You are on page 1of 5

INSUFICIENTA RESPIRATORIE ACUTA

Definiţie: insuficienţa respiratorie acută este un sindrom complex, caracterizat prin
incapacitatea bruscă a plămânilor de a asigura oxigenarea sângelui şi eliminarea
bioxidului de carbon. Drept consecinţă scade oxigenul în sângele arterial, creşte CO2 şi
apare acidoza. Insuficienţa respiratorie acută este o urgenţă medicală majoră,
intervenţia de reanimare respiratorie fiind uneori salvatoare numai în primele minute.
Clasificare
1. Clasificare fiziopatologica: hipoxemica - PaO2 <55-60 mmHg,
- Pa CO2 </= 40 mmHg
hipoxemica- hipercapnica - PaO2 <50-60 mmHg
- Pa CO2 </= 40 mmHg
2. Clasificarea in functie de durata de evolutie
IR acuta- imediat amenintatoare pentru viata,
IR cronica- potential amenintatoare pentru viata, rezultatul unei boli cronice.
3. Clasificare clinica: - in functie de alterarea homeostaziei organismului
- IR compensata
- IR necompensata
Etiopatogenie: condiţiile patologice care pot duce la instalarea tulburărilor interesează
de obicei fazele respiratorii pulmonare (ventilaţia, distribuţia, difuziunea, circulaţia
pulmonară). Cele mai importante cauze sunt:
- Hipoventilatia alveolara – este determinata de urmatoarele mecanisme: reducerea
miscarilor cutiei toaracice sau restrictia de parenchim pulmonar; obstructia cailor
aeriene la diferite nivele; coexistenta mecanismelor restrictive si obstructive.
a) Restrictiv: tumori toracice, traumatisme toracice, miastenia gravis, miopatii, atrofia
musculaturii respiratorii , malformatii toracice, PTX, pleurezii, ridicarea diafragmului (
ascita masiva, ocluzie intestinala, tumori abdominale), afectarea parenchimului
pulmonar.
b) Obstructiva: - obstructia ailor aeriene superioare - prin caderea limbii, corpi straini,
traumatisme ale fetei si gatului, tumori traheale sau laringiene, laringita

. astmul cardiac şi edemul pulmonar acut. poliradiculonevrite etc. Ex.dispnee polipneică.brongospasm in AB.Afectarea difuziunii: alterarea structurii sau grosimii membranei alveolo-capilare (edem interstitial. eforturile fizice şi fumatul în exces. afectiuni pulmonare ce afecteaza vasele pulmonare (vasospasm.). în procesele pulmonare şi pleurale. confuzie. Cand suntul este mult mai mare apare hipoxemia. Simptomatologia depinde de lipsa O2 sau de retenţia CO2.obstructia cailor aeriene mici . hipoxemia este severa. cu apariţia unui puseu acut: infecţiile bronşice. apărând insuficienţa acută. Fractia de sunt este masurata ca procent din debitul cardiac. delir.cianoză. tromboze . barbituricele. venele Tebesius). chiar daca schimburile gazoase sunt normale. In formele extreme se poate ajunge la apnee (oprirea respiraţiei) cu asfixie. aflaţi în insuficienţă respiratorie cronică. Meprobamatul etc.Suntul intrapulmonar: In mod normal o mica cantitate din sangele venos contamineaza sangele arterial prin colateralele extrapulmonare (ex. Simptomatologia este asemănătoare celei din forma cronică de care se deosebeşte prin circumstanţele în care apare şi evoluţia rapidă către asfixie. descresterea timpului de contact dintre sangele arterial si aerul alveolar (pneumonii). agitaţie. Anumiţi factori. colaps. intervenţiile chirurgicale pe torace sau abdomen.. comă.Alterarea raportului ventilatie. leziuni) .: in SDRA (sindromul de detresa respiratorie al adultului) edemul alveolar face sa avem arii pulmonare perfuzate dar neventilate. prin regurgitarea în căile aeriene de lichid gastric cu pH acid şi particule alimentare. . . fibroza pulmonara). tranchilizante. precipită decompensarea insuficienţei respiratorii cronice. Alte cauze sunt: bronhoalveolita de deglutiție (sindromul Mendelsohn). Supraadăugarea unei infecţii la aceşti bolnavi poate decompensa brusc funcţia plămânului. administrarea unor droguri depresive ale sistemului nervos central (Morfina şi opiaceele. inec. nelinişte. Cand mai mult de 15% din DC este suntat. care prezintă următoarele semne: . .perfuzie: afectiuni pulmonare ce duc la o distributie anormala a aerului in plamani (bronsita cronica). tahicardie. hipotensiune arterială. şi bradipneică. intoxicaţii cu barbiturice. opiacee. în procesele laringotraheobronşice şi în accidentele obstructive ale căilor respiratorii superioare. aspirarea continutului gastric. În general domină lipsa de oxigen. Insuficienţa respiratorie acută apare deseori la bolnavi cu afecţiuni bronhopulmonare cronice obstructive.

