CARTEA NTI

1.Se pregtete executarea prin spnzurare a sublocotenentului ceh Svoboda, din armata austro-ungar, pe
frontul rusesc al primului rzboi mondial, pentru tentativ de trecere la inamic. Sentimentul soldailor fa
de situaia lor l indic reacia caporalului care i comand pe cei nsrcinai cu pregtirea gropii i a
instrumentului de supliciu final: Ce via mai e i asta ncotro te uii, numai moarte i morminte i
mori, murmur acesta pentru sine, dup ce scuipase cuprins de scrb. n opoziie cu el, locotenentul
Apostol Bologa, proaspt sosit la faa locului, aferat Examin groapa mormind ceva, nemulumit, i pe
urm ridicnd ochii apuc cu amndou minile funia ce-i atrna deasupra capului, parc ar fi vrut s-o
ncerce dac-i destul de solid..
De fa este i un cpitan, ajuns cu puin timp naintea locotenentului, care se prezint celui din urm
drept Otto Klapka, ceh, atunci venit de pe frontul italian i ofier n rezerv mobilizat, de meserie avocat,
cu specificaia c fusese mutat n regimentul de artilerie cincizeci, al locotenentului. Noului su coleg,
Apostol Bologa i prezint, cu indignare, fapta condamnatului, drept rspuns la ntrebarea celui dinti:
Un sublocotenent ceh, Svoboda mai mare ruinea pentru corpul ofieresc A fost prins tocmai cnd
era s treac la duman, narmat cu hri i planuri. Ruinos i revolttor!.
Dup sosirea convoiului cu condamnatul, Apostol l aude pe acesta spunndu-i preotului c vrea s moar
mai repede, apoi constat cum n vreme ce pretorul niruia crimele i hrtia i tremura ntre degete,
obrajii sublocotenentului de sub treang se umplur de via, iar n ochii lui rotunzi se aprinse o
strlucire mndr, nvpiat, care parc ptrundea pn n lumea cealalt. Pe Bologa, la nceput,
privirea aceasta l nfrico i l ntrt. Mai pe urm ns simi limpede c flacra din ochii
condamnatului i se prelingea n inim ca o imputare dureroas....
ntors la locul unde este ncartiruit, dup execuie, Apostol Bologa ncearc s i domoleasc
remucrile:Totui, pe cnd asculta n suflet dovezile linititoare, n tavanul cu grinzi negre, se ivir,
nti ca nite sclipiri fr rost, apoi tot mai lmurit, ochii omului de sub treang, cu privirea mndr,
tulburtoare, ca o chemare, n al crei foc straniu valurile de argumente se topeau neputincioase..
2.Doina cntat de Petre, ordonana sa, i reamintete locotenentului copilria petrecut n Parva, comun
de lng Nsud, i de tatl su, avocat, despre care naratorul arat c Dei scump la vorb i venic
serios, avea un glas ptrunztor de fierbinte, dovedind o inim blnd i un suflet ncordat de via
luntric. A fost feciorul cel mare al unui preot srac din ara Moilor, n a crui familie rmsese, ca un
trofeu, amintirea strmoului Grigore, frunta n rscoala lui Horea i tras pe roat, la Alba Iulia, dup
potolirea ranilor..
Apostol s-a nscut pe cnd tatl su era n nchisoare, drept cel mai tnr condamnat n procesul
Memorandum-ului, pentru ca la ntoarcere acas copilul s l simt ca pe un strin cu principii de via
severe, n opoziie cu cldura unei mame care Lipsit de iubire [...] i-a gsit n copil o int de via.,
educndu-l n credina fierbinte n Dumnezeu. Drept urmare, la vrsta de ase ani, n timpul unei
rugciuni n biseric, Apostol a avut viziunea divinitii, ca o lumin de aur, orbitoare, nfricotoare i
n acelai timp mngietoare ca o srutare de mam....
Moartea tatlui, nainte de ncheierea liceului, urmat la Nsud, l fcuse s-i piard credina (a simit
cum i se drm n suflet, cu zgomot ngrozitor, o cldire veche), relateaz n continuarea naratorul ceea
ce-i va fi reamintit eroul su. Un alt eveniment important al vieii lui s-a desfurat la Budapesta unde, ca
student n filosofie, sub influena unui profesor al su, tnrul devenise adeptul teoriei supremaiei
colectivitii, a statului, n raport cu individul, dar sosit n vacan la Parva, unde statul era privit ca un
vrjma, i se clatin convingerile.
Tot n Parva, Bologa s-a logodit cu fiica unui avocat local, Doma, ca urmare a faptului c tatl fetei a
favorizat apropierea dintre cei doi. i pentru c izbucnise rzboiul iar Marta vdete admiraie pentru
faptele de arme, Apostol se nroleaz ca voluntar, n ciuda opoziiei alor si (S te bai tu pentru ungurii
care ne bat pe noi? Dar cnd ai o patrie ca a noastr nu eti deloc obligat s te mbulzeti la datorie, ba
dimpotriv!, se indignase viitorul socru).
3.Dintr-o scrisoare a mamei, Apostol afl c btrnul protopop Groza, cel care o cununase, a fost nchis,
n ciuda faptului c avea optzeci de ani, prt fiind autoritilor de ctre notarul Plgieu, deoarece,
scrisese ea, protopopul a predicat de pe amvon precum ca s nu ne lepdm limba strmoeasc i nici

credina n Dumnezeu, ci s le pstrm cu sfinenie.. i tot de la mam are tiri i aprecieri nelinititoare
despre Marta: fata-i bun i are suflet de cear, doar c-i nepriceput n via. Mereu mi spune c i-e
dor de tine, dar iari nu poate sta nici ea prea retras i trebuie s mai glumeasc cu cei ofierai de pe
aici, c aa-s vremurile..
4.n timpul unei discuii la popot prilejuit de execuie, locotenentul evreu Gross condamn statul de pe
poziii anarhiste, susinnd n principiu c nici un fel de stat nu are dreptul s dispun de soarta vreunui
om, cci omul e mai presus de orice. Iar locotenentul Varga, nepot al profesorului din Budapesta pe
care l admirase Apostol i prieten al acestuia din urm, elogiaz statul multinaional austro-ungar,
ridicnd datoria fa de stat deasupra datoriei fa de naiune.
Invitndu-l la el pe Klapka, noul su comandant, Apostol Bologa i arat, pe drum, lumina unui reflector
rusesc, care i obsedeaz pe combatani, afirm locotenentul (Ispitete, mereu ispitete lumina! Parc
toate tunurile din lume n-ar mai fi n stare s-o nbue).
5.Cpitanul Klapka, dup ce face o inspecie bateriei conduse de Bologa, mrturisete locotenentului
laitatea sa, datorat copiilor i soiei, dorinei de a-i revedea familia. Pregtise o tentativ de dezertare la
inamic pe frontul italian, dar a renunat, de team, n ultimul moment, iar de camarazii cu care pregtise
dezertarea s-a lepdat ca de lepr, zice Klapka, dup ce au fost prini ntre linii, cu planuri i hri cu
secrete. n timpul execuiei, ntr-o pdure a spnzurailor, sub treang ochii camarazilor
si Strluceau cumplit ca nite luceferi prevestitori de soare.
