea sau respingerea unei propuneri. celebrări aniversare ale instituţiei. de către autorităţile publice.

evidenţa persoanelor. prezentare  L9 – organizarea de mese rotunde 2.' În aceste POSDRU/ 83/5. Parteneriatele între organizaţiile non-guvernamentale şi administraţia publică locală reprezintă un demers necesar în vederea implicării acestora în elaborarea politicilor publice. Lobby și organizaţiile non-guvernamentale Organizaţiile non-guvernamentale încearcă să joace un rol activ de monitorizare (watch dog) a politicilor şi instituţiilor publice româneşti. în faţa comunităţii.4. Ele pot oferi un cadru de consultare sau de discuţii nepartinice. declarații de presă. Multiplicarea resurselor – în unele situaţii. la şedinţele de consiliu se poate folosi şi limba maternă. pot mobiliza şi implica cetăţenii în diferite proiecte locale. alte servicii publice stabilite prin lege. conferințe. contribuind astfel la dezvoltarea unor politici publice. Creşterea impactului în comunitate. e-mailuri  L4 – organizarea de întâlniri de informare  L5 – comunicate. spoturi audio. În consiliile locale în care consilierii locali aparţinând unei minorităţi naţionale reprezintă cel puţin o cincime din numărul total. Avantajele colaborării cu APL pot fi uşor identificate: - Creşterea credibilităţii.  L6 – vizite de prezentare a centrului  L7 .5. a persoanelor vârstnice.3. ordinea publică. prin activităţi de parteneriat cu administraţia publică centrală şi locală.2/S/55695 24 . 2. iar pe de altă parte. programele PHARE pentru organizaţii non-guvernamentale. iar comunitatea cu muncă voluntară. cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind: educaţia. locuinţele sociale şi celelalte unităţi locative aflate în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale sau în administrarea sa. 2. Mijloace de lobby și advocacy  L1 – vizite de prezentare a proiectului  L2 – convorbiri telefonice  L3 – adresarea de scrisori. serviciile sociale pentru protecţia copilului. atât a administraţiei. pot acţiona ca intermediari sau liant între reprezentanţii autorităţilor publice şi membrii comunităţilor locale. Organizaţiile neguvernamentale.materiale de informare  L8 – evenimente de inaugurare. în condiţiile legii. Şedinţele consiliului local sunt publice şi se desfăşoară în limba română. programul PHARE pentru Reforma Administraţiei Publice Locale. Aceste iniţiative au sprijinit în multe cazuri programele de reformă a administraţiei publice: programul pentru administraţia publică locală al USAID. tv etc. cultura. sănătatea. newsletter. Consiliul local are iniţiativă. pe de o parte. hotărăşte şi asigură.avea altă finalitate decât atingerea indicatorilor specifici pentru beneficiarii proiectului. autorităţile pot contribui cu resurse financiare şi materiale. a familiei şi a altor persoane sau grupuri aflate în nevoie socială. cât şi a organizaţiilor. Mai bună identificare a nevoilor comunităţii. a persoanelor cu handicap. Lobby și consiliul local Potrivit competenţelor sale.

prenumele şi domiciliul. Cetăţenii pot propune consiliilor locale şi consiliilor judeţene pe a căror rază domiciliază. delegaţii săteşti vor fi invitaţi în mod obligatoriu. Delegatul sătesc este ales pe perioada mandatului consiliului local de către o adunare sătească. proiectul de hotărâre va urma proceduri regulamentare de lucru ale consiliului local sau judeţean. după caz. convocată şi organizată de primar şi desfăşurată în prezenţa primarului sau viceprimarului. constituită din câte un reprezentant al fiecărei familii. prin grija primarului. spre dezbatere şi adoptare. Pentru această activitate se pot organiza activităţi de lobby de către organizaţii neguvernamentale sau persoane fizice şi juridice. precum şi de raportul comisiei de specialitate a consiliului. Pentru aceste activităţi se pot organiza activităţi de lobby de către organizaţii neguvernamentale sau persoane fizice şi juridice. proiecte de hotărâri. al cărei consiliu local sau judeţean urmează să dezbată proiectul de hotărâre în cauză. Pentru asigurarea acestor prevederi. Promovarea unui proiect de hotărâre poate fi iniţiată de unul sau de mai mulţi cetăţeni cu drept de vot. dacă acesta este susţinut prin semnături de cel puţin 5% din populaţia cu drept de vot a unităţii administrativ-teritoriale respective. documentele şedinţelor de consiliu se întocmesc în limba română. Iniţiatorii depun la secretarul unităţii administrativ-teritoriale forma propusă pentru proiectul de hotărâre. Votul acestora are caracter consultativ.2/S/55695 25 . Proiectul va fi afişat spre informare publică prin grija secretarului unităţii administrativ-teritoriale. Şi pentru această activitate se pot organiza activităţi de lobby de către organizaţii neguvernamentale sau persoane fizice şi juridice. şi numai cu votul majorităţii consilierilor locali prezenţi. se pot organiza activităţi de lobby de către organizaţii neguvernamentale sau persoane fizice şi juridice. Listele de susţinători vor cuprinde numele. care este elaborat în termen de 30 de zile de la înregistrarea proiectului. Pentru această activitate se pot organiza activităţi de lobby de către organizaţii neguvernamentale sau persoane fizice şi juridice. seria şi numărul actului de identitate şi semnăturile susţinătorilor. La discutarea problemelor privind satele respective. Suplimentarea ordinii de zi se poate face numai pentru probleme urgente. Iniţiatorii asigură întocmirea listelor de susţinători pe formulare puse la dispoziţie de secretarul unităţii administrativ-teritoriale. Locuitorii satelor care nu au consilieri locali aleşi în consiliile locale sunt reprezentaţi la şedinţele de consiliu de un delegat sătesc. Proiectele de hotărâri înscrise pe ordinea de zi a şedinţei consiliului local nu pot fi dezbătute dacă nu sunt însoţite de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului. care nu pot fi amânate până la şedinţa următoare. După depunerea documentaţiei şi verificarea acesteia de către secretarul unităţii administrativ-teritoriale. Ordinea de zi a şedinţelor se aprobă de consiliul local. traducerea în limba română. În toate cazurile. Listele de susţinători pot fi semnate numai de cetăţenii cu drept de vot care au domiciliul pe raza unităţii administrativ-teritoriale respective. POSDRU/ 83/5.cazuri. se va asigura.

Punctul de vedere negativ. tensiune. Aceasta este forma disfuncţională sau distructivă a conflictului. De fapt. anxietate. se întâmplă ca membrii grupului să gândească la fel atunci când trebuie să ia decizii în grup. sunt trei puncte de vedere asupra conflictului: unul pozitiv. Puncte de vedere asupra conflictului Existenţa conflictului nu duce neapărat la ineficacitate. dezacordul persistă şi fiecare urmează căi separate. 3. Conflictul presupune un dezacord sau un comportament incompatibil între părţile implicate. Un conflict poate fi competitiv sau de cooperare. Conflictul poate avea efecte pozitive în organizaţie. conflictele şi competiţia puternică afectează negativ rezultatele atunci când cooperarea între angajaţi este necesară. unul negativ şi unul echilibrat. Scopul de a coopera. Fiecare este neîncrezător în intenţiile celorlalţi şi discreditează spusele acestora. un punct de vedere pozitiv asupra conflictului îi încurajează pe oameni să-şi rezolve diferențele şi să se implice în dezvoltarea unei organizaţii etice şi echitabile. POSDRU/ 83/5. perceput chiar de acestea. diferenţe în interpretarea faptelor. Acest pericol poate fi redus la introducerea conflictului sub forma uneia sau mai multor opinii divergente. Această definiţie ilustrează o gamă largă de conflicte experimentate de oameni în organizaţii – incompatibilitatea scopurilor. Ambele părţi evită în mod deliberat dialogul constructiv şi au o atitudine câştig-pierdere. evocând cuvinte ca opoziţie. 3. Rezolvarea conflictului reprezintă deseori un stimulent pentru o schimbare pozitivă în cadrul companiei.a. nervozitatea. Dar conflictul nu trebuie să fie neapărat o experienţă negativă. Conflictul face parte din viaţă.2/S/55695 26 . CONFLICTELE ŞI MEDIREA LOR În orice moment al activităţii personalului din cadrul centrului comunitar de resurse pot apărea conflicte.1.2. Conflictul poate avea serioase efecte negative şi poate dăuna eforturilor de atingere a scopurilor. Conflictul poate de asemenea dăuna confortului psihic al angajaţilor. În modelul competitiv părţile urmăresc scopuri total opuse. De exemplu. Definirea conflictului Termenul de conflict are o puternică conotaţie negativă. conflictul poate epuiza resursele.2. În opoziţie.3. Conflictele apar atunci când dezacordurile. în special timpul şi banii. gândurile.2. Punctul de vedere pozitiv. Iniţierea şi rezolvarea unui conflict duce adesea la o soluţionare constructivă a problemei. Introducerea intenţionată a conflictului în procesul de luare a deciziilor poate fi benefică. părerile conflictuale pot conduce la resentimente. important este ca oamenii să înveţe să îl rezolve. competiţia şi inegalităţile ameninţă un lucru important. 3.2. ciclul reprezentat de conflictul de cooperare este o experienţă ce serveşte cel mai bine intereselor ambelor părţi care se sprijină una pe cealaltă. Inevitabil. încrederea între părţi şi abordarea câştig-câştig sunt principalele caracteristici ale conflictului cooperant. dezacorduri privind aşteptările comportamentale ş. În loc să direcţioneze resursele organizaţionale în primul rând către atingerea scopurilor dorite. Ideile. mânie. Pe de altă parte.1. agresivitate. 3. De asemenea.

simţul proprietăţii. trebuie luate măsuri pentru mutarea sau corectarea acestui generator. informaţii valoroase. constrângeri de timp. Această abordare încurajează şeful de grup să menţină un nivel moderat de conflict – îndeajuns pentru a menţine grupul viabil. Este foarte dificil să adaptezi personalitatea individului în funcţie de slujbă. Cu alte cuvinte. Termenele sau alte forme de presiune pot genera reacţii emoţionale distructive. În general. Reorganizarea poate clarifica aria postului dacă un conflict distructiv devine o problemă. resursele includ fonduri. managerii pot micşora conflictul disfuncţional prin demonstrarea unei sincere preocupări în legătură cu ideile. ideologii diferite. rea intenţie. autoritate formală. Lupta pentru comunicarea liberă nu se va termina niciodată. 3. cauzele conflictelor sunt diverse. îi poate fi permis să continue.3. lipsa de informaţii. Diferenţieri de statut. Deoarece comunicarea este un proces complex cu multe bariere. Generatori de conflict Un generator de conflict reprezintă o circumstanţă care măreşte şansele unui conflict interpersonal sau în grup.4. Competiţia pentru resursele limitate. sentimentele sau valorile subordonaţilor. lipsa abilităţilor de comunicare. POSDRU/ 83/5. resurse limitate. nevoia de control. definiţii divergente sau neclarităţi în asumarea rolurilor in comunitate/societate. Atâta timp cât organizaţiile continuă să fie ierarhizate. De multe ori. orice este valoros într-o organizaţie poate deveni o resursă limitată.2/S/55695 27 . remediul utilizat împotriva unor serioase crize de personalitate este separarea părţilor aflate în conflict prin repartizarea uneia sau alteia la o nouă ocupaţie. nu numai că este o forţă pozitivă într-un grup. interese personale.Punctul de vedere echilibrat. Enumearam cateva : diferenţe între obiectivele pe care oamenii şi le propun. reguli. De aceea. Totuşi. Ei recunosc că un conflict poate fi în unele cazuri extrem de necesar. situaţii politice sau proceduri. aceste bariere provoacă în multe cazuri conflicte. Crize de personalitate. principii etice diferite. managerii trebuie să ia în considerare şi capacitatea individului de a se adapta. Punctul de vedere echilibrat promovează ideea că un conflict. aceste generatoare duc la un conflict disfuncţional între manager şi subordonaţii săi. Întreruperea comunicării. competiţia distructivă pentru resursele limitate poate fi evitată prin lărgirea bazei de resurse ca urmare a creşterii bugetului sau a angajării de personal adiţional.3. negarea. aria neclară a postului creează competiţie pentru resurse şi control. Atâta vreme cât generatorul de conflict stimulează aparent conflictul constructiv. percepţii greşite etc. 3. Însă atunci când simptomul conflictului distructiv devine vizibil. dar este absolut necesar pentru ca un grup să fie eficient. Uneori. Printre generatorii de conflict reţinem:        Legislaţia ambiguă sau suprapusă. acest generator este inevitabil. în altele distructiv. Oamenii şi firmele pot suferi de pe urma unui grad prea scăzut sau prea ridicat de conflict. O dată cu impunerea unor termene. Presiunea timpului. Standarde nerezonabile. Cauzele conflictelor  In viata de zi cu zi.3. personal. într-un anume fel. Cele mai eficiente persoane au un mod echilibrat de a privi conflictul. Aşa cum este folosit în cazul de faţă. aşa cum este cazul banilor sau al oamenilor. critic cu sine însuşi şi creativ.2.

5. atunci când: (a) problema este minoră şi numai de o importanţă trecătoare şi ca atare nu se justifică timpul şi energia cheltuită pentru apariţia unui conflict.cooperarea (măsura în care individul încearcă să satisfacă interesele celuilalt). (c) conflictele sunt cauzate de personalitatea indiviziilor şi nu pot fi rezolvate aşa de uşor. dar neasertiv. (c) persoana trebuie să acţioneze pentru a se proteja pe sine însăşi şi pentru a-i opri pe ceilalţi să profite de pe urma sa. Cu toate acestea. . În managementul conflictului pot fi utilizate 5 strategii: evitarea. (c) puterea individului este prea mică în comparaţie cu a celuilalt. Colaborarea reprezintă un comportament asertiv şi puternic de cooperare. a acceptării dorinţelor celorlalţi. Managementul conflictelor Literatura de specialitate descrie două dimensiuni ale managementului conflictelor: .Colaborarea. aşa încât există şanse mici de a realiza o schimbare. Presupune comportament neasertiv şi necooperant. Putem nota că atitudinea „eu împotriva ta‖ nu te duce prea departe în afaceri. Stilul reprezintă un comportament de cooperare. . În anumite circumstanţe însă.Forţarea.2/S/55695 28 . forţarea presupune putere coercitivă. mai ales pe temen scurt. forţarea.asertivitatea (persoana încearcă să-şi satisfacă propriile interese) şi . (b) informaţia pusă la dispoziţie individului este insuficientă pentru a te preocupa de conflict în perioada respectivă.Acomodarea. o strategie pe termen lung în direcţia încurajării cooperării cu ceilalţi. acomodarea este privită bine de ceilalţi. Apare atunci când părţile implicate în conflict urmăresc fiecare să satisfacă deplin nevoile tuturor părţilor şi caută un rezultat benefic pentru toţi. Oamenii folosesc acest stil pentru a se menţine departe de conflicte.3. dar poate fi uneori considerată ca o slăbiciune sau ca un act de supunere. există situaţii în care forţarea poate fi necesară. (b) păstrarea armoniei şi evitarea rupturilor sunt importante. . Ea reflectă o abordare câştig-câştig a conflictelor interpersonale. a ignora neînţelegerile sau a rămâne natural. atunci când: (a) cazurile de urgenţă cer o acţiune rapidă. Acomodarea poate fi eficientă pe termen scurt. Oamenii apropiaţi acestui stil tind să aibă următoarele caracteristici: POSDRU/ 83/5. compromisul . stilul de evitare va duce la rezultate negative pentru firmă. (b) trebuie acceptate mai multe acţiuni nepopulare pentru a asigura eficacitatea organizaţională şi supravieţuirea. Deseori. Atunci când conflicte nerezolvate afectează realizarea scopurilor. în special când părţile au nevoie de o relaţie pe termen lung. Acomodarea poate reprezenta un act de altruism. atunci când: (a) indivizii sunt într-o potenţială situaţie explozivă de conflict emoţional care trebuie evitată cu calm. În general. (d) alţi indivizi pot mai degrabă să rezolve conflictul. acest stil poate fi dezirabil.acomodarea. colaborarea.Evitarea. Aceia care folosesc acest stil încearcă să-şi atingă propriile scopuri fără să se gândească la alţii. Presupune comportament asertiv şi necooperant şi reflectă o abordare câştigpierdere a conflictului interpersonal.

(b) indivizii au puteri egale. De exemplu.(a) consideră conflictul normal. folositor şi chiar ducând la o soluţie mult mai creativă dacă este gestionat corespunzător. Trebuie să ne dăm seama că aceste conflicte. indirecte şi foarte bine controlate. putem concluziona că managementul conflictului este un proces de recunoaştere a rolului exact al unui conflict între indivizii şi grupurile unei organizaţii şi de POSDRU/ 83/5. eu îţi răspund negativ. Compromisul este comportamentul aflat la un nivel intermediar între cooperare şi asertivitate. acţiunile şi reacţiile lor. Însă comportamentul părţilor aflate în conflict poate fi diferit de intenţiile lor din cauza unor greşeli şi cuprinde declaraţiile. ci mai degrabă atinge o satisfacere moderată. pentru rezolvarea disputei printr-un proces câştig-câştig. din ultima categorie. În partea de jos a intervalului. în special pe termen lung.d. Dacă un conflict este distructiv. îmi faci o cerere. avem parte de conflicte caracterizate prin forme de tensiune subtile. În acest interval există toate tipurile de conflicte.a. tehnici de rezolvare şi stimulare.m. Se bazează pe „a oferi şi a primi‖ şi presupune o serie de concesii. revoltele sau războaiele fac parte din această categorie. Aici nu există un învingător sau un perdant clar. (c) şansele de succese sunt reciproce. (d) există suficient suport organizaţional pentru acceptarea timpului şi a energiei necesare în rezolvarea disputei prin colaborare. Aşadar. (c) scopurile conflictuale sau interesele opuse blochează acordul cu propunerile uneia dintre părţi. Conflictele constructive se află în partea de jos a intervalului. este necesară intensificarea situaţiei conflictuale. un subordonat care pune sub semnul întrebării decizia managerului.Compromisul. în special în situaţiile când: (a) se impune un grad mare de interdependenţă. Grevele. dacă nivelul e prea scăzut. care îi permit managerului să controleze nivelul de conflict. Intensitatea conflictului se măreşte o dată cu urcarea de-a lungul intervalului până ce devine total distructiv. ş. (c) consideră că un conflict rezolvat în favoarea tuturor duce la acceptarea unanimă a soluţiei.2/S/55695 29 . Mai degrabă se demonstrează o dorinţă de a raţionaliza obiectul conflictului şi a accepta soluţia care oferă o satisfacere incompletă a nevoilor părţilor. te ameninţ şi eu. . Stilul este utilizat atunci când: (a) înţelegerea duce la îmbunătăţirea situaţiei dintre părţi sau măcar împiedică înrăutăţirea care ar putea apărea din cauza neînţelegerilor. sunt aproape întotdeauna distructive. Comportamentul conflictual este un proces dinamic de interacţiune. Colaborarea este utilă. parţială pentru fiecare în parte. (b) au încredere în ceilalţi. De exemplu. tu mă ameninţi. Caracteristica distinctivă a compromisului este aceea că fiecare parte intenţionează să renunţe la ceva. Cele cinci stiluri de rezolvare a conflictului reprezintă de fapt o intenţie de a rezolva un conflict între părţi. compromisul tinde să nu maximizeze satisfacţia agregată. părţile şi managerii trebuie să-l reducă şi invers. Aceasta se generează prin tehnicile de management al conflictului. de aceea se justifică cheltuirea de timp şi energie pentru rezolvarea diferendelor dintre indivizi. (b) nu este posibil să se ajungă la un acord de tipul câştig-câştig. astfel încât se simt liberi să interacţioneze între ei. Comparat cu colaborarea.

există risc de conflicte. departe de a fi întâmplătoare sau nesemnificative. astfel încât să crească eficienţa organizaţiei. Agenţii comerciali sunt tot timpul pe drumuri şi n-au pretenţii mari de la femeile de serviciu. oamenii care se consideră ca aparţinând unui grup tind să fie suspicioşi cu cei din afara lui. Interdependenţa pregăteşte terenul pentru conflicte din două motive. clienţi serviţi etc. un birou murdar probabil că nu va face să se piardă un contract. În plus. a) Identificarea cu grupul şi parţialitatea intergrupuri În organizaţii există mai multe grupuri sau clase cu care oamenii se pot identifica. producţie sau vânzări) sau nivelul funcţiei (de exemplu. De fapt. Chimistul de laborator căruia o companie de produse chimice îi cere să „descopere noi informaţii‖ va reacţiona negativ când şeful îi va spune că munca sa este necorespunzătoare. Acest gen de însărcinări „cu final deschis‖ este susceptibil de interpretări foarte diverse. tipul de funcţie (de exemplu. Criteriile de performanţă ambigue sunt o cauză frecventă a conflictelor dintre şefi şi subordonaţi. d) Resurse insuficiente Diferenţele de putere se măresc atunci când resursele devin deficitare. Pot contribui la starea de conflict bugetul limitat. b) Interdependenţa Când indivizii sau departamentele sunt reciproc dependente pentru îndeplinirea propriilor obiective. cei de la vânzări şi cei de la administrativ nu sunt prea interdependenţi. ea necesită interacţiunea părţilor astfel încât acestea să-şi poată coordona interesele. interdependenţa înseamnă că fiecare parte are o anumită putere asupra celeilalte şi este relativ uşor pentru una din ele să abuzeze de puterea sa şi să creeze antagonism. Interdependenţa nu duce întotdeauna la conflict. Asta nu se întâmplă însă fără luptă şi conflictele ies la suprafaţă în timpul manevrelor.Cauzele conflictului organizaţional Se pot izola ca atare câţiva factori care contribuie la conflictul organizaţional. Doar astfel se poate păstra bunăvoinţa clienţilor. Mai întâi.2/S/55695 30 . este greu să împarţi laude şi critici în conformitate cu rezultatele când nu ştii precis cine de ce răspunde. Pe de altă parte. diferenţele dintre grupuri se pot accentua prin reale diferenţe de putere. Invers. În ambiguitate se distrug regulile formale şi informale care guvernează interacţiunile. producţia depinde de personalul de la vânzări pentru a primi comenzi în timp util. rasă sau sex). Conflictele nu apar dacă fiecare „se descurcă singur‖. Accentul pe care îl pun organizaţiile pe munca în echipă consideră drept un mare succes aducerea angajatului pe punctul de a se identifica puternic cu echipa lui. şanse. sprijinul secretarial redus sau accesul cu programare la POSDRU/ 83/5.folosire a tehnicilor de decizie şi stimulare. c) Ambiguitatea Scopurile şi criteriile de performanţă ambigue sunt surse de conflict. În contrast. adesea. Conflictul organizational 3. În plus. Probabilitatea conflictului creşte pe măsură ce factorii la care ne vom referi mai jos pătrund în relaţiile dintre grupuri.6.6. departamentul de design poate blama pe cel de marketing pentru o slabă campanie publicitară. Ca răspuns. Ele pot fi bazate pe caracteristici personale (de exemplu. manager sau non-manager). Comenzile urgente şi personalizate încurcă planificarea producţiei şi fac ca departementul să fie rău văzut.1. Dacă vânzările scad după introducerea unui produs „mai bun şi mai ieftin‖. Apoi. De exemplu. personalul de la vânzări este dependent de cel de la producţie pentru livrarea la termen a unor produse de calitate. ea oferă o bună bază de colaborare prin sprijin reciproc. Cel mai probabil. 3. cei de la marketing vor spune că de fapt produsul „îmbunătăţit‖ este mai prost decât cel vechi.

Devianţii care vorbesc despre reconciliere sunt pedepsiţi şi se cere strictă conformare. indiferent de costuri. Un bun exemplu este sistemul de control al calităţii din multe fabrici. este promovată propria imagine. ca efect al uneia sau mai multor cauze de conflict. Dacă dependenţa nu este reciprocă. ambiguitate sau insuficienţă. Puterea. Aici poate erupe conflictul. vedem că se derulează următoarele evenimente: -„Victoria‖ în dispută devine mai importantă decât buna rezolvare a problemei existente. tehnic vorbind. statut şi cultură. Acesta este modul de funcţionare a celor mai multe organizaţii şi oamenii sunt educaţi social pentru a nu fi surprinşi. ele s-au aflat în poziţia de a instrui directorii în privinţa posibilităţilor şi limitărilor unui asemenea sistem. unul dintre simptomele conflictului.2/S/55695 31 . poate apărea antagonismul. ci unidirecţionată. Când două sau mai multe culturi diferite se dezvoltă într-o organizaţie. POSDRU/ 83/5. în mare parte. birouri separate şi propriul lor cerc de prieteni (alţi inspectori). Procesul conflictual Din cele discutate mai sus. Ceea ce începe ca o problemă de interdependenţă. chelnerii dau ordine şi lansează solicitări bucătarilor cu un statut mai înalt. În astfel de cazuri se poate ca muncitorii să-i trateze cu ostilitate. În timp ce opozanţii sunt reduşi la stereotipuri negative. are relevanţă şi pentru conflictul între indivizi.calculator. 3. când începe conflictul.Fiecare grup devine mai unit. Părţile încep să dorească informaţii sau să pună în circulaţie informaţii distorsionate. La început este timp destul pentru tot. cu excepţia situaţiilor formalizate şi condiţiilor restrictive. Cum secretarele stăpâneau subtilităţile poştei electronice. Ciclul conflictului se autoîntreţine. Dar. escaladează până la punctul în care procesul conflictual în sine devine o problemă în plus. Dacă partenerul A are nevoie de colaborarea partenerului B în atingerea obiectivelor sale. Este descurajat contactul cu cealaltă parte. B are putere asupra lui A. statut şi cultură Conflictele pot erupe acolo unde părţile diferă semnificativ în putere. De fiecare parte.vă daţi seama care este problema. Statutul. cei mai agresivi. iar unii dintre ei au avut o atitudine defensivă în faţa acestei inversări de roluri. e) Diferenţe de putere. cum ar fi departamentele organizaţiei. iar A nu are nimic de oferit în negociere. Muncitorii din producţie sunt foarte dependenţi de aprobările inspectorilor de calitate. creşte potenţialul de conflict. . Restaurantele oferă un bun exemplu.Fără îndoială. Apariţia „corespondenţei electronice‖ a dus la conflicte similare.7. oameni care. se impun în mod natural ca lideri. Mai precis. accesul devine o problemă. ciocnirea dintre convingeri şi valori poate genera conflict deschis. Sunt situaţii în care. Inspectorii pot avea propriul lor şef. dar partenerul B nu are nevoie de sprijinul lui A. Să ne gândim la compania care-şi instalează un computer pentru scopuri administrative şi de cercetare. dar reciproca nu este adevărată. care sunt mai pricepuţi în a intra în conflict. ajung în poziţia de a da ordine sau de a controla pe cei cu un statut superior. Vom presupune aici că disputa în chestiune are loc între grupuri. se produc mai multe evenimente. . Elementele procesului funcţionează apoi împotriva ajungerii la o soluţie paşnică. Aceştia ajung să se simtă jigniţi de inversarea direcţiei clasice de transmitere a influenţei. Diferenţele de statut nu prea impulsionează conflictul când cei cu un statut inferior depind de cei cu un statut superior. Însă cum ambele funcţiuni vor folosi din ce în ce mai mult computerul. În multe restaurante. au un statut inferior. Cultura. Administratorii spitalelor care dezvoltă o cultură puternic centrată pe eficientizarea costurilor ajung uneori în conflict cu medicii care sunt foarte devotaţi asigurării unei mai bune îngrijiri a pacienţilor.

Negocierea distributivă Este cea de tip ori/ori. negocierea pune faţă în faţă doi adversari cu interese opuse şi devine o confruntare de forţe.2. În această optică. După cum sunt tratate în literatura de specialitate. se poate face distincţie între trei tipuri fundamentale de negociere: a) negociere distributivă (câştigător/perdant sau victorie/înfrângere). Se bazează pe respectul reciproc şi pe tolerarea diferenţelor de aspiraţii şi de opinii. chiar dacă vin împotriva celor proprii. Orice atac reuşit apare ca un semn de putere. părţile se simt mai bine. iar relaţiile dintre părţi se consolidează. fie negociatori individuali.2.2.1. negocierea poate fi:   . negocierea apare ca formă concentrată şi interactivă de comunicare interumană în care două sau mai multe părţi aflate în dezacord urmăresc să ajungă la o înţelegere care rezolvă o problemă comună sau atinge un scop comun. Tipuri de nogociere În sens larg. Tacticile şi tehnicile de negociere folosite în negocierea distributivă sunt tipice pentru rezolvarea stărilor conflictuale. 4. în care una din părţi trebuie să câştige. când se desfasoară între două părți. c) negociere raţională (un tip de negociere care nu pune în cauză opoziţia părţilor sau intereselor subiective ale acestora). Orice concesie apare ca un semn de slăbiciune. Fiecare concesie făcută partenerului vine în dauna concedentului şi reciproc.bilaterală. Ambele câştigă şi POSDRU/ 83/5.1. Obiectul negocierii va fi un acord care nu va ţine seama de interesele partenerului şi care va fi cu atât mai bun cu cât va lovi mai dur partea adversă. Părțile la o negociere pot fi negociatori individuali sau echipe de negociere.când sunt mai mult de două părți distincte care participă la negociere. fie echipe de negociere. 4. care optează între victorie/înfrângere. Avantajele acestui tip de negociere sunt acelea că ajunge la soluţii mai bune.sau de grup . NEGOCIEREA CONFLICTELOR 4.1. 4. Este cea care corespunde unui joc cu sumă nulă şi ia forma unei tranzacţii în care nu este posibil ca o parte să câştige fără ca cealaltă parte să piardă.2/S/55695 32 .1. mai durabile. Negocierea implică tratative între mai multe părti cu interese divergente. Negocirea integrativă (victorie/victorie) Este aceea în care sunt respectate aspiraţiile şi interesele partenerului. Sunt dure şi tensionate.În funcție de numărul părților.multilaterală . Negocierea de grup O negociere de grup este următoarea: șefii mai multor departamente din cadrul organizației stabilesc cum să-și repartizeze spațiul într-un nou sediu astfel ca soluția găsită să corespundă exigențelor fiecăruia. b) negociere integrativă (câştigător/câştigător sau victorie/victorie). 4. .2.4.

prin atac la persoană şi prin căderea în derizoriu. alta decât poziţia uneia sau alteia dintre ele. spre exemplu).3. ascunderea adevărului şi pe culpabilizarea adversarului. POSDRU/ 83/5. trebuie definite clar interesele mutuale în cadrul unei transparenţe şi sincerităţi totale.diagnosticarea cauzelor. pot fi amintite:     polemica purtată prin contre permanente şi prin deviere sistematică de la subiect. Apoi. Divergenţele care rămân nerezolvate sunt reglate prin recursul la criterii obiective.1. consimţăminte de pe poziţii de negociere subiective. Negociatorul caută să înţeleagă miza pusă în joc de partener. Pentru aceasta. normele morale sau prin recursul la oficiile unui arbitru neutru.căutarea soluţiilor. Tacticile specifice se bazează pe reciprocitatea concesiilor (termene de livrare mai scurte contra unor părţi imediate. o dată obţinut. pe mascarea intenţiilor. Tactici şi tehnicile de negociere 4.definirea problemelor. Negocierea raţională Este aceea în care părţile nu-şi propun doar să facă sau să obţină concesii.2. descalificarea prin rea-credinţă. 4. Algoritmul raţionalităţii înseamnă:    . Între tacticile uzuale. cu răspunsuri la întrebări de genul:     Ce nu merge? Unde se află răul? Cum se manifestă acesta? Care sunt faptele care contravin situaţiei dorite? Se continuă cu un diagnostic al situaţiei existente insistându-se asupra cauzelor care împiedică rezolvarea problemelor. . se caută soluţiile teoretice şi se stabilesc de comun acord măsurile prin care.3. Această optică de negociere ocoleşte şi evită stările conflictuale. ci încearcă să rezolve litigii de fond de pe o poziţie obiectivă. iar dezechilibrul de forţe este semnificativ. Negocierea interactivă creează. 4. manevrele retorice bazate pe disimulare.2/S/55695 33 . Se începe cu formularea problemelor care trebuie rezolvate. ascunderea intenţiilor. Tehnicile de nogociere sunt posibile atunci când opoziţia de interese este puternică. pot fi puse în practică. are toate şansele să fie respectat. normele legale. salvează şi consolidează relaţiile interumane şi de afaceri pe termen lung.3.ambele susţin soluţia şi acordul încheiat. fără apelul la cea mai mică disimulare sau suspiciune. Ea determină pe fiecare dintre părţile negociatoare să-şi modifice obiectivele şi să-şi ajusteze pretenţiile în sensul rezolvării intereselor comune. . precum şi referinţele ştiinţifice. atacul în forţă şi intimidarea. cel puţin unele din acestea. să cunoască sentimentele acestuia. motivaţiile şi preocupările sale. Climatul negocierilor este caracterizat de încredere şi optimism. iar acordul.

Reprezintă problema sau proiectul supus dezbaterii. Obiectul negocierii.3. Stilul de negociere Trebuie interpretat ca reprezentând doar ceva potențial. Cu această precizare . ca decizie . Interesele negociatorilor reprezintă o manifestare a preocupărilor. care descriu în esență diferite stiluri de negociere.3.2. Acestea sunt stilul: - cooperant . și care urmează să fie soluționată printr-un acord. entități . nevoilor. circumstanțe. rațional .evenimente. determinat de personalitatea și aria sa de competență. creativ . reprezintă un decupaj dintr. fie sub formă de putere activă (de a promova o pretenție). Acestea fie conferă o anumită structură situației de negociere (obiectul și contextul). Inclinația naturală este adesea estompată de calculul pe care îl face. Așa cum este definit de părți.este totuși util să cunoaștem câteva stiluri de negociere. Din acest motiv. obiectul negocierii. Negociatorul nu este o mașinărie al cărui comportament este predeterminat. care îi determină să se comporte într-un anumit mod și să se situeze pe anumite poziții în cursul negocierii Miza reprezintă importanța pe care negociatorul o acordă obiectului negocierii și depinde de raportul dintre câștigurile și pierderile asociate încheierii acordului.care pune în lumină diferența dintre stil. Aceasta nu înseamnă că negociatorul care are o preferință pentru un anumit stil îl va transpune în practică întotdeauna.2/S/55695 34 . 4.Partenerii mizează pe maniera logică de abordare.Se adaugă la cooperare și abilitatea de a scoate negocierile din impas prin propuneri noi. care își păstrează însă toate conexiunile naturale cu aceasta din urma. chiar în condițiile unei încrederi reciproce limitate. ca înclinație naturală și strategie.o realitate. pentru ai înțelege mai bine natura. pe politețe și obiectivitate.3. pentru că așa consideră că este mai productiv. din care rezultă o strategie pe care o aplică în cursul tratativelor. Aceasta rezultă din resursele sau atu-urile (puncte tari) deținute și mobilizate de negociator dar și din vulnerabilitățile (puncte slabe) sale.care pot influența desfășurarea negocierii. obiectul trebuie privit în contextul său relevant. Souni (1998) enumeră unele dintre atitudinile frecvente ale negociatorilor. o inclinație a individului negociator de a adopta anumite comportamente. procese. rațiunea pentru care negociatorii se întâlnesc și discută.Negociatorul face apel la puterea de care dispune cu scopul de a-și promova interesele. față de care părțile manifestă interese divergente. Factorii fundamentali ai negocierii Factorii fundamentali ai negocierii determină modul în care se desfășoară procesele ulterioare și rezultatele obținute. dorințelor acestora. fie sub cea de putere pasivă (de a respinge o pretenție). Stoian et al. Cu alte cuvinte este ceea ce se negociază. Ea reprezintă valoarea netă a atingerii unui obiectiv.cu accent pe apropierea dintre parteneri și pe conlucrare sinceră pentru construcția acordului reciproc avantajos. Puterea de negociere reprezintă capacitatea pe care o are negociatorul de a exercita influența asupra partenerului său. în orice situație.4. Contextul negocierii reprezintă ansamblul factorilor . persoane. atractive pentru ambele părți. (1992) şi H. Astfel un negociator care prin înclinația sa naturală este cooperant poate să se comporte în registrul conflictual în negocierea efectivă. POSDRU/ 83/5. fie configurează raportul dintre părți (interesele și puterea de negociere).

2/S/55695 35 .Negociatorul recurge la instrumente din zona înșelăciunii (minciună.aveţi nevoie de timp pentru a culege mai multe informaţii.doriţi să fiţi privit ca o persoană rezonabilă. demagogic . . .subiectele în discuţie nu sunt importante.doriţi să clădiţi sau să menţineţi o relaţie importantă.  Stilul conciliant este cel mai bun când: . . posibil și datorită supraevaluării capacității profesionale și intelectuale.potenţiala agravare a negocierii depăşeşte avantajele potenţiale.există subiecte mult mai presante de abordat. .persoanele implicate trebuie să se calmeze şi să-şi recâştige perspectiva. . . care este gata să încheie o afacere dacă îi place partenerul sau să renunțe la negociere pentru că celalalt îi displace. (H. în ciuda inconsistenței argumentelor. G. Această abordare reprezintă însă mai degrabă o stratagemă pentru deconcertarea acestuia.- - - - pasiv . . Thomas (2004) a identificat situaţiile particulare în care fiecare stil se potriveşte cel mai bine. .alţii pot rezolva conflictul mult mai eficient. Ostil/Conflictual .subiectele sunt importante dar nu vă puteţi permite să fiţi prea autoritar.doriţi să inspiraţi încredere pentru abordarea subiectelor următoare. Apropiat de stilul ostil. manipulare.cealaltă parte va profita de comportamentul înclinat spre colaborare. POSDRU/ 83/5.Negociatorul este dominat de sensibilitate și adesea influențat de sentimentele și emoțiile de moment. duplicitate). .se impune o acţiune rapidă şi decisivă (urgenţe).subiectele sunt prea importante pentru a se ajunge la compromisuri.Atitudine de indiferență a negociatorului față de propunerile și argumentele partenerului. agresiv . .subiectele aflate în discuţie sunt mult mai importante pentru cealaltă parte.aflaţi că greşiţi. . disimulare.obiectivul se referă la integrarea diferitelor puncte de vedere. . . de regulă. decât un stil de negociere. în stilul conflictual. dependent . El a sugerat că:  Stilul autoritar este cel mai bun când: .nu există şanse să vă realizaţi obiectivele. recurgând la amenințări.Atitudinea negociatorului de a conlucra cu un partener mult mai puternic.armonia şi stabilitatea sunt mult mai importante. inflexibil. Souni (1998) negociatorul preferă abordarea însoțită de un comportament abuziv. în lipsa unor resurse sau a unor mijloace intelectuale adecvate. afectiv . .ştiţi că aveţi dreptate. .Negociatorul se manifestă prin tendința de a-și impune punctul de vedere propriu. .Atitudine de forță.un subiect important solicită acţiuni nepopulare.  Stilul de colaborare este cel mai bun când: .doriţi să minimizaţi pierderile atunci când poziţia vă este ameninţată. strigând mai tare pentru a dovedi că are dreptate sau pentru a-l destabiliza pe partener. datorată abordarii cu rea-credință a negocierii (sau ca o manifestare de moment).  Stilul de evitare este cel mai bun când: . .  Stilul de compromis este cel mai bun când: .aveţi nevoie de dăruire pentru a face soluţia viabilă.

-

relaţia dintre parteneri este importantă, dar nu vă puteţi permite să ajutaţi prea mult;
trebuie să realizaţi încheierea temporară a unor subiecte complexe;
trebuie să găsiţi o soluţie avantajoasă deoarece acţionaţi sub presiunea timpului;
este singura alternativă la a nu obţine o soluţie.

În zilele noastre, negocierea pare să devină mult mai prezentă şi mai importantă în vieţile
noastre şi asta se întâmplă deoarece trăim într-o societate democratică, suntem liberi să ne
exprimăm ideile şi punctele de vedere diferite, iar creativitatea şi competiţia sunt încurajate. Şi,
de fapt, societatea de azi are multe situaţii conflictuale:
-

avem conflicte moştenite de la regimul trecut,
avem conflicte create de procesul de tranziţie şi de rezistenţa la schimbare şi
conflicte care, în mod normal, apar în toate societăţile democratice.

4.3.4. Ce este important să ştim despre negociere?
Pentru a deveni buni negociatori, trebuie mai întâi să înţelegem elementele cheie ale
acestui proces. Să privim negocierea ca pe o piesă de teatru şi să studiem:
- Actorii negocierii şi posibilele roluri jucate de aceştia: (cel puţin) două părţi care doresc să
rezolve diferenţele şi conflictele dintre ei.
- Variante de epilog sau rezultatul negocierii: o soluţie identificată de către părţile implicate
ca fiind acceptabilă.
- Scenariu, care este în permanenţă scris şi rescris chiar de către actori: un proces de
comunicare structurat, în care părţile discută în mod voluntar despre opţiunile lor, în încercarea
de a clarifica diferenţele care există între ei.
a) Actorii negocierii. În primul rând, cum am putea numi persoana cu care negociaţi?
-"Duşman" este cu siguranţă un cuvânt nepotrivit. Partener a fost un cuvânt la modă câţiva ani,
dar ar putea fi perceput acum ca fiind prea idealistic. Daca aveţi o abordare de tip câştig-câştig,
subliniind nevoia de a dezvolta o anumită empatie cu persoana care este la masa negocierii,
acceptăm că acea persoană ar putea dori să joace dur sau chiar incorect. Aşa că vom folosi
cuvântul de “oponent”. Oponentul dumneavoastră este aşezat de cealaltă parte a mesei atunci
când începeţi negocierea. Este sarcina dumneavoastră, ca negociator plin de creativitate, să vă
deplasati şi să ajungeti de aceeaşi parte a mesei cu oponentul dumneavoastră. Astfel, poate că
cealaltă parte va deveni partenerul dumneavoastră.
Rezultatul negocierii. Actorii implicaţi în piesa noastră pot avea în vedere 3 variante de
epilog, deoarece sunt trei tipuri de rezultate în procesul negocierii: câştig-pierdere, pierderepierdere şi câştig-câştig. Rezultatul care ne dă cea mai mare satisfacţie este, fără îndoială,
câştig-câştig. Pentru a înţelege de ce, vă propunem să analizăm toate rezultatele, în baza unui
exemplu foarte simplu de negociere: avem două persoane şi doar un singur măr, amândouă
persoanele dorind să aibă mărul. Care ar putea să fie posibilele rezultate?

Câştig-Pierdere
Aşa cum reiese şi din titlu, în acest scenariu o parte pierde şi cealaltă câştigă.
Posibilele situaţii ar putea să fie:

a) O parte, care este cea puternică, ia mărul impunându-şi decizia în faţa celeilalte părţi!
b) O parte decide în mod voluntar să renunţe la măr!
c) O parte externă decide (în baza legii sau a altui criteriu) cine ar trebui să câştige şi cine ar
trebui să piardă mărul!
POSDRU/ 83/5.2/S/55695

36

Cei care demarează negocierea de pe pozitii inflexibile, limitează variantele de rezultat şi
se îndreaptă spre un rezultat de câştig-pierdere.
Cei care nu ştiu ceea ce vor, nu au încredere în forţele proprii sau le pasă mai mult de
nevoile celeilalte persoane se îndreaptă, de asemenea, spre un rezultat de câştig-pierdere.
Poveste:
Dacă un grup, care negociază un acord, alege votul ca procedură finală pentru a ajunge la un
acord, suntem de fapt în situaţia de câştig-pierdere. Conceptul democratic al majorităţii care
decide se bazează pe jocul câştig-pierdere. Dacă 100 de oficiali ar participa la o întrunire a
consiliului şi 51 votează DA pentru un amendament, cei 49 care au votat NU pierd. Pare greu
de crezut că este calea cea mai bună pentru a construi relaţii armonioase de durată.

Pierdere-Pierdere
În această situaţie, ambele părţi pierd câte ceva în negociere.
Posibilele situaţii ar putea fi:

a. Ambele părţi evită conflictul: lasă sau chiar dau mărul altcuiva şi decid să caute altceva de
mâncare!
b. Părţile decid să ajungă la un compromis şi hotărăsc să împartă mărul.
c. Părţile distrug mărul ca acesta să nu poată fi mâncat de nici una din părţi.
Compromisurile ar putea fi considerate ca soluţii provizorii către un viitor rezultat de
câştig-câştig. De multe ori, o serie de compromisuri lasă ambele părţi cu mult mai puţin decât
ceea ce şi-au dorit iniţial şi, în timp, frustrările se pot acumula.
Un exemplu de situaţie de pierdere-pierdere este sindicatul care face cereri nefondate şi
determină compania la care lucrează să se închidă.
Doi colegi care se ceartă mereu la locul de muncă, termină prin a pierde pe termen lung, fiind
etichetaţi drept scandalagii sau persoane dificile pentru echipă, chiar dacă uneori au reuşit să
ajungă la un compromis.

Câştig-Câştig

Ambele părţi câştigă mai mult decât pierd, pentru că aceştia caută noi soluţii, îşi
redefinesc scopurile prin negociere şi dialog.
Rezultate posibile ar putea fi:
a. Părţile decid să mai cumpere împreună încă un măr.
b. Părtile decid să stoarcă mărul; şi asta pentru că părţile au descoperit, prin negociere, că unuia
dintre ei îi este sete (şi vroia doar sucul de măr), iar celeilalte părţi îi era foame (şi dorea să
mănânce pulpa).
c. Părţile pregătesc o plăcintă cu mere pe care o mănâncă împreună.
d. Pentru că sunt interesate de o soluţie de durată, părţile plantează seminţele şi aşteaptă să
mănânce împreună mere din viitoarea livadă.
Rezultatul câştig-câştic este cel mai bun, deoarece se termină cu o soluţie care satisface
ambele părţi, oferind fiecarei părţi şansa de a-şi realiza interesul real, fără a avea senzaţia că
acesta a fost ştirbit!
Câştig-Câştig, rezultatul pe care îl doriţi

POSDRU/ 83/5.2/S/55695

37

Câştig-Câştig devine posibil atunci când înţelegeţi diferenţele dintre dumneavoastră şi
oponentul dumneavoastră: nevoi diferite, percepţii diferite, resurse diferite şi presiuni diferite.
Din cauza acestor diferenţe, dumneavoastră şi oponentul dumneavoastră aveţi tendinţa de a
atribui, în mod diferit, valoare fiecăruia din aceste interese: în procesul de negociere, cedaţi
asupra problemelor care sunt mai puţin importante pentru dumneavoastră, dar care sunt foarte
importante pentru oponentul dumneavoastră, în timp ce celălalt cedează la aspectele care sunt
de mare importanţă pentru dumneavoastră, dar care nu sunt importante pentru el sau îl costă
foarte puţin.
A obţine un rezultat de câştig-câştig necesită o atitudine deschisă şi pozitivă din partea
ambelor părţi:
a. Felul în care vă raportaţi la problemă: ―duşmanul‖ nu este cealaltă parte – adică oponentul
dumneavoastră, „duşmanul‖ este problema pe care trebuie şi doriţi să o rezolvaţi împreună.
b. Felul în care vă relaţionaţi cu oponentul dumneavoastră: fiţi interesat să aflaţi de nevoile
acestuia şi să descoperiţi interesele reale ale celeilalte părţi.
c. Felul în care vă imaginaţi posibilele rezultate: fiţi creativ şi flexibil pentru a descoperi că
sunt mai multe soluţii pentru fiecare problemă.
Cum să ne comportăm: să fim cooperanţi sau competitivi?
Aşa cum am spus şi anterior, felul în care părţile abordează procesul negocierii
influenţează rezultatele negocierii. Felul în care noi ne imaginăm/ne dorim rezultatele
negocierii, înainte de negociere, ca şi felul în care ne comportăm în timpul procesului de
negociere, contribuie la rezultatele negocierii.
Este adevărat că planul pe care îl faci de acasă nu se potriveşte cu ceea ce se va întâmpla
la masa negocierii, dar puteţi obţine un rezultat mai bun al negocierii prin felul în care
comunicaţi, ca şi prin atitudinea pe care o manifestaţi în timpul procesului.
Intenţia sinceră de a afla interesele reale ale celuilalt şi încercarea de a satisface acele
nevoi, vor pregăti scena pentru continuarea cu bunăvoinţă a negocierii şi în viitor. Dacă suntem
capabili să contribuim la creşterea factorilor care sporesc şansele unei bune colaborări, cum ar
fi o comunicare bună, dorinţa de a învăţa despre cealaltă parte şi a descoperi similarităţi în
valori şi credinţe, atunci vom fi mai pregătiţi să avem încredere unul în celălalt. Dacă creştem
oricare factor care favorizează competiţia, cum ar fi o slabă comunicare, tactici coercitive,
suspiciune, sublinierea diferenţelor de valori, accentuarea diferenţelor, a dezechilibrului de
putere, diminuăm de fapt şansa unui acord sau, dacă acesta se va realiza, va avea puţine şanse
să fie durabil!
Un exemplu real cu luare de ostateci, cu deznodământ fericit, ilustrează avantajele
comportamentului cooperant, importanţa comunicării, a descoperii valorilor comune şi a
construirii încrederii. Un expert în negociere a avut ghinionul să fie luat ostatec într-o ţară în
care războiul civil era în plină desfăşurare. Intenţia iniţială a grupului de gherilă era să forţeze
eliberarea camarazilor lor din închisoare, promiţând în schimb eliberarea ostaticilor.
Expertul în negociere, printr-un proces eficient de comunicare, a reuşit să schimbe
atitudinea rebelilor, să le câştige încrederea şi să-i convingă că îşi pot atinge mult mai eficient
obiectivele (informarea opiniei publice din ţară şi străinătate despre abuzurile celor de la
putere, răsturnarea dictaturii şi eliberarea camarazilor), colaborând cu cei pe care îi luaseră
ostateci şi utilizându-i ca parteneri -mesageri către mass media internaţională şi nu ca inamici.

POSDRU/ 83/5.2/S/55695

38

b) Scenariu sau jocul negocierii
De ce este atât de important ca jucătorii să comunice între ei?
Negocierea este un joc de comunicare, o comunicare structurată şi felul în care jucăm
acest joc are un efect determinant asupra rezultatelor negocierii. Multe persoane tind să se
concentreze asupra substanţei conflictului lor – asupra a CE este în joc. Acordăm foarte puţin
timp şi importanţă ideii de CUM vorbim sau CUM rezolvăm substanţa problemei, luând în
considerare interesele şi punctele de vedere divergente sau conflictuale.
Un proces de comunicare eficient şi sincer este cheia unei negocieri de succes şi cea mai
bună strategie pentru a preveni escaladarea conflictului.
Persoanele acţionează de cele mai multe ori în contradicţie cu ceea ce vor cu adevărat să
facă, subminându-şi singure şansele de a-şi atinge scopul dorit. Cauza este teama faţă de un
dezacord şi faţă de riscul de escaladare a unui conflict.
Cum să ai o comunicare deschisă şi sinceră, clară şi confortabilă, cu oponentul tău?
Este crucial să poţi construi o atmosferă de respect reciproc, bazat pe o comunicare clară.
Asta nu înseamnă că eşti de acord cu tot ceea oponentul tău va cere, va dori sau va pretinde.
Uitaţi-vă un moment la lista celor 9 lucruri pe care oponentul le doreşte în general:
- Să se simtă bine şi respectat
- Să nu se simtă intimidat
- Să fie tratat politicos şi mai ales, să fie ascultat
- Să se facă plăcut
- Să-i fie recunoscute abilităţile şi eforturile sale
- Să ştie şi să înţeleagă mai mult printr-o comunicare clară
- Să parcurgă procesul de negociere fără un efort prea mare
- Să obţină o alianţă de durată
- Bani, bunuri şi servicii.
Pentru o comunicare bună de ambele părţi, ar trebui să:
- Încercaţi să fiţi deschis.
- Parafrazaţi ceea ce credeţi că aţi auzit şi ceea ce credeţi că ei au auzit de la dumneavoastră.
- Încercaţi să vorbiţi în aşa fel încât să vă faceţi ascultaţi şi ascultaţi astfel încât să arătaţi
celorlaţi că sunt ascultaţi.
4.3.5. Dileme ale negociatorilor
Marea dilema a celor mai mulţi dintre negociatori este fie să negocieze dur, pentru a
obţine ceea ce doresc (riscând să compromită însă relaţia cu celălalt negociator) sau să
negocieze blând, pentru a rămâne prieteni (dar riscând să piardă controlul asupra substanţei
problemei).
Negociatorii blânzi simt nevoia să vorbească, insistă în a fi prieteni, sunt rezonabili, fac
multe concesii, vorbesc despre ceea ce vor face şi pun pe masă o gamă bogată de oferte.
Negociatorii duri spun că nu simt nevoia să vorbească şi insistă asupra poziţiei lor. În situaţii
extreme, sunt încăpăţânaţi, se cantonează pe poziţii, ameninţă şi vorbesc despre ceea ce ei nu
vor face.
POSDRU/ 83/5.2/S/55695

39

Dilema
Negociatori Blânzi

Negociatori Duri

Vorbesc întotdeauna

Nu vorbesc decât dacă. . .

Relaţia mai presus de substanţa negocierii

Substanţa mai presus de relaţie

Deschid cu o poziţie rezonabilă

Deschid cu o poziţie extremă

Fac concesii cu generozitate, de dragul relaţiei Fac cu greu concesii, doar în situaţii
extreme
Sunt gata să renunţe de dragul unui acord

Insistă să câştige

Tipul de ofertă ―Vom face‖

Tipul de ameninţare „Nu vom face‖

Ce se întâmplă când doi negociatori bânzi se întâlnesc? Doi negociatori blânzi pot
ajunge la un acord destul de repede. Sunt atât de dornici să spună DA unul altuia, încât nu mai
analizează problema în întregime.
Ce se întâmplă când un negociator blând întâlneşte un negociator dur? Negociatorul dur
câştigă cu destulă uşurinţă. Dar nu pentru mult timp. Negociatorii blînzi nu păstrează acceaşi
atitudine în situaţia în care un negociator dur profită de situaţie.
Ce se întâmplă când se întâlnesc doi negociatori duri? Se declanşează un război! Şi
amândoi pierd.
Iată şi câteva aspecte importante ale acestei dileme:
Dacă eşti blând, s-ar putea să pierzi. Dacă eşti dur, s-ar putea să câştigi o dată sau de două
ori dar, pe termen lung, este foarte probabil să pierzi! Aceste două moduri de abordare a
negocierii nu sunt complet greşite. Se practică de ceva vreme, pentru că ambele includ idei şi
concepte valabile.
Abordarea blândă este corectă în anumite privinţe:
- Este bine sa fi comunicativ– trebuie să vorbim, pentru a creşte posibilităţile unui acord.
- Relaţia este importantă – dacă nu eşti capabil să dezvolţi o relaţie bună, nu mai poţi negocia
cu acea persoană niciodată.
- Este important să fii rezonabil, oamenii apreciază raţiunea şi logica.
- Flexibilitatea este importantă în orice negociere şi cineva trebuie să ofere ceva la masa
negocierii.
Abordarea dură are şi ea părţile sale bune:
- Este bine să pleci uneori de la masa negocierii – întotdeauna ar trebui să poţi pleca de la acele
acorduri care nu sunt bune pentru tine.
- Substanţa negocierii este importantă - trebuie să îţi pese de ceea ce negociezi, altfel nu îţi vei
atinge scopurile
- Este important să îţi aperi poziţia în cadrul unei negocieri, câteodată este bine să fii ferm şi
este înţelept să nu laşi să-ţi fie descoperite limitele.

POSDRU/ 83/5.2/S/55695

40

Dar, aşa cum ambele abordări sunt corecte într-un anumit fel, descoperim şi greşeli, în
acelaşi timp. Asemenea abordări nu sunt eficiente şi tind să nu producă acorduri bune,
deoarece:
- Neglijează interesul părţilor
- Încurajează menţinerea poziţiei
- Tind să dăuneze relaţiei
Ce înseamnă un acord bun?
S-au scris multe cărţi despre acest subiect, cea mai cunoscută fiind ―Getting to Yes: Negotiation
Agreement Without Giving In‖ de Roger Fisher şi William Ury, în 1983. În această carte, Fisher
şi Ury descriu caracteristicile unui acord bun:
- Înţelept: satisface interesele părţilor, pe termen lung
- Eficient: ca proces ia mai puţin timp, înseamnând şi un efort mai mic pentru a-l atinge
- Îmbunătăţeşte sau cel puţin nu dăunează relaţiei
4.3.6. Cum să abordăm jocul negocierii?

Clarificaţi interese şi nu poziţii

Aşa cum Fisher şi Ury explicau ―Poziţia dumneavoastră este bazată pe o decizie pe care deja aţi
luat-o. Interesele dumneavoastră sunt însă cele care v-au determinat să luaţi acea decizie.‖
Dacă vă veţi petrece tot timpul certându-vă asupra poziţiilor şi nu a intereselor, veţi
ajunge cu siguranţi într-o bătălie a dorintelor, fără să aveţi şansa să întrevedeţi o rezolvare
constructivă. Pierdeţi posibilitatea unui câştig comun, ceea ce nu face bine nici relaţiei şi nici
substanţei negocierii.
Trebuie să depuneţi efort pentru a înţelege interesele, temerile, preocupările şi
obiectivele celeilalte părţi. Şi ar trebui să daţi posibilitatea ca şi cealaltă parte să le înţeleagă pe
ale dumneavoastră (cu siguranţă nu vor fi deschişi faţă de dumneavoastră, dacă la rândul
dumneavoastră, nu sunteţi deschis).
Fiecare parte are mai multe interese care stau la baza poziţiei pe care o adoptă în timpul
negocierii. Interesele s-ar putea să fie diferite, chiar şi la cei care stau de aceeaşi parte a mesei.
Dar, oamenii au în comun anumite interese sau nevoi fundamendale, legitime, cum ar fi nevoia
de siguranţă sau de bunăstare economică.
Este util să valorificaţi interesul comun şi să reconciliaţi interesele diferite. Cercetaţi
interesul celeilalte părţi, punând întrebări de felul:
- Ce doriţi să realizaţi?
- Care vă sunt preocupările şi temerile?
- Cui îi mai pasă de rezultatul acestui acord şi de ce?
Discuţiile ar trebui să se concentreze către soluţia dorită, mai degrabă decât să se
blocheze în analiza evenimentelor din trecut. Părţile ar trebui să se axeze pe satisfacerea
propriilor lor interese, să rămână deschise faţă de diferite soluţii.

Inventaţi opţiuni pentru un câştig în beneficiul ambelor părţi

Fisher şi Ury identifică patru obstacole în procesul generării de soluţii creative pentru a rezolva
diferenţele şi conflictele.

POSDRU/ 83/5.2/S/55695

41

- Părţile s-ar putea să decidă prematur să adopte o opţiune, ignorând alternativele.
- Părţile s-ar putea să încerce să îşi limiteze opţiunile, pentru a găsi un singur răspuns.
- Părţile s-ar putea să definească problema în termeni de câştig-pierdere, presupunând că
singura opţiune este ca o parte să câştige, iar cealaltă parte să piardă.
O parte poate decide că doar cealaltă parte este responsabilă să propună/ identifice o soluţie
la problemă. Pentru a pune în valoare oportunităţile în vederea obţinerii unui câştig reciproc
este nevoie de inventivitate şi de discutarea cât mai multor opţiuni, înainte de a lua o decizie
finală. Asiguraţi-vă că identificaţi cât mai multe opţiuni şi apoi treceţi la luarea unei decizii.
Fiţi creativi! Inventaţi cele mai fanteziste opţiuni, pentru a crea cât mai multe variante. De
cele mai multe ori, ideile care par puţin plauzibile, sunt cele care stimulează opţiuni atractive şi
realiste.
Treceţi împreună la evaluarea ideilor doar după ce au fost făcute mai multe propuneri. Vă
recomandăm să începeţi evaluarea cu propunerile care par fezabile.
Puteţi evita să cădeţi în capcana mentalităţii de câştig-pierdere, dacă vă concentraţi pe
interesele comune.
Atunci când interesele dumneavoastră sunt diferite de cele ale celeilalte părţi, ar trebui să
căutaţi acele opţiuni în care diferenţele pot deveni compatibile sau chiar complementare. Cheia
pentru a reconcilia interese diferite este de a căuta acele puncte care înseamnă costuri mici
pentru dumneavoastră şi care reprezintă un beneficiu major pentru cealaltă parte şi vice versa.
Fiecare parte ar trebui să încerce să facă propuneri care sunt atrăgătoare pentru cealaltă parte şi
asupra cărora cealaltă parte cade de acord uşor. Ameninţările sunt de obicei puţin atractive şi
motivante, în comparaţie cu ofertele care sunt în beneficiul celeilalte părţi.

Folosiţi criterii pentru a evalua opţiuni

Când interesele sunt diferite, părţile ar trebui să folosească criterii obiective pentru a rezolva
diferenţele dintre ele. Nu permiteţi ca aceste diferenţe să degenereze şi să conducă la
contradicţii neconstructive, pentru că riscaţi să distrugeţi relaţia cu cealaltă parte şi să
compromiteţi calitatea acordului. Deciziile luate în baza unor standarde obiective duc mai uşor
la acorduri şi menţin o relaţie în termeni buni.
Când vorbim de folosirea unor criterii, avem în vedere câteva lucruri:

- În primul rând, folosiţi standarde externe, pe cât de mult posibil. Prin standarde
externe avem în vedere criterii care sunt independente de opinia subiectivă a uneia
dintre părţi. Discuţia asupra standardelor este o cale eficientă pentru ambele părţi de a
lua o decizie (în comparaţie cu situaţia în care fiecare parte încearcă să impună
celeilalte un punct de vedere, prin folosirea forţei).
- Criteriile ar trebui să fie legitime şi practice. Posibile surse de criterii ar putea fi datele
ştiinţifice, standardele profesionale, preţul pieţii, legile şi regulamente, precedentele,
opinia unor experţi neutri. Discutaţi aceste standarde în cadrul procesului de negociere.
Părţile trebuie să cadă de acord asupra criteriilor care se potrivesc situaţiei lor. Daca nu
reuşiţi să cădeţi de acord asupra unor criterii acceptate de ambele părţi, puteţi încerca să
cădeţi de acord asupra unei proceduri echitabile de rezolvare a disputei şi încheierii unui
acord. Sunt trei puncte pe care ar trebui să le avem în vedere atunci când folosim
criterii obiective:

1. Fiecare problemă ar trebui abordată ca o căutare comună de criterii obiective. Ar trebui să
aflaţi motivaţia din spatele propunerii celeilalte părţi şi ar trebui să folosiţi această motivaţie în

POSDRU/ 83/5.2/S/55695

42

fără a afecta relaţia care există între dumneavoastră şi oponentul dumneavoastră. Vă sugerăm să evaluaţi şi alternativa oponentului dumneavoastră. ameninţărilor sau manipulărilor. Când cealaltă parte refuză cu încăpăţânare să fie rezonabilă. Efectul asupra relaţiei este cât se poate de bun şi nu afectează substanţa problemei. Şi. oamenii tind să se implice personal în problemă şi în poziţia părţii pe care o reprezintă. Doar separând oamenii de problema în dezbatere veţi avea posibilitatea de a rezolva împreună problema.Consultaţi-vă oponentul înainte de a decide. spunând: Cred că nu m-ai auzit. Dacă aveţi o alternativă bună. în loc să vorbiţi despre ce presupuneţi că simte şi face oponentul dumneavoastră. veţi fi. iar pe de altă parte. înlăturând subiectivismul. ce puteţi face pentru a vă atinge scopurile în ce priveşte substanţa negocierii (să fiţi ferm în ce priveşte condiţiile şi termenii referitori la substanţa negocierii). Este frecventă tendinţa de a primi în nume personal răspunsurile la probleme. 2. Unor persoane le este uşor să vă ameninţe cu alternativele lor: dacă nu renunţaţi. Ar trebui să fiţi rezonabil şi dornic să vă reconsideraţi poziţia atunci când este un motiv să o faceţi. respect. mai slab şi mai puţin rezistent la orice tip de presiune. în loc de Nu mă asculţi sau Mă simt ameninţat. Dar. aţi putea redirecţiona cursul discuţiei de la o căutare de criterii. în loc de Eşti nepoliticos. înainte de a lua această decizie‖.  Separaţi problema de oameni De obicei. Oamenilor nu le place să fie împinşi spre a lua o decizie. de obicei.2/S/55695 43 . puţin probabil că veţi trece dincolo de ea. 3.aţi putea avea o abordare diferită: pe de o parte. din punct de vedere psihologic. Evitaţi să cedaţi presiunilor.sprijinul propriei poziţii. dezvoltaţi-vă alternativa optimă la acordul obţinut prin negociere. să accepţi că celălalt poate fi diferit). POSDRU/ 83/5.  Să vă cunoaşteţi alternativa la procesul de negociere E important să vă definiţi alternativa optimă la acordul obţinut prin negociere. În felul acesta. Aşa că. o comunicare bună. Dacă nu faceţi acest lucru . nu există garanţii. vă puteţi întreba ce puteţi face pentru a ajuta la construirea relaţiei şi să fiţi amabil si prietenos cu oamenii (înţelegere reciprocă. ceilalţi vor răspunde la comportamentul dumneavoastră: dacă sunteţi deschis la argumente. Vă puteţi gândi la aceasta alternativă ca la trecerea unui prag: dacă de cealaltă parte a uşii este rece şi plouă. reuşiţi să transmiteţi mesajul. dar e mult mai probabil să se întâmple aşa. către căutarea unui criteriu procedural. Şi asta face ca cealaltă parte să fie cu mult mai puternică. Spre exemplu. Dacă alternativa la procesul de negociere nu este bună. Nu veţi renunţa la autoritatea dumneavoastră dacă veţi spune ―Vreau să mă aigur că am luat în considerare punctul tău de vedere şi interesul tău.Vorbiţi despre dumneavoastră şi despre ceea ce simţiţi şi faceţi dumneavoastră. De fapt. atunci veţi putea rezista la orice presiune. Fiţi deschis să ascultaţi şi să înţelegeţi argumentele celuilalt. chiar dacă acestea sunt bune. Sigur. înainte de a demara un proces de negociere: vă va face să fiţi mult mai încrezător şi mai puternic la masa negocierii. vor fi şi ei la fel. probabil că veţi dori sa treceţi pragul. Iată şi câteva sugestii despre cum aţi putea fi amabil şi plăcut: .aşa cum sperăm că v-am convins până acum . Această separare ajută la construirea un punct de vedere mai clar asupra naturii problemei. Oamenilor le place să fie consultaţi asupra deciziilor care îi efectează. dar efectul asupra relaţiei este complet diferit. . Cei mai mulţi oameni presupun că trebuie să alegi între relaţie şi substanţa negocierii. voi părăsi negocierea. dacă de cealaltă parte a uşii este vreme frumoasă şi soare.

decât ceea ce oferiţi dumneavoastră. Îi puteţi întreba de ce li se pare mai atractivă sau mai bună optiunea de a părăsi procesul.  Asumarea de responsabilităţi la sfârşitul procesului Decizia dumneavoastră de a vă lua un angajament trebuie să se bazeze pe modul de realizare a intereselor dumneavoastră în toate variantele de acorduri şi în comparaţie cu alternativa la acordul obţinut prin negociere. Nu permiteţi ca oponentul dumneavoastră să vă ameninţe cu alternativele lor.ei vor acţiona în funcţie de cât de bine aceste alternative le satisfac propriile interese. E important să testaţi dacă chiar vor să părăsească procesul de negociere sau este doar o păcăleală. înainte de a şti ce înseamnă acordul obţinut prin negociere. Este important să evitaţi să vă luaţi angajamente prea devreme. POSDRU/ 83/5.2/S/55695 44 .

realizările. Să evoce rezultate pozitive obţinute într-o altă situaţie fie din experienţă proprie fie din experienţa altora.1. în comunitate. Activitatea de consiliere a personalului angajat în centrului comunitar de resurse. adaptate nivelului de educaţie şi înţelegere. Să stabilească puncte comune cu membrii familiei sau comunităţii cu care personalul din cadrul centrului comunitar de resurse vine în contact. consilierea este un proces în cadrul căruia o persoană este ajutată să îşi exprime problemele şi să identifice soluţiile posibile dar şi consecinţele deciziei sale. se va pune în situaţia acesteia şi astfel sentimentele se vor neutraliza.2/S/55695 45 .1. să caute elemente. Să verifice dacă există reţineri sau judecăţi preconcepute în legătură cu familia pe care o vizitează. vizualizându-le în imaginaţie ca şi cum ele ar exista. a personalului din cadrul centrului comunitar de resurse implică o deosebită responsabilitate. POSDRU/ 83/5.5. Activitatea personalului din cadrul centrului comunitar de resurse Activitatea la domiciliu. orice plan al unei vizite la domiciliu trebuie să aibă în vedere următoarele: - -  Personalul din cadrul centrului comunitar de resurse trebuie să se gândească la beneficiile pe care vizita în comunitate le va aduce familiei. subliniindu-şi aspectele pozitive. înainte de planificarea unei vizite la domiciliu este important ca personalul din cadrul centrului comunitar de resurse să-şi imagineze un plan pentru câştigarea încrederii clienţilor/ beneficiarilor. Ţinuta este importantă – se va adapta în funcţie de comunitate şi ar fi bine să cuprindă elemente de vestimentaţie specifice de identificare.1. cuvinte simple. 5. COMUNICAREA PRACTICĂ 5. ascultarea activa este recomandată pentru câştigarea încrederii. O bună comunicare necesita următoarele: 5. Pentru un rezultat eficient în comunicare. Să folosească un limbaj potrivit. acestea devenind exemplu şi pentru alte familii (solidarizarea). La modul general.1.2. Comunicarea cu beneficiarul În calitate de profesionist personalul din cadrul centrului comunitar de resurse trebuie să stabilească o relaţie reciprocă cu beneficiarii. aspecte reale care valorizează familia sau comunitatea respectivă.

5. limitează întrebările închise (―da ―/‖ nu‖) care nu uşurează comunicarea. a) Promovarea relatiilor de increderea.2/S/55695 46 . Stabileşte o relaţie de încredere cu clientul/beneficiarul folosind un ton cald al vocii. Pentru o alegere informată clientul trebuie:  . e) culege informaţii despre nevoile clientului /beneficiarului . Consilierea este o experienţă nouă pentru client/beneficiar. ajută un client/beneficiar să-şi înţeleagă mai bine problemele. Practica personalului din cadrul centrului comunitar. 5. Asigură o selectivitate logică în cursul consilierii. pentru a lua o decizie şi apoi a o pune în practică. înţelege cum să o folosească şi este capabil să o folosească în mod corect pentru asigurarea unei bune stări de sănătate şi siguranţă). Trebuie să fie pozitivă în identificarea şi prezentarea problemelor legate de viata comunitatii sau a unui anumit comportament chiar daca clientului/beneficiarului. f) atitudine.  . ca furnizor de servicii. Evidenţiază informaţiile care îl pot ajuta pe client în luarea şi punerea în practică a deciziilor.  Consilierea comunică în general mesajul: ―problema şi decizia îţi aparţin şi am încredere că eşti capabil să-ţi rezolvi problemele prin luarea celei mai bune decizii pentru tine. sentimentele.1. d) comunicare. Alegerea informată Este o alegere voluntară sau o decizie bazată pe cunoaşterea tuturor informaţiilor relevante pentru alegere sau decizie. Consilierea este o comunicare fată în faţă în cadrul căreia personalul din cadrul centrului comunitar de resurse.1.  Rolul personalului din cadrul centrului comunitar de resurse în asigurarea unei alegeri informate este de a ajuta clientul /beneficiarul să ia în consideraţie toate aspectele problemei sale sau ale nevoilor sale precum şi pentru a alege ceea ce i se potriveşte mai bine. b) respectă confidenţialitatea si respectă intimitatea clientului/beneficiarului. nu-l acceptă.Să înţeleagă riscurile legate de neutilizarea unei metode sau neaplicarea unui procedeu şi efectele secundare ale fiecărei metode sau procedeu. c) consiliere. situaţia.3. POSDRU/ 83/5. nu-i judecă comportamentul. necesita răbdare şi încurajează raspunsul la întrebările din partea pacientului.Să ştie cum să folosească metoda aleasă în siguranţă şi eficient. Verifică dacă a răspuns la toate întrebările şi îngrijorările clientului/beneficiarului si daca acesta verifică daca acesta a înţeles toate informaţiile primite.Recunoaşterea problemelor exprimate de clientul/beneficiarul consilierii contribuie la întemeierea unei relaţii de încredere şi permite personalului din cadrul centrului comunitar de resurse să afle informaţii care pot fi importante în schimbarea sau adoptarea unui anumit comportament.  Consilierea îl ajută pe client/beneficiar să decidă dacă doreşte să practice un anumit comportament. evită criticile şi judecăţile.4.Să știe despre toate metodele disponibile ( la serviciul medical sau unde se face trimiterea). aşteptările şi îngrijorările sale.  . metodă care îi este potrivită (metoda pe care o doreşte. ascultă cu atenţie clientul/beneficiarul şi este atent la sentimentele şi mesajele ascunse în spatele cuvintelor.

vizite inutile: personalul din cadrul centrului comunitar de resurse petrece mult timp pentru corectarea şi recorectarea problemelor.1. Pentru personalul din cadrul centrului comunitar de resurse a) b) c) d) zvonuri şi prejudecăţi. clientul/beneficiarul nu mai este influenţat de poveşti. satisfacţia cu rezultatul / soluţia.2/S/55695 47 . creşterea dependenţei de furnizorul de servicii –personalul din cadrul centrului comunitar de resurse nici o învăţătură (în termenii luării unei decizii). clientul/beneficiarul are o calitate a vieţii mai bună fiind mai sănătos.1. mituri sau zvonuri. Consecinţele lipsei consilierii Pentru client/beneficiar: a) b) c) d) e) nerezolvarea problemei. (clientul îşi îmbunătăţeşte calitatea vieţii prin ameliorarea stării de sănătate). creşterea numărului de clienţi /beneficiari care nu mai revin. 5. probabilitatea mare de a utiliza constant metoda. de-motivare.6. clientul /beneficiarul respectă vizitele de urmărire. alegeri mai bune. încredere în sine crescută şi independență în luarea deciziilor viitoare. reputaţie negativă a serviciului public în care activează personalul din cadrul centrului comunitar de resurse. folosirea corectă a metodelor alese. h) foloseşte materiale ajutătoare vizuale şi mostre pentru a ajuta beneficiarii/clienţii să înţeleagă mai bine informatiile primite. asociază cunoştinţele noi cu ceva cunoscut. creşterea reputaţiei personalului din cadrul centrului comunitar de resurse. clientul /beneficiarul face faţă mai uşor efectelor secundare. stabileşte încrederea şi respectul între client şi furnizor. lipsa satisfacţiei la soluţia găsită. nici nu oferă soluţii (cu excepţia recomandărilor medicale). POSDRU/ 83/5. Beneficiile consilierii pentru pacient / client: a) b) c) d) e) f) g) h) i) j) k) l) m) n) o) p) q) rezolvarea problemelor sale.5. 5. comportamentul ales. continuitate mai mare în folosirea unei metode scăderea numărului de vizite (care consumă timpul furnizorului) neprogramate pentru plângeri sau acuze minore şi efecte secundare. i) este atent la comunicarea nonverbală a clientului/beneficiarului j) stabileşte o legătură între ideile noi şi cunoştinţele sau experienţele anterioare ale clientului/beneficiarului.g) identifică eventualele obstacole în calea alegerii unei metode sau adoptarea unui anumit comportament. aptitudini mai bune în luarea deciziilor. k) nu încearcă să convingă clientul să adopte punctul său de vedere. decizia de a practica ( de a adopta) un anumit comportament. clienţii/beneficiarii satisfăcuţi recomandă şi altor persoane serviciile respective.

Fig.2/S/55695 48 . vârstă.7. alegere (să decidă fără constrângeri asupra metodei de intervenţie socială). 3. foloseşte un limbaj accesibil clientului/ beneficiarul 8. statut social. siguranţă (să aibă posibilitatea de a practica o metodă de intervenţie socială lipsită de riscuri pe termen lung cum ar fi ajutorul umanitar).1. opinie (să i se creeze oportunităţi pentru a-şi formula opiniile în legătură cu serviciile primite). ascultă clientul / beneficiarul şi îi acordă întreaga atenţie. confort (să se simtă bine indiferent de serviciile primite). proceduri. încurajează clientul / beneficiarul să pună întrebări. demnitate (să fie tratat cu consideraţie. consiliere cât îşi doreşte şi are nevoie). profesional. Drepturile clientului/beneficiarului în cadrul consilierii Fiecare client /beneficiarul indiferent de sex. identitate sau orientare sexuală are dreptul la: informaţie (primeşte informaţii despre servicii. 6. economic. foloseşte limbajul nonverbal pentru a arăta interes şi preocupare faţă de client/ beneficiar 5. cunoaşte metodele şi procedeele de obţinere a drepturilor pacientului. 4. respect şi interes). material. 5. respectă clientul şi nu îl judecă. continuitate (să primească metode. pune întrebări deschise atunci când sunt potrivite. indiferent de serviciile solicitate).8 drepturile pacientului / clientului 5. religie. confidenţialitate (să aibă certitudinea că informaţiile personale vor rămâne secrete). intimitate (să i se creeze un climat plăcut. metode). rasă. foloseşte mijloace vizuale potrivite atunci când explică metodele sau procedeele. 2.. acces (să obţină servicii de mediere sanitară de calitate).2. 7. Gestionarea conflictelor in domeniul medierii sanitare Acest capitol stabilește cunoştinţele şi deprinderile necesare unui mediator sanitar pentru buna gestionare a factorilor de risc de la nivelul comunităţii. care pot duce la apariţia unor conflicte între grupul ţintă şi comunitate/ autorităţi de la nivelul comunităţii. etnie. informaţii.Lista de verificare pentru consiliere În general personalul din cadrul centrului comunitar de resurse / furnizorul de servicii de mediere sanitară: 1. POSDRU/ 83/5.

deseori violente. Abordarea competitiva de tipul ―Câştigătorul ia tot‖ transformă aceste conflicte în lupte pe termen lung. fiecare fată având 50% din ceea ce îşi dorea (c) Fetele sunt într-un impas şi nu sunt capabile să ajungă la un acord. Pentru aceasta însă trebuie să fim capabili să schimbăm informaţii. ar putea afla că doresc aceeaşi resursă pentru motive diferite. care se termină din când în când. sunt cel mai adesea poziţiile de pe care încep conflictele dintre grupuri etnice diferite. Ca şi în povestea celor două fete care se bat pentru aceeaşi portocală. conținând nenumărate oportunităţi care pot duce la întreruperea sau îngreunarea comunicării şi care sunt adeseori cauzele conflictului sau cauzele pentru care conflictul este dificil de rezolvat. Interesele sunt diferite. dar compatibile. dacă părţile ar aborda conflictul într-o manieră cooperantă. Puteţi recunoaşte tipul de rezultate: câştig-pierdere. Dar poziţiile sunt doar soluţii incompatibile prin care părţile aflate în conflict cred că își pot rezolva interesele şi nevoile de bază. fie cu perioade de compromis (care nu satisfac în mod real nici una dintre părţi şi care sunt folosite de către ambele părţi pentru a se pregăti pentru următoarea bătălie). 6. Trebuie să vedem şi să înţelegem dincolo de cuvinte. creierul nostru îşi formează propria realitate prin următorii pași: POSDRU/ 83/5. Acum. Trebuie să comunicăm. iar cealaltă obţine 0% (b) O fată împarte portocala. iar cealaltă fată ia coaja portocalei.1. Acesta este un rezultat de tipul câştig-câştig. Două surori se ceartă pentru o portocală. În terminologia rezolvării conflictelor acestea se cheamă poziţii şi la o primă vedere pot fi numite cauze ale conflictului. există trei soluţii: (a) O fată ia portocala.6. conflictul are o soluţie care ar satisface 100% interesul fiecărei părţi: o fată ia conţinutul portocalei. exprimând şi recunoscând interesele care stau la baza poziţiilor lor. având 100% din ceea ce își doreşte. ne luptăm cu un sistem imperfect de comunicare. Dacă conflictul rămâne la nivel de poziţii. s-ar putea să afle că au interese diferite: o fată ar putea dori portocala deoarece vrea să o mănânce. fiecare dintre ele obţine 0% din ceea ce îşi dorea. interese şi nevoi umane de bază) Un conflict începe în mod normal cu o cerere. Două state care doresc acelaşi pământ sau două naţiuni care doresc acelaşi stat. Trebuie să punem întrebări şi să ascultăm cu grijă răspunsurile. compromis şi pierdere-pierdere. Din păcate. vă sună cunoscută situaţia? Conflictul este atât de vechi precum rasa umană. cealaltă fată ar putea dori doar coaja de portocală pentru a face un chec. căutând. MANAGEMENTUL CONFLICTULUI (Poziţii. Ele sunt în conflict deoarece poziţiile lor sunt incompatibile: amândouă doresc aceeaşi portocală. Răspunzând la întrebare. o pretenţie sau o acuzaţie.2/S/55695 49 . Dar ele se pot întreba una pe cealaltă “De ce îţi doreşti această portocală?” pentru a afla interesele care stau in spatele poziţiilor lor. fie cu scurte perioade de dominare (care lasă o parte cu dorinţa de răzbunare). Prin mecanismul percepţiilor. Mecanismul percepţiilor Oamenii percep realitatea în mod diferit. Competiţia şi lupta pentru resurse limitate sau pentru ceea ce este perceput ca fiind resurse limitate.

Atitudini policromice: apreciem relaţiile care sunt orientate către nevoile oamenilor şi considerăm timpul ca un instrument util.Colectivismul: apreciem apartenenţa la un grup mai mult decât independenţa individuală.3. principiile şi valorile.Colectăm informaţii – dar le colectăm doar într-o cantitate limitată. desfășurată sub forma unei spirale conectate la eternitate.2/S/55695 50 . Copiii crescuţi în astfel de valori sunt răsplătiţi pentru iniţiativă. .Individualismul: apreciem independenţa şi unicitatea.Percepţia asupra timpului .Următoarele aspecte ale comunicării dintre diferitele grupuri etnice au fost studiate pentru a identifica punctele comune şi a explica diferenţele: . cooperare. asociem şi anumite presupuneri sau previziuni care ar putea să fie de asemenea diferite. 6. luarea unor acţiuni în concordanţă cu valorile POSDRU/ 83/5. realizări personale şi leadership individual. putem să colectăm şi informaţii diferite Aranjăm informaţiile în categorii – dar o dată cu categoriile. ―lentilele‖ noastre etnice şi culturale influenţează fiecare pas al formării percepţiilor. ne imaginăm că timpul se măsoară în unităţi care zboară secvenţial. Cum valorificăm timpul: . Tragem concluziile şi ne formăm propria realitate – şi nu e de mirare că ajungem să avem diferite realităţi.Cum evaluăm relaţiile dintre individ şi societate . într-un mod selectiv şi într-o anumită ordine. 6.A aştepta rândul să vorbeşti. precum şi pauzele din timpul vorbirii . Ne imaginăm timpul ca pe o resursă nelimitată. cu diferenţe care contează şi care sunt adeseori cauza neînţelegerilor şi conflictelor.Atingerea fizica in timpul vorbirii . care însă nu trebuie să ne guverneze vieţile.Gesturi . . Experienţele noastre de viaţă. diferenţele pot deveni sursa unei comunicări dificile şi a unor conflicte rezistente la soluţionare.Tonul vocii Există şi alte dimensiuni culturale care ne pot influenţa lentilele prin care vedem lumea şi care sunt definite prin două atitudini extreme. Lentile culturale Oamenii sunt diferiţi în ce priveşte valorile şi atitudinile pe care le au şi dacă acestea nu sunt pe deplin înţelese şi respectate.Contactul vizual . într-o ordine logică.2. presupunem că o familie extinsă ar trebui să aibă grijă de noi în schimbul loialităţii noastre. de educaţie.Întrebări şi răspunsuri directe/indirecte .Gradul de exprimare al emoţiilor .Atitudini monocromice: apreciem relaţiile care sunt orientate spre rezolvarea sarcinii precum şi punctualitatea. Copii sunt răsplătiţi pentru ascultare.Percepția spaţiului .

7. comportamente care se manifestă prin acţiuni şi emoţii încărcate negativ. adeseori completăm datele care ne lipsesc cu ajutorul cunoştinţelor şi informaţiilor luate din baza noastră de date. să găsim căi de a controla şi de a ne modifica comportamentul prin dezvoltare personală.2/S/55695 51 . 6.Cum abordăm riscurile inerente în viitor . dorind să atenueze anxietatea faţă de necunoscut. considerând viaţa ca un fapt predestinat. Atunci când construim stereotipuri. Cunoştinţele privind dimensiunile culturale ne pot ajuta să înţelegem valorile şi nevoile care stau în spatele poziţiilor.Nu evităm incertitudinea: avem o atitudine contemplativă și fatalistă faţă de evenimente. steaguri naţionale şi imnuri.Cum apreciem diferenţele de autoritate şi putere .5.Orientat spre feminin: credem că sexele ar trebui să aibă roluri care se întrepătrund. cum ar fi statutul limbii. . 6.Orientat spre masculin: credem că diferenţele biologice prescriu diferite roluri sociale pentru sexe. Acestea sunt adeseori exprimate prin poziţiile luate faţă de simboluri. în special a celor etnice. POSDRU/ 83/5. valorile şi credinţele noastre nu pot fi negociate şi nici nu pot fi schimbate cu argumente raţionale sau prin persuasiune. Dar cu cât cei pe care îi observăm sunt cultural diferiţi de noi. deoarece simplifică realitatea umană complexă negând unicitatea fiecăruia dintre noi. Cum abordăm diviziunea rolurilor pe sexe . Dar a construi stereotipuri şi a le utiliza este periculos. În general. identitatea persoanelor aflate în poziţii onorifice. să fim mai toleranţi cu oamenii care sunt diferiţi de noi.Evităm incertitudinea: suntem activi şi ne vedem capabili să controlăm cursul vieţii noastre şi a relaţiilor pe care le avem. simplifică realitatea complexă şi ajuta corpul şi mintea noastră să dezvolte răspunsuri automate la stimuli similari.Acceptăm o distanţă mare faţă de putere: percepem ca fiind normal faptul ca superiorii sunt inaccesibili. este adeseori cauza unei comunicări dificile şi a conflictelor. Prejudecăţile bazate pe simplificarea oricărui grup de oameni într-un stereotip îngust şi negativ poate avea consecinţe tragice cum ar fi discriminarea. valorăm stabilitatea socială şi ideea ca fiecare are un loc rezervat în sistem şi că cei care deţin puterea au dreptul la privilegii .4. 6.familiale. cu atât mai mare este posibilitatea de a greși atunci când ne construim şi ne folosim de stereotipuri. valorăm egalitatea socială şi ideea că toţi ar trebui să avem drepturi si șanse egale 6. A construi stereotipuri este o funcţie naturală a minţii umane care.6. . nume de oraşe şi state. Comportamente Comportamentul nostru. determinat de stereotipuri şi prejudecăţi.Acceptăm o distanţă mică faţă de putere: percepem ca fiind normal faptul ca superiorii sunt accesibili. să învăţăm sa vedem lumea prin noi perspective. Stereotipurile etnice adeseori conduc la prejudecăţi. Aceste poziţii pot deveni cauze de conflict semnificative în societăţile divizate. violenţa şi în cazuri extreme genocidul.

credinţele şi valorile moștenite ne influențează modul în care vedem lumea şi o face inteligibilă prin imagini simplificate. .2/S/55695 52 . POSDRU/ 83/5. Deci. Lentilele culturale. . . dar este în natura umană ca grupurile să se privească cu suspiciune şi să se vadă ca rivale. Oamenii dobândesc şi absorb stereotipuri de la ―mediatorii culturali‖ mai degrabă decât din propria experienţă cu grupurile care sunt supuse stereotipurilor.Să adoptăm o atitudine mai umilă când e vorba de obiectivitatea judecăţii noastre . Stereotipurile sunt mult mai simple decât realitatea.7. în special cele care au fost asimilate în copilărie. acţionând ca persoane civilizate.Să recunoaştem că facem cu toţii parte simultan din mai multe grupuri şi că nici unul dintre aceste grupuri nu poate explica în totalitate ceea ce suntem . Trebuie să învăţăm cum să nu fim de acord asupra unor lucruri. Stereotipurile sunt folosite pentru a face comparaţii între grupuri. Dacă fiinţele umane ar fi pregătite pentru a face faţă conflictelor în mod constructiv.6. percepţiile şi comportamentul.Să fim mai atenţi la stereotipuri şi la cum acestea ne influentează atunci când interacţionăm cu alţi oameni. . . ne colorează cu obstinenţă lentilele. ce putem face? Ce trebuie să prevenim sau cel puţin să reducem este violenţa şi nu conflictul.Sunt false.Să ne concentrăm pe fiecare persoană în parte ca individ. Stereotipurile. Ce putem face pentru a reduce sau a elimina stereotipurile din viaţa noastră? .Să fim dispuşi să învăţam mai multe despre cultura şi profilul persoanelor care sunt diferite de noi . Toate stereotipurile sunt false prin natura lor.Să neutralizăm stereotipurile atunci când le întâlnim. decât între grupuri.Sunt simple.Sunt dobândite.Să ne amintim că ar putea exista mai multe diferenţe în cadrul unui grup. . . dificil sau imposibil de schimbat şi (b) competiţia este pe viaţă şi grupurile nu-şi permit să piardă pentru că se tem să nu dispară. Fiecare dintre noi merită să fie considerat ca o fiinţă umană unică. adeseori suntem capabili de a le rezuma în două sau trei propoziţii. am putea probabil reduce violenţa şi am putea oferi noi mijloace non-violente pentru atingerea scopurilor.1. Stereotipurile au patru caracteristici principale: .Sunt rezistente la schimbare.Să învăţăm să privim lucrurile şi din perspectiva celuilalt. nu ca ignoranţi în ale conflictului. Ceea ce face ca grupurile etnice să fie speciale în această competiţie asupra imaginii de sine este faptul că: (a) diferenţele percepute sunt datorate naşterii şi afilierii culturale.

dar în acel moment nu mai ramasese nimeni care să ia atitudine pentru mine. Apoi au venit după catolici şi nu am luat atitudine pentru că eram protestant. Martin Nimoeller ne povesteşte despre tragica sa experienţă din cel de al doilea razboi mondial: ―În Germania. Apoi au venit după membrii de sindicat şi nu am luat atitudine pentru că nu eram membru în nici un sindicat. Apoi au venit după mine. au venit mai întâi să îi ridice pe comunişti şi nu am luat atitudine pentru că nu eram comunist. Apoi au venit după evrei şi nu am luat atitudine pentru că nu eram evreu. ‖ POSDRU/ 83/5.2/S/55695 53 .Cum putem reacţiona la stereotipuri şi prejudecăţi într-un mod mai eficient? Răspunsul la o prejudecată este mai eficient atunci când nu este dat de către persoana ţintită. ci de o persoană care este membră a grupului din care face parte şi persoana care a iniţiat prejudecata.

ELEMENTE DE CULTURĂ. ISTORIE ŞI TRADIŢII ALE ROMILOR .CAPITOLUL II.

........................5............ Denumirea romilor .................. Sedentarizarea forţată şi asimilarea romilor .................................. Organizarea socială a romilor în Evul Mediu ......... după 1989............................................... 76 2............. Dezrobirea .................... 62 1.................. 62 1..................................... 59 1....10......................... 71 1........................... 56 1...................1................................................................... 72 2......................... Aşezarea romilor în spaţiul românesc ................................14..... 57 1.......... 75 2...... Deportarea romilor în Transnistria ............................ 71 1...................................4..........................................................3...... Statutul economic.. Romii în perioada interbelica .......11......................................... juridic şi politic al romilor ..................13........................................ 65 1............................................... 60 1.....................................................................5...... Statutul social al romilor în spaţiul românesc ................. Copilul ...... Situaţia romilor din România......... 63 1.................... ...................... Conceptul de ―pur şi impur‖ ......................................... 56 1............................................................................................................................................................................. 56 1...... Tradiţiile romilor ....15........... Căsătoria tradiţională in perioada moderna .............................................7....................................1......... Atestare documentară ...1............................ Dreptul cutumiar și solidaritatea în comunitatile traditionale ale romilor ......................... Rolul social şi economic al romilor în Ţările Române .............2....................... Principalele neamuri de romi din România ...................................3.................................. 58 1............4.................................. Intoducere ........................................ 75 2.8................................................. 75 2............................ 70 1...................................................... Cultura şi istoria romilor ...2.....................16................................... 77 ...... 63 1............9........................................................................ 76 2. 68 1......................6........................................12.............. Holocaustul ... Căsătoria şi familia în perioada robiei .............................................................. Romii în timpul regimului comunist...............................................

1. la nord-vest de Delhi. Intoducere Una dintre nevoile fundamentale ale oricărui individ este aceea de a se defini ca membru al unui grup. Studii lingvistice şi culturale dovedesc ca romii sunt de origine indiană. După unele teorii. din raţiuni psihologice. ca totalitatea elementelor spirituale şi materiale ce caracterizează modul de viată al grupului. un ansamblu de date prin care o persoană. în peninsula Iberică. sau. specialist francez în problemele romilor. O alta ipoteză este aceea că ei ar fi facut parte din clanul războinic al rajpuţilor (casta Kşatriya). fac trimitere la o minoritate etnică. elaborată pe baze istorice şi sociale. sub toate aspectele sale. în anul 1000. aceştia au venit în Europa. a obiectelor şi vaselor din metale neferoase. ar fi plecat împreună cu familiile spre ţinuturile POSDRU/ 83/5. ca triburi nomade în căutare de lucru. plecarea lor din India facându-se în mai multe valuri de migraţie. unul intrând în Europa prin stepele Asiei Centrale şi pe la nordul Mării Negre. fie ea individuală şi/sau de grup. sau din momentul în care informaţiile despre acesta devin disponibile. Sosirea romilor pe continentul european a avut loc în mai multe valuri. al unei colectivităţi. În 1192 armatele aliate ale principilor din Rajput au fost înfrânte în Bătălia de la Tararori. După înfrângerea suferită în lupta cu Mohamed Ghur. ei având ca principală activitate prelucrarea metalelor. Printre caracteristicile esenţiale ce definesc în general identitatea. CULTURA ŞI ISTORIA ROMILOR 1. definit în DEX.1. servesc ca reper în definirea identităţii şi caracteristicilor romilor. din India. probabil din regiunea nordică Punjab/ Kanauj. un loc important este ocupat de apartenenţa etnică. Atestare documentară Cele mai multe cercetări din plan intern şi internaţional referitoare la romi. din oricare arie geografică şi oricare perioadă istorică. se identifică ca aparţinând grupului. iar traseul urmat a putut fi reconstituit pe baza influenţelor pe care le-au avut asupra limbii romani. clanul războinic nord-indian Rajput (casta Kşatrya). Identitatea este o construcţie mentală. Astfel.2/S/55695 56 . prin ―istorie‖ întelegem descrierea evoluţiei în timp a romilor din momentul aparitiei primelor documente de atestare documentara. Cercetătorii sunt însă de acord că. Armenia şi Imperiul Bizantin. traversând Persia.2. Ei au avut ca punct de plecare nord-vestul sau centrul Indiei. iar faptele şi evenimentele ce au marcat istoric viaţa romilor. două grupuri de romi au urmat un traseu diferit. transnaţională. cu cel puţin 1000 de ani în urmă. prelucrarea lemnului şi divertisment. iar celălalt trecând prin nordul Africii. poate fi însă interpretate în mod diferit dacă nu se precizează sensul pe care îl acordăm acestor două concepte fundamentale. După Jean Pierre Legeois. cu o istorie tragică. limbile unor popoare asiatice şi balcanice alături de care au petrecut un anumit timp pe parcursul acestei migraţii. o privare de istorie în contextul tratamentului lor de către oricare putere politică şi societate. mai bine zis. Între multiplele apartenenţe la care acesta se poate raporta pe parcursul vieţii. incontestabil include istoria şi cultura. răspândită în toată Europa Centrală şi de Est. grupul cel mai numeros a fost cel care a intrat în Europa prin Asia Mică.1. Istoria şi cultura romilor. în urma unei lungi migraţii. Prin “cultură” înţelegem sensul ei larg.

s-a răspândit ideea că ei ar fi originari din Egipt. Unii istorici şi lingvşti cred că plecarea romilor din India s-a produs în secolul III d. Aici. zigeuner în germană. ―de neatins‖. strămutarea vechilor rromi s-a produs treptat şi întrun mod paşnic. "tartares" (tatar).) cucereşte şi transformă nordul Indiei într-o colonie a Persiei (Iranul de astăzi). la sosirea lor în Europa. Din Asia Mică. romii au trecut în Peninsula Balcanică. Gregorios II Kyprios în secolul al XIIIlea.3.Hr. Romii în Imperiul Bizantin Prima atestare documentară a romilor în Bizanţ datează din anul 1068 când se vorbeşte despre romi într-o scrisoare a patriarhului Constantinopolului. când şahul Ardashir (224-241 d.. un mod de autoidentificare a membrilor acestei minorităţi şi totodată un element important de unitate pentru romii din întreaga lume. în care se vorbeşte de o năvălire asupra estului Indiei. fapt petrecut.arabe şi turce. iar ulterior. "faraontseg" (gloata). unele zone frecventate de nomazi. până la Kannauj. pe această bază. Războinicul afgan Mahmoud Ghazni cucerind oraşul şi luând întreaga populaţie în robie. romii au fost confundaţi cu membrii unei secte creştine originare din Asia Mică şi care aveau reputaţia de magicieni şi ghicitori.1. popor. tsiganes în franceză. De aici romii au început să fie numiţi ―egipteni‖. sau ―care nu se ating de alţii‖). "saracin" (arab). limba romani. "athinganoi" (tigan). Marcel Courthiade. atât bărbaţii. au fost denumite ―Micul Egipt‖. unde sunt înscrise taxele care trebuie luate de la aşa-numiţii „egipteni― şi „atsigani―. a fost deci transferat grupurilor de romi şi stă. zingari în italiană. şi astăzi la baza denumirii utilizate în mai multe limbi pentru a-i desemna pe romi. Este poate prima etapă în lungul drum al romilor către lumea vestică. femeile cât şi copiii. 1. În aceste condiţii. incontestabil. se pare că până în partea de est a POSDRU/ 83/5. potrivit uneia dintre ipotezele larg acceptate. toate grupurile de romi ce şi-au păstrat limba proprie. la curtea regelui. Printre noii sosiţi se aflau şi numeroşi muzicanţi. Din punct de vedere lingvistic „rom‖ este un cuvânt vechi al limbii române. Datorită fertilităţii lor. romii au primit numele de athinganoi. Kannaujul era cea mai bogată zonă şi care avea populaţia cea mai numeroasă dintre toate oraşele Indiei de Nord. ca muzicanţi. 1. utilizează termenul ―rom‖ când se referă la membrii comunităţii în această limbă. Alte denumiri: ţigani în română. etc. bulgară şi maghiară. atsiganos (―neatins‖. îi vinde în Imperiul Persan. gitanos în spaniolă. După unii autori.Hr. denumire atribuită iniţial unei secte eretice prezente în Imperiul Bizantin în secolul al XI-lea şi care înseamnă de neatins (nu se recomandă contactul cu ei). Cert este însă faptul că.2/S/55695 57 . specialist în romologie citează un pasaj din Cartea Yaminilor. pagan).3. teritoriul Turciei de azi. cunoscuţi pentru talentul lor. la 82 km nord-vest de Kanpur. gypsies în engleză. folosit dintotdeauna pentru desemnarea apartenenţei romilor la o minoritate. "bohemien" (din Boemia). bogăţia Imperiului persan atrăgând tot felul de lume acolo. Astfel. "gypsy" (egiptean). Cuvântul ―rom‖ reprezintă deci. ori ca meşteşugari în diferite alte locuri. Romiii au fost denumiţi în diferite feluri şi de popoarele cu care au intrat in contact: "arami" (armean. acum 700 de ani. şi apoi în Europa. Tot în aceeaşi regiune a Balcanilor şi în aceeaşi perioadă s-a constituit şi mitul originii lor egiptene. probabil. Denumirea romilor Cele mai răspândite denumiri sub care sunt cunoscuţi romii se datorează perioadei petrecute pe teritoriul Imperiului Bizantin. Numele atribuit acestora. scrisă de cronicarului arab Al Utbi. exemplu în Grecia.

documente din anul 1414. Cronica moldo-germană arată că Ştefan cel Mare. traduse de Bogdan Petriceicu Hașdeu. unde şesteţ a fost Veriş Stanislav. semnate de Mircea cel Batrân şi care atestă faptul că. s-a petrecut despărţirea lor în trei grupuri din motive necunoscute încă astăzi: ramura ―lom‖ sau ―de nord‖. între 1370-1371. unde are alta casă a lui. iar odată cu retragerea tătarilor. documente din arhivele mănăstirii Tismana. 40 de salaşe de ―aţigani‖ către Mănăstirea Tismana. Viştea de Sus şi jumătate din Arpaşul de Jos. Ţările Europei - Ramura dom. unde este casa lui. atestau că ―cnejii de ţigani‖ erau romi şi aveau rol de intermediari între comunitatea romă şi stat. Spania. toţi marii stăpânitori de pământuri având ―robi ţigani‖. ramura ―dom‖ sau de ―sud-vest‖ şi ramura ―rrom‖ sau de ―vest‖. între anii 1390 şi 1406. pentru ―credincioasa lui slujbă. 1. stăpânea în Ţara Fagaraşului satele: Viştea de Jos. Nicolae Iorga consideră că romii au venit în principatele române odată cu invazia mongolă din anul 1241. domnul Mircea cel Bătrân donează ctitoriei sale. cu aproximativ 20 de ani înainte. de la Suceava. iar al treilea sat pe Bârlad. ‖ un boier Costea. În 1388. În Transilvania. În Moldova. în estul Turciei de astăzi. a lui Mircea cel Bătrân. POSDRU/ 83/5. Siria. prezenţa romilor este atestată în perioade diferite. un act din 2 august. a luat ―17 000 de ţigani cu dânsul în robie‖ şi tot în perioada lui Ştefan cel Mare apar si primele menţiuni scrise ale existentei paralele a două sisteme de drept în Ţările Române: unul pentru robi si celălalt pentru restul populaţiei. mobile şi imobile confirmă şi dania de. unde cade în Bârlad. unde sunt cneji (de ţigani) Tamaş şi Ivan‖.‖ 40 de salaşe de aţigani să fie slobozi de toate slujbele şi dăjdiile de venitul domniei mele‖. Tot în Moldova. Mănăstirea Cozia. precum și 17 ţigani de cort‖. atât domnul ţării. cât şi marile mănăstiri şi boierii. Africa de Nord. Imp. care dăruieşte 3 sate lui pan Toader Pitic. din secolul al XV-lea. Dan I. datate în 1387.4.2/S/55695 58 . Prima atestare documentară a romilor. când domnitorul Ţării Româneşti. sunt amintiţi 17 romi de cort aflaţi sub stăpânirea unui oarecare boier Costea. îl aminteşte pe Alexandru cel Bun. însă. În istoriografia română.Imperiului Bizantin. ―300 de sălaşe de ţigani‖. romii au rămas în stăpânirea românilor ca robi. din Ţara Făgăraşului (pământul domnitorului muntean). Robii romi ai Mănăstirii Tismana sunt amintiţi în toate confirmările ulterioare ale posesiunilor acesteia. datează din 3 octombrie 1385. la anul 1414. de lângă Turnu Severin. În Evul Mediu românesc. Aşezarea romilor în spaţiul românesc În România. romii veniseră în Valahia cu cel puţin un secol înainte de anul 1387. iar alt sat la gura Jeravaţului. cu ocazia expediţiei în Ţara Românească din anul 1471. anume unde au fost cneji (de ţigani) Lie şi Ţiganeştii. Pătrunderea lor în Europa s-a făcut după cum urmează: - Ramura lom. condiţie socială perpetuată până la abolirea robiei de la mijlocul secolului al XIX-lea. Bizantin. ‖ un sat la Cobâla. atât în Moldova cât şi în Ţara Românească. N-V Mării Negre - Ramura rrom. dăruiţi de către domnitorul Vladislav Mănăstirii Vodiţa. printre toate bunurile. de diverse surse documentare : înainte de 1300. Caucaz. grupurile de romi au avut un drum şi o istorie comună.

stăpânul.1. din perioada sosirii lor în Ţara Românească şi în Moldova şi până la mijlocul secolului al XIX-lea. ―autohton‖. de pildă iobăgia în Transilvania. singura posibilitate ce le rămânea romilor. nu acorda dreptul de proprietate ―străinilor‖. membrii acestora fiind nevoiţi să se îndrepte. acestea din urmă legând ţăranul de moşie. dobândeau si drepturi asupra ―străinilor‖ ce se stabileau în zone respective. spre ocupaţii considerate ―inferioare‖ în epocă. abuzurilor şi violenţelor care au mers până la viol şi tortură.5. nu se puteau plânge în justiţie. pe rob. în perioada imediat următoare constituirii primelor formaţiuni prestatale româneşti. Obiect al dispreţului societăţii. În timp s-a constituit astfel o clasă de ţărani dependenţi şi s-a consolidat dreptul boierilor si mănăstirilor asupra pământului de unde și denumirea de ―pământean‖. romii au avut un statut social aflat la limita societăţii: statutul de robi. ci i-a exclus din condiţia de fiinţe umane. Dreptul roman (specific imperiului roman. situaţia romilor din România în contextul mai general al populaţiilor de romi din Europa. Cu toate că şi în alte ţări. robii au fost supuşi unei exploatări crunte. fără să-l facă însă pe boier stăpân absolut al ţăranului: pe iobag.5. ei au fost definiţi in mod colectiv şi exclusiv prin această categorie de tip castă. asemeni romilor. nu numai că i-a plasat pe romi în afara societăţii. un boier sau o mănăstire. nu puteau avea un patrimoniu şi implicit nu aveau ce să transmită moştenitorilor. Dacă aceste grupuri s-au instalat insă in mediul urban în curs de constituire. putând să-i înstrăineze (să-i vândă sau să-i ofere ca dar). principii locali au transferat dreptul de a colecta dările către anumiţi boieri sau către mănăstiri. ei fiind consideraţi bunuri mişcătoare. romii au ajuns astfel în situaţia de dependenţă faţă de stăpân şi care s-a transformat apoi în robie. Statutul social al romilor în spaţiul românesc 1. însă. POSDRU/ 83/5. Procesul prin care romii au fost transformaţi în robi este asemănător celui prin care ţăranii liberi au ajuns la statutul de şerbi şi s-a derulat pe parcursul a aproximativ două secole. Starea de robie.Robia Timp de mai multe secole. Robia a fost total diferită de celelalte forme de servitute cunoscute în epocă. boierul nu-l putea vinde ca pe un obiect oarecare. romii aveau o poziţie sociala umilă. în plus. în esenţa lui un stat sclavagist) de la acea vreme stipula ca romii veniţi din afara graniţelor. servind totodată şi ca unitate de schimb. o sclavă nu se putea căsători ) între graniţele principatelor. nicidecum persoane. cum ar fi meşteşugurile şi comerţul. era cea a muncii itinerante în principal în meseriile solicitate de cei care lucrau pământul. cum sunt evreii sau armenii. acest drept al boierilor şi al mănăstirilor s-a transformat în drept asupra pământului şi mai târziu asupra persoanelor care erau iniţial libere. În perioada robiei romii nu erau subiect de drepturi şi obligaţii. de pildă iobăgia sau rumânia. fără să-l facă însă pe boier stăpân absolut al ţăranului: pe iobag boierul nu-l putea vinde ca pe un obiect oarecare. devenea implicit sclav. Robia a fost total diferită de celelalte forme de servitute cunoscute în epocă. societatea feudală. Proprietarii robilor aveau drepturi nelimitate. acestea din urmă legau ţăranul de moşie. să fie în proprietatea statului. rumânia în Ţara Romănească sau vecinia în Moldova. da. robi. (în conformitate cu legea romană. Treptat. Astfel. să-i pedepsească şi chiar să-i omoare. fie el domnitorul. Odată cu dreptul asupra pământului. fiecare copil născut de o mamă sclavă. Cum ―străinii‖ nu aveau acces la dreptul de a poseda pământ. bazată în mare măsură pe proprietatea asupra pământului. Şi altor grupuri etnice ce au migrat spre Ţările Române în perioada medievală. numită de aboliţionişti ―lepră socială‖. le-a fost interzis accesul la proprietate asupra pământului.1. pe rob. Statutul de robie particularizează.2/S/55695 59 .

