You are on page 1of 6

Roma este capitala Italiei.

Situat pe malul fluviului Tibru, oraşul are o istorie îndelungată fiind de-a
lungul secolelor capitalaRepublicii Romane, a Imperiului Roman, a Bisericii Romano-Catolice şi a
Italiei moderne. Roma are o populaţie de 2.923.000 persoane. Aria metropolitană are o populaţie de în
jur de 4 milioane. Este capitala regiunii Lazio şi a Provinciei Roma. Primarul Romei este Gianni
Alemanno.

Roma este un important centru turistic. Printre monumentele cele mai faimoase se
numară Colosseumul şi Columna lui Traian. O enclavă a Romei este şi statul Vatican, un teritoriu
suveran al Sfântului Scaun situat într-un cartier roman. Este cel mai mic stat din lume, şi capitala
singurei religii care are reprezentaţie în Naţiunile Unite (ca un stat observator non-membru).

Roma, Caput mundi („Capitala lumii”), la Città Eterna („Oraşul etern”), Limen Apostolorum („Pragul
apostolilor”), la città dei sette colli („Oraşul celor şapte coline”) sau pur şi simplu l'Urbe („Oraşul”), este
profund modernă şi cosmopolită. Ca unul dintre puţinele oraşe mari ale Europei care a supravieţuit
celui de-al doilea război mondial relativ puţin afectat, centrul Romei rămâne renascentist şi baroc în
esenţa sa. Centrul Istoric al Romei este pe lista UNESCO de Patrimoniu al Umanităţii.

Geografie
Roma este situată în partea central-vestică a Peninsulei Italice, pe cursul inferior al fluviului Tibru, în
regiunea Lazio.
Climă

Roma are o climă tipică de tip mediteranean, ce caracterizează regiunile Italiei situate pe coasta
mediteraneană. Cea mai plăcută climă este din luna aprilie până în iunie, şi de la mijlocul
lui septembrie până în octombrie; în particular, ottobrata(se poate traduce ca „zi frumoasă de
octombrie”) sunt cunoscute ca zile însorite şi calde. În luna august, temperatura din miezul zilei
deseori depăşeşte 32°C; în mod tradiţional, multe afaceri se închideau în luna august, şi romanii
obişnuiau să plece atunci spre staţiunile de vacanţă, dar această tendinţă începe să dispară, şi oraşul
începe să devină complet funcţional de-a lungul întregii veri, datorită turismului în creştere şi
schimbării mentalităţii de lucru a populaţiei sale. Temperatura maximă în decembrie este în medie de
aproximativ 14°C.

Fe Ap No
Lună Ian Mar Mai Iun Iul Aug Sept Oct Dec
b r v

Temperatura maximă medie [4] (°C) 12 13 15 18 23 27 30 30 27 22 16 13


Temperatura minimă medie [5] (°C) 3 4 5 8 11 15 17 18 15 11 7 4

Istorie
De la fondare la imperiu
Conform legendei, Roma a fost întemeiată de gemenii Romulus şi Remus pe 21 aprilie 753 î.Hr., şi
dovezile arheologice sprijină teoria conform căreia Roma s-a dezvoltat pornind de la
aşezări pastorale pe Dealul Palatin, construite în zona viitorului Forum Roman, şi care au stat la baza
noului oraş în secolul VIII î.Hr.. Oraşul avea să devină capitala Regatului Roman (condus de o
succesiune de şapte regi, conform tradiţiei), a Republicii Romane (din 509 î.Hr. - 27 î.Hr., guvernată
de Senat), şi în final a Imperiului Roman (din 27 î.Hr., condus de un împărat); aceste succese au
depins de cuceririle militare, de dominaţia economică, precum şi de asimilarea selectivă a civilizaţiilor
învecinate, în mod notabil etruscii şi vechii greci. În anul 64 în timpul domniei lui Nero o mare parte a
oraşului a fost mistuită de incendiu. Oraşul a fost reconstruit în timpulFlavilor mai ales în timpul
împăraţilor Traian, Adrian şi Caracalla.