Dar pe cel cruia i se confesase Glasul cpitanului, n care blbia numai frica, ncepu s-l indigneze.
Se stpnea, simind ns cum i se infiltra ura n snge, cum i alerga prin toate vinele, ca o otrav..
6.O alt reacie a locotenentului provocat de discuia cu superiorul su a fost profunda nelinite
interioar, pe care i-o mascheaz fa de sine nsui prin pregtirea operaiunii de distrugere a
reflectorului inamic i clocote inima i creierii l usturau. Sttu un minut n picioare, cu ochii dup
Klapka, apoi se prbui pe scaun, n faa hrii, agndu-se de compas ca de o ndejde mntuitoare..
Alinarea, att ct se putea, i vine de la discuia cu Petre (Era om de peste treizeci de ani, nalt, sptos,
cu minile ca nite lopei, cu obrajii osoi i cu ochi nespus de blnzi, n care plpia evlavie i
resemnare.), care i accept linitit, fatalist, destinul (Pedeapsa lui Dumnezeu, don locotenent
aceasta reprezenta pentru el rzboiul i complicaiile sale).
7.Urmeaz nopi linitite, n cursul crora Bologa se bucura simind c primenirea lui sufleteasc,
oricum o rsucea, i nclzea inima, pe cnd vechea concepie, [cea referitoare la supremaia datoriei
fa de stat n raport cu datoria fa de neam, n. n.] pentru care douzeci i apte de luni i-a primejduit
viaa, a fost venic sever, ca o mam vitreg.. O linite iluzorie ns cci, atunci cnd afl, de la Klapka,
drept tire confidenial, c divizia lor urmeaz a fi mutat pe frontul cu Romnia, va avea, drept rspuns,
o puternic reacie de respingere (acolo nu pot merge... Acolo presimt c am s mor... i nu vreau s
mor!), dup care completeaz: -Dect s m duc acolo, mai bine trec la muscali, opti atunci Apostol,
uitndu-se drept n ochii cpitanului..
8.Apostol Bologa se hotrte s se prezinte la raport, generalului de divizie Karg, spre a-i solicita
mutarea pe un alt front dect cel romnesc, bizuindu-se pe faptele de arme i decoraiile primite, idee ce i
se pare salvatoare, realizabil i l linitete, adugndu-i i sperana de a distruge reflectorul rusesc cu
tunurile bateriei sale, drept argument suplimentar n ochii generalului.
Intenia de a distruge reflectorul i reuete, ns cu cteva clipe nainte are triri contradictorii, cci mai
nti simi o ur nprasnic mpotriva luminii care l mbria fr voia lui. Dar cnd vru s rosteasc
dou cuvinte n telefon, ca s corecteze tragerea tunurilor, nu-i mai putu ntoarce privirea.
Dezmierdarea razelor tremurtoare ncepea s i se par dulce ca o srutare de fecioar ndrgostit,
ameindu-l nct nici bubuiturile nu le mai auzea. n netire, ca un copil lacom, ntinse amndou
minile spre lumin, murmurnd cu gtul uscat: Lumina! Lumina!.
9.Chemat de generalul Karg, acesta l felicit clduros pentru distrugerea reflectorului, considerndu-l
erou, i l anun ca va primi cea de-a medalie, medalia de aur pentru vitejie, prilej pentru locotenent de a
solicita generalului rmnerea pe frontul rusesc ori mutarea pe frontul italian. Generalul va fi la nceput
intrigat de cerere (Nu pricep ns de ce n-ai merge cu noi? Divizia mea are o misiune sfnt n
Ardeal!), apoi, dndu-i seama c Apostol Bologa este romn, l acuz, n urma precizrilor acestuia

(m aflu ntr-o imposibilitate moral): Fiecare cuvnt al d-tale ar merita un glonte! Gndurile ce
se ascund n dosul cuvintelor d-tale sunt criminale!.
10.Drept urmare a cuvintelor generalului, locotenentul l informeaz pe Klapka despre intenia de a
dezerta la rui, cu precizarea c Acum o lun, chiar acum trei zile, nici n-a fi ndrznit s m gndesc
la dezertare... M-a fi dispreuit eu nsumi cel dinti... Fiindc pn azi am fost alt om... mi face
impresia, cnd m uit napoi, c-am purtat n mine viaa unui strin..., ceea ce l determin pe cpitan s
se disocieze de el (eu nu vreau s tiu nimic nimic Eu m spl pe mini).
11.Bologa studiaz cu atenie harta, pregtindu-i trecerea la inamic, dar se declaneaz un atac, iar el va
fi rnit de explozia unui obuz, pe cnd se afla n punctul de observaie: n fa, numai la civa pai, se
despic cerul, i un vrtej cumplit smulse acoperiul observatorului. Apostol primi un cuit n piept i o
lovitur n casc. Apuc cu amndou minile teodolitul, ca s nu se rstoarne. Apoi i se pru c se
ridic n sus i deodat se pomeni iar la pmnt, cu o durere crncen n coaps.
CARTEA A DOUA
1.Dup patru luni de spitalizare, pe patul de suferin, Bologa nelege c prin blocarea tentativei de
dezertare datorit atacului rusesc i rnilor, soarta a fcut bine ce a fcut. De ce ar fi dezertat el la rui
cnd tocmai i se oferea prilejul s treac la romni? Pentru muscali ar fi fost un simplu i dispreuit
dezertor, n vreme ce romnii l vor primi ca pe un frate. Dincolo dezertarea ar fi fost o crim
dezonorant, urmat de o captivitate ruinoas: aici va merge ca un adevrat erou cu fruntea sus, i va
putea lupta contra dumanilor adevrai. Se linitete sufletete, nelegnd totodat c prin acel
rzboi Un capriciu al vieii a pus fa n fa milioane de oameni, pe care i-a nsemnat cu moartea n
frunte, silindu-i astfel s descopere n sufletele lor taine nebnuite i s ia hotrri neateptate..
Ajunsese n aceeai camer de spital cu Varga, mai vechiul su prieten, care i reproeaz nstrinarea de
el (te-ai schimbat ngrozitor Odinioar m iubeai, ne nelegeam), motiv pentru locotenentul
romn de a-l asculta cu ochii nlcrimai de regretul schimbrilor sufleteti petrecute.
2.Discuia despre modificarea profilului psihic continu n trenul cu care cei doi se ntorc la regiment,
Apostol gsindu-i i o detaliere suplimentar, asupra contientizrii ei pe care o pusese la ndoial Varga
(-mi dau seama prea bine c m-am schimbat Cum s nu-mi dau seama, cnd schimbarea s-a
svrit n chinuri, ca o nou natere? Dar eu de-abia prin schimbarea aceasta am dobndit
adevratele sentimente fireti), dar fr a preciza natura modificrilor interioare. Asta pn cnd
prietenul su l provoac s se destinuie, fapt pe care Bologa nu ezit s l fac, afirmnd c n concepia
sa nou de via Lege, datorie jurmnt sunt valabile numai pn n clipa cnd i impun o crim fa
de contiina ta! i c nu va ezita s treac de partea alor si. Drept urmare, Varga se va simi jignit n
sentimentele sale naionale i i avertizeaz prietenul c nu va ezita s l captureze, dac va tenta o
dezertare prin sectorul su de front, dar totui l nelege n fundul sufletului.