. un sistem de drept pentru robi şi celălalt pentru restul populaţiei: Dreptul robilor prevedea. Deoarece foarte rar se întâmpla ca un ―ţigan‖ să nu fie şi rob.dacă robii erau în stăpânirea curţii. şi. După tipul de muncă pe care-o prestau. ca şi multe alte abuzuri ale stăpânilor asupra robilor. în restul teritoriului ei având un statut de ―iobagi regali‖. similară prăsilei necuvântătoarelor domestice.dacă stăpânii erau nobili. Robia i-a afectat profund şi pe copiii romi. numeroase mănăstiri au ajuns proprietare ale unui număr însemnat de robi. .biserica ortodoxă română deţinea robi mănăstireşti.În Transilvania romii au avut statutul de ―robi‖ doar în teritoriile. romii erau robi domneşti. aşadar nici familia de romi nu era recunoscută ca structură a comunităţii. dăruiţi ori vânduţi. Robul nu era om. ei trebuind să răspundă doar în faţa stăpânilor lor. schimbaţi. domnitorul a fost unicul proprietar de robi. ci obiect. pe lângă obligaţii. prezenţa romilor era importantă în regiune . boierul nu avea drept de viaţă şi de moarte asupra iobagilor săi.dacă stăpânii erau latifundiari.da. ulterior. vândut sau cumpărat. nesancţionate de lege.6. reglementări referitoare la relaţiile robilor cu oamenii liberi. erau practici aproape generalizate. preţuit. sancţiunile de care ei (robii) erau pasibili şi instanţele care trebuia să-i judece în caz de nerespectare a obligaţiilor sau în cazul comiterii de infracţiuni. în principal. . Existenţa paralelă a celor două sisteme de drept din Ţările Române. ce aparţineau domnilor munteni si moldoveni. presupunea. Infracţiunile grave sau problemele ivite între robi şi ceilalţi locuitori erau tratate de autorităţile judiciare ale statului. asupra robilor săi însă. boierii au dobândit şi ei un număr semnificativ de robi. O ―ţigănie‖ varia ca dimensiune după numărul de robi deţinuţi şi putea fi mărită dacă stăpânul cumpăra sau dacă moştenea de la familie mai mulţi robi. Tot prin donaţii. să presteze anumite munci în folosul statului. Robii domneşti erau obligaţi să plătească statului un impozit anual si. În funcţie de stăpânul pe care-l aveau. Dacă erai ―ţigan‖ erai automat rob.Toţi robii romi ai unui stăpân formau “ţigănia” acestuia şi locuiau. da. . prin cumpărare. romii care lucrau în casă erau robi de casă. deseori la preţuri mai mici decât cele ale animalelor. La început. grupurilor de robi romi le era respectată autonomia de decizie. ci ca metodă de înmulţire a robilor. în scurt timp. 1. pentru că nu erau consideraţi suficient de buni pentru muncă. uneori. romii erau robi gospodăreşti. Robii aparţineau domnitorului ţării. . romii au fost împărţiţi pe categorii: .2/S/55695 60 . situaţia era diferită. la marginea satelor de români sau în sate integral rrome. ―ţigan‖ a ajuns să însemne ―rob‖. Robii aflaţi în proprietatea boierilor şi a mănăstirilor erau scutiţi de orice fel de obligaţii faţă de stat. cei POSDRU/ 83/5. juridic şi politic al romilor În secolul al XV-lea . în timp ce bărbaţii constituiau o importanţa forţă de muncă în domeniile: prelucrarea metalelor.În Ţările Române. Prin intermediul unor donaţii. gata să fie cântărit. Pentru toate problemele interne. boierilor şi mănăstirilor. romii erau robi de curte. prelucrarea lemnului şi divertisment. Femeile erau importante pentru deprinderile lor în muncile casnice. . Abuzul sexual al proprietarilor de robi asupra fetelor rrome şi torturarea robilor. Statutul economic. aceştia fiind despărţiţi de familiile lor după bunul plac al stăpânilor.

o situaţie oarecum mai bună decât a robilor ―de ogor‖. POSDRU/ 83/5. Se pare că situaţia lor era una mai bună decât ale celorlalte categorii deoarece nu aveau un stăpân direct. Romii domneşti. din care îşi lucrau obiectele casnice. având un anumit procedeu pentru curăţirea lui. Ei depindeau în continuare de domn şi obişnuiau să se aşeze prin locurile împădurite. . o parte însemnată dintre robii romi şi-a continuat modul de viaţă semi-nomad. pentru o sumă de bani plătită mănăstirii.Lăutarii cântau la curţile boierilor şi în crâşmele din satele şi oraşele ţării. fie ca meseriaşi. a rămas la curtea stăpânilor.2/S/55695 61 . consacrându-li-se.Ursarii au venit din sudul Dunării şi se îndeletniceau cu purtarea prin sate şi mahalalele târgurilor a urşilor îmblânziţi unde îi jucau tot anul. fie la tăiatul şi căratul lemnelor.Geambaşii aveau ocupaţie caracteristică vânzarea-cumpărarea cailor sau chiar şi furtul acestora. Pieptănarii confecţionau piepteni din oase. O parte dintre ei. Florăresele şi lustrangii de ghete erau meseriaşi romi ce aveau să apără mai târziu. Roabele erau folosite la munca din bucătării ca servitoare şi la toarcerea lânii. blide şi albii. cu copaci buni. Singura obligaţie a proprietarilor de robi era de a asigura hrană şi îmbrăcăminte robilor care munceau pe lângă curtea domnitorului. mănăstireşti şi boiereşti. în timp ce. Aceştia proveneau îndeosebi din donaţii făcute de domni şi soţiile lor sau de familiile boiereşti „care se întreceau în a clădi biserici şi mănăstiri. Romii mănăstireşti se ocupau cu treburile mărunte de la mănăstire şi cu lucrarea moşiilor. II. Robii domneşti îşi exercitau meseriile prin toată ţara. ceilalţi robi au fost aşezaţi (vătraşii) pe moşiile domneşti. După dispariţia acestei ocupaţii. I. în Evul Mediu. Ei erau în acele vremuri meşterii cei mai iscusiţi în prelucrarea fierului. confecţionând vase. să lucreze şi la particulari. Ei sunt atestaţi pentru prima dată în anul 1620 în Ţara Românească.dar mai proveneau şi din vânzări şi schimburi particulare‖. Ei aduceau domniei însemnate venituri prin dările pe care erau obligaţi să le plătească visteriei domneşti. O parte a acestora. Ei erau folosiţi fie la munca câmpului. Procedeul de lucru îl constituia spălarea nisipului şi pietrişului adus de ape din munţi. romii ―aurari‖ au început să prelucreze lemnul. Clopotarii confecţionau clopote pentru biserici şi tot ei le şi trăgeau. datorită epuizării resurselor de nisip aurifer. unde vor lucra pământul. a început să facă cărămizi. astfel.. Lăeşii erau de meserie fierari.Spoitorii se ocupau cu cositoritul căldărilor făcute de căldărari.. Alături de aceştia mai erau băieşii transilvani. Zlătarii sau inelarii confecţionau inele şi alte bijuterii din aur şi din argint. adică robii din ţară care nu aparţineau nici mănăstirilor sau boierilor ci aparţineau domnitorilor aveau denumiri specifice. în funcţie de meserii.care lucrau în agricultură erau robi de ogor. Uneori ei erau trimişi. cazane pentru ţuică etc. dată fiind cererea de atunci. după cum urmează: Aurarii sau “rudarii” erau cei mai numeroşi dintre robii domneşti şi plăteau domnului o anumită cantitate de aur scoasă din râurile ce străbat Moldova şi Ţara Românească. pe care le înzestrau cu moşii întinse şi numeroase sălaşe de ţigani. Numărul lor era relativ ridicat. fugind de pe domeniile mănăstirilor ori de câte ori aveau ocazia. cam din secolul al XIX-lea. în special cei aflaţi în stăpânire domnească. Se mai îndeletniceau şi cu creşterea catârilor şi cu confecţionarea ciururilor şi a altor obiecte mărunte din metal. mănăstirile având cei mai mulţi robi romi. denumirea păstrată şi astăzi.. Căldărarii prelucrau arama şi confecţionează căldări şi vase de bucătărie. care se deosebeau de primii prin aceea că scoteau aurul din pietrele munţilor. Condiţiile lor de viaţă erau grele.. primind astfel denumirea de lingurari. Proprietarii robilor aveau practic drepturi nelimitate asupra acestora. din locurile numite băi. îndeletnicindu-se cu diferite ocupaţii casnice. pe lângă curţile boiereşti sau pe lângă cele mănăstireşti. în special linguri. cea de cărămidari. Pe teritoriul Ţării Româneşti şi al Moldovei. cu excepţia dreptului de a le lua viaţa. Erau unii dintrei ei însă care efectiv erau obligaţi să lucreze la curtea domnească şi prestau orice tip de muncă le era ordonată.

Dregători ai statului erau răspunzători pentru relaţiile cu şefii romilor în legătură cu adunarea acestor impozite. birjari. dăruiţi ori vânduţi. vizitii. răspunzând necesitaţilor economice. căsătoriile făcute de rromi. spălătorese. cameriste. De foarte multe ori. POSDRU/ 83/5. proprietarii îi lăsau pe robi să aibă copii doar pentru că li se mărea sălaşul de ţigani şi deci aveau asigurată pentru mulţi ani mâna de lucru ieftină sau obiecte pe care oricând le puteau folosi ca schimb. O categorie aparte o formau argaţii.cizmari. lăutari. nu erau luate în seamă. grădinari etc. 1. dar. cusătorese. zestre şi chiar pradă de război şi cuprindeau ―ţigani‖ de curte şi ―ţigani‖ de ogor. varia după: vârstă. sănătate. bucătărese. Deţinerea unui număr mare de robi asigura de asemenea un prestigiu ridicat în societatea românească medievală. însă. sacagii. care era răspunzător faţă de stăpân de îndeplinirea obligaţiilor şi îndatoririlor romilor avuţi în grijă. familia de romi nu era recunoscută în nici un fel. croitorese. Rolul social şi economic al romilor în Ţările Române Cei mai mulţi dintre romi erau meşteşugari. . Robii de curte erau conduşi de către un vătaf ales dintre ei. copiii rromi erau despărţiţi de familiile lor. schimbaţi. Se impunea juzilor rromi să supravegheze ca astfel de căsătorii să nu se facă. « de au fost fugari au ba‖. pitari. Lămurirea neînţelegerilor de tot felul. îngrijitorii şi crescătorii de animale: văcari. bivolari. fiind legaţi juridic de proprietar.2/S/55695 62 . pitari. Cel mai mare proprietar de robi era însă statul (reprezentat iniţial prin domnitor) care şi el obţinea venituri însemnate din impozitele pe care robii trebuiau să le plătească. slujba îndeplinită şi însemnătatea ei. agricultori. lăutari. birjari. în special clarificarea apartenenţei la un stăpân. hărnicie. vizitii. . 1. moşteniri. Abuzurile asupra romilor robi erau practici aproape generalizate şi considerate lucruri normale. iar cei de curte aveau ocupaţii. precum: slujnice sau feciori în casă.Robii de ogor munceau moşiile boierilor. Ei erau foarte căutaţi deoarece constituiau o importantă sursă de venit pentru stăpânii lor. bucătărese.Robii de curte erau: slujnice sau feciori de casă.8. pădurari. părinţilor în cazul în care îndrăzneau să protesteze. deseori la preţuri mai mici decât cele ale animalelor. Robii erau valoroşi pentru boier. Activităţile din agricultură nu puteau fi desfăşurate fără unelte specifice iar meşteşugarii romani erau insuficienţi. porcari. se făcea prin delegarea unor boieri de încredere care să cerceteze cazul şi să aducă martorii în cazul respectiv. boierii nu le făceau viaţa mai uşoară. pentru că nu erau consideraţi suficient de buni pentru muncă şi nu produceau destul. spălătorese. pentru familiile de romi era abuzul sexual al proprietarilor de robi asupra fetelor rome şi torturarea robilor. Romii s-au adăugat astfel meşteşugarilor existenţi. atât ei cât şi robii în cauză . fără a cere voie de la stăpânii lor.7. femeia şi copiii acesteia revenind stăpânului ei. găinărese etc. cumpărări. cizmar. Romii boiereşti proveneau din danii domneşti. Preturile mari la care se tranzacţionau pana in secolul XVIII robii romi arată clar importanța rolului lor în economia ţărilor romane.consideraţi în sfera bunurilor nemişcătoare. Aceştia au ocupat un loc important în economia ţărilor române. în caz contrar erau pedepsiţi. Preţurile robilor romi . totuşi. În Ţările Române robii romi reprezentau cea mai ieftină şi mai sigură mână de lucru. şi au reuşit în final să domine acest tip de activităţi. toate acestea niciodata sancţionate de lege. Căsătoria şi familia în perioada robiei În perioada robiei. herghelegii. ce avea un caracter aproape exclusiv agricol. Ceea ce era foarte dureros. Până la impunerea domniilor fanariote.III.

înşelăciunile. Sedentarizarea forţată şi asimilarea romilor Romii din Ardeal se aflau sub jurisdicţia oraşelor pe lângă care trăiau. rolul de intermediar între comunitate şi autorităţi. al XVIII-lea. care aparţineau unor proprietari diferiţi . interzice stăpânilor să-i despartă pe soţii ―ţigani‖. Funcţia era deţinută pe viaţă. ca de altfel. el ridicându-se la 30-40 de familii. cu caracter gradual. având şi dreptul de aplicare a pedepselor. s-a modificat POSDRU/ 83/5. sălaşul desemna mai multe familii grupate după rudenie ce practicau aceeaşi meserie. Printr-o serie de decrete ale Curţii imperiale din perioada 1758 -1773. Iosif al II-lea (1780-1790). toată ceata. Când romii se judecau cu cineva din afara cetei. stăpânului feudal pe a cărui moşie se aflau. Copiii rezultaţi din această căsătorie puteau în continuare să fie împărţiţi între stăpâni. cea de-a doua atribuţie importantă care revenea şefului romilor o constituia strângerea taxelor pe care comunitatea în ansamblu sau fiecare în parte le datorau statului. Cetele erau alcătuite pe baze profesionale: aurari.2/S/55695 63 .9. domnitorul Moldovei. 1. ci erau organizaţi. fiind o familie nucleară formată din bărbat. în cazuri foarte rare copiii fiind şi ei căsătoriţi. femeie şi copii. lingurari. în deplasarea lor prin ţară pornea. Ceata de romi avea un şef propriu. până la mijlocul secolului al XVIII-lea romii interesau autorităţile statului mai ales din punct de vedere fiscal. Aceste căpetenii constituiau un fel de aristocraţie a romilor. Judele sau voievodul îndeplinea. cazul era de competenţa justiţiei statului. după modelul românesc. Tipul de familie nu diferea de cel al ţărănimii române majoritare. După dreptul de judecată.10. în Transilvania vorbindu-se uneori şi de cort. ursari etc. cel mai mic grup fiind familia. 1. bătăile. Situaţia era aceeaşi şi pentru Ţara Românească. de regulă. în cadrul unei adunări la care participa tot grupul şi care se desfăşura după un anumit ritual. care purta numele de jude sau giude. comunitatea avea şi are un rol fundamental. Judecata era făcută în faţa întregii comunităţi ţinând cont de normele interne nescrise ale acesteia. Acesta este aspectul cel mai important al autonomiei de care se bucurau comunităţile de romi nomazi în Transilvania şi în Ungaria. Pentru aceasta şeful romilor era scutit de plata impozitului şi de celelalte obligaţii. Istoricul Viorel Achim ne spune că sălaşul era numit de obicei ―companie‖. în acest fel. Şefii cetelor erau aleşi de membrii comunităţii. în Ţara Românească şi Moldova. în afară de încasarea impozitului. autorităţilor locale sau.Romii sedentari (aşezaţi) trăiau în grupuri. . Acesta mai era numit şi ceată. Pentru Ţara Românească şi Moldova.La romii nomazi. Peste un număr oarecare de juzi era bulibaşa care. Sancţiunile cele mai severe se bazează pe izolarea de comunitate a persoanei vinovate şi a familiei sale. în unele cazuri. În timpul Imperiului Austro – Ungar şi a domniei împărătesei Maria Tereza (1740-1780) şi a fiului ei. s-a încercat o politică generală. Aceştia erau aleşi dintre bărbaţii romi consideraţi a fi cei mai puternici şi cei mai înţelepţi. şi de voievod în Transilvania. într-un voievodat. Atât in procesul de judecată cât şi în aplicarea sancţiunilor stabilite. În general. dacă aceştia nu cumpărau întreaga familie pentru a nu o despărţi.Constantin Mavrocordat. care avea o largă autonomie judiciară şi era condus de un voievod. numărul familiilor care alcătuiau o ceată era mic. şi în Ţara Românească şi în Moldova. dar nu era ereditară. În Transilvania romii nu au fost robi. familia se regăseşte în documente sub denumirea de sălaş.. Organizarea socială a romilor în Evul Mediu . Acesta judeca adulterele. judeca toate neînţelegerile dintre familiile unei cete sau chiar neînţelegerile membrilor dintr-aceeaşi familie. Prin urmare. în a doua jumătate a sec. în martie 1743. avându-se grija unei evidenţe cât mai stricte a numărului lor şi a impozitelor care trebuia să le plătească în Transilvania. referitoare la sedentarizarea forţată şi asimilarea romilor.

folosirea limbi ţigăneşti se pedepsea cu 24 de lovituri de bâtă. la Cernăuţi. .2/S/55695 64 . Raporturile lor cu stăpânii trebuiau să fie voluntare şi să se bazeze pe un contract cu aceştia―. A fost. ţiganii iobagi pot avea cai. Iosif al II-lea dă o patentă prin care desfiinţează robia în Ardeal. Deşi nobilimea s-a opus puternic acestei măsuri. Rezultatele acestei politici nu au fost totuşi cele aşteptate. În data de 19 iunie 1783.se interzice ţiganilor să deţină cai cu scopul de a-i vinde. pentru că boierii şi mănăstirile nu voiau să renunţe la o mână de lucru neplătită şi care se afla la dispoziţia lor. iar preoţii trebuiau să vegheze ca toţi copiii romi să urmeze şcoala. s-a dat o ordonanţă imperială privind servitorii. un an mai târziu.pentru fixarea ţiganilor şi legarea lor de cocupaţia agricolă urmeaza ca domnii de pământ să le pună la dispoziţie o bucată de pământ‖. Tinerii romi trebuiau să satisfacă un stagiu militar în armata imperială. în multe cazuri impactul ei fiind doar de scurtă durată. Deşi nobilimea s-a opus puternic acestei măsuri. „în 1786. Ei argumentau că starea de robie este „cea mai potrivită pentru ţigani. De asemenea.În aceste condiţii. . portul si ocupaţiile tradiţionale. tradiţiile. le era interzisă limba.statutul fiscal al romilor. limba. s-a dat o ordonanţă imperială privind servitorii. chiar dacă procesul natural de asimilare a fost puternic accelerat de aceste măsuri în anumite regiuni. nu au fost în totalitate afectate de masurile asimilaţioniste. dar numai pentru a-i folosi la muncile agricole şi nu pentru a face comerţ cu ei. Decretele menţionate precizau pedepse severe în caz de neîndeplinire a prevederilor decretelor curţii imperiale.copiii de peste 4 ani urmează să fie ridicaţi şi încredinţaţi unor familii ne-ţigane şi repartizaţi în aşezări vecine―. supraveghează POSDRU/ 83/5. au fost interzise căsătoriile între romi. . iar copiii romi de peste patru – cinci ani erau separaţi de familie.este interzisă folosirea limbii ţigăneşti şi sunt interzise portul şi ocupaţiile specifice ale ţiganilor. Raporturile lor cu stăpânii trebuiau să fie voluntare şi să se bazeze pe un contract cu aceştia―. sub răspunderea preotului. extrem de greu să fie aplicat acest ordin. dată fiind relativa autonomie regionala ce funcţiona în Imperiul Habsburgic şi atitudinea ostilă a unora dintre nobili. În Ţara Românească şi în Moldova. romii. împăratul Iosif al II-lea a dat un ordin prin care robia era desfiinţată în Bucovina. În anul 1761. însă. . În anul 1767 se desfiinţează jurisdicţia voievodului asupra ţiganilor. curtea imperială şi-a redus interesul faţă de romi. La 22 august 1785. iar căsătoriile mixte sunt reglementate strict. statul. fiind în avantajul ţiganilor―. Nici elementele de bază ale identităţii lor. ridicaţi şi încredinţaţi unor familii nerome din aşezările vecine. Cu toate acestea.ocupaţiile tradiţionale. portul. numiţi acum oficial “ţărani noi‖ (neubauer) sau ―unguri noi‖ noi (új magyarok).copiii ţigani trebuie să meargă la şcoală. Într-adevăr. erau forţaţi să se orienteze spre ocupaţii agricole. doar în anumite zone aceste decrete au fost cu adevărat puse în aplicare. un an mai târziu. după moartea lui Iosif al II-lea. proprietarii de pământ fiind datori să le pună la dispoziţie o bucată de pământ. le era interzisă deplasarea şi chiar deţinerea de cai şi căruţe. „în 1786. printr-o reţea de slujbaşi. . În anul 1773 sunt interzise căsătoriile între ţigani. unii romi şi-au părăsit casele şi terenurile pe care fuseseră obligaţi să se instaleze şi au revenit la modul lor de viaţă tradiţional.

11. în Regulamentul Organic din 1831. În primul document. dar şi să le înlesneasă construirea de case―.1. în anul 1844. Abia în deceniul patru al secolului trecut apar aici primele măsuri ce vizau sedentarizarea forţată a romilor. Un element important în acest context l-a constituit apariţia ―ţigăniilor‖. De asemenea. hatmanului.octombrie. Curentul aboliţionist Dezrobirea robilor a fost pusă în legătură directă cu iluminismul şi cu faptul că un mare număr de intelectuali români care proveneau din rândul boierimii îşi făcuseră studiile în marile universităţi europene şi erau cuceriţi de idealurile liberale ale Occidentului. În revista "Propăşirea. Foaie ştiinţifică şi literară. servind şi ca unitate de schimb. Supravegherea tuturor ―ţiganilor domneşti‖ din ţară era de competenţa unui înalt dregător. secerat sau la alte munci. Se poate vorbi astfel de un proces de sedentarizare şi asimilare în populaţia românească a unei părţi a romilor din Ţara Românească şi Moldova prin adoptarea voluntară de către romi a modului de viaţă specific comunităţilor româneşti și prin intermediul căsătoriilor mixte. I-au folosit într-o măsură mai mare decât înainte la muncile agricole propriu-zise şi i-au supus unui regim de muncă cu care aceştia nu erau obişnuiţi. în perioada martie . în Ţara Românească. repartizarea a câte 5-6 familii de ţigani întrun sat pentru a-i dispersa. vânduţi ori dăruiţi."Țiganul este o persoana ce atârna de altul cu averea şi familia sa". statornicirea ţiganilor şi deprinderea lor cu lucrarea pământului. de Vasile Alecsandri. la cap. Ţiganii erau consideraţi ca făcând parte din sfera bunurilor nemişcatoare. ―care aminteşte de ţiganii cei chinuiţi. Vasile Alecsandri publica poezia POSDRU/ 83/5. a satelor şi a curţilor boiereşti. ei poartă numele de “cnezi de ţigani”. proprietarii asigurându-le teren şi grădină. care îi atestă. apare prima parte a "Istoriei unui galbân si a unei parale". în 1458. când principatele intrau într-o economie de tip capitalist. din secolul al XVII-lea. În Ţările Române. De asemenea în nr. la lucrul viitor. Pe toată perioada dintre secolele al XV-lea si al XIX-lea se constată o creştere a numărului romilor ce devin sedentari sau chiar se contopesc în populaţia dominantă. Ulterior.11. Se putea vinde chiar o "jumatate" de rob. Acum.2/S/55695 65 . În Ţara Românească această funcţie revenea marelui armaş. a devenit un lucru obişnuit ca un boier să angajeze sezonier. II prevedea că. prin sedentarizarea unor comunităţi întregi de romi în preajma mănăstirilor.―ţiganii domneşti‖ dintr-o regiune sau pe toţi ―ţiganii‖ de un anumit neam din toată ţara sau dintr-o parte a ei. ―În epoca regulamentară exploatarea ţiganilor a fost în general mai mare decât înainte. 5 din 1844 al aceleaşi reviste. Iaşi". la cosit. s-a adoptat „Reglementul pentru statornicirea ţiganilor― prin care se dorea „aşezarea ţiganilor statului pe moşiile particulare. 1. iar în Moldova. adicĂ jumătate din numărul copiilor care i sar fi cuvenit unuia dintre soţi. aceşti slujbaşi se numesc ―vătafi de ţigani‖ sau ―vornici de ţigani‖. La Regulamentului Organic din Ţara Românească era anexat şi un Regulament pentru îmbunătăţirea soartei ţiganilor statului care prevedea: lichidarea nomadismului. dar şi de farmecul şi pitorescul deosebit ce-l prezintă şatrele acestor nomazi‖. schimbaţi. unii boieri s-au preocupat de transformarea robilor într-un capital favorabil. în contextul nevoii crescânde de forţă de muncă ieftină pe marile moşii. ţigani aparţinând statului sau altor particulari„. limitarea libertăţii lor de mişcare. Dezrobirea 1. În Moldova. La aceasta se adaugă şi interferenţele cu populaţia majoritară prin intermediul căsătoriilor mixte.

1. se votează o lege prin care sunt eliberaţi din robie toţi romii mitropoliei. Berlin. că şi-au uitat cu totul limba. Adunarea Valahiei procedând la fel în 8 februarie. săteni. o "Scrisoare…" prin care militează pentru cauza romilor.‖ În anul 1844. 1856. ai bisericilor şi ai oricărui alt aşezământ public. Impozitul pe care statul urma să îl încaseze de la POSDRU/ 83/5.11. eliberând romii . profesori. 20 de ani. Adunarea Moldovei a votat în unanimitate abolirea sclaviei în principat. ai mănăstirilor şi metocurilor. Prima „Lege pentru desfiinţarea dajnicilor de sub adminstraţia Vorniciei Temniţelor şi trecerea lor sub administraţia ocârmuitorilor de județe― care a desfiinţat robia unei categorii de romi (robii domneşti) a fost adoptată. oferindu-se. exemplu urmat de bisericile din Moldova şi Valahia. în revista "Foaie pentru minte. Boierii tineri care erau proprietari de robi călătoresc în Europa şi învaţă la Universităţile din Paris. zeciuiala lor intră în cutiile satelor. Legea nu prevede nici o despăgubire. care sunt tot mai mult folosiţi în agricultură. şi-au pierdut moravurile şi obiceiurile pe care le aveau ceilalţi romi nomazi. porniţi de un sentiment nobil. "Țiganul vîndut". ai episcopiilor. la 11 februarie 1847.2/S/55695 66 . Totodată ―urmând exemplul lui Câmpineanu. O mare parte a populaţiei de romi era deja aşezată în localităţi înainte de epoca dezrobirii. robii. Câţiva ani mai târziu. veniţi toţi câţi aţi pus odată mâna pe condei. Viena. Statul şi particularii încep să-şi închirieze. Dependenţa istorică de "stăpânii" lor şi lipsa unei modalităţi de întreţinere cu potenţial economic a făcut ca mulţi dintre romi să se întoarcă către „stăpânii‖ unde fuseseră sclavi. i-a eliberat pe romi. de data aceasta singuri spre vânzare. odată cu creşterea importanţei acesteia. cauza ţiganilor şi să ne luptăm pentru slobozenia lor: religia interesul statului şi duhul înaintării noroadelor ne va fi în ajutor. fără a-i împroprietări însă."Desrobirea țiganilor". În 23 decembrie 1855. ―Veniţi domnilor. Legile dezrobirii Trecerea de la statutul barbar al robiei la statutul de om liber s-a făcut la mijlocul secolului al IX-lea. Mihail Kogălniceanu. "O țigancă tînară cu pruncul la statua Libertății" etc. iar pentru fondul de răscumpărare a ţiganilor particulari Visteria va da doar 47 600 lei‖. aceasta producându-se într-un mod natural. Până la eliberarea din robie nu au existat măsuri speciale din partea statului în vederea sedentarizării lor. în Ţara Românească.2. la 22 martie 1843. inima si literatura". veniţi să facem pentru întâia oară o cauză comună. le-a dat dreptul să locuiască în zonele în care lucraseră până atunci. remarca la anul 1837. conducătorul celor două principate unite. când domnitorul Ioan Cuza. Vasile Alecsandri şi-a eliberat robii după dorinţa părinţilor. la propunerea domnitorului Gheorghe Bibescu. jurnalişti şi poeţi. care în anul 1834 slobozeşte din robie toţi romii moşteniţi de la părinţi. situaţie care a afectat romii până la cel de-al II-lea război mondial. „După ce aceşti oameni vor fi pe deplin asimilaţi sub aspect fiscal cu plugari. Eliberarea complet legală a avut loc în 1864. Cezar Bolliac (1813-1881) publica. iar când se reîntorc în ţară îşi dau seama că robia romilor este o ruşine a ţării în faţa statelor civilizate şi încearcă a schimba acest lucru. când câţiva proprietari de sclavi din Moldova au dat un exemplu. Eliberarea romilor din robie a fost prima mare reformă socială şi a durat aprox. pentru sume însemnate de bani.‖ Bolliac este de asemenea autorul poemelor "Fata de boier şi fata de țigan". faptul că romii aşezaţi în sate şi oraşe aveau locuinţe stabile. astfel încât nu mai puteau fi deosebiţi de români. din balconul casei din Mirceşti.

romii au trebuit să lucreze mai departe pe pământul foştilor stăpâni. au fost asimilaţi ţăranilor şi plăteau impozit la stat.3. formată din Cezar Bolliac. În Moldova. devenind mici ţărani proprietari de pământ. câte se află pe cuprinsul Ţării Româneşti―. Acum ei aveau şi dreptul de a se căsători cu români.2/S/55695 67 . I. În Moldova. însă. vor fi. de către Divanul Obştesc al ţării. odată sloboziţi.11. Astfel. Abia prin reforma agrară din anul 1864. de asemenea. comisie care a eliberat 20.persoanele eliberate urma să servească la răscumpărarea robilor pe care boierii îi vor vinde. fiind consideraţi români. 1. la 31 ianuarie 1844. revoluţionarii paşoptişti din Ţara Românească cuprinseseră şi „desrobirea ţiganilor prin despăgubire―.000 de „bilete de slobozenie‖ . ai mănăstirilor şi metocurilor. În anul 1847. când au fost eliberaţi robii particularilor. dobândind aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi locuitori ai ţării. la 11 februarie. cea a ― romilor particularilor‖. înfrântă de către Fuad Paşa. Grupuri însemnate de romi ajung şi în America. episcopiilor. Robii au fost eliberaţi. când o alianță provizorie a reuşit să formeze guvernul central de la Bucureşti şi a ridicat problema sclaviei. Ioasaf Znagoveanu şi Petrache Poenaru. domnitorului Mihail Sturza. Revoluţia din 1848 Ideile liberale ale Occidentului au provocat schimbarea legilor în 1848. iar caimacamul Ţării Româneşti hotărăşte „ca toate acturile slobozite în vremea revoluţiei în privinţa ţiganilor particularilor POSDRU/ 83/5. începând cu anul 1856. viaţa lor neschimbându-se semnificativ. aparţinînd clerului. iar de toate celelalte îndatoriri catre stat ale locuitorilor dajnici timp de trei ani de la așezare. Australia şi Africa de Sud.La 26 iunie 1848 au declarat dezrobirea robilor boiereşti/particulari şi au constituit „Comisia pentru liberarea robilor―. La 14 februarie 1844. şi de 4 galbeni pentru lăieşi. „Dările adunate de la acesti țigani formează un fond special destinat răscumpărării ţiganilor robi pe care particularii şi-i scot la vânzare―. ci i-a exclus din condiţia de fiinţe umane. După ―dezrobire‖ şi până la începutul secolului XX. care nu numai că i-a plasat pe romi în afara societăţii. unii romi primesc pământ. ai bisericilor şi ai oricărui alt aşezământ public― din Ţara Românească. a episcopiilor şi mănăstirile îndeobşte. din timpul lui Al. a fost votată legea prin care robii domneşti deveneau liberi. obligaţi să achite aceleaşi taxe ca şi ceilalţi contribuabili‖. Petre Mavrogheni şi Mihail Kogălniceanu au redactat un proiect de lege prin care se desfiinţa robia ultimei categorii de romi robi. ţiganii care erau robi mănăstireşti şi ţiganii care practicau meserii la oraş sînt. din punct de vedere juridic. ai episcopiilor. se constată un proces demografic de emigrare a unor grupuri mici de romi. ţiganii mitropoliei. se vor bucura de aceleaşi drepturi cu aceştia şi îşi vor îndeplini obligaţiile legate de proprietate. cu toate că. fără indemnitate. care pleacă în ţări din Europa Centrală şi de Vest şi Rusia. și se aplică începând cu momentul în care s-a petrecut așezarea lor―. Starea de robie a fost numită de aboliţionişti ―lepră socială‖. romii nu mai figurează în statistici. de asemenea. Cuza. Legea a fost votată. Revoluţia a fost. au fost eliberaţi „toţi ţiganii mitropoliei. În programul lor din 9 iunie 1848. fără deosebire. sloboziţi‖. intră în clasa celorlalţi locuitori slobozi. Scutirile sunt valabile și pentru țiganii deja așezați. Proprietarii urmau să primească o despăgubire de 8 galbeni. „se desrobeau. la 22 decembrie 1855. În baza „ Legii pentru regularisirea țiganilor mitropoliei. conform legii. prezintă Adunării Obşteşti un proiect de abolire a robiei pentru ţiganii clerului şi pentru cei care practică meserii în oraşe: „Ţiganii cu domiciliu. mănăstirilor şi aşezămintelor publice. La cererea domnitorului Grigore Alexandru Ghica. dar statul nu a dat romilor pământul şi uneltele necesare lucrării lui. proclamând eliberarea tuturor robilor (ţiganilor). pentru lingurari şi vătraşi. „tiganii sunt scutiţi de bir timp de un an.

În anul 1856. florărese. Romii în perioada interbelica După realizarea Marii Uniri şi după formarea statului România. caldari de mamaligă). chivuțe sau slugi. hornari.4. oale. numărul populaţiei de romi a crescut datorită numărului mare de romi care trăia în Transilvania. ibrice. vânzatori de vechituri. ciubotari. Dintr-un raport al Departamentului de finanţe al Moldovei din iunie 1856. vânzatori de ziare. curelari. citat de Viorel Achim reiese că 334 de proprietari au cerut despăgubiri pentru foştii robi. galeți pentru apă. şi din Basarabia. regularea despăgubirei şi trecerea emancipaţilor la dare―. considera că numărul romilor ar fi fost de 525 000 . În anul 1855. culegători de fructe de pădure şi de ceară de albine. Ion Chelcea. Poziția economică și socială a romilor de după dezrobire. romii au început să practice meserii noi care să le asigure traiul de zi cu zi : lustragii. comercianţi de produse domestice (caldari. tavi. boierii intrând din nou în posesia sclavilor lor. erau cusătorese. „Proprietarii urmau să încaseze o despăgubire. chivuţe. cani. Noua societate a făcut ca foștii robi să încerce să supravieţuiască uneori din meşteşugul practicat până atunci. zidari. iar alţii au fost nevoiţi să se îndrepte spre economia marginală. iar bărbaţii au fost şi cizmari. Poziția economică și socială a romilor a fost una foarte grea în perioada de după dezrobire deoarece dezrobirea fizică n-a coincis şi cu dezrobirea economică. colectori şi vânzatori de fier vechi etc. 1.11. romii au avut un rol în economia tarii. ei fiind găsiţi de obicei ca meșteșugari ai satelor. în Ţara Românească. Femeile practicau magia. tingiri. Declaratie de eliberare a tuturor ţiganilor a supraviețuit prea puțin. deoarece în decembrie 1848 cele doua principate au fost invadate de ruși şi de turci care au reinstaurat multe din legile abolite. iar al ţiganilor eliberaţi de ei a fost de 2611 persoane. tipsii. gunoieri.rămân desfiinţate şi că bileturile slobozite fiecăruia din acei ţigani de la 11 iunie din urmă până la 13 septembrie curgător să se ia înapoi şi să se desfiinţeze.2/S/55695 68 . În noile condiţii. tigai. la 8/20 februarie.12. respectiv al Valahiei. unde nu fuseseră robi. Proprietarilor li se acordă o despăgubire de 10 galbeni pentru fiecare individ. talere. bucatari. cerute de piaţă. Numărul acelor boieri care nu au pretins nici o despăgubire de la stat este de 420.Alexandru Ghica și Barbu Știrbei. Prin această lege. oameni de serviciu. alţii au acceptat orice „activitate‖ de subzistenţă. în Moldova. vedrite. croitori. care contribuia la supravieţuirea lor. domnitorul Barbu Ştirbei (1849 1856) abolea robia prin „Legiuirea pentru emanciparea tuturor ţiganilor din Principatul Ţării Româneşti―. Prin această lege era defiinţată robia romilor boiereşti. alteori au fost nevoiţi să înveţe să profite de noile oportunităţi care apăruseră sau să se folosească de cele existente. vărul lui Alexandru Ghica. În Ţările Române. care era de 8 galbeni pentru lingurari şi vătraşi şi 4 galbeni pentru lăieţi―. Ei au servit aceste puteri pâna în 1855. Imperiul Otoman şi-a ales doi noi supuși . negustori de haine sau fier. 1. domnitorul Grigorie Alexandru Ghica (1849 -1856) abolea robia prin „legiuirea pentru desfiinţarea sclaviei. Aceasta situație s-a schimbat însă la mijlocul secolului al XIX-lea când Ţările Române au trecut prin transformări economice și sociale însemnate. la 10 decembrie. când Grigore Ghica. dar şi maturatori. ţiganii boiereşti au fost declaraţi liberi. în anul 1944. frizeri. slugi ale domnilor. o parte a romilor s-a orientat spre alte ocupatii. boierilor sau mănăstirilor. iar 264 au renunţat la ele. În afară de meseriile tradiţionale. POSDRU/ 83/5. şi Barbu Știrbei au preluat controlul Moldovei. cauce.

Perioada interbelică se remarcă prin începutul mişcării rome de emancipare şi prin apariţia unor învăţaţi romi cărora nu le-a fost ruşine să recunoască faptul că sunt romi. în acest fel. ca urmare a concurenţei care îşi face apariţia pe piaţă. să organizeze colonii de copii. a unui ―muzeu naţional‖ rom. Au fost înfiinţate organizaţii socio-profesionale proprii. determinând.R. un adăpost pentru romii sosiţi din provincie în mod temporar.000 de lei. înfiinţată în martie 1933. La 01 mai 1934. format din membrii comitetului de conducere al Societăţii.G. U. excursiuni. Junimea Muzicală‖. să înfiinţeze grădiniţe pentru copii. infiltrându-le spiritul religios. să ia măsuri şi să intervie pentru împroprietărirea nomazilor cu locuri de casă şi să combată concubinajul. încasa taxele de înscriere. cămine. îndrumând la carte pe copiii romi. mai ales cu produse textile. să încurajeze talentele care se remarcă pe tărâmul artistic. Luând contact cu „Comitetul Societăţii Lăutarilor‖. U. spunându-I că ―îi va aloca lunar şi o subvenţie de 10. publicarea de cărţi privind istoria romilor. dând orientări pentru o viaţă mai demnă.G. un serviciu de contencios. Asociaţia avea în vedere: să cultive între membrii ei spiritul de ordine. bisericii creştin – ortodoxe. biblioteci. a hotărât formarea unui comitet provizoriu. iubire de dinastie. iar ca preşedinte onorific pe muzicianul Grigoraş Dinicu. să intervină pentru ca meşteşugarii romi să fie întrebuinţaţi potrivit branşei fiecăruia şi să fie preferaţi înaintea meşteşugarilor străini. să organizeze cooperative de construcţiuni. în vederea susţinerii asociaţiei ţigăneşti. şi a redactat statutul aociaţiei. în urma demisiei lui Lăzurică. primea înscrierile în asociaţie. pe care să fie fixaţi romii nomazi. colonizarea tuturor romilor nomazi. care i-a promis şi i-a dat lui Lăzurică tot sprijinul în vederea organizării congresului. ca să clădim pe el un mare cămin.A. G. spitale. iniţial colaborator al lui Şerboianu. Asociaţia avea în vedere: alfabetizarea adulţilor. cea mai importantă fiind Asociaţia Generală a Ţiganilor din România. pentru a POSDRU/ 83/5. Sub preşedinţia lui Gheorghe Niculescu. Asociaţia a funcţionat până în 1941 şi a fost desființarea oficial în 1948. respectul legilor şi autorităţilor. În 1936. să îndrumeze pe membri romi. înfiinţarea de ―sfaturi judeţene‖ şi a unui ―sfat suprem al bătrânilor‖ pentru rezolvarea unor litigii între romi etc. s-a dovedit activă în relaţiile romilor cu autorităţile şi a editat publicaţii proprii: O Róm la Craiova (septembrie-octombrie 1934) şi Glasul Romilor la Bucureşti (19341941). ―Asociaţia îşi propunea: să stăruiască pe lângă forurile în drept ca să se dea terenuri. UGRR este condusă de G. să organizeze şezători. sub preşedinţia lui Popp Şerboianu. Popp-Şerboianu.Multe ocupaţii sunt abandonate de romi.R. a părăsit Asociaţia şi a pus bazele Uniunii Generale a Romilor din România. grădiniţe. ―Junimea Muzicală‖. conferinţe educative. să creeze sau să sprijine operele de asistenţă care ar ajuta pe romii săraci. înfiinţarea de ateliere unde să lucreze romi. să depună stăruinţă ca şi copii romilor să fie trimişi în coloniile de vară. scriitor şi gazetar rom. în staţiunille balneo-climaterice.R a fost pusă sub protecţia Patriarhului României. o grădiniţă de copii. pe şomeri. dând posibilitatea celor cu puţine mijloace să devină proprietari de locuri şi case.2/S/55695 69 . o reorientare care duce la practicarea unui comerţ ambulant. apariţia unei gazete. Niculescu/Gogu Floraru proprietarul florăriei ―La doi trandafiri‖.‖ În moţiunea votată la congres se menţiona: ‖Vom stărui mereu pentru ca forurile competențe să doneze UGRR un teren. de Calinic I. în care să fiinţeze: un dispensar. cantine. înfiinţarea unei universităţi populare rome. atenee. la 5 august. să combată analfabetismul. o sală de adunare şi de legiferare a exercitării meseriei de lăutar‖. rezemată pe muncă. pe lehuzele rome. Lăzărescu-Lăzurică. al cărei prim congres (8 octombrie 1933) a ales comitetul de conducere şi ca preşedinte activ pe Lăzurică.R. haine şi mâncare. ajutorarea elevilor săraci cu cărţi . să combată cerşetoria practicată de unii romi. a luat ființă Asociația "Redeșteptarea romilor și romiţelor din România". la Bucureşti. un Ateneu Popular.

dovedind ataşamentul romilor faţă de biserică şi patriarh. precum şi o parte dintre romii stabili. Mulţi soldaţi romi reîntorşi de pe front şi-au găsit părinţii. estimativ. crezând că este vorba despre o nouă acţiune de colectare a datelor în vederea epurării etnice. care a dus la deportarea romilor în Transnistria în vara şi la începutul toamnei lui 1942 a constituit. care nu avuseseră vreodată probleme cu poliţia. Există numeroase documente de arhivă. Guvernul pro-nazist al mareşalului Ion Antonescu a preferat soluţia „finală‖ a deportării în masă a romilor în Transnistria. buni meseriaşi. Aceştia au fost aşezaţi în hotarul sau în vatra unor sate. Oceakov. Primele transporturi spre Transnistria au început în luna iunie a anului 1942. După unele surse. asezări situate pe malul Bugului în judeţele: Golta. răspândirii geografice şi condiţiilor de trai ale romilor. romi ―stabili‖ care nu aveau mijloace de existenţă sau ocupaţii precise ori care făcuseră puşcărie. îşi aminteşte că la vederea chestionarelor. teritoriu capturat de la Uniunea Sovietică. dar cert este că deportările au creat o psihoză în rândul comunităţii romilor. mulţi romi au reacţionat cu suspiciune şi spaimă. aşa cum a declarat mareşalul Ion Antonescu la procesul său din 1946. a celor consideraţi în limbajul oficial al epocii drept ―periculoşi‖ şi ―indezirabili‖. demoralizând o întreagă etnie. toţi nomazii. sub semnătura lui Neacşu Radu. aflat însă sub administraţia Guvernului Român. Deportarea s-a făcut în baza unui recensământ din data de 31 mai 1942. Chiar dacă nu se ştie exact numărul romilor care au pierit în holocaust . şi anume. dintre care 5 mii erau copii. jumătate sau chiar mai mult dintre ei găsindu-şi moartea acolo. romi ―nomazi‖ (căldărari. lingurari) şi 2. Datorită unor condiţii de trai extreme. cazaţi în bordeie de pământ sau în case.000 de romi. iar pe de altă parte a modificării regimului politic din România. Politica de ―românizare‖. au fost scoşi din armată şi trimişi în Transnistria. prin guvernarea generalului Ion Antonescu. 1. Spre exemplu. care a condus.2/S/55695 70 . însă au fost deportaţi şi romi stabili. Deportarea romilor în Transnistria Apariţia ―problemei ţigăneşti‖ este. în Transnistria a murit de foame.se împuţina astfel tuberculoza şi alte boli. în cazul în care deportarea avusese deja loc. Balta şi Berezovka. etnologul Csalog Zsolt. care în viaţa civilă erau nomazi. unii istorici susţin cifra de 35 de mii. sau. psihoză care încă mai persistă. în 1971. soţiile şi copiii deportaţi în Transnistria şi au cerut reîntoarcerea lor de acolo. Măsura deportării a vizat elementele considerate ―problemă‖. Chiar şi soldaţii romi. POSDRU/ 83/5. asupra numărului. care prin activitatea lor contravin bunei ordini a statului. să îndemne pe romi a nu se lăsa ademeniţi în sectele religioase. a publicat un amplu necrolog la moartea Patriarhului României Miron Cristea. propria hotărâre. consecinţa evoluţiei naţionalismului românesc. când Ministerului Afacerilor Interne a dat un ordin prin care se cerea recenzarea romilor nomazi sau stabili într-o singură zi „pentru a fi luaţi prin surprindere şi a nu se sustrage recenzării‖ şi care a clasificat romii propuşi pentru deportare în două mari categorii: 1. pentru a fi aduşi înapoi. să stăruie să se aplice o egalitate de tratament cetăţenesc faţă de romii care vor urma perceptele asociației. au fost deportaţi în jur de 40. Asociaţia avea ziarul ―Gazeta Romilor‖ care.13. boli şi mizerie o mare parte din romii deportaţi. frig. cereri din partea lor şi din partea satelor de care aparţineau pentru a fi scoşi de pe listele celor care urmau a fi deportaţi. pe de-o parte. o cercetare la nivel naţional în Ungaria. fără condiţii minime de cazare şi de încălzire pe timpul iernii.

care nu a fost făcut public şi care s-a derulat prin Ministerul Afacerilor Interne. "părintele" Republicii Turcia. destrămând comunităţile tradiţionale şi cartierele de la marginea oraşelor dar şi relaţiile de familie şi de neam. Autorii Holocaustului au creat metodic mijloacele de a aduna şi de a omorî milioane de oameni. în activităţi forestiere.).G. Transformările de orice natură suferite de societatea românească. Holocaustul a fost unul dintre cele mai groaznice genociduri din istorie. li se ofereau oportunităţi de a frecventa şcoala. POSDRU/ 83/5. prin asimilarea diverselor minorităţi etnice din România. în agricultură. În zilele noastre termenul desemnează uciderea (prin ardere) a unui foarte mare număr de oameni. în plus. romii au fost forţaţi să se angajeze ca muncitori necalificaţi în fabrici sau pe şantiere. şi-a reluat activitatea sub conducerea lui Gheorghe Niculescu. aplicarea Programului PCR „Integrarea ţiganilor―. pe motive ideologice. Măsurile luate de puterea comunistă pentru integrarea romilor în noua societate. meseriile specifice. existenţa romilor ca grup etnic distinct fiind pe mai departe ignorată.2/S/55695 71 . Holocaustul Holocaust are etimologie greacă: din ―holo‖ (întreg) şi ―kaustos‖ (ars). dizidenţi religioşi etc. odată cu toate celelalte partide politice. Problema romilor devine acută la începutul anilor ’60 pe măsură ce Partidul Comunist caută să consolideze unitatea naţională şi să omogenizeze societatea românească. A fost interzis comerţul cu mărunţişuri şi meseriile tradiţionale ale romilor. nevoiţi să se acomodeze cu noile „ meserii‖. şi. odată cu retragerea armatei germane şi a armatei române. de asimilare forţată. Naziştii au încarcerat şi omorât şi oameni care. Comunităţile tradiţionale nu s-au putut adapta suficient de rapid şi nu au beneficiat de un ajutor special din partea statului. teoretic. au fost de înfiinţare a unor unităţi de muncă forţată. această organizaţie a fost desfiinţată de autorităţile comuniste. în şcoli nu exista discriminare. ex. se împotriveau regimului naţional-socialist.15. în construcţii. În Antichitate termenul de ―holocaust‖ desemna un ritual religios în cadul căruia un animal sacrificat era ars în întregime ca şi jertfă adusă zeilor. în 1950. greu controlabile. dar sărăcia frânează şcolarizarea copiilor. iar în anul 1948.R. condiţii de trai şi să locuiască în căminele şi blocurile noi. Cuvântul este folosit mai ales în legătură cu exterminarea aproape în totalitate a evreilor din Europa de către Germania nazistă.1. romi.14. modernizarea oraşelor prin punerea în aplicare a unor vaste planuri de sistematizare a modificat substanţial habitatul romilor. Familiile nu le pot cumpăra rechizite şi îmbrăcăminte pentru a-şi putea trimite copiii la şcoală. germani cu handicap mental şi fizic. şi. Emanuelle Pons consideră că se avea în vedere "crearea unei naţiuni omogene din punct de vedere etnic". În pofida interdicţiilor. Un genocid similar a fost cel al armenilor omorâţi de turci sub conducerea lui Mustafa Kemal Atatürk. Evreii nu au fost singurele victime ale naziştilor în timpul celui de-al doilea război mondial. ceea ce a dus la marginalizare din partea populaţiei majoritare şi la automarginalizare. copiii erau trataţi diferenţiat de profesori. 1. După reîntoarcerea romilor din Transnistria în satele lor. Şcoala devine obligatorie. cu toate că. Romii în timpul regimului comunist. În cadrul acestui program de asimilare forţată a romilor în rândul populaţiei majoritare. în timp ce copiilor.R. soldaţi slavi capturaţi în război. între 1977 şi 1983. Asociaţia U. reuşesc să se menţină.

sau 1. clasificate în funcţie de ocupaţiile tradiţionale pe care le practică şi de dialectul pe care îl vorbesc. prezumţie de nevinovăţie în cazul implicării în justiţie. În ceea ce priveşte limba vorbită de romii din România. În ceea ce priveşte agricultura. care cuprinde influenţe masive din partea limbii oficiale sau/şi populaţiei majoritare din zona în care trăiesc. cum ar fi: asistenţa socială. romii sunt excluşi de la drepturile fireşti derivate din statutul de cetăţean. În plus. Există şi cazuri de comunităţi întregi care şi-au pierdut limba. a adus speranţe şi aspiraţii. Acest lucru se datorează politicilor de asimilare forţată. În România. Demn de remarcat este creşterea recentă a numărului de romi aparţinand confesiunilor neo-protestante şi în special cultelor penticostal şi baptist. ocazie cu care s-a luat decizia unificării dialectelor limbii romani într-o formă standardizată.723 persoane declarate la recensământul din 1992. pe criteriul heteroindentificare). limba maghiară sau turcă. Mai trebuie amintit şi faptul că.552. în general necalificate. s-a redus încă o nişă importantă de câştigare a existenţei lor. vorbind romani şi română sau maghiară şi română. Pierderea limbii romani nu este însă specifică unor cazuri individuale de romi care au părăsit grupurile de origine şi au fost asimilaţi de comunităţile învecinate. după o lunga perioada de tăcere. în perioada de tranziţie post comunistă. libertatea mult dorită. identificate de Institutul pentru Cercetare a Calităţii Vieţii în 1998. angajare şi. după 1989. educaţie. dreptul de participare politica şi civică.1. aceştia obişnuiesc să folosească curent limba oficială. iar în relaţiile cu alte minorităţi. În 1990. a fost organizat cel de-al patrulea congres mondial al romilor. asigurări sociale. dacă numeroşi romi sunt bilingvi. odată cu desfiinţarea acestora şi/sau restituirea terenurilor proprietarilor lor. cei care nu aparţin acestei religii. de ce nu. păstrându-şi însă conştiinţa de grup şi stilul de viaţă. 535. care păstrează şi azi regulile şi obiceiurile specifice modelului de viaţă tradiţional. care stipulează dreptul fiecărei familii care a lucrat în agricultură să primească o anumită suprafaţă.259 persoane declarate la recensământul din 2002. Revoluţia din 1989 a însemnat pentru toţi românii. limba română. Doar 5% din totalul populaţiei de romi (409. există în România şi comunităţi trilingve. Ministerului Educaţiei recunoaşte în mod oficial limba romani. a făcut ca mulţi romi să-şi piardă slujbele la stat. domeniul în care romii constituiau principala mână de lucru în cooperativele agricole de stat (CAP-uri). la Varşovia. romii se constituie în aproximativ 40 de grupuri. Majoritatea romilor sunt de religie ortodoxă.2/S/55695 72 . integrându-se religiei dominante din zona în care trăiesc. Evoluţia economică din 1992 – 1998. În contextul egalităţii formale în drepturi a romilor cu populaţia majoritară. care vorbesc româna. La nivel general . ca şi asimilării naturale la care au fost supuşi romii. cultivabilă. Experienţa istorică a diferitelor grupuri de romi a generat o mulţime de caracteristici istorice particulare. Situaţia romilor din România. cât şi din partea romilor înşişi. ca şi în cazul dezrobirii de la mijlocul secolului al IX-lea. asistenţa medicală. ca făcând parte din POSDRU/ 83/5. romii nu au beneficiat de aplicarea Legii Fondului Funciar. 40% din numărul total al romilor vorbesc limba romani. a limitării dreptului la proprietate. îl reprezintă romii tradiţionali. Curând însă. minoritatea romilor din România a încercat să-şi articuleze viziunile politice asupra statutului lor în condiţiile în care în toate ţările din zonă au existat presiuni atât din partea instituţiilor internaţionale. tranziţia către o economie de piaţă avea să ne afecteze pe toţi.588. maghiara și romani. a lipsei actelor de identitate şi stare civila.16.

celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale. 1.I. autorităţile administraţiei publice centrale. cu acordul scris al părinţilor. s-a înfiinţat Oficiul Naţional pentru Romi. tranformată ulterior în Partida Romilor. alături de reprezentanţii unor importante organizaţii europene şi regionale. primul Congres Mondial al Romilor. În 1990. 430 pentru aprobarea Strategiei Guvernului României de îmbunătăţire a situaţiei romilor. În 6–8 aprilie 1971. şi admite să fie predată în școli.300) . . Până în anul 2000 au fost înfiinţate alte numeroase organizatii civice. începe mişcarea de emancipare a romilor din România prin fuziunea Uniunii Democrate a Romilor din România şi Societatea Romilor din Bucureşti sub preşedinţia lui Ion Onoriu.(Comitetul Internaţional al Romilor) organizează la Londra. Minoritatea romilor are un reprezentant.limbile minorităţilor naţionale care se vor preda patru ore pe săptămână la clasele I-IV şi VIIX.1. la elaborarea careia au participat şi reprezentanti ai minorităţii romilor. în Romania existau aproximativ 500 de ONG-uri ale romilor. în anul 1965. 14 ţări. când Ministerul Informaţiilor Publice l-a redenumit Oficiul pentru Problemele Romilor (OPR) iar în anul 2004 s-a transformat în Agenţia Naţională pentru Romi.2/S/55695 73 . li se atribuie un mandat de deputat. pot sprijini material şi financiar organizarea de manifestări publice şi a unor acţiuni social-culturale dedicate sărbătoririi acestei zile. Ministerul Culturii şi Cultelor. în vederea promovării drepturilor legitime la existenţa poporului rom şi recunoaşterea nedreptăţilor făcute romilor în anii celui de-al doilea război mondial (1939-1945). actiuni denumite politici publice. peste numărul total de deputaţi. care promova înfiinţarea de filiale în mai multe ţări. Sistemul democratic instalat în România după 1998 a permis şi recunoaşterea oficială a romilor ca minoritate etnică-naţională şi manifestarea lor în plan cultural. care au participat în alegeri şi a căror candidat de pe lista nu a fost ales. programe. 66/2006 privind consacrarea zilei de 8 aprilie ca sarbatoare a minoritatii romilor din Romania . a înaintat parlamentului un proiect de lege care a fost aprobat. reprezentantul minorităţii romilor în Parlament. Legea 48/2002. asigurând un loc din oficiu în Camera Deputaţilor pentru fiecare minoritate naţională. . cu atribuţii în domeniul asigurării egalităţii de şanse şi al combaterii discriminării. Această Ordonanţa de Urgenţă a fost ulterior ratificată de Parlament. (aprox. educaţional etc. uneori. Legea nr.În anul 2001 a fost adoptată Hotărârea de Guvern nr. politic.În anul 1997.T.16. drepturile socio-economice şi politice ale romilor se pun în practică prin legi. care a format Uniunea Generală a Romilor din Romania. elaborată în parteneriat cu asociaţiile POSDRU/ 83/5. pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului prevede că organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale. 137 privind prevenirea şi combaterea tuturor formelor de discriminare. . strategii.În anul 2000 a fost emisă Ordonanţa de Urgenţă nr. proiecte. romii încep să înfiinţeze pe plan local şi naţional organizaţii cu caracter religios şi cultural. ani ai holocaustului şi pentru poporul rom. În această zi. (ONR) denumire care a rezistat până în 2003. Astfel. Legea 68/1992. C. alături de reprezentanţii instituţiilor publice şi. la Paris lua fiinţă Comitetul Internaţional al Ţiganilor. în anul 2006. La elaborarea şi implementarea acestora participă şi reprezentanţii minorităţii romilor. Istoria declarării zilei de 8 aprilie ca sărbătoarea romilor din România Dupa cel de-al doilea război mondial. În acest context. s-a adoptat drapelul şi imnul internaţional şi deviza “Opre Roma”(sculați romi) iar data de 8 aprilie devine „Ziua Internaţională a romilor” România asigură participarea minorităţilor naţionale la procesul de luare a deciziilor prin reprezentarea acestora în Parlament. Cu aceasta ocazie s-au pus bazele Uniunii Internaţionale a Romilor. cu participarea delegaţilor din cca. Zece ani mai tărziu. În prezent.

2006. au înfiinţat prin Hotărârea de Guvern nr.romilor.În anul 2011. a perioadei robiei romilor în spaţiul românesc. .În anul 2006. un fapt istoric ce a marcat existenta acestei minoritati atat in trecut cat si in prezent. capitolul „Cultură şi culte‖ s-a înfiinţat Centrul Naţional de Cultură al Romilor. constituite pentru studierea comunismului şi holocaustului.(CNCR) în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor.În anul 2003. s-a înfiinţat Centrul de Studii Rome. Centrul are ca atribuţii studierea şi cercetarea istoriei romilor de care se preocupă o persoană aparţinând minorităţii romilor. interdisciplinara. a înaintat parlamentului un proiect de lege initiat de presedintele organizatiei Romanothan. după modelul Comisiei Wiessel şi Tismăneanu. . în baza prevederilor Strategia Guvernului. care a fost aprobat prin Legea nr. În acelaşi an. 546 / 2007. 28/2011 prin care. Centrul de Studii Rome şi ANR. . care are ca obiectiv studierea aprofundată. ocazie cu care. prin manifestarile organizate la nivel national si local se doreste readucerea in memoria colectiva a perioadei de sclavie a romilor. Comisia pentru studierea robiei romilor. în cadrul Facultăţii de Istorie. reprezentantul minorităţii romilor în Parlament. POSDRU/ 83/5.2/S/55695 74 . ziua de 20 februarie a fost recunoscuta oficial drept ziua dezrobirii romilor din Romania.

evită contactul cu străinii („gaзiii‖) şi se comportă în concordanţă cu restricţiile şi recomandările concepţiei despre pur. Căsătoria tradiţională in perioada moderna Căsătoria tinerilor este şi o alianţă pentru întreaga viaţă între familiile acestora. încredere. ca POSDRU/ 83/5. Fetele se ocupă. poate trece oricând prin faţa bărbaţilor. copiii pot avea acces la orice tip de informaţii. emoţii şi inteligenţă. soţ. Regulile ruşinii şi ale păstrării purităţii încep mai devreme şi mai pregnant la fete. în funcţie de nivele de responsabilitate pe care se află: ca „ćhaj bari‖ . dar trebuie să demonstreze că respectă normele neamului. Principiile care stau la baza educaţiei copiilor se leagă de faptul că aceştia sunt consideraţi adulţi în miniatură. Căsătoria tradiţională la romi se face prin consensul celor două familii „xanamik‖ (cuscre).2. o femeie nu are voie să treacă prin faţa unui bărbat. membrii celor două familii având obligaţia să se sprijine reciproc în orice situaţie. de treburile gospodăreşti. iar băieţii învaţă meserii care să-i ajute în viață. copilul se simte protejat în comunitate. credinţă). ca „sasúj‖ (soacră). romni). să nu-şi refuze nimic unii altora şi să-şi acorde încredere deplină. rom) şi „rromni‖ (femeie de-a noastră. înzestraţi încă de la naştere cu voinţă. de cele mai multe ori. Dacă. încă de la vârste mici. În spiritul păstrării purităţii rituale. Copii romi încă de când sunt mici. precum şi capacitatea lor de a se descurca independent de la o vârstă relativ fragedă sunt apreciate în cadrul familiei şi comunităţii de romi. Ca membru al familiei extinse.2. o femeie cu un copil în braţe. TRADIŢIILE ROMILOR Valorile primordiale ale familiei tradiţionale de romi sunt: „phralipe‖ (fraternitate). Copilul În familia de romi este considerat pur. onoare. codul politeţii rituale include moduri de adresare în cadrul cărora afecţiunea se dovedeşte prin adresări de tipul: „mo phral‖ (fratele meu) sau „mi phen‖ (sora mea) şi apartenenţa la neam se verifică prin întrebări rituale de confirmare a identităţii. Răspunderea colectivă şi întrajutorarea. Numai prin căsătorie „o ćhavo‖ (băiatul) şi „i ćhaj‖ (fata) intră în rândul membrilor neamului devenind „rom‖ (om de-al nostru. relaţia de încuscrire – „xanamik‖ – fiind la fel de puternică precum aceea de sânge. esenţă a societăţii tradiţionale a romilor. 2. 2. având numeroase rude. Statusul femeii în familia tradiţională de romi urmează o serie de modele comportamentale şi de atitudine.2/S/55695 75 . ca „rromni‖ (soţie). singurul minus fiind lipsa lor de experienţă. ca „bori‖ (noră).1. ca „daj‖ (mamă). în special fetele sunt educate în spiritul ruşinii („laзavo‖). ele trebuind să meargă îmbrăcate cu fuste lungi încă de la vârsta de 5-6 ani. ca formă de ajutor reciproc şi responsabilitate colectivă şi de „pakiv‖ (împăcare. sunt educați în a se crește între ei și a avea grijă unii de alții. Cu toate acestea. completate de sentimentul fratern reciproc sunt elemente de bază ale conceptului de „phralipe‖. Si copilul rom este supus unui Botez care si el este înţeles ca un act magic de purificare si binecuvantare cu apa sfântă. dorinţe. fără necesitatea unei oficializări externe. Fiind puri. considerată a fi purificată de prezenţa copilului. soţie. în practica romilor traditionali. Acestor valori înnăscute li se adaugă puritatea. Iniţiativa şi responsabilizarea copiilor. ca formă de reconciliere şi construcţie a imaginii de sine. aducător de noroc şi garanţie a continuităţii neamului.

speciale pentru fiecare componentă a îmbrăcăminţii. Cămăşile şi bluzele se spală separat de fuste şi de pantaloni. mergând de la amenzi până la excluderea din comunitate. Partea de jos a corpului trebuie să fie în permanenţă acoperită. de pildă. Judecătorii pot fi chemaţi şi de la distanţe mai mari. 2. Judecata o fac înţelepţii. un sfat al bătrânilor. iar pedeapsa exemplară. iar de la brâu în jos . de la brâu în sus . exclusiv bărbaţi. cât şi la bărbaţi: femeile rrome tradiţionale poartă fuste lungi. plus unul sau mai mulţi judecători – cu toţii bărbaţi. argintari etc. In cele mai multe cazuri. părţile putând solicita aducerea altor judecători.partea superioară pură. insă una dintre parti trebuie sa plătească și să respecte judecata facută.3.2/S/55695 76 . atât la femei. judecătorii nu au voie să ia legătura cu vreuna dintre părţile aflate în litigiu. care vor aparţine familiei soţului şi pe care acesta trebuie să-i preia în schimbul unei valori simbolice.). Un număr destul de ridicat de reguli se referă la corpul uman şi la igiena rituală. în caz contrar putând fi excluşi din cadrul comunităţii. de teama impurităţii. niciodată pantaloni sau fuste scurte. luptă căreia i se adaugă conceptele de pur / „suźo‖ – impur / „maxrime‖/mârsime. în vase diferite. de fapt. 2. un fel de plată pentru viitorii copii. bărbaţii rromi poartă pantaloni lungi. hotărârea se ia prin consens : ambele părţi au partea lor de dreptate. Respectarea acestor norme ţine de responsabilitatea familială şi colectivă şi se manifestă prin simţul ruşinii – „laзipe‖ –: în acest spirit sunt educaţi copiii. tacâmurile şi vasele de bucătărie se spală întotdeauna separat de haine.4. Aşa-numitul „preţ al miresei‖. suma de bani plătită familiei fetei de către familia mirelui. Adunarea de judecată cuprinde un număr impar de krisinitori. reprezintă. Jurământul are valoare probatoare supremă. independenţi din punct de vedere al rudeniei faţă de cei în cauză. oameni bătrâni. de aceea atunci când conflictul este între un rom şi un nerrom. dacă cineva jură strâmb ruşinea este imensă. Dreptul cutumiar și solidaritatea în comunitatile traditionale ale romilor În comunităţile tradiţionale ale romilor (căldărari.partea inferioară impură. tradiţiile şi obiceiurile romilor se spune că toate se raportează la lupta dintre bine si rau. persoane renumite pentru onoarea. iar după pronunţarea verdictului. o phure roma. Atunci cand este necesar.„phuri daj‖ / „màmi‖ / ―baba‖ (bunică). Judecata se face în exclusivitate între membrii comunităţii. banii sunt folositi pentru inzestrarea noului cuplu. Conceptul de “pur şi impur” Despre viaţa. întărindu-şi astfel reputaţia. prestigiul lor fiind deosebit. pornindu-se de la ideea că trupul uman este divizat în două părţi. ursari. judecata tradiţională nu se poate efectua. În comunitatile tradiţionale. aşadar statusul în cadrul comunităţii. dar pot să o facă dacă sunt implicate direct în conflict. romii au obligaţia să respecte regulile purităţii. se convoacă kris-ul rromani. Femeile vorbesc foarte rar în cadrul kris-ului. rangul şi puterea lor materială (aceasta pentru a fi POSDRU/ 83/5. majoritatea conflictelor se rezolvă în interior – prin adunarea de judecată – „i kris‖ – precedată de dezbaterea cazului între rude – „o divano‖ (discuţia). înţelepciunea. un „tribunal‖ alcătuit din reprezentanţi din diferite ―viţi‖. Această plată simbolizează cea mai importantă valoare a căsătoriei rrome: virginitatea fetei. genunchii fiind considerati cele mai indecente părți ale trupului uman. La fel. niciodată scurţi. superioară sau inferioară şi nu se amestecă niciodată apa sau vasele de spălat obiecte de bucătărie cu apa sau vasele de spălat haine. în special fetele. În timpul şederii în comunitatea respectivă.

se ocupau cu confecţionarea florilor artificiale pentru coroane. aşezaţi mai ales în Transilvania şi Banat. . tradiţional. mai ales instrumentişti. confecţionând linguri. vârsta fiind unul dintre criteriile de selecţie a judecătorilor.incoruptibili). tradiţional.2/S/55695 77 . . împletituri din nuiele. confecţionau unelte din fier. vorbitori de limbă maghiară.xanotari (spoitori) – romi care. furci. tradiţional. obiceiurile de familie şi sărbătorile calendaristice. ibrice. că se iartă şi se împacă definitiv. se ocupă cu tinichigeria. pe vremuri. pieptănari (prelucrează osul şi cornul şi confecţionează piepteni şi alte obiecte din os şi corn). . aşezaţi mai ales în Dobrogea. clasificate în funcţie de ocupaţiile tradiţionale pe care le practică şi de dialectul pe care îl vorbesc. inclusiv cu feroneria şi lăcătuşeria. . prin jurământ. prin reconversie profesională. cuverturi. vătraşi şi rudari.kïkavari (căldărari) – romi a căror meserie tradiţională este prelucrarea aramei / cuprului. apoi. în trecut.rudari – romi care. Pentru jurământul fiecăruia dintre părţi este numită o persoană de încredere drept garant. 2. pe vremuri. tradiţional. . . coroniţe. se ocupau cu prelucrarea fierului. pe vremuri. Principalele neamuri de romi din România În România. proveniţi din ursari. căldări.ursari – romi care. structurile de organizare socială. ci mai ales compensarea păgubitului / păgubiţilor. . care. În cultura tradiţională a romilor.cărămidari / cărămizari – romi care. albii. ciurari (prelucrează pieile de animale şi confecţionează ciururi şi site) şi lăutari. De obicei. fuse. împăcarea părţilor şi liniştea pe termen lung a comunităţii.gabori – romi unguri.lăutari – romi muzicieni. iar astăzi recuperează metale feroase şi neferoase.xoraxané (turci) – romi turci musulmani. aşezaţi mai ales în Transilvania şi Banat. noţiunea de neam nu se referă la înrudirea de sânge. se ocupau cu spoitul sau cositorirea vaselor din metal. tăvi. în majoritatea lor. legau căruţe în fier şi potcoveau cai. mobilier. au devenit fierari (prelucrează fierul). se ocupă cu prelucrarea argintului şi aurului şi fac în special bijuterii şi alte obiecte de podoabă.5. POSDRU/ 83/5. care se ocupau. fiecare dintre părţi sunt puse să plătească o sumă de bani celeilalte şi să promită. . cu geambăşia / negustoria de cai.boldeni (florari) – romi care. . şi-au pierdut limba maternă şi cultura rromani tradiţională. Verdictul urmăreşte nu atât pedepsirea celui vinovat. din care fac cazane.fierari – romi care.lovari – romi unguri. . între ei trebuind să se afle şi cei mai bătrâni reprezentanţi ai romilor. profund influenţaţi de cultura maghiară. . proveniţi mai ales dintre ursari şi vătraşi. jerbe. dar astăzi fac şi comerţ ambulant cu covoare. aşezaţi mai ales în Transilvania şi Banat. profund influenţaţi de cultura turcă. .argintari – romi care. vorbitori de limbă maghiară. vorbitori de limbă turcă. sunt profund influenţaţi de cultura românească şi se ocupă cu prelucrarea lemnului. ci la gruparea romilor după următoarele elemente comune: meseria tradiţională. se ocupau cu „umblatul‖ cu ursul.rromungre (romungre) – romi unguri. obiecte casnice. vorbitori de limbă maghiară. romii se constituie în aproximativ 40 de grupuri. se ocupau de confecţionarea cărămizilor din lut nearse (chirpici). iar astăzi vând flori şi se ocupă cu negustoria în general. . că nu vor mai avea conflicte cu partea adversă.

vătraşi – romi asimilaţi / aculturaţii.2/S/55695 78 . sedendarizaţi cu multă vreme în urmă. POSDRU/ 83/5.. care şi-au pierdut limba maternă şi cultura rromani tradiţională şi sunt profund influenţaţi de cultura românească.

LEGISLAȚIE UTILĂ PERSONALULUI DIN CENTRUL COMUNITAR .CAPITOLUL III.

...... ................................ 81 În domeniul combaterii discriminării şi promovarea egalităţii de gen.............................................................................................................................. 81 În domeniul economic ................................................... 82 Acte normative (2001–2011) privind activitatea mediatorului şcolar .......................................................................... 81 În domeniul sănătăţii .............................................De interes general ................. 83 ............................................................................................................................... 81 În domeniul locuirii ......................

114/1996. nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse intre femei si barbati publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 100 din 26 mai 1998.22 din 23 martie 2000 pentru modificarea şi completarea Legii locuinţei nr. 129/28 mar. până la 30 iunie 2008.2/S/55695 81 . 2000  Hotarare de Guvern nr. aprobate prin Hotararea Guvernului nr. nr. 2. 1275/2000 În domeniul sănătăţii  Hotărârae de Guvern nr. În domeniul locuirii 4.204 din 1 iunie 1998. 150 /2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. 51 din 29 ianuarie 2003. Legea nr. Legea administraţiei publice locale Text în vigoare începând cu data de 3 iulie 2008 în baza actelor normative modificatoare. 215 din 23 aprilie 2001 *** Republicată. 431 din 2 septembrie 2000. publicata în Monitorul Oficial nr. În domeniul combaterii discriminării şi promovarea egalităţii de gen. 1999  Ordonanta de Urgenta nr. Legea nr.178 din 31 iulie 1997.  Legea nr. aprobată prin Legea 48/2002 și modificată prin Ordonanța de Guvern nr. Vezi și:  Legea nr.  Legea nr. Ordonanța de Guvern nr. 487 din 11 iulie 2002 a sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice. 46 din 21 ianuarie 2003. publicata in Monitorul Oficial. 1275/2000 privind aprobarea Normelor metodologice pentru punerea in aplicare a prevederilorlegii locuintei nr. publicata în Monitorul Oficial nr. Vezi și:  Legea asigurarilor sociale de sanatate nr.De interes general  Constitutia Romaniei  Codul Muncii. 439/9 sep.  Ordonanta de Urgenta nr. nr. 393/31 decembrie 1997. POSDRU/ 83/5.114/1996. Legea drepturilor pacientului publicată în: M. 114/1996. publicata in Monitorul Oficial nr. Legea nr.145 din 27 iulie 1999 pentru modificarea şi completarea Legii locuinţei nr. 114/1996  Hotarare de Guvern nr 366/2001 pentru punerea in aplicare a prevederilor Legii locuintei nr. 301 din 8 mai 2002. 1.430/2001 privind Strategia Guvernului Romaniei de imbunatatire a situatiei romilor din Romania.114/1996. publicata in Monitorul Oficial.  Legea privind asistenta de sanatate publica nr. 838 din 20 noiembrie 2002.145 din 24 iulie 1997. Partea I. 5.137 din 31 august 2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. publicate în Monitorul Oficial al României. publicata in Monitorul Oficial nr. nr.Of. 589 din 8 august 2002. OF. Legea locuinţei republicat în M.77/3003 publicata în Monitorul Oficial al României nr.

Of. 2003. 116 din 15 martie 2002 privind prevenirea si combaterea marginalizarii sociale publicata in M.  Legea nr.  Ordonanţă de urgenţă nr. 438 din 20 iunie 2003. 46 din 21 ianuarie 2003. 33/29 ianuarie 1998.  Legea nr.31 din 16 noiembrie 1990.2/S/55695 82 .  Legea privind drepturile pacientului.Of. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii. cu modificările şi completările ulterioare.507 din 12 iulie 2002 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice de către persoane fizice publicată în M.  Legea privind descentralizarea sistemului sanitar/2009.37 din 30 ianuarie 2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. nr. 838 din 20 noiembrie 2002. 62/1 feb.2002 privind aprobarea Normelor tehnice ale Programului National de Sanatate a Copilului si Familiei.621 din 7 noiembrie 2001 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 270 din 18 iunie 2003.193/21 martie 2002.  Ordonanță nr. republicată. funcţionarea şi finanţarea activităţii mediatorilor sanitari în anul 2002. 2002. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură. 763/08.  Ordinul MS nr.. 582/6 aug. Of.  Legea spitalelor nr. nr. 655 din 3 septembrie 2002.24/1998 privind regimul zonelor defavorizate.  Ordonanţă de urgenţă Nr.  Ordonanţă de Urgență nr. publicata in Monitorul Oficial nr. POSDRU/ 83/5. 24 din 30 septembrie 1998 privind regimul zonelor defavorizate republicată în M.39/31 ianuarie 2000. 372 din 28 aprilie 2006. 150 din 31 octombrie 2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate publicată în M. nr. nr.  Legea nr. 619/ 2002 pentru aprobarea funcţionării ocupaţiei de mediator sanitar şi a Normelor tehnice privind organizarea. publicată în Monitorul Oficial nr. Vezi și :  Legea nr. nr.Of.162 din 12 noiembrie 2008 privind transferul ansamblului de atribuţii şi competenţe exercitate de Ministerul Sănătăţii Publice către autorităţile administraţiei publice locale În domeniul economic  Legea nr.10. 737/19 noi. nr. Of.Of. 2001.  Legea nr.75/2000 pentru modificarea OUG nr. Partea I. Ordinul Ministerului Sanatatii. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.Of. 1999.26 din 30 ianuarie 2000 cu privire la asociații și fundații publicată în M. nr.  Ordonanţă nr. nr. publicata in Monitorul Oficial nr.  Ordinul comun MS/CNAS 2011 care aproba derularea programelor nationale de sanatate. nr. lege publicata în M. 545/8 noi. publicat in Monitorul Oficial nr. privind societăţile comerciale republicata în Monitorul Oficial nr. publicată în M. 51 din 29 ianuarie 2003.

2003). art. 270/2002. 206 şi 153. cod: 334010.Acte normative (2001–2011) privind activitatea mediatorului şcolar • Legea nr. cu ordinul (b) şi metodologia aferentă . 1539/19 iul. Solidarităţii Sociale şi Familiei) nr. 2002 privind actualizarea activităţilor din economia naţională CAEN.Of.2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Centrelor judeţene/al Municipiului Bucureşti de resurse şi de asistenţă educaţională (CJRAE/ CMBRAE). prin mediatorii şcolari‖ . Anexa 3.4. i). 908/13 dec. art. 25. 249. • Notificarea nr. Emitent: Parlamentul României. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ.3. 338 din 16 iulie 2003 şi Ordinul 334 al INS/18 iul. neclasificat în grupele de bază anterioare. • Ordinul MECT nr. • Ordinul INS (Institutul Naţional de Statistică) nr. publicată în MOf nr. • Hotărârea Guvernului nr. Alt personal în învăţământ. conform cap.2007. din Ordinul MECT nr. v. 334010 – mediator şcolar). 1539/19 iul. cod: 334012 . Statutul personalului didactic. • Hotărârea Guvernului nr. art. Secțiunea a 3-a: Unităţile conexe ale învăţământului preuniversitar. Art. III. nr. R. 2007 privind normele de încadrare şi de activitate ale mediatorului şcolar (publicat în M. Secțiunea a 3-a: Funcţiile didactice şi didactice auxiliare. secretar. Of. 250. 451/2008 cod:334010 (IV. Legea educaţiei naţionale. Art. v. 625/23 august 2002). 3340 = Personal în învăţământ. documentarist‖.4 Grupa minoră 334. 14 (1) Statul de funcţiuni . 1 din 5 ianuarie 2011. 247. 84 din 1995. 273/2001. 2002. Statutul personalului didactic din învăţământul preuniversitar. MOf nr. nivel mediu.R. privind aprobarea nomenclatoarelor ocupaţiilor.430 din 19 iunie. • Ordinul MMSSF (Ministerul Muncii. asistent social. 2002). nr. 670/1. 281 şi poz. Publicată în Monitorul Oficial Nr.posturi didactic – auxiliare: mediatori şcolari. 5418/08. i). cod: 334010.543/29 iul.436/28 ianuarie 2008 cu precizările MECT privind încadrarea mediatorului şcolar. meseriilor şi specializărilor pentru care se asigură pregătirea profesională prin învăţământ preuniversitar.3.X. precum şi durata de şcolarizare. 99 (6). • Legea nr.şi ―art. menţionarea specializării de mediator şcolar. 66 din 2006 pentru consacrarea zilei de 8 aprilie ca "Sărbătoarea etniei romilor din România".2007). Titlul IV. poz. 9 ―servicii de mediere şcolară. 721/2004. Emitent: INS (publicat în M Of. poz. 2003. 9.X. • Ordinul MMSS nr. nr. 670/1. 2007 (publicat în M. cod:334010 (v. • Ordonanţa Guvernului nr.11. 2003 privind completarea COR. • Ordinul MMFES nr. 397/ 2008 şi Ordinul INS nr. Condiţii de ocupare. contabil. • Legea nr. Capitolil I. 282 (Mediator şcolar şi debutant). 268 din 13 iunie 2003 privind modificarea şi completarea Legii învăţământului nr. Fişa cu responsabilităţile şi atribuţiile mediatorilor şcolari (a). • Ordin 601/26 nov.c)). cod: 334010 POSDRU/ 83/5. publicată în Monitorul Oficial nr. • Ordinul nr.Art.2/S/55695 83 . 844/31 iul. 18 din 10 ianuarie 2011.

CAPITOLUL IV. METODE ŞI TEHNICI DE LUCRU SPECIFICE FACILITATORULUI ÎN COMUNITATE .

................................... 118 7........... 118 7...........................5...Trecerea la acţiune................... 131 8............................. Planificare strategică ...2................ 95 Etapa 1 ................. Sarcinile facilitatorului in consolidarea echipei...1.......................................................... În ce constă activitatea de facilitare comunitară? ....... 106 5.......Monitorizare/Evaluare . 93 2............................................................... 87 1........................................... .......6.................. 91 2.. 95 Etapa 2 ......................................................................................... Iniţierea grupurilor de sprijin /iniţiativă şi/sau dezvoltarea organizaţiilor ....2.... ................................................... 91 2.... Ce NU trebuie să facă facilitatorul? ............... ................................................ Construirea capacităţii comunităţii locale. 132 ............. 92 2.. ABC-ul planificării strategice .1........3..........................................1..........................................................2................... Etapele unui proces de dezvoltare comunitară .............. ................2................................. 131 8........ 113 6...........................3................................................................. ...................... Întrebările facilitatorului..........1............. Obiective și obstacole în procesul de facilitare comunitară ..... 94 3.... Activitatea administraţiei publice ......7.. ............................................................. 96 Etapa 4 ........................................................................... 95 Etapa 3 ............................ 90 2.................Stabilirea profilului comunităţii ................................................... Exercitarea prerogativelor puterii publice................ Obiectivele facilitatorului în procesul de dezvoltare comunitară.......................................................................................... 131 8. 90 2............................................................. 120 8......................... 93 2........................ Autorităţile administraţiei publice ............. Procesul decizional .....................3.............................. Procesul de planificare strategica .....................................11.......... Atitudinea facilitatorului în procesul de dezvoltare comunitară......... Rolul facilitatorului...................................... 119 7............. Aptitudinile facilitatorului..................................... Ce este facilitatorul? ..............................participativă ............................................. .................................................... 88 2.......... Abordări în procesul de planificare strategică ........... .....4...................................................1....................... 120 7......................................................... 90 2.... 87 1..................... Facilitatorul . Luarea deciziilor ........................................................... Metode şi tehnici de lucru în comunitate ........ 96 Etapa 5 .................................................................................. 99 4......................................................1............................................................Activităţi de pregătire a intervenţiei facilitatorului în comunitate ................. Organizarea administraţiei publice . Evaluarea nevoilor comunităţii.................................... ..........2............ Administraţia publică ............................................... 115 7..............1................. 93 2.......4............. 101 5..... Moduri prin care grupurile iau decizii: ................................ ............. Motive pentru care oamenii din comunitate sunt pasivi sau activi........................ 118 7..... Ce este o comunitate? .................... Domeniile în care sunt pregătiţi facilitatorii de dezvoltare comunitară: .........1................ 113 6...................................... 109 6..............10.... ............ Sarcinile facilitatorului în domeniul dezvoltare comunitară..................8. Întrebări pentru stabilirea profilului comunităţii ......................5...........................9.................................. Metode pentru efectuarea profilului comunităţii............ Funcţiile managementului / administraţiei publice ...... ...............Iniţierea grupurilor de sprijin și/sau dezvoltarea organizaţiilor............................ 90 2.............. 92 2.....................2................................................2.......... 98 4............................................ 106 5. 97 4..............

......... 145 12. Formularea viziunii.....................................9.2.........1........................................................7.....................8...........................................4.......................................... Nivele ale parteneriatelor ..... 148 12................. Planul de acțiune................................... 137 10..1.................. 155 12..... 149 12... monitorizare............................... 149 12................. .... . 144 11.. ................ 134 9.................4............................. 145 11................ Cultura parteneriatului......... 143 10.. Ce este viziunea? ...................................2....................................... Formularea strategiilor ............... 143 10......................... 154 12...............1.......................................................... Parteneriatul ..............................9........... 143 10............... Stilurile de participare publică ..........................................................................3.......................................................................... Munca în echipă ..................................................... ............................ Analiza mediului: factori interni şi externi (instrumente) ... Succesiunea evenimentelor – Diagrama GANT .............. 143 10....................................................................2..............1.......................2........... Implementare...................... 150 12........................................................ Echipa de planificare locală....................................... Organizarea întâlnirilor de lucru.......................... .....................5....... 145 11...........................3........................................................ 156 12........................... Definirea obiectivelor ........... 158 ............................................................................ Cei „8 I‖ în crearea parteneriatelor..... Indicatori... Parteneriate durabile ............................................................... 148 12............................ Etapele unui proces de planificare strategică .............................................................................. Tehnici în procesul de decizie privind principalele priorităţi ...... ............ Metode și tehnici pentru desfăşurarea unei sesiuni de formare în domeniul planificare strategică...............................Definirea scopului....... .............................................................. .................................... 134 9..........................................6............................................... 155 12. evaluare .........

probleme şi nevoi. 1. O comunitate poate lua diferite forme. însă. sau o comunitate este mai mult decât o colecţie de case. comunitatea este o „construcţie sociologică‖. (cultură: istorie. ambele idei. în sine.1. METODE ŞI TEHNICI DE LUCRU ÎN COMUNITATE 1. şi prin urmare cere schimbări în mesajul simbolurilor. organizat social. este o forma de schimbare socială. ―comunitatea internauţilor‖). Concluzionând.1. este un set de relaţii. Comunitatea văzută din perspectiva socială şi culturală O aşezare umană. devin adulţi. mor. precum şi la o ―localitate‖. aceeaşi identitate şi aceleaşi interese. comunitatea este un sistem socio-cultural.2. având propriile sale interese. Se nasc.1. fac parte din una din cele şase dimensiuni ale societăţii sau a culturii. comunitate locală etc. comunitatea este un set de acţiuni bazate pe aşteptări. literatura de specialitate recunoaşte că orice comunitate trebuie să se definească din perspectivă locală pentru ca fiecare comunitate este unică.3. dimensiunea tehnologică. unii devin lideri. Din perspectiva sociologică. ca şi alte instituţii sociale. culori şi locaţii. mărimi. este compusă din lucruri care pot fi învăţate. Toate aceste schimbări personale în individ nu schimbă. De aceea. Comunitatea este un organism social care are o viaţă proprie şi care transcende dincolo de suma vieţilor locuitorilor săi. lucruri care sunt transmise din generaţie în generaţie. Ce este o comunitate? Uneori. este mai mult decât o simpla sumă de indivizi. Prin urmare. ―aşezare‖ sau chiar ―municipalitate‖. de la tehnologie la credinţele comune. într-o anumită măsură. Indivizii care trec prin propriile lor schimbări în timp ce se dezvoltă ca fiinţe umane. pentru ca ea. Este o organizaţie umană (socială şi culturală). se căsătoresc. Din perspectiva indivizilor care o formează. tradiţii. societatea sau comunitatea ci doar contribuie la stabilitatea societăţii şi la continuarea existenţei comunităţii. Un alt sens este un grup de oameni care au interese sau identitate comună. sunt transmise şi captate prin simboluri. 1.1. Casele. comunitatea. muncesc. De multe ori. strategiile de dezvoltare aplicate de facilitator vor fi în directă legatură cu specificul fiecărei comunităţi în parte. adică un grup de oameni care locuiesc în acelaşi loc şi împărtăşesc. nu o putem atinge. 1. (ex.1. care sunt produse culturale ale umanităţii.1. Comunitatea văzută din perspectiva sociologică Nu putem vedea o comunitate locală ca un întreg. valori. fără referire la vreun loc anume: ―comunitatea studenţilor. şi nu există două la fel pe lume. astfel încât el cuprinde atât un aspect uman/ social cât şi unul fizic/spaţial. cresc. comunitate etnică.2/S/55695 87 . Aceasta înseamnă că ea. termenul de comunitate se foloseşte pentru a ne referi la un ― loc‖. credinţe şi valori comune) etc. credinţe si înţelesuri comune între indivizi care interacţionând dezvoltă comportamente umane cu un anumit înţeles şi anumite aşteptări intra şi extra membrii săi. incluzând atitudinile şi comportamentele membrilor săi. un model. aflat la câţiva kilometri distanţa de POSDRU/ 83/5. Folosirea cea mai obişnuită a termenului implică. o comunitate nici măcar nu presupune o locaţie fizică. fiind demarcată în schimb drept un grup de oameni cu interese comune. au copii. Comunităţi rurale: Când ne referim la o comunitate dintr-un sat mic. O comunitate. procesul de dezvoltare a comunităţii. Toate elementele sociale şi culturale ale unei comunităţi.

Oamenii cred că fiecare trebuie să-şi vadă de treaba lui. piaţa şi alte tipuri de interacţiuni pot lega sau desfiinţa graniţele regionale.1. schimbarea lumii este treaba altcuiva. parte dintr-o municipalitate mai largă. Comunitatea urbană poate fi. La rândul ei. Căsătoriile. aceasta comunitate poate face parte dintr-o comunitate de cartier. relaţiile comerciale. Comunităţi aflate în mişcare: În locurile unde producerea bunăstării este bazată pe agricultură şi horticultură locală sau practicarea unor meserii tradiţionale. graniţele acesteia par sa fie simplu de definit.2. Horticultorii se mută de asemenea în funcţie de disponibilitatea terenurilor şi a produselor. . pot fi comercianţii propriilor produse tradiţionale care se deplasează sezonier ( de primăvara până toamna târziu) pentru a vinde produsele.Cei care cred într-o idee / misiune: sunt convinşi şi simt că anumite lucruri trebuie făcute şi POSDRU/ 83/5.5. la rândul sau. apar mai multe diferenţe în origine. religie sau alte caracteristici care formează o identitate comună.Nu sunt la curent cu ceea ce se petrece în jurul lor şi astfel nu pot să realizeze consecinţele ce vor decurge şi care-i vor afecta. . locuitorii acestor comunităţi sunt mobili.4. limba. înăuntrul satului sau. grupurile etnice. locuitorii acestuia interacţionează şi cu oameni din afara satului. etnice. 1. Ei pot fi păstori nomazi care se deplasează pe distanţe lungi alături de animalele lor. Motive pentru care oamenii acţionează . cum ar fi. organizate în cadrul unui stat sau alte tipuri de delimitare spaţială. o mahala sau altă diviziune urbană. Revkowsky. dar oricum nu cred că ceea ce vor face va conduce la o schimbare majoră (nu cred că ei pot influenţa schimbarea). Modelul interacţiunii umane poate consta numai din relaţiile între locuitorii acelui spaţiu.Fiecare persoană vede realitatea şi problemele din jur prin prisma propriei percepţii şi ierarhii de priorităţi.Oamenii consideră că. 1. deja. . totul a fost decis (mitul fatalităţii în procesele sociale). o comunitate poate fi un grup mic de câteva familii cu o origine comună. Comunităţile urbane: În ariile urbane. naţionale. Pot fi grupuri mobile de cărămidari care se stabilesc pe perioada verii in alte localităţi în care cererea pentru asemenea produse înseamnă deplasarea forţei de muncă. mai greu de organizat folosind metode standard de dezvoltare a comunităţii şi are ţeluri mult mai complexe şi mai sofisticate decât o comunitate rurală. nu a lor în orice caz! . 1.6. regiunile. Motivele pentru care oamenii rămân pasivi ( conform J. „Why people do something‖) sunt: . în mod separat (nu este uşor să percepi scopuri comune atunci când scopurile personale îţi sunt mult mai aproape).alte sate.1. poate face dintr-o conglomerare ce înglobează oraşe mari. iar eforturile sunt depuse. într-o zona rurală. de obicei. În general o comunitate urbană este mai complexă. Comunităţile organizate în interiorul altor comunităţi: Putem găsi comunităţi în interiorul unor comunităţi mai mari.1. Pe măsură ce graniţele se lărgesc. specializate. Motive pentru care oamenii din comunitate sunt pasivi sau activi. 1.2/S/55695 88 .Oamenii vor să facă ceva. care la rândul sau.

îndeplinite. . . . sau pentru ca să evite o sancţionare / penalizare. simţindu-se astfel generoşi şi utili.Cei altruişti: acţionează ajutându-i pe ceilalţi.Cei care au un model: acţionează pentru că văd că aşa fac cei pe care-i admiră şi în care cred şi simt că se aşteaptă şi de la ei acest lucru! .2/S/55695 89 .Cei care caută satisfacţii şi linişte: acţionează pentru că speră să fie recompensaţi sau avantajaţi.Cei care iau atitudine: simt că cei din jurul lor au nevoie ca anumite lucruri să fie făcute. POSDRU/ 83/5.

3. Ex. un agent de schimbare socială. De exemplu. un promotor al participării comunitare interesat să aplice tehnici şi metode pentru mobilizarea şi organizarea comunităţilor şi a mecanismelelor sale. ale dezvoltării comunitare.mediul natural: climă.să încurajeze cooperarea între membrii echipei de lucru. în ritmul dezvoltării relaţiilor umane şi. 2. complexitatea va creşte. . Ca în orice proces. este relativ nouã. Asumându-şi rolul de facilitator. pentru a descrie un set particular de maniere de comportare. modificat sau chiar distrus de forţe externe. activitatea de facilitare comunitară este asociată cu aceea a consultanţilor şi a formatorilor. În localitatea X. . integraţi în plan naţional. 2. individual şi în echipe. Ce este facilitatorul? Utilizarea termenului de facilitator.să sprijine soluţionarea problemele echipei de lucru şi POSDRU/ 83/5. local. Rolul facilitatorului. floră.mediul construit: străzi.1. faună. . . iar 60% aparţin minorităţilor naţionale.să ajute la rezolvarea conflictelor dintre persoane şi/sau grupuri.2. în domeniile managementului în administraţia publică şi al dezvoltării comunitare. În funcţie de natura grupării. direct sau indirect de toate celelalte părţi. apă . un catalizator. folosindu-şi aptitudinile de a lucra cu oamenii. Elementele principale pe care un facilitator trebuie sa le urmărească în procesul de facilitare într-o comunitate sunt: . Facilitatorul este un om de ştiinţe aplicate. s-a extins rapid în politică. ajutându-i pe alţii. De exemplu: o grupare sau comunitate locală începe să conţină sub-grupuri identificabile. ajută la îndeplinirea mai uşoară a sarcinilor care trebuie realizate şi duse cu succes până la sfârşit. orice proces va putea fi considerat ca interacţiune cu un alt proces. oamenii constituie parte a unui sistem social global. pentru alţii necesită informaţii suplimentare.reţeaua complexă de relaţii funcţionale între acestea. un mobilizator. astfel încât aceasta să funcţioneze şi să producă rezultate în beneficiul membrilor săi. 10 % sunt romi şi 30% sunt ceangăi. evident. aer. ori de câte ori se doreşte sublinierea legăturilor existente între toate elementele realităţii. într-o comunitate. el face un efort conştient de a îmbunătăţi procesul prin care echipele locale organizate sau nu îşi îndeplinesc atribuţiile şi sarcinile.2/S/55695 90 . Dacă pentru unii acest lucru este evident.să facă şedinţele / întâlnirile de lucru mai productive. comunitatea locală numără 1000 de cetățeni: 40% sunt români. în continuă schimbare. De asemenea. FACILITATORUL 2. procesul este unul dinamic. dar şi-a câştigat rapid o acceptare universală. . Facilitatorul îşi foloseşte experienţa şi talentul pentru ca. regional. putând fi schimbat. toate elementele sunt legate. . sunt cetăţeni ai statului. Rolul facilitatorului îşi are originea în dinamica grupurilor. care. clădiri. dificile şi complexe. perceptibil şi mereu influenţat. În ce constă activitatea de facilitare comunitară? În general.2. european. ca o emulaţie a respectabilelor şi apreciabilelor calităţi. dintre care: 20% sunt aromâni.

Respectul faţă de participanţi şi convingerea că fiecare în parte poate contribui la rezultatele grupului. Aceasta presupune că facilitatorul are cunoştinţe vaste despre principiile şi abilităţile de animaţie socială. precum un profesor la curs. . . sarcastic sau dictatorial. . .scn.Facilitatorul trebuie să aibă încredere în forţele proprii şi în puterea lui de convingere.Facilitatorul trebuie să ştie.Facilitatorul trebuie să ştie cum să obţină informaţiile corecte şi să faciliteze procesul de luare a celor mai bune decizii într-un grup. prelegerile.2/S/55695 91 . . .org/cmp/ 2. despre modalităţile în care comunităţile pot fi stimulate să se unifice. conştientizarea propriului comportament. conducător și un fin observator.Facilitatorul trebuie să ştie să-si expună punctul de vedere într-un mod interesant pentru ascultători astfel încât să-i capteze atenţia. neutră. POSDRU/ 83/5. Cele mai importante aptitudini ale facilitatorului sunt cele ce ţin de comunicare.să sprijine soluţionarea problemelor comunităţii. Aptitudinile facilitatorului.Facilitatorul trebuie să aibă abilitatea practică de a vorbi în faţa publicului. 2. .Încrederea în capacitatea grupului de a-şi soluţiona singur problemele.5. monologul. Rolul facilitatorului este de a mobiliza o comunitate într-o activitate care rezultă prin împuternicire şi independenţă. să identifice şi să furnizeze resurse pentru activităţile comunitare.Facilitatorul trebuie să ştie cum să poarte o discuţie fără să fie autoritar.Atitudine pozitivă. Un facilitator în acţiune în comunitate: sursa: www. . nu doar de a modera o discuţie ci ca un bun conducător şi moderator. să asculte şi să înțeleagă părerile oamenilor şi de asemenea să se asigure că informaţia este corectă. să planifice activităţi.4. ..Facilitatorul trebuie să evite predica precum un părinte la biserică. să fie un bun organizator. şi să aleagă strategiile potrivite pentru utilizarea resurselor interne şi externe în atingerea scopurilor comunitare comune. Atitudinea facilitatorului în procesul de dezvoltare comunitară. să ia propriile decizii. . inclusiv promisiunile. discursurile precum politicienii.

.identifică.evită escaladări ale conflictelor.explorează constructiv diferenţele (percepţii. abordări. .7. care depăşesc limitele viziunii unei singure părţi.6. . el are mai puţin de a face cu cheltuirea unor sume noi şi mai mult cu regândirea modului în care se cheltuiesc deja banii. . Dificultatea de a înţelege procesul se combină deseori cu suspiciune şi anxietate în încercarea de îndepărtare de modurile convenţionale.colectează informaţiile relevante. etc) . . 2. În vremuri de severitate fiscală se poate des auzi ―nu ne putem permite un program nou‖. . Obiectivele facilitatorului în procesul de dezvoltare comunitară.2/S/55695 92 . soluţii şi strategii acceptate de către toţi – construirea consensului. Obiective și obstacole în procesul de facilitare comunitară Obiective Obstacole Participarea  Auto-cenzura. ―Nu ştim suficient‖ sau ―Nu suntem siguri‖ sunt prea des scuze convenabile pentru inactivitate.construiesc încrederea şi cadrul comun de înţelegere a situaţiei şi cooperare partenerială. În unele cazuri. Printre diversele obstacole ce pot fi întâmpinate. . . nivel tip şi de expertiză. familiare de a acţiona. prin consens.. dar dacă un plan de acţiuni privind dezvoltarea nu poate fi realizat gratis. .Conştientizarea importanţei procesului pe care-l propune şi conduce. POSDRU/ 83/5.Deschiderea către ceilalţi şi respectarea diversităţii. . Lipsa unor cunoştinţe complete sau foarte precise nu este un motiv serios pentru eşecul de acţiona pe baza a ceea ce credem că este probabil adevărat.negociază posibile soluţii sau acorduri între părţi. Ideea de dezvoltare este nouă pentru mulţi oameni şi relativi puţini o înţeleg clar.Lipsa banilor. care să elimine cauzele conflictului sau măcar să detensioneze situaţia conflictuală. Este înţelept ca o comunitate să recunoască obstacolele şi să fie pregătită pentru a le înţelege.ajută la asumarea rolurilor şi responsabilităţilor echipei/grupului în implementare. credinţe. enumerăm câteva: . cantonarea pe poziţii Identificarea de soluţii acceptate de către toţi  Atitudinea câştigător – învins Există probleme inerente în încercarea de a uni persoane diferite.Lipsa de înţelegere.îmbunătăţesc calităţile unor eventuale decizii publice. cu interese şi păreri diferite şi a le face să cadă de acord asupra unor ţeluri comune.se asigură că are asigurate exprimarea tuturor opiniilor echipei/grupului. rezultatul poate fi chiar reducerea cheltuielilor. . 2.îmbunătăţesc schimbul de informaţii şi comunicarea între părţi. . inhibarea Construirea unui cadru de înţelegere comun  Idei preconcepute. .adoptă şi respectă reciproc reguli de lucru.Lipsa de informare.

Ce NU trebuie să facă facilitatorul? . deseori greoaie. ci să găsească moduri de a le rezolva eficient.Să preseze luarea deciziilor.. 2. În paginile următoare ele sunt descrise pe larg. care este costisitoare atât din punct de vedere financiar cât şi social. cu programe şi bugete anuale . de eforturile unor grupuri relativ mici dar hotărâte. cel mai des. Încercarea de a construi o comunitate orientată spre dezvoltare nu trebuie să ignore sau să minimalizeze astfel de probleme. .Inerţia mediului politic şi administrativ.Să se everveze.8.Cine poate? – ajută la rezolvarea problemei sau materializarea oportunităţii? 2.nu se schimbă uşor sau repede. toate sunt înlocuite sau reînnoite mai devreme sau mai târziu. Identificarea nevoilor POSDRU/ 83/5.Cine ştie? – despre problemă sau are cea mai multă informaţie necesară pentru realizarea unei diagnoze cuprinzătoare a problemei sau a potenţialei oportunităţi? . ele nu pot fi complet independente de procesele şi structurile guvernamentale. . Întrebările facilitatorului.2/S/55695 93 . .Să critice opiniile exprimate de membrii grupului.clădiri. cooperarea. acţiunile comune între oameni. deşi grupul nu este încă pregătit. Dezvoltarea comunităţii nu urmăreşte o schimbare radicală şi totală. mediul construit este evaluat prin comparaţie cu obiectivele şi criteriile dezvoltării. de diferite naturi dintre oameni.Să intervină în discuţiile pe conţinut. .Să ia decizii fără consultarea grupului. În cele ce urmează. instituţii reduce rigiditatea şi izolarea structurilor tradiţionale. Dar toate aceste elemente se schimbă de fapt în timp. 2. am organizat pe grupe mari de activităţi sarcinile facilitatorul de dezvoltare comunitară.Cui îi pasă? – de soluţionarea problemei sau materializarea oportunităţii? . . Consultările. Ea urmăreşte doar să se asigure că pe măsura schimbării. să devină agresiv sau defensiv. Urmărirea dezvoltării nu poate evita realitatea unor interese conflictuale ce izvorăsc în mare parte din diferenţele. oferind un climat mai bun pentru sprijinirea iniţiativelor locale de dezvoltare.10. . Este important de reţinut că schimbarea în societate nu este cauzată ―de mişcări de masă‖ ci.9. Sarcinile facilitatorului în domeniul dezvoltare comunitară. nici să renunţe la program din cauza lor. Există 3 tipuri de întrebări pe care un facilitator trebuie să le utilizeze atunci când intervine întrun proces participativ de dezvoltare comunitară şi trebuie să includă în formularea răspunsurilor toate persoanele care sunt implicate în proces: Cine ştie ? Cui îi pasă ? Cine poate ? . bruscă a mediului construit. infrastructură .Inerţia mediului construit. . străzi. Mediul fizic al unei comunităţi . Acestea sunt complexe. Chiar dacă acţiunile de dezvoltare îşi au baza în comunitate.Să se implice politic.Să vorbească prea mult.Interese conflictuale.

. oportunităţi de finanţare în localitate etc. . negociere si mediere .Combaterea discriminării. Construirea capacităţii locale.Participă la şedinţele Consiliului Local pentru a prezenta problemele sau. .Sprijină grupul în identificarea factorilor de risc din comunitaţile locale facilitate. soluţiile și deciziile grupului sau comunităţii . interviuri etc.Managementul general si financiar al administraţiei publice locale. .N. Implementarea activităţilor .Elaborarea și a altor proiecte de dezvoltare locală sau după caz de intervenţie în comunităţile locale în colaborare cu O.11. evaluare. Monitorizare.Managementul conflictelor. managementul unui proiect. promovarea egalităţii de şanse şi egalităţii de gen.Informează permanent comunitatea locală şi O. . Domeniile în care sunt pregătiţi facilitatorii de dezvoltare comunitară: . .Sprijină întocmirea planului de activităţi de către membrii comunităţii locale.localităţii facilitate. administraţia publică locală și alţi factori de interes local. după caz. a intervenţiilor. .Managementul ONG-urilor. obiectivelor.Parteneriate administraţie publica-ONG. . . .Activităţi de mediere a conflictelor inter şi intracomunitare. .-urile locale cu privire la acte normative.Identificarea nevoilor comunităţilor locale şi selecţia principalelor priorităţi prin aplicarea metodelor şi tehnicilor specifice facilitatorului: organizarea discuţiilor faţă în faţă. facilitate. ca rezultat al procedurii de evaluare a nevoilor. POSDRU/ 83/5...culturală.Organizarea grupurilor de iniţiativă locală. .Planificare participativă.Organizarea reuniunilor de lucru în comunităţile facilitate. după caz. .Solicitarea sprijinului şi colaborării structurilor deconcentrate ale administraţiei publice centrale şi a autorităţilor locale în vederea organizării grupului.-uri.G. elaborare rapoarte şi studii.Diversitate etnică. incluzând comunicarea. . strategiilor de căutare a fondurilor . aplicarea de chestionare. .G.Sprijină grupul în determinarea viziunii.N.).Acord sprijin și consultanță pentru realizarea în limita competenţelor. . raportare 2.2/S/55695 94 . a planurilor de acţiune sectorială sau. mobbing. acestea din urmă. elaborarea unui plan de masuri pentru punerea în practică a priorităţilor. .Administraţie şi dezvoltare comunitară locală. focus grupurilor.Se implementează activităţi şi iniţiative cuprinse în planul de măsuri sau realizarea și a altor obiective stabilite în comun.

Etapa 2 .3.Activităţi de pregătire a intervenţiei facilitatorului în comunitate Iniţierea contactului.2/S/55695 95 . economice şi sociale.Stabilirea profilului comunităţii Stabilirea profilului comunităţii constă în următoarele activităţi: . sănătate. Acestea sunt activităţi de pregătire a intervenţiei facilitatorului în comunitate. La sfârşitul acestor discuţii. scopul. întotdeauna. . specialiştii în mediu se pot concentra doar asupra problemelor privitoare la reziduri. Nu întotdeauna ştim exact care sunt comunităţile locale în care vrem să dezvoltăm un program de dezvoltare locală. Etapa 1 . studiu de prefezabilitate.Adunarea informaţiilor privind posibilitatea aplicării diferitelor activităţi. Etapele următoare rezumă abordarea ce va fi prezentată în continuare. dacă vrem să efectuăm şi o selecţie a comunităţilor în care vom iniţia procesul de facilitare comunitară este important să studiem mai întâi viața. În particular. obiectivele.Iniţierea și dezvoltarea unor discuţii de tip braimstorming. diplomaţie. POSDRU/ 83/5. fără să examineze cauzele sociale. specificul comunităţilor cărora ne vom adresa şi relaţiile dintre oameni. facilitatorul va întocmi o listă a persoanelor de contact şi adresele lor. pricepere. este necesar să privim dincolo de graniţele tradiţionale. Și în cazul în care ştim exact care sunt locaţiile cărora ne adresam. care necesită timp. Acest profil permite facilitatorului şi organizaţiilor interesate să se îndrepte. transmisă în plan local în care facilitatorul va anunţa prezenţa sa în comunitate şi intenţiile. Facilitatorul a selectat comunităţile în care va interveni şi prin urmare. respectiv aplicarea procesului de facilitare şi a rezultatelor lui. sau un proces facilitat de facilitator. planificarea exerciţiului de facilitare comunitară este următoarea activitate. (maxim 15) asupra ideii de a dezvolta noi abordări. Prin urmare. cum mai este denumit de unii manageri. viziunea. în direcţiile care vor aduce cel mai mare beneficiu comunităţii. economice şi medicale. Pentru a determina măsurile ce trebuie avute în vedere pentru viitor. planul de activităţi şi bugetul pentru aceasta a doua activitate. prima etapă a procesului de facilitare comunitară este aceeaşi. trebuie să ştim în ce stadiu se găseşte comunitatea la un moment dat. Acţiunea de realizare a profilului comunităţii oferă prilejul de examina toate aspectele unei comunităţi şi permite organizarea altor ocazii de a examina problemele într-o manieră eficientă. el îşi stabileşte agenda. Fiindca oamenii au propria lor agendă. de informare asupra localităţilor cărora ne adresăm şi a relaţiilor dintre oameni. conforme cu nevoile comunităţii locale. în procesul de planificare. Activitatea se numeşte testarea comunităţilor sau. cu membri comunităţii locale. De exemplu. La prima vizită se discută. iniţiative. .Evaluarea nevoilor care sunt satisfăcute şi a celor care nu sunt satisfăcute. modurile de a dezvolta noi abordări şi concepte privitoare la problemele şi nevoile comunităţii locale. cu membri comunităţii locale (autorităţi. este necesară întocmirea unei adrese. programe şi servicii furnizate în şi de către comunitate. minorităţi etc). cetăţeni. Odată iniţiate contactele. ETAPELE UNUI PROCES DE DEZVOLTARE COMUNITARĂ Sunt multe moduri de a aborda dezvoltarea comunităţii. informarea membrilor comunităţii locale asupra intenţiilor facilitatorului. care separă problemele de mediu.

