You are on page 1of 3

Libertatea şi responsabilitatea morală

În general, termenul de libertate este identificat cu absenţaconstrângerii exterioare. Din
această perspectivă, libertatea este facultateasau puterea omului de a se mişca şi acţiona
într-un anumit spaţiu exterior,conform tendinţelor naturii sale.
Această formă de libertate este total diferităde libertatea morală, aşa încât omul poate fi liber din
punct de vedere fizic,exterior, însă din punct de vedere moral să fie sclav şi, invers, poate fi sclavdin
punct de vedere fizic, dar liber din punct de vedere moral (Rom. 6,19; ICor. 7, 21-22; Fapte 26,29).În
afară de libertatea fizică, ce exprimă un anumit raport dintre voinţasubiectului moral şi un spaţiu fizic,
mai putem vorbi şi de libertatea socială.
Aceasta are ca sferă de manifestare societatea umană şi ea cuprinde două aspecte:
libertatea politică şi libertatea civilă. Libertatea politică se referă la d r e p t u l p e c a r e î l a r e f i e c a r e
c e t ă ţ e a n d e a p a r t i c i p a l a g u v e r n a r e a ţ ă r i i . Libertatea civilă se referă la dreptul
fiecărui cetăţean de a face în cadrul societăţii tot ceea ce nu contravine dreptului altuia.Se înţelege
din cele spuse mai sus, că cele două aspecte ale libertăţii sociale nu se confundă unul cu altul.
Libertatea civilă poate să existe pentrutoţi cetăţenii fără libertatea politică şi, invers, libertatea politică
poate să seexercite separat de libertatea civilă. Mai mult, libertatea socială nuechivalează şi nu
corespunde libertăţii morale. Confuzia dintre libertateacivilă şi libertatea morală a adus
nefericire multor oameni, care nu au voit decât drepturi şi nu s-au îngrijit şi de datoriile morale, şi
care nu au înţeles cădrepturile nu au o valoare intrinsecă decât în vederea împlinirii
datoriilor morale.
1. Libertatea morală
Pentru a înţelege libertatea morală trebuie să plecăm de la liberul arbitrusau libertatea de
alegere. Pentru ca libertatea să fie reală, ea trebuie să fie r e s p e c t a t ă î n m o d d e p l i n .
A c e a s t a î n s e a m n ă c ă n u m a i o m u l , î n v i r t u t e a acestui respect deplin al libertăţii, poate alege
răul în locul binelui. Existenţaînsăşi a ordinii morale este posibilă cu acest preţ. Fiinţa înzestrată cu
liberularbitru trebuie să fie liberă pentru a acţiona fără nici un motiv sau împotrivao r i c ă r u i m o t i v ; s ă
f i e l i b e r ă p e n t r u a a l e g e r ă u l ş i p r o p r i a s a n e f e r i c i r e . Numai în acest caz subiectul
moral care alege este responsabil de alegerea f ă c u t ă . R e s p o n s a b i l i t a t e a e s t e c e a c a r e
s e p a r ă d o m e n i u l n e c e s i t ă ţ i i ş i a l determinismului de domeniul libertăţii morale.
Libertatea umană este recunoscută atât de conştiinţa personală cât şi desocietate, însă natura sa
profundă, misterul ei, doar Hristos ni-l poate revela.Cuprinsă prin har în libertatea dumnezeiască,
libertatea umană trebuie să fie,în Hristos, libertatea fiilor lui Dumnezeu. Ea este un dar pe care
ascultarealiberă a lui Hristos, până la moartea pe cruce, ni l-a oferit. Ea ne invită să-l urmăm
pe Hristos în ascultarea sa filială faţă de Tatăl şi ea se realizează prinascultarea fiilor de Cel care nu

Nu este demn pentru un om să se supună unei hipnotizări care ar putea abuza de pacienţii săi.Toxicomanul îşi pierde libertatea şi devine o fiinţă extenuată din punctd e v e d e r e m o r a l . atunci responsabilitatea şi libertatea sunt aproape suprimate. în acelaşi timp. Vio l e n ţ a . a t u n c i c â n d e s t e însoţită de mijloace rafinate de presiune psihologică. poate constitui o gravătentaţie şi adesea ea antrenează o diminuare a libertăţii. Legea este pentru libertate exigenţădar. hipnoză şi narcotice Cel care acceptă să fie hipnotizat renunţă la o apreciere personală a valorilor şi se lipseşte astfel de folosirea libertăţii sale atât timp cât dureazăstarea de dependenţă hipnotică. L i b e r t a t e a î m p o t r i v a l u i Dumnezeu ne conduce însă la sclavia păcatului.L i b e r t a t e a f i i l o r l u i D u m n e z e u n u s u p r i m ă l i b e r u l a r b i t r u . Frica ştie exact care este obiectul de care seteme. Diminuarea şi patologia libertăţii a) Libertate şi violenţă Violenţa fizică. ci îl eliberează pe acesta de sclavia păcatului şi îi redă libertatea fiilor lui Dumnezeu.Folosirea narcoticelor şi stupefiantelor devin uşor o tiranie.„stăpâneşte” decât prin darurile iubirii sale paterne. Dacă frica s-a transformat într-o angoasă care tulbură profundsufletul. dupălegea care-şi are temeiul în sfinţenia lui Dumnezeu (legea veşnică) şi sădităîn natura însăşi (legea morală naturală). P s i h o l o g i a m o d e r n ă f a c e distinc ţie între frică şi angoasă. Frica de moarte sau de tortură nu poate justifica un act rău în sine. În momentele decisive ale vieţii sale. c i î l presupune. Omul căzut în păcat este înacelaşi timp „sclav” şi „liber”. ci se desăvârşeşte din interiorul iubirii binelui. Se poate totuşi ca o angoasă ajunsă la limita sa să suprimep e n t r u o c l i p ă l i b e r t a t e a ş i r e s p o n s a b i l i t a t e a . 4) Libertatea şi sugestia maselor . poate determina voinţa să f a c ă u n a c t e x t e r n f ă r ă a d e z i u n e a i n t e r i o a r ă . Angoasa este o frică misterioasă a cărei cauză nu se cunoaşte. şi cea care conduce libertatea spre adevărata iubire a luiDumnezeu şi a semenilor. D a c ă e s t e c o n ş t i e n t d e s t a r e a s a ş i r e f u z ă s ă f o l o s e a s c ă libertatea sa pentru a se dezintoxica este din nou vinovat de ruina libertăţii sale. 3) Libertatea. 2) Libertate şi frică Frica ce precede decizia nu diminuează în sine nici libertatea n i c i responsabilitatea.Libertatea fiilor lui Dumnezeu nu cunoaşte nici „lege” nici limită îna f a r ă d e E l . Harul nu ne dă un liber arbitru pe care l-amavut dintotdeauna şi nu l-am pierdut. L i b e r t a t e a u m a n ă c â n d e s t e autentică în desfăşurarea sa nu este supusă unei presiuni sau uneiconstrângeri exterioare. Ş i t o t u ş i e a n u e s t e u n c a p r i c i u . având o cauză exterioară. cum ar fi ateismulsau apostazia. omul posedă libertatea de as e d e c i d e p e n t r u D u m n e z e u s a u împotriva Lui.

