You are on page 1of 16
nr. 30 KósaandrásLászLó Directorul Institutului Balassi – Institutul Maghiar din București interviu
nr. 30 KósaandrásLászLó Directorul Institutului Balassi – Institutul Maghiar din București interviu
nr. 30 KósaandrásLászLó Directorul Institutului Balassi – Institutul Maghiar din București interviu

nr. 30

KósaandrásLászLó

Directorul Institutului Balassi – Institutul Maghiar din București

interviu

interviu

Kósa andrás LászLó:

"Se manifestă un interes pentru cunoașterea mai profundă a culturii maghiare"

pentru cunoașterea mai profundă a culturii maghiare" Ciprian Măceșaru: Stimate Dom- nule Director Kósa

Ciprian Măceșaru: Stimate Dom- nule Director Kósa András László, Institutul Balassi are o bogată și remarcabilă activitate. De la arta coloniei de la Baia Mare la arta lui Vasarely, de la muzică clasică la mu- zică jazz sau indie pop, de la fotogra- fie la film și așa mai departe, toate au fost prezentate grație eforturilor dumneavoastră și ale echipei pe care o conduceți. La ce să ne mai așteptăm în următoarele luni?

Kósa András László: Într-adevăr, Institutul Balassi – Institutul Ma- ghiar din București are o activitate foarte bogată și variată. Cultura maghiară și diversele teritorii ar- tistice din peisajul contemporan

maghiar sunt apreciate pe plan internațional, iar institutul nostru

își propune ca prin activitățile sale

să prezinte într-o gamă cât mai lar-

gă realizările și succesele diferite- lor domenii din cultura maghiară, prezentându-le publicului român nu doar în București, ci și în țară. Așa cum probabil v-ați obișnuit deja, săptămânal avem mai multe

evenimente, nu doar în incinta se- diului nostru, ci și în alte locuri din București, precum și în alte orașe din țară. 2016 este Anul Bartók, an come- morativ în care sărbătorim 135 de ani de la nașterea binecunoscutului compozitor Bartók Béla, care avea

o relație de prietenie deosebită cu

George Enescu. În vederea mar- cării Anului Bartók, la începutul lunii am organizat o serie de con-

certe susținute de Corul bărbătesc Szent Efrém (Sfântu Efrem Sirul), ce au avut loc la Sfântu Gheorghe, Târgu Mureș și București. Imediat după acest turneu se desfășoară la sediul institutului nostru și la Pala- tul Cantacuzino (Muzeul George Enescu) a 12-a ediție a Festiva- lului Muzicii Maghiare, deve- nit în decursul anilor unul dintre brandurile Institutului Maghiar din București. Festivalul Muzicii Ma- ghiare este un eveniment muzical care se adresează tinerilor interpreți de muzică clasică și care, pe lângă

popularizarea compozitorilor ma-

ghiari, își propune să descopere și

când vor fi prezentate cele mai noi

desigur, nu numai. În primăvara

promoveze tinere talente, și să

producții ale industriei cinemato-

nia secolului 20. Consider impor-

asta aproape în fiecare săptămână

îmbogățească repertoriul acestora

tók, la toamnă vom prezenta o la-

o

expoziție foarte intersantă despre

grafice maghiare, producții care în

a

avut loc câte un festival de film

cu opusuri aparținând literaturii muzicale maghiare. În continuarea manifestărilor legate de Anul Bar-

tură mai puțin cunoscută a compo- zitorului aniversat, în cadrul seratei Bartók și jazzul, punând accentul pe deschiderea lui Bartók Béla față de influențele noi, respectând totuși tradițiile. Ca un eveniment conex acestui concert vom avea și

Bartók Béla.

ultima vreme câștigă trofee la mai toate festivalurile de film din lume. Spațiile noastre expoziționale sunt deschise deopotrivă pentru artiștii deja afirmați și recunoscuți, cât și pentru tinerii artiști talentați, în curs de afirmare. Continuăm cola- borarea cu Centrul de Artă Tran- silvăneană din Sfântu Gheorghe, cu care organizăm expoziții ale artiștilor maghiari din Transilva-

tantă prezența inovației ca formă

cu participare internațională con- sistentă, iar sălile de cinema care găzduiesc aceste evenimente, Sala Horia Bernea din cadrul MȚR, sau Cinematograful Elvire Popescu din cadrul Institutului Francez s-au umplut. Deci publicul bucureștean

are o astfel de interacțiune cu cul- turile străine, printre care desigur și cu cea maghiară. Publicul nu doar vine la evenimentele organizate de noi la institut, ci este interesat și de serviciile bibliotecii. Lumea vine

O

altă aniversare importantă este

de manifestare culturală și în acest

să citească, să consulte publicațiile

în

ghiare: anul acesta se împlinesc

domeniul cinematografiei ma-

sens organizăm prelegeri, expoziții și mese rotunde, cum ar fi prezen-

de specialitate din Ungaria, cărți și materiale audiovizuale. Se manifes-

120 de ani de la prima proiecţie a

tarea unor start-up-uri maghiare de

un interes deosebit și față de cur-

unui film la Budapesta, respectiv de la deschiderea primului cine-

succes internațional (Prezi, Litra- con, Ustream) sau colaborarea cu

surile noastre de limba maghiară. Avem trei grupe de diferite nivele la

matograf, și, nu în ultimul rând,

Design Week de la Sfântu Gheor-

care participă constant cei interesați

de

la realizarea primului film în

învețe limba maghiară, pentru că

Ungaria, cu ocazia sărbătorilor milenare. În colaborare cu Cine- mateca Română, proiectăm lunar câte un film din cele mai semnifi-

cative creații ale cinematografiei maghiare. Publicul bucureștean

ghe – expoziția lor se poate vizita luna aceasta la Institut.