Membrii oricărei comunităţi sunt conştienţi atât de problemele majore cât şi de punctele slabe ale propriei comunităţi. Piatra de încercare în privinţa comunitaţilor mai puţin puternice este de a găsi moduri noi şi diferite de a acţiona împreună. . bază pentru activităţi viitoare. implementării iniţiativelor ulterioare.2/S/55695 96 . Prin urmare. Un prim pas în alcătuirea profilului poate fi reprezentat chiar de opinia pe care o au membrii comunităţii cu privire la bunăstarea economică. stabilirea unui set minimal de reguli de organizare şi funcţionare. a procesului de luare a deciziilor.elaborarea unor strategii specifice: . POSDRU/ 83/5. asa cum sunt ele percepute de cei direct implicati şi nu neapărat în conformitate cu un construct teoretic. toate acestea trebuie bine identificate (vezi dialogul cu problema) iar realizarea profilului comunităţii reuşeşte de cele mai multe ori să o facă. ar putea fi o problema ce trebuie rezolvată sau un punct forte ce se doreşte a fi promovat. Mobilul iniţial al unei acţiuni concertate. socială.scn. Aceasta poate fi prima activitate pe care o întreprinde facilitatorul. Formarea unui comitet sau a unui grup de iniţiativă locală /acţiune. dar mai ales pregătirea grupului de iniţiativă locală pentru acţiunile viitoare Etapa 4 . modului în care se înregistrează şi se păstrează informaţiile adunate. Realizarea unei hărţi. definirea calităţii de membru. pe lângă selecţia persoanelor. după caz.stabilirea acţiunilor care vor contribui la realizarea ţelurilor/obiectivelor. Acest lucru necesită timp.stabilirea ţelurilor/obiectivelor. pricepere şi diplomaţie şi include. Sursă: sursa: www. Ideea este de a obţine un rezumat al punctelor tari şi slabe ale comunităţii în fiecare domeniu.Iniţierea grupurilor de sprijin și/sau dezvoltarea organizaţiilor. Evaluarea situaţiei comunităţi.Este necesară o corelare între maniera de structurare a acţiunii de întocmire a profilului (hărţii) comunităţii şi informaţiile necesare identificării sau. Trebuie acordată o atenţie deosebită.org/cmp/ Etapa 3 . Un asemenea inventar poate oferi informaţii utile pentru stabilirea priorităţilor şi acţiunilor ce urmează a fi întreprinse. de mediu şi sănătate a comunităţii. atunci când lucrează la o iniţiativă nouă împreună cu un grup.Trecerea la acţiune Trecerea de la viziune la acţiune implică etape cum sunt: .

Etapa 5 . se implementează activităţi şi iniţiative pentru realizarea acestor obiective. Se elaborează un plan de măsuri. POSDRU/ 83/5.Se determină viziunea şi obiectivele grupului şi se stabilesc priorităţile de intervenţie.2/S/55695 97 . comunicare şi strategii de adunare a fondurilor. .Examinarea modului în care se folosesc resursele şi timpul. incluzând dezvoltarea grupului.Măsurarea succesului: au fost realizate scopurile iniţiale? .Monitorizare/Evaluare .Măsurarea progresului şi reexaminarea viziunii grupului pentru a ne asigura că se menţine direcţia dorită.

un portret al comunităţii care să foloseasc[ facilitatorului.scn. Informaţiile pot fi adunate în moduri diferite incluzând: Statistici: pot fi adunate date statistice care pot ilustra. observând diferenţele de vârstă. profilul general va reflecta mai precis nevoile şi situaţiile din întreaga comunitate. Liderii unei comunităţi sunt persoane care au trăit în comunitate o perioadă lungă şi au fost implicaţi în problemele comunităţii de-a lungul anilor. afaceri şi geografie. De exemplu. Întâlniri publice: acestea implică discutarea cu un grup larg de membri ai comunităţii şi permit obţinerea unui aflux mai mare de informaţii din diferite sectoare ale comunităţii. Astfel. Din aceste informaţii se poate trasa o hartă. Focus grupuri: un interviu de grup nu poate fi realizat cu mai mult de 12 persoane adânc implicate în problemele ce interesează sau îngrijorează comunitatea. diversitatea etc. sex. Prin includerea grupurilor care prin tradiţie au fost excluse de la procesele decizionale. Întrebările puse permit exprimarea unor păreri care vor fi mai apoi analizate. Sondaje de opinie în comunitate: se pot utiliza chestionare standard.2/S/55695 98 . instituţii şi organizaţii să recunoască punctele tari şi slabe ale aspectelor de mediu. Reuniune organizată în comunitate. Datele adunate pot fi folosite şi pentru a evalua schimbările în timp într-un anumit domeniu sau pentru a compara comunitatea cu o altă comunitate din perspectiva dezvoltării locale. dar şi ca o recomande turiştilor.org/cmp/ POSDRU/ 83/5. Întotdeauna comunitatea cu care se face comparaţia ar trebui să fie asemănătoare în ce priveşte mărimea populaţiei şi trăsăturile referitoare la industrie.4. METODE PENTRU EFECTUAREA PROFILULUI COMUNITĂŢII Adunarea de informaţii pentru efectuarea profilului comunităţii va ajuta diversele persoane. Sursa: www. distribuite/aplicate în întreaga comunitate prin poştă. vizitatorilor sau oamenilor de afaceri interesaţi de succesul proiectelor dvs. de exemplu. sănătate. natura demografică şi economică a comunităţii. telefon sau interviuri directe. aceste informaţii oferă o cheie pentru acţiuni de dezvoltare locală şi servesc pentru a include puncte de vedere din unele sectoare ale comunităţii care în mod tradiţional nu erau incluse. Informaţiile adunate pot fi folosite pentru a indica direcţia dezvoltării şi pentru a explica necesitatea angajarea membrilor comunităţii în procesul de dezvoltare a localităţii. grupuri. Sursele de informaţie statistică includ rapoarte ale diferitelor organizaţii precum şi anchete organizate în cadrul comunităţii. donatorului. Este importanta identificarea grupurilor potenţiale. sociale şi economice ale comunităţii. profesie etc. Interviuri cu liderii comunităţii. implicarea unor persoane din comunităţile etnice poate fi importantă pentru derularea activităţilor care au ca obiectiv multiculturalitatea.

Aici atenţia trebuie îndreptată asupra tipurilor de locuri de muncă din comunitate. Motivele posibile pentru această statistică includ familiile cu un singur părinte sau o lipsă de locuri de muncă în zonă. Există grupuri din comunitate implicate în probleme economice locale? Ce fel de activităţi întreprind ele? Activităţile lor cuprind şi alte dimensiuni (mediul. Ce tipuri de programe oferă agenţiile locale sau birourile guvernamentale care sprijină dezvoltarea afacerilor mici în zonă? 5. faţă de abordarea mai tradiţională. sunt în zona respectivă? Folosind aceste informaţii se poate vedea dacă majoritatea afacerilor din zonă reprezintă companii naţionale (sau multinaţionale) sau sunt conduse pe plan local.1. ce procent de locuinţe există pentru persoanele cu venituri mici? Cum sunt satisfăcute nevoile diferitelor sectoare în comunitate? Aceste întrebări se referă la capacitatea unei comunităţi de a satisface nevoile membrilor comunităţii. sănătatea. 4.4. în examinarea posibilităţilor de a obţine o locuinţă. Care este nivelul şomajului în comunitate? 4.1. De exemplu. 1. seturile de întrebări ilustrative care urmează sunt menite a stimula întrebări mai specifice care vor fi relevante pentru problemele locale şi condiţiile fiecărei comunităţi în parte.1. Care sectoare de afaceri din comunitate generează slujbe? Exista o dependenţă de resursele naturale (exploatarea lemnului. Dedică firmele din zonă un procent pentru educaţie şi pregătire profesională? Afacerile locale sprijină reînnoirea economică în comunitate sprijinind programele locale? Ce fel de programe locale există? 6. medii.) pentru majoritatea slujbelor locale sau exista locuri de muncă din industrii de tip servicii (de exemplu. Întrebările următoare pot facilita formularea propriilor întrebări legate de dezvoltarea economică într-o comunitate locală. pescărie etc.Se bazează comunitatea pe ea însăşi în ce priveşte locurile de muncă sau depinde pentru majoritatea acestor slujbe de corporaţii mari? Ce spune acest lucru despre sănătatea economiei zonei respetive? 3. Prin urmare.2. rata şomajului şi noile afaceri deschise. Întrebări pentru stabilirea profilului comunităţii Întrebările ce vor fi enumerate mai departe reprezintă doar un punct de pornire. Urmează întrebări etalon.1. Dimensiunea socială. Întreprinderile cooperative şi dezvoltarea comunităţii devin abordări preferate pentru a dezvolta economia unei comunităţi. Câte afaceri mari. Ce procent de gospodării au venituri sub medie şi cheltuiesc mai puţin de 30 % din venitul lor pe locuinţă (incluzând întreţinerea)? Această întrebare se referă la bunăstarea generală a familiei şi poate indica un standard de viaţă inadecvat şi un venit inadecvat. socialul)? 4. numai astfel stabilindu-se care sunt cele mai potrivite întrebări pentru condiţiile concrete. magazine cu amănuntul etc. Dimensiunea economică.2/S/55695 99 . Viabilitatea economică şi sursele de angajare într-o comunitate reprezintă arii comune de interes pentru multe localităţi.)? Tipurile de slujbe se centrează pe industria grea sau pe industria de servicii? 2. mici. 1. Specificul fiecărei comunităţi reclamă evidenţierea unor chestiuni ce pot fi relevante pentru fiecare în parte. POSDRU/ 83/5. Dezvoltarea socială implică accesul egal la servicii şi locuri de muncă pentru toţi membrii comunităţii.

pe cât posibil.2. servicii psihologice şi centre de recreere? Ce servicii există pentru bătrânii comunităţii? 5.3. Ele trebuie totuşi. dincolo de cele care au obiective specifice de sănătate.2/S/55695 100 .A pregătit cineva o evaluare a nevoilor de programe sociale în comunitate? . şi dintre dezvoltarea economică şi sănătate în zonă.cum ar fi grădiniţe. Interacţiunile cu mediul fizic şi social joacă un rol major în a determina cât de sănătoşi suntem. Alte întrebări înrudite includ tipurile de măsuri care pot atrage personalul medical şi dacă comunitatea este pregătită pentru urgenţe medicale. poate fi dificil să identificăm programele guvernamentale cu impact în domeniu. Există grupuri de cetăţeni care sunt implicaţi în probleme sociale? Activităţile lor cuprind şi alte dimensiuni (sănătatea. Ce procent de adulţi ştie carte? Ştiinţa de carte afectează capacitatea locuitorilor dintr-o comunitate de a face faţă activităţilor de zi cu zi. 3. Ce tipuri de posibilităţi recreative există pentru membrii comunităţii? Bunăstarea generală a indivizilor poate fi parţial atribuită sănătăţii fizice. Există programe guvernamentale axate pe probleme de sănătate? Unde se găsesc birourile organizaţiilor implicate? 5. 4. Sănătate Sănătatea este determinată de mai multe elemente decât bunăstarea fizică. programe de instruire şi de hrănire. pe de altă parte. de la stresul din familie şi instabilitatea familială până la lipsa de acces la resursele de sănătate. Femeile se simt în siguranţă să umble pe stradă după lăsarea serii? Cum s-ar putea asigura siguranţa femeilor? Deoarece problema sănătăţii se suprapune cu atâtea alte domenii.1. Este necesară investigarea stării prezente a serviciilor medicale din comunitate şi apoi unele legături dintre mediu şi sănătate. mediul)? 4. 4. Câte afaceri furnizează bunuri sau servicii pentru programele de servicii sociale? 6. 1. Ce programe oferă agenţiile locale şi autorităţile guvernamentale care furnizează servicii sociale? .pentru familii . Există grupuri de cetăţeni care se ocupă de problemele de sănătate?Activităţile lor cuprind şi alte dimensiuni (mediul economic sau social)? POSDRU/ 83/5. 2.Cunosc cetăţenii aceste programe şi pot obţine uşor informaţii? . Există un oficiu de sănătate al comunităţii? 6. cum ar fi cumpărăturile de la piaţă sau căutarea şi îndeplinirea unei slujbe. Câte familii din comunitate depind de ajutorul social sau ajutorul de şomaj? Copiii care locuiesc în case cu resurse economice insuficiente sunt supuşi unor riscuri mai mari în toate aspectele vieţii.Oferă comunitatea programe de sprijin . economia. identificate şi evaluate. 3. Există suficient personal medical în zonă? Lipsa personalului medical calificat (problemă care apare mai mult în comunităţile rurale decât urbane) poate ridica probleme pentru cei care au nevoie de atenţie medicală imediată. pe de o parte. Studiile ne arată că cei care sunt într-o bună formă fizică sunt mai capabili să facă faţă presiunilor vieţii zilnice.

Analiza abilităţilor. Ce programe de mediu exista în comunitatea dvs. la necesităţile şi resursele comunităţii. roluri. Pot fi utilizate întrebările genul: 4. Mediul Legătura dintre mediul natural şi cel uman este un punct central în dezvoltarea locală. (climă. Colecţiile ziarelor pot oferi informaţii consistente despre preocuparea sau lipsa de preocupare în ceea ce priveşte mediul. aptitudinilor şi talentelor existente în cadrul comunităţii Evaluarea nivelurilor de bunăstare a diverselor gospodării în concordanţă cu anumite criterii stabilite Indicarea legăturilor şi a interacţiunilor dintre oameni. Există în zona dvs. activităţi de promovare a economiei sociale? Cum au sprijinit activităţile aducătoare de venituri (AGV) afacerile locale ale membrilor comunităţii.1.2/S/55695 Descriere Înregistrarea stării fizice a diverselor clădiri. şi analizarea unor strategii pentru a face faţă situaţiilor de criză Trecerea în revistă a grupurilor existente şi a organizaţiilor. potenţialul şi numărul de membri Explorarea schimbărilor care se anticipează să aibă loc în cursul anului.. Există în zona dvs. 1. În continuare. păduri)? De exemplu. afaceri implicate în activităţi ecologice? Industriile din regiunea dvs. luarea deciziilor 101 . organizaţii etc. facilităţi etc. Compararea surselor de venit şi a cheltuielilor. Un ecosistem sănătos depinde de oameni care trăiesc în armonie în cadrul său. cine a fost implicat? Ce planuri de viitor ar fi în această direcţie? 4. Există mai multe metode. sol.2. Cum se foloseşte pământul pentru agricultură în comunitate? Există programe pentru conservarea pământului în faţa unor dezvoltări inutile? 3.4. Ce procent din mostrele luate anual din apele curgătoare ale comunităţii satisface standardele de calitate guvernamentale? Obţinerea informaţiilor fundamentale despre starea mediului local trebuie să sprijine formarea unei imagini despre problemele ce trebuie rezolvate.4. utilă şi necesară şi are ca scop o mai bună înţelegere a realităţii şi necesităţii intervenţiei. Este poate cea mai importantă etapă într-un proces de facilitare comunitara. Evaluarea nevoilor comunităţii presupune crearea unei imagini cuprinzătoare şi de ansamblu cu privire la natura problemelor. care pot fi folosite în vederea obţinerii de informaţii de diverse categorii. se asigură că minimalizează efectele poluării asupra mediului fizic prin tehnologii adecvate? Cum au sprijinit afacerile locale activităţile privind mediul în trecut? Ce initiaţive curente au ele? Ce planuri de viitor au în această direcţie? 6. cum ar fi: Metodă Evaluare stare fizică Analiză condiţii de viaţă din gospodării Trecere în revistă a modurilor de organizare Calendar sezonier Analiză abilităţi Scara bunăstării Diagrame de relaţionare Organigrame Harta distribuţiei după sex POSDRU/ 83/5. Evaluarea nevoilor comunităţii. Unele dintre întrebările puse în această secţiune se ocupă de un inventar al stării mediului fizic şi al efectelor activităţilor omului asupra sa. Identificarea persoanelor responsabile pe domenii Distribuţie femei / bărbaţi referitor la locuri de muncă. a fost comunitatea îngrijorată în ce priveşte calitatea apei sau diminuarea zonelor cu păduri naturale? Această întrebare poate stimula investigarea unora dintre preocupările grupului în ce priveşte mediul natural. sponsorizate de autorităţile centrale sau locale? 5. În ce mod s-a schimbat mediul fizic în comunitatea dvs. apă. nişte întrebări model care pot fi folosite ca surse de informaţie. 2. pentru a se evalua rolurile pe care acestea le au.

Structurile politice şi administrative.Educaţie. Pe o hartie de flipchart notaţi toate ideile. Cereţi aceloraşi persoane să selecteze. .org/cmp/ POSDRU/ 83/5.Sănătate. Ordonaţi ideile în funcţie de punctajul obţinut.scn.2. . . . Exerciţiu practic Invitaţi fiecare membru al grupului de sprijin/iniţiativă locală să identifice o măsură care ar trebui implementată urgent. Evaluarea nevoilor comunităţi. . .Activităţi economice. Număraţi bulinele sau X-urile.Istoria. marcand cu buline sau X primele 3 măsuri urgente.4. O să obtineţi tot atâtea idei câte persoane aveţi în grup.Caracteristicile demografice ale populaţiei. .Ocupare.2/S/55695 102 . Profiluri comunitare Profilurile comunitare pot include informaţii despre: . tradiţiile si cultura populaţiei. Acestea vor fi priorităţile stabilite de grup. . .Modele de conducere si influenţare.Stratificare socială.Relaţiile de putere. Sursa: www.Organizaţii din plan local şi activităţile acestora.1. . facilitate de facilitator şi care pot constitui baza planului de măsuri.

2.2.2/S/55695 103 . a impactului nedorit al acesteia asupra comunităţii şi a efectelor produse de problemă în situaţia în care continuă să existe. de gospodării 00-14 16-29 30-49 50 + Total Fermieri Muncitor în agricultură Muncitor ocazional Afaceri Profesori Funcţionari Liber profesionişti Total Fără educaţie Clasele 0-4 Clasele 5-8 Peste clasa a 9-a Neînregistraţi Total Număr de persoane Caracteristici generale 60 km 2 395 femei şi 362 bărbaţi 197 Clasificarea Populaţie după vârstă 250 400 350 200 1200 Clasificarea ocupaţiilor populaţiei 100 300 100 50 50 25 25 650 Nivel de educaţie al membrilor adulţi ai gospodăriilor 25 158 183 36 23 425 Nivel de venit per familie 4. De ce trebuie soluţionată această problemă? (Dacă la această întrebare nu se poate răspunde. Care este problema? (Acesta este primul pas pentru a ajunge la înţelegerea problemei. (exemplu) Total suprafaţă Total populație Nr. 1. Dialogul cu problema Scrieţi pe hartia de flipchart sau pe tablă următoarele întrebări: CARE este problema pe care încercăm să o soluţionăm? DE CE este aceasta o problemă? (cauze) DE CE trebuie soluţionată problema? UNDE şi CÂND se manifestă problema? A CUI problemă este. Nu vă lăsaţi păcăliţi de „simptome‖ şi de „soluţii‖. Care sunt cauzele ei şi de ce este aceasta o problemă? (Localizaţi cauzele sau găsiţi explicaţii pentru apariţia. cine mai este afectat de problemă? DE CÂT TIMP este o problemă? CE SE VA ÎNTÂMPLA dacă nu o soluţionăm? Descoperirea adevăratei probleme Referindu-vă la problema pe care tocmai aţi definit-o corect împreună cu colegii de echipă.) 3. existenţa şi persistenţa problemei. răspundeţi la următoarele întrebări. POSDRU/ 83/5.Profil comunitar.) 2. care vă vor ajuta la clarificarea ei.

) 7. Identificaţi zonele din comunitate care sunt afectate de problemă. în primul rând. dar se întâmplă uneori ca problema să dispară. Cine. Urgenţă = Necesitatea abordării problemei în scopul evitării unei crize. ţinând cont de data aceasta şi de răspunsurile pe care le-aţi dat la întrebările anterioare. Angajament = problemei.) 6. Aşa că. asupra persoanelor. problema reală? (Dacă este nevoie. dacă nu se întreprinde ceva pentru remedierea situaţiei. Unde este o problemă? (Aceasta este o altă întrebare care vă ajută să găsiţi sursa problemei. a cui problemă este aceasta? Concentraţi-vă. dar luată în considerare poate dezvălui o serie de interese potrivnice soluţionării problemei. ca şi următoarea scală de valori. importanţa. Pentru cine este o problemă? (Este una dintre întrebările care vă vor ajuta atunci când veţi încerca să soluţionaţi problema. grupurilor sau organizaţiilor care au de suferit cel mai mult din cauza efectelor problemei. sub influenţa politică şi sub competenţa funcţională a organizaţiei dumneavoastră. alteori. Care este.) 4. vă vor simplifica aceasta sarcină de a elimina celelalte posibilităţi. Multe dintre problemele identificate de către membrii echipei dumneavoastră pot fi considerate ca meritând o atenţie prioritară din partea echipei. alegerea problemei prioritare se va face lucrând în echipă. Dorinţa de a vă implica personal în găsirea sau în soluţionarea Pentru fiecare criteriu.) selectarea problemei prioritare.Instrucţiuni Introduceţi. o scurtă descriere a fiecărei probleme identificate de fiecare membru al echipei dumneavoastră. de fapt. mai sunt interesaţi în soluţionarea problemei? Vor dori ei să se implice şi să contribuie la soluţionarea ei? Cine s-ar putea opune soluţionării problemei? Această ultimă întrebare poate să pară ciudată.) 5. Fiecare problemă va avea o „valoare‖ rezultată din analiza multi-criterială privind urgenţa. Control = Responsabilitatea soluţionării problemei se află sub jurisdicţia legală. alţii. Care sunt consecinţele nesoluţionării problemei? (Exploraţi potenţialul şi consecinţele întârzierii sau a lipsei de acţiune în soluţionarea problemei. Ce s-ar putea întâmpla dacă nu soluţionăm problema? O altă întrebare „ciudată‖. Identificaţi condiţiile şi periodicitatea cu care problema se manifestă. Adică. pentru comunitate sau pentru aceia care sunt cel mai mult afectaţi de problemă. Fezabilitate = Capacitatea de realizare cu tehnologiile existente şi cu resursele disponibile sau alocate. într-un tabel. sau să devină mai puţin importantă cu trecerea timpului. în cadrul programului de instruire. Când este aceasta o problemă? (Aceasta este o primă întrebare care vă ajută să găsiţi sursa problemei. fezabilitatea. fiecare având următoarele semnificaţii: 5 = extrem de important (extrem de urgent etc. timpul nu ne permite să lucrăm decât asupra unei singure probleme. veţi încercui nota cea mai potrivită dintre notele de la 1 la 5.2/S/55695 104 . Următorul criteriu de alegere. Dar. controlul şi angajamentul (dorinţa de implicare). Importanţă = Potenţialul impact al realizării misiunii de soluţionare a problemei de către organizaţia dumneavoastră. definiţi încă o dată problema. Criteriu de selecţie .) 8. se poate ajunge într-o situaţie critică. Dar.s-ar putea să fie vorba de o problemă care nu merită să fie examinată.) POSDRU/ 83/5.

4 = foarte important (foarte urgent, în foarte mare măsură etc.)
3 = important (urgent, fezabil, sub control etc.)
2 = puţin important (puţin fezabil, în mică măsură etc.)
1 = neimportant (nu este urgent, nefezabil, de loc etc.)

POSDRU/ 83/5.2/S/55695

105

5. CONSTRUIREA CAPACITĂŢII COMUNITĂŢII LOCALE.
5.1. Iniţierea grupurilor de sprijin /iniţiativă şi/sau dezvoltarea organizaţiilor .
Un aspect important al organizării comunităţii locale este construirea capacităţii.
Principiul evident al organizării, ca şi în cazul celorlalte componente ale formării, este ca
aceasta ar trebui să fie participativă, ceea ce înseamnă că membrii comunităţii trebuie sa fie o
parte activă a procesului de organizare. Pentru facilitator, aceasta înseamnă crearea unor
grupuri de sprijin sau grupuri de iniţiativă locală, noi organizaţii în situaţiile în care acestea nu
existau anterior, şi/sau reorganizarea celor existente, transformându-le în grupuri sau
organizaţii mai eficiente.
Înainte de a aborda tehnicile şi metodele specifice de construire a capacităţii, reamintesc
principiile care constituie parametrii organizării comunităţii locale: acestea includ democraţia,
participarea, consolidarea, echilibrul între sexe, implicarea celor marginalizaţi, transparenţa,
cinstea, dezvoltarea durabilă, autonomia, parteneriatul, corectitudinea, eliminarea sărăciei, un
trai mai bun pentru toţi. Nu întodeauna aceste valori sunt aceleaşi cu ale celor cu care
facilitatorul lucrează.
Pentru început, formarea unui comitet de sprijin sau a unui grup de initiativă/acţiune
este important dar nu suficient. Formarea grupului, de regulă între 5 si 10 persoane include
definirea calităţii de membru si rolul fiecăruia, un proces de luare a deciziilor, stabilirea unui
set de reguli, pregătirea membrilor pentru activităţile ce urmează a fi desfăşurate.
Ulterior, dacă membrii acestui comitet este suficient de matur, implicat și motivat, el se
poate organiza formal, ca organizaţie neguvernamentală, sau asociaţie de producţie, sau
asociaţie agricolă, etc.

5.1.1. Modele de formare a grupurilor de sprijin/inițiativă.
1. De cele mai multe ori, facilitatorul angajează primele discuţii cu autorităţi locale. De aici
facilitatorul îşi ia informaţii despre comunitate, despre oameni, despre resursele materiale si
intenţiile de viitor ale acestuia. În funcţie de relaţiile stabilite între autorităţi şi locuitorii
localităţii, acestea sugerează persoane de legatură din comunitatea locală care ar putea să
sprijine munca facilitatorului. Acest model are avantajele și dezavantajele sale și de cele mai
multe ori, relaţiile sunt ocazionate de alegerile electorale.
2. Există și facilitatori care preferă să vorbească mai întâi cu locuitorii satului/cartierului şi,
ulterior cu autorităţile locale. În acest caz, facilitatorul află despre relaţiile membrilor
comunităţii cu autorităţile locale, dacă există sau nu, despre lucrurile pe care autoritatea locală
le-a făcut sau nu pentru comunitate, dacă membrii comunităţii participă sau nu la sistemul
decizional (şedinţele Consiliului local, etc.)
Discuţia în comunitatea locală este o bună ocazie pentru facilitator pentru a cere
delegarea de către comunitate a unui grup de 5-10 persoane, grup care să-i reprezinte pe tot
parcursul procesului de dezvoltare locală. Şi acest model are avantajele şi dezavantajele sale.
Uneori, este mult mai uşor sa lucrezi cu funcţionari sau cu persoane care au deja experienţă de
lucru, mai mult sau mai puţină, cu autorităţile locale sau cu persoane care au un nivel cel puţin
satisfăcător de educaţie.
Facilitatorul trebuie să urmărească principiul de împuternicire a membrilor comunităţii
locale şi de aceea din viziunea lui nu poate lipsi imaginea grupurilor vulnerabile, marginalizate

POSDRU/ 83/5.2/S/55695

106

care nu au acces la procesele de informare şi cele decizionale, care nu sunt poate tratate cu
aceeaşi atenţie şi interes ca ceilalţi locuitori şi care au nevoi, poate mai multe decât alţi cetăţeni.
De asemenea, facilitatorul trebuie să urmărească ca din grupul delegat de comunitate să facă
parte şi femeile, care pot fi ulterior responsabilizate pentru desfăşurarea unor activităţi
specifice.
3. Cel de-al treilea model de formare a unui grup de sprijin/initiativă este o combinaţie între
funcţionari, autorităţi şi membrii comunităţii locale. Privit din prisma relaţiilor de putere, în
acest model de organizare, membrii comunităţii locale sunt în dejavantaj. Pe de o parte fiindcă
grupul de iniţiativă este unul informal, dependent oricum de deciziile şi experienţa de lucru cu
funcţionarii si autorităţile locale. Pe de altă parte, grupul fiind abia constituit, fără experienţa
lucrului în echipa, el poate crea disfunctionalităţi, neînţelegeri şi implicit tensiuni.
Facilitatorul trebuie să includă în obiectivele sale conceptele de creare a capacităţii
locale, împuternicire a membrilor comunităţii locale şi care pot fi puse în practică prin
adresabilitatea, în primul rând către membrii comunităţii. Organizarea unui grup de iniţiativă
locală care să se implice activ şi să preia responsabilităţi referitoare la iniţiativele de dezvoltare
locala nu este o sarcină uşoară. Deseori, se acordă prea puţină atenţie organizării şi funcţionarii
grupului, totuşi aceşti factori au un efect profund asupra capacităţii grupului de a funcţiona
eficient şi de a-şi atinge scopurile. Organizarea este menită să îndrume grupurile în procesul de
a decide asupra structurii şi procedurilor operaţionale.
Dacă la început grupul este unul informal, el poate avea totuşi o recunoaştere – formală
- dată de autoritatea locala prin Hotărâre de Consiliu. Procedura recunoaşterii grupului de
iniţiativă locală este una uzuală. Lista membrilor grupului de iniţiativă, semnată de membrii săi
şi clarificarea scopului pentru care s-a constituit grupul ( ex. elaborarea, implementarea şi
monitorizarea unui proiect de dezvoltare locală) sunt suficiente pentru formularea unei cereri
către autoritatea locală prin care se cere introducerea pe agenda şedintei Consiliului local,
recunoaşterea grupului de iniţiativă locală şi discutarea proiectului pentru care s-a constituit.
Evaluarea grupului este o activitate permanentă a facilitatorului pentru că oamenii sunt
importanţi mai mult decât lucrurile. Grupul de iniţiativă este unul managerial care execută în
numele comunităţii anumite activităţi.
Sarcina facilitatorului este de a încuraja comunitatea să formeze grupul de iniţiativa în
aşa fel încât acest grup să se considere în serviciul comunităţi şi responsabil în faţa acesteia, şi
nu comunitatea lucrând în folosul grupului de iniţiativă şi răspunzând în faţa acestuia. Pentru a
realiza formarea grupului de iniţiativă locală, facilitatorul ar trebui să pună întrebări pe
parcursul întâlnirilor din comunitate cu privire la modul cum poate fi înfăptuită această
sarcină.
(1) Cine va fi selectat pentru a face parte din grupul de iniţiativă?
(2) Care ar fi criteriile (indicatori)
În comunităţile mici, rurale este evident că procesele informale de selecţie cum ar fi votarea,
votarea multiplă este importantă, dacă delegarea membrilor în grupul de iniţiativă se face greoi.
5.1.2. De ce este necesar ca membrii grupului de iniţiativă să fie delegaţi de comunitate?
Dacă, după o perioadă de timp de la formarea grupului, există plângeri la adresa
acestuia, comunitatea nemulţumită va veni la facilitator pentru a se plânge de unul sau mai
mulţi membri ai grupului. În acest caz, facilitatorul poate să reamintească faptul că,
comunitatea a ales propriul grup de iniţiativă care să-i reprezinte, pe ei şi interesele întregii
comunităţii, nu facilitatorul sau autorităţile locale.

POSDRU/ 83/5.2/S/55695

107

5.1.3. Alegerea membrilor grupului de iniţiativă
La început, este probabil ca membrii comunităţii să dorească să delege in grupul de
iniţiativă membrii educaţi ai acesteia, doar pentru că aceştia sunt educaţi. Facilitatorul poate să
facă comunitatea să înţeleagă că un astfel de criteriu este doar o presupunere, ajutându-i să
conştientizeze ce fel de oameni vor să aleagă. Vor oameni în care pot avea încredere, care sunt
motivaţi şi loiali, şi care vor comunica cu acurateţe informaţiile referitoare la acţiunile grupului.
Mulţi dintre membrii educaţi ai comunităţi pot fi studenţi, profesori, doctori, care
locuiesc în localitatea respectivă sau care provin din alte localităţi, care pot să dea sau nu
dovada de loialitate faţă de comunitate, care au sau nu au timp pentru acţiunile desfăşurate în
comunitate, unele dintre ele ca voluntari. Uneori, o bunică în vârstă, o moaşă, respectată şi
cunoscută de întreaga comunitate, care nu a mers niciodată la şcoală, ar putea să fie mai
potrivită chiar dacă nu ştie să scrie şi să citească.
Există şi cazuri când unele persoane vor fi atrase de grupul de iniţiativă şi vor încerca să
ocupe o poziţie în cadrul acestuia pentru că doresc să-şi satisfacă un interes personal, nevoie de
prestigiu şi de popularitate pe care funcţia o asigură. Altele cred ca vor putea folosi "electoral"
grupul. Facilitatorul ar trebui să identifice aceste motivaţi şi să îi îndrume pe membrii
comunităţii către persoane care sunt mai degrabă motivate de altruism şi de loialitate faţă de
comunitate. Fără să acuze public pe cineva, facilitatorul ar trebui să dezvăluie acest aspect
comunităţii aflate în proces de a-şi alege membrii grupului de iniţiativă.
Alteori, dimpotrivă, unii dintre membrii comunităţii vor dori să propună ca membri în
grupul de iniţiativă persoane care datorită statutului acestora, vor aduce prestigiu şi faima
grupului, sau, în cazul primarilor sau consilierilor aleşi, sunt persoane de influenţă, fără a lua în
considerare că aceste persoane ar putea să nu fie motivate sau sunt prea ocupate pentru a
contribui la funcţionarea grupului. Şi aceste aspecte trebuiesc explicate de facilitator atunci
când comunitatea delega membrii în grupul de iniţiativa locală.

Întâlnirea grupului de iniţiativa. Sursa: www.scn.org/cmp/
5.1.4. Dezvoltarea grupului de iniţiativă.
Este neapărat necesar să existe un grup stabilit (vezi mai sus), înainte ca facilitatorul să
înceapă planificarea acţiunilor. În unele cazuri, unele persoane cred că dacă se duc într-o
comunitate şi organizează un grup de iniţiativă cu o oarecare structură sau formă (ex. are un
preşedinte, un contabil, o secretară), şi dacă grupul spune că e gata de acţiune, se poate începe
procesul de planificare strategică. Lucrurile nu stau deloc aşa. Organizarea grupurilor de
iniţiativă într-un anumit tip de structura este prima etapa din procesul de organizare. Un bun
facilitator trebuie să ştie ca pentru a fi implicat în acţiune, grupul trebuie mobilizat şi format.
POSDRU/ 83/5.2/S/55695

108

Procesul planificării poate el însuţi afecta forma şi dezvoltarea grupului. De exemplu,
un grup iniţial de oameni cu un interes comun poate să-şi dea seama, în formularea declaraţiei
privind misiunea lor, că, pentru a-şi realiza misiunea, este nevoie să schimbe unii membrii şi să
introducă alţi membri sau reprezentanţi din diferite sectoare. Odată aceşti noi membri incluşi,
chiar şi misiunea grupului poate suporta anumite revizuiri. La fel, s-ar putea ca un grup să nu
poată decide ce proceduri vor funcţiona cel mai bine pentru grup, până când nu au început să
lucreze împreună şi să-şi planifice acţiunile. Pentru a sprijini grupul de iniţiativă (creşterea
capacităţii locale) facilitatorul poate organiza sesiuni de formare cu grupul de iniţiativă,
reprezentanţi din diferite sectoare şi autorităţile locale. Astfel grupul de iniţiativă locală poate
intra în relaţii de colaborare formând o coaliţie în plan local, care va dori să-şi schimbe sau săşi lărgească mandatul pentru a încorpora şi alte probleme de dezvoltare locală.
Există opinii conform cărora participarea comunităţii se realizează în mod automat prin
implicarea ei, în diferite faze ale unui proiect-acţiune. Este doar o afirmaţie. Participarea
presupune existenţa unei intervenţii ca urmare a unui imbold asupra membrilor comunităţii,
motivaţie din partea lor, dorinţă de implicare, responsabilitate. Un bun facilitator va încuraja şi
iniţia acţiuni cu membrii comunității locale.

5.2. Sarcinile facilitatorului in consolidarea echipei.
5.2.1. Planificarea pentru acţiune
Această secţiune descrie etapele prin care trebuie să treacă un grup, sprijinit de
facilitator pentru atinge scopul dorit. Acţiunile întreprinse pot depinde de nevoile şi
caracteristicile comunităţii, care pot fi identificate din profilul comunităţii. Folosind aceste
informaţii, grupul poate începe procesul de a decide ce vrea să realizeze şi cum.
Procesul de planificare pentru acţiune este prezentat în şase etape. Primul pas este
formularea unei viziuni a tipului de comunitate pe care ar vrea să-l realizeze grupul. Apoi,
grupul trebuie să formuleze planuri privind modul în care această viziune poate fi realizată.
Formularea planurilor implică de fapt un număr de sub etape. Mai întâi, grupul trebuie
să formuleze o declaraţie privind misiunea sa, care va indica scopul grupului şi rolul său în
realizarea viziunii comunităţii. Apoi, este necesară o analiză a punctelor forte şi slabe ale
comunităţii şi o evaluare a multiplelor oportunităţi dar şi obstacole care pot să apară. În
continuare pot fi stabilite obiective realiste. În sfârşit, trebuie formulat un plan de acţiune
cuprinzând sarcini şi activităţi specifice.
Următorul pas posibil este obţinerea sprijinului altor instituţii şi organizaţii. Grupul
trebuie apoi să-şi găsească resursele necesare pentru a-şi implementa planurile.

POSDRU/ 83/5.2/S/55695

109

În sfârşit, trebuie pregătită o strategie pentru a comunica aceste idei şi activităţi comunităţii.
5.2.2. Formularea viziunii
Valorile, aspiraţiile şi scopurile comune iau deseori forma unei viziuni a unui viitor dorit de
către comunitate. Formularea acestei viziuni serveşte ca prim pas în formularea unui plan de
acţiune pentru comunităţi. Ea ne ajută să definim ce speră comunitatea să realizeze, in ce
domeniu prioritar să alocăm resursele, să evităm abaterile de la scopul propus, oferind
continuitate şi încredere în comunitate.
Viziunea trebuie bazată pe o interpretare larg împărtăşită de către comunitate asupra
situaţiei sale actuale şi asupra direcţiilor pe care le poate urma în viitor.
Formularea unor viziuni se poate realiza în moduri diferite. De exemplu, se poate utiliza
o abordare ce implică formularea unui set de presupuneri realiste cu privire la viitorul
comunităţii. Din acest proces rezultă o declaraţie privind viziunea care serveşte ca punct de
pornire în formularea unui cadru de acţiune.
Cum îşi imaginează oamenii propria comunitate, cândva în viitor (de exemplu, în anul
2020). Ar fi interesant şi util să răspundă la următoarele întrebări despre acest viitor şi cum se
poate el realiza.
1. Cum ―arată‖ comunitatea dvs. în viitor? Descrieţi caracteristicile ce țin de mediul
înconjurator, sănătate, mediul social şi economic pe care le doriţi în această comunitate.
2. Ce caracteristici ecologice trebuie conservate şi îmbunătăţite?
3. Ce servicii sunt furnizate membrilor comunităţii?
4. Ce tipuri de relaţii există între autorităţile centrale, locale, servicii,mediul de afaceri ?
5. Ce aspecte ale moştenirii şi tradiţiilor comunităţii trebuie păstrate pentru viitor?
6. Ce aspecte ale bazei economice ale comunităţii trebuie sprijinite şi întărite?
7. Ce aspecte ale traiului şi muncii în această comunitate trebuie protejate cu orice preţ?
5.2.3. Formularea declaraţiei despre misiunea asumata de un anumit grup:
Misiunea este o declaraţie exactă şi comună privind motivul pentru care grupul există.
Declaraţia trebuie:
- să descrie ce face organizaţia şi cum;
- să înceapă cu un verb;
- să fie clară şi simplă;
- să fie realistă;
- să fie cuprinsă într-o singură propoziţie.
Ex. Misiunea noastră este să contribuim la dezvoltarea unei societăţi incluzive bazată pe
responsabilitate şi respect pentru toţi membrii săi.
Ex. Misiunea noastră este să promovăm modele de bună practică bazate pe responsabilitatea
membrilor comunităţii locale şi respectului pentru drepturile omului.
5.2.4. Analiza SWOT.
Analiza punctelor tari şi slabe, a oportunităţilor şi obstacolelor grupului de inițiativă.

POSDRU/ 83/5.2/S/55695

110

Această analiză trebuie făcută înainte ca grupul să hotărască ce fel de acţiune vrea să
întreprindă pentru a-şi îndeplini misiunea. Punctele tari şi slabe se referă la factorii interni care
afectează capacitatea grupului de a-şi îndeplini misiunea. Acestea includ calificarea sau
resursele membrilor, canalele de comunicaţie, structura grupului, numărul de membri şi
finanţele.
Posibilităţile şi obstacolele se referă la influenţe externe care afectează grupul,
incluzând activităţile altor organizaţii şi grupuri din comunitate, tactici guvernamentale, stiluri
de viaţă şi tendinţe demografice.
În această analiză, informaţiile date de profilul comunităţii pot constitui un punct de
plecare. Vor trebui adunate şi alte informaţii în special cu referire la grupul însuşi. Grupul se
poate hotărî fie să colaboreze cu alte grupuri, fie să comunice cu ele pentru a evita conflictul
posibil.
Odată informaţia adunată, trebuie efectuată o analiză care să ofere un tablou larg privind
punctele forte şi slabe, posibilităţile şi obstacolele atât ale comunităţii cât şi ale grupului. Pe
baza acestor informaţii, grupul poate identifica ţeluri realiste care îl vor ajuta să se îndrepte
către viziunea dorită.
5.2.5. Stabilirea scopurilor grupului de inițiativă.
Ţelurile sau scopul sunt declaraţii generale care indică ce speră să realizeze grupul în
viitor. Ele trebuie să reflecte viziunea, principiile de dezvoltare şi declaraţia de misiune a
grupului. Trebuie observat că unele grupuri îşi stabilesc un singur ţel, care funcţionează atât ca
misiune cât şi ca declaraţie cu privire la scopurile urmărite.
5.2.6. Stabilirea obiectivelor grupului de inițiativă.
Obiectivele definesc ce se va face pentru a realiza ţelurile/scopul propuse. Obiectivele
trebuie să fie realizabile şi măsurabile. Ele trebuie să fie direct legate de unul din ţeluri şi să
aibă un cadru temporal specificat pentru obţinerea rezultatelor. Ca ilustrare, să ne gândim la un
obiectiv menit să ajute ţelul unui grup de a educa publicul cu privire la avantajele dezvoltării
locale. Acesta poate să fie interpretat ca ―formularea şi distribuirea unui pliant, timp de şase
luni cu explicaţii despre conceptul de dezvoltare locală, despre valoarea sa pentru comunitate şi
despre ceea ce se poate realiza prin ea‖.
În această etapă, este util să stabilim indicatori care pot fi folositi în evaluarea
progresului, în realizarea ţelurilor şi a obiectivelor stabilite. Aceşti indicatori pot necesita
sondaje de opinie sau se pot baza pe date statistice. Informaţiile din profilul comunităţii pot şi
ele ajuta în măsurarea progresului. De exemplu, pentru a măsura progresul obţinut în educarea
publicului în ce priveşte dezvoltarea locală, grupul va trebui să stabilească nivelul cunoştinţelor
despre aceasta înainte şi după campania educativă. Aceste informaţii se pot aduna printr-un
sondaj de opinie în rândul populaţiei.
Analiza punctelor forte şi slabe, a oportunităţilor şi obstacolelor poate ajuta la
identificarea unor bariere pe care grupul poate să le evite sau să le depăşească, cum ar fi resurse
financiare neadecvate sau lipsa sprijinului politic. Analiza va scoate în evidenţă şi posibilităţile
de care se poate profita, cum ar fi surse de finanţare pentru anumite tipuri de iniţiative, sau
programele complementare ale altor organizaţii.
5.2.7. Formularea planului de acţiune al grupului de acțiune
Etapa finală este formularea planului de acţiune, care specifică sarcini şi activităţi ce
trebuie terminate pentru a atinge fiecare obiectiv în parte. Planul defineşte persoanele
POSDRU/ 83/5.2/S/55695

111

grupul poate să înceapă să lucreze pentru a-l implementa. Administraţia este o parte a comunităţii. se impune conturarea unui set de indicatori care vor măsura progresul realizat. Obţinerea sprijinului din partea altor parteneri. de la început. cinismul sunt învinse de distanţa pe care trebuie să o parcurgem. 4. indicând rutele bune şi semnalând primejdiile şi gropile pentru alţii. Trebuie obţinute informaţii la zi despre comunitate. Cei care pornesc în această călătorie sunt pionieri care trebuie să-şi găsească drumul pe parcurs. Sarcinile şi activităţile trebuie puse în ordine logică. Ce putem face pentru a atrage diversele instituţii în această ―călătorie‖? Ceea ce urmează este. un mod despre cum se poate obţine sprijinul acestora: 1. 5. este de dorit obţinerea sprijinului deschis al unui personaj politic. În ceea ce priveşte factorii de decizie. Trebuie găsiţi aliaţi în personalul care poate sprijini iniţiativele concrete. Interesele egoiste. deoarece aceştia trebuie să sprijine schimbările ce vor avea loc. pornindu-se de la o scară mai mică în termeni realizabili şi practici. un element crucial este o reprezentare largă. Când schimbarea a început. trebuie formulată o viziune a ceea ce se doreşte a fi realizat. 3. Instruiţi-vă în legatură cu procesul civic.8. Una din barierele întâlnite de multe grupuri ce promovează dezvoltarea comunităţii locale este refuzul de a se implica al diverselor instituţii.2/S/55695 112 . Oamenii trebuie să vadă şi să simtă rezultatele iniţiativei. Înţelegerea şi cooperarea funcţionarilor aleşi şi a personalului profesionist sunt esenţiale în realizarea unui progres în drumul spre dezvoltare. Este de preferat o persoana care să aiba capacitatea de a comunica nevoia de schimbare într-o manieră care să nu intimideze. de ritmul scăzut al deplasării şi de barierele găsite în cale.responsabile pentru fiecare sarcină. de ignoranţa pe care trebuie să o depăşim. este utila cunoaşterea mecanismelor prin care acestea sunt traduse în tactici şi programe. 5.2. POSDRU/ 83/5. pe scurt. Unele din obiectivele şi ţelurile formulate de un grup care lucrează pentru dezvoltarea locală pot să nu necesite un plan de lucru detaliat. Aliații sunt extrem de importanţi şi de aceea trebuie cautaţi. Odată planul făcut. care vă vor oferi o imagine de bază. Pentru a fi luat în serios. Este utilă. 7. Trebuie alese doar puţine probleme cheie. de asemenea. înţelegerea procesului bugetar. modul şi data când aceasta trebuie încheiată. 2. Dezvoltarea locală este mai degrabă o călătorie decât o destinaţie. Politicienii şi personalul vor respecta un asemenea sprijin. Când există formată o idee despre starea de lucruri din comunitate. Când se încearcă promovarea unor idei noi. multisectorială a comunităţii.

Adesea raţiunea va lăsa cale liberă intuiţiei şi fanteziei. raţionale şi responsabile. De asemenea. După cum remarcăm din definiţie. al deciziilor în grup. Decidentul ia hotărâri. nu se iau doar decizii individuale.1.Deciziile „rele‖au drept consecinţe mărirea costurilor financiare. de către lideri care s-au autonumit.adică corecte. nemulţumirea celorlalţi. b) Decizie luată prin autoritate formală sau autorizare proprie. clasifică şi descrie următoarele moduri prin care grupurile iau decizii 6. . c) Decizie luată prin minoritate. Schein. nu aderă sau nu-i răspunde la sugestie. PROCESUL DECIZIONAL Performanţele grupurilor de iniţiativă / echipelor de lucru sunt apreciate şi după rezultatul deciziilor pe care acestea le-au luat. de multe ori. Soluţionarea problemelor este deci doar „jumătate‖ din deziderat. care nu agreează deciziile luate şi cu care puţini sunt de acord să îşi asume responsabilitatea sau obligaţiile.Deciziile bune. singur sau în grup. Luarea deciziilor se bazează pe un proces de gândire adesea asociat cu înţelepciunea şi soluţionarea problemelor. hotărârea de a nu lua o decizie este. inventive şi originale. Acest tip de decizie este întâlnit în organizaţiile în care conducătorul ei are o anumită autoritate pentru a lua unele decizii în numele tuturor. Eficienţa metodei POSDRU/ 83/5. . în primul volum al lucrării „Process Consultation‖. Edgar H. Deciziile trebuie luate cu scopul soluţionării vechilor probleme.2/S/55695 113 . d) Decizie luată prin majoritate. lucide. o decizie. . scăderea calităţii programelor şi a proiectelor. în echipele de lucru sau în organizaţii. dar extrem de important. evitarea (abţinerea) sau amânarea luării unor decizii sunt tot decizii. Trebuie să se studieze şi oportunităţile care apar. Trebuie analizate atât situaţia existentă. Acest lucru se întâmplă atunci când cineva lansează sau promovează o idee şi nimeni altcineva nu reacţionează. justificate. Moduri prin care grupurile iau decizii: a) Decizie luată prin lipsa de reacţie .a cărui funcţionare are ca principal scop existenţial satisfacerea cerinţelor. Specialiştii au fost preocupaţi dintotdeauna să cerceteze modul de luare a deciziilor în echipă. nevoilor şi intereselor beneficiarilor . ci fiecare este implicat şi în procesul complicat. Indiferent dacă este adoptată prin vot deschis sau secret. Aceasta se petrece în cazurile în care deciziile se iau mai mult individual. îmbunătăţesc rezultatele grupurilor de lucru în derularea eficientă a programelor şi a proiectelor şi creează o imagine pozitivă a lucrului realizat.6. de fapt. având în vedere şi rezolvările noi. este bine ca aceste lucruri să se întâmple doar atunci când problemele sunt complicate şi controversate şi nu există încă toate informaţiile necesare pentru a lua o decizie corectă. atunci când există posibilitatea unei opţiuni sau a selectării şi a alegerii unei alternative din mai multe variante posibile. ca un domeniu al comportamentului uman şi al relaţiilor interpersonale.şi creşterea neîncrederii oamenilor în necesitatea planificării strategice participative. Acest fapt generează. cât şi viziunile asupra viitorului comunităţii. este cea mai obişnuită metodă de luare a deciziilor în grup. Grupul ia astfel decizia de a nu sprijini ideea sau pe autorul ei. logice. degradarea procesului . din întreaga lume.Neparticiparea la luarea unei decizii.

Apare atunci când. deoarece realizează înţelegerea şi armonia. Neurmărirea cursului progresului (iresponsabilitatea.scade. în propriile opinii. nu există posibilitatea controlului şi în mod nejustificat se acceptă influenţa punctului de vedere al altora în recunoaşterea situaţiei şi în luarea deciziei. liber şi direct. Apare atunci când. Obtuzitatea (schematismul. ori nu se urmăresc rezultatele eforturilor făcute. nu se gândesc alternative. Lipsa controlului asupra cadrului conceptual. Hazardarea (riscul. exact acolo unde nu este cazul. pe baza doar a unor informaţii empirice convenabile şi din dorinţa de a se alege „calea cea mai scurtă‖. În acest caz toţi membrii grupului sunt de acord cu procesul decizional şi cu decizia luată.1. stupiditatea) Apare atunci când. 6. din lipsa de timp ori din alte cauze. se evaluează eronat acţiunile trecute şi reacţiile procesului sau se ţine cont de analizele sau de interpretările greşite făcute de alţii asupra propriilor rezultate evident pozitive. din cauza iuţelii cu care se acţionează şi se iau hotărârile. Apare atunci când nu se reuşeşte găsirea şi definirea adevăratei şi realei probleme. a timpului şi a energiei. Acestea vor conduce într-o direcţie greşită şi scopul nu se va atinge. Este unul dintre cele mai eficiente moduri de luare a deciziilor. aşa cum au fost ele văzute de autorii cărţii amintite. aventura) Apare atunci când se ajunge la concluzii fără să se planifice acţiunile sau fără să se prevadă care vor fi consecinţele.2/S/55695 114 . în necunoştintă de cauză. astfel încât fiecare să simtă că poate influenţa luarea deciziei. dar acestea sunt ascultate cu încredere şi toţi sunt de acord şi pregătiţi să sprijine cu solidaritate decizia. Manipularea. Imprudenţa opţiunii. Certitudinea. miopia) Apare atunci când se porneşte de la o idee greşită. în mod absurd. ignorarea). Pentru a putea să se facă referinţă la ele. nu s-au prevăzut sau nu se îndeplinesc îndatoririle ori obligaţiile de POSDRU/ 83/5. Nu trebuie confundat consensul cu unanimitatea. sau când se foloseşte un schematism în gândire lipsit de raţionalitate. încercând rezolvarea unei false probleme ori neglijându-se opţiuni alternative evidente. atunci când minoritatea este nemulţumită. le prezentăm pe cele mai periculoase zece capcane. sau nu se ţine cont de ele ca să se prevină în viitor greşelile. Omiterea evaluărilor pe parcurs (eşuarea. Stilul repezit (pripeala) Apare atunci când. însă. nu se iau în calcul previziunile asupra consecinţelor şi. sau nu se studiază propriile eşecuri ori ale altora. Încrederea exagerată în judecata grupului (fanatismul) Apare atunci când există mentalitatea şi credinţa (uneori „fanatică‖) că grupul este eficient. e) Decizie luată prin consens. Pot exista opinii diferite. că nu poate lua o decizie greşită şi deci că nu pot exista eşecuri sau insuccese. Superficialitatea. şi stabileşte asumarea responsabilităţii asupra aplicării deciziilor. cu lipsă de precauţie şi clarviziune.1. Încrederea excesivă în propria judecată Apare atunci când există o încredere exagerat de mare în judecata proprie. Zece bariere în calea luării deciziilor inteligente. presupuneri sau preziceri. Lipsa de realism (iraţionalitatea. nimeni nu are şansa să urmărească o procedură sistematică în luarea deciziei. preconcepută. nu îşi asumă obligaţiile deciziei şi astfel grupul se dezbină. Adoptarea prin consens cere mult timp atunci când procesul comunicării interpersonale nu este deschis. f) Decizie luată prin unanimitate. se duce o „politică‖ de reducere a efortului. repetarea greşelii) Apare atunci când nu se analizează.

Inclusiv succesul facilitatorului. li astfel nu se analizează pe parcurs sau nu se discută în mod deschis dacă procesele se desfăşoară efectiv pe calea succeselor scontate.comunitatea trebuie să se implice şi să încurajeze participarea tuturor celor interesaţi. iar pentru altele se poate potrivi o abordare care include o mai mare participare. principiul 4 . principiul 1 . decizia rezultată va fi una care are acordul tuturor sectoarelor reprezentate şi astfel va avea mai mare credibilitate şi longevitate în comunitate. să planifice acţiuni şi să-şi asume responsabilitatea pentru propriul viitor.luarea hotărârilor trebuie să se potrivească cu zona în care există problemele.2/S/55695 115 . . Oamenii au nevoie de un motiv pentru a participa la un proces. Zece principii călăuzitoare pentru procesul de ajungere la un consens.comunitatea trebuie să-şi identifice propriile nevoi.supraveghere şi control în fiecare etapă a desfăşurării proceselor. care caracterizează o comunitate independentă şi orientată spre dezvoltare. . Lipsa puterii comunităţii în privinţa luării deciziilor poate duce la o deteriorare a simţului de bunăstare şi de legătură. Luarea deciziilor consensuale este o metodă de a discuta şi de a ajunge la o înţelegere asupra problemelor care trebuie rezolvate. grupul mai poate identifica şi o altă abordare dacă nu poate ajunge la un consens. Gradul în care o comunitate este pregătită să recunoască problemele şi să ia măsuri va determina succesul acţiunilor întreprinse. Pentru unele grupuri sau organizaţii dintr-o comunitate pot fi potrivite decizii luate pe o scara ierarhică. Părţile afectate sau interesate participă voluntar.2. tipul problemei discutate şi dorinţa participanţilor de a ajunge la un acord. în fiecare etapă a procesului. să stabilească priorităţile. nu exclusiv.motivaţia.proiect propriu. . Acest lucru ar putea dura mai mult. Totuşi.participare voluntară.membrii fiecărei comunităţi au capacitatea să-şi rezolve propriile probleme şi să-şi realizeze scopurile. POSDRU/ 83/5. . Toate părţile au un interes şi trebuie implicate în proces. Este important în orice proces decizional să recunoaştem aceste puncte forte şi să nu ne concentrăm doar asupra problemelor care pot exista.1. Părţile îşi proiectează procesul de ajungere la consens.2. Folosirea metodei consensului nu înseamnă în mod necesar că întotdeauna va exista acord asupra problemelor importante. principiul 2 – inclusiv. care includ: . Însă consensul cere pricepere şi poate fi ajutat printr-o serie de întâlniri în care să se explice cum acesta se poate realiza. Membrii unui grup sau ai unei organizaţii trebuie să hotărască singuri dacă metoda lor decizională asigură condiţiile ca toate vocile din grup să fie ascultate. Atingerea consensului va fi influenţată de nivelul de experienţă a participanţilor în acest tip de decizii. Aceasta permite o mai mare participare a tuturor părţilor implicate şi permite unor sectoare inegale prin tradiţie să se întâlnească pe picior de egalitate în discutarea unor probleme care afectează fiecare parte. principiul 3 . dar decizia are şanse să aibă sprijin mai mare din partea tuturor participanţilor. Sau. În mod ideal. 6. grupul poate hotărî să amâne problema în discuţie şi să discute alte probleme în care există puncte comune. recunoaşterea dificultăţilor cu care se confruntă o comunitate poate ajuta direcţionarea eficienta a activităţilor.fiecare comunitate are atât puncte forte cât şi probleme. Totuşi. Luarea deciziilor Luarea deciziilor într-o comunitate trebuie să ia în seamă credinţele şi valorile comunităţii. 6.

este necesară o angajare a tuturor părţilor interesate. Putem enumera iarasi o serie de întrebări. Această etapă implică concentrarea pe aspectul real decizional care trebuie să ducă la un consens în timpul întâlnirilor şi discuţiilor privind problemele dezvoltării într-o comunitate. 2. Întrebările pe care un facilitator trebuie să le urmărească sunt: . Este esenţială acceptarea diverselor valori. pentru a face din acest proces un succes. ea implică ascultarea unei varietăţi de puncte de vedere asupra unei probleme.2/S/55695 116 . principiul 7 . Această etapă implică luarea unei hotărâri în privinţa necesităţii de a se ajunge la un consens.În ce măsura au fost realizate activităţile? Au fost realizate la timp? Cât a costat? Cine a POSDRU/ 83/5.respect pentru interesele diverse. Dacă cele zece principii oferă un cadru din care să examinăm procesul prin care se ajunge la un consens.şanse egale. ajungerea la un acord în ce priveşte principiile legate de aceste probleme şi concentrarea asupra problemelor. Pe tot parcursul procesului trebuie folosite limite realiste. interese şi cunoştinţe ale părţilor implicate. principiul 9 . să acţioneze sau să răspundă la orice acord la care s-a ajuns în timpul acestui proces? Monitorizarea procesului și a grupului de inițiativă este la rândul său un proces continuu. Monitorizarea şi Evaluarea grupului de inițiativă. principiul 6 . Implementarea şi monitorizarea efectivă sunt părţile esenţiale ale oricărui acord.principiul 5 – flexibilitate. Procesul trebuie să includă flexibilitate. Părţile sunt răspunzătoare faţă de comunitate şi faţă de procesul pe care au hotărât să-l desfăşoare. Această etapă contribuie la identificarea persoanelor /grupurilor interesate care decid să fie implicate în procesul decizional şi cine din aceste grupuri trebuie să participe. Toate părţile trebuie să aibă acces egal la informaţie şi prilejul de a participa efectiv pe tot parcursul procesului.org/cmp/ Evaluarea grupului de inițiativă.scn. 1. Participanţii aleşi trebuie să reprezinte o mare varietate de sectoare din cadrul comunităţii.limite temporale. Se poate realiza un progres? Se pot negocia problemele? Sunt reprezentanţi care pot vorbi pentru aceste interese? Pot fi identificate interesele majore? Sunt persoanele implicate în luarea deciziei dispuse să se implice. Împărţirea sarcinilor în grup. În particular. Coordonarea grupului. 3 şi 4. principiul 10 – implementare. Monitorizare şi evaluare. Următoarele patru etape rezumă cele zece principii enumerate. Sursă: www. principiul 8 – răspundere.

. POSDRU/ 83/5.2/S/55695 117 .Măsurarea succesului: au fost realizate obiectivele iniţiale? .Măsurarea progresului şi reexaminarea viziunii grupului pentru a ne asigura că se menţine direcţia dorită.participat la implementarea lor? . Raportarea activităţilor dezvoltate.Examinarea modului în care se folosesc resursele şi timpul.

Activităţile executive cu caracter de dispoziţie ce sunt specifice tuturor verigilor organismelor şi organelor administraţiei publice (atât centrale cât şi locale). ele împrumutând din sistemul legislativ caracterul general.controlul Noul management public. funcţionarea şi activitatea autorităţilor administraţiei publice.organizarea . Activitatea administraţiei publice 1.conducerea . aşa numitul « nou management public » propune o serie de provocări. care se formează în legătură cu organizarea. şi celelalte autorităţi publice ale statului. caracteristicile noului management public sunt următoarele: . Acest al doilea domeniu de referinţă este sinonim . realizată de autorităţile administraţiei publice de stat sau locale. respectiv al satisfacerii necesităţilor sociale. Plecând de la premisa că modelul tradiţional de abordare a administraţiei publice ar trebui schimbat. normativ. noul model propune o serie de principii şi valori care să orienteze reforma sistemului. .prevederea . Normele de drept administrativ sunt normele de conduită ale subiecţilor care participă sub diverse forme la înfăptuirea administraţiei publice. realizate pe baza şi în executarea legii autonomiei locale şi descentralizării serviciilor publice. .cu noţiunile de ―interes public‖ şi de ―serviciu public‖. 2. însemnând Economie + Eficacitate.coordonarea . de stat sau locale. în scopul realizării interesului public. pe baza legii şi în temeiul puterii publice. imperativ.parţial . Succint.creşterea gradului de autonomie şi flexibilitate managerială . ele dispersându-se şi specializându-se către verigile administraţiei publice centrale. precum şi instituţiile particulare desfăşoară activităţi de interes public.integrarea în gândirea managerială a celor „3E‖. .atenţie deosebită acordată fundamentării şi realizării obiectivelor.este activitatea de organizare şi de executare în concret a legii.accentul pus pe responsabilitatea individuală a managerilor publici pentru realizarea obiectivelor.1. ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ Administraţia publică . 7.introducerea indicatorilor de performanţă pentru măsurarea gradului de realizare a obiectivelor fundamentale şi individuale. cu caracter dispozitiv şi prestator. administraţia publică putând fi considerată ca o totalitate de POSDRU/ 83/5. Funcţiile managementului / administraţiei publice . În subsidiar. Raporturile de drept administrativ sunt relaţii sociale reglementate de normele dreptului administrativ.2. plasate cu prioritate la nivelul colectivităţilor locale. Eficienţă + 7.7.2/S/55695 118 . Activităţile cu caracter de prestaţie . Deşi relativ controversat.

Numărul de niveluri ierarhice nu diferă foarte mult de la o instituţie la alta datorită unei structuri tipizate. . asigurată în principal prin prefect. care este împărţită în şase sectoare. materiale. informaţionale).2/S/55695 119 . sau pe durată nedeterminată). până la Guvern. respectiv.Ponderea ierarhică – reprezintă poziţia unui funcţionar public cu funcţii de conducere. Organizarea administrativ-teritorială interesează nu numai administraţia publică ci întregul sistem de autorităţi şi servicii publice. competenţa funcţionarilor publici. Realităţile între cele două tipuri de activităţi trebuie să fie de colaborare. Autorităţile administraţiei publice se subordonează. pe linie ierarhică (subordonare verticală). faţă de un organ de vârf – guvernul. 2/1968 a stabilit organizarea administrativă a teritoriului ţării în judeţe. diversitatea şi complexitatea activităţilor desfăşurate. 3. unele faţă de altele.criteriul teritorial şi . autoriate a administraţiei publice creată în acest scop. iar autorităţile administraţiei publice locale au în vedere soluţionarea intereselor colectivităţilor locale. ale societăţii. ca unitate administrativ-teritorială distinctă. Criteriul temporal – delimitează autorităţile în funcţie de durata legală în care pot să-şi exercite atribuţiile ( pe durata mandatului. Astăzi există 41 de judeţe şi capitala. POSDRU/ 83/5. Criteriul teritorial. Structura teritorială stă la baza împărţirii autorităţilor administraţiei publice în autorităţi centrale şi autorităţi locale în funcţie de raza teritorială în care poate acţiona autoritatea publică respectivă.Nivelul ierarhic – se stabileşte în funcţie de dimensiunea instituţiei publice. 7.stă la baza organizării autorităţilor administraţiei publice în funcţie de natura atribuţiilor pe care acestea le au de îndeplinit. . care exercită activitatea administrativă în conformitate cu legea. Ca în orice activitate.criteriul temporal. ca organ central al puterii executive. Structura organizatorică şi funcţională a sistemului autorităţilor administraţiei publice este alcătuită prin subordonarea – din treaptă în treaptă a diverselor autorităţi care realizează activitatea administrativă a statului sau a colectivităţilor locale. pentru realizarea administraţiei publice se considera că este necesară afectarea unor resurse (financiare. 1.criteriul funcţional. colectivităţilor.3. Criteriul funcţional . Autorităţile administraţie publice centrale acţionează în interesul întregii colectivităţi umane existente în sistemul social global. Organizarea administraţiei publice Organizarea în administraţia publică poate fi regăsită sub două mari sisteme : centralizate şi descentralizate Structura administraţiei de stat poate fi abordată în funcţie de trei criterii: . oraşe şi comune. Resursele administraţiei publice. administraţiei publice pe întregul teritoriul ţării. deci la nivelul statului. ales sau permanent în funcţie de numărul de persoanelor conduse nemijlocit. Legea nr. 2. umane. de regulă. Alte componente ale structurii organizatorice a sistemului administrativ sunt: .servicii publice menită să satisfacă interesele şi nevoile diverse ale cetăţenilor.

Administraţia de specialitate: ministerele. inclusiv din perspectiva relaţiilor cu alte state sau cu organizaţii internaţionale. Acestea sunt împărţite în: .autorităţi ale administraţiei publice locale. Exercitarea prerogativelor puterii publice.administrarea .guvernarea . departamentele. unitar şi indivizibil ce se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului celor trei puteri: legislativă. Autorităţile administraţiei publice Autorităţile publice care pun în practică deciziile luate în cadrul activităţii executive sunt identificate sub numele de „autorităţi ale administraţiei publice‖.Guvernul. În această categorie se includ. Activitatea executivă are aşadar două componente de bază.Puterea judecătorească de instanţele judecătoreşti.autorităţi publice de stat (centrale) şi . precum şi de Guvern. . Pentru realizarea sarcinilor ce le revin acestea au posibilitatea de a folosi forţa publică a statului cu care sunt înzestrate. Conform Constituţiei. care are rolul de a asigura politica internă şi externă a ţării şi de a exercita conducerea generală a administraţiei publice. .Puterea legislativă în stat este asigurată de Parlament. de regulă: agenţiile. 7.5. . direcţiile şi serviciile. Administraţia publică.Prefectul.prestarea de servicii publice în limitele legii. cotidiene. România este un stat naţional.4. de act normativ cu forţa obligatorie şi nu în accepţiunea ―stricto sensu‖. 7. Autorităţile administraţiei publice de stat sunt: . .Compartimentul – este definit ca ansmablul persoanelor ce desfăşoară activităţi relativ omogene care solicită cunoştinţe specializate de un anumit tip.Puterea executivă este reprezentată de preşedintele ţării. precum şi un ansamblu de metode şi tehnici situate într-un anumit spaţiu nemijlocit unui singur funcţionar public cu funcţie de conducere. în mod tradiţional..trasarea deciziilor esenţiale pentru prezentul şi viitorul unei ţări. autorităţile administrative autonome.2/S/55695 120 . respectiv: . . Autorităţile administraţiei publice locale sunt: POSDRU/ 83/5. Compartimentele funcţionale contribuie la stabilirea obiectivelor proprii de activitate desprinse din cunoaşterea realităţilor concrete. care are atribuţia de a veghea la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. executivă şi judecătorească.executarea legii – cuvântul ―lege‖ fiind înţeles în accepţiunea ―lato sensu‖. ale statului respectiv. presupune două elemente de bază: . .rezolvarea nevoilor curente. . Prin serviciul public se înţelege activitatea organizată sau desfăşurată de o autoritate a administraţiei publice pentru a satisface nevoi sociale în interes public. de act juridic al Parlamentului. serviciile publice deconcentrate. suveran şi independent.

Alte atribuţii: Ministerele sunt organe de specialitate ale administraţiei publice centrale care realizează politica guvernamentală în domeniile de activitate ale acestora.Curtea de Conturi. exercitând conducerea generală a administraţiei publice. . Atribuţii în domeniul normativ: 3. Autorităţile administrative autonome Se înfiinţează numai prin lege organică şi sunt independente faţă de Guvern. înfiinţate conform prevederilor constituţionale: . .Comisia Naţională a Valorilor Imobiliare. .2/S/55695 121 .Consiliul judeţean. .Banca Naţională a României.Comisia de supraveghere a Asigurărilor.2.Consiliul local. . .. Acestea se organizează şi funcţionează numai în subordinea Guvernului.Consiliul Economic Social.5. POSDRU/ 83/5. 7.Consiliul Concurenţei. . Atribuţii în domeniul legalităţii şi apărării ţării: 6. Atribuţii în domeniul relaţiilor externe: 7.Consiliul Legislativ. . . În România funcţionează următoarele autorităţi administrative autonome.5.Consiliul Superior al Magistraturii.Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. Sarcina sa este de a duce la îndeplinire programul de guvernare aprobat de Parlament şi de a asigura realizarea politicii interne şi externe a ţării.Primarul.Avocatul Poporului. .1.Autoritatea Electorală Permanentă. aflându-se în afara sistemului administraţiei guvernamentale. Administraţia publică de stat Guvernul prin natura activităţii pe care o desfăşoară este parte a sistemului autorităţilor administraţiei publice. De asemenea. Atribuţii în domeniul social: 5.Agenţia Româna de Presa ROMPRES. . 7.Serviciul Român de Informaţii. au mai fost înfiinţate prin legi organice următoarele autorităţi administrative autonome: . . . Atribuţii în domeniul economic : 4. Atribuţiile Guvernului pot fi împărţite în mai multe categorii: 1. Atribuţii generale: 2.

prin compartimentele proprii de specialitate.2/S/55695 122 .conduce. . . . aplicarea şi respectarea Constituţiei. . încadrându-se în categoria organelor executive ale statului. . . 9 alin. asigurarea funcţionării unor servicii publice şi exercitarea unor competenţe administrativ-jurisdicţionale. după caz..oficiile judeţene pentru protecţia consumatorului.Consiliul Naţional al Audiovizualului. prefectul îndeplineşte următoarele atribuţii principale: .inspectoratele judeţene de poliţie. Prefectul este un reprezentant al statului.direcţiile judeţene pentru sport.direcţiile pentru dialog. Aceste autorităţi administrative autonome exercită o activitate executivă ce are ca obiect organizarea executării şi executarea în concret a legii. a celorlalte acte normative.Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. la nivelul judeţului sau. . . potrivit legii.direcţiile judeţene de statistică. aşa cum este precizat în Legea nr. . realizarea intereselor naţionale. a legilor. precum şi a ordinii publice. 1. 340/2004.Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor. al municipiului Bucureşti. care are rolul de a veghea asupra aplicării legii de către autorităţile administraţiei publice locale. Începând cu 1 ianuarie 2006 prefectul face parte din categoria înalţilor funcţionari publici. oraşelor şi respectiv.asigură. . Atribuţiile şi structura organizatorică a acestora se aprobă prin ordin al ministrului sau al conducătorului organului de specialitate în subordinea căruia îşi desfăşoară activitatea. familie şi solidaritate socială.inspectoratele judeţene de protecţie civilă. Exemple: . 340/2004 privind instituţia prefectului. Serviciile publice deconcentrate sunt structurile teritoriale prin care ministerele şi celelalte organe centrale îşi realizează competenţa la nivel naţional. mai exact al executivului central.agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă .acţionează pentru realizarea în judeţ. . Ministerele pot avea servicii publice deconcentrate la nivelul judeţelor.casele judeţene de pensii.direcţiile sanitar-veterinare.inspectoratele şcolare judeţene. după caz. a obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare. şi chiar al comunelor. Conform Legii nr. . . activitatea serviciilor publice POSDRU/ 83/5. . a ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului.direcţiile generale de finanţe publice. .comisariatele judeţene ale Gărzii de mediu. sectoarelor. pe întreg teritoriul ţării şi îşi îndeplinesc în mod concret atribuţiile conferite de lege. . art. în conformitate cu competenţele şi atribuţiile ce îi revin. şi dispune măsurile necesare pentru îndeplinirea lor.oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară.Consiliul Naţional de Evaluare Academică. respectiv în municipiul Bucureşti.

comunale. sumele special prevăzute în bugetul propriu cu această destinaţie. În asigurarea liberului exerciţiu al mandatului lor. în calitate de preşedinte al Comitetului judeţean pentru situaţii de urgentă. cooperarea sau asocierea cu instituţii similare din ţară şi străinătate.deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale. prefectul poate ataca. pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale. cu excepţia actelor de gestiune. . .hotărăşte. consilierii locali.2/S/55695 123 . Consiliile locale si primarii se aleg in condiţiile prevăzute de legea pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale. egal.verifică legalitatea actelor administrative adoptate sau emise de autorităţile administraţiei publice locale şi judeţene. se constituie un consiliu judeţean. în vederea promovării intereselor comune. . 7. în acest sens. Consiliul local Consiliile locale sunt compuse din consilieri aleşi prin vot universal. . . . aceştia îndeplinesc o funcţie de autoritate publică. cu excepţia actelor de gestiune. ca autorităţi executive. în condiţiile legii. orăşeneşti si municipale. Prefectului îi revine dreptul de a propune numirea şi eliberarea din funcţie a conducătorilor serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale. Actul atacat este suspendat de drept. Aleşii locali sunt primarul.3 Administraţia publică locală Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locala în comune. în condiţiile stabilite de Legea privind alegerile locale. În exercitarea atribuţiei cu privire la verificarea legalităţii actelor administrative ale autorităţilor administraţiei publice locale ori judeţene. dacă le consideră nelegale. direct. în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean. ca autorităţi deliberative. Consiliul local se POSDRU/ 83/5.dispune măsuri de aplicare a politicilor naţionale hotărâte de Guvern şi a politicilor de integrare europeană. împreună cu autorităţile administraţiei publice locale şi judeţene. și primarii. ca autoritate a administraţiei publice locale.dispune. preşedintele consiliului judeţean și consilierii judeţeni. secret şi liber exprimat.stabileşte.5.dispune măsurile corespunzătoare pentru prevenirea infracţiunilor şi apărarea drepturilor şi a siguranţei cetăţenilor. În fiecare judeţ. oraşe si municipii sunt consiliile locale. priorităţile de dezvoltare teritorială. Tot prefectul conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale şi. orăşeneşti și municipale. măsurile care se impun pentru prevenirea şi gestionarea acestora şi foloseşte. prin organele legal abilitate. aceste acte. Consiliile locale și primarii funcţionează ca autorităţi ale administraţiei publice locale și rezolvă treburile publice. în faţa instanţei de contencios administrativ. în calitatea sa de ordonator de credite propune bugetele acestora. beneficiind de dispoziţiile legii penale cu privire la persoanele care îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

precum şi reorganizarea şi statul de funcţii ale regiilor autonome de interes local. în numele unităţii administrativ-teritoriale. în condiţiile legii.educaţia. documentaţiile tehnico-economice pentru lucrările de investiţii de interes local.hotărăşte darea în administrare.  În exercitarea atribuţiilor sale. . precum şi regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului local.hotărăşte vânzarea. concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publica a comunei. oraşului sau municipiului. contractarea şi/sau garantarea împrumuturilor. la propunerea primarului.aprobă strategiile privind dezvoltarea economică. . cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind: . în condiţiile legii.2/S/55695 124 .atribuţii privind gestionarea serviciilor furnizate către cetăţeni.aprobă. precum şi contractarea de datorie publică locală prin emisiuni de titluri de valoare. în toate problemele de interes local. . după caz. în condiţiile legii. . bugetul local. denumiri de străzi. . după caz. modul de utilizare a rezervei bugetare şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar. . la propunerea primarului. prin lege organică. precum şi a serviciilor publice de interes local.atribuţii privind dezvoltarea economico-sociala şi de mediu a comunei. la propunerea primarului. cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi publice. locale sau centrale. Consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte. în condiţiile legii. . în condiţiile legii. . .atribuţii privind organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al primarului.aprobă. .atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al comunei. oraşului sau municipiului. .alege pentru un mandat de 4 ani.aprobă. oraşului sau municipiului.aprobă. . Consiliul local exercită următoarele categorii de atribuţii: . care poate fi prelungit.avizează sau aproba. consiliul local: . potrivit competentelor sale şi în condiţiile legii. în caz de război sau de catastrofă. ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes local şi ale societarilor comerciale şi regiilor autonome de interes local. de pieţe şi de obiective de interes public local. organizarea şi statul de funcţii ale aparatului de specialitate al primarului. oraşului sau municipiului.atribuţii privind cooperarea interinstituţională pe plan intern şi extern. POSDRU/ 83/5.atribuie sau schimbă. . documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism ale localităţilor. în condiţiile legii. . ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes local. în condiţiile legii.asigură. virările de credite. la propunerea primarului. oraşului sau municipiului. concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privata a comunei. socială şi de mediu a unităţii administrativteritoriale. înfiinţarea.aprobă statutul comunei.

hotărăşte. energie termică. . .evidența persoanelor. oraşului sau municipiului cu unitaţi administrativ-teritoriale din alte tari. a persoanelor vârstnice. a parcurilor.ordinea publică. . .activităţile de administraţie social-comunitară.hotărăşte. canalizare. a resurselor naturale de pe raza unităţii administrativ-teritoriale. gaz natural. restaurarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice şi de arhitectură.conservarea.punerea în valoare.protecţia şi refacerea mediului. în condiţiile legii. personalului sanitar şi didactic. lucrări. grădinilor publice şi rezervaţiilor naturale.2/S/55695 125 .sprijină. potrivit legii. a persoanelor cu handicap. viceprimar şi de la şefii organismelor prestatoare de servicii publice şi de utilitate publica de interes local. serviciile de urgenta de tip salvamont. . salvamar şi de prim ajutor. în condiţiile legii.sănătatea.dezvoltarea urbană. precum şi aderarea la asociaţii naţionale şi internaţionale ale POSDRU/ 83/5. criteriile pentru repartizarea locuinţelor sociale şi a utilităţilor locative aflate în proprietatea sau în administrarea sa. . . . . iluminat public şi transport public local.locuinţele sociale şi celelalte unităţi locative aflate în proprietatea unităţii administrativteritoriale sau în administrarea sa. . . cooperarea sau asocierea cu alte unităţi administrativ-teritoriale din ţară sau din străinătate. .situaţiile de urgență. . . a familiei şi a altor persoane sau grupuri aflate în nevoie socială. .poate solicita informări şi rapoarte specifice de la primar şi de la şefii organismelor prestatoare de servicii publice şi de utilitate publica de interes local.aprobă construirea locuinţelor sociale. înfrăţirea comunei. în condiţiile legii. servicii sau proiecte de interes public local.serviciile sociale pentru protecţia copilului. .hotărăşte. .poate solicita informări şi rapoarte de la primar.serviciile comunitare de utilitate publică: alimentare cu apă. activitatea cultelor religioase.tineretul.cultura.podurile şi drumurile publice. cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine. . după caz. . în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni. . . salubrizare. . .alte servicii publice stabilite prin lege. în condiţiile legii.sportul.. .hotărăşte acordarea unor sporuri şi altor facilităţi. în interesul comunităţii locale.

coordonează realizarea serviciilor publice de interes local prestate prin intermediul aparatului POSDRU/ 83/5. . a hotărârilor consiliului local. iar municipiile reşedinţă de judeţ au un primar si 2 viceprimari. . a prevederilor Constituţiei.prezintă consiliului local. un raport anual privind starea economică. Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice. în condiţiile legii.prezintă. la solicitarea consiliului local. Prin acest regulament se stabilesc şi condiţiile retragerii titlului conferit.elaborează proiectele de strategii privind starea economică. ai autorităţilor administraţiei publice centrale. . oraşele si municipiile au cate un primar și un viceprimar. referendumului și a recensământului. . în baza unui regulament propriu. în primul trimestru. . socială și de mediu a unităţii administrativ-teritoriale și le supune aprobării consiliului local.atribuţii referitoare la relaţia cu consiliul local. dispune măsurile necesare si acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor și instrucţiunilor cu caracter normativ ale miniştrilor.2/S/55695 126 . în condiţiile legii. Primarul îndeplineşte funcţia de ofiţer de stare civilă si de autoritate tutelară și asigură funcţionarea serviciilor publice locale de profil. . oraşului sau municipiului.autoritarilor administraţiei publice locale. are atribuţii privind organizarea și desfăşurarea alegerilor. Primarul îndeplineşte o funcţie de autoritate publică. a hotărârilor si ordonanţelor Guvernului.atribuţii privind serviciile publice asigurate cetăţenilor. precum și a hotărârilor consiliului judeţean. . . . în vederea promovării unor interese comune. precum și punerea în aplicare a legilor.întocmeşte proiectul bugetului local și contul de încheiere a exerciţiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local.alte atribuţii stabilite prin lege. cu persoanele fizice sau juridice române ori străine. primarul: . aleşi în condiţiile legii. În îndeplinirea atribuţiilor sale. .atribuţii exercitate in calitate de reprezentant al statului.exercita funcţia de ordonator principal de credite.Consiliul local poate conferi persoanelor fizice romane sau străine cu merite deosebite titlul de cetăţean de onoare al comunei. Primarul.Consiliul local îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege. Comunele. Primarul asigură respectarea drepturilor și libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. ale celorlalţi conducători. alte rapoarte și informări.atribuţii referitoare la bugetul local. socială și de mediu a unităţii administrativ-teritoriale.  Consiliul local adoptă hotărâri. ale prefectului. Primarul conduce serviciile publice locale. precum și în justiţie. a decretelor Preşedintelui României. . Primarul îndeplineşte următoarele categorii principale de atribuţii: .

prognoze si programe de dezvoltare economico-socială și de mediu a judeţului.hotărăşte darea în administrare. precum și de dezvoltare urbanistică generală a acestuia și a unităţilor administrativ-teritoriale componente.asigură elaborarea planurilor urbanistice prevăzute de lege. le supune aprobării consiliului local si acţionează pentru respectarea prevederilor acestora.2/S/55695 127 . serviciile sociale pentru protecţia copilului. ordinea publică. . constituită la nivel judeţean pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale.atribuţii privind organizarea și funcţionarea aparatului de specialitate al consiliului judeţean. urmăreşte modul de realizare a acestora. a persoanelor cu handicap. proiectele de organizare și amenajare a teritoriului judeţului. în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean.atribuţii privind cooperarea interinstituţională. cultura. .alte atribuţii prevăzute de lege. . dispune. în cooperare cu autorităţile administraţiei publice locale comunale și orăşeneşti interesate. pe baza propunerilor primite de la consiliile locale. egal.de specialitate sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local.atribuţii privind gestionarea patrimoniului judeţului.atribuţii privind dezvoltarea economico-sociala a judeţului. orăşeneşti sau municipale implicate. potrivit competentelor sale și în condiţiile legii. orăşeneşti și municipale. cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes judeţean privind: educaţia. Consiliul judeţean este compus din consilieri judeţeni. tineretul. pentru realizarea acestora. . în cooperare cu autorităţile administraţiei publice locale comunale. măsurile necesare. concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a judeţului. a familiei și a altor persoane sau grupuri aflate in nevoie socială. aleşi prin vot universal.  Primarul emite dispoziţii. sănătatea. după caz. ale instituţiilor și serviciilor publice de interes judeţean și ale societarilor comerciale și regiilor autonome de interes judeţean. în condiţiile legii. în condiţiile legii.  În exercitarea atribuţiilor sale Consiliul Judeţean: . . după caz. Consiliul Judeţean Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice locale. . . precum și a serviciilor publice de interes judeţean. Consiliul judeţean îndeplineşte următoarele categorii principale de atribuţii: .stabileşte. inclusiv cele de ordin financiar. a persoanelor vârstnice. sportul. situaţiile POSDRU/ 83/5. secret și liber exprimat. direct. . gestionarea situaţiilor de urgență. . pe baza avizului consiliilor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale implicate.atribuţii privind gestionarea serviciilor publice din subordine. . în limitele și în condiţiile legii.aproba documentaţiile tehnico-economice pentru lucrările de investiţii de interes judeţean.asigură. aprobă și urmăreşte. .ia măsuri pentru prevenirea și.adoptă strategii.

. alte servicii publice stabilite prin lege. podurile și drumurile publice.atribuţii privind serviciile publice de interes judeţean.atribuţii privind bugetul propriu al judeţului.atribuţii privind relaţia cu consiliul judeţean. lucrări. . serviciile comunitare de utilitate publică de interes judeţean. modificarea și încetarea raporturilor de serviciu sau.2/S/55695 128 . fără plată. infinitate de consiliul judeţean si subordonate acestuia. evidența persoanelor. conservarea. precum și în justiţie. . în condiţiile legii. . . .hotărăşte. a parcurilor. în condiţiile legii. inclusiv cu parteneri din societatea civilă.hotărăşte. servicii sau proiecte de interes public judeţean. a instituţiilor și serviciilor publice de interes judeţean si a societarilor comerciale si regiilor autonome de interes judeţean. restaurarea și punerea în valoare a monumentelor istorice și de arhitectură. precum și alimentarea cu gaz metan. .  Preşedintele consiliului judeţean emite dispoziţii POSDRU/ 83/5. cooperarea sau asocierea cu alte unităţi administrativ-teritoriale din ţară ori din străinătate.prezintă consiliului judeţean. după caz. a raporturilor de muncă. .poate acorda. în condiţiile legii.propune consiliului judeţean numirea. juridica si de orice alta natura consiliilor locale sau primarilor. pentru conducătorii instituţiilor și serviciilor publice de interes judeţean. cu persoanele fizice și juridice române și străine. la cererea expresă a acestora. . cooperarea sau asocierea cu persoane juridice romane ori străine. prin aparatul de specialitate al consiliului judeţean. Preşedintele consiliului judeţean îndeplineşte următoarele categorii principale de atribuţii: . grădinilor publice și rezervaţiilor naturale. în vederea promovării unor interese comune.coordonează și controlează realizarea activităţilor de investiţii și reabilitare a infrastructurii judeţene. .sprijină. . .coordonează și controlează organismele prestatoare de servicii publice si de utilitate publică de interes judeţean.de urgență. rapoarte cu privire la modul de îndeplinire a atribuţiilor sale si a hotărârilor consiliului judeţean. în condiţiile legii. asistenta tehnica.  Consiliul judeţean adoptă hotărâri. precum și aderarea la asociaţii naţionale și internaţionale ale autoritarilor administraţiei publice locale. protecţia și refacerea mediului. Preşedintele consiliului judeţean Preşedintele consiliului judeţean reprezintă judeţul in relaţiile cu celelalte autorităţi publice. sprijin. sancţionarea. în vederea finanţării și realizării în comun a unor acţiuni.atribuţii privind funcţionarea aparatului de specialitate al consiliului judeţean. . anual sau la cerere.coordonează realizarea serviciilor publice si de utilitate publica de interes judeţean prestate prin intermediul aparatului de specialitate al consiliului judeţean sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice si de utilitate publică de interes judeţean.atribuţii privind relaţia cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale si serviciile publice. activitatea cultelor religioase.

Relaţia dintre autorităţile publice .2/S/55695 129 .Serviciul public de alimentare cu apă şi canalizare.: . . 7.promovează educaţia. daca acesta este susţinut prin semnături de cel puţin 5% din populaţia cu drept de vot a unităţii administrativteritoriale respective.Între Consiliul Judeţean şi Consiliile Locale nu există relaţii de subordonare ci de colaborare .Între instituţia prefectului şi APL nu există relaţii de subordonare ci de colaborare . .Serviciul de autorizare a construcţiilor. . potrivit specificului şi nevoilor locale.m.Serviciul public de întreţinere a spaţiilor verzi. . Rolul autorităţilor publice locale în procesul de dezvoltare comunitară. POSDRU/ 83/5. locuirea.Serviciul public de transport călători. sănătatea. cu respectare prevederilor legale şi în limita mijloacelor financiare de care dispune.Serviciul public de distribuţie a energiei termice.4.Serviciul public de protecţie civilă.Serviciile publice de gaz şi electricitate.Serviciul public de stare civilă.pregătesc politici clare bazate pe principiile de deschidere şi cooperare . putem enumeră o multitudine de acţiuni şi activităţi menite a sprijini activitatea facilitatorului şi diversele programe. proiecte s.sprijină criteriile de evaluare şi procesele de luare a deciziilor. iniţiative. .realizează o educaţie care promovează valoarea diversităţii culturale. spre dezbatere si adoptare. . proiecte de hotărâri. Promovarea unui proiect de hotărâre poate fi iniţiată de unul sau de mai mulţi cetăţeni cu drept de vot.Serviciile publice locale Serviciile publice ale comunei sau oraşului se înfiinţează şi se organizează de consiliul local în principalele domenii de activitate. .Între autorităţile publice centrale şi locale nu există relaţii de subordonare ci de colaborare . pe lângă atribuţiile stabilite în Legea administraţiei publice.5. Exemple: . . În privinţa rolului ce poate fi jucat de autorităţile locale în sprijinirea procesului de dezvoltare comunitară.d. .Serviciul de pază asigurat de corpul gardienilor publici .Intre Primar şi Consiliul Local nu există relaţii de subordonare ci de colaborare Iniţiativa cetăţenească Cetăţenii pot propune consiliilor locale și consiliilor judeţene pe a căror raza domiciliază. .Serviciul public de salubritate.a. ocuparea şi proiectele de conştientizare a susţinerii acţiunilor în direcţia dezvoltării locale. .

invită grupuri de cetăţeni la întruniri cu consiliul şi comitetele sale pentru discutarea problemelor comunităţii.organizează diverse întâlniri ale comunităţii. .sprijină reabilitarea unor case/construcţii afectate.ajută la finanţarea iniţiativelor locale multi-sectoriale. îndeplinind o funcţie consultativă şi de supraveghere.. . POSDRU/ 83/5.2/S/55695 130 .elaborează hotărâri care vin în sprijinul utilizării eficiente a resurselor. . . .încurajează reorientarea unor capitole bugetare pentru a sprijini schimbarea în plan local sau incluziunea unor grupuri vulnerabile.

Abordări în procesul de planificare strategică Procesul de planificare strategică constă din activităţi componente. Este elaborată pe termen lung (se concentrează pe construirea unei viziuni a viitorului).Ce vrem sa face in viitor și de ce? . cu o eventuală colaborare „de la centru‖).2/S/55695 Descentralizată (este elaborată ca urmare a deciziilor şi necesităţilor „beneficiarii locali‖. încadrarea în Elaborată pentru a se respecta norme şi termene (contează forma). ABC-ul planificării strategice „A cunoaşte trecutul înseamnă a înţelege prezentul şi înţelegând prezentul putem să previzionăm viitorul. facilitatorul va întreba grupul despre: . ordonate în mod secvenţial. corespunzătoare obiectivelor formulate. care abordează problematica în detaliu şi pe întreg ansamblul.Analiza factorilor externi şi interni mediului parteneriatului (analiza SWOT) . Acordă prioritate investiţiilor sociale.8.Dezvoltarea strategiilor care să răspundă viziunii şi obiectivelor. generarea unei multitudini de idei care să depăşească limitele formale impuse. . 8. Este o concepţie integrată. dar nu prevede modalităţi de asumare a responsabilităţilor de către această persoană. Este elaborată pe bază de dialog. fiecare parte contribuind la succesul întregului. Elaborată în cadrul unui sector sau a unei ramuri industriale. PLANIFICARE STRATEGICĂ 8.‖ De aceea. Recunoaşte diversitatea şi respectă diferenţele.Cum ajungem unde ne-am propus Planificarea tradiţională vs. calculatoare. Caracter tehnic (elaborată de experţi).Cine si ce suntem. Planificarea Participativă Planificarea Tradiţională Planificarea Participativă Centralizată (este elaborată ca urmare a deciziilor „de la centru‖ şi transmisă către „beneficiarii locali‖). . 131 . Se transmite pe orizontală (toţi cei implicaţi sunt parteneri în proces) şi este acceptată de către toţi cei implicaţi.1. POSDRU/ 83/5.). Elaborată pe termen scurt (urmăreşte limitele bugetare). Este elaborată atunci când se consideră a fi de o necesitate reală (contează conţinutul). .2. Desemnează persoana responsabilă cu îndeplinirea sarcinilor. . . Se transmite pe verticală (de sus în jos) şi are un caracter de obligativitate.Adoptarea unei atitudini obiective faţă de progresele înregistrate sau faţă de posibile greşeli. ce facem acum si de ce? .Încurajarea gândirii creatoare. Desemnează responsabilităţi şi angajamente sociale. recomandându-se următoarele abordări: . Acordă prioritate investiţiilor din cadrul sectorului sau ramurii industriale.Identificarea acelor practici anterioare care au avut succes şi ignorarea acelora care au condus la erori costisitoare. Este recomandabil ca procesul să se poată desfăşura fără factori perturbatori (telefoane.Planificarea de acţiuni specifice. cerinţe curente de serviciu etc.Crearea unui număr optim de obiective conectate la viziunea parteneriatului.

în funcţie de complexitatea problemei sau a oportunităţii căreia i se adresează. Întregul proces de planificare participativă va fi împărţit în şase faze. Vom presupune că va fi folosit un facilitator în procesul de planificare participativă. 8.3. Aceasta nu este formula legală uzuală de contractare. Este exclusivistă şi autoritară. în această fază este formulată decizia asupra utilizării unui facilitator pentru a asista conducerea procesului de planificare participativă. Reduce capacitatea de management şi de control a implementării. Distanţează şi stabileşte bariere între autorităţi şi societatea civilă. fie din interiorul său. În acest punct. În cadrul fiecărei faze vor exista o serie de paşi specifici şi activităţi care trebuie realizate. Este inclusivă şi este elaborată. în general. Răspunde cerinţelor unui sistem care controlează. fie din afara cercului iniţiatorilor acestuia. Aceste evenimente sunt fie probleme care trebuie să fie rezolvate sau oportunităţi care nu sunt valorificate. Stabileşte o anumită populaţie ca fiind subiectul beneficiilor planificării. aceia care propun posibilitatea utilizării unui proces de planificare participativă se pot gândi la folosirea planificării strategice ca opţiune. facilitator al Este bazată pe cunoaşterea concretă a condiţiilor şi a specificităţii beneficiarilor planificării. POSDRU/ 83/5. Faza a II-a: Construirea parteneriatelor productive Participarea presupune formarea de parteneriate pentru a rezolva probleme la nivel local şi poate implica: parteneriate între autorităţile locale. 8. Faza I: Iniţierea procesului de planificare strategica participativă Această fază implică „evenimentul declanşator‖ care motivează persoane. instituţii publice de rang superior. Crearea unei înţelegeri de lucru de succes cu facilitatori sau consultanţi de proces este numită adesea „contractarea‖ serviciilor lor.2/S/55695 132 . o combinaţie a câtorva sau a tuturor acestor posibilităţi. 8.3. Acest efort iniţial de a lărgi cercul vizionarilor sau al acelora care rezolvă probleme reprezintă partea de început a utilizării instrumentului numit analiza câmpului de forţe. problemele sunt descoperite prin conştientizare. parteneriatul cu altă administraţie locală. beneficiarilor Determină o lipsă de încredere în instituţiile statului.Omogenizează şi uniformizează. în special dacă au identificat o potenţială oportunitate care să fie valorificată. adoptată şi implementată respectându-se principiile democratice. Procesul de planificare strategica . sau numai câţiva. în timp ce oportunităţile sunt generate de viziuni individuale sau comune unui grup. Ignoră condiţiile şi specificitatea planificării.3. Promovează toleranţa şi convieţuirea paşnică. De asemenea.participativă Planificarea participativă poate implica toate fazele şi paşii descrişi în cadrul procesului. un grup sau o organizaţie să solicite realizarea unor acţiuni care ar putea beneficia de un proces de planificare participativă. Determină implicarea autorităţilor ca procesului.2. ci mai degrabă o formă de contractare socială.1. Este susţinută prin obligativitatea implementării. sau cu sectorul privat. ONG-urile sau OC-urile locale şi cetăţeni. Construieşte relaţii bazate pe încredere reciprocă. Oferă punţi de comunicare între autorităţi şi societatea civilă. Recunoaşte actorii sociali ca fiind importanţi pentru a decide propria dezvoltare.

În această fază a procesului de planificare se stabileşte cine. Faza a VI-a:Implementarea acţiunilor. POSDRU/ 83/5. astfel încât numărul lor să fie realist. Ultimul pas include instrumente cum sunt Analiza SWOT şi Analiza Câmpului de Forţe. există o serie de paşi care trebuie parcurşi înainte de a defini un plan strategic sau de a formula un plan de desfăşurare detaliată a acţiunilor. Aceşti paşi includ: colectarea mai multor date. deşi contextul este foarte diferit. determinarea scopurilor şi obiectivelor care trebuie realizate. În general. În funcţie de context. În acest punct al procesului. ce va face şi împreună cu cine. echipa de planificare va cerceta consecinţele potenţiale ale implementării recomandărilor pe care le formulează şi va indica o schemă de monitorizare şi de evaluare a impactului. Cu toate acestea. sau pe termen scurt sau orientat către probleme. 8.2/S/55695 133 . estimarea fezabilităţii în ceea ce priveşte atingerea scopurilor şi a obiectivelor.6. În final. informaţii şi idei. organizarea şi analizarea surselor acestora pentru o mai bună înţelegere a problemei sau a oportunităţii. în limita anumitor parametri ai resurselor.3. pentru realizarea scopurilor şi a obiectivelor sau materializarea viziunii formulate. Cu excepţia acestei faze. inclusiv limita de timp. 8. fie unul pe termen scurt. măsurarea impactului si punerea in aplicare a planului de acţiune. fie direcţionarea efortului de planificare participativă mai degrabă către o rezolvare imediată a problemelor. procesul de planificare participativă prezintă desfăşurări de evenimente similare. Faza a V-a: Planificarea desfăşurării acţiunilor. fie unul pe termen lung şi de formulare a viziunilor. precum şi grupurile de interes necesare pentru implementare. Fie că este vorba despre formularea viziunilor.3. punem în discuţie opţiunile privind angajarea. ca fiind orientat „spre exterior”.3. Sunt situaţii în care mulţi dintre aceia care contribuie la realizarea planificării programelor şi a activităţilor care privesc coaliţii ale oficialilor aleşi ai autorităţilor locale şi pe reprezentanţilor comunităţii sunt direct implicaţi în implementarea lor.3. în care se stabileşte dacă procesul va fi unul pe termen lung sau strategic. în funcţie de obiectivele care trebuie realizate. vor fi selectate obiectivele propuse pentru realizare.4 Faza a IV-a: Identificare și analiză.8.3. această fază a procesului este în afara mandatului direct de responsabilitate al echipei de planificare participativă. fie într-un proces de planificare strategică pe termen lung. şi se vor determina cele mai potrivite opţiuni pentru atingerea lor. 8. este important pentru echipele de planificare să cunoască aspectele şi problemele legate de implementare.5. fie despre identificarea problemelor. în această fază sunt implicate două abilităţi cheie. Faza a III-a: Formularea viziunilor şi /sau soluţionarea problemelor (orientare spre exterior – sau spre interior ?) În acest punct al procesului. Opţiunea de concentrare „spre interior” este denumită de obicei „planificarea acţiunilor‖.

. Stabilirea regulile de grup .1.pregătirea pe flipchart a regulilor pe care în timpul sesiunii pot fi completate. Cum negociem regulile ? Chiar și atunci când facilitatorul negociază regulile cu participanţii trebuie să planifice negocierea acestor reguli pentru a fi sigur că sunt atinse anumite reguli care asigură o funcţionare eficientă a grupului. 9.planificarea agendei si alocarea unui timp necesar și suficient pentru clarificarea aşteptărilor şi regulile de funcţionare a grupului.1.la final facilitatorul va conduce o discuţie cu grupul privind modalităţile pentru ca participanţii să se sprijine în vederea respectării regulilor.S-ar putea să avem participanţi care nu au mai participat la sesiuni similare înainte şi nu au cunoştinţe despre reguli şi rolul lor. Facilitatorul trebuie să fie complet conştient de procesul ce urmează. Mărimea ideală pentru o sesiune de formare este de 9 până la 15 persoane. .9. Echipa de planificare locală. . Cum negociem regulile cu participanţii? . . daca nu sunt de acord toţi din grup cu regulile propuse facilitatorul va conduce o conversaţie pentru a identifica de ce nu sunt de acord anumite persoane si cum eventual regula trebuie modificata pentru avea acceptul tuturor. 9.2.obţinerea acordului din sala cu regulile menţionate.2/S/55695 134 . METODE ȘI TEHNICI PENTRU DESFĂŞURAREA UNEI SESIUNI DE FORMARE ÎN DOMENIUL PLANIFICARE STRATEGICĂ. 9. . hârtia de flipchart cu regulile grupului include doar acele reguli pe care participanţii le-au exprimat la începutul sesiunii .analiza înainte de sesiune a regulilor esenţiale pentru crearea unui climat de siguranţă şi participare. care sunt principiile de lucru si ce este important pentru desfăşurarea sesiunii. Facilitatorul se va concentra ca toate persoanele din grup să înțeleagă ce semnifică regula și mai ales ce implicaţii are. Să existe un coordonator – „lider spiritual‖ al grupului iar între membrii echipei de planificare să existe o relaţie de echitate şi colaborare.negocierea cu grupul Indiferent că vorbim de regulile de comportament sau procedura trebuie să stabilim înainte de sesiunea de formare dacă noi definim regulile și le punem în fața participanţilor sau varianta mai participativă prin care negociem aceste regulile cu participanţii la începutul sesiunii. . Observaţii: . . Sunt facilitatori care iniţiază un proces de negociere a regulilor iar în final.1. beneficiind de sprijinul unui facilitator neutru.S-ar putea să nu fi fost facilitatorul foarte explicit cu privire la importanța regulilor pentru fluența și eficiența procesului.încurajarea participanţilor să propună reguli. POSDRU/ 83/5.Facilitatorul nu a insistat să obţină acceptul participanţilor asupra anumitor comportamente ce privesc participarea tuturor și respectul privind diversitatea de opinii și timpul tuturor care participă. .sprijin grupul sa formuleze regulile.1.

face un exerciţiu de energizare cu grupul etc. Printre acestea se număra: cooperarea. Actualizarea regulilor poate fi permisa dar să nu uitam că obiectivul facilitatorului este să îmbunătăţească în mod continuu eficienţa grupului şi că un rol esenţial îl are modul în care participanţii lucrează împreună. Reguli de grup . 9. punctualitate. Atitudinea pe care trebuie să o aibă un facilitator este să atragă atenţia participanţilor deja din primul moment în care observă că regulile nu sunt respectate. sau cantă/dansează. Chiar dacă regulile au fost negociate cu grupul la începutul sesiunii există multe provocări pentru un facilitator să desfăşoare o sesiune utilizând la maximum de eficiența resursele de energie şi creativitate ale grupului. comunicarea.1.Negocierea regulilor nu este un proces încheiat. De obicei. Ce înseamnă asta? Înseamnă ca noi reguli pot fi adăugate la lista existenta dacă grupul considera că este necesar pentru a funcţiona eficient. există o rezistentă sau dificultăţi în respectarea regulilor în primele sesiuni ale atelierului. regulile etc. . . el va conduce o discuţie cu grupul încercând sa vadă părerea grupului. Şi în procesul de facilitare comunitară regulile stabilite nu sunt uneori respectate. nu închideţi telefonul ci setaţi-l pe silenţios. Reguli de grup De obicei facilitatorul prezintă o serie de reguli de baza de la care porneşte. Aici se propune de obicei respectarea agendei. amuzante pentru nerespectarea acestor reguli precum: cine întârzie aduce ceva dulce pentru ceilalţi. încercând sa lase pe flipchart doar acele reguli care sunt necesare pentru proces.4. . vorbim pe rând. . Dacă grupul decide împreună cu facilitatorul introducerea pedepselor pentru situaţiile care apar pe parcursul exerciţiului de facilitare. să ne spunem pe nume etc.dacă în grup sunt participanţi care ţin sa fie glumeţi şi introduc reguli pe care facilitatorul le consideră ca nu îşi au rolul în setul de reguli ale grupului.Facilitatorul poate crea o lista de reguli care ar fi necesare pentru funcţionarea unui grup eficient. nu râdem de greşelile celorlalţi sau de stângăciile lor. oamenilor le place sa încalce normele. . .1. Prin respectarea regulilor facilitatorul clarifică modul de lucru al participanţilor si astfel contribuie la crearea unui ritm de lucru eficient. Dacă "pedepsele" responsabilizează grupul pentru ca sunt propuse de membrii lui. criticăm ideea nu persoana. se pot "institui pedepse nonformale". aprobate de toţi si puse la vedere ca o "constituţie" a grupului care-i si face in prima faza să se simtă POSDRU/ 83/5. 9.Facilitatorul este cel care primul trebuie sa sesizeze persoana sau grupul de persoane care nu respecta regulile si apoi sa creeze un spaţiu prin care participanţii sa atragă atenţia colegilor lor cu privire la reguli. ele nefiind obligatorii ci recomandate urmând ca participanţii să decidă daca rămân sau nu în listă. etc.Respectarea regulilor este in atenţia continua a facilitatorului.În primul rând regulile trebuie postate la vedere pentru ca participanţii sa poată sa le vadă în mod constant.dacă participanţii nu menţionează aceste reguli trebuie ca facilitatorul sa-şi utilizeze abilităţile de conversaţie şi să conducă grupul către acele reguli.2/S/55695 135 .3. Apoi sunt invitaţi şi participanţii să propună alte reguli pentru bunul mers al activităţilor şi pentru a crea o atmosfera de ordine şi respect. spune un banc. De obicei.implementare şi provocări de-a lungul sesiunii. puneţi întrebări.

