nr.

30

Kósa András László
Directorul Institutului Balassi – Institutul Maghiar din București

interviu

interviu

Kósa András László:

"Se manifestă un interes pentru cunoașterea mai profundă a culturii maghiare"

Ciprian Măceșaru: Stimate Domnule Director Kósa András László,
Institutul Balassi are o bogată și
remarcabilă activitate. De la arta
coloniei de la Baia Mare la arta lui
Vasarely, de la muzică clasică la muzică jazz sau indie pop, de la fotografie la film și așa mai departe, toate
au fost prezentate grație eforturilor
dumneavoastră și ale echipei pe care
o conduceți. La ce să ne mai așteptăm
în următoarele luni?
Kósa András László: Într-adevăr,
Institutul Balassi – Institutul Maghiar din București are o activitate
foarte bogată și variată. Cultura
maghiară și diversele teritorii artistice din peisajul contemporan

maghiar sunt apreciate pe plan
internațional, iar institutul nostru
își propune ca prin activitățile sale
să prezinte într-o gamă cât mai largă realizările și succesele diferitelor domenii din cultura maghiară,
prezentându-le publicului român
nu doar în București, ci și în țară.
Așa cum probabil v-ați obișnuit
deja, săptămânal avem mai multe
evenimente, nu doar în incinta sediului nostru, ci și în alte locuri din
București, precum și în alte orașe
din țară.
2016 este Anul Bartók, an comemorativ în care sărbătorim 135 de
ani de la nașterea binecunoscutului
compozitor Bartók Béla, care avea
o relație de prietenie deosebită cu

George Enescu. În vederea marcării Anului Bartók, la începutul
lunii am organizat o serie de concerte susținute de Corul bărbătesc
Szent Efrém (Sfântu Efrem Sirul),
ce au avut loc la Sfântu Gheorghe,
Târgu Mureș și București. Imediat
după acest turneu se desfășoară la
sediul institutului nostru și la Palatul Cantacuzino (Muzeul George
Enescu) a 12-a ediție a Festivalului Muzicii Maghiare, devenit în decursul anilor unul dintre
brandurile Institutului Maghiar din
București. Festivalul Muzicii Maghiare este un eveniment muzical
care se adresează tinerilor interpreți
de muzică clasică și care, pe lângă
popularizarea compozitorilor ma-

3

ghiari, își propune să descopere și
să promoveze tinere talente, și să
îmbogățească repertoriul acestora
cu opusuri aparținând literaturii
muzicale maghiare. În continuarea
manifestărilor legate de Anul Bartók, la toamnă vom prezenta o latură mai puțin cunoscută a compozitorului aniversat, în cadrul seratei
Bartók și jazzul, punând accentul
pe deschiderea lui Bartók Béla
față de influențele noi, respectând
totuși tradițiile. Ca un eveniment
conex acestui concert vom avea și
o expoziție foarte intersantă despre
Bartók Béla.
O altă aniversare importantă este
în domeniul cinematografiei maghiare: anul acesta se împlinesc
120 de ani de la prima proiecţie a
unui film la Budapesta, respectiv
de la deschiderea primului cinematograf, și, nu în ultimul rând,
de la realizarea primului film în
Ungaria, cu ocazia sărbătorilor
milenare. În colaborare cu Cinemateca Română, proiectăm lunar
câte un film din cele mai semnificative creații ale cinematografiei
maghiare. Publicul bucureștean
– și nu numai, pentru că vom avea
proiecții și la Cluj, Odorheiu Secuiesc, Oradea, Sfântu Gheorghe,
Târgu-Mureș – va avea ocazia să vizioneze niște perle cinematografice
din trecutul filmului maghiar, filme
realizate de Janovics Jenő, Jancsó
Miklós, Makk Károly, cu artiști ca
Jávor Pál, Kabos Gyula etc. Dar în
domeniul celei de-a șaptea arte nu
ne concentrăm doar asupra trecutului, ci ne pregătim și de a zecea
ediție a Săptămânii Filmului Maghiar la București, care va avea
loc în luna noiembrie a acestui an,

4

când vor fi prezentate cele mai noi
producții ale industriei cinematografice maghiare, producții care în
ultima vreme câștigă trofee la mai
toate festivalurile de film din lume.
Spațiile noastre expoziționale sunt
deschise deopotrivă pentru artiștii
deja afirmați și recunoscuți, cât și
pentru tinerii artiști talentați, în
curs de afirmare. Continuăm colaborarea cu Centrul de Artă Transilvăneană din Sfântu Gheorghe,
cu care organizăm expoziții ale
artiștilor maghiari din Transilvania secolului 20. Consider importantă prezența inovației ca formă
de manifestare culturală și în acest
sens organizăm prelegeri, expoziții
și mese rotunde, cum ar fi prezentarea unor start-up-uri maghiare de
succes internațional (Prezi, Litracon, Ustream) sau colaborarea cu
Design Week de la Sfântu Gheorghe – expoziția lor se poate vizita
luna aceasta la Institut.

