You are on page 1of 152

CUPRINS

I. Noţiuni generale privind dreptul administrativ al bunurilor .. 7
1.1. Dreptul administrativ - ramură distinctă de drept .......... 7
1.2. Dreptul administrativ al bunurilor, subramură a
dreptului administrativ român ............................................. 10
II. Evoluţia noţiunii de domeniu public .................................. 12
2.1. Noţiunea de domeniu public în dreptul roman ............. 12
2.2. Noţiunea de domeniu public în dreptul românesc ........ 14
III. Definiţia şi trăsăturile caracteristice ale domeniului public
................................................................................................. 16
3.1. Trăsăturile domeniului public ...................................... 16
3.2. Regimul juridic al domeniului public........................... 19
3.3. Regimuri domeniale speciale ....................................... 25
IV. Constituirea domeniului public......................................... 30
4.1. Moduri generale de constituire a domeniului public .... 30
4.2. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică ............. 40
a) Regimul juridic al exproprierii .................................... 40
b) Procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică
......................................................................................... 43
4.3. Rechiziţiile de bunuri ................................................... 47
3

a) Evoluţia cadrului legislativ .......................................... 47
b) Modalităţi de instituire ................................................ 50
c) Organisme cu atribuţii în domeniu .............................. 52
d) Regimul actelor juridice privind rechiziţiile ............... 55
e) Atribuţii ale autorităţilor publice ................................. 56
f) Planificarea rechiziţiilor de bunuri şi a prestărilor de
servicii în interes public ................................................... 58
g) Obiectul rechiziţiilor.................................................... 58
h) Acordarea despăgubirilor ............................................ 61
i) Prestarea de servicii ...................................................... 62
j) Stabilirea limitelor de preţuri pentru principalele bunuri
consumptibile rechiziţionabile ......................................... 63
4.4. Încetarea dreptului de proprietate publică .................... 65
V. Utilizarea bunurilor domeniului public .............................. 68
5.1. Exercitarea dreptului de proprietate publică ................ 68
5.2. Clasificarea modalităţilor de utilizare a bunurilor
domeniului public ................................................................ 72
5.3. Darea în administrare a bunurilor domeniului public .. 73
5.3.1. Reglementarea dreptului de administrare .............. 73
5.3.2. Titularii dreptului de administrare ......................... 75
5.3.3. Constituirea dreptului de administrare................... 78
5.3.4. Conţinutul, natura juridică şi opozabilitatea
dreptului de administrare ................................................. 78
5.4. Concesionarea bunurilor domeniului public ................ 80
4

5.4.1. Reglementarea şi natura juridică a concesiunii
bunurilor domeniului public ............................................ 80
5.4.2. Noţiuni generale privind contractul de concesiune 83
5.4.3. Iniţierea contractului de concesiune ...................... 84
5.4.4. Procedurile de concesiune ..................................... 86
5.4.5. Părţile contractului de concesiune ......................... 88
5.4.6. Încetarea contractului de concesiune ..................... 88
5.5. Închirierea bunurilor din domeniul public.................... 90
5.5.1. Aspecte generale .................................................... 90
5.5.2. Contractul de închiriere ......................................... 91
5.6. Darea în folosinţă gratuită a bunurilor domeniului public
............................................................................................. 94
VI. Achiziţiile publice ............................................................. 97
6.1. Consideraţii generale .................................................... 97
6.2. Contractul de achiziţie publică ................................... 102
6.3. Părţile contractului de achiziţie publică ..................... 104
6.4. Procedurile de atribuire a contractului de achiziţie
publică ............................................................................... 105
6.5. Soluţionarea contestaţiilor .......................................... 107
VII. Domeniul privat administrativ....................................... 110
7.1. Domeniul privat al statului şi al unităţilor administrativteritoriale ........................................................................... 110
7.2. Regimul juridic al domeniului privat administrativ ... 112
5

............... 115 7....... 114 7.................. Darea în administrare a bunurilor domeniului privat ......................... 137 Bibliografie ......................... Darea în folosinţă a bunurilor domeniului privat 116 7.........1........... 153 6 ..................4.......3......3..................................................... Concesionarea bunurilor domeniului privat .... 131 Legea nr............................ 114 7......7....... 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică .3...................2..3........................................................ 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia ............... Administrarea generală a bunurilor domeniului privat .......... 120 Legea nr.............................3........................3............. Exercitarea dreptului de proprietate asupra bunurilor domeniului privat .............................................................................................. 118 Anexe ................. 120 Lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale .......................

s-a elaborat şi un Cod administrativ. pe vremea lui Mircea cel Bătrân. Muntenia (1831) şi Moldova (1832). care cuprindea aproape toate reglementările de natură administrativă din perioada 1832-1855. suntem în sfera dreptului public. Dacă acest interes vizează viaţa „cetăţii”.I. începând cu Ulpian. ne aflăm în domeniul dreptului privat.viaţa statului şi dreptul privat. care se ocupa de chestiunile privitoare la indivizi. 1 Jurisconsulţii romani. Dreptul administrativ . în Moldova. Când norma de drept se referă la individ. din dispoziţia domnitorului Grigore Ghica. în Muntenia şi a lui Alexandru cel Bun. Noţiuni generale privind dreptul administrativ al bunurilor 1. chiar dacă unele norme referitoare la administrarea treburilor ţării au fost elaborate cu mult timp înainte.ramură distinctă de drept Dreptul administrativ s-a conturat ca ramură de drept de sine stătătoare mai târziu decât celelalte ramuri ale dreptului public. În ţara noastră. care se ocupa de „res romana” . respectiv dreptul public. distingeau două subdiviziuni ale dreptului: „jus publicum” şi „jus privatum”.1 El a apărut la sfârşitul secolului al XVIII -lea. în cele două principate române. La baza acestei distincţii se află interesul ocrotit prin norma de drept. se poate considera că această ramură a dreptului public a apărut odată cu intrarea în vigoare.1. mai întâi în Statele Unite ale Americii şi apoi în Franţa. 7 . a Regulamentelor Organice. În anul 1855. În dezvoltarea ulterioară a dreptului administrativ un rol deosebit l-a avut ştiinţa administraţiei care a contribuit la conturarea unei individualităţi autentice a acestei ramuri de drept.

vol. precum şi controlul exercitat de puterea judecătorească pentru asigurarea respectării legii în activitatea organelor administraţiei publice”. precum şi pe cele de natură conflictuală dintre autorităţile publice sau structuri private. un reper prin rigoarea concepţiei. Editura Sylvi. 8 .4 O definiţie care constituie. Bucureşti. Bucureşti. p. este cea conform căreia „dreptul administrativ reprezintă ramura dreptului public care reglementează.5 2 Paul Negulescu. totodată. Tratat de drept administrativ. care acţionează pentru organizarea executării şi a executării legii. „regulile după care statul exercită funcţia executivă. 14 4 Alexandru Negoiţă. concret sau cu valoare de principiu. 5 A. 1939. relaţiile sociale din sfera administraţiei publice. pe de o parte.Iorgovan. dreptul administrativ a fost definit în mod diferit: „totalitatea normelor juridice în conformitate cu care se exercită activitatea administrativă a statului”2. p. p. vol.În literatura juridică.I. 1996.I. 41. Tratat de drept administrativ. precum şi acelea care guvernează raporturile dintre stat şi individ. Editura All Beck. vol. 3 Anibal Teodorescu. 2005.122. I. p. pe de altă parte”. Bucureşti. 18. 1929. modalităţile juridice specifice prin care este realizată competenţa cu care sunt investite organele administraţiei publice. investite cu autoritate publică. şi cei vătămaţi în drepturile lor prin actele administrative ale acestor autorităţi. Drept administrativ. Bucureşti. Tratat de drept administrativ român. născute în urma unui act administrativ”3 sau „acea ramură a ştiinţei juridice care cercetează normele de drept care privesc organizarea sistemului administraţiei publice.

Ediţia a III-a. raporturile de drept administrativ se fundamentează pe principiul inegalităţii părţilor. reglementează o diversitate de domenii.Într-o formulare restrânsă. dreptul muncii ş. dreptul financiar. fie că aceste raporturi se stabilesc între organele administraţiei publice. dreptul familiei. actele administrative. Tratat de drept administrativ român. dreptul penal. dreptul internaţional public ş. în comparaţie cu dreptul civil sau penal.. de la economie la sănătate şi de la armată la învăţământ. în principal. Partea Generală. constând în faptul că normele de drept administrativ se înlocuiesc ori se modifică destul de repede după adoptare. cum ar fi: caracterul de disciplină relativ tânără. dreptul administrativ. Dreptul administrativ are o serie de trăsături proprii6. 2002. De asemenea.puterea judecătorească.7 6 Valentin I. are un pronunţat caracter de mobilitate. Prisăcaru. pp. 9 . 18-20. dreptul administrativ poate fi definit ca acea ramură a sistemului de drept care cuprinde un ansamblu de norme juridice care reglementează raporturile sociale născute din activitatea de organizare a executării legii şi de executare a acesteia. Lumina Lex. cât şi de cele ale dreptului public. Prin aceste trăsături. Bucureşti. ca formă principală de activitate a organelor administraţiei publice sunt supuse şi controlului autorităţilor care realizează.a. fie între acestea şi particulari. sarcinile altei puteri de stat . dreptul administrativ. Dreptul privat cuprinde dreptul civil. se deosebeşte de oricare din ramurile dreptului privat. 7 Din dreptul public fac parte: dreptul constituţional.a. ramură distinctă a dreptului public.

10 . Bucureşti.). care exercită conducerea generală a administraţiei publice. p. autorităţile administraţiei publice locale (consiliile judeţene consiliile locale. 2005.2. Dreptul administrativ al bunurilor.5.I. Bucureşti. pe baza şi în executarea legii realizează o activitate cu un specific bine conturat. Dana Apostol Tofan. serviciile publice ale consiliilor judeţene şi ale consiliilor locale. respectiv ansamblu de organe. 11. în principal. Editura All Beck. ministerele. I. Prima desemnează administraţia ca „structură”. vol. prefectul. vol. celelalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate precum şi organele deconcentrate ale acestora care funcţionează în unităţile administrativ-teritoriale. Tratat de drept administrativ. Drept administrativ. subramură a dreptului administrativ român Ca ramură a dreptului public. primarul.8 Noţiunea de administraţie publică are. p. noţiunea de administraţie publică desemnează activitatea de organizare a executării şi de 8 Antonie Iorgovan.1. Drept administrativ. instituţii şi autorităţi publice care. două accepţiuni. Guvernul. 2000.9 Autorităţile care realizează administraţia publică sunt: Preşedintele României. Aceste structuri organizatorice se regăsesc în toate sferele puterii statului. 122. 9 Mircea Preda. dreptul administrativ reglementează relaţiile sociale care se nasc şi se manifestă în sfera administraţiei publice. sau „organizare”. Editura All Beck. 2003. Într-o altă accepţiune. p. Editura Lumina Lex. alte autorităţi publice. Bucureşti.

p. p. 11 A se vedea Emanuel Albu. 2007. Bucureşti. Editura Fundaţiei România de Mâine. oraşul. Drept administrativ. 11.10 Pornind de la faptul că relaţiile sociale care se formează în sfera administraţiei publice pot fi împărţite în mai multe categorii (după cum este vorba de organizarea şi funcţionarea sistemului administraţiei publice ori garantarea şi realizarea unor valori sau drepturi în activitatea acestui sistem)11. urmărindu-se satisfacerea interesului general prin asigurarea bunei funcţionări a serviciilor publice şi prin executarea unor prestaţii către particulari. cit. judeţului.H. vol. 2003.5.12 Regimul domenial reprezintă totalitatea normelor juridice speciale aplicabile bunurilor aparţinând persoanelor juridice de drept public: statul. municipiului.13 10 Dana Apostol Tofan.. Editura C. Dreptul administrativ al bunurilor trebuie înţeles ca ramură a dreptului administrativ ce cuprinde normele juridice care reglementează situaţia bunurilor administraţiei publice şi regimul domenial aplicabil acestora. Dreptul administrativ al bunurilor.executare în concret a legilor. dreptul administrativ al bunurilor. ramura dreptului administrativ se poate subdiviza în subramuri: dreptul administrativ material. comuna şi relaţiilor sociale născute în legătură cu utilizarea acestor bunuri care formează domeniul statului. municipiul. dreptul administrativ procesual. 13 Emanuel Albu. 2008. 2008. Editura All Beck. 11 . dreptul administrativ contravenţional. judeţul. p. op. Beck. 13. p. 10 12 Emil Bălan.I. Bucureşti. oraşului sau comunei. Bucureşti. Dreptul administrativ al bunurilor.

Evoluţia noţiunii de domeniu public 2.. op. 15 În literatura de specialitate se precizează că în această categorie intrau: marea. serviciul public. dreptul administrativ al bunurilor acoperă trei mari aspecte: proprietatea publică. Cit.1. aerul. bunurile erau clasificate în: − res in patrimonio (lucrurile care sunt în patrimoniu). II. Preluat din Antonie Iorgovan. p. nefiind susceptibile de apropriere privată. adoptarea noului Cod general al proprietăţii persoanelor publice (stabilimentelor publice). în aprilie 2006. drumurile publice. băile publice. dreptul administrativ al bunurilor se situează la confluenţa dreptului public şi dreptului privat.În dreptul francez. Droit administrativ des biens. După cum se arată în literatura de specialitate. − res extra patrimonium (lucrurile care sunt în afara patrimoniului)15. porturile. în dreptul francez. Noţiunea de domeniu public în dreptul roman După cum rezultă din Institutele lui Justinian. templele şi monumentele. 2007. Gualino éditeur. 2005. 14 Odile de David Bearegard – Berthier. Acestea din urmă.14 De asemenea. teatrele.129. reprezentau categoria bunurilor care formau domeniul public. res publicae. care aparţineau poporului roman. 12 . Paris. exproprierea pentru cauză de utilitate publică. p. „bulversează” noţiunile şi principiile dreptului domenial. 3.

St. op.se regulile dreptului public. fortăreţele).Res publicae se clasificau. bunurile afectate uzului public.129. dar şi bunurile devenite publice prin destinaţia lor (arsenalele. includea ceea ce astăzi include domeniul privat al statului. se recunoştea în favoarea particularilor un drept de folosire care avea un caracter precar şi putea fi revocat oricând. 10. - res publicae in uso publico. Bucureşti. citat de Antonie Iorgovan. ele fiind în folosinţa colectivităţii. 2005. 13 . res publicae in uso publico. Bucureşti. 19.16 Bunurile din a doua categorie. p. 17 Emanuel Albu. Mândreanu. cit. aflate în folosinţa publicului. Concesiunile asupra domeniului public. În această categorie intrau atât bunurile destinate uzului public prin natura lor (străzile. la rândul lor. în care intrau şi ager publicus (pământuri cucerite de la duşmani). asupra bunurilor din categoria res publicae. aplicându . nu puteau fi înstrăinate. Dreptul administrativ al bunurilor. 2008. p. aceste bunuri putând fi închiriate ori vândute conform normelor de drept privat. la fel ca bunurile domeniului public actual. Editura Fundaţiei România de Mâine. 1943. adică bunuri care constituiau o sursă de venituri. respectiv. pieţele publice). Natura lor juridică. Cu toate acestea.17 16 I. în: - res publicae in pecunis populi. Prima categorie. res publicae in pecunis populi. p.

Constituţia din 1866 impune noţiunea de domeniu public. bunuri publice. 14 . ci sunt scoase afară din comerţ. consacră proprietatea de orice natură. Legea pentru expropriaţiune pentru cauză de utilitate publică din 20 octombrie 1864. După cum se poate observa. înfăptuite prin Legea pentru organizarea consiliilor judeţene din 1864. proprietatea de stat. art. Primele acte cu caracter constituţional care fac referire la bunurile şi serviciile publice sunt Regulamentele Organice. prin natura lor proprie sau printr-o declaraţie a legii. Noţiunea de domeniu public în dreptul românesc Vechiul drept românesc a cunoscut existenţa unei proprietăţii a „obştii”asupra anumitor bunuri ale localităţilor. dar şi în alte texte. cât şi proprietatea publică.2. însă. precum şi exproprierea ca modalitate de formare a domeniului public. Legea pentru regularea proprietăţii rurale din 1864. fără a cunoaşte. 477. pe lângă noţiunile enumerate anterior. Totodată. 1844 prevede că nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care. Codul civil român din 1864 foloseşte noţiunea de domeniu public în art. proprietatea publică şi proprietatea privată. nu pot fi obiecte de proprietate privată. Totodată. De exemplu. referindu-se la bunurile aparţinând domeniului public în materia prescripţiei achizitive. 476. Constituţia din 1923 a reglementat atât proprietatea privată. Noţiunea de domeniu public a fost impusă prin reformele legislative ale lui Alexandru Ioan Cuza. Constituţia din 1923.2. noţiunea de domeniu public.

Constituţia din 1938 păstrează. proprietate socialistă cooperatistă şi proprietate personală. Constituţiile care au urmat. oraşelor. oraşelor. p. în general. 23. 15 . De asemenea. 1952 şi 1965 au eliminat noțiunile de domeniu public. municipiilor şi judeţelor. 18/1991 distinge între domeniul public de interes naţional. legea a definit patrimoniul unităţilor administrativ – teritoriale ca fiind constituit din bunurile mobile şi imobile aparţinând domeniului public de interes local. principiile Constituţiei din 1923 în privinţa proprietăţii publice şi private. respectiv Constituţiile din 1948. 215/2001) s-a stabilit competenţa exclusivă a consiliilor locale şi judeţene în administrarea domeniului public şi privat al comunelor. caz în care proprietatea asupra terenului aparţine statului şi domeniul public de interes local. Prin Legea administraţiei publice locale nr. 18 Idem. domeniului privat al acestuia. Legea nr. proprietate publică şi proprietate privată. municipiilor şi judeţelor. 69/1991 (abrogată prin Legea nr.18 Astfel.Constituţia stabilea că bunurile care se aflau în sfera proprietăţii publice erau cuprinse în domeniul public. După 1989. caz în care proprietatea asupra terenului aparţine comunelor. au fost reluate reglementările anterioare perioadei comuniste şi adaptate realităţilor nou create. fiind înlocuite cu noţiunile de proprietate socialistă de stat. precum şi drepturile şi obligaţiile cu caracter patrimonial.

exceptate de la regula reconstituirii dreptului de proprietate privată. precizând la art. 3 că domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege. III. potrivit legii sau prin natura lor. p. republicată. precizându-se. sociale şi chiar politice. Trăsăturile domeniului public Interesul pentru această instituţie tradiţională în dreptul administrativ este determinat de implicaţiile pe care modul în care este înţeleasă le are în planul realităţilor economice.19 Noţiunea de domeniu public redevine o noţiune actuală după 1989. Definiţia şi trăsăturile caracteristice ale domeniului public 3. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia defineşte domeniul public. din cele prevăzute în anexa care face parte integrantă din lege şi din orice alte bunuri care. 16 .123. 19 Antonie Iorgovan.II. în special după adoptarea Legii nr. 136 că proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ – teritoriale şi că bunurile proprietate publică sunt inalienabile. Ediţia 4. 2005. 136 alin. Legea nr. Editura All Beck. vol. care nominalizează terenuri ce aparţin domeniului public. Bucureşti. (4) din Constituţie.18/1991. în art.Constituţia din 1991 consacră proprietatea publică şi proprietatea privată.1. Tratat de drept administrativ.

formând domeniul public. altele destinate folosirii publicului. nesusceptibile de apropiere individuală. Curs de drept administrativ. Delimitarea acestuia se face în condiţii care diferă de grăniţuirea prevăzută de Codul civil pentru proprietăţile private.20 La conturarea acestei noţiuni a contribuit.Noţiunea de domenialitate publică reprezintă rezultatul unor susţinute cercetări din partea doctrinarilor. Editura Tehnică. ci oferă un interes de ordin practic. într-o mare măsură şi jurisprudenţa.181. doctrinar. domeniul public fiind supus unui regim juridic special.12. p. 20 Liviu Giurgiu. 17 . Teoria domenialităţii constituie o modificare esenţială adusă proprietăţii din dreptul civil. Domeniul public. 21 Idem. autori de drept public şi de drept privat. 22 Jean Vermeulen.22 Bunurile care alcătuiesc domeniul administrativ se împart în două categorii: unele cărora le sunt aplicabile regulile de drept privat.21 După cum arăta reputatul profesor Jean Vermeulen. „discuţiile care se ivesc în jurul noţiunii de domeniu public nu prezintă numai un interes de ordin teoretic. Seria „Repere Juridice”. împărtăşind în cadrul soluţiilor sale teoriile elaborate în acest sens. iar litigiile ce se ivesc în legătură cu bunurile din domeniul public atrag competenţa materială a instanţelor de contencios administrativ. Bucureşti. 1997. Bucureşti. 1947. p. care îl îndepărtează nu numai de regimul juridic al proprietăţii individuale. ci chiar şi de regimul juridic al domeniului privat al statului supus dispoziţiilor dreptului comun”.

Bucureşti. noţiunea de domeniu public nu se circumscrie doar la bunurile care fac obiectul proprietăţii publice. Bucureşti. Editura Proarcadia. 24 Verginia Vedinaş. după caz. în paza persoanelor juridice de drept public” (Antonie Iorgovan. reprezentând valori destinate a fi folosite în interes public. p. Editura All Beck. Drept administrativ . cărora le este aplicabil un regim mixt (de drept privat şi de drept public) şi care pot fi găsite în proprietatea oricărui subiect de drept. în care regimul de putere este determinant. ci sub anumite aspecte aparţin domeniului public şi bunuri (mobile sau imobile) care sunt proprietate privată. ce trebuie transmise de la generaţie la 23 Profesorul Antonie Iorgovan definea domeniul public ca fiind „acele bunuri publice sau private.47. direct sau prin intermediul unui serviciu public şi sunt supuse unui regim administrativ. după cum se prevede în Legea nr. 18 . 173). 213/1998. sunt incluse în patrimoniul cultural naţional. 2001. vol.25 Aceste bunuri. respectiv cel de drept comun (deoarece este vorba de un drept de proprietate privată) şi un regim exorbitant. 74. Bucureşti. Reguli de protecţie domenială aplicabile unor bunuri proprietate privată. III. trebuie păstrate şi transmise generaţiilor viitoare. Tratat de drept administrativ. fapt ce duce la coexistenţa a două regimuri diferite aplicabile acestora. Editura Lumina Lex. Ediţia 4. 1993.II. care include nu doar bunurile proprietate publică. fiind în proprietatea sau. Alexandru Ciobanu. 25 Antonie Iorgovan. ci şi categoriile de bunuri aflate în proprietate privată care prezintă o semnificaţie şi o importanţă ce exced intereselor titularului lor.tratat elementar.În doctrina contemporană sintagma „domeniu public” are o semnificaţie mai largă23. care prin natura ori dispoziţia expresă a legii. „fiind valori naţionale. p.24 Prin urmare. care include reguli de putere publică. respectiv unui regim mixt. p. vol. 2005.

Editura All Beck. Tratat de drept administrativ. vol. II.28 26 Antonie Iorgovan.generaţie” au format întotdeauna obiectul unei protecţii speciale. regula inalienabilităţii domeniului coroanei a constituit o măsură de contracarare a generozităţii monarhului. p.27 3. Regimul juridic al domeniului public Iniţial. în scopul promovării interesului public general. 2005.2.173. Regula inalienabilităţii domeniului public. 19 . a apărut din necesitatea realizării distincţiei între domeniul public şi domeniul privat. Ediţia 4. subordonată afectării bunurilor din acest domeniu unei utilităţi generale. Yves de Gaudermett et Charles Venezia. Paris. Manuel de droit administratif. regula inalienabilităţii reprezintă o consecinţă a faptului că asupra bunurilor din domeniul public administraţia nu are un drept de proprietate. Bucureşti. prin Legea franceză din 22 noiembrie 1790 s-a înlocuit regula inalienabilităţii cu regula alienabilităţii bunurilor ce alcătuiau domeniul naţional în acea vreme. După H. Considerând facultatea de înstrăinare un atribut esenţial al dreptului de proprietate. 336. sub domnia regilor francezi. Berthélémy. p. 1988. 27 André de Laubadère. derogatorii de la dreptul comun constituie „regimul domenialităţii”.26 În opinia lui André de Laubadère. ansamblul tuturor acestor reguli speciale.

op.Naţională S.70. Berthélémy. 1913. precum şi transmiterii lor generaţiilor viitoare. care era absolută şi generală. Tratat de drept administrativ. p. citat din Antonie Iorgovan. Bucureşti. vol. Editura All Beck.II. Hamangiu. uzul public sau interesul public. Paris. 136. pe de o parte.92.417. Bucureşti. Al. alienabilitatea bunurilor fiind regula generală pentru bunurile particulare. preluat din Liviu Giurgiu. (4). adică de dreptul de a-l înstrăina sau de a-l distruge. Ed. Ediţia 4. Vol. bunurile din domeniul public nu pot fi înstrăinate.. Băicoianu. Principiul inalienabilităţii bunurilor domeniului public este consacrat în mod expres în Constituţia României.VII. p. p. Arthur Rouseau. Rosetti – Bălănescu. întotdeauna în drept să înstrăineze lucrul său. alin. inalienabilitatea domeniului public are în prezent un conţinut relativ şi limitat. 1929. Principalul atribut al proprietății este dreptul de a dispune de un lucru.Ciorne. Prin urmare.p.213/1998 (art. Tratat de drept civil român. un proprietar este. 20 .18/1991.30 28 H. 2005.71..cit.cit. art.29 Spre deosebire de inalienabilitatea vechiului domeniu al coroanei. p.Dată fiind destinaţia bunurilor proprietăţii publice.475).11).II. Traité du droit administratif. Caracterul relativ al inalienabilităţii decurge din faptul că regula nu se aplică decât domeniului public şi numai pe durata în care bunul aparţine acestui domeniu. în Legea fondului funciar nr. şi necesitatea conservării. în principiu. Ed. în Legea nr. op. 29 C. revizuită. Codul civil (art.210. 30 Liviu Giurgiu. dar cu referire la bunurile care fac parte din domeniul public.

