You are on page 1of 31

CARACTERISTICILE

FONEMELOR ÎN LIMBA
ROMÂNĂ
Psih. Principal PPS Ioana Dârjan

Fonetica este ştiinţa  care studiază sunetele
unei limbi.
 Fonologia limbii române stabileşte inventarul
de unităţi segmentale (vocale şi consoane) şi
unităţi suprasegmentale (accent, intonaţie) cu
valoare funcţională, caracteristic limbii române.
Totodată, ca în fonologia oricărei alte limbi, sînt
determinate seriile de sunete echivalente (alofone
) prin care se realizează fiecare fonem în parte.

    1.   VOCALELE sunt sunetele care  se pot rosti fară  ajutorul
altor sunete şi pot alcătui şi singure silabe. 
  În limba română există şapte vocale: a, ă, â (î), e, i, o, u

 

2. SEMI VOCALELE sunt sunete care se aseamănă cu vocalele, dar
nu pot  alcătui singure silabe şi se pronunţă la jumătatea intensităţii
unei voale. Ele  intră în alcătuirea diftongilor şi triftongilor şi sunt în
număr de patru: 
  e, i, o, u 
  e. i. o. u pot fi: 
  * vocale: erată, iritabil, orar, umăr; 
  *semivocale: seară, iar, soare, ouă. 
 
3.   CONSOANELE sunt sunete care se  rostesc cu ajutorul altor
sunete (cu ajutorul unor vocale) şi  nu pot alcătui singure silabe. 
  în  limba română există 20 de consoane: 
  b, c, c' (ce,ci), k' (che, chi), d,  f, g, g' (ge, gi), g' (ghe, ghi), h, l, m,
n, p, r, s, ş, t, ţ, v, z. 

o. . În general.w. în funcţie de poziţia în cuvânt sau în  silabă.u.q. Numai 19 litere sunt monovalente.x şi y) sunt plurivalente.g.   Coresponderita  literă-sunet  nu este în toate cazurile biunivocă. adică au  mai multe valori fonetice.i.CORESPONDENŢA DINTRE SUNETE ŞI LITERE  Litera este  semnul grafic al unui sunet. de combinaţiile de litere în care apar de caracterul vechi sau neologic al cuvintelor şi de limba lor de origine.e.k.    car: 3 litere = 3 sunete.    tulpină:  7 litere = 7 sunete.h. celelalte 12 litere (c. în limba română o literă transcrie un  sunet.

 cât şi semivocale.  bureţi. ticsit. cocs. exact etc.   . băieţi. auxiliar. prefix.)     Notă:    Se scrie:        fix. complex - la singular    ficşi. rucsac etc. i.    -   litera i notează şi un i final care nu e vocală: pomi. expert.  1) aceeaşi literă poate  nota sunete diferite:    -   literele e. sufix. îmbâcsit. micsandră. u pot nota atât vocale. complecşi - la  plural. o.     2) aceeaşi literă poate  nota grupuri diferite de două sunete:    -   litera x notează grupul de sunete cs (axă.  excentric) sau grupul de sunete gz (examen.

gi = g'. chi = k'. ciolan = c'olan: 6  litere. che. ci =c'. 5 sunete. ceas = c 'as: 4  litere. . ghe. unchi = unk': 5 litere. gheaţă = g 'aţă: 6 litere. 4 sunete. 3 sunete. ghi = g'.  ge. 3) un grup de două  sau trei litere notează un singur sunet:    ce. 3 sunete.

   Deorece în cuvinte ce conţin aceste  grupuri de litere e şi i sunt în unele situaţii litere ajutătoare.  4 sunete    cer        ----------------► 3 litere. 3 sunete   chi-bri-turi ---------------►10  litere. într-o silabă ce conţine un astfel de grup. 9 sunete  ghea-ţă. 3 sunete    cio-ban-----------------► c 'o-ban: 6 litere. 3 sunete   chiar------. dacă nu există o  altă vocală. 3  sunete    ger ---------------------►3  litere. iar în  altele au valoare de sine stătătoare. 5 sunete    ci-re-şe-----------------►    6 litere. să se ţină cont de faptul că orice silabă are obligatoriu  o vocală.------------------►g'aţă: 6 litere. 6 sunete    geam -------------------► g'am: 4 litere. 4 sunete   gher-ghef  ---------------►8 litere. este bine ca.    cea-un------------------► c 'a-un: 5 litere.  6 sunete  . pentru a se stabili  valoarea lor.------------► k 'ar: 5 litere. e sau i suntvocale. Aşadar.