3.Cum n acelai tren se afla i generalul Karg, acesta l cheam pe Apostol Bologa la el, aflnd de
prezena lui acolo, i l chestioneaz asupra strii sale psihice; fr a ezita, locotenentul mrturisete c,
prin trecerea pe frontul romnesc, n sufletul su s-a prbuit o lume. Spre a-l menaja, generalul
dispune s fie mutat la coloana de muniii (Cci noi suntem umani Noi armata noastr, ntrete
comandantul semnificaia gestului su), post de unde nu intr n contact direct cu frontul, dar Buntatea
generalului, inexplicabil i neateptat, l exaspera pe Bologa..
4.Biroul coloanei de muniii se afl n satul Lunca, cu populaie amestecat, romn i maghiar, n casa
lui Paul Vidor, groparul satului, ungur i om gospodar a crui fiic, Ilona, o rncu de 17 ani, l farmec
pe Apostol; ochii ei ptrund n acea cmru a inimii unde locotenentul pstra dragostea Martei,
ntreag, curat, ferind-o cu ngrijire de orice atingere. ntmplarea l nemulumete ns, considernd
c simpatia fa de fat l poate mpiedica s-i ndeplineasc dorina de a se altura otirii romne, i c,
prin urmare, dac o rncu ar fi n stare s-i zdrniceasc hotrrea, atunci mai bine s se
mpute..
5.Are loc prima ntlnire a lui Apostol Bologa cu camaradul su Klapka, n cursul creia locotenentul
afirm c dorete s acioneze ct mai repede, trecnd la ai si, pentru a nu fi cuprins de ndoieli datorate
influenelor exterioare, cci Numai cnd e singur omul cu sufletul su, numai atunci exist un echilibru
ntre lumea lui cea mic dinluntru i restul universului; ndat ce intervine realitatea de-afar, omul

devine o jucrie neputincioas, fr voin adevrat, mergnd ncotro l mn puteri i hotrri strine
voinei lui.
Cu acelai prilej, lui Apostol Bologa i se cere s fie translator pentru un mic grup de prizonieri romni.
Vznd c e romn, ofierul i reproeaz participarea la rzboi de partea Austro-Ungariei: Dac ai fi
cu adevrat romn, n-ai trage n frai [...] Locul d-tale ar fi dincolo, nu aici, domnule... Dar romni ca
d-ta....
Dup ce a plecat de la postul de comand al cpitanului, Bologa face o vizit printelui Constantin
Boteanu, preotul din Lunca i fostul su coleg de coal, cruia i se confeseaz asupra tulburrii sale
sufleteti (O ur istovitoare mi arde inima. Ursc tot ce-i aici, pe toi oamenii, prieteni, camarazi,
superiori, inferiori, tot, tot, Constantine.) i asupra inteniei de a dezerta la romni, spre marea groaz a
printelui, aflat n primejdie de a fi asociat cu fapta colegului su.
6.Surmenat, Apostol cade la pat, dar convalescena i-o farmec prezena Ilonei (Veselia aprins n ochii
ei, tinereasc, vistoare, i alung gndurile care-i chinuiser toropeala bolnav.), cci fata groparului
preluase, cu de la sine nvoire, de la ordonana Petre, ngrijirea ofierului romn. Drept urmare a strii de
sntate precare, acesta din urm primete un concediu medical de o lun; plecnd la gar pentru a merge
acas, Groparul cu Ilona l nsoir ca pe un musafir drag. Cnd sosi trenul, Apostol ddu mna cu
Vidor i apoi cu fata.Mna ei ardea, iar n ochi i licrea o ntrebare..
7.n Parva natal, Apostol este vizitat, a doua zi dup sosire de Marta, nsoit de un ofier de honvezi,
care i fcea curte i cu care vorbea ungurete. Auzindu-i n faa casei, Apostol avu impresia c a czut
de pe o culme i, dup o discuie sumar cu logodnica sa, trimite tatlui ei o scrisoare prin care anun
ruperea logodnei, mpreun cu inelul de logodn. n timpul ct a luat decizia i reveniser n minte cuvinte
ale tatlui su (S-i faci datoria totdeauna i nu uita niciodat c eti romn!) precum i faptul c s-a
nrolat ca voluntar pentru a-i impresiona iubita de atunci.
8.Comunic apoi tatlui fetei, sosit n casa familiei Bologa pentru explicaii, motivul gestului su: nu
mai iubesc pe domnioara Marta!. Cu toate protestele sale, n realitate i Doma observase i
condamnase n sinea sa uurinele Martei, dar niciodat n-a avut puterea s le reprime.. Pentru a-i
salva reputaia, Marta susine n faa tatlui ei c ruptura se datoreaz faptului c a vorbit ungurete cu
ofierul de honvezi ce o nsoea, iar avocatul rspndete aceast variant n Parva, oamenii ajungnd
astfel s o comptimeasc pe logodnica prsit, din moment ce a vorbi o limb strin atunci cnd cel de
fa nu o nelege pe a ta reprezint un gest de politee i nu o culp.
9.Ceva mai linitit sufletete i mai obiectiv, a doua zi dup discuia cu avocatul Doma, Bologa i ddu
seama c toat ziua gndurile lui cele mai tainice au alergat mereu departe, ca i cum acolo ar fi cutat
sprijin. Oare, dac n-ar fi fost Ilona n inima lui, s-ar mai fi grbit s napoieze Martei inelul de
logodn? Nu s-a revoltat c Marta a venit nsoit de un brbat strin, ci fiindc a venit cu un ungur i a
vorbit ungurete. Atunci nu din gelozie n-o mai iubete, ci numai pentru c i-e drag cealalt, iar revolta
lui mpotriva ungurului i a limbii ungureti a fost o comedie..
Dar lucrurile nu se vor opri aici, deoarece notarul Alexandru Plgieu, prieten mai vechi, devenit ntre
timp mna dreapt a solgbirului (pretorului) ungur, l acuz de rspndirea unei atitudini
demoralizante prin condamnarea Martei pentru c a vorbit ungurete. Gestul fostului prieten se soldeaz
pentru acesta cu primirea unei cumplite lovituri de pumn.
10.n urma incidentului, Apostol mai are o revelaie: Acum i d seama c iubirea adevrat, adnc,
mntuitoare n-a cunoscut-o, ci numai ura, subt diverse forme I s-a prut c-i sunt dragi toi cei de un
neam cu dnsul i, ndat ce n-a gsit n inimile lor ura lui, dragostea s-a mprtiat ca pulberea n
adierea vntului. l salveaz ns din marasmul sufletesc regsirea credinei n Dumnezeu i
simea sufletul legat prin mii de firioare cu nemrginirea, palpitnd fermecat n ritmul imensei taine
unice ca ntr-o mare de lumin. Apoi o fericire fierbinte i umplu fiina ntreag mai puternic dect
bucuria vieii i mai dureroas dect suferina morii..