CM: Sunteți o persoană jovială, iar lucrul acesta s-a văzut imediat ce ați ajuns la conducerea institutului. Funcția înaltă pe care o dețineți nu

sunt mulți care au deja o experiență cu maghiara din Transilvania sau din firmele multinaționale. Sunt și mulți studenți care colaborează cu studenți maghiari. Toate acestea dovedesc nu doar succesul eveni-

și nu numai, pentru că vom avea

constituie un obstacol în calea cuiva

mentelor organizate de institut, ci

proiecții și la Cluj, Odorheiu Se-

zioneze niște perle cinematografice

ne

concentrăm doar asupra trecu-

care dorește să comunice cu dumnea-

și

că se manifestă un interes pentru

cuiesc, Oradea, Sfântu Gheorghe, Târgu-Mureș – va avea ocazia să vi-

din trecutul filmului maghiar, filme realizate de Janovics Jenő, Jancsó Miklós, Makk Károly, cu artiști ca Jávor Pál, Kabos Gyula etc. Dar în domeniul celei de-a șaptea arte nu

voastră. Pentru un tip timid ca mine recunosc că această calitate pe care o dețineți mi-a fost de mare ajutor. Vă mulțumesc! Cum considerați, după cei câțiva ani de când conduceți In- stitutul Balassi, răspunsul publicului român? Aveți rezultatele dorite?

cunoașterea mai profundă a culturii maghiare, iar noi dorim să păstrăm această deschidere.

CM: Institutul Balassi a venit în spri- jinul Teatrului Nottara, a cărui clădi- re a fost închisă publicului, punându-i la dispoziție sala sa multifuncțională. Un remarcabil gest de solidaritate.

tului, ci ne pregătim și de a zecea ediție a Săptămânii Filmului Ma- ghiar la București, care va avea loc în luna noiembrie a acestui an,

Kósa András László: Da. Publi- cul român este foarte deschis că- tre descoperirea altori culturi prin evenimentele care sunt organizate de către institutele diplomatice, și

Cum decurge această inedită cola- borare? Care sunt reacțiile spectato- rilor?

Kósa András László: Este o reacție naturală din partea noastră de a ne ajuta partenerii la nevoie. Astfel, când am aflat de problemele Teatrului Nottara am știut imediat că trebuie să-i sprijinim activitatea. Avem această minunată și cochetă sală de evenimente aici la Institut și le-am propus să vină la noi, să adap- teze spectacolele la oportunitățile pe care noi le putem oferi. Artiștii, regizorii, actorii, personalul tehnic, cu toții cred că se simt ca acasă în institutul nostru și au adaptat ime- diat și cu ușurință piesele din reper- toriul lor la sala oferită de noi. Fapt este că spectacolele lor se joacă cu casa închisă, ceea ce dovedește că și publicul reacționează pozi- tiv la acest gest al nostru. Și desi- gur, am și început discuțiile despre eventuale noi cooperări cu Teatrul Nottara.

CM: În final, vă rog să ne recomandați un film, o carte, un artist sau un mu- zician de dată recentă din Ungaria.

Kósa András László: În zilele acestea toată lumea vorbește des- pre filmul Fiul lui Saul, dar eu aș vorbi despre niște fenomene mai puțin cunoscute și care ar merita să fie aduse mai aproape de publicul român ”consumator de cultură”. Da- torită premiului Oscar, industria filmului maghiar a ajuns în centrul atenției cineaștilor și cinefililor, dar eu aș menționa o peliculă care de asemenea merită să intre în cine- matografele din România, și anume filmul Liza, zâna-vulpe, film care a câștigat multe premii internaționale și care a fost filmul de deschidere la Săptămâna Filmului Maghiar la

București în noiembrie 2015. Fil- mul tratează subiectul într-o mani-

eră atât de diferită de trendurile ac- tuale, încât sunt convins că ar avea mare succes și în cinematografele din România. În ce privește cartea preferată, am putea vorbi de romanul Rugul, de Dragomán György, carte care a apărut recent în limba română și al cărei autor este foarte cunoscut publicului cititor român. Poate este surprinzător, dar eu aș recomanda

o carte nu tocmai nouă, o carte care

a apărut în anul 1980 la Editura

Kriterion: Erdélyi lakoma (Festin transilvan), alcătuită de Kövi Pál, cunoscut în lume de la Restauran- tul Four Seasons din New York, Pal Kovi, cum este cunoscut în State, a fost un fel de Puskás sau Bartók al gastronomiei maghiare. Ea tratează grastronomia ca rezultat al interferențelor naționalităților din Transilvania, stil de viață sănătos de mare actualitate în zilele noas- tre. Ar merita o traducere în limba română. Pe plan sonor pot recomanda formația Four Bones, un cvar- tet de tromboane care va susține un turneu incitant în România, la sfârșitul verii. Până la urmă nu pot să trec de fap- tul că zilele acestea s-a deschis cea mai mare expoziție cu lucrări de Picasso la Budapesta. Merită să mergeți la Budapesta pentru câteva zile și să vizitați această expoziție de la Galeria Națională, situată în cetatea din Buda, cu o vedere mi- nunată către Dunăre și Pesta. Dacă totuși nu ajungeți la Budapes- ta, să treceți în vara asta prin Mier- curea Ciuc, unde la 7 mai s-a des-