2009. înseamnă a exclude în mod nejustificat categorii importante de bunuri de la posibilitatea înstrăinării. pentru că ele nu pot fi înstrăinate.Dacă bunul nu mai face parte din domeniul public. Drept administrativ. Ediţia a II-a revăzută şi actualizată. 11 din Legea nr. Bucureşti. care ar pierde care ar pierde posibilitatea de a dobândi aceste bunuri. limitată. regula inalienabilităţii nu se mai aplică. Însă. conform aceloraşi prevederi. sunt inalienabile. fiind declasat.31 S-ar afecta astfel şi dreptul statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale. A admite că toate bunurile care aparţin domeniului public. Ca atare. „date în administrare. după cum spunea reputatul profesor Antonie Iorgovan. se poate vorbi despre o inalienabilitate absolută şi nelimitată a bunurilor publice din domeniul public şi despre o inalienabilitate relativă. p. a bunurilor proprietate privată care aparţin domeniului public32 sau. în condiţiile legii”. inclusiv cele private. ele putând fi. imposibilitatea înstrăinării lor nu exclude existenţa unor forme de punere în valoare a bunurilor proprietate publică. 213/1998. 21 . trecând în domeniul privat. despre principiul inalienabilităţii bunurilor domeniului public care fac obiectul proprietăţii publice şi despre principiul prohibirii ori 31 Verginia Vedinaş. concesionate sau închiriate. Editura Universul Juridic. bunurile domeniului public nu pot fi înstrăinate. Potrivit prevederilor art. 32 Idem. 210.

oricând.a. p. administraţia poate revendica. ci ca un regim gradat. supusă aceloraşi reguli. în prezent. pe calea unei acţiuni civile. În ceea ce priveşte bunurile mobile ale domeniului public. op.33 După cum se arată în literatura de specialitate..cit. Liviu Giurgiu. 211. Leon Duguit face trimitere la „scara domenialităţii”. op. bunul care îi aparţine.cit. Conform acestei teorii. cât timp bunul se află în posesia administraţiei. În ipoteza încălcării regulii inalienabilităţii domeniului public intervin următoarele sancţiuni: vânzarea neprecedată de o dezafectare regulată a bunului este anulabilă.restrângerii vânzării bunurilor domeniale care sunt obiect al proprietăţii private. noţiunea de domeniu public nu mai poate fi concepută în mod uniform. lăcaşuri de cult ş. cu rezerva plăţii unei îndemnizaţii cumpărătorului de bună credinţă. după nevoile şi importanţa bunurilor care constituie domeniul.). toate acţiunile prin care s-ar tinde la o alienare 33 34 Antonie Iorgovan. regula inalienabilităţii se aplică numai în cazul acelora care au nevoie de o astfel de protecţie (operele de artă din muzee. care permite împărţirea bunurilor domeniale după exorbitanţa descrescătoare a regimului lor. colecţiile unor biblioteci. bunurile domeniului public sunt supuse unui regim juridic exorbitant. care presupune aplicarea tuturor sau doar a unora din aceste reguli. 22 . 72.34 În acest sens.. p. în măsura în care este necesar acest regim pentru a-i garanta protecţia şi afectaţiunea. tehnica militară.

23 . aspect ce trebuie înţeles atât sub aspectul achizitiv.1844 din Codul civil. cât şi imprescriptibilitatea nu reprezintă consecinţa naturii domeniului public. ci sunt scoase afară din comerţ. Prin urmare. Sub raport extinctiv. Utilizarea domeniului public. Atât inalienabilitatea. p. din natura lor proprie sau dintr-o declaraţie a legii. 36 Liviu Giurgiu. De altfel. Teză de doctorat. nu pot fi obiecte de proprietate privată. chiar dacă aceştia sunt de bună credinţă. cât şi extinctiv. În raport cu prescripţia achizitivă.definitivă a bunurilor pot fi neutralizate prin invocarea excepţiei de domenialitate publică. este vorba despre o „consecinţă directă a faptului că domeniul public a fost afectat unui interes general. bunurile care fac parte din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ teritoriale sunt prescriptibile. p.36 După cum se arată în literatura de specialitate.35 Ca o consecinţă a inalienabilităţii sale. domeniul public este imprescriptibil. Anghene. este exclusă posibilitatea dobândirii bunurilor domeniale pe calea uzucapiunii sau pe calea posesiei de bună credinţă.cit. această regulă a fost instituită şi prin dispoziţiile art. 71. 1941. conform cărora nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care. Imprimeriile Româneşti. 25. ele pot fi dobândite prin uzucapiune sau printr-o posesie de bună credinţă în cazul bunurilor mobile. Bucureşti.. titularii unor astfel de bunuri pot să le recupereze oricând şi fără nici o obligaţie de despăgubire de la particularii care le deţin. Dimpotrivă. op. Pentru ca bunurile imobile şi 35 M.

38 Ioan Adam. Exerciţiul dreptului de proprietate asupra domeniului public este restrâns din cauză că bunurile servesc unui interes general. p. nu pot să constituie obiectul unor drepturi reale accesorii: gaj. în privinţa bunurilor 37 E. Bunurile din domeniul public sunt deci numai scoase din comerţ.37 O altă caracteristică a bunurilor din domeniul public este insesizabilitatea. Bucureşti. Bucureşti. cit. 40 Verginia Vedinaş. D. ci numai o problemă cu privire la modul cum acest drept de proprietate poate fi exercitat de administraţie. Luţescu afirma că nu se pune problema urmăririi silite pentru motivul că statul este prezumat a fi întotdeauna solvabil. mobiliare sau imobiliare. 24 . 2000. problema pusă în legătură cu principiul inalienabilităţii şi imprescriptibilităţii domeniului public nu este o problemă cu privire la existenţa dreptului de proprietate.40 Dacă bunurile publice sunt insesizabile absolut. 94.mobile afectate unui interes general să fie păstrate scopului pentru care au fost afectate. ele au fost declarate inalienabile şi imprescriptibile. pp. N. privilegii. ele sunt numai res extra comercium”.363-364. Teoria generală a drepturilor reale. N. În cazul acesta.159 şi urm. Editura All Beck. p. 210. 1947. Editura Glasul Bucovinei. Tratat de drept administrativ. Luţescu. ipotecă. 1944.39 Şi în cazul insolvabilităţii trebuie să se facă distincţie între bunurile publice şi cele private din domeniul public. op. Proprietatea publică şi privată asupra imobilelor din România. G. pp. deoarece acest drept există.38 Cu privire la acest aspect. care semnifică faptul că bunurile din domeniul public nu pot fi supuse executării silite. 39 G. Cernăuţi. Tarangul.

165. 25 . Astfel.3. pentru anumite considerente.proprietate privată se poate vorbi de o sesizabilitate limitată a acestora. exorbitante de la dreptul comun. în conformitate cu prevederile art. Drept administrativ. vol. Atât doctrina. în scopul conservării şi transmiterii lor generaţiilor viitoare. 1992. Proprietatea publică şi proprietatea privată – actualul cadru legislativ. 2004.II. nr. precum şi restrângerea sferei unor eventuali creditori sau excluderea persoanelor fizice şi juridice străine etc. p. care pun administraţia într-o situaţie privilegiată în comparaţie cu particularii. 223. serie nouă. În concluzie. 42 Marilena Uliescu. în Studii de drept românesc. într-unul din studiile42 consacrate proprietăţii după intrarea în vigoare a Constituţiei se menţionează drept limitări ale dreptului de proprietate privată. 3. întrucât se are în vedere un drept de preemţiune al statului. Bucureşti. 53 din Constituţie. în raport cu unele interese de 41 Dana Apostol Tofan. Este vorba de identificarea unui regim de protecţie şi pază aplicabil unor bunuri proprietate privată. bunurile domeniului public sunt supuse unor reguli speciale. Editura All Beck. 3. p. Regimuri domeniale speciale Problema regimurilor domeniale speciale interesează în special sub aspectul „modalităţilor de restrângere a exercitării dreptului de proprietate privată asupra unor bunuri aparţinând unor persoane fizice sau juridice”41. dar şi specialiștii în drept civil au dezvoltat ideea anumitor limitări aduse dreptului de proprietate privată.

ei trebuie să participe la acest proces. dimpotrivă.44 Astfel. Legea fondului funciar consacră principiul prevenirii şi combaterii proceselor de degradare şi poluare a solului. provocate de fenomene naturale sau cauzate de activităţi economice şi sociale. Prin urmare. precum şi obligaţii legate de execuţia acestor lucrări. Idem.. păstrarea în textele Legii fondului funciar a obligaţiei tuturor deţinătorilor de terenuri agricole de a asigura cultivarea acestora. După cum se arată în literatura de specialitate. precum şi protecţia solului. În acest studiu se făcea trimitere la un articol din lege care prevedea că proprietarii de terenuri care nu-şi îndeplinesc obligaţiile amintite urmau să fie somaţi în scris de autorităţile administraţiei publice locale. Totodată. în situaţia în care „prin degradare şi poluare. iar cei care nu dădeau curs somaţiei în termenul stabilit de acestea. urmau să fie sancţionaţi anual cu plata unei sume de bani. păstrându-şi dreptul de proprietate. în optica legiuitorului. în raport cu categoria de folosinţă a terenului. 26 . 274.ordin general. cit. prerogativele dreptului de proprietate reclamă respectarea unei reguli de ordine publică. 2005. p. op. sunt obligaţi să pună la dispoziţie terenurile din perimetrul de 43 44 Antonie Iorgovan. terenurile şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de producţie pentru culturi agricole sau silvice” acestea se vor constitui în perimetre de ameliorare. Deţinătorii de terenuri. stabilind obligaţii în sarcina unor autorităţi publice cu privire la întocmirea studiilor şi proiectelor lucrărilor de protecţie şi ameliorare. Legea prevede că. fiind vorba de realizarea unei obligaţii publice.43 deţinătorii de terenuri nu sunt „simpli spectatori” la procesul de protecţie şi ameliorare.

în vederea conservării acestora şi transmiterii viitoarelor generaţii. 65 din Ordonanţa de urgenţă nr. acţiuni care sunt „obligatorii pentru toţi deţinătorii. a subsolului şi a ecosistemelor terestre se efectuează prin măsuri adecvate de gospodărire.45 care a consacrat unele regimuri domeniale speciale. precum şi terenurile neproductive. este evident că avem de-a face cu un regim de pază şi protecţie instituit asupra unor terenuri care aparţin persoanelor fizice. fondul forestier al ţării este format din pădurile. 46 Potrivit art. albiile pâraielor. „indiferent de natura dreptului de proprietate”. 27 . iazurile. primăria va face propuneri motivate prefecturii pentru a decide. 195/2005.ameliorare în scopul aplicării măsurilor şi lucrărilor stabilite în proiectul de ameliorare. întrucât protecţia mediului constituie un obiectiv de interes public major. conservare. Includerea unui anumit teren în perimetre de ameliorare se poate face cu acordul proprietarului. astfel că actul normativ instituie reguli de protecţie nu numai pentru bunurile proprietate publică. Se poate constata.137/1995. terenurile destinate împăduririi. incluse în menajamente silvice.195/2005 privind protecţia mediului care a abrogat Legea nr. În acest caz. 1 din Codul silvic. organizare şi amenajare a teritoriului. protecţia solului. cele care servesc nevoilor de cultură. iar atunci când proprietarul nu este de acord. Potrivit art. cu orice titlu”. ci şi pentru cele aparţinând unor proprietari particulari. Numeroase sarcini şi îngrădiri ale dreptului de proprietate privată se regăsesc şi în actul normativ care reglementează protecţia mediului. producţie ori administraţie silvică. Reguli speciale de protecţie şi pază întâlnim şi în Codul silvic care prevede că fondul forestier naţional46 este supus în 45 Este vorba de Ordonanţa de urgenţă nr.

acvatice şi/sau subterane. definite ca „zone terestre. exploatarea. cu perimetru legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi conservare. După cum se poate observa şi în acest caz legiuitorul impune o serie de reguli de protecţie şi pază. în egală măsură un regim domenial pentru ariile protejate. geologice. conservarea habitatelor naturale. elemente şi formaţiuni biogeografice. administratorii ariilor naturale protejate.întregime regimului silvic. 28 . peisagistice. Astfel. paleontologice. proprietarii au obligaţia să asigure paza acestora şi să execute lucrările necesare impuse de regimul silvic prin mijloace proprii. obiectiv de interes public major. precum şi persoanele fizice şi juridice care deţin sau administrează terenuri şi alte bunuri şi/sau desfăşoară activităţi în perimetrul şi în vecinătatea ariei naturale protejate sunt obligate să asigure respectarea regulamentelor ariilor naturale protejate. în care există specii de plante şi animale sălbatice. cu valoare ecologică. cultura. economice şi juridice privind amenajarea. urmărindu-se garantarea conservării şi utilizării durabile a patrimoniului natural. proprietarii de păduri şi deţinătorii cu orice titlu trebuie să asigure respectarea reglementărilor referitoare la regimul silvic. Legea stabileşte. Legea mai prevede că pădurile proprietate privată aparţinând persoanelor fizice sunt supuse regimului silvic. consacrând un regim domenial special. Prin urmare. conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă nr. a florei şi faunei sălbatice. ştiinţifică sau culturală deosebită”. Mai mult. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate. care reprezintă un sistem de norme tehnice silvice. protecţia şi paza acestui fond. speologice sau d altă natură.

49 Regimuri domeniale speciale sunt stabilite şi prin actele normative care reglementează: căile terestre naţionale de comunicaţie. op. cu privire la mediu. cit.Regimul domenial instituit de Ordonanţa de urgenţă nr. regimul apelor Dunării. precum şi menţinerea echilibrului ecologic. 2005.. în general. 287. statul are obligaţia de a asigura „exploatarea resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional” (art. al mării teritoriale şi al zonei contigue ale României.(2).” 49 Antonie Iorgovan. Articolul 35 din Constituţie prevede: „(1) Statul recunoaşte dreptul fiecărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic. p. domeniul public cultural ş.” Totodată. 135 alin. op. cit.. 288. e). la monumentele naţionale şi ariile naturale speciale în particular. Este evident că aici sunt principalele fundamente constituţionale ale regimului de pază şi protecţie. (2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.a. 2005. p. statul are obligaţia de a asigura cadrul legislativ pentru exercitarea dreptului la un mediu sănătos. lit. 48 29 . expresie a exercitării de către stat a dreptului de protecţie şi pază47.48 Potrivit prevederilor art. (3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi ameliora mediul înconjurător. spaţiul aerian al României. drept care apare totodată şi ca o obligaţie a statului faţă de dreptul fundamental al cetăţeanului la un mediu sănătos. respectiv obligaţia statului de a asigura „refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător. 47 Antonie Iorgovan. (2) din Constituţie. 135 alin. 57/2007 constă într-un regim de protecţie. d). lit. (2). regimul apelor maritime interioare. 35 alin. obligaţie pe care o întregeşte pe cea reglementată în art.

cit. care. îşi păstrează statutul de apartenenţă la proprietatea privată. IV. Moduri generale de constituire a domeniului public Modul de constituire a domeniului public reprezintă unul din criteriile de clasificare a bunurilor aparţinând domeniului 50 51 V.1. op. administrare.51 Ideea esenţială a instituirii unor astfel de regimuri domeniale speciale asupra anumitor bunuri proprietate privată este aceea a conservării şi transmiterii lor generaţiilor viitoare. Ciobanu. op. 30 . Vedinaş. instituite şi asupra unor bunuri proprietate privată. ce se găsesc în stăpânirea particularilor. fără a intra în sfera domeniului public (deoarece ar deveni inalienabile). idee de bază a dezvoltării durabile. sunt supuse unor reguli de pază şi protecţie. p. exorbitante de la dreptul comun. 110. Al. conservare şi în special în privinţa circuitului lor juridic. 170.50 Textele de lege analizate. care trebuie atent supravegheat de către autorităţile publice. sunt exemple ale unor regimuri juridice speciale. reţinem afirmaţia din doctrină conform căreia bunurile vizate de actele normative menţionate. Dana Apostol Tofan. Constituirea domeniului public 4. fiind grevate însă de anumite condiţii restrictive şi totodată imperative. în privinţa modalităţilor şi mijloacelor de protejare..Ca o concluzie. cărora li se pot adăuga şi altele. cit.. p.

Domeniul public artificial este domeniul format din bunuri realizate ca urmare a unor activităţi ale omului.a. canalele navigabile. 7 din Legea nr. 2008. p. reţelele de telecomunicaţii. precum: autostrăzile şi drumurile publice. 215-228 31 . 53 Art. dreptul de proprietate publică se dobândeşte prin următoarele moduri53: a) pe cale naturală.52 Domeniul public natural este domeniul public constituit printrun fapt natural. Potrivit legii. resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental ş. Bucureşti. Potrivit acestui criteriu. Editura Fundaţiei România de Mâine. apele cu potenţial energetic valorificabil. lacurile de acumulare şi barajele. 59. Bucureşti. Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. plaja maritimă şi marea teritorială. p. 213/1998 54 A se vedea pentru detalii Liviu Pop. 2001. căile ferate şi instalaţiile feroviare. apele navigabile şi acelea care pot fi folosite în orice alt mod în interes public naţional. Sunt bunuri naturale: bogăţiile subsolului. rezervaţiile naturale şi monumentele naturii. constatat ca atare de autorităţile administrative. conductele de transport ale ţiţeiului şi gazelor naturale. înţelegând prin aceasta accesiunea mobiliară şi imobiliară54. aeroporturile etc. parcurile naţionale. spaţiul aerian. 52 Emanuel Albu. fie domeniului public artificial. bunurile aparţin fie domeniului public natural. reţelele de distribuire a energiei electrice.public. Editura Lumina Lex. Dreptul administrativ al bunurilor. ţărmul mării.

în condiţiile legii. b) prin expropriere pentru cauză de utilitate publică. după caz. dacă bunul. c) prin donaţie sau legat. cu o justă şi prealabilă despăgubire. d) prin acte de donaţie sau legate acceptate de Guvern. prin hotărâre judecătorească. dreptul de proprietate publică se dobândeşte: a) prin achiziţie publică. prin natura lui sau prin voinţa dispunătorului. c) prin expropriere pentru cauză de utilitate publică55. devine de uz ori de interes public. 32 .b) prin achiziţii publice efectuate în condiţiile legii. e) prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora. a unor imobile aflate în proprietate privată. pentru cauză de utilitate publică. Conform prevederilor art. acceptat în condiţiile legii. efectuată în condiţiile legii. f) prin alte moduri prevăzute de lege. 863 din Codul civil. 55 Prin expropriere se înţelege trecerea forţată în proprietatea publică. de consiliul judeţean sau de consiliul local. dacă bunul în cauză intră în domeniul public. în temeiul unei cauze de utilitate publică.

dacă bunul.H. 567 Cod civil). În doctrină a fost exprimată părerea că această modalitate se referă la bogăţiile de orice fel care se vor forma în mod natural pe teritoriul sau în subsolul ţării. Editura „C. 2007 p.Beck”. Codul civil reglementează câteva cazuri de accesiune57 naturală58: 56 Emil Bălan. în condiţiile legii. a) Calea naturală Legea nu face vreo altă precizare cu privire la cest mod de dobândire a dreptului de proprietate publică. f) prin alte moduri stabilite de lege. 568 Cod civil). când rezultă din fapta proprietarului ori a unei alte persoane (art. ori artificială. când unirea sau încorporarea este urmarea unui eveniment natural. 57 Prin accesiune.d) prin convenţie cu titlu oneros. e) prin transferul unui bun din domeniul privat al statului în domeniul public al acestuia sau din domeniul privat al unei unităţi administrativ-teritoriale în domeniul public al acesteia. 33 . Bucureşti.56 Totodată. prin natura lui sau prin voinţa dobânditorului. devine de uz ori de interes public. dacă legea nu prevede altfel (art. Dreptul administrativ al bunurilor. prin procese fizico-chimice. poate fi avută în vedere şi accesiunea imobiliară naturală etc. 58 Accesiunea este naturală. proprietarul unui bun devine proprietarul a tot ce se alipeşte cu bunul ori se încorporează în acesta.

alipind-o la terenul altui proprietar riveran.− aluviunea (adăugirile de teren la malurile apelor curgătoare revin proprietarului fondului riveran. că apariţia în mod natural a unei plaje constituie un motiv suficient pentru ca aceasta să fie inclusă în domeniul public naţional. − accesiunea animalelor sălbatice (animalele domestice rătăcite pe terenul altuia îi revin acestuia din urmă dacă proprietarul nu le revendică în termen de 30 de zile de la data declaraţiei făcute la primărie de către proprietarul terenului). considerându-se. − insulele şi prundişurile. − accesiunea albiei unui râu care şi-a schimbat cursul în mod natural (accesiunea albiei părăsite). nu pierde dreptul de proprietate asupra părţii desprinse dacă o revendică în termen de un an de la data faptului). de exemplu. Calificarea acestor bunuri ca dependinţe ale domeniului public natural are în vedere în principal modul lor de formare. b) Achiziţii publice efectuate în condiţiile legii Achiziţiile publice efectuate de către stat sau de către o colectivitate locală trebuie să se supună regulilor care să 34 . − avulsiunea (proprietarul terenului de la care o apă curgătoare a smuls brusc o porţiune de mal din teren. numai dacă ele se formează treptat).

furnizarea de produse sau prestarea de servicii. Partea I. având ca obiect execuţia de lucrări. pe de altă parte.2006. transparenţa. Conform prevederilor art.418/15. concursul de soluţii.asigure transparenţa şi să permită manifestarea concurenţei în mod loial. nr. încheiat în scris între una sau mai multe autorităţi contractante. nr.05. proporţionalitatea. aprobată prin Legea nr. tratamentul egal. asumarea răspunderii. licitaţia restrânsă. Partea I. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică. 337/2006. şi unul sau mai mulţi operatori economici. cererea de oferte. publicată în Monitorul Oficial al României. Potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă nr. 34/2006 procedurile de atribuire sunt: licitaţia deschisă. negocierea.2006 35 . 59 Publicată în Monitorul Oficial al României. a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii59. prevede actul normativ amintit. cu titlu oneros. Contractul de achiziţie publică este contractul care include şi categoria contractului sectorial. sunt etapele ce trebuie parcurse de autoritatea contractantă şi de către candidaţi/ofertanţi pentru ca acordul părţilor privind angajarea în contractul public să fie considerat valabil. pe de o parte. Procedurile de atribuire.18 din Ordonanţa de urgenţă nr. eficienţa utilizării fondurilor.625/20. dialogul competitiv. recunoaşterea reciprocă.07. principiile care stau la baza contractului de achiziţie publică sunt: nediscriminarea.

care presupun constrângerea particularului de a ceda bunul său în numele unui interes general. 2 din lege. care stabileşte că „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică.1994. nr..(5) din Constituţie. 36 . Dreptul administrativ al bunurilor. oraşelor. precum şi cele aflate în proprietatea privată a comunelor. cu o dreaptă şi prealabilă despăgubire”. Reglementată pentru prima dată de art.H. Bucureşti. Editura C. municipiilor. pot fi expropriate bunurile imobile proprietatea persoanelor fizice şi juridice.06. (3) din Constituţie (art. civ. 44 alin. 139 din 2.61 În conformitate cu prevederile art. stabilită potrivit legii.60 Exproprierea reprezintă o excepţie de la caracterul inviolabil al dreptului de proprietate privată prevăzut de art. Pentru aceste din urmă 60 Emil Bălan. 61 Publicată în Monitorul Oficial al României. şi judeţelor. 82.3 în forma republicată).c) Exproprierea pentru cauză de utilitate publică Sistemul nostru constituţional recunoaşte posibilitatea titularului domeniului public de a folosi procedee de transmitere forţată a proprietăţii bunurilor.Beck. 41 alin. 136 alin. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Partea I. 481 C. În aplicarea acestor prevederi constituţionale a fost adoptată Legea nr. 2007 p. exproprierea pentru cauză de utilitate a fost consacrată de prevederile art.

instanţa va desemna o comisie formată din trei experţi care va stabili întinderea despăgubirii. care se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul ce i-a fost cauzat proprietarului sau altor persoane. de către consiliile judeţene. Prin hotărârea de expropriere trebuie să se stabilească şi despăgubirile ce se cuvin proprietarului imobilului. imobilul trece în proprietatea expropriatorului. Efectul principal al exproprierii constă în faptul că în temeiul hotărârii judecătoreşti de expropriere. În situaţia în care părţile nu cad de acord cu privire la despăgubiri. 37 . iar pentru cele de interes local. abitaţie. superficie. definitivă şi irevocabilă. respectiv al municipiului Bucureşti. Totodată.bunuri. Utilitatea publică se declară pentru lucrări de interes naţional de către Guvern. se sting toate drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate (uzufruct. exproprierea poate avea loc numai dacă utilitatea publică se declară pentru lucrări de interes naţional. Exproprierea se hotărăşte de instanţele judecătoreşti numai după ce utilitatea publică a fost declarată în condiţiile stabilite de art. Cererile de expropriere se soluţionează de tribunalul în a cărui rază teritorială se află situat imobilul propus a fi expropriat. liber de orice sarcini. servitute). 5-11 din lege.