11.Cu acea credin n suflet, Bologa i cere iertare, la cazin, lui Alexandru Plgieu, apoi, acas la
ea, Martei (i srut mna, o privi n adncul ochilor i o rug s-l ierte cu atta patim c fata se
zpci, zmbi ruinat, apoi izbucni n lacrimi murmurnd c numai ea a fost vinovat), dup care

pleac napoi pe front, nu nainte de a spune mamei c se simte nsoit de Dumnezeu i de convingerea c
pretutindeni se afl oameni dornici de iubire.
CARTEA A TREIA
1.La napoiere Pe peron, n acelai loc unde rmsese, ca i cum vreme de patru sptmni nici nu s-ar
fi clintit de acolo, sttea Ilona, scormonind cu priviri din ce n ce mai ngrijorate prin toate vagoanele, pe
rnd, nct faa ei, n ncordarea ateptrii, prea mai aspr i mai slbit. Apoi deodat, zrind pe
Bologa, i se aprinse n ochi o flacr slbatec i buzele i ncremenir ntr-un surs speriat..
Revznd-o, pe Apostolinima l durea de bucurie.. n cas o privea i se vedea n ochii ei ca ntr-o
oglind. Ridic braul puin, parc-ar fi dorit s-i strng mna i deodat i cuprinse mijlocul. Fata se
ls moale n mbriarea lui, cu o rmi de protestare supus., apoi mpreunndu-se, buzele lor
fierbini se crmpoir cu o patim furioas, cteva clipe..
2.Frmntat de aceeai dorin a trecerii la inamicul armatei austro-ungare, armata romn, Apostol
Bologa cerceteaz cu atenie detalii de pe hart cutnd un loc convenabil i apoi se ntreab asupra
relaiei dintre dragostea pentru Ilona i credin, deoarece i ddea seama vag c ntre Dumnezeu i
iubirea lui e o prpastie, i nu era n stare s neleag ce rost are prpastia aceasta. Dac Dumnezeu e
iubire, de ce Ilona nu se cuprinde ntr-nsul?.
3.ntr-o discuie cu Gross, Apostol Bologa vorbete despre credina sa n Dumnezeul iubirii, pe cnd
Gross, anarhist fiind, propovduiete ura, n numele socialismului (meritul cel mare al socialismului st
tocmai n ndrzneala de a propovdui pe fa ura, de-a mpri oamenii n dou tabere, care s se
urasc n veci!). Pentru Gross, credina lui Bologa nu reprezint dect o form de a-i marca, n numele
iubirii de oameni, refuzul de a lupta mpotriva armatei romne, i ovinismul.
ntlnindu-l pe Varga, Bologa este avertizat, aparent n glum, asupra tentativei de evadare (Am s te
mai atept, Bologa! Fii sigur, am s te atept), cu referire la o ameninare anterioar dac l va
surprinde, nu va ezita s l rein.
4.Dup acea mbriare ptima din ziua ntoarcerii sale, Ilona l evitase, pn cnd aceasta l ateapt n
cancelaria companiei comandate de Bologa, din casa ei, unde fr sfial, aproape sfidtor i spune c
nu a suprat-o gestul, dar i este ruine. i n noaptea de dinaintea nvierii, chemat de Apostol, Ilona
merge n camera lui, dup slujb, pentru a-i deveni femeie ( De-acum nu-mi pas chiar s m
omoare!, sunt cuvintele cedrii ei).
5.A doua zi dimineaa n faa ei rdea bucuria ntreag, netulburat de gnduri i nepstoare de lume,
triumftoare i ispititoare. Uitndu-se lung n ochii ei, Bologa i vzu inima, toat, cald, simpl,
slbatec i n cldura aceasta i se topi ngrijorarea ncetul cu ncetul. nelese c Ilona preuiete mai
mult dect toate tainele lumii, i o clip sau poate mai puin, i se pru c tot universul se preface deodat
n neant, lsndu-l pe el cu ea n faa lui Dumnezeu.... Brbatul merge apoi, linitit, la preotul
Constantin Boteanu, spre a i se confesa despre lupta sa pentru credin (Am simit totdeauna c am
nevoie de Dumnezeu i Dumnezeu m-a chinuit ngrozitor! Am avut clipe cnd l-am simit n inima mea
i nu l-am putut pstra acolo!) i a-l ntreba dac iubirea pentru o femeie se include n iubirea pentru
Dumnezeu, iar rspunsul preotului va fi afirmativ (Iubirea e una i nedesprit, ntocmai ca credina!).
6.Cuprins de aceeai stare de linite, ntrit i prin conversaia cu printele, Apostol o cere de soie tatlui
ei pe Ilona; la nceput groparul este circumspect, datorit deosebirii de condiie social dintre cei doi, dar
privindu-l n ochi pe locotenent, intuindu-i sinceritatea sentimentelor, accept, pe cnd fata, ntrebat de
tat, rspunse printr-o privire fierbinte, izvort din plns i mpodobit cu un surs de fericire..
Cu prilejul slujbei de logodn, svrit de ctre printele Boteanu, se discut despre trei rani, doi
romni i unul maghiar, surprini pe linia frontului cu treburi gospodreti, dar acuzai de spionaj, ceea ce
se va solda probabil cu o sentin de condamnare la moarte, precizase Vidor, nduioat de cele petrecute.
La slujba de nviere inut de Boteanu, alturi de Ilona i Apostol particip sergentul ungur al companiei;
n cntecul de Pate, glasurile flfiau ca nite stegulee de pace i se ridicau n vzduhul limpede i se
nlau tot mai sus, la tronul mngierilor cereti..
7.Lund masa cu Ilona i cu tatl ei, Apostol afl de la acesta despre executarea ranilor acuzai de
spionaj: Nici nu le-au ridicat spnzurtori, povesti groparul, plngnd ca o bab. I-au agat, ca pe
nite cini, pe cte o crac de copac Am vrut s le facem groap, cum se cuvine cretinilor, dar nu i-au

cobort din treang Zice c-i porunca s atrne acolo trei zile i trei nopi, s-i vaz toat lumea i s
se nvee minte! Doamne, Doamne, iart-ne! Pn ce le-au pus laul de gt, s-au jurat bieii oameni c-s
nevinovai Parc a vrut cineva s-i asculte? Ordin i iar ordin!. Dup amiaz va afla de la acelai
printe zdrobit de mil c mai fuseser spnzurai, pe lng cei trei, ali patru oameni, din aceeai pricin.
Cpitanul Otto Klapka l viziteaz acas pe Bologa i este surprins aflnd noutatea matrimonial (Ceea
ce nu pricep n logodna aceasta sunt motivele care te-au ndemnat s-i legi viitorul de o feti, nostim,
negreit, dar necivilizat), dar primete n replic o apologie a primitivitii: Sufletul e acelai la
ranc i la contes, rspunse Bologa cu mai mult nsufleire. Cel puin n privina cuprinsului...
Numai forma a schimbat-o civilizaia. i eti sigur c schimbarea s-a fcut ntru fericirea omului? Nu,
nu, eu cred c civilizaia a falsificat pe om i l-a nrit; omul primitiv e bun i drept i credincios, de
aceea e mult mai fericit dect omul civilizat. Imensei majoriti a oamenilor civilizaia nu i-a druit pn
azi dect rzboiul.
