Dezvoltarea sinelui in pubertate

Pubertatea si adolescenta sunt perioade constructive si de evolutie in viata tanarului. Daca
pubertatea isi pune amprenta pe dezvoltarea intensa fizica si organica si evolutia psihica de la
nivelul de copil la nivelul de adolescent, adolescenta se manifesta prin maturizarea treptata a
functiunilor fizice, construirea personalitatii, conturarea gandirii mature si a aspiratiilor. Aceste
doua perioade din viata fiecarui om sunt decisive in formarea personalitatii, a sinelui. Insa, in
dezvoltarea sinelui intervin influentele exterioare, mai putin sau mai mult benefice. Astfel,
influentele negative din jurul tanarului ii va afecta dezvoltarea sinelui, iar influentele pozitive ii
va cladi sinele.
Pubertatea este perioada vieții dintre copilărie și adolescență în care se dezvoltă fizicul,
psihicul și organele sexuale.
La fete pubertatea începe de obicei la 10-11 ani, iar la băieți la 11-12 ani și se termină la
14-15 ani. Pubertatea precoce e pubertatea care se instalează înaintea vârstei de 9 - 10 ani.
Pubertatea este dominată de o creştere intensă (puseu de creștere), de accentuarea
dimorfismului sexual cu o gama largă de influente asupra dezvoltării psihice şi dezvoltării
sociabilităţii.
Începând cu perioada pubertății apar primele modificări psihice și fizice ce cuprind cel
puţin trei categorii de reacţii, și anume:
a. Se dezvoltă preocupări ale conştiinţei de sine ca expresie a identităţii ego-ului.
Intensificarea percepţiei de sine are câteva aspecte, dintre care: propria-i imagine
corporală, identificarea şi conştiinţa ego-ului, identificarea sensului funcțiunilor sexuale
şi a statutului său social.
b. Puberul aderă la libertate și independență manifestate față de mediul familial. Chiar și
apartenenţa la grup este competitivă şi adesea tensională, ceea ce va genera sentimentul
de dependenţă, dar concomitent şi de independenţă şi o oarecare nesiguranţă. În acelaşi
timp, libertatea şi independenţa faţă de relaţiile parentale sunt adesea frustrante şi creează
nu numai nesiguranţa, ci şi sentimente de culpabilitate.
c. În al treilea rând are loc găsirea unei identităţi vocaţionale ce priveşte un fel de
autocunoaştere şi autodescoperire de posibilităţi sau incapacităţi. Identitatea vocaţională
este axată mai ales pe trăsături de caracter şi pe interese şi abia în al doilea rând pe
aptitudini, dezvoltându-se în timp și identitatea aptitudinală.
Sub influenţa transformarilor fizice si psihice, a realismului ce presează dinspre viaţa de
fiecare zi, ca şi a responsabilitatilor ce încep să apară în viata lui, puberul începe să se simtă
neliniştit, nesigur de sine, adesea agitat, caută soluţii de înțelegere a cerinţelor ce se manifestă
faţă de el, considerând ca dominante cerinţele grupului şi cele şcolare.
1