. Ca fenomen compensator apare tahicardia. cheaguri de sânge etc. bronhiole). adică deschiderea chirurgicală. În funcţie de afecţiunea cauzală sau de accidentul care determină insuficienţa respiratorie. domină anumite semne: . Iată de ce dezobstruarea este primul gest terapeutic. se îndepărtează corpii străini (secreţii.). pe cale externă. agitaţie.intubaţia traheală. care contribuie la uscăciunea mucoasei. Dacă trebuie să se prelungească această manevră. Când hipercapnia este pronunţată. prin aspiraţie obişnuită sau prin intubaţie nazofaringiană.traheostomie. bronhopneumonie etc. bolnavul putând intra brusc în sincopă sau colaps. Sonda nu este menţinută decât câteva ore.în caz de aer viciat prin exces de CO2: ameţeli. cianoză. sub controlul laringoscopului. Respiraţia artificială se poate face prin: . se instalează encefalopatia respiratorie (agitaţie. realizată prin două mijloace: . groază. urmată de stare subcomatoasă). cu ajutorul degetelor. Dezobstruarea căilor aeriene: obstruarea căilor aeriene poate apărea la orice nivel (orofaringe. laringe. care constă în introducerea unei sonde traheale între coardele vocale. indiferent de substrat.) din cavitatea bucofaringiană..scăderea concentraţiei în O2 a sângelui arterial şi acidoză. Dezobstruarea cavităţii bucofaringiene: extensia capului si ridicarea barbiei. Tratamentul insuficienţei respiratorii acute comportă măsuri terapeutice generale (măsuri de reanimare respiratorie). absenţe. subluxatia mandibulei. apoi se practică unele manevre simple. conţinut gastric. Două semne sunt constante: dispneea (sub formă de hiperpnee şi mai rar bradipnee. În primele momente vor fi îndepărtate veşmintele care împiedică mişcările toracelui şi ale abdomenului. se recurge la: . Dezobstruarea căilor aeriene inferioare se realizează prin provocarea tusei artificiale şi prin medicamente cu acţiune bronhodilatatoare. bronhii. constituind cauza cea mai frecventă de asfixie. protuzie a globilor oculari (globii proeminenţi). aplicate imediat oricărei insuficienţe respiratorii acute. Dezavantajul acestei metode este legat de perturbarea reflexului de tuse şi de introducerea unui aer neumidifiat. dar de extremă urgenţă. şi măsuri terapeutice speciale. respiraţie de tip Kussmaul sau Cheyne-Stockes) şi cianoză. Dezobstruarea laringotraheală este o acţiune mai complicată. infarct pulmonar.în caz de accidente obstructive laringotraheobronşice: asfixie. adresate cauzei (edem pulmonar. trahee. a traheii şi introducerea unei canule.