desigur, nu numai. În primăvara
asta aproape în fiecare săptămână
a avut loc câte un festival de film
cu participare internațională consistentă, iar sălile de cinema care
găzduiesc aceste evenimente, Sala
Horia Bernea din cadrul MȚR,
sau Cinematograful Elvire Popescu
din cadrul Institutului Francez s-au
umplut. Deci publicul bucureștean
are o astfel de interacțiune cu culturile străine, printre care desigur și
cu cea maghiară. Publicul nu doar
vine la evenimentele organizate de
noi la institut, ci este interesat și de
serviciile bibliotecii. Lumea vine
să citească, să consulte publicațiile
de specialitate din Ungaria, cărți și
materiale audiovizuale. Se manifestă un interes deosebit și față de cursurile noastre de limba maghiară.
Avem trei grupe de diferite nivele la
care participă constant cei interesați
să învețe limba maghiară, pentru că
sunt mulți care au deja o experiență
cu maghiara din Transilvania sau
din firmele multinaționale. Sunt și
mulți studenți care colaborează cu
studenți maghiari. Toate acestea
dovedesc nu doar succesul evenimentelor organizate de institut, ci
și că se manifestă un interes pentru
cunoașterea mai profundă a culturii
maghiare, iar noi dorim să păstrăm
această deschidere.

CM: Sunteți o persoană jovială, iar
lucrul acesta s-a văzut imediat ce
ați ajuns la conducerea institutului.
Funcția înaltă pe care o dețineți nu
constituie un obstacol în calea cuiva
care dorește să comunice cu dumneavoastră. Pentru un tip timid ca mine
recunosc că această calitate pe care o
dețineți mi-a fost de mare ajutor. Vă
mulțumesc! Cum considerați, după
cei câțiva ani de când conduceți In- CM: Institutul Balassi a venit în spristitutul Balassi, răspunsul publicului jinul Teatrului Nottara, a cărui clădire a fost închisă publicului, punându-i
român? Aveți rezultatele dorite?
la dispoziție sala sa multifuncțională.
Kósa András László: Da. Publi- Un remarcabil gest de solidaritate.
cul român este foarte deschis că- Cum decurge această inedită colatre descoperirea altori culturi prin borare? Care sunt reacțiile spectatoevenimentele care sunt organizate rilor?
de către institutele diplomatice, și

Kósa András László: Este o
reacție naturală din partea noastră
de a ne ajuta partenerii la nevoie.
Astfel, când am aflat de problemele
Teatrului Nottara am știut imediat
că trebuie să-i sprijinim activitatea.
Avem această minunată și cochetă
sală de evenimente aici la Institut și
le-am propus să vină la noi, să adapteze spectacolele la oportunitățile
pe care noi le putem oferi. Artiștii,
regizorii, actorii, personalul tehnic,
cu toții cred că se simt ca acasă în
institutul nostru și au adaptat imediat și cu ușurință piesele din repertoriul lor la sala oferită de noi. Fapt
este că spectacolele lor se joacă cu
casa închisă, ceea ce dovedește
că și publicul reacționează pozitiv la acest gest al nostru. Și desigur, am și început discuțiile despre
eventuale noi cooperări cu Teatrul
Nottara.
CM: În final, vă rog să ne recomandați
un film, o carte, un artist sau un muzician de dată recentă din Ungaria.
Kósa András László: În zilele
acestea toată lumea vorbește despre filmul Fiul lui Saul, dar eu aș
vorbi despre niște fenomene mai
puțin cunoscute și care ar merita să
fie aduse mai aproape de publicul
român ”consumator de cultură”. Datorită premiului Oscar, industria
filmului maghiar a ajuns în centrul
atenției cineaștilor și cinefililor, dar
eu aș menționa o peliculă care de
asemenea merită să intre în cinematografele din România, și anume
filmul Liza, zâna-vulpe, film care a
câștigat multe premii internaționale
și care a fost filmul de deschidere la
Săptămâna Filmului Maghiar la

București în noiembrie 2015. Filmul tratează subiectul într-o manieră atât de diferită de trendurile actuale, încât sunt convins că ar avea
mare succes și în cinematografele
din România.
În ce privește cartea preferată, am
putea vorbi de romanul Rugul, de
Dragomán György, carte care a
apărut recent în limba română și
al cărei autor este foarte cunoscut
publicului cititor român. Poate este
surprinzător, dar eu aș recomanda
o carte nu tocmai nouă, o carte care
a apărut în anul 1980 la Editura
Kriterion: Erdélyi lakoma (Festin
transilvan), alcătuită de Kövi Pál,
cunoscut în lume de la Restaurantul Four Seasons din New York, Pal
Kovi, cum este cunoscut în State, a
fost un fel de Puskás sau Bartók
al gastronomiei maghiare. Ea
tratează grastronomia ca rezultat al
interferențelor naționalităților din
Transilvania, stil de viață sănătos
de mare actualitate în zilele noastre. Ar merita o traducere în limba
română.
Pe plan sonor pot recomanda
formația Four Bones, un cvartet de tromboane care va susține
un turneu incitant în România, la
sfârșitul verii.
Până la urmă nu pot să trec de faptul că zilele acestea s-a deschis cea
mai mare expoziție cu lucrări de
Picasso la Budapesta. Merită să
mergeți la Budapesta pentru câteva
zile și să vizitați această expoziție
de la Galeria Națională, situată în
cetatea din Buda, cu o vedere minunată către Dunăre și Pesta.
Dacă totuși nu ajungeți la Budapesta, să treceți în vara asta prin Miercurea Ciuc, unde la 7 mai s-a des-

