CI]RENTUL "ANNALES'. ETAPE DE EVOLUTIE.

REPREZENTAI\TI
Introducere
$coala ,,pozitivisti", constituiti in jurul lui Gabriel Monod, a exercitat o dominatie cvasitotald la
inceputul secolului al XX-lea. Maniera de a scrie despre trecut impusi de istoricii din jurul
,,Revistei istorice"
era conotatd drept istoria adevdtatd, oficiali,^singura posibild; privilegierea istoriei politice era justificatd prin
metoda riguroasd de reconstrucfie a faptelor. incercarea lui Henri Berr de a ldrgi unuliruistoriogiafic d,, prin^,,La
Revue de synthese historique" (ulterior, pentru a intiri ideea de conlucrare, de interdisciplinaritate,
,,La Revue
de synthese"), care reunea cercetdtori din domeniul mai multor gtiin{e sociale, a fost mai importantd
retrospectiv, decdt la momentul in care aceasti revistd a evoluat. Contestarea dominafiei a fost frcutd direct in
anii'20, prin curenful de gdndire istorici coagulat in jurul revistei,,Annales". Ca o observa(ie metodologici,
,,qcoala de la Annales" nu trebuie vdzttd,, decdt in manierd didactici, in manierd globali; de altfel, mulJi istorici
a'urcfuzat o asemenea incadrare; in cadrul curentului fiind multe nuanfe gi direcfii: dar ei erau unili prin spiritul
comun (cu refuzul istoriei politice, ,,istorizante", cel putin in prima fazd de evolufie), prin teme qi nu in uitimul
rdnd prin atenfia mai mare acordati cercetdrii dec6t metodologiei; retrospectiv, uimitoarea unitate de concepte,
semnificafii, teme qi mai ales idei, trimite la statutul de Scoald.
1. O noud paradigmd istoriograficd..$coala de la,,Annales" a fost una inovatoare in reflectarea
trecutului, delimitdndu-se de istoria,,qcolii metodice"; concep{ia comund, majoritari asupra ei se structureazd
in jurul cdtorva idei forte: neglijarea evenimentului, insistenfa asupra duratei lungi, deplasarea atenfiei de la
viala politici spre activitd{ile economice, organiza[ii sociale gi psihologia colectivd. in general, odati cu
,,$coala de la Annales", istoria se apropia de alte qtiinfe umane. Nu trebuia neglijat nimic din ceea ce in trecut
a fost legat de om, afirmau istoricii noii tendin{e, iar M. Bloch definea istoria ca fiind,,qtiinfa omului in timp,,.
Ruptura, delimitarea de vechea manierl,,pozitivistd" de a interoga trecutul (a qcolii metodice), a plecat de la
patru reproguri aduse istoriei ,,istorizante": a. preten{i a de obiectivitate Stiinlificd;b. accentul prea mare pus pe
istoria politici, militar[ qi diplomaticd; c. maniera in care istoricii gcolii metodice surprindeau trecutul, .u ninA
liniar; d. pretenfia de neutralitate ideologicd, pe care cei din gcoala lui Gabriel Vtonod nu o realizaseri.
Mai mulli factori au contribuit la impunerea noii episteme istoriografice:
primul rilzboi mondial qi marile intrebiri care i-au succedat, privind rafiunea umand gi
a.
pierderea increderii in progres, ceea ce a favorizat abordarea qi studiile imaginaruiui social sau chiar utopic /
cazul psihanalizei lui Freud, sau cele privind rolul Europei in lume (Oswlad Spengler, cu Amirgul
Occidentulur, sau Hermann Keyserling etc.), compara{ia legitimd cu celelalte civilizafii, qi, di aici, dezyoltiea
antropologiei etc.
b.
personalitdfile lui Lucien FEBVRE qi Marc BLOCH, cei doi mari corifei ai noului curent, cei
care reu$eau institufionalizarea noii modalitdfi de a te apropia de trecut, care au f6cut legitimd istoria de tip
,,Annales".

Lucien Febvre (1878-1956) qi Marc Bloch (1866-1944) s-au format ca istorici in perioada in care
qcoala metodici era la apogeu, cu grija pentru erudi1ie, cu favorizarea dimensiunii politice gi
cu fascinafia
pentru eveniment, dar qi in contextul inceputului disputei dintre Charles Victor Langlois gi Chailes
Seignobos,
inspirati de principiile gtiinfifice ale istoriei (qcoala ,,germand") 9i H. Hauser, Feidinand Lot qi H. iirenne,
preocupafi de o privire mai largd, care si imbrifiqeze socialul, culturalul, geografia qi istoria. L. Febvre
era
specialist in secolul al XVI-lea, in sens tradifional; el s-a apropiat insd de H. Berr, intersect6ndu-se cu
sociologul Emile Durkheim, cu geograful Pierre Vidal de la Blanche, cu economistul Fi. Simiand etc. intr-o

noui perspectivd istoricd, el scria, in 1922, La Tewe et l' evolution humaine, o primd lucrare in care
interpretarea istoricd lua in cauzd gi factorul geografic. Momentul esenlial in structurarea noului curent
l-a
constituit intdlnirea cu Marc Bloch, amdndoi fiind lectori la Universitatea din Strasbourg (din zona

Alsacia-Lorena), ambii dispuqi la renovarea domeniului, prin apelul la interdisciplinaritate.

Amdndoi luptaseri in rizboi; faptul ci amdndoi s-au regdsit la Universitatea din Stiasbourg, marginald
in raport cu Parisul qi cu dominafia gcolii pozitiviste, dar mult mai deschisd influen(elor noi, no-vato*-", din
spafiul gennan, a favorizat aparilia curentului. in 1929, cei doi istorici, alituri de Henri pirenne qi Fienri
Hauser, pun bazele revistei Les Annales (Revue) d' histoire economique et socialet. Obiectivele revistei erau
clare, degi nu a existat un manifest, in sensul celor elaborate de istoriiii
,,qcolii metodice"; istoricii grupa{i in
jurul revistei Annales doreau si spargd spiritul de specializare rigidd, in favoare pluridisciplinuiititii,
"u
deschiderea orizontului de investigafie spre celelalte qtiinfe umane / sociale; evident, ei doieau depdgirea
stadiului dezbaterilor teoretice (din La Revue de synthese) prinrealizdri concrete.
Dep5girea marginalitilii s-a fbcut prin mutarea revistei la Paris, in momentul cdnd istoricii ei
reprezentativi, Lucien Febvre gi Marc Bloch, au ajuns sd predea la Paris, incepdnd cu 1936 (mai intdi L.
Febvre). Ei nu au dobdndit imediat centralitatea, iar discursul lor a avut in continuare dificultafl de a se impune,
Atat M. Bloch, cdt qi L. Febvre nu au predat la Sorbona, inci citadela
$colii metodice in acil momenl t6t la