De la fondarea Romei în 753 î.Hr., oraşul a rămas neînfrânt din punct de vedere militar (deşi a pierdut
câteva bătălii), până în 386 î.Hr., când Roma a fost ocupată de celţi(unul dintre cele trei triburi
principale ale galilor), şi apoi recuperată de romani în acelaşi an. Conform legendei, galii s-au oferit să
returneze Roma populaţiei sale în schimbul a cinci sute de kilograme de aur, dar romanii au refuzat,
preferând să-şi recapete oraşul luptând mai degrabă decât să recunoască o înfrângere. Totuşi, în
analele Romei se spune că răscumpărarea a fost plătită şi în timp ce un senator roman a protestat în
faţa conducătorului galilor (Brennus) spunând că greutăţile folosite pentru măsurarea răscumpărării nu
sunt exacte, Brennus şi-a aruncat sabia peste greutăţi şi a rostit celebrele cuvinte: "Vae victis" (vai de
cei învinşi).

Dominaţia romană s-a extins asupra majorităţii Europei şi malurilor Mării Mediterane, în timp ce
populaţia ei depăşea un milion de locuitori. Timp de aproape o mie de ani, Roma a fost cel mai mare,
mai bogat şi mai important din punct de vedere politic oraş al lumii occidentale, şi a rămas astfel şi
când a început declinul imperiului şi împărţirea sa în două, chiar dacă până la urmă şi-a pierdut
statutul de capitală în detrimentul oraşului Milano şi apoi Ravenna, şi a fost depăşită ca prestigiu de
capitala Imperiului Roman de Răsărit, Constantinopol.

Căderea imperiului şi Evul Mediu


În timpul domniei lui Constantin I, episcopul de Roma a căpătat atât importanţă religioasă, cât şi
politică, până la urmă ajungând să fie cunoscut drept Papă şi stabilind Roma ca centru al Bisericii
Catolice. În urma prădării Romei din 410 de către Alaric I şi căderii Imperiului Roman de Apus
în 476 d.Hr., Roma a alternat între Imperiul Bizantin şi jafurile barbarilor germanici. Populaţia ei a
scăzut până la a ajunge la doar 20.000 de oameni în timpul Evului Mediu Timpuriu, reducând oraşul
cândva înfloritor la grupuri de clădiri locuite, dispersate de-a lungul unor arii extinse de ruine şi
vegetaţie. Roma a făcut în mod nominal parte din Imperiul Bizantin până în 751 d.Hr.,
cândlombarzii au abolit Exarhatul de la Ravenna. În 756, Pepin cel Scurt i-a oferit papei jurisdicţie
temporală asupra Romei şi zonelor limitrofe, creând astfel Statele Papale.

Roma a rămas capitala Statelor Papale până la anexarea sa de către Regatul Italiei în 1870; oraşul a
devenit o destinaţie a pelerinilor în timpul Evului Mediu, şi focar de dispute între papalitate şi Sfântul
Imperiu Roman începând cu domnia lui Carol cel Mare, care a fost primul împărat încoronat de papă
la Roma, de Crăciun, în anul 800 (de către papa Leon al III-lea). În afară de perioade scurte ca oraş
liber în Evul Mediu, Roma şi-a menţinut statutul de capitală papală şi „oraş sfânt” timp de secole, chiar
şi când papii au fost mutaţi la Avignon între 1309-1337. Deşi nu mai avea putere politică, precum a
dovedit-o brutala prădare a Romei în 1527, oraşul a înflorit ca centru cultural şi artistic în
timpul Renaşterii şi Barocului, sub patronajul curţii papale.

