You are on page 1of 3

Actiunea luminii asupra tegumentului

Tegumentul se constituie un ecran fiziologic fata de radiatiile infrarosii (RIR). Permeabilitatea


tegumentara variaza in functie de lungimea de unda a radiatiei, de propria sa grosime si de
umiditate. Pentru RIR in practica medicala se foloseste urmatoarea clasificare:
A-sunt RIR penetrante in functie de pigmentatie, de temperatura, de doza etc. (lungimi de
unda cuprinse intre 760-1500 m).
B-sunt RIR absorbite de catre epiderm si derm (lungimi de unda cuprinse intre 1500-5000
m).
C-sunt RIR absorbite doar la nivelul suprafetei tegumentului (lungimi de unda mai mari de
5000 m).
In cele ce urmeaaza sunt prezentate efectele RIR. Acestea prezinta efect caloric cu atat mai
profund (2-3 cm), cu cat lungimea de unda este mai scurta (A). Se produce o vasodilatatie
tegumentara arteriolara si capilara care sta la baza eritemului caloric, cu o persistenta de 30-40
minute si care este urmat rapid de o pigmentatie patata, marmorata (B). Acestei vasodilatatii i
se adauga un usor edem al stratului mucos, edematierea papilelor dermice si infiltratii
leucocitare perivasculare. RIR cu lungime mai lunga si in doze progresiv crecute pot produce
arsuri, alterari sau chiar distrugeri celulare epidermale si aparitia flictenelor. In derm apar
distructii vasculare, edem pericapilar si infiltratii polinucleare abundente, formandu-se, in
final, escare cu necrozare tisulara, vasodilatatii puternice si modificari biologice ale
substantelor continute interstitial, perivascular. Iradierea moderata cu RIR grupa A produce
vasodilatatie subpapilara, accentuarea fenomenelor osmotice si cresterea debitului sanguin,
accelerarea reactiilor biochimice catalitice cu cresterea metabolismului local si imbunatatirea
biotroficitatii. Este stimulata resorbtia produselor celulare, sunt activate glandele sudoripare si
sunt stimulate terminatiile nervoase cutanate cu modularea consecutiva a nevralgiilor.
Iradierile moderate accelereaza formarea pigmentului melanic, modificand eritemul actinic
produs de ultraviolete, este stimulata regenerarea celulelor epidermice, sunt activate secretiile
glandelor endocrine si este stimulat metabolismul general.
Radiatiile ultraviolete (RUV) au un grad scazut de penetrabilitate, oprindu-se in straturile
superficiale ale epidermului. Gradul de penetratie este raportat la lungimea lor de unda. Pentru
RUV se foloseste urmatoarea clasificare:
A-sunt RUV tip I sau unde lungi, abundente in spectrul solar (400-315 m).
B-sunt RUV tip II sau unde medii, emise de lampile cu mercur (315-280 m).
C-sunt RUV tip III sau unde scurte, utilizate in scop terapeutic, emise prin descarcari
electrice in vapori cu mercur (280-180 m).
Atat absorbtia, cat si penetratia RUV este diferita, in functie de lungimea de unda, cele mai
scurte fiind cele mai penetrante si cu actiune profunda. Actiunea RUV este in stransa legatura
cu activarea terminatiilor nervoase senzitive si cu vasomotricitatea locoregionala, de la nivelul
aplicatiei sau expunerii.

Eritemul actinic sau ultraviolet reprezinta un fenomen fotochimic precoce, fiind urmat de
pigmentatie, stergerea sa progresiva si exfolierea epidermului.
Eritemul produs de RUV cu lungimi de unda scurta, emise de lampile cu mercur are debut
precoce, din primele 3-6 ore, cu maximum in alte cateva ore, nu atinge intensitati mari,
dispare in 2-4 zile, fiind urmat de o descuamare periferica slaba si o pigmentatie precoce,
putin intensa, cu tenta cenusie si care dureaza 2-4 saptamani.
Eritemul produs de RUV cu lungime de unda medie, provenit din radiatia solara, are un debut
la 4-6 ore, cu un maximum la 3-4 zile, retrocedand in 8-10 zile, fiind urmat de o pigmentatie
cu tenta aramie, mai stabila in timp.
Intensitatea eritemului produs de radiatiile ultraviolete se apreciaza prin cele patru grade, dupa
cum urmeaza:
Doza suberitematoasa corespunde lipsei de reactie cutanata vizibila la aplicatia de
radiatii ultraviolete.
Gradul I, in care eritemul apare lent, in circa 4-6 ore, pe o suprafata mai mica in
comparatie cu suprafata tegumentului expus, prezinta o coloratie rozacee, poate fi usor
pruriginos, persista 24 de ore, se reduce si dispare in 1-3 zile, pigmentatia fiind
inconstanata, putin exprimata, disparand rapid, fara urme.
Gradul II, eritemul apare pe suprafata de tegument expusa, dupa o perioada de 4-6 ore,
prezinta o culoare rosie-vie, este insotit de un grad de senzatie dureroasa, de o senzatie
moderata de prurit, persista 3-4 zile fiind urmata la 1-2 saptamani de o exfoliere
cutanata fina, furfuracee.
Gradul III, in care eritemul depaseste suprafata de tegument expusa, are o tenta de
rosu-inchis spre violaceu, prezinta un aspect de arsura cu edem, este insotit de
fragilitate cutanata si prurit dureros care persista cateva zile. Pigmentatia incepe dintra patra zi prin puncte rosii cafenii care se extind, dureaza cateva saptamani iar dintr-a
15-a zi incepe exfolierea marcata si masiva urmata de formarea unei cruste.
Gradul IV, in care eritemul si exudatul se accentueaza, straturile epidermice din
profunzime bombeaza spre suprafata, formand flictene foarte fragile si friabile,
necesitand bandaj adeziv de protectie. Tegumentul devine rosu-cianotic, edematiat,
dureros, epidermul se decoleaza, avand loc o exfoliere masiva, care se finalizeaza in
aproximativ 20 de zile. Pigmentatia este inhibata, putand apare zone de depigmentare,
inconjurate de halou pigmentar.
Mecanismul de actiune al eritemului actinic, produs de RUV, este reprezentat de vasodilatatie
si congestie capilara in zona corionului din imediata vecinatate a epidermului, mergand pana
la edem intra si extracelular la nivel epidermic, care se poate extinde pana la stratul mucos,
insotindu-se de migrare leucocitara. Are loc si cresterea debitului sanguin capilar, cu posibile
alteratii vasculare si rupturi ale peretilor vasculari, cu sufuziuni sanguine si infiltratii de
hematii si leucocite in derm. Celulele stratului bazal pot prezenta modificari degenerative, cu
regenerarea ulterioara a epidermului prin proliferarea celulara locala, dupa retrocedarea
fenomenelor congestiv-inflamatorii. Dupa cedarea edemului, are loc inlocuirea progresiva a
celulelor alterate si cicatrizarea prin proliferarea stratului cornos si prin ingrosarea stratului

