You are on page 1of 3

Bună ziua!

Noi, echipa Interact, şi eu, ca membru reprezentativ, vă vom
readuce în atenţie câteva informaţii privind biografia, viaţa personală şi operele lui
Mihai Eminescu, alături de câteva citate care îi descriu atât condiţia de om, cât şi
de artist.
După cum sper că ştiţi, sau că măcar v-a fost amintit, Mihai Eminescu a fost
născut pe 15 ianuarie 1850, în Botoşani, fiind al şaptelea copil din cei 11 ai lui
Gheorghe şi Ralucăi Eminovici, pe numele ei de fată Juraşcu. Petrecându-şi
copilăria în Ipoteşti şi în Botoşani, în casa părintească şi prin împrejurimi, tânărul a
putut intra în contact cu oamenii şi cu natura, cel din urmă motiv fiind evocat mai
târziu în poezii precum „Fiind băiet păduri cutreieram” sau „O, rămâi”.
Între anii 1858 şi 1866 urmează cu intermitenţe şcoala la Cernăuţi,
terminând clasa a IV-a al cincilea dintr-un total de 82 de elevi. Acesta părăseşte
şcoala în 1863, revine ca privatist în 1865 şi pleacă din nou în 1866. Următorii trei
ani reprezintă anii de cunoaştere a poporului şi a limbii, a tradiţiilor şi obiceiurilor
româneşti şi deşi Mihai Eminescu intenţionează să îşi continue studiile, ajunge să
fie sufleor şi copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiali, iar mai apoi sufleor şi copist
la Teatrul Naţional unde îl va cunoaşte pe I.L. Caragiale.
Între 1869 şi 1872 poetul urmează Facultatea de Filozofie şi Drept unde
activează în cadrul societăţilor studenţeşti, începe colaborarea la „Convorbiri
literare” şi debutează ca publicist în ziarul „Albina”. Tot 1869 este făcută cea mai
cunoscută fotografie a lui, în piaţa Sf. Wenceslas, din Praga, de către fotograful Jon
Tomas. De asemenea, între 1869 şi 1870 acesta urmează, sau încearcă să urmeze
cu regularitate cursurile. După o pauză de un an, acesta se reînscrie în iarna dintre
1871 şi 1872, când urmează două semestre consecutive. Timp de doi ani Mihai
Eminescu este student extraordinar la Berlin, iar Junimea îi acordă o bursă, care e
însă condiţionată de obţinerea unui doctorat în filozofie. Deşi urmează cu
regularitate alte două semestre, Mihai Eminescu nu se prezintă la examene, iar în
perioada 17/29 ianuarie - 7 mai 1874, are loc o bogată corespondență între acesta
și Titu Maiorescu, în care cel din urmă îi propune să-și obțină de urgență doctoratul
în filozofie pentru a fi numit profesor la Universitatea din Iași. Pentru a reuşi să-şi
depună doctoratul, Ministerul Învăţământului îi trimite la Berlin suma de 100 de
galbeni.
Între timp, pe 1 septembrie este numit în postul de director al Bibliotecii
Naţionale din Iaşi, iar din familia lui, două surori se îmbolnăvesc de tifos la băile din
Boemia şi un frate, Şerban, s-a internat în spital prin intervenţia agenţiei române
din Berlin deoarece prezenta semnele unui alienaţii mintale.
Pe 15 iunie 1889, în zori, Mihai Eminescu se stinge din viaţă în sanatoriul
doctorului Şuţu, şi este înmormântat la Bucureşti, în cimitirul Bellu, sicriul lui fiind
purtat pe umeri de 4 elevi ai Şcolii Normale de Institutori.
În anul 1866 încep primele manifestări literare ale tânărului Eminescu,
survenite morţii profesorului său de română, Aron Pumnul. În această privinţă elevii
scot o broşură numită „Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti”, în care apare şi
poezia „La mormântul lui Aron Pumnul”, semnată M Eminovici. Iosif Vulcan îi

