Professional Documents
Culture Documents
Bonciu Laura
Breazu Bianca Gabriela
Frumosu Alexandra Cristina
cls XII C
Conceptia atomista, conform careia universul este format din particule indivizibile, numite atomi,
separate prin spatii goale, a avut ca prim suport stiintific interpretarea pe care ea o poate da legilor
gazelor ( teoria cinetica a gazelor). Studiul legilor combinarii chimice (inceputul secolului al XIX-lea)
a contribuit in mod esential la fundamentarea si dezvoltarea teoriei atomiste: 1. s-au determinat
masele relative ale atomilor, 2. s-a facut clar distinctia intre atomi si molecule. Substantele cele mai
simple, elementele, au drept constituenti de baza atomi, iar cele compuse moleculele, rezultate din
asocierea unui numar relativ mic de atomi. Studiul proprietatilor fizice si chimice ale elementelor a
condus la o clasificare a lor (tabelul periodic al elementelor, D. I. Mendeleev, 1869), a carei explicatie
a fost data de-abia dupa descoperirea structurii atomilor.
Urmatorul pas in dezvoltarea teoriei atomiste l-a constituit descoperirea structuri atomilor,
adica punerea in evidenta a faptului ca atomii nu sunt particule indivizibile. In mod treptat, in
legatura cu rezultatele mai multor descoperiri ale fizicei experimentale, fizicienii au aflat care
sunt constituenti atomilor si care sunt proprietatile lor. Sub impulsul faptelor experimentale
fizicienii au ajuns la concluzia ca particulele constituente ale atomilor si, in buna masura, atomii
insusi nu asculta de legile mecanicei newtoniene. De asemenea, la scurt timp dupa evidentierea
naturii elecromagnetice a lumii si a posibilitatii de a intelege proprietatile ei de baza cu ajutorul
ecuatiilor lui Maxwell, s-a impus concluzia ca radiatia electromagnetica are unele proprietati in
contraradictie cu previziunile acestor ecuatii. Rezultatul cercetarilor experimentale si teoretice
intreprinse in deceniile al doilea si al treilea ale secolului nostru este sintetizat in fizica cuantica.
Componentele ai de baza, mecanica cuantica si teoria cuantica a radiatiei, studiaza legile de care
asculta constituenti atomilor si respectiv, legile care guverneaza comportarea campului
electromagnetic. Fizica cuantinca sta la baza explicarii comportarii nucleelor, atomilor,
moleculelor, radiatiei electromecanice, ca sisteme izolate sau in interactiune.
STRUCTURA ATOMILOR
Parte dintre descoperirile fizicei la sfarsitul secolului trecut privesc direct atomii si
au ridicat intrebari referitoare la structura acestora. A reiesit in mod clar ca atomii nu
pot fi indivizibili, asa cum isi imaginau filozofii antici.
Dupa cum se arata in relatii chimice care au loc in celule electrolitice, precum si la
trecerea curentului prin gaze la presiune joasa, au fost pusii in evidenta ionii - atomi
incarcati cu electricitate iar dupa descoperirea electronului s-a tras concluzia ca
electronii provin din interiorul atomilor, fiind constituenti ai acestora. Atomul care
contine electroni, deci sarcina electrica negativa, trebuie sa contina sarcina electrica
pozitiva in aceeasi cantitate, astfel incat sistemul sa fie neutru din punct de vedere
electric. Electroni se pot si atasa atomilor, formand ioni negativi. Tinand seama de
faptul ca masa electronului este mult mai mica decat masa atomului, rezulta fie ca un
atom contine extrem de multi electroni, fie ca sarcina pozitiva este purtata de o masa
mult mai mare decat cea a electronului. Datele experimentale au confirmat a doua
presupunere.
In = Wn = n x e2 x K/(2 x rn).
rn ~ n/In .
Informatii privind atomii multielectronici le putem obtine analizand spectrele optice
ale acestor atomi. Ca si pentru atomul de hidrogen, spectrele atomilor
multielectronici pastreaza caracterul discret, prezentand linii. Modificand in mod
convenabil (empiric) relatia lui Balmer, se pot deduce frecventele liniilor spectrale.
Modificarile afecteaza Z-ul care trebuie inlocuit cu Z' (ecranat) si numerele cuantice ce
apar in relatie cu altele "efective" (care nu mai sunt numere intregi).Calculul concret
al valorilor nivelelor de energie devine extrem de laborios si nu poate fi efectuat decat
cu ajutorul mecanicii cuantice. Daca nu intereseaza valoarea precisa a nivelelor
energetice pentru fiecare atom in parte, putem "construi" atomul pe baza unor
principii simple.
In lumea atomilor :
legile dinamicii clasice nu sunt valabile;
nu se cunosc legi dinamice care sa le inlocuiasca;
se pot formula legi statice care descriu corect rezultatele
experimentale.
Logica tabelului lui Mendeleev-Atomul
Tipul unui orbital (deci substratul căruia îi aparţine) este strâns legat de forma orbitalului. De
pildă, orbitalii din substraturile ”s” (“orbitalii s”) sunt sferici şi simetrici, iar “orbitalii p” pot fi
descrişi ca având doi lobi etc. O altă metodă de a desemna un substrat, deci tipul unui orbital,
este prin intermediul numărului cuantic orbital “l”. Valorile sunt : 0 pentru “orbitalii s”, 1 pentru
“orbitalii p”, 2 pentru “orbitalii d”, 3 pentru “orbitalii f”, 4 pentru “orbitalii g”, etc.
Ca regulă, pentru o anumită valoare a lui n
avem n substraturi şi n2 orbitali. Mai mult,
un strat poate "găzdui" 2n2 electroni, iar
un substrat poate fi ocupat de maxim
2(2l+1) electroni.
Al treilea număr cuantic este ml, numărul
cuantic magnetic, care identifică orbitalii în
cadrul substraturilor, iar fiecare valoare a
lui ml corespunde uneia din orientările
permise pentru câmpul magnetic asociat
orbitalului (pentru un substrat "p" - ml
poate fi -1,0 sau 1, pentru un substrat "d",
ml poate fi -2,-1,0,1 sau 2 etc.).