Legea mai precizează că 38 . o fracţiune de patrimoniu sau anumite bunuri lăsate de către cujus. în condiţiile legii.215/2001. prin hotărâre de guvern. donaţiile şi legatele cu sarcini în favoarea consiliilor judeţene şi locale pot fi acceptate numai prin hotărârea consiliului respectiv. de consiliul judeţean ori local. a consiliului judeţean. după caz. trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ – teritoriale în domeniul public al acestora se face. după caz. sau. Potrivit prevederilor Legii nr. aprobată cu votul majorităţii consilierilor în funcţie. translativ de proprietate.d) Acte de donaţie sau legate acceptate în condiţiile legii După cum se arată în literatura de specialitate. esenţialmente gratuit. Acceptarea donaţiilor făcute statului se realizează pe baza aprobării Guvernului. 8 şi 9 din Legea nr. prin hotărâre a Guvernului. 213/1998. iar legatul reprezintă un act juridic cuprins într-un testament. respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a consiliului local. prin care testatorul desemnează una sau mai multe persoane care la decesul său vor primi întregul patrimoniu. dacă bunul în cauză intră în domeniul public. solemn şi în principiu irevocabil. donaţia este un contract unilateral. pentru cauză de utilitate publică Potrivit prevederilor art. e) Trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora. Dobândirea dreptului de proprietate publică prin acte de donaţie sau legate se realizează.

în a cărei rază teritorială se află bunul.62În lipsa acordului menţionat. Pentru schimbul de proprietate este necesar ca operaţiunea să fie supusă aprobării prealabile a statului sau colectivităţii locale printr-un act de putere.hotărârea de trecere a bunurilor poate fi atacată la instanța de contencios administrativ competentă. descoperirea unei comori aparţinând tezaurului naţional etc. la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar. se poate face numai cu plată şi cu acordul adunării generale a acţionarilor societăţii comerciale respective. f) Alte moduri prevăzute de lege Dintre aceste moduri de dobândire a dreptului de proprietate publică menţionăm: contracte civile şi comerciale. când sunt făcute pentru utilitate publică. De menţionat că trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societăţilor comerciale. accesiunea imobiliară artificială şi accesiunea mobiliară. 39 . 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. 62 A se vedea Ordonanţa Guvernului nr. republicată.. cum ar fi vânzarea şi schimbul. bunurile societăţii comerciale respective pot fi trecute în domeniul public numai prin procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică şi după o justă şi prealabilă despăgubire.

164. După cum se arată în literatura de specialitate. cu acordul creditorului fiscal. 136 (5) din Constituţie. Beck. 63 Exproprierea reprezintă o excepție de la caracterul inviolabil al dreptului de proprietate privată prevăzut de art. noţiunea exproprierii are două sensuri fundamentale: instituţie juridică 63 Emil Balan. în tot cursul executării silite asupra bunurilor imobile ale debitorului persoană juridică.2. prin trecerea în proprietate publică a statului sau. după caz.H. la cererea debitorului. 4. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică a) Regimul juridic al exproprierii Sistemul nostru constituţional recunoaşte posibilitatea titularului domeniului public de a folosi procedee de transmitere forţată a proprietăţii bunurilor. prevăzută de Codul de procedură fiscală la art. Dreptul administrativ al bunurilor. Bucuresti. care presupun constrângerea particularului de ceda bunul său în numele unui interes general. 2007. inclusiv în perioada în care poate avea loc reluarea procedurii de valorificare. a unităţii administrativ-teritoriale. 82. Editura C. 40 .darea în plată. creanţele fiscale administrate de Ministerul Finanţelor Publice şi cele ale bugetelor locale pot fi stinse. Potrivit acestor norme. p. a bunurilor imobile supuse executării silite.

ed. 20. Dumitrache. B. 10 / 2001 comentată şi adnotată. după caz. Bucureţi. în vederea executării unor lucrări de utilitate publică.Chelaru. 61. 41 . Drepturile reale principale. a unor bunuri imobile proprietate privată. exproprierea a fost definită ca „o instituţie juridică de drept public ce constă în achiziţia forţată cu titlu oneros. 64 E. 65 Idem. a II-a. 2002. 26. Drept civil. Editura All Beck.Baias. operaţiune care are ca efecte principale trecerea forţată a unui bun imobil din proprietate privată în proprietate publică. De asemenea. exproprierea este o acţiune juridică în a cărei structură complexă intră acte juridice şi fapte juridice în sens restrâns (acte materiale) de drept public şi de drept privat. Legea nr. Cât priveşte conţinutul operaţiunii juridice a exproprierii. C. 2001.de drept public şi operaţiune juridică. Editura All Beck. Bîrsan. 2000. p.”65 În cel de al doilea sens. în condiţiile legii şi sub control judiciar. Nicolae.64 Astfel. s-a pus accentul când pe ideea actului de putere publică. Curs de drept civil. vol I. Regimul juridic al imobilelor preluate abuziv. cum ar fi actul legislativ sau administrativ. 66 A se vedea în acest sens. p. Bucureşti. când pe ideea hotărârii judecătoreşti ca temei al trecerii bunului imobil din proprietate privată în proprietate publică. Editura Rosetti. Fl. sau hotărârea judecătorească prin care se decide exproprierea. nu pot fi ignorate efectele juridice de drept privat. Bucureşti. Drepturile reale principale. precum şi plata unor despăgubiri. de declarare a utilităţii publice. pentru cauză de utilitate publică. M. p.66 Caracterul complex al exproprierii ca acţiune juridică împiedică reducerea acestei operaţiuni doar la unul dintre actele juridice componente.

În acest fel se justifică de ce exproprierea nu se mai poate finaliza ori de câte ori unul dintre actele juridice care intră în structura acestei operaţiuni juridice este desfiinţat într-una dintre etapele procedurii exproprierii. Stătescu. Teoria generală a obligaţiilor. respectiv o convenţie. p. Editura Academiei. regimul juridic al exproprierii este determinat de următoarele principii: − exproprierea este un procedeu de achiziţie forţată a bunurilor imobile necesare pentru executarea unor lucrări de interes public. C.67 Ţinând seama de aceste consideraţii. Tratat de drept civil. 42 . 67 În sensul că plata este un act juridic de drept civil. Bîrsan. 1981. se poate afirma că exproprierea este un izvor complex de raporturi juridice concrete. A se vedea C. În concluzie. ca act juridic de drept civil. Ca urmare. Caracterul complex al acestui izvor este determinat de reunirea în structura sa a mai multor acte şi fapte juridice în sens restrâns. la care voinţa expropriatorului este înlocuită prin voinţa instanţei de judecată. exproprierea nu poate fi redusă la ideea unui contract forţat. Efecte juridice ale exproprierii se produc nu numai ca urmare a unui asemenea contract forţat. 310. − ea poate fi hotărâtă numai pentru o cauză de utilitate publică. ci ca urmare a acţiunii conjugate a tuturor actelor şi faptelor juridice integrate în structura exproprierii.cum ar fi stingerea dreptului de proprietate privată şi naşterea dreptului de creanţă având ca obiect despăgubirea şi nici actul juridic al plăţii despăgubirii.

21.69 68 Liviu Giurgiu. prima administrativă. de formă şi de publicitate. 69 F. cât şi asupra cuantumului şi naturii despăgubirii. iar a doua judiciară. 33/1994). Revista Dreptul nr. 43 . 4/1995. 33/1994. Seria „Repere juridice”. Editura Tehnică. 1997. 33 / 1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică stabileşte o procedură complexă care se derulează pe parcursul a două faze distincte. p. fără a se mai declanşa procedura de expropriere (art.68 b) Procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică Legea nr. Bucureşti. Se cuvine menţionat faptul că. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. părţile interesate pot conveni atât asupra cuantumului dreptului de proprietate. Domeniul public.− exproprierea se realizează conform unei proceduri speciale şi numai după o dreaptă şi prealabilă despăgubire. stabilită prin hotărâre judecătorească. Discuţii pe marginea Legii nr. Natura juridică a acestei convenţii este aceea a unui contract de tranzacţie extrajudiciar. ce preîntâmpină procedura judiciară contencioasă reglementată în capitolul IV al Legii nr.113. 4 din Legea nr. 1704 – 1717 din Codul civil referitoare la contractul de tranzacţie. cu respectarea condiţiilor legale de fond. Baias. Dumitrache. ceea ce duce la concluzia că îi sunt pe deplin aplicabile art. B. p.

Pentru orice alte lucrări decât cele menţionate în art.Utilitatea publică se declară de către Guvern pentru lucrări de interes naţional şi de consiliile judeţene sau cel al municipiului Bucureşti. 6.1190 Idem. supusă regimului juridic special al exproprierii pentru utilitate publică. 44 . prin lege. pentru lucrările de interes local. precum şi în cazul exproprierii unor imobile sau localităţi din categoria celor prevăzute la art. 4. Giurgiu. op.cit. iar declaraţiile care emană de la consiliile locale şi judeţene constituie veritabile acte 70 71 L.71 În jurisprudenţă s-a statuat că actul îşi păstrează acest caracter chiar dacă îmbracă forma de lege. p. întruneşte toate elementele unui act administrativ. odată adusă la cunoştinţa publicului.. avantajele economicosociale. ecologice sau de orice altă natură care susţin necesitatea lucrărilor şi nu pot să fie realizate pe alte căi decât prin expropriere.70 După cum se arată în literatura de specialitate. utilitatea publică se declară în fiecare caz în parte. Declaraţia de utilitate publică este precedată de efectuarea unor cercetări prealabile care vor stabili dacă există elemente care să justifice interesul naţional sau local. aprobate potrivit legii. condiţie care declanşează procedura exproprierii. 7 alin. Declaraţia de utilitate publică este un act administrativ în temeiul căruia o anumită lucrare dobândeşte caracterul special de lucrare în interesul general. precum şi încadrarea în planurile de urbanism şi de amenajare a teritoriului. declaraţia de utilitate publică.

33/1994 este consacrat măsurilor premergătoare exproprierii.73 72 A se vedea în acest sens: Decizia nr. care este lăsată la aprecierea exclusivă a autorităţilor administrative. au calitatea de expropriator. precum şi de comisii special constituite. Editura „Glasul Bucovinei”. 377. 1944. 73 Liviu Giurgiu. care se iau de expropriatori. 45 . şi nu oportunitatea actului. Decizia nr. din modul de constituire a comisiilor. În înţelesul legii.72 Instanţa de contencios administrativ examinează doar legalitatea declaraţiei de utilitate publică. supuse controlului judiciar exercitat în baza Legii contenciosului administrativ.. dar şi din competenţele cu care sunt investite.119. proprietarii şi titularii altor drepturi reale asupra imobilelor în cauză pot face întâmpinare în termen de 45 de zile de la data notificării. 287/1935 a Curţii de Apel Bucureşti. D. p. În legătură cu propunerile de expropriere. oraşele şi comunele pentru lucrările de interes local. op. Tratat de drept administrativ român.administrative de autoritate. 17/1931 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. citate după E. statul prin organismele desemnate de Guvern pentru lucrările de interes naţional şi judeţele. Tarangul.cit. iar actele acestora sunt susceptibile de control judecătoresc conform Legii contenciosului administrativ. p. Cernăuţi. municipiile. rezultă că aceste organisme trebuie considerate adevărate autorităţi administrativ-jurisdicţionale. secţiunea IV. secţiunea III. 15. Soluţionarea acestor întâmpinări se realizează de către comisiile prevăzute la art. Capitolul III din Legea nr.

cât şi cu privire la despăgubire. respectiv apelului şi recursului (art. Totodată. 23 alin. altor titulari de drepturi reale sau oricăror persoane cunoscute care pot justifica un interes legitim asupra imobilelor propuse a fi expropriate. posesorilor. definitivă şi irevocabilă. imobilul trece în proprietatea expropriatorului. se sting toate drepturile reale derivate din dreptul de proprietate (uzufruct. soluţionarea cererilor de expropriere este de competenţa tribunalului judeţean sau cel al municipiului Bucureşti în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere. Rolul tribunalului constă în a verifica dacă sunt îndeplinite toate cerinţele legale pentru expropriere. fie ca o hotărâre prin care se soluţionează litigiul dintre părţi. 46 . dacă părţile s-au înţeles asupra exproprierii. instanţa de judecată se poate pronunţa cu privire la expropriere şi la despăgubire sau. respectiv o hotărâre definitivă prin care se ia act de înţelegerea intervenită între părţi atât cu privire la expropriere. 21 din lege. 2. abitație. În acest ultim caz. servitute). teza finală). precum şi în stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite proprietarilor sau. după caz. Hotărârea judecătorească de expropriere se poate înfăţişa fie ca o hotărâre de expedient. numai în legătură cu despăgubirea. Hotărârea judecătorească prin care se pune capăt litigiului este supusă căilor de atac prevăzute de lege. liber de orice sarcini.În conformitate cu dispoziţiile art. superficie. Efectul principal al exproprierii constă în faptul că în temeiul hotărârii judecătoreşti de expropriere.

au fost actualizate periodic şi au fost armonizate cu legislaţia în vigoare pe plan european. - dispoziţii relative la marile manevre militare. - modul concret de executare a rechiziţiilor reclamate de nevoile urgente ale armatei şi populaţiei. În aprilie 1913 este emisă Legea nr.3. partea regulamentară nr. - dispoziţii penale. Rechiziţiile de bunuri a) Evoluţia cadrului legislativ Privite în evoluţie istorică.4. - prestaţiile şi obiectele ce pot fi rechiziţionate. Legea făcea referire la următoarele aspecte: - condiţiile generale în care se poate exercita dreptul de rechiziţii. 12 din 1906. - scutirile de rechiziţii. 3 din 6 aprilie 1906 şi în Monitorul Oastei. Prima lege modernă asupra rechiziţiilor este decretată sub numărul 1192 din 10 Martie 1906 şi este publicată în Monitorul Oficial nr. 2631 care este publicată în Monitorul Oficial nr. reglementările legislative ale activităţii de rechiziţii au evoluat odată cu situaţia socialeconomică a ţării. 7 din 7 aprilie 1913 şi în Monitorul 47 . - indemnizaţiile datorate pentru rechiziţionarea bunurilor.

Ultimul act normativ care reglementează activitatea de rechiziţii în perioada interbelică este Legea rechiziţiilor nr. în toate situaţiile când se aprecia că vor fi executate rechiziţii de bunuri sau prestări de servicii în interes public. cu stabilirea de sarcini concrete pentru autorităţi. 618 din 7 martie 1915. legea este îmbunătăţită şi modificată în 1915 cu Decretul nr. La baza punerii în aplicare a legii rechiziţiilor a stat „Regulamentul legii rechiziţiilor”. 8 din 1913. 6 din 1915. După experienţa războiului balcanic. 272 din 10 martie 1915 şi în Monitorul Oastei. lege care a şi fost pusă în aplicare în perioada desfăşurării celui de al doilea război mondial. partea regulamentară nr. asigurând aplicarea eficientă şi unitară. în 1947 se promovează un nou proiect al legii rechiziţiilor. 139 din 27 februarie 1940. publicată în Monitorul Oficial nr. pe întreg teritoriul ţării. După încheierea războiului. Priorităţile legislative. În principiu. Documentul detaliază prevederile legale. modificările aduse îmbunătăţind conţinutul şi confirmă punerea de acord a prevederilor legale cu realitatea existentă. nu a permis promulgarea acestei legi. actele normative păstrează cadrul de bază al Legii din 1906. a prevederilor legii. de trecere la un alt regim. Schimbarea sistemului de guvernare şi realizarea stabilităţii economice a ţării au impus o reglementare legislativă în acord 48 . general de armată Mihail Lascăr.Oastei nr. interesele conjuncturale precum şi disfuncţionalităţile inerente unei perioade de tranziţie. semnat de ministrul apărării naţionale.

După evenimentele din decembrie 1989. Prin modificarea legii s-a urmărit îmbunătăţirea organizării şi desfăşurării activităţii de rechiziţii. Odată cu schimbarea instrucţiunilor de mobilizare ale armatei. 11 din 19 ianuarie 1998 se aprobă Normele metodologice de aplicare a legii. - garantarea proprietăţii asupra bunurilor şi efectuarea unei drepte despăgubiri pentru bunurile rechiziţionate.cu realităţile economice existente. 49 . în 1974 este elaborată şi intră în vigoare Legea nr. ca măsură cu caracter excepţional. nr. iar prin Hotărârea de Guvern nr. G. prin Legea nr. 10 privind rechiziţiile. s-a impus cu precădere modificarea prevederilor legislative în domeniu. 132/1997. 410/2004 a fost modificată şi completată Legea nr. - responsabilităţile autorităţilor şi organelor investite să coordoneze organizarea şi pregătirea în mod unitar a activităţii de rechiziţii şi verificarea stadiului realizării acesteia. cu respectarea normelor privind drepturile omului şi garantarea proprietăţii. Pentru armonizarea cu legislaţia existentă în NATO şi UE.03. iar prin H. astfel că. se modifică întreaga problematică de abordare a rechiziţiilor precum şi documentele ce se întocmesc.2005 au fost promulgate Normele metodologice de aplicare a acestei legi. 219/24. astfel: - dinamica societăţii româneşti în raport cu intensitatea şi natura factorilor de risc şi a factorilor naturali. 132 din 15 iunie 1997 privind rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public. Este adoptată Legea nr.

precum şi alte persoane juridice şi fizice la cedarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile.- stabilirea unor modalităţi corespunzătoare de plată pentru serviciile prestate în interes public. - redimensionarea domeniului de aplicare rechiziţiile în timp de pace. 2 din lege). protejează proprietatea prin acordarea de despăgubiri pentru bunurile consumptibile şi perisabile dar şi pentru bunurile deteriorate sau degradate pe perioada folosirii lor în scopul pentru care a operat ( art. deşi reprezintă o excepţie de la principiul garantării dreptului de proprietate prevăzut de Constituţie şi de Codul civil. prevederea legală tratează rechiziţiile ca un mod special şi excepţional prin care un bun mobil sau imobil se poate transfera din proprietate privată în proprietatea sau în folosinţa publică în scopul apărării ţării. privind Rechiziţia de bunuri şi prestările de servicii în interes public reprezintă măsura cu caracter excepţional prin care organele autorităţii publice împuternicite prin lege obligă agenţii economici. 19 şi art. În esenţă. Rechiziţia. b) Modalităţi de instituire Măsura rechiziţionării se dispune prin: 50 . - necesitatea armonizării legislaţiei în domeniu cu legislaţia comunitară şi a ţărilor membre Alianţei Nord .Atlantice. 2 alin. instituţiile publice. ordinii publice şi siguranţei statului.

rechiziţia de bunuri şi prestările de servicii reprezintă „măsura cu caracter excepţional prin care autorităţile publice împuternicite prin lege obligă agenţii economici. în condiţiile prevăzute de lege”. celorlalte persoane juridice şi persoanelor fizice şi pot fi chemaţi cetăţeni apţi de muncă pentru prestări de servicii. a cărei amploare depăşeşte capacitatea combativă a forţelor armate organizate pe principiul suficienţei defensive. instituţiilor publice. - prin hotărâre a Guvernului sau prin ordine ale prefecţilor în cazul prevenirii. când se declară mobilizarea parţială sau totală. riposta va cuprinde formele corespunzătoare în care vor fi angajate toate resursele umane şi materiale necesare respingerii acesteia”.- decretul Preşedintelui României. 45 din 1 iulie 1994. iar art. la declararea mobilizării ori a stării de război pot fi rechiziţionate bunuri aparţinând agenţilor economici. precum şi 51 . 4 din Legea apărării naţionale a României nr. la existenţa şi la unitatea statului şi a poporului român. 132 din 1997. localizării şi înlăturării urmărilor unor urgenţe civile. instituţiile publice. când se instituie starea de asediu sau de urgenţă. unde se precizează că „În caz de agresiune care atentează la integritatea teritorială. Necesitatea rechiziționării de bunuri este menţionată în art. 22 stabileşte că „La proclamarea stării de asediu sau de urgenţă. - decretul Preşedintelui României. precum şi a stării de război. Potrivit prevederilor Legii nr.

De menţionat că subiectul activ dobândeşte dreptul de a folosi bunul. nu şi pe cel de a culege fructele. precum şi a persoanelor care pot fi chemate să presteze servicii în interes public. pe lângă datele de identificare a bunului.Comisia Centrală de Rechiziţii. c) Organisme cu atribuţii în domeniu Pentru stabilirea cantităţilor de bunuri rechiziţionabile. este trecută şi valoarea acestuia la data rechiziţiei. Autorităţile administraţiei publice au obligaţia să asigure efectuarea rechiziţiilor de bunuri şi chemarea persoanelor pentru prestări de servicii în interes public.Comisiile Mixte de Rechiziţii. precum şi pentru soluţionarea litigiilor care derivă din executarea rechiziţiilor se înfiinţează şi funcţionează: . a despăgubirilor.alte persoane juridice şi fizice la cedarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile”. iar la predarea bunului se încheie un proces verbal în care. 52 . Bunurile se rechiziţionează pe baza ordinului de predare. . iar agenţii economici şi instituţiile publice sunt obligate să ţină evidenţa bunurilor care pot fi rechiziţionate şi să le menţină în stare tehnică de bună funcţionare.

- un reprezentant al Ministerului de Justiţie. - doi reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor Publice. - un reprezentant al Ministerului Construcţiilor şi Turismului. - doi reprezentanţi ai Ministerului Administraţiei şi Internelor. - un reprezentant al Ministerului Sănătăţii.Comisia Centrală de Rechiziţii este organ de pregătire şi executare a rechiziţiilor. al Ministerului 53 Economiei şi Transporturilor. . - patru reprezentanţi ai Ministerului Apărării Naţionale. - un reprezentant Comerţului. - un reprezentant al Institutului Naţional de Statistică. - un reprezentant al Băncii Naţionale a României. Solidarităţii Sociale şi Familiei. - un reprezentant al Ministerului Muncii. - directorul general al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului. funcţionează în subordinea Guvernului şi este compusă din: - şeful Oficiului de Stat pentru Probleme Speciale – preşedinte.

prin comisiile mixte de rechiziţii. agenţi economici. Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. - un reprezentant al Ministerului Agriculturii. Comisiile mixte de rechiziţii sunt constituite la nivelul prefecturilor sau a municipiului Bucureşti. la nivel naţional. sinteza activităţii privind modul de pregătire şi de efectuare a rechiziţiilor de bunuri şi a prestărilor de servicii în interes public.- un reprezentant al Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei. Comisia Centrală de Rechiziţii. Comisiile mixte de rechiziţii stabilesc cantităţile de bunuri ce pot fi rechiziţionate pe localităţi. prezintă Guvernului. anual. - un reprezentant al Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor. Preţurile stabilite de Comisia Centrală de Rechiziţii se publică în Monitorul Oficial al României. agenţii 54 . funcţia de preşedinte fiind asigurată de prefect. instituţii publice şi alte persoane juridice. Hotărârile Comisiei Centrale de Rechiziţii se pun în executare de Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale. Hotărârile comisiilor sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice prevăzute în lege şi sunt aduse la îndeplinire de către autorităţile administraţiei publice locale. în vederea realizării integrale a scopurilor propuse. Partea I.

- Decret emis de Preşedintele României pentru instituirea stării de asediu sau de urgenţă. prin care se organizează executarea legii (decretele pentru declararea mobilizării sau pentru instituirea stării de asediu sau de urgenţă. care sunt urmate de procesele . la înştiinţarea autorităţilor împuternicite să efectueze rechiziţii. 6 din Legea nr. Hotărârea Guvernului sau ordine ale prefecţilor pentru prevenirea. respectiv. localizarea şi înlăturarea urmărilor unor dezastre. bunurile se rechiziţionează în baza ordinelor de predare emise de autorităţile militare menţionate la art. - Hotărâre a Guvernului sau ordine ale prefecţilor. Comisiile mixte de rechiziţii se convoacă de preşedintele acestora semestrial sau ori de câte ori este necesar. localizarea şi înlăturarea urmărilor unor dezastre) 55 . emise. Toate acestea sunt acte administrative tipice. De asemenea.primire a bunurilor rechiziţionate.economici. adoptate şi. d) Regimul actelor juridice privind rechiziţiile Rechiziţionarea se dispune prin: - Decret emis de Preşedintele României pentru declararea mobilizării parţiale sau totale. 132/1997.verbale de predare . instituţiile publice şi alte persoane juridice. pentru prevenirea.