. şi de conectare la informaţiile pe care le deţin participanţii. definit de trei faze distincte: Activare-CoordonareTransfer. interes şi entuziasm.reuşiţi să creaţi în rândul membrilor curiozitate. ci dimpotrivă pot contribuit la o buna dinamică de grup.de cunoaştere interpersonală a membrilor. Acest proces se realizează prin următoarele tipuri de activităţi: . Rolul acestei faze este de a crea un mediu social pozitiv şi cooperant.încurajaţi descoperirea sensurilor personale în elementele de lucru şi stabiliţi conexiuni interpersonale.reuşiţi să ajutaţi membrii grupului să facă tranziţia experienţei pe care o au în spre prezent şi apoi spre viitor. Activare (10-20% ) Prima fază din procesul de facilitare participativă trebuie să implice pregătirea participanţilor pentru un mediu cooperant şi constructiv. . 1. de stabilire a regulilor de lucru.sunt pregătiţi pentru un proces de lucru interactiv şi cooperant. -Dacă grupul sugerează să nu mai existe această regulă trebuie să avem un accept din partea întregului grup. . Daca ne lovim de o atitudine repetitivă oprim procesul de facilitare şi pornim o discuţie cu întreg grupul de participanţi pentru a analiza: -Dacă este necesar sa păstram această regula? -Dacă DA atunci cum putem face pentru ca regula să fie respectată. . 2.5. La prima nerespectare a regulilor atragem atenţia persoanei sa respecte regulile menţionând totodată care este impactul nerespectarii acelei reguli.2/S/55695 136 .de clarificare şi conceptualizare a informaţiei. .parte din grup. în echipă şi să deschidă subiectul care va fi abordat pe parcursul formării.puteţi să îi ajutaţi să reflecteze asupra informaţiilor pe care le cunosc. Facilitarea şedinţelor modelul ACT™ Modelul ACT™ este un model secvenţial. .1. "pedepsele" nu sunt frustrante. ale cărui fazele sunt interrelationate si co-dependente. Facilitatorul trebuie să se concentreze pentru a construi un grup eficient și care gândeşte constructiv indiferent de ce problema se loveşte pe parcursul procesului. Coordonare (40-50%) A doua fază din cadrul modelului ACT are ca rol generarea şi organizarea informaţiei POSDRU/ 83/5. Ca şi facilitator trebuie să vă asiguraţi că: . 9. individual. având nu numai obiective comune dar şi reguli.de colectare şi împărtăşire a informaţiei. într-o singură imagine unitară.

procesul de luare a deciziei evidenţiază ceea ce este comun şi are la bază tehnici care ajută la legitimizarea soluţiilor care par a se auto-exclude.declaraţia de viziune este împărtăşită de către toţi membrii grupului. Votarea multiplă 2. Există câteva tehnici de bază care pot fi folosite.evaluarea şi închiderea sesiunii.membrii grupului au încercat să ajungă la cea mai bună decizie. .Votarea multiplă Votarea multiplă permite grupului. . Ordonarea şi prioritizarea 3. acum este momentul ca deciziile să se transforme în planuri de acţiune.asumarea responsabilităţilor.analizarea informaţiei. . cele mai importante sau preferate idei-soluţii.stabilirea viziunii şi obiectivelor. singure sau combinate. dintr-o lista multiplă. Dacă în primele două faze participanţii au clarificat informaţia. Ca şi facilitator trebuie să vă asiguraţi că: . Participanţii sunt cei care caută soluţii la problemele în discuţie. au generat alternative şi au selectat soluţia care reflectă în mod optim rezultatul dorit. Tehnici în procesul de decizie privind principalele priorităţi O dată ce ideile au fost generate în cadrul şedinţelor.relaţionată cu subiectul în discuţie. să selecteze.1. . Ca şi facilitator trebuie să vă asiguraţi că: . în opoziţie cu regula majorităţii. ordoneze şi să cântărească pentru a alege varianta optimă. cu o discuţie minimă. Transfer (30-40%) Scopul ultimei faze este de a pregăti şi echipa şi participanţii pentru acţiune.implicarea participanţilor în această fază se poate realiza prin următoarele tipuri de activităţi în această secvenţă: .generarea şi ordonarea informaţiei. facilitatorul se va organiza pentru procesul de decizie. . . pe cât posibil.clasificarea şi evaluare informaţiei.2. .2/S/55695 137 .2.dezvoltarea unui calendar de acţiune. .există o coerenţă şi corelaţie între viziune. generând alternative. Tehnica permite grupului să POSDRU/ 83/5. 1. clarificarea şi colectarea informaţiei de la toţi membrii echipei. . Votarea multiplă permite grupului să exploreze în detaliu doar acele idei care au intrat in top zece sau top cinci.procesul de luare a deciziei trebuie să fie luat prin analizarea. descrise și explicate mai jos. Implicarea participanţilor în această fază se poate realiza prin următoarele tipuri de activităţi: . ca apoi să analizeze. 9. . Matricile de luare a diciziilor 9. obiective şi planul de acţiune.oferiţi cadrul pentru ca participanţi să fie inovativi şi creativi.

Dacă e necesar mai efectuaţi o rundă de votat. atunci când avem o listă lungă de idei pe care dorim să o scurtăm.2. luarea unei decizii prin consens. el nu este folosit ca un scop în sine. . Parcurgeţi fiecare element şi asiguraţi-vă că toate ideile au fost înţelese.Întocmiţi lista de idei pe care aţi generat-o la o etapă anterioară cu sala. trebuie de asemenea să folosiţi şi alte metode pentru clarificarea ideilor rămase.De obicei după o sesiune de brainstorming.Atunci când dorim să prioritizăm o listă fără să ajungem la situaţii de genul câştig/pierdere. . . ei pot vota doar cinci). Votarea ideilor cu buline. care cuprind discuţii aprofundate şi votări succesive până se ajunge la opţiunea preferată. Deşi este inclus procedeul de votare. Votarea multiplă se realizează printr-o serie de runde de voturi. Nu are loc nicio discuţie. până rămân doar atâtea idei câte doreşte echipa. 9. de ce? sau E nevoie să mai discutam ideile selectate înainte de trece la runda următoare? Ce trebuie să reţinem . . Ea permite astfel scurtarea listei originale doar la o serie de idei agreate de marea majoritate a participanţilor. în timpul cărora se elimină succesiv ideile cotate inferior. Cum se foloseşte? . La sfârşit folosiţi întrebări de tipul: Ce anume vă surprinde la aceste rezultate? Are cineva obiecţii cu privire la ideile care au fost eliminate? Dacă da.Ideile cu cele mai multe voturi sunt încercuite. Când se foloseşte .2. Această tehnică se foloseştete atunci când. Multivotingul este un instrument de luare a deciziei care permite unui grup să selecteze dintr-o listă de idei pe acelea pe care le consideră prioritare. Fiecare participant poate să voteze ideile doar o dată şi poate vota câte vrea. membrii sunt cei care decid câte idei mai rămân în discuţie. A doua rundă de vot. Ordonarea şi prioritizarea Ordonarea şi prioritizarea. ci doar pentru a selecta din grupul iniţial doar câteva idei mai reprezentative. De data aceasta participanţii pot vota doar jumătate din numărul ideilor (exemplu: dacă aveţi zece idei.Atunci când dorim să identifică cele mai importante idei dintr-o listă mai lungă. Este o abordare potrivită atunci când facilitatorul simte că consensul este greu de atins.Prima rundă de votat. POSDRU/ 83/5. negociere sau lobby. Votatul cu buline sau X -uri. includ o serie de activităţi în cadrul tehnicii.2/S/55695 138 . negociere sau lobby.asiguraţi-vă că toată lumea a înţeles care este scopul şi care este procedeul înainte de începe activitatea efectivă.combine ideile pe care doresc să le scoată cu cele rămase şi astfel să dea o putere şi o acceptare mai mare celor rămase.acest procedeu este folosit pentru a reduce o listă lungă la câteva idei critice. Şi de data asta nu are loc nicio discuţie. ar lua prea mult timp. .

După ce selecţia s-a încheiat. alegând de această dată doar 1/2 din ideile selectate. Dacă pe parcursul procesului. Acelaşi exerciţiu cu X-urile pe hartia de flipchart. Asiguraţi-vă că oamenii au înţeles care sunt variantele. În metoda consensului pe cinci degete.Metoda consensului pe cinci degete Prin această metodă luarea deciziilor se realizează pe bază de consens. Câte buline punem pe o idee? O bulină pe idee este suficient. Facilitator. Câte buline dăm fiecărui participant? 3 buline. În ce condiţii supunem din nou la vot ideile În principiu. daţi fiecărui participant un număr de buline şi rugaţi participanţii să le lipească lângă ideile pe care le aleg. Dacă lista nu arată aşa atunci trebuie să mai faceţi o rundă de votat.3. şi grupul este pregătit să verifice consensul. ideile toatele împărţite la numărul de participanţi dă numărul de buline pe care un participant îl primeşte.2.ro Care sunt paşii. indicând gradul de susţinere a recomandării respective: 5: Sunt foarte de acord. fără să rezulte decizii fără spirit şi susţinere. dar sunt dispus să susţin decizia grupului. ar trebui să se separe pe grupe de preferinţă în mod detaşat unele de altele. arătând între unu şi cinci degete. Număraţi bulinele şi rearanjaţi ideile în funcţie de rezultatul obţinut. Facilitatorul îi roagă să analizeze acele idei care nu au fost selectate şi să spună dacă există idei care ar trebui să fie în lista priorităţilor selectate. facilitatorul poate conduce o discuţie pentru luarea unei decizii. discutaţi fiecare idee în parte. 3: Văd şi aspecte pozitive şi aspecte negative. se împart participanţii în două grupe. ideile după prima rundă de votare. a căror dorinţă de a ajunge la consens total poate distruge calitatea deciziei (Wilkinson. şi s-au separat ideile. Identificaţi criteriile care vor ghida participanţii în luarea deciziei.Sursă: www. O dată ce criteriile sunt clare. Este frecvent indicată în cazul echipelor multidisciplinare şi a grupurilor comunitare cu interese variate. 9. după ce se propune şi se discută o alternativă. unele idei primesc o mai mare atenţie decât altele ele vor fi votate de mai mulţi participanţi. Dacă astfel de idei apar. 4: Sunt de acord. toată lumea trebuie să voteze având aceleaşi criterii în minte. facilitatorul numără până la trei şi atunci toată lumea trebuie să ridice mâna. punctele tari şi cele slabe. Clarificaţi ideile care urmează să fie prioritizate. timpul de discuţie pentru fiecare idee trebuie să fie aproximativ egal.2/S/55695 139 . POSDRU/ 83/5. 2004). nu începeţi votarea până nu v-aţi asigurat că aţi discutat şi clarificat toate ideile. câte una pentru 3 cele mai importante idei.

Adunaţi fiecare pe fiecare rând. În evaluarea finală. Cum se foloseşte În primul rând facilitatorul trebuie să deseneze matricea pe o foaie de hârtie de flipchart. Apoi facilitatorul testează din nou consensul prin metoda celor cinci degete. Când se foloseşte? Este utilă atunci când trebuie să luăm o decizie care are la bază o serie largă de criterii. Tot ce trebuie să facă un facilitator este să stabilească criteriile cheie care îl vor ajuta. să o treacă în rândul de sus. având soluţii şi criterii de evaluare multiple. 4 sau 3 degete. Matricea de luare a deciziilor este un aranjament tabelar a elementelor calitative şi cantitative pe coloane şi rânduri. pentru fiecare criteriu pe care sa îl aplice fiecărei idei. având soluţii şi criterii de evaluare multiple. atunci s-a ajuns la consens şi putem trece mai departe. adăugaţi noi idei dacă acestea apar. conştienţi fiind de consecinţele ei. Dacă există şi 1 sau 2 degete ridicate. Atunci când dorim să îi atribui fiecărui factor implicat în decizie o anumită importanţă în relaţie cu fiecare idee. Încercaţi să le faceţi mai specifice şi să identificaţi dacă vă lipsesc factorii esenţiali. Dacă există şi persoane care au ridicat 1 deget. în plen să stabilească de comun acord un punctaj de la 1 la 5. Se poate întâmpla ca decizia care va lua punctajul final cel mai mare să nu fie ceea mai agreată decizie de către grup dar întreg procesul ajută participanţii să discute şi să analizeze fiecare decizie în parte şi astfel să ia decizia optimă în mod informat şi în cunoştinţă de cauză.2/S/55695 140 .4. care permit o analiză sistematică a fiecărei idei/soluţii în funcţie de fiecare criteriu în parte. Dacă toată lumea arată 5. atunci se ia decizia şi se trece mai departe. Instrumentul este deosebit de util atunci când dorim să luăm o decizie. 1: Nu sunt deloc de acord şi nu pot susţine recomandarea. Instrumentul este deosebit de util atunci când dorim să luăm o decizie.2. se discută în continuare. Matricile de luare a deciziilor Matricea de luare a deciziei este un instrument simplu prin care se evaluează posibilele soluţii în relaţie cu diferiţi factori predeterminaţi. din care veţi alege şi criteriile de selecţie pe care le veţi aplica fiecărei soluţii în parte. şi cel care a propus alternativa poate din nou să o ajusteze. în prima coloană să treacă ideile/soluţiile pe care să le analizeze. Descompuneţi matricea în elementele de bază: soluţiile alternative. 4. Dacă toată lumea arată 5. Apoi verificaţi soluţiile trecute pe hârtie. 3 sau 2 degete. iar cel care a fost la originea alternativei poate să o ajusteze. Invitaţi participanţii. De ce să folosim matricea? Matricea de luarea a deciziilor este cea care forţează participanţii să ia o decizie bazată pe criterii pe care aceştia trebuie să le identifice şi evită procedeul de a lua deciziile în mod arbitrar. unde 1 e cea mai mica notă. toate variantele pentru aceiaşi idee şi treceţi numărul în POSDRU/ 83/5. apoi pentru fiecare soluţie raportat la fiecare criteriu trebuie să îi aloce un număr de la 1 la 5 unde 1 numărul inferior şi printr-o simpla adunare se poate determina care soluţie e mai bună. atunci se discută mai departe. 9.2: Nu sunt de acord. Luaţi criteriile de selecţie şi analizaţi-le încă o dată . decizia se ia prin votul majorităţii participanţilor. pe el şi grupul să ia decizia. iar lateral stânga.

Pentru a evalua acest fapt facilitatorul va analiza o matrice a influenţi şi importantei stakeholderilor. Determinaţi importanţa şi influenţa stakeholderilor Folosind informaţia cheie a fiecărui grup de factori interesaţi.2. Identificarea stakeholderilor relevanţi Scrie-ţi pe o listă toţi stakeholderii pe care îi cunoaşteţi. Pe de altă parte cunoscând particularitatea unui grup de factori va ajuta facilitatorul şi grupul să acţioneze în beneficiul grupului. atunci când e necesar să evaluăm alternativele. INFLUENȚA Importanţă mare Influenţă mica IMPORTANȚĂ --------> Importanţă mare Influenţă mare Importanţă mica Importanţă mica Influenţă mica Influenţă mare Procedura de implementare: a. determinaţi pentru fiecare factor în parte care este influenţa şi importanţa în relaţie cu zona de acţiune vizată. El ajută participanţii să înţeleagă că o soluţie are mai multe faţete şi să nu se oprească la prima decizie luată. matricea de influenţă şi importanţă a factorilor de interes (stakeholders) va ajuta facilitatorul să identifice riscurile la care se supune grupul sau organizaţia sau proiectul. determinaţi apoi care sunt relevanţi în relaţie cu tema pe care lucraţi (strategie. înlăturând astfel preconcepţiile pe care le avem despre cum trebuie să arate soluţia finală.2/S/55695 141 . pot extrem de uşor să influenţeze traiectoria strategiei.organizaţiei. 9. Marele avantaj al acestei matrici este că forţează participanţii să analizeze fiecare idee individual şi evita "aglomerarea gândurilor" atunci când luam o decizie. grupului sau organizaţiei. Factorii cu o influenţă mare şi o importanţă mărită. proiect.5. b.ultima coloană.). organizarea şi creşterea capacităţii grupului etc. Matricea de influenţă şi importanţă a factorilor de interes (stakeholders) Cunoscând capacitatea de influenţă a factorilor de interes. Pe de altă parte ea facilitează înţelegerea de ansamblu a unei situaţii. abilitatea acestora de a convinge sau forţa pe alţii într-o direcţie de acţiune. Influenţa se referă la puterea pe care stakeholderilor o au asupra procesului de luarea a deciziilor. Există multe variabile care pot afecta influenţa relativă a factorilor de interes: POSDRU/ 83/5. de a se informa. de a pune întrebări. Cel mai mare scor obţinut este foarte probabil şi decizia pe care trebuie să o luaţi. Ce trebuie să reţinem O matrice de luare a deciziei va permite participanţilor să evalueze fiecare soluţie raportata la acelaşi criteriu Procesul educă participanţii în dezvoltarea abilitaţilor de a investiga. Abordarea pe care trebuie să o aveţi este legată de importanţa şi influenţa pe care stakeholderii o au în relaţie cu rezultatele vizate.

Lidershipul autoritar. trebuie refăcuta matricea şi pentru viitor sau cum am dori să fie ea. . Comparând prezentul cu viitorul putem să identificăm care ar trebui să fie activităţile tranzitorii către starea dorită. au nevoie de atenţie specială din partea facilitatorului pentru a face loc nevoilor lor în cadrul proiectului de dezvoltare locală..Deţinerea cunoştinţelor de specialitate. Câteva sugestii: . . Completaţi matricea şi identificaţi recomandări pentru îmbunătăţire Aşezaţi pe matrice cartonaşele cu factorii identificaţi. mai sus sau mai jos.Ierarhia administrativă si legală.Stakeholderii care au importantă mare.2/S/55695 142 . ei sunt o sursă de risc pentru proiect. dar influenţă mică. Importanţa este diferită de influenţă! Întrebări care pot fi adresate pentru a "evalua" importanţa stakeholderilor: . intereselor şi aşteptărilor? Interesul căror stakeholderi coincide cu interesul organizaţiei? c. .Pe care dintre stakeholders. . Pentru a trage concluzii sau a face recomandări. . pentru a fi şi mai sugestivi şi pentru a vizualiza locaţia stakeholderilor pe cele două axe.Controlul strategic asupra resurselor.la polul opus stau stakeholderii cu influenţă mare dar importanţă mică.Poziţia de negociere Importanţa se referă la prioritatea pe care o oferă organizaţia în satisfacerea nevoilor şi intereselor. organizaţia îi priveşte ca şi prioritari. POSDRU/ 83/5. atunci când vine vorba de satisfacerea nevoilor. Facilitatorul trebuie să se asigure că dezvoltă şi menţine relaţii bune cu stakeholderi care au şi influenţă şi importanţă mare. care au nevoie de monitorizare constantă. în căsuţa potrivită.

Cultura parteneriatului. Instituţionalizare. Partenerii sunt puternici şi pot adăuga valoare parteneriatului. PARTENERIATUL 10. sprijinul) sunt interconectate. „Diagnosing Organizational Culture‖.10. Fiecare aduce atuuri şi aptitudini complementare. Partenerii au nevoie unul de celălalt. Parteneriate durabile Formarea de parteneriate cu autorităţile locale nu reprezintă numai o tehnica de recuperarea marginalizării celor excluşi ci şi o metodă pentru soluţionarea problemelor economice şi sociale cu care se confruntă comunitatea locală. ce le este mai bine.există mai multe feluri prin care să-ţi demonstrezi angajamentul faţă de partener. Motivaţiile lor de a participa în parteneriat sunt pozitive. Acest model de abordare se bazează pe principul că membrii comunităţii locale. Principiile democraţiei. Integrare. Interdependenţă. educaţiei.2/S/55695 143 . 1993). dar nu întotdeauna compatibile. just şi generator de încredere reciprocă. reuşita.2. Cei „8 I” în crearea parteneriatelor. Roger Harrison. auto-ajutorului. Importanţă. tehnică. nondiscriminarea. în „Frontiers of Management‖ enunţă următoarele 8 criterii în crearea parteneriatelor de succes: Excelenţă Individuală. Cele 4 orientări fundamentale ( puterea. rolul. Ele arata cum operează si se comporta POSDRU/ 83/5. Comportamentul partenerilor unul faţă de celălalt este onorabil. care îi ajută şi pe ceilalţi să-şi atingă obiectivele. Integritate.. Relaţia este importantă pentru toţi partenerii implicaţi. profesor la Harvard University. Partenerii investesc unul în celălalt.1. Investiţia poate fi financiară. folosind inclusiv resursele de solidaritate şi resursele de capacităţi profesionale. cu responsabilităţi clar stipulate şi fără ambiguităţi. existente. Ca. a lucrat cu conceptele culturii organizaţionale şi a formulat conceptul celor 4 tipuri dominante de culturi: puterea. JosseyBass Publishers. unul dintre primii specialişti în managementul şi dezvoltarea organizaţiilor. San Francisco. inclusiv reprezentanţii grupurilor dezavantajate ştiu cel mai bine care le sunt problemele. 10. nonsegregarea sunt importante în acest model. Informare. Informaţia şi ideile circulă în mod deschis între parteneri. implicării voluntare. planificării. reuşita. 10. rolul şi sprijinul. Harrison spune: „Cultura este pentru o organizaţie ceea ce personalitatea este pentru un individ‖ (Roger Harrison. Un cuvânt important! Înseamnă că parteneriatul capătă un aspect formal. Investiţie. Ideea centrală a dezvoltării comunitare este PARTICIPAREA. de fapt nelimitată . Se creează legături de lucru între persoanele şi diversele departamente ale organizaţiilor / instituţiilor din cadrul parteneriatului. demonstrând astfel importanţa celuilalt în cadrul parteneriatului. iar participarea şi experienţa acestora este vitală pentru identificarea soluţiilor. Rosabeth Moss Kanter. Cu toţii îşi doresc ca aceasta să funcţioneze.3.

profit. control. cu accent pe dezvoltare.organizaţiile/parteneriatele şi. succes şi diferenţierea faţă de ceilalţi. de asemenea. Cultura puterii: bazată pe supravieţuire. ONG şi APL îşi ajustează activităţile. Nivele ale parteneriatelor Relaţie reciproc avantajoasă între ONG şi APL.4. cu accent pe putere. cu accent pe ordine. valori. hotărâre şi decizie. iau decizii ONG şi APL au unele activităţi şi servicii integrate.2/S/55695 144 . resurse. 10. care împart informaţii. cu accent pe reciprocitate. Legături uşoare între ONG şi APL . Cultura sprijinului: bazată pe comunitate. ajută la înţelegerea sistemului de funcţionare al organizaţiei/parteneriatului. Cultura reuşitei: Bazată pe afirmare proprie. POSDRU/ 83/5. deservirea celuilalt şi integrare. stabilitate. unele în funcţie de celelalte. Cultura rolului: bazată pe garantarea respectării legii.

formularea soluţiilor şi monitorizarea. sau. 11. formulează soluţii privind realizarea acestor priorităţi şi îşi susţine cu tărie aceste idei în faţa altor reprezentanţi ai autorităţilor locale.Cât de importantă este participarea mea? . Stilul Democratic : Autoritatea locală deleagă reprezentanţilor comunităţii (ONG-urilor etc.Are şedinţa o agendã (ordine de zi) bine stabilită? Pot s-o cunosc înainte de şedinţă? . MUNCA ÎN ECHIPĂ 11.2. atât forţa acelora care se opun. cât şi a acelora care sprijină diversele poziţii / soluţii. doar. Se acordă o importanţă majoră menţinerii credibilităţii autorităţii locale în faţa reprezentanţilor diferitelor grupe de interes.Care este rolul meu ca participant activ? (Uneori nu este prea evidentă contribuţia. Stilurile de participare publică Înainte de a organiza sau participa la o şedinţă este bine ca facilitatorul să-şi revizuiască cunoştinţele referitoare la stilurile de participare publică: Stilul Autocratic: Autoritatea locală identifică priorităţile comunităţii locale.) responsabilitatea definirii problemelor.Generarea de informaţii şi opinii.Cine va prezida (conduce) şedinţa? .11.Cât de mult va dura şedinţa? . Stilul Consultativ : Autoritatea locală este interesată de atitudinea şi de ideile ONG-urilor. POSDRU/ 83/5. pe baza informaţiilor furnizate de către personalul de specialitate. în acelaşi timp. trebuie făcute şi o serie de alte lucruri pregătitoare: 11.Ce se speră să se realizeze? . Înainte de a organiza sau participa la o şedinţă este bine ca facilitatorul să-şi pună şi să găsească răspunsurile la o serie de întrebări: . Stilul Flexibil : Autoritatea locală urmăreşte să evalueze.1.2.De ce se ţine această şedinţă? . care ia decizii responsabile.2/S/55695 145 . .Cine sunt invitaţi să participe? .Este cazul să iau cuvântul.) . Modalităţi de orientare a întâlnirilor de lucru către rezultate. să se ajungă la decizii relevante. în etapele de implementare a planurilor sau a programelor. Se urmăreşte ca. şi speră să găsească abordări care să poată să satisfacă toate părţile implicate.le o resursă importantă pentru o conducere locală. voi asculta? .Care vor fi consecinţele dacă nu voi participa? După ce aţi aflat răspunsurile la aceste întrebări şi aţi luat decizia să organizaţi sau să participaţi.Trebuie să consult o serie de materiale sau să aduc nişte documente? . considerându. Organizarea întâlnirilor de lucru. Este adepta afirmaţiei potrivit căreia „oamenii au tendinţa să sprijine realizarea lucrurilor la a căror iniţiere / creare au contribuit‖.1. prin punerea în valoare a cunoştinţelor şi a experienţei acelora care sunt direct implicaţi în probleme.

durată. Monitorizarea consensului permite să se avanseze la punctul următor de pe ordinea de zi. tablă pe care fiecare poate vedea parcursul şedinţei şi faptul important că şedinţa are întradevăr rezultate pozitive. De multe ori se ajunge într-un punct unde puţini îşi mai aduc aminte de ceea ce anume s-a spus până în acel moment.Moderator al discuţiilor. în general. tac.Verificarea consensului.2. perioadă planificată.Îndeplinirea sarcinilor de informare şi generare de opinii. pentru a face ca şedinţele să meargă mai departe. să se recapituleze punctele pozitive parcurse. în timp ce alţii. . se poate folosi şi o tablă. mai elaborate. declaraţii stil – al acelora care conduc. a nelimpezirii situaţiilor sau a neînţelegerii punctelor de vedere. 11. Pentru aceasta. . şi să se tragă concluziile intermediare. . Abordarea întâlnirilor de lucru prin metode STEPS spaţiu – adecvarea spaţiului la tema şi la numărul participanţilor timp – agendă. Uneori ideile sau recomandările au nevoie sã fie mai dezvoltate. să se pună o serie de întrebări lămuritoare.Dezvoltarea ideilor. care au ceva valoros de spus. sã căute şi să solicite informaţii şi opinii şi de la aceia care ezită să îşi aducă contribuţia în timpul unei şedinţe sau a unei sesiuni de formare. organizează sau participă la întâlnirea de lucru .Clarificarea ideilor. cineva sã POSDRU/ 83/5.Explicarea. .2. Este bine.. Facilitatorul trebuie să aibă incluse informaţiile sau opiniile care îi ajută şi pe ceilalţi să îndeplinească scopul şedinţei. care să readucă şedinţele pe făgaşul normal. 11. ca atunci când se ajunge în acest punct de dezacord. problemele soluţionate şi concluziile trase.Rezumarea „paşilor parcurşi”. pe care să se scrie punctele discutate. ca din timp în timp. Uneori şedinţele mai pierd mult timp în discuţii şi după ce s-a ajuns la o înţelegere. de una sau două persoane.2. . ca urmare a neclarificării ideilor.Testarea consensului. Se pierde mult timp.2/S/55695 146 .Concluzionarea. Desfăşurarea multor şedinţe este dominată.3. Nu trebuie ezitat a se pune o astfel de întrebare. Acest lucru trebuie făcut pentru a lămuri şi determina contribuţia la discuţii şi a celorlalţi membri. şi pentru a verifica dacă comunicarea între participanţi este adecvată. cauzate de lipsa de dorinţă de a se încerca să se rezolve acestea. consemnarea momentului produs – rezultatele concrete: decizii / hotărâri probleme soluţionate. Întâlniri de lucru eficiente – sarcinile facilitatorului . uneori. .Clarificarea problemelor sau a subiectelor aflate în discuţie. . Este important ca atunci când se întâmplă aşa ceva. pentru că nimeni nu întreabă dacã sunt pregătiţi să se ia o decizie. desfăşurătorul în timp al întâlnirilor de lucru evenimente – tempo / ritm. . pentru a putea fi înţelese. Este nevoie să se facă efortul.

De multe ori. şi argumentele lor se bazează pe „înălţimea‖ poziţiei. Trebuie comunicat clar faptul că atacurile la persoană sunt inacceptabile. trebuie contracarat dezacordul. . încurajându-i să realizeze că sunt importanţi pentru ceilalţi. Pentru unii. . Se întâmplă. singura soluţie este suspendarea ei. POSDRU/ 83/5. La sfârşitul şedinţei. şi trebuie mereu „mişcate‖ înainte lucrurile. Pentru aceasta.Păstrarea armoniei / compromisul.2/S/55695 147 . în acest caz. nu sunt deschise discuţiilor. dacă discuţiile se împotmolesc. dacă este cazul. să se încredinţeze sarcini precise şi să se fixeze termene limită. Se poate întâmpla. . ori din alte motive. este esenţialã asigurarea că toată lumea doreşte să treacă la acţiune. şi trebuie să se găsească timpul necesar pentru aflarea părerii participanţilor privind desfăşurarea şedinţe. După încheierea şedinţelor. propriile obsesii. procesul-verbal trebuie încheiat în cel mai scurt timp posibil. ca unii participanţi să şovăie. „pe arăturã‖. Este bine să aveţi curajul să o faceţi. Este necesar ca. pentru ca fiecare să ştie ce are de făcut. unele persoane. pentru ca toţi să îşi aducă contribuţia la desfăşurarea efectivă a şedinţei. trebuie să se rezume rezultatele şedinţei şi să se tragă concluzii clare. trebuie solicitată motivarea şi argumentarea concretă a obiecţiilor. discutarea diversionistă a problemelor şi a capcanelor ce se pot ivi reprezintă sarea şi piperul discuţiilor sau scopul şedinţei. şi că ideile lor sunt constructive şi productive. ca o şedinţă să ajungă să se desfăşoare într-o atmosferã de confuzie şi de furie. . În anumite cazuri. prin solicitarea de sugestii constructive. care pentru ei este mai importantă decât desfăşurarea efectivă a şedinţei. adesea. şi. datorită statutului lor. şi nu trebuie să fie concentrate „pe personalităţi‖.Evaluarea şedinţelor. să se intervină şi să fie ajutaţi să ia cuvântul.Ridicarea şedinţei. Discuţiile trebuie canalizate pe scopurile şi sarcinile şedinţei. dintr-un motiv sau altul. şi. oamenii folosesc orice şiretlicuri pentru a discuta.supervizeze cursul discuţiilor. Pentru a continua.Încurajarea discuţiilor. să îşi expună ideile. Ei trebuie atenţionaţi şi aduşi cu tact pe cursul normal. în acest caz. În acest caz. va trebui ca împreună cu ceilalţi să analizaţi situaţia la care s-a ajuns şi să dezvoltaţi noi reguli şi standarde de performanţă pentru a lucra ca o echipă.

Pe cât posibil. agenţi economici. infrastructură tehnico-socială ce permite creşterea calităţii vieţii) şi dezvoltării unui spirit comunitar transferabil între generaţii. Interesele imediate ale unor persoane sau sub grupuri pot veni în conflict cu obiectivul comun de lungă durată al dezvoltării comunităţii. Poliţie.) şi a actorilor reprezentativi (cadre didactice. Exemple: Localitatea A este o comună în care implicarea instituţiilor comunitare (Primărie. . Programele pentru dezvoltare comunităţii nu înlocuiesc diversele eforturi care se fac deja pentru bunăstarea comunităţii. . ci se construiesc pe acestea. ca nevoia de locuinţe şi locuri de muncă pe de o parte.1. dezvoltată la nivel urban printr-o POSDRU/ 83/5.Un scop global şi durabil servind ca fundament pentru procesul de planificare strategică. Trebuie să se definească ţeluri precise. conducerea şi coordonarea îndeplinirii viziunii trebuie să reflecte şi să reprezinte întreaga comunitate.Cuprinde 2 componente majore: valoarea centrală a organizaţiei/ comunităţii şi viitorul previzionat pentru aceasta . Ex. gospodari de frunte etc. dispensar etc. sau valoarea strategică spre care se tinde.care ar trebui să fie rezultatele. . . obiective specifice. a calităţii capitalului instituţional şi a serviciilor vor duce la atragerea si dezvoltarea potenţialului uman (din punct de vedere demografic. . Toate acestea implică in primul rând o împărţire o responsabilităţilor membrilor comunităţii. Uneori aceste interese pot fi absolut legitime. „Planurile strategice sunt nefolositoare daca lipseşte o viziune strategica‖ (John Naisbitt). în care informarea.2/S/55695 148 . dar majoritatea muncii va fi făcută de instituţii. organizaţii. O viziune comună asupra comunităţii este fundamentală. comuna D va fi o localitate rurală.ce ar trebui să facă.Viziunile sunt enunţuri realiste. comuna C este o localitate bine dezvoltată economic. şi protecţia bazei de resurse naturale. al forţei de muncă active şi al resurselor umane specializate). ETAPELE UNUI PROCES DE PLANIFICARE STRATEGICĂ 12. priorităţi.O imagine inspirată a unui viitor dorit. există obstacole şi dificultăţi ce trebuie depăşite.) în promovarea valorilor muncii şi educarea civică a cetăţenilor creează premisele asigurării unui nivel de trai decent pentru membrii comunităţii (asigurarea locurilor de muncă. ca alţii să susţină că nu există suficiente informaţii sau bani pentru a urmări acest scop. biserică. dând sens acesteia. care te inspira asupra viitorului comunităţii. programe de lucru. dar vor trebui găsite modalităţi de rezolvare a conflictelor. comuna B va fi o localitate în care creşterea volumului de investiţi. pe de alta. grupuri şi persoane individuale.12. consultarea şi implicarea civică a cetăţenilor în rezolvarea problemelor comunitare creează premise favorabile exercitării unei bune guvernări În 2015. . credibile.Este ideea.respectiv. investiţii. Vor trebui împăcate chiar şi nevoile şi obiectivele care sunt compatibile cu dezvoltarea localităţii. . cu o infrastructură şi servicii de calitate. Ce este viziunea? Cel mai bun punct de pornire în procesul de facilitare comunitară este dezvoltarea unei viziuni comune despre felul de comunitate în care vor să trăiască membrii săi cu copiii şi nepoţii lor. În 2015. dar este doar începutul. şcoală. Desigur. Formularea viziunii. În 2015. Este posibil ca unii să nu poată sau să nu vrea să înţeleagă scopul dezvoltării comunitare.

nu este în mod obligatoriu şi realist. . Definirea obiectivelor Obiectivele descriu ce vreţi să realizaţi în prima etapă dintre cele necesare atingerii viziunii.Presupune un angajament considerabil de resurse. de obicei. uman. localitatea G va fi o comună în care 60% din populaţie este integrată pe piaţa muncii. demnă de efortul şi angajamentul facilitatorului in comunitatea in care aplica procesul de facilitare. prin dezvoltarea resurselor umane şi a instituţiilor în vederea atragerii de capital extern prin investiţii şi fonduri obţinute din proiecte. Obiectivele descriu ce trebuie făcut şi terminat până la o dată specificată. . comuna F va fi o comunitate dinamică. el trebuie să corespundă în totalitate (majoritate) POSDRU/ 83/5. ca şi cum ar fi deja realizat. cele existente se modifică.Asigură bazele pe care noi funcţii se dezvoltă. În 2015. Această etapă se denumeşte deseori ca fiind un obiectiv. serviciile. pe termen scurt si mediu.) asigură un ritm de creştere economică continuă (20% în 2015). elemente ce indică o creştere a calităţii vieţii şi o dezvoltare a capitalului instituţional. Dacă răspunsurile la una dintre întrebări este majoritar nu.org/cmp/ 12. aflate la dispoziţia administraţiei publice locale şi a comunităţii facilitate.Se enunţă. Criterii privind definirea obiectivelor Pentru ca un obiectiv să fie bine definit. . în timp. În 2015.Reprezintă proiecţia.3. în care investiţiile. . 12. a soluţiei problemei. continuaţi să lucraţi la definirea obiectivului. Scopul este o declaraţie care descrie situaţii viitoare dorite.Stimulează eforturile organizaţiei / comunităţii. canalizare şi gaze naturale) şi de dotări cultural-recreativ-sportive moderne.Definirea scopului.2. de infrastructură şi servicii publice etc. iar cele ineficiente sunt eliminate. Fiţi atenţi la faptul că un obiectiv măsurabil şi orientat spre rezultate. .Stabileşte ce este de făcut şi până când. Instruirea tehnică. precum şi rezolvarea problemelor sociale ale membrilor comunităţii.infrastructură adecvată. Sursa: www. la timpul prezent. . infrastructura şi valorificarea potenţialului local (economic. beneficiază de o infrastructură tehnico-edilitară şi socială adecvată (reţele de apă curentă.2/S/55695 149 . arătând calea de urmat şi modalităţile de măsurare a progresului.scn.

aşa cum se poate vedea mai jos: FORŢE PRO FORŢE CONTRA (oportunităţi) (constrângeri) FORŢE PRO FORŢE CONTRA (oportunităţi) ( constrângeri) SITUAŢIA EXISTENTĂ SITUAŢIA VIITOARE Modificarea echilibrului se poate face prin: .2/S/55695 150 .4.schimbarea direcţiei FORŢELOR NEGATIVE şi transformarea lor în FORŢE POZITIVE POSDRU/ 83/5. . .adăugarea sau întărirea unor FORŢE POZITIVE . implementare şi monitorizare a unui proces de schimbare. Analiza mediului: factori interni şi externi (instrumente) .reducerea sau anihilarea unor FORŢE NEGATIVE .4.Analiza factorilor interesaţi.1. 12.Analiza SWOT.conform următorului criteriu (set de întrebări). Avantajele principale sunt aduse de simplitatea modelului şi de susţinerea sa grafică.Analiza PEST.Analiza câmpului de forţe. Analiza câmpului de forţe Analiza câmpului de forţe este o metodă utilă şi uşor de folosit în procesul de planificare. . Specific Da Nu Măsurabil Aplicabil (există resurse) Realizabil Temporizat(încadrat în timp) În concordanţă cu scopul propus În realizarea lui dorim să ne implicăm personal Destul de ambiţios ca să merite să luptăm pentru el 12.

produc rezultate rapide/lente? .Care dintre ele pot fi modificate într-un interval scurt de timp? .Evidenţierea forţelor într-un table cu două coloane. Scorul este un mix între puterea de acţiune a forţei şi gradul de flexibilitate (măsura în care poate fi modificată). o dată modificate. faţă de ideea de schimbare se manifestă două atitudini contrare: una de respingere şi una de susţinere.Ce este necesar pentru a modifica anumite forţe? . Evaluarea unui proces de schimbare presupune parcurgerea câtorva etape: .Care este importanţa acestora? . Ele sunt denumite forţe şi reprezentate în model sub forma unor săgeţi.Care dintre ele nu pot fi modificate? . O metodă des utilizată pentru identificarea forţelor o reprezintă brainstorming-ul. reglementările specifice industriei. . interese individuale sau de grup.2/S/55695 151 .Care dintre forţe.Sunt forţele acestea reale? . Tipurile de forţe care pot fi luate în considerare în analiză: Resurse disponibile. nevoile personale sau de grup. atitudinile oamenilor. costuri. valori.FORŢE PRO STATUS QUO (oportunităţi) FORŢE CONTRA (constrângeri) (+) (-) Construirea modelului pleacă de la ideea că. structura organizaţională.Care dintre ele pot fi modificate? . relaţiile interumane. în care 1 reprezintă o forţă foarte slabă iar 5 o forţă foarte puternică.Stabilirea clară a obiectivului procesului de schimbare.Se pot mobiliza resursele necesare intervenţiei asupra forţelor pro şi contra? Cuantificarea forţelor prin alocarea unui scor de la 1 la 5. dorinţe.Identificarea forţelor pro şi contra schimbării.Analizarea forţelor prin prisma unui set de întrebări de genul: . ţinându-se seama de scorul fiecărei forţe (lungimea săgeţii POSDRU/ 83/5. cultura organizaţională. .Care dintre ele necesită un interval de timp mai lung pentru modificare? . Construirea diagramei de forţe. tradiţii/obiceiuri. practici.Cât de puternic acţionează? . .Cum ne putem convinge de realitatea lor (ce dovezi există?) .

Calcularea scorului total pentru fiecare tip de forţă: negativ şi pozitiv. Analiza SWOT Analiza SWOT este o parte importană a planificării strategice prin oferirea informaţiilor semnificative dezvoltării strategiilor. Modul în care acestea se pot manifesta poate fi reprezentat sugestiv sub forma unei diagrame: Cadranul I are în vedere forţele negative exprimate.2/S/55695 152 . indivizii au o atitudine pozitivă şi un comportament consistent cu această atitudine. De exemplu. indivizii au o atitudine pozitivă dar se feresc. Exemple: profilul şi caracteristicile pozitive. Cadranul IV are în vedere forţele pozitive potenţiale. ce resurse sunt necesare. Luarea deciziei privind realizarea procesului de schimbare: este sau nu posibil. Utilizarea acestei diagrame simplifică şi clarifică procesul de analiză. De exemplu.2. Cadranul II are în vedere forţele negative ascunse. factorii culturali – istorici – mediu – divertisment etc. din diverse motive. serviciile. 12. patrimoniul. PUNCTELE SLABE (W) pot fi considerate absenţa punctelor tari.4. Forţele care în mod semnificativ afectează succesul unui proces de schimbare sunt atitudinile şi comportamentele indivizilor. cum POSDRU/ 83/5. să o exprime. RISCURILE (T) pot fi reprezentate de schimbările ce apar în mediul extern organizaţiei. Cadranul III are în vedere forţele pozitive explicite. OPORTUNITĂŢILE (W) constituie noile posibilităţi benefice ce apar din mediul exterior. care va fi planul de acţiune asupra forţelor asupra cărora se poate interveni (cum se pot întări forţele pozitive. indivizii au o atitudine negativă dar ea nu este exprimată ca atare. indivizii au o atitudine negativă şi un comportament similar. PUNCTELE TARI (S) se referă la resursele şi capacităţile proprii organizaţiei. o organizaţie care acţionează pe o direcţie. slăbi cele negative sau cum se pot introduce forţe pozitive noi).este proporţională cu scorul). cuantificare şi acţiune în ceea ce priveşte factorul uman care este implicat direct sau indirect în procesul de schimbare. infrastructura. care susţin eforturile acesteia şi o fac viabilă. favorabile organizaţiei de a se dezvolta sau de a-şi îmbunătăţi activităţile şi serviciile. nu poate răspunde solicitărilor altor segmente de populaţie din comunitate. În unele cazuri. un punct slab poate reprezenta reversul unui punct tare. cum ar fi: accesul la diferite surse de informaţii sau de finanţare etc. lipsa aspectelor menţionate mai sus pot constitui puncte slabe pentru o organizaţie. iar în analiza factorilor de mediu externi se iau în considerare oportunităţile şi riscurile. concentrându-se pe soluţionarea problemelor unui singur tip de grup ţintă. Analiza factorilor de mediu interni se referă la punctele tari sau la punctele slabe.

. Analiza factorilor interesaţi. Analiza PEST O analiză a factorilor externi în care organizaţia funcţionează poate fi exprimată în termenii următorilor factori: politici. Exemple: finanţarea unor proiecte. sunt influenţate / afectate sau pot influenţa / afecta funcţionarea eficientă şi durabilitatea organizaţiei şi ale proiectelor sale. prin utilizarea unor tehnici moderne în soluţionarea problemelor comunităţii. 12. nevoilor. specificului. 12.4.Strategiile S-T identifică modalităţile prin care organizaţia îşi poate utiliza punctele tari pentru a-şi reduce vulnerabilitatea la factorii de risc.Strategiile W-T stabilesc planuri defensive care să împiedice ca punctele slabe ale organizaţiei să devină surse considerabile pentru factorii externi de risc.4. actele normative locale şi naţionale etc. PUNCTE TARI PUNCTE SLABE OPORTUNITATI STRATEGII S-O STRATEGII W-O RISCURI STRATEGII S-T STRATEGII W-T 12.4. tehnologici.Strategiile W-O depăşesc punctele slabe pentru a accesa oportunităţile. noile acte normative. Exemple: politicile locale şi naţionale. organizaţii sau instituţii. conjuncturile politice. Sunt factori interesați oricare persoane fizice sau juridice. economici.ar fi conjuncturile politice. condiţiile financiare. . Analiza factorilor interesaţi este esenţială pentru obţinerea succesului. prin accesul la diferite surse de informaţii. preluarea unor costuri etc. fie că este vorba despre dezvoltarea unui plan strategic sau despre materializarea unui proiect concret. situaţiei acestora. grupuri. FACTORII POLITICI includ diversele aspecte legale şi jurisdicţionale în care organizaţia se formează.Strategiile S-O urmăresc fructificarea oportunităţilor care corespund punctelor tari ale organizaţiei.4. FACTORII TEHNOLOGICI pot reduce nesiguranţa în luarea unor decizii importante pentru organizaţie. utilizarea tehnicii moderne etc.3.5. din punct de vedere al profilului. .2/S/55695 153 . sociali. FACTORII SOCIALI includ caracteristicile grupurilor ţintă. FACTORII ECONOMICI se referă la condiţiile financiare care ar putea sprijini misiunea organizaţiei. Clasificarea factorilor interesați: (a) Factori de interes (b) Factori de competenţă (c) Factori de sprijin POSDRU/ 83/5. MATRICEA SWOT . funcţionează şi lucrează. care au un interes.

Formularea strategiei este momentul cel mai important în procesul de planificare strategică Membri echipei de planificare. ca în multe cazuri. se face analiza importanţei factorilor interesaţi în funcţie de: RESURSE (financiare. 12. MOMENTUL în care trebuie implicaţi. S-ar putea. Elaborarea strategiei se găseşte în centrul. care descriu rezultatele aşteptate.(d) Factori de decizie (e) Factori de transfer de informaţii şi comunicare Pentru a identifica primii 20% care au posibilitatea de influenţare a proiectului în proporţie de 80%. spre deosebire de obiective. să fie necesare mai multe strategii alternative pentru atingerea obiectivului. acţiuni sau evenimente care pot fi implementate cu şanse de reuşită de către comunitate. în timpul stabilit. strategia bună asigură cadrul necesar pentru ca acţiunile să fie încununate de succes. materiale. PROBLEMELE care ar putea apare din colaborare. Formularea strategiilor O STRATEGIE consta într-o multitudine promiţătoare de acţiuni inspirate de viziunea comuna. Strategia 2. dintre cele trei enunţate. ―Acea strategie care prezintă riscul cel mai mic si care nu implică consecinţe de neacceptat (sociale.5. de mediu etc. financiare )‖.Ex. şi este motorul planificării strategice. POSDRU/ 83/5. pot acum să se gândească cum să transforme visul în realitate. ―Acea strategie care necesită cea mai eficientă angajare de resurse (umane. care deja au o viziune clară asupra a ceea ce vor să obţină. În continuare.)‖. ATITUDINE şi MOTIVAŢIA implicării („+‖ şi „-‖). ―Acea strategie care este cea mai potrivită pentru câştigarea sprijinului factorilor interesaţi.2/S/55695 154 . relaţii etc. Dacă viziunea comună oferă direcţie acţiunilor. informaţionale.). Alegerea optimă va fi dată de strategia care corespunde cel mai bine următoarei analize multicriteriale: ―Acea strategie care conduce la obţinerea de rezultate optime în timpul cel mai scurt‖. pentru implementarea programului. Strategia 1. Strategiile specifică acţiunile de urmat (ce se vor întreprinde). şi fără a produce consecinţe de neacceptat. este nevoie sa alegeţi o singură strategie. Strategiile bune presupun ca resursele disponibile să fie folosite eficient în vederea îndeplinirii obiectivului. Strategia 3. POSIBILA CONTRIBUŢIE / INFLUENŢĂ pentru derularea procesului.

Succesiunea evenimentelor – Diagrama GANT Stadiul final al planificării acţiunii este punerea diverselor activităţi într-o succesiune logică a ceea ce trebuie făcut şi în ce ordine. Un instrument folositor este graficul GANTT. iar unele sunt mai „critice‖ decât altele.Acţiunile propuse sunt realiste şi fezabile? .12. va fi posibil acest sprijin? . Acesta arată relaţiile de timp ale diferiţilor paşi într-un proiect sau efort de îndeplinire a schimbării propuse.6. Aveţi la îndemână echipamentele necesare şi în condiţii optime de funcţionare? 4.Acţiunile propuse sprijină realizarea obiectivului? .Principalii factori interesaţi se vor angaja să sprijine acţiunile şi vor lucra pentru punerea în practică a acestora? . ce alte resurse (special de finanţare) sunt disponibile şi cum puteţi avea acces la ele? 2.2/S/55695 155 . trebuie găsite răspunsuri la unele întrebări: . Există suficiente persoane specializate în cadrul organizaţiei? Ce alte opţiuni mai aveţi? 3.Sunt acum disponibile resurse necesare punerii în practică a acţiunilor. Tot ce trebuie făcut este să se stabilească acţiunile. termenele de timp pentru începerea și încheierea fiecărei acţiuni și succesiunea acestora (care va fi determinată de data de începere a fiecărei acţiuni).7.Dacă acţiunile recomandate ar necesită sprijinul continuu al unuia dintre factorii interesaţi.Vă puteţi implementa Planul de acţiune cu resursele existente? Dacă nu. Există acces imediat la informaţii şi date necesare implementării planului de acţiune? POSDRU/ 83/5.Sunt acţiunile adecvate realizării obiectivului enunţat sau vor sprijini realizarea obiectivului numai atunci când vor fi combinate şi cu alte acţiuni? . Atunci când se elaborează PLANUL DE ACŢIUNE.Poate evalua organizaţia impactul acţiunilor propuse? 12. sau într-un interval de timp convenabil? . Acţiunea I I I II I V I V I V II V III V X I X I X II X 1 2 3 Lista de control a mobilizării resurselor 1.Acţiunile propuse sunt transparente? . Anumite activităţi depind de altele. Planul de acțiune.

atingerea scopului. în care experienţele acumulate sunt analizate şi reintroduse în planificare.12. 12.8. pentru actualizarea acesteia.1. respectiv a planului de acţiune: 1) atingerea obiectivelor si. eficace si transparent.Planificare & replanificare în sensul revizuirii permanente a planului iniţial . Sarcini importante în procesul de implementare: . . un document de planificare administrativă şi de monitorizare. în sensul eficacităţii . prin care se apreciază întreg procesul de planificare strategică. determinându-se totodată şi progresul în implementarea planului de acţiune. Planul de implementare este un instrument important. . respectiv. monitorizare. de la iniţializare. Principiile implementării . trecând prin implementare şi sfârşind cu rezultatele POSDRU/ 83/5.8. .controlul şi execuţia evaluărilor. referitoare la principalii factori interesaţi sau la condiţiile locale.2. care acoperă repere administrative şi fragmentează planul strategic de la fazele de pregătire până la finalizarea acestuia. Implementare. adoptarea de măsuri corectoare pentru asigurarea obţinerii rezultatelor planificate. 12.8.3. în raport cu progresul înregistrat . .activităţile în desfăşurare şi progresul înregistrat . Aspecte fundamentale care trebuie urmărite periodic: . evaluare IMPLEMENTARE Monitorizare Raportare EVALUARE 12. a viziunii 2) dovada ca mijloacele alocate au fost utilizate în mod eficient. . în sensul eficienţei.Monitorizare în sensul stabilirii controlului asupra planului de acţiune pentru asigurarea că planul se află pe drumul cel bun spre îndeplinirea obiectivelor. Monitorizarea planului Monitorizarea asigură informaţii prin care se pot identifica problemele şi soluţiona. .monitorizarea implementării. Evaluarea planului Evaluarea este un proces sistematic şi obiectiv.proporţia în care resursele sunt utilizate. Rezultate aşteptate ale IMPLEMENTARII planului strategic. implicit.facilitarea comunicării si a fluxului de informaţii.schimbările apărute.rezultatele.asigurarea unui proces eficient de luare a deciziilor. Implementarea planului Implementarea este un proces continuu de învăţare.2/S/55695 156 .8.

la final sau ulterior procesului POSDRU/ 83/5. pe parcursul. Evaluare PRINCIPIILE EVALUĂRII  Imparţialitate şi independenţă  Credibilitate şi transparenţă  Utilitate  Implicarea factorilor interesaţi MONITORIZARE Eficienţa şi eficacitatea EVALUARE Ce? Analiza eficienţei. realizarea obiectivelor. specializaţi Periodic. monitorizarea.2/S/55695 157 . cu utilitate Cum? imediată pentru îmbunătăţirea activităţilor în derulare Analiza detaliată. pe parcursul. la finalul sau ulterior procesului).8. Raportarea. eficacitatea. impactului.4. în funcţie de activităţi Când ? Anterior.) Echipa de implementare Cine ? Evaluatori externi. din uşă în uşă etc. impactul şi durabilitatea rezultatelor planificării. evaluarea finală Raportarea are scopul de a oferi informaţii suficient de detaliate pentru a verifica măsura în care planul a avansat în lumina obiectivelor. Se realizează cu scopul de a determina relevanţa procesului. relevanţei. discuţii faţă în fată. durabilităţii Analiza continuă şi din mers. Oferă posibilitatea analizării evenimentelor şi introducerea lecţiilor învăţate în procesul de luare a deciziei 12. sondaje de opinie. exprimând speranţa realizării activităţilor şi obţinerii rezultatelor planificate. utilizând diverse instrumente (chestionare. eficienţa.obţinute (evaluare anterioară. Monitorizare vs. eficacităţii. focus grupuri.

materiale. practicile şi sistemele unei organizaţii într-un anumit domeniu. aceşti indicatori se colectează. Exemple de indicatori de rezultat sunt: evaluările satisfacţiei cetăţenilor şi a utilizatorilor. Exemple de indicatori de eficiența sunt: costul pe tona de gunoi colectat. numărul de infracţiuni penalizate și numărul de ore pe angajat pentru o infracţiune rezolvata. comoditatea. Tipuri de indicatori: Indicatori de intrare. Ajută la identificarea unor rezultate mai bune și a unor metode mai eficiente. prietenos și activ. POSDRU/ 83/5. Arata resursele (financiare. în bugete şi în rapoarte de management. compatibilitatea cu normele. rata combaterii infracţionalităţii. cum ar fi: tone de gunoi colectat. rezultatele. Indicatorii sunt factori sau variabile. 12. numărul de inspecţii realizate. Se referă la standardele care sunt importante pentru clienţi / beneficiari. umane. număr de autorizaţii eliberate și număr de inspecţii ale clădirilor realizate. km de străzi reparate. Indicatori. precizia. Arată costul rezultatelor. Prezintă rezultatele și calitatea serviciilor furnizate. și în care se pot reflecta progresul diverselor procese sau schimbări planificate. cum ar fi: costuri. Indicatori de rezultat. Arată încărcarea cu munca realizată.1. un serviciu uşor de înţeles. scopurile si obiectivele care le-au fost conferite. dar furnizează puţine informaţii despre calitatea si costul muncii şi pot fi interpretaţi în diferite moduri.9. Aceşti indicatori descriu gradul în care serviciile îndeplinesc misiunea. echipamente) folosite pentru a furniza un serviciu.9. care să fie încorporate în planul de îmbunătăţire a practicilor de management performant: la procesele. numărul de reclamaţii rezolvate. m2 de spatii verzi amenajate. cantitativi sau calitativi. ore prestate. a demara un proiect sau o activitate. care reprezintă repere cu ajutorul cărora se pot observa si măsura realizările.2/S/55695 158 . aceştia nu spun nimic despre ceea ce se realizează cu ajutorul resurselor. Indicatori de eficiență. siguranţa. Indicatori de calitate. De obicei. Indicatorii de eficiență. disponibilitatea. evaluaţi în timp. Raportarea la standarde. cantitatea de materiale și orele de utilizare a echipamentelor. Indicatorii de intrare sunt uşor de identificat şi se regăsesc. Totuşi. numărul gropilor reparate. exprimat în lei sau ore pe angajat pe compartiment. cum ar fi: încadrarea în timp. adesea.12. dau o imagine a tendinţei productivităţii. procentul din iluminatul stradal scos din funcţiune și procentul străzilor în stare excelentă și bună. Indicatori cantitativi. bunăvoinţa.

ASISTENŢA MEDICALĂ COMUNITARĂ .CAPITOLUL V.

................. context.................................. înfăşatul/utilizarea pampersilor........................................... Asistenţă medicală de urgenţă .. 173 3.................... ...................1......................................................................... ................................... 165 1.................. 229 7........................................ Locul și rolul asistentului medical comunitar (AMC) în contextul descentralizării serviciilor de asistenţă comunitară........... Vaccinări obligatorii cuprinse în Planul Naţional de Imunizare (PNI) ...................................................... ..... .............................. 243 9......................................Introducere ..... Alimentaţia vârstnicilor......................... 175 4......... 243 9......... 166 2............................................... Promovarea sănătăţii familiei ................................... 162 Beneficiarii şi furnizorii serviciilor de sănătate ............................................. 237 8.............. 232 8..... 249 10............................... Diagnosticul de sarcină . .............2............................ 169 2.... Sănătatea reproducerii .........................3.....1.............. 216 7.................... cântărirea... 173 3....... Nutritia şi îngrijirea noului născut şi a sugarului la domiciliu ....2....................... 165 1......................................... 209 6......... Boli caracterstice vâstnicilor ...................... tehnica alimentaţiei la sân............. Administrarea vaccinurilor ... Medicul de familie are următoarele obligaţii:........................................................................... ..........1................... Hepatita cronică..... Tuberculoza . 174 4....... .......................1......................... rol........................ Identificarea nevoilor comunităţii în domeniul sănătăţii. Documente necesare desfăşurării activităţii de asistenţă medicală comunitară .................. folosirea termometrului................................................................................................................... 172 3............ 175 4........................................ ..............3............................ Bolile cronice la copii ....................1 Factori determinanţi ai sănătăţii reproducerii......................................... 244 9............................................... 207 6.....................4................................2................1.................................................3........................... Începutul sarcinii şi îngrijirea personală ......................... Contracepţia şi planificarea familială ................................... Alimentaţia nou-născutului și sugarului ............. 199 6........................2............................................................... Ingrijirea în perioada sarcinii . Etapele obligatorii în realizarea unei imunizări.....4... ....... Context .......................... 169 2.......... Vizita/Examinarea la domiciliu a nou născutului în primele 10 zile de viaţă .......................................................................1.............................. 194 5.................. Baia și îngrijirea tegumentelor................. 237 8.........................2.............. Dispensarizarea gravidei cu sarcină normală și a gravidei cu risc crescut..... impact .... 175 4.................... 194 5.............. 229 7.. Îngrijirea familiei .............. Metode de planificare familială .....1................................... Îngrijirea la domiciliu a persoanele vârstnice......................... 255 ............ Populaţia vârstnică şi bolile cronice .. 207 6...............1............................................2............ 240 9.............................................................................2................................................................................. Politici și servicii care să fie favorabile familiei..2. 177 5....................... 163 1...2.............................................................................................. 176 4......................................... Hepatitele virale.................... 194 5.............................3................................ Programul national de imunizari .... 229 7....................... ... ........ Prezentarea metodelor de planificare familială.......... Hepatita A..................... Bolile nou născutului ......................................3.............................. 207 6.. Metodologia activităţii asistentului medical comunitar...........

.. Sufocările ............................................................................8.............10.. Sângerările ...........3......................................... Respiraţia artificială ..5................... Muşcăturile și înţepăturile .............................. Stările de şoc ......................................................................................................................... 258 10................... Fracturile ..................6...........................11............................ 258 10......... 257 10...............................................15..................................... 255 10......... 258 10....12........ Inconştienţa .......... Arsurile ............................1..................................................................... 256 10............................................................................................................. 259 ............. 257 10......................... 258 10......... 256 10....................................................................... 256 10......................13..... Căderile .................................... 257 10.............................2...... Rănirile. 255 10..14.......................................... 256 10............................................................4.......................... Otrăvirile ................................................... Atacul de cord ................................ Electrocutarea .............................................................................................................9................................................................10............................................................................................... Frigul și degerăturile .......................................................................7... Convulsiile ..................................................... 257 10............................................................................................

) şi în oraşele mari cu densitate de grupări sociale defavorizate necuprinse în listele medicilor de familie. un număr foarte mic din aceşti bolnavi fiind înscrişi la medicul de familie. psihică sau socială. Sistemul de asistenţă socială comunitară). ca parte integrată a altor servicii comunitare existente (ex.nu se pot urmări tratamentele la domiciliu. .INTRODUCERE După 1990. Ministerul Sănătăţii. implementarea colaborărilor intersectoriale. . precum și de insuficienta dezvoltare a reţelei de de asistenţă socială. Activitatea medicului de familie este centrată pe asistenţa medicală acordată în cabinet numai persoanelor asigurate înscrise pe lista lui şi mai puţin pe vizite la domiciliu şi identificarea activă a problemelor de sănătate publică. ca de exemplu: . profesiunea de medic devenind o profesiune liberală. legătura dintre serviciile medicale și cele sociale. cazuri sociale (în special comunităţile de romi) ca și cei care nu pot dovedi calitatea de asigurat. nu au posibilitatea să-şi asigure nevoile sociale. . prin implementarea a două sisteme de servicii comunitare: sistemul de asistenţă medicală comunitară și sistemul de mediatori sanitari comunitari pentru comunităţile de rromi. dispersia populaţiei.nu se preia nou-născutul din maternitate şi nu se efectuează supravegherea acestuia. interdisciplinare la nivelul comunităţilor locale este încă dificil de realizat în special în zonele rurale greu accesibile. nu se pot supraveghea și urmări în evoluţie bolnavii cronici atât copii cât şi adulţi. greu de controlat. Odată cu implementarea reformei în sistemul sanitar și dezvoltarea reţelei de asistenţă medicală primară.nu se pot efectua şi supraveghea vaccinările la toţi copiii.nu se depistează activ.2/S/55695 162 . unde lipseşte medicul de familie.dispensarizarea activă a bolnavilor cronici lipseşte. În prezent. să-şi dezvolte propriile capacităţi şi competenţe pentru integrare socială. în majoritate cazuri sociale care. .nu se poate stabili adevărata stare de morbiditate a populaţiei dintr-o anumită zonă. În acest context. etc.unii copii nu figurează pe catagrafia de vaccinare şi sunt excluşi din programul de vaccinare. . în anul 2002 a avut iniţiativa de a dezvolta servicii integrate comunitare. Lipsa medicului de familie sau neînscrierea pe listele acestuia a persoanelor aparţinând grupelor sociale defavorizate determină apariţia unor situaţii dificile. prin trecerea de la un sistem de sănătate centralizat la sistemul asigurărilor de sănătate. prin cabinetele medicilor de familie. fizică. POSDRU/ 83/5. s-a produs o sciziune în acordarea de asistenţă medicală pentru persoanele asigurate comparativ cu persoanele care nu pot face dovada calităţii de asigurat. Există nenumărate situaţii în care pacienţii.depistarea şi supravegherea focarelor TBC se face cu greutate. la propunerea Institutului pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului ―Alfred Rusescu‖. . segmentul de populaţie cu probleme mari socio-economice a rămas în afara asistenţei medicale. în zonele geogafice deosebite (relief. nu se iau în evidenţă și nu se examinează gravidele care nu sunt în listele medicilor de familie. rămân neînscrişi pe listele medicilor de familie. . datorită unor motive de natură economică.

Mediatorii sanitari, nefiind cadre medicale, constituie verigi de legătură, au
responsabilitatea facilitării comunicării între comunităţile de romi și personalul medical,
contribuind la creşterea adresabilităţii şi accesibilităţii romilor la serviciile medico-sociale,
preventive și curative. Acest lucru se realizează prin informarea, educarea și consilierea
populaţiei rome asupra structurii şi funcţionării sistemului sanitar și a sistemului asigurărilor de
sănătate.
Mediatorii sanitari, neavând dreptul/calitatea de a se implica în efectuarea asistenţei
medicale, aceştia lucrează/trebuiau să lucreze în echipă cu asistenţii medicali comunitari.
Asistenţii medicali comunitari, sunt cadre medicale şi au rol deosebit de important în
supravegherea activă a stării de sănătate a populaţiei dintr-o zonă arondată, în principal a
populaţiei neînscrise la medicul de familie, contribuind astfel la cunoaşterea stării de sănătate a
populaţiei şi implicit contribuie la îmbunătăţirea acesteia prin implementarea programelor şi
măsurilor profilactice și curative.
După aproximativ 5 ani de la implementarea acestor două proiecte pilot (ele fiind parte
din Programul Naţional pentru Sănătatea Femeii şi Copilului), cu finanţare de la bugetul de
stat, la nivel naţional funcţionau aproximativ 700 de asistenţi medicali comunitari și 600 de
mediatori sanitari pentru comunităţile de romi. Problema care se ridica era aceea că, aceste
două tipuri de personal comunitar erau angajate pe perioadă determinată, finanţarea făcându-se
dintr-un program naţional. De aceea, pentru continuitatea şi eficienţa programului, s-a propus
instituţionalizarea celor două profesii, astfel încât sa fie angajaţi pe perioadă nedeterminată,
luându-se în calcul un parteneriat între Ministerul Sănătăţii Publice și Ministerul Administraţiei
și Internelor. În acest fel programul putea fi extins la scară naţională pentru ca toată populaţia
din zonele defavorizate socio-economic să beneficieze de serviciile acordate de asistenţii
medicali comunitari și mediatorii sanitari pentru comunităţile de romi.
Beneficiarii şi furnizorii serviciilor de sănătate
Pentru orice proiect de sănătate există două categorii de grupuri ţintă:
1. Grupul ţintă primar: acel grup de indivizi a căror sănătate se doreşte a fi ameliorată prin
intervenții curative (ca în cazul epidemiilor) sau preventive (controale periodice) Ex.
adolescenţii, gravidele, nou născuţii, militarii, studenţii şi elevii care stau la cămine-internat,
copii din familii sărace sau dezorganizate, persoane cu comportament riscant (cu parteneri
sexuali multipli, consumatorii de droguri), persoanele din mediile închise sau din mediile
concentraţionare (centre de plasament sau închisori), bătrânii singuri, persoane din comunităţile
izolate.
2. Grupul ţintă secundar: acel grup de indivizi care pot influenţa comportamentul grupului
primar (colegii şi prietenii în cazul adolescenţilor, liderii comunităţii pentru populaţia rroma,
etc.) şi care cuprinde şi persoane cu roluri şi responsabilităţi direct și indirect legate de decizie
și de aplicarea în practică a strategiilor pentru sănătate. Ex. decidenţi la nivel ridicat, farmacişti,
furnizori de servicii de sănătate: medici, asistente medicale, psihologi, lideri comunitari,
politicieni, părinţi, lideri religioşi, reprezentanţi ai mass media, educatori, lideri informali.
Selecţia grupurilor depinde de gradul de expunere la riscuri din punct de vedere al
sănătăţii, şi în plan secundar de resursele bugetare și umane antrenate . Pentru a decide ce este
de făcut şi cum se poate interveni astfel ca sănătatea unor grupuri să aibă nivele calitative
ridicate, asistentul comunitar are de răspuns la întrebări precum cele de mai jos:
- Care sunt grupul/ grupurile care au cel mai urgent nevoie de informaţii

POSDRU/ 83/5.2/S/55695

163

- Care este grupul/grupurile cu cele mai mari riscuri privind anumite aspecte medico-sociale
(sănătatea reproducerii, abandon, alăptare, HIV/SIDA)?
- Care sunt grupurile cele mai importante pentru realizarea obiectivelor programului
- Care sunt resursele profesionale necesare pentru a lucra într-un proiect pentru promovarea
sănătăţii la nivel comunitar
Tipuri de furnizori de servicii de sănătate
Furnizorii de servicii de sănătate sunt persoane fizice sau juridice, publice sau private,
autorizate de Ministerul Sănătăţii pentru a furniza servicii medicale, medicamente și dispozitive
medicale. Aceştia oferă următoarele servicii medicale:
- Serviciile de asistenţă medicală primară (medicii de familie)
- Serviciile de asistenţă medicală ambulatorie de specialitate pentru specialităţile clinice,
paraclinice, asistenţă medicală dentară și asistenţă medicală ambulatorie de recuperarereabilitare a sănătăţii
- Serviciile de asistenţă medicală spitalicească (spitalele)
- Serviciile de asistenţă medicală de urgenţă și transport sanitar (reprezintă interfaţa dintre
asistenţa medicală ambulatorie şi spital)
- Serviciile de îngrijiri la domiciliu şi îngrijiri paleative
- Serviciile în asistenţa cu medicamente (Farmaciile)

POSDRU/ 83/5.2/S/55695

164

1. LOCUL ȘI ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL COMUNITAR (AMC)
ÎN CONTEXTUL DESCENTRALIZĂRII SERVICIILOR DE ASISTENŢĂ
COMUNITARĂ.
În prezent, programul de asistenţă medicală comunitară se află într-un moment de impas
deoarece, cadrul legal actual nu mai răspunde nevoilor programului, acesta fiind descentralizat
la nivelul administraţiilor publice locale fără să se asigure monitorizarea activităţii asistenţilor
medicali comunitari de către Direcţiile de Sănătate Publică.
În perspectiva implementării strategiei de descentralizare a Ministerului Sănătății apare
imperios necesara clarificarea statului asistentului medical comunitar/mediatorului sanitar prin
crearea unui cadru legislativ adecvat care să permită sustenabilitatea acestui sistem.
1.1. Context
Contextul legal actual, care reglementează activitatea de asistenţă medicală comunitară îl
reprezintă Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sanitar precum și Ordinul Comun al
MS/CNAS anual care aprobă derularea programelor naţionale de sănătate. Conform ambelor
acte normative, statutul asistentului medical comunitar/mediatorului sanitar este unul de angajat
pe perioadă determinată, fapt care atrage după sine numeroase probleme legate de
sustenabilitatea sistemului.
Asistenţa medicală primară constatule primul nivel de contact al individului cu sistemul
de sănătate şi în același timp, este primul element al procesului continuu de păstrare (şi,
temporar de recâştigare) a sănătăţii. Asistenţa primară a sănătăţii propune implicarea activă a
individului, a familiei şi a comunităţii în asumarea responsabilă a unor comportamente în
favoarea sănătăţii, a unor responsabilităţi în conservarea unul mediu sănătos. Elemente ce
conferă specificitate asistenţei primare a sănătății:
- accentul pe latura preventivă, motiv pentru care individul, familia, comunitatea devin
parteneri activi al factorilor responsabili din sistemul de sănătate. În cazul în care există situaţii
în care păstrarea stării de sănătate este periclitată şi apar riscuri, persoana are nevoie de o
abordare non-directivă, în care ea devine din receptor pasiv de informaţii, partenerul de dialog
şi interlocutorul personalului medical sau/şi nemedical.
- Interacţiunea furnizor de servicii - beneficiar se schimbă, accentul fiind plasat pe individ, iar
abordarea este particularizată la problemele şi nevoile acestuia. Consultaţia clasică,
furnizarea de sfaturi şi indicații, etc. vizează în general boli; în contextul modificărilor propuse
de conceptul de asistenţa medicală primară, stilul clasic de relaţionare cu bolnavii actuali,
viitori şi potenţiali bolnavi sunt nefuncţionale pentru ca se ignoră: percepţiile, sentimentele
indivizilor faţă de schimbările propuse (exemple: nevoia de a urma un anume tratament, nevoia
de a schimba stilul de viaţă, etc.).
Rolul şi locul AMC-istului în asistenţa medicală primara se regăseşte în CONTRACTUL
- CADRU privind condiţiile acordării asistenţei medicale primare în cadrul sistemului de
asigurări sociale de sănătate: „Asistenţa medicală primară se asigură numai de către medicul
de familie împreună cu personalul sanitar și prin cabinete medicale care funcţionează în
structura sau în coordonarea unor unităţi sanitare aparţinând ministerelor și instituţiilor centrale
cu reţea sanitară proprie, ca furnizori de servicii medicale în asistenţa medicală primară,
autorizaţi și acreditaţi potrivit dispoziţiilor legale în vigoare‖. „Serviciile medicale din asistenţă
medicală primară în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate se acorda în baza
contractelor încheiate intre furnizorii de servicii medicale primare şi casele de asigurări de
POSDRU/ 83/5.2/S/55695

165

sănătate‖.
1.2. Medicul de familie are următoarele obligaţii:
 „să nu refuze acordarea asistenţei medicale în caz de urgenţă medicală, ori de câte ori se
solicită aceste servicii medicale‖
 „să înscrie din oficiu copiii care nu au fost înscrişi pe lista unui medic de familie odată cu
prima consultaţie a copilului bolnav în localitatea de domiciliu sau, după caz, de reşedinţă a
acestuia. Nou-născutul va fi înscris pe lista medicului de familie care a îngrijit gravida, daca
părinţii nu au alta opţiune exprimată în scris, imediat după naşterea copilului‖
 „să înscrie pe lista proprie gravidele neînscrise pe lista unui medic de familie la prima
consultaţie, în localitatea de domiciliu sau, după caz, de reşedinţă a acestora ori la solicitarea
reprezentanţilor din sistemul de asistenţă medicală comunitară‖
 „să nu refuze înscrierea pe lista de asiguraţi a copiilor, la solicitarea părinţilor, aparţinătorilor
legali sau la anunţarea de către casa de asigurări de sănătate cu care au încheiat contract de
furnizare de servicii ori de primărie, precum și la solicitarea reprezentanţilor din sistemul de
asistenţă medicală comunitară sau a direcţiilor de protecţie a copilului pentru copiii aflaţi în
dificultate din centrele de plasament sau din familii substitutive‖.
 „să colaboreze cu asistenţii medicali comunitari în desfăşurarea activităţii acestora‖.
1.2.1. Rolul şi locul AMC-istului în asistenţa medicală primara
Fisei Postului standard, elaborata de un Grup consultativ de experţi în coordonarea Ministerului
Sănătăţii cuprinde următoarele tipuri de relaţii, atribuţii şi responsabilităţi:
Relaţii de subordonare:
- DSPJ şi DSP Mun. Bucureşti - medicul inspector AFS,
- asistentul medical pentru managementul îngrijirilor de sănătate,
- asistent medical desemnat de DSPJ și DSP a Mun. Bucureşti.
- Spitalul teritorial în structura căruia funcţionează.
Relaţii de colaborare:
- Medicul de familie și asistenta medicală de cabinet
- Primăria
- Direcţia pentru Protecţia Drepturilor Copilului
- Serviciile medicale de specialitate, curative şi preventive
- Alte compartimente şi categorii profesionale implicate în sistemul
- Serviciilor de asistenţa socială
- Organizaţii non-guvernamentale
Atribuţii:
- Identifică familiile cu risc crescut de îmbolnăvire din cadrul comunităţii.
- Determină nevoile medico-sociale ale populaţiei cu risc.
- Culege date despre starea de sănătate a familiilor din teritoriul unde îşi desfăşoară activitatea.

POSDRU/ 83/5.2/S/55695

166

- Pledează pentru sănătatea populaţiei și stimulează acţiuni destinate protejării sănătăţii.
- Planifică şi monitorizează programe de sănătate.
- Identifică, urmăreşte şi supraveghează medical gravide cu risc medico-social în colaborare cu
medicul și asistenta de familie pentru asigurarea în familie a conduitelor favorabile dezvoltării
nou născutului.
- Vizitează la domiciliul lăuzele, recomandând măsurile necesare de protecţie a sănătăţii
mamei şi nou născutului.
- În cazul unei probleme sociale ia legătura cu serviciul social din primărie şi din alte structuri
pentru prevenirea abandonului sau cu mediatorul sanitar din comunităţile de rromi.
- Supraveghează în mod activ starea de sănătate a sugarului şi copilului mic.
- Promovează alăptarea şi practicile corecte de nutriţie.
- Participă în echipă la desfăşurarea diferitelor acţiuni colective, pe teritoriul comunităţii:
vaccinări, programe de screening populaţional, implementarea programelor naţionale de
sănătate
- Participă la aplicarea măsurilor de luptă în focar.
- Îndrumă toţi contracții depistaţi pentru controlul periodic.
- Semnalează medicului de familie cazurile suspecte de boli transmisibile constatate cu ocazia
activităţii sale în teren.
- Vizitează sugarii cu risc medico-social trataţi la domiciliu şi urmăreşte aplicarea măsurilor
terapeutice recomandate de medic.
- Urmărește şi supraveghează în mod activ copii din evidenţa specială (TBC, SIDA, anemie,
prematuri etc.).
- Identifică persoanele neînscrise pe listele medicilor de familie şi contribuie la înscrierea
acestora; preia din maternitate şi supraveghează activ nou-născuţii ale căror mame nu sunt pe
listele medicilor de familie sau în zonele unde nu exista medic de familie.
- Organizează activităţi de consiliere și demonstraţii practice pentru diferite categorii
populaţionale.
- Colaborează cu ONG-uri şi alte instituţii pentru realizarea programelor ce se adresează unor
grupuri ţintă de populație (psihici, vârstnici, alcoolici, consumatori de droguri) în conformitate
cu strategia naţională
- Identifică persoanele de vârstă fertilă; diseminează informaţii specifice de planificare
familială/contracepţie.
- Identifică cazurile de violenţă în familie, cazurile de abuz, persoanele cu handicap, bolnavii
cronici din familiile vulnerabile.
- Efectuează educaţie pentru un stil de viaţă sănătos.
Responsabilităţi:
- Respectă normele eticii profesionale, asigurând păstrarea confidenţialităţii
- Are responsabilitatea tuturor actelor și hotărârilor luate în conformitate cu pregătirea
profesională și limitele de competenţă
- Își îmbunătăţeşte nivelul cunoştinţelor profesionale prin studiu individual sau alte forme de
educaţie continuă
POSDRU/ 83/5.2/S/55695

167

- Ţine evidenţa și completează la zi documentele cu care lucrează: registrele, fişele de
planificare a vizitelor la domiciliu, etc.

POSDRU/ 83/5.2/S/55695

168

2. METODOLOGIA ACTIVITĂŢII ASISTENTULUI MEDICAL
COMUNITAR; CONTEXT, ROL, IMPACT
2.1. Documente necesare desfăşurării activităţii de asistenţă medicală comunitară

Catagrafia populaţiei generale a comunităţii deservite de AMC

Toată populaţia din comunitatea unde îşi desfăşoară activitatea asistentul medical comunitar, va
fi înregistrată de către acesta într-un registru (catagrafie) care trebuie să cuprindă următoarele
informaţii:
- nume și prenume
- data naşterii
- cod numeric personal
- neasigurat/asigurat (medicul de familie pe lista căruia se află)
- starea de sănătate
- statusul social

Catagrafia segmentului de populaţie defavorizat din comunitatea deservită.

Din catagrafia populaţiei comunităţii respective, asistentul medical comunitar va selecta
segmentul de populaţie defavorizat (neasigurat, probleme sociale majore, etc.) asupra căruia se
va concentra în scopul soluţionării acestora.

Registrele de evidenţă specială

Din totalul populaţiei catagrafiate, asistentul medical comunitar va selecta de asemenea
persoanele care vor fi înregistrate în registrele de evidenţă specială și anume:
- Registrul de evidenţă copii, pe grupe de vârstă (nou-născuţi, prematuri, copilul preşcolar şi
şcolar, copiii cu nevoi speciale)
- Registrul de evidenţă gravide
- Registrul de evidenţă vârstnici
- Registrul de evidenţă boli cronice
- Registrul de evidenţă boli infecţioase/contagioase
- Registrul de evidenţă TBC
- Registrul de evidenţă ITS, HIV/SIDA
 Fişa de planificare a activităţilor pe luna în curs (graficul de activitate)
Fiecărui AMC trebuie să i se întocmească un grafic de activitate, pe zile și ore. Ziua lucrătoare
este în principiu între 8-16 (8-10, activitate de birou, 10-16, activitate de teren) dar, va asista
populaţia ţintă atâta timp şi de câte ori este nevoie. În grafic va fi stabilită o zi pe lună când
asistenţii medicali comunitari se întâlnesc cu îndrumătorul metodologic pentru a discuta
activităţile lunii precedente, inclusiv studii de caz (punându-se accentul pe modul de intervenţie
pentru soluţionarea cazurilor).

Carnetul de consemnare zilnică a activităţii.

Fiecare asistent medical comunitar trebuie să aibă un caiet de activitate unde îşi va
consemna vizitele zilnice în teren (cel puţin 10 vizite/zi). Se vor specifica, pentru fiecare vizită,
POSDRU/ 83/5.2/S/55695

169

populației generale din comunitatea asistată de AMC. din care. ● fișa de raportare gravide Pe aceasta fișa. adică numai cazurile noi pe care AMC le asista în luna / trimestrul respectiv. abuz. decese adulți (domiciliu/spital) . de copii 0-18 ani (acesta reprezentând nr. POSDRU/ 83/5. adulți ( 18-57 ani F/ 18-62 ani B) .nr. deci nr. gravide. se trimit lunar. Coordonatorul metodologic transmite datele trimestrial. persoane înscrise la medicul de familie . 1-5 ani și 5-18 ani.nr.nr. din fisa de raportare copii NU trebuie sa corespunda cu nr.) acestea vor fi raportate de asistentul medical comunitar primăriei (asistentului/lucrătorului social) din comunitatea respectivă pentru a fi raportate Direcţiei Generale de Asistenţă Socială pentru Protecţia Copilului de la nivelul județului respectiv. etc. adulţi/vârstnici) Au fost elaborate trei tipuri de machete de raportare (în anexă) a activităţii asistentului medical comunitar și anume: ● fisa de raportare adulți/vârstnici Pe aceasta fișa se înregistrează nr. copii 0-18 ani . adică la nr. cazuri noi înregistrate în luna respectiva .nr. în situaţia cazurilor speciale/sociale (copii abandonaţi. De la poziţia 2 la 10 sunt înregistrate gravide. numele și vârsta celui vizitat. total al populației catagrafiate de la poziția 1 NU trebuie sa corespunda cu populația asistata lunar / trimestrial de la pozițiile 10-16. total al populației catagrafiate adică nr.nr. scopul vizitei.2/S/55695 170 . coordonatorului de program.nr.data. pe segmentele 0-1 an. total de copii 0-18 ani. sunt înregistrate toate gravidele depistate în comunitatea respectivă.nr. În plus. care se adaugă lunar la poziția 1.  Machetele (fişele) de raportare a cazurilor (copii.nr. total de gravide înregistrate la data respectivă. femei care utilizează metode contraceptive . ● fișa de raportare copii (0-18 ani) Pe aceasta fișa se raportează numai cazurile noi asistate de AMC în luna raportata Nr.Machetele de raportare. coordonatorului metodologic al asistentului medical comunitar. decese vârstnici (domiciliu/spital) Pozițiile 10-16 din macheta de raportare se refera la segmentele de populație cărora li se adresează masuri de sănătate publica. femei de vârsta fertila (14-45 ani) . măsurile/ intervenţiile efectuate.  Raportările se vor face astfel: . la poziția 1. risc de abandon. vârstnici (peste 57 ani F/ 62 ani B) . total de copii catagrafiaţi şi nu asistaţi) din fisa de raportare adulți/ vârstnici. de la poziţia 1 la 9: . După înregistrarea cazurilor de către asistentul medical comunitar.

. asistenta va începe vizitele cu familiile care nu au infecţii. din alimente pe care familia şi le poate permite  Pentru a colecta informaţii: . despre mediu. observaţii.cum să prepare soluţiile de rehidratare . etc. În aceste vizite asistentele trebuie să aibă mereu la ele un caiet de notiţe care le va ajuta în următoarele moduri: . de posibilele oportunităţi şi luând în considerare minimizarea riscului de a fi vector pentru infecţii. şcolari.) - Să înregistreze datele unor intervenţii la autorităţile publice și datele la care trebuie să POSDRU/ 83/5.Supravegherea unei familii din comunitatea de care răspunde AMC  Pentru a afla dacă mediul în care trăieşte familia respectivă poate produce probleme de sănătate. la poliţie.) . educaţie. despre copii: nou născuţi.Înainte de a pleca pe teren asistenta trebuie să facă o listă cu familiile pe care trebuie să le viziteze și să le împartă în două categorii: „vizite care trebuie făcute imediat‖ şi „vizite care trebuie făcute dacă mă aflu în zonă‖. despre alţi membrii ai familiei și posibile boli.Le reaminteşte pe cine să vadă și ce să ia cu ele pentru vizita la o anumită familie (dacă este cazul) . sunt:  Pentru a afla dacă o familie respectă sfaturile date anterior .Dacă poate. familiile în care ştie că sunt cazuri de boli infecţioase/contagioase. Principalele motive pentru care trebuie făcute vizitele la domiciliu. respectiv să înceapă prin a pune întrebări despre mamă. copilul a fost dus la vaccinare.  Pentru a maximiza efectul vizitelor la domiciliu asistenta medicală comunitară trebuie să le planifice în funcţie de ordinea priorităţilor. Când merge în vizite le va face în următoarea ordine: mamele cu nou născuţi.)unor persoane pe care le întâlnesc şi care le poate ajuta (la primărie. Pe cât posibil asistenta trebuie să îşi anunţe vizitele şi să păstreze aceeaşi abordare la fiecare vizită. etc. preşcolari. etc. etc. Vizita la domiciliu şi monitorizarea stării de sănătate a mamei şi copilului.dacă mama sau copilul au fost la medicul de familie aşa cum aţi convenit anterior cu familia (gravida a fost la controlul prenatal.cum să prepare prima masă solidă când se începe diversificarea unui sugar alăptat exclusiv până atunci. telefon. familiile sănătoase (pentru discuţii sau demonstraţii. . dacă mama stă cu copilul în cameră și îl alăptează la cerere)  Pentru a învăţa o familie o activitate specifică pe care o pot şi trebuie să o desfăşoare singuri cu resursele pe care le au la îndemână: . este bine ca asistenta să meargă împreună cu altcineva care doreşte să viziteze familia respectivă (de pildă asistentul social) sau cu asistenta medicului de familie. .2/S/55695 171 .cum să facă baie nou născutului .dacă femeia și familia ei desfăşoară o activitate asupra căreia aţi convenit (dacă lăuza a fost ajutată de membrii familiei. numele şi coordonatele (adresă.Să înregistreze probleme sau informaţii legate de sănătatea familiilor pe care le vizitează.).Pentru a evita răspândirea unor infecţii.

De asemenea AMC trebuie să cunoască starea de sănătate a populaţiei generale studiind periodic rapoartele Ministerului Sănătăţii dar şi rapoartele de la nivelul judeţului unde îşi desfăşoară activitatea. despre prevenirea infecţiei cu HIV/SIDA. rapoarte elaborate de Direcţiile de Sănătate Publică Judeţene. Din aceasta.2. După cum s-a arătat anterior. cu risc crescut. unul dintre instrumentele de lucru esenţiale pentru activitatea asistentelor medicale comunitare. este catagrafia populaţiei din comunitatea respectivă. 2.revină pentru a afla rezoluţia la sesizările făcute. etc. despre consumul de sare iodată. POSDRU/ 83/5. Pe lângă caietul de notiţe asistentele medicale comunitare trebuie să aibă atât echipamentul necesar (ex. pentru a identifica problemele de sănătate specifice comunităţii respective. Identificarea nevoilor comunităţii în domeniul sănătăţii. Prin catagrafierea populaţiei AMC culege informaţii generale dar şi specifice privind atât statusul socio-economic cât și informaţii privind starea de sănătate.). broşuri despre metodele contraceptive. trusă medicală şi consumabile) cât şi diferite materiale educative disponibile pe plan local sau care se distribuie în campanii naţionale de Informare Educare Comunicare (ex. asistenta medicală comunitară extrage segmentul de populaţie defavorizat.2/S/55695 172 .

Familia este activ implicată în parteneriatul pentru îngrijirea propriei sănătăţi. Unul dintre rolurile importante ale asistentei comunitare constă în influenţarea opiniei publice din comunitate.Informarea și implicarea membrilor asociaţiei în aspectele privind politicile şi strategiile de sănătate . a unei persoane cu handicap sau care presupune schimbarea stilului de viaţă atunci trebuie implicată toată familia.3.Cunoaşterea problemelor de sănătate şi de interes public . Dacă este vorba despre o boală cronică. Nivelul de implicare a familiei depinde de complexitatea problemei. Pentru ca asistentele medicale comunitare (AMC) să contribuie individual sau prin asociaţiile lor profesionale la elaborarea unor politici de sănătate sunt importante următoarele aspecte: .2/S/55695 173 . ÎNGRIJIREA FAMILIEI Pentru îngrijirea la domiciliu a familiei este asigurat cadrul pentru satisfacerea nevoilor de sănătate a familiei ca unitate. . Politici și servicii care să fie favorabile familiei. POSDRU/ 83/5. la locuri de muncă şi prin aceasta la venituri. chiar lipsa reprezentării lor în comisiile care iau decizii privind alocarea resurselor. specifică: lipsa autorităţii şi a puterii de a schimba practica. a autorităţilor și a profesioniştilor pentru elaborarea unor programe de sănătate favorabile familiei. În problemele acute. 3. În acest context asistentele şi medicii nu mai sunt percepuţi ca experţi care decid ce este bine pentru familie și membrii să ci sunt consideraţi surse de informare şi educare pentru ca familia să poată lua cele mai bune decizii în ceea ce priveşte propria sănătate. la educaţie. OMS. de intensitate mică sau moderată ale unui adult (de pildă o gripă) este suficientă implicarea persoanei în cauză.Crearea unor servicii primitoare/prietenoase pentru familie Politicile favorabile familiei au în vedere o largă paletă de decizii ale factorilor cu autoritate.Formarea alianţelor strategice cu alte organizaţii şi adoptarea unor poziţii comune .1. planifică resursele umane şi altele. de vârsta persoanei afectate şi de stare ei de independenţă.Lobby pentru includerea asistentelor în comisiile și comitetele implicate în elaborarea politicilor de sănătate. cât și a membrilor ei ca indivizi. Aceste decizii pot afecta familiile direct sau indirect: politici care privesc accesul la o locuinţă. la servicii de sănătate.Pregătirea asistentelor tinere cu potenţial în domeniul conducerii .Păstrarea unor relaţii constructive cu persoane influente . a unui copil. sau alte forme de protecţie. excluderea lor din rândul celor ce elaborează politici.Recunoaşterea asociaţiei/ filialei ca resursă în domeniu în efectuarea declaraţiilor privitoare la starea de sănătate a populaţiei . referindu-se la factorii care împiedică asistentele comunitare să contribuie la elaborarea politicilor în îngrijirea sănătăţii.

etc. Intervenţiile comunitare care pot duce la reducerea poverii îmbolnăvirilor în care trebuie să se implice AMC constau în următoarele acţiuni: ● Încurajarea unui stil de viaţă sănătos şi reducerea inegalităţilor în materie de sănătate prin intervenţii ce pun accent pe populaţia vulnerabilă ● Promovarea acţiunilor care contribuie la reducerea numărului de accidente ● Producerea şi difuzarea de informaţii şi cunoştinţe cu privire la sănătate și privind cauzele care induc dependenţa precum tutunul. De aceea masurile preventive ar trebui să fie cunoscute drept pentru care sunt iniţiate campanii de Informare. Promovarea sănătăţii familiei Promovarea sănătăţii semnifică promovarea unui stil de viaţă sănătos implică acţiuni în două direcţii: .3. la nivelul comunităţii. Profilaxia primară urmăreşte prevenirea apariţiei bolii şi scăderea incidenţei bolii la nivelul populaţiei prin schimbarea factorilor de risc în populație. Au fost identificate trei stadii din procesul bolii la care acţiunile preventive pot fi efective: profilaxia primară. reducerea factorilor de risc pentru bolile cardiace.Promovarea sănătăţii. Comunicare (IEC). Asistentele medicale comunitare au un rol determinant. POSDRU/ 83/5.Prevenirea îmbolnăvirilor.2/S/55695 174 . drogurile și produsele farmaceutice utilizate necorespunzător. Educare. De multe ori prevenirea bolii ţinteşte un anumit tip de boală și se bazează pe intervenţia directă a medicilor. prin accentul pus pe elemente-cheie cum ar fi educaţia şi locul de muncă de-a lungul vieţii.2.Programele de promovare a sănătăţii sunt de obicei la nivelul profilaxiei primare. . Promovarea sănătăţii implică comportamentul individual şi familial dar și politicile publice în ceea ce priveşte sănătatea care protejează o persoană de numeroasele ameninţări la adresa sănătăţii şi responsabilitatea generală personală pentru maximizarea propriei sănătăţi. Prevenirea îmbolnăvirilor. secundară şi terţiară. Promovarea sănătăţii depinde de dorinţa individului de a acţiona pentru schimbarea comportamentului său. al familiei sale şi în final al întregii comunităţi. Profilaxia primară ţinteşte grupurile populaţionale cele mai largi aflate la risc pentru anumite probleme de sănătate. Ca de exemplu: imunizările. alcoolul. în stadiul de profilaxie primară. siguranţe şi vitalităţi.

indicând alimente ieftine cu conţinut bogat de proteine.2/S/55695 175 .Comportamentul individual . utilizate și eficiente.mai bine alimentaţi POSDRU/ 83/5.Dezvoltarea socio-economică .2.sănătoşi.este evident rolul pe care îl poate avea asistenta medicală comunitară prin informarea și educarea membrilor comunităţii cu privire la un stil de viaţă sănătos. Pentru sănătatea reproducerii factorii comportamentali determinanţi sunt . Asistenta medicală comunitară nu poate rezolva aceste probleme dar poate realiza pe de o parte educaţia populaţiei privind depozitarea deşeurilor în gospodărie. Când sunt doriţi sunt: . 4. Acest fapt se reflectă și în numărul crescând de nou născuţi prematuri şi de copii cu greutate mică la naştere.) . Starea de nutriţie a femeilor din România . . iar pe de altă parte poate face advocacy (promovare activă) la nivelul autorităţilor locale pentru realizarea unor lucrări de interes general care să amelioreze starea mediului.Serviciile medicale Dezvoltarea socio-economică . Comportamentul individual . informând membrii comunităţii. Conform constituţiei OMS ―Sănătatea este o stare de bine complet fizic. Contracepţia şi planificarea familială Beneficiile planificării familiale Pentru copii. minerale şi vitamine.Zestrea genetică . mental și social și nu doar absenţa bolii sau infirmităţii‖ Factorii determinanţi ai sănătăţii reproducerii .4.Comportamentul de reproducere (numărul și planificarea sarcinilor) Practicile tradiţionale (benefice de pildă alăptarea. îndoparea gravidei cu alimente pe principiul că trebuie să mănânce pentru doi) Pentru ca serviciile medicale să influenţeze în sens pozitiv sănătatea ele trebuie să fie accesibile. folosirea prezervativului. Referitor la igiena mediului două probleme atrag atenţia: sursele de apă potabilă și salubrizarea.cuprinde şi igiena mediului și starea de nutriţie a populaţiei. Asistenta medicală comunitară nu poate creşte eficienţa serviciilor de sănătate a reproducerii dar.mai bine îngrijiţi . SĂNĂTATEA REPRODUCERII 4. sau dăunătoare. poate creşte accesibilitatea și utilizarea. Asistenta medicală comunitară nu poate îmbunătăţi capacitatea mamei de a-şi cumpăra alimente mai bune dar o poate ajuta să se hrănească mai bine cu resursele pe care la are.1 Factori determinanţi ai sănătăţii reproducerii.statistici recente arată un procent îngrijorător de gravide anemice. întreţinerea fântânilor. neutre de pildă purtarea de talismane. îndrumându-i şi ajutându-i să acceseze serviciile disponibile în comunitate. etc.Comportamentul sexual (nr de parteneri. etc.

amânarea primei naşteri .3.reducerea problemelor legate de sarcina și naştere . astfel ca aceştia să nu apară la întâmplare. .reducerea numărului de naşteri de copii nedoriţi reduce nevoia de instituționalizare. casă. pentru sine.Prezervativul / condomul. . etc. . . . etc. metoda mucusului.Metoda amenoreei de lactaţie. cervical.banii din comunitate care nu sunt cheltuiţi pentru problemele de sănătate vor putea fi redistribuiți pentru a răspunde altor nevoi ale comunităţii. ameliorarea aprovizionării cu apă.Metode bazate pe recunoaşterea perioadei fertile: metoda calendarului. ca de exemplu: drumuri. .mai sănătoşi. etc. . 4.randament crescut de muncă.pentru adolescente. .mai bine educaţi Pentru femei . .viața de cuplu mai armonioasă . ● Metode de bariera .reducerea urbanizării. Pentru cuplu . grădiniţe.pot alege când să aibă copii. datorită faptului că trebuie sa se ocupe de mai puţini copii. de a lucra. POSDRU/ 83/5. metoda temperaturii bazale.stare mai bună de sănătate. Pentru Comunitate .economisirea de bani.mai mult timp pentru familie. .oportunități educaţionale crescute. a locurilor de muncă puţine).2/S/55695 176 . doctori.existenţa numărului de copii dorit presupune posibilitatea de a preveni fenomenul de abandon al copiilor în maternităţi și spitale cu folosirea respectivilor bani în alte scopuri comunitare şi bugetare. femei foarte tinere. analize. relaţie mai bună de cuplu .banii economisiți de la medicamente permit alte cumpărături. păstrez sănătatea în bune condiţii. care ar fi altfel daţi pentru medicamente.. metoda simto-termică.păstrarea unei bune sănătăţi permite ca oamenii sa îşi folosească potențialul profesional. . . etoda standard a zilelor fertile (Standard Days Method) identificate cu ajutorul Cycle Beads. respectiv unii locuitori ai satelor nu vor mai fi nevoiţi să părăsească satul din diferite cauze (ex. Metode de planificare familială ● Metode de planificare familială naturală. permite tinerelor să îţi încheie instrucţia şcolară.relaţie mai buna de cuplu Pentru bărbaţi .

Apoi zilele se numerotează în continuare (ziua a 2-a. 3. Inel vaginal. . Implant hormonal. .2/S/55695 177 . 1. Identificarea perioadei fertile (momentul în care începe și cel în care se sfârşeşte faza fertilă a ciclului menstrual) se poate face prin mai multe modalităţi:  Calcul bazat pe calendarului ciclurilor menstruale (Metoda calendarului) Femeia are nevoie de înregistrarea ciclurilor ei menstruale pe o perioadă de minimum 6 luni. ziua a 3-a etc. feminină / ligatură tubară. Contraceptive hormonale combinate (estro-progestative) 1. ● Contraceptia de urgenta. Prezentarea metodelor de planificare familială. se obţine numărul zilei în care începe perioada fertilă. Pilule numai cu progestativ PNP / POP. Un ciclu menstrual înseamnă intervalul de timp cuprins între prima zi de menstruaţie/Ziua 1 a ciclului menstrual şi prima zi a următorului ciclu.4. Contraceptive injectabile cu progestativ. 2. ● Dispozitivul intrauterin (steriletul): ● Sterilizarea chirurgicală voluntară.DIU.. 4.Diafragma cu spermicid. aspectul și cantitatea secreţiilor cervicale. a) Contraceptive orale combinate (COC) monofazice. 2. 4.) pana la ultima zi înainte de menstruația următoare.Hormonala (pilule. masculină / vasectomie. Din ciclul menstrual cel mai scurt se scade cifra 18. Din ciclul menstrual cel mai lung se scade cifra 11. Contraceptive injectabile combinate.) 2. b) Contraceptive orale combinate multifazice: 2. Metode naturale bazate pe abstinenta periodica Faza fertilă este acel interval al ciclului menstrual în care femeia poate rămâne însărcinată. se obţine astfel ziua în care se termină perioada fertilă. POSDRU/ 83/5.Cupola cervicală. ● Metode hormonale. 4.1.  Secreţia vaginală/mucusul cervical (Metoda mucusului cervical/Billings) Femeia verifică zilnic prezenţa. Contraceptive numai cu progestativ: 1.Spermicidul.4. Contraceptive orale combinate. poate varia între 25 și 35 zile. Prima zi a fiecărui ciclu menstrual este ziua în care începe menstruaţia (Ziua 1). 1.

transparentă (este comparată cu albuşul de ou). Prezentarea metodei amenoreei de lactaţie (mal) Metoda constă în utilizarea alăptatului ca metodă temporară de contracepție. Momentul de secreţie maximă coincide cu ovulaţia. înainte de a coborî din pat). Apoi secreţia devine din ce în ce mai abundentă. Abstinenţa trebuie practicată încă 4 zile după această zi de secreţie maximă. până la modificarea și reducerea/dispariţia secreţiei. până la apariţia următoarei menstruaţii. cuplurile pot evita complet sexul vaginal (abstinenţă periodică) sau folosesc alte metode contraceptive: barieră (prezervativ. hârtia igienică sau pe lenjerie. ferm.  Palparea colului Femeia îşi palpează colul uterin. Intr-o anumită zi.Câteva zile după menstruaţie. pentru a determina mai corect perioada fertilă și pentru a reduce perioada de abstinenţă (metoda simto-termală sau metoda indicatorilor multipli). În afara perioadei fertile. În cele câteva zile care urmează acestui moment. dimineaţa. atât în timpul zilei. înainte de apariţia secreţiilor. acoperit de secreţii.5 grade Celsius și se menţine crescută până în preajma următoarei menstruaţii. temperatura creşte cu 0.Alimentează sugarul la sân în mod frecvent. acesta este dur (consistenţă asemănătoare cartilajului nazal). În zilele care urmează menstruaţiei. secreţia este redusă/inexistentă. cel mai bine în fiecare a doua zi pentru a nu confunda sperma cu mucusul cervical. spermicide).  Temperatura bazală (Metoda temperaturii bazale) Femeia îşi măsoară zilnic temperatura corpului în condiţii bazale (de repaus. Eficienţa acestor metode variază mult mai mult decât în cazul altor metode contraceptive deoarece depinde foarte mult de corectitudinea utilizării şi a abilităților de identificare a diverselor semne. În cazul utilizării obişnuite. secreţia devine lipicioasă. . eficienţa este redusă – până la 20 sarcini la 100 femei în primul an de utilizare. Se poate folosi doar una din aceste metode sau se pot combina mai multe elemente urmărite. În momentul ovulaţiei. secreţia este abundentă. îşi pierde elasticitatea şi transparenţa şi se reduce cantitativ/dispare. umed. Conferă o protecţie naturală împotriva sarcinii şi încurajează începerea utilizării unei alte metode în momentul potrivit.4. în acelaşi mod (fie oral.2. cuplul poate avea contacte sexuale. Contactele sexuale sunt permise după 3 zile de la creşterea temperaturii bazale și până la menstruaţia următoare. Dacă metodele sunt utilizate în mod corect și constant. cât și în timpul nopţii. În perioada fertilă. dând senzaţia de umezeală şi putând fi văzută pe deget. cu orificiul extern întredeschis. POSDRU/ 83/5. coit întrerupt (―retragere‖).Sugarul are vârsta mai mică de 6 luni. Din momentul în care apar secreţiile este indicată abstinenţa. fluidă. (Metoda se foloseşte rar ca semn unic). colul este mai moale (consistenţă asemănătoare bărbiei). În perioada fertilă. Femeia este protejată în mod natural de o sarcină atunci când: . astfel:  dacă se urmăreşte secreţia cervicală –3 sarcini/100 femei în primul an de utilizare  dacă se măsoară temperatura bazală –1 sarcină/100 femei  dacă se foloseşte metoda calendarului –9 sarcini/100 femei  dacă se foloseşte metoda simto-termală –2 sarcini/100 femei 4. eficienţa creşte.2-0.2/S/55695 178 . cu orificiul extern închis. după care cuplul poate avea contacte sexuale fără restricții. fie rectal sau vaginal). elastică. vâscoasă.

nu are limite de utilizare.metodele naturale pot deveni nesigure şi greu de utilizat atunci când femeia are modificări ale stării de sănătate (febră. în funcţie de interesul cuplului. nu constituie nici un risc pentru sănătate.nu protejează împotriva infecţiilor cu transmitere sexuală. denumite şi pilule anticoncepţionale sau pilule de control al naşterilor sau contraceptive orale. Eficienţa MAL este foarte ridicată dacă se respectă toate condiţiile enumerate. dacă este posibil până la 2 ani (recomandare OMS). POSDRU/ 83/5. . Dozele de hormoni din preparatele care se folosesc în prezent sunt foarte scăzute. 4.nu costă nimic.nu există efecte secundare. . .facilitează cunoaşterea propriului corp.2/S/55695 179 .metoda este acceptată de unele grupări religioase care resping alte metode contraceptive. aceste metode sunt oarecum eficiente: până la 20 sarcini la 100 femei în primul an de utilizare metoda calendarului presupune înregistrarea datelor despre ciclul menstrual pe o perioadă de 6-12 luni .poate fi folosită de orice persoana. . care să nu interferă cu alăptatul şi să continue să alăpteze sugarul și după diversificarea alimentaţiei lui.abstinenţa temporară poate fi inacceptabilă sau dificilă pentru unele cupluri / partenerul masculin . metoda nu mai necesită ajutor din partea personalului medical sau altui personal instruit.atingerea organelor genitale este inacceptabilă pentru unele femei. eficienţa abstinenţei periodice este discutabilă . infecţii vaginale.metodele bazate pe recunoaşterea perioadei fertile necesită o perioadă de învăţare a semnelor care indică perioada fertilă . Contraceptive orale combinate (coc) COC. metoda poate fi folosită atât pentru evitarea cat şi pentru obținerea unei sarcini. autoexplorarea sferei genitale putând fi un proces dificil pentru unele persoane . alăptează sau prezintă orice alte condiţii care pot modifica temperatura corpului..3.4. 4. . mucusul cervical sau lungimea ciclului menstrual) . de aceea pilulele se numesc microdozate.în situaţiile în care ciclurile menstruale sunt neregulate. conţin doi hormoni similari hormonilor sexuali feminini: estrogen și progesteron. Dacă nu sunt îndeplinite toate cele 3 condiţii enumerate.după ce a fost învăţată. . .implică ambii parteneri în asumarea responsabilităţilor legate de sarcină. odată învăţată corect.4.este reversibilă imediat.nu influenţează starea de sănătate. Planificarea familială naturală: Avantaje . Hormonii din pilule sunt sintetizaţi chimic.4. femeia ar trebui să folosească o altă metodă eficienta de contracepţie. . Dezavantaje .Menstruaţiile încă nu au revenit.în cadrul utilizării obişnuite.

pilule mono-fazice. . femeia va trebui să evite contactele sexuale sau să folosească o metodă de protecţie suplimentară în primele 7 zile după începerea utilizării pilulelor. aceasta fiind o certă dovadă de reversibilitate imediată!) Mod de administrare Pentru a avea eficienţă maximă. care conţin cantităţi egale de hormoni în toate cele 21 pilule active. Mecanism de acţiune . de 6-8 sarcini la 100 femei în primul an de utilizare. există: .2/S/55695 180 . în acest caz nu are nevoie de protecţie suplimentară. .În orice moment al ciclului menstrual. . După naştere: Se pot începe COC la 3-6 săptămâni după naştere.Determină îngroşarea mucusului cervical.pilule multi-fazice (în prezent se folosesc doar cele tri-fazice). este evident că eficienţa depinde direct de o corectă utilizare şi de complianţa femeii. aproximativ la aceeaşi oră. pilulele trebuie luate zilnic. . În cazul formelor de prezentare cu 28 de pilule pe folie. Studiile arată că la utilizarea obişnuită. dacă putem fi siguri că femeia nu este însărcinată (nu a avut nici un contact sexual de la ultima menstruaţie sau a folosit corect o metodă de planificare familială eficientă). Începerea administrării se poate face: . dacă femeia are un ciclu normal. nu a avut nici o menstruaţie și a folosit MAL în mod corect. POSDRU/ 83/5.În primele 5 zile de la instalarea menstruaţiei. Astfel. cu precauțiile anterior menționate. deoarece acesta poate reduce cantitatea și calitatea laptelui matern). COC sunt foarte eficiente: 0.Dozele de hormoni pot fi constante pe toată durata administrării sau pot varia. nu se face pauza.În timpul menstruaţiei (moment în care probabilitatea ca femeia sa fie însărcinata este foarte mica) cel mai bine este în prima zi a ciclului menstrual . împiedicând trecerea spermatozoizilor . regulat.se poate începe administrarea COC la femeile care nu alăptează cu ocazia oricărei menstruaţii.Administrarea pilulelor poate începe şi după a 5-a zi a ciclului menstrual dar în acest caz este recomandabilă folosirea unei metode suplimentare de protecţie sau evitarea contactelor sexuale în primele 7 zile de la începerea administrării pilulelor. dacă femeia continuă să alăpteze. în absenţa menstruaţiei. în care doza de estrogen și progestativ variază de-a lungul celor 21 pilule.1 sarcini la 100 femei în primul an de utilizare. cu o pauză de 7 zile. practic femeia poate rămâne gravidă imediat după renunţarea la metodă (sau chiar în timpul administrării incorecte.la 6 luni după naştere. dacă femeia nu alăptează (pe perioada alăptării nu sunt recomandate pilule cu estrogeni.Reduc motilitatea trompelor uterine. . eficienţa este mai redusă. Eficienţă Dacă sunt utilizate corect și continuu. dacă au trecut mai mult de 5 zile de la începerea ciclului menstrual.COC împiedică ovulaţia (eliberarea ovulelor din ovare) . timp de 21 zile. Reversibilitate Metoda este rapid reversibilă.

dar foloseşte o metodă suplimentară de protecţie (la fel ca în cazul pilulelor uitate). în următoarele 7 zile (până la redobândirea protecţiei contraceptive) nu va avea contacte sexuale sau va folosi o metodă suplimentară de protecţie (prezervativ sau spermicid). femeia va termina pilulele active și va începe o folie nouă. Nu are nevoie de protecţie suplimentară.Imediat după ce femeia a întrerupt folosirea unei alte metode contraceptive (nu este nevoie să aştepte o menstruaţie pentru a începe COC) Dacă sunt omise pilule: . .Dacă uită 2-4 pilule din pilulele 8-21 şi pe folie sunt mai mult de 7 pilule. după ce diareea sau vărsăturile au încetat (nu va face pauza de 7 zile dacă se termină folia între timp) Dacă femeia are nevoie de un tratament care reduce eficienţa pilulelor: .Dacă femeia are tulburări digestive: Vărsături apărute la mai puţin de 2 ore după administrarea pilulei –va lua o altă pilulă.După 7 zile de la avort. .Dacă se uită o singură pilulă activă. identică cu cea vărsată. dacă tratamentul va fi de lungă durată . va lua restul pilulelor ca de obicei. de pe o folie de rezervă Diaree sau vărsături mai mult de 24 ore –continuă să ia pilulele și va folosi o metodă de protecţie suplimentară sau va evita contactele sexuale până în momentul în care va reuşi să ia 7 pilule active.fie continuă să ia pilulele. fără a mai face pauza obişnuită de 7 zile. .2/S/55695 181 . dacă pe folie sunt mai puţin de 7 pilule. POSDRU/ 83/5. ea va evita contactele sexuale sau va folosi o metodă de protecţie suplimentară în primele 7 zile după începerea utilizării COC.fie este reconsiderată metoda contraceptivă. . .În primele 7 zile după un avort la cerere sau un avort spontan de trimestru I sau II. în orice moment înainte de revenirea menstruației dacă femeia este sigură că nu este însărcinată. femeia va lua pilula omisă imediat ce îşi aminteşte și va continua să ia pilulele de pe folie la ora obişnuită (poate lua astfel 2 pilule în aceeaşi zi sau chiar la aceeaşi oră). femeia va lua o pilulă imediat ce îşi aminteşte și va lua în continuare pilulele existente pe folie. în aceasta situație.După avort: .Dacă uită 2-4 pilule din primele 7 pilule active de pe folie sau începe folia cu 2 sau mai multe zile întârziere. fără complicaţii. în plus. Nu are nevoie de protecţie suplimentară.