teiul lui Eminescu este un tei argintiu. iar ramurile sunt sprijinite în console. expediate cu mare întârziere. acesta începe să prelucreze literatură folclorică şi să lucreze la „Călin (file din poveste)” şi la „Luceafărul”. Ion Creangă. inteligenta. Frumoasa. blând și aspru. întâlnirea dintre el şi tânăra de 22 de ani reprezintă un moment de sensibilitate. Dialogul poetic al celor doi a fost strâns împletit cu cel epistolar. în 1872. prin versurile lui incomparabile şi prin delicatele ei notaţii poetice prin care îl chema. culta Veronica Micle i-a acordat geniului o asistenţă generoasă. iubit şi care au înfruntat situaţii potrivnice în drumul comuniunii lor. pe care îl va fi desăvârşit abia în 1881. Poetul îi răspunde însă printr-un număr considerabil mai mic de scrisori. vechi de circa 500 de ani.L. alături de diversele forme ale poeziei „Mai am un singur dor”. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist. după ce poetul îi trimite o scrisoare conţinând şi povestea lui Iacob Negruzzi. eleganta. Astfel. aceasta s-a învârtit timp de 17 ani în jurul Veronicăi Micle. nume care va fi adoptat mai târziu atât de poet. pe care Mihai Eminescu a întâlnit-o în Viena. așa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel și trist.schimbă numele tânărului în Mihai Eminescu. De-a lungul anilor. Deşi poetul le scrie parinţilor. Ca citate celebre despre Eminescu le voi menţiona mai întâi pe cel al lui I. Călinescu l-a scris în"Viaţa lui . plângându-se de lipsuri şi de faptul că boala îi cauzează o stare sufletească rea. fugind de oameni și căutându-i. Veronica scriindu-i poetului peste două treimi din totalul scrisorilor pe care acesta le primea. cât şi de alţi membri ai familiei. un alt motiv recurent în opera eminesciană este acela al teiului. împăcări. Însă realitatea este aceea că Eminescu nu îi poate asigura Veronicăi stabilitatea financiară şi condiţiile de viaţă pe care aceasta şi le dorea şi invocă pretexte pentru a-şi justifica drama morală. rămas gol în urma putrezirii.Caragiale: „Așa l-am cunoscut atuncea. Trunchiul teiului. dusă până la sacrificiu. nepăsător ca un bătrân stoic și iritabil ca o fată nervoasă. nefericită pentru om!” şi pe cel pe care G. lăsănd astfel în urma sa o vastă creaţie literară. Eminescu justifica aceste întârzieri prin primirea neregulată a corespondenţei şi prin obligaţiile de muncă pe care i le impunea munca în redacţia „Timpul”. Pe lângă „îngerul blond” reprezentat de Veronica Micle. În numerele din 1 şi 15 noiembrie ale revistei „Convorbiri literare” se tipăreşte povestea „Făt-Frumos din lacrimă”. a trebuit să fie plombat cu mortar și consolidat cu manșoane (cercuri) de metal. mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit totdeauna de toate. aci apoi lacom de plăcerile vieții. răspunde chemărilor lui. aci de o abstinență de pustnic. în care se conturează aspiraţiile celor doi visători care s-au admirat. comunicări de însingurare şi tristeţe. vine deseori să-și adune gândurile sau să discute cu bunul său prieten. prietenia celor doi fiind una pasională năvalnică şi convergentă. Cât despre viaţa personală şi amoroasă. denumit ulterior şi „teiul îndrăgostiţilor” este locul în care poetul îşi căută inspiraţia. nefastă. Acest copac. În 1873. alflat în Parcul Copou din Iaşi. notaţii în care îi aduce omagii sincere şi mărturiseşte rupturi în raporturile dintre ei. comunicativ și ursuz. Acest tei este cel mai vechi copac din Grădina Copou. între Mihai Eminescu şi Veronica Micle s-a închegat un dialog liric.

” .Mihai Eminescu” (1932). şi câte o stea va vesteji pe cer în depărtări. pămîntul românesc. Într-un final. Nici nu-i nevoie să fie la modă. pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsării pădure sau cetate. referitor la moartea poetului: "Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet. mi-ar plăcea să închei printr-un aforism de Mihail Mataringa: “Cică Eminescu nu mai e la modă. E suficient să rămână clasic. poate. pînă cînd acest pămînt să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale".