You are on page 1of 3

7.3.

Nutreţurile grosiere




Aceste nutreţuri reprezintă partea aeriană a plantelor ( cereale şi
leguminoase) ajunse la maturitate, după recoltarea grăunţelor şi seminţelor.
În această grupă intră paiele de cereale, pleava, cocenii de porumb, ciocălăi
de porumb, capitule de floarea soarelui, vrejii de leguminoase. Nutreţurile grosiere
se caracterizează printr-un conţinut ridicat de celuloză şi o valoare nutritivă
scăzută.
Paiele de cereale – de grâu, orz, avăz, secară. Sunt sărace în proteină şi
grăsime şi au un conţinut ridicat în celuloză brută (36 - 42% ). Dintre acestea,
paiele de ovăz sunt cele mai valoroase, urmate de paiele de orz şi de grâu de
primăvară, în timp ce paiele cerealelor de toamnă au o digestibilitate mai redusă.
Valoarea nutritivă: U.N. – 0,2-0,35 şi P.D. – 3-13g/kg.
Paiele se folosesc în hrana animalelor în cantităţi variabile. Cantitatea
administrată (sub formă preparată), kg/anim/zi:
vaci – până la 7-8;
taurine la îngrăşat – până la 15;
cabaline – până la 5;
la ovine – 0,5-1,0.
Vrejii de leguminoase – de soie, mazăre, măzăriche. Conţin cantităţi de
substanţe nutritive mai mari decât paiele.
Valoarea nutritivă: U.N. – 0,33-0,38kg şi P.D. – 33-48g/kg.
Vrejii sunt mai bine utilizaţi de către ovine, mai ales cei cu tulpini fine şi în
primul rând vrejii de mazăre. Se administrează ovinelor – 1-2kg/anim/zi.
Capitulele de floarea soarelui pot fi recuperate, mărunţite şi preparate prin
melasare sau însilozate, pentru a fi folosite în hrana rumegătoarelor. Valoarea
nutritivă: U.N. – 0,55-0,6 şi P.D. – 40-45g/kg.
Coceni de porumb au o valoare nutritivă mai ridicată faţă de celelalte
grosiere – U.N. – 0,35-0,38 şi P.D. – 18-21g/kg, dar consumabilitate redusă (5070%). Preparaţi sau însilozaţi, cocenii de porumb sunt folosiţi în primul rând în
hrana taurinelor la îngrăşat, dar şi la alte categorii de animale adulte.
Pleava reprezintă un nutreţ grosier superior paielor.
Pleava de cereale – U.N. – 0,32-0,43 şi P.D. – 16-26g/kg; însilozată în
amestec cu suculente este mai bine utilizată, la fel este mai bine valorificată în
amestec cu rădăcinoase tocate sau cu tăiţei de sfeclă. Se pot da 2-4 kg la bovine,
0,5-1,0 kg la ovine şi 4 kg la cabaline. Pleava de ovăz este preferată de animale,
fiind mai comestibilă.
Pleava de leguminoase rezultă din resturi de frunze şi teci. În comparaţie
cu pleava de cereale, are un conţinut mai ridicat în proteine şi mai scăzut în
celuloză; valoarea nutritivă – U.N. -0,5 – 0,55 şi P.D. – 35 – 45 g/kg. Se pot da în
hrana bovinelor adulte în cantităţi de 2-4 kg, iar ovinelor 1,0-1,5 kg pe zi.
Nutreţurile grosiere au o valoare nutritivă scăzută. Prin preparare, aceste
nutreţuri pot fi îmbunătăţite sub aspectul însuşirilor gustative, iar valoarea lor
nutritivă poate fi ridicată.