8.Lui Apostol Bologa I se prea c viaa lui ncepe undeva, departe, dar de-abia de la Ilona i se
lumineaz, ca o odi plin de soare i de bucurie., dar este chemat de urgen la generalul Karg i dus
cu maina mesagerului. Pe drum vede stenii spnzurai n ochii lui cei apte se multiplicau nencetat,
iar branitea se transforma treptat ntr-o pdure fr margini, spintecat de un drum fr sfrit i n
fiecare copac al pdurii nemrginite, de-a lungul oselei nesfrite, i se prea c atrn ali oameni,
mereu alii, toi cu ochii dup el, cerndu-i socoteal, cu o privire ce i-o reamintete pe a cehului
Svoboda, la a crui execuie asistase cuprins de srg.
9.Ajuns n Fget, la sediul comandamentului de divizie, locotenentul afl de la aghiotantul generalului c
urmeaz a fi numit judector al Curii Mariale, pe locul vacant datorit mbolnvirii unui ofier; vor fi
judecai doisprezece romni, dup cum i spune primarul, n casa cruia se instalase comenduirea.
Generalul l-a convocat pentru c dorise s l avertizeze despre datoria sacr a oricrui soldat
contiincios i disciplinat de a-i condamna pe criminalii dinuntru, cei care se mpotriveau rzboiului.
10.n urma numirii sale ca judector, la ntoarcere nspre Lunca, pentru Apostol Drumul mijea ca o
chemare struitoare. Nici un gnd nu-i lumina n minte, inima ns i poruncea ntruna: nainte!
nainte! ca un comandant care nu ngduie nici o ovire.. Acas Ilona l privea cu nite ochi speriai,
simind c mprejurul lor pndete o primejdie crncen. i se ofer, intuindu-i dorinele, s l nsoeasc
spre a-i arta un drum sigur, dar Apostol o refuz i ia cu sine, ntr-un gest mecanic, harta sectorului su
de front.
11.Pe drumul ctre liniile romneti, locotenentul simte c vechiul su amic, Varga, l ateapt mereu, cu
toate acestea nimerete pe crarea btut de patrule, unde va da piept n piept cu ofierul maghiar, care l
aresteaz, vorbindu-i sec, rece.
CARTEA A PATRA
1.La ntoarcere, n stare de arest, Apostol Simea o uurare ciudat, ntocmai ca dup o primejdie mare
trecut cu bine. i repeta n gnd, obsesiv, cuvintele n sfrit n sfrit. Dup ntocmirea
raportului de predare a dezertorului, Varga l va certa pe un ton plin de regret, totui (Vezi, Bologa?... i
aduci aminte cnd te-am prevenit n tren i pe urm i... Ru mi pare c... Eu mi-am fcut datoria,
numai datoria, precum trebuie s i-o fac orice om pe lume, oriunde i n orice mprejurare...).
2.n drumul su ctre cartierul diviziei, locotenentul prizonier se va ntlni cu Klapka, care l privea cu
atta groaz nct i drdiau i braele i picioarele., dar dup ce i revine se ofer s l apere la
proces, avocat fiind. Apoi Bologa trece pe lng ranii spnzurai, pe care i mai vzuse, i consider c
spectacolul estefoarte interesant.
3.Pretorului care l cerceteaz, Apostol i spune, drept justificare a tentativei de dezertare, pe care o
recunoate imediat, c e mai ngrozitor s judeci pe alii dect a fi judecat, referindu-se la numirea sa
n Curtea Marial, pentru judecarea ranilor acuzai de spionaj, ns nu va fi neles, cci A mpri
dreptate sau a pedepsi pe cei vinovai nu-i o crim, ci o datorie pentru orice om., afirmase pretorul cu
suficien.
4.Apostol consider c a greit nrolndu-se, c s-a nelat cu vorbe lipsite de coninut, dar Atunci i
apru n suflet Ilona i ndat simi o cldur binefctoare, ca i cum chipul ei i-ar fi umplut inima de o
iubire vie, ca o lumin uria, n care se cuprindeau toi oamenii i toat lumea.. Ilona vine s l

ncurajeze Pe obraji avea urme proaspete de lacrimi, iar n ochi i pe buze un zmbet de mbrbtare,
umil, sfios, subt care ncerca s-i ascund o groaz cumplit....
5.La ntlnirea cu cpitanul Otto Klapka de dinaintea procesului, aprtorul su, acesta i cere s renege
prima depoziie, cea n care i recunoscuse tentativa de a dezerta, ns Bologa respinge ideea n numele
iubirii universale: Nu mai vreau nimic. Iubirea mi ajunge, cci iubirea mbrieaz deopotriv pe
oameni i pe Dumnezeu, via i moartea. Iubirea cea mare e aici, n odaia aceasta O respir n fiecare
clip E n mine i n afar de mine, n tot cuprinsul infinitului.
6.n timpul procesului, ce are loc la trei ore dup discuia celor doi, Apostol triete un moment de panic
(o fric lent, ca o caracati dezgusttoare.) i nu reuete dect s cear ca totul s se desfoare mai
repede i s exclame Omori-m! Omori-m!, spre indignarea judectorilor si.
7.Ateptnd sentina n camera unde se afla deinut, la gndul morii pe Apostol l mbri groaza, din
ce n ce mai strns i mai slbatec, nghendu-i sngele..
8.nainte de a porni la locul supliciului final, Preotul Boteanu, chemat s l asiste, i spune lui Bologa c
acesta ndeplinise porunca dat lor de tatl lui (Niciodat s nu uitai c suntei romni!), pe cnd erau
copii, completnd, pentru ncurajare, prin Plcut este Domnului-Dumnezeului nostru acela care se
jertfete de bunvoie pentru neamul prinilor si i pentru credina lor n vecii vecilor!.
Este condus de o mulime de soldai cu fclii n mini i peste toat adunarea se aude, sfietor, plnsul
Ilonei, ca un bocet dup mort. nainte de a fi spnzurat, Groparul l srut pe obraji, apsat cu buzele i
mustile ude., iar Klapka izbucnete ntr-un plns gros, desperat, nestpnit.
Apostol i pune singur treangul apoi, dup nlturarea scaunului, privirile i zburau, nerbdtoare,
spre strlucirea cereasc a luceafrului ce vestea rsritul
Padurea Spanzuratilor
de Liviu Rebreanu (autor canonic)
roman obiectiv modern
roman obiectiv de analiza psihologica
Liviu Rebreanu (1885-1944) este creatorul romanului romanesc modern, deoarece scrie primul roman
realist obiectiv din literatura romana, "Ion" si primul roman obiectiv de analiza psihologica din proza
romaneasca, "Padurea spanzuratilor".
Nuvelele care preced romanul "Padurea spanzuratilor" sunt "Catastrofa", "Itic strul dezertor" si "Hora
mortii", pe baza carora Liviu Rebreanu creeaza primul roman de analiza psihologica, obiectiv si realist
din literatura romana.