Verificaţi dacă pilulele se iau la aceeaşi oră zilnic. Verificaţi corectitudinea administrării şi întrebați dacă a avut diaree. dar că aceasta va reveni la valorile iniţiale. Amenoree Întrebați dacă a avut vreo sângerare (poate prezenta o sângerare redusă.Efectele secundare ale COC şi managementul acestora Efecte secundare comune la începutul administrării COC: Recomandări Simtome Greţuri / vărsături Recomandaţi administrarea pilulelor în timpul mesei sau seara. pe care nu o consideră ca menstruaţie). aceste femei se plâng de obicei). Cefalee uşoară Măsuraţi tensiunea arterială Dacă apar probleme îndrumaţi la medic Verificaţi dacă cefaleea s-a instalat după începerea COC. Verificaţi dacă femeia a luat corect COC (uitarea lor poate creşte riscul de apariţie al sarcinii. Verificaţi existenţa unor stări sau afecţiuni ginecologice. înainte de culcare Mici sângerări intermenstruale/spotting Dacă femeia a început de curând să ia COC recomandaţi continuarea administrării pilulelor. explicaţi că aceste fenomene dispar de la sine după primele 3 luni. Verificaţi existenţa unei sarcini. Explicaţi că în primele luni. Griseofulvină. unele femei pot constata o uşoară creştere a greutăţii. anticonvulsivante). Examinaţi sânii pentru noduli şi galactoree Uşoară creştere a greutăţii corporale Măsuraţi greutatea/cântăriţi femeia! Întrebați dacă şi-a schimbat stilul de viaţă.2/S/55695 182 . Explicaţi că din cauza COC apetitul alimentar poate fi crescut. dacă a mâncat mai mult decât înainte de utilizarea COC. de 1-2 kg. vărsături sau dacă a luat medicamente (Rifampicină. dacă va mânca la fel ca înainte. Trimiteţi la medic pentru a verifica existenţa sarcinii POSDRU/ 83/5. luarea lor fără pauză duce la amenoree). chiar dacă nu mănâncă mai mult. Senzaţie de tensiune în sâni Explicaţi femeii că acest lucru se întâmplă deseori la începutul utilizării COC (verificaţi dacă femeia obişnuieşte să doarmă ―pe burtă‖.

scaune decolorate. care conţine un progestativ de sinteză. Opriţi COC imediat și trimiteţi la medic pentru investigaţii. Dureri severe la nivelul abdomenului.Ingroaşă mucusul cervical. Reversibilitate: Imediată. sau după 4 săptămâni dacă este sigură că nu poate fi gravidă. îngreunând trecerea spermatozoizilor . POSDRU/ 83/5. Trimiteţi imediat la medic. poate începe în orice moment din primele 4 săptămâni. la aceeaşi oră. Pot sugera tulburări circulatorii cerebrale sau HTA. urnii hipercrome Pot sugera un debut de hepatită virală acută (situaţie care impune oprirea COC până la vindecare) sau o colecistopatie (care impune alegerea altei metode contraceptive) sau existenţa unei tumori hepatice. Scurte pierderi de vedere.2/S/55695 183 . POP sau pilule monohormonale sau minipilule). un derivat de progestagen sau progestativ. după terminarea unui folii se trece imediat la o folie noua. Opriţi COC şi îndrumaţi la medic pentru verificarea stării de sănătate. ATENTIE! Pe folie sunt 28 de pilule. fără să aştepte apariţia menstruaţiei. Eficienţa este foarte ridicată în cazul utilizării corecte şi continue. lynestrenol. Mod de administrare: Se ia câte o pilulă în fiecare zi. fără pauze. fără nici o zi de pauza intre ele. chiar și în afara perioadei de alăptare: 0.dacă femeia alăptează –începând din a 6 săptămâna după naştere (este necesară folosirea unei metode PF dacă femeia nu alăptează integral sau dacă au revenit menstruaţiile sau dacă copilul are peste 6 luni) .5/100 femei în primul an de utilizare.Împiedică ovulaţia la aproximativ jumătate din ciclurile menstruale. scotoame.4. câte 28 pilule pe folie. Contraceptive numai cu progestative Contraceptivele orale numai cu progestativ (Progestagen Only Pills.5. Icter. examen neurologic etc. Cum se începe folosirea POP: După naştere: . Eficienţă La femei care alăptează sunt foarte eficiente în cadrul utilizării obişnuite: 1 sarcină la 100 femei în primul an de utilizare. opriţi COC și îndrumaţi la medic pentru verificarea stării de sănătate (fund de ochi. Mecanism de acţiune . În România se găseşte produsul Exluton. Sunt cele mai bune contraceptive orale pentru femeile care alăptează. toracelui sau membrelor inferioare Pot sugera o tromboză.Semne de alarmă: Recomandări Simtome Cefalee severă sau modificată după începerea utilizării COC Dacă este intensă sau persistentă sau s-a modificat de la începerea utilizării COC.).dacă femeia nu alăptează. 4. în cantităţi foarte mici. Conţin un singur hormon.

. Contraceptive injectabile numai cu progestativ Cel mai frecvent se foloseşte D-medroxiprogesteron acetat (DMPA) – denumiri comerciale: Depo-Provera. În cazul femeilor care nu alăptează şi care au cicluri regulate. dacă este sigură că nu este însărcinată.2/S/55695 184 . nu este nevoie să folosească o metodă suplimentară .în orice moment al ciclului.  Dacă femeia are de urmat un tratament cu Rifampicină.  Dacă apar tulburări digestive (vărsături la mai puţin de 1 oră după luarea pilulei.cefalee (rar) .4. diaree persistentă timp de câteva zile) se procedează ca și în cazul COC.denumiri comerciale: Norysterat. se ia o pilulă imediat ce femeia îşi aminteşte și se foloseşte o metodă suplimentară de protecţie în următoarele 2 zile.modificări ale regularităţii ciclurilor menstruale (menstruaţii neregulate. Dacă femeia are menstruaţie: . Există și contraceptive injectabile care conţin un alt derivat progestagen.6.dacă femeia alăptează şi foloseşte pilulele numai cu progestageni pentru protecţie suplimentară. POSDRU/ 83/5.sângerări intermenstruale sau spotting .Imediat după folosirea corectă a unei alte metode eficiente de contracepţie. amenoree) .imediat sau în primele 7 zile după un avort de trimestru I sau II . Megestron. nor-etisteron enantat (NET-EN) .tensiune la nivelul sânilor (mai rar decât în cazul COC) Modificările menstruale. de aceea. Doryxas. Efecte secundare  Efecte secundare comune: . Ce este de făcut dacă:  Pilulele nu sunt luate corect .După avort: . mai uşor de acceptat. pilulele se iau continuu. are nevoie de folosirea unei metode suplimentare (prezervative sau spermicide) în primele 2 zile după începerea utilizării pilulelor . Griseofulvină sau anticonvulsivante – se procedează ca și în cazul COC.în orice moment mai târziu. 4. dacă femeia este sigură că nu este însărcinată. Odată începută această metodă. aceste efecte secundare minore pot fi percepute ca neplăcute. întârzierea doar cu câteva ore (peste 3 ore) a administrării pilulei numai cu progestative poate creşte riscul apariției sarcinii (acesta creşte semnificativ dacă sunt omise 2 pilule). ca de altfel în majoritatea ţărilor din Europa şi în SUA.dacă femeia nu alăptează. În România se foloseşte în prezent DMPA. continuă să fie protejată chiar dacă a uitat o pilulă. fără pauze între folii.în primele 5 zile ale ciclului menstrual (cel mai bine este din prima zi). tensiunea sânilor sunt mai puţin deranjante pentru femeile care alăptează şi.

dacă femeia este sigură că nu este însărcinată.în orice moment mai târziu. dacă administrarea se face corect. Dacă administrarea injecţiei nu se poate face la data programată (la intervale de 3 luni).Foarte mare: 0. au apărut seringi speciale. poate începe în orice moment din primele 6 săptămâni. nu este nevoie să folosească o metodă suplimentară. spotting. Reversibilitate Revenirea fertilităţii se poate produce cu oarecare întârziere (în medie cu 4 luni mai mult decât în cazul folosirii altor metode). Cum se începe folosirea contraceptivului injectabil: După naştere . dacă este sigură că nu poate fi gravidă.Acnee . dacă este sigură că nu este însărcinată. .dacă femeia nu alăptează.2/S/55695 185 . . cu ajutorul cărora se evită greşelile de administrare. amenoree .Mecanism de acţiune . Dacă femeia a întârziat administrarea injecţiei peste 2 săptămâni. are nevoie de folosirea unei metode suplimentare (prezervative sau spermicide) în primele 2 zile după administrarea injecției. fără să aştepte apariţia menstruaţiei.dacă femeia alăptează – începând din a 6 săptămâna după naştere(este necesară folosirea unei metode PF dacă femeia nu alăptează integral sau dacă au revenit menstruaţiile sau dacă copilul are peste 6 luni) .Împiedică ovulaţia . Pentru evitarea aspectelor neplăcute legate de tehnica injectării Depo-Provera. injecţia se poate face cu 2 săptămâni mai devreme sau mai târziu. Dacă femeia are menstruaţie .Îngroașă mucusul cervical Eficienţă .3 sarcini la 100 femei în primul an de utilizare.în orice moment al ciclului. sau după 6 săptămâni în orice moment. ce se pot solda cu eşecul metodei (seringi auto-dispozabile). .imediat după folosirea corectă a unei alte metode eficiente de contracepţie Efecte secundare .Creştere în greutate (în medie 1-2 kg/an) .Modificări ale ciclurilor menstruale: sângerări intermenstruale. După avort .în primele 7 zile ale ciclului menstrual.Cefalee POSDRU/ 83/5. Mod de administrare Se face câte o injecţie la 3 luni (2 luni în cazul produselor cu NET-EN). este necesar să evite contactele sexuale sau să folosească o altă metodă până ce va putea reveni la cabinet.imediat sau în primele 7 zile după un avort de trimestru I sau II.

POSDRU/ 83/5. abdomenul Câştig ponderal Verificaţi dacă s-a instalat anemia (HB/HT) și trataţi cu fier. examen fizic (puls. Asiguraţi femeia că aceste modificări nu sunt excesive și se pot ameliora în timp Depresia/scăderea libidoului Pot fi cauzate de utilizarea CNP. cervicită. Dacă nu. vărsături Verificaţi existenţa sarcinii.. Sângerare uşoară/spotting Sângerare prelungită/medie Explicaţi pacientei că este ceva obişnuit şi nu are motive de îngrijorare. Creştere în greutate>2 kg .2/S/55695 186 . Pilozitate excesivă/hirsutism Stările preexistente. Dacă femeia are>45-50 ani. Ajutaţi femeia să aleagă altă metodă. Efectele secundare ale contraceptivelor cu progestative Efectul secundar Conduita Dacă femeia ia POP verificaţi dacă şi-a luat pilulele corect (apare rar în cazul POP). Sângerare prelungită/abundentă Recomandaţi examen ginecologic. explicaţi că nu este o problemă serioasă şi că dispare cu timpul. ca hiperpilozitatea. între timp recomandaţi o metodă nehormonală. Dacă femeia nu este însărcinată. Dacă sângerarea se prelungeşte sau devine moderată (>menstruaţia normală) recomandaţi examen ginecologic pentru a exclude alte cauze (ex: afecţiuni tract genital. Excludeţi o eventuală sarcină. s-ar putea accentua. Greaţă. boală inflamatorie pelviană. Dacă examenul fizic decelează o formaţiune suspectă trimiteţi imediat femeia pentru diagnostic. ajutaţi clienta să aleagă altă metodă. Senzaţie de tensiune în sâni Verificaţi existenţa sarcinii. polipi cervicali. Amenoree Dacă femeia foloseşte contraceptiv injectabil. Examinaţi sânii pentru noduli sau galactoree (dacă pacienta nu alăptează). dacă doreşte. Durere în inferior Efectuaţi anamneza. TA. fibrom uterin). Efectuaţi/recomandaţi un examen ginecologic. chisturi ovariene – recomandaţi examen ginecologic.revizuiţi dieta. Verificaţi aportul alimentar și efortul fizic. întrerupeţi administrarea și aşteptaţi timp de 9 luni pentru a vedea dacă menstruaţiile revin. reasiguraţi femeia că este doar un efect secundar obişnuit şi nepericulos. temperatura) şi excludeţi o eventuală sarcină ectopică (în cazul POP). explicaţi că acest efect este relativ frecvent (până la 40% din utilizatoare în primul an de utilizare) Trimiteţi la medic pentru a verifica existenţa sarcinii. Schimbaţi metoda dacă acest câştig ponderal nu este acceptabil pentru pacientă. Acnee Recomandaţi curăţarea feţei de 2 ori pe zi şi evitarea cremelor grase.Senzaţie de tensiune la nivelul sânilor. Dacă situaţia nu este tolerabilă.

4.8 sarcini/100 femei în primul an de utilizare (chiar 0.  Impiedică producerea ovulaţiei (DIU cu progestagen –mecanism principal). cu condiţia ca femeia să fie sigură că nu este însărcinată (nu a avut contacte sexuale de la ultima menstruaţie normală sau a folosit corect o metodă contraceptivă eficientă)  imediat după avortul la cerere.DIU cu cupru: T Cu-380A .4.  Împiedică implantarea oului în ute (mecanism secundar). Reversibilitate Imediat după extragerea DIU din cavitatea uterină.6/100 în cadrul utilizării corecte). Eficienţă Foarte ridicată – 0. inexistente în cazul Mirena  Dureri și crampe severe în primele 3-5 zile după inserţie  Perforaţii ale pereţilor uterini – foarte rare în cazul inserţiei corecte. Condiţii de montare DIU  Excluderea sarcinii (vezi capitolul din Recomandări de practică medicală)  Femeia are un uter sănătos (examenul genital –cu valve şi bimanual .2/S/55695 187 .7. cu risc de anemie secundară – foarte rare în cazul DIU cu Cupru.DIU cu progestagen(levonorgestrel): Mirena Mecanisme de acţiune  Împiedică întâlnirea dintre spermatozoizi și ovul. mai mare pentru Mirena. Efecte secundare Comune:  Modificarea ciclurilor menstruale  Spotting sau sângerări intermenstruale  Dureri în timpul menstruaţiei Alte efecte secundare:  Sângerări abundente.este obligatoriu înainte de inserţia DIU)  Excluderea unei infecţii a tractului genital/ITS prin anamneză (obligatorie=clasa A) sau teste de laborator (acestea nu sunt obligatorii=clasa B)  Excluderea unui comportament sexual cu risc crescut pentru ITS DIU se poate monta:  în orice moment al ciclului menstrual. Dispozitivul intrauterin Tipuri de DIU disponibile în România în momentul de faţă: . dacă nu sunt semne de infecţie POSDRU/ 83/5.  Îngreunează mişcările spermatozoizilor în tractul genital feminin și reduce capacitatea lor de a fertiliza ovulul (mecanism secundar).

boala inflamatori pelvină. Efectul secundar Amenoree Conduita Întrebaţi femeia: -când a avut ultima menstruaţie -când a simţit ultima dată firele -dacă are simptome de sarcina Trimiteţi la medic pentru a verifica existenţa sarcinii. POSDRU/ 83/5. moment de apariţie) sau însoţită de semne de sarcină  crede că s-a expus riscului unei ITS  are sângerări abundente sau prelungite  are dureri în abdomenul inferior. temperatura) şi îndrumaţi examen ginecologic pentru a exclude o eventuală sarcina ectopică.2/S/55695 188 . 5 ani pentru Mirena). Sângerare neregulata Recomandaţi examen ginecologic pentru a exclude alte cauze (ex: afecţiuni tract genital. Dacă pacienta are DIU inserat de >3 luni. polipi cervicali.I. Durere în abdomenul inferior Efectuaţi anamneza. Efectele secundare ale D. TA. examen fizic (puls. Sângerare prelungita/abundentă Recomandaţi examen medical Verificaţi dacă s-a instalat anemia (HB/HT) și trataţi cu fier. Excludeţi o eventuală sarcină (intrauterină sau ectopică). cervicita. sângerări  ea sau partenerul nu sunt mulţumiţi de metoda  doreşte extracţia DIU  doreşte o altă metodă contraceptivă  a expirat timpul de folosire (10 ani pentru T Cu 380A. fibrom uterin). Infecție pelvina Recomandaţi examen ginecologic și supravegheaţi tratamentul. în special dacă se asociază cu febră.  Trebuie să meargă la un control de rutină la 3-6 săptămâni după inserţia DIU  Revine oricând la control dacă:  nu mai palpează firele DIU sau simte ceva tare la nivelul colului (tija DIU)  nu a mai avut menstruaţie sau a avut o menstruaţie modificată (ca flux. Efectuaţi/recomandaţi un examen ginecologic. femeia îşi va controla firele. prin introducerea a 1-2 degete în vagin. chisturi ovariene.U. recomandaţi extragerea și recomandaţi o altă metoda sau DIU cu progestativ. imediat după naştere (10 minute-48 ore) de către o persoană special instruită  la 4 săptămâni după naştere în cazul DIU T Cu-380 A  la 6 săptămâni după naştere în cazul DIU cu progestativ (Mirena) Control  După fiecare menstruaţie.

În unele ţări există și prezervative pentru femei (sau ―femidom‖). Metodele de barieră Prezervativul Prezervativul sau condomul este un mijloc de protecţie faţă de sarcina nedorită și faţă de ITS. Unele prezervative sunt acoperite cu un lubrifiant sau cu substanţe spermicide. . Eficienţa este ridicată: 3 sarcini la 100 femei în primul an de utilizare dacă sunt folosite corect. 4.Nu au efecte secundare. cancerul de col.8.Pot fi folosite și în timpul sarcinii pentru prevenirea ITS . Este destinat acoperirii penisului aflat în erecţie. subliniaţi riscurile utilizării DIU în continuare. la fiecare contact sexual.Ajută la prevenirea sarcinii ectopice . Avantaje . Recomandaţi și utilizarea prezervativelor sau îndrumaţi-o să meargă la medic pentru a alege altă metodă. durerea cronică. De cele mai multe ori este confecţionat din latex foarte subţire.Prezervativele sunt cele mai bune mijloace de prevenire a ITS şi HIV/SIDA. În cadrul utilizării obişnuite sunt oarecum eficiente –14 sarcini la 100 femei în primul an de utilizare.4. . Extragerea DIU. Dacă femeia are risc crescut de ITS. sunt lipsite de nocivitate .Nu necesită administrare zilnică POSDRU/ 83/5. Trimiteți pentru examene de laborator și tratament. infertilitatea. Recomandaţi control ginecologic Firele deranjează partenerul Îndrumaţi femeia să meargă la medic unde se va verifica că DIU este la locul sau (nu este parţial expulzat) şi li se vor prezenta opţiunile pe care le au: Scurtarea firelor până la nivelul orificiului extern al colului uterin (femeia va fi informată despre acest lucru și se va menționa şi în fisa ei). Absenta firelor Întrebaţi pacienta: -dacă știe ca ar fi expulzat DIU -când a avut ultima menstruație -când a simțit ultima oară firele -dacă a utilizat o metoda suplimentară din momentul în care a observat absenţa firelor Excludeţi sarcina.Ajută la prevenirea stărilor patologice cauzate de ITS – afecţiuni inflamatorii pelvine.Efectul secundar Risc/semne de ITS Conduita Efectuaţi anamneza.Pot fi folosite de femei în timpul alăptării . care acoperă pereţii vaginului.2/S/55695 189 .

Se pot procura din multe locuri . unde prezervativul pluteşte).Uneori pot determina alergii (la lubrifianţi sau la latex) .Diafragma şi cupola constituie o barieră mecanică..Pentru unele persoane procurarea de prezervative. Căldura. spălarea vaginului şi a penisului cu apă și săpun. tablete spumante.Există riscul de a se rupe sau aluneca în timpul actului sexual .2/S/55695 190 .Spermicidele distrug spermatozoizii sau le afectează motilitatea.Utilizarea lor poate fi întreruptă în orice moment. .Dacă ambalajul este deteriorat. .La cumpărare se verifică data fabricaţiei și data expirării prezervativelor. creme Diafragma – o cupolă moale de cauciuc care acoperă colul uterin şi care se foloseşte împreună cu un gel sau o cremă spermicidă. lumina și umiditatea deteriorează prezervativele.4.Ajută la prevenirea ejaculării premature . sunt amplasate în vagin cu puţin timp înainte de contactul sexual. Prezervativul se aplică doar pe penisul în erecţie! .Pot fi folosite fără ajutorul personalului medical . .9. 4. ferite de lumina soarelui.Interferă cu actul sexual . geluri. ovule.Implică bărbatul în contracepţie Dezavantaje . nu folosiţi prezervativul. nu se foloseşte în România Mecanism de acţiune . astfel încât aceştia nu mai pot ajunge în trompele uterine să fecundeze ovulul. care împiedică pătrunderea spermatozoizilor în uter. aceasta putând să le folosească oricând are nevoie de ele. vor reduce riscurile de apariţie a ITS. femeia va solicita contracepţie de urgenţă. care pot să se joace cu el. nu aruncaţi prezervativul în locuri în care pot fi la îndemâna copiilor. filme. Există mai multe tipuri de metode locale/vaginale: Spermicide –tablete. Metode de barieră vaginală Sunt metode de barieră care se află sub controlul femeii.Dacă prezervativul se rupe.Prezervativele se păstrează în locuri răcoroase şi la întuneric. POSDRU/ 83/5. discuţia cu partenerul/a despre folosirea lor poate fi stânjenitoare Mod de utilizare . Pentru prevenirea sarcinii. expunându-se riscurilor de infecţie. cu reversibilitate imediată . e puţin folosita în România Cupola cervicală – o cupolă mai mică decât diafragma. . sub formă de gel sau cremă.Por scădea intensitatea senzaţiilor în timpul actului sexual .Aruncaţi prezervativul la gunoi (evitaţi aruncarea în vasul de toaletă. se poate aplica imediat în vagin un spermicid.Este nevoie de cooperarea bărbatului .

4. Diafragma se spală cu apă și săpun nealcalin după fiecare utilizare. Introducerea se poate face cu cel mult 1 oră înaintea actului sexual. în apropierea colului uterin. se introduce o nouă cantitate de spermicid înaintea fiecăruia. se pune o cantitate de spermicid în interiorul cupolei şi pe marginile acesteia.10. pentru a se dizolva în interiorul vaginului. astfel încât ovulele eliberate de ovare nu mai pot veni în contact cu spermatozoizii. La utilizarea corectă și constantă.  Sterilizarea feminină sau ligatura tubară Constă în blocarea sau secţionarea trompelor uterine. diafragma se poziţionează înapoia simfizei pubiene. după o tehnică care i se prezintă femeii în cadrul consultaţiei de PF. prin palpare. La utilizarea obişnuită. atât la femeie cât și la bărbat (mai ales dacă sunt utilizate de mai multe ori pe zi).  Tehnicile sunt diverse. Nu se fac spălături sau duşuri vaginale cel puţin 6 ore după (ultimul) contact sexual. dar nu mai mult de 24 (risc de sindrom de şoc toxic). 4. Extragerea se face cu blândeţe. Spermicidele se introduc profund în vagin. perioada de maximum 2 ani. Se refoloseşte. în fundul de sac vaginal posterior. astfel încât marginea să se insereze înapoia colului uterin. Sterilizarea chirurgicală voluntară (scv) Asigură contracepţie permanentă persoanelor care nu mai doresc copii. Sunt proceduri chirurgicale simple şi lipsite de nocivitate sau efecte secundare. Diafragma se inseră în vagin. anterior. spermicidele sunt oarecum eficiente – 20 sarcini la 100 femei în primul an de utilizare.  După operaţie. Abordarea se face de cele mai multe ori cu ajutorul laparoscopului. femeia va avea cicluri menstruale normale. cu ajutorul degetelor sau a unui aplicator (în cazul cremelor.  De obicei metoda este permanentă. POSDRU/ 83/5. ireversibilă. De obicei. Se verifică poziţia corectă a diafragmei. operaţia poate fi efectuată sub anestezie locală și sedare uşoară. Înaintea inserţiei. spumelor și gelurilor). Dacă au loc mai multe contacte sexuale.5 sarcini la 100 femei în primul an de utilizare).2/S/55695 191 . Reversibilitate Imediată Efecte secundare Spermicidele: Iritaţii. cu ajutorul degetului care prinde marginea şi o trage în jos şi în afară. diafragma se lasă în vagin minimum 6 ore. mai rar prin minilaparotomie. depinde parţial de tehnica folosită. Dacă se folosesc tablete. ovule sau filme. reacţii alergice locale (rar) Diafragma: Poate creşte frecvenţa apariţiei infecţiilor aparatului urinar Mod de utilizare: Folosirea acestor metode poate începe oricând doreşte femeia. După contactul sexual. Se pliază diafragma şi se introduce profund în vagin. eficienţa este mare – 6 sarcini la 100 femei în primul an de utilizare.  Metoda este foarte eficientă (0.Eficienţă Eficienţa depinde de utilizarea corectă și constantă şi de tipul de spermicid. este nevoie să se aştepte minimum 10 minute după introducerea lor.

sângerări la locul inciziei sau infecţii (acestea nu ar trebui să apară deloc dacă se respectă cu stricteţe regulile de asepsie şi antisepsie)  Riscuri legate de folosirea anestezicelor  Necesită personal medical special instruit. Se pare că împiedică POSDRU/ 83/5. cu diferenţa că în lichidul ejaculat (spermatic) nu mai sunt prezenţi spermatozoizi (fapt care poate fi constatat doar prin efectuarea unei spermograme). contracepţia cu pilule folosită în urmă cu 10-15 ani se numea contracepţia ―de a doua zi‖ (morning-after pill). Avantajele SCV:  Metodă foarte eficientă  Permanentă. nu poate fi garantată. eficienţa este mai mare. rapidă. modifică reactivitatea endometrului).4. nu necesită spitalizare. Sterilizarea masculină sau vasectomia Constă în blocarea sau secţionarea canalelor/ductelor/vaselor deferente. se face doar o singură dată  Nu necesită controale medicale după ce s-a efectuat şi nici aprovizionare periodică  Utilizatorul nu trebuie să depindă de ceva.11. .  Eficienţa este foarte mare – 0. la nivelul scrotului. deoarece elimină îngrijorarea faţă de o eventuală sarcină  Nu prezintă riscuri pentru sănătate şi nici efecte secundare pe termen lung  Raportul cost-eficienţă este scăzut (costă cel mult o dată) Dezavantajele SCV  Posibile complicaţii minore după intervenţie: dureri. Dacă metoda este folosită corect. tumefacţii. se mai numeşte şi contracepţie post-coitală. Eficienţa metodei este mai mică decât a altor metode contraceptive folosite în mod obişnuit. împiedicându-se astfel eliminarea spermatozoizilor. costisitoare și nu este disponibilă în cele mai multe zone.  După operaţie. Anestezia este locală. bărbatul va avea erecţii şi ejaculări normale.2/S/55695 192 . rata de reuşită este redusă. Nu întrerupe evoluţia unei sarcini deja apărute. Contracepţia de urgenţă. Ea nu trebuie folosită cu regularitate în locul altor metode.5 sarcini la 100 cupluri în primul an de utilizare. care se poate folosi după ce contactul sexual a avut loc.  Tehnica este simplă. unde sunt abordate cele 2 canale deferente. Folosirea corectă presupune ca bărbatul/cuplul să utilizeze o altă metodă de contracepţie după efectuarea vasectomiei. nu are nevoie să-şi amintească ceva anume (cu excepţia primelor 20 ejaculări în cazul vasectomiei)  Nu interferă cu actul sexual  Nivel crescut al satisfacţiei sexuale. în plus. Este o metodă de contracepţie. deci este mai puţin accesibilă populaţiei  Nu oferă protecţie faţă de ITS  Chirurgia de reversibilizare este dificilă. oricare situaţie apare mai întâi. timp de 3 luni după intervenţie sau la primele 20 ejaculări .Acţionează în principal prin blocarea ovulaţiei şi/sau prin alte mecanisme care împiedică nidarea (modifică motilitatea trompelor uterine. 4.

. explicaţi că nu sunt periculoase  Menstruaţia poate să apară mai devreme sau mai târziu faţă de data aşteptată. Contracepţia de urgenţă nu protejează faţă de ITS (în cazul DIU. care se vor lua cu ½ oră înaintea fiecărei doze şi la 4-6 ore după dozele de pilule. a întârziat administrarea unei noi doze de contraceptiv injectabil. după folosirea contracepţiei de urgenţă acest risc scade la 2%). cu condiţia de a nu fi deja însărcinată. de exemplu prezervative sau spermicide. Situaţii în care se recomandă contracepţia de urgenţă:  Femeia a avut un contact sexual neprotejat  Femeia a avut un contact sexual împotriva voinţei ei  Femeia utilizează o metodă de contracepţie. sau poate evita contactele sexuale până când va începe să utilizeze metoda pe care o preferă (de exemplu pilule sau contraceptiv injectabil. recomandaţi femeii să mănânce după ce aluat pilulele. Eficienţa este cu atât mai mare. ea poate decide să păstreze sarcina.2/S/55695 193 .Dacă se foloseşte DIU pentru contracepţia de urgenţă. puteţi prescrie antiemetice. dacă apar la mai puţin de 2 ore după luarea pilulelor.  Femeia nu a utilizat corect metoda de contracepţie. diafragma a alunecat din vagin înaintea celor 6 ore. pilulele au fost vărsate la mai puţin de 1 oră după administrare. POSDRU/ 83/5. .Dacă metoda eşuează și femeia rămâne însărcinată după ce a folosit contracepţia de urgenţă. dar aceasta a eşuat. cu cât metoda se foloseşte mai repede după contactul sexual neprotejat. spuneţi femeii că acest lucru nu reprezintă un pericol. este nevoie de repetarea administrării  Sângerări uşoare la câteva zile după luarea pilulelor. de exemplu: prezervativul s-a rupt. Efecte secundare posibile după contracepţia de urgenţă cu pilule:  greţuri. Orice femeie poate folosi contracepţia de urgenţă. poate începe folosirea unei metode de contracepţie imediat după ce a luat contracepţia de urgenţă. a făcut spălătură vaginală la mai puţin de 6 ore după folosirea unui spermicid etc. pentru care este bine să aştepte venirea menstruaţie.  Vărsături.Dacă femeia doreşte. dacă femeia doreşte și nu a fost identificat un risc de ITS. DIU a fost expulzat. apărută în urma eşecului contracepţiei de urgenţă). dar dacă trec mai mult de 4 săptămâni de la folosirea metodei şi nu apare menstruaţia sau aceasta este modificată (flux foarte redus. acesta poate fi păstrat ca metodă ulterioară de contracepţie. acest risc poate fi chiar crescut). astfel se exclude şi o eventuală sarcină. .apariţia a ¾ din sarcinile care ar fi apărut fără utilizarea metodei (riscul mediu de apariţie a unei sarcini după un contact sexual neprotejat este de 8%. dureri neobişnuite) este posibilă o sarcină și încurajaţi-o să revină la cabinet. de exemplu: a rămas fără pilule sau a uitat să le ia.

conturul embrionului și apoi al fătului. Corpul uterin creşte de volum şi este comparat în primul trimestru de sarcină cu fructele citrice (mandarină la 4 săptămâni de amenoree. 1. sarcină mică.1.  Constipaţie  Tulburări urinare – polakiurie b. Ca formă. ptialism. a tuberculilor Montgomery și a reţelei venoase Haller. apar inconstant. Semne de certitudine a sarcinii  Examenul ecografic pelvin pune în evidenţă: . activitatea cardiacă a embrionului şi apoi a fătului.2. Semne sugestive pentru sarcină  Amenoree (absenţa menstruaţiei).Semne de probabilitate de sarcină  Teste de sarcină pozitive  Modificări de dimensiuni. c.5.începând din săptămâna a 6-a de amenoree. Consultaţia prenatală în săptămânile 29-40 (ultimul trimestru de sarcină). în plină perioadă de activitate sexuală  Tulburări neurovegetative: greţuri.  Dacă volumul uterin este greu de apreciat – retroversie uterină. consistenţă ale uterului. c. Dispensarizarea gravidei cu sarcină normală. Prima consultaţie prenatală. Diagnosticul de sarcină a. Uterul gravid ocupă fundurile de sac vaginale (semnul Noble). hiperpigmentarea areolei mamare și a mamelonului. formă. Consultaţia prenatală în săptămânile 12-28.  Modificări ale sânilor: mastodinii (durere şi angorjarea sânilor). de consistenţă moale (comparaţia clasică se face cu o bucată de unt – semnul Bonnaire). 1. Luarea în evidenţă. în jurul săptămânii a 6-a de amenoree şi cedează de obicei în săptămânile 18 – 20 de amenoree. apoi devine ovoidal. d. la început este globulos.sacul gestaţional . ţesut adipos bine reprezentat – se recomandă un nou control peste 10 – 14 zile şi examen ecografic pelvin. Principalele scopuri ale îngrijirii prenatale sunt reprezentate de asigurarea faptului că mama şi copilul se află într-o stare bună de sănătate şi de faptul că orice probleme pot apărea în timpul sarcinii vor fi recunoscute și tratate prompt. mai ales după săptămâna a 6-a de amenoree. a. mărire de volum. portocală la 8 săptămâni de amenoree. INGRIJIREA ÎN PERIOADA SARCINII 5. Dispensarizarea gravidei cu sarcină normală și a gravidei cu risc crescut. cu intensitate variabilă. vărsături. 5. oboseală. grapefrut la 12 săptămâni de amenoree). mişcările active ale embrionului şi apoi ale fătului. somnolenţă.2/S/55695 194 . mai ales când apare la femei cu ciclu menstrual regulat. apariţia areolei secundare. POSDRU/ 83/5. b.

) să consilieze grupul femeilor de vârstă fertilă. iar gravida va fi îndrumată pentru efectuarea acestora către un serviciu de specialitate . În cadrul consultaţiilor la medicul de familie.2/S/55695 195 . precum și în “Registrul de evidenţă a gravidelor” din cabinetele MF (care le permite acestora să aibă în orice moment o privire de ansamblu asupra evoluţiei sarcinii. Conform reglementărilor în vigoare. Un rol deosebit în depistarea acestei categorii de gravide îl are reţeaua de asistenţă medicală comunitară. a manevrelor efectuate şi a principalelor elemente observate în cursul consultaţiilor prenatale) . Dacă anumite examene. 2. proceduri. cunoscând din experienţă faptul că accidentele şi complicaţiile cele mai grave în evoluţia sarcinii sau naşterii sunt generate în special de această categorie de gravide. a) Anamneză completă b) Examen general pe aparate și sisteme c) Examen obstetrical complet d) Investigaţii paraclinice obligatorii. despre importanţa prezentării la medic în momentul când constată că sunt gravide. Luarea în evidenţă se face la solicitarea femeii gravide. din timp. cunoscând că eficienţa consultaţiei prenatale presupune cunoaşterea femeii gravide din primele 6-8 săptămâni de amenoree. medicii obstetricieni-ginecologi şi de alte specialităţi şi cadrele medii de specialitate.  Prima consultaţie prenatală este foarte importantă deoarece reprezintă prima evaluare a cazului. culturali şi medico-biologici precari. în primul trimestru de sarcină (primele 14 săptămâni de amenoree). din sistemul public sau privat. Luarea în evidenţă se face cât mai precoce. Întregul personal medico-sanitar are obligaţia să cunoască importanţa consultaţiei prenatale şi să îndrume. Cu această ocazie. femeia gravidă are prioritate. analize sau investigaţii nu pot fi realizate datorită lipsei condiţiilor tehnico-materiale (în special procedurile de examinare cu valve. Medicul de familie nu are dreptul să refuze o gravidă care se prezintă pentru consultaţie și luare în evidenţă. toate gravidele. indiferent de statutul de asigurat al femeii. O atenţie deosebită se acordă gravidelor cu risc crescut condiţionat de factori socioeconomici. au aceleaşi atribuţii şi obligativitatea să acorde toată atenţia femeii gravide și să efectueze toate prestaţiile prevăzute în prezentele norme. în momentul prezentării acesteia pentru consultaţie. serviciile pentru monitorizarea sarcinii şi lăuziei și a patologiei de sarcină (determinată sau coexistentă acesteia) sunt asigurate din fondul de asigurări sau din alte surse. acest lucru va fi consemnat în documentaţia medicală de evidenţă a gravidei. a prezenţei la consultaţii. Medicul de familie și asistentul medicului de familie au obligaţia (cu ocazia examinărilor periodice. pentru luare în evidenţă şi supraveghere profilactică a evoluţiei sarcinii. sau la solicitarea asistentei medicale comunitare. recoltarea probelor pentru examenul cito-bacteriologic și pentru examenul Babeş-Papanicolaou și examinarea ecografică pelvină). Conţinutul primei consultaţii prenatale. cele de rutină şi investigaţiile cu indicaţie specială e) Ierarhizarea cazului POSDRU/ 83/5. medicul întocmeşte “Anexa pentru supravegherea medicală a gravidei și lăuzei‖ la Fişa de consultaţii medicale a pacientei şi completează datele necesare în “Carnetul gravidei” (instrument de lucru util pentru monitorizarea completă a evoluţiei sarcinii şi lăuziei având şi rolul de a asigura o comunicare obiectivă între diferitele eşaloanele medicale). Medicii de familie. potenţiale viitoare mame. cu ocazia eliberării certificatului prenupţial etc.laborator sau medic de specialitate obstetricăginecologie din ambulatoriu.

greutatea fiecărui copil la naştere. naştere. cu evaluarea mameloanelor în vederea viitoarei alăptări  Palparea abdomenului  Inspecţia regiunii vulvo-perineale  Examenul cu valve şi tactul vaginal (efectuate de medicul de specialitate în obstetricăginecologie) Examenul cu valve:  starea colului. a vaginului  se prelevează probe pentru examenul bacteriologic și citologic Babeş-Papanicolau POSDRU/ 83/5.2/S/55695 196 . stare de sănătate. ocupaţie. se măsoară diametrele (bispinos . droguri etc. durata. dacă acordă sprijin pentru creşterea copilului. în caz afirmativ. patologia sarcinilor anterioare.20 cm). bicrest .32 cm. Examenul general pe aparate și sisteme  va fi complet.  antecedente heredocolaterale:  boli genetice. boli psihice etc. vârstă. condiţii de viaţă. cu notarea fiecărei modificări.f) Primele recomandări făcute gravidei Anamneza cuprinde:  date personale: identitate. obezitate. de muncă (noxe.28 cm. ginecologice  antecedente obstetricale – număr de naşteri. fumat.  se notează:  înălţimea gravidei  pelvimetria externă. avorturi. caracterele ciclului menstrual. diabet zaharat.  boli cu predispoziţie familială (hipertensiune arterială. scorul Apgar. bitrohanterian . se atrage atenţia gravidei să noteze data primelor mişcări fetale  antecedente personale patologice – generale. pulsul. stare civilă.24 cm. alcool. se îndrumă către consult genetic. data concediului prenatal. domiciliu.  gemelaritate. Examenul obstetrical complet  Examenul sânilor. rombul Michaelis  greutatea. malformaţii. starea actuală de sănătate a copilului. evoluţia perioadei de lăuzie. în ambele familii. antero-posterior . vor fi urmărite dinamic cu ocazia următoarelor consultaţii.)  antecedente personale fiziologice: menarha. efort deosebit. tensiunea arterială (atenţie la TA diastolică).)  date despre soţ: vârstă. data ultimei menstruaţii (prima zi a ultimei menstruaţii) este foarte importantă deoarece după ea se calculează data probabilă a naşterii. date despre travaliu.

 Examen ecografic pelvin. se recoltează sânge de la gravidă pentru dozare de anticorpi. în caz de gravidă Rh negativ cu soţ Rh pozitiv. sarcină molară. Rubeola)  Serologie pentru hepatită (Ag HBS. sensibilitatea uterului  starea colului  configuraţia bazinului  configuraţia părţilor moi ale filierei pelvis-genitale Dacă apare o neconcordanţă între dimensiunile uterului şi perioada de amenoree.  Glicemia Se recomandă ca examene de rutină:  Examenul bacteriologic al secreţiei vaginale. gravida are anemie. arsuri. deci cu incompatibilitate în sistem Rh. Dacă frotiurile aparţin claselor C III–C V.  RBW (VDRL.  Examenul citologic Babeş-Papanicolao. a sarcinii ectopice.  Test HIV. se va recolta urocultura cu antibiogramă. în sarcină. Trichomonas. chist ovarian). Cytomegalovirus. cu acceptul pacientei care a fost bine informată  Examenul sumar de urină: dacă sedimentul este încărcat cu leucocite sau există un sindrom urinar clinic manifest. Gonococ. Mycoplasma. nivelul crescut de progesteron îşi pune amprenta asupra aspectului frotiurilor citovaginale. Teste care nu sunt obligatorii. B III sau AB IV. atunci este obligatorie trimiterea gravidei la medicul specialist în obstetrică-ginecologie pentru investigaţii. mobilitatea. THPA). în săptămânile 10-14 de amenoree. a sarcinii molare. Streptococ B. jenă). are rol pentru: diagnosticul sarcinii. diagnosticarea sarcinii oprite în evoluţie. Ag HVC) POSDRU/ 83/5. sarcină asociată cu fibrom uterin. sarcină multiplă. dar pot fi recomandate:  Consult stomatologic  Depistarea unor germeni (Toxoplasma. se investighează obligatoriu Grupa sanguină și Rh-ul partenerului gravidei.Tactul vaginal:  forma.  Grupa sanguină și Rh-ul gravidei (în caz de grupă sanguină 0I şi/sau Rh negativ. stabilirea vârstei gestaţionale. semnificaţie particulară în sarcină au infecţiile vaginale cu: Candida. Acelaşi lucru se face la gravida cu grupă sanguină O I cu soţ de grupă A II. consistenţa. dacă HB este sub 11 g/l00ml şi/sau HT<33 %.2/S/55695 197 . confirmarea vieţii embrionului sau fătului. Chlamydia. mărimea. Este necesar tratament şi se va repeta examenul ori de câte ori apare leucoree abundentă şi simptomatologie subiectivă locală (prurit. Analize și investigaţii obligatorii  Hemoglobina (HB) şi hematocritul (HT). a sarcinii multiple. se recurge la examen ecografic pelvin și la examen de confirmare a vârstei sarcinii de către medicul specialist (poate fi vorba de: sarcină intrauterină oprită în evoluţie.

în “Carnetul gravidei” şi în “Registrul de evidenţă a gravidelor”. îndrumate de medicul de familie. Femeile trebuie încurajate să vină la fiecare control prenatal chiar dacă se simt bine. de exemplu. Chiar şi femeile care sunt sănătoase şi nu au nici o problemă trebuie să aibă cel puţin trei sau patru consulturi prenatale pentru a se asigura că sarcina este fără complicaţii. gravida va fi îndrumată și de către medicul de specialitate obstetrică-ginecologie pentru supravegherea în continuare a sarcinii. cu consulturile interdisciplinare necesare efectuate. enumerând factorii de risc în ordinea importanţei lor. medic) și echipamentul necesar pentru a oferi serviciile menţionate anterior. se ierarhizează cazul: gravidă cu sarcină fiziologică sau gravidă cu risc obstetrical. Unele complicaţii ale sarcinii nu sau semne pănâ când nu sunt foarte avansate. moaşă.a de amenoree). Evaluarea riscului de trisomie 21 (sindrom Down) – la gravide cu vârsta peste 35 ani sau cu antecedente sugestive – prin triplu test (AFP-alfafetoproteina. Factorii de risc vor fi notaţi în ordinea importanţei (vezi tabelul cu factorii de risc) și se va calcula scorul de risc (folosind. de către medicul de familie și de cel de specialitate obstetricăginecologie. scorul Coopland)  Consultaţia prenatală în trimestrul al II-lea al sarcinii (săptămânile 15-28 de amenoree) Ritmul consultaţiilor:  3 consultaţii (1 consultaţie la 4 săptămîni. colaborare între medicul de familie şi medicii specialişti Frecvenţa: 4-5 consultaţii (o consultaţie la 2-3 săptămâni în sarcinile cu evoluţie fiziologică) sau mai frecvent (la 1-2 săptămâni) în cazul sarcinilor cu risc obstetrical crescut) POSDRU/ 83/5. Se acordă. Pentru a oferi asistenţă medicală adecvată o clinică trebuie să aibă personal medical calificat (asistente instruite.2/S/55695 198 .  Consultaţia prenatală în trimestrul al III-lea al sarcinii (din săptămâna a 29 . gravidelor cu sarcină fiziologică și gravidelor cu risc obstetrical crescut. Conţinut a) Anamneză b) Examen general pe aparate și sisteme c) Examen obstetrical d) Examen genital e) Analize și investigaţii ce necesită repetare f) Recomandări Toate informaţiile obţinute cu ocazia fiecărei consultaţii vor fi notate în “Anexa pentru supravegherea medicală a gravidei și lăuzei‖. HCG-gonadotropina corionică umană.  Hiperglicemia provocată (la gravide cu antecedente familiale de diabet sau cu naşteri de feţi macrosomi) Ierarhizarea cazului: În baza examenului complet și a investigaţiilor paraclinice. Cele care au o problemă sau au riscul de a dezvolta vreuna trebuie să aibă mai multe consulturi prenatale. estriolul) care se realizează între 14 şi 20 săptămâni de amenoree sau prin amniocenteză. în cazul sarcinilor cu evoluţie fiziologică)  consultaţii mai dese la nevoie. În trimestrul al III-lea de sarcină.

În timpul sarcinii volumul saguin creşte cu aproximativ 30% pentru a preîntâmpina necesităţile fătului. Secreţia lactată apare foarte precoce în sarcină. Modificarea sânilor. Modificările volumului sanguin. El va continua să-şi mărească volumul pentru acomodarea fătului. prin sarcină. Aceasta este o stare normală şi nu o complicaţie. 5. În sarcină se modifică şi sentimentele şi stările de spirit. Modificările în timpul sarcinii Femeia suferă o serie de modificări fizice și psihice în timpul sarcinii. Femeia poate fi ajutată discutând cu ea despre sentimentele pe care le are fie de un cadru sanitar calificat. Sarcina este o perioadă deosebită în viaţa unei femei în care ea are nevoi speciale.2/S/55695 199 . în siguranţă. de grija naşterii. 5. travaliu şi naştere. ideal în primele trei luni de sarcină.3. POSDRU/ 83/5. Autoîngrijirea în timpul sarcinii Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poate face o femeie atunci când crede că este gravidă este să meargă la medic pentru fi luată în evidenţă. Femeia poate fi un moment fericită iar apoi anxioasă. Modificările emoţionale. apoi coboară uşor în jurul săptămânii 38 când capul copilului începe să se angajeze în strâmtoarea pelvină. Care este durata sarcinii? În mod normal durata sarcinii este de 40 săptămâni de la data ultimului ciclu menstrual şi este aceeaşi indiferent de sexul copilului. Până în a şasea săptămână de sarcină uterul este deja mărit. Aceste complicaţii pot fi tratate înainte ca sarcina să avanseze. Începutul sarcinii şi îngrijirea personală O dată ce femeia a aflat că este gravidă îi vin în minte o mulţime de întrebări. Areola mamară devine mai închisă la culoare.3. Care este durata sarcinii? Va fi o sarcină normală sau naşterea va fi normală sau dificilă? Când trebuie să se prezinte la medic? Ce ar trebui să facă pentru a se asigura că sarcina ei este normală? Care sunt semnele care anunţă probleme? În următoarele capitole se vor găsi răspunsurile la aceste întrebări şi modalităţile prin care pot fi ajutate femeile să treacă. O vizită precoce poate detecta complicaţii ca anemia sau existenţa unei boli cu transmitere sexuală. fie de soţ sau de o femeie care a fost gravidă (soră. Se poate percepe o senzaţie de furnicătură iar sânii îşi măresc volumul şi greutatea în continuare. Modificările uterului. Un flux sanguin mai crescut în sâni face ca aceştia să fie în tensiune. produsă în scopul alăptării.1. Ca urmare creşte uşor şi cordul precum şi sarcina lui. Majoritatea femeilor sunt preocupate de sănătatea copilului. În săptămâna 13 uterul și fătul sunt suficient de mari pentru a putea fi decelate de cadru sanitar calificat.2. Majoritatea acestora apar deoarece corpul se pregăteşte să întâmpine nevoile copilului din timpul sarcinii precum și pentru naştere şi alăptare. O sarcină care a atins sau a depăşit 37 săptămâni se numeşte „la termen‖ și se poate aştepta naşterea în orice moment. Majoritatea femeilor pot remarca o secreţie gălbuie la nivelul sânilor aceasta numindu-se colostru și a cărei prezenţă este perfect normală. Una dintre cele mai preoce modificări induse de sarcină este modificarea sânilor.5. a placentei şi a lichidului amniotic. în parte datorită modificărilor hormonale. Unele femei pot avea o scurtă perioadă depresivă portpartum dar majoritatea au o stare de spirit foarte bună. Din acest moment uterul creşte până când în săptămâna 36 fundul uterului ajunge aproape de cutia toracică.3. mamă sau prietenă). în parte ca răspuns la perspectiva de avea şi de a creşte un copil. de teama de a nu se descurca cu creşterea copilului. mai ales dacă se află la prima sarcină.

naştere prematură. Femeia gravidă trebuie să se odihnească cât mai mult posibil. se va continua până la intrarea în concediul prenatal. multe probleme nu devin periculoase pentru mamă sau pentru făt. cea mai confortabilă poziţie este cea în decubit lateral. Sarcina este o muncă în exces prin ea însăşi. să-şi relaxeze musculatura membrelor inferioare şi a coloanei vertebrale. de şase – zece ore în timpul nopţii. se recomandă schimbarea locului de muncă. Femeia trebuie învăţată ca în timpul călătoriei să se oprească des. Dacă presupune o solicitare fizică uşoară sau medie. întârzieri de dezvoltare psihosomatică postnatală. Alcoolul şi fumatul.2/S/55695 200 . o plimbare zilnică ajută femeia să-şi menţină o bună stare de sănătate. până la sindromul de encefalopatie alcoolică al fătului. previn constipaţia şi asigură un repaus odihnitor. Alcoolul ingerat de mamă traversează placenta. odihna și somnul. mai ales dacă femeia nu se hrăneşte suficient (vezi secţiunea „dietă și nutriţie‖). naşterea unor copii distrofici. Majoritatea femeilor muncesc foarte mult acasă sau la servici. Dacă sunt identificate la timp. malformaţii. Adesea. îmbunătăţesc tonusul muscular. Atunci când sunt însărcinate femeile au nevoie de un program de exerciţii fizice. Multe dintre ele continuă sa muncească la fel de mult sau mai mult atunci când sunt însărcinate. dar cu moderaţie. trebuie să aibă o perioadă de repaus fizic de cel puţin o oră. Exerciţii speciale ajută la pregătirea pentru naştere şi la o recuperarea rapidă postpartum. Munca fizică în exces duce la suprasolicitarea organismului femeii aceasta devenind prea slabă pentru nevoile pe care le impun sarcina și naşterea. În apropierea naşterii femeia nu se poate odihni prea bine datorită dimensiunilor și mişcărilor copilului. deşi majoritatea evită aceasta. Călătoriile. Ar trebui ca ideile preconcepute să fie discutate și să i se explice femeii beneficiile vizitelor prenatale precoce și regulate. organismul încearcă să hrănească un copil în creştere iar sarcina face să apară un câştig ponderal de aproximativ 11kg (este ca și cum femeia ar căra o găleată cu apă permanent).Există un număr de motive datorită cărora femeia gravidă nu ajunge la controlul prenatal din timp sau suficient de des sau chiar deloc. Ele trebuie să ştie că aceste vizite ajută personalul medical să afle dacă ea este sănătoasă sau dacă există situaţii speciale care solicită o atenţie deosebită. Prea mult efort fizic în timpul sarcinii poate duce la avort. Familia și comunitatea le poate ajuta oferindu-le mijloace de transport. în timpul zilei şi. Este posibil ca ea să nu fi înţeles care este beneficiul acestui control. În caz de muncă grea. să consume o cantitate suficientă de lichide și să nu-şi împiedice micţiunile. Consumul de alcool determină subdezvoltare. Starea de boală . Ce altceva mai trebuie să ştie femeile pentru a-şi îmbunătăţi starea de sănătate şi care le ajută să se simtă mai confortabil: Munca în exces. Bolile severe pot provoca serioase complicaţii. de aceea femeile trebuie învăţate să evite îmbolnăvirea în timpul sarcinii. Dacă activitatea zilnică nu implică prea mult exerciţiu fizic. Starea de boală din timpul sarcinii crează un disconfort suplimentar atât prin prezenţa sa cât şi prin faptul că anumite medicamente trebuie evitate. soţul sau familia ei consideră că nu este important şi o pot descuraja în a merge la control sau refuză să-i acorde sprijinul material pentru aceasta. Exerciţiul şi recreerea. Dacă are mult de mers pe jos trebuie să se oprească suficient de des pentru a se odihni și să nu care greutăţi. POSDRU/ 83/5. Nu este un pericol pentru femeia gravidă să călătorească. Este important pentru personalul sanitar să înţeleagă de ce femeile evită sau neglijează să se ducă la vizita prenatală.

În timpul sarcinii ovulul fertilizat creşte de la dimensiunile unei celule (cât vârful unui ac foarte fin) până la dimensiunile unei fiinţe umane atingând 3kg. Mediul înconjurător Anumite substanţe chimice pot fi dăunătoare atât pentru mamă cât şi pentru făt: de exemplu. Dacă totuşi se produce un contact accidental cu aceste substanţe femeia trebuie să se prezinte la medic. mai ales în termenii statusului nutriţional. încetarea acestuia. pentru a asigura nevoile energetice și nutriţionale atât ale sale cât şi ale fătului. Aceasta este valabil mai ales pentru medicamentele nerecomandate de medic. Deci. Dieta și nutriţia în sarcină Sarcina cere mult de la organismul femeii. în timpul celor nouă luni de sarcină. mai ales în primele săptămâni. În timpul sarcinii nevoile fătului sunt satisfăcute înainte de cele ale mamei.2/S/55695 201 . Lipsa fierului din dietă duce la apariţia anemiei iar lipsa iodului duce la apariţia guşei. anumiţi coloranţi pentru păr pot fi absorbţi prin piele și pot influenţa fătul. pesticidele. o femeie poate lua în greutate în timpul sarcinii între 9 kg și 13 kg deşi multe dintre ele au un câştig ponderal mai mic de atât (mai ales dacă erau subponderale). precum și preparatele de fier și vitamine. plantele medicinale și razele X Medicamentele administrate în timpul sarcinii traversează placenta. înainte de sarcină. medicamentele trebuie evitate în timpul sarcinii. Două .trei ţigări/zi sunt la fel de dăunătoare ca și fumatul mai intens. Deoarece orice medicament are reacţii adverse iar copilul poate suferi de pe urma acestora. Acesta se POSDRU/ 83/5. este foarte important dacă femeia are un câştig ponderal suficient în sarcină și dacă are o dietă adecvată. Lipsa unor vitamine sau minerale din hrană poate duce la apariţia unor boli. Din mamele consumatoare de droguri se vor naşte copii dependenţi. Medicamentele. dacă este cazul. Este important de evitat medicamentele în primul trimestru de sarcină când au loc cele mai rapide procese de creştere şi dezvoltare ale embrionului. Toată hrana de care are nevoie fătul pentru a creşte este obţinută de la mamă. ierbicidele pot duce la avort. cu toate inconvenientele ce decurg din aceasta. fumătoarele nasc copii mai mici cu 200-300 g. în general. de exemplu dacă mama nu a obţinut o cantitate suficientă de hrană sau dintr-o anumită vitamină. În timpul sarcinii trebuie evitată expunerea la raze X. Aceşti copii sunt de obicei cu talie mai mică.Studii efectuate pe loturi mari dovedesc că procentul de dismaturitate la fumătoare este de 2-4 ori mai mare decât la nefumătoare. Creşterea ponderală În medie. Ceaiurile medicinale sau poţiunile de ierburi pe care le iau unele femei pot conţine medicamente: unele pot da dependenţă iar altele pot favoriza contracţiile uterine. Dacă o femeie se află în tratament pentru o boală. Acestea sunt tratamentele indicate de medic pentru diverse afecţiuni. ea trebuie să-şi continue medicaţia până ce medicul stabileşte. organismul ei va da copilului ceea ce acesta are nevoie şi va folosi pentru sine ceea ce mai rămâne chiar dacă nu este suficient. Sunt câteva excepţii la regula „fără medicamente‖. Cel mai bine este de a afla ce fel de ierburi consumă femeia și ce conţin acestea. sunt născuţi prematur şi se pot dezvolta mai încet. Dacă expunerea este obligatorie trebuie protejat abdomenul femeii (şorţ cu plumb). Majoritatea ceaiurilor nu sunt periculoase. Cel mai bine este ca femeia gravidă să nu se afle în atmosferă poluată şi să nu vină în contact tegumentar cu substanţe chimice.

Igiena intimă (irigaţia vaginală) nu se recomandă. gimnastica și masajul uşor (în primele 4-5 luni) sunt utile. anemie. Tratamentul simptomelor minore ale gestaţiei Unele femei au disconforturi minore în timpul sarcinii. sunt mult mai susceptibili la a se îmbolnăvi de diaree. Hainele trebuie să fie uşoare.3. mai ales la primipare şi la femeile cu mameloane mici şi/sau invaginate.3. Imbrãcãmintea trebuie să fie adaptată condiţiilor de anotimp și de temperatură. interzicerea activităţii sexuale se poate face mai precoce.4.2/S/55695 202 . în această perioadă recomandându-se de obicei duşul. se poate pune sub rezervă îmbăierea generală în ultimele 2 luni de gestaţie. pentru a evita riscul naşterii premature şi/sau a rupturii intempestive a membranelor amniocoriale. 5. Copiii subponderali a un risc de cinci ori mai mare de a deceda în primul an de viaţă. activitatea sexuală se va reduce în ultimul trimestru și practic va fi interzisă din săptămâna a 37 de amenoree. comode și să nu strângă. se recomandă încălţăminte comodă.compune din greutatea fătului. femeile pot avea această simptomatologie în orice moment al zilei. Deşi se numeşte stare de rău matinal. a uterului. iar controalele și tratamentele stomatologice sunt recomandate. creşterea de volum a sânilor. a placentei. Activitatea sexuală: în primele două trimestre se recomandă păstrarea obiceiurilor de dinaintea sarcinii. scurtare). Unele femei evită în mod deliberat de a lua în greutate în timpul sarcinii deoarece ele cred că pot naşte mai uşor un copil mai mic sau pentru a-i păstra silueta. în medie. cu solicitarea coloanei lombare prin accentuarea lordozei lombare. depozitele de adipoase şi creşterea volumului sanguin și ale fluidelor organismului. în primele luni câştigul ponderal este mic sau se înregistrează chiar o pierdere în greutate. Starea de rău matinal Între o treime și o jumătate dintre femeile gravide au greaţă matinală în primele săptămâni de sarcină. 5. POSDRU/ 83/5. În cazul când apar modificări ale colului uterin (deschideri.3. când abdomenul mărit de volum poate duce la accidente. 2kg/lună. cunoscut fiind faptul că gestaţia favorizează apariţia sau agravarea cariilor. Igiena vestimentară. În cazul modificărilor de col. Dacă supravieţuiesc au riscul mai mare de a avea retard mental. Îngrijirea sânilor și a abdomenului: trebuie acordată o atenţie deosebită îngrijirii sânilor și mameloanelor. fără toc înalt. Acest obicei poate deveni foarte dăunător atât pentru mamă cât şi pentru copil. se poate merge până la interzicerea irigaţiilor. lichidul să nu fie introdus cu presiune etc. cu excepţia cazurilor cu indicaţie terapeutică. În ceea ce priveşte muşchii abdominali. După luna a patra femeia gravidă ia în greutate. Chiar și aşa se iau unele precauţii: introducerea canulei numai 2-3 cm dincolo de introit. colici. Menţionăm că folosirea diverselor creme şi a substanţelor grase nu evită apariţia vergeturilor. Igiena personală Igiena corporală şi cea intimă: baia şi duşul sunt recomandate în timpul sarcinii. Ţinând cont de modificările de echilibru şi ale centrului de greutate. Dacă nu există o creştere ponderală suficientă a mamei există riscul ca fătul să fie subponderal (sub 2 ½ kg). De multe ori. Femeile gravide subponderale sunt predispuse la avea probleme în timpul sarcinii şi al naşterii. De obicei acest disconfort dispare după primul trimestru de sarcină. Deşi acestea nu sunt periculoase ele pot creea probleme iar pentru femei este important să înveţe ce este normal și ce este periculos. Igiena bucală trebuie respectată. în special regiunea abdomenului.

Formarea hemoroizilor se poate preveni prin evitarea şederii prelungite și prin consumul alimentelor care stimulează peristaltica intestinală. Pentru ameliorarea durerii se poate face exerciţiul flexiei plantei pe gambă femeia aflându-se în şezut. Varicele Dilataţiile venoase se datorează stagnării sângelui în venele membrelor inferioare. apar mai frecvent la sfârşitul sarcinii. gălbuie sau aerată şi este însoţită de senzaţia de mâncărime şi de un miros neplăcut. POSDRU/ 83/5. Pirozisul Pirozisul este senzaţia de arsură care se resimte în gât și torace. Constipaţia În tipul sarcinii constipaţia este frecvent întâlnită. mai ales la nivelul gambelor. ceea ce poate sugera o infecţie. Femeile se pot ajuta singure prin a nu sta mult timp în picioare iar atunci când stau jos îşi pot ţine picioarele întinse. Efortul fizic regulat îmbunătăţeşte circulaţia sanguină la nivelul membrelor inferioare. Dacă greaţa și vărsăturile sunt severe sau persistă după primul trimestrul de sarcină sau dacă interferă cu alimentaţia. Nu este motiv de îngrijorare decât dacă secreţia vaginală este verzuie. de lichide și prin exerciţiu fizic regulat. Hemoroizii Hemoroizii sunt dilataţii varicoase în regiunea perianală. Secreţii vaginale Secreţia vaginală normală tinde să crească în timpul sarcinii. asistentei sau moaşei. Aceasta se produce deoarece creşte volumul sanguin circulant în timpul sarcinii iar greutatea fătului face ca sângele să stagneze decliv. Clismele trebuie evitate sau se pot efectua numai la indicaţia medicului. ceea ce face ca mici cantităţi de suc gastric să refuleze în esofag. Ei se pot manifesta prin durere şi sângerarea în timpul peristalticii intestinale și se agravează prin constipaţie.2/S/55695 203 . Combaterea ei se poate face prin consum de legume şi fructe. Durerea lombară Odată cu creşterea fătului creşte presiunea asupra coloanei vertebrale lombosacrate. Durerea poate fi combătută prin băi calde sau administrarea de supozitoare. Varicele se ameliorează postpartum dar nu dispar complet. să nu consume alimente picante sau grase şi să evite decubitul imediat postprandial. Ele pot apărea pentru prima dată în sarcină sau se pot accentua în timpul sarcinii. Femeile trebuie să încerce să aibă mese mici zilnice. femeia trebuie să se prezinte la medic. Prevenirea apariţiei durerii se poate face prin menţinerea coloanei vertebrale în poziţie dreaptă atât în ortostatism cât şi în şezut şi prin efectuarea unor exerciţii: Crampele la nivelul membrelor inferioare Crampele musculaturii membrelor inferioare.Pentru a îndepărta starea de rău femeia trebuie să mănânce mai multe mese mici într-o zi decât două sau trei mese bogate. În acest moment trebuie făcute teste de laborator pentru identificarea cauzei și stabilirea celui mai bun tratament. Cauza apariţiei constipaţiei este diminuarea peristalticii intestinale sub influenţa hormonilor de sarcină. apare în al treilea trimestru de sarcină și se datorează compresiei exercitate de uterul gravid asupra stomacului.

ea trebuie să fie consultată. persoana care face consiliere încurajează femeia să vorbească. de 4-5 kg în trimestrul al II-lea. 5. Ea trebuie să meargă la control. fiind minim în primul trimestru (aproximativ 1 kg). Aportul caloric este de aproximativ 300 cal suplimentare zilnic. Semnele de infecţie pot fi: usturimi micţionale. are dureri toracice. repetarea ultimelor cuvinte ale femeii: „ai scăzut destul de mult în greutate‖ 5. datorită întinderii musculaturii abdominale sau datorită mişcărilor prea bruşte ale fătului. Femeile trebuie sfătuite să evite manşetele strânse. Alimentaţia gravidei în cursul sarcinii În contextul modificărilor homeostaziei organismului femeii gravide în timpul gestaţiei. Elemente de consiliere a gravidei Ascultarea activă înseamnă că în timpul ascultării. Edemele apar deoarece organismul reţine mai multă apă în ţesuturi. Mai puţin obişnuită este apariţia edemelor la nivelul mâinilor. Scurtarea respiraţiei și oboseala Nu este neobişnuit ca femeia să obosească în primul trimestru de sarcină.6. Consumul suficient de lichide și micţiunile frecvente previn apariţia infecţiilor urinare. anemie.5. Dar dacă femeia mai are o lună sau mai mult până la termen iar contracţiile cresc în intensitate şi frecvenţă şi nu se ameliorează în repaus.2/S/55695 204 . Creşteri în greutate sub sau peste aceste valori s-au dovedit a avea un răsunet nefavorabil. Spre finalul sarcinii femeia poate simţi contracţii uterine neregulate dar care sunt normale. prin atitudinea şi cuvintele sale. asigurându-se consumul caloric de aproximativ 2400 cal/zi. Oglinda cea mai fidelă a acestui aspect este reprezentată de creşterea în greutate. un rol important revine consultaţiei prenatale şi stabilirii unui regim alimentar specific gestaţiei: 1. În cazul în care edemele cresc brusc sau duc la creştere rapidă în greutate femeie trebuie să meargă la control pentru a i se măsura tensiunea arterială și pentru verificarea sumarului de urină.3. atât asupra organismului matern.). inelele sau pantofii strânşi deoarece dacă edemele cresc aceste obiecte ar fi dificil de înlăturat.Edemele membrelor inferioare Este normală apariţia edemelor în sarcină la nivelul gleznelor. doar foarte rar ai greţuri‖. dismaturitate etc. La sfârșitul sarcinii uterul ocupă foarte mult loc astfel încât respiraţia devine mai dificilă.5 kg săptămânal). Disconfort urinar În primele şi ultimile luni de sarcină poate apărea polachiuria datorită presiunii uterului gravid asupra vezicii urinare. Metodele sunt: mijloacele non verbale. mijloacele verbale. organismul ei suferind multe schimbări. se impune o dietă adecvată. brăţările. disuria. cât şi asupra produsului de concepţie (suferinţă fetală cronică. Ele se ameliorează în şezut la în decubit și dacă se consumă suficiente lichide. te simţi bine. Dacă aceste semne apar femeia trebuie să meargă la consult și să urmeze tratament deoarece infecţiile urinare se pot agrava foarte rapid. dar aceasta nu înseamnă că este ceva patologic. Dar dacă femeia are o respiraţie foarte sacadată. ajungând la 5-6 kg în cel de-al III-lea trimestru (0. Disconfort abdominal Pot apărea pe durata sarcinii crampe sau disconfort la nivelul abdomenului inferior.4-0. Mai există alte tehnici care încurajează mama să continue: Sumarizarea/rezumarea a ceea ce spune gravida „din ce mi-ai spus.3. În cazul femeilor gravide care depun o muncă fizică foarte POSDRU/ 83/5. În realizarea acestui spor ponderal optim în gestaţie. este tahicardică ea poate suferi de boli cardiovasculare. Acest spor ponderal este diferit repartizat în timpul gestaţiei.

. peşte) . necesarul acoperindu-se cu uşurinţă prin consumul de lapte şi/sau preparate din lapte ( l l lapte de vacă conţine doza de Ca necesară). 4. Recomandările de regim alimentar pentru satisfacerea aportului caloric nu trebuie făcute mecanic. cât şi cel de calciu (în alimentaţia gravidei se recomandă minimum 1 litru lapte pe zi). Ca și pentru Fe. 6. . smântână etc. Starea de gestaţie poate fi considerată ca inducând o pierdere cronică de Na. se recomandă produse din lapte mai uşor tolerate – iaurt. . ci chiar periculoasă. nu suntem partizanii profilaxiei cu preparate de Ca. Sarcina și lactaţia impun femeii un consum suplimentar zilnic de aproximativ 8001000 mg Fe. porc. fiind necesare zilnic l 000-1200 mg Ca.ouă – 80 g. chiar în condiţiile unei absorbţii intestinale normale. Vitaminele sunt procurate prin aport alimentar şi o dietă echilibrată și completă. ci în funcţie de vârsta femeii gravide. . Glucidele – 5-6 g/kgcorp/zi. un rol fundamental în alimentaţia femeii gravide îl au laptele şi derivatele sale. alte preparate medicamentoase nu sunt utile. dar mai ales în funcţie de greutatea dinainte de sarcină (aport caloric mai mare la cele subponderale. 5. De obicei. începând din a doua jumătate a sarcinii. diminuat la cele supraponderale).Sodiul. atât pentru aportul de proteine. Lipidele – 1 g/kgcorp/zi.preparate de lapte (brânză.Calciul. În general. iaurt) – 100-200 g. necesităţile de Ca în gestaţie sunt sporite. 3. Se recomandă utilizarea sării iodate pentru a preveni deficitul acestui microelement. . Proteinele – cu o creştere de aproximativ 3 g/zi. ajungând de la 1 g proteină/kgcorp/zi la 1.Cu excepţia profilaxiei anemiei cu fier și acid folic şi a administrării de vitamina D. în general în proporţie de 50% de origine animală şi 50% de origine vegetală.5 g/kgcorp/zi. întrucât cele animale au un aport optim de amino-acizi esenţiali. Vitaminele. administrarea lor devine necesară numai în cazurile de deficienţe evidente clinic sau paraclinic.l 000 ml.fructe (2-3 tipuri) – 200-400 g.2/S/55695 205 . brânză. dintre aceste produse. aportul alimentar. astfel încât restricţia acestuia în regimul alimentar este nu numai nejustificată. cu recomandarea ca minimum jumătate să provină din fructe şi legume. . Dieta zilnică optimă pentru gravida normală trebuie să cuprindă: . POSDRU/ 83/5.lapte . favorizându-se astfel și aportul concomitent de vitamine și oligoelemente. astfel încât pentru evitarea apariţiei anemiei hipocrome este necesară administrarea profilactică.legume (4-5 tipuri) – 400 g. lapte. 2.carne (vită. placentei şi modificărilor sistemice impuse de starea de gestaţie. ocupaţia sa. Marea majoritate a acestor proteine (70-80%) trebuie să fie de origine animală – carne. modul de viaţă.100—160 g. Mineralele . . ouă – şi numai o parte din proteine de origine vegetală. a 30-60 mg Fe/zi (sub formă elementară). brânză.intensă. precum și mobilizarea Fe de rezervă sunt de cele mai multe ori insuficiente. în cazul în care are tulburări digestive de tip colitic. lapte bătut. pasăre.Fierul. necesare fătului. sporul caloric trebuie să permită un aport caloric zilnic de 2600-2800 cal.

aceasta este mult mai susceptibilă la apariţia îmbolnăvirilor. După primele 6-7 zile de la naştere.2/S/55695 206 . condimente iritante. Din păcate și în ţara noastră pe fondul sărăcirii populaţiei procentul de copii cu greutate mică la naştere este în creştere. Îngrijirile generale: se urmăresc zilnic pulsul. cu soluţii antiseptice şi se aplică pansament steril care se schimbă de 3-4 ori pe zi. 5. feţi mici. Secreţia de lohii se apreciază cantitativ şi calitativ prin inspecţia pansamentului vulvar. în anumite zone.7 Îngrijirea în lăuzia fiziologică În perioada de lăuzie imediată şi în următoarele 7-8 zile . Aceşti nou-născuți au risc letal de zece ori mai crescut decât cei cu greutate normală la naştere. Atunci când femeile au talie mică şi.Nutriţia deficitară În practică. fetele și femeile nu au suficientă hrană. Ca urmare. Secreţia lactată: este necesară inspecţia şi palparea sânilor pentru a constata prezenţa secreţiei lactate. unele fete nu cresc atât de mult cât ar putea creşte în condiţii normale. se indică gimnastică medicală pentru refacerea tonusului musculaturii abdominale şi perineale. malnutriţia este mult mai des întâlnită în populaţia feminină. îngrijirea medicală a lăuzei este esenţială în evitarea complicaţiilor puerperale. mai ales atunci când centura pelviană este îngustă. sângerări severe.mai ales care aduc în laptele mamei substanţe toxice (conservanţi. dacă apare angorjare mamară. Înainte şi după fiecare supt este obligatorie toaleta sânului cu apă călduţă fără săpun. alimentaţia va fi completă şi echilibrată. mai ales din cea cu conţinut nutritiv crescut care ajută creşterea şi dezvoltarea.3. în familiile sărace. aditivi periculoşi). TA. subponderali. femeile necesită o nutriţie diferită faţă de cea a bărbaţilor. temperatura şi diureza. cu atât mai mult cu cât de obicei externarea lăuzelor se face în ziua a 3 – 5 -a după naştere. POSDRU/ 83/5. Lăuza va bea lichide în cantitate normală. cu evitarea alimentelor care modifică gustul laptelui astfel încât copilului să nu-i placă. Dacă o femeie păstrează o sarcină pe un teren deja malnutrit. sau . ea se expune la apariţia unor complicaţii care nu se întâlnesc la gravida cu nutriţie normală: infecţii. Nutriţia deficitară poate conduce şi la apariţia altor probleme. se aplică imediat comprese locale şi antipiretice. Pe lângă aceasta. naştere prematură. Medicul de familie trebuie să cunoască şi să asigure aceste îngrijiri. Toaleta organelor genitale externe se va practica de minimum 2 ori pe zi. naşterea poate fi dificilă şi cu risc fetal. Subnutriţia face ca indivizii să fie slabi şi mult mai vulnerabili la îmbolnăviri. Deoarece. Orice modificare de miros şi culoare reprezintă un semn de alarmă.

prescrierea-administrarea Vit D. anormal. perimetrului cranian.  Examenul ombilicului.  Caracterul plânsului: Normal: viguros. înfăşatul/utilizarea pampersilor. tehnica alimentaţiei la sân. frecvența și ritmul mișcărilor respiratorii. auscultare cord.  Examinarea cordului.2.Feminin: Intumescenţa glandelor mamare – criză genitală. examen sold.6. picioare.  Prima baie a nou-născutului. stins. Uneori există divergențe de opinie. cântărirea.  Reflexul Moro: normal. Secreție oculară unilaterală. Spitalele în care există saloane "rooming in" (saloane în care stau mama cu copilul) prezinta marele avantaj că mama participă activ la primele lecții despre îngrijirea copilului.  Motilitate.1. Ex.  Sfaturi/informații oferite mamei la prima vizită la domiciliu: 6. patologic. folosirea termometrului. condiții de asepsie  Gesturi specifice: măsurarea greutății. Cei mai mulți părinți fac baia copilului în aceeași camera în care doarme acesta. Astfel. iar temperatura camerei în care stă nu trebuie să coboare sub 21 ◦C. Este mai avantajos pentru că nu se mai trece prin alte încăperi POSDRU/ 83/5. paloare.2/S/55695 207 .  Manevra Ortolani.  Examinarea tegumentelor: Normal. Fimoză .  Caracterul respirației: Permeabilitatea cavităților nazale. Baia nou-nascutului poate fi făcuta în aceeași cameră în care doarme. Temperatura camerei în care se face baia trebuie să fie în jur de 25 ◦C. acasă ea știe deja cum se alăptează corect copilul sau cum se face baia micuțului. Bunicile au o plăcere deosebită să ajute la baia nepoțelului. mai ales dacă sunt la primul copil. Dar de cele mai multe ori mama este foarte speriată când ajunge să facă singură aceste activități fără prezența unui cadru calificat sau cu experiență. slab. mamele încearcă să facă totul ca la carte. ascultarea plânsului. Vizita/Examinarea la domiciliu a nou născutului în primele 10 zile de viaţă  Condiții de examinare: dezbrăcat. Este indicat ca teoria sa fie combinată cu experiența altora.  Examinarea ficatului. acut.  Examenul organelor genitale: .  Examenul vederii: Normal. bontului ombilical. Hidrocel. NUTRITIA ŞI ÎNGRIJIREA NOULUI NĂSCUT ŞI A SUGARULUI LA DOMICILIU 6. Anormal: lipsește. depistarea unor deficite senzoriale. tonus: normal. treaz (preprandial). Atunci mamele apelează la cele mai apropiate persoane din familie. taliei.Masculin: Normal. Baia și îngrijirea tegumentelor.

Plânsul excesiv al copilului poate fi datorat şi unor tipuri de afecțiuni acute sau POSDRU/ 83/5. O metoda buna care liniștește copilul este așezarea copilului cu burtica pe pieptul dezgolit al mamei. Nu e indicata utilizarea spumei de baie pentru ca irita ușor pielea și ochii iar îndepărtarea agenților de spălare prin clătire nu este eficienta. bunica. Evitați mesele prea apropiate (un interval de aproximativ 2 ore). sunt consecințe ale unei alimentații excesive. dar să fie păstrata aceeași oră pentru ca să nu se modifice programul de mâncare și somn. Tratamentul se adresează simptomelor. E mai bine de făcut băița seara pentru că va avea un somn mai liniștit. congestia fetei. nu mai adoarme și se ivesc situații neplăcute. ale unor substanțe toxice ajunse în lapte din alimentația mamei (tutun. frecarea piciorușelor. Care este ora cea mai bună pentru baie? Undeva în jur de ora 20. Durerile spasmodice ale intestinului sunt provocate de contracții puternice ale mușchilor intestinali. Cădita va fi așezata pe pat sau pe doua scaune. Daca bebelușul este alimentat artificial laptele trebuie pregătit înainte de baie! După baie el va fi obosit și va adormi repede. Temperatura apei trebuie sa fie cam de 35◦C. Căldura corpului mamei și bătăile inimii acesteia îl liniștesc și îl securizează pe micuț. Astfel. Vibrațiile ușoare și continue cum ar fi mașina de spălat sau chiar o plimbare cu automobilul au efecte miraculoase la unii bebeluși. apoi copilul se agita. Foarte important (si dificil în același timp). bebelușul resimte tensiunea mamei pe care o preia și așa se poate intra intr-un cerc vicios.2/S/55695 208 . Putina liniște și o lumina mai blânda ajuta de asemenea. un prosop moale. fenicul și coada șoricelului. colicile și orarul nu au putut fii explicate. Primul lucru care trebuie știut este ca se manifesta în primele patru luni și apoi dispar! Plânsetele prelungite duc părinții la disperare și aceasta are efecte rele și asupra bebelușului. E important ca mama să nu se simtă abandonată cu un copil care plânge și nu-i poate face mare lucru! Însa este bine ca părinţii să înveţe să recunoască plânsul copilului. uleiuri sau creme. Se poate intra intr-un cerc vicios. cofeina. Mângâierea circulara pe burtica (de la dreapta spre stânga) îl ajuta pe acesta sa elimine aerul. sughit. Examinările radiologice. Trebuie multa răbdare. Cu toate acestea. Variațiile bruște de temperatură nu sunt bine suportate de bebeluș. Mama trebuie să încerce să nu rămână singură cu bebelușul și colicile. Legănați-l ușor. de aceea se va face baie zilnică. părinţii să-şi păstreze calmul! Stresul resimțit în urma plânsului repetat crispează. în cursul colicilor au arătat prezenta aerului blocat la nivel intestinal. ale unei inflamații a mucoasei intestinale. Calmul părinților are în schimb efectele cele mai bune! Bebelușul nu trebuie zgâlțâit sau legănat prea tare. pudre. nu jos unde e posibil sa fie curent. alcool) Trebuie de la început menționat ca nu exista medicament miraculos care sa liniștească colicile sugarului. scutece. ca și cel al pielii copilului. Colicile reprezintă o suferința pentru copil dar sunt repede uitate (după un episod surâde!).mai friguroase. Baia după masa ar putea duce la vărsături. astfel încât să aveți o poziție cat mai comoda. Se vor pregăti dinainte hainele curate și călcate ale copilului. ceaiuri de plante: chimen. În primul rând pielea copilului suferă mari transformări. fără treceri de la o persoana la alta. Săpunul folosit va fi unul special pentru bebeluși care are un ph neutru. emiteri de gaze. trebuie implicaţi tatăl. Crizele durează aproximativ 1020 de minute și se pot repeta! Deși aceste manifestări pot apărea în orice moment al zilei. Cea mai eficienta metoda este încercarea apei cu mâna sau cotul. ele sunt pregnante după-amiaza târziu sau seara și nu în timpul meselor. durerile se calmează cu cataplasme calde.  Colicile sugarului Colicile abdominale apar în primele 10 zile de la naștere și se manifesta pana la vârsta de 3 luni prin dureri abdominale care survin brusc și le putem recunoaște la nou-născuți prin plânset strident.

care va fi resimțita toata viața la nivelul celor doi.1."cerul gurii"). mai frecvent sugarul staționează. suplimente din formule destinate special acestor vârste. și numai situații care trebuie considerate ca excepționale vor putea motiva privarea de acest avantaj și drept al copilului. un moment special pentru relația copilmama. la mese succesive. Daca nou-născutul dorește o masa în timpul nopții. Se considera ca un supt nu trebuie sa se prelungească peste 20 de minute. Alimentaţia la sân (alăptarea) Laptele uman rămâne "standardul de aur". după care timpul va fi majorat la 10 minute. este bine sa-i fie satisfăcuta aceasta cerere. frecționări ale mameloanelor cu un prosop mai aspru. Unele malformații. pe care aceștia si-o acorda reciproc. Sunt foarte puține mamele care "refuza" sa-si alimenteze copilul la sân. Recomandam pregătirea sânilor încă din timpul sarcinii. care poate sa sugă. apoi scade în greutate. În cazul acesta trebuie sa va prezentați de urgenta cu copilul la un medic pediatru. cum sunt despicăturile labio palatine (malformații congenitale ale buzelor .2/S/55695 209 ."buza de iepure" sau ale boltei palatine . Prematurii cu greutate foarte mica la naștere vor primi. netulburat de agitația casei. Momentul alăptării este un moment de intimitate. în primul rând trebuie sa știm cu siguranța daca exista un semn de boala și sa nu denumim orice fel de plâns drept colici. va fi pus la sân. ci numai lapte uman în cantitate insuficienta. pot împiedică alimentarea naturala a nounăscutului. Toata lumea se așteaptă ca nounăscutul care nu primește suficient lapte sa plângă de foame. neegalate de nici o formula. ceea ce în practica este greu de sesizat. oricât ar fi ea de sofisticata. 6. pentru a obține un ritm de creștere identic cu cel din viața intrauterina. care nu au reflex de deglutiție (înghițire) sau au fost sever traumatizați neurologic intra . Este vorba de prematuri cu greutate foarte mica la naștere. Exista varianta de a se oferi sugarului cate un sân. De aceea. Mulsul sistematic și repetitiv sfârșește prin a scădea nedorit cantitatea de lapte. Nu exista lapte uman de calitate necorespunzătoare (argument care justifica introducerea alimentație "superficiale"). tuberculoza activa (mama poate transmite boala). Nou-născutul va fi pus la sân după primele 3-6 ore de viața.3. în afara de certe avantaje nutriționale. o mama cu infecție luetica (mama care are sifilis) si poate alăpta propriul nou-născut. deoarece în primele luni de viața o POSDRU/ 83/5. neoplaziile (cancer) și infecția HIV diagnosticate la mama. uneori prezintă semne de deshidratare. Orice nou-născut. Singura metoda de a menține secreția lactata în cantitate adecvata este suptul copilului. Conform recomandărilor din pediatria clasica. alternativ. alternând în timpul aceleiași alăptări. El trebuie sa decurgă intr-o atmosfera de calm și liniște. la început cate 5 minute la fiecare sân. sau cate 10 minute la fiecare sân. nici o alta metoda nefiind la fel de eficienta pentru stimularea lactației. indiferent de greutate. Toți nou-născuții sunt candidați la alimentația la sânul propriei mame. Alimentaţia nou-născutului și sugarului 6.3. alimentarea la sân creează o relație optima copilmama. intr-o încăpere separata. prin masaj. stările septice (stări de infecție ale întregului organism). Aceasta situație este probata în primul rând de un ritm de creștere insuficient. dar aceste situații sunt destul de restrânse numeric.cronice. Dintre contraindicațiile care țin de mama. oligurie (urinează puțin) sau constipație. în afara de unele incidente locale care sunt trecătoare. alături de laptele de mama. se citează: stările febrile.sau perinatal (in preajma nașterii). alimentul ideal pentru nou-născutul la termen și pentru sugarul în primele 6 luni de viața.

3. . boala Hodgkin). . 2. Alăptarea ajută mama şi copilul să stabilească o relaţie strânsă de dragoste (acest proces se numeşte bonding). posibil. Ajută la pierderea excesului de grăsime depus în timpul sarcinii. . moarte prin infecţii. Avantajele alăptării exclusive în primele 5-6 luni de viaţă. . Permite mamei călătorii cu copilul (este gata preparat. 2. De obicei. iar la copilul mare scade riscul de obezitate. Pe termen lung: 1. deoarece este diferit de laptele uman.Laptele de mamă este uşor de digerat și este utilizat eficient de către organismul copilului. Comoditatea administrării. Avantajele psihologice ale alăptării 1. Avantajele laptelui de mama şi ale alăptării pentru copil. infecţii respiratorii.2/S/55695 210 .Laptele de mama protejează sugarul (predispus genetic) de alergie: wheezing (respiraţie şuierătoare).Laptele de mamă conţine substanţele nutritive de care are nevoie sugarul. 3. la temperatura potrivita şi steril). Contractă uterul şi scurtează durata sângerării după naştere. în cantităţi şi proporţii adecvate pentru o creştere şi dezvoltare armonioasă. Avantajele alăptării pentru mamă: Alăptarea protejează sănătatea mamei pe termen scurt şi lung. după masa din cursul nopții atât mama cat și copilul. ochiului şi intestinului copilului. Pe termen scurt: 1. . lipsa oricărei investiții financiare și mai ales enormul avantaj nutrițional pe care îl oferă alimentarea sugarului cu lapte matern face din aceasta modalitatea optima de hrănire a sugarului. Metoda da rezultate în special în mediile dezavantajate economic pentru care alimentarea cu formule este un lux pe care mamele nu si-l pot permite. . diabet juvenil tip I şi de unele cancere infantile (limfom.2.pauza alimentara de 6-8 ore poate fi intolerabila pentru copil. Relaţia de afecţiune se stabileşte mai repede dacă mama alăptează imediat sau curând după naştere. Scade fertilitatea şi permite spaţierea naşterilor (conservă depozitele nutritive ale mamei şi reduce prevalenţa copiilor cu greutate mica la naştere). 6. Scade riscul de cancer de ovar şi. Orice alt lapte nu este la fel de bun pentru copil. alergie la proteinele alimentare (enteropatie). dorm liniștiți și fericiți. Această legătură sufletească se realizează prin contactul piele la piele şi prin privirea ochi în ochi. 2.Alăptarea scade riscul de moarte subită a sugarului. astfel reduce incidenţa anemiei postpartum (de unde rezultă importanţa alăptării precoce şi frecvente).Laptele de mamă ajuta dezvoltarea creierului. Mama care alăptează se simte satisfăcută emoţional şi se poartă mai afectuos cu copilul.Alăptarea (suptul la sân) scade riscul de otită la copilul mare. 1.Laptele de mamă (şi alăptarea) protejează copilul de infecţii: diaree. de sân. B. ea POSDRU/ 83/5. Avantajele alăptării A. Alte avantaje ale laptelui de mamă (alăptare exclusivă): scade riscul de anemie şi rahitism la sugar. .

minerale. fiecare. Axul intero-mamar. mers la consultaţii şi spital. .2/S/55695 211 . a). Protecţia faţă de infecţii. puii de animale cresc mai repede decât copilul şi de aceea au nevoie de lapte care să conţină mai multe proteine. Intr-adevăr. Laptele de mamă nu este numai o sursă excelentă de hrană pentru copilul mic.Laptele animal conţine mai multe proteine decât laptele uman.Se cheltuieşte mai puţin pentru medicamente. Grăsimile aduc majoritatea caloriilor de care are nevoie organismul. lactoza contribuie la dezvoltarea creierului. Lactoza aduce calorii.se va plânge mai puţin de timpul pe care trebuie să-l acorde copilului şi de suptul din timpul nopţii. De asemeni. proteine. .Laptele uman are cel mai mic conţinut în proteine dintre toate lăpturile de mamifere. vitamine. grăsimi. ci îi oferă POSDRU/ 83/5. preparare. . Proteinele au un rol nutritiv important. Alăptarea ar putea contribui la reducerea abuzului şi abandonului.Nu se pierde timp pentru cumpărături. asistenţă medicală. . . . Protecţia faţă de infecţii. reprezintă o hrană importantă pentru flora microbiologică (bifidobacterii şi lactobacili). Banii economisiţi pot fi folosiţi pentru ceilalţi membri ai familiei  Diferenţele în substanţe nutritive dintre laptele uman şi cel animal Toate lăpturile mamiferelor conţin apă. aşa încât se poate crede că mai multe proteine sunt mai folositoare. La vârste mai mari va fi capabil să stabilească mai uşor relaţii sociale. Apa astâmpăra setea. Avantajele economice ale alăptării Economii pentru familie .Laptele uman conţine mai multă lactoză decât laptele animal. S-au calculat 3 litri de apă pe zi pentru reconstituirea laptelui şi sterilizare prin fierbere. . Proteinele ajută la creştere. diaree şi infecţiile respiratorii.Alimentaţia mamei care alăptează costă mai puţin decât alimentaţia artificială. lactoză. .Alăptarea înseamnă economii de bani şi timp: Nu se cheltuiesc bani pentru formule de lapte.Se cheltuieşte mai puţin pentru alte metode contraceptive. Unele studii arată că acei copii cu greutate mică la naştere care au fost alăptaţi în primele săptămâni de viaţă rezolvă mai bine testele de inteligenţă în copilăria tardivă în raport cu cei alimentaţi artificial. 7 cutii în a două lună şi 8 cutii pe lună în următoarele 4 luni. deplasări la spital și la cabinetele de consultaţii. adică 5 cutii în prima lună. împreună cu grăsimile asigură un aport mare de calorii în volum mic de lapte. Lactoza ajută la absorbţia calciului în intestinul subțire (ileum). Copilul care suge la sân plânge mai puţin și se dezvoltă intelectual și emoţional mai repede și mai bine. îngrijirea copilului bolnav. .Nu se cheltuieşte pentru biberoane şi tetine. C.Se cheltuieşte mai puţin pentru materialele utilizate în timpul menstruaţiei. Rinichii imaturi ai sugarului alăptat vor avea de eliminat cantităţi mai mici de deşeuri proteice decât cei ai sugarului alimentat cu lapte animal. D. 3. fiind perfect adaptat atât nevoilor de creştere ale copilului mic cât şi capacităţii funcţionale a rinichiului său.Nu se cheltuiesc bani suplimentari pentru apă și combustibil. Pentru un copil alimentat artificial sunt necesare în primele 6 luni de viaţa 44 cutii de lapte praf a 500 gr. .

acestuia și protecţie faţă de infecţii. 1. limfocite . Protecţia faţă de infecţiile respiratorii. Sugarii hrăniţi artificial (cu formule sau cu lapte de vacă) au un risc de 3 respectiv 4 ori mai mare de deces prin pneumonie decât cei alăptaţi. biberoane și tetine incorect spălate și sterilizate. M (IG M) . Alăptarea ar putea să protejeze sugarul faţă de holeră sau dizenterie până la vârsta de 2-3 ani. . b) Protecţia faţă de diaree Un studiul efectuat în Filipine. iar contactul piele – pe . Sugarii care au primit apă sau ceai pe lângă alăptare au avut un risc de diaree mult mai mic în comparaţie cu cei alimentați artificial şi cu cei alăptaţi parțial. Un studiu efectuat în Brazilia. prin contaminarea laptelui praf din cutii păstrate în condiţii necorespunzătoare. POSDRU/ 83/5. Informaţii suplimentare: Unele studii arată că alăptarea protejează copilul de moarte prin diaree până la 1 an și chiar până la 2 ani în cazul copiilor malnutriţi. la sugari între 8-12 luni. cărora le sustrage fierul necesar pentru a se înmulţi şi îi face vulnerabili la acţiunea antibioticelor.leucocite : macrofage. Contaminarea poate proveni din apă. dar riscul a fost crescut faţă de cei alăptaţi exclusiv ( de 3 ori mai mare). .piele din timpul alăptării colonizează copilul cu microbii saprofiţi ai mamei. pielea şi alte organe și ţesuturi. G (IG G). E. antivirali. la copii cu vârsta între 0-2 luni compară riscul de diaree la cei care nu au fost alăptaţi exclusiv în raport cu sugarii alăptaţi exclusiv: sugarii alimentaţi artificial au avut cel mai mare risc de diaree (de 17 ori mai mare). În plus. laptele matern preluat direct din sân nu este infectat prin manipulare. ajută dezvoltarea germenilor saprofiţi în intestin şi împiedică creşterea germenilor patogeni. Cel mai mare risc de diaree se observă la cei care nu au primit deloc lapte de mamă. prin mâini nespălate.factorul bifidus care. privitor la riscul de moarte prin pneumonie în funcţie de tipul alimentaţiei arată că riscul de deces prin pneumonie este cel mai scăzut la sugarii alăptaţi exclusiv. dar mai mic decât cei care nu au primit deloc lapte de mamă).celule vii care luptă împotriva infecţiilor. .factori anti bacterieni. sistemul imun nu este dezvoltat ca la copilul mai mare sau la adult. În primul an de viaţă. Sugarii care au primit în afară de lapte de mamă şi suplimente de hrană (alăptare parţială) au avut un risc de diaree de 13 ori mai mare (mai mare decât cei alimentați exclusiv la sân. antifungici.lizozim: care protejează copilul faţă de germeni Gram pozitiv şi faţă de unele virusuri. Protecţia este maximă în cazul alimentaţiei exclusive. Copiii alimentaţi artificial au risc mare de diaree deoarece laptele animal sau formulele nu conţin factori antiinfecţioşi şi alimentele artificiale pot fi contaminate cu bacterii patogene. .2/S/55695 212 . . antiparazitari(Giardia). Laptele de mamă conţine o serie de factori cu rol antiinfecţios: .anticorpi împotriva bolilor la care ea a fost expusă: imunoglobuline A (IG A de tip secretor sau de suprafaţă).factori de creştere care maturizează intestinul. dar mai mic decât cei care nu au fost deloc alăptaţi.lactoferina : care protejează copilul faţă de germeni patogeni intestinali. aşa încât sugarul este mai vulnerabil faţă de infecţii. în prezenţa lactozei. Sugarii alăptaţi parţial au un risc de deces mai mare decât cei alăptaţi exclusiv.

pe care mama îi produce. 2. Necesarul pentru lactaţie ar putea fi acoperit crescând cantitatea de hrană pe care femeia o consuma înainte de a fi gravidă sau de a alăpta.Necesarul de hrană pentru mama care alăptează Mama care alăptează trebuie să mănânce suficientă hrană pentru a produce lapte evitând consumul din propriile ţesuturi. Copilul poate să fie hrănit cu lapte muls. este inconştientă sau prea slăbită. încercaţi să găsiţi o persoană care să stea lângă ea și să o supravegheze pentru ca să nu-şi agreseze sau neglijeze copilul. Mamele cu TBC sau lepră n-ar trebui separate de copil. Dacă este cazul. Hrana suficientă evită consumul din propriile ţesuturi. În realitate. Dacă aceste calorii provin din alimente variate.6. va avea un risc mai mic de a da naştere unui copil cu greutate mică. Dacă ea nu doreşte să alăpteze sau se simte prea rău. dacă este posibil. sau cu lapte artificial dacă este necesar. pot constitui o bună protecţie pentru copil. nu numai în primele zile. Dacă mama este atât de bolnavă încât este absolut incapabilă să aibă singură grijă de ea şi copil. Dacă mama are febră. Laptele ar trebui administrat cu căniţa astfel încât el să vrea să sugă de îndată ce alăptarea poate fi reluată. internaţi şi copilul astfel încât să poată să continue alăptarea (dacă starea ei permite). În infecţiile obişnuite alăptarea nu creşte riscul copilului de a se infecta. Această recomandare trebuie făcută mai ales mamelor sărace. Dacă ea are o boală psihică. POSDRU/ 83/5. nu uitaţi să o întrebaţi dacă are un copil pe care îl alăptează. de ex. 5. Mamele care pot să-şi permită să mănânce conform apetitului nu au nevoie de sfatul de a mânca mai mult.  a fost sfătuită să întrerupă alăptarea. iar laptele să fie administrat copilului cu căniţa. vitaminele și mineralele adiţionale necesare. Modalităţile prin care puteţi ajuta o mamă să alăpteze atunci când este bolnavă sunt următoarele: 1.2/S/55695 213 . 3. Femeia hrănită adecvat înainte și în timpul sarcinii va avea depozite de energie pentru lactaţie şi. ei pot fi trataţi împreună. Ea ar putea să fie sfătuită să respecte reguli de igienă. pentru ca să se simtă bine şi să aibă energie pentru a-şi îngriji familia. sugeraţi-i să colecteze laptele ca să-şi păstreze secreţia de lapte. O mamă bolnavă poate să renunţe la alăptare din diferite motive:  se teme că boala ei se poate transmite la copil. Alimentaţia suplimentară necesară unei mame care alăptează trebuie să-i aducă un surplus de 500 calorii. Alimentele sau suplimentele nutriţionale trebuie oferite mamei pe toată durata alăptării.3. Permiteţi mamei să alăpteze dacă poate să facă acest lucru. Dacă trebuie să se interneze în spital. 6. este posibil ca altcineva să extragă laptele din sânii ei. încurajaţi-o să bea mai multe lichide. în acelaşi timp. ele trebuie sfătuite să mănânce alimente variate. Sugeraţi-i să mulgă laptele cu aceeaşi frecvenţă cu care ar fi alăptat copilul sau cam la 3 ore interval. mama va primi automat proteinele. încercaţi să ţineţi copilul lângă ea și îngrijiţi-i împreună. nu o separaţi de copil. care nu pot să-şi permită să mănânce alimente speciale. pentru ca secreţia de lapte să nu scadă din cauza deshidratării.3.  ea poate fi internată în spital și separată de copilul ei.  Alăptarea când mama este bolnavă. Anticorpii. 4. Când trataţi o femeie bolnavă. Asiguraţi-o că poate să continue alăptarea și că o veţi ajuta. este arareori necesar ca o mamă bolnavă să oprească alăptarea.

Dacă ea oferă copilului alimentaţie complementară protecţia este mai puţin eficientă. dar concentraţia și efectele adverse posibile asupra copilului variază foarte mult.  decizia de a continua sau a întrerupe alăptarea la mama care primeşte medicaţie trebuie atent cântărită în raport cu riscurile alimentaţiei artificiale la sugar. Alăptarea conferă protecţie parţială după 6 luni. adică este amenoreică după naştere şi. Aproape toate medicamentele luate de mamă sunt secretate în lapte.  să se întrerupă alăptarea temporar dacă există indicaţii imperioase pentru o anume medicaţie maternă care ar putea influenţa negativ copilul. Dacă sugarul prezintă simptome care nu sunt clar legate de ingestia medicamentului de către mamă. probabil. efectele adverse posibile nu pot fi apreciate după doza totală ingerată deoarece:  unele medicamente prezente în laptele matern nu sunt absorbite de copil. POSDRU/ 83/5. Totuși. medicamentele în timpul alăptării. Alăptarea poate să protejeze mama de o nouă sarcină numai atât timp cât nu are menstruaţie. fertilitatea ei a revenit şi alăptarea nu o protejează. Concentraţia medicamentelor în lapte depinde de caracteristicile şi farmacocinetica medicamentului. acele medicamente cunoscute ca având cele mai mici efecte negative asupra sugarului.  sugarul poate să aibă o sensibilitate specială la un medicament care nu este toxic la copii mai mari şi la adulţi. concentraţia în lapte este destul de apropiată de cea din plasma maternă. se impune o atentă investigare a corelării simptomelor cu drogul în cauză. astfel. în mare măsură. mai ales dacă este vorba de un medicament ale cărui efecte nedorite asupra sugarului nu au fost testate suficient.  Alăptarea şi medicaţia maternă Necesitatea ca o mamă care alăptează să primească medicamente poate să ridice dificultăţi în alăptare. în lapte.  altele. Alăptarea poate să ofere o bună protecţie în primele 6 luni după naştere dacă mama alăptează exclusiv și frecvent. fără ovulaţie. acest lucru este adevărat mai ales la sugarii în prima lună de viaţă. cu condiţia ca ea să continue să alăpteze frecvent ziua şi noaptea. În general. astfel încât cantitatea medicamentului ingerat de copil depinde. de cantitatea de lapte consumată.  Alăptarea pentru a amâna o sarcină.2/S/55695 214 . Totuşi. De îndată ce mama se însănătoşeşte. în primul rând. Alăptarea poate să întârzie întoarcerea la ovulaţie şi la revenirea menstruaţiei şi.  să se prescrie. ajutaţi-o să-şi crească secreţia de lapte și să reia alăptarea.deci.  mama să ia medicamentul în timpul sau imediat după alăptare. dar ea poate să facă uz de alte metode de planificare familială. Dacă are menstruaţie. Recomandările generale în privinţa administrării de medicamente mamei care alăptează sunt:  să se evite. se pot acumula în organismul copilului dată fiind capacitatea redusă de eliminare. să ajute la spaţierea sarcinilor.  să fie supravegheat atent sugarul pentru efecte adverse posibile. în schimb.7. ziua și noaptea. pentru a se evita perioada de maximă concentraţie în sânge şi. când mama este obligata să hrănească sugarul și cu alte alimente. După 6 luni mama poate să rămână gravidă chiar dacă nu i-a revenit menstruaţia. cât mai mult posibil. această protecţie parţială este folositoare.

nu va depăşi. Medicamente care impun întreruperea temporară a alăptării: substanţe radioactive. se va face în ritm relativ rapid la copilul la care diversificarea începe la 5-6 luni.2 ani de ex. Medicamente uzual compatibile cu alăptarea: majoritatea medicamentelor folosite în mod uzual. fie şi a unor cantităţi mici.scaune normale .după începutul diversificării alimentaţiei. suc de POSDRU/ 83/5. la care nu se pot folosi aceste formule „de continuare‖ sau de durată. 3.5-6 luni la sugarul alimentat exclusiv la sân sau artificial cu formule pentru sugari. ergotamina. începând din luna a 5 a. Toate acestea se recomandă a fi oferite în cantitate minimă de 500 ml/24 ore. etc. menţionate mai sus. Trebuie combătută tendinţa mai veche a diversificării precoce. după vârsta de 5-6 luni. Lactovit.absenţa semnelor de boală . chiar 2 ani. Milumil. în condiţiile în care s-a început diversificarea corectă. principiul „celor două glucide‖ fiind respectat în continuare (adaos de zahăr 5% și de făină de orez sau alte cereale fără gluten.  ÎNŢĂRCAREA se va face cât mai târziu posibil. sindromul de colon iritabil. sărurile de aur și thiouracilul. precum și stabilirea unor reguli rigide (exemplu: interdicţia de a se administra mai mult de două mese de lapte după vârsta de 5-6 luni. 2%). secară. cu formule „de continuare‖ sau „parţial adaptate‖ (numite și formule ―pentru vârsta a doua‖). . tapioca). până la 1 an. În cazurile extreme. piersică). laptele integral (laptele praf convenţional sau lapte de vacă). formulele de lapte ―de început‖ vor fi înlocuite.2/S/55695 215 . La copilul cu diversificarea începută la 4-4 1/2 luni. La sugarul alimentat artificial sau mixt. se vor evita înaintea vârstei de 6 luni. Făinurile cu gluten (grâu. Se pot folosi şi „formulele de durată‖ care acoperă nevoile nutritive de la naştere pâna la 1 . Morinaga. 2. etc. preferându-se orezul și alte cereale fără gluten (porumb. 500-600 ml/24 ore. ritmul va fi mai lent-progresiv. Se recomandă succesiunea următoare: . ovăz).4-4 luni şi jumătate la cel alimentat cu lapte praf convenţional sau lapte de vacă. Achiziţiile recente demonstrează legătura între diversificarea precoce şi consecinţele imediate şi tardive (alergiile alimentare. cu adaos de suc de citrice (lămâie. Similac. Introducerea noilor alimente va respecta particularităţile copilului. Medicamente contraindicate în timpul alăptării cunoscute pentru efectele adverse asupra copilului: medicamente anticanceroase (antimetabolice).evitarea introducerii a două alimente noi în aceeaşi zi Introducerea noilor alimente unul după altul. portocală). 1 an şi 1/2. Sunt considerabile avantajele oferirii. Diversificarea alimentaţiei Vârsta începerii diversificării (introducerea alimentelor solide) . de lapte de mamă. a 6 a.) Condiţii necesare: . precum şi obiceiurile alimentare.Medicamentele care ar trebui să fie administrate mamei ar putea fi împărţite în trei categorii: 1.).primul aliment introdus este supa de legume urmată rapid de piureul de legume apoi urmează fructele (măr.