epidermic. Regenerarea epidermului se insoteste de pigmentarea cutanata produsa prin


cresterea continutului de pigment melanic la nivelul celulelor specializate din epiderm.
Pigmentatia melanica a pielii reprezinta un fenomen ce apare in mod obisnuit dupa expunerea
la soare sau la radiatiile ultraviolete si infrarosii provenite din surse artificiale. Astfel, lumina
este cea care activeaza pigmentatia, actiunea RUV fiind cea care genereaza producerea
accentuata si accelerata de melanina. Activarea pigmentatiei sub actiunea luminii are loc, fie
prin iradiatie directa cu doze neeritematoase, ceea ce da nastere unei pigmentatii rapide, in 2-4
zile, neinsotita de eritem, fie unei pigmentatii tardive, aparuta dupa eritemul actinic. In
producerea eritemului, cele mai eficiente sunt RUV cu lungime de unda lunga, tip I, bogat
reprezentate in lumina solara. Pigmentatia apare precoce, atinge valorile maxime rapid, dupa
o singura expunere, persistand, in functie de doza aplicata si de reactivitatea individuala,
cateva ore, zile sau luni. Dupa acest interval de timp variabil, pigmentul dispare din tegument,
prin indepartarea sa odata cu descuamarea celulelor epidermale. Nuanta pigmentatiei
melanice difera in functie de sursa, fiind aramie dupa expunerea la radiatia solara si cu o tenta
cenusie la iradierile provenite din surse artificiale.
Rolul biologic jucat de pigmentatie este multivalent. Are loc o ingrosare prin hipertrofie a
stratului cornos de keratina a tegumentului expus sau iradiat, ceea ce realizeaza un proces de
keratoza cu rol protector fata de fenomenul de supraincalzire a tesuturilor. In paralel, are loc o
stimulare accentuata a cresterii pilozitatii, accentuarea procesului de termoreglare pe calea
sudatiei/sudoratiei iar pigmentul melanic joaca rol de factor de stimulare a activitatii pielii,
asigurand inclusiv efecte antiinfectioase.
In literatura de specialitate este descrisa, alaturi de eritem si pigmentatia cutanata, si
sensibilitatea cutanata fata de radiatiile ultraviolete. Studiile efectuate au inclus persoanele
care s-au expus la RUV in trei categorii, raportat la modul lor de reactie:
Persoane la care eritemul si pigmentatia apar la doze obisnuite,
Persoane la care nu se produce pigmentatie, in schimb, eritemul este puternic si apare
la doze mici de radiatii ultraviolete,
Persoane la care pigmentatia este foarte slaba sau absenta iar eritemul apare dupa doze
mari de radiatii ultraviolete.
Se cunosc o serie de factori care influenteaza particularitatile individuale ale reactiilor
cutanate fata de expunerea la RUV, si anume: statusul sistemului nervos central, al celui
vegetativ, reactivitatea neuroendocrina, varsta, sexul, grosimea stratului cornos, starea de
umiditate a tegumentului, expunerile anterioare, mediul de viata si de activitate, sezonul,
climatul si regiunea geografica, regiunea cutanata expusa, interventia anterioara a altor factori
fizici, contexte patologice asociate, tipul sursei de radiatii ultraviolete, valorile lungimior de
unda, dozele aplicate.
O atentie deosebita trebuie acordata fenomenului de sensibilitate anormala a unor persoane
fata de actiunea RUV sau de fotosensibilitate.