Tema romanului o constituie evocarea realista si obiectiva a primului razboi mondial, in care accentul
cade pe conditia tragica a intelectualului ardelean care este silit sa lupte sub steag strain impotriva
propriului neam; "Padurea spanzuratilor" este "monografia incertitudinii chinuitoare" (G. Caiinescu).
Rebreanu este in acest roman "un analist al starilor de constiinta, al invaimaselilor de ganduri, al
obsesiilor tiranice". (Tudor Vianu)
Geneza. Romanul este inspirat dintr-o tragedie personala, fratele scriitorului, Emil, ofiter in armata
austro-ungara, fusese condamnat si spanzurat pentru ca incercase sa treaca linia frontului la romani si o
intamplare conjuncturala si anume aceea ca Rebreanu vazuse o fotografie care-l cutremurase, imaginea
reprezentand o padure de ai carei copaci atarnau spanzurati cehi. Prozatorul marturiseste insa ca tragedia
fratelui sau a fost numai un pretext literar, deoarece Apostol Bologa nu are nimic din acesta, "cel mult
poate cateva trasaturi exterioare si unele momente de exaltare [...], in Apostol Bologa am vrut sa
sintetizeze prototipul propriei mele generatii, sovairile lui sunt sovairile noastre, ale tuturor."
Problematica, structura si compozitia romanului
Structural, romanul este alcatuit din patru parti, fiecare avand cate 11 capitole, cu exceptia ultimei, care
are doar 8 capitole, fapt ce a fost interpretat de critica literara prin aceea ca viata tanarului Bologa s-a
sfarsit prea curand si intr-un mod nefiresc. Romanul are doua planuri distincte, care evolueaza paralel, dar
se interconditioneaza, unul al tragediei razboiului, altul al dramei psihologice a personajului principal.

Ca si in romanul "Ion", constructia este circulara si simetrica, romanul "Padurea spanzuratilor" incepe si
se termina cu imaginea spanzuratorii si cu privirea luminoasa, incarcata de iubire a condamnatului.
Compozitional, romanul ilustreaza cateva simboluri sugestive pentru ideatica romanului, care se
constituie in adevarate obsesii cu rol de accente psihologice pe parcursul intregului roman: imaginea
spanzuratorii (de 20 de ori), cuvantul "datorie" (de 9 ori), iar lumina din ochii condamnatului devine
laitmotiv. Atmosfera dezolantd a peisajului de toamna mohorata, cu cer rece, in care campia este neagra,
arborii sunt desfrunziti, iar ploaia, vantul, intunericul, cimitirul, precum si sarma ghimpata constituie
manifestari ale naturii aflate in concordanta cu starile sufletesti ale personajelor (elemente ale
naturalismului).
Constructia subiectului
Liviu Rebreanu este prin excelenta un narator omniscient, care povesteste intamplarile, evenimentele la
persoana a III-a. Modalitatea narativa se remarca, asadar, prin absenta marcilor formale ale naratorului, de
unde reiese obiectivitatea acestuia fata de evenimente si personaje. Perspectiva temporala este
cronologica, bazata pe relatarea evenimentelor in ordinea derularii lor, iar cea spatiala reflecta un spatiu
real, targusorul Parva, frontul, spitalul etc. si unul imaginar inchis, al framantarilor si zbuciumului din
constiinta personajului.
Incipitul il constituie descrierea atmosferei cenusii de toamna mohorata, in timpul primului razboi
mondial, in care imaginea spanzuratorii stapaneste intreg spatiul vizual si spiritual: "Sub cerul cenusiu de
toamna ca un clopot urias, de sticla aburita, spanzuratoarea noua si sfidatoare [...] intindea bratul cu
streangul spre campia neagra..."
Locotenentul Apostol Bologa, protagonistul romanului, ca membru al Curtii Martiale, facuse parte din
completul de judecata care a condamnat la moarte prin spanzurare pe sublocotenentul ceh Svoboda
("libertate"- in lb.slava), pentru ca incercase sa treaca frontul la inamic. Convins ca si-a facut datoria fata
de stat, Bologa supravegheaza cu severitate pregatirea executiei, iar condamnarea i se pare un act de
dreapta justitie. Momentul crucial care va avea puternice influente in constiinta eroului si care va declansa
conflictul psihologic al personajului este privirea luminoasa si "dispretuitoare de moarte" din ochii lui
Svoboda, stare pe care autorul o realizeaza prin introspectie si analiza psihologica: "simti limpede ca
flacara din ochii condamnatului i se prelingea in inima ca o imputare dureroasa." Este o prima manifestare
a crizei de constiinta, care, treptat, va domina mintea si sufletul lui Apostol.
Rebreanu face o retrospectie a vietii lui Bologa, prin flash-back, motivand devenirea personajului din
copilarie si pana la inrolarea sa in armata. Apostol isi petrecuse primii ani de viata in targusorul Parva, de
pe valea Somesului. Tatal sau, Iosif Bologa, fusese "cel mai tanar condamnat in procesul Memorandului",
iar mama sa - in absenta tatalui arestat - il creste pe Apostol intr-o supunere totala fata de dogmele
religioase, asa ca, la varsta de sase ani, copilul are viziunea lui Dumnezeu "ca o lumina de aur orbitoare".
Iesit din inchisoare, Iosif Bologa se implica in educatia fiului sau, propunandu-si sa faca din el "un om si
un caracter". Echilibrul baiatului se clatina puternic atunci cand este anuntat ca tatal sau a murit de inima,
senzatia dureroasa fiind perceputa prin autointrospectie, simtind "cum i se darama in suflet, cu zgomot
ingrozitor,
O cladire veche, cu temelii ca radacinile stejarului." Atunci l-a cuprins o teama ingrozitoare: "Am pierdut
pe Dumnezeu", monologul interior declansand o puternica "dorinta de-a cunoaste" raspunsuri precise si
lamuritoare la toate intrebarile tulburatoare, asa ca se inscrie la Facultatea de Filozofie din Budapesta.
Venit acasa in vacanta, o cunoaste pe Marta, fiica avocatului Domsa, se logodeste cu ea, apoi se inroleaza
voluntar in armata, pentru a-i arata acesteia ca este viteaz si curajos, fiind convins ca "razboiul este
adevaratul izvor de viata [...], adevaratul generator de energii".
Ca ofiter in armata austro-ungara, Bologa are constiinta datoriei fata de stat si se comporta exemplar,
obtinand decoratii pe frontul din Galitia si Italia, fiind apoi numit membru in completul de judecata al
Tribunalului Militar. Criza de constiinta a personajului este generata de cuvintele tatalui sau: "Sa nazuiesti
mereu a dobandi stima oamenilor, si mai ales pe a ta insuti. De aceea sufletul tau sa fie totdeauna la fel cu
gandui, gandui cu vorba si vorba cu fapta, caci numai astfel vei obtine un echilibru statornic intre lumea
ta si lumea din afara! Ca barbat sa-ti faci datoria si sa nu uiti niciodata ca esti roman!". Avand puternic
inradacinata in constiinta ideea echilibrului intre lumea exterioara si cea interioara, Bologa se simte

zdruncinat de imaginea spanzuratorii si de privirea condamnatului Svoboda care exprima dispret fata de
moarte si care era "infrumusetata de o dragoste uriasa".