şcoli) boala cuprinde aproape pe toţi copiii care nu au suferit în trecut de rujeolă sau nu au fost vaccinaţi. pe jumătate închise. Rujeola (pojarul) Este o boală contagioasă produsă de un virus şi caracterizată prin febră mare. struguri.gălbenuşul de ou este util imediat după introducerea cărnii dar nu înainte de 5 luni. La bolnavii care au primit gammaglobulină. Erupţia de rujeolă este formată din pete roşii de diferite mărimi.legume (roşie. acestea nu se recomandă sugarului (risc de diaree. Perioada eruptivă. strănutului. pepeni. în plus. copilul este somnolent. în general. Invazia (perioada catarală sau preerupţia) durează 3-4 zile. iar febra scade. pleoapele sunt uşor umflate. căci până la această vârstă complicaţiile sunt frecvente și grave. tusei. Este de dorit ca un copil să nu facă pojarul sub vârsta de 3 ani. În colectivităţile de copii (creşe. Apare catarul oculo-nazal: copilul strănută. ochii lăcri mează. Sub vârsta de 2 ani. exclusiv peştele alb. carnea de animal tânăr: viţel. Erupţia (exantemul) apare pe piele după 3-4 zile de la începutul bolii. A doua zi petele apar și pe trunchi. cu o mortalitate încă destul de ridicată.11). iar pe vălul palatului se constată mici puncte hemoragice. Carnea de porc este contraindicată. se pot folosi după vărsta de 9-10 luni (risc de alergie cutanată/respiratorie). Fundul gâtului este roşu-aprins.se introduce cel mai devreme la 4 1/2 luni. brânză de vaci. morcov). conjunctivele se înroşesc. de 10-12 zile. Incubaţia este fixă. pe care copilul le proiectează în jurul său în timpul vorbirii. ca de exemplu banalele şi kiwi. abundentă. papanaşi. care este alergizantă şi. Copilul pare "răcit" și boala poate fi luată drept "gripă". În momentul în care erupţia a ajuns la mâini şi picioare. Copiii mai mari se plâng de dureri de cap și de dureri musculare. După vârsta de 3 luni când dispar anticorpii transmişi de mamă (dacă ea a avut boala) copiii pot face pojar la orice vârstă. pui. proteină de calitate inferioară. . incubaţia se poate prelungi până la 28 de zile.. În faza de invazie este caracteristic semnul lui Koplik. colon iritabil). refuză să mănânce.1. La sugarul mai mare de 8-9 luni. se va include. grădiniţe. Vocea poate deveni răguşită. În tot timpul erupţiei. pe faţă şi pe gât (fig. tuşeşte.4. Febra creşte treptat. . carnea de găină sau de vită. prin picăturile de salivă. Copiii între 1 şi 10 ani sunt deosebit de receptivi. de la un alt copil bolnav. întâi după urechi. dar foarte proaspăt. Rujeola se transmite numai direct. din nas se scurge o secreţie apoasă. lumina îl supără. iar în următoarele 23 zile se extind dinspre rădăcina membrelor până ajung la degete. ciulama. diverse cereale fortificate industrial etc. treptat. pe mucoasa obrajilor. Starea generală se înrăutăţeşte. în dreptul măselelor. secreţiile nazo-faringiene și conjunctivale. cireşe. "guturai" sau "rino-faringită". Boala se transmite prin aer ("cale aerogenă"). tuse. febra se menţine mare (39-40°C). ajungând la 39-40°C. budinci. începe să pălească pe faţă și gât. POSDRU/ 83/5. alte fructe decât cele menţionate. imediat sau la distanţă. boala este urmată adesea de complicaţii pulmonare grave. Bolile nou născutului 6. evitându-se. Peştele. prune. 7.4. Modul de transmitere. 6. În ceea ce priveşte pulpa unor fructe ca: pere.2/S/55695 216 . conţine o cantitate mare de gelatină. secreţii nazale și oculare şi o erupţie caracteristică. se poate folosi. o gamă mai largă de alimente: iaurt. presărate pe mucoasă. până când apare erupţia. apar câteva pete roşii centrate de mici ridicături albe (aspect de boabe de griş). care este contagios timp de 4-5 zile înainte de apariţia erupţiei și pe toată durata erupţiei. cu formă neregulată.

vărsăturile. se face din nou baie generală. erupţia păleşte şi dispare în ordinea în care a apărut (de sus. Petele dispar la apăsare. infecţii ale pielii). dacă nu există condiţii pentru îngrijirea în familie. reactivitatea organismului scade mult. greoaie și se însoţeşte de geamăt. otite. în jos). va fi bine aerisită și se va întreţine o atmosferă umedă (vase cu apă pe sobă. iar copilul geme. După rujeolă. copilul continuă să "zacă" şi refuză mâncarea.. prosoape umede lângă sobă). apoi apare o descuamaţie fină. Camera copilului nu va fi supraîncălzită. Copilul de vârstă şcolară poate relua activitatea şcolară după 14 zile de la începutul bolii. Este greşită părerea după care în rujeolă se ţine un regim strict. creşă). punând adesea în pericol viaţa copilului. Crupul rujeolic (laringita obstruantă) poate duce la asfixia copilului prin micşorarea sau astuparea laringelui. diareea. rămân nişte pete cafenii.pe alocuri confluente. De îndată ce a scăzut febra. care durează circa o săptămână. fără sare. colonie. ci i se vor da cu răbdare și în cantităţi mici lichide din abundenţă. Perioada de convalescenţă începe de 6-8 zile de la începutul bolii. în funcţie de vârstă și de preferinţele sale. De aceea. Rujeola se îngrijeşte la domiciliu sub supravegherea medicului. mai rare care uneori nu cuprind toate regiunile corpului și dispar mult mai repede. respiraţia devine mai frecventă. POSDRU/ 83/5. ziua. În locul erupţiei. diaree gravă. Tusea și secreţia nazală dispar treptat. dar foarte gravă). izolate. dacă se plânge de urechi sau de dureri de cap. în acest fel.Copiii la care s-au administrat gammaglobuline în primele zile de incubaţie pot prezenta o erupţie foarte discretă: pete mici. seara. spital. După 3-4 zile de la apariţia erupţiei. la pipăit se simt uşor reliefate și catifelate. aşa că infecţiile microbiene îmbracă forme grave. pneumonii interstiţiale. encefalita (rară. Imediat ce revine apetitul. pneumonie acută). ca tărâţa mai accentuată pe faţă. între pete rămân totdeauna zone de piele sănătoasă. Dintre complicaţiile mai puţin frecvente se pot cita în ordinea frecvenţei: stomatite. mastoidită. dacă au apărut complicaţii. drumul tuberculozei. guturai. Tratament. În timpul cât este febril și copilul refuză să mănânce nu va fi forţat să mănânce. În cazul copiilor cu vârsta până la 3 ani. În 9-10 zile boala se vindecă. mama beneficiază de 14 zile de concediu pentru îngrijirea copilului bolnav.2/S/55695 217 . după ce a pălit erupţia. dacă a apărut la un copil într-o colectivitate închisă (preventoriu. copiii cu tuberculoză în antecedente se vor controla ulterior prin examene medicale şi radioscopii pulmonare. casa copilului. respiră greu. Se va evita contactul cu alte persoane care suferă de alte boli (gripă. şi tragerea perdelelor la ferestre. fără grăsimi și fără carne. aşa că se va atenua lumina prin folosirea de becuri slabe. Internarea este necesară: dacă rujeola a apărut la un copil care suferea deja de o altă boală (otită. febra începe să scadă. amigdalite. copilul devine mai vioi și cere de mâncare. Febra persistă. Pneumonia este complicaţia cea mai frecventă la copilul sub 2 ani. tusea se accentuează. În tot timpul perioadei febrile și a complicaţiilor. La un copil cu rujeolă se bănuie o complicaţie dacă: febra persistă sau apare din nou după ce temperatura revenise la normal timp de 2-3 zile. grădiniţă săptămânală. Complicaţiile sunt frecvente mai ales la copiii până la 2 ani. dacă. lumina excesivă îl supără. internat. după mai multe zile. i se poate da un regim normal. copilul va sta la pat. dacă tusea devine mai frecventă și mai supărătoare. Tratament igieno-dietetic. Când copilul prezintă catar oculonazal. Rujeola este o boală care slăbeşte mult capacitatea de apărare a organismului şi deschide. Starea generală se ameliorează.

cu evoluţie scurtă şi foarte uşoară produsă de un virus. Durează 1-3 zile. oreion) sau MRM (Masern. liniştitoare ale sistemului nervos.2/S/55695 218 . Pentru com-baterea febrei și a durerilor de cap se recomandă: Paracetamol (supozitoare. Roteln. generalizată. Dă o imunitate solidă pe viaţă. se aplică săculeţ cu sare sau mălai încălzite (schimbate des) şi se duce copilul de urgenţă la spital. Se caracteri-zează prin: erupţie cutanată (pe piele) și adenopatii (mărirea unor grupe ganglionare). macaroane). În caz de complicaţii (bronhopneumonie. în ultimul timp se practică rapelul. În caz că o femeie gravidă care nu a suferit în trecut de rubeolă vine în contact cu un bolnav de rubeolă. Este produsă de un virus şi se caracterizează printr-o erupţie veziculoasă. 6.3. pâine. Mucoasa faringiană este roşie. dureri de cap. Tratament. numai prin contact direct. Dacă survine crupul rujeolic. Alimentaţia va fi normală.300 g (pentru copii). Izvorul de infecţie este copilul bolnav (sau adultul cu Herpes Zoster POSDRU/ 83/5. 1 -3 tablete seara.015 g. Rubeola (pojărelul) Rubeola este o boală contagioasă. pe trunchi. sirop sau tablete în funcţie de vârsta copilului) sau supozitoare de Algocalmin de 0. copilul va sta în pat. după denumirea germană). pe lângă urmărirea clinică va fi trimisă la un Centru de Hematologie sau la o clinică de boli infecţioase pentru dozarea anticorpilor.2.Femeile gravide care nu au avut boala în copilărie vor fi ferite să vină în contact cu copiii bolnavi de rubeolă. Contagiozitatea bolii este redusă. dacă apare la femei gravide.4. Erupţia este variată. Perioada de invazie este scurtă (1 -2 zile) sau poate lipsi. semănând adeseori cu cea din rujeolă. Cât are febră. Rubeolă se vindecă totdeauna fără complicaţii. Receptivitatea este mai mare la copiii între 5 şi 15 ani. otită). fructe. rareori cu cea din scarlatină. Cel mult. iaurt. Vaccinul antirujeolic poate fi administrat şi în asociere cu cele antirubeolic şi anti oreion (RRO = rujeolă. poate determina malforma-ţii congenitale. cu evoluţie uşoară. Incubaţia este de 14-21 zile. calmante ale tusei (poţiuni expectorante). şi la urmă pe membre. Ganglionii limfatici suboccipitali (de la ceafă) şi cei laterocervicali (uneori chiar toţi ganglionii) sunt măriţi. prin picături de salivă de la bolnav la sănătos. lapte.Tratament medicamentos. Rubeola este importantă prin faptul că. Alteori este foarte discretă şi de scurtă durată. Este mult mai redusă decât în cazul rujeolei (uneori de-abia se observă) şi se manifestă prin pete roşii-palide. Se vor da medicamente pentru combaterea febrei: Paracetamol (sub formă de supozitoare. se va da o alimentaţie mai uşoară (ceaiuri. Erupţia este de multe ori singurul semn al bolii. se vor administra antibiotice la indicaţia medicului. Apare mai întâi pe faţă. 6. mama salariată beneficiază de un concediu medical de 5 zile. Varicela (vărsatul de vânt) Varicela este o boală foarte contagioasă. Importanţa bolii. tablete sau sirop) şi fenobarbital tablete de 0. apoi se întinde pe gât. care se unesc între ele. rubeolă. Când copilul nu a împlinit 3 ani. Modul de transmitere.4. biscuiţi. La început copilul prezintă febră mică (până la 38°C). Mumps. uşoară secreţie nazală și conjunctivală. Boala se transmite pe cale aeriană. Vaccinarea antirujeolică este obligatorie și se practică la vârsta de 9-14 luni în companii organizate de Dispensarul teritorial. în perioada cât are febră. pireuri de legume.

pireuri de legume. precum și prin conţinutul elementelor eruptive.2/S/55695 219 . făinoase. Invazia (perioada preeruptivă) este scurtă (1-2 zile) cu manifestări discrete: febră uşoară. dacă nu au fost infectate sau rupte de copil. aşa că în cursul evoluţiei bolii pe pielea copilului se găsesc concomitent elemente eruptive de toate vârstele. Ea poate apărea și pe mucoase (în gură. Către a 3-a zi. până la apariţia crustelor (14-21 de zile). în perioada febrilă. subsoare. se vor tăia unghiile scurt.eruptiv) care este contagios pe toată durata bolii. indispoziţie. stomatite. evitând astfel ruperea veziculelor şi crustelor. se poate face duş sau baie într-o cadă perfect curată. strănut. Lenjeria de corp şi de pat se va schimba zilnic.În cazul în care copilul bolnav nu a împlinit 3 ani. de mai multe ori pe zi. Pustulele se transformă apoi în cruste. iar celor mici li se vor înfăşura mâinile în vată și tifon. care să nu jeneze sau să strângă copilul. de la macule până la cruste). conjunctivelor (instilaţii cu ser fiziologic). favorizate de scărpinat şi de lipsa de îngrijiri ale pielii: piodermită. curăţirea pleoapelor de secreţii cu apă fiartă şi răcită și a mucoasei genitale (spălare cu soluţii dezinfectante slabe sau cu apă). În timpul fazelor eruptive se va face baie parţială. lichidul din vezicule se tulbură (devin pustule). din lapte. copilul va fi spălat pe mâini cu apă caldă. se va menţine o igienă riguroasă a mucoasei bucale (se va clăti. se vor folosi scutece. Erupţia este pruriginoasă (se însoţeşte de mâncărime). Alimentaţia va fi formată la început. Faringele este roşu. pielea se va pudra cu talc sau cu mixtură mentolată. prin secreţiile nazofaringiene eliminate prin vorbire. Perioada de incubaţie este în medie de 14 zile (10-21 de zile). O complicaţie gravă. dureri de cap și musculare. pe cale aeriană. pe mucoasa genitală). când se menţin cruste puţine. crustele nu lasă semne. dar mai ales la copiii între 2 şi 15 ani. dar foarte rară. care se desprind în circa 7-10 zile. Complicaţiile cele mai frecvente sunt infecţiile secundare ale veziculelor prin microbi obişnuiţi (stafilococi. streptococi etc). abcese. săpun şi peria de unghii de mai multe ori pe zi. este meningoencefalita variceloasă. largi. pe conjunctive. Numărul elementelor de varicelă este variabil: uneori numai câteva (5 -20). Când copilul îşi rupe crustele sau dacă veziculele se suprainfectează. Pentru evitarea suprainfectării veziculelor se recomandă: copiii mari vor fi sfătuiţi să nu se scarpine. Imediat ce a trecut perioada febrilă şi/sau jena la mestecat sau înghiţit. copilul va primi un regim alimentar normal. semănând cu picăturile de rouă. cămăşuţe sau pijamale moi. rareori acestea pot duce la septicemie. se vor da numai alimente moi. rămân cicatrice. zonele genitale etc). Dacă pe mucoasa gurii există vezicule supărătoare. Copilul va fi ţinut în casă pe toată perioada erupţiei. alteori sunt foarte numeroase. Tratament. flegmoane. cu o cârpă umedă se spală zilnic zonele cu cute sau expuse la infecţii (gât. conjunctivite. ceaiuri. Receptivitatea la boală este foarte mare la toate vârstele. se vor curăţi cu un tam-pon cutele şi plicile pielii. POSDRU/ 83/5. care în câteva ore se umflă puţin (papule) şi apoi se transformă în vezicule care conţin un lichid limpede. Boala lasă o imunitate solidă şi durabilă. împrăştiate pe toată suprafaţa corpului. Boala se vindecă repede și fără vreun tratament special. Perioada de stare se caracterizează prin erupţia care apare în tegumente (inclusiv pielea acoperită cu păr) şi ia aspectul unor pete roşii. supe. Erupţia de varicelă apare în mai multe valuri. durata concediului se socoteşte de la începutul bolii. fructe. Boala se transmite direct de la bolnav la sănătos. mama beneficiază de un concediu de 14 zile. tuse. Spre sfârşitul bolii. cu ceai de muşeţel).

Începutul este înşelător. Apogeul frecvenţei este spre a 3-a săptămână a bolii. În acest stadiu boala este greu de recunoscut. hemoptizie. în formele uşoare câteva. cântecul de cocoş sau cu cotcodăcitul găinilor. Izvorul de infecţie îl constituie bolnavul de tuse convulsivă. vâscoase. prin picăturile ce se proiectează în timpul tusei. asemănânduse cu o infecţie banală a nasului şi gâtului. dar devine din ce în ce mai frecventă și rebelă la calmantele tusei. prelungită. Transmiterea se face direct. se poate produce o ulceraţie a frâului limbii.2/S/55695 220 . la care boala este foarte gravă. de 10 până la 20 de ori. semn caracteristic al bolii. limfocitoză). De asemenea. se poate confunda cu mucoviscidoza. trebuie bănuită o complicaţie. prin aer. dacă nu a fost vaccinat.4. boala se întâlneşte foarte rar. Nou-născutul nu are imunitate transmisă de la mamă. bronşiectazie). copilul se agită. Germenul care o produce este un cocobacil numit Haemophilus pertusis sau Bordetella pertusis. hemoragii ale conjunctivelor. mai ales noaptea spre dimineaţă. de multe ori copilul varsă. Mai multe chinte şi mai multe reprize formează un acces de tuse. Unele pneumonii virale se confundă adesea cu tusea convulsivă (tuse asemănătoare.3°C se poate bănui o complicaţie pulmonară (bronhopneumonie. Faza de chinte (de stare. Incubaţia durează între 7 zile şi 14 zile. în formele grave de zeci de ori. Boala evoluează în 3 faze. emfizem mediastinal. fum etc. hemoragii cerebrale). Diagnostic. Complicaţii. Tusea convulsivă (tusea măgărească). Uneori crizele apar la alimentaţie. Faza de convalescenţă (de declin) apare spre a 5-a săptămână şi se caracterizează prin rărirea şi atenuarea acceselor de tuse. Dacă febra depăşeşte 38. În intervalul dintre accese. stadiul convulsiv). care survin de obicei la copiii vaccinaţi. De asemenea. din momentul naşterii şi până la 7 ani. Din cauza efortului de tuse copilul lăcrimează. Faza de invazie (de debut. schimbări de temperatură. diseminarea unei tuberculoze preexistente. diagnosticul diferenţial este dificil. Atinge îndeosebi copiii. lipicioase. şuierătoare. din ce în ce mai repede până ce respiraţia se opreşte în expiraţie. Apar mai ales la sugari. se pot ivi hemoragii (epistaxis. Contagiozitatea bolii este foarte mare. Din păcate. leucocitoză. copilul se roşeşte şi chiar se învineţeşte. tusea reapare. La copiii la care au apărut incisivii inferiori. are conjunctivele roşii. chinuitor. Accesele de tuse sunt variabile ca număr. Copiii mai nervoşi pot tuşi în acest fel multă vreme. este roşu la faţă. În timpul incubaţiei nu apare vreun semn deosebit. uşoare.6. plâns. Gravitatea bolii se datoreşte intensităţii spasmului tusei. îmbrăcând alura convulsivă. toate fiind de POSDRU/ 83/5. Temperatura este normală. pleoapele sunt umflate. este gravă la orice copil debilitat. Accesul se termină cu o expectoraţie constituită din secreţii şi mucozităţi alburii. atelectazii. La adulţi. caracterizată zilnic printr-o tuse chinuitoare. La sugar boala îmbracă o formă gravă. etapa inspiratorie poartă numele de repriză. Este o boală infecţioasă şi contagioasă. este ceea ce se numeşte chintă. pe care autorii au asemănat-o cu zbieretul de măgar. catarală) durează 7-10 zile. care este contagios timp de 6 săptămâni de la începutul bolii. ce durează câteva săptămâni. La început tusea este necaracteristică. caracteristică. în zilele respective contagiozitatea bolii este cea mai mare. cu ocazia infecţiilor banale ale căilor respiratorii. în caz că apare febră. Îmbolnăvirea lasă imunitate solidă şi de durată. bronhopneumoniilor secundare. spastică. iar faţa se buhăieşte. până apar accesele caracteristice: copilul tuşeşte sacadat. Totuşi în lunile care urmează. După mai multe sacade de tuse urmează o inspiraţie profundă. Tusea devine din ce în ce mai frecventă. În caz de crize tipice de tuse diagnosticul este uşor de precizat. În schimb în formele atipice. Accesul de tuse este zguduitor. starea copilului este bună. reacţiilor encefalitice.4.

) se face cu vaccin asociat (Di-Te-Per . Se vor da mese mai dese. 6. vaccinarea antipertusis (A.8-38.P.Difteric-Tetanic-Pertusis). Rareori se întâlnesc incidente şi accidente după vaccinare. Complicaţiile pulmonare sunt cele mai frecvente. POSDRU/ 83/5. vărsături. Antibioticele care s-au folosit în tratamentul tusei convulsive sunt eritromicina şi ampicilina. Alimentaţia va fi formată mai mult din lichide. Cea mai frecventă cauză de deces este pneumonia. Tratamentul se face cu antibiotice și cu medicamente liniştitoare ale tusei. având maximum de frecvenţă la şcolarii mari şi la adulţii tineri (12-25 de ani). Complicaţiile sunt grave şi se tratează în spital.origine mecanică. În general. cu febră 39-40°C. infecţia urliană) Oreionul este o boală infecţioasă şi contagioasă. din păcate eficacitatea lor este foarte redusă. Copiii care frecventează de timpuriu colecti-vităţile (grădiniţa) fac boala între 3 şi 7 ani. La noi în ţară. de preferinţă. stare de somnolenţă permanentă.5°C). după chintă se va încerca să se dea copilului să mănânce. pentru că pot duce la deprimarea centrilor respiratori. este recomandabil ca la copiii care au "suferit" la naştere (scorul Apgar mic) să se facă vaccin fără fracţiunea Pertusis (Per). dureri de cap și scăderea poftei de mâncare. situată înaintea și dedesubtul urechilor. Convulsiile (excepţional de rare) pot fi date de asfixie sau de hemoragii cerebrale. La copiii la care după prima sau a doua vaccinare cu Di-Te-Per a apărut un simptom neurologic. În ceea ce priveşte medicamentele liniştitoare ale tusei. De altfel. dureri de gât și în zona glandelor parotide.5. dar este mai puţin eficace decât eritromicina sau rovamicina. produsă de virusul urlian. sub urechi. testicule). dar cu valoare nutritivă corespunzătoare. Ampicilina este cel mai bine tolerată de sugari. cu limite extreme de 9-25 de zile. care se folosesc. sistemul nervos.4. se va face în viitor bivaccin (DiTe). boala se răspândeşte prin salivă şi secreţiile nazo-farin-giene ce ajung la copil prin nas sau gură. a altor ţesuturi şi organe (pancreas. oboseală. uneori dureri articulare sau musculare. reîmbolnăvirile fiind excepţionale. mai rar prin obiecte contaminate. în ultimul timp. În formele severe de boală.2/S/55695 221 . Vaccinarea este mijlocul cel mai eficace de profilaxie. Profilaxie. Izolarea la domiciliu se impune timp de 30 de zile de la începutul chintelor sau 5-6 săptămâni dacă a fost surprinsă din faza de invazie. dar foarte grave. Începutul bolii este de obicei lent cu febră mică sau moderată (37. caracterizată clinic prin inflamaţia nesupurativă a glandelor salivare şi. situate la unghiul mandibular. Receptivitate. Oreionul (parotidita epidemică. uneori. debutul este uneori brusc. Oreionul lasă o imunitate solidă şi durabilă. Izvorul de infecţie este numai omul bolnav. iar multe dintre ele sunt contraindicate la sugar şi copilul mic. lista este lungă. Se vor evita supradozările şi prescripţiile de medicamente asociate. Boala este foarte rară la sugar şi la copilul mic. În perioada de stare apare o tumefacţie a feţei. pot apărea de asemenea în cadrul encefalitei. De obicei se localizează la glandele parotide (de aici se trage și numele de "parotidita"). Tusea convulsivă este o boală cu declarare obligatorie. Părinţii sunt datori să se prezinte la medicul de familie atunci când se planifică vaccinarea respectivă. Peste vârsta de 2 ani se întâlneşte mai des. Perioada de incubaţie este de 14-21 zile. Un bolnav contagios din ultimele 2-6 zile de incubaţie şi timp de circa 2 săptămâni după instalarea bolii. cele nervoase sunt mult mai rare. Durata tratamentului este minim 8 zile.

divizat în 2-3 prize). poţiuni sau supozitoare cu Clordelazin. fără gravitate şi nu lasă urme. copilul simte o durere vie în gât cu iradiere spre urechi.Tumefacţia (umflătura) este localizată la început la o singură parte. alteori este foarte sensibilă. De aceea. La băieţi la pubertate şi la tineri (14 – 25 de ani) oreionul poate atinge testiculele (orhita) determinând umflarea. Oreionul durează 5-12 zile. cu bicarbonat de sodiu şi/sau să se pună în gură picături de glicerină cu stamicină. iar peste 5 ani supozi-toare cu Emetiral pentru copii (0. Se vor evita mesele prea copioase. se pot administra Metoclopramid (1½ picături pe kg/corp/24 ore. pe toată durata bolii. Copiii mici fac forme uşoare. În timpul masticaţiei și înghiţitului. la temperatura camerei (ceaiuri moderat îndulcite. Se poate confunda. Suspensorul se aşează pe coapsele bolnavului. roşirea și o durere penibilă a acestora. durerea şi agitaţia se combat cu: Paracetamol. În marea majoritate a cazurilor. În caz de vărsături. se recomandă repaus la început la pat. POSDRU/ 83/5. Pancreatita evoluează către vindecare totală. Nu există un tratament care să distrugă virusul. diagnosticul nu poate fi precizat decât de către medic. Pancreatita apare rar. Algocalmin. cu prudenţă. orhită). apoi apare. Din fericire. dreptunghiular. de 15-30 cm. Febra. poate fi urmată de sterilitate. boala se vindecă fără urmări. are greaţă și se plânge de dureri abdominale localizate în etajul superior al abdomenului. vegetale. este. mai ales la început. Diagnosticul de parotidită epidemică este uneori greu de precizat. și spre sfârşitul bolii în casă obligatoriu. Boala poate cuprinde și celelalte glande salivare (glandele submaxilare şi sublinguală). de obicei. dovezi ale unei iritaţii meningiene. când a dispărut tumefacţia. Acesta se confecţionează dintr-o bucată de carton gros. meningita urliană. Dieta se fixează în funcţie de febră. iar testiculele sunt sprijinite deasupra. Meningita urliană. supe strecurate. Tratament. Când afectează ambele testicule. lapte). pe suspensor. Împotriva neliniştii se poate administra sirop de Romergan pentru uz infantil (1-4 linguriţe). ceea ce impune o alimentaţie lichidă sau semisolidă. cu tumefierea ganglionilor gâtului din cursul infecţiilor faringiene. de obicei. la copiii între 2 şi 5 ani. aşa că este bine ca bolnavul să bea cât mai multe lichide și să-şi clătească gura de mai multe ori cu ceai de muşeţel. Rareori (circa 10% din cazuri) copilul se plânge de dureri de cap și varsă. zeamă de compot. de durerile la înghiţit și de toleranţa digestivă. Pe lângă acestea în primele 7-10 zile se va menţine un regim cu lapte şi derivate. sucuri de fructe.2/S/55695 222 . Copilul varsă. carne rasol. excesul de grăsimi și de dulciuri. Din cauza reducerii mişcărilor de masticaţie și a febrei. Copilul poate fi adus în colectivitate după 14-21 zile. Se recomandă repaus strict la pat. Pentru prevenirea complica-ţiilor. comprese reci locale și aplicarea unui suspensor. Se citează cazuri de diabet zaharat după parotidită. Uneori este nedureroasă. şi la partea opusă.005 mg). Internarea se face numai în caz de complicaţii (meningită. cu o scobitură în V la una din laturile mari şi căptuşit bine cu vată şi apoi cu tifon. în gură se poate dezvolta o candidiază. în forme ce încep cu febră mare şi dureri de gât se recomandă lichide în cantităţi mici şi repetate. Copilul cu oreion se izolează şi se tratează la domiciliu. mai rar.

includ pe cei suferinzi de: boli pulmonare cronice. eficace şi cu efecte secundare mici. de preferat în stadii incipiente. cu risc.4. bolnavi ce primesc tratamente prelungite cu aspirină (artrita reumatoidă). suc de fructe. d) obiectele personale ale copilului bolnav se spală cu apă fierbinte şi săpun. compoturi. virusul care produce majoritatea îmbolnăvirilor de gripă este uşor diferit. periuţa de dinţi şi prosoapele sunt individuale. Se recomandă internarea într-o unitate spitalicească pentru: ● Copii cu: . mese dese şi uşoare. Manifestările gripei sunt următoarele: a) creşterea bruscă a temperaturii. Se adaugă dureri de gât. de obicei în lunile de iarnă. prin contact direct. c) oboseală adâncă și sfârşeală. boli renale cronice. către specialişti.6. 6.4. Grupele de copii cu vârsta de peste 6 luni. Se combate febra cu Paracetamol (supozitoare. Un copil care are o "răceală" simplă. diabet. siropuri sau tablete) sau Nurofen în funcţie de vârsta copilului. Aşa se explică de ce în fiecare an. camera aerisită. a) Nu se sărută copilul pe gură sau în jurul gurii. vitamina C în doză mai mare şi se pun picături în nas cu ser fiziologic. ca şi adulţii se simt. supă. scurgere nazală.3° C. b) la copilul mic febra se însoţeşte de vărsături. SIDA simptomatică. chinuitoare. Copiii cu gripă. se află încă. După câteva zile aceste simptome se accentuează. iar la copilul mare de tremurături ("frison"). tuşeşte rar și are o stare generală mai bună. Infecţiile respiratorii acute Infecţiile respiratorii acute ale copilului. prin intermediul secreţiilor nazale).2/S/55695 223 . La izbucnirea unei epidemii de gripă. convorbire apropiată. Gripa poate dura o săptămână sau mai mult. boli de inimă. administrarea de multe lichide (ceai de tei. pe primul loc în morbiditatea și mortalitatea copilului.Infecţii respiratorii la care sunt prezente unul sau mai multe semne de gravitate POSDRU/ 83/5. e) tuse seacă. lapte diluat).7. d) dureri musculare ("mialgii"). Epidemiile obişnuite sunt cauzate de virusurile A și B. B şi C. Asistenta medicală comunitară are un rol esenţial în depistarea precoce a infecţiilor respiratorii acute și în îndrumarea cazurilor depistate. Indivizii cu mare risc pentru gripe serioase sau complicate pot să facă gripă în fiecare an. prin particule eliminate prin aer (tuse. La copiii care nu suferă de alte boli nu apar complicaţii serioase. Se combate tusea cu antitusivele ce se pot da la vârsta copilului bolnav. Gripa (influenza) Gripa este produsă de un virus respirator care poate fi de 3 tipuri: A. de obicei peste 38. b) copilul trebuie învăţat să folosească o batistă curată când tuşeşte sau strănută. iar tusea devine continuă. obiecte contaminate cu virus. Fiecare are diferite subgrupe sau tulpini. c) toţi cei ce vin în contact cu copilul se spală pe mâini înainte şi după îngrijirile date. Gripa se răspândeşte de la persoană la persoană. Există vaccinuri contra gripei: vaccinurile recomandate de medici şi instituţiile de sănătate sunt considerate sigure. Rareori se pot produce secundar infecţii ale urechilor sau pneumonii. e) paharele. Tratament. De ştiut însă că marea majoritate a copiilor tolerează destul de bine gripa. Nu se dă aspirină! Prevenire. Virusul este transmis în primele zile de boală. către medicul de familie. mult mai rău și au o stare generală mizerabilă. răspândirea este foarte rapidă printre şcolari şi de vârstă şcolară. În momentul în care copilul nu se simte bine se recomandă repaus la pat. nas înfundat.6. banală are febră mai mică. de obicei. iar în stadii avansate.

insuficienţă cardiacă .wheezing (respiraţie şuierătoare) .respiraţii neregulate . Anginele (faringita/faringoamigdalita acută) Această afecţiune face parte din grupul bolilor acute ale tractului respirator superior. obnubilare.Laringită edematoasă subglotică plus insuficienţă respiratorie .crepitaţii orale . tuse productivă. prematuri.7.sindrom de deshidratare acută .Pneumonie cu pleurezie/pneumotorax/cord pulmonar . disfonie ● Febră ● Cefalee POSDRU/ 83/5. în caz de agravare Semne de agravare într-o infecţie respiratorie acută .somnolenţă. dacă nu evoluează favorabil timp de 2-3 zile de tratament ambulator.2/S/55695 224 .4. care debuteză la câteva zile după externarea dintr-o secţie de pediatrie sau din altă unitate cu paturi (secţie de distrofici.Infecţii respiratorii ale sugarului. Ele sunt produse în marea majoritate a cazurilor de virusuri și numai rareori de bacterii (Streptococ beta hemolitic grup A. în 15% din cazuri și foarte rar de Mycoplasma și Arcanobacterium hemoliticum).Cianoză .dificultăţi de deglutiţie . Simptome ● Odinofagie (bine definită la copilul mai mare ce poate acuza în mod specific ―durerile în gât‖. nou născuţi)  copiii în ale căror antecedente figurează stridorul laringian.Epligotită .tuse frecventă.febră înaltă 6. convulsii .tahipnee (peste 50 respiraţii/minut. la copilul mic se exprimă ca refuz al alimentaţiei sau înghiţire dificilă) ● Coriză. chinuitoare .Alte infecţii respiratori. sub vârsta de un an) ..tiraj .Pnedumonie. mai ales la prematuri şi alţi copii cu risc . laringita  copiii cu părinţi necooperanţi  copiii ai căror părinţi nu-i pot supraveghea contunuu şi/sau nu pot asigura un transport rapid la spital.geamăt . la sugar distrofic sau cu alţi factori de risc .

Câteva leziuni veziculare pe picioare.Adenomegalie şi splenomegalie.Generale . de consistenţă crescută . copilul „zace‖) Semne clinice 1.Conjunctivită nesupurativă .Leziuni papuloase la nivelul membrelor inferioare.gură (infecţie cu virusuri Coxackie A): .meningism .adenopatie laterocervicală . 5 zile . cu depozite alb gălbui . amigdalelor. 10-14 zile . palme sau în părţile laterale ale degetelor .Stare generală alterată cu curbatură şi cefalee Sindromul mână. uneori şi hepatomegalie.tumefacţie amigdaliană 2.● Stare de rău general (curbatură.Miocardită toxică În Febra adeno-faringo-conjunctivală (infecţie cu adenovirus): . faringe granulos . cu semne tipice de hepatită . În Difterie: .Membrane amigdaliene albicioase.Rash maculopapular discret care.2/S/55695 225 .Adenopatie laterocervicală şi preauriculară . mai numeroase distal. apoi „zmeurie„ În Mononucleoza infecţioasă: . urcând uneri până la fese POSDRU/ 83/5. aderente .Limba cu depozit sabural plus halenă . amoxicilină.Adenopatie laterocervicală cu edem .Leziuni la nivelul cavităţii bucale .Semne de scarlatină: paloare circumvolară cu obrajii congestionaţi + eritem maculos difuz+ limbă cu depozit sabural.Ganglioni dureroşi la palpare.hiperemie a faringelui.Faringită .Exudat alb cremos la nivelul foliculilor amigdalieni . poate fi indus sau accentuat de ampicilină. a conjuctivei.Febră prelungită.Febră mare ce durează aprox.picior.Tumefacţie amigdaliană.Amigdale cu volum crescut. Specifice În infecţia cu Streptococ Beta Hemolitic: . a timpanului .Cefalee crescută +/.

Hepatită. Laringitele Sunt de doua tipuri: „Crup”. fără sechele sau complicaţii . paralizii. corticoterapie în cazul atrepsicilor . VSH. vindecarea este completă. un termen care se atribuie acestor afecţiuni la pacienţii cu vârsta de 5 ani şi “Laringită”.De regulă. cazurile cu suspiciune de difterie sau infecţie cu streptococ 2. 2-4 săptămâni. 1. 6. aceeaşi afecţiune la copiii peste 5 ani.Recomandare de amigdalectomie la şcolarul mare care face mai mult de 5 episoade anual.Hemogramă cu formulă leucocitară 3. în difterie .Etiologie Majoritatea anginelor sunt afecţiuni virale (> 80% cazuri !) Investigaţii 1. leucoze. disfonie şi dispnee. paralizii tardive . în mononucleoză . gripă sau la cei cu HIV.) Complicaţii .Rareori complicaţii severe (pneumonie. administrarea de rutină a anti bioticilor. Epiglotita: inflamaţie acută a regiunii supraglotice caracterizată de stridor și obstrucţia cailor aeriene superioare. ASLO. vor fi monitorizate.Rar sindrom de astenie cronică postvirală Dispensarizare .4. constituie o atitudine terapeutică eronată. în special a celor cu spectru latg. Semne clinice: POSDRU/ 83/5. constituie o urgenţă medicală.Exudatul faringian.Imunologie (ASLO.8. Laringita acută spasmodică: spasm acut laringian caracterizat prin debut brusc cu tuse şi stridor inspirator 3.Cei cu difterie vor fi urmăriţi 2-6 săptămâni pentru miocardită sau ptr.Eritem multiform. stridor. sumar de urină. ptr. reumatism articular acut . cea mai frecventă complicaţie a IACRS (Infecţia acută a căilor respiratorii superioare) .Otită medie supurată. Crup: sindrom viral acut laringian caracterizat prin stenoza subglotică ce produce tuse.După angină streptococică. bronhopneumonie).Abces periamigdalian.Miocardită. în infecţia cu Mycoplasma pneumoniac Tratament Cele mai multe angine fiind afecţiuni virale. ruptură splenică. obstrucţie a căilor respiratorii superioare prin hipertrofie amigdaliană. 2. etc. EKG) . complicaţiile poststreptocociced precoce (exudat faringian. glomerulonefrită acută. potenţial nocivă ! Prognostic .2/S/55695 226 .

dispnee inspiratoare Asistenţă la domiciliu: atmosferă umedă.Dispnee. de preferinţă rece.Asistenţă la domiciliu: atmosferă umedă. însoţit de medic. febră peste 39.5%-1%).2/S/55695 227 . paloare.Deglutiţie dureroasă (Disfagie) . agitaţie. de preferinţă rece. tuse lătrătoare. Romergan sirop)  Laringita striduloasă (Crupul spasmodic): . de preferinţă în jurul gâtului. comprese reci.Gravitatea maximă la 24-48 ore de la debut: stare toxică.Debut nocturn.La copilul de 2-7 ani . voce răguşită. comprese reci. tuse lătrătoare. sub 38 . Laringita acută subglotică: . Romergan sirop)  Epiglotita acută: . instilaţii nazale cu substanţe vasoconstrictoare (ser efedrinat 0.Stare generală bună .Stare toxică .Sialoree.Afebrilitate. poate recidiva în nopţile următoare . evoluţie fulminantă: în câteva ore poate ajunge la obstrucţie . stă numai în şezut . sub 39 .Intensificare nocturnă . voce ―vătuită‖ (Disfonie) Transportant de urgenţă la spital.Febră moderată. combaterea tusei (Oxeladina. stridor. hipoxemie. de preferinţă în jurul gâtului.Apare la copilul de vârstă 3 luni-5 ani .5%-1%). stare generală alterată POSDRU/ 83/5.La copilul mai mic de 3 ani . În acest caz se recomandă spitalizare de urgenţă! . voce răguşită .Debut insidios. peste 39 . cianoză.Debut brusc. combaterea tusei (Oxeladina.Febră mare .Febră mare.Stare generală alterată. Nu va fi culcat în decubit dorsal în timpul trasportului  Laringotraheobronşita bacteriană: .Debut insidios.Stare toxică . mai rar brusc .La copilul de 1-3 ani . tiraj. anxietate.Sindrom laringian: stridor. instilaţii nazale cu substanţe vasoconstrictoare (ser efedrinat 0. agravarea stridorului.

Tuse umedă. dispnee severă.Paloare. tiraj. cianoză Intrenare de urgenţă! Începe tratamentul cu antibiotice. stridor continuu .2/S/55695 228 . POSDRU/ 83/5..

deficienţe imune. rujeolei. Înregistrarea corectă a datelor în registru. Particularităţile imunobiologice ale persoanei vaccinate:vârstă. Recuperarea restanţelor. care asigură prevenţia prin vaccinare sistematică și de masă împotriva poliomielitei. obligatorii. 4. dacă masa musculară este adecvată. 5. 7. PROGRAMUL NATIONAL DE IMUNIZARI 7. 2. În România. competenţa și responsabilitatea celui care vaccinează 7. 6. Injecţiile SC vor fi administrate la sugari în coapsă. tusei convulsive. cei cu contraindicaţii temporare. tetanosului. Asigurarea instrumentarului necesar. Informarea.2. . 2. regiunea gluteală nu va fi utilizată pentru vaccinarea activă a sugarilor. hepatitei B și a tuberculozei copilului. sau faţa POSDRU/ 83/5. Principalele etape. rujeolei şi gripei. Catagrafia persoanelor vaccinabile. cu evaluarea necesarului de produse biologice și de alte materiale.pentru sugari (<12 luni). copiilor sau adulţilor datorită riscului potenţial de afectarea a nervului sciatic. Instruirea personalului vaccinator. 3. Ei trebuie să fie imunizaţi contra hepatitei B. doza de antigen. Programarea vaccinărilor (ore de program speciale). Urmărirea reacţiilor postvaccinale. Întocmirea planului. stare de nutriţie. etc. De regulă. în realizarea unei imunizări sunt: 1.2/S/55695 229 .la copii (>12 luni) se poate utiliza deltoidul. iar la copilul mare și adult în regiunea deltoidiană. calitatea stimulului antigenic utilizat și de : calea de inoculare. Etapele obligatorii în realizarea unei imunizări.Seringile şi acele utilizate la injectarea produselor imunobiologice trebuie să fie sterile. 9. Vaccinatorii îşi vor spăla mâinile înaintea vaccinării fiecărei persoane.Injectarea intramusculară (IM). Calea şi locul de administrare .7. Locul preferat pentru injecţiile IM este faţa anterolaterală a porţiunii superioare a coapsei sau muşchiul deltoid.Injectarea subcutanată (SC). se recomandă faţa anterioară a coapsei (oferă cea mai bogată masă musculară). difteriei. Administrarea vaccinurilor Instrucţiuni generale Vaccinatorii trebuie să ia precauţiunile necesare pentru a diminua riscul de transmitere al bolilor. stress. stări patologice. controlul bolilor prevenibile prin vaccinare este organizat în cadrul Programului Naţional de Imunizări. modul de administrare. . eliberarea dovezilor de vaccinare pentru personalul flotant. Natura.1. Locul anatomic recomandat: . 8.  Eficienţa vaccinărilor depinde de: 1. mobilizarea populaţiei. în fişa medicală şi în carnetul de vaccinări.

infecţiile uşoare ale tractului respirator cu sau fără febră joasă. fie mamei.la adulţi este recomandat deltoidul.administrarea simultană a majorităţii vaccinurilor vii şi inactivate curent utilizate în practică. Vaccinurile vii: . c) Persoanele care au dezvoltat o encefalopatie în primele 7 zile după administrarea unei doze de DTP nu vor mai primi dozele următoare de DTP. iar locul de elecţie pentru inocularea PPD este faţa volară a antebraţului. în special când DTP-ul este unul dintre produsele administrate. Regurgitarea vaccinului polio oral (VPOT): dacă. se face la aceeaşi vârstă cronologică și după aceeaşi schemă ca și în cazul nou-născuţilor la termen. sau a unui vaccin și a unei imunoglobuline. Administrarea simultană a produselor imunobiologice Vaccinurile inactivate: pot fi administrate simultan în locuri anatomice diferite.2/S/55695 230 .anterolaterală a coapsei.  Contraindicaţiile vaccinării a) Contraindicaţii aplicabile tuturor vaccinurilor: antecedente de anafilaxie sau reacţii anafilactoide la vaccinuri sau constituentele vaccinurilor (cu excepţia persoanelor desensibilizate). Vaccinările multiple. Decizia de a administra sau amâna vaccinarea datorită unei boli febrile curente sau recente depinde de severitatea simptomelor și severitatea bolii. indiferent de greutatea la naştere. d) Persoanelor HIV pozitive. se preferă. . se recomandă ferm injectarea fiecăruia în locuri anatomice separate. vomă etc. În cazul vaccinării simultane a două vaccinuri. Injectarea intradermică. . Cu bizoul orientat superior și acul paralel cu axa longitudinală a braţului/antebraţului se inseră acul până ce întreg bizoul a penetrat epidermul. administrarea lor în ocazii diferite. administrarea de vaccin nu se înregistrează în documente și aceeaşi doză de vaccin va fi administrată într-o şedinţă ulterioară. în raţionamentul vaccinatorului.. Alăptarea nu afectează imunizarea și nu reprezintă o contraindicaţie pentru administrarea vaccinurilor vii sau inactivate. Vaccinul BCG se administrează la inserţia muşchiului deltoid pe humerus. Vaccinarea nou-născuţilor prematuri. bolile acute cu evoluţie clinică moderată ori severă. b) Cu excepţia unor cazuri. în primele 5-10 minute după administrare. s-a irosit o cantitate de vaccin prin regurgitare. o altă doză poate fi administrată în cadrul aceleiaşi şedinţe. persoanele imunocompromise nu vor primi vaccinuri vii. Dacă doza repetată nu este reţinută.în cazul vaccinurilor asociate în mod obişnuit cu reacţii locale sau sistemice. sau alte îmbolnăviri cu febră joasă. celor cu contacţi la domiciliu HIV pozitivi sau cu imunocompetenţă alterată cunoscută li se administrează vacccin polio inactivat VPI (dacă există) și nu VPOT Bolile febrile. se evită administrarea a două injecţii intramusculare în acelaşi membru. nu duce la diminuarea răspunsului de anticorpi sau creşterea ratelor de reacţii adverse. dacă e posibil. cu sau fără febră. Toate vaccinurile pot fi administrate în siguranţă şi cu eficacitate persoanelor cu boli uşoare cum este diareea. fie copilului. Sunt adunate dovezi clare că nevaccinarea copiilor cu afecţiuni uşoare impietează serios asupra eforturilor de POSDRU/ 83/5.

reacţie anafilactică. Investigarea RAPI se face de către personalul medical care a declarat cazul şi/sau de către epidemiologi de la judeţ sau de la nivel central. sindrom Guillain-Barré . le consideră legate de vaccinare. şoc anafilactic.Persoanele cu afecţiuni febrile moderate sau severe vor fi vaccinate imediat după faza acută a bolii.RAPI indusă de vaccin . 3. Alte reacţii secundare : reacţii alergice . Această precauţie evită suprapunerea reacţiilor adverse la vaccin cu manifestările bolii sau ca manifestările bolii să fie atribuite vaccinului. reacţie locală severă. . . Ministerul Sănătăţii recomandă ca părintele/tutorele să fie întrebat dacă copilul este bolnav. . 2. febră. Concluzia investigaţiei permite interpretarea următoare: . să se amâne vaccinarea pentru cei cu boli cu clinică moderată sau severă şi să se vaccineze copiii care nu au contraindicaţii.paralizia polio asociată cu vaccinarea. c) toate decesele pe care personalul sanitar sau publicul le corelează cu vaccinarea. O reacţie adversă postvaccinală indezirabilă este un accident medical care se produce după o vaccinare şi este considerat a se datora acesteia. . e) orice alt accident medical sever sau neobişnuit pe care personalul sanitar sau comunitatea. colaps.  Înregistrarea și raportarea vaccinărilor 1.  Reacţii adverse postvaccinale. limfadenită. b) toate abcesele la locul injectării vaccinului.  Clasificarea reacţiilor adverse postvaccinale 1. Din martie 1996 s-a introdus un Sistem de Supraveghere a Reacţiilor Adverse Postvaccinale Indezirabile (RAPI). Reacţii care afectează sistemul nervos central: paralizia acută . plâns persistent. meningită. cu declararea către autorităţile medicale de sănătate publică a următoarelor reacţii adverse: a) toate cazurile de limfadenită consecutivă administrării B. Investigaţia se susţine și prin examinări de laborator atât pentru analiza vaccinului.Examinarea medicală de rutină și măsurarea temperaturii nu sunt manevre obligatorii înaintea vaccinării unui sugar sau copil mic care este aparent sănătos.incidentul ar fi apărut independent de vaccinare şi se mai poate constata la persoane neimunizate.RAPI de cauză necunoscută. artralgii.C.2/S/55695 231 .G. .rezultat al reacţiei particulare a unui individ la un vaccin.Majoritatea studiilor susţin că persoanele cu afecţiuni uşoare pot fi în siguranţă şi eficient vaccinate. Evidenţa imunizărilor. POSDRU/ 83/5.RAPI coincidenţă . Reacţii locale: abces la locul injectării. encefalopatie. sindrom toxico-septic. encefalită. convulsii.obţinere de acoperiri vaccinale convenabile. d) toate spitalizările pe care personalul sanitar sau publicul le corelează cu vaccinarea. Corelarea unui eveniment cu vaccinarea se poate face în limita unei luni (cu excepţia unor reacţii adverse după vaccinarea BCG). cât și pentru pacient. Raportarea se face telefonic în primele 24 h de la depistare medicului epidemiolog al judeţului.

2/S/55695 232 .3. cu aspect de coajă de portocală. concomitent cu vaccinarea antihepatită B.1ml. excluzând reacţiile eritematoase simple.G. Controlul radiologic se va efectua prin radiografie la copii 0-5 ani. Pentru administrarea tuturor vaccinurilor se vor utiliza seringi autoblocante. precum şi elevii şi adolescenţii cu reacţii 15mm se vor controla radiologic pulmonar. Contraindicaţia absolută este reacţia pozitivă la tuberculină. Indicaţii: Prima vaccinarea se face în primele 4-7 zile de la naştere (în maternitate) sau până la împlinirea vârstei de 2 luni.C. După 3 săptămâni la locul injectării apare un mic nodul. Testarea tuberculinică: Se efectuează prin introducerea strict intradermică pe faţa anterioară a antebraţului stâng. pielea suprajacentă fiind roşie şi lucioasă. După aproximativ 3 luni de la vaccinare. Copiilor cu cicatrice vaccinală < 3mm li se repetă vaccinarea BCG. Administrare: se inoculează strict intradermic 0. Interpretarea reacţiei se face la 72 ore. la nou-născuţii cu greutate > 2500g.1ml soluţie P.  reacţia se consideră negativă când are un diametru  0-9mm  reacţia se consideră pozitivă când are un diametru  10mm Reacţia pozitivă.3. la 13-14 ani. Citirea” cicatricei vaccinale se face între 5-10 luni. în milimetri.  în registrul de vaccinări şi revaccinări se completează adresele de domiciliu. datele de vaccinare şi situaţia reşedinţei. Injectarea corectă determină apariţia unei papule de 5-6mm diametru. în fişa medicală a copilului se consemnează tipul vaccinului.G. POSDRU/ 83/5. dacă nu prezintă cicatrice vaccinală B. prin radiofotografie la elevi şi adolescenţi.P. O evidenţă acurată şi exactă a vaccinărilor este absolut necesară pentru raportare. evaluare şi monitorizare.1. Raportarea vaccinărilor se face conform regulilor și metodelor. de 2 unităţi/0. Copiii preşcolari cu reacţii  10mm. În cazul prezenţei cicatricei vaccinale. apoi se formează o crustă centrală pe un fond eritematos. cu excepţia surprinderii virajului tuberculinic. atestată prin prezenţa cicatricei.1ml vaccin în zona deltoidiană a braţului stâng. flictenulară sau cu diametru  15mm la preşcolari şi  20mm la elevi şi adolescenţi.În dispensar/cabinetul medical evidenţa vaccinărilor se ţine astfel:  individual. data administrării.  Raportarea vaccinărilor. Se măsoară. controlul este indicat în caz de reacţie generală febrilă sau reacţie locală necrotică. Vaccinări obligatorii cuprinse în Planul Naţional de Imunizare (PNI) 7. Vaccinarea imunizantă trebuie să se soldeze cu o cicatrice vaccinală cu un diametru de cel puţin 3 mm.D. Ea însă nu ne informează asupra vechimii infecţiei şi a gradului de activitate a acesteia. fără testare prealabilă cu PPD. luând în consideraţie numai papula intradermică palpabilă şi cu denivelare faţă de tegumentele înconjurătoare. Vaccinarea BCG. Revaccinarea se efectuează celor cu reacţie negativă (0-9mm) cu ocazia testării PPD.. prin eliminarea crustei rămâne o cicatrice depigmentată și uşor denivelată. a unei cantităţi de 0. cel mai mare diametru transversal al reacţiei. lotul de fabricaţie. dacă nu este datorită unei vaccinări B. 7. traduce o stare de infecţie bacilară. Sistemului Sanitar Informaţional. La 2-3 luni se delimitează o pustulă.C.

Trivaccinul diftero-tetano-pertussis (DTP) Administrare: i. începând cu vârsta de 2 luni. Se recomandă evitarea intervenţiilor chirurgicale temporizabile și a administrării injecţiilor i. fără să inducă imunitate locală prin IgA secretorii la nivel intestinal. 2. conform calendarului de vaccinări. în primele 7 zile după prima doză poate să apară encefalopatia.3. Dacă apar regurgitări sau vomă în primele 5-10 minute de la administrare. se repetă vaccinarea în cadrul aceleiaşi şedinţe. Riscul creşte foarte mult la copiii imunosupresaţi.2/S/55695 233 . la 2-3cm lateral de linia mediană  copil mare şi adult: în muşchiul deltoid Indicaţii: imunizare simultană. 7. timp de 30 de zile postvaccinal. Anatoxina difterică este utilizată sub următoarele forme: . De aceea este contraindicat copiilor HIV+ sau cu imunodeficienţă cunoscută. Indicaţii: copiii HIV pozitivi sau cu imunodepresii de altă natură. dublată de o imunitate locală prin stimularea formării IgA intestinale.50C. plâns persistent în primele 48h sau convulsii în primele 3 zile) se va continua vaccinarea cu DTP sau se va înlocui cu DT. Copiii cu contraindicaţii de vaccinare cu vaccinuri vii vor fi vaccinaţi cu VPI. la unirea 1/3 superioare cu cele 2/3 inferioare. şoc/colaps. Avantajele vaccinării cu VPI: totala sa inocuitate şi lipsa riscului poliomielitei de vaccinare. POSDRU/ 83/5. Vaccinul antipoliomielitic viu atenuat (VPOT) Administrare: orală. precum și contacţilor familiali ai acestora. prin picurarea vaccinului în cavitatea bucală a copilului. Protejează prin inducerea imunităţii umorale realizată de anticorpi neutralizanţi. În cazul administrării concomitente cu VPOT. Stimulează producerea de anticorpi seroneutralizanţi specifici.3. Indicaţii: la nou-născuţi.3.2. În funcţie de condiţiile clinice (febră  40. Vaccinul antipoliomielitic inactivat (VPI) Administrare: parenterală.7. Vaccinarea antipoliomielitică 1. însoţită de o memorie imunologică persistentă. copiii vor fi atent supravegheaţi şi se combat ascensiunile febrile cu antipiretice.m profund  sugar: la nivelul coapsei. Stările febrile intercurente apărute în primele 6 săptămâni de la administrarea vaccinului se combat cu antipiretice.m. Se recomandă interdicţia consumului de lapte matern cu 3h înainte şi după administrarea vaccinului. Vaccinarea se realizează cu anatoxină difterică obţinută de exotoxina bacilului difteric şi detoxifiată. Imunogenitatea mai redusă face necesară continuarea imunizării după cele două doze de primovaccinare cu rapeluri la 5 ani. Datorită componentei pertussis. Vaccinarea antidifterică. Există riscul apariţiei unor accidente paralitice la vaccinaţi sau la contacţii nevaccinaţi ai acestora.

5ml/doză. pentru a prelungi şi îmbunătăţii răspunsul imun. purtători de bacil difteric cu titru de anticorpi antitoxici neprotector sau în focarele de difterie.4.A. Precauţiile în faţa unor R. Prezentare.2/S/55695 234 .3.3. în muşchiul deltoid. şi precauţii de vaccinare pentru componenta pertussis. la interval de câte 14 zile. severe sunt descrise la vaccinarea DTP. peste 3 ani vaccinarea pertussis clasică este C. Cele 5 doze trebuiesc administrate până la vârste de 3 ani.Bivaccinul diftero-tetanic (DT) Administrare: i. .Vaccinarea antitetanică Anatoxina tetanică purificată și adsorbită pe fosfat de aluminiu (ATPA. datorită riscului unor reacţii neurologice. Vaccinarea antipertusis Conţinut: intră în compoziţia trivaccinului DTP. în 3 doze (începând din ziua rănirii). Vaccinările și revaccinările 14 ani se efectuează ATPA tip adult. Indicaţii: profilaxia tetanosului. cu 0. strict i.m. Indicaţii: utilizat în cazul copiilor vaccinaţi corect în antecedente numai antitetanic.m.m profund. având în vedere creşterea riscului fenomenelor alergice (fenomen Arthus) la anatoxina difterică odată cu vârsta. temporare și fără sechele. POSDRU/ 83/5. administrare: vezi vaccinarea DTP Indicaţii: vaccinarea antipertussis concomitent cu cea antidifterică și antitetanică.5 ml ATPA i. Schema de vaccinare completă este identică cu cea a vaccinării DT (număr doze. 7. În prezent se utilizează următoarele vaccinuri antipertussis: . Encefalopatia postvaccinală este rară.vaccin corpuscular inactivat (suspensie de Bordetella pertussis) .vaccin acelular (combinaţii de componente purificate ale Bordetellei pertussis şi toxoidul pertussis) .. intervale). Vaccinarea adulţilor: a) Schema clasică: Primovacinarea: Rapel I. rămaşi nevaccinaţi antidifteric. Rapel la 1 an şi la 5 ani.I. Vaccinarea antitetanică a copiilor: conform schemei de vaccinare prezentate la vaccinarea antidifterică (cu DTP. 7. în deltoid la adult și la nivelul coapsei (faţa anterioară) sau în deltoid la copil.5. păstrare. 1. Reacţiile adverse sunt foarte frecvente.5ml ATPA i. la copilul mare.m. la unirea 1/3 superioare cu cele 2/3 inferioare. Rapel II b) Vaccinarea rapidă: 0. cantitate de vaccin/doză.Anatoxina difterică purificată şi adsorbită (ADPA) Administrare: i.completează schemele de vaccinare cu vaccin corpuscular. apoi cu DT) 2.I.m profund  sugar: la nivelul coapsei. VTA) Administrare: 0. la 2-3cm lateral de linia mediană  copil mare şi adult: în muşchiul deltoid Indicaţii: utilizat la revaccinările III-IV din schema de vaccinare şi la copiii cu C.

Indicaţii: imunizarea antirujeolică a copiilor fără antecedente de rujeolă. care au împlinit vârsta de 9 luni. partenerii sexuali ai celor cu AgHBs pozitiv: 3 doze de 1 ml. se face cu 1 doză de 0. cefalee.5ml vaccin.  gravide nevaccinate anterior sau incomplet vaccinate . astenie.  Revaccinarea cu ocazia sarcinilor următoare se va face doar dacă au trecut 10 ani de la ultima administrare. în caz de expunere accidentală şi la nou-născuţii din mame AgHBs pozitive.5 ml. POSDRU/ 83/5. durata protecţiei este de 5-10 ani. datorită complicaţiilor severe ale rujeolei asupra acestei categorii de bolnavi.7. hemofilicii. erupţii. . 2. la adult şi în treimea antero-externă a coapsei.m.5ml ATPA i. Când naşterea s-a produs în condiţii neigienice este necesară seroprofilaxia cu 500 UAI sau 200 UI imunoglobulină specifică IGUSAT și tratament cu penicilină timp de 710 zile. în regiunea deltoidiană. s.personalul medico-sanitar.vaccinarea copiilor de 7-14 ani și a băieţilor de 15-18 ani cu o singură doză consemnată în documentele medicale.revaccinare în luna 7 și 1/2 a primei sarcini cu 0.2/S/55695 235 .vaccinarea de urgenţă. Profilaxia pasivă: Ig specifice antitetanice umane 250-500 UI i. chiar şi celor simptomatici. .la nou-născuţi.c) Revaccinarea de urgenţă: în cazul producerii unor plăgi tetanigene.primovaccinate complet cu 2 doze de ATPA i. 3. Revaccinarea se face la 5 ani. intramuscular. intradeltoidian.3. Efecte adverse posibile: reacţii locale uşoare.5ml ATPA i.m.vaccinarea antirujeolică-antirubeolică a fetelor de 15-18 ani În cazul vaccinului antirujeolic. .6. în doză de 0.. 3 doze de 0. Contraindicaţii: reacţii anafilactice la drojdia de bere. Vaccinul se va administra cu 2 săptămâni înainte de doza lunară de imunoglobuline pacienţilor HIV+ care primesc regulat imunoglobuline i. Aceasta se suplimentează cu vaccinarea în campanii cu: .m.1. 6 luni. la 0. Vaccinarea antirujeolică Administrare: 0.06ml/kg. la copil şi 5 ml la adult. intramuscular. Vaccinarea se recomandă infectaţilor HIV. hemodializaţii. administrate la 0. cu rapel la 1 an.m. Există persoane care nu răspund la vaccinare (non responders). ser antitetanic heterolog 5000-10000 UI 7.v. în asociere cu imunoglobuline specifice antihepatită B. la copilul mic. cu 3 doze la interval de o lună. d) Profilaxia tetanosului neonatorum:  gravide vaccinate .Vaccinarea antihepatită B Administrare: intramuscular.c.3. 6 luni. Indicaţii: . dureri abdominale. persoanelor vaccinate corect în antecedente. contraindicaţiilor generale li se adaugă reacţiile anafilactice severe la ou și condiţiile de imunodeficienţă cunoscută. studenţii la medicină. 7. la interval de 1 lună.

Vaccinarea antigripală (necuprinsă în vaccinările obligatorii din PNI) Administrare: profund i.subfebrilităţi.2/S/55695 236 . bolnavi cronici și imunodeprimaţi. personal medical și grupe populaţionale de importanţă socială deosebită.3.m. Indicaţii: recomandat în profilaxia gripei. Răspunsul imun devine protector la două săptămâni de la administrarea vaccinului. Vaccinarea se practică preferabil în presezon epidemic (lunile octombrie-noiembrie). 7. persoane instituționalizate. vaccinarea trebuie amânată POSDRU/ 83/5. Contraindicaţii:  alergie la ouă sau la oricare din constituienţii vaccinului  în caz de boală febrilă sau infecţie acută. în special persoane > 65 ani şi copii.8.

la nou-născuţi. doză unică dimineaţa. Este indicată la : . Receptivitatea generală. 2 luni consecutiv). Susceptibilitatea la boală este crescută în caz de: silicoză. prin consum de lapte sau preparate din lapte contaminate.la pacienţi infectaţi cu HIV. . 3. cu reacţii la tuberculină de peste 10mm. BOLILE CRONICE LA COPII 8. Bolnavii cu tuberculoză pulmonară deschisă. după testare (vezi capitolul imunizări). prelungit cu bolnavul (intrafamilial).la cei cu cicatrice vaccinală prezentă. Sursa de infecţie.1. vor fi investigaţi prin IDR la PPD. iar cei cu reacţie negativă vor fi revaccinaţi. contacţii adulţi.la cei cu test la tuberculină cu conversie de la negativ la pozitiv. contacţii. . lunară. dar fără cicatrice vaccinală. . 2. cu test  10mm.declarare nominală. prin picături sau nuclei de picătură. .la cei între 6-20 ani. cu dimensiuni de peste 20mm la copilul de 1-5 ani şi de peste 30 mm. prin obiecte contaminate cu secreţii (spută). gastrectomii. cei cu TBC extrapulmonar sunt contagioşi numai dacă prezintă cale de eliminare. timp de 6-9 luni. imunodepresie (bolnavi cu SIDA)  Profilaxia și combaterea tuberculozei 1. Perioada de risc de dezvoltare a bolii clinic manifeste este de 6-12 luni de la infecţie. mai mare la copiii până la 3 ani. cei cu reacţie pozitivă vor fi investigaţi radiologic.copiii contacţi (0-5 ani) ai bolnavilor eliminatori de bacil Koch. alcoolism. diabet. Tuberculoza  Factorii epidemiologici principali în tuberculoză 1. 2. la copii şi tineri până la 20 ani. Măsuri faţă de căile de transmitere: dezinfecţie periodică în focarele în care există bolnavi care nu pot fi izolaţi în spitale şi terminală la domiciliu în caz internare sau deces. clinic. activă. însoţită de febră. iar la cei suspecţi se va face şi examen bacteriologic al sputei. la pacienţi cu tratament POSDRU/ 83/5. obligatoriu în spital până la negativarea produselor patologice (cel puţin microscopic. . Transmiterea: contact direct. la cel de 6-20 ani. dar la care reacţia la tuberculină este flictenulară sau necrotică.vaccinare cu BCG.izolarea cazurilor. . 3. . Măsuri faţă de izvorul de infecţie: .depistare: ancheta epidemiologică. cu reacţie peste 20mm. .la bolnavii cu insuficienţă renală cronică. provenite de la bolnavi cu leziuni deschise (rar). la gastroctemizaţi. scade la copilul mare şi creşte din nou la adolescent și adultul tânăr. vor fi investigaţi radiologic.2/S/55695 237 .8.chimioprofilaxie cu HIN (Izoniazidă). examene de laborator. aeriană. 2 unităţi. insuficient prelucrate termic. Măsuri faţă de receptivi . fără testare la tuberculină și revaccinare la clasa VIII şi la 18 ani.

Interpretarea reacţiei se face la 72 ore.în cadrul examenului de bilanţ al stării de sănătate a copiilor preşcolari şi şcolari cu ocazia admiterii în colectivităţi preşcolare (1-5 ani) şi în cadrul acţiunilor de revaccinare cu B.G. de 2 unităţi/0. apoi se formează o crustă centrală pe un fond eritematos. Indicaţii: primovaccinarea se face în primele 4-7 zile de la naştere (în maternitate) sau până la împlinirea vârstei de 2 luni. .P. Copiilor cu cicatrice vaccinală < 3mm li se repetă vaccinarea BCG. Vaccinarea imunizantă trebuie să se soldeze cu o cicatrice vaccinală cu un diametru de cel puţin 3 mm. Reacţia pozitivă.în mod periodic la copiii care au în familie cazuri de tuberculoză în "evidenţa specială‖.la copiii preşcolari.  reacţia se consideră negativă când are un diametru  0-9mm  reacţia se consideră pozitivă când are un diametru  10mm Intradermoreacţia la tuberculină se face în scop diagnostic: .D. etc) şi se va insista și pe măsuri de educaţie sanitară a populaţiei Nu uitaţi că cea mai bună profilaxie a TBC este tratarea corectă şi completă a bolnavului  Vaccinarea BCG Administrare: se inoculează strict intradermic 0. prin eliminarea crustei rămâne o cicatrice depigmentată și uşor denivelată.G. cu aspect de coajă de portocală. a unei cantităţi de 0. la nou-născuţii cu greutate > 2500g. Citirea” cicatricei vaccinale se face între 5-10 luni. atestată prin prezenţa cicatricei.la contingentele de copii prevăzute în calendarul de vaccinări.1ml. pielea suprajacentă fiind roşie şi lucioasă.C. în milimetri.G. . traduce o stare de infecţie bacilară. Ea însă nu ne informează asupra vechimii infecţiei şi a gradului de activitate a acesteia. dacă nu este datorită unei vaccinări B. cel mai mare diametru transversal al reacţiei. a VII-a și în a XII-a. . concomitent cu vaccinarea antihepatită B. După aproximativ 3 luni de la vaccinare. ..P. angajare. cu excepţia surprinderii virajului tuberculinic. Se măsoară. fără testare prealabilă cu PPD. Injectarea corectă determină apariţia unei papule de 5-6mm diametru. .C. dacă în familia respectivă s-a descoperit un caz de tuberculoză.la copiii care sunt bănuiţi că suferă de tuberculoză.imunosupresor.1ml vaccin în zona deltoidiană a braţului stâng. luând în consideraţie numai papula intradermică palpabilă şi cu denivelare faţă de tegumentele înconjurătoare.C.. După 3 săptămâni la locul injectării apare un mic nodul.2/S/55695 238 . pentru selecţionarea copiilor ce trebuie revaccinaţi cu B.la orice copil în vârstă de 0-10 ani. cu ocazia intrării în colectivităţi. Fiolele de tuberculină P. la 13-14 ani. POSDRU/ 83/5.D. Se vor respecta examenele radioscopice periodice efectuate cu diverse ocazii (căsătorie. în clasele I. Contraindicaţia absolută este reacţia pozitivă la tuberculină. contacţi. se conservă la adăpost de lumină și la temperatura de + 40C (frigider).1ml soluţie P. revaccinarea se efectuează celor cu reacţie negativă cu ocazia testării PPD. excluzând reacţiile eritematoase simple. La 2-3 luni se delimitează o pustulă.  Testarea tuberculinică şi controlul radiologic Se efectuează prin introducerea strict intradermică pe faţa anterioară a antebraţului stâng.

şi prin radiofotografie la elevi şi adolescenţi şi la adulţi.La vârstnici infecţia are simptomatologie clinică redusă. Întrucât.Hemoptizia caracterizează tuberculoza pulmonară după o evoluţie prelungită. Depistări radiologice ocazionale se fac şi în următoarele împrejurări: trimitere în tabere sau staţiuni balneare. urina. adenopatia hilară. Pleurezia tuberculoasă apare prin rupturi ale leziunilor pulmonare situate în vecinătatea pleurei. utilizând tehnica de colorare la rece. Însămânţarea produselor patologice pe medii de cultură solide. iar în fazele tardive este dependentă de extinderea leziunilor. încorporare în armată. tuberculosis. aspiratele de măduvă osoasă. mai ales matinală. adopţie. Lichidul pleural este serocitrin şi conţine puţini germeni. controlul este indicat în caz de reacţie generală febrilă sau reacţie locală necrotică. POSDRU/ 83/5. dispuşi sub formă de grămezi sau împerecheaţi caracteristic în unghi. precum şi elevii şi adolescenţii cu reacţii 15mm se vor controla radiologic pulmonar. rar izolaţi. curbaţi. poate sugera diagnosticul în prezenţa tusei iritative.În fazele iniţiale.  Diagnosticul pozitiv al tuberculozei Diagnosticul clinic: a. fragmentele de ganglioni. Controlul radiologic se va efectua prin radiografie la copii 0-5 ani. b. dar frecvente limfocite. prin evidenţierea unor bacili nu se poate identifica specia M. lichidul pleural. . . uşor de atribuit unei viroze sau fumatului. admiterea în orice formă de învăţământ. Examenul direct constă fie. de culoare galbenă sau verzuie. Tuberculoza pulmonară Tusea este prezentă.La copii. În cazul prezenţei cicatricei vaccinale. după o prealabilă decontaminare permite efectuarea unor teste biochimice de identificare.G. de culoare roşie. apariţia coloniilor pe mediul de cultură survine după un timp de incubare de minim 14 zile (maxim 4 săptămâni). . fie direct din produsul ca atare. Toate cadrele didactice au obligaţia de a face un control pulmonar radiologic la începutul fiecărui nou an de învăţământ Examenul radiofotografic ocazional are o valabilitate de 6 luni.Copiii preşcolari cu reacţii  10mm. în examinarea frotiurilor.2/S/55695 239 . dar intermitentă. rezultatul va fi exprimat în bacili acidoalcoolo rezistenţi. angajare. Izolarea. Multiplicarea mycobacteriilor în vitro fiind lentă. mucoasă. lichidul de ascită. precum și determinarea sensibilităţii germenilor la tuberculostatice. Bacilii vor apărea fluorescenţi pe fondul negru al preparatului. flictenulară sau cu diametru  15mm la preşcolari şi  20mm la elevi şi adolescenţi. Un rezultat negativ se poate da numai după examinarea a minim 100 câmpuri microscopice. ceea ce face ca diagnosticul să fie stabilit cu întârziere. LCR. Bacilii apar sub formă de bastonaşe subţiri. . Bacilii pot fi vizualizaţi şi prin examenul microscopic în lumină UV.C.La început expectoraţia este redusă. dacă nu prezintă cicatrice vaccinală B. dispneea apare în cazul unui pneumotorax sau a unei pleurezii. diagnosticul de laborator Diagnostic bacteriologic: Produsele patologice recoltate sunt: sputa. . . El se face la toţi copiii la care intradermoreacţia a fost pozitivă şi la adulţii suspectaţi de tuberculoză.

Simptomele sunt asemănătoare indiferent de virusul hepatic. De multe ori familiile în care se află unul sau mai mulţi bolnavi de tuberculoză nu au mijloace să asigure acestora hrana ideală. diaree. febra galbenă. Se însoţeşte de decolorarea materiilor fecale și de urină brună. De îndată ce febra scade. carnea. . leptospiroza etc. erupţie cutanată. pe lângă acestea se întâlnesc (rar) hepatitele produse şi de alte virusuri: Ebstein-Barr. . . Sugerarea unor alimente care sunt peste posibilităţile financiare ale familiei poate duce la descurajare şi uneori chiar la abandonarea tratamentului. Se traduce prin îngălbenirea pielii şi mucoaselor (conjunctive etc). citomegalic. Regimul de viaţă În perioada în care bolnavul are febră.8. Activitatea normală se reia la indicaţia medicului. Consolidarea vindecării se poate face dacă este posibil prin trimiterea bolnavului. urticarie.2. Trebuie amintit că. Hepatitele virale. acute. Hepatita A se manifestă de cele mai multe ori prin semne nete. pregătit cu gust. unt).La copilul mai mare se va da un regim alimentar variat. În cazul fumătorilor. POSDRU/ 83/5. vânt sau ploaie). însă nu este obligatoriu.În perioada de sugar se continuă alimentaţia la sân. În alimentaţie este bine să fie zilnic: carne. pulpa de fructe rase. Nu este necesară supraalimentaţia. într-o localitate de munte sau de deal. hepatita B şi hepatita C. constituit din 3 mese principale și două gustări. Hepatitele virale sunt boli ale ficatului cauzate de virusuri. respectându-se pe cât posibil necesarul caloric şi nutritiv. nu simte nevoia de mişcare. Durează mai puţin de 4 săptămâni. gălbenuşul de ou) se face ca și la sugarul sănătos. Primele două sunt cele mai frecvente. dureri abdominale.1. tuşeşte. supa. Ficatul este mărit de volum și dureros la palpare. simptomele sunt variate și divers asociate: febră. herpetic (mai ales în perioada neonatală). mai ales copil. cura heliomarină nu este indicată. Introducerea de alimente noi (sucuri. se indică mai întâi mişcarea în casă şi apoi scoaterea afară. tusea se răreşte şi bolnavul recapătă vioiciunea. se recomandă repaus la pat. Hepatita cronică. Se deosebesc trei forme clinice: hepatita A. ei vor fi susţinuţi în mod activ să poată renunţa cât mai repede la acest obicei. eventual sugeraţi modalităţi de preparare a hranei care să păstreze cât mai mult din calităţile acesteia.La adult indicaţiile sunt similare cu cele de la copilul mai mare. Încurajaţi familiile respective să îi hrănească pe bolnavi cât mai bine posibil. Faza preicterică poate să dureze o săptămână. 8. Dacă este înţărcat.1.În perioada acută a bolii. vărsături. pireurile. fructe și zarzavaturi. dureri de cap. lapte şi/sau derivate (brânzeturi. dureri ale articulaţiilor. Nu se va uita profilaxia rahitismului. este trist. ouă. Este de intensitate variabilă. Hepatita A. coxsackie. echilibrat. în timp ce hepatita B provoacă simptome mai insidioase. se va depăşi perioada de inapetenţă prin mese mici şi repetate cu preparatul de lapte adaptat sau parţial adaptat în funcţie de vârsta copilului.Îngrijirea bolnavului de tuberculoză Alimentaţia Bolnavul va primi un regim alimentar normal. dacă vremea este frumoasă (fără ceaţă. Se preferă plimbările prin locuri cu vegetaţie bogată. După vindecare se vor evita suprasolicitările fizice şi psihice.2/S/55695 240 . Icterul apare în cele mai multe cazuri.

Semne de laborator. dar rapid la alimentaţie normală. vărsături). cu febră moderată. Semne clinice. Nu evoluează spre hepatită cronică activă. Tratamentul. grăsimile vegetale (uleiul. lipsă de poftă de mâncare. Este cea mai frecventă și de cele mai multe ori cu evoluţie bună. stridii etc. zarzavaturi). crustacee (scoici. muşte). Medicul constată că ficatul se măreşte şi devine dureros. folosită la spălarea zarzavaturilor). Majoritatea hepatitelor produse de virusul A au o evoluţie simplă. alimente contaminate (fructe. Contaminarea se face pornind de la materiile fecale ale bolnavului (mâini murdare. Evoluţie. Trebuie spus însă că s-a constatat că nu există încă probe că regimul alimentar restrictiv și nici repausul riguros influenţează evoluţia pe termen scurt şi prognosticul.În faza de stare. orice caz de hepatită virală se internează în spital. Boala conferă imunitate specifică la virusul A. carnea. uneori chiar fără icter. Persistenţa icterului obligă pe medic să caute o complicaţie sau o altă cauză. apetitul şi toleranţa digestivă revin. Tabloul clinic se poate completa cu o erupţie maculoasă (pete). peştele proaspăt.• Hepatita A Epidemiologie și tratament. lipsă de poftă de mâncare. Creşterea bilirubinei conjugate (după cel mult 4 săptămâni revine la normal). pierderea vioiciunii şi câteodată la copiii mai mari dureri abdominale şi diaree. Câteodată apare şi o mărire a splinei (splenomegalie). consum de apă din izvoare și râuri murdare. nu și la alte virusuri (B și C). creşterea tranzitorie a transaminazelor (constituie câteodată singurul indice al unei hepatite anicterice. ouăle). margarina) și animale (untul) şi vitaminele. Prevenirea constă în formarea și păstrarea unor deprinderi igienice ca: spălarea mâinilor înainte şi după masă. Faza de convalescenţă a hepatitei virale este variabilă și se întinde pe o perioadă de 1 până la 3 luni. De îndată ce starea bolnavului se ameliorează. fructe şi zarzavaturi nespălate. dureri ale articulaţiilor și uneori chiar o inflamaţie a articulaţiilor (artrită).2/S/55695 241 . perioada iniţială durează o săptămână. în mod excepţional fulminantă. Alterarea stării generale cu accentuarea icterului sau apariţia unei ascite (lichid în abdomen) şi/sau a unei tulburări în coagularea sângelui.) pescuite din ape murdare. făinoase. ape curgătoare. vărsături. apă contaminată. din care însă să nu lipsească principiile alimentare de bază: hidrocarbonatele (dulciuri. timpul de protrombină (prelungit) poate fi rapid corectat printr-o doză injectabilă unică de vitamina K.În forma tipică. fructe etc). Copiii şi tinerii sunt foarte receptivi. POSDRU/ 83/5. brânza de vaci. . unde tratamentul este fixat de către medic în funcţie de forma de boală și de vârsta pacientului. corespund unei hepatite mai grave sau. dureros) şi de investigaţii de laborator. Debutul se manifestă ca un sindrom gripal însoţit de manifestări digestive (greţuri. De ordin colectiv se impun: apă de băut necontaminată. fructe de mare. Faza icterică a hepatitelor virale durează rareori mai mult de 4 săptămâni. formarea de anticorpi este crescută în faza acută. Potrivit legislaţiei actuale. Diagnosticul este precizat de medic prin examenul ficatului (mărit. closete curate şi dezinfectate zilnic. apare icterul care se însoţeşte de urini închise la culoare și de scaune decolorate. proteinele (laptele. zarzavaturi. educarea populaţiei de a nu consuma apa din fântâni infestate. De cele mai multe ori se transmite prin apă contaminată (conducte defecte. spălarea robinetelor. tacâmuri bine spălate și cu folosire individuală etc. se va trece treptat. Particula virală este eliminată prin materii fecale în timpul perioadei de incubaţie (2-4 săptămâni) şi timp de circa 50 de zile după apariţia icterului (riscul cel mai mare al transmiterii). . greţuri.

Câteodată copilul nu se plânge de nici o tulburare. corespunzătoare vârstei.Hepatita cronică activă (agresivă) nu are o cauză cunoscută. margarină. făinoase. lipsă de poftă de mâncare. dureri articulare. Regimurile alimentare restrictive sunt inutile. acnee. Cifra transaminazelor rămâne ridicată.2/S/55695 242 . dulciuri) şi grăsimi (unt. ulei). Puncţia-biopsia ficatului este fundamentală. În ultimul timp vaccinarea cu vaccin anti-A se practică şi la noi la indicaţia medicului. zarzavaturi.Tratamentul este îndelungat în şi sub controlul unei clinici de specialitate. de rezultatele ei depind diagnosticul şi tratamentul. De asemenea. Înainte de introducerea vaccinului inactivat. febră. . ● Hepatita cronică se defineşte printr-o atingere inflamatorie a ficatului. .La copii. o astfel de injecţie era folosită și ca prevenire pre-expunere. Volumul ficatului este mărit. hidrocarbonate (fructe. Debutul poate fi insidios sau să fie urmarea unei hepatite acute. Volumul ficatului şi al splinei sunt mărite. În prezent. injecţia de imunoglobuline hiperimune previne hepatita în circa 75% din cazuri. POSDRU/ 83/5. Prognosticul este bun. Simptomele sunt: icter. Virusurile B și C sunt de obicei la originea acestei boli. Biopsia ficatului confirmă diagnosticul histologic. a cărei evoluţie este peste 3 luni. slăbire. alimentaţia va fi normală. Câteodată este asociată cu boli "auto-imune".În primele 48 de ore de la expunere. Bolnavul va duce o viaţă obişnuită. unele medicamente au fost făcute responsabile: isoniazida etc. Câteodată se constată subicter și mărirea splinei. se preferă vaccinarea cu vaccinuri disponibile.Hepatita cronică persistentă se manifestă prin oboseală și lipsa poftei de mâncare. lactate sau peşte). oboseală. având grijă ca dieta zilnică să conţină proteine (carne. mai ales în caz de călătorii mai lungi de o săptămână în zone epidemice. Pe piele pot apărea steluţe vasculare. mâncărimea pielii. Nu este necesar vreun tratament. fetele sunt afectate de 3 ori mai mult decât băieţii.

Consumați în special alimente sărace în grăsimi și nu gătiți cu grăsimi în exces.afectarea funcției digestive – consta deseori în constipație și în reducerea absorbției unor elemente nutritive. POPULAŢIA VÂRSTNICĂ ŞI BOLILE CRONICE 9. este bine să faceți zilnic mișcare. trebuie sa le cunoaștem nevoile nutritive și să înțelegem ca îmbătrânirea poate afecta funcția digestiva. O persoana în vârsta care se alimentează corect are mai multe șanse să-şi păstreze sănătatea și sa rămână în forma. iaurt și brânzeturi. Aportul bogat de calciu și vitamina D contribuie la întărirea oaselor. Alimentaţia vârstnicilor. pâine sau alte produse din multicereale.9. Îmbătrânirea este un proces natural. încercați în permanenta noi alimente și noi rețete. Lichidele trebuie sa fie consumate din belșug. POSDRU/ 83/5. sociali. care afectează ingestia alimentelor .deteriorarea funcției renale și a consumului de lichide – sporește riscul deshidratării . deoarece furnizează energia necesara pentru desfășurarea activităților zilnice. De asemenea. Carnea. mărind riscul infecțiilor . Puteți opta pentru lapte.1. pestele. brânza tofu și leguminoasele furnizează proteinele necesare persoanelor de vârsta a treia.reducerea simțurilor (gustativ și olfactiv) – contribuie la pierderea apetitului .slăbirea funcției imunitare. la unele persoane se întâlnește și dificultatea în deglutiție.2/S/55695 243 . Alimentația corecta pentru vârstnici este influențată de o combinație de factori:de mediu.  Modificările fiziologice care însoțesc îmbătrânirea pot afecta funcția digestiva și echilibrul nutritiv: . Pentru a-i ajuta pe vârstnici să se alimenteze corect. economici sau individuali. orez brun. ouăle. iar unii factori precum: moștenirea genetica. băuturi din soia îmbogățite cu calciu. Varietatea joaca un rol important intr-o alimentație sănătoasa – de aceea. Alimentația sănătoasa este importanta la orice vârsta. Fructele și legumele colorate stimulează apetitul și furnizează vitaminele și mineralele esențiale.reducerea masei corporale – duce la pierderea apetitului și la lipsa deenergie și poate fi evitata cu ajutorul exercițiilor fizice . o alimentație adecvata. orz.pierderea densității osoase – creste riscurile de fracturi și de osteoporoza . activitatea fizică şi o stare psihica buna pot avea efecte pozitive asupra sa. Alimentația trebuie sa sa bazeze în mare parte pe produsele derivate din cereale integrale sau îmbogățite cu vitamine și minerale: paste din grâu integral. deoarece faciliteaza digestia și impiedica deshidratarea.probleme dentare și senzația de uscăciune a gurii (xerostomie) –afectează capacitatea de a mesteca alimentele.

ceea ce se cheamă pseudoangor. Se poate însoți de diaree sanguinolenta. Clinic se exteriorizează ca o tumefacție pre. ! Pulsul este slab. Semnul major este durerea abdominala. Acesta din urma consta în întoarcerea conținutului gastric în esofag. Alteori apar pirozis. Apare brusc. Uneori este precedata\ de angor intestinal. iradiata în întregul abdomen. disfagie și regurgitări nazale. prin embolie. cu durere violenta. sunt cauze favorizante. cu semne de abdomen acut. embolii) și prezintă dureri de tipul claudicației intermitente. Angina abdominala este manifestarea clinica a ischemiei intestinale cronice. claudicatie intermitenta a intestinului. Se percepe și un suflu supraombilical.60 de ani. Cimetidina și metoclopramidul (Reglan. iar tabloul clinic al anginei abdominale este caracterizat prin crize dureroase abdominale. cu ateroscleroză arteriala mezenterica. iar prognosticul foarte rezervat. a arterei mezenterice. istoric lung. Semnele fizice sunt sărace. mai frecvent la femei. epigastric. beta blocante. hipotensiunea este obișnuită. sunt frecvente. atrofia glandelor salivare și a mucoasei gastrice și esofagiene. creier sau membre inferioare. b) Refluxul gastro-esofagian. cu semne de insuficienta circulatorie. morfina. dar devine insuficient pentru prânzuri ! abundente. Fluxul sanguin diminuat este suficient pentru prânzuri mici. este localizat abdominal. Apare și în stări terminale. Apare la vârstnicul în vârsta de peste 80 de ani. c) Patologia ischemica digestiva. alcoolului. spasmele esofagiene. Boli caracterstice vâstnicilor Procesul de îmbătrânire. Bolile digestive vasculare ischemice sunt destul de frecvente la vârsta a treia.și intra. iar hiperleucocitoza prezentă.2/S/55695 244 . descrise ca ischemie paroxistica intestinala. hipogastric și nu iradiaza în afara ariei abdominale. tutunului etc. Apare. vărsături alimentare. continua și tenace. Durerea abdominala este difuza. infarctizări. cu semne evidente de ateroscleroza în diferite teritorii. cu stare grava. sarcina. Este o drama abdominala. cafelei. La persoanele vârstnice apar frecvent tulburări de deglutiție. Uneori durerea este violenta. colaps.  Ischemia intestinala cronica apare la persoane în vârsta de peste 50 . Durerea apare la 10 15 minute după mese și durează 1 . Expresia tulburărilor de tranzit intestinal apare la bolnavi trecuți de 50 de ani și mai adesea de 60. a) Parotidita supurata a bătrânului. stenoza pilorica cu dilatatie gastrica consecutiva.auriculara. similara localizării aterosclerozei la inima. se asociază cu grețuri și vărsături. Dintre entitățile clinice menționam: diverticulii esofagieni. epigastralgii cu iradieri în umărul stâng. bilioase sau sanguinolente. gangrena intestinala și peritonita.îndepărtarea grăsimilor. Mai caracteristice sunt tulburările vasculare digestive. cu exacerbări paroxistice. Consecința refluxului este esofagita peptica cu pirozis. proportional cu volumul alimentelor ingerate. rezistenta la calmante și cu agitație extrema. au mecanism de producere ischemic (tromboze. Se datorează ocluziei totale. precum și secreții purulente în orificiul canalului Stenon. regurgitații acide și vărsături. iar distensia abdominala care o însoțește. care deformează figura și cu semne locale de inflamație (eritem și temperatura). teofilina). Obezitatea.  Infarctul mezenteric este cel mai spectaculos accident. Edentaţia. POSDRU/ 83/5. casexie și infirmitate. Diagnosticul este de obicei tardiv.9.3 ore. de atrofie. uneori sincopata. aclorhidria. Primperan) au efecte favorabile.2. are caracter de crampa. la vârstnici cu ateroscleroza în diferite teritorii. afectează și tubul digestiv. Tratamentul vizează îndepărtarea medicamentelor favorizante (anticolinergice. care apare postprandial. dar mai ales refluxul gastro esofagian. arterita mezenterica etc. Se datorează aterosclerozei arterelor viscerale abdominale. întotdeauna. din cauza insuficientei funcționale a cardiei.

alături de incontinenta de urina. psihoze funcționale. ca și în celelalte. fisuri anale. Tratamentul este descurajant și se reduce la încercări de reeducare și la îngrijiri generale. cu incontinenta de urina și cu deteriorarea psihica avansata.momentul cel mai traumatizant psihic este retragerea din activitatea profesionala pensionarea. administra purgative etc. tendința la abolirea reflexelor. În toate bolile digestive ale vârstnicului. hemoroizi. marginale. la vârstnic). Cele mai importante semne neurologice sunt: mersul cu baza de susținere mărită.d) Alte boli digestive sunt: colecistitele și angiocolitele acute. paradirea locuinței proprii. iar tabloul clinic este inițial estompat. escarele de decubit și de dementa. după cea cardiovasculara. diminuarea veniturilor etc. cât și modificările de vascularizație din procesul de ateroscleroză. conducând adesea la exitus. stări conflictuale. hemoragiile prin ruptura arterei epigastrice. Aproape toate aceste afecțiuni apar mai frecvent la vârstnicii obezi. ocluziile intestinale (ocluzia colonului descendent. una dintre marile probleme ale îngrijirilor și asistentei vârstnicului. numit de unii „boala a retragerii" sau „moarte sociala". Se pot practica clisme. modificările psihice dau o coloratura speciala și pot fi un obstacol serios în calea vindecării. e) incontinenţa anală.2/S/55695 245 . de obicei. atât îmbătrânirea fiziologică. Se asociază. Unele au debut precoce.  În patologia neurologica a îmbătrânirii participă. cu repercusiuni grave psiho-sociale. Acestea sunt grupate în ceea ce s-a numit îmbătrânirea cerebrala. altele debutează la vârste înaintate.modificări în statutul familiei. Creste în pantă acută după 50 de ani. cu acumularea progresiva de alterări și restructurări. decesul unuia dintre parteneri. diabet. deseori conducând la peritonita. volvu-lusul colic. de obicei interesând sigmoidul. polinevrite. Acesta este mai greu de suportat de către bărbați. cu evoluție și semne atipice. de obicei. până la entităţi tipice vârstelor înaintate. ocluzia mezenterica. fisurarea unui anevrism de aorta. începe conștientizarea îmbătrânirii și mai ales teama de moarte. în geriatrie. hipotrofia musculara. Ele cuprind tulburări nevrotice. afecțiuni ale măduvei. POSDRU/ 83/5. fiind. Toate sunt cuprinse în conceptul de „îmbătrânire cerebrala". Alte cauze de abdomen acut la vârstnici sunt: ulcerele gastro-duodenale. Cea mai importanta incontinenta anala este cea neurogenă. relații nearmonioase între generații. Din patologia inflamatoare a peritoneului. Apare în demente. . de obicei depistata necroptic și colita ischemica. Tulburările psihice ale vârstnicului cuprind o gamă largă. Prognosticul este foarte rezervat. stări confuzionale și psihoze organice. tremurături. rigiditate. accidente vasculare cerebrale. uzura și reparație. de la modificări psihice ușoare. discreta plasticitate. și accidentele vasculare cerebrale. mai frecvent se întâlnește apendicita (letala. pentru ca. Ea consta în pierderea involuntara a materiilor fecale și a gazelor prin orificiul anal. de tipul psihozelor de involuție și dementelor tardive. Pot fi originea unui abdomen acut (când diagnosticul se pune de obicei tardiv). Morbiditatea psihiatrica a bătrânului ocupa locul doi în ansamblul morbidității sale generale. șters. f) Tulburari psihice si neurologice în îmbătrânire. mişcări spontane involuntare. Prin pierderea prestigiului social câștigat după o viață de munca. restrângerea condițiilor de locuit. Aceasta duce la pierderea controlului sfincterian. Este o infirmitate frecventa. după 70 de ani. este un adevărat soc al pensionarii. prin carcinom de colon). cancere recto-sigmoidiene și constipație cronica. să predomine bolile organice cerebrale. La baza apariției acestor tulburări stau unii factori precipitanți: . limitarea mişcărilor. de obicei. cancerul de colon-stenozant. care creează situații psihotraumatizante: plecarea copiilor din casa părinteasca. abcese rectale.

Bătrânul consultă medicul. de memorie. Totuși bătrânul se plânge adesea de insomnie. În general. O atenție deosebita trebuie acordata tendințelor la sinucidere. discuțiilor controversate. . posibilitatea readormirii este greoaie. Cele mai reprezentative tulburări la bătrâni sunt: tulburările de somn. somnul nocturn nu este continuu. dar și în psihoze maniaco-depresive. sentimente de culpabilitate. masa de seara care va preceda culcarea cu cel puțin 2 ore. mimica si.se însoțesc și de stări depresive. Tratamentul medicamentos se va institui numai după epuizarea celorlalte metode. vizionarii spectacolelor stress-ante. baie zilnica. pentru căderi repetate. stările confuzionale acute. Apar în nevroze. inutilitate. gastrointestinale. h) Depresiile tardive Sunt cele mai frecvente afecțiuni psihice întâlnite la varstnici (15%). neadaptare etc). . depresiile tardive. Tratamentul vizează: . vasculare. pierderi de cunoștință și vertije. anxiolitice (haloperidol. etc. ipohondrice și de negație. cafea. ca în toate bolile psihice. în special. sinuciderile. în medie.tratamentul psiho-farmacologic. plimbări scurte în aer liber. În formele grave apar deliruri. arterioscleroza cerebrala difuza. La apariția lor contribuie. endocrine. Pentru corecția somnului sunt preferabile masurile nemedicamentoase: culcarea la aceeași ora. melancolia de involuție sau în formele reactive (traume psihice. legaturi afective și uneori pregătirea psihologica. idei de persecuție. Dintre aceștia: adenomul de prostata (cu micțiuni frecvente). ceai etc). boli cerebrale. dementele. POSDRU/ 83/5. fumatului. bolile extrapiramidale și bolile cardiovasculare. Unii autori disting depresia nevrotica și depresia psihotică. Bătrânul are o nevoie de somn. tulburări de mers. i) Sinuciderile. stress-uri. ziua starea de veghe este întreruptă de perioade de somnolenţă.modificări de poziție. Acesta consta în administrarea de psihoana-leptice sau timoanaleptice de tipul produselor procainice. bine înțeles. După fiecare faza depresiva. În patologia vârstnicului domina dementele. 6 ore zilnic. boli digestive etc). este fragmentat. predomina ideile depresive. refluxul gastroesofagian. accidentele ischemice vasculare tranzitorii și parapareza (paraplegia) senila. Clorhidratul poate produce confuzii și halucinații. reumatisme dureroase. Administrarea medicamentelor trebuie sa fie discontinua. Clinic. flurazepamul și nitrazepa-mul. un ceai de tei. g) Tulburarile de somn Somnul este funcția fiziologica mult modificata faţă de cea a adulților. întotdeauna sunt utile: igiena camerei. rezerpina. metabolice. și factorii psiho-sociali.tratamentul bolilor cerebrale organice (tratabile) și al bolilor somatice coexistente (diabetzaharat. limbaj. a băuturilor iritante sau excitante (alcool. la fel. degenerative. autoacuzare. Barbituricele și tranchilizantele sunt preferabile. metildopa). Exista bineînțeles și factori care tulbura somnul. Şi dupa unele medicamente poate apărea agravarea stării depresive (tranchilizante. cuprinde perioade de treziri. confuzii și halucinaţii. meclofenoxat etc). un pahar cu lapte la culcare. tioridazin. Bolile cardio-vasculare.2/S/55695 246 . dezordinea afectiva. modificările organelor de simt și ale afectivității. insomnii iatrogene (medicamentoase). mai ales femeile. în formele mai grave se administreaza antidepresive (Antideprin sau amitriptilina). clonidina. bronșite rebele. un mar etc. hipertiroidismul etc. evitarea alimentelor greu digerabile. propranololul. Aceasta explica creșterea consumului de hipnotice. Important este diagnosticul diferențial intre depresie și demente. . intervalul liber se scurtează.ameliorarea mijloacelor psiho-sociale: climatul psihologic familial favorabil.

se administrează un tranchilizant anxiolitic (haloperidol oral sau injectabil) sau benzodiazepina (diazepam). în 80% dintre cazuri. Semnalul de alarma este schimbarea brusca de comportament. Se acceptă divagațiile bolnavului.factori declanșatori: boli cardiovasculare. Verdictul de dementa senila este prea grav pentru a fi stabilit în graba. hiperglicemie etc). În ce privește atitudinea terapeutica faţă de stările confuzionale. sinuciderile se întâlnesc la bărbaţi. sinuciderile la vârstnici sunt frecvente (25 . Apar. corticoizi. metabolice (uremie. cauzele suicidului . O grava dificultate diagnostica este dementa. refuzul de adaptare. a unui varstnic. pierderea unui rol social. În apariția lor intervin: . Mai intervin și cauze medicamentoase (iatrogene). familia trebuie lămurita cu răbdare asupra evoluției și liniștit. nu este contrazis. atenție). Date mai noi apreciază ca evoluția dementelor nu este totdeauna ireversibila. nu este imobilizat. chiar cazuri reversibile. boli infecțioase. un factor favorizant.2/S/55695 247 .35% din totalul sinuciderilor la toate vârstele). iar evoluția este ireversibila și tulburarea este de obicei globală. Este o reacție acuta. traumatisme. pana atunci activ. tumori etc). este reversibila spontan sau terapeutic. dezorientare etc. nu se luminează camera.factori psiho-sociali.în ordine: izolarea sociala. Daca agitația e mare și daca suntem convinși ca în cauza nu este un medicament. declansata de. halucinații. însă starea confuzionala are un debut brutal. O. întreruperea unui mod de viață obișnuit (prin spitalizare de exemplu). lipsuri materiale. De exemplu. aminofilina etc.S. POSDRU/ 83/5. iluzii. Diagnosticul poate fi presupus în doua situații: . O forma particulara o reprezintă bătrânii care pierd dorința de a trai (sinuciderea tăcută). k) Demenţele Sunt relativ frecvente la vârstnici. cauzele și în secundar.Ca expresie a depresiei. tranchilizante. Suicidul la vârstnici este mai frecvent decât se crede. Tratamentul vizează. demente vasculare (arterioscleroza) și demente mixte. Se va menține permanent dialogul cu bolnavul. seara sau noaptea. Astfel apar obnubilarea (deplasare. apărută în ore sau în zile. . cei având crize emoționale (moartea partenerului. chiar de durata. Se caracterizează printr-o scădere progresiva și ireversibila a activității psihice și prin modificări organice cerebrale de natura degenerativa sau vasculara (arteriosclerotică). De aceea diagnosticul trebuie stabilit precoce. Cauza cea mai frecventa este degenerescenţa primară a țesutului cerebral (boala Alzheimer). încetarea activității profesionale. respiratorii sau urinare. Demenţa debutează progresiv. hipnotice. că exista și opriri în evoluție. stări de sănătate fizica și mentala deficitara. Evoluția poate fi precipitata de factori psiho-socio-culturali (vezi referatul). se-dative. boli cerebrale (accidente vasculare. Grupele cu risc crescut sunt: persoane vârstnice cu boli cronice. care au fost deja prezentați anterior. durează ore sau zile. după administrarea de antidepresive.M. evoluează cu perioade de luciditate și este reversibila. trăind în izolare și lipsuri. concentrare. pierderea legăturilor afective. j) Starile confuzionale acute Se instalează mai mult sau mai puțin brutal și alterează global: conștiinţa. a stabilit în 1969.alterarea progresiva. în trepte a performantelor intelectuale. internarea în unităţi de asistenta). de obicei. asupra riscului vital. . depresivii. comportamentul mintal și relațional. brutala. neuroleptice. simptomele. antiparkinsoniene. Se deosebesc demente senile (degenerative). moartea partenerului conjugal.degradarea accentuata. Mai frecvent. în primul rând.

Formele combinate sunt formele mixte. în schimb grija pentru mediul ambiant și exercițiile intelectuale care mai sunt posibile. coronariana. tulburările de exprimare și înțelegere. dar mai ales intelectuale (gândirea dureroasa). Tulburările de somn. Amintirea evenimentelor recente este prima alterata. Evoluția este constant progresiva. refuzul hranei și igienei corporale. sindroame parkinsoniene arteriosclerotice și demente arteriosclerotice. Ele se instalează în timp. POSDRU/ 83/5. rezultat al evoluției arteriosclerozei. tulburările afective (hiperemotivitatea). mai ales cu ocazia unei tensiuni psihice. insidios și sunt în general asimptomatice mult timp. incontinenta urinara. periferica și hipertensiunea arteriala sistolica. Bolnavul devine egocentric. uneori. stări depresive sau stări confuzionale reversibile. escare de decubit și marasm. hipertiroidie. l) Arterioscleroza cerebrala difuza Se descriu tablouri clinice caracteristice. care poate fi presenilă (înainte de 65 de ani) și senila (după 65 de ani) și demente vasculare (ischemice). trecătoare. Se datorează hipertensiunii arteriale și arteriosclerozei. Aceste tulburări se datorează unor multiple microleziuni (microramolismente). de orientare în timp și spațiu. comportament. Tulburările globale de memorie. în sfârșit apar semne de ateroscleroza aortica. Deteriorarea psihica este progresiva. Aceasta provine din tulburările de memorie și orientare.  Pseudoneurastenia arteriosclerotica este manifestarea clinica inițială a insuficientei circulatorii cerebrale. se deosebesc demente senile. apar tulburări sfincteriene. apar mici tremurături ale degetelor. Tratamente cu droguri psihotrope. care apare. localizata frontal sau occipital. judecata și atenție. Probleme grave ridica instabilitatea afectiva.  Sindroamele pseudobulbare sunt mai frecvente. vasculo-cerebrale. care se influențează reciproc. rasul și plânsul spasmodic apar în mod obișnuit. Alt semn frecvent este cefaleea. Scade memoria. exclude diagnosticul de dementa. Rareori apare inainte de 55 . tărăgănată). mersul rigid. sunt obligatorii. De asemenea. de asemenea pot exclude dementa. Viața acestor bătrâni în sânul familiei este ideala. tulburări psihice de îmbătrânire.60 de ani. (boala Alzheiner). confuzia acuta și stările delirante). atenția și capacitatea de concentrare. parestezii. iritabilitatea. renala. cu ocazia eforturilor fizice. nu prea intensa. Tulburarile de memorie sunt instabile. dromomania.2/S/55695 248 . insomnia. rău și prezintă delir de persecuție. cu gura întredeschisa. Simptomatologia este predominant de ordin psihic. După cum s-a menționat. sindroame pseudobulbare (lacunarismul cerebral). degenerative. Trecutul bolnavului. O boala cu evoluție scurta și care nu progresează. apare suspiciunea ca li s-au furat unele lucruri. care prezintă boli metabolice. Nu se administrează medicamente timp îndelungat. vertije. de deglutiție (refularea pe nas a alimentelor). Frecvent. boli cardiovasculare. faciesul imobil. Apar o dubla hemipareza și ic-tusuri repetate. renale. pledează pentru dementa. recunoaștere. cu scurgerea salivei. cu pasi mici. Tratamentul aparține psihiatriei. dar este foarte dificila. O atenție speciala trebuie acordata fumatului și manevrării gazelor. acufene. Dementa arteriosclerotica a fost descrisa la referatul dementei. lent. Cea mai grava confuzie este cea cu stările pseudodementiale (depresia. la aceasta categorie de bolnavi. depresia. diminua reflexele. după acumularea leziunilor în anumite zone ale creierului: pseudoneurastenia arteriosclerotica (cu semne psihice numeroase și semne neurologice șterse). carente vitaminice etc. completează tabloul. cu evoluție lenta. apar brusc. ipohondria. retiniana. Tulburările de vorbire (monotona.În practica se observa frecvent tendința de a eticheta ca demenţă. mai puțin frecvente (1 la 3). de limbaj. Astenia psihica și intelectuala domina în scena clinica.

Pot apărea crize de cădere. pot spăla rufele.3. Debutează brusc. Afectează doua teritorii cerebrale: carotidian și vertebro-bazilar. Cauzele specifice vârstnicului sunt vasculare (mielopatia vasculara) și degenerative. Uneori ei pot însoţi vârstnicul în scurte deplasări în afara casei. de deglutiție și chiar tulburări motorii și senzitive. diagnosticul se pune pe anamneza bolnavului. ictus amnezic tranzitoriu. pe vârsta și semnele de ateroscleroză cerebrala și sistemica. are un prognostic imediat bun. la un subiect varstnic. pentru vârstnic şi pentru autorităţi. Este un accident frecvent la vârstnic și reclama un diagnostic adeseori retrospectiv.1. o cecitate tranzitorie. Asistentele medicale comunitare pot ajuta familiile și bătrânii care solicită ajutor de la primării dându-le informaţii despre ce abilităţi trebuie să aibă persoana care va îngriji vârstnicul. dezorientare. Îngrijitorii oferă sprijin psihologic persoanelor de care au grijă şi pot semnala familiilor celor asistaţi informaţii despre evoluţia stării vârstnicului. contribuind astfel la mai buna monitorizare a acestuia. Apare lent. n) Parapareza (paraplegia) senila Se întâlnește frecvent în practica geriatrica. Ictusurile repetate duc la tabloul clinic din arterioscleroza difuza: dementa arteriosclerotica. agitație. . în acest scop. Uneori sunt angajate persoane aflate în şomaj ceea ce reprezintă un avantaj atât pentru persoana respectivă. sindromul pseudobulbar etc.2/S/55695 249 . Ambele accidente apar prin îngustarea arterei. Prin prevederile Legii 17/2000 persoanele vârstnice pot accesa. și care durează minute sau ore. face piaţa. Ei pot găti. Ei pot face curăţenie. mai rar tumorale. pana la impotenta funcțională a membrelor inferioare. Gravitatea consta în repetare. Multe persoane care vor să se angajeze doresc sincer să îngrijească de bătrâni dar nu au abilităţile necesare. De obicei. instabilitate în ortostatism sau mers. 9. Totul revine la normal în câteva ore. În acelaşi timp ea poate explica persoanelor care doresc să se angajeze într-o astfel de muncă faptul că ea implică o calificare minimă. prin ulcerare sau trombozare. datorita unui aterom. un salariu redus şi cerinţe emoţionale foarte mari. O varianta este forma progresiva. Îngrijirea la domiciliu a persoanele vârstnice. adinamie. tulburări de vedere. Aceasta poate duce la apariția sindromului de imobilizare.Când afectează teritoriul carotidian. apare vertij. progresiv. apare o amauroza fugace. a unor persoane prin plata cu ora.m) Accidente vasculare ischemice tranzitorii Reprezintă o complicatie a hipertensiunii arteriale și a arteriosclerozei cerebrale. cu astenie. impotenta funcțională este atribuita de catre bolnav și uneori chiar de către medic. traumatice etc. la început. În alte situaţii familia este cea care angajează pe cineva care să aibă grijă de vârstnic. către extensie. unui reumatism cronic. de vorbire. în anumite condiţii. pot ajuta persoana cu igiena personală. Conform acestei legi. o hemipareza care prinde și semifaţa. şi schimba lenjeria. Îngrijitorii bătrâni la domiciliu. Reversibil într-un interval de 24 de ore. Este relativ benign.În varianta vertebro-bazilara. fonduri ale autorităţilor locale pentru a fi îngrijiţi la domiciliu. dar îndepărtat rezervat. . autorităţile pot decide angajarea.3. 9. POSDRU/ 83/5. Îngrijitorii pot ajuta la treburile gospodăreşti şi la îngrijirea personală. Incidenta este mare. apare în jurul vârstei de 70 de ani și se întâlnește cam în 20% dintre accidentele vasculare cerebrale. este de obicei minor. fără pierdere de cunoștința și durează câteva minute sau ore.