Csontváry Kosztka Tivadar
Autoportret (cca. 1900)

chis o expoziție minunată dedicată
marelui pictor maghiar Csontváry
Kosztka Tivadar. Un pictor care
s-a născut în același an cu Van Gogh
și care a devenit pictor deși deținea
o diplomă de farmacist. Nu are
multe lucrări, dar este unul din cei
mai importanți pictori maghiari.
Lucrările lui Csontváry ajung pentru primă oară în Transilvania.
_________________

Programele Institutului Balassi –
Institutul Maghiar din București
pot fi consultate pe: www.ccu.ro

5

nr. 30

VIOLETA
SAVU
pg. 6

EVADARE DIN IAD
Constantin Piștea
Dacă-ţi făceai probleme unde te
duci când mori, află că în iad n-ai
cum. Doar dacă nu cumva laşi vorbă să fii transportat în Coreea de
Nord. Pentru că lasciate ogni speranza, voi ch'entrate pare să fi fost o
expresie scrisă de Dante pentru a-i
servi drept deviză dinastiei Kim,
din a cărei ogradă Yeonmi Park a
reuşit să evadeze într-un mod incredibil.
Se spune că viaţa bate filmul. Chiar
aşa! Ce a trăit această fetiţă – pentru că, deşi între timp a trecut de 20
de ani, tot a fetiţă arată – este greu
de închipuit şi de crezut. E greu de
imaginat pentru că nu ai cum să simţi ce simte un cetăţean al Coreei de
Nord, limitat la maximum, în timp,
spaţiu şi gând. Practic, conform poveştii incredibile narate de Yeonmi,
în Coreea de Nord te naşti cu un soi
de virus care-ţi truchează realitatea.
Este vorba nu doar despre plăsmuire, ci mai ales despre îndobitocire.
Ai impresia că şeful statului e Dumnezeu, iar fiul lui e Iisus, că ei doi
au puteri supranaturale şi că îţi pot
citi gândurile, că soarele răsare datorită lui Kim Ir Sen, iar naşterea lui
Kim Jong Il „a fost marcată de un
curcubeu dublu şi de o nouă stea
strălucitoare pe bolta cerească”. Ca
să reuşeşti să scapi din aşa ceva, trebuie nu doar să-ţi păstrezi un dram
de normalitate încă nepervertită, ci
şi să-ţi alimentezi cu această fărâmă
curajul de a te împotrivi statului
care te striveşte ca pe un gândac.
Lui Yeonmi i-au judecat şi închis
părinţii şi i-au distrus copilăria.
ISSN 2393 – 2732, ISSN-L 2393 – 2724

Frumosul din viaţa ei se reducea
la ieşirile în natură, alături de sora
ei mai mare, Eunmi, când avea
prilejul să-şi potolească foamea cu
gângănii şi plante sălbatice. Sărăcie,
teroare, tăcere. Cam aşa aş descrie
iadul din care mai întâi Eunmi, iar
apoi Yeonmi şi mama ei, şi într-un
final, tatăl, reuşesc să fugă, fiecare
în felul său, fiecare cu sacrificiul său
uriaş.
Cartea lui Yeonmi Park nu este doar
despre sine şi despre familia ei. Mesajul acestei fetiţe este adresat lumii
întregi, pentru ca poporul ei lăsat în
urmă să aibă o şansă. Când era în
Coreea de Nord, Yeonmi era învăţată că trebuie să-şi ţină gura, că până
şi păsările şi şoarecii aud şoaptele.
Aşa cum explică spre finalul mărturiei sale, s-a hotărât să-şi scrie cu
sinceritate povestea pentru a-i ajuta
pe fraţii ei nord-coreeni. Deşi liberă
şi oarecum la adăpost acum – cât de
sigur poţi să fii astăzi de securitatea
ta?, are informaţii că este urmărită
îndeaproape şi totuşi preferă să vorbească pentru salvarea unei naţiuni
care cândva a urmat calea „roşie”,
spre deosebire de jumătatea de sud
a Coreei, care a urmat calea „americană”.
Nu e nimic propagandistic aici, ci
doar redarea unor realităţi, crudă
în nord, aparent normală în sud.
Simbolistic, pentru Yeonmi, unirea
celor două jumătăţi se va produce
atunci când ea va reuşi să îngroape
urna cu cenuşa tatălui ei în nordul
în care s-a născut şi de unde au fugit
cu toţii pentru a vedea cum e via-