Secolele XVII-XIX
Populaţia a crescut din nou, ajungând la 100.000 în secolul XVII, dar Roma avea să rămână în urma
altor capitale europene în secolele ce au urmat, fiind antrenată în procesul Contrareformei. Prinsă în
tumultul naţionalist din secolul al XIX-lea, câştigându-şi şi pierzându-şi de două ori pentru scurt timp
independenţa, Roma a devenit speranţa principală a unificării italiene, susţinută de Regatul
Italiei condus de regele Victor Emanuel al II-lea; după ce protectoratul francez a fost eliminat în 1870,
trupele regale au năvălit în oraş, şi Roma a fost declarată capitală a Italiei unificate în 1871.

Secolul XX
După victoria din primul război mondial, Roma a fost martora ascensiunii fascismului italian condus
de Benito Mussolini, care a intrat în oraş în 1922, proclamând un nou imperiu şi aliind Italia
cu Germania nazistă. A fost o perioadă de creştere rapidă a populaţiei, de la 212.000 pe timpul
unificării la peste 1.000.000, dar această tendinţă a fost stopată de al doilea război mondial, timp în
care Roma a fost afectată de bombardamentele Aliaţilor şi de ocupaţia nazistă; după executarea lui
Mussolini şi sfârşitul conflictului, un referendum din 1946 a abolit monarhia şi a decis
crearea Republicii Italiene.

Roma a crescut spectaculos după război, fiind una dintre locomotivele „miracolului economic italian”
din timpul reconstrucţiei şi modernizării postbelice. A devenit un oraş la modă în anii '1950 şi începutul
anilor '1960, anii la dolce vita („viaţa cea dulce”), şi o tendinţă de creştere a populaţiei a continuat
până la mijlocul anilor '1980, când oraşul avea peste 2.800.000 de locuitori. După aceea, populaţia a
început să scadă uşor, o parte din populaţie mutându-se în împrejurimi; este posibil să fi fost datorită
unei scăderi a nivelului de trai din cauza congestiunii din trafic şi nivelului poluării. În anii recenţi
această tendinţă a încetat şi populaţia a crescut din nou, mulţumită şi dinamismului cultural şi
economic al oraşului, şi fenomenului imigraţiei.
Arhitectura, configuraţia oraşului şi obiective principale
Arhitectura
Roma antică

Unul dintre simbolurile Romei este Colosseumul (70-80 d.Hr.), cel mai mare amfiteatru construit
vreodată în Imperiul Roman. Având iniţial o capacitate de 60.000 de spectatori, a fost folosit pentru
lupte între gladiatori. Lista monumentelor foarte importante ale Romei antice includeForumul
Roman, Domus Aurea, Panteonul, Columna lui Traian, Piaţa lui Traian, zonele catacombelor, Circus
Maximus, Băile lui Caracalla,Castelul Sant'Angelo, Mausoleul lui Augustus, Ara Pacis, Arcul lui
Constantin, Piramida lui Cestius şi Bocca della Verità.
Medievală

De multe ori trecută cu vederea, moştenirea medievală a Romei este una dintre cele mai importante
dintre cele ale oraşelor italiene. Bazilici datând din era paleocreştină includ Santa Maria
Maggiore şi San Paolo Fuori le Mura (cea din urmă reconstruită în mare parte în secolul al XIX-lea),
amândouă găzduind mozaicuri din secolul IV d.Hr.. Mozaice şi fresce medievale notabile pot fi văzute
şi în Santa Maria in Trastevere,Santi Quattro Coronati şi Santa Prassede. Clădirile laice includ o serie
de turnuri, dintre care cele mai mari sunt Torre delle Milizie şi Torre dei Conti, amândouă în apropiere
de Forumul Roman, precum şi scările uriaşe care duc spre bazilica Santa Maria in Ara Coeli.
Renaşterea şi Barocul

Roma a fost un centru mondial al Renaşterii, al doilea doar în urma Florenţei, şi a fost profund
influenţată de această mişcare. Cele mai impresionante capodopere ale arhitecturii renascentiste în
Roma sunt Piazza del Campidoglio de Michelangelo, împreună cu Palazzo Senatorio, sediul
guvernului local. În această perioadă, marile familii aristocratice ale Romei obişnuiau să construiască
locuinţe opulente precum Palazzo del Quirinale (acum sediul preşedintelui republicii), Palazzo
Venezia, Palazzo Farnese, Palazzo Barberini, Palazzo Chigi(acum sediul primului ministru), Palazzo
Spada, Palazzo della Cancelleria, şi Villa Farnesina.