Alţi vârstnici au nevoie de contacte sociale prin cluburi ale vârstnicilor (acolo unde există). deprimaţi sau dificili. în propria lor casă. altele sunt dezordonate şi deprimante. îmbrăcatul şi îngrijirea personală   Identificaţi ce servicii ar fi necesare: . Pentru aceasta ea trebuie să le ofere celor interesați o listă de întrebări pe care trebuie să şi-o pună înainte de a alege o persoană sau un serviciu.3.Gospodărie. miloşi. să fie oneşti și discreţi deoarece ei lucrează în casele oamenilor. alimentarea. Materialul de faţă se referă la identificarea serviciilor sau persoanelor care pot ajuta o persoană în vârstă să îşi îndeplinească această dorinţă. Ei trebuie să fie responsabili. Identificaţi ce activităţi pun probleme vârstnicului: îmbrăcarea. alţii au nevoi mai complexe legate de curăţenie. În primul rând trebuie identificate nevoile persoanei vârstnice: unii au nevoie de ajutor la cumpărături. 9. fundaţii sau grupuri religioase care pot oferi spijin (gratuit sau contra cost)   Identificaţi persoanele care ar putea sau care ar fi disponibile să ajute POSDRU/ 83/5. Pe lângă aceasta ei trebuie să fie într-o bună stare de sănătate.Îngrijiri medicale. dar și îngrijitorul să ştie că aceasta este o activitate care îl epuizează pe îngrijitor și de aceea apare frecvent nevoia ca acesta să fie înlocuit. transport şi gătit.2. stabili emoţional şi veseli.Cei care doresc să se angajează ca îngrijitori trebuie să ştie că mediul de lucru poate diferi mult. .Gătit . Îngrijirile la domiciliu – rolul asistentei medicale comunitare Cea mai mare parte a persoanelor în vârstă doresc să trăiască independent.  Interesaţi-vă de costurile acestor servicii  Interesaţi-vă dacă vârstnicul se încadrează în prevederile Legii 17 Interesaţi-vă dacă în comunitate există organizaţii neguvernamentale. Deoarece unii vârstnici sunt imobilizaţi.Transport . Este bine ca atât familia cât şi vârstnicul. Unele case sunt ordonate şi plăcute. Aceste servicii pot fi oferite acasă sau în comunitate . Asistenta medicală comunitară poate sfătui familia sau persoana vârstnică să identifice dacă are nevoie de sprijin și de ce fel de sprijin are nevoie. alţii sunt abuzivi. În acest mod vor suferi şi ei şi nici nu vor putea ajuta beneficiarul. Îngrijitorii buni sunt de regulă cei cărora le place să aibă grijă de oameni și nu se sperie de munca grea. În plus îngrijitorii trebuie să aibă tact. Unii beneficiari sunt plăcuţi și cooperanţi.2/S/55695 250 . Sunt situaţii în care vârstnicul este îngrijit de familie iar ajutorul extern este necesar doar pentru îngrijirea de tip respiro. îngrijitorii trebuie să ştie că în timp poate deveni greu din punct de vedere fizic şi trebuie să înveţe să evite să se epuizeze sau să se accidenteze. reabilitare sau alt tip de îngrijire.

pe cât posibil. asistentă. să se vadă cât mai mult cu prietenii.2/S/55695 251 . . iar limbajul a fost adaptat acestui scop. 2. Primul pas pentru asigurarea independenţei este o vizită la medic. să îţi faci un plan şi să faci ceva pentru asta. Cei mai mulţi oameni nu doresc să trăiască mai mult. Exerciţiul îmbunătăţeşte starea musculaturii ceea ce reduce riscul căderilor. Una dintre primele cerinţe ale independenţei este o bună sare de sănătate. de la schimbarea lentilelor de la ochelari până la unele schimbări în casă pentru a elimina riscul de căderi. Exerciţiul fizic poate însemna chiar și numai 10 minute de mers cu bastonul . Pe măsură ce înaintăm în vârstă. În continuare sunt prezentate strategii pe care o persoană le poate adopta pentru a rămâne independentă cât mai mult timp posibil. Alteori poate însemna nevoie de un baston sau un cadru pentru sprijinire mersului. familiei. de locul unde trăieşte persoana şi de sprijinul familiei.Să menţină un stil de viaţă sănătos. Încă de la o vârstă foarte tânără. Ea diferă de la persoană la persoană. Intervenţiile necesar pot fi foarte simple. cu familia. Adaptarea. unei persoane angajate. Pe măsură ce îmbătrânim adaptarea poate însemna un scaun pe care să facem baie sau să rugăm pe cineva să ne ajute la cumpărături. Independenţa poate fi ceva pe care îl luăm ca pe un dat al vieţii noastre. în funcţie de nevoi. ei vor să trăiască mai bine şi.3. cu vecinii. El poate fi cât de poate de activ în cadrul căminului respectiv. serviciilor din comunitate. Diferite persoane au diferite nevoi în diferite momente ale vieţii. 3. diabet sau o boală respiratorie ea trebuie tratată iar medicamentele şi regimul igieno-dietetic și cel de viaţă trebuie respectat întocmai. Independenţa şi îmbătrânirea Notă: materialul care urmează este destinat să le ajute pe asistentele comunitare să consilieze vârstnicii cum să îşi păstreze independenţa cât mai mult timp cu putinţă.Pe lângă respectarea acestor reguli simple este necesar ca vârstnicul să rămână conectat cu alţi oameni. pentru un control general. . independenţa devine tot mai dificilă. Dacă vârstnicul are una sau mai multe boli cronice cum ar fi o boală cardiovasculară.3. Vârstnicul trebuie să mănânce şi să se hidrateze suficient. Oricare ar fi situaţia persoanei vârstnice ea trebuie să se sfătuiască cu cei din jur (medic. în propriile lor case. În acelaşi timp menţinerea independenței asigură o nună calitate a vieţii. Dacă de pildă un vârstnic trăieşte. Îmbătrânirea reprezintă o provocare adresată încrederii în sine.9.Să facă exerciţiu fizic şi să rămână cât mai activă cu putinţă. Pe lângă aceasta el trebuie să se odihnească destul. Independenţa este un lucru foarte individual.Să îşi trateze boala/ bolile cronice. asistentă socială) pentru a-şi spori independenţa. Ce poate face un vârstnic pentru a-şi menţine independenţa? Menţinerea independenţei presupune să te gândeşti din timp la asta. Acum este rândul lor să ceară ajutorul medicilor. Luând toate acestea în considerare. într-un cămin aceasta nu înseamnă că este lipsită de independenţă. Cineva poate avea nevoie POSDRU/ 83/5. Într-un anumit moment al vieţii lor au existat persoane (de pildă copii) care le-au ajutat. asistentă comunitară. 1. . o caracteristică principală a omului este adaptarea. independenţa reprezintă de fapt menţinerea celui mai înalt nivel de funcţionare în mediul în care trăieşte persoana respectivă. Persoanele vârstnice trebuie ajutate să înţeleagă că viaţa e ca un cerc. din diferite motive. Pentru acesta este nevoie ca persoana: . De ce şi când să ceară ajutorul? Pentru unele persoane a cere ajutor poate fi dificil.

etc. folosire . la o rudă împreună cu care să se mute. altcineva poate avea nevoie de ajutor pentru plata facturilor. Viaţa poate fi uşurată şi de folosirea unor unelte care să contribuie la o viaţă independentă. . reducând riscul de căderi şi lovire.3.Sunt situaţii în care vârstnicul se loveşte sau îşi răneşte un picior. ea trebuie pregătită dinaintea sosirii momentului respectiv. Următoarele unelte sau modificări ale celor existente pot ajuta: . Ceea ce este important.4. Dacă vârstnicul este singur. lopeţilor cu unele mai lungi pentru a reduce aplecarea.Uneltele de lucru în exterior trebuie ţinute la îndemână. fie către pivniță. Există unelte cu arcuri (de pildă foarfeci de vie sau de grădinărit). pe lângă o bună iluminare. carpetele trebuie îndepărtate.Sunt situaţii în care vârstnicul foloseşte o scară. sau mersul său nu mai este atât de sigur.de ajutor la strânsul recoltei. poate fi utilă vopsirea primei și ultimei trepte în culoar diferite sau marcarea individuală a fiecărei trepte. De aceea el poate avea nevoie de un sprijin pentru mers ce trebuie verificat astfel încât să fie ajustat înălţimii şi greutăţii persoanei. .2/S/55695 252 . Pentru a uşura lucrurile. lucratul pământului.Unelte cu arcuri.Folosiţi o bună iluminare. . Ea este esenţială pentru a vedea bine atât în interiorul cât şi în exteriorul casei. Înainte de a se concentra asupra unei anumite încăperi din casă. Ele tind să reprezinte un pericol. etc. sau găsiţi orice metodă de a face aceste mânere mai groase și mai lungi. fie la casă. trebuie urmate aceste reguli de îmbunătăţire a siguranţei întregii case: .Folosiţi roaba şi un scaun jos sau o bancă POSDRU/ 83/5. Luminile de veghe sunt foarte utile mai ales pentru „drumurile‖ de noapte la baie sau după un pahar cu apă. Indiferent care este soluţia adoptată. sapelor. este ca vârstnicul să nu aştepte înrăutăţirea stării sale de sănătate sau economice pentru a cere ajutor. Cu excepţia situaţiei în care sunt ferm ataşate de podea. el trebuie să facă din timp un plan pentru momentul în care nu va mai putea trăi independent.etc). Instrumente și sfaturi care să uşureze viaţa vârstnicului. lungime. 9. Prezenţa racurilor scade presiune atunci când trebuie închise şi deschise . .Mânere mai lungi ale uneltelor: pentru a lucra mai uşor înlocuiţi cozile greblelor. . El se poate gândi fie la o persoană pe care să o angajeze. .Îndepărtaţi carpetele.  Dispozitive de exterior Dacă cineva îmbătrâneşte nu înseamnă că trebuie să renunţe la activităţile exterioare (grădinărit. Înainte de cumpărarea unui astfel de dispozitiv este util să cereţi sfatul unui terapeut sau a unui medic. Acest lucru scade presiunea exercitată asupra mâinilor şi încheieturilor.Alegerea bastoanelor. Efectele îmbătrânirii pot fi inevitabile dar în viaţa vârstnicului pot fi operate modificări care să uşureze viaţa de zi cu zi. etc. deoarece este foarte uşor ca vârstnicul să se împiedice și să cadă. în apropierea zonei de lucru pentru a minimiza efortul şi riscul de accidente.  Reguli pentru întreaga casă. cadrului pentru mers şi cârjelor: ce este potrivit ca stil.Dacă nu vă puteţi cumpăra unelte cu mânere mai mari înfăşuraţi-le pe cele pe care le aveţi cu bandă adezivă.

atunci când persoana trebuie să îngenuncheze. Cei care au anumite boli cardiovasculare.2/S/55695 253 . foarfeci).  Tocătorul: este bine să puneţi o bucată de cauciuc sau ventuze sub el pentru a nu aluneca. Suport pentru baston: Poate fi făcut cu uşurinţă din orice resturi de materiale Lupa: este foarte utilă pentru a citi lucruri scrise cu litere mici sau pentru a vedea detalii ale unor obiecte mici.  Îndepărtați carpetele  Patul: un pat înalt (sau înălţat: chiar și în cele mai sărace case se pot găsi un număr de cărămizi pe care să se înalţe patul) și mai tare este mai bun decât un pat moale și jos.  Mânerele ustensilelor: când la cumpăraţi. Când aveţi multe legume de tocat şedeţi pe un scaun. căutaţi-le pe cele cu mânere mari. Acoperitoare pentru locul din maşină Pentru a uşura intrarea și ieşirea din maşină puneţi pe locul respectiv o pernuţă de satin. Iluminat local: Lampa de citit cu cap adaptabil poate fi foarte utilă pentru lucrul manual sau pentru citit  Dispozitive pentru bucătărie Reguli generale  Folosirea unui iluminat corespunzător: pentru bucătărie este bine să se folosească becuri mi puternice decât în restul casei deoarece aici se folosesc mult instrumente care prezintă risc de accidentare (cuţite. Un scaun jos sau o băncuţă pot ajuta cu munca în grădină.  Pernele: trebuie să fie confortabile. etc)  Dispozitive pentru dormitor Reguli de bază  Iluminarea adecvată poate include atât lumina de tavan cât şi veioze.  Asigurarea unui acces uşor: obiectele grele şi cele care se folosesc frecvent trebuie depozitate în zona cuprinsă între umăr și şold.. mai tari. răzătoare. Dacă ne doriţi sau nu puteţi să cumpăraţi alte ustensile. Dispozitive pentru sufragerie Ca pentru orice cameră există câteva reguli de bază: folosirea unui iluminat corespunzător Îndepărtarea carpetelor : Punerea unor perne suplimentare: este mai uşor pentru un vârstnic să se ridice de pe scaune. boli respiratorii. îngroşaţi cozile celor pe care le aveţi cu orice vă stă la îndemână (bandă izolatoare. fotolii. dacă nu aveţi. Pentru a îmbunătăţi folosirea celor joase şi moi se pot adăuga alte perne. o simplă hârtie mai mare şi mai groasă este suficientă. POSDRU/ 83/5. dar ele nu trebuie să fie atât de înalte încât să producă înclinarea capului în faţă.Pentru a reduce numărul de deplasări pe care trebuie să le faceţi spre de la şi spre zona de lucru şi pentru a reduce efortul de a căra uneltele folosiţi o roabă. canapele sau paturi care sunt înalte și mai tari sunt. boli digestive (reflux gastroesofagian) obezitate au nevoie de perne mai înalte.  Îndepărtați carpetele  Alternaţi statul în picioare cu statul pe scaun.

 Dispozitive pentru baie. Inele pentru fermoare: puneţi la fermoare inele de dimensiunea celor de la lanţurilor de chei.  Rogojini anti alunecare: pot contribui şi ele la reducerea riscului de alunecare. datorită riscului mai mare de accidentare. Barele trebuie să fie suficient de solide încât să susţină greutatea persoanei. sau dacă este posibil trebuie înlocuit vasul cu unul mai înalt. POSDRU/ 83/5.  Robinete cu manetă: dacă vârstnicul nu mai are putere să strângă și să desfacă robinetele.  Îndepărtaţi carpetele  Montaţi bare de sprijin: ele nu sunt greu de improvizat din diferite materiale.  Oglinzi care măresc: sunt foarte utile pentru bărbierit  Mânerele periuţelor de dinţi pot fi dificil de ţinut de către o persoană care are artrită. este nevoie de lumină puternică.2/S/55695 254 . îngroşarea mânerelor este benefică în acest caz. înlocuirea lor cu cele cu manetă poate fi utilă.  Adaptări pentru colacul de toaletă: poate fi ales un model de colac mai înalt. Ele trebuie să facă mai uşoară ridicarea de pe vasul de toaletă sau ieşirea din cadă. ceea ce ar duce la alunecări accidentale. Este însă important să fie ridicate din când în când pentru a nu se forma mucegai sub ele.  Scaunele pentru baie sau băncile rezistente la apă se pot dovedi utile și pot preveni alunecarea în baie. Reguli generale  Folosirea unei iluminări adecvate: ca şi în bucătărie.

cu capul coborât și picioarele ridicate.Întotdeauna. cum ar fi cordoanele sau fularele. 10.Opriţi sângerarea Pe cât posibil.Înveliţi lejer pacientul cu pături sau haine. Stimulanţi. să nu fie înghiţit din nou. ceea ce necesită asistenţă medicală. . înmuiaţi în apă orice fel de îmbrăcăminte sau batistă și daţi-i-o să sugă. asigurându-vă că respiră normal.1. unde este necesar. . dar nu-l încălziţi cu sticle cu apă caldă sau perne electrice.  În toate cazurile în care aţi folosit comprimări ale abdomenului. el poate bloca partea de dinapoi a gâtului sau se poate deplasa mai jos. . explicaţi-i ce faceţi. trebuie să urmăriţi pacientul cu grijă. ASISTENŢĂ MEDICALĂ DE URGENŢĂ 10. trataţi pacientul în locul în care se află. puneţi-l în poziţia de recuperare.  Dacă obiectul se mişcă liber în gura pacientului. În cazuri rare. starea apare ca urmare a dereglării circulaţiei. apucaţi-l și scoateţi-l urgent afară. Pe durata acordării primului ajutor. nu sângerează şi nu vomită.Nu-i daţi victimei nici un fel de alimente. loviturile aplicate pot leza un organ intern. pentru a evita ca la următoarea inspiraţie a pacientului. . . în caz contrar pacientul poate să moară. alternativ.10. pacientul trebuie consultat de un medic.Vegheaţi cu grijă asupra pacientului. Acoperiţi pacientul cu pături.5 m. Acoperiţi rănile cu un material curat și uscat. încercaţi să îndepărtaţi obstacolul.2. Dacă pacientul se prăbuşeşte. aplicaţi-i. aşezaţi pacientul în poziţia de recuperare. chiar dacă pare că şi-a revenit. Reduceţi orice mişcare la minimum. În cazul blocării complete a căilor respiratorii. Acesta este un risc pe care trebuie să vi-l asumaţi.Slăbiţi hainele prea strânse și ţineţi pacientul acoperit lejer. băuturi sau tablete. Sufocările Dacă pacientul poate tuşi puternic. .Slăbiţi hainele strânse. pacientul poate fi speriat și trebuie liniştit.  Pacientul trebuie văzut de un doctor sau trimis la spital cât mai repede cu putinţă. aplicaţi-i respiraţia artificială.Reduceţi starea de şoc aşezând pacientul în poziţia culcat la locul accidentului. blocând traheea.2/S/55695 255 . . Culcaţi-l pe spate cu capul în jos și picioarele ridicate cu circa 0. Staţi cu pacientul până la sosirea asistenţei medicale. Ce este de făcut?  Când un obiect este înghiţit pe o cale anormală.  Dacă pacientul este slăbit sau vomită. lovituri pe spate şi comprimări ale abdomenului. pentru a-i asigura caldura. Stările de şoc Ce este de făcut? Starea de şoc este provocată de multe tipuri de răni grave. Dacă rănile permit. ulterior. acestea îndepărtând sângele din organele vitale. . ca alcoolul şi ţigările trebuie total evitate. POSDRU/ 83/5. nu interveniţi! Dacă pacientul nu poate tuşi. .Dacă pacientului îi este sete. trataţi mai întâi rănile grave.

Otrăvirile Ce este de făcut?  Chemaţi o maşină a salvării şi anunţaţi Centrul de control pentru otrăviri. o batistă). apoi un tampon gros și bandajaţi ferm. Înfăşuraţi-l ferm în jurul tamponului și asiguraţi-l printr-un nod foarte strâns. Sângerările Ce este de făcut?  Apăsaţi cu mâna pe rană. Menţineţi tamponul apăsat ferm pe rană. apăsând ferm. cu persoanele aflate în preajmă. 10.5. pentru a reduce debitul sanguin din zona rănii  Menţineţi apăsarea chiar după ce sângele s-a coagulat  Mişcaţi membrul vătămat cât mai lin. Respiraţia artificială Ce este de făcut?  Fixaţi pacientul cu capul pe spate  Strângeţi nasul pacientului şi inspiraţi adânc  Puneţi-vă gura peste cea a pacientului şi expiraţi  Verificaţi pulsul  Repetaţi procedura. în această perioadă.  Protejaţi pacientul de starea de şoc și solicitaţi ajutor medical.  Ţineţi pacientul şi în special partea rănită. pe care-l veţi folosi pentru bandajare.  Menţinând apăsarea. găsiţi alt material (centură. în stare de repaos.. strângeţi marginile rănii pentru a le uni.4. POSDRU/ 83/5. dinspre rană către exterior. ridicaţi partea afectată. pentru a nu agrava sângerarea  Opriţi hemoragia prin amplasarea mâinii dvs.  Puneţi un tifon pe rană. el are nevoie de cuvinte de încurajare. folosiţi-vă braţul liber pentru a confecţiona un tampon din orice material disponibil (de exemplu. Rănirile Ce este de făcut?  Spălaţi pielea în jurul rănii. Apăsând continuu. sincronizându-vă respiraţia în funcţie de ridicarea şi coborârea pieptului pacientului 10. aproape de rană.  Lăsaţi pacientul culcat și ridicaţi-i braţul. pentru a opri sângerarea  În afara cazurilor de fractură. nici chiar în şoaptă.6. nu de mai multe motive de îngrijorare 10.2/S/55695 256 . sau. fular sau cravată). dacă acest lucru este mai comod și la fel de eficient. 10. nu vorbiţi.3.Chiar dacă pacientul pare inconştient. El poate auzi foarte bine ce se vorbeşte despre el.

acoperiţi capul pacientului.  Dacă pacientul este inconştient. protejaţi osul fracturat. începeţi imediat respiraţia artificială. Inconştienţa Ce este de făcut?  Dacă pacientul nu respiră. Fracturile Ce este de făcut? . staţi cu pacientul şi apelaţi la ajutor medical. sângerări sau fracturi. i se vor administra lichide. aplicaţi-i respiraţia artificială.10.2/S/55695 257 .9. 10. deoarece acesta favorizează pierderea mai rapidă a căldurii corpului. sânge sau proteze dentare.  Nu daţi pacientului nici un fel de alcool.Ţineţi pacientul liniştit şi acoperit cu o pătură. puneţi-l în poziţia de recuperare.7. puneţi-l în poziţia de recuperare. POSDRU/ 83/5.  Scoateţi din gura pacientului orice urmă de vomă.  Dacă pacientul nu respiră. degetele de la mâini și picioare – sunt cel mai mult afectate  Orice încercare de încălzire rapidă poate provoca agrava vătămarea ţesuturilor  În condiţii de frig excesiv. Dacă pacientul este conştient.Dacă este necesar. pentru a-l proteja împotriva pierderii de căldură a corpului. 10.  Dacă este posibil.8. 10.  Verificaţi dacă nu sunt alte răni.Înainte de a vă ocupa de fractură.  Dacă pacientul poate fi mişcat fără nici un risc. . Muşcăturile și înţepăturile Ce este de făcut?  Toate muşcăturile și înţepăturile necesită tratamente diferenţiate  Muşcăturile de animale trebuie să fie spălate profund și complet  Muşcăturile de şarpe necesită o îngrijire specială  Acul albinei trebuie îndepărtat  Acele de meduză trebuie să fie îndepărtate împreună cu tentaculele 10. Frigul și degerăturile Ce este de făcut?  Expunerea la frig poate provoca vătămări de durată ale ţesuturilor corpului  Complicaţiile asociate cu expunerea la frig includ degerătura şi hipotermia  Extremităţile – nasul. . verificaţi dacă există răni deschise sau care sângerează.

 Verificaţi că victima respiră. Atacul de cord Ce este de făcut?  Puneţi pacientul într-o poziţie de repaos.11.  Slăbiţi îmbrăcămintea la gât și talie.13. până la sosirea personalului medical.14.12. 10. Căderile Ce este de făcut?  Nu încercaţi să ridicaţi pacientul imediat. ajutaţi pacientul să stea pe toate cele patru membre şi apoi să se sprijine pe un scaun pe care îl amplasaţi în faţa acestuia. puneţi-l în poziţia de recuperare. POSDRU/ 83/5. Convulsiile Ce este de făcut?  Dacă pacientul se prăbuşeşte și este rigid. 10.  Nu atingeţi victima înainte de a fi făcut acest lucru.  Ajutaţi-l să îndoaie un genunchi şi să se aplece spre înainte. menţineţi-i capul bine aplecat spre spate. 10.  Dacă pacientul nu este rănit și este sigur să-l mutaţi.  Ţineţi partea superioară a corpului în poziţie ridicată.  Nu încercaţi să împiedicaţi mişcările necontrolate ale membrelor şi împrejmuiţi pacientul cu obiecte amortizoare (perne. etc.2/S/55695 258 .  Dacă este o doar cădere fără rănire. Electrocutarea Ce este de făcut?  Întrerupeţi curentul electric de la tabloul de siguranţe. ci urmăriţi dacă nu este rănit.)  Când convulsiile se opresc.  Dacă suspectaţi o fractură.  Apelaţi urgent la ajutor medical. 10.  Verificaţi dacă există sângerări şi fracturi. nu îl mişcaţi.  Aşezaţi-vă într-o parte a lui şi ajutaţi-l să se ridice. folosiţi respiraţia artificială. saltea.Staţi cu pacientul şi asiguraţi-i confortul.. aplecaţi-i capul pe spate şi descheiaţi-l la haine.  Trataţi arsurile prin răcire.  Dacă este necesar.  Chemaţi de urgenţă o maşină a salvării.

 Acoperiţi pacientul cu o pătură.2/S/55695 259 . 10. pentru a-i asigura caldură. cel puţin 10 minute. Dacă respiraţia se opreşte. solicitaţi ajutor medical.  Cufundaţi zona afectată în apă rece. aplicaţi respiraţia artificială. Arsurile Ce este de făcut?  Dacă sunt flăcări. înăbuşiţi cu îmbrăcăminte sau cu apă.15. POSDRU/ 83/5.  În cazul arsurilor obişnuite rezultate din activitatea casnică.

MEDIERE SANITARĂ .CAPITOLUL VI.

. 290 7..................................................... Comunicarea interpersonală în activitatea de mediere sanitară ................................ 267 3...............................................3........................... Supravegherea aplicării normelor de igienă în comunitate .................... Promovarea sănătății în comunitate.... Activitatea de consiliere a mediatorului sanitar ............................................................. Catagrafierea copiilor ..........2..............2............3 Controlul temperaturii corpului ............. 291 7....................................Abordarea integrată a clientului / beneficiarului în cadrul procesului de îngrijire a comunităţii ...................................................................1 Concepte în imunoprofilaxie .................... Importanţa măsurilor de igienă în comunităţi ........... Catagrafierea gravidelor şi a lehuzelor............2............................................ Catagrafierea adulţilor ....................... 278 5...... 264 2............. Drepturile clientului/ beneficiarului în cadrul consilierii ................ 293 7................................................................ 290 7..................... Igiena şi îngrijiri generale în comunitate .......................................................................1............ Creşterea şi dezvoltarea copilului mic ........................... Beneficiile consilierii pentru beneficiar/ client:............... Cine este mediatorul sanitar? ............ Mediatorul sanitar în context european ...............................................3..................... 268 4......................... 265 2. 266 3....................................................................1.................................... Organizarea acţiunilor de vaccinare .... 262 2..................................................1. Catagrafierea gravidelor ..................................1.........5........................................... 282 6............................................... 263 2................4............................ 293 .............. 267 3..................................2................................................................................................ Managementul de caz ....................... Sănătatea în comunitate ........................ 273 5................... 276 5.................................................1.............................................. Mediatorul sanitar în context național ....... 272 4................. 286 6... 276 5....................................................................................................... 282 6..........3.............................................. 272 4..................................................2........ 279 6............ Beneficiile consilierii pentru mediatorul sanitar:...........................................4............................................ ................. 265 2.................. 292 7....... Rolul mediatorului sanitar în promovarea creşterii şi dezvoltării optime a copilului mic............ Consecinţele lipsei consilierii ..................1 Menţinerea sănătăţii tegumentelor .........................................................................2 Alimentarea copilului bolnav.................................. 288 7............

creşterea încrederii comunităţii printr-o imagine corespunzătoare a instituţiei mediatorilor sanitari în rândul membrilor comunităţii locale.2/S/55695 262 . COMUNICAREA INTERPERSONALĂ ÎN ACTIVITATEA DE MEDIERE SANITARĂ Ca modalitate de promovare a medierii sanitare. materiale şi financiare alocate domeniului de mediere sanitară şi cu realizarea unor campanii de conștientizare asupra dreptului la sănătate în acord cu specificul şi nevoile comunităţii. depinde conceperea şi implementarea unor campanii de promovare a sănătăţii în beneficiul mamei și a copilului. pe viitor. 162/12 noiembrie/2008 privind transferul ansamblului de atribuţii şi competenţe exercitate de Ministerul Sănătăţii Publice către autorităţile administraţiei publice locale. Mediatorul sanitar influenţează în principal realizarea calităţii modului de organizare a activității de mediere sanitară instituţională prin promovarea modelelor de conștientizare la îndemâna oricărui mediator sanitar dedicat și anume comunicarea.1. pe baza unor cercetări sociologice se reliefează aspectele pozitive şi negative existente în procesul de mediere sanitară şi se recomandă actorilor sociali să îşi orienteze eforturile de eficientizare a domeniului de mediere sanitară. Acest capitol îşi propune să livreze. suferă de un deficit de finanţare ce îşi găseşte explicaţia. Primăriile în care activează mediatorii sanitari. abordarea comunicării „de la cauză la efect‖ între mediatori sanitari şi decidenţi contribuie într-o măsură mai mare la îmbunătăţirea accesului romilor la serviciile de sănătate publică. pe de o parte. noţiuni teoretice privind comunicarea ca instrument de lucru al mediatorului sanitar cu actorii sociali interesaţi de creşterea accesului romilor la serviciile de sănătate publică. comunicarea. inclusiv cu societatea civilă. mediatorul sanitar trebuie să folosească ca principal instrument de lucru. în definitiv. Totodată.. în contextul în care consider că nu s-a acordat atenţie realizării unor cercetări şi lucrări științifice suficiente pe această temă. POSDRU/ 83/5. dar şi în deficienţele de competenţă instituţională privind promovarea sănătăţii prin „servicii publice de mediere sanitară ‖ oferite de autorităţi publice locale și finanțate de Ministerul Sănătății. în neajunsuri ale activităţii propriu-zise. De modul cum sunt gestionate aceste relaţii la nivel de primăriei. influențează propagarea în rândul comunităţii rome dar şi nerome a conceptului de promovare a sănătăţii prin mediere sanitară în noul context instituţional conferit de ordonanţa de urgenţă nr. într-o abordare departe de a fi suficientă. De modul cum este organizată activitatea de mediere sanitară/asistenţă comunitară în cadrul primăriei. începând de la poziţia departamentului în cadrul organigramei. Atât la nivel central cât şi teritorial. continuând cu resursele umane rome şi nerome. de importanţa acordată de conducerea primăriei şi de întreg personalul acestei activităţi.

. .Să ştie despre toate metodele disponibile (la serviciul medical respectiv sau unde se face trimiterea). h. Evidenţiază informaţiile care îl pot ajuta pe client în luarea şi punerea în practică a deciziilor. situaţia.2. . înţelege cum să o folosească şi este capabil să o folosească în mod corect pentru asigurarea unei bune stări de sănătate şi siguranţă). . asigură o selectivitate logică în cursul consilierii. trebuie să fie pozitivă în identificarea şi prezentarea problemelor legate de un anumit comportament. ACTIVITATEA DE CONSILIERE A MEDIATORULUI SANITAR Consilierea este un proces în cadrul căruia o persoană este ajutată să îşi exprime problemele şi să identifice soluţiile posibile dar şi consecinţele deciziei sale. e.Să înţeleagă efectele secundare ale fiecărei metode sau procedeu. stabileşte o relaţie de încredere cu clientul/beneficiarul folosind un ton cald al vocii. nu trebuie să le ignore sau să le nege.Să ştie cum să folosească metoda aleasă în siguranţă şi eficient. d. ascultă cu atenţie clientul/beneficiarul şi este atent la sentimentele şi mesajele ascunse în spatele cuvintelor. f. Pentru o alegere informată clientul/beneficiarul trebuie: . sentimentele.Să cunoască avantajele şi dezavantajele fiecărei metode sau procedeu. Principiile consilierii în practica mediatorului sanitar a. pentru a lua o decizie şi apoi a o pune în practică. ia în considerare problemele şi îngrijorările exprimate de client / beneficiar. limitează întrebările închise (―da― / ‖nu‖) care nu uşurează comunicarea.Să înţeleagă riscurile legate de neutilizarea unei metode sau neaplicarea unui procedeu. din punct de vedere personal şi medical. culege informaţii despre nevoile clientului / beneficiarului. înainte de a-şi împărtăşi problemele. Consilierea este o comunicare faţă în faţă în cadrul căreia mediatorul sanitar. Recunoaşterea problemelor exprimate de clientul / beneficiarul consilierii contribuie la întemeierea unei relaţii de încredere şi permite mediatorului sanitar să afle informaţii care pot fi importante în schimbarea sau adoptarea unui comportament. Consilierea comunică în general mesajul: ―problema şi decizia îţi aparţin şi am încredere că eşti capabil să-ţi rezolvi problemele prin luarea celei mai bune decizii pentru tine ―. îi este potrivită (metoda pe care o doreşte. g. aşteptările şi îngrijorările sale (întrebări deschise). evită criticile şi judecăţile. POSDRU/ 83/5. c. ca furnizor de servicii. b. metodă terapeutică sau profilactică care. Rolul mediatorului sanitar în asigurarea unei alegeri informate este de a ajuta clientul /beneficiarul să ia în consideraţie toate aspectele problemei sale sau ale nevoilor sale precum şi pentru a alege ceea ce i se potriveşte mai bine. ajută un client/beneficiar să-şi înţeleagă mai bine problemele. respectă confidenţialitatea.2/S/55695 263 . Consilierea îl ajută pe client/beneficiar să decidă dacă doreşte să practice un anumit comportament. dacă unii clienţi/beneficiari se simt inconfortabil. Alegerea informată este o alegere voluntară sau o decizie bazată pe cunoaşterea tuturor informaţiilor relevante pentru alegere sau decizie.

2/S/55695 264 . decizia de a practica (de a adopta) un anumit comportament. obiective. Beneficiile consilierii pentru beneficiar/ client: 1. m. probabilitatea mare de a utiliza constant metoda. Dacă clientul/beneficiarul devine defensiv. Acest lucru se poate datora faptului că mediatorul sanitar nu-i arată respect clientului/beneficiarului. ajută şi încurajează clientul / beneficiarul: k. nu-l acceptă. x. asociază cunoştinţele noi cu ceva cunoscut. defineşte termenii înainte de dezvoltarea conceptului total. n. poate însemna că acesta se simte ameninţat sau stingherit. u. încredere în sine crescută şi independență în luarea deciziilor viitoare. stabileşte o legătură între ideile noi şi cunoştinţele sau experienţele anterioare ale clientului/beneficiarului. alegeri mai bune. nici nu oferă soluţii (cu excepţia recomandărilor medicale). 4. acordă timp suficient. consilierea este o experienţă nouă pentru client/beneficiar. o. r. verifică dacă a răspuns la toate întrebările şi îngrijorările clientului / beneficiarului. satisfacţia cu rezultatul / soluţia. respectă intimitatea clientului/beneficiarului şi nu-i judecă comportamentul. este atent la comunicarea nonverbală a clientului/beneficiarului. Subliniază informaţiile esenţiale pentru nevoile şi cererile clientului/beneficiarului. manifestă răbdare şi încurajează întrebările din partea pacientului. identifică eventualele obstacole în calea alegerii unei metode sau adoptarea unui anumit comportament (prin intermediul întrebărilor deschise privitoare la statutul clientului/beneficiarului. folosirea corectă a metodelor alese. dă informaţii concrete. rezolvarea problemelor sale. 3. s. foloseşte materiale ajutătoare vizuale şi mostre pentru a ajuta beneficiarii/clienţii să înţeleagă mai bine. j. 2. în mod inconştient vor testa mediatorul sanitar să vadă dacă acesta îi acceptă. i. corectează zvonurile punând întrebări pentru a identifica sursa acestora şi ajută clientul/pacientul să înţeleagă lipsa logicii acestora. nu încearcă să convingă clientul să adopte punctul său de vedere. corecte. q.temerile sau de a pune întrebări. cunoştinţele şi preferinţele acestuia). w. 9. t. repetă informaţiile şi conceptele importante şi dificile utilizând exemple. 6.1. 2. aptitudini mai bune în luarea deciziilor. p. vorbeşte simplu şi reduce la minimum explicaţiile care nu sunt necesare. 5. l. verifică dacă pacientul / clientul a înţeles toate informaţiile necesare. y. 8. v. 7. dezvoltă câte o idee pe rând. clientul /beneficiarul face faţă mai uşor efectelor secundare. comportamentul ales. POSDRU/ 83/5. foloseşte un limbaj pe care clientul/beneficiarul îl înţelege. z.

clienţii/beneficiarii satisfăcuţi recomandă şi altor persoane serviciile respective.nici o învăţătură (în termenii luării unei decizii). POSDRU/ 83/5. Consecinţele lipsei consilierii Pentru client/beneficiar: .creşterea dependenţei de furnizorul de servicii –mediatorul sanitar . 4. Pentru mediatorul sanitar/primărie . continuitate mai mare în folosirea unei metode.3. ascultă clientul / beneficiarul şi îi acordă întreaga atenţie. 3.10. . . 7. . respectă clientul şi nu îl judecă. încurajează clientul / beneficiarul să pună întrebări. 12. foloseşte mijloace vizuale potrivite atunci când explică metodele sau procedeele. foloseşte un limbaj accesibil clientului/ beneficiarul. 6.vizite inutile: mediatorul sanitar petrece mult timp pentru corectarea şi recorectarea problemelor. creşterea reputaţiei mediatorului sanitar sau a serviciului de mediere sanitară (al primăriei sau a direcţiei de sănătate publică. 2. 5. foloseşte limbajul nonverbal pentru a arăta interes şi preocupare faţă de client/ beneficiar. 2.2/S/55695 265 .nerezolvarea problemei. 2. mituri sau zvonuri. 11. pune întrebări deschise atunci când sunt potrivite.de-motivare. clientul/beneficiarul nu mai este influenţat de poveşti.reputaţie negativă a serviciului public în care activează mediatorul sanitar . scăderea numărului de vizite (care consumă timpul furnizorului) neprogramate pentru plângeri sau acuze minore şi efecte secundare. clientul/beneficiarul are o calitate a vieţii mai bună fiind mai sănătos (clientul îşi îmbunătăţeşte calitatea vieţii prin ameliorarea stării de sănătate). cunoaşte metodele şi procedeele de obţinere a drepturilor pacientului. 4.2. 2. clientul /beneficiarul respectă vizitele de urmărire. Lista de verificare pentru consiliere În general mediatorul sanitar / furnizorul de servicii de mediere sanitară: 1. 8.zvonuri şi prejudecăţi.creşterea numărului de clienţi /beneficiari care nu mai revin. . Beneficiile consilierii pentru mediatorul sanitar: 1. etc). . stabileşte încrederea şi respectul între client şi furnizor. 3.lipsa satisfacţiei la soluţia găsită.

intimitate (să i se creeze un climat plăcut. siguranţă (să aibă posibilitatea de a practica o metodă de intervenţie socială lipsită de riscuri pe termen lung cum ar fi ajutorul umanitar). religie. acces (să obţină servicii de mediere sanitară de calitate). economic. alegere (să decidă fără constrângeri asupra metodei de intervenţie socială). Drepturile clientului/ beneficiarului în cadrul consilierii Fiecare client /beneficiar indiferent de sex. respect şi interes). vârstă.2. material. statut social. Fig. opinie (să i se creeze oportunităţi pentru a-şi formula opiniile în legătură cu serviciile primite). informaţii. continuitate (să primească metode. etnie.4. profesional. indiferent de serviciile solicitate). consiliere cât îşi doreşte şi are nevoie). identitate sau orientare sexuală are dreptul la: informaţie (primeşte informaţii despre servicii. confort (să se simtă bine indiferent de serviciile primite).2/S/55695 266 . 2. Drepturile pacientului/ clientului POSDRU/ 83/5. demnitate (să fie tratat cu consideraţie. proceduri. metode). confidenţialitate (să aibă certitudinea că informaţiile personale vor rămâne secrete). rasă.

 Aplică măsurile de igienă dispuse de autorităţile competente. SĂNĂTATEA ÎN COMUNITATE . Calendarul de implementare a obiectivelor se realizează conform graficului necesar aplicării normelor de igiena.Igiena generală (baia generală) . Normele de igienă în comunitate sunt respectate dacă se realizează curăţenia şi dezinfecţia cu substanţe adecvate.Igiena vestimentaţiei .1. Tipuri de dezinfecţie: chimică. organe genitale) . Tematica de informare şi instruire se face conform nevoilor comunităţii.Spălarea mâinilor. Controlul igienizării şi dezinfecţiei se face zilnic. Deratizarea este operaţia prin care se urmăreşte distrugerea masiva a rozătoarelor. ci să fii sănătos” 3. Informarea membrilor comunităţii asupra importanţei şi necesităţii aplicării normelor de igienă în comunitate este realizată cu promptitudine şi profesionalism.Igiena parţială periodică (părul. fizice.2/S/55695 267 . picioare.Dezinfecţia este operaţia prin care se efectuează distrugerea masivă a insectelor care provoacă boli infecţioase. Activitățile specifice mediatorului sanitar cu privire la respectarea normelor igienicosanitare sunt:  Să verifice aplicarea normelor de igienă în comunitate Verificarea aplicării normelor de igienă în comunitate se realizează urmărind dacă curăţenia se face în conformitate cu normele igienico-sanitare în vigoare. Materiale POSDRU/ 83/5. chimice. suprafeţe.  Să explice avantajele igienei personale. Vicierea aerului reprezintă modificarea calităţii fizice a aerului. Normele de igienă se referă la igiena individuală și igiena corporală respectiv: . Obiecte dezinfectate: spaţii. a locuinţei şi a spaţiilor comune Explicarea avantajelor igienei se face prin informarea eficientă şi corectă asupra importanţei igienei.ABORDAREA INTEGRATĂ A CLIENTULUI / BENEFICIARULUI ÎN CADRUL PROCESULUI DE ÎNGRIJIRE A COMUNITĂŢII “ Nu-i totul să trăiești. prevenirea infecţiilor în comunitate şi instruirea membrilor comunităţii pentru respectarea igienei individuale şi controlul stării de sănătate. Explicarea avantajelor igienei implică organizarea unor sesiuni de informare şi instruire cu privire la igiena locuinţei şi a spaţiilor comune. raze ultraviolete. Dezinsecţia se realizează prin mijloace: mecanice. Stabilirea priorităţilor se face cu evaluarea corectă şi la timp a rezultatelor obiectivelor propuse. mobilier. faţă. conform normelor de igienă. unghiile) . căldura.  Să stabilească priorităţile pentru aplicarea normelor de igienă Obiectivele sunt elaborate corect împreună cu membrii comunităţii şi autorităţile implicate. spălarea parţială zilnică (dinţi.3.Igiena locuinţei . Supravegherea aplicării normelor de igienă în comunitate Acest capitol cuprinde elemente privind cunoştinţele şi deprinderile necesare mediatorului sanitar pentru asigurarea respectării normelor igienico-sanitare. mecanică.

coordonarea și monitorizarea implementării intervențiilor centrate pe beneficiar în funcție de resursele disponibile şi evaluarea rezultatelor obținute. socială sau medico-socială desfășurate prin activități specifice derulate de echipa multidisciplinară (echipa de asistență comunitară). TBC. planificarea intervențiilor specifice. Managementul de caz – metoda generală în domeniul serviciilor medico-sociale comunitare Managementul de caz este o metodă de coordonare integrată a serviciilor medico-sociale comunitare incluzând servicii medicale. asistență socială. facilitează interacțiunea între membrii echipei comunitare din domenii diferite implicate în procesul de îngrijire. alocarea resurselor materiale şi umane în condiții de eficiență duce la rezultatele așteptate în cadrul procesului de planificare. îngrijiri la domiciliu) criteriile de eligibilitate ale accesului beneficiarului la anumite servicii. sociale. substanţe dezinfectante. În practica medierii sanitare. anual. asistentul medical comunitar. Principiul fundamental al procesului de mediere sanitară comunitară este reprezentat de faptul că beneficiarul (individul. îngrijiri la domiciliu şi constă în identificarea tuturor problemelor de dependenţă ale beneficiarului la nivel comunitar. axată pe nevoile prioritare şi a resurselor disponibile. Acest concept de lucru în echipă de intervenție comunitară se caracterizează prin faptul că furnizorul de servicii specifice nu se mai focalizează pe selectarea beneficiarilor eligibili pentru un serviciu sau intervenție ci se focalizează pe identificarea problemelor complexe și multiple ale persoanei beneficiare (sănătos sau bolnav) și a resurselor (servicii și resurse materiale) din rețeaua comunitară care vor fi capabile să rezolve eficient aceste probleme. SIDA. Fiecare caz complex. asistentul social sau mediatorul sanitar rom în funcție de problema. Boli transmisibile: hepatita. acesta stabilește împreună cu furnizorii de servicii la nivel comunitar (asistență medicală primară. a familiei. a comunității. asistent social. prioritizarea acestora. care în acest context poate fi mediul de familie. Managerul de caz este profesionistul de la nivel comunitar care asigură coordonarea activităților de asistență medicală. Managementul de caz la nivel comunitar ca metodă de lucru este definit ca o evaluare a nevoilor individului. Control medical periodic: trimestrial.folosite: detergenţi.2/S/55695 268 . comunitatea) se află în centrul procesului. infecţii cu germeni patogeni. viroze respiratorii.2. Eficienţa managementului de caz este analizată în raport cu:  Alocarea resurselor umane și materiale în funcție de cerințele fiecărui beneficiar  Gradul de coordonare a serviciilor comunitare integrate (medico-sociale și îngrijiri la domiciliu) astfel încât să fie acoperite toate nevoile identificate ale clientului /beneficiarului Creșterea eficienței raportului cost scăzut pentru serviciu comunitar/rezultate preconizate pentru beneficiar. nevoia identificată și în raport de competențele profesionale solicitate. prin problemele medico-sociale identificate poate beneficia de un responsabil de caz căruia managerul de caz îi poate delega anumite competențe pentru POSDRU/ 83/5. Scopul acestor etape constă în satisfacerea tuturor nevoilor medico-sociale în mediul de viață cu reintegrarea socio-profesională. semestrial. familia. îngrijitor la domiciliu. asistent medical comunitar. 3. a mediului social în care trăiește și își desfășoară activitatea în paralel cu rețeaua de servicii medico-sociale disponibile la nivelul comunității (medic de familie. managementul de caz presupune coordonarea intervențiilor necesare beneficiarului de către managerul de caz sau responsabil de caz. mediator sanitar) în urma căreia se construiește o strategie individuală de intervenție axată pe beneficiar.

planul de asistență socio-profesională. Această evaluare complexă are în vedere cunoașterea tuturor problemelor și a resurselor persoanei beneficiare pentru elaborarea planului de intervenție. secundară sau terțiară. 3 Managementul procesului de intervenţie În asistența medicală comunitară rezolvarea unui caz complex medico-social presupune alocarea unui algoritm. POSDRU/ 83/5. Fig. Pentru a oferi în cadrul serviciilor comunitare integrate ajutor în funcție de furnizorii de servicii medico-sociale și îngrijire la domiciliu este nevie de o evaluare inițială în cadrul echipei de intervenție comunitară prin culegerea tuturor datelor necesare și identificarea tuturor problemelor care necesită intervenție pentru rezolvarea lor. Pentru o evaluare corectă. planul de siguranță și de evaluarea riscurilor etc. membrii echipei multidisciplinare trebuie să înțeleagă modul în care elementele contextului social. familial și individual afectează starea de sănătate și situația socială a pacientului.2/S/55695 269 . planul de prevenție primară.coordonarea activităților specifice și implementarea intervențiilor medico-sociale specializate – planul de intervenție medicală individualizat. presupune parcurgerea unor etape menite să soluționeze sau să amelioreze nevoile identificate conform următoarei scheme propuse a. Evaluarea inițială – culegerea datelor Orice semnalare sau identificare a unei situații medicale sau sociale în cazul unui beneficiar/client sau pacient dintr-o comunitate presupune o evaluare inițială a existenţei problemelor medico-sociale sau nevoilor nesatisfăcute.

aspecte de natură emoţională. Procesul de planificare a intervențiilor d.Relaţiile beneficiarului cu comunitatea din care provine: apartenenţa la anumite grupuri sociale. modul în care s-au urmat recomandarile medicale. situaţii medico sociale de care au mai beneficiat membrii familiei. iar pe de POSDRU/ 83/5. mai ales pentru responsabilul de caz să-și apropie pacientul și familia prin: . responsabilităţi asumate în comunitate. elemente de legislaţie privind calitatea de asigurat. membrii echipei multidisciplinare și mai ales managerul de caz sau responsabilul de caz trebuie să monitorizeze modul de implementare. Planificarea intervențiilor Este necesară o planificare participativă a pacientului/ beneficiarului /clientului pentru eficientizarea intervențiilor furnizate de sistemul de mediere sanitară.Examinarea cadrului familial: Relaţiile dintre membrii familiei. Un plan de intervenție nu are nicio valoare dacă nu există o înțelegere clară a modului cum va fi implementat.2/S/55695 270 . Diagnoza medico-socială și stabilirea obiectivelor de intervenție După evaluarea inițială (este necesar un interval cât mai scurt de timp între semnalarea unei situații medico-sociale în comunitate şi analiza cazului în funcție de urgenţa şi gravitatea cazului) în cadrul echipei multifuncționale se desemnează un manager de caz din rândul membrilor echipei. Monitorizarea implică verificarea în care sunt alocate resursele şi efectele acestora asupra pacientului sau beneficiarului. . în funcție de problemele medicale sau sociale şi de competenţele membrilor echipei. realizării activităților planificate. În acest sens membrii echipei multidisciplinare au următoarele metode de culegere a datelor: Este important pentru membrii echipei multidisciplinare. . Monitorizarea are ca scop cunoașterea pe de o parte dacă intervențiile medicale și serviciile sociale sunt în concordanță cu nevoile pacientului. La baza planului de intervenție individualizată stau următorii factori: Fig.5. asistentul medical comunitar etc.Ascultarea activă a beneficiarului: planul de intervenţie. especte economice ale asiguratului.În cadrul acestei etape este necesară și prioritizarea problemelor persoanei beneficiare în funcție de gravitate dar și în funcție de resursele disponibile. Planul individualizat de intervenție se va baza în primul rând pe stabilirea obiectivelor de intervenție adică a schimbărilor necesare dorite pentru îmbunătățirea stării de sănătate a pacientului sau rezolvarea unor probleme de natura socială. Pe parcursul implementării. Implementarea planului de intervenție comunitară Intervenția este partea cea mai vizibilă a planului de asistență medico-socială comunitară. asistent social. c. se poate alege ca manager de caz medicul de familie. În funcție de rezultatele intervențiilor asupra problemelor de sănătate și problemelor sociale ale pacientului / beneficiarului se va decide continuarea sau modificarea acțiunilor prevăzute în planul de intervenție comunitară. b.

De asemenea. e. în acordarea asistenței medicosociale comunitare. Figură 6.2/S/55695 271 . Procesul integrat de intervenţie comunitară POSDRU/ 83/5. membrii echipei multidisciplinare și mai ales managerul de caz trebuie să se preocupe de performanța metodelor folosite în rezolvarea cazului și cunoașterea schimbărilor necesare pentru îmbunătățirea calității serviciilor medico-sociale.altă parte să poată fi realizate modificările în funcție de rezultatele așteptate și evoluția pacientului respectiv. Gradul de satisfacție al pacientului /beneficiarului va fi stabilit prin evaluarea opiniei pacientului cu privire la rezultatele intervențiilor dar și asupra serviciilor de care a beneficiat. Evaluarea rezultatelor Intervențiile personalizate în cazul asistenței complexe comunitare trebuie să-și dovedească eficiența prin atingerea rezultatelor așteptate.

Catagrafiază populaţia infantilă de romi. identifică şi sesizează situaţii tensionate care pot genera conflicte. mediatorul sanitar contribuie la informarea cadrelor sanitare/ medicale despre obiceiuri şi tradiţii etnice. organizaţii neguvernamentale.  Mediatorii sanitari au rolul principal de a înlesni comunicarea dintre comunităţile de romi şi cadrele sanitare. Mediatorul sanitar semnalează în scris direcţiilor de sănătate publică problemele identificate privind accesul membrilor comunităţii pe care îi deserveşte la următoarele servicii de asistenţă medicală primară. CINE ESTE MEDIATORUL SANITAR?  Mediatorul sanitar facilitează accesul non discriminatoriu al persoanelor din grupul ţintă la servicii de sănătate de calitate şi la alte agenţii ale administraţiei locale. Explică noţiuni de bază ale planificării familiale. cultivă încrederea între autorităţile sanitare/ medicale şi beneficiari. abilităţi de lucru cu oamenii. formatori de opinie. prin anunţarea cadrelor medicale / serviciului de ambulanţă şi prin însoţirea echipelor care acordă asistenţă medicală de urgenţă. Ocupaţia implică cunoştinţe despre sistemul cultural tradiţional al comunităţii de romi deservite.1. Prima investiție financiară guvernamentală în programul mediatorilor sanitari a avut loc în conformitate cu ordinului 619/2002.4. Mediatorul sanitar asigură informarea corectă a autorităţilor locale despre problemele comunităţii şi a membrilor comunităţii despre drepturile şi obligaţiile lor. cu simţ de răspundere. gravidele şi lăuzele în vederea efectuării controalelor medicale periodice prenatale şi post-partum. Semnalează asistentului social cazurile potenţiale de abandon al copiilor în vederea prevenirii acestora. Mediatorul sanitar participă la depistarea activă a cazurilor de tuberculoză şi a altor boli transmisibile. Mediatorul sanitar facilitează acordarea de prim ajutor. Rolul mediatorului sanitar este acela de a sprijini accesul cetăţenilor români de etnie romă la serviciile de sănătate publică. 4. contribuind la creşterea eficacităţii intervenţiilor de sănătate publică. primărie. însoţeşte gravidele şi lăuzele la controalele medicale şi facilitează comunicarea lor cu medicul de familie şi cu alte cadre medicale. conform căruia un mediator sanitar deserveşte un număr de 750 beneficiari cu accent pe mama şi copil şi îşi desfăşoară activitatea profesională în echipă cu asistentul comunitar. şcoală. Mediatorul sanitar în context național Programul guvernamental al mediatorilor sanitari este adesea prezentat în diferite rapoarte internaţionale şi este menţionat ca fiind o practică pozitivă recomandată şi altor ţări. servicii publice de protecţie a copilului. sub îndrumarea medicului de familie sau a cadrelor medicale din cadrul direcţiilor de sănătate publică. Mediatorul sanitar are relaţii funcţionale şi de colaborare cu unităţi medicale specializate.2/S/55695 272 . Această ocupaţie impune calităţi etice şi morale. A doua investiţie financiară din fonduri guvernamentale în capitalul resurselor umane de tip mediatori sanitari a fost efectuată prin proiectul PHARE ―Sprijin pentru Strategia Naţională de Îmbunătăţire a POSDRU/ 83/5. nediscriminatoriu şi cu păstrarea confidenţialităţii informaţiilor şi a datelor cu caracter personal. comportament disciplinat.

Întărirea poziţiei şi funcţionării acestei profesii reprezintă una din acţiunile cheie ce trebuie întreprinse urgent. înființarea unei unități de monitorizare şi evaluare a activității mediatorilor sanitari. Dintre cei 51 de formatori de formatori în domeniul medierii sanitare. context în care 200 de mediatori sanitari au participat la cursuri de formare în domeniul dezvoltării şi consolidării parteneriatelor în plan local. Având în vedere urgenţa realizării responsabilităţilor ce revin Guvernului României. implementat de Consiliul Europei. precum şi de urgenţa adoptării unui cadru juridic pentru eficientizarea activităţii de asistenţă medicală comunitară. 4. autorităţile publice locale sunt responsabile de acoperirea cu servicii de asistenţă medicală comunitară din comunităţile defavorizate. Autorităţile de Sănătate Publică şi primăriile sunt actorii principali în realizarea acestui deziderat. ţinând cont de necesitatea accelerării procesului de reformă în domeniul sanitar. Autorități locale şi regionale au identificat şi selectat cursanţii spre instruire asigurând participarea reprezentanților şi au acceptat să participe la conferinţa finală de evaluare. ca asistent social și formator al primelor 600 mediatoare sanitare active pentru comunitățile cu romi. în vederea implementării programelor de asistenţă comunitară ale Ministerului Sănătăţii și nu în ultimul rând înființarea unei unități de monitorizare și evaluare a activității mediatoarelor sanitare. Pe parcursul procesului. Mediatorul sanitar în context european Programul European de Training pentru Mediatori Romi ETPM. consider imperios necesar ca fiecare mediator sanitar să primească urgent asistența tehnică din partea Ministerul Sănătății. Agenția Națională pentru Romi a făcut parte din colectivul care a redactat curriculumul european de instruire a mediatorilor sanitari. având ca temă analizarea noului context în care funcţionează mediatorul sanitar. POSDRU/ 83/5. astfel au fost pregătiţi şi formaţi un număr de 51 de formatori de formatori pentru mediatori sanitari prin Centrul Naţional de Perfecționare în domeniul sanitar din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice. Consiliul Europei a comunicat strâns cu organizațiile romilor active la nivel european și cu alte instituții europene și organizații internaționale pentru a asigura coordonare și suport pentru program. la fel de importantă a fost Proiectul PHARE ―Consolidarea capacităţii instituţionale şi dezvoltarea de parteneriate pentru îmbunătăţirea percepţiei condiţiei romilor„ care a fost unul din instrumentele prin care Agenţia Naţională pentru Romi a beneficiat de asistenţă tehnică. În conformitate cu Ordonanţa de Urgenţă nr. 25 sunt mediatori sanitari. Consiliul Europei asigură coordonarea generală a programului prin activitatea echipei de sprijin a Reprezentantului Special al Secretarului General pe Problematica Romilor.2/S/55695 273 . consolidându-se astfel descentralizarea decizională în acest domeniu.Situaţiei Romilor”. 162 din 12 noiembrie 2008 privind transferul ansamblului de atribuţii şi competenţe exercitate de Ministerul Sănătăţii Publice către autorităţile administraţiei publice locale. şi deci. rolul şi capacitatea acestora. Alte structuri ale Consiliului Europei. Un număr semnificativ de mediatori sanitari au semnalat neîncrederea primarilor faţă de utilitatea ocupaţiei de mediator sanitar.2. O a treia investiţie. Implementarea proiectului ROMED în România a fost făcuta de Agenția Națională pentru Romi care a propus în cuprinsul strategiei naționale de incluziune a membrilor minorității rome. Agenţia Naţională pentru Romi a organizat primele două conferinţe naţionale ale mediatoarelor sanitare. Mediatoarele sanitare au solicitat Agenţiei Naţionale pentru Romi sprijin instituţional central. cum sunt Congresul Puterilor Locale si Regionale au asigurat sprijin. în această privinţă trebuie întărite. în planul strategiei din domeniul sănătăţii cuprinse în Programul de guvernare (prin care autorităţile locale primesc atribuţiile şi competenţele pentru a putea lua decizii pentru îngrijirea sănătăţii populaţiei din zonă).

cu puţină sau fără planificare.2/S/55695 274 . liderii comunităților de romi) sau preluarea de sarcini minore suplimentare uneori. dependența (conducerea instituției. Provocări în practica medierii Medierea a condus deseori către importante îmbunătățiri. O diversitate de situații și responsabilități Există multe diferențe de abordare a mediatorului sanitar între țări.Mediatorul intercultural real (are o bună cunoaștere a ―codului cultural‖ al comunității și al instituției. Puncte de plecare: fapte şi provocări Medierea este una din măsurile folosite în Europa pentru a combate inegalitățile întâmpinate de Romi privind accesul la muncă. O alta provocare este dată de dimensiunea problemei migrației romilor în alte țări. care nu sunt incluse în descrierea profilului muncii lor.Activist al comunității (un reprezentant al comunității. luptând împotriva instituțiilor. este imparțial și centrat pe îmbunătățirea comunicării și colaborării dar și pe stimularea ambelor părți pentru a-și asuma responsabilități și nu în ultimul rând să fie activ implicat intr-un proces de schimbare socială). dacă este nevoie. medierea interculturala reală și efectivă. Pe parcursul proiectului au oferit feedback Punctelor Naționale de Contact ale Consiliului Europei. în terminologia folosită și măsura în care mediatorii sunt angajați și instruiți ca profesioniști cu variate profiluri de muncă. servicii de sănătate şi educație de calitate. pentru drepturile romilor) . mediatorii pot fi folosiți ca o scuză pentru a evita contactul cu comunitatea sau sunt de așteptat să își asume rezolvarea deplină a tuturor problemelor. Acest program s-a concentrat pe promovarea celei de-a treia abordări. Trei tipuri de abordări a medierii sanitare se pot identifica: . cooperarea transnaţională bilaterală sau multilaterală între structuri în ţările de origine şi destinație este un instrument folositor de suport şi durabilitate. O abordare pragmatică pentru identificarea grupului țintă Acest program a format mediatori sanitari care aparțin etniei romilor care vorbesc limba comunităților de romi cu care lucrează. Aceasta constă în angajarea de persoane aparținând etniei romilor din comunitățile de romi locale sau cu cunoștințe solide despre problematica romilor. cu evaluare inconsistență și lipsă de sprijin în desfășurarea muncii lor. Misiunea definită în Declarația de la Strasbourg POSDRU/ 83/5. Munca acestora poate fi de folos de la o zi la alta. prin urmare. având ca misiune să ajungă la comunitate cu scopul de a schimba atitudini și comportamente) . cu rolul de a acționa ca mediatori între Romi și instituțiile publice. În plus. dar eficacitatea acesteia este frecvent afectată de probleme legate de statutul inferior al mediatorului și nesiguranța locului de muncă. Instituțiile relevante (active în domeniul sănătate. ocupare) la nivel local au participat la training împreună cu mediatorii şi au oferit suport mediatorilor pentru a îndeplini activitățile practice bazate pe abordarea promovată de Consiliul Europei. Acești factori înseamnă că succesul este puternic dependent de calitățile personale ale mediatorului și atitudinea proprie a personalului din instituțiile cu care mediatorul lucrează. influența politică.Mobilitatea internaţională a romilor este o problema cheie în activitatea mediatorilor. educație.―Calul Troian‖ (mediatorul ca instrument al instituției. deopotrivă în situații și nevoi ale comunităților de Romi. Sarcinile și responsabilitățile lor includ facilitarea comunicării între romi și o instituție publică.

Focal Point a fost identificat în fiecare țară (unde a fost posibil s-a identificat o organizație de romi cu experiență în a lucra cu mediatori). Moldova. Un grup de formatori și rețea europeană: Un prim grup de formatori selecționați în baza unui apel public (deschis) a fost instruit în Strasbourg din 26 până în 29 ianuarie 2011. reprezentanții țărilor membre au agreat implicarea Consiliului Europei în implementarea Programul European de Training pentru Mediatori Romi pentru a consolida actualele programe de training și o folosire mai eficientă a resurselor. Turcia. Obiectivul general al PETM: Să îmbunătățească calitatea și eficacitatea activității mediatorului școlar/sanitar/ angajare cu scopul de a sprijini o comunicare mai bună și cooperare între romi și instituții (școală /personal din serviciile de sănătate / oficiile pentru plasarea forței de muncă).De a sprijini munca mediatorilor prin furnizarea de instrumente pentru planificarea și implementarea activităților acestora care încurajează participarea democratică generând în același timp împuternicire pentru comunitățile de romi și creșterea responsabilității instituțiilor publice. în strânsă cooperare cu autoritățile locale și naționale. Crearea de rețele și învățarea reciprocă au fost stimulate prin intermediul unei platforme online. Grecia. POSDRU/ 83/5. Republica Cehă. dacă vor fi disponibile resurse suplimentare. adoptată în Octombrie 2010 la întâlnirea la nivel înalt a romilor. Slovacia. rețele și infrastructură existente la nivelul Consiliului Europei. Primul grup de ţări beneficiare: Bulgaria. Obiectivele programului: . Germania.Promovarea medierii interculturale reale şi efective . Un curriculum cadru: Training-ul s-a bazat pe un curriculum cu o puternică concentrare către practică şi adaptabil la nevoi specifice de training pentru mediatorii care lucrează în contexte diferite şi în diferite instituții şi comunități de romi. Spania.În Declarația de la Strasbourg. Ucraina și România. Un Cod de Etică European pentru Mediatori Un set de principii fundamentale şi norme pentru a ghida activitatea mediatorilor a fost identificat drept un instrument-cheie pentru protejarea mediatorului împotriva abuzurilor și pentru îmbunătățirea calității serviciilor furnizate. standardelor metodologiei. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Programul va fi extins la alte țări și training-uri suplimentare pentru primul grup de țări. Serbia.2/S/55695 275 .Asigurarea integrării unei abordări bazate pe drepturi . Italia. Ungaria. Franța.

Ulceraţiile cauzate de presiune pot apărea când presiunea asupra pielii şi ţesuturilor este mai mare decât presiunea capilară. POSDRU/ 83/5.1 Menţinerea sănătăţii tegumentelor Pielea. Prevenirea frecării cuprinde folosirea unor bucăţi de piele de protecţie la nivelul coatelor. Mediatoarea sanitară trebuie să cunoască tipurile de daune mecanice care pot apărea. pielea din zona sacrală rămâne în loc datorită rezistenţei suprafeţei patului. cum ar fi aşternutul. edemul. incontinenţa. Când sângele capilar este întrerupt de presiune. agenţi de umezire. infecţia. se scurge în ţesuturi acolo unde presiunea e eliberată. Îngrijirea pielii se face cel mai uşor în timpul băii. ci şi o structură complexă cu multiple funcţii. 1998). În acest caz. jupuirea pielii. cel mai mare organ din corp. Dacă copilul e predispus la leziuni tegumentare. Corpul încearcă să oxigeneze zona şi aşa apare o pată roşu aprins.5. Vasele de sânge din acea zonă sunt strânse şi poate duce la tromboză sau moartea celulelor (Bryant. Această hiperemie reactivă apare de la ½ la ¾ din timpul în care presiunea a blocat circulaţia sângelui. cu posibile leziuni sub piele. lipsa de proteine. schimbarea unui scutec. Îngrijirea pielii reprezintă mai mult decât spălarea zilnică şi este o parte din orice tip de intervenţie nursing. os. Identificarea factorilor de risc ajută la determinarea acelor copii care au nevoie de o îngrijirea specială a pielii. Factorii de risc sunt mobilitatea deficientă. Când un pacient e în poziţia semi-Fowler şi începe să alunece spre capătul patului. cu patul ridicat la 30 grade pentru puţin timp. Fricţiunea şi tăierea contribuie la ulceraţiile de presiune. Când se combină factorii de risc cu leziunile mecanice pot apărea probleme de piele. folosirea electrozilor sau a unor centuri. provocând ocluzia capilară. anemia. Prevenirea se face cu aşternuturi speciale pentru ridicarea pacientului. dar adeseori mediatoarea sanitară nu e cea care îmbăiază copilul. frecarea. pansamente transparente. Leziunea se limitează de obicei la nivelul învelişului epidermic şi superior. tendon. cu forme neregulate. călcâielor. nu este doar un simplu înveliş. Aceste leziuni sunt de obicei.  ATENŢIE! Dacă pata roşie persistă. mediatoarea sanitară trebuie să planifice un moment pentru observarea pielii şi să ceară feed-back de la îngrijitor. mai ales la copiii care prezintă acest risc. foarte adânci. intervenţiile nursing se axează pe prevenirea leziunilor mecanice. aşternuturi moi şi fine. Rănile provocate de presiune pot fi prevenite prin tehnologia şi resursele actuale (Bryant. Multe din activităţile nursing de rutină prezintă un potenţial de lezare a pielii. tăierea. ducând la anoxia ţesutului şi moartea celulelor. Jupuirea pielii este rezultatul îndepărtării leucoplastului. Pielea este examinată pentru observarea oricărui semn de leziune. vasele de sânge pot ceda. Prevenirea lor cuprinde măsuri de reducere sau eliberare a presiunii. Sunt leziuni de suprafaţă. IGIENA ŞI ÎNGRIJIRI GENERALE ÎN COMUNITATE 5. 1998). mai ales la nou-născuţi. Acelaşi lucru se întâmplă când un pacient este ridicat în pat şi pielea nu se deplasează odată cu el. ca presiunea. în muşchi. cum ar fi scoaterea unui pansament.2/S/55695 276 . Fricţiunea apare când suprafaţa pielii se freacă de o altă suprafaţă. Dacă presiunea nu e eliberată. Prevenirea lor cuprinde identificarea pielii sensibile. este primul semn al unei probleme de piele. se extind în ţesutul subcutanat sau chiar mai adânc. dintre care cea mai importantă este cea de protecţie a ţesuturilor şi de auto-protecţie. pierderi senzoriale.

Majoritatea spitalelor au echipamentul necesar pentru copiii care nu au perie de dinţi sau pastă de dinţi proprie. ca anemie gravă. apoi este adus la forma iniţială. Dacă nu. Capul este ţinut cu o mână. drenajul gastric din jurul tubului de gastrotomie pot eroda epiderma. Cei cu o capacitate scăzută de auto-ajutorare trebuie să folosească cada. Copiii mici nu trebuie lăsaţi nesupravegheați în cadă. inclusiv copiii. la băieţii peste 3 ani. iar mulţi dintre ei nu sunt obişnuiţi cu baia zilnică. mulţi trebuie asistaţi pentru a se spăla corect. limitări fizice. fiind încurajaţi să participe la îngrijirea proprie fără a se obosi. Factorii chimici pot leza şi ei pielea. Ei pot fi transportaţi la baie cu ajutorul unor aparate şi al unor persoane care asistă. Pentru sugarii şi copii mici care sunt imobilizaţi la pat se poate folosi metoda prosopului. iar cu cealaltă mână. trebuie să le reamintiţi că aceasta este o parte din igiena lor. mai ales combinată cu urină. Nursele trebuie să stabilească nivelul de supraveghere necesitat de copil. Unii îşi asumă responsabilitatea total. Zonele care necesită o atenţie deosebită sunt urechile. dacă e posibil. Copiii şcolari pot refuza baia. Copiii cu deficienţe cognitive. Pentru a-l îndepărta. Curăţarea şi aplicarea unor tampoane de protecţie pot preveni efectele factorilor chimici. folosirea pansamentului transparent în zonele unde trebuie schimbat des. dar acestea pot usca pielea şi trebuie evitate la nou-născuţi deoarece se pot intoxica. gâtul. Baia Numai în cazul în care este contraindicat. deformaţii ale picioarelor. Copiii mai mari pot face duş. Copilul stă întins pe spate pe un prosop uscat şi cu prosopul umed se curăţă corpul copilului. Apoi procedura se repetă cu copilul întins pe burtă. multe spitale le distribuie unul la internare. Cei care pot sta singuri în cadă trebuie doar supravegheaţi şi trebuie aşezat un suport pe fundul căzii pentru a împiedica alunecarea şi pierderea echilibrului. Celor mai mari. zona genitală. Puteţi umezi cu apă pentru a dezlipi mai uşor. părinţii sunt rugaţi să aducă cele necesare pentru îngrijirea părului.2/S/55695 277 . Două prosoape sunt umezite în apă cu săpun. Incontinenţa fecală. Puteţi folosi soluţii de dezlipire. Igiena orală Îngrijirea gurii este o parte integrantă a igienei zilnice şi trebuie continuată şi în spital. alţii au nevoie da ajutor constant. Copiii debilitaţi trebuie să aibă nursă sau un membru din familie să se ocupe de îngrijirea sa orală. spatele. drenajul rănii. nesigure cum se face acest lucru nou. Băieţii şi fetele sunt ajutaţi să se pieptene sau sunt pieptănaţi cel puţin o dată pe zi. Părul este POSDRU/ 83/5. necesită o supraveghere specială. trebuie să le reamintim. Copiii mai mari au tendinţa de a evita zona genitală. dezlipiţi uşor şi ţineţi de piele. Deşi copiii mici ştiu să folosească o periuţă de dinţi şi sunt încurajaţi să o facă. dar şi cu alte aspecte de igienă. Copiii bolnavi necesită o supraveghere mai atentă în timpul băii. copiii pot fi spălaţi într-o chiuvetă de lângă pat sau într-o cadă adaptată pentru uz pediatric. Îngrijirea părului Pieptănarea şi perierea părului este o parte din îngrijirea zilnică a tuturor persoanelor din spital. deşi se pot spăla singuri pe dinţi. iar sugarii care nu pot sta singuri în cadă sunt ţinuţi cu o mână. Aceasta din urmă trebuie curăţată şi uscată cu atenţie. Puţini dintre copiii în stare bună trebuie stimulaţi pentru a participa la propria îngrijire. Dacă copilul nu are un piepten sau o perie. de aceea. în dorința de a învăța mămicile mai tinere. prepuţul trebuie îndepărtat şi trebuie curăţată zona.folosirea a cât mai puţin leucoplast. mediatoarea sanitară poate spăla corpul copilului. sau cu probleme de sinucidere. Leucoplastul se aplică astfel încât să nu existe tensiune sau ridarea pielii.

Dacă îi daţi porţii prea mari. Acest tip de păr necesită un tip special de balsam pe bază de ulei de nucă de cocos. Părinţii trebuie să elimine orice presiune în timpul unei boli acute. va avea tendinţa să se joace cu mâncarea. untul de alune. La copiii mici. Este mai uşor să pieptănaţi părul după spălare. Unele spitale au chiuvete speciale pentru spălarea părului. Dacă copilul este internat pentru mai multe zile. cartofi. Celălalt capăt este deschis şi introdus într-un vas. când este ud. Cei care nu pot fi transportaţi pot fi spălaţi în pat folosindu-se echipament şi poziţii adaptate situaţiei. Refuzul de a mânca este un mod de a-şi afirma puterea şi controlul într-o situaţie gravă. De exemplu. supe diluate. Câteva alimente tolerate sunt: gelatina.2/S/55695 278 . majoritatea copiilor preferă: hot dog-ul. În majoritatea cazurilor. copilul ar putea cere hrană sau lichide cu multe calorii. Adolescenţii necesită îngrijirea şi spălarea mai frecventă datorită secreţiilor glandelor sebacee. Deşi sunt recomandate alimentele cu o calitate nutritivă mare. O metodă bună este aşezarea copilului pe marginea patului. macaroane cu brânză şi pizza. apoi puţină carne. aşezarea unei pungi de plastic cu un capăt sub umeri şi părul înăuntru. hamburgerii. desertul. copii sunt lăsaţi să li se facă foame. lucru neglijat sau aplicat incorect. toast uscat.2 Alimentarea copilului bolnav Pierderea apetitului este un simptom comun tuturor bolilor de copii şi este adeseori primul semn de boală. shake-urile cu lapte. dar orice copil poate fi transportat cu o targă la baie pentru a fi spălat la chiuvetă. iaurtul cu fructe. Bolile acute sunt scurte. biscuiţi. La copiii foarte mici. În general. Preocuparea părinţilor poate intensifica problema. Copiii negri au nevoie de o îngrijire specială. aşezarea unor prosoape sub umeri. spălarea părului şi capului o dată sau de două ori pe săptămână este suficientă. Un stil comod pentru fetele cu păr lung este părul împletit în spic de grâu. părul trebuie spălat. dacă nu se cere spălarea mai des. părintele trebuie să aducă unul. mai întâi. Balsamul se pune în palmă. părul poate fi spălat în timpul îmbăierii zilnice sau mai rar. la urmă. 5. deşi rasul pentru a avea acces la o venă este necesar. copilul se va revolta. Dieta copilului trebuie modificată în aşa fel încât să conţină cantităţi suficiente din cele patru categorii de alimente de bază. lipsa poftei de mâncare poate fi asociată cu depresia provocată de separarea de părinţi şi cu tendinţa de negativism. ce apare înaintea febrei sau a infecţiei. Dacă forţaţi copilul să mănânce. ca în cazul febrei mari sau al transpiraţiei abundente. Înţelegerea obiceiurilor de mâncare a copilului poate duce la progrese în alimentaţie. în unele cazuri. dacă îi dai copilului toate felurile de mâncare odată. Dacă nu supravegheaţi copilul în timpul mesei. apoi se aplică pe păr pentru a-l face mai maleabil. La majoritatea copiilor. supa. Deshidratarea poate apărea când copiii sunt anorexici sau febrili.aranjat pentru a fi comod copilului şi pe placul părinţilor. dacă forţaţi copilul bolnav să mănânce. Mediatoarea sanitară poate conștientiza mama că în timpul mesei un copil trebuie să aducă spre gură mâncarea în ordinea normală. dar alimentarea copilului este compromisă. Pentru aceşti copii cu păr foarte creţ pieptenele normale nu sunt potrivite şi pot distruge părul sau crea neplăcere. un refuz de a mânca în perioada de convalescenţă şi după. De fapt. nu să o mănânce. mai ales când această stare e însoţită de vomă sau diaree. cu siguranţă va alege desertul. POSDRU/ 83/5. va refuza mâncarea din cauza cantităţii. spaghetti. îi puteţi provoca greaţă şi vomă. de obicei. Şampoanele uscate pot avea efect pe termen scurt. Dacă nu există un piepten cu dinţi rari în spital. legume. Părul nu trebuie tăiat fără acordul părinţilor.

Indiferent de tipul de dietă. mediatoarea sanitară are responsabilitatea de a monitoriza cantitatea consumată de copil. mai adesea din cauza febrei şi mai rar din cauza hipertermiei. O formă deosebită de temperatură ridicată este hipertermia malignă. 1990). ca băuturile de mic dejun. trebuie folosite diferite metode pentru a diminua temperatura corpului. abordarea acestei condiţii de urgenţă e diferită de cea în cazul febrei sau hipertermiei. Febra joacă un rol în dezvoltarea imunităţii specifice şi non-specifice şi în recuperarea după infecţii (Reeves-Swift. Majoritatea febrelor la copii sunt de origine virală. a. ca urmare căldurii mai mari decât cea pe care corpul o poate elimina. crescând temperaturile centrale la nivelul noului punct fix. observaţia ―copilul mănâncă mai bine dacă mai sunt şi alţi copii la masă. Contrar credinţelor populare. Temperatura corpului este reglată de un mecanism asemănător unui termostat la nivelul hipotalamusului. 5. Tratamentul cuprinde intervenţii farmaceutice şi/sau de mediu. temperatura peste 38 grade. pentru a păstra un punct stabil al temperaturii. ceea ce pune la îndoială febra ca diagnostic. Când apar schimbări de temperatură. Dacă părinţii sunt implicaţi în îngrijire. Pentru lichide se foloseşte o cană gradată în prealabil. Dacă copilul refuză în continuare să mănânce. ridicarea temperaturii nu indică infecţia. Când temperatura e mai ridicată decât punctul fix sau când nu mai există pirogen. Părinţii pot aduce de acasă aceste băuturi.2/S/55695 279 . De exemplu. trebuie să scrie o listă cu tot ce mănâncă copilul. apetitul copilului începe să crească. Medicamentele antipiretice cuprind POSDRU/ 83/5. Pentru înţelegerea noţiunii de febră. Febra. E bine să profitaţi de orice moment de foame pentru a servi alimente de calitate. fluidele nutritive. dar se joacă cu mâncarea când e singur‖ ajută la planul de activităţi la masă al nursei. definim următorii termeni: Punct fix – temperatura în funcţie de care temperatura corpului e reglată de un mecanism asemănător unui termostat la nivelul hipotalamusului. nepricepuți în creșterea unui copil. Acest mecanism primeşte date de la receptorii centrali şi periferici. lăsați în grija fraților mai mari. dar crescut în febră. sunt relativ scurte şi au consecinţe limitate. tremuratul şi constricţia vaselor generează şi conservă căldura până în faza de răcire. Motivul principal pentru tratarea febrei este eliminarea neplăcerii. Febra – o ridicare a temperaturii în punctul fix care atrage o reglare a temperaturii corpului la un nivel mai înalt. Cea mai eficientă intervenţie este folosirea antipireticelor pentru a scădea temperatura. aceşti receptori transmit datele la termostat. care ridică sau coboară producţia de căldură. mai ales în cazul copiilor care au părinții în străinătate. apare o criză sau defervescenţă. Este adeseori prost înţeleasă şi părinţii îşi fac griji de multe ori fără motiv.3 Controlul temperaturii corpului Un alt simptom al bolii la copii este temperatura ridicată. Hipertermia – situaţia în care temperatura corpului depăşeşte punctul fix.De îndată ce se simte mai bine. În caz da febră. Temperatura atinge un nivel numit platou când se stabilizează. Abordarea terapeutică a febrei Tratamentul pentru temperaturi ridicate depinde de cauză: febră sau hipertermie. Este important dacă obiceiurile de mâncare ale familiei diferă de serviciile spitalului. trebuie servite. Deoarece punctul fix este normal în hipertermie. Obiceiurile din timpul mesei identifică factori care pot influenţa apetitul.

calorii. previne problemele de sănătate. aspirină şi medicamente antiinflamatorii nonsteroide. Cum apetitul copiilor bolnavi e scăzut şi diferit faţă de obiceiurile de mâncare ale copilului. Campbell. Măsurile de răcire tradiţionale. temperatura apei trebuie să fie în general cu 1-2 grade mai puţin decât temperatura copilului pentru a fi eficientă (Kinmonth. Temperatura scade în timpul nopţii şi este măsurată la 30 minute după ce se ia antipireticul. cum ar fi haine cât mai puţine. După spălare. Instruirea familiei şi îngrijirea acasă Mediatoarele sanitare au o şansă unică de a instrui familia cu privire la metodele de îngrijire a sănătăţii copilului. expunerea în aer. În pat se folosesc prosoape reci pentru fiecare zonă a corpului pe rând. Obiecte de răcire ca pături sau saltele sunt disponibile pe piaţă. fluide. iar sângele cald e adus la suprafaţă. Acetaminofenul este cel preferat. aspirina nu trebuie dată copiilor. Monitorizarea e importantă pentru a evita o răcire excesivă. scăderea temperaturii camerei. deoarece punctul fix e deja normal. Antipireticele nu au nici o valoare în acest caz. Pentru baie. copilul e uscat. 1992). Deşi majoritatea copiilor au învăţat despre îngrijirea şi igiena proprie acasă sau la şcoală. dezvoltă stima de sine. e bine să începeţi cu apă caldă şi să adăugaţi apă rece pentru a se ajunge la temperatura apei de 37 grade C. Grove. Ele se pun pe pat şi se acoperă cu un cearşaf sau o pătură subţire. Baia zilnică. Nu se ştie care e temperatura optimă a apei pentru a o folosi la răcire. Starea de disconfort a copilului este cel mai bun indiciu pentru continuarea tratamentului. spălarea mâinilor înainte de masă sau după mersul la toaletă. dar nu mai mult de cinci ori pe zi. se folosesc metode de răcire. mulţi încă nu au învăţat nimic despre asta. şi de 3-5 ori în timpul tremuratului. Sângele răcit de la suprafaţa pielii este dus la organele interne şi la ţesuturi. O metodă tradiţională sunt compresele reci. paracetamol. Aplicarea de tampoane reci pe piele scade temperatura. Vasele de sânge de la suprafaţă se dilată în timp ce corpul încearcă să împrăştie căldura în mediu şi să uşureze procesul de răcire. îmbrăcat cu o pijama uşoară.acetaminofen. Dacă sistemul cardio-vascular şi neurologic sunt deja afectate. Pentru mulţi dintre copiii mici. Accentuarea igienei ajută la crearea unei imagini corporale pozitive.2/S/55695 280 . algocalmin. sunt eficiente dacă se folosesc la o oră după administrarea unui antipiretic. deoarece mulţi POSDRU/ 83/5. igiena dentară sunt învăţate prin îngrijirea de rutină. În febră rata metabolismului creşte cu 10% la fiecare creştere de temperatură cu 1 grad C. E esenţială educarea părinţilor în privinţa semnificației temperaturii ridicate. Hipertermia. Nevoile copilului pot fi satisfăcute prin lichide administrate oral. Prin urmare. unghiile şi îmbrăcămintea sunt aspecte care ţin de o înfăţişare plăcută. Intervenţiile legate de mediu se folosesc dacă sunt tolerate de copil şi dacă nu provoacă tremuratul. mediatoarea sanitară alături de asistentul medical comunitar evaluează cunoştinţele familiei despre o alimentaţie corectă şi face îmbunătăţirile de rigoare. Copilul e pus direct în cadă timp de 20-30 minute. 1992). un halat de baie sau scutec şi e pus într-un pat uscat. unde se răceşte şi circulă mai departe. Tremuratul este metoda corpului de a-şi menţine punctul fix prin producerea căldurii. al creşterii nevoii de oxigen. Se ia temperatura după 30 minute. e prima dată când folosesc peria de dinţi. aplicarea compreselor umede. Acetaminofenul se ia la 4 ore. Fulton. pot creşte aceste nevoi (Bruce. Pot fi folosite jocuri creative pentru învăţare şi distracţie. b. Este esenţial nivelul de hidratare la toţi copiii cu temperatură crescută. producerea curenţilor de aer. Părul curat.

Părinţii trebuie să ştie că compresele reci sunt recomandate pentru hipertermie. Jayashekaramurthy. Când părinţii anunţă febra. să ceară îngrijire profesională.2/S/55695 281 . îşi fac griji inutile despre pericole. POSDRU/ 83/5. Mulţi dintre părinţi nu pot citi temperatura pe un termometru cu mercur (Banco. o fac destul de corect. 1987). iar gheaţa şi alcoolul sunt periculoase (Arditi. 1990). Dacă se prescrie acetaminofen sau ibuprofen.părinţi nu ştiu ce reprezintă febra. să citească corect indicaţiile termometrului. Killner. administrează incorect medicamente copilului febril. E important să cunoască cantitatea şi intervalul de timp la care se administrează. cum arată studiile (Hooker şi alţii. părinţii trebuie instruiţi cum să le administreze. 1996). Ei trebuie să ştie cum se ia temperatura copilului.

binele individual şi binele colectiv . virusuri sau bacterii inactivate sau fracţiuni din acestea şi care se administrează cu scopul de a induce un răspuns imun protector. social şi economic.2/S/55695 282 . geografic. Acestea pot asigura asistenţa medicală preventivă şi curativş a individului în mediul său familial. cu realizarea obiectivului de acoperire vaccinală cât mai aproape de 100%.Administrarea vaccinurilor necesită intervale relativ mari .6. medicinii de familie şi asistenţei medicale comunitare revenindu-le şi responsabilitatea de a media.Vaccinurile necesită o eficacitate mare .Populaţia ţintă este reprezentată în special de copii . Asistenţa medicală primară şi intreaga echipă medicală pe care o conduce medicul de familie (asistent medical.1 Concepte în imunoprofilaxie Medicina preventivă în epoca actuală este caracterizată de imunizările colective. imuitatea se obţine activ sau pasiv. de prim nivel: medicina de familie şi asistenţa medicală comunitară. negocia prin convingere si motivare conflictul existent.Vaccinurile au în general un cost mic POSDRU/ 83/5. asistent medical comunitar etc. O acoperire vaccinală cât mai mare care asigură rezistenţa imună şi liniştea ―epidemiologică― este rezultatul unui efort comun.Vaccinurile se administrează persoanelor sănătoase . eficacitatea (protecţia persoanei) şi efectivitatea (protecţia populaţiei) vaccinărilor este remarcabilă. de prim contact. garanţia succesului activităţilor de imunizare. de programul lărgit de vaccinare. Vaccinurile sunt produse biologice care conţin suspensii de virusuri sau bacterii vii atenuate.cu alte cuvinte acceptabilitatea individului şi populaţiei Imunizarea: termen ce implică procesul de a induce activ sau a conferi artificial imunitate prin administrarea de produse imunobiologice . Caracteristicile vaccinurilor: . În prevenţia prin imunizări rolul esenţial îl joacţ asistenţa medicală primară.) reprezintă factorul esenţial. IMPORTANŢA MĂSURILOR DE IGIENĂ ÎN COMUNITĂŢI Acest capitol cuprinde noţiuni generale privind cunoştinţele şi deprinderile necesare mediatorului sanitar pentru asigurarea respectării normelor igienico-sanitare. 6. În condiţiile instutirii şi efectuării corecte a prevederilor programului naţional de vaccinţri. prevenirea infecţiilor în comunitate şi instruirea membrilor comunităţii pentru respectarea igienei individuale şi controlul stării de sănătate. comunitar. Imunitatea activă: apare în urma expunerii organismului la un stimul antigenic capabil să determine un răspuns imun din partea gazdei prin: Infecţie naturală Administrarea de antigene sub formă de vaccin Imunitatea pasivă se obţine pe cale naturală prin transfer de anticorpi de la mamă la făt sau pe cale artificială prin administrarea de produse biologice care conţin anticorpi (imunoglobuline).

2/S/55695 283 .Administrarea vaccinurilor implică beneficii şi riscuri Clasificarea vaccinurilor Vaccinarea trebuie să se realizeze la vârsta şi la intervalele recomandate în vederea obţinerii unei eficienţe maxime . Vaccinurile inactivate pot fi administrate simultan. POSDRU/ 83/5. inaintea sau după administarea unui vaccin inactiv sau viu.

DT. tumefacţie.5 C în primele 48 ore  Colaps sau şoc în primele 48 ore  Plânset persistent în primele 48 ore  Convulsii în primele 3 zile VACCINUL POLIO ORAL (VPO) CONTRAIDICAŢII FĂRĂ CONTRAINDICAŢII   Alăptarea la sân  Terapie antimicrobiană recentă  Diaree Infecţie HIV sau contact de familie  Imunodeficienţă cunoscută (tumori hematologice.Contraindicaţii la vaccinare GENERALE pentru toate vaccinurile: DTP. imunoterpie. Rujeola. VPI.5 C aparută după o doză de DTP  Antecedente familiale de convulsii  Antecedente familiale de deces subit al sugarului  Antecedente familiale administrare de DTP de reacţii adverse PRECAUŢIUNI  Febră peste 40. BCG.contact  Alergie la penicilină sau alte alergii nespecifice sau antecedente familiale de alergii VACCINUL DIFTEROTETANIC –PERTUSSIS (DTP) CONTRAINDICAŢII FĂRĂ CONTRAINDICAŢII  Encefalopatie cu debut în primele 7 zile după administrarea dozei de DTP  Febră mai mică de 40. Hepatita B. Hepatita A CONTRAINDICAŢII FALSE CONTRAINDICAŢII  Reacţie anafilactică la vaccin contraindică administrarea altor doze ale aceluiasi vaccin  Reacţii locale uşoare sau moderate: eritem. VPO.2/S/55695 284 după . imunodeficientă congenitală)  Contact de familie imunodeficient PRECAUŢIUNI  Sarcină POSDRU/ 83/5. diaree  Reacţia anafilactică la componentele unui vaccin contraindică utilizarea vaccinurilor care conţin acel constituient  Boli acute cu evoluţie clinică uţoară cu sau fară febră scazută  Boli cu evolutie clinică moderată sau severă cu sau fară febră  Tratament curent antimicrobian  Fază de convalescenţă după boală  Născut prematur – se utilizează aceleaşi doze ca şi pentru copilul născut la termen  Boala infecţioasă recentă.

imunodeficientă congenitală. imunoterapie supresivă de lunga durată) PRECAUŢIUNI  Administrarea recentă de imunoglobuline VACCIN CONTRA HEPATITEI B CONTRAINDICAŢII FALSE CONTRAINDICAŢII   Anafilaxie la drojdie de bere Sarcină BCG CONTRAINDICAŢII FALSE CONTRAINDICAŢII   Nou-născut din mamă HIV pozitiv  Nou –nascut prematur Infectia HIV asimptomatică PRECAUŢIUNI  Nou-născut cu greutate < 2500 grame la vârsta de 4-7 zile Sursa: D. Spitalizarea – legată de vaccinare 5. Abccesele – la locul inoculării vaccinuli 3. O reacţie postvaccinală trebuie consemnată obligatoriu în documentele medicale şi carnetul de vaccinări al copilului. Şocul anafilactic este o reacţie extrem de gravă care poate apărea după vaccinare. Limfadenită –în urma administrării BCG 2. G. Aceste reacţii adverse postvaccinale trebuie deasemenea raportate în 24 ore Direcţiei de Sănătate Publică Judeţene Sunt considerate reacţii adverse postvaccinale nedorite (indezirabile): 1.VACCIN RUJEOLIC CONTRAINDICAŢII FALSE CONTRAINDICAŢII  Reacţii anafilactice după ingestia de ou sau neomicină  Tuberculoză  Alăptare la sân  Terapie microbiană recentă  Diaree  Mama primitorului este gravidă  Membru de familie sau contact imunodeficient  Infectie HIV  Reacţii nonanafilactice la ou sau la neomicină  Sarcină  Imunodeficienţă cunoscută (tumori hematologice. Ciufecu. POSDRU/ 83/5. Cazurile de deces – în legatură cu vaccinarea 4. Pitigoi.2/S/55695 285 . Rafila: Ghid de vaccinari 2005 Reacţii adverse postvaccinale O reacţie adversă postvaccinală este un accident medical care se produce după o vaccinare şi se consideră că se datorează acesteia. A.

Alte manifestări considerate a fi în legatură cu vaccinarea apărute în 30 de zile de la vaccinare,
cu excepţia unor reacţii adverse după vaccinarea BCG:
a.

reacţie locală;

- Eritem sau tumefacţie centrată pe locul injectării acompaniată de unul sau mai multe din
semnele:
- Tumefacţie extinsă până la articulaţia vecină
- Durere, eritem, tumefacţie cu durată peste 3 zile
- Spitalizare
b.

febră

- uşoară (38 – 38,5 c) - intrarectal
- înaltă (39 – 40,5 C) masurată intrarectal
- hipertermie, temperatură mai mare de 40,5 C – masurată intrarectal
c. SINDROM GUILLAIN – BARRE afecţiune caracterizată prin debut acut de paralizie
flască simetrica, rapid progresivă, ascendentă, fără febră la debutul paraliziei, însoţită de
pierderea sensibilităţii

Clasificarea reacţiilor postaccinale
6.2. Organizarea acţiunilor de vaccinare
Vaccinările se efectuează conform unui program sistematic de activităţi şi acţiuni obligatorii,
aplicate întregii populaţii, constituind calendarul de vaccinări. Acest calendar a fost actualizat
periodic (ultima actualizare în anul 2009).
Calendarul, Programul National de imunizări reprezintă o eşalonare a imunizărilor obligatorii
în decursul unui an calendaristic, şi pe toată durata vieţii, începând imediat după naştere. Există
o tendinţă de armonizare mondială a imunizărilor dar mai ales la nivel european, această
armonizare raspunzând priorităţilor epidemiologice naţionale şi a celor stabilite de OMS.
În acţiunea de planificare a vaccinărilor se ţine seama de:
- Necesitatea protecţiei grupei de vârstă cu receptivitate maximă sau cu riscul cel mai mare de
boală,
POSDRU/ 83/5.2/S/55695

286

- Sezonalitatea anumitor boli infecţioase,
- Obligaţia respectării schemelor de imunizare stabilită pt fiecare vaccinare,
- Necesitatea respectării indicaţiilor şi contraindicaţiilor imunizării respective,
- Baza materială acordată profilaxiei, raportul între costul vaccinării şi cheltuielile impuse în
ingrijirea bolnavilor (cost/beneficiu).
Medicina primară participă la realizarea programului de imunizare şi campaniile de
vaccinare monitorizate de Ministerul Sănătaţii şi au urmatoarele responsabilităţi:
a. Întocmirea planului anual de vaccinări în concordanţă cu legislaţia în vigoare prin calcularea
necesarului de produse biologice în funcţie de catagrafie.
b. Catagrafierea persoane lor eligibile pentru vaccinare cu cuprinderea ingrală a tuturor
persoanelor care trebuie imunizate, conform instrucţiunilor şi a celor extrateritoriu sau lista de
capitaţie care în timpul campaniei de vaccinare se află în comunitate
c. Informarea şi mobilizarea populaţiei
d. Programarea vaccinarilor în ore special rezervate acetei acţiuni şi nu în timpul destinat
consultaţiilor curente
e. Asigurarea păstrării şi manipulării în condiţii optime a vaccinului având în vedere
precauţiunile universale de asepsie şi antisepsie
f. Asigurarea instrumentarului necesar administrării vaccinului, seringi şi ace de unică
folosinţă
g. Instruirea personalului medical mediu care participă la realizarea vaccinărilor
h. Inregistrarea corectă a datelor referitoare la imunizare în REGISTRUL UNIC de vaccinări şi
eliberarea dovezilor / adeverinţelor de vaccinare
i. Recuperarea restanţierilor în timpul cel mai scurt în cazul contraindicaţiilor temporare
j. Urmărirea reacţiilor postvaccinale şi raportarea lor conform standardelor
Înregistrarea şi raportarea vaccinărilor
Evidenţa imunizărilor la nivel primar (medic de familie, dispensar şcolar) se realizează
individual, în:
- fişa medicală a copilului (tipul vaccinului, lotul de fabricaţie, data administrării)
- registrul de vaccinări şi revaccinări se completează adresele de domiciliu şi datele de
vaccinare. Raportarea se face conform regulilor Sistemului Informaţional Sanitar lunar şi
trimestrial sau de câte ori este nevoie la solicitarea serviciului judeţean de epidemiologie.
Vaccinări recomandate adultului
Adulții de peste 18 ani pot fi cuprinși în programele de vaccinare datorită faptului că odată cu
vârsta protecția imună este mai diminuată, aceasta fiind în funcție de anii care au trecut de la
vaccinarea specifică.
Persoane adulte eligibile vaccinării în funcție de:
a. profesii cu risc crescut
b. stil de viată / comportament
c. călătorii internaţionale (turism, comerţ, etc)

POSDRU/ 83/5.2/S/55695

287

d. imigranţii / azilanţii
e. refugiaţii (războaie, dezastre)
f. militari în misiune
Se recomandă de către medicul epidemiolog în funcție de zona geografică, patologia locală, stil
de viață, profesie, expuneri la factori de risc
Alte vaccinări recomandate copiilor
Aceste vaccinuri sunt disponibile în farmacii contra cost.
a. Vaccinarea impotriva infecțiilor produse de haemophilus Influenzae B (Hib)
b. Vaccinarea împotriva hepatitei a
c. Vaccinarea antigripală
d. Vaccinarea împotriva varicelei
e. Vaccinarea antipneumococică
6.3. Promovarea sănătății în comunitate
Capitolul cuprinde cunoştinţele şi deprinderile necesare mediatorului sanitar pentru
promovarea sănătăţii şi supravegherea permanentă a stării de sănătate în cadrul comunităţii de
romi.

Elementele de competenţă ale mediatorului sanitar în acest domeniu sunt următoarele:

Modificările care indică afectarea funcţiilor vitale sunt identificate prin:
- sesizarea din timp a eventualelor tulburări şi pe cât posibil, prevenirea apariţiilor lor.
- urmărirea evoluţiei afecţiunilor pentru a preveni, opri sau încetini agravarea fenomenului.
- respectarea obiceiurilor şi tradiţiilor comunitare.
- modificări în comportament.
 Promovarea sănătăţii prin:
- Mobilizarea şi însoţirea membrilor comunităţii la acţiunile de sănătate publică.
- Campanii de vaccinare.
- Campanii de informare şi conştientizare, educare, acţiuni de depistare a bolilor cronice.
- Participarea la depistarea activă a cazurilor de tuberculoză şi a altor boli transmisibile sub
îndrumarea medicului de familie şi a cadrelor medicale din cadrul D. S. P. – urilor
 La solicitarea cadrelor medicale şi sub îndrumarea strictă a acestora:
- explică rolul tratamentelor medicale, reacţiile adverse şi supraveghează administrarea
medicamentelor.
- însoţeşte cadrele medico-sanitare în activităţile legate de prevenirea sau controlul situaţiilor
epidemice, facilitând implementarea măsurilor adecvate.
 semnalează în scris D. S. P. -urile asupra problemelor identificate privind accesul membrilor
comunităţii la serviciile de asistenţă medicală primară:
- imunizări conform programului naţional de imunizare
POSDRU/ 83/5.2/S/55695

288

- examenul de bilanţ al copilului 0-7 ani
- supravegherea gravidei conform normelor metodologice
- depistarea activă a cazurilor de TBC
- asistenţă medicală de urgenţă
„Sănătatea familiei şi a comunităţii‖ este un subiect foarte important şi în acelaşi timp delicat
pentru femeile rome, chiar dacă rata mare a avorturilor şi a deceselor în rândul femeilor rome
este mare. Conform fişei de post, una din sarcinile mediatorilor sanitari este de a explica
noţiunile de bază şi avantajele planificării familiale, încadrat în sistemul cultural, tradiţional al
comunităţii de romi.
Încă de la început este necesară clarificarea rolul mediatorilor sanitari în raport cu
campaniile de educație privind sănătatea reproducerii.
Mediatorii sanitari au rolul de a informa şi de a îndruma femeile rome la cabinetul de
planificare familială.
Mediatorul sanitar nu are pregătirea şi nici mandatul de a presta servicii de planificare
familială. Chiar dacă acesta cunoaşte metodele de planificare familială, mediatorul sanitar nu
are voie să propună unei femei o anumită metoda de planificare familială.
Dacă o femeie doreşte să folosească o metodă de planificare familială, mediatorul
sanitar îi explică avantajele şi dezavantajele folosirii metodelor de planificare familială şi o
îndrumă către cabinetul de specialitate.
Mediatorul sanitar trebuie să deţină un bagaj de cunoştinţe deoarece, în munca de zi cu
zi, se întâlneşte cu diferite situaţii cărora trebuie să le facă faţă cu succes. Adesea, femei de
vârstă fertilă ajung în situația să laude prietenelor metoda contraceptivă folosită și anume,
avortul.
Câte femei știu că avortul influențează speranța de viață a unei mămici?

POSDRU/ 83/5.2/S/55695

289

7. CATAGRAFIEREA GRAVIDELOR ŞI A LEHUZELOR
Mediatorul sanitar trebuie să aibă cunoştinţele şi deprinderile pentru a catagrafia gravidele şi
lehuzele în vederea efectuării controalelor medicale periodice prenatale şi post - partum.
Identificarea problemelor cu care se confruntă populaţia se realizează începând cu prima
lună de activitate şi în funcţie de problemele identificate, mediatorul sanitar îşi poate planifica
activitatea. Instrumentul de lucru în procesul de identificare a problemelor populaţiei este
formularul de catagrafiere. Dacă ne întoarcem la fişa de post a mediatorului sanitar observăm
că mediatorul sanitar are sarcina de a catagrafia populaţia infantilă a comunităţii, de a
catagrafia femeile gravide şi de a catagrafia (a catagrafia înseamnă lua în evidenţă) populaţia
din comunitate.
Catagrafierea trebuie să fi e un proces care să contribuie la dezvoltarea unei relaţii de
încredere între mediatorul sanitar şi beneficiar. Nu trebuie realizată forţat. Trebuie lucrat cu
grijă deoarece oamenii din comunitate au tendinţa de a răspunde automat la întrebările din
formular. Beneficiarii nu trebuie să vadă acel formular de catagrafiere.
Care sunt informaţiile pe care trebuie să le obțineți ca urmare a discuţiilor purtate
cu beneficiarii? Pentru catagrafiere se foloseşte un formular care conţine următoarele date:
7.1. Catagrafierea adulţilor
1. Nr. crt. : Numărul de ordine din caietul de catagrafiere.
2. Nume şi prenumele – Aici trebuie să identificaţi numele real al beneficiarilor. De obicei
oamenii în comunitate sunt recunoscuţi după anumite porecle. În formularul de catagrafiere
treceţi numele şi prenumele oficial al persoanei şi puteţi adauga în paranteză numele cu care
este recunoscut în comunitate.
3. Domiciliul – treceţi adresa oficială (conform cărţii de identitate). Dacă nu are domiciliul
stabil în comunitate atunci treceţi adresa oficială şi în paranteze adresa unde locuieşte fără
forme legale.
4. Data şi locul naşterii: Completaţi exact data şi locul naşterii. Pentru mediatorul sanitar este
foarte important să ştie ce vârstă are beneficiarul şi unde s-a născut. Sunt multe cazuri
înregistrate în care beneficiarii nu au acte de identitate. Certificatul de naştere se eliberează de
către Primăria unde s-a născut beneficiarul. Ex: Copil născut în Brăila şi după naştere copilul
locuieşte în Ţăndărei. Certificatul de naştere se obţine de la serviciul de stare civilă din cadrul
Primăriei Brăila şi nu de la Primăria Ţăndărei.
5. Situaţia actelor de identitate: La această rubrică mediatorul sanitar nu trebuie să ceară actul
de identitate. Este suficient să întrebe dacă are acte de identitate şi dacă nu sunt deteriorate. De
multe ori se întâmplă ca beneficiarul să vină direct cu actul de identitate la mediatorul sanitar.
Era o practică şi oamenii s-au obişnuit să facă acest lucru. Mediatorul sanitar este un cultivator
de încredere şi trebuie să creadă beneficiarul când spune că are act de identitate şi că nu este
rupt sau distrus. În tabel, mediatorul sanitar va trece că beneficiarul are act de identitate. Sunt
cazuri în care au cărţi de identitate şi le lipseşte certificatul de naştere. Atunci mediatorul
sanitar va trece mențiunea în formular acest lucru.
6. Medic de Familie: La această rubrică mediatorul sanitar va trece numele medicului de
familie la care este înscris beneficiarul. Asta în cazul în care are medic de familie. În cazul în
care nu are medic de familie va trece în formular ―nu are medic de familie‖.
7. Ocupaţia şi condiţii locuire: În permanenţă mediatorul sanitar trebuie să ia în calcul
POSDRU/ 83/5.2/S/55695

290

calitatea de asigurat medical. La această rubrică ne interesează dacă beneficiarul plăteşte
contribuţia obligatorie la C. A. S. În formular trebuie să trecem dacă are sau nu un venit stabil,
dacă este salariat cu carte de muncă sau este beneficiar al Legii 416/2001 - legea venitului
minim garantat. Totodată, trebuie avute în vedere şi condiţiile de locuire. În formular treceţi
câteva detalii despre condiţiile de locuire (dacă au apă potabilă, dacă au suficient spaţiu de
locuit, igiena spaţiului de locuit etc.).
8. Boli cronice: Din discuţiile purtate cu beneficiarul, mediatorul sanitar poate identifica dacă
acesta suferă de o boală cronică. Dacă suferă de o astfel de boală se trece în formularul de
catagrafiere.
9. Observaţii: La rubrica Observaţii, mediatorul sanitar poate trece orice element pe care îl
consideră semnificativ. Ideea principală este ca acestă rubrică să ajute mediatorul sanitar în a-şi
nota propriile păreri cu privire la beneficiarul asistat. De obicei la acesta rubrica mediatorul
sanitar notează ceea ce nu rezultă din formularul de catagrafiere. De exemplu, dacă beneficiarul
este bolnav TBC, poate nota dacă este sau nu sub influenţa tratamentului conform strategiei de
strictă observare. Totodată, la observaţii, mediatorul sanitar poate face alte aprecieri cu privire
la situaţia spaţiului de locuit, relevante pentru sănătatea familiei.
7.2. Catagrafierea copiilor
1. Nr. crt. : Numărul de ordine din caietul de catagrafiere.
2. Nume şi prenume: Se va completa numele întreg al copilului.
3. Domiciliul: În formularul de catagrafiere a copiilor vă rugăm să treceţi adresa la care
locuiesc părinţii împreună cu copilul. Este important atât pentru mediatorul sanitar cât şi pentru
medicul de familie să ştie unde îşi are domiciliul copilul. În cazul unei vizite la domiciliu,
medicul de familie trebuie să ştie unde locuieşte copilul.
4. Data şi locul naşterii: Se va trece locul şi data naşterii.
5. Situaţia actelor de identitate: Mediatorul sanitar va trece în formularul de catagrafiere dacă
există sau nu certificat de naştere.
6. Numele părinţilor: În formularul de catagrafiere, mediatorul sanitar va trece numele
complet al părinţilor. De multe ori părinţii nu au acelaşi nume de familie şi de aceea mediatorul
sanitar trebuie să treacă în formular numele ambilor părinţi.
7. Numele medicului de familie: La această rubrică mediatorul sanitar va trece numele
medicului de familie la care este înscris copilul. Asta în cazul în care are medic de familie. În
cazul în care nu are medic de familie va trece în formular ―nu are medic de familie‖. După cum
ştiţi, copii au acces gratuit la medicul de familie. Copiii până la 18 ani sunt în mod gratuit
beneficiari ai asigurărilor de sănătate.
8. Situaţia vaccinărilor: Situaţia vaccinărilor fie o aflaţi de la părinţi fie de la medicul de
familie. În general, copii au un carnet de vaccinări în care medicul de familie trece toate
vaccinările efectuate.
În acest caz puteţi solicita părinţilor carnetul de vaccinare. În cazul în care părinţii nu ştiu care
este situaţia vaccinărilor solicitaţi medicului de familie această situaţie.
9. Boli cronice: Ca şi în cazul adulţilor, mediatorul sanitar trebuie să identifice eventuale boli
cronice de care suferă un copil. În funcţie de situaţia reală, mediatorul sanitar va trece în
formularul de catagrafiere bolile de care suferă copilul sau în cazul în care nu se înregistrează
astfel de boli mediatorul sanitar va trece în formular că nu suferă de boli cronice.

POSDRU/ 83/5.2/S/55695

291

10. Observaţii: La această rubrică mediatorul sanitar va trece orice informaţie cu privire la
situaţia copilului catagrafiat. Dacă este bine îngrijit, dacă igiena spaţiului de locuit este optimă
pentru creşterea copilului, dacă mama ştie cum să-l îngrijească, ş. a.
7.3. Catagrafierea gravidelor
1. Nr. crt. : Numărul de ordine din caietul de catagrafiere.
2. Nume şi prenume: Numele şi prenumele gravidei.
3. Domiciliul: În formularul de catagrafiere se va trece atât domiciliul legal al gravidei cât şi
adresa unde locuieşte fără forme legale. În comunităţile de romi sunt întâlnite frecvent cazuri în
care în actul de identitate să aibă un domiciliu şi în realitate să locuiască în alta parte.
4. Data şi locul naşterii: Completaţi exact data şi locul naşterii. Pentru mediatorul sanitar este
foarte important să ştie ce vârstă are beneficiarul şi unde s-a născut.
5. Situaţia actelor de identitate: Identificaţi dacă gravida are sau nu act de identitate. Dacă nu
deţine act de idetitate principala sarcină a mediatorului sanitar este să sprijine gravida în
procesul de obţinere a actului de identitate. Dacă gravida nu are act de identitate, după naştere
va fi foarte greu să obţină certificatul de naştere al copilului. Conform legislaţiei, pentru
eliberarea certificatului de naştere, la dosar este nevoie de actele de identitate atât ale mamei
cât de ale tatălui.
6. Medic de familie: Gravida are nevoie de un medic care să-i monitorizeze sarcina. Dacă
gravida nu este înscrisă pe lista unui medic de familie, mediatorul sanitar are ca principală
sarcină să o sprijine în procesul de înscriere pe lista unui medic deoarece gravidele beneficiază
prin lege de asigurare medicală.
7. Trimestrul de sarcină: Mediatorul sanitar va completa în formular luna de sarcină a
gravidei.
8. Situaţia monitorizării: Aici mediatorul sanitar trebuie să completeze dacă gravida merge
sau nu regulat la controalele medicale, conform fişei de monitorizare. Dacă nu merge la
monitorizare, sarcina mediatorului sanitar este de a convinge femeia să meargă la controalele
periodice deoarece o ajută foarte mult la naştere.
9. Boli cronice: În cazul în care gravida suferă de boli cronice ele vor fi trecute în formular.
10. Observaţii: La observaţii mediatorul sanitar poate trece orice informaţie relevantă care să
vină în sprijinul gravidei.
Mediatorul sanitar trebuie să aibă cu el în permanenţă un carneţel pe care îşi notează
diferite aspecte din munca de zi cu zi. Întrebările din formularul de catagrafiere trebuie să le
aibă în minte iar identificarea problemelor trebuie să se realizeze printr-o discuţie liberă purtată
cu beneficiarul. Trebuie folosite tehnicile de comunicare dobândite la cursul de formare.
Trebuie să se realizeze o apropiere de membrii familiilor şi o empatizare cu problemele lor.
Pentru o familie alcatuită din 6 membri, timpul minim pe care trebuie să-l aloce
mediatorul sanitar discuţiei cu membrii acestei familii este de minim 30 minute şi maxim 60
minute. Timpul se stabileşte şi în funcţie de cât de deschişi la comunicare sunt interlocutorii.
După ce s-au abordat toate întrebările de formular şi după ce s-a notat discret în carneţel,
ulterior se va completa formularul de catagrafiere cu datele obţinute.