ţa din afara iadului. Yeonmi ştie să
povestească simplu, dar cu mesaj, şi
marchează regăsirea speranţei prin
pasaje care-ţi provoacă un zâmbet
amar. „Eu nu am băut niciodată lapte în Coreea de Nord! Nici măcar
nu am ştiut că vaca dă lapte până ce
nu am fugit din ţară.”
O carte şocantă şi de neuitat. Aşa
cum este şi discursul lui Yeonmi
Park din urmă cu mai puţin de doi
ani, de la One Young World Summit
din Dublin – cum a notat ea, „un fel
de ONU al tinerilor lideri”. Urmăriţi-i discursul pe YouTube – vreo 8
minute, cu tot cu lacrimi – şi nu veţi
ezita să-i citiţi cartea.
Yeonmi Park (împreună cu
Maryanne Vollers),
Drumul către libertate.
Autobiografia unei refugiate
din Coreea de Nord,
Editura Polirom, 2015
Traducere de Ioana Aneci

3

Omul şi animalul
sau despre închiderile
care deschid
Trebuie să ai superbia unui mare
filosof pentu a încerca, într-un
eseu cu puţin peste o sută de pagini, să abordezi una dintre temele
“grele” ale filosofiei, cel puţin de
la Aristotel încoace, şi anume probema relaţiei dintre om şi animal.
Dar Giorgio Agamben tocmai asta
face, iar rezultatul este un text fin
şi pătrunzător, care paradoxal, rămâne accesibil şi iniţiatului, şi profanului. Pe urmele lui Heidegger şi
Benjamin (la primul face referire
chiar titlul cărţii, întrucât omul
este, pentru Heidegger, fiinţa-îndeschis, das Da-sein), Agamben
desfăşoară o analiză fenomenologică care, departe de a încerca decelarea unei naturi umane opuse
esenţei animale (care natură umană?), încearcă mai degrabă o descriere fenomenologică a articulaţiei originare care separă omul de
animal, eliberând umanitatea, dar
numai cu preţul păstrării în miezul
ei a opacităţii trăirii animale. Într-adevăr, pentru Agamben, ca şi
pentru Heidegger, nu există o “natură umană”, ci numai rezultatul
destinal şi istoric al unei negocieri
originare. Istoria, înţeleasă ca istorie a Omului, a devenit posibilă
numai atunci când, în interiorul fiinţei bipede, prin medierea limbajului, omul s-a separat de animal,
neputându-se totuşi desprinde de
el. Este ceea ce Agamben numeşte

4

mecanismul antropologic: “mecanismul antropologic al umanismului este un dispozitiv ironic, care
confirmă absenţa la Homo Sapiens a unei naturi proprii, ţinând-o
suspendată între o natură cerească
şi una pământească, între animal
şi uman, suspendându-i deci şi fiinţa veşnic între mai puţin şi mai
mult decât ea însăşi. ”Mecanismul
antropologic nu este ceva ce a survenit la un moment dat în istoria
culturală a omului, dimpotrivă,
este chiar evenimentul care face
posibilă istoria umană. Doar prin
despărţirea de animalul din interiorul său şi păstrarea lui într-o indefinită stare de suspensie este posibil ceva de tipul istoriei. Agamben
urmăreşte strălucit şi savuros câteva dintre avatarurile acestei istorii,
de la separarea aristotelică dintre
viaţa vegetală şi cea de relaţie,
până la nici astăzi încheiata luptă
cu maimuţa darwinismului.
Cu adevărat profunde şi delectabile sunt paginile dedicate descrierii mecanismului antropologic
pe urmele analizei heideggeriene
a raportului dintre Dasein, fiinţa
care are pe a fi-în-lume ca posibilitate înseşi a existenţei şi animalul
“sărac de lume” sau al cărui raport
cu lumea este descris de indigenţă.
Animalul, situat între piatra fără
lume (weltlos) şi Dasein-ul care
este în lume, întreţine cu lumea

Doru Căstăian

un raport intermediar care însă
nu mijloceşte. La mijlocul drumului între piatră şi om, felul de
a fi al animalului nu reuşeşte să fie
un termen mediu şi îşi păstrează
eterogenitatea radicală. Totuşi, în
absenţa raportării la animal, nu
există antropogeneză. Antropogeneza se realizează însă prin nemedierea unei strângeri şi a unui
a-lăsa-să-fie şi nu prin rezolvarea
fără rest a dialecticii. Animalul
nu este închis (el reacţionează la
acei factori din mediu care îl fac să
iasă din el însuşi, sau dezinhibitorii), nu este nici deschis, întrucât
dezinhibitorii nu i se relevă niciodată ca fiinţare. Modul său de a fi
este acapararea care nu deschide
niciodată o lume. Omul reuşeşte
să fie fiinţa în deschis (Da-sein)
doar în măsura în care înţelege şi
suspendă totodată relaţia animală