. corticoizi. fără ca mâinile să părăsească solul. Ventilatoarele sunt aparate speciale care substituie sau ajuta munca muschilor respiratori si livreaza aer cu oxigen introdus sub o presiune pozitiva in calea aeriana a pacientului. şi respiraţie "gură-la-nas". Expiraţia este asigurată prin presiunea exercitată cu mâinile aşezate la nivelul omoplaţilor şi înălţimea axilelor. Tratamentul medicamentos constă în administrarea de bronhodilatatoare.12 insuflaţii/min. ventilatie controlat . fie crescând direct presiunea în căile aeriene. expectorante. Se poate administra prin sondă nazală. în aerosoli sau injecţii (Miofilin. practicată când nu se poate deschide gura victimei. . Bolnavul este aşezat în decubit ventral. Se mai utilizează centuri pneumatice abdominale. Inspiraţia este asigurată apucând coatele victimei şi ridicându-le.PaO2 sub 60 mmHg . antibiotice. Alupent. (capul bolnavului în hiperextensie şi mandibula trasă înainte)..frecventa respiratorie >35 respiratii/minut . Ele acţionează fie reducând presiunea atmosferică în jurul toracelui (plămânul de oţel ori cuirasă). paturi basculante. când capul este mai jos.mijloace cu acţiune externă: respiraţie artificială prin compresiunea toracelui. Cei mai importanti parametri care decid nevoia de ventilatie mecanica: . care utilizează aparate cu presiune pozitivă intermitentă. ventilatie asistata = pacientul respira spontan si aparatul este programat sa -l ajute creand de exemplu un suport de presiune. care favorizează inspiraţia când picioarele sunt mai jos şi expiraţia. Moduri de ventilatie: IPPV. într-un ritm de 10 . Berotec). Metoda cea mai folosită este metoda Nielsen. apoi reaşezând braţele pe sol. Oxigenul trebuie umidificat prin aerosoli cu apă sau soluţie clorurosodică izotonică. Bronhodilatin. Oxigenoterapia constă în administrarea O2 în concentraţii mai mari decât cea atmosferică. Ventilatia mecanica: este o procedura care se aplica ori de cate ori pacientul nu este capabil sa –si mentina valorile normale ale gazelor sangvine respirand spontan aer ( atmosferic sau imbogatit cu oxigen ). Respiraţia asistată este o metodă modernă. substanţe mucolitice şi proteolitice care lichefiază sau digeră secreţiile bronşice (Mucosolvin.PaCO2 peste 50 mmHg. În metoda Silvester. dar nu asigură o concentraţie suficientă a O2. Sonda nazală este metoda cea mai adecvată.asistata. de preferinţă încălzită la temperatura corpului. Este aproape totdeauna un paliativ pentru depăşirea unei perioade grave. Principalul pericol constă în deprimarea respiraţiei la bolnavii cu hipoxemie severă şi retentie mare de CO2. pentru combaterea infecţiilor pulmonare. care favorizează inspiraţia şi uşurează expiraţia. antispumigene (alcool 96°) în inhalaţii sau aerosoli şi stimulante ale centrilor respiratori (Micoren). cu braţele îndepărtate şi antebraţele flectate. Bisolvon). umflate şi dezumflate. alternativ. bolnavul este aşezat dorsal.mijloace cu acţiune internă: respiraţie "gură-la-gură" direct sau prin intermediul unei canule. lubrifîată cu vaselină şi înlocuită după 6-l2 ore cu măşti şi corturi de O2. Ritmul este de 8 .12 mişcări respiratorii/min.

Furosemid (2 fiole.4 mg i.) sau Acid etacrinic (50 mg. corticoterapie. se administrează Lanatosid C (1 – 2 fiole).v. antibiotice masiv şi respiraţie asistată.v.v. Tratamentul unor forme clinice: în stenozele căilor aeriene superioare se fac traheotomie cu intubaţie.În insuficienţa respiratorie nu se prescriu niciodată Morfină. antibioterapie cu spectru larg. bronhodilatatoare. poziţie şezândă. În puseurile acute de insuficienţă respiratorie cronică: oxigen (intermitent şi cu prudenţă). i. perfuzie i. bronhoscopie cu extragerea corpilor străini. opiacee. se administrează hemisuccinat de hidrocortizon i. Ederen. se practică sângerarea (300 . Micoren. uneori nici barbiturice. În sindromul Mendelsohn. În caz de retenţie de CO2. Efedrina sau adrenalină în aerosoli. secretolitice. Nu se prescriu corticoizi decât în caz de astm.v.). care pot antrena moartea subită prin deprimarea centrului respirator. sau i. O2 este un tratament periculos. Dacă a apărut şi insuficienţa cardiacă dreaptă.500 ml). nu se administrează automat oxigen. tratamentul trebuie instituit imediat: hemisuccinat de hidrocortizon i. care comportă riscul de oprire a respiraţiei.v.300 mg). i. Lanatosid C (1 fiolă de 0. . pentru combaterea edemului laringian.m. Morfină (1-2 fiole.). antibiotice cu spectru larg.). (500 mg).. în perfuzie (200 .v.