De acum, intreaga sa fiinfa este dominata de aspiratia spre libertate si constiinta apartenentei etnice. Cand
afla ca regimentul sau urmeaza sa treaca pe frontui din Ardeal, incearca sa obtina aprobarea de a nu
participa la aceste lupte ce se vor purta impotriva neamului romanesc. Dialogul cu Klapka, un capitan
ceh, dezvaluie pentru prima oara dorinta lui Bologa de a dezerta, daca generalul Karg nu ii va accepta
cererea de a-l muta pe alt front decat cel romanesc. De aceea el se straduieste sa se distinga prin fapte de
vitejie si eroism, reusind sa distruga reflectorul rusesc, dar generalul Karg iI refuza categoric. Analizandusi criza de constiinta, Bologa ii marturiseste generalului starea sa morala conflictuala, fapt ce starneste
mania superiorului, care considera ca ar merita "glonte, nu medalie!". In noaptea aceea Bologa incearca sa
dezerteze "la muscali", dar este ranit in lupta, spitalizat, dupa care se intoarce la Parva, unde petrece
perioada de convalescent si rupe logodna cu Marta. De remarcat este aici elipsa narativa, adica trecerea
sub tacere a secventei desfacerii logodnei, naratorul sugerand numai ca aceasta s-a efectuat.
Revenit pe front, Bologa lucreaza un timp in biroul coloanei de munitii, fiind gazduit de groparul Vidor,
de a carui fiica, Ilona, se indragosteste si cu care se si logodeste.
Cateva simboluri devenite obsesii, care sunt marci ale analizei psihologice, il tiranizeaza si ii macina
constiinta: lumina din ochii lui Svoboda suprapusa peste lumina reflectorului rusesc, datoria de ofiter al
statului austro-ungar si apartenenta la neamul romanesc, indreptandu-l cu repeziciune spre implinirea
destinului tragic.
Ca membru al Curtii Martiale este pus in situatia de a condamna la moarte 12 romani acuzati de pactizare
cu inamicul si, pentru a preintampina o noua greseaia, ia pentru a doua oara hotararea de a dezerta, desi
era urmarit cu tenacitate de locotenentul Varga, care-i banuia intentia.
Apostol Bologa dezerteaza chiar prin locul pazit de cel mai vigilent dusman al sau, locotenentul ungur
Varga, care iI prinde si iI preda Tribunalului Militar, consemnand in raport si faptul ca dezertorul avusese
asupra sa "harta cu pozitiile" frontului. Bologa refuza cu incapatanare sa fie aparat de capitanul Klapka si
este condamnat la moarte prin spanzurare. Odata hotarata sentinta, Apostol Bologa isi simte sufletul
impacat cu el si cu lumea din afara, inima ii este inundata de "iubirea care imbratiseaza deopotriva pe
oameni si pe Dumnezeu, viata si moartea [...] e in mine si in afara de mine". Moare ca un erou al
romanilor, intruchipand puterea de sacrificiu pentru cauza nobila a neamului sau, pentru libertate si iubire
de adevar, "cu ochii insetati de lumina rasaritului", cu privirile indreptate "spre straiucirea cereasca", in
timp ce glasul preotului ii strabate inaitarea "Apostol! Apostol!".
Principalele modalitatile de analiza psihologica utilizate de Liviu Rebreanu sunt obiectivate prin
detasarea naratorului si constituie tehnici specifice creatiilor literare psihologice, pe care el le imbina, cu
maiestrie si talent: monologul interior, dialogul, introspectia constiintei si a sufletului, retrospectia,
autoanaliza si autointrospectia, precum si repetarea obsesiva a unor cuvinte cu valoare de simbol.
Stilul lui Liviu Rebreanu confirma si in acest roman obiectivarea realista a temei, concizia si precizia
termenilor literari, anticalofilia: "Nu frumosul, o nascocire omeneasca, intereseaza in arts, ci pulsatia
vietii. Cand ai reusit sa-nchizi in cuvinte cateva clipe de viata adevarata, ai realizat o opera mai pretioasa
decat toate frazele frumoase din lume". (Liviu Rebreanu)
Apostol Bologa - expresia unei crize morale si psihologice
Apostol Bologa este personajul principal al romanului "Padurea spanzuratilor", primul erou din literatura
romana .intruchipat de intelectualui ce traieste o drama de constiinta, un tragic conflict interior declansat
de sentimentul datoriei de cetatean fata de legile statului austro-ungar si apartenenta la etnia romaneasca.
Liviu Rebreanu analizeaza personajul din punct de vedere psihologic cu obiectivitate si, pentru prima oara
in proza romaneasca, aduce in prim plan o criza de constiinta a unui intelectual ce aspira la o existenta
bazata pe principii morale solide, clare si intransigente.
Liviu Rebreanu alcatuieste sondajul psihologic al personajului, utilizand o gama variata de modalitati si
procedee de caracterizare: monologul interior al eroului si autoanaliza ("Am pierdut pe Dumnezeu, ii
fulgera prin minte"), cuvintele personajului ce se constituie in marturisiri ale propriilor conceptii ("Lege,
datorie, juramant ...sunt valabile numai pana in clipa cand iti impun o crima fata de constiinta ta, nici o
datorie din lume n-are dreptul sa calce in picioare sufletul omului"), caracterizarea facuta direct de catre

narator ("Apostol Bologa se facu rosu de luare-aminte si privirea i se lipise pe fata condamnatului. Isi
auzea bataile inimii ca niste ciocane."), introspectia invalmaselilor de ganduri si obsesii ce nasc situatii
dramatice, prin repetarea unor cuvinte cu valoare de simbol (datoria, lumina din privirea condamnatului,
legea, iubirea), precum si armonizarea naturii mohorate, reci, sumbre cu zbuciumul dramatic din
constiinta personajului.
Indirect, prin retrospectie si flash-back sunt relevate elemente biografice, care motiveaza evolutia
personajului. Apostol Bologa este fiul aprigului avocat Iosif Bologa, ce fusese doi ani intemnitat - ca
semnatar al Memorandumului - si al Mariei, care avea pentru copilul ei "o dragoste idolatra" si al carui
suflet era "plin de credinta in Dumnezeu". Venit din inchisoare, tatal vrea sa faca din fiul lui "un om si un
caracter" si il povatuieste ca, pentru a dobandi stima oamenilor, dar mai ales pe a lui insusi, trebuie sa
stabileasca un echilibru intre constiinta sa si lumea din afara, avand grija ca sufletul sa fie tot una cu
gandul, gandul cu vorba si vorba cu fapta, iar "ca barbat sa-ti faci datoria si sa nu uiti niciodata ca esti
roman!" Avand aceasta structura educationaia, copilul evolueaza cu o baza de principii ce pareau solide,
primul dezechilibru interior producatidu-se la moartea tatalui sau, cand are sentimentul ca "Am pierdut pe
Dumnezeu".