Riri Sylvia Manor

cu dezinhibitorul din mediu. În
trecerea de la indigenţa de lume a
animalului la deschiderea proprie
omului, cei doi, omul şi animalul
se întâlnesc şi se întrezăresc o clipă
în starea revelatoare a posibilizării:
plictisul. “Plictisul profund apare
atunci drept operatorul metafizic
prin care se realizează trecerea de
la indigenţa de lume la lume, de
la ambient la lumea umană.” Astfel, antropogeneza se poate realiza
numai prin suspendarea şi dezvăluirea indigenţei de lume a animalului. Nu putem rămâne oameni
fără a duce animalul cu noi, în mijlocul adevărului (aletheia) se află
mereu uitarea (lethe): “Giuvaierul
încastrat în centrul lumii umane
şi al propriei sale Lichtung nu e
decât acapararea animală: uimirea
“că fiinţa este” nu e decât sesizarea
“cutremurului esenţial” provocat
vieţuitorului de faptul expunerii
sale într-o non-dezvăluire… Lupta fără ieşire dintre dezascundere
şi ascundere, descoperire şi acoperire care defineşte lumea umană
este lupta intestină dintre om şi
animal.”
Glosele filosofice la Heidegger vor
fi cu siguranţă mult gustate, însă
adevăratul şoc apare la final prin
aceea că autorul ia cât se poate de
în serios teza sfârşitului istoriei, revizitându-l pe Hegel prin Kojève.
În secolul XX ne-am despărţit de
istorie, dar şi de umanitatea rezultată din mecanismul antropogenetic. Lipsa oricărui proiect cu adevărat “uman”, redă, în post-istorie,

pe animal omului şi pe om animalului, văduvindu-i pe amândoi de
tensiunea care i-a legat de-a lungul
întregii istorii culturale a omenirii.
Un aer crepuscular se lasă peste
singurul proiect post-istoric rămas
la îndemâna omului: “Forţele istorice tradiţionale – poezie, religie,
filosofie – care, atât în perspectiva
hegelo-kojèviană, cât şi în cea a lui
Heidegger, ţineau treaz destinul istorico-politic al popoarelor au fost
de mult transformate în spectacole culturale şi în experienţe private, pierzându-şi orice eficacitate
istorică. În faţa acestei dispariţii,
singurul proiect care mai pare să
păstreze o oarecare seriozitate este
asumarea şi “gestionarea integrală” a vieţii biologice, adică a înseşi
animalităţii omului. Genomul,
economia globală, ideologia umanitară sunt cele trei faţete solidare
ale acestui proces în care umanitatea post-istorică pare să-şi asume
propria fiziologie drept mandat
unic şi apolitic.”
De o profunzime revelatoare şi de
o intensitate ca de thriller polţist,
eseul lui Agamben este totodată
sclipitor şi zguduitor. Îndrăznesc
să spun, una dintre micile cărţi
mari ale filosofiei contemporane
pe care, prin urmare, o recomand
cu căldură.

FRICA
În clipa în care
Frica ne stăpâneşte
Şi Dumnezeul din miezul nostru
A plecat
Noi devenim
Pantofii care aşteaptă
În dulapul
Unei Femei paralizate

VÂNTUL
Vântul
Când întâlneşte în drumul său
Palmieri
Le mângâie frunzele.
Unde nu există palmieri
Vântul trece mai departe
Fără a atinge nimic
Ca unii oameni

5

POEZIE

Violeta savu

Violeta SAVU (n. 1973, Bacău)
este redactor la Revista „Ateneu”
și membră a Uniunii Scriitorilor
din România, Filiala Bacău.

Nu mai sunt Sonia,
sunt Lola Blau

Volume publicate:
„Refugii în liric” (2004),
„Atocmiri” (2006),
„Din depărtare el mă vedea
frumoasă” (2011), „Franjuri”
(2016). În luna aprilie, în cadrul
Festivalului Internaţional
al Recitalurilor Dramatice
"Valentin Silvestru", a câştigat
Premiul III (la secţiunea
Dramaturgie-Monodramă) cu
piesa de teatru „Clara şi Robert.
Hârtie cu portative”, piesă
inspirată din vieţile marilor
artişti Clara şi Robert Schumann.

Tu nu vei şti. Aseară femeia ta
m-a îmbrăţişat. Ea nu ştie.
Mi-a sărutat obrajii. I-am întors
sărutările. Apoi când
nu mă mai vedea mi-am
sărutat mâinile şi le-am lipit
de obraji.

- poem inspirat de un recital
al actriţei Maia Morgenstern

Aseară femeia ta era Lola Blau.
Cânta şi dansa, te aştepta şi
suspina. Pe scena întunecoasă,
a fluierat şi a visat. Acelaşi
dans şi pentru Fuhrer. Jocul
nu te-a salvat. Ea a plâns şi
a băut, a făcut

pe ea în văzul tuturor. Dar nu
te-a uitat. Lola Blau a rămas
să te aştepte pe un scaun alb.
Îmbrăcată în rochie mulată,
stacojie. Cu trenă din dantelă
neagră, neagră…
Eu mă odihnesc într-un fotoliu
roşu.
Nu te aştept. Nu dansez. Nu fluier.
Nu cânt. Eu sunt adevărata,
însingurata,
inimitabila Lola Blau.
Tu nu vei şti. Aseară femeia ta
m-a îmbrăţişat. Ea nu ştie.
Mi-a sărutat obrajii. I-am întors
sărutările. Apoi când
nu mă mai vedea mi-am
acoperit obrajii cu palmele.