554/2004 defineşte excesul de putere. îndeplinesc. potrivit prevederilor art.74 Se cuvine menţionat faptul că. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. următoarele atribuţii: - asigură îndeplinirea de către agenţii economici. n).sau pentru punerea în aplicare a legii (ordinele de rechiziţionare şi predare a bunurilor rechiziţionate). lit. al stării de asediu sau al celei de urgenţă. 2 alin. Bucureşti. p. 96. cele care privesc apărarea şi securitatea naţională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice. (1). ca fiind „exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăților cetăţenilor”. 74 Emanuel Albu. 56 . 5 alin. în raza lor teritorială. Legea contenciosului administrativ nr. instituţiile publice şi persoanele fizice a dispoziţiilor şi măsurilor privind pregătirea populaţiei. potrivit competenţei. e) Atribuţii ale autorităţilor publice Autorităţile administraţiei publice locale. precum şi pentru înlăturarea calamităţilor naturale pot fi atacate numai pentru exces de putere. actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război. în art. 2008. economiei şi a teritoriului pentru apărare. Dreptul administrativ al bunurilor. Editura Fundaţiei România de Mâine. în timp de pace şi în caz de mobilizare şi de război.

pentru prevenirea. - îndeplinesc măsurile necesare pentru efectuarea de rechiziţii şi chemări pentru prestări de servicii potrivit legii. - întocmesc. de mobilizare. din fondurile cu această destinaţie puse la dispoziţie de la bugetul de stat ori din alte fonduri constituite potrivit legii.- urmăresc şi intervin pentru satisfacerea cererilor prezentate de unităţile militare existente în raza lor teritorială pentru nevoile de mobilizare. în cazul stării de război. astfel: - de către ministere şi celelalte autorităţi publice în folosul cărora s-au efectuat rechiziţiile sau prestările de servicii în interes public. - de către autorităţile administraţiei publice. actualizează şi pun la dispoziţie centrelor militare judeţene şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti monografia economico-militară a unităţilor administrativ-teritoriale respective. Plata despăgubirilor pentru bunurile rechiziţionate şi pentru prestările de servicii în interes public se face de beneficiari. localizarea şi înlăturarea urmărilor unor dezastre. din bugetele locale sau de la bugetul de stat. 57 . de asediu sau de urgenţă.

asigurarea lor se face prin „Planul de mobilizare a economiei naţionale pentru apărare”.S.C. care nu se planifică prin planul de rechiziţii. conform „Nomenclatorului cu produse şi servicii pentru apărare”. 3 cetăţenii apţi de muncă pot fi chemaţi pentru prestări de servicii în interes public.S. pe baza „Nomenclatorului bunurilor rechiziţionabile”.P. 58 . (bunurile - prestare de servicii (conform art. şi se pot rechiziţiona pe timpul situaţiilor prevăzute în Lege (art. 63/18.f) Planificarea rechiziţiilor de bunuri şi a prestărilor de servicii în interes public Planificarea rechiziţiei bunurilor prevăzute la art. respectiv al municipiului Bucureşti.08. constând în efectuarea unor lucrări sau desfăşurarea unor activităţi).2004 al şefului O. g) Obiectul rechiziţiilor Sunt supuse rechiziţiei: - bunuri mobile şi imobile consumptibile şi cele perisabile). 5 alin (1) din lege se realizează din timp de pace prin planul de rechiziţii de bunuri judeţean. Pentru celelalte bunuri. Obiectul rechiziţiei este reprezentat de bunuri mobile sau imobile ce se găsesc în proprietate privată sau publică. 2 (1)). aprobat prin ordinul nr.

dacă în 59 . distribuit şi transportat hrană. precum şi cele care nu se pot strămuta din loc decât prin o putere străină. mijloace plutitoare şi portuare. .imobile sau nemişcătoare (bunuri imobile prin natura lor. art. articole de echipament. alimente şi materiale pentru preparat. Bunurile care se pot rechiziționa sunt: mijloace de transport cu tracţiune animală. terenuri. feroviare. Nimeni nu poate fi obligat a da un bun. de gospodărie şi de igienă personală.Legea face referire la bunuri: . 463 din C. de construcţii şi de căi ferate. prin determinarea legii. aeriene şi navale. furaje. utilaje şi materiale pentru transportul şi depozitarea acestora. tehnică şi materiale topografice. tehnică de calcul. piese de schimb şi materiale pentru întreţinere şi reparaţii.mobile sau mişcătoare. de comunicaţii şi de telecomunicaţii. surse de alimentare energetice. precum sunt lucrurile neînsufleţite”) şi . aparatură şi materiale sanitar-veterinare şi nave. atât cele care se mişcă de sine precum sunt animalele. auto. de protecţie. audiovizuale. fără să facă distincţie între bunuri mobile prin natura lor. utilaje şi materiale pentru dotarea atelierelor de reparaţii. 473 C. instalaţii şi tehnică de aerodrom. carburanţi-lubrefianţi. sisteme. („sunt mobile prin natura lor. corpurile care se pot transporta de la un loc la altul. de regie. civ. prin urmare. civ. tipografice. clădiri. fiind aplicabile.fondurile de pământ şi clădirile). Bunurile sunt rechiziţionate de la proprietarii sau deţinătorii lor legali. aşa cum sunt definite de art. instalaţii portuare şi dane. servit. tehnică. animale.

vehiculele cu tracţiune animală sau mecanică aparţinând invalizilor. prin care persoana respectivă îşi asigură existenţa. precum şi animalele de reproducţie şi animalele matcă. bunurile din patrimoniul cultural . titularul primeşte plata despăgubirilor pentru bunurile rechiziţionate. seminţele necesare însămânţărilor. bunurile aflate în rezervele materiale 60 . în condiţiile legii. necesare pentru exercitarea cultului. bunurile se restituie celor de la care au fost rechiziţionate. La împlinirea termenelor sau la încetarea cauzelor care au determinat rechiziţia. de handicapaţi şi de bătrâni. mânăstirilor sau caselor de rugăciuni ale cultelor sau ale asociaţiilor religioase. cantităţile de cereale. precum şi locuinţele monahilor. bunurile personale strict necesare exercitării profesiei sau ocupaţiei. legume şi fructe necesare consumului proprietarului şi al familiei sale. clădirile penitenciarelor şi ale şcolilor speciale de muncă şi reeducare. alimente. bunurile caselor şi căminelor de copii. văduvelor de război şi orfanilor minori.naţional sau internaţional. Nu sunt supuse rechiziţionării următoarele categorii de bunuri: obiectele de uz personal şi de gospodărie casnică. În situaţia în care bunurile sunt consumptibile sau perisabile ori au fost distruse ori au pierit din diverse cauze pe perioada rechiziţiei. părţile din imobilele strict necesare ocupanţilor.momentul cererii nu îl are în posesie sau în folosinţă legală. cu proces-verbal de restituire. bunurile care aparţin bisericilor. Bunurile rechiziţionate sunt puse la dispoziţia autorităţii care a realizat acest act conform nevoilor. recunoscute de stat. Actul în baza căruia bunul este deţinut trebuie să facă parte din documentaţia ce stă la baza rechiziţiei pentru uşurarea situaţiei subiectului activ la momentul restituirii bunului.

concesiuni. iar obligaţiile ce decurg din contractele legal încheiate se suspendă. prin acorduri internaţionale. Legea se referă doar la contracte de închiriere. constituite potrivit dispoziţiilor legale. Prin Hotărâre de Guvern se stabilesc normele metodologice de elaborare a cadrului de organizare şi criteriile de evaluare a despăgubirilor. sunt exceptate de la rechiziţii. domiciliate sau cu reşedinţa ori cu sediul pe teritoriul României. proprietarii sau deţinătorii sunt scutiţi de impozite şi de plata taxelor pentru bunurile rechiziţionate. care. pentru bunurile care se restituie cu degradări majore. care fac dovada acestei situaţii. bunurile aparţinând persoanelor juridice şi fizice străine. materialele sanitar-farmaceutice necesare tratamentului bolnavilor cronici. pe categorii de bunuri. bunurile misiunilor diplomatice şi ale oficiilor consulare străine. h) Acordarea despăgubirilor Proprietarii bunurilor rechiziţionate au dreptul la despăgubiri. pe perioada rechiziţiei.naţionale şi în rezerva de mobilizare. 61 . De asemenea. a cărei modalitate de calcul se stabileşte prin hotărâre a Guvernului. Despăgubirile pentru bunurile neconsumptibile rechiziţionate se acordă astfel: - prin chirie. stabilite în conformitate cu prevederile legii. - prin acordarea diferenţei de valoare corespunzătoare. prestări de servicii deoarece în cazul asigurărilor de bunuri problema este mai delicată.

din motive obiective. Preţurile stabilite de Comisia Centrală de Rechiziţii se publică în Monitorul Oficial al României. Pot fi chemate pentru prestări de servicii în interes public: 62 . stabilită în funcţie de starea tehnică şi de gradul de uzură la momentul rechiziţionării. al bunului rechiziţionat. această activitate se realizează în interes public şi constă în efectuarea unor lucrări sau desfăşurarea unor activităţi în situaţiile prevăzute de lege. Cuantumul despăgubirilor la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale se avizează în mod obligatoriu de comisia mixtă de rechiziţii. Despăgubirile pentru bunurile consumptibile se acordă prin achitarea la preţul pieţei în momentul preluării. Partea I. după caz. Comisia Centrală de Rechiziţii stabileşte preţurile principalelor bunuri consumptibile necesare estimării fondurilor folosite la plata despăgubirilor acestora. Evaluarea prejudiciilor bunurilor se face de către o comisie de experţi din care fac parte în mod obligatoriu reprezentanţi ai beneficiarului.- prin acordarea unui bun similar sau prin plata contravalorii bunului. în cazul în care. i) Prestarea de servicii Rechiziţia poate avea ca obiect şi prestarea de servicii de către cetăţenii apţi de muncă. acesta nu mai poate fi restituit. ai prefectului şi proprietarul sau deţinătorul legal.

- persoanele apte de muncă. (2) ale Legii nr. 25 alin. ingineri.. asistenţi medicali etc. j) Stabilirea limitelor de preţuri pentru principalele bunuri consumptibile rechiziţionabile Unul din principalele motive care a impus modificarea şi completarea Legii nr. Peste aceste limite. Potrivit legislaţiei actuale . subingineri. persoanele pot fi chemate numai la cererea lor. precum: situaţii de criză. Potrivit prevederilor art. 132/1997. dar nu mai mult de 65 de ani bărbaţii şi de 60 de ani femeile. 132/1997 privind rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public a fost garantarea proprietăţii asupra bunurilor şi efectuarea unei drepte despăgubiri pentru bunurile rechiziţionabile.pentru sectoare economice determinate şi în împrejurări excepţionale. 410/2004. despăgubirile pentru bunurile consumptibile se acordă prin achitarea la preţul pieţei în momentul preluării conform măsurilor dispuse în împrejurări excepţionale de către Guvern. - unii specialişti. economişti. pot fi chemaţi să presteze servicii în specialităţile lor şi peste limita maximă de vârstă. potrivit legii. ca: medici. modificată şi completată prin Legea nr. Guvernul poate dispune măsuri cu caracter temporar pentru combaterea creşterii excesive a preţurilor sau chiar blocarea acestora. farmacişti. tehnicieni. dezechilibru major între cerere şi ofertă şi disfuncţionalitate evidentă a pieţei. în vârstă de 16-60 de ani bărbaţii şi de 16-55 de ani femeile. Asemenea 63 .

care poate fi prelungită succesiv pentru durate de câte cel mult 3 luni.preţul cu ridicata al produselor agricole . . respectiv. la care se vinde produsul.este preţul de livrare negociat. . - bunurile consumptibile .sunt bunurile a căror întrebuinţare presupune înstrăinarea lor definitivă şi consumarea substanţei acestora. practicat de angrosişti.preţul cu ridicata. Din preţ se deduce TVA.pe lângă preţul producătorului cuprinde şi comisionul societăţii comerciale. comercializare în vederea utilizării şi/sau comercializării.preţul de achiziţie pentru produsele agricole . 64 . distribuire. acesta cuprinde adaosul comercial al verigii de desfacere ce acoperă cheltuielile de depozitare.preţul de producţie .măsuri pot fi adoptate prin hotărâre pentru o perioadă de 6 luni. de piaţă. preţul cu amănuntul – este preţul de piaţă. în reţelele de desfacere. din care se deduce taxa pe valoare adăugată (TVA). detailişti.este preţul la care producătorul îşi vinde în mod liber pe piaţă produsul. respectiv. . . cât timp persistă împrejurările care au determinat adoptarea respectivei hotărâri. Comparativ cu nivelul preţului de producţie.

- termenul de transmitere al limitelor de preţuri la
Secretariatului tehnic permanent al C.C.R este 30
septembrie.
Art. 22 alin. (3) din Legea rechiziţiilor de bunuri prevede că
anual comisiile mixte de rechiziţii propun limitele preţurilor
pentru principalele bunuri consumptibile rechiziţionabile, pe
care le înaintează Comisiei Centrale de Rechiziţii.

4.4. Încetarea dreptului de proprietate publică
Potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 213/1998, dreptul de
proprietate publică încetează dacă bunul a pierit ori a fost trecut
în domeniul privat.
În prima ipoteză, pierea bunului poate surveni ca urmare a unor
cauze naturale, dar şi ca rezultat al activităţii omului.75
Această modalitate de încetare a dreptului de proprietate
publică vizează doar bunurile imobile edificate şi bunurile
mobile, nu şi terenurile, întrucât pieirea acestora în
materialitatea lor este imposibilă.76
În cea de a doua ipoteză, „Trecerea din domeniul public în
domeniul privat se face, după caz, prin hotărârea Guvernului,
a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al
Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, dacă prin
75

Emanuel Albu, op. cit., p. 63.
E. Chelaru, Curs de drept civil. Drepturile reale principale, Editura All
Beck, Bucureşti, 2000, p. 52.

76

65

Constituţie sau prin lege nu se dispune altfel” (art. 10 alin (2)
din Legea nr. 213/1998).
Hotărârea adoptată pentru trecerea unui bun din domeniul
public al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale în
domeniul privat poate face obiectul controlului de legalitate în
condiţiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul
administrativ, de către instanţa de contencios administrativ şi
fiscal în a cărei rază teritorială se află bunul.
De asemenea, bunurile publice uzate fizic sau moral, pentru a fi
casate, trebuie să fie mai întâi trecute din proprietatea publică
în proprietatea privată a titularului, altfel fiind încălcat
principiul inalienabilităţii.77
Constituţia României nu conţine dispoziţii cu privire la trecerea
bunurilor din domeniul public în domeniul privat, însă, astfel
de dispoziţii se regăsesc în Legea fondului funciar nr. 18/1998,
care reglementează retrocedarea către foştii proprietari
persoane fizice sau juridice ori către moştenirii a terenurilor
acoperite cu vegetaţie forestieră, a pădurilor, zăvoaielor,
precizându-se că trecerea acestor terenuri din domeniul în
domeniul privat se face în limita suprafeţelor ce urmează să fie
restituite celor interesaţi.78
Astfel, potrivit art. 45 alin. (1) din Legea nr. 18/1991
„persoanele fizice sau juridice, sau după caz, moştenitorii
77

Emil Bălan, Dreptul administrativ al bunurilor, Editura C.H.Beck, 2007,
p. 89.
78
Emanuel Albu, op. cit., p. 64, Gheorghe Merla, Regimul juridic al
proprietăţii publice, Editura Universitară Danubius, Galaţi, 2010, p. 268.

66

acestora, ale căror terenuri cu vegetaţie forestieră, păduri,
zăvoaie, tufărişuri, păşuni şi fâneţe împădurite au trecut în
proprietatea statului prin efectul unor acte normative speciale,
pot cere reconstituirea dreptului de proprietate...”.
De asemenea, „foştii coposesori sau, după caz, moştenitorii
acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate
privată asupra terenurilor prevăzute la art. 45, pe baza actelor
care le atestă această calitate şi în limitele suprafeţelor
prevăzute în acele acte” (art. 46 alin. (1)), iar conform art. 47
alin. (1), „consiliile parohiale sau organele reprezentative ale
schiturilor şi mânăstirilor, precum şi ale instituţiilor de
învăţământ, pot cere restituirea terenurilor cu vegetaţie
forestieră, păduri, zăvoaie, tufărişuri, fâneţe şi păduri
împădurite, care le-au aparţinut în proprietate, în limita
suprafeţelor pe care le-au avut în proprietate…”.
În acelaşi timp, art. 48 din lege precizează: „cetăţenii români
cu domiciliul în străinătate, precum şi foştii cetăţeni români
care şi-au redobândit cetăţenia română, indiferent dacă şi-au
stabilit sau nu domiciliul în ţară, pot face cerere de
reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafeţele de
terenuri agricole sau terenuri cu destinaţie forestieră,
prevăzute la art. 45, care le-au aparţinut în proprietate...”.
O altă modalitate de încetare a dreptului de proprietate publică
este reglementată de art. 35 - 37 din Legea nr. 33/1954 privind
exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care prevede
dreptul proprietarului expropriat de a cere şi obţine
retrocedarea imobilului expropriat dacă nu a fost utilizat în

67

termen de un an pentru realizarea scopului exproprierii şi nu sa făcut o nouă declarare a utilităţii sale publice.79
De asemenea, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus
exproprierea nu au fost începute şi realizate, expropriatorul
poate înstrăina imobilul expropriat, fostul proprietar având un
drept de preempţiune la cumpărare.
Încetarea dreptului de proprietate publică este reglementată şi
de noul Cod civil. În acest sens, potrivit art. 864, „dreptul de
proprietate publică se stinge dacă bunul a pierit ori a fost trecut
în domeniul privat, dacă a încetat uzul sau interesul public, cu
respectarea condiţiilor prevăzute de lege”.

V. Utilizarea bunurilor domeniului public
5.1. Exercitarea dreptului de proprietate publică
Punerea în valoare a domeniului administrativ în general se
poate realiza numai prin utilizarea şi exploatarea bunurilor în
vederea satisfacerii intereselor generale ale întregii naţiuni sau
ale colectivităţii locale, în condiţiile unei bune administrări.80
Buna administrare este strâns legată de buna guvernare,
raportul fiind, din punctul nostru de vedere, de la parte la
întreg. Dacă guvernarea reprezintă modalitatea de exercitare a
puterii, buna guvernare presupune „imperativul consensului
celor guvernaţi faţă de obiectivele şi metodele guvernării,
79
80

Emil Bălan, op. cit., 2007, p. 89.
Idem.

68

p. De la conceptul de guvernare la practica bunei guvernări. Recomandarea CM/Rec (2007) 7 a Comitetului Miniştrilor din statele membre ale Consiliului Europei şi dreptul la o bună administraţie (administrare). 10/2007. utilizarea bunurilor domeniului public se concretizează prin exercitarea dreptului de proprietate 81 Cristian Ionescu.coe.81 Scopul final al bunei guvernări. 82 Emanuel Albu. 48-76. şi implicit al bunei administrări. asigurându-se. apărarea şi ocrotirea proprietăţii publice şi a intereselor publice. aceasta fiind impusă şi prin calitatea organizării şi gestiunii structurilor şi resurselor.responsabilitatea guvernanţilor. cit. op. eficienţa guvernării şi dreptul cetăţenilor de a fi informaţi în primul rând în ceea ce priveşte utilizarea şi repartizarea resurselor financiare ale guvernării”.82 Utilizarea bunurilor domeniale în mod eficient şi în condiţii de legalitate a constituit o preocupare permanentă a teoreticienilor interesaţi de modalităţile de manifestare a „fenomenului administrativ”. organizată de Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. lucrare susţinută în cadrul Conferinţei internaţionale „Administraţia publică la începutul celui de al III-lea mileniu. în Revista de Drept Comercial nr. 83 Emanuel Albu. Buna administraţie nu se reduce la modalităţile juridice de manifestare.int). cu necesitate. dar şi o obligaţie a titularilor dreptului de proprietate publică. Ase vedea şi Recomandarea CM/Rec (2007) 7 (http://wcd. vizează realizarea intereselor generale. 69 .83 Din punct de vedere juridic. 21-22 noiembrie 2005. 137. pp..

atributele dreptului de proprietate publică pot fi exercitate în mod direct de către titularul dreptului prin autorităţile publice menţionate. Consiliul General al Municipiului Bucureşti. drepturile reale corespunzătoare proprietăţii publice sunt dreptul de administrare. 1 alin. c) din Legea nr. 85 Potrivit art. precum şi drepturilor reale derivate din dreptul de proprietate publică84. (3) din Constituţia României. precum şi gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil. Astfel. Conform art. având. după caz. Acest drept este exercitat de stat prin organele centrale ale puterii executive85 (Guvern. dreptul de concesiune şi dreptul de folosinţă cu titlu gratuit.publică. Prin urmare. Guvernul are calitatea de administrator general al proprietăţii statului. consiliile locale) pentru bunurile ce alcătuiesc domeniul public de interes judeţean sau local. (5) lit. 866 din noul Cod civil. statul poate exercita în mod direct atributele dreptului de proprietate publică prin organul administrativ prevăzut de 84 Potrivit Art. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor. printre principalele sale atribuţii. ministere şi alte autorităţi centrale) cu privire la bunurile ce alcătuiesc domeniul public de interes naţional şi de către unităţile administrativ – teritoriale prin autorităţile publice judeţene şi locale (consiliile judeţene. şi pe cea de administrare a proprietăţii publice şi private a statului. 70 . dreptul de proprietate publică aparţine statului sau unităţilor administrativ – teritoriale. 136 alin.

afară de cazurile în care legea stabileşte anume alte organe în acest scop”. după caz. atributele dreptului de proprietate publică sunt exercitate în mod indirect (de către stat sau de către unităţile administrativ – teritoriale) prin constituirea unor drepturi reale specifice dreptului de proprietate publică ori prin închiriere.86 Însă. persoanelor juridice 86 Art. bunurile proprietate publică. după caz. 125 alin. ca subiect de drepturi şi obligaţii. De asemenea. (4) din Constituţie. pot fi date în administrare regiilor autonome şi instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate. să fie concesionate ori să fie închiriate. 136 alin. 126 din Legea nr. 71 . locală ori judeţeană. bunuri mobile şi imobile. respectiv. conform cărora. (1) ale Legii administrației publice locale nr. Ministerul Finanţelor Publice. Totodată. Art. pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică. să fie date în administrarea regiilor autonome şi instituţiilor publice. prevederile art. proprietate publică sau privată. în condiţiile legii organice. 215/2001 adaugă că autorităţile administraţiei publice amintite pot da în folosinţă gratuită pe termen limitat. cel mai adesea. 215/2001stabilesc că autorităţile administraţiei publice locale (consiliile judeţene şi consiliile locale) hotărăsc ca bunurile ce aparţin domeniului public sau domeniului privat de interes judeţean sau local. 31/1954 cu privire la persoanele fizice şi persoanele juridice prevede că „Statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit. În acest sens sunt dispoziţiile art. în nume propriu. 25 din Decretul Consiliului de Stat nr.lege să-l reprezinte în raporturile juridice în care participă în mod direct. El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanţelor Publice.

ca subiect de drepturi şi obligaţii. 8 din 30 ianuarie 1954) are următorul conţinut: „Statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit. în nume propriu. 25 din Decretul nr. potrivit prevederilor art.88 b) utilizarea indirectă a bunurilor şi exercitarea prin intermediar a dreptului de proprietate publică. de exemplu. 31/1954. 94. 5. Articolul 25 din Decretul nr.2. op. cum ar fi. în literatura de specialitate. după mai multor criterii87. nr. Clasificarea modalităţilor de utilizare a bunurilor domeniului public Modalităţile de utilizare a bunurilor aparţinând domeniului public şi de exercitare a prerogativelor dreptului de proprietate publică au fost clasificate.. după rolul asumat de către titularul domeniului public. care desfăşoară activitate de binefacere sau utilitate publică ori serviciilor publice. darea în administrare. Astfel. Spre exemplu.fără scop lucrativ. statul participă în raporturile juridice patrimoniale. cit. În astfel de situaţii se află statul sau unităţile administrativ-teritoriale atunci când încredinţează atribute ale dreptului de proprietate publică unor alte subiecte de drept public sau de drept privat. 2007. Of. 87 Emil Bălan. 88 72 . El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanţelor. prin Ministerul Finanţelor. se disting: a) utilizarea directă. concesionarea ori darea în folosinţă gratuită. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice (B. nemijlocită de către titular a atributelor dreptului de proprietate publică. afară de cazurile în care legea stabileşte anume alte organe în acest scop”.

regii autonome sau instituţii publice. în administrarea regiilor autonome.3. 12 alin. De asemenea. (4) din Constituţie.3. În acelaşi fel. Reglementarea dreptului de administrare Potrivit art. în condiţiile legii organice. utilizări care se pot realiza în mod direct şi colectiv. Darea în administrare a bunurilor domeniului public 5. persoane fizice şi persoane juridice. De exemplu. ca subiecte de drept privat. 136 alin.1. a prefecturilor. darea în folosinţă gratuită a acestor bunuri se poate face doar instituţiilor de utilitate publică. Legea nr. a autorităţilor 73 . 213/1998. bunurile domeniale pot fi date doar în administrarea unor subiecte de drept public. închirieri). (1) stabileşte că bunurile domeniului public pot fi date. b) utilizări domeniale care cer utilizatorului o anumită calificare juridică. bunurile proprietate publică pot fi date. în administrarea regiilor autonome sau instituţiilor publice. legea prevede că bunurile domeniale pot fi date spre exploatare sau folosinţă particularilor. la art. 5. În alte situaţii (concesiuni.După criteriul persoanei utilizatorului distingem între: a) utilizări domeniale permise oricărei persoane fizice sau juridice. după caz.