d e o a r e c e î n a i n t e d e a f i c o n s i d e r a ţ i r e s p o n s a b i l i d e a l t e f o r u r i o b i e c t i v e . De aceea. l i d e r i i v o r f i a d e s e a e i î n ş i ş i victimele mişcărilor populare. putem spune că „responsabilitatea morală este obligaţia ce-irevine unei persoane de a se recunoaşte ca autor liber al faptelor sale şi de alua asupra sa consecinţele acestora”.Plecând de la această relaţie profundă dintre libertate şiresponsabilitate.creşterea l i b e r t ă ţ i i m o r a l e p o a t e f i c o n s i d e r a t ă c a o b i r u i n ţ ă p r o g r e s i v ă asupra sclaviei impusă de masa impersonală. Fiindlegat de conştiinţă.Voinţele slabe sunt în acest caz manipulate şi devin lipsite de apărareşi de simţul responsabilităţii. Responsabilitatea morală Responsabilitatea subiectului moral este o consecinţă firească alibertăţii sale. Excesele maladive ale unui naţionalismdement.Sugestia răului este adesea foarte puternică. Î n s c h i m b . sau chiar un popor întreg. înmare parte.Principiul general în evaluarea responsabilităţii morale a uneipersoane este următorul: Fiecare este responsabil de săvârşirea saunesăvârşirea unei fapte. ale psihozei urii etc. De aceea este nevoie de un constant examen de sine şi de un profund spirit criticpentru a ne păstra libertatea morală. superstiţiei. Aceasta poate fi declanşată.Marele pericol al civilizaţiei noastre colective este faptul că atâţiaoameni se lasă îndrumaţi de „miturile” necontrolate ale mass-media. membrii unui parlament.soldaţii unei armate. d a r a v â n d p u t e r e d e sugestie. ca o epidemie violentă. de această psihologie a maselor. în măsura în care a fostangajată libertatea voinţei sale.a u a t i n s s c o p u l e x p l o a t â n d c i n i c ş i sistematica c e a s t ă f r a g i l i t a t e a m a s e l o r .L a m a r g i n e a a c e s t o r f o r m e r a f i n a t e d e s u g e s t i e c o l e c t i v ă e x i s t ă omaladie morală cronică: capitularea în faţa opiniei publice. într-ocolectivitate oarecare: muncitorii unei întreprinderi. Deci gradul responsabilităţii depinde degradul libertăţii cu care a fost săvârşită fapta. progroamelor şi linşajelor sunt legate. ale xenofobiei.D e s p r e r e s p o n s a b i l i t a t e m o r a l ă c o l e c t i v ă n u p o a t e f i v o r b a d e c â t p r i n extensia libertăţii şi responsabilităţii personale. Unii oameni au o mareputere de sugestie şi dacă se aşează în slujba răului. cei mai slabi nu se potsalva decât prin fugă sau rezervă absolută.U n u l d i n m a r i l e p e r i c o l e p e n t r u l i b e r t a t e a p e r s o n a l ă c o n s t ă a z i î n sugestia maselor. ca şi de urmările acesteia. Nimeni nu este responsabil de actele şi acţiunile sale dacă nueste liber. subiectul responsabilităţii nu poate fi decât o persoană. conştiinţa noastră este forul cel dintâi care ne declară responsabili. . care se manifestă în relaţiilesociale şi influenţează mai mult sau mai puţin aceste relaţii. Istoria cunoaşte cazuri în caree l e m e n t e d e d e z o r d i n e ş i . 6. Relaţia de prietenie şi mai ales c ă s ă t o r i a c u p e r s o a n e i m o r a l e ş i l i p s i t e d e c r e d i n ţ ă . ar însemna pentru partenerul mai slab un abandon al libertăţii sale.D e c i r e s p o n s a b i l i t a t e a e s t e s t r â n s l e g a t ă ş i d e c o n ş t i i n ţ a m o r a l ă .