distragere în ore. pierderea timpului de făcut lecţii. aceştia au mai puţine probleme personale. devine din ce în ce mai centrală încorporându-se în conştiinţa de sine şi începe să fie percepută ca atare. se privesc în oglindă (narcisism). Dorinţele de retuş sau de mascare a diferitelor impurităţi ale pielii sau alte tipuri de aspecte devin evidente. dorinţa de a apărea agreabil(ă) şi prezentabilă etc. datorită schimbărilor de siluetă. ale ochilor. Fără imaginea corporală nu se poate organiza identificarea. nu vor să se exprime ca să nu greşească sau să supere pe alţii – adeseori o fac pentru că nu vor să atragă atenţia. În general. La 11 ani copilul începe să aibă iniţiative. Totodată. Aceasta. Isi examineaza cu rabdarea si obiectivitatea unui om de stiinta orice schimbare fizica aparuta la pubertate. deoarece modul în care puberul este privit de colegi şi de profesori afectează structurarea autoconştiinţei. plin de iniţiative. identifică amănunte ignorate ale frunţii. ale gâtului. Copilul şi-a construit între timp o imagine de sine din experienţa sa generală conturată prin ochii celorlalţi. lărgindu-şi el însuşi regimul de independenţă. Tinerii ce au estimaţia de sine joasă nu manifestă iniţiative. Identificarea nu este un proces simplu şi direct. depresiv şi se zbate în a găsi forme de exprimare care să aducă acceptarea şi admiraţia. se simte izolat. Percepţia de sine se poate manifesta ca negativă şi în cazul progresului şcolar slab sau al inadaptării şcolare. Fiecare tanar la pubertate isi gaseste sau isi inventeaza un defect care capata proportii catastrofale. Această experienţă inflenţează imaginea de sine din timpul puseului de creştere şi dinspre finalul acestuia. dar şi puternic. Ei îşi susţin întotdeauna opiniile cu încredere. Imaginea corporală. 2 . Totodată creşte integrarea în grupul de copii de aceeaşi vârstă (colegi) în care el se simte nu numai securizat. În cazul în care puberul are o autoconştiinţă mai înaltă decât atitudinea evaluativă a altora despre el. fizionomie şi ţinută. Pubertatea este perioada în care stau mai mult în baie. Au probleme personale legate de dificultăţile lor. Între elevii unei clase şi profesori se constituie forme de feed-back complexe. ale zâmbetului etc. cu trăsături plăcute sau nu. Aceste retuşuri exprimă dorinţa de ajustare a sinelui corporal. aceste ajustări reprezintă conturarea sinelui social şi spiritual. Se preocupă mai mult de aspectele fizice tinerele fete. El se consideră puternic sau slab. aflată la periferiile conştiinţei în copilărie. chiar dacă în copilărie nu au fost considerate atractive. Adeseori pubertatea le sporeşte gradul de atractivitate.Intensificarea ritmului de creştere și a conștientizării realității duce la apariţia momentelor de neatenţie ce au tendinţa de a se exprima prin mai puţină disciplină şi înclinaţie spre reverie. Tinerii cu estimaţii de sine înalte şi cu bună acceptanţă în colectiv primesc sarcini şcolare cu expectaţie pozitivă. abdicarea temporală de la mici sarcini familiale sau şcolare. Percepţia de sine şi imaginea corporală devin critice. cu încredere.

se deschide spre lume si spre sine si se trezeste singur in fata problemelor pubertatii si ale transformarilor pe care aceasta le impune. siguranţă în adaptarea şcolară şi rezultate bune au tendinţa de a manifesta conduite lejere faţă de copiii lor. treptat. imaginea adultului care va deveni. se mândresc cu rezultatele şcolare. Aceasta etapa face parte integranta din procesul de autocunoastere. Dar numai astfel va reusi sa-si defineasca personalitatea si sa-si construiasca. trebuie bine inteles ca aceste complexe nu reprezinta o patologie. Puberul se debaraseaza de carapacea sa. 3 .Mamele copiilor cu autoconştiinţă înaltă. ceea ce erodează dezvoltarea conştiinţei de sine a acestora. Orice tânăr este o persoana care se cauta pe sine si se construieste in fiecare zi. Mamele cu expectaţie joasă au tendinţa de a subevalua capacităţile acestora şi tratează uneori copiii ca pe o povară. forme ce operează pe terenurile autoevaluării şi ale formării conştiinţei de sine. ci un reflex care face parte din procesul evolutiv. Există ca atare forme subtile de feed-back între tineri şi familiile lor. dar în fapt menţin reguli severe şi cerinţe faţă de tineri din teamă ca aceştia să nu scadă atenţia faţă de obţinerea de rezultate bune şcolare. Astfel.