POSDRU/ 83/5.2/S/55695

292

Se modifică şi forma sa deoarece diametrul transversal sau lateral îl depăşeşte pe cel antero-posterior. miros.6 cm. Până la finalul primului an toate celulele creierului sunt prezente dar continuă să crească în mărime. adică perioada dintre luna 12 şi luna 36 a vieţii copilului. De obicei copilul creşte cu 7. gust. Simţurile (auz. şi îi testează rezistenţa. Percepţia continuă să se dezvolte dar există pericolul căderii de la înălţime din cauza lipsei de coordonare motorie a copilului. nu doar după gust. iar aceasta este de obicei egală cu circumferința pieptului până la vârsta de 1-2 ani. mai degrabă. Fontanela următoare se închide între luna 12-18 din viaţa copilului. Rolul mediatorului sanitar în promovarea creşterii şi dezvoltării optime a copilului mic. Creştere la nivelul circumferinţei capului este încetinită oarecum spre finalul perioadei de sugar. Circumferinţa capului creşte cu 2. Copiii mici studiază un lucru vizual întorcându-l pe toate părţile. Copilul mic încearcă o nouă mâncare pentru felul cum arată sau miroase. Şi creşterea în înălțime este încetinită. lucru specific creşterii în primii ani de copilărie.8 la 2.5 cm pe an. Aceşti factori sunt importanţi în diferite domenii ale creşterii copilului cum ar fi: hrănirea. Majoritatea sistemelor fiziologice sunt relativ mature până la sfârşitul perioadei. Măsurarea corectă a înălțimii şi greutăţii unui copil mic ar trebui să arate o curbă constantă care. În general. Creşterea medie în greutate este de la 1. aptitudinile sociale. ei transmit acest lucru copilului înainte ca acesta să o guste. Circumferinţa toracelui continuă să crească şi depăşeşte circumferinţa capului la copilul mic. palpare) devin din ce în ce mai dezvoltate şi se coordonează între ele sau sunt asociate cu alte experienţe. creşte în colţuri decât să fie liniară. crescând totodată şi extremităţile inferioare.5 cm în al doilea an de viaţă. Creşterea şi dezvoltarea copilului mic Greutatea medie la copilul de 2 ani este de 12 kg. După al doilea an de vârstă circumferinţa toracelui o depăşeşte pe cea a abdomenului. crescând la membrele inferioare. Înălţimea medie la vârsta de 2 ani este de 86. mirosi şi atinge de mai multe ori înainte de a fi mulțumiți de investigaţia lor. Termenul "teribilul doi" a fost adesea folosit pentru a descrie vârsta copilului mic. când circumferinţa creşte cu mai puţin de 1. apoi creşterea este încetinită până la vârsta de 5 ani. Îl scutură pentru a vedea dacă face zgomot.7. Vederea binoculară este bine dezvoltată şi orice indiciu de strabism trebuie să fie tratat cu atenţie cât de devreme posibil.7 kg pe an. ce înseamnă "nu" şi experimentează furia. Un alt exemplu de integrare a funcţiilor simţurilor sunt preferinţele în privinţa gustului. de exemplu. ei îl pot gusta. Atingerea uşoară provoacă copilului senzaţia de confort mai ales în momente de oboseală şi stress. 7. dacă părinţii refuză un fel de mâncare pentru că nu le place. Este o fază de explorare intensă a mediului înconjurător căci copiii încearcă acum să afle mersul lucrurilor.4.25 cm/an.2/S/55695 293 .5. înălţimea unui adult este dublu înălţimii unui copil de 2 ani. POSDRU/ 83/5. Greutatea de la naştere este de 4 ori mai mare la vârsta de 2 ani jumate. negativismul şi încăpăţânarea. Simţul tactil este foarte important la copilul mic. situaţii comportamentale. La copilul mic acuitatea vizuală de 20/40 este considerată acceptabilă. ceea ce face să pară la copil că este mai înalt şi mai slab. Toate simţurile sunt folosite pentru a explora mediul. Sunt importante şi asocierile cu lucruri care nu se bazează pe simţuri.

amigdalita şi infecţiile tractului respirator sunt obişnuite. încă. Otita. rezultă din contractarea ritmică a muşchilor. Aciditatea gastrică continuă să crească şi are funcţie de protecţie deoarece distruge multe tipuri de bacterii. în paralel cu completarea aptitudinilor motorii. Imunitatea pasivă transmisă de mamă în timpul sarcinii dispare până la inceputul copilăriei. tălpilor şi a sfincterelor. reducând factorii care predispun copilul la infecţii frecvente în timpul copilariei. Deoarece această organizare neuro-motorie este atât de complexă şi variată. Părul creşte mai des şi mai aspru şi. controlul sfincterelor anale şi uretrale este treptat realizat. copilul se limitează la abilitatea de a se manifesta în una din aceste situaţii timp de căteva minute. să fie foarte dificile. Imunoglobulina G(IgG). Glandele sudoripare funcţionează în timpul copilăriei timpurii şi reacţionează la schimbările de temperatură dar produc cantităţi mici de transpiraţie. să privească mai mult. Imunoglobulina A. mâinilor. Producerea ţesutului adipos scade odată cu hiperplazia celulelor musculare. Deşi controlul poziţiei se dezvoltă. să fie mai atent. Respiraţia este. D şi E cresc treptat şi ating nivelul adult la finalul copilăriei. Producerea de anticorpi este bine stabilită.2/S/55695 294 . Pielea se maturizează funcţional în copilăria timpurie. Capacitatea fiziologică de a controla sfincterele apare între 18-24 luni. fiind o sursă de termogeneză. în special fagocitoza. POSDRU/ 83/5. cum ar fi să se aşeze pe scaun sau să coboare pe scări. sunt mult mai eficiente la copilul mic decât la nou născut. Totuşi. Între 2-3 ani coordonarea şi consolidarea acestor funcţii voluntare ajută copilul să asculte mai bine. copilul ia dimensiuni tot mai mult de adult. Dezvoltarea diferitelor părţi ale corpului corespunde capacităţii intelectuale progresive a copilului. Procesele digestive sunt aproape finalizate până la începutul perioadei. cum ar fi dezvoltare zonei broca pentru vorbire şi a zonelor corticale pentru controlul picioarelor. de obicei. Imunoglobulina M(IgM) care răspunde unor tehnici de imunizare artificială şi combate infectii. Mulţi copii răcesc sau au infecţii minore înainte să înceapă şcoala datorită expunerii la antigeni noi. Epidermul şi dermul sunt mai bine legate crescând astfel rezistenţa la infecţie şi iritaţii creând o barieră împotriva pierderilor de fluide. Capilarele pot păstra temperatura corpului prin contractare la frig şi dilatare la caldură. Producerea de sebum este minimă ceea ce duce la o piele uscată. În condiţiile de schimbări de temperatură copilului mic nu îi mai e la fel de greu ca nou născutului să îşi menţină temperatura corpului. Tremuratul. el este încă imatur şi în combinaţie cu experienţa limitată şi lipsa percepţiei vizuale face ca unele sarcini. Presiunea sângelui creste. atinge nivelul adult la sfârşitul vârstei de sugar. Mecanismele de apărare a tenului şi sângelui.Mielinizarea măduvei spinale este aproape completă până la 2 ani. Capacitatea stomacului creşte pentru a permite un program de 3 mese mici pe zi. atinge nivelul adult la finalul vârstei de 2 ani. Copilul învaţă mecanismele de control al temperaturii corpului: să se îmbrace când îi e frig şi să se dezbrace când îi e cald. abdominală. Capacitatea de control a micţiunii creşte considerabil până la vârsta de 14-18 luni copilul poate să ţină urina timp de 2 ore sau mai mult. Creşterea creierului este realizată în proportie de 75% până la 2 ani. Una din schimbările majore ale sistemului gastro-intestinal este controlul voluntar al eliminarii. Păr foarte fin apare pe braţe şi pe picioare. Anumite părţi din cortexul cerebral suferă modificări specifice. Odată cu finalizarea mielinizării măduvei spinarii. care este un act involuntar. se înnegreşte şi nu mai e aşa ondulat. creşte metabolismul celular şi produce căldură. Volumul tractului respirator şi structurilor asociate continuă să crească la vârstă timpurie. Crescând extremităţile. structurile interne ale urechi şi ale gâtului sunt scurte şi drepte şi ţesutul limfoid al amigdalelor şi polipilor este încă mare. care neutralizează toxinele.

relaţiile sociale şi dispoziţia pentru injurii. Odată ce copilul câştigă încrederea părinţilor. ei se confruntă cu conflictul de a exercita autonomia şi dependenţa de alţii. De exemplu.modalităţi de comunicare verbală. Iată câteva sarcini: .controlul asupra corpului. Deprinderile motorii se văd în toate fazele activităţii copilului.Deprinderea motorie majoră din această perioadă este dezvoltarea mişcării. . . La finalul vârstei de 2 ani pot urca pe scări cu paşi alternativi. pot sări cu ambele picioare.diferenţierea faţă de ceilalţi. Relaţiile spaţiale sunt evidente şi în capacitatea de a construi un turn din cuburi. baza acestei sarcini se formează la copilul mic. .abilitatea de a intra în contact cu ceilalţi într-o manieră mai puţin egocentrică. Copiii mici sunt pregătiţi să renunţe la dependenţă în favoarea controlului independenţei şi autonomiei. . depăşind senzaţia de îndoială şi ruşine. Până la 15 luni copilul mâzgăleşte şi până la 24 luni face linii circulare şi verticale. La 15 luni sunt capabili să pună un obiect rotund într-o gaură.tolerarea despărţirii de părinti. Până la 2 ani copiii pot urca şi coborâ scări şi până la 2 ani jumatate. . cum ar fi: joaca. ei pot lua în mână un obiect mic. Îndeplinirea acestor scopuri începe spre sfârşitul vârstei de sugar şi continuă când copilul este mic iar astfel de sarcini ca. la 15 luni pot băga o bilă într-o sticlă cu gât îngust. lasă o jucărie pentru a o lua din nou sau pentru a alege alta şi mâzgăleşte pentru a se uita la imaginea făcută. dezvoltarea relaţiilor interpersonale. Dezvoltarea copilului mic aduce un simţ al autonomiei.asimilarea unui comportament social acceptabil. până la 18 luni încearcă să alerge dar cade foarte uşor. pot fi realizate până în adolescenţă. Percepţia vizuală a formelor geometrice apare tot acum. Dezvoltarea psihosocială a copilului. Deprinderea motorie şi abilitatea vizuală sunt evidente în folosirea unui creion. Totuşi. Activităţile par mai puţin izolate şi mai mult în relaţie cu alte activităţi fizice şi mentale pentru a ajunge la un rezultat. Până la 18 luni pot arunca o minge fără să-şi piardă echilibrul. Posibilităţile de exploatare. ei încep să descopere că purtarea lor e mai proprie şi are un efect de încredere asupra celorlalţi. până la 30 luni 8 sau mai multe cuburi. Până la 18 luni folosesc 3-4 cuburi. mai ales faţă de mamă. Voinţa lor are consecinţe negative dar purtarea dependentă supusă este în general răsplătită POSDRU/ 83/5. pot sta într-un picior şi pot merge pe vârfuri. investigare şi manipulare a mediului sunt nelimitate. înţelegerea limbajului. Tot acum aruncă obiectele şi le recuperează. îmbrăcatul. Între 2-3 ani poziţia bipedă este perfecţionată şi este demonstrată prin coordonare şi echilibru. chiar un cerc sau o cruce. până la vârsta de 12 luni. De exemplu. răspunsul la disciplină. copilul merge ca să ajungă undeva.abilitatea de a nu ceda în faţa unor recompense întârziate. Totuşi. deşi sunt conştienti de vointa lor şi de controlul asupra altora. Până la vârsta de 12-13 luni copilul merge singur folosindu-se de diferite obiecte ca sprijin. Dezvoltarea motorie mai profundă este demonstrată prin dexteritate manuală. mediului şi a interacţiunii cu alţii.2/S/55695 295 . până la 24 luni 6-7 cuburi. . La 12 luni copilul selectează într-un tabel cu forme pe cea rotundă.

2/S/55695 296 . strâng un lucru dacă li se spune. Dezvoltarea cognitivă a copilului Perioada între vârsta de 12-24 luni este o continuare a celor 2 etape finale din faza senzo-motorie. E greu pentru părinţi să înţeleagă şi să rezolve aceste schimbări. fiind nevoia de a păstra încrederea şi totul la fel. dependenţa crează un simţ al îndoielii faţă de propria capacitate de a-si controla acţiunile. Copilul poate fi absorbit într-o activitate şi peste 1 minut poate fi nervos pentru că nu s-a putut juca cu o jucărie sau nu a putut deschide uşa. care e încorporarea moralităţii sociale. reprezintă o schimbare pentru copii. Această teamă este baza impunerii unor restricţii şi a disciplinei la această vârstă. Emoţiile sunt exprimate puternic. Apare şi o dezvoltare rudimentară a super ego-ului. conştientizează şi eşecul. care poate fi considerat ca gândire sau bun simţ în timpului acestei faze a dezvoltării psiho-sociale. ceea ce aduce senzaţia de îndoială şi ruşine. copiii nu au nici un indiciu în stabilirea unor limite ale capacităţii lor de control. copilul mic are ca modalităţi sociale păstrarea unui obiect sau abandonarea lui. ei cedează ceea ce amenintă căutarea unor metode adecvate de a interacţiona cu alţii. Începând să-şi dezvolte conştiinţa propriei voinţe şi capacităţi. Îndeplinirea sarcinii de autonomie necesită posibilităţi de autoperfecţionare suportând restrictiile necesare şi răsplata întârziată. Caută să-şi exprime voinţa şi reacţionează uneori negativ. Aceste posibilităţi sunt prezente în jocuri. ochii şi eventual sfincterele. cum ar fi spitalizarea. Realizarea cognitivă majoră din copilăria timpurie este asimilarea limbajului care reprezintă simbolismul minţii. ritualul aduce o senzatie de confort. în loc să se ocupe de asta constructiv. Ego-ul devine evident atunci când copilul poate să tolereze o răsplată întârziată. Erikson pune accent pe dezvoltarea ego-ului. În timpul acestei perioade procesele cognitive se dezvoltă rapid şi se seamănă uneori cu gândirea matură. Fără a avea restricţii faţă de comportamentul potrivit sau nepotrivit. mai ales negativismul şi ritualul. adică conştiinţei. scot obiecte din cutii. Dimpotrivă. Anumite caracteristici. copiii se diferenţiază şi îşi dezvoltă simţul încrederii în sine. Oricum. POSDRU/ 83/5. sunt specifice copilului mic în căutarea autonomiei. În lipsa ritualului. Aceasta este evident când îşi folosesc mâinile. Mulţi părinti găsesc acest negativism exasperant şi. rivalitatea cu fraţii şi intercţiunea cu ceilalţi. sunt puţine şanse să-şi arate autonomia. Odată cu dezvoltare ego-ului. Aşa cum nou născutul muşcă şi pune mâna. educaţia toaletei. gura. Cuvintele "nu fac" sau "eu fac" pot fi vocabularul unui copil. Totuşi. Coplilul mic acţionează în preajma oamenilor şi locurilor familiare.cu afecţiune şi aprobare. Prin urmare apare dependenţa. Dacă e certat poate avea un exces de furie şi imediat poate cădea la picioarele părinţilor pentru a fi împăcat. Aceste modalităţi sunt exprimate prin joacă: copiii iau sau aruncă obiecte. Astfel. deprinderile de gândire sunt încă destul de primitive şi trebuie înţelese în relaţiile cu comportamentele specifice vârstei. putem înţelege uşor de ce orice schimbare. Copilul are de a face cu impulsurile şi încearcă să tolereze frustarea şi să înveţe cum să interacţioneze cu mediul. Această îndoială implică un simţ al ruşinii că simt acestă nevoie de a se revolta împotriva altora şi o teamă că vor exagera în manipularea mediului. prin schimbări de stare. de obicei. sertare sau dulapuri.

 Simţul timpului la nivel anticipare.  Foloseşte cuvintele "sus". 19-24 LUNI  Imitaţia devine simbolică. aşteaptă la replică un minut.ETAPA/VÂRSTA DEZVOLTAREA COGNITIVĂ COMPORTAMENTUL SENZOMOTORIE  Exprimarea activă pentru atingerea unor scopuri. permanenţelor  Căutarea unui obiect în locuri necunoscute.  Capacitatea de a introduce un obiect rotund într-o gaură.  Găsirea unor obiecte ascunse dar numai în locuri ştiute.  Egocentrism comportament.  Punerea obiectelor în cutie şi scoaterea lor. Capacitatea de a interveni într-o actiune fără a reproduce toată secvenţa.  Folosirea abilităţilor fizice în atingerea scopului.  Se implică în joaca paralelă. foloseşte cuvântul "acum".2/S/55695 297 .  E preocupat de un program de rutină. POSDRU/ 83/5.  Conştientizarea relaţiilor spaţiale. cauzale. "vine".  Confortul oferit de vocea părintelui chiar dacă nu e prezent vizual.  Gesturile "sus"/"jos".  Curiozitatea faţă de mediul înconjurător. şi  Urmăreşte instrucţiunile şi înţelege cerinţele:  în gândire Organizarea globală a gândirii.  Are simţul timpului.  Apariţia memoriei.  Stă la masă puţin timp. memorie.  Deducerea unei cauze prin efect. REACŢII TERŢIARE CIRCULARE 13-18 LUNI  Diferenţierea faţă de obiecte. aşteptare.  Dezvoltarea conceptului permanentă a obiectelor. temporale. de  Imitarea comportamentului adulţilor.  Deschiderea uşilor şi sertarelor pentru a găsi obiecte. "pleacă" cu înţeles.  Introducerea obiectelor mici în altele mai mari.  Folosirea tuturor simţurilor în exploatare. "jos". INVENTAREA UNOR MIJLOACE NOI PRIN COMBINĂRI MENTALE  Conştientizarea obiectelor. de  Îndepărtarea de părinţi pe perioade mai lungi. are simţul posesiunii.  Se referă la sine însuşi folosind numele.  Asocierea a două sau mai multe experienţe.

 2-4 ANI  Simţ crescut al timpului. Între 2-4 ani copilul învaţă o varietate de cuvinte şi foloseşte tot mai mult limbajul.2/S/55695 298 . Vorbirea socială este destinată comunicării. Faza preconceptuală este o subdiviziune a fazei preoperaţionale care durează între 2 şi 7 ani. e o vorbire egocentrică deoarece copilul vorbeşte cu ceilalţi despre sine.ETAPA/VÂRSTA DEZVOLTAREA COGNITIVĂ COMPORTAMENTUL PRECONCEPTUAL  Folosirea limbajului ca simbolizare mentală. dezvoltarea imaginii corpului apare în paralel cu dezvoltarea cognitivă. "în spate".  Foloseşte fraze de 2-3 ori cuvinte.  Foloseşte prepoziţiile "sus". iar apoi prin pronume.  Foloseşte cuvintele "mâine". "sub". Până la 2 ani. Reacţiile părinţilor faţă de comportamentul sexual al copilului mic va influenţa atitudinea acestuia şi ar trebui sa fie mai degrabă acceptare decât POSDRU/ 83/5. Alte demonstraţii ale activităţii sexuale sunt clătinatul. care leagă comportamentul de autosatisfacţie al copilului cu comportamentul rudimentar de socializare. Dezvoltă vocabularul.  Egocentrism în gândire. copilul mic recunoaşte folosirea anumitor părţi ale corpului şi treptat le învaţă şi denumirile. de ex. copilul recunoaşte diferenţele între sexe şi face referinţe la organele genitale printr-un substantiv. "ziua următoare" fără a avea noţiunea de trecere a timpului.  Manifestă asupra jucăriilor. Monologul colectiv reflectă situarea propriei persoane. sau "eu fac". comportament. copiii mici vorbesc mult. copilul intră în faza preconceptuală a dezvoltării cognitive care ţine până la 4 ani. organele genitale devin importante şi se pune accent pe curăţenie. Înainte de 3 ani toată vorbirea este bazată pe autosatisfacţie şi autoreferinţă ca în exemplele "vreau să beau apă". Dezvoltarea sexualităţii copilului Aşa cum copiii mici explorează mediul. Copiii cred că lumea altora e la fel cu a lor şi se aşteaptă ca ceilalţi să le înţeleagă mesajele verbale chiar dacă informaţia transmisă e limitată. De fapt. "după". Pe la 2 ani. şi nu e folosită pentru comunicare. "gata". Odată cu dezvoltarea abilităţii motorii. cauzei. totuşi. "după-amiază". legănatul şi îmbrăţişarea oamenilor şi a jucăriilor. spaţiului. Vorbirea este de două tipuri: egocentrică şi socială. cum ar fi încordarea coapsalor sau apăsarea zonei pubiene sau suprapubiene (Lidster şi Horsburgh. la sine prin posesivitate  Foloseşte construcţiile "întrun minut". Caracteristicile sunt folosirea egocentrică a limbajului şi dependenţa de percepţie în rezolvarea problemei (Thomas 1996). Faza preconceptuală este una de tranziţie. . şi orientate către adulţi. 1994)."  Se referă pronume. joacă. "azi". Atingerea organelor genitale (masturbarea) poate apărea şi implica stimularea manuală sau anumite poziţii şi mişcări (mai ales la fete). în educaţia pentru toaletă. Dezvoltarea imaginii corporale a copilului Ca şi la nou născut. ei îşi explorează şi corpul şi descoperă că atingerea unor părţi ale corpului generează plăcere. El învaţă că fiecare parte a corpului are semnificaţia ei . Vorbirea egocentrică constă în repetarea cuvintelor şi sunetelor de dragul de a se auzi pe sine.

Ei încep să-şi piardă din rezistenţa faţă de separare şi să fie mai preocupaţi de poziţia unui părinte. copilul foloseşte propoziţii formate dintr-un cuvânt. trecând la comportamente regresive. de persoanele importante. Procesul de diferenţiere constă în două faze: separarea. copiii mici sunt capabili să se îndepărteze de părinţi pe perioade scurte datorită certitudinii că părintele va fi acolo când se vor întoarce. Când sunt lăsaţi singuri cu un străin. Abilitatea fizică de a controla sfincterele anale şi uretrale este desăvârşită după ce copilul învaţă să meargă. POSDRU/ 83/5. Până la vârsta de 2 ani copiii folosesc propoziţii formate din mai multe cuvinte prin asocierea a două sau trei cuvinte. mai degrabă decât să-şi facă pe plac sieşi şi să elimine. unde vorbirea poate fi întârziată dar înţelegerea ambelor limbi e dezvoltată. Repetarea unor acţiuni ca mersul la culcare fără părinţi. La 1 an. Pine şi Bergman. Ei au învăţat din experienţă că părinţii există şi când sunt absenţi fizic. 1975). Una din cele mai importante responsabilităţi este de a-i ajuta pe părinţi să identifice semnele de împlinire la copilul lor. Copilul trebuie să fie capabil să recunoască nevoia de a lăsa şi de a ţine şi să o tansmită părintelui. adică asumarea caracteristicilor individuale în mediul înconjurător (Mahler. Pentru copil un singur cuvânt cuprinde sensul unei propoziţii dar pentru alţii poate însemna multe lucruri sau nimic. La această vârstă. activi. prezintă un comportament depresiv. sau pot deveni agitaţi. Cuvântul ″sus″ poate însemna "Ridică-mă sus" sau ″Uite. pe care îi vor regăsi la trezire. cum ar fi plânsul sau încăpăţânarea. Prin urmare. pasivi. accentuează importanţa unor despărţiri scurte. Totuşi.2/S/55695 299 . factorii psihofiziologici complexi sunt necesari pentru finalizarea acestei abilităţi. iar aproximativ 65% din vorbire poate fi înţeleasă. adică între 18-24 de luni. De obicei.criticare. Există câteva tehnici folositoare când începe instruirea. Până la această vârstă copilul stăpâneşte majoritatea abilităţilor motorii de bază. probabil. Dacă părintele îl încurajează verbal şi vizual. poate comunica. Deşi numărul de cuvinte asimilat . Astfel de reacţii apar când copilul este lăsat cu un baby-sitter. acolo sus″. Copiii mici demonstrează mai puţină teamă faţa de străini. copiii mici sunt foarte temători şi neliniştiţi. cam 25% din cuvinte sunt inteligibile. capacitatea de a înţelege vorbirea este mai mare decât numărul de cuvinte pe care copilul le poate spune. este mai puţin în conflict cu afirmarea de sine şi cu negativismul şi este conştient de capacitatea sa de a-şi controla corpul şi de a-şi mulţumi părintele. dar numai când părinţii sunt prezenţi. Dezvoltarea socială a copilului Un obiectiv major în această perioadă este diferenţierea individului de ceilalţi. o motivaţie pentru a face pe plac părintelui şi se abţine. mai ales de mamă. Copiii mici prezintă o înţelegere şi o conştientizare a permanenţei obiectelor şi o abilitate de a se opune unei răsplate întârziate şi de a tolera o frustrare moderată. şi individualizarea. Este un lucru evident în familiile bilingve. realizările apar la copilul mic. adică ieşirea copilului dintr-o fuziune simbiotică cu mama. copilul are.4 cuvinte la 1 an şi aproximativ 300 de cuvinte la 2 ani . Mai mult.e semnificativ. Dezvoltarea limbajului Cea mai uimitoare caracteristică a dezvoltării limbajului în primii ani ai copilăriei este nivelul crescut de înţelegere. Deşi procesul începe în a doua jumătate a perioadei de sugar. Probleme legate de creşterea şi dezvoltarea normală Unul din obiectivele majore la copilul mic este educaţia şi manierele la toaletă. împlinirea fiziologică şi psihologică nu se realizează până la 18-24 de luni. în timpul primelor zile de grădiniţă sau de spitalizare. cum ar fi: ″mama pleacă pa-pa″ sau ″toţi plecat″. va fi înlocuită nevoia de a fi aproape din punct de vedere fizic.

scade numărul de scutece ude. mai ales în perioade de activitate internă. părinţii pot să le explice statul pe oliţă folosind demonstraţia. O motivaţie puternică este imitarea altor persoane de sex masculin. De ex.nevoia de a elimina sau urina.abilităţi cognitive de a imita comportamente şi de a urma indicaţii. casete video sau o păpuşă.control voluntar al sfincterelor anal şi uretral între 18-24 luni. Instruirea pentru defecaţie se finalizează înaintea celei pentru urinare datorită regularităţii şi predictibilităţii sale mai mari. Rivalitatea între fraţi Termenul de "rivalitate între fraţi″ se referă la gelozia naturală şi resentimentul copiilor faţă POSDRU/ 83/5. instruirea poate începe cu eliminarea. E bine să folosim aceleaşi cuvinte pentru urinare şi defecaţie (pipi şi caca). RECOMANDĂRI Pregătirea fizică: . Pentru a evita urinarea în pat putem diminua cantitatea de lichide înainte să adoarmă copilul şi îl putem trezi o dată. apoi pentru a urina sau a defeca.capacitatea de sta la toaletă 5-10 min. pe la miezul nopţii. . Copiii mici sunt atât de implicaţi în activităţile de joacă încât vor aştepta până când va fi prea târziu să ajungă la baie.Părinţii trebuie să le dea indicaţii clare copiilor şi să încurajeze eliminarea. .abilitate de mişcare. . iar relaţia între funcţiile corpului şi obiceiurile care par normale pentru adulţi poate fi neclară.dorinţa de a fi schimbaţi imediat. De fapt.curiozitatea de a afla despre obiceiurile părinţilor sau fraţilor.dorinţa de a folosi timpul necesar instruirii pentru mersul la toaletă. .2/S/55695 300 . . . Instruirea băieţilor poate începe din poziţia verticală sau stând pe oliţă sau pe toaletă. 1994).dorinţa de a face pe plac părintelui. . .lipsa stress-ului sau schimbărilor în familie (divorţ. . au destul timp pentru a ajunge la toaletă. atunci când simt nevoia de eliminare.abilităţi de a se îmbrăca şi dezbrăca. Există o senzaţie mai puternică de defecţie decât de urinare şi trebuie atrasă atenţia copilului asupra acesteia. Pregătirea psihologică: . Accidentele din timpul zilei sunt obişnuite. De aceea. dar nu trebuie să le insuflăm auto-cotrolul.cunoaştere nivelului de pregătire al copilului. e necesar să le reamintească şi să fie duşi la baie des.abilităţi de comunicare verbală şi non-verbală. Întregul proces de eliminare pare nou copilului. . . totuşi. instruirea pentru urinarea în timpul nopţii se poate finaliza doar la 4 sau 5 ani. noi fraţi). Poate fi folositor să le arătăm copiilor că. dar e normală chiar şi mai târziu (Luxem şi Christophersen. mutare. Pregătirea mentală: . dacă cineva nu le reaminteşte.capacitatea de a fi uscat timp de 2 ore. Pregătirea părinţilor: .

5g/kg la bebeluşi până la 1. Totuşi. 1996. În acelaşi timp părinţii trebuie să pună accentul pe activităţile care vor rămâne la fel. alăptarea cu biberonul sau la sân. teama de necunoscut poate duce la teama de abandonare. creşterea mai încetineşte. baia şi îmbrăcatul. O strategie excelentă este folosirea unei păpuşi cu care copilul se poate purta ca un părinte. dar vârsta lor cere unele consideraţii importante. Nutriţia În perioada dintre 12-18 luni. mai ales despărţirea faţă de mamă în timpul naşterii. având ca rezultat o uşoară ajustare de la nevoia calorică de 108 kcal/kg la nou născut la 102 kcal/kg în următorii doi ani. Pentru copiii mici sarcina poate fi ceva abstract. fiindcă fantezia duce la realitate. dar poate fi asociat cu orice persoană care se alătură familiei. ci de schimbările pe care un frate le implică. cum ar fi fierul. Spadt. tebuie să POSDRU/ 83/5. Copiii mici trebuie să aibă o idee reală despre cum va arăta noul născut. Martin şi Thomas. discuţia următoare se va baza pe reacţia faţă de noul născut. Copiii pot asista la cursuri speciale din sesiunile prenatale. principala sursă de calciu şi fosfor. De obicei implică venirea unui nou copil mic. Nevoia de minerale. cum ar fi. Nevoia de lichide scade de la 140 ml/kg la bebeluşi până la 115ml/kg la copilul mic.2 g/kg la 1. la nesiguranţă. Copiii mici nu simt ură sau resentimente feţă de un nou născut. Cantitatea de lapte. Dacă copilul mic nu a mai avut contact cu nici un bebeluş e bine să facem asta. Ei au nevoie de ilustrări complete despre felul cum bebeluşul se dezvoltă în interiorul mamei. schimbarea scutecelor. Un exemplu comun este cel al familiilor vitrege. Părinţii trebuie mai degrabă să pună accent pe activităţile care vor avea loc când bebeluşul va veni acasă. Nevoia scăzută de lichide reprezintă o scădere a cantităţii totale de apă din corp şi o creştere a lichidului în interiorul celulelor (lichid intracelular). iar copiii mici trebuie să renunţe la pătuţul sau camera lor. Este foarte dificil pentru copiii mici mai ales datorită relaţiei cu mama. Este o ocazie excelentă de a introduce detalii despre reproducere şi sexualitate. Pentru copilul mic conceptul de timp este vag. calciul şi fosforul poate fi satisfăcută cu greu având în vedere obiceiurile de alimentare ale copiilor la aceasta vârstă. rutina este schimbată. Studiile arată că indiferent de cultură fratele mai mare simte un anumit stres la naşterea bebeluşului (Yamamoto şi alţii 1996). Pregătirea copiilor pentru naşterea unui frate/soră este individuală. Pregătirea lor prea timpurie le poate slăbi interesul până când are loc naşterea fratelui.2/S/55695 301 . dar e încă ridicată datorită dezvoltării ţesutului muscular şi a nivelului ridicat de activitate (Forgac. Rivalitatea între fraţi este mai pronunţată la primul născut care suferă o "detronare" (pierderea atenţiei părinţilor"). Copilul poate satisface anumite nevoi ale păpuşii (schimbatul scutecelor sau alăptarea) în timp ce părintele face aceleaşi activităţi ci bebeluşul. cum ar fi mutarea copilului într-o altă cameră sau pat. copilul se va simţi implicat în acestă situaţie. 1990). cum ar fi lectura povestilor sau mersul în parc. Cerinţa de proteine scade uşor de la 2. la neliniştea despărţirii. Copilul e gelos pentru că se simte abandonat. 1995). Dacă vede imagini cu uterul mamei şi cu fătul şi simte fătul mişcându-se. Ei învaţă despre caracteristicile bebeluşului şi sunt învăţaţi cum să aibă grijă de el (Rramer. Părinţii îşi împart acum atenţia şi iubirea cu altcineva. Dacă le vom spune că vor avea un nou partener de joacă îşi vor forma o părere ireală. toate acestea se întâmplă într-un moment când credeau că deţin controlul în lumea lor. Un moment potrivit pentru a vorbi despre bebeluş e atunci când copilul realizează că mama lui e însărcinată şi schimbările care apar în casă pentru primirea unui nou membru.de un nou copil în familie. Nevoia de vitamine şi minerale creşte uşor la copilul mic. Pentru a evita alte tensiuni trebuie făcute modificările înainte de naşterea bebeluşului.2 g/kg la copilul mic.

În general. Dacă mâncarea e folosită ca un semn de aprobare. controlul asupra refuzului mâncării. Dearece acest tip de dietă înseamnă mai puţine calorii şi substanţe nutritive. Zimmerman. 1993 . iar în următoarea pot să nu mănânce nimic. statul la masă e ceva ce-i întrerupe. copilul va încerca noi mâncăruri (dacă o felie de măr e prezentată ca "o prăjiturică cu măr" sau un ou fiert tăiat pe jumătate ca "o barcă"). Dacă mâncarea e servită într-un mod atractiv şi prezentată cum trebuie. "Păscutul". probabil nu o vor gusta. e mai potrivit să-i chemăm mai devreme pentru masă. 1992). acizi la mai puţin de 10% şi colesterol la mai puţin de 300 mg (Frame. Dacă farfuria e prea plină. copiii au posibilitatea de a se pregăti pentru masă şi de a-şi linişti mintea şi trupul. La aproximativ 18 luni. Dacă mâncarea e impusă şi ora mesei e ceva neplăcut. Ei devin selectivi şi au preferinţe clare. copilul îl va imita probabil. produse cu grăsime redusă şi mâncare gătită cu puţine grăsimi. iar consiliera nutriţională trebuie să se ocupe de caracteristicile de vârstă. asigurând calorii. este un mod de alimentare adecvat. Acest lucru apare când copilul este pus la masă chiar după joacă. Consilierea nutriţională Obiceiurile de hrănire stabilite în primii 2-3 ani de viaţă vor avea efecte de durată în anii ce urmează. e mai important ce mănâncă decât cât de mult mănâncă. Într-o zi pot mânca cu poftă. Ei sunt conştienţi de funcţia non-nutritivă a mâncării: plăcerea de a mânca. Gustările dintre mese sunt o alimentare importantă. copilul poate primi lapte degresat sau cu puţină grăsime pentru a reduce cantitatea de grăsime pe zi la mai puţin de 30% din calorii.fie de 2-3 ceşti pe zi. Pentru unii copii. Ora mesei e asociată cu componente psihologice mai degrabă decât nutriţionale. Dacă-i chemăm cu 15 minute mai repede. bona trebuie să ştie să aleagă felurile de mâncare (Sigman-Grant. Dacă le dăm porţii de adulţi ei se vor simţi copleşiţi. Consumarea a mai mult de 1 litru de lapte pe zi poate limita cantitatea de hrană solidă şi poate duce la o deficienţă de fier şi alte substanţe nutritive. dacă hrana este adecvată. Aspectul social al mesei poate distrage atenţia copilului. copilul o va da la o parte. calciu şi vitamina C. Copiii mici nu sunt capabili să stea mult la masă şi devin agitaţi. Alte metode de a reduce grăsimea cuprinde carnea slabă. proteine. Dacă mâncarea nu arată sau nu miroase apetisant. Copiii trebuie să simtă că deţin controlul şi că ajung la împlinire. Gustările pot înlocui masa. Programul Naţional Educativ despre colesterol. MIC DEJUN GUSTARE POSDRU/ 83/5. Porţia trebuie să fie adecvată vârstei. Dacă un membru al familiei refuză să mănânce ceva. majoritatea copiilor manifestă această nevoie scăzută nutriţională şi apetitul scăzut e cunoscut ca anorexie fiziologică. aspectul social al orei mesei. După 2 ani.2/S/55695  1/2cană cu cereale uscate fără zahăr  1/2cană suc de portocale  lapte degresat 1/2 – 1banană 302 . Ora mesei trebuie să fie ceva plăcut şi nu un moment de disciplină sau pentru certurile din familie. 1993). Copiii sunt influenţaţi de alţi factori decât gustul atunci când aleg mâncarea. plăcerea de a mânca nu se va dezvolta. de aceeea. adică ciuguleala şi gustările scurte. Metoda de servire a mesei are o importanţă deosebită în această perioadă. copilul va mânca din motive non-nutritive. Kris-Etherton.

orez.fasole.iaurt.cereale.peşte. o ţine în pumn  Mestecă mâncarea ca adulţii SUGESTII Un ghid general pentru cantitatea de mâncare servită este o lingură de hrană solidă POSDRU/ 83/5.brânză 2-3 Carne.nuci 2 Meniu pentru copii bazat pe piramida mâncărurilor VÂRSTĂ DEZVOLTARE (luni) 12 .18 24 36  Poate să bea din cană  Poate ţine cana cu amândouă mâinile  Începe să folosească lingura dar o varsă înainte de a o duce la gură  Poate folosi cană şi pai  Mestecă mâncarea cu gura închisă  Face diferenţa între a mânca cu mâna şi a mânca cu lingura  Foloseşte lingura corect  Uneori mai varsă din lingură  Începe să folosească furculiţa.1 linguriţă unt de alune PRÂNZ 2linguri concentrat de fructe 1felie pâine de grâu 2linguriţe mazăre lapte degresat 2biscuiţi GUSTARE lapte degresat 1pulpă piele pui fără piele CINA 1/4 – 1/2cană macaroane cu brânză 2 linguriţe fasole verde gătită 2linguriţe morcovi gătiţi lapte degresat 1/2cană iaurt GUSTARE TOTAL Pâine.2/S/55695 303 .ouă.paste 7 Legume 3 Fructe 3-4 Lapte.

Folosiţi a doua măsură pentru lapte. Pentru mâncărurile care nu le plac. Somnul şi activitatea În totalitate. Ritualurile de somn (ora de somn. Fiind atât de imprevizibili. Dacă introducem cel puţin trei elemente din grupele din Ghidul Piramidei Mâncărurilor (Tabelul 5) la fiecare masă. Un studiu arată cum copiii care beau mai mult de atât ajung la obezitate şi înălţime mică (Dennisen. Copiilor mici le plac mâncărurile condimentate. pot fi servite bucăţi mici de alimente (morcovi. Se poate ca un copil să prefere un fel de mâncare 3 zile la rând. cum ar fi la trezire. Aceste mofturi nu asigură o dietă echilibrată. măr) pe o tavă compartimentală. Problemele legate de somn (mersul la culcare şi adormirea) sunt obişnuite şi sunt probabil cauzate de teama de separare. Pentru unii copii. pâine sau fructe. 1997). E bine să dăm copilului mai puţin decât poate mânca şi să-l lăsăm să mai ceară. Mâncărurile amestecate sunt rareori preferate de copii. majoritatea preferând să-şi folosească degetele. Trebuie să lăsăm copilul să renunţe la biberon atunci când e pregătit şi să nu-l obligăm. din motive de economie şi siguranţă. majoritatea copiilor mănâncă ce se prepară pentru restul familiei. Apetitul şi preferinţele culinare sunt sporadice în aceşti ani. Dacă îl obligăm la asta. E de preferinţă să acceptăm acceste extreme şi să le oferim alt fel de mâncare în cantităţi mici. Un exemplu de meniu pentru copii este dat în tabelul 6. carne. Uneori e nevoie să-i reţinem biberonul şi să renunţăm la gustările sau lichidele (altele decât apa) între mese până ce copilul e destul de înfometat să mănânce hrană solidă. se ajunge la conflicte cu copilul şi nu se vor forma obiceiuri de alimentare sanătoasă. copiii trebuie să folosescă vase şi ceşti de plastic. Rockwill şi Baker. un orar precis al meselor contribuie la pofta şi nevoia de ritual. Dacă un fel de mâncare se atinge de altul. Unii pot să ţină singuri o ceaşcă şi prea puţini pot folosi o lingură până la 18 luni sau mai târziu. POSDRU/ 83/5. cum ar fi legumele sau orezul. dacă nu sunt impuse restricţii. renunţă la biberon. deşi acest fapt e determinat de fiecare cultură şi tradiţie. La gustări. Nivelul de activitate e ridicat şi rareori sunt probleme cu activitatea fizică redusă. Copiilor le place să aibă aceeaşi farfurie. Până la 12 luni. Unii copii refuză orice hrană solidă în favoarea biberonului. Unii copii se adaptează uşor la alimentarea artificială şi încă de la prima aniversare. trebuie să găsiţi înlocuitori. Având în vedere că tot mai mulţi copii sunt îngrijiţi în afara căminului. copiii cu un nivel ridicat de activitate se pot bucura de un mediu care încurajează joaca în aer liber. Ritualul acestei vârste impune anumite principii în alimentaţie. iar încercarea de a le schimba duce la resentimente şi încăpăţânare. Sucurile de fructe nu trebuie folosite ca înlocuitor pentru fructe. timpul de somn scade în al doilea an şi ajunge în medie la 12 ore. activităţile liniştite. ei pot refuza să mănânce. Alţii renunţă mai greu şi cer biberonul înainte de culcare sau/şi în timpul zilei. Ei pot refuza mâncarea preferată dacă e servită în vase diferite. lucru folosit cu cumpătare pentru a evita satisfacerea tuturor cerinţelor în privinţa mâncării. copilul îşi va dezvolta o varietate de preferinţe şi obiceiuri echilibrate. De exemplu. ceaşcă şi lingură de fiecare dată când mănâncă. ceea ce putem descuraja dacă adăugăm apă în lapte pentru a-l face mai puţin satisfăcător şi să introducem hrana solidă atunci când îi este foame. copilul va alege o altă "mâncare preferată" care poate compensa problema nutriţională. Majoritatea copiilor dorm o dată în timpul zilei şi spre finalul vârstei de 2 ani sau la 3 ani renunţă la acest obicei. e importantă atenţia acordată tipurilor de activitate. Sucurile trebuie limitate la mai puţin de 340 g pe zi. Folosiţi prima măsură pentru hrana uşor de măsurat. brânză. ca apoi să-l refuze câteva zile.2/S/55695 304 .pentru fiecare an (ca vârstă) sau o pătrime până la o treime din porţia unui adult. În general.

Dentistul poate începe prin a lega o relaţie cu copilul. prin a-i învăţa pe părinţi metodele corecte de igienă dentară şi a oferi consiliere nutriţională. suprafaţa superioară) şi suprafaţa labială din faţă (Osgasawara. b. periuţa e ţinută vertical pe dinţi şi mişcată în sus şi în jos. Există mai multe moduri de spălare a dinţilor. mai ales pentru a preveni intervenţiile nursing. 1992) (Fig 14-8). pe canapea sau pat. O aţă dentară de circa 45 cm POSDRU/ 83/5. atât copilul. iar obiectele ca jucăria sau pătura prferată pot diminuă nesiguranţa înainte de culcare. Îndepărtarea plăcii dentare Obiectivul igienei orale este îndepărtarea plăcii. 1996). cu o mână ţinem barba copilului şi cu cealaltă îi spălăm dinţii. periatul şi clătirea cu apă. rotunjiţi. e necesară aţa dentară pentru a îndepărta resturile de pe gingii şi a preveni gingivita (inflamarea gingiilor). Există pericolul de a înghiţi pastă de dinţi cu fluorură. Cele mai bune metode de îndepărtare a plăcii sunt spălatul pe dinţi. de obicei în jurul vârstei de 1 an (Academia Americană de Stomatologie Pediatrică. care să fie scurţi şi uniformi în lungime. aşezat pe podea sau scăunel. În toate poziţiile. cu peri moi. copilul trebuie dus la dentist (sau la un dentist pediatru) după ce îi iese primul dinte. copilul ar trebui să aleagă gustul care îi place pentru a-i stimula obiceiul spălării pe dinţi. Copilul poate sta cu capul între picioarele adultului. spuneţi poveşti sau vorbiţi cu copilul. prin a promova sănătatea orală cu privire la suzetă sau suptul degetului. Examinările dentare regulate În mod ideal. cântaţi. adică depuneri de bacterii pe suprafaţa dinţilor care provoacă cariile şi boli periodentale. Copiii mici sunt capabili să-şi spele doar suprafaţa mandibulară oclusivă (partea inferioară.2/S/55695 305 . Dinţii trebuie spălaţi sistematic pentru ca toate suprafeţele să fie curăţate. acolo unde periuţa nu ajunge. Pentru o spălare eficientă. se foloseşte aţa dentară pentru îndepărtarea plăcii de pe dinţi şi gingii. deşi. În timpul spălatului. Sănătatea dentară a. Se alege un tip de aţă dentară care să alunece între dinţi. Sugestii Pentru a face copilul să deschidă gura. Perii de nylon se usucă mai repede după folosire şi îşi păstrează forma mai bine decât cei naturali. Chiar dacă exista spatii între dinţi. Cea mai potrivită metodă este curăţirea cu periuţa de dinţi. Astfel se curăţă toată suprafaţa dinţilor cu excepţia părţii interioare a dinţilor din faţă. părinţii trebuie să înveţe cum să o facă. Există anumite poziţii care faciliază accesul la gură şi confortul: Copilul trebuie să stea cu spatele spre adult (Dacă stau în faţa unei oglnzi. Spălatul pe dinţi se face doar cu apă la copiii mici deoarece multora nu le place spuma făcută de pasta de dinţi. cea mai eficientă spălare e făcută de părinţi (Fig 14-9). După ce dinţii sunt spălaţi cu periuţa. Când folosim pastă de dinţi. Watanabe şi Kasahara. cât şi adultul pot vedea în oglindă ce se întâmplă). Coada periuţei de dinţi trebuie ţinută pentru a nu afecta gingiile sau smalţul dinţilor. Peria trebuie apăsată pe dinţi şi gingii într-un unghi de 45° şi trebuie mişcată înainte şi înapoi. deşi nu există o metodă despre care să spunem că e cea mai bună.masa) sunt ajutătoare. Pentru aceştia. De aceea. e recomandată o periuţă de dinţi mică. Copilul poate fi aşezat cu capul în poala adultului. Deoarece copiii nu au dexteritatea de a folosi aţa dentară. din nylon. Periuţa trebuie schimbată după ce se roade sau se îndoaie. spuneţi-i să "ciripească ca o pasăre" pentru a-i spăla dinţii din faţă şi să "urle ca un leu" pentru a-i spăla măselele.

Există suporturi pentru aţa dentară care au avantajul că se foloseşte doar o mână. O pastă de dinţi cu fluorură reduce cariile mai ales dacă apa e fluorizată (Szpunar şi Burt. dacă spălăm dinţii mai des creşte eficienţa spălării (McDonald şi Avery. Fluorizarea apei e cea mai eficientă metodă pentru a asigura mineralele necesare. smalţul dinţilor e mai rezistent la carii. spargerea POSDRU/ 83/5. Schimbările din structura cristalină pot afecta anatomia dintelui şi facilitează îndepărtarea plăcii. Totuşi. Când spălatul dinţilor nu e posibil. repetând procedura de trei-patru ori.2/S/55695 306 . adică o creştere a porozităţii smalţului. Prima metodă e mai uşoară pentru copii. Când nu e nevoie de supliment. produse dentare şi dietă.poate fi legată în cerc sau înconjurată pe degete. Conţinut de fluorură în apă Vârstă < 0. În mod ideal. se poate folosi clătirea gurii cu apă. apare un exces de fluorură dacă se foloseşte o pastă de dinţi cu fluorură combinată cu alte surse de fluorură şi posibilitatea apariţiei fluorozei. Deşi se admite că îndepărtarea plăcii o dată pe zi e suficientă. 6 ppm (tabelul 7) (Academia Americană de Stomatologie Pediatrică. Înainte de folosirea fluorurii în hrană. nivelul fluorurei din apă a fost scăzut de la 0. Este recomandat ca suplimentul de fluorură să fie folosit de la naştere până la 6 luni şi să scadă între 6 luni şi 6 ani. La copiii care trăiesc în zone nefluorizate. cealaltă fiind folosită pentru a ţine capul copilului. 7 la 0.25 0 0 3-6 ani 0. dinţii trebuie spălaţi pe cât posibil după fiecare masă şi mai ales înainte de culcare. Apoi aţa este dusă spre partea superioară a dintelui pentru a îndepărta şi placa dintre dinţi. 1996). Suplimentele sunt mai scumpe decât fluoridarea în comunitate şi aderarea la un program de administraţie zilnică timp de 16 ani e dificilă pentru multe familii (când al treilea molar e complet calcifiat).6 Supliment de fluorură Un dezavantaj al suplimentării e conformitatea. diferenţa scade de la 20% la 40% (Centrele de Control al Bolii.3 – 0. comparat cu cei din comunităţile nefluorizate (concentraţia de fluorură sub 0. Copilul ia o gură de apă. 1996). poate cauza îngălbenirea dinţilor şi.3 0. Prevenirea cariilor-flouoruri. 1991). O aţă dentară de 2. folosind o bucată de aţă dentară curată. Această mişcare se repetă de câteva ori pe fiecare dinte. dietă Când sunt înghiţite cantităţi adecvate de fluorură înainte ca dinţii să iasă sau în cantităţi mai mici după ce dinţii au ieşit. clăteşte gura şi înghite. c. 3 ppm=părţi/milion) (Academia Americană de Stomatologie Pediatrică. copiii din comunităţile fluorizate prezintă o reducere de 60% a cariilor. 1992).50 0. care folosesc alte surse de fluorură.00 0. iar copilul nu trebuie să mănânce sau să bea altceva decât apă după spălatul de seară. 1994). 25 cm se ţine pe degetele mari şi se introduce între doi dinţi şi înfăşoară la baza dintelui în formă de C şi se orientează spre marginea gingiei pentru a îndepărta placa.50 0 0.25 0 6 – 16 ani 1. în forme mai severe.6 < 6 luni 0 0 0 6 luni – 3 ani 0. costul şi un eventual exces.

poate apărea intoxicarea dacă se înghite o cantitate mare de fluorură. ca o consecinţă a fluorurei folosite din alte surse. îngheţatei şi gelatinei. 1996). părinţii sunt stimulaţi să folosească apă pentru a prepara băuturile şi mâncarea. Suplimentul trebuie păstrat în gură timp de 30 de secunde înainte de a fi înghiţit şi să fie luat pe stomacul gol. de fântână. Doar o cantitate de mărimea unui bob de mazăre trebuie pusă pe periuţa de dinţi (Den Besten şi Ko. Apoi.suplimentul trebuie luat pe stomacul gol. Dacă apa nu are fluorură sau coplilul refuză să bea apă de la robinet luaţi în considerare suplimentul de fluorură. Este direct legată de dozajul de fluorură şi apare în cazurile de nivel ridicat de fluorizare naturală. Dacă apa are fluorură folosiţi apa de la robinet pentru băut şi pentru prepararea sucurilor.administraţi la aceeaşi oră zilnic Fiecare control dentar trebuie făcut la 6 luni pentru tratament cu fluorură. Limpezirea cu fluorură nu e recomandată la copiii sub 6 ani deoarece e probabil să înghită lichidul (Academia Americană de Stomatologie Pediatrică. Ca în cazul oricărui medicament.smalţului.nu mănâncă sau nu bea în următoarele 30 min. Dacă suplimentul de fluorura e necesar urmaţi următorele indicaţii: . dar poate fi una de cosmetică pentru copiii afectaţi. limpezire) trebuie ţinute departe de copii pentru a evita otrăvirea. Apa de gură cu fluorură e recomandată copiilor cu risc ridicat de carii sau celor peste 6ani Regimul de fluorură optim la copii Dieta este critică pentru dezvoltarea unor dinţi sănătoşi deoarece procesul de cariere depinde de zaharidele fermentabile. Folosirea în exces a fluorurei după vârsta de 5 sau 6 ani nu duce la fluoroză. 1996). 3% şi este în creştere (Centrele de Control al bolii. fără produse bogate în calciu . Folosiţi pastă de dinţi cu florură. produsele dentare şi suplimentul.2/S/55695 307 . O doză letală pentru copil este de 32 la 64 mg/kg (Heifetz şi Horowitz. este de 1. supliment. Autoritatea publica locală rebuie să cunoască conţinutul de fluorură din apa comunităţii şi să instruiască părinţii pentru administrarea corectă a pastilelor de fluorură. Dacă apa conţine fluorură. Zahărul de masă rafinat nu e singurul aliment dulce POSDRU/ 83/5. mâncarea preparată. Concentraţia de fluorură din apa băută de copil: apă îmbuteliată. sunt complet calcifiaţi. Dacă apa provenită de la fântâni sa izvoare depăşeşte nivelul de concentraţie de fluorură recomandat atunci folosiţi apă îmbuteliată. filtrată. din mâncare. Predominarea formelor. 1996). Mediatoarea sanitară are responsabilitatea de a asigura un regim optim de fluorură pentru copii şi să consilieze familiile în privinţa folosirii corecte a suplimentului.păstraţi produsele cu fluorură departe de copii . trebuie supravegheat pentru a nu înghiţi cantităţi excesive. Folosiţi alte surse de fluorură cum ar fi ceaiul. Toate produsele cu fluorură (pastă de dinţi. Supravegheaţi copilul când se spală pe dinţi sau foloseşte o apă de gură cu fluorură pentru a preveni indigestia provocată de fluorură. ca şi în cazurile de nefluorizare. deoarece dinţii permanenţi.tabletele de mestecat trebuie mestecate 30 secunde . cu excepţia molarilor de 3 ani. Fluoroza nu este o problemă de sănătate. Ca avertisment. când copilul foloseşte pasta de dinţi. cum ar fi băuturile (şi apa îmbuteliată). 1991).dropsurile trebuie ţinute în gură şi amestecate cu salivă pentru ca fluorura să i-a contact cu dinţii . copilul nu trebuie să bea sau să mănânce timp de 30 de minute. de la moderate la severe. . supelor.

şi nu între mese. E mai important cât de des consumăm zahăr decât cantitatea consumată. Părinţii trebuie să fie conştienţi de alimentele care pot fi folosite ca gustări şi care provoacă cariile (tabelul 9). înghetată. înainte de culcare sau când se trezeşte. zahărul concentrat şi gustările bazate pe carbohidraţi trebuie eliminate. În mod ideal. ele sunt mai puţin dăunătoare dacă sunt consumate după masă. suc. Unele gustări nu provoacă carii şi pot chiar proteja împotriva lor. iaurt. Dinţii foarte cariaţi solicită folosirea unei coroane metalice care să rămână până la ieşirea dinţilor definitivi. Totuşi. Alimentele lipicioase sau dure. siropul de cereale. Când dulciurile sunt servite ca desert. Când lichidul dulce ajunge în gură. atunci când copilul stă în cărucior sau în pătuţ cu o sticlă cu lapte. cereale. Forma în care se află zahărul e importantă. şi diferitele cereale. deoarece dinţii de jos sunt protejaţi de buză. ambalate şi sucuri de fructe naturale Aceleaşi produse la care se adaugă zahăr. Îndulcitorii artificiali nu cauzează carii. pastele contribuie la cariere deoarece scad nivelul pH-ului. iaurt cu arome Hrană care provoacă mai puţine carii Părinţii trebuie să cunoască sursele ascunse de zahăr. serbet. unele sugestii pot fi folositoare. SE SERVESC SINGURE SE SERVESC CU ALTE ALIMENTE Pâine şi cereale Pâine. creşterea de un singur părinte. Incisivii superiori şi uneori molarii sunt cei mai afectaţi.2/S/55695 308 . Brânza poate modifica pH-ul şi poate reduce dezvoltarea bacteriilor. poate proteja împotriva cariilor prin stimularea salivei care neutralizează acidul (Jensen şi Wefel. ouă fierte Ciocolată. Alăptarea la sânul mamei în timpul nopţii pentru perioade îndelungate duce la distrugerea dinţilor (Academia Americană de Stomatologie Pediatrică. Guma de mestecat fără zahăr. iar saliva poate avea factori de protecţie împotriva cariilor (Lagerlof şi Oliveby. cartofii. 1994). brânză. deserturi. Astfel. fructele uscate. nuci. ca mierea. 1996).cariogen. Astfel. unt de alune Produse zilnice -lapte. dinţii stau în acest mediu cariogen timp de câteva ore. o acadea e mai periculoasă decât o bucată de ciocolată. 1989). biscuiţi. provoacă mai multe carii deoarece rămân mai mult în gură. îngheţate. dinţii pot fi curăţaţi imediat. mestecată cam 20 de minute după masă. apă îndulcită. cacao. reducând perioada de timp în care zahărul rămâne în gură. paste. Alimentele naturale. inclusiv cele naturale. Metoda de a introduce suzeta în miere cauzează carii şi poate fi o sursă de otrăvire. Carbohidraţii ca pâinea. Aceste sugestii ajută părinţii să prevină daunele asupra dinţilor. POSDRU/ 83/5. când copilul mănâncă dulciuri. caracterul puternic al copilului. cartofi. cantitatea scăzută de fluorură sau lipsa consilierii (Van Everdingen şi alţii. cum ar fi diferite medicamente prescrise sau neprescrise. produse cu zahăr -popcorn şi alte seminţe Fructe şi legume -fructe şi legume proaspete. 1996). O formă specială de cariere la copiii între 18 luni şi 3 ani sunt cariile provocate de biberon. Alţi factori ce contribuie la acest tip de carii sunt problemele de somn. alune. sunt deosebit de cariogene. fructe uscate Carne preparată Carne -carne de toate felurile. de limbă şi de salivă.

părinţii trebuie să vadă fotografii cu danturi distruse şi să citescă materiale pe această temă.2/S/55695 309 . copilul va fi dezvăţat de obiceiul de a bea sticla cu lapte înainte de culcare sau va primi o sticlă de apă. Medicul de familie trebuie să consilieze părinţii cu privire la acest obicei. Sucul trebuie servit în ceaşcă pentru a evita prelungirea obiceiului de a bea din sticlă. deoarece sunt dăunătoare pentru că zahărul e transformat în acid. Dacă spitalizarea durează mai mult. Dentistul poate să pună dintele în alveolă. Prevenirea presupune să renunţăm la sticla cu lapte înainte de culcare. să înlocuim lichidele dulci cu o sticlă cu apă (Putter. 1995). Nu folosiţi sucurile îmbuteliate. Hourhane şi Rolles. trebuie ţinut în lapte sau salivă şi consultat un dentist. Deşi copilul ar putea avea nevoie de sticla lui cu lapte. Dacă un dinte de lapte este mişcat accidental. în acest caz. POSDRU/ 83/5.Atenţie Dinţii de lapte sunt importanţi pentru că menţin distanţa şi locul pentru dinţii definitivi. să nu folosim sticla pe post de suzetă şi să nu înmuiem suzeta în substanţe dulci. mai ales dacă apare în timpul unei spitalizări.

CAPITOLUL VII. MEDIATORUL ŞCOLAR PENTRU COMUNITĂŢILE DE ROMI .

....... 315 2.. participarea şcolară a elevilor rromi .....................1......2.......................... 317 3.................... 346 10........ Dificultăţi şi mentalităţi înregistrate în perioada de referinţă din perspectiva actului decizional.......... în per............................ ce nu Ştim?............................. 344 10................................................. 331 7........................................... La nivel nonguvernamental ................1........................1................................ 336 8............ 312 1........ Mecanisme care ar putea conduce........................................................... Iniţiative înainte de anul 1990 şi între 1990 – 2007 .............................................. Revoluţionarea învăţământului pentru rromi.. 334 7........ Informații generale...............................2................. în plan european.................... În perioada contemporană ..................................4............................... Configuraţia proiectelor strategice derulate de mects şi partenerii săi în perioada 20082011......................................... Iniţiative la nivelul Ministerului ...... La nivel preuniversitar .........4.................... unde ne aflăm? ....3..................... 323 4............................................................... Măsuri şi direcţii strategice ale mec din perioada 1999 – 2007 privind învăţământul pentru rromi şi predarea limbii rromani....................................................... Prezentare generală ........................................... 313 2............................ Configuraţia efectivelor de mediatori şcolari în perioada 2004 – 2011 se prezintă astfel: ........................ Perioada ianuarie 1990 .. Ce trebuie să ştie „ceilalţi” despre intimitatea spirituală a rromilor? primele întrebări în descifrarea rromanipenului educational ................decembrie 1997 ..... Istoricul învăţământului pentru rromi............ 319 3................................................. noi abordări demarate în anul de învăţământ 1998-1999 ................................ Activităţi de întreprins la nivelul învăţământului antepreşcolar/preşcolar în România şi la nivel european.........2........................................1......................1................................... 334 7....... 329 6....................................1.... La nivel universitar .......................2.................................................3............................. Rromanipenul educaţional ...... 348 10. ................................................................... ................1... 334 7............. Activităţi sensibile de avut în vedere în continuare de către MECTS....................................................................... 322 4..................... 356 .................................... 319 3........................... ......................... Dezvoltări şi provocări ale programelor educaţionale pentru rromi în perioada 2008 2011......................................... 335 7................ 316 2..... 323 4............................ la stoparea absenteismului şi a abandonului şcolar în rândul rromilor ...... ................. ................. Măsuri şi direcţii strategice proprii (derulate şi finanţate de MEC)... Locul mediatorului şcolar în sistemul educaţional românesc ...................2.... 313 2......................................................................................................................................................................... Creşterea şcolarizării rromilor comparativ cu predarea limbii şi istoriei rromani................ Ce Ştim...................... Activităţi de întreprins la nivelul învăţământului şcolar şi liceal în România şi la nivel european............................................................................. Acţiuni ale Ministerului derulate cu organizaţii partenere rome şi nerrome .. 347 10.............................1.............................................................................................................................................................. 312 2...........1............. 329 5....3..................................................................... 339 9.............. ................................ 341 9... 1990 – 2009........... Măsuri şi direcţii strategice iniţiate de Minister în context şi cu finanţare europeană 325 5..

2/S/55695 312 .care era atunci reprezentantul rromilor. de pildă.1. întreprinsă energic de autorităţile comuniste. ISTORICUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PENTRU RROMI. cum a fost. în plan educaţional – când nu s-a exagerat cu trimiterea forţată a elevilor rromi la şcoală – la o bună şcolarizare a acestora. învăţătoarea Georgina Homescu s-a bucurat de elogiile deosebite ale vizitatorilor faţă de modul strălucit în care cei 41 de elevi din clasa sa s-au prezentat la lecţii.1. s-a înregistrat în România o adevărată explozie a fenomenului rrom în toate planurile (socio-politic. la Şiria. Astfel de iniţiative singulare. Evident. Sedentarizarea rromilor.1. POSDRU/ 83/5. ulterior fiind chiar rectorul Universităţii Braşov. în perioada 1949 . cadru universitar la Institutul de Învăţământ Superior din Bacău. UNDE NE AFLĂM? 1. a contribuit.). în anul 1951. educaţional etc. Iniţiative înainte de anul 1990 şi între 1990 – 2007 1. muzical. în judeţul Arad. publicistic. vizitată. după Decembrie 1989. editorial. de exemplu. Cum era şi firesc. luciditatea şi stăruinţa unor dascăli ai şcolii româneşti şi nu ca urmare a unor politici direcţionate de la centru. Mai înainte de anul 1990 În perioada comunistă. inimosul învăţător Vasile Homescu a organizat o şcoală pentru rromi. au existat mai multe iniţiative concrete privind şcolarizarea rromilor. îşi aveau originea în omenia.1951. Aşa. Cu acel prilej. demarat la 15 septembrie 1974 de către sociologul Mihai Merfea. de tip artizanal. cel din satul Gura Văii (judeţul Bacău).1. de ministrul învăţământului Ion Nistor şi de Grigoraş Dinicu . au urmat şi alte experimente timide sau foarte reuşite.

poetă. la catedra de limba româna din localitatea sa natală Ştefăneştii de Jos (judeţul Ilfov). un inspector cu învăţământul în rândul rromilor. în toamna anului 1990. Acesta a sprijinit iniţiativa domnului Corneliu POSDRU/ 83/5. învăţător Nicu Tudoran (etnic rrom). în anul şcolar 1997/1998. În perioada cât aceasta a funcţionat pe postul în cauză. La Şcoala Normală din Bacău. Predarea limbii şi literaturii rromani a fost făcută. de Camelia Stănescu. 1990-30 aprilie 1991 de către prof. în persoana doamnei profesoare de limba şi literatura româna Ioana (Ina) Radu. prin deschiderea adusă de beneficele evenimente politice survenite în România în decembrie 1989. Mihai Merfea (gajeu).DECEMBRIE 1997 2. Gheorghe Sarău (gajeu).Codruț. cu problemele rromilor s-a ocupat. în prima fază.  Înfiinţarea de clase pentru studiul limbii şi literaturii rromani la clasele I-XIII După transferul d-nei Ina Radu din Ministerul Învăţământului la Ministerul Culturii. pe durata unui an şcolar. apoi. orele de specialitate (limba şi literatura rromani) au fost asigurate de domnii Ştefan Marin şi Ion Vasile. în intervalul 1990-1995. La Şcoala Normală din Slatina. din sept. apoi de d-na Ciuraru Nicoleta (rromi.2. în perioada 1 mai 1991 – iunie 1994 – de către d-l prof. după ce grupa de rromi şi-a terminat studiile în anul 1995. pe toată durata cât a existat clasa de învăţători pentru rromi. Programa şcolară prevedea pentru astfel de clase şi studiul limbii şi literaturii rromani (câte 3 h/săptămână) şi. d-na Marioara Constantinescu . Gheorghe Moldovan (rrom. absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine. se înfiinţează. şi a Cursului facultativ de limba rromani din cadrul aceleiaşi facultăţi. de către domnul învăţător Fieraru Dumitru. în cadrul Şcolilor Normale din Slatina (jud. după care. suplimentar. Ina Radu şi de dl. la cerere. orele de limba. de către o altă rromi. în continuare. cu foarte puţini elevi rromi. respectiv la Şcoala Normală din Bucureşti. la clasele primare la care se studiază obiectul limba şi literatura rromani. Bacău şi Târgu Mureş. până în septembrie 1992 când a fost încadrat în Serviciul "Învăţământ pentru minorităţi naţionale". Gheorghiu Teodora. ţinut de Gheorghe Sarău). şi. promoţia 1997). de asemenea. Ilie Pipoi. inspectoarea pentru limba slovacă. şi. majoritatea elevilor fiind reprezentată de elevi români). univ. toţi de etnie rromă. de către d-na învăţătoare Aniţa Manuela Constantin. dr. profesor de matematică din respectivul liceu). trei clase experimentale în cadrul a trei Şcoli Normale din Bucureşti. ce s-au pregătit pentru a lucra la clase cu copii rromi. După modelul celor trei clase de învăţători (pentru) rromi.2/S/55695 313 . de origine rromă. domnul ing. 1994 – până în anul 1999 – de către d-na Camelia Stănescu (rromi din neamul căldărarilor. ce aveau ca scop formarea viitorilor învăţători rromi (sau ―învăţători care vor lucra la clase de rromi"). la clasa de învăţători rromi. după cum urmează: în intervalul sept. Olt). prof. promoţia 1994. din păcate. au fost organizate alte două clase de învăţători pentru rromi (dar. cu începere din anul de învăţământ 1990/1991. literatura şi civilizaţia rromani au fost ţinute de către prof. Ministerul Învăţământului a încadrat în schema sa de funcţionare. apoi. în continuare. secţia spaniolă-română. au fost asigurate de către prof. absolventă a secţiei de asistenţă socială a Facultăţii de Sociologie din Universitatea Bucureşti. PERIOADA IANUARIE 1990 . Orele de limba şi literatura rromani la Şcoala Normală din Târgu Mureş. şi o grupă cu 6 elevi români. practica pedagogică în ultimii ani de studiu (al IV-lea şi al V-lea). la compartimentul pentru minorităţi. La nivel preuniversitar  Înfiinţarea de clase şi grupe pentru studiul limbii rromani în cadrul Şcolilor Normale (fostele Licee Pedagogice) În anul 1990. De menţionat că la Şcoala Normală din Bucureşti orele de limba rromani au fost asigurate. ca inspector de specialitate pentru rromi. La Şcoala Normală din Bucureşti a mai existat.1.

Ilfov). Ministerul Învăţământului a procedat la numirea de metodişti "voluntari" pentru şcolarizarea rromilor.136 din Ferentari. cât domnul Ilie Pipoi a funcţionat pe acest post (până la detaşarea sa din Ministerul Învăţământului la Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti. absolventă a Facultăţii de asistenţă socială a Universității Bucureşti). Proiecte similare s-au înregistrat şi în alte localităţi. la iniţiativa domnului Ion Vasile. de asemenea. domnul Ion Ionel. 83 Bobești (comuna Glina. rrom. în 2002. Gheorghe Sarău (care lucra în Ministerul Învăţământului la Direcţia de Relaţii Internaţionale). la nivelul claselor I-IV. fiind legate de şcolarizarea şi de alfabetizarea copiilor şi tinerilor rromi. în urma demersurilor întreprinse de d-na învăţătoare Mirena Cionca . la Şcoala nr. şi al Secretarului de Stat din acea vreme.şi activistul rom. absolvent de liceu. în septembrie 1992). în prezent redactor al emisiunilor TVR "Din viața rromilor". unde orele de limba şi literatura rromani au fost ţinute. Octavian Stoica. de a se trece la studiul experimental al limbii şi literaturii rromani ca limba maternă (câte 4 ore/săptămână). Ilie Pipoi. din septembrie 1994 şi până în anul 1998. poetă. Timiş). absolventă a clasei de învăţători rromi a Şcolii Normale din Bucureşti. absolventă a clasei de învăţători rromi a şcolii Normale din Bucureşti. şi a secţiei ―engleză – limba rromani‖ a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine Bucureşti). căci. şi de metodistul pentru şcolarizarea rromilor. un experiment similar a fost întreprins la Şcoala nr. metodistul Ministerului pentru predarea limbii rromani şi pentru şcolarizarea rromilor a fost prof. în paralel. I.. promoţia 1995). traducătoare a Evangheliei după Matei. cu concursul domnului inspector pentru rromi. la Şcoala "ROMROM" afiliată Şcolii nr.Din păcate însă.din septembrie POSDRU/ 83/5. al domnului Nikolaus Kleininger.2/S/55695 314 . din anul 1997. la iniţiativa şi perseverenţa d-rei învăţătoare Mihaela Zătreanu (rromi. de pildă. pentru orele de limba şi literatura maternă rromani a fost încadrat dl Constantin Lucian. apoi. şi numai în judeţele Dolj şi Olt . rezultatele excelente obţinute de aceste tinere cadre didactice la "Şcoala Rut". în septembrie 1994) activitatea Ministerului a fost sprijinită de unii metodişti cu şcolarizarea rromilor. din Sântana (jud. Aşa. domnul Romulus Pop. nu s-a perseverat şi în direcţia studierii limbii rromani de către elevii rromi interesați în acest sens. clasele înfiinţate de soţii Ovidiu şi Viorica Filipescu din cadrul acestei Biserici.Dorot. în urma restructurării schemei de funcţionare a Ministerului Învăţământului. Arad). Sporadic . pentru sprijinirea şcolarizării "copiilor străzii" (între aceştia fiind şi copii rromi din cartier). cu începere din anul şcolar 1992/1993. Maria Constantinescu-Codruț a preluat suplimentar atribuţiunile privind educaţia rromilor (din toamna anului 1990 şi până la venirea în Minister a domnului Ilie Pipoi. în anul şcolar 1993/1994. au fost sprijinite şi proiectele de şcolarizare şi de alfabetizare a copiilor şi tinerilor rromi.6 din Caracal. sectorul 5 (Bucureşti). din judeţul Vâlcea. din etnia rromilor.Iovan (rromi. promoţia 1996. ca profesorul Biră Mitrică . absolventă de liceu şi a cursului facultativ de limba rromani organizat de Universitatea din Bucureşti.cât doamna inspector de specialitate dr. directorul de atunci al Direcţiei Învăţământ pentru Minorităţi Naţionale. la Şcoală Variaş (din jud. la Şcoala "Căminul Phillip" (de asemenea în Cartierul Ferentari). şi a încurajat extinderea unor astfel de iniţiative. de d-na Carmen State (rromi. Dar preocupările de introducere a studiului limbii şi literaturii rromani la grupe şi clase cu elevi rromi au constituit doar o parte din obiectivele Ministerului Învăţământului. iar. insp. Astfel. profesorul rom cu gr. ca. iniţial. De activitatea din Minister pentru şcolarizarea rromilor . au fost oficializate. În continuare. ulterior. jud. de ex. Din septembrie 1990 şi până în luna mai 1998.  Numirea de metodişti pentru şcolarizarea rromilor şi pentru studiul limbii rromani Paralel cu organizarea claselor pentru studiul limbii şi literaturii rromani şi cu proiectul de formare a învăţătorilor pentru rromi. la solicitarea Bisericii Baptiste "Providenţa" din Bucureşti – Cartierul Ferentari.pentru o foarte scurtă vreme.

cu o schiţă a "Morfologiei dialectului vlah de varietate românească al limbii rromani" (p. În fapt. în şcolile în care se studiază limba şi literatura rromani.1992/1993. în mod oficial. univ. internaţional al limbii rromani şi la introducerea sa. două programe şcolare pentru studiul limbii şi literaturii rromani. şi de alte catedre de profil ale Universităților din Cluj. La nivel universitar  Debutul programului de "discriminare pozitivă". metodist Gheorghe Sarău: • Mic dicţionar rom – român (Bucureşti. oficiale ori auxiliare.). dr. Ioan Aluaş. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.. şi până la venirea domnului Gheorghe Sarău ca inspector pentru limba rromani în mai 1998 . Camelia Stănescu şi Mihaela Zătreanu. Vakărimata. programul fiind preluat. a fost elaborat de Gheorghe Sarău. Vasile Burtea. Ministerul Învăţământului a procedat la recunoaşterea Alfabetului oficial.la iniţiativa Catedrei de asistenţă socială a Universităţii Bucureşti.2/S/55695 315 . Clasele a II-a – a IV-a. a doamnei prof. pentru prima dată în învăţământul superior românesc. Gheorghe Sarău. publicată tot la sugestia directorului Editurii Didactice şi Pedagogice. dl. Pe baza acestora. Elena Zamfir. univ.) şi Gheorghe Sarău [Ministerul Învăţământului].A. Iaşi. • Manual de comunicare în limba rromani. Programa de limba şi literatura rromani pentru clasele de învăţători ale Şcolilor Normale (clasele IX-XIII). Gheorghe Sarău.1994. dr.081 (16 p. 44.2. a profesorului de la UBB Cluj Napoca. de etnie rromă. 39910/1994 (23 p. prof. • Limba rromani (ţigănească). la dată de 16 octombrie 1992. Manual pentru clasele de învăţători rromi ale Şcolilor Normale. domnul Mihai Golu .  Elaborarea instrumentelor de lucru şcolare În anul 1990. 2. destinat elevilor rromi care studiază limba maternă rromani la clasa I. Nadia Anghelescu – şefa de atunci a Catedrei de Limbi şi Literaturi Orientale. 1992. cu începere din anul universitar 1992/1993 . Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică R. cu nr. a apărut abia în iunie 1996. dr. când domnul Ilie Pipoi trece ca inspector pentru rromi la ISMB. prof. Organizarea acestui curs a fost posibilă numai cu concursul. de către prof. univ. prin ţinerea.a vizat alocarea a 10 locuri distincte pentru candidaţii rromi la secţia de asistenţă socială a Universității Bucureşti. comun. Constantin Floricel. aprobată cu nr. a unui curs "facultativ" (opțional) de limba rromani. înțelegerea şi perseverenţa câtorva reputaţi dascăli ai învăţământului superior românesc: prof. a lect. Manualul a fost publicat la sugestia directorului Editurii Didactice şi Pedagogice R. 187 p.ca sarcini suplimentare. Timişoara). insp. a fost iniţiat studiul limbii rromani la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti. În perioada 1991-1994. univ. 240 p.  Organizarea cursului facultativ (opțional) de limba rromani Începând cu anul univ. dr. cu sprijinul ministrului din acea vreme.25-81). – dl. de către prof. Constantin Floricel. din anul universitar 1993/1994. dr. de către Direcția Organizarea Activităţii şcolare – Serviciul pentru Minorităţi.. 1995. s-a trecut la conceperea primelor instrumente de lucru şcolare. univ. • Culegere de texte în limba ţigănească. au fost elaborate. 188 p. 1994.A. ca restanţă din planul editorial pe anul 1995 al unei alte minorităţi. dl. Editura Kriterion.s-au ocupat inspectoarele Maria Constantinescu – Condruţ şi Vieroslava Timar. de metodistul prof. aprobată. Programa şcolară pentru studiul limbii şi literaturii rromani (clasele I-XIII). Lucia POSDRU/ 83/5. aprobate de Ministerul Învăţământului (Gheorghe Sarău [Ministerul Învăţământului şi Științei]. în anul 1997 şi publicat în anul 1998. Culegerea. Tékstonqo lil p-i rromani chib (vaś i II-to – IV-to klàse).

respectiv. iar pentru reglementarea statutului acestui curs şi pentru remunerarea profesorului Gheorghe Sarău a fost nevoie de intervenția energică a rectorului din acea vreme. cu începere din anul universitar 1996/1997. De asemenea. Acest curs.  Structurarea unei Catedre de indianistică în cadrul Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din Universitatea Bucureşti În urma a trei oferte succesive. Ministerul Învăţământului a acordat consimţământul juridic necesar la constituirea organizaţiilor rrome. cu câteva excepţii. Organizaţia Femeilor Ţigănci din Banat (la iniţiativa doamnei prof. Salomeea Romanescu). de etnie romă) Din păcate. care s-a continuat până în anul 2001 . Aceste colaborări s-au concretizat în sprijinul acordat Bisericii Baptiste "Providenţa" din cartierul bucureştean Ferentari în vederea afilierii Şcolii "Rut" iniţiate de soţii Ovidiu şi Viorica Filipescu la rețeaua şcolară oficială. hindi. prof. prin alternanţă. pedagogie. în privinţa proiectelor şcolare derulate de această organizaţie non-guvernamentală în reţeaua şcolara de stat. adică din 2 în 2 ani pentru fiecare secţie. Emil Constantinescu. prin acţiunile întreprinse de Institutul Intercultural din Timișoara (coordonator Călin Rus)şi de Organizația Tânăra Generaţie a rromilor din Bucureşti (coordonator Costel Vasile). Pentru cele două secţii (B.Wald. ai Facultăţii de Litere din Bucureşti (12 studenţi gaje şi o studentă din etnia rromilor. Iancu Fischer – decanul. cum ar fi: Organizaţia Tinerilor Studenţi rromi din România (iniţiată de studentul rrom Emilian Niculae). secţia hindi (ce avea astfel şansa să fie reluată după o întrerupere de 2 ani) şi hindi-romani. respectiv. între cursanţi s-au numărat şi studenţi de la facultăţile de sociologie. din Craiova (în aprilie 1996) şi din Bucureşti (în aprilie 1996). prin colaborările cu Romani CRISS (coordonator Gheorghe Nicolae). teatru etc. istorie. iar din anul universitar 1997/1998. nu s-a reuşit o mai bună conlucrare între Ministerul POSDRU/ 83/5. în anul 1997. hindi-romani) au fost acordate cifre de şcolarizare (anual. unde să funcţioneze. dr. s-a deschis şi secţia hindi-romani. a unei secţii de indianistică (hindi . al Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din Universitatea Bucureşti. de etnie romă Letiţia Mark şi a doamnei învăţătoare Mirena Cionca – Iovan. reputat indo-europenist. care a reuşit să spulbere pseudopretextele de ordin juridic şi financiar invocate de unii funcţionari ai Universităţii. în mai 1996. teologie. drept. câte 7-10 locuri). muzică. dar fiind deschis şi altor studenţi ai Universităţii sau din alte institute de învăţământ bucureştene şi din străinătate. Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti a îmbrăţişat. însă.2/S/55695 316 . 2. respectiv B. în acea vreme. în urma examenului de admitere din toamna anului 1997. ideea structurării unei Catedre de indianistică. Așa. de pildă.limba rromani) – şi s-a adresat studenţilor de la secţiile de limbi străine.chiar şi după înfiinţarea. În anul universitar 1997/1998. celor de la Facultatea de Filologie română. dr. Gheorghe Sarău Universităţilor din Constanţa (în octombrie 1991). dintr-o lipsă de tact de ambele părţi şi din pricina unor vicii de organizare a acţiunilor în comun (colaborări. invitaţii etc. uneori din cauza unor mentalităţi învechite din partea administraţiei şcolare teritoriale. La nivel nonguvernamental Ministerul Învăţământului a conlucrat în câteva acţiuni şi proiecte cu unele instituţii nonguvernamentale. de asemenea. Organizaţia Tinerilor rromi din România (condusă de domnul Costel Vasile). univ. şi prof. prin alternanţă. celor care activează în domeniul rrom în cadrul unor organizaţii nonguvernamentale. secţia B. psihologie. s-a redeschis secţia B. univ.3. hindi. jurnalistică. Astfel. lansate de către prof. indianistică (hindi-romani) a fost frecventată de 13 studenţi ai Facultăţilor de Limbi şi Literaturi Străine. lansate în preajma derulării acţiunilor respective).

de pildă. un tiraj de 4200 de exemplare comandate pentru ca Editura Didactică şi Pedagogică să poată convinge Ministerul ca să trimită manuscrisul la tipar. pentru ca elevii rromi să nu intre în competiţie cu cei români la repartizarea lor în învăţământ. puse în calea autorului. Constanţa. care. de la aceeaşi Şcoală Normală din Bucureşti. cu prilejul bacalaureatului. Exemplele sunt cu mult mai multe (ca. diplomaţie. univ. nu ne vom referi la faptul că titulatura lucrării a fost"cosmetizata" în fluxul editorial. Ilfov. transmis de către Guvernul României de atunci în toate departamentele din subordine spre respectarea lui). POSDRU/ 83/5. în timp ce pentru elevii de la clasa paralelă de învăţători bulgari. iar ideea elaborării de către acelaşi autor a manualului de Limba rromani şi a Culegerii de texte în această limbă a aparţinut unei alte persoane din afara sferei de decizie a politicilor educaţionale. au fost înlăturate doar graţie sprijinului unui factor decizional (un manager. Paradoxal. sistematice. la vremea aceea. de către şeful de serviciu din Direcţia de Minorităţi (dl. invocându-se inexistenta unei cifre de şcolarizare pentru rromi. Maramureş. de multe ori contaminată de resentimente naţionaliste de proastă orientare locală. Sprijinul Ministerului Învăţământului a fost. invocându-le ca repere importante în ilustrarea politicii normale de sprijinire a învăţământului în limba rromilor. de pildă. prof.4. cel legat de tergiversarea publicării Culegerii de texte în limba rromani/ţigănească". autorul nefiind sprijinit şi nici apărat de către autorităţi când "România Mare" considera acest dicţionar "o diversiune antiromâneasca" (în nr. după un tribut de energie şi de insistenţă plătit de fiecare dată de către autor (timp de câte 2 ani de zile de demersuri pentru fiecare din cele două manuale şcolare). publicarea manualului similar s-a produs fără dificultăţi într-un tiraj confidenţial de numai 180 de exemplare. Alteori. de învăţământ în limba (sau ore de limba maternă). care îşi petrecuse copilăria alături de copiii rromi într-o casă de copii. anume. Matei Heckel. după realizarea lor. 128 din 18 decembrie 1992. Constantin Floricel. umilinţe etc. pentru manualul destinat elevilor rromi au fost necesari 2 ani de amânări ridicole. cel legat de "ajustarea" promovabilităţii elevilor rromi de la clasa de învăţători din cadrul Şcolii Normale din Târgu Mureş la examenul de limba româna.H (O3)/169/1995. managerul editorial. inoportunitatea publicării unui astfel de instrument de lucru. Aşadar. dar absolut toate realizările deosebite prezentate mai sus au fost însoţite. implicit. şi leau apropriat sistematic.Învățământului şi organizaţiile non-guvernamentale în direcţia grefării în reţeaua şcolară a unor proiecte ale organizațiilor non-guvernamentale (in jud. mai cu seamă atunci când făceau obiectul unor rapoarte oficiale destinate unor foruri externe. dr. prin schimbarea sintagmei "Culegere de texte în limba romani" în "Culegere de texte limba ţigănească" (conform a anacronicului Memorandum al Ministerului Afacerilor Externe nr.16). autorul fiind obligat sa strângă. prin efort propriu. acţiunile bine iniţiate de factorul central (ministerul) au fost boicotate de către reţeaua şcolară. a găsit soluţia salvatoare ca acest manual să apară. deci. de multe piedici din partea unor factori decizionali. ci vom reclama aceleaşi oprelişti interne. Arad. în fapt. tardiv. Este simplu de observat că era absurd sa se invoce. la vremea aceea). mulţi elevi rromi au pierdut examenul de bacalaureat. deşi le-au frânat intenţionat.2/S/55695 317 . din nefericire pentru cei care au investit energie şi bună credinţă în realizarea lor. 2.. de asemenea. cu concursul Editurii Kriterion. Publicarea de către Gheorghe Sarău a Micului dicţionar rom-român s-a făcut. Căci. inexistenta unei cifre de şcolarizare în cazul unei etnii care până în 1990 nu beneficiase. Olt etc. Dificultăţi şi mentalităţi înregistrate în perioada de referinţă din perspectiva actului decizional. care. Ne vom opri asupra unui alt caz. p. când.). după un tribut de energie.).

2/S/55695 318 . şi. mai îngrijorător. de multe ori bine gândite.Aceste exemplificări – ce ar putea fi taxate ca frizând emoţionalul – nu erau întâmplătoare. erau receptate la nivel local de factorii şcolari sau. Ele probau modul circumspect în care deciziile centrale. ce aveau menirea de a fi ei înșiși avangarda ideilor novatoare în domeniul învăţământului pentru rromi. POSDRU/ 83/5. chiar de către cei centrali.

acela de acordarea unor locuri distincte în universităţi tinerilor candidaţi rromi. Kötö József. Gheorghe Sarău. G. inspectorul pentru limba rromani şi rromi. NOI ABORDĂRI DEMARATE ÎN ANUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT 1998-1999 Odată cu numirea ministrului prof. astfel încât deciziile luate de Ministerul Educației şi de Direcţia ―Minorităţi‖ au început a fi nuanţate din perspectiva cerinţelor concrete şi particulare ale comunităţilor de rromi. REVOLUŢIONAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PENTRU RROMI. iniţiat cum s-a arătat mai sus. La nivelul învăţământului superior  Formarea unei tinere intelectualităţi rrome. prin Ordinul nr. univ. Între primele direcţii strategice ale MEN din anul de învăţământ 1998/1999 amintim: 3. şcolari. de la Direcţia de Relaţii Internaţionale din Ministerul Învăţământului. 430/25 aprilie 2001 (ulterior revizuită prin H. Andrei Marga la conducerea Ministerului Educaţiei Naţionale. Murvai László.se transferă. dar şi cu alte ONG-uri nerome care sprijină şcolarizarea rromilor. aprobată prin H.ca recunoaştere a activităţii sale anterioare de metodist şi de promotor al limbii rromani .1. dl. de ministrul Andrei Marga. Din luna iunie 1998. nr. din anul 1998. prin DMPN (Departamentul pentru Minorităţi Naţionale) şi Oficiul Naţional pentru rromi. studenţi. Programele strategice ale Ministerului Educaţiei Naţionale privind învăţământul pentru rromi. anume. să se realizeze în mod continuu prin consultări directe cu liderii rromi. alături de structurile guvernamentale creionau. gândesc şi propun spre aprobare ministrului Andrei Marga. Un al doilea principiu a fost acela de a se iniţia programe strategice de lungă durată. liceeni. împreună cu alte noi proiecte ce se vor dezvolta să contribuie la consolidarea osaturii strategiei generale a Ministerului Educației în domeniul şcolarizării rromilor (preșcolari. Transpunerea în practică a acestui principiu a început. acela de a se gândi şi de a aplica împreună cu rromii programele destinate lor.1.1. Aceste ţinte strategice apăreau în contextul în care Guvernul. noul Secretar de Stat pentru minorităţi. Iniţiative la nivelul Ministerului Contextul. crearea de modele de intelectuali rromi Primul program strategic al Ministerului. menţionăm: 3. Dintre programele şi acţiunile de succes destinate învăţământului pentru rromi. cu aprobarea Secretarului de Stat Béres András şi cu sprijinul „Partidei rromilor". reînnoite anual.2/S/55695 319 . în perioada mandatului său (decembrie 1997 – decembrie 2000) se înregistrează o etapă nouă. demarate în anul de învăţământ 1998/1999. respectiv a celui destinat rromilor. principalele direcţii strategice ce vizau reforma învăţământului pentru rromi. 522/19 aprilie 2006). şi noul director general al Direcţiei Generale Învăţământ în Limbile Minorităţilor Naţionale. cu începere din anul universitar 1992/1993. dr. a cărui a activitate s-a derulat între 1998 şi aprilie 2001). Cu începere de la data de 1 mai 1998. au avut la bază un prim principiu general. adulţi).3. Prin acest ordin s-a extins numărul POSDRU/ 83/5. 3577. domnul Gheorghe Sarău . care. simplu. în Direcţia Învăţământ în limba germană şi în alte limbi (Direcţia «Minorităţi») din acelaşi minister. a avut ca scop consolidarea unui program mai vechi al Ministerului. cu ONG-urile rromilor. G. ca inspector pentru învăţământul în limba rromani. la propunerea Catedrei de asistenţă socială a Universităţii din Bucureşti. dl. demarat în 15 aprilie 1998. de reformare a învăţământului în general. o viziune strategică guvernamentală pentru rromi (a se vedea Subcomitetul Interministerial pentru rromi. prin concurs. ce avea să se concretizeze în Strategia guvernamentală pentru Îmbunătăţirea situaţiei rromilor. împreună cu societatea civilă romă (partener Graal).

cu începere din anul universitar 1998/1999. Ministerul acordând 10 locuri distincte în acest scop.2. cu sprijinul acordat de Partida rromilor (Nicolae Păun şi Gheorghe Ivan) şi de alţi lideri rromi (Vasile Ionescu). La nivelul învăţământului preuniversitar  Crearea infrastructurii umane specifice la nivelul celor 42 de inspectorate şcolare judeţene. 29 467/23. 1999 privind Metodologia organizării concursului pentru ocuparea postului de inspector pentru rromi şi Ordinul MEN nr. cu termen scadent de îndeplinire 1 iulie 1999. M. cu prilejul primului seminar de lucru al acestora (organizat de PER la Târgu Mureş).03. Sibiu. în condiţiile în care Ministerul emisese în acest scop şi alte acte conexe: Nota nr. între 19 iulie – 10 august 1999. respectiv la specializările franceză/engleză . iar numărul universităţilor a crescut şi el. Din păcate.1999 privind încadrarea prin concurs a inspectorilor rromi/pentru rromi. timp de o lună. s-au regăsit şi tineri rromi absolvenţi de liceu cu diplomă de bacalaureat. au fost admişi 8 tineri rromi la specializările română – rromani (6 studenţi). între 29 mai -1 iunie 1999. prima Şcoală de vară de limba şi metodica predării limbii rromani. pentru celelalte judeţe fiind nevoie de intervenţii punctuale ale Ministerului. cu sprijin financiar preponderent primit de la DPMN – Guvern (cazare şi masă) şi de la FSD Bucureşti (remunerarea profesorilor). În urma examenului de admitere (organizat în două sesiuni.  Structurarea unui corp profesoral rom la nivel naţional Direcţia Generală Învăţământ pentru Minorităţi Naţionale (prin inspectorul Gheorghe Sarău) şi FSD Bucureşti (prin responsabila pentru programele privind şcolarizarea rromilor. limba şi literatura rromani". a constituit un alt program strategic de succes al Ministerului. ce au fost cooptaţi. Horia Dan Mazilu) propun ca. din septembrie 1999. de la 4 la 9 (apar 5 universităţi noi: Craiova. Braşov. dna Simona Botea) au organizat.rromani (2 studenţi). În cadrul acestui seminar s-a elaborat fişa de lucru a inspectorului pentru şcolarizarea rromilor. primul seminar naţional de reperare a cadrelor didactice rome şi de motivare a acestora de a sprijini învăţământul pentru rromi.de locuri . nr. se solicita inspectoratelor şcolare judeţene să numească prin concurs ori cu delegaţie câte un inspector şcolar rom pentru problemele legate de şcolarizarea rromilor. să lucreze în învăţământ. ca profesori necalificaţi de limba maternă rromani. POSDRU/ 83/5. Prin Ordinul 3363/1 martie 1999. Pe lângă absolvenţii rromi ai Şcolilor Normale.rromani) demarată în anul univ. 1999 referitor la aplicarea O. dr. desfăşurată la Satu Mare. 4219/18. după absolvirea şcolii de vară.N. la 149 – .08. doar judeţele Iaşi şi Hunedoara au respectat termenul. prin numirea a câte unui inspector însărcinat cu învățământul pentru rromi. 1997/1998. în total. 3. în septembrie şi octombrie 1998).  Formarea unei reţele de profesori rromi pentru predarea limbii rromani şi a istoriei rromilor Din rândul participanţilor la primul seminar de identificare a cadrelor didactice rome. să se aprobe înfiinţarea unei secţii de sine stătătoare ―B. ca urmare a stăruinţelor inspectorului Gheorghe Sarău. existau deja cei 42 de inspectori responsabili (26 rromi şi 16 nerromi). Între cursanţi. La data de 20 octombrie 1999. 3363/01. la data respectivă. decidenţii Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din Bucureşti (d-na decan Sanda Râpeanu şi şeful de catedră Viorel Bageacu) şi ai Facultăţii de Litere (dl.2/S/55695 320 .03. în locul secţiei de indianistică (hindi . la Predeal. Constanta şi Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Bucureşti). au participat şi cadre didactice rome existente în sistemul educaţional înainte de anul 1990. de către Minister Universităţilor Bucureşti. prof.august 1998. Iaşi şi Timişoara.1.de la 40 de locuri acordate anual. Cluj.E. 60 aveau să urmeze.  Cultivarea limbii şi literaturii rromani la nivelul învăţământului universitar În perioada mai .

indiferent de formaţiunea politică sau de tipul organizaţiei.cum au fost Inspectoratele Şcolare Judeţene Ialomiţa. în cooperare cu Societatea Biblică Interconfesională din România. în mod curent.  Structurarea unei rubrici pentru învăţământul destinat rromilor. prin cooptarea profesorilor formaţi în cadrul primei şcoli de vară. De asemenea. din vara anului 1999 au început a fi recompensaţi şi elevii care studiau şi ore de limba maternă rromani în diferite judeţe (Tabăra Tuzla. de pildă: Inspectoratele Şcolare Judeţene Vrancea şi Vâlcea) sau parţial (după repetate intervenţii ale Ministerului Educației Naţionale). De asemenea. la ONG-uri şi activiştilor rromi din ţară şi din străinătate etc. liceal. numărul elevilor care au ales studierea celor 3 . au fost solicitate date îndeosebi cele ce priveau resursa umană romă din învăţământ ori potenţialele cadre didactice (cu liceu şi bacalaureat) .  Constituirea unei baze anuale de date privind învăţământul destinat rromilor (la nivel preşcolar. autori: Camelia Stănescu şi Gheorghe Sarău) sau au fost editate de Minister (publicarea. limba rromani era studiată doar de cei 55 de elevi de la clasele de ―învăţători rromi‖ ale Şcolilor Normale din Bucureşti. respectiv Programa destinată studiului istoriei şi tradiţiilor rromilor (la clasele a VI-a – a VII-a). Mehedinţi. într-o rubrică îngrijită de Gheorghe Sarău (www. promptitudine şi disponibilitate . dacă în anul şcolar 1990/1991. elaborat în 1997). din septembrie 1999. fie au răspuns superficial (ca.  Cultivarea limbii rromani prin activităţi extraşcolare Dacă în anul 1998. care a fost distribuit pe cale electronică în inspectoratele şcolare. s-a elaborat. şcolar. Mureş. Bihor -. cum au fost lucrările auxiliare şi manualele şcolare apărute în parteneriat (Manualul de alfabetizare pe tematică biblică "Po but dud". pentru o fluidizare a informaţiei vizând facilităţile create de Minister pentru învăţământul adresat rromilor şi pentru a se pune la îndemâna inspectorilor rromi şi a inspectoratelor şcolare judeţene.4 ore săptămânale/clasă a crescut spectaculos. care s-au detaşat prin seriozitatea proiectelor şi a programelor derulate sau care deţineau astfel de informaţii şi s-a intensificat sprijinul reciproc în vederea concretizării obiectivelor şcolare comune. Bacău şi Tg. "Buletinul informativ interactiv privind învăţământul pentru rromi".ro).  Elaborarea şi publicarea de instrumente de lucru pentru limba rromani. la data aceea. Direcţia ―Minorităţi‖ a propus Ministerului recompensarea copiilor rromi din programele iniţiate de organizaţiile ―Wassdas‖ şi ―Asociaţia Femeilor Ţigănci din Banat‖ cu participarea gratuită în tabere desfăşurate pe perioada vacanţei şcolare de vară. din anul şcolar 1998/1999 şi. POSDRU/ 83/5. din acel moment.edu. începând din luna octombrie 1999. ulterior. Mureş. rome şi nerrome. în acest scop. dar aprobată de Minister abia în anul 1999.de la liderii rromi. a ONG-urilor un instrument interactiv rapid de lucru. concepută de domnul Liviu Cernăianu în anul 1998. dacă din anul şcolar 1992/1993 limba rromani a început să fie studiată la nivelul claselor I . configuraţia unităţilor şcolare în care se desfăşura învăţământul pentru rromi – la nivel guvernamental şi neguvernamental – cât şi alte date utile au început a fi stocate. date privind programele de şcolarizare a copiilor şi a tinerilor romi de la ONG-uri. privind şcolarizarea copiilor rromi. 1999). Date similare au fost solicitate şi inspectoratelor şcolare judeţene. din acel moment şi până în prezent. fie au răspuns cu profesionalism. pe pagina de Internet a Ministerului. care. Consolidarea studiului limbii materne rromani în şcoli Astfel. în 1998.IV de 368 de copii rromi. Datele concrete.2/S/55695 321 . a Manualului de comunicare în limba rromani pentru anul I de studiu. superior) S-au solicitat.

Ambasadele Franţei. rromani Union (Germania). 3. şi pe baza acestor propuneri Ministerul Educaţiei Naţionale a emis două ordine de o importanţă deosebită pentru învăţământul adresat rromilor la nivel preşcolar. Marii Britanii şi Germaniei la Bucureşti ş. Acte normative emise pe baza propunerilor făcute de parteneri În anul 1998.2.Guvernul României. Fundaţia "Phoenix" Bucureşti. 4562/16 sept. «Caritas ―Satu Mare. ―Rromani Baxt‖ Paris ş. guvernamentale şi interguvernamentale. Asociaţia Femeilor Ţigănci din Banat. numărând doar câţiva parteneri ("Romani Criss".ASTRA (Asociaţia Studenţilor şi Tinerilor rromi Antirasişti). şcolar. cu prilejul unor întâlniri (primirea la Ministerul Educaţiei Naţionale a reprezentanţilor Asociaţiei Studenţilor şi Tinerilor rromi Antirasişti. MEDE.2. Şcoala "Rut" de pe lângă Biserica Baptistă "Providenţa". 5083/26 noiembrie 1998). Asociaţia Femeilor Rrome din România. participarea inspectorului pentru limba rromani la ―Seminarul global‖ de la Sibiu –iniţiat de Romani CRISS .şi la cel de la Arcuş – organizat de Partida rromilor.1.a.). Partida rromilor. Institutul Intercultural Timişoara.a.3. a organizaţiilor rromilor şi a Partidei rromilor. din mai 1998 a fost deschisă larg poarta colaborării cu organizaţiile neguvernamentale. au fost concentrate propunerile venite din partea rromilor.2. Fundaţia "Vassdas". DPMN . (ASTRA). POSDRU/ 83/5. Fundaţia "Căminul Phillip". Şatra . FSD Bucureşti. Acţiuni ale Ministerului derulate cu organizaţii partenere rome şi nerrome 3. FSD Cluj Napoca – CRCR. liceal şi universitar (Ordinele MEN nr. GLAR (Grupul de Lucru al Asociaţiilor rromilor). Mureş.). Colaborarea cu ONG-urile Dacă în perioada 1990-1997 Direcţia Generală Învățământ pentru Minorităţile Naţionale şi Ministerul Educaţiei în general s-au dovedit circumspecte în colaborarea cu ONG-urile în şcolarizarea rromilor. demarând noi colaborări în 1998/1999. ambele în septembrie 1998 ş.2. AIDROM Bucureşti.a. 1998 şi nr. cum au fost: Salvaţi Copiii.2/S/55695 322 . PER Tg.

în perioada menţionată. ca profesori de limba rromani sau/şi de istoria şi tradiţiile rromilor în şcolile aflate în comunităţile lor de reşedinţă. au fost admişi şi 50 de cursanţi rromi. iar pentru anii universitari 2004/2005 şi 2005/2006 . Este de remarcat faptul că în anul şcolar 2002/2003 un număr de 15 708 copii rromi (din cei 158. Fundaţiile Providenţa şi Noroc).profesori de limba rromani. în anul 2003 – 1998 locuri. Ed.. au fost acordate 1350 de locuri. În anul 2002. Acordarea de către Minister a unor locuri distincte de la bugetul de stat tinerilor rromi absolvenţi de liceu pentru admiterea lor în diferite facultăţi şi colegii universitare (programul. format din 3-4 ore săptămânale/clasă de limba şi literatura rromani POSDRU/ 83/5. Ed. iar din anul univ. pe profesorii lor. demarat timid în anul univ. în mod direct. iar în anii şcolari 2004/2005 şi 2005/2006 numărul acestora a crescut la aproximativ 2500 locuri anual. în cele 42 de judeţe funcţionează 16 inspectori rromi şi 26 nerromi (români. a posturilor de inspectori pentru şcolarizarea rromilor în structura inspectoratelor şcolare judeţene avea să-şi demonstreze utilitatea şi în continuare. C. o serie de măsuri şi direcţii strategice. în perioada 2000 . 2005/2006 Programul PHARE al M. au fost structurate şi continuate.. concretizate în programe educaţionale ce i-au avut ca beneficiari.. 1998/1999 la o cotă de 149 de locuri în nouă universităţi .2/S/55695 323 . Dacă la încheierea numirii acestora (în 12 octombrie 1999) existau 26 de inspectori rromi şi 16 nerromi. programele educaţionale pentru rromi ce s-au dovedit eficiente anterior anului 1998 şi a iniţiat noi măsuri: Instituirea. a finanţat 38 de burse pentru formarea de învăţători rromi la UBB Cluj Napoca.extins din anul univ. maghiari.Reprezentanţa UNICEF în România. în anul 2003/2004 . la admiterea în clasa a IX-a la licee şi şcoli de arte şi meserii. în momentul de faţă.128 elevi rromi care şi-au asumat identitatea romă şi frecventau şcoala) au ales curriculumul adiţional rom. alocate. în anul 2000.2004. 1992/1993 . care se ocupă de derularea la nivel judeţean a învăţământului pentru rromi. OSI Budapesta. în paralel. din anul 1999. de către Universitatea din Bucureşti (Departamentul de învăţământ deschis la distanţă CREDIS) în cadrul programului iniţiat de M. pe copiii şi tinerii rromi ori.avea să fie dezvoltat anual (pentru anul universitar 2002/2003 s-au acordat 393 locuri distincte.câte 398 locuri anual). pentru pregătirea institutorilor rromi . în parteneriat cu Universitatea Bucureşti şi CEDU 2000+. CRCR Cluj Napoca. În anul universitar 2005/2006. ca bursieri. cu taxă. La acestea se adaugă alte 450 de locuri. Cursanţii rromi la CREDIS activează. de către inspectoratele şcolare judeţene a unui număr de 420 de catedre de limba şi istoria rromilor. indirect. de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi de partenerii săi. Acest program a fost intensificat din anul şcolar 2001/2002. C. Acestea pot fi grupate în cinci mari sectoare de activitate: 4. Finanţarea. rromi şi nerromi. O parte din aceste locuri a vizat formarea de învăţători rromi în cadrul unor licee pedagogice.4. Ed. MĂSURI ŞI DIRECŢII STRATEGICE ALE MEC DIN PERIOADA 1999 – 2007 PRIVIND ÎNVĂŢĂMÂNTUL PENTRU RROMI ŞI PREDAREA LIMBII RROMANI În perioada de referinţă. Alocarea anuală de către Minister de locuri distincte pentru copiii rromi absolvenţi ai clasei a opta. Măsuri şi direcţii strategice proprii (derulate şi finanţate de MEC). Ministerul şi-a continuat. pentru profesorii rromi care predau aceste discipline în şcoli. un german şi un lipovean). C. în prezent (anul şcolar 2006/2007). în cadrul Programului pentru Învăţământul Rural (PIR).1.422 locuri repartizate unui număr de 39 de universităţi. Programul PHARE al M. cu sprijinul financiar ulterior şi al altor parteneri (preponderent .

de noi programe. de fapt. de ANT şi UNICEF în anul 2005. În anul şcolar 2004/2005. şi/sau istoria şi tradiţiile rromilor (3603 elevi). Din anul 2007.812 elevi. desfăşurată la mare şi organizată şi finanţată de Minister (între 1998 – 2002). din sept. Călăraşi). la aceeaşi şcoală. În anii şcolari următori. cu finanţarea UNICEF. Guvernul a extins.176 elevi rromi (de la nivel preşcolar. Timiş. cât şi publicarea de manuale noi (5 titluri în 2005. la iniţiativa dir. respectiv de Autoritatea Naţională pentru Tineret – ANTTS – ediţiile din anii 2003 şi 2004. din cei 25. a V-a – a VIII-a. şcolar. câte o nouă clasă I a trecut la învăţământ integral în limba maternă rromani.T. pentru prima dată în sistemul educaţional din România. 14. din septembrie 2002. la iniţiativa organizaţiei S.525 elevi rromi care studiază limba şi istoria rromilor. În anul şcolar 2003/2004. a IX-a şi cl.925 elevi). un număr de 24. din 39 judeţe. pentru limba rromani (cl. a fost înfiinţată o clasă cu predarea integrală în limba rromani. cl.2/S/55695 324 . programul demarând.un număr de 20 528 elevi rromi. în intervalul 1998 – 2005. cu concursul ISJ Timiş şi al MEdC. mai cu seamă din octombrie 1999. Tot din anul şcolar 2004/2005. jud. 2004.Odă Miloş Mihaela (absolventă a Colegiului CREDIS. 3 titluri în anul 2006). Să notăm.rromi şi nerromi. Revizuirea şi conceperea de programe şcolare de limba rromani (pentru cl. promoţia 2003).903 elevi din 243.– la clasele I – XII -. I – a IV-a (din care 70 învaţă doar în limba rromani).a VII-a). respectiv. se trece la experimentarea curiculumului bilingv rromani – român într-o grădiniţă cu elevi rromi căldărari de la Săruleşti (jud. iar în anul şcolar 2006/2007. de Minister şi de Partida rromilor în anul 2007. Din septembrie 2003. îndeosebi UNICEF (din 1998) şi organizaţia ―Salvaţi Copiii!‖ (1999). cu autori rromi. I – IV) şi de istoria şi tradiţiile rromilor (cl.008 elevi rromi studiau aceste discipline. pentru prima dată în învăţământul românesc. respectiv. la Şc. cu un număr de 420 de profesori (limba şi/sau istoria rromilor nu se predau încă în judeţul Neamţ).257 elevi şi/sau istoria şi tradiţiile rromilor. 60 elevi care au studiat în limba rromani toate disciplinele).Direcţia de Învăţământ în Limbile Minorităţilor Naţionale împreună cu organizaţii interguvernamentale. prevăzută la clasele a VI-a şi a VII-a). nr.500 sunt din cl. în 370 de şcoli şi licee din 41 de judeţe. au studiat limba şi literatura rromani (6. a V-a – a VIII-a. de Partida rromilor în 2006. gimnazial şi liceal) care frecventau şcoala şi au menţionat că sunt de etnie romă. acordarea şi în sistemul de învăţământ preprimar a unei gustări gratuite tuturor copiilor . de asemenea. Elaborarea.R. în anii 2003 şi 2004. guvernamentale ori ale societăţii civile. reeditarea şi finanţarea periodică a două manuale şcolare de limba şi literatura rromani de către Minister. 12 Măguri – Lugoj. o oră de istoria şi tradiţiile rromilor.A – Astra – Amare Romentza. Mihai Moldovanu (şi inspector pentru rromi la ISJ Timiş) şi a învăţătoarei rome Mocanu . din cei 183.250 – la cl. însoţit de recompensarea a 200 – 250 copii rromi evidenţiaţi la fazele locală.129 elevi rromi din 220. meniul acordat copiilor de grădiniţă şi elevilor din ciclul primar a fost îmbunătăţit.000 elevi cu identitate romă asumată au optat pentru studiul limbii rromani (3-4 ore săptămânale de limba şi literatura rromani 19. a X-a) şi în anul 2006 a Programei de limba şi literatura rromani pentru clasele a XI-a şi a XII-a. cultură şi creaţie romă. 750 la cl. a VI . în învăţământul primar (în urma intenselor demersuri întreprinse de Ministerul Educaţiei . a IX-a – a XIII-a şi 25 la grădiniţă). judeţeană şi naţională cu câte un loc în Tabăra de limbă. 4. POSDRU/ 83/5. între anii 2000 – 2006). Organizarea anuală de către Minister a unui Concurs naţional şcolar de limba rromani (şapte ediţii. În anul şcolar 2005/2006 un număr de 24.A. În judeţele Braşov şi Teleorman există câte un director de şcoală rom. 10. prin numeroase apeluri adresate forurilor guvernamentale cu drept de decizie).

 încadrarea şi menţinerea mediatorilor şcolari rromi formaţi în diferitele valuri ale megaprogramului (64 mediatori şcolari rromi pentru şcolile din cele 10 judeţe aflate în Proiect în anii 2003–2004. de asemenea la UBB Cluj Napoca. testat în anul şcolar 2005/2006. doar judeţele din cele 27 judeţe val III care au câştigat competiţia de proiecte (la nivel de ţ