în vara asta prin Mier- curea Ciuc, unde la 7 mai s-a des- Csontváry Kosztka Tivadar

Csontváry Kosztka Tivadar Autoportret (cca. 1900)

chis o expoziție minunată dedicată marelui pictor maghiar Csontváry Kosztka Tivadar. Un pictor care

s-a născut în același an cu Van Gogh

și

care a devenit pictor deși deținea

o

diplomă de farmacist. Nu are

multe lucrări, dar este unul din cei mai importanți pictori maghiari. Lucrările lui Csontváry ajung pen- tru primă oară în Transilvania.

lui Csontváry ajung pen- tru primă oară în Transilvania. Programele Institutului Balassi – Institutul

Programele

Institutului

Balassi

Institutul

Maghiar

din

București

pot fi consultate pe: www.ccu.ro

nr. 30 VIOLETA SAVU pg. 6
nr. 30 VIOLETA SAVU pg. 6
nr. 30 VIOLETA SAVU pg. 6

nr. 30

VIOLETA SAVU pg. 6
VIOLETA
SAVU
pg. 6

EVADArE DIn IAD

Dacă-ţi făceai probleme unde te duci când mori, află că în iad n-ai cum. Doar dacă nu cumva laşi vor- bă să fii transportat în Coreea de Nord. Pentru că lasciate ogni spe- ranza, voi ch'entrate pare să fi fost o expresie scrisă de Dante pentru a-i servi drept deviză dinastiei Kim, din a cărei ogradă Yeonmi Park a reuşit să evadeze într-un mod in- credibil. Se spune că viaţa bate filmul. Chiar aşa! Ce a trăit această fetiţă – pen- tru că, deşi între timp a trecut de 20 de ani, tot a fetiţă arată – este greu de închipuit şi de crezut. E greu de imaginat pentru că nu ai cum să sim- ţi ce simte un cetăţean al Coreei de Nord, limitat la maximum, în timp, spaţiu şi gând. Practic, conform po- veştii incredibile narate de Yeonmi, în Coreea de Nord te naşti cu un soi de virus care-ţi truchează realitatea. Este vorba nu doar despre plăsmu- ire, ci mai ales despre îndobitocire. Ai impresia că şeful statului e Dum- nezeu, iar fiul lui e Iisus, că ei doi au puteri supranaturale şi că îţi pot citi gândurile, că soarele răsare da- torită lui Kim Ir Sen, iar naşterea lui Kim Jong Il „a fost marcată de un curcubeu dublu şi de o nouă stea strălucitoare pe bolta cerească”. Ca să reuşeşti să scapi din aşa ceva, tre- buie nu doar să-ţi păstrezi un dram de normalitate încă nepervertită, ci şi să-ţi alimentezi cu această fărâmă curajul de a te împotrivi statului care te striveşte ca pe un gândac. Lui Yeonmi i-au judecat şi închis părinţii şi i-au distrus copilăria.

ISSN 2393 – 2732, ISSN-L 2393 – 2724

Frumosul din viaţa ei se reducea

la ieşirile în natură, alături de sora

ei mai mare, Eunmi, când avea prilejul să-şi potolească foamea cu gângănii şi plante sălbatice. Sărăcie,

Constantin PIștea

ţa din afara iadului. Yeonmi ştie să

povestească simplu, dar cu mesaj, şi marchează regăsirea speranţei prin pasaje care-ţi provoacă un zâmbet

amar. „Eu nu am băut niciodată lap-

teroare, tăcere. Cam aşa aş descrie

te

în Coreea de Nord! Nici măcar

iadul din care mai întâi Eunmi, iar

nu

am ştiut că vaca dă lapte până ce

apoi Yeonmi şi mama ei, şi într-un

nu

am fugit din ţară.”

final, tatăl, reuşesc să fugă, fiecare

O

carte şocantă şi de neuitat. Aşa

în felul său, fiecare cu sacrificiul său

uriaş. Cartea lui Yeonmi Park nu este doar despre sine şi despre familia ei. Me- sajul acestei fetiţe este adresat lumii întregi, pentru ca poporul ei lăsat în urmă să aibă o şansă. Când era în Coreea de Nord, Yeonmi era învăţa-

cum este şi discursul lui Yeonmi Park din urmă cu mai puţin de doi ani, de la One Young World Summit

din Dublin – cum a notat ea, „un fel

de ONU al tinerilor lideri”. Urmă-

riţi-i discursul pe YouTube – vreo 8 minute, cu tot cu lacrimi – şi nu veţi

ezita să-i citiţi cartea.