Imaginea de pe coperta volumului FRANJURI (Ed. Tracus Arte, 2016),
preluată și pe coperta acestui număr al revistei Accente, este realizată de
artistul fotograf Mia Nazarie (n. 31 octombrie 1982). Pe lângă fotografia artistică, Mia Nazarie excelează în grafică pentru calculator, grafică
pentru mass-media şi grafică publicitară, crearea de printuri care pot
include ilustraţii, coperte de carte, computer art etc. A făcut pictură de
vitraliu pentru Biserica „Sf. Dumitru” din Bacău. Din iunie 2014 s-a mutat în Franţa, în localitatea Perpignan, unde a deschis o firmă de autoentrepeneure, produsele principale fiind de fotografie.
Participări cu lucrări personale la expoziţii de artă: Salonul Internaţional de Artă fotografică, Bacău, 2012, 2013, 2015; Anualele Filialei
U.A.P. Bacău, Atelier 35, Erotica, Saloanele Moldovei, Saloanele de peisaj. Expoziţii la Galeria „Hello ART” („Glamour à trois”, aprilie 2015).

6

O dată şi încă o dată
Eram acasă la tata, cu două zile
înainte de a se
întâmpla ce urma să se-ntâmple...
Stăteam de vorbă
aproape ca într-o vizită obişnuită.
Pleopele le simţeam
foarte uscate, iar în braţe parcă îmi
turnase cineva
plumb. Am rugat femeia lui să-mi
facă o cafea. Am
rugat-o de două ori. A rugat-o şi
tata. El s-a ridicat de pe
scaun, a pus în ibric zahărul, cafeaua
proaspăt râşnită,
apa rece. Nu m-a lăsat să mă
apropii. Când cafeaua
dădea în clocot, ridica ibricul în aer.
După fracţiuni
de secundă, îl aşeza iarăşi pe flacără.
„O dată şi încă o
dată” a zis. Acum, când prepar o
cafea îi respect ritualul
întocmai. „O dată şi încă o dată.” „Ai
vreo întrebare
pentru mine?” rostise când a turnat
cafeaua fierbinte în
ceştile de porţelan. O tăcere
odihnitoare ne-a absorbit.
Mama, puţin înainte de a muri,
parcurgea cu greu
distanţa de la toaletă până la camera
ei. Trebuia să treacă
prin holul lung şi îngust. Era
toamnă, pe o măsuţă de
fantezie, în fructiere ţineam mere
ionatane. Avea dureri
mari, s-a oprit. „Ce mere
frumoase!” a zis. Într-o zi
s-a prăbuşit, s-au răsturnat
fructierele, una dintre ele a
suferit mici daune. N-am aruncat-o.
Ciobită într-o parte
nu mă împiedică să aşez merele în

ordinea de atunci.
În primul an, nu am găsit mere prea
bune. Începând
cu a doua toamnă, tabloul merelor
roşii se apropia de
perfecţiunea din trecut. O dată şi
încă o dată, dragă
mamă, atât de mult aş vrea să te
îmbrăţişez.
Pentru tata, acum aş avea o
întrebare: „Ai aflat cât
de frumoase sunt merele mamei?”

semnal

Pictură modernă,
un cal şi o apă
Nu putem alungi în desen caii şi
marea pe
hârtie mult nu se întinde. Însă o
impresie
de libertate o evocă un cal alergând,
cu
coama în vânt, pe malul unei mări
volbu
rânde. Propun să renunţăm la
această imagine
banală. Vom păți ironii: iată carpeta
din odaia mătușii.
Totuși avem o comandă de un
tablou,
clientul îşi doreşte un cal şi o apă.
În stil modern am putea nuanţa
strălucirea
durerii. Cu valurile oglindite în
ochii unui cal
prăbuşit pe nisip. Mâna dreaptă a
stăpânului
apasă pe tâmplă. Vom desena trei
elemente.
Mănuşa neagră a bărbatului, coama
transpirată
a animalului şi, indubitabil,
revolverul. Sau
focul. Doar focul.

Ai uitat să râzi (Editura Nemira, 2016), volumul lui Bogdan
Munteanu, poate fi considerat
atât colecție de povestiri, cât și
(cu ceva îngăduință) roman, un
roman care palpită, abia desenat,
în materia povestirilor. Personajele din unele bucăți reapar în
altele, creându-se astfel niște fire
care leagă multe dintre insulele
acestei cărți.
Scrise într-un stil limpede, povestirile lui Bogdan Munteanu au, în
general, o prospețime seducătoare. Există însă și câteva îngroșări,
precum și zone de monotonie.
Autor dezinhibat, modern, Bogdan Munteanu va reuși, sper, să
atragă spre lectură mulți tineri,
dar și, cu cele mai bune povestiri ale sale, cititori dintre cei mai
experimentați.