Metode de tratare a grosierilor:
- mecanică sau fizică (tocarea, înmuierea, opărirea,
autoâncălzirea);
- chimică ( tratarea cu soluţie de var, cu sodă calcinată sau
caustică, cu apă amoniacală, cu acizi);
- biologică (însilozarea, drojdierea).
Tratarea mecanică. Tocarea paielor se face la dimensiuni de 2-5 cm. Prin
tocare creşte comestibilitatea; compoziţia chimică nu este modificată.
Înmuierea se practică pentru îmbunătăţire însuşirilor gustative, cât şi pentru
a le mări comestibilitatea. Umectarea se poate face în straturi de 30-40 cm grosime,
în bazine,gropi,butoaie sau lăzi, folosindu-se la 100 kg nutreţ 25-30 litri apă sau
25-30 litri saramură, în concentraţie de 1-2% sau 25-30 litri apă cu 1,5% melasă
sau 25-30 litri borhoturi. Se lasă să se înmoaie circa 24 ore, apoi se dau în hrana
animalelor.
Autoâncălzirea se realizează în gropi cu pereţii impermeabili, care sunt
umplute la interval de o zi una de cealaltă. Nutreţul tocat se aşează în straturi de
30-40 cm şi se stropesc cu apă sau soluţie de saramură 1-2%, după care se tasează
bine. Pentru 100 kg nutreţ se foloseşte 40-50 litri apă sau saramură. După 48 ore se
pot da în hrana bovinelor.
Tratarea chimică. Tratarea paielor cu soluţie de var în bazine. Pentru
prepararea a 100 kg paie sunt necesare: 2-3 kg var nestins sau 6-9 kg var stins şi
0,3-0,5 kg sare de bucătărie, care se dizolvă în 250 litri apă. După dizolvare şi
omogenizarea soluţiei, paiele se întroduc timp de 15-20 minute în bazin, unde sunt
îmbibate bine cu soluţie de var. După acest interval sunt scoase şi lăsate pe
platformă timp de 24 ore, după care pot fi date în hrana animalelor.
Tratarea cu alcali realizează o sporire a comestibilităţii şi digestibilităţii
nutreţurilor. Se utilizează o soluţie de NaOH 1,5%, câte 8-10 litri soluţie/kg SU
paie, respectiv circa 12-15 kg NaOH pentru 100 kg paie. Timpul de tratare 18-20
ore, după care paiele se spală cu apă proaspătă şi se dau în consum.
Amonizarea paielor. Prin injectarea amoniacului anhidru în şira învelită cu
folii de plastic, se îmbunătăţeşte conţinutul în azot al paielor şi comestibilitatea lor.
Paiele astfel preparate se dau la taurine la îngrăşat şi la vacile lactante, câte 3-5 kg
zilnic.
Tratarea biologică (fermentarea). Fermentarea
nutreţurilor grosiere
conferă posibilitatea ridicării gradului de consumabilitate, a digestibilităţii şi a
valorii nutritive ale acestora.
Fermentarea nedirijată, prin care se urmăreşte producerea unei uşoare
fermentaţii alcoolice şi lactice în masa furajeră ca urmare a activităţii drojdiilor
sălbatice şi a bacteriilor din mediul ambiant. Se recomandă ca furajele grosiere
mărunţite să se aşeze în bazine, să se umecteze în straturi succesive cu apă,
saramură sau alte componente bogate în glucide uşor fermentescibile, practicânduse o uşoară tasare: după 2-4 zile în masa furajeră se produce o uşoară fermentaţie
cu formare de acizi organici şi ridicarea temperaturii la 40-450C.
Fermentarea dirijată – drojduirea – reprezintă o modalitate tehnologică prin
care se realizează o fermentare acidolactică puternică în masa furajelor preparate.

Prepararea constă în mărunţirea şi umectarea grosierilor cu soluţie
complexă (apă caldă şi soluţie de drojdii). Fermentarea se produce în bazine
betonate în care sa depozitat grosierele mărunţite şi care se tasează uşor prin
călcare. După umplere, bazinul se acoperă cu o folie de plastic şi se lasă spre
fermentare 24 ore.
Însilozarea nutreţurilor grosiere în amestec cu nutreţuri suculente ( 1 parte coceni porumb tocaţi/1,5 părţi suculente),
cu sau fără adaos de uree (0,3 – 0,5%), sau însilozarea cu adaos de lichide ( 100 kg coceni + 1 kg melasă + 0,5 kg
uree) etc. sunt, de asemenea, simple şi eficiente.