60 90 74 . în art. să fie date în administrare regiilor autonome şi instituţiilor publice. În acelaşi timp.administraţiei publice centrale şi locale. să fie concesionate ori să fie închiriate. judeţean sau local. alin. cit. de interes local sau judeţean. 123 alin. op. Bălan. Tratat de Drept administrativ. (1) precizează: „Consiliile locale şi judeţene hotărăsc ca bunurile ce aparţin domeniului public sau privat. a altor instituţii publice de interes naţional. (1) precizează: „Dreptul de administrare aparţine regiilor autonome sau. Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”. opiniile oscilând între natura de drept real derivat din dreptul de proprietate publică şi simpla competenţă de gospodărire şi gestionare a bunurilor domeniului public. p. art. doctrina şi dreptul pozitiv nu au conturat un punct de vedere unitar şi coerent cu privire la natura juridică a dreptului de administrare al regiilor autonome şi instituţiilor publice asupra bunurilor domeniului public. Bucureşti. autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale şi altor instituţii publice de interes naţional. 2007. în condiţiile legii”.90 89 E. 101 M. 215/2001 conţine dispoziţii cu privire la dreptul de administrare. Acestea hotărăsc cu privire la cumpărarea unor bunuri ori la vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat.. de interes local sau judeţean. noul Cod civil. după caz. Astfel. p.T. 1994. 868. Oroveanu. după caz. După cum se precizează în literatura de specialitate89. judeţean ori local”. Şi Legea administraţiei publice locale nr.

213/1998 prevede că subiectul de drept care poate primi în administrare un bun proprietate publică.2. alte instituţii publice de interes naţional.91 Domeniile în care se pot organiza regii autonome de interes local sunt: alimentarea cu apă. op.3. canalizare şi epurarea apelor uzate. acestea fiind persoane juridice şi funcţionând pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară. 75 . 2 din acest act normativ. Regii autonome se pot înfiinţa prin hotărâre a guvernului. administrarea şi întreţinerea fondului locativ. exploatarea minelor şi a gazelor naturale. Conform art. precum industria de armament. producerea. unităţile economice de stat au fost reorganizate ca regii autonome şi societăţi comerciale. transportul local în comun de călători. poştă şi transporturi feroviare. În ceea ce priveşte regiile autonome. poate fi reprezentat de: regii autonome. transportul şi distribuţia energiei termice. regiile autonome se organizează şi funcţionează în ramurile strategice ale economiei naţionale.. oboarelor. cit.5. a pieţelor. judeţean sau local. pentru cele de interes naţional. 143. 12 din Legea nr. 15/1990. târgurilor şi drumurilor comunale şi a spaţiilor verzi. energetică. p. Titularii dreptului de administrare Art. prin Legea nr. construirea. dar şi în unele domenii aparţinând altor ramuri stabilite de guvern. autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale. 91 Emanuel Albu. prefecturi. sau prin hotărâre a consiliilor judeţene şi municipale pentru cele de interes local.

întreţinerea şi modernizarea drumurilor şi a podurilor de interes
judeţean.
Prin actul de înfiinţare a regiei se stabilesc obiectul său de
activitate, patrimoniul denumirea şi sediul principal.
Conform art. 5 din lege, regia autonomă este proprietara
bunurilor din patrimoniul său, iar în exercitarea dreptului de
proprietate aceasta posedă, foloseşte şi dispune, în mod
autonom, de bunurile pe care le are în patrimoniu ori culege
fructele, după caz, pentru realizarea scopului pentru care a fost
creată.
Formularea din Legea nr. 15/1990 „regia autonomă este
proprietara bunurilor din patrimoniul său” are în vedere doar
bunurile care au intrat în patrimoniul regiei cu titlu de
proprietate, nu şi bunurile care au intrat în patrimoniul acesteia
cu titlu de administrare.92
Potrivit legii, regiile autonome se află în subordinea unui
minister de resort sau a unei autorităţi publice locale, prin actul
căreia a fost înfiinţată şi sub controlul căreia funcţionează.
În patrimoniul regiilor autonome, alături de dreptul de
administrare se regăsesc şi alte drepturi reale, respectiv, dreptul
de proprietate privată şi drepturi derivate din acest drept, dar şi
alte drepturi patrimoniale.

92

V. Stoica, Drept civil. Drepturile reale şi principale, Editura Humanitas,
Bucureşti, 2004, p. 435.

76

Instituţiile publice, subiecte de drept public, sunt înfiinţate prin
Constituţie, prin legi ori prin acte administrative ale statului sau
ale colectivităţilor locale.
În sens larg, prin noţiunea de instituţie publică se înţelege orice
autoritate publică, respectiv autoritate a administraţiei publice.
În sens restrâns, se menţionează în literatura de specialitate93,
noţiunea de instituţie publică evocă numai structurile
subordonate unor autorităţi ale administraţiei publice, care
funcţionează din venituri bugetare, dar şi din surse
extrabugetare94.
De regulă, mijloacele financiare ale instituţiilor publice de
interes naţional sunt asigurate de la bugetul de stat, iar
mijloacele financiare ale instituţiilor publice de interes local
sunt asigurate de la bugetele locale.
Sfera serviciilor realizate de instituţiile publice de interes local
este mult mai largă decât cea a regiilor autonome de interes
local ori judeţean.95
Prin urmare, pe plan local şi judeţean, instituţiile publice sunt
mult mai diversificate. De exemplu, sunt organizate şi
funcţionează instituţii publice de învăţământ ( grădiniţe, şcoli
generale, licee ş.a.), instituţii publice de cultură

93

Dana Apostol Tofan, Drept administrativ, vol. I, ed. a 2-a, Ed. C.H.Beck,
Bucureşti, 2008, p. 6, Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura
Hamangiu, Bucureşti, 2009, p. 23.
94
De exemplu, Academia Română şi institutele de cercetare din subordinea
acesteia.
95
Rodica Narcisa Petrescu, op. cit., p. 25.

77

(cinematografe, biblioteci, teatre, operă), instituţii publice
sanitare (dispensare, policlinici, spitale)96.

5.3.3. Constituirea dreptului de administrare
Bunurile din domeniul public pot fi date în administrare prin
acte administrative cu caracter individual, respectiv hotărâre a
Guvernului, a consiliului judeţean, Consiliului General al
Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, după caz, aşa
cum dispune art. 12 alin. (1) din Legea nr. 213/1998.
De regulă, între titularul domeniului public, statul şi unităţile
administrativ-teritoriale, pe de o parte şi beneficiarul dreptului
de administrare există raporturi de subordonare ierarhică,
atribuirea dreptului de administrare realizându-se de către
titularul domeniului public printr-un act juridic de drept public.

5.3.4. Conţinutul, natura
dreptului de administrare

juridică

şi

opozabilitatea

Potrivit legii, titularul dreptului de administrare poate să
posede, să folosească bunul şi să dispună de acesta, în
condiţiile actului prin care bunul i s-a dat în administrare.
În litigiile privitoare la dreptul de administrare, titularul acestui
drept va sta în instanţă în nume propriu. În litigiile referitoare
96

M. Preda, Drept administrativ, Partea specială, Ed. Lumina Lex,
Bucureşti, 2002, p. 286.

78

potrivit Codului de procedură civilă. În litigiile referitoare la bunurile din domeniul public. p. Oroveanu. 97 A se vedea M. imprescriptibilitatea şi insesizabilitatea) sunt şi caracterele dreptului de administrare. Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de consiliile locale. neîndeplinirea acestei obligaţii poate atrage revocarea dreptului de administrare.la dreptul de proprietate asupra bunului. (7) din Legea nr. până la cea de simplă competenţă de gospodărire şi gestionare a bunurilor domeniului public. în fiecare caz. statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor. în condiţiile legii. (5) din Legea nr.97 Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publică (inalienabilitatea. care dau mandat scris. 213/1998). Totodată. 79 . în literatura de specialitate nu s-a conturat un punct de vedere unitar. preşedintelui consiliului judeţean sau primarului. titularul dreptului de administrare are obligaţia să arate instanţei cine este titularul dreptului de proprietate. Titularul dreptului de administrare răspunde. Acesta poate desemna un alt funcţionar de stat sau un avocat care să-l reprezinte în faţa instanţei (art.T. opiniile oscilează de la natura de drept real divizat din dreptul de proprietate publică. 418. 213/1998). 12 alin. cit. op. iar unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de către consiliile judeţene. 12 alin. pentru prejudiciile cauzate ca urmare a neîndeplinirii acestei obligaţii (art. Cu privire la natura juridică a dreptului de administrare. Astfel.

Astfel. Editura All Beck.Dreptul de administrare.4. 217. ediţia a IIIrestructurată. concesiunile bunurilor din domeniul public constituiau surse de venituri pentru monarhi şi mijloace ale luptei politice. însă. Bucureşti. ca orice drept real.4.statul sau unitatea administrativteritorială. fundamentele instituţiei concesionării pentru bunurile private se regăsesc în Evul Mediu.98 În Evul Mediu. Tratat de drept administrativ. prin acest sistem al concesiunilor s-au utilizat din domeniul public bunuri neproductive. Concesionarea bunurilor domeniului public 5. 218.99 În perioada interbelică. p. O particularitate a acestui drept se referă la inopozabilitatea faţă de titularul dreptului de proprietate publică . indiferent de modalitatea constituirii.1. 80 . 98 Antonie Iorgovan. revăzută şi adăugită. 5. Reglementarea şi natura juridică a concesiunii bunurilor domeniului public Ideea concesionării bunurilor domeniului public apare încă din antichitate. 2002. în dreptul roman. el poate fi revocat printr-un act simetric actului iniţial. p. volumul II. are un caracter absolut. fiind opozabil erga omnes. modalităţi de răsplătire a loialităţii. 99 Idem. Dreptul de administrare va putea fi revocat numai dacă titularul său nu-şi exercită drepturile şi nu-şi execută obligaţiile născute din actul de transmitere. contribuind.

Legea nr. p.în acest fel la progresul societăţii. se ajunge în situaţia ca un bun din domeniul public să poată fi utilizat în condiţiile proprietăţii private. Partea I.2007 103 Publicată în Monitorul Oficial al României. 2004. uşurând viaţa socială.01. Bucureşti. 136 alin. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.103 Dispoziţii referitoare la concesionarea unor bunuri proprietate publică se regăsesc şi în alte acte normative: Legea nr. 101 Dana Apostol Tofan. al serviciilor publice. (4) din Constituţie. colecţia Curs universitar. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de sat ca regii autonome şi societăţi comerciale. Drept administrativ. modificată şi completată.100 Prin concesiune. Partea I.2006. a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de servicii stabileşte regimul juridic al concesiunii lucrărilor. respectiv. fără a greva bugetul statului. 81 . 35/18. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică. volumul II. 50/1991 privind 100 Dumitru Brezoianu. nr. aducându-i venituri. 2004. 187. nr. 418 din 15 mai 2006.102 În acelaşi timp. bunurile proprietate publică sunt inalienabile şi pot fi date în administrare . concesionate sau închiriate. 102 Publicată în Monitorul Oficial al României. publicată în Monitorul Oficial al României.06. nr. aprobată prin Legea nr. 569 din 30. Editura All Beck. p. ci. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică.22/2007. se arată în literatura de specialitate.101 Potrivit prevederilor art. colecţia Curs universitar. Regimul juridic al concesiunilor este reglementat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. Bucureşti. Partea I. 150. Editura All Beck. Drept administrativ român. dimpotrivă.

351/2004. este un contract civil. ca drept real este un drept de natură civilă şi nu un drept de putere publică. 84/1992 privind regimul zonelor libere. Editura Lumina Lex. ediţia a II-a revăzută şi adăugită. principiu fundamental pentru contractele administrative. Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. în doctrina civilă s-a susţinut că acest contract. Bucureşti. 295. 219/1998. în sensul că. există în concesiunea serviciului public o parte contractuală: dispoziţii financiare care garantează concesionarului remunerarea sa. După cum se reaminteşte în doctrina administrativă actuală104. 215/2001 privind administraţia publică locală. Legea nr. p. op. pe lângă clauzele reglementare. 1996. Bucureşti. iar dreptul de concesiune. 105 Aceste dispoziţii sunt dominate de principiul echilibrului financiar al contractului. Tratat de drept administrativ. Oroveanu.106 104 M. în actul de concesiune există un ansamblu de acte reglementare. Pop. Legea minelor nr. 238/2004. deoarece legea nu distinge între concesiunea unui bun proprietate publică şi concesiunea unui bun proprietate privată. cit. p.105 Sub regimul Legii nr. Legea gazelor nr.autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor. p. În ceea ce priveşte natura juridică a concesiunii. Legea nr. pe de o parte. elaborate în mod unilateral de administraţie. în literatura de specialitate s-au formulat nenumărate opinii. 70. 82 . 2004. Editura Cerma. Dana Apostol Tofan.151. Legea petrolului nr. iar pe de altă parte. în doctrina interbelică românească s-a dezvoltat principiul „dublei naturi a actului de concesiune”. 85/2003. 106 L.. 1998.

întotdeauna revocabilă şi răscumpărabilă. 222. fiindu-le aplicabile regimul juridic administrativ. transmite pentru o perioadă determinată. 2 alin. dreptul şi obligaţia de exploatare a unui bun proprietate publică. Contractul de concesiune poate avea ca obiect bunuri proprietate publică. natura juridică a contractului de concesiune a fost înţeleasă de majoritatea autorilor ca o ocupare temporară a domeniului public. nr. unei persoane. op. 2007. numită concesionar.107 Indiferent de varietatea de opinii. 105106. p. care acţionează pe riscul şi răspunderea sa. pp. Conform acestor prevederi. numită concedent. situaţie în care regimul juridic aplicabil este cel stabilit de O. în schimbul unei redevenţe.108 5.2. Noţiuni generale privind contractul de concesiune Contractul de concesiune de bunuri proprietate publică este definit de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.4. 54/2006 sau poate avea ca obiect 107 Antonie Iorgovan.. cât şi concesiunea de activităţi ori servicii sunt instituţii juridice de drept public. (2). 83 .U. Editura C. 2005. cit.G. p.218. Beck.H. Bucureşti.Însă. Emil Bălan. 2002. contractul de concesiune de bunuri proprietate publică este un contract administrativ încheiat în formă scrisă prin care o autoritate publică. doctrina administrativă s-a subliniat în mod constant că atât concesiunea de bunuri. Dreptul administrativ al bunurilor.. cit. op. 54/2006 în art. 108 Antonie Iorgovan.

Iniţierea contractului de concesiune Iniţiativa concesionării o poate avea concedentul sau ca urmare a unei propuneri însuşite de acesta.. După cum reiese din definiţia legală. nr. O altă caracteristică a contractului de concesiune constă în faptul că este un contract cu titlu oneros.lucrări publice sau servicii publice. concesionarea făcându-se întotdeauna în schimbul unei redevenţe. social şi de mediu. caz în care se aplică prevederile O.G. contractul de concesiune se caracterizează şi prin faptul că se încheie pe o durată determinată.3. începând de la data semnării lui. De asemenea. forma scrisă fiind cerută ad validitatem109. op. Propunerea de concesionare trebuie să fie fundamentată din punct de vedere economic.155. Contractul de concesiune poate fi prelungit pentru o perioadă egală cu cel mult jumătate din durata sa iniţială.4. cit. 84 . prin simplul acord de voinţă al părţilor. 34/2006. financiar. Contractul de concesiune se încheie în conformitate cu legea română. 109 Emilian Albu. care nu va putea depăşi 49 de ani. p. 5. contractul de concesiune se va încheia întotdeauna în formă scrisă.U. indiferent de naţionalitatea sau de cetăţenia concesionarului.

avizul obligatoriu al Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale şi al Statului Major General privind încadrarea obiectului concesiunii în infrastructura sistemului naţional de apărare.avizul obligatoriu al structurii de administrare/ custodelui ariei naturale protejate. . . care justifică realizarea concesiunii. în cazul în care obiectul concesiunii îl constituie bunuri situate în interiorul unei arii naturale protejate.termenele previzibile pentru realizarea procedurii de concesionare. în cazul în care aria naturală protejată nu are structură de administrare/custode. următoarele elemente: . .Iniţiativa concesionării trebuie să aibă la bază efectuarea unui studiu de oportunitate care să cuprindă.durata estimată a concesiunii. 85 . . .descrierea şi identificarea bunului care se va concesiona. social şi de mediu.motivele de ordin economic.procedura utilizată pentru atribuirea contractului de concesiune şi justificarea alegerii procedurii. respectiv al autorităţii teritoriale pentru protecţia mediului competente.nivelul minim al redevenţei. în principal. după caz. . . financiar.

prin hotărâre a Guvernului. 54/2006 în Capitolul trei şi conţin reguli generale şi principii aplicabile operaţiunilor de atribuire: licitaţia şi negocierea directă.aplicarea. anularea procedurii de atribuire a contractului de concesiune. de către autoritatea publică. reguli privind oferta şi determinarea ofertei câştigătoare. 86 . după caz. orăşenesc sau comunal. - tratamentul egal . - proporţionalitatea . 5.Concesionarea unor bunuri proprietate publică se aprobă pe baza studiului de oportunitate. În baza studiului de oportunitate.4. reguli privind conflictul de interese. Principiile care stau la baza atribuirii contractului de concesiune sunt: - transparenţa .presupune ca orice măsură stabilită de autoritatea publică trebuie să fie necesară şi corespunzătoare naturii contractului. concedentul elaborează caietul de sarcini al concesiunii.punerea la dispoziţie tuturor celor interesaţi a informaţiilor referitoare la aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de concesiune. Procedurile de concesiune Procedurile de concesionare sunt reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. a consiliului judeţean. într-o manieră nediscriminatorie. a criteriilor de atribuire a contractului de concesiune.4.

Partea a VI-a. indiferent de naţionalitatea participanţilor la procedura de atribuire a contractului de concesiune. Dacă în urma publicării anunţului de licitaţie nu au fost depuse cel puţin 3 oferte valabile. ale convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care România este parte. cu unul sau mai mulţi participanţi la procedura de atribuire a contractului de concesiune. inclusiv redevenţa. - negocierea directă . Procedura de licitaţie se poate desfăşura numai dacă în urma publicării anunţului de licitaţie110 au fost depuse cel puţin 3 oferte valabile.procedura prin care concedentul negociază clauzele contractuale. cu respectarea condiţiilor prevăzute în acordurile şi convenţiile la care România este parte. Procedurile de atribuire a contractului de concesiune sunt următoarele: - licitaţia . concedentul este 110 Anunţul de licitaţie se publică de către concedent în Monitorul Oficial al României. cu cel puţin 20 de zile calendaristice înainte de data limită pentru depunerea ofertelor. 87 .aplicarea de către autoritatea publică a aceloraşi reguli.asigurarea de către autoritatea publică a condiţiilor pentru ca orice participant la procedura de atribuire să aibă dreptul de a deveni concesionar în condiţiile legii. - libera concurenţă . într-un cotidian de circulaţie naţională şi într-unul de circulaţie locală.procedura la care orice persoana fizică sau juridică interesată are dreptul de a depune oferta.- nediscriminarea .

Poate avea calitatea de concesionar orice persoană fizică sau juridică. română sau străină. oraşului sau comunei. în numele statului. (2) din Ordonanţa de urgenţă nr. pentru a fi opozabile terţilor. Încetarea contractului de concesiune Încetarea contractului de concesiune poate avea loc în următoarele situaţii: 88 . ministerele sau alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale. consiliul judeţean. 25 alin. pentru bunurile proprietate publică a statului.6. Părţile contractului de concesiune Au calitatea de concedent. Procedura de negociere directă este aplicabilă în cazul în care după repetarea procedurii de licitaţie (conform prevederilor art. 5. oraşului sau comunei.5. 5. Contractele de concesiune a terenurilor din domeniul public vor trebui înregistrate de către concesionar în registrele de publicitate imobiliară sau în Cartea funciară.obligat să anuleze procedura şi să organizeze o nouă licitaţie (art. (2)). 54/2006). consiliul local sau instituţiile publice de interes local pentru bunurile proprietate publică a judeţului. 25 alin.4. iar în numele judeţului.4. nu au fost depuse cel puţin 3 oferte valabile.

închirierea. 554/2004. c) în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către concesionar. e) la dispariţia dintr-o cauză de forţă majoră a bunului concesionat sau în cazul imposibilităţii obiective a concesionarului de a-l exploata. prin renunţare. cu plata de despăgubiri în sarcina concedentului.a) la expirarea duratei stabilite în contractul de concesiune. fără plata unei despăgubiri. precum şi a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. prin denunţarea unilaterală de către concedent. prin reziliere de către concesionar. 89 . concesionarul are obligaţia de a preda concedentului bunul concesionat. cu plata unei despăgubiri în sarcina concesionarului. Soluţionarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea. d) în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către concedent. executarea. liber de orice sarcini. cu plata unei despăgubiri juste şi prealabile în sarcina concedentului. modificarea şi încetarea contractului de concesiune. prin reziliere de către concedent. b) în cazul în care interesul naţional sau local o impune. La încetarea concesiunii.

în condiţiile legii. de interes local sau judeţean. 215/2001 prevede. p.. 213/1998. în art. Şi Legea administraţiei publice locale nr. în art. 171. după ce se proclamă caracterul inalienabil al bunurilor proprietate public prin art. op. precum şi închiriate111. se precizează că acestea pot fi date în administrare sau concesionate. O. Închirierea bunurilor proprietate publică se face prin licitaţie publică. art. Aspecte generale Închirierea bunurilor proprietate publică constituie o modalitate de utilizare a bunurilor ce aparţin domeniului public al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale prevăzută de Constituţie şi de alte acte normative.cit. Legea nr. 136 alin. prin licitaţie publică. din ţară sau din străinătate.G.1. (4) din Constituţie. 14 şi 15 se referă la posibilitatea închirierii bunurilor proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale către orice persoană fizică sau juridică.5. prin hotărâre a consiliilor locale ori judeţene. Astfel. 90 . Închirierea bunurilor din domeniul public 5. În acest sens.5. 53/2002 privind Statutul-cadru al unităţii administrativ teritoriale conţine reglementări cu privire la utilizarea bunurilor ce aparţin unităţii administrativ-teritoriale.5. nr. Totodată. 123 posibilitatea închirierii bunurilor ce aparţin domeniului public sau privat. 15 precizează că „prin statut se stabilesc criteriile pe baza cărora 111 Emanuel Albu. respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

cit. 14 alin (1) din Legea nr. natura juridică a contractului de închiriere este una complexă. executarea contractului de închiriere a bunurilor proprietate publică. Contractul de închiriere După cum se precizează în literatura de specialitate.2.213/1998 nu conţine dispoziţii cu privire la încheierea . op. 112 Emil Bălan. În măsura în care nu contravin regimului juridic al proprietăţii publice.bunurile aflate în proprietatea publică a unităţii administrativteritoriale şi cele din proprietatea privată a acesteia. îmbinând caracterele dreptului comun cu elemente de drept public. Potrivit prevederilor art. efectele. a consiliului judeţean. pot fi concesionate ori închiriate în condiţiile legii sau pot fi atribuite în folosinţă gratuită pe termen limitat persoanelor juridice fără scop lucrativ care desfăşoară activitate de binefacere sau utilitate publică ori serviciilor publice”. sunt aplicabile prevederile art. în condiţiile legii. precum obligaţia respectării procedurii licitaţiei şi posibilitatea recunoscută administraţiei de a revoca contractul de închiriere atunci când interes general impune acest fapt. pot fi date în administrarea regiilor autonome şi instituţiilor publice. iar potrivit art.112 Legea nr. 5. închirierea bunurilor proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale se aprobă. după caz. 120 91 . închirierea bunurilor proprietate publică se face prin licitaţie publică. 213/1998. a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local. prin hotărâre a Guvernului. p. 2007..5. 15.

acesta are dreptul să încaseze din chirie o cotă parte între 20-50%. Sumele încasate din închirierea bunurilor proprietate publică se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale.1410 şi următoarele din Codul civil referitoare la contractul de locaţiune113. Contractul de închiriere are următoarele caractere juridice: este un contract sinalagmatic-generează obligaţii reciproce între părţile contractante. p. părţile cunosc întinderea drepturilor şi obligaţiilor ce le revin. este un contract comutativ. denumită locatar. este un contract cu titlu oneros . denumit locator şi un subiect de drept privat. după caz. în schimbul plăţii unei chirii. potrivit specificului acestuia.ambele părţi urmărind realizarea unui folos în schimbul obligaţiilor asumate prin semnarea contractului. Contractul de închiriere reprezintă un acord de voinţă încheiat între titularul dreptului de proprietate publică sau al dreptului de administrare a unui bun proprietate publică. de către titularul dreptului de proprietate sau de administrare. op. stabilită. Contractul de închiriere trebuie să cuprindă clauze de natură să asigure exploatarea bunului închiriat. Acest contract se poate încheia. Legea prevede că în cazul în care contractul de închiriere se încheie de către titularul dreptului de administrare. după caz.. prin care locatorul se obligă să asigure locatarului folosinţa unui bun proprietate publică. persoană fizică sau juridică. română sau străină. cit. pentru o perioadă determinată de timp. 92 . prin actul de aprobare a închirierii (art. 120. 16). după caz. cu orice persoană fizică sau juridică. 113 Emil Bălan.