Ciprian Măceșaru

7

Program: D. Buciu, U. Vlad, L.
Dănceanu, L. Teodorescu-Ciocănea

Joi, 26 mai

Duminică, 22 mai

Nirvana – Beyond Self (1)
19:00, Sala ”G. Enescu” a UNMB
Trio MaXeMa
Program: T. Takemitsu, A.
Zimmerlin, D. Dediu

Luni, 23 mai

Gulliver – Beyond Culture (1)
17:00, Aula UCMR
Bianca Manoleanu (soprană),
Remus Manoleanu (pian)
Program: P. Bentoiu, C. Țăranu,
E. Terényi, T. Grigoriu
Ullyses – Beyond Tradition (1)
19:00, Sala ”G.Enescu” a UNMB
Orchestra Concerto a UNMB
Bogdan Vodă (dirijor),
Mikko Raasakka (clarinet bas)
Program: V. Baciu, A. Dumitrescu,
T. Olah
Matrix – Beyond Nature (1)
21:00, Auditorium UNMB
Matthias Ziegler (flaute)
UAKTI-Flute-Solo-Program
(partener: Pro Helvetia)

Marți, 24 mai

Gulliver (2)
17:00, Sala ”G. Enescu” a UNMB
Marius Ungureanu (violă)
feat. Verona Maier (pian) și
Alexandru Matei (percuție)
Program: W. von Aichelburg,
A. Zimmerlin, E. Denisov, L. Berio
Matrix (2)
19:00, Studioul de operã UNMB
VisEle Gam - Visual-Electro-Game
Ansamblul de percuție Game, c

8

ond. muzicală Alexandru Matei
Visual Artist: Alexandru Patatics
Dan Bujor (light design), Dan
Alexandru (inginer de sunet),
Cătălin Crețu (live electronics)
Program: S. Androne, C. Crețu, M.
Măniceanu, M. Murariu, A. Sibianu
O producție a CMeM

Miercuri, 25 mai

17:00, Colegiul Noua Europă
Nietzsche versus Wagner, Wagner
versus Nietzsche – prof. dr. Karol
Berger (Stanford University/ SUA)
Nirvana (2)
Sala ”Auditorium” a UNMB,
16.00
Barrie Webb (trombon)
Program: C. K. Yokoyama –
Requiem…ad vitam aeternam
(p.a.r.)
Ullyses (2)
17:00, Auditorium UNMB,
Cvartetul Solartis - Sabin Penea,
Ana Maria Marian, Laura Zecheru,
Andrei Nițescu
Program: C. D. Georgescu, B. Vodă,
V. Munteanu, F. Zabel
Partener: MNGE
Ullyses (3)
19:00 Societatea Română
de Radiodifuziune,
Studioul Mihail Jora
Orchestra de Cameră Radio
Cristian Oroșanu (dirijor)
Diana Moș (vioară), Mircea
Marian (violoncel), Sergiu Cârstea
(trompetă), Antonela Bârnat
(mezzosoprană)

17:00, Colegiul Noua Europă
In Search of Medieval Music in
Africa - Anna Maria Busse Berger
(University of California, Davis/
SUA)
Gulliver (3)
17:00, Sala ”G. Enescu” a UNMB
Ansamblul Archaeus
Liviu Dănceanu
(conducerea muzicală)
Program: D. Voiculescu,
Ș. Niculescu, H. Rădulescu,
G. Ciobanu, A. Vieru, P. Bentoiu,
A. Stroe
Ullyses (4)
19:00, Ateneul Român
Orchestra Filarmonicii
”George Enescu”
Peter Ruzicka (dirijor)
Florian Mitrea (pian)
Program: P. Ruzicka, W. A. Mozart,
G. Enescu

Vineri, 27 mai

13.00, Colegiul Noua Europă
Concert de bossa-nova - Chico
Mello (Brazilia/Germania)
Matrix (3)
16:00, Mediateca UNMB et.3
Partita Radicale
Ars Subtilior (happening, 45’)
Partener: Institutul Goethe,
București
Gulliver (4)
17:00, Aula UCMR
Christian Naş şi Antal Sandor (viole)
Program: G. Ligeti, G. Kurtág,
N. Teodoreanu, M. Marbe, M.
Brumariu, M. Hollós, K. Árpád
Parteneri: Institutul Balassi București, Editio Musica Budapest

Mai multe detalii pe CIMRO.RO
și Nemzeti Kulturális Alap
Nirvana (3)
17:00, Studioul de Operă UNMB
SonoMania
Diana Rotaru
(conducerea muzicală)
Irina Ungureanu, Veronica Anuşca
(soprane)
Cristina Lilienfeld, Smaranda
Găbudeanu (dansatoare)
D. Rotaru – În trup - operă
de cameră (p.a.)
Libret: C. Măceșaru; coregrafie:
C. Lilienfeld; scenografie:
A. Albani; asistent scenografie:
T. Dobrovolschi; video: S. Bocsok,
A. Ușurelu; lumini: M. Eigemann
Ullyses (5)
19:00, Societatea Română
de Radiodifuziune,
Studioul Mihail Jora
Orchestra Națională Radio
și Corul Academic Radio
Gheorghe Costin (dirijor),
Ciprian Țuțu (dirijorul corului)
Emil Vișenescu (clarinet),
Sorin Petrescu (pian)
Program: Do. Rotaru,
A. Iorgulescu, A. Vieru
Matrix (4)
21:00, Mediateca UNMB,
sala Aquarium
Music box: Sound Installations
and Video-music
A german sound - o expoziție
mobilă de artă sonoră
contemporană
Producător: Deutscher Musikrat,
cu sprijinul Goethe-Institut București
Curatori: S. Fricke și J. S.
Sistermanns; cuvânt de deschidere:
J. S. Sistermanns
Sound art installation
C. Ciuclea: SIGNAL. 8 MINUTES
AFTER - curator: C. Crețu