tă că trebuie să-şi ţină gura, că până şi păsările şi şoarecii aud şoaptele. Aşa
că trebuie să-şi ţină gura, că până
şi
păsările şi şoarecii aud şoaptele.
Aşa cum explică spre finalul măr-
turiei sale, s-a hotărât să-şi scrie cu
sinceritate povestea pentru a-i ajuta
pe fraţii ei nord-coreeni. Deşi liberă
Yeonmi Park (împreună cu
Maryanne Vollers),
Drumul către libertate.
Autobiografia unei refugiate
din Coreea de Nord,
şi
oarecum la adăpost acum – cât de
sigur poţi să fii astăzi de securitatea
ta?, are informaţii că este urmărită
îndeaproape şi totuşi preferă să vor-
bească pentru salvarea unei naţiuni
care cândva a urmat calea „roşie”,
spre deosebire de jumătatea de sud
Editura Polirom, 2015
Traducere de Ioana Aneci
a
Coreei, care a urmat calea „ame-
ricană”.
Nu e nimic propagandistic aici, ci
doar redarea unor realităţi, crudă
în nord, aparent normală în sud.
Simbolistic, pentru Yeonmi, unirea
celor două jumătăţi se va produce
atunci când ea va reuşi să îngroape
urna cu cenuşa tatălui ei în nordul
în
care s-a născut şi de unde au fugit
cu toţii pentru a vedea cum e via-

3

Omul şi animalul SAU DESprE închIDErILE cArE DESchID

Trebuie să ai superbia unui mare filosof pentu a încerca, într-un eseu cu puţin peste o sută de pa- gini, să abordezi una dintre temele

mecanismul antropologic: “meca- nismul antropologic al umanismu- lui este un dispozitiv ironic, care confirmă absenţa la Homo Sapi-

“grele” ale filosofiei, cel puţin de la Aristotel încoace, şi anume pro-

ens a unei naturi proprii, ţinând-o suspendată între o natură cerească

bema relaţiei dintre om şi animal.

şi

una pământească, între animal

Dar Giorgio Agamben tocmai asta

şi

uman, suspendându-i deci şi fi-

face, iar rezultatul este un text fin şi pătrunzător, care paradoxal, ră- mâne accesibil şi iniţiatului, şi pro- fanului. Pe urmele lui Heidegger şi Benjamin (la primul face referire chiar titlul cărţii, întrucât omul este, pentru Heidegger, fiinţa-în- deschis, das Da-sein), Agamben

inţa veşnic între mai puţin şi mai mult decât ea însăşi. ”Mecanismul antropologic nu este ceva ce a sur- venit la un moment dat în istoria culturală a omului, dimpotrivă, este chiar evenimentul care face posibilă istoria umană. Doar prin despărţirea de animalul din interi-

desfăşoară o analiză fenomenolo- gică care, departe de a încerca de- celarea unei naturi umane opuse esenţei animale (care natură uma- nă?), încearcă mai degrabă o de- scriere fenomenologică a articula- ţiei originare care separă omul de animal, eliberând umanitatea, dar numai cu preţul păstrării în miezul ei a opacităţii trăirii animale. În- tr-adevăr, pentru Agamben, ca şi pentru Heidegger, nu există o “na- tură umană”, ci numai rezultatul

orul său şi păstrarea lui într-o inde- finită stare de suspensie este posi- bil ceva de tipul istoriei. Agamben urmăreşte strălucit şi savuros câte- va dintre avatarurile acestei istorii, de la separarea aristotelică dintre viaţa vegetală şi cea de relaţie, până la nici astăzi încheiata luptă cu maimuţa darwinismului. Cu adevărat profunde şi delecta- bile sunt paginile dedicate descri- erii mecanismului antropologic pe urmele analizei heideggeriene

destinal şi istoric al unei negocieri

a

raportului dintre Dasein, fiinţa

originare. Istoria, înţeleasă ca is- torie a Omului, a devenit posibilă numai atunci când, în interiorul fi- inţei bipede, prin medierea limba- jului, omul s-a separat de animal, neputându-se totuşi desprinde de el. Este ceea ce Agamben numeşte

care are pe a fi-în-lume ca posibi- litate înseşi a existenţei şi animalul “sărac de lume” sau al cărui raport cu lumea este descris de indigenţă. Animalul, situat între piatra fără lume (weltlos) şi Dasein-ul care este în lume, întreţine cu lumea

Doru CăStăIaN

care este în lume, întreţine cu lumea Doru CăStăIaN un raport intermediar care însă nu mijloceşte.

un raport intermediar care însă nu mijloceşte. La mijlocul dru- mului între piatră şi om, felul de a fi al animalului nu reuşeşte să fie un termen mediu şi îşi păstrează eterogenitatea radicală. Totuşi, în absenţa raportării la animal, nu există antropogeneză. Antropo- geneza se realizează însă prin ne- medierea unei strângeri şi a unui a-lăsa-să-fie şi nu prin rezolvarea fără rest a dialecticii. Animalul nu este închis (el reacţionează la acei factori din mediu care îl fac să iasă din el însuşi, sau dezinhibito-

rii), nu este nici deschis, întrucât dezinhibitorii nu i se relevă nicio- dată ca fiinţare. Modul său de a fi este acapararea care nu deschide niciodată o lume. Omul reuşeşte să fie fiinţa în deschis (Da-sein) doar în măsura în care înţelege şi suspendă totodată relaţia animală

cu dezinhibitorul din mediu. În trecerea de la indigenţa de lume a animalului la deschiderea proprie omului, cei doi, omul şi animalul se întâlnesc şi se întrezăresc o clipă în starea revelatoare a posibilizării:

plictisul. “Plictisul profund apare atunci drept operatorul metafizic prin care se realizează trecerea de la indigenţa de lume la lume, de la ambient la lumea umană.” Ast- fel, antropogeneza se poate realiza numai prin suspendarea şi dezvă- luirea indigenţei de lume a anima- lului. Nu putem rămâne oameni fără a duce animalul cu noi, în mij- locul adevărului (aletheia) se află mereu uitarea (lethe): “Giuvaierul încastrat în centrul lumii umane şi al propriei sale Lichtung nu e decât acapararea animală: uimirea “că fiinţa este” nu e decât sesizarea “cutremurului esenţial” provocat vieţuitorului de faptul expunerii sale într-o non-dezvăluire… Lup- ta fără ieşire dintre dezascundere şi ascundere, descoperire şi aco- perire care defineşte lumea umană este lupta intestină dintre om şi animal.” Glosele filosofice la Heidegger vor fi cu siguranţă mult gustate, însă adevăratul şoc apare la final prin aceea că autorul ia cât se poate de în serios teza sfârşitului istoriei, re- vizitându-l pe Hegel prin Kojève. În secolul XX ne-am despărţit de istorie, dar şi de umanitatea rezul- tată din mecanismul antropogene- tic. Lipsa oricărui proiect cu ade- vărat “uman”, redă, în post-istorie,

pe animal omului şi pe om anima- lului, văduvindu-i pe amândoi de tensiunea care i-a legat de-a lungul întregii istorii culturale a omenirii. Un aer crepuscular se lasă peste singurul proiect post-istoric rămas

la îndemâna omului: “Forţele isto-

rice tradiţionale – poezie, religie, filosofie – care, atât în perspectiva hegelo-kojèviană, cât şi în cea a lui

Heidegger, ţineau treaz destinul is-

torico-politic al popoarelor au fost de mult transformate în spectaco-

le culturale şi în experienţe priva-

te, pierzându-şi orice eficacitate istorică. În faţa acestei dispariţii, singurul proiect care mai pare să

păstreze o oarecare seriozitate este asumarea şi “gestionarea integra-

lă” a vieţii biologice, adică a înseşi animalităţii omului. Genomul, economia globală, ideologia uma- nitară sunt cele trei faţete solidare ale acestui proces în care umanita- tea post-istorică pare să-şi asume propria fiziologie drept mandat unic şi apolitic.” De o profunzime revelatoare şi de

o intensitate ca de thriller polţist, eseul lui Agamben este totodată sclipitor şi zguduitor. Îndrăznesc să spun, una dintre micile cărţi mari ale filosofiei contemporane pe care, prin urmare, o recomand cu căldură.

Riri Sylvia MaNoR

prin urmare, o recomand cu căldură. Riri Sylvia MaNoR FRICa În clipa în care Frica ne

FRICa

În clipa în care

Frica ne stăpâneşte

Şi Dumnezeul din miezul nostru

A plecat

Noi devenim

Pantofii care aşteaptă

În dulapul

Unei Femei paralizate

VÂNtUL

Vântul Când întâlneşte în drumul său Palmieri Le mângâie frunzele.

Unde nu există palmieri Vântul trece mai departe Fără a atinge nimic Ca unii oameni

pOEZIE

Violeta SaVU (n. 1973, Bacău) este redactor la Revista „ateneu” și membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bacău.

Volume publicate:

„Refugii în liric” (2004), „atocmiri” (2006), „Din depărtare el mă vedea frumoasă” (2011), „Franjuri” (2016). În luna aprilie, în cadrul Festivalului Internaţional al Recitalurilor Dramatice "Valentin Silvestru", a câştigat Premiul III (la secţiunea Dramaturgie-Monodramă) cu piesa de teatru „Clara şi Robert. Hârtie cu portative”, piesă inspirată din vieţile marilor artişti Clara şi Robert Schumann.

din vieţile marilor artişti Clara şi Robert Schumann. Nu mai sunt Sonia, sunt Lola Blau -

Nu mai sunt Sonia, sunt Lola Blau

- poem inspirat de un recital al actriţei Maia Morgenstern

Tu nu vei şti. Aseară femeia ta m-a îmbrăţişat. Ea nu ştie. Mi-a sărutat obrajii. I-am întors sărutările. Apoi când nu mă mai vedea mi-am sărutat mâinile şi le-am lipit de obraji.

Aseară femeia ta era Lola Blau. Cânta şi dansa, te aştepta şi suspina. Pe scena întunecoasă,

a fluierat şi a visat. Acelaşi

dans şi pentru Fuhrer. Jocul nu te-a salvat. Ea a plâns şi

a băut, a făcut

VIOLETASAVU

pe ea în văzul tuturor. Dar nu te-a uitat. Lola Blau a rămas să te aştepte pe un scaun alb. Îmbrăcată în rochie mulată, stacojie. Cu trenă din dantelă neagră, neagră…

Eu mă odihnesc într-un fotoliu roşu. Nu te aştept. Nu dansez. Nu fluier. Nu cânt. Eu sunt adevărata, însingurata, inimitabila Lola Blau.

Tu nu vei şti. Aseară femeia ta m-a îmbrăţişat. Ea nu ştie.

Mi-a sărutat obrajii. I-am întors sărutările. Apoi când nu mă mai vedea mi-am

acoperit obrajii cu palmele.