kilogram.sunetul v se redă prin literele:  *v: voi. k(i): yankeu.  vulgar. reîntâlni.   .    - sunetul i se redă prin literele:    *i: iar.       4) acelaşi sunet poate  fi redat prin litere diferite.    - sunetul î se redă prin literele:    *î: coborî. .    *â: pârâu. . chi: chenar. chin.sunetul k se redă  prin literele:    *che.    *y: yankeu    .  *k: karate.sunetul c se redă prin literele:    *c: castană.  dânsul.    . înainte.  *k(e). vis.  *w: wat.

rotunjită/alungită/labializată  /ə/ ca în fără – vocală mijlocie. nerotunjită   /o/ ca în ocol – vocală mijlocie. nerotunjită . centrală. nerotunjită  /i/ ca în iris – vocală închisă. anterioară. centrală. centrală. nerotunjită  /e/ ca în elev – vocală mijlocie. anterioară.VOCALE  Inventarul de vocale al limbii române conţine şapte sunete şi diferite variaţii fonetice ale acestora:  /a/ ca în amar – vocală deschisă. posterioară. rotunjită/labializată /u/ ca în uluc – vocală închisă. nerotunjită  /ɨ/ ca în vîrî – vocală închisă. posterioară.

dar le menţionăm aici pentru că apar în cuvinte încetăţenite.VOCALE În unele împrumuturi neadaptate se păstrează două vocale suplimentare. similare cu cele din limbile de origine. loess vocală mijlocie anterioară rotunjită   /y/ ca în führer. bruxelez vocală închisă anterioară rotunjită . Acestea nu fac parte din inventarul de foneme de bază ale limbii române. iar vorbitorii instruiţi le folosesc ca atare:  /ø/ ca în bleu.

acestea corespund vocalelor /e. cai  /oe̯/ ca încoasă  /ue̯/ ca înziua.  Numărul semivocalelor din limba română este patru.)  . i. u/:  /ee̯/ ca îndeal  /ie̯/ ca înfier. o.SEMIVOCALE Statutul semivocalelor în limba română este un subiect controversat. în timp ce alţii le acordă un loc distinct în rîndul fonemelor limbii. leu  (Notaţia /ie̯/ este echivalentă cu /j/. unii autori considerîndu-le alofone asilabice ale vocalelor corespunzătoare. iar /ue̯/ cu /w/.

(Tabelul cuprinde şi două din semivocale. /ie̯/ şi /ue̯/.CONSOANE  Limba română foloseşte 20 de consoane.) . notate aici /j/ şi /w/. marcate cu galben în tabelul de mai jos care clasifică consoanele în funcţie de modul şi locul de articulare.

priveghi . cap  /b/: oclusivă bilabială sonoră. abac. ca în cal. sat  /d/: oclusivă alveolară sonoră. realizată şi ca alofonul  [c]: oclusivă palatală surdă. ochi /g/: oclusivă velară sonoră. acolo. ating. ca în chel. ogar. leghe. rod   /k/: oclusivă velară surdă. ca în pace. rog. ca în tare. aparte. ca în bun. ca în dor. rac. achit. ca în gol. realizată şi ca alofonul  [ɟ]: oclusivă palatală sonoră. /p/: oclusivă bilabială surdă. cub  /t/: oclusivă alveolară surdă. odihni. ca în ghid.

magic. ca în cer. /ʦ/: africată alveolară surdă. ca în ger. mov . ca în var. maţ  /ʧ/: africată postalveolară surdă. rogi  /f/: fricativă labiodentală surdă. covor. taci  /ʤ/: africată postalveolară sonoră. ca în ţap. oţet. ace. puf  /v/: fricativă labiodentală sonoră. ca în foc. afară.