Chelaru. - prin rezilierea contractului în cazul neexecutării obligaţiilor sau săvârşire de către locatar a unor fapte culpabile. - prin pieirea bunului închiriat. Editura Hamangiu. op. p. este un contract prin care se transmite dreptul de folosinţă temporară a bunului proprietate publică114. prin contractul de închiriere se creează un raport juridic obligaţional116. Spre deosebire de contractul de concesiune. 114 Gheorghe Merlă. Drepturile reale principale. Ediţia a 2-a. părţile îndeplinindu-şi obligaţiile prin prestaţii succesive.Bîrsan. 249 C. fiind vorba de un drept personal. 91.H. 115 93 . Beck. Drept civil. - prin denunţarea unilaterală a contractului de către locatar. care conduce la naşterea unui drept real asupra bunului concesionat115. Drepturile reale principale. pentru o cauză de interes general. 2006. Drept civil. Ediţia a II-a. p. Bucureşti. 2007.. Contractul de închiriere a bunurilor proprietate publică încetează în una din următoarele situaţii: - la expirarea termenului stipulat în contractul de închiriere. - prin acordul părţilor. - prin revocarea contractului de către locator. p.socotindu-le echivalente. Bucureşti.110 116 E. Editura C. cit. cu executare succesivă.

213/1998. 554/2004. pe termen limitat. 117 C. după caz.110. 124 din Legea administraţiei publice locale nr.6. op. executarea şi încetarea contractului de închiriere a bunurilor proprietate publică.. Bîrsan. în art. în doctrină s-a exprimat opinia conform căreia acestea sunt de competenţa instanţelor de drept comun. Totodată.În ceea ce priveşte instanţa competentă să soluţioneze litigiile legate de încheierea. potrivit art. p. bunuri mobile şi imobile proprietate publică sau privată. care desfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate publică. care desfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice. pe termen limitat.117 Însă. persoanelor juridice fără scop lucrativ. consiliile locale şi consiliile judeţene pot da în folosinţă gratuită. cit. prevede că statul şi unităţile administrativ teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor. 215/2001. locală ori judeţeană. 94 . în folosinţă gratuită.17. ori serviciilor publice. 5. având în vedere prevederile Legii contenciosului administrativ nr. persoanelor juridice fără scop lucrativ. apreciem că instanţa competentă să judece litigiile privitoare la închirierea bunurilor proprietate publică este instanţa de contencios administrativ. Darea în folosinţă gratuită a bunurilor domeniului public Legea nr.

176.120 118 Emanuel Albu. ca modalitate de exercitare a dreptului de proprietate publică în favoarea unei persoane juridice de drept privat. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii la art. ca fiind orice activitate care vizează atingerea unor scopuri benefice în domenii de interes public general.” Noţiunea de utilitate publică este definită de Ordonanţa Guvernului nr. dreptul de folosinţă gratuită se poate constitui numai în favoarea persoanelor de drept privat. 38.”118 Cu privire la titularii dreptului de folosinţă gratuită a unor bunuri proprietate publică. 120 O asociaţie sau o fundaţie poate fi recunoscută de Guvernul ca fiind de utilitate publică dacă sunt întrunite următoarele condiţii: a) activitatea acesteia se desfăşoară în interes general sau al unor colectivităţi. (4) se precizează că bunurile proprietate publică pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică. În literatura de specialitate dreptul de folosinţă gratuită asupra bunurilor proprietate publică este considerat un „drept real principal. din analiza actelor normative menţionate rezultă că. indiferent de formularea constituţională sau legală. p.119 Scopul urmărit prin darea în folosinţă gratuită a bunurilor proprietate publică îl constituie „încurajarea şi facilitarea desfăşurării unor activităţi de utilitate publică. Idem. după caz. 177. Astfel în art. constituit de autoritatea competentă. p. cu titlu gratuit şi cu respectarea obligaţiilor prevăzute de actul de constituire. 119 95 . op. 136 alin. cit.Darea în folosinţă gratuită este prevăzută şi în Constituţia României (revizuită).

c) prezintă un raport de activitate din care să rezulte desfăşurarea unei activităţi anterioare semnificative. în funcţie de apartenenţa bunului respectiv la domeniul public al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. 124. 179. imprescriptibil şi insesizabil. op.. Studiile de specialitate121 au identificat următoarele caractere specifice ale dreptului de folosinţă gratuită: - este un drept real derivat din dreptul de proprietate publică.. întocmai ca dreptul de proprietate publică pe baza căruia a fost constituit. 1). 121 Emil Bălan. - conferă titularului său dreptul de posesie şi de folosinţă.Darea în folosinţă gratuită se realizează. după caz. netransmisibil. d) valoarea activului patrimonial pe fiecare dintre cei 3 ani anteriori în parte este cel puţin egală cu valoarea patrimoniului iniţial (art. 96 . mai puţin autorităţii publice care l-a constituit în calitate de titular al dreptului de proprietate publică. p. opozabil erga omnes. op. cit. prin hotărâre a Guvernului ori a consiliului judeţean. cit. p. însoţit de situaţiile financiare anuale şi de bugetele de venituri şi cheltuieli pe ultimii trei ani anteriori depunerii cererii pentru recunoaşterea statutului de utilitate publică. fiind constituit exclusiv în favoarea unor persoane b) funcţionează de cel puţin 3 ani. respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local.. 38 alin. Emanuel Albu. - este un drept inalienabil. - este un drept real intuitu personae. prin derularea unor programe sau proiecte specifice scopului său. însă nu şi atributul dispoziţiei juridice sau materiale.

din practica administrativă. publicitate şi de proceduri. Achiziţiile publice 6. ca sancţiune. organizare. titularul său nefiind obligat la nicio contraprestaţie. - este un drept temporar. cu excepţia de a-şi realiza activitatea pentru care a primit statut de utilitate publică şi i-a fost dat în folosinţă bunul respectiv. - este un drept care poate fi revocat oricând de către autoritatea publică care l-a constituit.1. Consideraţii generale Achiziţiile publice reprezintă suma tuturor proceselor de planificare. dreptul de folosinţă gratuită poate fi revocat. VI. stabilire a priorităţilor. în situaţia în care titularul dreptului de folosinţă gratuită nu îşi execută obligaţiile prevăzute în actul administrativ de constituire. a rezultat că nu poate fi mai mare de 49 de ani. de regulă. Dreptul de folosinţă gratuită a bunurilor proprietate publică încetează. la expirarea duratei stabilite prin actul administrativ de dare în folosinţă gratuită. de către autoritatea publică care l-a constituit. - este un drept gratuit. însă. fiind constituit pe o durată determinată de timp care.juridice de drept privat care au statut de utilitate publică. în vederea realizării de cumpărări de către 97 .

93/37/CEE din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări125. 64. Cap. 93/36/CEE. Armonizarea procedurilor de achiziţii publice la nivelul Uniunii Europene este un deziderat important al pieţei comune europene. 4/2010. p. 93/36/CEE din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de bunuri124. Legislaţia comunitară în materia achiziţiilor publice. Directiva Consiliului nr. 93/37/CEE privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de servicii publice. a contractelor de lucrări 122 A se vedea I. 1-53. Legislaţia europeană încurajează concurenţa între firme prin utilizarea de proceduri de selecţie transparente. Directiva Consiliului nr. Lazăr. p. p. 92/50/CEE din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de servicii123. 50-52. 125 Publicată în Jurnalul oficial seria L nr. legislaţia europeană conține prevederi de acţiune coercitivă împotriva autorităţilor contractante care nu-şi îndeplinesc obligaţiile. p. naţionale centrale sau locale). Consideraţii privind achiziţiile publice în contextul adoptării Tratatului de la Lisabona.organizaţiile care sunt finanţate total sau parţial de bugete publice (europene. Vol. 209 din 24 iulie 1992. De asemenea. aplicabilă în dreptul statelor naţionale este reglementată în legislaţia secundară a Uniunii Europene după cum urmează122: Directiva Consiliului nr. 2. Directiva Consiliului nr. 123 Publicată în Jurnalul oficial seria L nr. 97/52/CE din 13 octombrie 1997 pentru amendarea directivelor 92/50/CEE. Ediţie specială. 199 din 9 august 1993. p. 1-24. 199 din 9 august 1993. respectiv. 6. a contractelor de furnizare publice şi. 98 . 124 Publicată în Jurnalul oficial seria L nr. 54-83. în Revista română de Drept al Afacerilor nr.

Ediţie specială. 1-59. 199 din 9 august 1993. 8. 328 din 28 noiembrie 1997. p. 128 Publicată în Jurnalul oficial seria L nr. Directiva Consiliului nr. Vol. Vol. Vol. 237-239. transporturilor şi 127 telecomunicaţiilor . 395 din 30 decembrie 1989. 2. p. 98/4/CE din 16 februarie 1998 pentru amendarea Directivei Consiliului nr. energiei. 6. energiei. 14-20. Ediţie specială. Cap. 101 din 1 aprilie 1998. 130 Publicată în Jurnalul oficial seria L nr. 3-115. p. Cap. p. 7-9. Directiva Consiliului nr. transport şi servicii poştale131. energiei. 131 Publicată în Jurnalul oficial seria L nr. 127 99 . 93/38/CEE din 14 iunie 1993 de coordonare a atribuirii contractelor de achiziţii în sectoarele apei. 2004/17/CE din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de achiziţie aplicate de entităţile care operează în sectoarele apă. 89/665/CEE din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege şi actelor administrative privind aplicarea procedurilor privind căile de atac faţă de atribuirea contractelor de achiziţii publice de produse şi a contractelor publice de lucrări129.publice126. 92/13/CEE din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege şi actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziţii publice ale entităţilor care desfăşoară activităţi în sectoarele apei. Ediţie specială. Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. Directiva Consiliului nr. transporturilor şi telecomunicaţiilor128. 6. 76 din 23 martie 1992. Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 43-49. 1-113. energie. Publicată în Jurnalul oficial seria L nr. p. 129 Publicată în Jurnalul oficial seria L nr. 33-35. 2004/18/CE din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de 126 Publicată în Jurnalul oficial seria L nr. transporturilor şi telecomunicaţiilor130. 6. p. p. 1-16. Cap. 134 din 30 aprilie 2004. 93/38/CEE din 14 iunie 1993 de coordonare a atribuirii contractelor de achiziţii în sectoarele apei.1. Directiva Consiliului nr.

2004/17/CE şi a anexei VII la Directiva nr. Ediţie specială.134 din 30 aprilie 2004. p. 2004/18/CE ale Parlamentului european şi ale Consiliului privind contractele de achiziţii publice. Vol.lucrări. Vol. Cap. 132 Publicată în Jurnalul oficial seria L nr. Vol. 8. 363 din 20 decembrie 2006. 127-128. Regulamentul (CE) nr. 134 Publicată în Jurnalul oficial seria L nr. 135 Publicat în Jurnalul oficial seria L nr. Ediţie specială. 171-193. Cap. 6. p. 100 . p. 333 din 20 decembrie 2005. 2005/51/CE a Comisiei134 din 7 septembrie 2005 de modificare a anexei XX la Directiva nr. 107-128. 6.2006/97/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2006 de adaptare a anumitor directive în domeniul liberei circulaţii ale mărfurilor. 114-120. 1-126. Regulamentul (CE) nr. 2007/66/CE 137a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivelor nr. de furnizare şi de servicii132. 31-46. p. 7. 257 din 1 octombrie 2005. 220-221. 3-109. p. Directiva 136 nr. Cap. 2004/17/CE şi 2004/18/CE ale Parlamentului European şi Consiliului în ce priveşte căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţii publice. 6. 137 Publicat în Jurnalul oficial seria L nr. Cap. având în vedere aderarea României şi Bulgariei. 28-29. 335 din 20 decembrie 2007. p. 257 din 1 octombrie 2005. Ediţie specială. 136 Publicat în Jurnalul oficial seria L nr. 6. Vol. Directiva nr. 1564/2005133 al Comisiei din 07 septembrie 2005 de stabilire a formularelor standard pentru publicarea anunţurilor în cadrul procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice în conformitate cu directivele nr. Vol. 2004/18/CE ale Parlamentului European şi Consiliului. 116-246. p. 276-277. 10. Cap. 20004/17/CE şi nr. 133 Publicat în Jurnalul oficial seria L nr. Directiva nr. 2083/2005135 al Comisiei din 19 decembrie 2005 de modificare a Directivelor nr. 2004/17/CE şi 2004/18/CE ale Parlamentului European şi Consiliului în ce priveşte pragurile de aplicare a acestora. Ediţie specială. 6. 7. Ediţie specială. p. 10. p. p.

transparența. Potrivit art.În momentul de faţă. prin aplicarea procedurilor de atribuire de către autorităţile contractante. act normativ adoptat în contextul asumării angajamentelor de către România în Capitolul I – Libera circulaţie a mărfurilor şi al recomandărilor Comisiei Europene. legiuitorul a impus ca la baza atribuirii contractului de achiziţie publică să se afle următoarele principii: nediscriminarea. tratamentul egal. în România este în vigoare Ordonanţa de urgenţă nr. 34/2006 îl constituie: - promovarea concurenţei între operatorii economici. - asigurarea transparenţei şi integrităţii procesului de achiziţie publică. recunoașterea reciprocă. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică. Aceste principii reprezintă baza directivelor Uniunii Europene și cadrul în care s-a dezvoltat actul normativ cu privire la 101 . proporționalitatea. 1. a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. scopul Ordonanţei de urgenţă nr. - garantarea tratamentului egal şi nediscriminatoriu operatorilor economici. eficiența utilizării fondurilor publice si asumarea răspunderii. Pentru realizarea acestui scop. - asigurarea utilizării eficiente a fondurilor publice.

mai exact la contractele de furnizare de bunuri. Contractul de achiziţie publică de furnizare este acel contract de achiziţie publică al cărui obiect îl constituie furnizarea unuia sau mai multor produse. a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.05. cu sau fără opţiune de cumpărare. 34/2006. op. . Contractul de achiziţie publică Ordonanţa de urgenţă nr. şi. contractele de achiziţie publică sunt: . 34/2006)138.contracte de lucrări. 101. 34/2006 reglementează atribuirea contractelor de achiziţie publică.contracte de servicii.2006. inclusiv în rate. 6. 139 Emilian Albu.. modificată şi completată. 418/15.contracte de furnizare. care reprezintă „instrumente juridice folosite pentru constituirea şi sporirea domeniului public prin achiziţionarea de bunuri”.139 Potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă nr. prin cumpărare.2. 138 Publicată în Monitorul Oficial nr. .achizițiile publice din România (Ordonanţa de urgenţă nr. 102 . p. Ne vom opri în această lucrare la contractele de achiziţie. cit. închiriere ori leasing.

contractul de achiziţie publică de furnizare este un contract numit. respectiv. un folos material.140 140 Emanuel Albu. Contractul de achiziţie publică de furnizare de produse este un contract cu titlu oneros. 2008. care asimilează acest gen de contract cu actul administrativ. c) din Legea nr. în schimbul sumelor pe care le achită operatorului economic. contractul de furnizare este un contract sinalagmatic. Drepturile şi obligaţiile părţilor sunt determinate prin lege.. 99. ceea ce înseamnă că dă naştere la drepturi şi obligaţii pentru ambele părţi. în general.Contractul de achiziţie publică de furnizare de produse are caracterele juridice ale oricărui contract de achiziţie publică. op. autoritatea contractantă urmând să primească. În primul rând. cel puţin ca obiect principal. fiind reglementat în mod expres ca specie a contractului de achiziţie publică. Obiectul contractului de achiziţie publică de furnizare de produse este determinat. În acelaşi timp. 103 . 2 alin. aspect ce reiese din prevederile art. (1) lit. cit. p. Totodată. livrarea bunurilor achiziţionate. în sensul că poate avea ca obiect exclusiv sau. furnizarea unuia sau mai multor produse de către operatorul economic. contractul de achiziţie publică de furnizare este un contract administrativ. 554/2004 a contenciosului administrativ.

care a fost înfiinţat pentru a satisface nevoi de interes general fără caracter comercial sau industrial şi care se află cel puţin în una dintre următoarele situaţii: este finanţat. oricare organism.cadru destinate efectuării respectivelor activităţi. sau unui alt organism de drept public. în sensul Ordonanţei de urgenţă nr. 34/2006 poate fi: oricare organism al statului . sau de către un alt organism de drept public.3. atunci când aceasta atribuie contracte de achiziţie publică sau încheie acorduri . care. forma scrisă fiind cerută ad validitatem. altul decât unul dintre cele prevăzute. atunci când acesta atribuie contracte de achiziţie publică sau 104 . în majoritate. în componenţa consiliului de administraţie/organului de conducere sau de supervizare mai mult de jumătate din numărul membrilor acestuia sunt numiţi de către o autoritate contractantă. sau de către un alt organism de drept public. contractul de achiziţie publică de furnizare de produse este un contract solemn. cu personalitate juridică. Părţile contractului de achiziţie publică Principala parte interesată în procesul de achiziţie publică este autoritatea contractantă. de către o autoritate contractantă. se află în subordinea sau este supusă controlului unei autorităţi contractante.autoritate publică sau instituţie publică .Ca orice alt contract de achiziţie publică. 6. acordat de o autoritate competentă. oricare subiect de drept.care acţionează la nivel central ori la nivel regional sau local. oricare întreprindere publică ce desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile prevăzute de ordonanţa de urgenţă.

34/2006 precizează.G. poate avea calitatea de operator economic. servicii şi/sau execuţie lucrări. nr. orice furnizor de produse care prezintă pe piaţă o ofertă de produse. Sistemul European este guvernat de directivele europene care sunt transpuse în dreptul intern. O. la art.G. prestator de servicii ori executant de lucrări-persoană fizică/juridică.încheie acorduri-cadru activităţi. că. sistemul naţional instituie reguli similare de atribuire si sub pragurile valorice europene. 105 . Diferenţele între cele două sisteme constau in domeniul de aplicare. nr. în cadrul contractului de achiziţie publică de furnizare. realizate prin desfăşurarea unei activităţi licite pentru care a fost autorizat potrivit legislaţiei statului respectiv. de drept public sau de drept privat ori grup de astfel de persoane cu activitate în domeniul care oferă în mod licit pe piaţă produse. 3 lit. 6. 141 destinate efectuării respectivelor Calitatea de operator o poate avea. r). respectiv. oricare furnizor de produse. 141 Art.U.34/2006. 8 din O. Procedurile de atribuire a contractului de achiziţie publică Sistemul românesc de achiziţii publice este guvernat de acelaşi set de reguli ca şi sistemul European de achiziţii publice. în general. Contractele finanţate din bugetul European se atribuie potrivit legii romaneşti.U.4.

reprezintă procedura prin care un operator economic poate depune candidatura. iar în urma selecţiei doar unii candidaţi au dreptul de a depune oferta.U. candidaţii aleşi să realizeze oferta definitivă. autoritatea publica poartă un dialog cu pretendenţii admişi.34/2006 prevede procedurile pentru atribuirea contractului de achiziţie publică astfel: - licitaţie deschisă. iar apoi. nr. Negocierea poate fi: - negociere cu editarea prealabilă anunţului de participare - negociere fără participare editarea 106 prealabilă anunţului de . - negocierea. - licitație restrânsă. cu unul sau toţi candidaţii aleşi. implicit asupra preţului. reprezintă procedura prin care autoritatea contractantă are întâlniri cu candidaţii aleşi şi se pun de acord asupra criteriilor contractuale. pe baza rezultatelor. 15 din O. în vederea găsirii uneia sau mai multor soluţii viabile care să corespundă cerinţelor sale. reprezintă procedura unde orice operator economic care doreşte poate depune oferta.Art.G. reprezintă procedura unde orice operator economic poate depune candidatura. - dialogul competitiv.

6. persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante. - 500. Soluţionarea contestaţiilor Potrivit art.- Cererea de oferte. Pragurile de valori naţionale pentru aplicarea procedurilor de licitaţie deschisă.000 EUR pentru contracte de furnizare şi de servicii. licitaţie restrânsă şi negociere în vederea atribuirii contractului sectorial: - 75.G. De asemenea. respectiv metoda simplificată prin care instituţia publică solicită oferte de la mai mulţi operatori . Contractul de servicii de publicitate beneficiază de o reglementare specială.000 EUR pentru contracte de lucrări. Contractul de concesiune de servicii este atribuit după aceleaşi reguli ca şi contractul de concesiune de lucrări publice. 54/2006. (1) din O. licitaţie restrânsă in vederea atribuirii contractului de achiziţie publică sunt: - 75. actul normativ menţionat stabileşte următoarele praguri valorice naţionale pentru aplicarea procedurilor de licitaţie deschisă. - 500.5.000 EUR pentru contracte de furnizare şi de servicii.000 EUR pentru contracte de lucrări. emis cu 107 . 255 alin.U. nr.

are dreptul de a contesta actul respectiv pe cale administrativjurisdicţională sau în justiţie. ca o consecinţă a unui act al autorităţii contractante. - orice alt act al autorităţii contractante. obligarea autorităţii contractante de a emite un act. obligarea autorităţii contractante de a lua orice alte măsuri necesare pentru remedierea actelor ce afectează procedura de atribuire. suferă sau riscă să sufere un prejudiciu. Prin act al autorităţii contractante se înţelege: - orice act administrativ. - lipsa emiterii unui act administrativ sau a oricărui alt act al autorităţii contractante ori refuzul de a-l emite. de natură să producă efecte juridice. Contestaţia poate avea ca obiect. care produce sau poate produce efecte juridice. organism administrativ108 . anularea actului.încălcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice. prin sintagma „persoană care se consideră vătămată” se înţelege orice persoană care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: - are un interes legitim în legătură cu un anumit contract de achiziţie publică pentru a cărui atribuire se aplică prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă. Contestaţiile se soluţionează de către Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. altele decât cele de mai sus. după caz. - a suferit. Astfel.

U. Calea de atac împotriva deciziei pronunţate de Consiliu face obiectul unei plângeri la instanţa competentă . dacă instanţa de judecată solicită acest lucru. cu personalitate juridică. 1 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor142) Contestaţia poate fi introdusă oricând pe parcursul derulării procedurii de atribuire. 287 alin.jurisdicţional.G. 34/2006 (art. 109 . - de a emite opinii asupra existenţei unei încălcări a legislaţiei în domeniu deduse judecăţii. în conformitate cu prevederile art. contestatorul este obligat să comunice de îndată autorităţii contractante o copie a contestaţiei şi a înscrisurilor anexate acesteia. 782/2006.curtea de apel. nr. După depunerea contestaţiei la Consiliu. faşă de care este independent în ceea ce priveşte deciziile sale. nr. Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor are următoarele competenţe: - de a soluţiona contestaţiile formulate în cadrul procedurilor de atribuire înainte de încheierea contractelor. 226 alin. secţia de contencios-administrativ şi fiscal în a cărei rază se 142 Aprobat prin H. (4) din O. (1) şi art. - de a se pronunţa asupra legalităţii procedurilor şi operaţiunilor desfăşurate de autoritatea contractantă în atribuirea contractelor de achiziţie publică. care funcţionează pe lângă Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice.G.

VII. în cadrul unei proceduri de achiziţie publică. Plângerea va fi soluţionată în complet format din 3 judecători şi se va soluţiona potrivit dispoziţiilor art. Soluţia dată de către instanţă în calea de atac este definitivă şi irevocabilă143. 144 110 . 1197 din 21 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti (nepublicată) s-a arătat că hotărârea judecătorească dată în soluţionarea litigiului având ca obiect modul de rezolvare a contestaţiei formulate împotriva deciziei autorităţii contractante de respingere a ofertei unui agent economic. 285 (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. are un caracter definitiv şi irevocabil. Domeniul privat administrativ 7. 304 din Codul de procedură civilă şi prevederilor secţiunii a 9-a din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. pe cale de consecinţă. ca inadmisibil. El este constituit din toate bunurile mobile şi imobile care nu sunt cuprinse în domeniul public şi care nu aparţin persoanelor 143 Art.procedură în cadrul căreia. definitivă şi irevocabilă şi deci nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs. Domeniul privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale Domeniul privat este cel de al doilea element care compune patrimoniul statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale. Recursul formulat împotriva acestei hotărâri va fi respins aşadar.1. aspect care denotă faptul că suntem în prezenţa unui veritabil recurs la instanţele judecătoreşti144. 34/2006. Prin decizia nr. Încheierea pronunţată de instanţa de fond prin care s-a dispus suspendarea procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică este şi ea. 34/2006. Consiliul nu are calitatea de parte în proces. cu excepţia cazurilor în care plângerea are ca obiect contestarea amenzii aplicate de CNSC în procedura administrativjurisdicţională.află sediul autorităţii contractante .

pot fi vândute. 136 alin. 120 alin. (1) din Legea nr. acesta este alcătuit din bunuri mobile şi imobile. În principiu. Domeniul privat de interes local se poate întregi şi prin donaţii şi legate. în art. 145 Art. administraţia poate dobândi bunuri pentru domeniul privat după procedeele dreptului comun. potrivit legii sau prin natura lor. Aceste bunuri se găsesc în circuitul civil general. concesionate ori închiriate în condiţiile legii. în condiţiile legii organice. (1) prevede că „aparţin domeniului public de interes local sau judeţean bunurile care. (5). Regimul juridic al bunurilor care constituie domeniul privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale este cel de drept comun. 111 . sunt de uz sau de interes public şi nu sunt declarate prin lege de uz sau de interes public naţional”. În ceea ce priveşte determinarea domeniului privat al unităţilor administrativ-teritoriale. 44 alin. indiferent de titular. cu excepţia cazurilor când prin lege se stabileşte un alt regim juridic. prin vânzare-cumpărare sau cu titlu gratuit. că proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege. negrevate. pe baza licitaţiei. 120 alin. proprietatea privată este inviolabilă. iar conform art. altele decât cele prevăzute de art.fizice sau juridice private. intrate în proprietatea acestora prin modalităţile prevăzute de lege. 215/2001145. Constituţia României prevede. (2). Achiziţiile de bunuri de către stat sau unităţile administrativteritoriale se fac după reguli stricte. de regulă de sarcini.