Imaginea de pe coperta volumului FRANJURI (Ed. Tracus Arte, 2016), preluată şi pe coperta acestui număr al revistei Accente, este realizată de artistul fotograf Mia Nazarie (n. 31 octombrie 1982). Pe lângă fotogra- fia artistică, Mia Nazarie excelează în grafică pentru calculator, grafică pentru mass-media şi grafică publicitară, crearea de printuri care pot include ilustraţii, coperte de carte, computer art etc. A făcut pictură de vitraliu pentru Biserica „Sf. Dumitru” din Bacău. Din iunie 2014 s-a mu- tat în Franţa, în localitatea Perpignan, unde a deschis o firmă de auto- entrepeneure, produsele principale fiind de fotografie. Participări cu lucrări personale la expoziţii de artă: Salonul Interna- ţional de Artă fotografică, Bacău, 2012, 2013, 2015; Anualele Filialei U.A.P. Bacău, Atelier 35, Erotica, Saloanele Moldovei, Saloanele de pei- saj. Expoziţii la Galeria „Hello ART” („Glamour à trois”, aprilie 2015).

O dată şi încă o dată

Eram acasă la tata, cu două zile înainte de a se întâmpla ce urma să se-ntâmple Stăteam de vorbă aproape ca într-o vizită obişnuită. Pleopele le simţeam foarte uscate, iar în braţe parcă îmi turnase cineva plumb. Am rugat femeia lui să-mi facă o cafea. Am rugat-o de două ori. A rugat-o şi tata. El s-a ridicat de pe scaun, a pus în ibric zahărul, cafeaua proaspăt râşnită, apa rece. Nu m-a lăsat să mă apropii. Când cafeaua dădea în clocot, ridica ibricul în aer. După fracţiuni de secundă, îl aşeza iarăşi pe flacără. „O dată şi încă o dată” a zis. Acum, când prepar o cafea îi respect ritualul întocmai. „O dată şi încă o dată.” „Ai vreo întrebare pentru mine?” rostise când a turnat cafeaua fierbinte în ceştile de porţelan. O tăcere odihnitoare ne-a absorbit. Mama, puţin înainte de a muri, parcurgea cu greu distanţa de la toaletă până la camera ei. Trebuia să treacă prin holul lung şi îngust. Era toamnă, pe o măsuţă de fantezie, în fructiere ţineam mere ionatane. Avea dureri mari, s-a oprit. „Ce mere frumoase!” a zis. Într-o zi s-a prăbuşit, s-au răsturnat fructierele, una dintre ele a suferit mici daune. N-am aruncat-o. Ciobită într-o parte nu mă împiedică să aşez merele în

ordinea de atunci. În primul an, nu am găsit mere prea bune. Începând cu a doua toamnă, tabloul merelor roşii se apropia de perfecţiunea din trecut. O dată şi încă o dată, dragă mamă, atât de mult aş vrea să te îmbrăţişez. Pentru tata, acum aş avea o întrebare: „Ai aflat cât de frumoase sunt merele mamei?”

Pictură modernă, un cal şi o apă

Nu putem alungi în desen caii şi marea pe hârtie mult nu se întinde. Însă o impresie de libertate o evocă un cal alergând, cu coama în vânt, pe malul unei mări volbu rânde. Propun să renunţăm la această imagine banală. Vom păți ironii: iată carpeta din odaia mătuşii. Totuşi avem o comandă de un tablou, clientul îşi doreşte un cal şi o apă. În stil modern am putea nuanţa strălucirea durerii. Cu valurile oglindite în ochii unui cal prăbuşit pe nisip. Mâna dreaptă a stăpânului apasă pe tâmplă. Vom desena trei elemente. Mănuşa neagră a bărbatului, coama transpirată a animalului şi, indubitabil, revolverul. Sau

focul. Doar focul.

SEmnAL

şi, indubitabil, revolverul. Sau focul. Doar focul. SEmnAL Ai uitat să râzi (Editura Nemi- ra, 2016),

Ai uitat să râzi (Editura Nemi- ra, 2016), volumul lui Bogdan Munteanu, poate fi considerat atât colecție de povestiri, cât şi (cu ceva îngăduință) roman, un roman care palpită, abia desenat, în materia povestirilor. Perso- najele din unele bucăți reapar în altele, creându-se astfel nişte fire care leagă multe dintre insulele acestei cărți.

Scrise într-un stil limpede, poves- tirile lui Bogdan Munteanu au, în general, o prospețime seducătoa- re. Există însă şi câteva îngroşări, precum şi zone de monotonie.

Autor dezinhibat, modern, Bog- dan Munteanu va reuşi, sper, să atragă spre lectură mulți tineri, dar şi, cu cele mai bune poves- tiri ale sale, cititori dintre cei mai experimentați.

Ciprian Măceşaru

DuMINICă, 22 MAI Nirvana – Beyond Self (1) 19:00, Sala ”G. Enescu” a UNMB Trio

DuMINICă, 22 MAI

Nirvana – Beyond Self (1) 19:00, Sala ”G. Enescu” a UNMB Trio MaXeMa Program: T. Takemitsu, A. Zimmerlin, D. Dediu

LuNI, 23 MAI

Gulliver – Beyond Culture (1) 17:00, Aula UCMR Bianca Manoleanu (soprană), Remus Manoleanu (pian)

Program: P. Bentoiu, C. Țăranu,

E. Terényi, T. Grigoriu

Ullyses – Beyond Tradition (1) 19:00, Sala ”G.Enescu” a UNMB Orchestra Concerto a UNMB

Bogdan Vodă (dirijor), Mikko Raasakka (clarinet bas)

Program: V. Baciu, A. Dumitrescu,

T. Olah

Matrix – Beyond Nature (1) 21:00, Auditorium UNMB Matthias Ziegler (flaute)

UAKTI-Flute-Solo-Program (partener: Pro Helvetia)

MArțI, 24 MAI

Gulliver (2) 17:00, Sala ”G. Enescu” a UNMB Marius Ungureanu (violă) feat. Verona Maier (pian) şi Alexandru Matei (percuție) Program: W. von Aichelburg,

A. Zimmerlin, E. Denisov, L. Berio

Matrix (2) 19:00, Studioul de operã UNMB VisEle Gam - Visual-Electro-Game Ansamblul de percuție Game, c

ond. muzicală Alexandru Matei Visual Artist: Alexandru Patatics Dan Bujor (light design), Dan Alexandru (inginer de sunet), Cătălin Crețu (live electronics) Program: S. Androne, C. Crețu, M.