vază. mohican. ca în zar. vrej  /h/: fricativă glotală surdă. ca în hienă. rahat. vlah . ca în sare. coş  /ʒ/: fricativă postalveolară sonoră. cos  /z/: fricativă alveolară sonoră. aşa. vlahi [x]: fricativă velară surdă. ca în jar. ajutor. realizată şi ca alofonele [ç]: fricativă palatală surdă. ca în ham. roz  /ʃ/: fricativă postalveolară surdă. masă. ca în hrib. /s/: fricativă alveolară surdă. ca în şarpe.

ca în prunc. ca în măr. arid. an. /m/: nazală bilabială sonoră. amic. ca în nor. ca în rai. cum  /n/: nazală alveolară sonoră. ales. ca în lung. branhie  /l/: sonantă laterală alveolară sonoră. gong. sună. mal  /r/: vibrantă alveolară sonoră. realizată şi ca alofonul [ŋ]: nazală velară sonoră. far .

AFI a abandonat termenul laringal. cuprinzînd consoanele postalveolare. alveolo-palatale şi retroflexe. ca de exemplu: prepalatal în loc de postalveolar. în AFI termenul dental este rezervat pentru sunete de tipul [θ] şi [ð] (ca în cuvintele englezeşti thin şi this). laringal în loc de glotal.TERMINOLOGIE     Unele lucrări (de pildă Dificultăţile ortografiei limbii române [1]) folosesc alţi termeni decît cei recomandaţi de Alfabetul Fonetic Internaţional . . în AFI termenul prepalatal are un sens mai larg. sunetele româneşti [ș j ț t d r n l] se pronunţă cu limba pe alveolele incisivilor superiori. dental în loc de alveolar. denumirea de „consoană glotală” este mai precisă. şi anume spaţiul dintre coardele vocale. care se pronunţă cu vîrful limbii în contact direct cu incisivii. cum glota este o parte a laringelui. iar dinţii joacă cel mult un rol secundar în articularea lor.

[k]. Exemple: [p]. [t]. în sensul că încep cu o ocluziune şi se termină cu o fricţiune. astfel încît aerul se scurge pe toată durata emisiunii. [f].MODURI DE ARTICULARE  Consoanele oclusive (sau explozive) se articulează printro ocluzie a canalului fonator.  Consoanele fricative sînt acelea la a căror pronunţare canalul fonator se strîmtează dar nu se blochează complet.  Consoanele africate (sau semioclusive) sînt intermediare între cele oclusive şi cele fricative. [h]. . de exemplu [ ʦ] începe cu un sunet similar cu [t] şi se termină ca un [s]. Simbolurile grafice pentru aceste consoane reflectă caracterul intermediar prin contopirea a două simboluri elementare. Exemple: [s].

[n]. Consoanele nazale sînt acelea în care o fluxul de aer este expirat (exclusiv sau parţial) pe nas. . Consoanele vibrante se realizează printr-o succesiune rapidă de închideri şi deschideri ale canalului fonator. Exemple în limba română: [l] şi [j]. în timp ce fluxul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii. determinată de vibrarea părţii superioare a vîrfului limbii (cum este cazul consoanei româneşti [r]) sau a altor părţi de pe calea vocală. Exemple: [m]. Consoanele laterale (în limba română numai [l]) se articulează prin atingerea vîrfului limbii de alveolele incisivilor superiori.  Consoanele sonante se articulează cu o uşoară constricţie în canalul fonator.  Consoanele lichide cuprind consoanele laterale şi cele vibrante. Aici intră o serie de consoane şi toate semivocalele. mai mică decît în cazul fricativelor.

Exemple: [ʧ] din "circ". ca de exemplu [f].  Consoanele alveolare sînt articulate cu limba la nivelul alveolelor dinţilor de sus. Exemple: [p].  Consoanele dentale se articulează prin apropierea vîrfului limbii de dinţii incisivi. [l].LOCURI DE ARTICULARE  Consoanele bilabiale sînt cele la articularea cărora participă amîndouă buzele. Exemplu: [s]. [n]. .  Consoanele postalveolare (sau prepalatale) se articulează în partea anterioară a palatului. [ ʃ] din "şofer". [m]  Consoanele labiodentale sînt acelea care se articulează prin atingerea buzei inferioare de dinţii incisivi superiori. Exemple: [t].