Roma este de asemenea faimoasă pentru pieţele ei imense şi maiestoase (de multe ori decorate cu
obeliscuri), multe dintre care au fost construite în secolul al XVII-lea. Pieţele principale sunt Piazza
Navona, Piazza di Spagna, Campo de' Fiori, Piazza Venezia, Piazza Farneseşi Piazza della Minerva.
Unul dintre exemplele emblematice ale artei baroce este Fontana di Trevi, de Nicola Salvi. Alte palate
baroce din secolul al XVII-lea sunt Palazzo Madama, acum sediul Senatului Italian, precum şi Palazzo
Montecitorio, sediul Camerei Deputaţilor.
Neoclasicism

În 1870, Roma a devenit capitala Regatului Italiei. În acest timp, neoclasicismul, un stil arhitectonic
influenţat de arhitectura Antichităţii, a devenit influenţa principală asupra arhitecturii oraşului. Au fost
construite atunci mai multe palate mari în stil neoclasic pentru a găzdui ministere, ambasade şi alte
agenţii guvernamentale. Unul dintre simbolurile cele mai cunoscute ale neoclasicismului în Roma
esteMonumentul lui Victor Emanuel al II-lea, sau „Altarul Patriei”, unde este situat mormântul
Soldatului Necunoscut, care îi reprezintă pe cei 650.000 de italieni care au murit în timpul primului
război mondial.
Arhitectură fascistă

Regimul fascist care a guvernat Italia din 1922 până în 1943 a dezvoltat un stil arhitectonic
caracterizat de legăturile sale cu arhitectura romană antică. Cel mai important sit fascist din Roma
este districtul Esposizione Universale Roma, construit în 1935. A fost iniţial conceput pentru expoziţia
universală din 1942, şi era numit „E.42” (Esposizione 42). Cu toate acestea, expoziţia mondială nu a
mai avut loc, deoarece Italia a intrat în al doilea război mondial în 1940. Clădirea cea mai
reprezentativă pentru stilul fascist de la E.U.R. este Palazzo della Civiltà Italiana (1938-1943),
designul ei iconic fiind denumit „Colosseumul cubic” sau „pătrat”.

După al doilea război mondial, autorităţile romane şi-au dat seama că aveau bazele unui district
comercial în afara centrului pe care alte capitale încă îl aveau în stadiu de proiect (London
Docklands şi La Defense în Paris). De asemenea Palazzo della Farnesina, actualul sediu al
Ministerului Afacerilor Externe, a fost conceput în 1935 în stil fascist.

Centrul oraşului
Centrul istoric al oraşului este dominat de tradiţionalele „şapte coline ale Romei”: colinele Capitoliu,
Palatin, Viminal, Quirinal, Esquilin, Celian şi Aventin. Tibrul curge spresud prin Roma, centrul fiind
situat acolo unde Insula Tibrului facilita trecerea.

Au rămas în picioare mari părţi ale vechilor ziduri ale oraşului. Zidul Servian a fost construit
doisprezece ani după ce galii au prădat oraşul în 390 î.Hr.; includea mare parte din Dealurile Eschilin
şi Celian, precum şi celelalte cinci în întregime. Roma a depăşit în dezvoltarea sa Zidul Servian, dar
nu s-au mai construit alte ziduri până în 270 d.Hr., când Aurelian a început construirea Zidurilor
Aureliene. Aveau o lungime de aproape 19 km, şi a fost zidul pe care trupele regale italiene au trebuit
să-l străpungă pentru a intra în oraş în 1870.