Măniceanu, M. Murariu, A. Sibianu

O producție a CMeM

MIErCurI, 25 MAI

17:00, Colegiul Noua Europă Nietzsche versus Wagner, Wagner versus Nietzsche – prof. dr. Karol

Berger (Stanford University/ SUA) Nirvana (2) Sala ”Auditorium” a UNMB,

16.00

Barrie Webb (trombon) Program: C. K. Yokoyama – Requiem…ad vitam aeternam

(p.a.r.) Ullyses (2) 17:00, Auditorium UNMB, Cvartetul Solartis - Sabin Penea, Ana Maria Marian, Laura Zecheru, Andrei Nițescu

Program: C. D. Georgescu, B. Vodă, V. Munteanu, F. Zabel Partener: MNGE Ullyses (3) 19:00 Societatea Română

de

Studioul Mihail Jora Orchestra de Cameră Radio

Cristian Oroşanu (dirijor) Diana Moş (vioară), Mircea Marian (violoncel), Sergiu Cârstea (trompetă), Antonela Bârnat (mezzosoprană)

Radiodifuziune,

Program: D. Buciu, U. Vlad, L. Dănceanu, L. Teodorescu-Ciocănea

JOI, 26 MAI

17:00, Colegiul Noua Europă In Search of Medieval Music in Africa - Anna Maria Busse Berger (University of California, Davis/ SUA) Gulliver (3) 17:00, Sala ”G. Enescu” a UNMB Ansamblul Archaeus Liviu Dănceanu

(conducerea muzicală) Program: D. Voiculescu, Ş. Niculescu, H. Rădulescu,

G. Ciobanu, A. Vieru, P. Bentoiu,

A. Stroe

Ullyses (4) 19:00, Ateneul Român Orchestra Filarmonicii ”George Enescu”

Peter Ruzicka (dirijor) Florian Mitrea (pian) Program: P. Ruzicka, W. A. Mozart,

G. Enescu

VINErI, 27 MAI

13.00, Colegiul Noua Europă Concert de bossa-nova - Chico Mello (Brazilia/Germania) Matrix (3) 16:00, Mediateca UNMB et.3 Partita Radicale Ars Subtilior (happening, 45’) Partener: Institutul Goethe, Bucureşti

Gulliver (4) 17:00, Aula UCMR

Christian Naş şi Antal Sandor (viole) Program: G. Ligeti, G. Kurtág,

N. Teodoreanu, M. Marbe, M.

Brumariu, M. Hollós, K. Árpád Parteneri: Institutul Balassi - Bucureşti, Editio Musica Budapest

Mai multe detalii pe CIMrO.rO

şi

Nemzeti Kulturális Alap

Video-music

Matrix (5)

Nirvana (3)

(conducerea muzicală)

G.

Costinescu: One Minute

21.00, Aula UCMR

17:00, Studioul de Operă UNMB

Tribute: 9/11/2001

Postumanism (50')

SonoMania Diana Rotaru

Costinescu: Tai-Chi on the

G.

Hudson – pentru cvartet şi animaţie

Deranj artistic temporar de Irinel Anghel; Performance retrofuturist cu 3 iniţieri perturbante

Irina Ungureanu, Veronica Anuşca

M.

Vosganian: Saturnian -

Artişti: "13" - Irinel Anghel & friends

(soprane)

“Lord of the rings” - pentru mediu

I.

Anghel (voce, performance),

Cristina Lilienfeld, Smaranda

electronic şi foto/video design

P.

Dunca (dans, performance),

Găbudeanu (dansatoare)

D.

Szederjessi (percuţie), C.

D. Rotaru – În trup - operă

SâMBăTă, 28 MAI

Torsan (instrumente de suflat),

de cameră (p.a.)

9:00, ”D. Lipatti”, UNMB

V.

Podeanu (chitară electrică),

Libret: C. Măceşaru; coregrafie:

Simpozion internațional de

D.

Nemeş-Bota (obiecte de

C.

Lilienfeld; scenografie:

muzicologie. Repere în muzica

suflat), A. Sima (electronics),

A.

Albani; asistent scenografie:

românească: Anatol Vieru, Dorel

M.

Cîtu (electronics), Bogdan

T.

Dobrovolschi; video: S. Bocsok,

Paşcu şi Cristina Rădulescu-Paşcu.

Frigioiu (chitară electrică), V.

(acordeon, performance) D. Stancu

A.

Uşurelu; lumini: M. Eigemann

Coordonator ştiințific: Olguța Lupu

Gherghel (live video), S. Ulubeanu

Ullyses (5) 19:00, Societatea Română de Radiodifuziune,

Gulliver (5) 11:00, Aula UCMR Claudia Codreanu (mezzosoprană),

(soundbox, performance), B. Dima

(performance)

Studioul Mihail Jora Orchestra Națională Radio

Diana Vodă (pian) Program: A. Rațiu, D. Vodă, D.