Matrix (5)
21.00, Aula UCMR
Postumanism (50')
Deranj artistic temporar de Irinel
Anghel; Performance retrofuturist
cu 3 iniţieri perturbante
Artiști: "13" - Irinel Anghel & friends
I. Anghel (voce, performance),
P. Dunca (dans, performance),
D. Szederjessi (percuţie), C.
Sâmbătă, 28 mai
Torsan (instrumente de suflat),
9:00, ”D. Lipatti”, UNMB
V. Podeanu (chitară electrică),
Simpozion internațional de
D. Nemeş-Bota (obiecte de
muzicologie. Repere în muzica
suflat), A. Sima (electronics),
românească: Anatol Vieru, Dorel
M. Cîtu (electronics), Bogdan
Pașcu și Cristina Rădulescu-Pașcu. Frigioiu (chitară electrică), V.
Coordonator științific: Olguța Lupu Gherghel (live video), S. Ulubeanu
Gulliver (5)
(soundbox, performance), B. Dima
11:00, Aula UCMR
(acordeon, performance) D. Stancu
Claudia Codreanu (mezzosoprană), (performance)
Diana Vodă (pian)
Duminică, 29 mai
Program: A. Rațiu, D. Vodă, D.
Constantinescu, O. Lupu, D. Schein Gulliver (6)
11:00, Sala ”G. Enescu” a UNMB
15:00, Mediateca UNMB,
Ansamblul pAs cLassique
Sala de proiecție
Mircea Pădurariu (dirijor)
Workshop cu compozitorul
Program; C. Țăranu, M. Ciobanu,
Yinam Leef (Israel)
C. Cârneci, S. Lerescu, G. Balint
Nirvana (4)
17.00, Studioul de operã al UNMB, Gulliver (7)
Ateneul Român, ora 17.00
Trio Contraste
Corul Madrigal – Marin Constantin
Ion Bogdan Ștefãnescu (flaute),
Anna Ungureanu (dirijoare)
Doru Roman (percuție),
Program: Folclor suedez, A.
Sorin Petrescu (claviaturi)
Õhrwall, M. Constantin, O. Gjeilo,
V. Dinescu: Nosferatu (1922)
S. Ulubeanu, C.A. Petrescu, H.
de F. W. Murnau
Badings, G. Cudalbu, V. Miskinis,
(film mut cu muzicã live)
P. Olofson
Ullyses (6)
Nirvana (5)
19:00, Sala ”G. Enescu” a UNMB
19:00, Sala ”G. Enescu” a UNMB
Ansamblul AdHOC
Profil-Sinfonietta.
Matei Pop (dirijor)
Program: A. Mihalcea, H. Holliger, Tiberiu Soare (dirijor)
A. Pop, T. Herdlicska, R. Moser, A. Program: C. Mello, C. Ioachimescu,
O. Nemescu, Y. Leef
Băcan, S. Wirth, C. Bence-Muk
Concert realizat în cadrul proiectului
"Academia Sighişoara"

Video-music
G. Costinescu: One Minute
Tribute: 9/11/2001
G. Costinescu: Tai-Chi on the
Hudson – pentru cvartet
şi animaţie
M. Vosganian: Saturnian “Lord of the rings” - pentru mediu
electronic și foto/video design

9

În luna mai a anului 2006 lua naștere „Raftul Denisei“, prima și singura
colecție de literatură personalizată din România, coordonată de Denisa
Comănescu.
„Sper să se impună prin frumusețea ei, prin originalitate și printr-o
imensă plăcere a lecturii. Sper să fie branșată la marile titluri ale zilei, să fie
dinamică și accesibilă, într-un cuvânt, cool. Voi așeza aici numai cărțile pe
care le iubesc“, mărturisea atunci coordonatoarea colecției.
Printr-un portofoliu bogat, dedicat literaturii universale, cu precădere
actuală, cu peste 300 de titluri apărute în decursul a 10 ani, „Raftul Denisei“
a confirmat din plin promisiunile editoarei, impunându-se ca una dintre
cele mai importante colecții de pe piața de carte din România.
Editura Humanitas Fiction marchează în 2016 aniversarea unui deceniu de
literatură de cea mai bună calitate în „Raftul Denisei“. Evenimentele acestui
an prilejuiesc întâlniri cu îndrăgiți autori publicați în această colecție, cum
ar fi Alessandro Baricco și Katja Petrowskaja, care vor veni la București la
începutul verii. Baricco își va lansa pe 18 mai romanul Mireasa tânără, iar
Petrowskaja, pe 15 iunie, volumul de povestiri Poate Estera.
Alte cărți în pregătire:
Anthony Doerr - Toată lumina pe care n-o putem vedea
(Premiul Pulitzer 2015)
Boualem Sansal - 2084. Sfârșitul lumii
Kafka - Scrisoare către tata
W. B. Yeats - Rosa Alchemica
Ricardo Piglia - Pentru Ida Brown
Paula McLain - Zbor în jurul soarelui

10