 Consoanele glotale se articulează prin îngustarea canalului fonator la nivelul glotei. Exemplu [k]. prin atingerea sau prin apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului. În limba română singura consoană glotală este [h] din "haină. Exemple: [c] (din "chitară"). Consoanele palatale se articulează prin atingerea sau apropierea dosului limbii de cerul gurii. [ç] (din "hiat").  Consoanele velare se articulează în partea posterioară a cavităţii bucale." .

Această calitate se numeşte sonoritate. în care singura diferenţă dintre cele două consoane este că în articularea uneia corzile vocale oscilează. Aceste consoane sînt amîndouă fricative. în timp ce [s] este mai degrabă şoptită. . cu corzile vocale în repaus. iar celelalte se numesc surde.SURDE ŞI SONORE  Numeroase consoane formează perechi. Consoanele la care coardele vocale intră în vibraţie se numesc consoane sonore. amîndouă dentale. O astfel de pereche este cea formată din [z] şi [s]. iar în cazul celeilalte nu. dar în cazul lui [z] corzile vocale vibrează.

cub    [t] oclusivă alveolară surdă: tare. rod    [c] oclusivă palatală surdă: chel. ogar. odihni. rac  [g] oclusivă velară sonoră: gol.CONSOANE OCLUSIVE:    [p] oclusivă bilabială surdă: pace." "chi. aparte. ochi (în grupurile scrise "che." "ghi")  [k] oclusivă velară surdă: cal. leghe." "ke. achit. sat  [d] oclusivă alveolară sonoră: dor. rog ." "ki")  [ɟ] oclusivă palatală sonoră: ghid. acolo. ating. abac. cap  [b] oclusivă bilabială sonoră: bun. priveghi (în grupurile    scrise "ghe.

" "gi") .CONSOANE AFRICATE:  [ʦ] africată alveolară surdă: ţap. maţ  (varianta    standard)  [ʧ] sonoră nu există în româna africată postalveolară surdă: cer. oţet." "ci")  [ʤ] africată postalveolară sonoră: ger. taci (în grupurile scrise "ce. magic. ace. rogi (în grupurile scrise "ge.

mov    [s] fricativă alveolară surdă: sare. covor. vază. afară. cos  [z] fricativă alveolară sonoră: zar. mohican.CONSOANE FRICATIVE:    [f] fricativă labiodentală surdă: foc. coş fricativă postalveolară sonoră: jar. puf  [v] fricativă labiodentală sonoră: var. roz    [ ʃ]  [ʒ]     [ç] fricativă postalveolară surdă: şarpe. aşa. masă. vrej fricativă palatală surdă: hienă. ajutor. vlahi (cînd /h/ este influenţat de /i/)  (varianta sonoră nu există în româna standard)    .

cîh (cînd /h/ este influenţat de orice vocală în afară de /i/ şi /a/)  (varianta sonoră nu există în româna standard)    [h] fricativă glotală surdă: ham. aho. rahat. vlah (cînd /h/ este influenţat de /a/)  (varianta sonoră nu există în româna standard) . [x] fricativă velară surdă: heliu.

cum  (varianta     [n] nazală alveolară sonoră: nor. sună.CONSOANE NAZALE:  [m] nazală bilabială sonoră: măr. amic. an  (varianta     [ŋ] surdă nu există) surdă nu există) nazală velară sonoră: prunc. /g/)  (varianta surdă nu există) . gong (înainte de /k/.

far . ales. Consoane lichide: [l] lichidă laterală alveolară sonoră: lung. mal [r] lichidă vibrantă alveolară sonoră: rai. arid.

 Consoane sonante (semivocale): [w] sonantă labiovelară: cafeaua. rouă. sau (articularea se realizează concomitent prin rotunjirea buzelor şi apropierea limbii de vălul palatului.) [j] sonantă palatală: iarnă. cui . voios.

cópii  umblắ .ACCENT În limba română accentul de intensitate este considerat fonemic. Acest lucru este dovedit.vesélă  copíi . adică poate determina diferenţe de sens.dés fac asta  .mobílă . de serii de cuvinte sau segmente precum  móbilă . de exemplu.mobilắ  acéle .ácele  véselă .úmblă  desfác ásta .