DuMINICă, 29 MAI

şi Corul Academic Radio

Gheorghe Costin (dirijor),

Ciprian Țuțu (dirijorul corului) Emil Vişenescu (clarinet), Sorin Petrescu (pian) Program: Do. Rotaru,

A. Iorgulescu, A. Vieru

Matrix (4) 21:00, Mediateca UNMB, sala Aquarium

Music box: Sound Installations and Video-music

Constantinescu, O. Lupu, D. Schein 15:00, Mediateca UNMB, Sala de proiecție Workshop cu compozitorul Yinam Leef (Israel) Nirvana (4)

17.00, Studioul de operã al UNMB, Trio Contraste Ion Bogdan Ştefãnescu (flaute), Doru Roman (percuție), Sorin Petrescu (claviaturi)

V. Dinescu: Nosferatu (1922)

Gulliver (6) 11:00, Sala ”G. Enescu” a UNMB Ansamblul pAs cLassique Mircea Pădurariu (dirijor)

Program; C. Țăranu, M. Ciobanu,

C. Cârneci, S. Lerescu, G. Balint

Gulliver (7) Ateneul Român, ora 17.00 Corul Madrigal – Marin Constantin Anna Ungureanu (dirijoare) Program: Folclor suedez, A.

Õhrwall, M. Constantin, O. Gjeilo,

A

mobilă de artă sonoră

contemporană

Producător: Deutscher Musikrat,

german sound - o expoziție

de F. W. Murnau

S.

Ulubeanu, C.A. Petrescu, H.

(film mut cu muzicã live)

Badings, G. Cudalbu, V. Miskinis,

Ullyses (6)

P.

Olofson

19:00, Sala ”G. Enescu” a UNMB

Nirvana (5)

cu

sprijinul Goethe-Institut Bucureşti

Ansamblul AdHOC

Program: A. Mihalcea, H. Holliger,

19:00, Sala ”G. Enescu” a UNMB

Curatori: S. Fricke şi J. S.

Matei Pop (dirijor)

Profil-Sinfonietta.

Sistermanns; cuvânt de deschidere:

Tiberiu Soare (dirijor)

J. S. Sistermanns Sound art installation

C. Ciuclea: SIGNAL. 8 MINUTES

AFTER - curator: C. Crețu

A. Pop, T. Herdlicska, R. Moser, A.

Băcan, S. Wirth, C. Bence-Muk

Concert realizat în cadrul proiectului "Academia Sighişoara"

Program: C. Mello, C. Ioachimescu,

O. Nemescu, Y. Leef

În luna mai a anului 2006 lua naştere „Raftul Denisei“, prima şi singura colecție de
În luna mai a anului 2006 lua naştere „Raftul Denisei“, prima şi singura colecție de
În luna mai a anului 2006 lua naştere „Raftul Denisei“, prima şi singura colecție de
În luna mai a anului 2006 lua naştere „Raftul Denisei“, prima şi singura colecție de
În luna mai a anului 2006 lua naştere „Raftul Denisei“, prima şi singura colecție de
În luna mai a anului 2006 lua naştere „Raftul Denisei“, prima şi singura colecție de

În luna mai a anului 2006 lua naştere „Raftul Denisei“, prima şi singura colecție de literatură personalizată din România, coordonată de Denisa Comănescu.

„Sper să se impună prin frumusețea ei, prin originalitate şi printr-o imensă plăcere a lecturii. Sper să fie branşată la marile titluri ale zilei, să fie dinamică şi accesibilă, într-un cuvânt, cool. Voi aşeza aici numai cărțile pe care le iubesc“, mărturisea atunci coordonatoarea colecției.

Printr-un portofoliu bogat, dedicat literaturii universale, cu precădere actuală, cu peste 300 de titluri apărute în decursul a 10 ani, „Raftul Denisei“ a confirmat din plin promisiunile editoarei, impunându-se ca una dintre cele mai importante colecții de pe piața de carte din România.

Editura Humanitas Fiction marchează în 2016 aniversarea unui deceniu de literatură de cea mai bună calitate în „Raftul Denisei“. Evenimentele acestui an prilejuiesc întâlniri cu îndrăgiți autori publicați în această colecție, cum ar fi Alessandro Baricco şi Katja Petrowskaja, care vor veni la Bucureşti la începutul verii. Baricco îşi va lansa pe 18 mai romanul Mireasa tânără, iar Petrowskaja, pe 15 iunie, volumul de povestiri Poate Estera.

Alte cărți în pregătire:

Anthony Doerr - Toată lumina pe care n-o putem vedea (Premiul Pulitzer 2015) Boualem Sansal - 2084. Sfârșitul lumii Kafka - Scrisoare către tata W. B. Yeats - Rosa Alchemica Ricardo Piglia - Pentru Ida Brown Paula McLain - Zbor în jurul soarelui

către tata W. B. Yeats - Rosa Alchemica Ricardo Piglia - Pentru Ida Brown Paula McLain
către tata W. B. Yeats - Rosa Alchemica Ricardo Piglia - Pentru Ida Brown Paula McLain
către tata W. B. Yeats - Rosa Alchemica Ricardo Piglia - Pentru Ida Brown Paula McLain
către tata W. B. Yeats - Rosa Alchemica Ricardo Piglia - Pentru Ida Brown Paula McLain