Deşi relativ mic, vechiul centru al oraşului conţine aproximativ 300 de hotele şi 300 pensioni,[6] peste
200 de palate,[7] 900 de biserici,[8] opt dintre parcurile principale ale Romei, reşedinţa preşedintelui
republicii, casele Parlamentului, birouri ale oraşului şi guvernului local, precum şi multe monumente
faimoase. Vechiul oraş conţine de asemenea mii de ateliere, birouri, baruri şi restaurante. Milioane de
turişti vizitează Roma anual, ea fiind unul dintre cele mai vizitate oraşe din lume.

Structura periferiei
Oraşul vechi din limitele zidurilor acoperă aproximativ 4% din cei 1507 km² ai municipalităţii moderne.
Centrul istoric al oraşului este cel mai mic din cele nouăsprezece zone administrative ale Romei.
Centrul oraşului este format din 22 de rioni (districte), unul dintre ele, Prati, aflându-se practic în afara
zidurilor. Înconjurând centrul sunt 35quartieri urbani (sectoare urbane), şi în limitele oraşului se află
şase mari suburbi. „Comuna” Romei, aflată în afara frontierelor municipale, dublează practic suprafaţa
oraşului propriu-zis.

Centura autostrăzii, cunoscută ca Grande Raccordo Anulare (G.R.A.), trasează un cerc uriaş în jurul
capitalei, la aproximativ 10 km de centrul oraşului; spre deosebire de majoritatea autostrăzilor italiene,
pe G.R.A. nu se plăteşte taxă. Autostrada circulară leagă vechile drumuri care duceau la Roma în
Antichitate : Via Flaminia, Via Aurelia,Via Salaria, Via Tiburtina, Via Casilina şi Via Appia. Via Appia
modernă face legătura între centrul oraşului şi o serie de orăşele cunoscute drept Castelli Romani.

Vatican
Oraşul Roma înconjoară Vaticanul, o enclavă a Sfântului Scaun, care este un stat suveran.
Găzduieşte Piaţa Sfântului Petru, cu Bazilica corespondentă. Spaţiul liber din faţa bazilicii a fost
reconceput de Gian Lorenzo Bernini, din 1656 până în 1667, sub direcţia Papei Alexandru al VII-lea,
ca o curte adecvată necesităţilor, gândită astfel încât un număr cât mai mare de oameni „să-l poată
vedea pe Papă dându-şi binecuvântarea, fie din mijlocul faţadei bisericii, fie dintr-o fereastră a
Palatului Vatican” (Norwich 1975 p 175). În Vatican se află de asemenea prestigioasele Biblioteca
Vaticanului, Muzeele Vaticanului cu Capela Sixtină, Camerele Rafael şi alte opere importante ale
luiLeonardo Da Vinci, Rafael, Giotto, sau Botticelli.

Muzee şi galerii
Lista celor mai importante muzee şi galerii din Roma include : Muzeul Naţional din Roma, Muzeul
Civilizaţiei Romane, Muzeul Naţional Etrusc Villa Giulia, Muzeele Capitoline, Galeria Borghese,
Muzeul Castelului Sant'Angelo, şi Galeria Naţională de Artă Modernă.

Ville şi grădini
Centrul Romei este înconjurat de nişte spaţii verzi mari şi vechi ville romane opulente, care sunt
rămăşiţele villelor care înconjurau oraşul papal. Majoritatea au fost distruse de speculaţiile imobiliare
de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Cele mai importante dintre cele care au supravieţuit sunt :

 Villa Borghese, cu o grădină mare cu panoramă, în stilul naturalist englez al secolului al XIX-
lea, conţinând un număr de clădiri, muzee (vezi Galeria Borghese) şi atracţii;
 Villa Ada, cel mai mare parc public cu privelişte din Roma;
 Villa Doria Pamphili, al doilea ca mărime, cu o suprafaţă de 1,8 km²;
 Villa Torlonia, un exemplu splendid de conac de tip Art Nouveau, care a fost reşedinţa romană
a lui Benito Mussolini;
 Villa Albani, comandată de Alessandro Cardinal Albani pentru a găzdui colecţia sa de
antichităţi şi sculptură romană

You might also like