însă. p. (3) din Legea nr. pe baza licitaţiei. Astfel. 112 .2. după caz. a consiliului judeţean. cu votul majorităţii consilierilor locali sau judeţeni. 121 alin. op. precum şi constituirea dreptului de proprietate privată a statului sau unităţilor administrativ-teritoriale se pot face prin oricare dintre mijloacele juridice de drept comun.. a consiliului 146 Emilian Albu. cu unele caractere specifice. ceea ce face diferenţa între bunurile care aparţin domeniului privat administrativ şi bunurile care aparţin particularilor. legislaţia actuală prevede expres posibilitatea de a fi guvernat şi de norme derogatorii de la regimul de drept comun. 7. 215/2001. dobândirea bunurilor prin vânzare-cumpărare se poate realiza de către structurile statului şi cele ale unităţilor administrativ-teritoriale prin procedura achiziţiei publice. după reguli stabilite de lege. 192. persoane fizice şi juridice.146 Dobândirea bunurilor domeniului privat administrativ. conform art. Regimul juridic al domeniului privat administrativ Regimul bunurilor aparţinând domeniului privat al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale este guvernat de norme aparţinând dreptului comun. după caz. donaţiile şi legatele cu sarcini pot fi acceptate numai cu aprobarea consiliului local sau. Totodată.Donaţiile şi legatele cu sarcini pot fi acceptate numai cu aprobarea consiliului local sau. în funcţie. cit. după caz.

constituirea domeniului privat şi din succesiunile vacante şi bunurile fără stăpân (art. 44 alin.judeţean. domeniul privat administrativ cunoaşte şi modalităţi specifice de dobândire a bunurilor. concesionarea şi închirierea se realizează după norme derogatorii. Totodată şi încetarea dreptului de proprietate asupra bunurilor aparţinând domeniului privat administrativ este supusă unui regim juridic exorbitant de la regimul juridic comun aplicabil bunurilor care aparţin particularilor. (9) din Constituţie stabileşte că bunurile destinate. 213/1998. studiile de specialitate stabilesc că administrarea generală a bunurilor aparţinând domeniului privat administrativ. 477 din Codul civil coroborat cu art. (2) din Legea nr. O altă modalitate specifică de constituire a domeniului privat administrativ o reprezintă trecerea unor bunuri din domeniul public în domeniul privat. folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii. de exemplu. potrivit prevederilor art. în funcţie. după caz. 147 Art. persoane fizice sau juridice. În acelaşi timp. Cu privire la exercitarea dreptului de proprietate asupra bunurilor domeniului privat administrativ. darea în folosinţă. 25 din Legea nr. cum ar fi. 113 . 10 alin. darea în administrare a cestora. 213/1998) sau confiscarea147. cu votul majorităţii consilierilor locali sau judeţeni.

136. Exercitarea dreptului de proprietate asupra bunurilor domeniului privat 7.3. b)) Aceste subiecte de drept acţionează. (2) precizează că autorităţile administraţiei publice locale exercită atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al comunei. exclusiv 148 Emil Bălan. şi hotărăşte vânzarea. cit. p. (5) lit.3. prin care se asigură administrarea proprietăţii publice şi private a statului. 38 alin. 215/2001 prin art.7. op. oraşul comuna prin subiecte de drept care au competenţe în acest sens. concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei. statul. respectiv. 114 . 1 alin. conform cărora Guvernul exercită „funcţia de administrare a proprietăţii statului. (5) din Legea nr. oraşului sau municipiului. 38 alin. Administrarea generală a bunurilor domeniului privat Organizarea exercitării acestui drept se realizează de către titularii dreptului de proprietate asupra bunurilor domeniului privat.. după caz.1.148 Pot fi menţionate în acest sens prevederile art. oraşului sau municipiului. Legea administraţiei publice locale nr. (art. în activitatea de administrare generală a bunurilor domeniului privat. în condiţiile legii. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului şi a ministerelor. precum şi gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil”. judeţul. De asemenea.

acţiunea posesorie etc. Darea în administrare a bunurilor domeniului privat Dreptul de administrare asupra bunurilor domeniului privat este un drept real cu caracter absolut. 149 Idem. fiind constituit prin acte administrative emise de titularii dreptului de proprietate în cadrul unor raporturi de drept administrativ. acest drept poate fi apărat prin mijloace de drept comun150: acţiunea în revendicare. fiind opozabil erga omnes. aceleaşi caractere juridice cu cele ale dreptului de proprietate asupra bunurilor domeniului administrativ privat: alienabilitate. constituit pe baza dreptului de proprietate privată a statului sau al unei colectivităţi locale. Emilian Albu. op. datorită legăturii dintre cele două drepturi.3. Litigiile legate de constituirea ori revocarea dreptului de administrare a bunurilor aparţinând domeniului privat administrativ sunt de competenţa instanţei de contencios administrativ. 150 115 . 151 Idem.2. ca subiecte investite cu prerogative de drept public. p.149 7. 198. 138. cu competenţă administrativă. prescriptibilitate. Dreptul de administrare a bunurilor aparţinând domeniului privat nu este un dezmembrământ al dreptului de proprietate privată al statului sau unităţilor administrativ teritoriale. Dreptul de administrare a bunurilor domeniului privat are. 151 inviolabilitatea. p.. cit.ca autorităţi publice. Faţă de terţi.

spre exemplu.03. 215/2001. care desfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice”. persoanelor juridice fără scop lucrativ care desfăşoară activităţi de binefacere sau de utilitate publică. Prin urmare. Darea în folosinţă a bunurilor domeniului privat Potrivit prevederilor art. constituirea dreptului de folosinţă asupra bunurilor aparţinând domeniului privat al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale se realizează printr-un act administrativ emis în regim de putere publică de către autoritatea competentă.2011.7. după caz. Consiliul Local Slobozia a aprobat transmiterea în folosinţă gratuită către Organizaţia Utilizatorilor de apă Ialomiţa 48 Slobozia şi Organizaţia Utilizatorilor de apă Fundata a infrastructurii de irigaţii ce face parte din domeniul privat al municipiului Slobozia.ro. la art. persoanelor juridice fără scop lucrativ. pe termen limitat. ori serviciilor publice”.3. care.sloboziail. pe termen limitat.152 152 A se vedea site-ul www. O prevedere similară se regăseşte în Legea nr. 213/1998 „Statul şi unităţile administrativ-teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor. bunuri mobile şi imobile. 116 . 17 din Legea nr. proprietate publică sau privată locală ori judeţeană. 126 precizează: „Consiliile locale şi consiliile judeţene pot da în folosinţă gratuită. prin Hotărârea nr. În cazul domeniului privat al unităţilor administrativ-teritoriale. în folosinţă gratuită.3. 49 din 31.

op. potrivit art. 50/1991.153 Dreptul de folosinţă gratuită încetează la expirarea duratei stabilite sau. pot fi amintite şi alte exemple de reglementare specială a dreptului de folosinţă a terenurilor care fac parte din domeniul administrativ privat. 153 Emilian Albu. - pentru realizarea de locuinţe pentru tineri până la împlinirea vârstei de 35 de ani. Astfel. modificată. fără scop lucrativ. terenurile destinate construirii pot fi date în folosinţă pe termen limitat. - pentru realizarea de locuinţe de către Agenţia Naţională pentru Locuinţe. altele decât cele care se realizează de către colectivităţile locale pe terenurile acestora. p. Analizând legislaţia actuală. - pentru extinderea construcţiilor pe terenuri alăturate. în următoarele situaţii: - pentru realizarea de obiective de utilitate publică sau de binefacere. potrivit legii. la cererea proprietarului sau cu acordul acestuia.Darea în folosinţă gratuită se va face întotdeauna pe un termen limitat şi cu titlu gratuit. cu caracter social. 117 . când bunul transmis nu mai poate fi utilizat conform destinaţiei sale stabilite prin actul administrativ de dare în folosinţă gratuită.. 203. - pentru strămutarea gospodăriilor afectate de dezastre. cit. 15 din Legea nr. ca sancţiune.

4. prin art.- pentru lucrări de protejare ori de punere în valoare a monumentelor istorice. Concesionarea bunurilor domeniului privat Concesionarea reprezintă o modalitate contractuală de „punere în exploatare” a bunurilor domeniului administrativ(public sau privat). 118 . În acest sens. (5) lit. concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei. oraşului sau municipiului. Legea nr. b) că în exercitarea atribuţiilor privind administrarea domeniului privat. Concesiunile asupra bunurilor domeniului privat se constituie în baza unui contract de concesiune. care se încheie între concedent şi concesionar. Dreptul concesionarului este un drept real derivat din dreptul de proprietate privată şi are un caracter temporar. consiliul local „hotărăşte vânzarea. Legea conţine prevederi similare pentru consiliul judeţean. - în caz de forţă majoră ori în caz fortuit.3. cu avizul conform al Ministerului Culturii şi Cultelor. după caz. 38 alin. Calitatea de concesionar revine întotdeauna unui subiect de drept privat. 7. pe baza documentaţiei de urbanism avizate potrivit legii. în condiţiile legii”. la dispoziţia unităţilor administrativ-teritoriale. 215/2001 stabileşte. Acest drept poate înceta în următoarele situaţii: - la împlinirea termenului pentru care a fost constituit. fiind constituit pe o perioadă de timp determinată.

executarea şi încetarea contractului de concesiune. 119 .- denunţarea unilaterală de către concedent în cazul existenţei unui interes public pe care bunul concesionat ar urma sa îl slujească. p. fapt ce rezultă din prevederile art. de către orice persoană interesată. pe cale de consecinţă va trebui adoptată aceeaşi soluţie în cazul litigiilor legate de închirierea. împotriva licitaţiei. În concluzie. Soluţionarea eventualelor litigii determinate de concesionarea bunurilor domeniului privat este de competenţa instanţelor de drept comun. conform cărora. Dreptul de concesiune este alienabil. contestaţia suspendând desfăşurarea licitaţiei până la soluţionarea sa definitivă. prescriptibil. până la momentul adjudecării. se va putea face contestaţie. op. la judecătoria în a cărei rază teritorială are loc licitaţia. dacă litigiile privind o procedură administrativă au fost date de legiuitor în competenţa instanţei de drept comun.154 154 Emilian Albu. 20 din Legea nr.. 50/1991. sesizabil. 202. cit.

Anexe Legea nr. Art. CAPITOLUL I Dispoziţii generale Art. (4) din Constituţie. în limitele şi în condiţiile legii. folosinţa şi dispoziţia asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public. . Art.Dreptul de proprietate publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. potrivit legii sau prin natura lor. (2) Domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. asupra bunurilor care.(1) Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege. sunt de uz sau de interes public. . . 1. 135 alin. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia Parlamentul României adoptă prezenta lege. din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege şi din orice alte bunuri care. potrivit legii sau prin natura lor. 3. 2. (4) din Constituţie. din cele 120 . 135 alin.Statul sau unităţile administrativ-teritoriale exercită posesia.

dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naţional ori judeţean. 4. al oraşelor şi al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. 5.prevăzute la pct. I din anexă.Domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor şi care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unităţile administrativteritoriale au drept de proprietate privată. (2) Dreptul de proprietate privată al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat este supus regimului juridic de drept comun. 121 . declarate ca atare prin lege. dacă prin legi organice speciale nu se dispune altfel. (3) Domeniul public al judeţelor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. . precum şi din alte bunuri de uz sau de interes public naţional. Art. . dacă legea nu dispune altfel. II din anexă şi din alte bunuri de uz sau de interes public judeţean. declarate ca atare prin hotărâre a consiliului judeţean. III din anexă şi din alte bunuri de uz sau de interes public local. dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naţional. (4) Domeniul public al comunelor.(1) Regimul juridic al dreptului de proprietate publică este reglementat de prezenta lege. declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local. Art.

inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţământului.Art. dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie. b) prin achiziţii publice efectuate în condiţiile legii. 6.Dreptul de proprietate publică se dobândeşte: a) pe cale naturală. dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil. 122 . 7. . cu respectarea Constituţiei.22 decembrie 1989. CAPITOLUL II Regimul juridic al proprietăţii publice Art. pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora. (3) Instanţele judecătoreşti sunt competente să stabilească valabilitatea titlului.(1) Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 . . a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat. (2) Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil. c) prin expropriere pentru cauză de utilitate publică.

f) prin alte moduri prevăzute de lege. se poate face numai cu plată şi cu acordul adunării generale a acţionarilor societăţii comerciale respective. . . Art. a consiliului judeţean.(1) Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului judeţean. (2) Hotărârea de trecere a bunurilor poate fi atacată. potrivit art. de consiliul judeţean sau de consiliul local. e). la instanţa de contencios administrativ competentă în a cărei rază teritorială se află bunul. 7 lit. 8.(1) Trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora. se face. dacă bunul în cauză intră în domeniul public. În lipsa acordului menţionat. după caz. după caz. 9. e) prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora. prin hotărâre a Guvernului. Art. respectiv a Consiliului 123 . la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar. respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a consiliului local. în condiţiile legii.d) prin acte de donaţie sau legate acceptate de Guvern. (3) Trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societăţilor comerciale. pentru cauză de utilitate publică. bunurile societăţii comerciale respective pot fi trecute în domeniul public numai prin procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică şi după o justă şi prealabilă despăgubire.

10. după caz. dacă prin Constituţie sau prin lege nu se dispune altfel. (2) Trecerea din domeniul public în domeniul privat se face. după cum urmează: a) nu pot fi înstrăinate.(1) Dreptul de proprietate publică încetează. . insesizabile şi imprescriptibile. după caz. Art. (3) Hotărârea de trecere a bunului în domeniul privat poate fi atacată în condiţiile art. 124 . b) nu pot fi supuse executării silite şi asupra lor nu se pot constitui garanţii reale. la cererea Guvernului. respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local. prin hotărâre a Guvernului. 8 alin. respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local. a consiliului judeţean. prin hotărâre a Guvernului. (2). c) nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credinţă asupra bunurilor mobile. . (2) Trecerea unui bun din domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale în domeniul public al statului se face.General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local. concesionate sau închiriate. ele pot fi date numai în administrare. 11. dacă bunul a pierit ori a fost trecut în domeniul privat. Art.(1) Bunurile din domeniul public sunt inalienabile. în condiţiile legii. prin hotărâre a consiliului judeţean.

a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale. după caz.(2) Actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin. pentru prejudiciile cauzate ca urmare a neîndeplinirii acestei obligaţii. 12. (3) Titularul dreptului de administrare poate să posede. judeţean sau local. neîndeplinirea acestei obligaţii poate atrage revocarea dreptului de administrare. 125 . după caz. De asemenea. în condiţiile legii. (4) În litigiile privitoare la dreptul de administrare. în instanţă titularul acestui drept va sta în nume propriu.(1) Bunurile din domeniul public pot fi date. Dreptul de administrare va putea fi revocat numai dacă titularul său nu-şi exercită drepturile şi nu-şi execută obligaţiile născute din actul de transmitere. a altor instituţii publice de interes naţional. (2) Darea în administrare se realizează. potrivit prevederilor Codului de procedură civilă. în administrarea regiilor autonome. titularul dreptului de administrare are obligaţia să arate instanţei cine este titularul dreptului de proprietate. Titularul dreptului de administrare răspunde. în condiţiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare. . să folosească bunul şi să dispună de acesta. a prefecturilor. În litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului. prin hotărâre a Guvernului sau a consiliului judeţean. respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local. Art. (1) privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută.

prin hotărâre a Guvernului. închiriere sau la dreptul de proprietate asupra bunurilor concesionate sau închiriate. 14. de către titularul dreptului de proprietate sau de administrare.(1) Servituţile asupra bunurilor din domeniul public sunt valabile numai în măsura în care aceste servituţi sunt compatibile cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate bunurile afectate. . în fiecare caz. statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor. care dau mandat scris. 126 . (2) Servituţile valabil constituite anterior intrării bunului în domeniul public se menţin în condiţiile prevăzute la alin. română sau străină. a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local. 13. (4). preşedintelui consiliului judeţean sau primarului. a consiliului judeţean. după caz. Acesta poate desemna un alt funcţionar de stat sau un avocat care să-l reprezinte în faţa instanţei.(5) În litigiile prevăzute la alin. (6) Dispoziţiile alin. (4) şi (5) sunt aplicabile şi în litigiile privitoare la dreptul de concesiune. de către consiliile judeţene. cu orice persoană fizică sau juridică. Art. după caz. (2) Contractul de închiriere se poate încheia. iar contractul de închiriere va cuprinde clauze de natură să asigure exploatarea bunului închiriat. iar unităţile administrativ-teritoriale. (1). de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de consiliile locale. Art.(1) Închirierea bunurilor proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale se aprobă. potrivit specificului acestuia. .

127 . după caz. . 18.Evidenţa contabil-financiară a bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale se ţine distinct în contabilitate. . pe termen limitat. . a consiliului judeţean. potrivit normelor metodologice elaborate de Ministerul Finanţelor şi aprobate prin hotărâre a Guvernului. Art. ori serviciilor publice. . acesta are dreptul să încaseze din chirie o cotă-parte între 20-50%. prin hotărâre a Guvernului. CAPITOLUL III Dispoziţii finale Art. 17.Statul şi unităţile administrativ-teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor. venit la bugetul de stat sau la bugetele locale. după caz. persoanelor juridice fără scop lucrativ. 15. în condiţiile legii.(1) Sumele încasate din închirierea sau din concesionarea bunurilor proprietate publică se fac. 16. (2) În cazul în care contractul de închiriere se încheie de către titularul dreptului de administrare. Art.Concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică se face prin licitaţie publică. care desfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate publică. stabilită. în folosinţă gratuită.Art. a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local prin care s-a aprobat închirierea.

21. 128 . pe care le va supune spre aprobare Guvernului. după caz. de celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale. (2) Centralizarea inventarului menţionat la alin. precum şi de autorităţile publice centrale care au în administrare asemenea bunuri. de comisii special constituite. (2) Inventarele întocmite potrivit prevederilor alin. . Art. .(1) Inventarul bunurilor din domeniul public se întocmeşte în termen de 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. de ministere. respectiv de primarul general al municipiului Bucureşti sau de primari. de consiliile judeţene. Art. după caz. după caz. (2) În termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. după caz. normele tehnice pentru întocmirea inventarului.(1) Inventarul bunurilor din domeniul public al statului se întocmeşte. Departamentul pentru Administraţie Publică Locală va elabora. . (1) se realizează de către Ministerul Finanţelor şi se supune spre aprobare Guvernului. 20. conduse de preşedinţii consiliilor judeţene. (1) se însuşesc.(1) Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale se întocmeşte. pe baza propunerilor consiliilor judeţene. ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau ale consiliilor locale. 19.Art. de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de consiliile locale.

consiliile judeţene. Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile locale.Ministerele. oraşelor sau al municipiilor sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ. pentru ca. 24.În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. autorităţile publice centrale. 26. Ministerul Finanţelor va elabora normele metodologice prevăzute la art. sunt obligate să facă înregistrarea operaţiunilor de modificare a regimului juridic al bunurilor din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativteritoriale. să se ateste apartenenţa bunurilor la domeniul public judeţean sau de interes local. . se înţelege domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativteritoriale. pe care le va supune spre aprobare Guvernului. Guvernul va elabora un proiect de lege privind restituirea în natură sau în echivalent a imobilelor preluate în 129 . Art. Art. Art. respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti. 477 din Codul civil. . Art. 23. judeţelor. Art. 25. celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale. comunelor. după caz. după caz. prin hotărâre. cuprinsă în art. . 18.(3) Inventarele astfel însuşite se centralizează de consiliul judeţean. şi se trimit Guvernului. prin sintagma domeniu public.În termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României. .În accepţiunea prezentei legi.Litigiile cu privire la delimitarea domeniului public al statului. . 22.

cu respectarea prevederilor art. p. 213. PREŞEDINTELE SENATULUI. 17 noiembrie 1998. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR. cu respectarea prevederilor art.mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 . . Nr.22 decembrie 1989. 27. Art. 74 alin. ANDREI CHILIMAN Bucureşti.Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României. Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 14 septembrie 1998. ULM SPINEANU Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 14 septembrie 1998. 74 alin. 130 . Pe aceeaşi dată se abrogă orice dispoziţie contrară. p. (1) din Constituţia României. (1) din Constituţia României.

2. 213/1998. II şi III conform prevederilor art. II prevede că lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale. @A se vedea O. 3. anexă la Legea nr. apele subterane. cu bogăţiile lor naturale şi cu potenţialul energetic valorificabil.U. se completează la pct. Domeniul public al statului este alcătuit din următoarele bunuri: 1.G. apele maritime interioare. 131 . 206/2000 care prin art.Lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale*)@ ___________ *) Enumerarea din prezenta anexă are un caracter exemplificativ. 206/2000.U. marea teritorială şi fundul apelor maritime. bogăţiile de orice natură ale subsolului. spaţiul aerian. căile navigabile interioare. I. I. cu albiile lor minore. malurile şi cuvetele lacurilor. nr. faleza şi plaja mării. nr. în stare de zăcământ. I din O. apele de suprafaţă.G.

resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental. cele care servesc nevoilor de cultură. terenurile care au aparţinut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945. 10. 9. pădurile şi terenurile destinate împăduririi. parcurile naţionale. 7. drumuri naţionale europene. terenurile obţinute prin lucrări de îndiguiri. drumuri expres. secundare.4. patrimoniul natural al Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării". de desecări şi de combatere a eroziunii solului. tunelele şi casetele de metrou. de producţie ori de administraţie silvică. infrastructura căilor ferate. 6. 12. 8.autostrăzi. destinate cercetării şi producerii de seminţe şi de material săditor din categoriile biologice şi de animale de rasă. împreună cu platoul continental. inclusiv tunelele şi lucrările de artă. 5. 132 . iazurile. 11. precum şi terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice. principale. rezervaţiile naturale şi monumentele naturii. terenurile institutelor şi staţiunilor de cercetări ştiinţifice şi ale unităţilor de învăţământ agricol şi silvic. care fac parte din fondul forestier naţional şi nu sunt proprietate privată. precum şi instalaţiile aferente acestuia. drumurile naţionale . albiile pâraielor.

cu prizele aferente. 19. 22.13. spectre de frecvenţă şi reţelele de transport şi de distribuţie de telecomunicaţii. construcţiile hidrotehnice aferente canalului. canalele magistrale şi reţelele de distribuţie pentru irigaţii. 14. digurile de apărare împotriva inundaţiilor. civile şi militare . în cazul în care activitatea de producere a energiei electrice este racordată la sistemul energetic naţional. 15. sau cele cu tranşe pentru atenuarea undelor de viitură. lucrările de regularizare a cursurilor de ape. drumurile de acces şi teritoriile pe care sunt realizate acestea. conductele de transport al ţiţeiului. staţiile hidrologice. zonele de siguranţă de pe malurile canalului. pereuri şi alte construcţii hidrotehnice pentru acostarea navelor şi pentru alte activităţi din navigaţia civilă. meteorologice şi de calitate a apelor. apărările şi consolidările de maluri şi de taluzuri. 17. diguri. acvatorii şi şenale de 133 . 16. cheiuri. bazine. al produselor petroliere şi al gazelor naturale. 21. ecluzele.terenurile pe care sunt situate acestea. lacurile de acumulare şi barajele acestora. canalele navigabile. cantoanele hidrotehnice. reţelele de transport al energiei electrice. porturile maritime şi fluviale. 18. 20. cuvetele canalului.

26. terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea: Parlamentul. căile de rulare şi platformele pentru îmbarcare-debarcare situate pe acestea şi terenurile pe care sunt amplasate. colecţiile de artă declarate de interes public naţional. precum şi cele ale Direcţiei generale a penitenciarelor. monumente istorice aflate în porturi. ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţiile publice subordonate acestora. unităţi ale Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne. 25. instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea. în afara incintelor portuare destinate activităţilor de navigaţie. statuile şi monumentele declarate de interes public naţional. cheiuri şi pereuri situate pe malul căilor navigabile. precum şi 134 . serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale. 23. pichetele de grăniceri şi fortificaţiile de apărare a ţării. 27.acces. ale serviciilor publice de informaţii. pistele de decolare. 28. ansamblurile şi siturile istorice şi arheologice. muzeele. 24. aterizare. terenurile destinate exclusiv instrucţiei militare. Guvernul. drumuri tehnologice în porturi. Preşedinţia. 29.

terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea consiliul judeţean şi aparatul propriu al acestuia. vicinale şi străzile. dacă nu au fost declarate de uz sau interes public naţional sau local. care constituie proprietatea privată a acestora. 2. oboarele şi parcurile publice. Domeniul public judeţean este alcătuit din următoarele bunuri: 1. 3. oraşelor şi municipiilor este alcătuit din următoarele bunuri: 1. lacurile şi plajele care nu sunt declarate de interes public naţional sau judeţean. pieţele publice. 3. precum şi staţiile de tratare cu instalaţiile. muzee. spitale judeţene şi alte asemenea bunuri. cu excepţia celor dobândite din venituri proprii extrabugetare. precum şi zonele de agrement. târgurile. precum şi instituţiile publice de interes judeţean. Domeniul public local al comunelor. II. drumurile judeţene. 2. cum sunt: biblioteci. construcţiile şi terenurile aferente acestora.prefecturile. III. comerciale. drumurile comunale. reţelele de alimentare cu apă realizate în sistem zonal sau microzonal. 135 .

staţiile de tratare şi epurare a apelor uzate. bibliotecile. I din Legea nr. __________ @Poziţia 4 de la pct. statuile şi monumentele. în stare de zăcământ. canalizare. terenurile cu destinaţie forestieră. 8.4.@ 5. muzeele. reţelele de alimentare cu apă. 241/2003. construcţiile şi terenurile aferente. cu instalaţiile. bogăţiile de orice natură ale subsolului. cimitirele orăşeneşti şi comunale. 7. cum sunt: teatrele. terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea consiliul local şi primăria. III a fost modificată prin art. locuinţele sociale. termoficare. dacă nu au fost declarate de interes public naţional. spitalele. 10. 136 . dacă nu au fost declarate de interes public naţional. policlinicile şi altele asemenea. 6. 9. precum şi instituţiile publice de interes local. dacă nu fac parte din domeniul privat al statului şi dacă nu sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridice de drept privat.

137 . prin hotărâre judecătorească. cât şi apărarea dreptului de proprietate privată. municipiilor şi judeţelor. care cuprinde dispoziţii de natură să asigure atât cadrul legal adecvat procedurilor de expropriere şi stabilire a despăgubirilor. precum şi cele aflate în proprietatea privată a comunelor. 2. de altfel. În vederea realizării unor lucrări care servesc unor utilităţi publice şi ţinând seama de caracterul de excepţie conferit de Constituţia României şi de Codul civil cedării prin expropriere a dreptului de proprietate privată. prin garantarea şi ocrotirea sa de către lege. în mod egal.Legea nr. . Art. se adoptă prezenta lege. . 1. drept a cărui protecţie se realizează. în tot sau în parte.Pot fi expropriate bunurile imobile proprietatea persoanelor fizice sau persoanelor juridice cu sau fără scop lucrativ.Exproprierea de imobile. oraşelor. indiferent de titular. CAPITOLUL I Dispoziţii generale Art. după o dreaptă şi prealabilă despăgubire. se poate face numai pentru cauză de utilitate publică. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică Parlamentul României adoptă prezenta lege.

instalaţii pentru producerea energiei electrice. sistemele de alimentare cu energie electrică. potrivit cap. În cazul în care acordul de voinţă al părţilor priveşte numai modalitatea de transfer al dreptului de proprietate. IV din prezenta lege. apă. îndiguiri şi regularizări de râuri. dar nu şi cuantumul sau natura despăgubirii. fără a se declanşa procedura de expropriere prevăzută în prezenta lege. 5. de formă şi de publicitate.Instanţele judecătoreşti competente vor putea hotărî exproprierea numai după ce utilitatea publică s-a declarat potrivit prezentei legi. deschiderea. 3.Utilitatea publică se declară pentru lucrări de interes naţional sau de interes local. cât şi asupra cuantumului şi naturii despăgubirii. . telecomunicaţii. CAPITOLUL II Utilitatea publică şi declararea ei Art. căile de comunicaţii. termoficare. . instalaţii pentru protecţia mediului. instanţele judecătoreşti vor lua act de înţelegerea părţilor şi vor stabili numai cuantumul sau natura despăgubirii.Art.Cei interesaţi pot conveni atât asupra modalităţii de transfer al dreptului de proprietate. cu respectarea dispoziţiilor legale privind condiţiile de fond. gaze. lacuri de acumulare pentru surse de apă şi atenuarea viiturilor. alinierea şi lărgirea străzilor. 6. canalizare. derivaţii de debite pentru alimentări cu apă şi pentru devierea 138 . . 4. extracţia şi prelucrarea substanţelor minerale utile. . Art. Art.Sunt de utilitate publică lucrările privind: prospecţiunile şi explorările geologice.

clădirile şi terenurile necesare construcţiilor de locuinţe sociale şi altor obiective sociale de învăţământ. Pentru orice alte lucrări decât cele prevăzute la art.indiferent de natura lucrărilor sunt supuse exproprierii lăcaşuri de cult. inundaţii.viiturilor. monumente. sport. Tot prin lege se poate declara utilitatea publică în situaţii excepţionale. prin lege. 139 . Pentru lucrările de interes local care se desfăşoară pe teritoriul mai multor judeţe. În caz de dezacord. precum şi a parcurilor naţionale. sănătate. sisteme de irigaţii şi desecări. ansamblurilor şi siturilor istorice. protecţie şi asistenţă socială. apărarea ţării.Utilitatea publică se declară de către Guvern pentru lucrările de interes naţional şi de către consiliile judeţene şi Consiliul Local al Municipiului Bucureşti pentru lucrările de interes local. utilitatea publică în cauză poate fi declarată de către Guvern. protejarea şi punerea în valoare a monumentelor. rezervaţiilor naturale şi a monumentelor naturii. Art. alunecări de terenuri. cultură. . utilitatea publică se declară. ordinea publică şi siguranţa naţională. 7. pentru fiecare caz în parte. 6. salvarea. precum şi de administraţie publică şi pentru autorităţile judecătoreşti. seismice şi sisteme de avertizare şi prevenire a fenomenelor naturale periculoase şi de alarmare a populaţiei.cutremure. utilitatea publică este declarată de o comisie compusă din preşedinţii consiliilor judeţene respective. lucrări de combatere a eroziunii de adâncime. prevenirea şi înlăturarea urmărilor dezastrelor naturale . în cazul în care . staţii hidrometeorologice.

Cercetarea prealabilă pentru lucrările de interes naţional se face de către comisii numite de Guvern. pentru lucrările de interes naţional. . aprobate conform legii. vor fi alcătuite din: reprezentantul administraţiei publice centrale care coordonează domeniul de activitate pentru care se realizează lucrarea de utilitate publică. alte aşezăminte de valoare naţională deosebită ori localităţi urbane sau rurale în întregime. Art. 9. reprezentantul Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului.ansambluri şi situri istorice. Comisiile numite de Guvern. Procedura de lucru a comisiilor pentru efectuarea cercetării prealabile se stabileşte prin regulament aprobat de Guvern. . precum şi primarii localităţilor pe raza cărora se desfăşoară lucrarea de utilitate publică. iar pentru lucrările de interes local de către comisii numite de delegaţia permanentă a consiliului judeţean sau de primarul general al municipiului Bucureşti. 140 . Art. pentru localităţi sau zone unde se intenţionează executarea ei. precum şi din reprezentanţii consiliilor locale interesate. preşedintele consiliului judeţean şi şefii compartimentelor de resort. cimitire. reprezentantul Ministerului Finanţelor.Declararea utilităţii publice se face numai după efectuarea unei cercetări prealabile şi condiţionat de înscrierea lucrării în planurile urbanistice şi de amenajare a teritoriului. Comisiile pentru lucrările de interes local vor fi alcătuite din reprezentantul consiliului judeţean sau al Consiliului Local al Municipiului Bucureşti. 8.

11. aprobate potrivit legii.Cercetarea prealabilă va stabili dacă există elemente care să justifice interesul naţional sau local. ecologice sau de orice altă natură care susţin necesitatea lucrărilor şi nu pot fi realizate pe alte căi decât prin expropriere. cu indicarea numelui 141 . . avantajele economico-sociale. 10. consiliului judeţean. Art.Actul de declarare a utilităţii publice de interes naţional se aduce la cunoştinţa publică prin afişare la sediul consiliului local în a cărui rază este situat imobilul şi prin publicare în Monitorul Oficial al României. precum şi încadrarea în planurile de urbanism şi de amenajare a teritoriului. CAPITOLUL III Măsuri premergătoare exproprierii Art. .După declararea utilităţii publice. după caz. Nu sunt supuse publicităţii actele prin care se declară utilitatea publică în vederea executării unor lucrări privind apărarea ţării şi siguranţa naţională. respectiv Consiliului Local al Municipiului Bucureşti. . iar actul de declarare a utilităţii publice de interes local se afişează la sediul consiliului local în a cărui rază este situat imobilul şi se publică în presa locală.Art. 12. expropriatorul imobilului va executa planurile cuprinzând terenurile şi construcţiile propuse spre expropriere. Rezultatul cercetării prealabile va fi consemnat într-un proces-verbal ce se va înainta Guvernului sau.

Art. 13. Aceste documente vor fi depuse la consiliul local al comunei. pentru lucrările de interes naţional. va fi înaintat la 142 . municipiile. oraşele şi comunele. cu excepţia documentelor lucrărilor privind apărarea ţării şi siguranţa naţională. În termen de 30 de zile. precum şi eventualele întâmpinări.proprietarilor. precum şi a ofertelor de despăgubire. Art. . şi judeţele. proprietarii acestora şi ofertele de despăgubire. în termen de 15 zile de la publicare. 12.Propunerile de expropriere a imobilelor şi procesulverbal prevăzut de art. în vederea consultării de către cei interesaţi. .Cu privire la propunerile de expropriere. În aceste cazuri se depune la consiliul local numai lista cu imobilele propuse exproprierii. este statul. 2 se vor notifica persoanelor fizice sau juridice titulare de drepturi reale. în înţelesul prezentei legi. prin organismele desemnate de Guvern. oraşului sau municipiului pe teritoriul cărora sunt situate imobilele ce se supun aprobării pentru expropriere. proprietarii şi titularii altor drepturi reale asupra imobilelor în cauză pot face întâmpinare în termen de 45 de zile de la primirea notificării. Primarul va primi şi va înregistra întâmpinarea şi va consemna ofertele de despăgubire şi pretenţiile proprietarilor sau ale persoanelor titulare de alte drepturi reale. Expropriator. 14. întregul dosar cuprinzând documentele prevăzute la art. pentru lucrările de interes local. Întâmpinarea se depune la primarul comunei. 10 alin. oraşului sau al municipiului pe al căror teritoriu se află imobilul.

. în cazul lucrărilor de interes local. . precum şi primarul localităţii. prin decizia delegaţiei permanente a consiliului judeţean sau prin dispoziţia primarului municipiului Bucureşti pentru cele de interes local. în cazul lucrărilor de interes naţional. Comisia va fi alcătuită din 3 specialişti din domeniul de activitate în care se realizează lucrarea de utilitate publică. Preşedintele nu are drept de vot. rudele şi afinii lor până la al patrulea grad inclusiv. Decizia comisiei se ia prin vot secret. după caz. 16. Art. iar pentru cele de interes local. Comisia va lucra sub conducerea unui delegat al Guvernului. la consiliul judeţean sau la Consiliul Local al Municipiului Bucureşti.Întâmpinările vor fi soluţionate în termen de 30 de zile de o comisie constituită prin hotărâre a Guvernului pentru lucrările de interes naţional. 15 poate lucra valabil în prezenţa a cel puţin 5 dintre membrii săi. pentru lucrările de interes naţional. 15.Comisia constituită potrivit art. Nu pot face parte din comisie proprietarii imobilelor care sunt în cauză. 3 proprietari de imobile din municipiul. persoanele care deţin funcţii în administraţia publică locală sau centrală şi care au interes în executarea lucrărilor şi nici membrii comisiei care au declarat utilitatea publică. el asigurând cadrul organizatoric al activităţii 143 .Secretariatul General al Guvernului. aleşi prin tragere la sorţi dintr-o listă de minimum 25 de proprietari. Art. sau a unui delegat al consiliului judeţean ori al Consiliului Local al Municipiului Bucureşti. oraşul sau comuna în care sunt situate imobilele propuse pentru expropriere. ca preşedinte.

Art. 19. 17. 18. la solicitarea celor care i s-au adresat sau din oficiu. Oferta expropriatorului. şi învoiala dintre părţi. Art.În urma deliberării. precum şi proprietarii sau celelalte persoane titulare de drepturi reale asupra imobilului propus spre expropriere pot contesta hotărârea comisiei. votul primarului este preponderent.comisiei. Hotărârea se comunică părţilor în termen de 15 zile de la adoptare. . şi susţinerile acestora se vor formula şi se vor depune în scris. Comisia va consemna. pretenţiile proprietarilor şi ale titularilor altor drepturi reale. comisia poate să accepte punctul de vedere al expropriatorului sau îl poate respinge şi va consemna aceasta într-o hotărâre motivată. expropriatorul. sub semnătura acestora. cu refacerea corespunzătoare a planurilor. Art. . . precum. .Comisia analizează documentele prezentate. consemnându-se într-un proces-verbal.În cazul în care şi noile propuneri vor fi respinse. la Curtea de apel în raza căreia se află situat imobilul. putând cere informaţii şi date suplimentare. Art. ascultând pe cei interesaţi. acesta are posibilitatea să revină cu noi propuneri. În caz de paritate a voturilor. 144 . Noile propuneri vor urma procedura stabilită în prezentul capitol. dacă este cazul. 20. constituită potrivit art. 15.În cazul în care comisia respinge propunerile expropriatorului.

în termen de 15 zile de la comunicare, potrivit prevederilor
Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Contestaţia este scutită de taxă şi se soluţionează de urgenţă
şi cu precădere.

CAPITOLUL IV
Exproprierea şi stabilirea despăgubirilor
Art. 21. - Soluţionarea cererilor de expropriere este de
competenţa tribunalului judeţean sau a Tribunalului
Municipiului Bucureşti în raza căruia este situat imobilul
propus pentru expropriere.
Tribunalul va fi sesizat de expropriator pentru a se pronunţa
cu privire la expropriere, în cazul în care nu s-a făcut
întâmpinare împotriva propunerii de expropriere sau dacă
această cale de atac a fost respinsă în condiţiile art. 18-20.
Art. 22. - Preşedintele instanţei va fixa termen şi va dispune
citarea proprietarilor sau, după caz, a posesorilor, a altor titulari
de drepturi reale sau a oricăror persoane cunoscute care pot
justifica un interes legitim asupra imobilelor propuse a fi
expropriate.
Art. 23. - Soluţionarea cererii de expropriere se face cu
participarea obligatorie a procurorului.
Instanţa va verifica dacă sunt întrunite toate condiţiile cerute
de lege pentru expropriere şi va stabili cuantumul
despăgubirilor şi suma cuvenită fiecărei părţi din cele
145

menţionate la art. 22. Hotărârea este supusă căilor de atac
prevăzute de lege.
Art. 24. - În cazul în care părţile se învoiesc în faţa instanţei
asupra exproprierii şi asupra despăgubirii, aceasta va lua act de
învoială şi va pronunţa o hotărâre definitivă.
Atunci când părţile sau numai unele dintre acestea se
învoiesc doar cu privire la expropriere, dar nu şi asupra
despăgubirii, instanţa va lua act de învoială şi va stabili
despăgubirea.
În cazul în care una sau mai multe părţi titulare de drepturi
asupra imobilelor, deşi legal citate, nu s-au prezentat, instanţa
va putea hotărî în lipsă.
În cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a
unei părţi de teren sau din construcţie, iar proprietarul cere
instanţei exproprierea totală, instanţa va aprecia, în raport cu
situaţia reală, dacă exproprierea în parte este posibilă, în caz
contrar, va dispune exproprierea totală.
Art. 25. - Pentru stabilirea despăgubirilor instanţa va constitui
o comisie de experţi compusă dintr-un expert numit de instanţă,
unul desemnat de expropriator şi un al treilea din partea
persoanelor care sunt supuse exproprierii.
Art. 26. - Despăgubirea se compune din valoarea reală a
imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor
persoane îndreptăţite.
La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum
şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod
146

obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativteritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi
de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane
îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de
aceştia.
Experţii vor defalca despăgubirile cuvenite proprietarului de
cele ce se cuvin titularilor de alte drepturi reale.
În cazul exproprierii parţiale, dacă partea de imobil rămasă
neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a
lucrărilor ce se vor realiza, experţii, ţinând seama de
prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanţei o
eventuală reducere numai a daunelor.
Art. 27. - Primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara
cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî.
Despăgubirea acordată de către instanţă nu va putea fi mai
mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât
cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.
Art. 28. - Transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor
supuse exproprierii în patrimoniul expropriatorului se produce
îndată ce obligaţiile impuse lui prin hotărâre judecătorească au
fost îndeplinite.
Ipoteca şi privilegiul se strămută de drept asupra
despăgubirilor stabilite, dispoziţiile art. 22 rămânând
aplicabile, iar servituţile stabilite prin fapta omului se sting în
măsura în care devin incompatibile cu situaţia naturală şi
juridică a obiectivului urmărit prin expropriere, raporturile
147

de dispoziţiile art. înainte de înscrierea lucrării în planurile urbanistice şi de amenajare a teritoriului. 3. Uzul. Hotărârea de expropriere va stabili despăgubirea ţinând seama. uzufructul. Art. titularii acestora având dreptul la despăgubiri. cu respectarea dispoziţiilor art. precum şi orice alte drepturi reale. evacuarea persoanelor care le ocupă în mod legal în calitate de proprietari şi a chiriaşilor al căror contract de închiriere a fost legal perfectat. . pentru drepturile reale prevăzute la alin. 26. potrivit legii. 29.Orice locaţiune încetează de drept la data rămânerii definitive a hotărârii de expropriere. cât şi concesionarea şi atribuirea în folosinţă se sting prin efectul exproprierii.Plata despăgubirilor se va face în orice mod convenit între părţi. . CAPITOLUL V Plata despăgubirilor şi punerea în posesie a expropriatorului Art. la cererea acestor persoane. nu se va putea face decât după asigurarea de către expropriator a spaţiului de locuit. instanţa va 148 . în modalitatea prevăzută în hotărârea judecătorească de expropriere. 26. În cazul exproprierii unor clădiri cu destinaţie de locuinţă. abitaţia şi superficia.obligaţionale dintre vechiul şi noul proprietar rămânând supuse dreptului comun. 30. în lipsa acordului părţilor.

Eliberarea titlului executoriu şi punerea în posesie a expropriatorului vor putea fi făcute numai pe baza unei încheieri a instanţei.hotărî. Art.În situaţia în care există creditori privilegiaţi sau alţi creditori stabiliţi prin hotărâre judecătorească. potrivit procedurii prevăzute. ordinea publică şi siguranţa naţională. poate dispune prin hotărâre punerea de îndată în posesie a expropriatorului. stabilind că utilitatea publică este declarată. 33. stabilind şi termenul de plată. Pentru plata lor. aceştia vor fi plătiţi din drepturile cuvenite cu titlu de despăgubire. impusă de executarea imediată a unor lucrări ce interesează apărarea ţării. instanţa. sumele stabilite drept despăgubire. cu obligaţia pentru acesta de a consemna în termenul de 30 de zile. care nu va depăşi 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii. cu excepţia cazului în care în valoarea despăgubirii a fost cuprinsă şi valoarea estimativă a recoltei neculese. Punerea în posesie asupra terenurilor cultivate sau a celor cu plantaţii se va face numai după ce recolta a fost culeasă. . nu mai târziu de 30 de zile de la data plăţii acesteia. urmând să fie împărţită potrivit legii civile. şi în caz de calamităţi naturale. . care constată îndeplinirea obligaţiilor privind despăgubirea. suma se va consemna de către expropriator. . 149 . pe numele expropriaţilor. 31. Art.În caz de extremă urgenţă. 32. Art.

fost proprietar .CAPITOLUL VI Dreptul de folosinţă şi de retrocedare Art. Art. Art. foştii proprietari pot că ceară retrocedarea lor. preţul imobilului se va stabili ca şi în situaţia exproprierii şi nu poate fi mai mare decât despăgubirea actualizată. 150 . care. Art. . dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică. 34. expropriatorul se va adresa în scris fostului proprietar. Într-o asemenea situaţie. 37. el are un drept de prioritate pentru a-i fi închiriat în condiţiile legii.În cazul în care lucrările pentru care s-a făcut exproprierea nu s-au realizat. .Cererea de retrocedare se va adresa tribunalului. iar dacă acesta nu optează pentru cumpărare sau dacă nu răspunde expropriatorului în termen de 60 de zile de la primirea notificării. iar expropriatorul doreşte înstrăinarea imobilului. va putea dispune retrocedarea.Dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat.are un drept prioritar la dobândire. verificând temeiurile acesteia. .Dacă imobilul expropriat este oferit pentru închiriere înaintea utilizării lui în scopul pentru care a fost expropriat. la un preţ ce nu poate fi mai mare decât despăgubirea actualizată. expropriatul . 36. respectiv lucrările nu au fost începute. . acesta din urmă poate dispune de imobil. iar expropriatul este în situaţia de a-l utiliza. 35. În acest scop.

. 74 alin. pentru autenticitate şi neschimbare. . publicat în Buletinul Oficial nr. (1) din Constituţia României. 40. .Decretul Consiliului de Stat nr. cu plată. vor fi vizate de oficiile cadastrale teritoriale.Dispoziţiile prezentei legi se completează cu cele ale Codului civil şi ale Codului de procedură civilă. Art.Toate cheltuielile efectuate pentru realizarea procedurilor de expropriere şi retrocedare. 3 din 4 ianuarie 1980. 12 din prezenta lege.CAPITOLUL VII Dispoziţii finale Art. PREŞEDINTELE SENATULUI prof. 467/1979 privind evaluarea construcţiilor.Planurile ce urmează să fie executate. pentru fiecare caz în parte. cu respectarea prevederilor art. univ. se suportă de expropriator. Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 28 aprilie 1994. terenurilor şi plantaţiilor ce se preiau. inclusiv înaintea instanţelor judecătoreşti. OLIVIU GHERMAN 151 . Art. potrivit prevederilor art. de către expropriator. Art. 38. dr. 39. în proprietatea statului prin expropriere sau în alte cazuri prevăzute de lege. în măsura în care nu contravin prezentei legi. precum şi orice dispoziţii contrare se abrogă. . 41.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR ADRIAN NĂSTASE 152 .Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 3 mai 1994. cu respectarea prevederilor art. (1) din Constituţia României. 74 alin.

Ioan. Introducere în studiul domenialităţii. Gheorghe (2010). Cătălin-Silviu (2005). Ivan-Vasile. vol. Mihaela. Nicu. Droit administratif. H. III. Dreptul administrativ al bunurilor. București: Universul Juridic. vol. Guédon. București: All Beck 6.Corneliu. Fundației România de Mâine 2. Jean – François. Patrice (2007). Gorgan. EJA Droit 9. Antonie (2005). Regimul juridic al proprietăţii publice. București: Lumina Lex 4. Tratat de drept administrativ. Iorgovan. Liviu (1997). Albu. Bălan. Drept administrativ. București: C. Emanuel (2008). Odile (2007). Pauliat. Drepturile principale. București: C. Bălan. Chrétien. Ediţia a II-a. Hélène. Galaţi: Danubius 153 . Ediţia a III – a revizuită şi adăugită. Emil (2004). Drept administrativ. Alexandru. Cărăuşan. Lachaume. București:Ed. Droit administratif. Bucur. Marie – José. Cezar . administratif des biens. Săraru. Georges. Deffigier. Tehnică 11. Sorin (2009). Dreptul administrativ al bunurilor. Alexandru. Merla. Apostol Tofan. Alina. Bîrsan. Ioan. Beck 5. Clotilde (2010). Bucureşti: Hamangiu reale 8. București: All Beck 12. Dana (2008). Dupuis. Corneliu (2007). Paris: Gualiano éditeur. Drept administrativ European. Ivanoff. Beck 7. Giurgiu. 3. Paris: Thémis droit 13. Stéphane. I. de David Beauregard-Berthier. Drept civil. Paris: Dalloz 10. Bucureşti: Ed. H. Domeniul public. Manda.Bibliografie 1. Braconnier. Emil (2007). Ilie.

Vedinaş. București: All Beck 22. Drept administrativ. București: Lumina Lex 20. București: Ed. Drept administrativ. Trăilescu. Paris: Gualiano 21. București: Lumina Lex 25. Pop. Sylvi Drept administrativ. Liviu (1996). Cluj – Napoca: Ed. Vasilica ( 2008). Anton (2005). Verginia (2004).a revăzută şi actualizată. Ediţia a II-a. Rouault. Rodica Narcisa(2009). Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale. Drept administrativ. Rodica Narcisa (2003). București: Lumina Lex 24. Intitutions administratives. Cordial Lex 18. Verginia (2001). București: Universul Juridic 154 . Marie – Christine ( 2005). Alexandru (1996). Jan ( LexisNexis 2005). Droit administratif. Vedinas. Didier ( 2010). Petrescu. Vedinaş. Verginia (2009). București: 15. Petrescu. Drept administrativ. Negoiţă. Negruţ. București: Hamangiu 19. Drept administrativ. Paris: Thémis droit 23. Didactică și Pedagogică 16. Paris: 17. Ediţia a IV.14. Droit administratif. Truchet. Pascal. Drept administrativ. Reguli de protecţie domenială aplicabile unor bunuri proprietate privată.