Bologa se inroleaza in armata austro-ungara dintr-un orgoliu juvenil, avand opinia ca "numai razboiul e
adevaratul generator de energii", fiind singura modalitate de selectie a valorilor umane: "razboiul este [...]
cel mai eficace element de selectiune. Numai in fata mortii pricepe omul pretul vietii si numai primejdia ii
oteleste sufletul".
Statul, datoria si razboiul, repetate obsesiv, sunt cuvinte cu valoare de simbol pentru conceptia eroului si
principalele lui coordonate de constiinta. Prima zguduire a conceptiilor sale despre viata, ce pareau atat de
solide, are loc atunci cand este surprins de privirea dispretuitoare de moarte a condamnatului ceh si el nu
intelege lumina din ochii acestuia,
Ca student la Facultatea de Filozofie, isi formase cateva principii asupra vietii, eticii, considerand ca
"omul singur nu e cu nimic mai mult decat un vierme" si ca numai "colectivitatea organizata devine o
forte constructiva". In contactul direct cu lumea eterogena a frontului -cehi, rusi polonezi, unguri, romani,
nemti- toate aceste principii se rastoarna total devenind convins de valoarea unica a omului in univers:
"nimic nu e ma presus de om" sau "omul este centrul universului [...], omul e Dumnezeu!"
Conceptiile despre viata - "Constiinta sa-ti dicteze datoria, nu legile"- precum si despre datoria fata de
stat - "Eu nu afirm ca statu nostru e bun! [...], dar cata vreme exista, trebuie sa ne facem datoria..." se vor
schimba fundamental. Dupa ce fusese ranit, intr-un dialog purtat cu Varga in tren, Bologa sustine ideea ca
legea si datoria sunt valabile "numai pana in clipa cand iti impun o crima fata de constiinta ta" si ca nici o
datorie nu are dreptul "sa calce in picioare sufletul omului".
Vestea ca divizia lor se muta pe frontul din Ardeal si ca va fi nevoi sa lupte impotriva romanilor duce la
prabusirea definitiva a constiintei personajului, mai ales ca incercarea de a obtine mutarea pe alt front est
respinsa cu fermitate de generalul Karg, chiar daca doborarea reflectoruli rusesc fusese un merit militar
deosebit. Devine periculos de sincer pentr un ofiter al statului Austro-Ungar si-i destainuieste generalului
Karg ca i sufletul sau "s-a prabusit o lume", exprimandu-si nadejdea ca omul e trebui sa-si stapaneasca
pornirile, astfel ca "sa nu faca niciodata inima ca nu vrea creierul si mai cu seama creierul sa nu faca ce
sfasie inima!"
Plecat acasa in convalescenta, Apostol rupe logodna cu Marta si intors pe front, sta in gazda la groparul
Vidor si se indragosteste puternic
de fata acestuia, Ilona, cu care se si logodeste. Bologa dezerteaza intr-o noapte, trecand linia frontului
chiar prin sectorul ungurului Varga, care-l suspecta demult si care are acum prilejul sa-l aresteze, gasind
asupra lui si "harta cu pozitiile frontului". Refuza cu incapatanare sa fie aparat de Klapka, simtindu-si
sufletui inundat de iubire, deoarece numai "prin iubire cunosti pe Dumnezeu si te inalti pana la ceruri...".
Moartea nu-l infricoseaza, ba se intreaba chiar "daca dincolo de moarte nu e adevarata viata?" Intreaga sa
fiinta e cuprinsa de iubirea totala, fata de oameni si de Dumnezeu, caci "cu iubirea in suflet poti trece
pragul mortii" si cine are fericirea sa o simta "traieste in eternitate...".
Apostol Bologa moare ca un erou al neamului sau, din dragoste pentru tara sa, pentru libertate si adevar,
pentru triumful valorilor morale ale omenirii, in timp ce ii rasuna in ureche glasul preotului: "Primeste,

Doamne, sufletui robului tau Apostol... Apostol... Apostol...".

Eugen Lovinescu apreciaza ca romanul "Padurea spanzuratilor" este o proza psihologica "in sensul
analizei evolutive a unui singur caz de constiinta, un studiu metodic, alimentat de fapte precise si de
coincidente, impins dincolo de tesatura logica, in adancurile inconstientului".
Tema I Apostol Bologa
Apostol Bologa este personajul principal al romanului Padurea spanzuratilor, primul erou din literatura
romana intruchipat de intelectualul ce traieste o drama de constiinta.
Eroul principal se contureaza in trei ipostaze importante: cea de cetatean, cea de roman si cea de om.
Apostol Bologa este fiul aprigului avocat Iosif Bologa ce fusese doi ani intemnitati, si al Marie, care avea
pentru copilul ei o dragoste idolatra si al carui suflet era plin de credinta, reprosandu-si chiar daca nu
cumva il iubeste mai mult pe odrasla mai mult decat pe Atotputernicul. Astfel copilul Bologa La varsta
de 6 ani are o viziune pe care mama sa o interpreteaza cape un semn divin si isi dirijeaza copilul spre
calea preotiei . Acesta dezvolta din Bologa un caracter fricos, indoielnic. Dar tatal intors din armata
dezvolta din Apostol un caracter tenace , accentuand latura patriotica in educarea lui, cuvintele lui
emblematice fiind sa nu uiti nici odata ca esti roman. Astfel Bologa primeste din partea parintiilor lui o
educatie contradictorie care parea solida. Elev la liceul din Nasaud traieste un experienta trista prin
moartea tatalui sau considerand ca la pierdut pe D-zeu . Am pierdut pe D-zeu, il fulgera prin minte.
Student la facultatea de filozofie din Budapesta este dornic de cunoastere dobandind stima profesorilor
pentru inteligenta sarguinta si curajul opiniilor, aici cauta certitudini crezand ca stiinta ii poate oferii un
adevar absolut. 31286bzz39tnc3p
Se logodeste cu Marta Dansa si din orgoliu dar si din dorinta de cunoastere se inroleaza pe front convins
ca razboiul este un adevarat izvor de viata cel mai eficace element de selectiune() pentru ca numai
razboiul este adevaratul generator de energii .
Romanul debuteaza cu scena spanzuratorii lui Svoboda in care se contureaza ipostaza de cetatean. Toata
aceasta ipostaza poate fi plasata sub formula omul nu este nimic in afara de stat.
Eroul va fi obsedat de constiinta datorie dar lumina triumfatoare, izbavitoare din ochii lui Svoboda cat si
din discutia ulterioara de la popota ofiterilor va rasturna scara de valori a personajului si va intra treptat
intr-o criza morala. Incearca sa se convinga ca a procedat corect dar va incepe sa simta un sentiment de
culpabilitate fata de o crima mascata cu grija.
Astfel se apropie din nou de ipostaza de cetatean obsedat de datorie. zn286b1339tnnc
Pe front este viteaz , decorat si captat in Curtea Martiala si participand astfel la condamnarea lui Svoboda.
Momentul in care afla ca va fi mutat pe frontul din Transilvania va genera in sufletul lui adevarata
imposibilitate morala, de a lupta impotriva propriului sau neam.
Acum se contureaza a doua ipostaza a eroului cea de roman. Apartenenta lui la natiunea romana va
traversa acum constiinta eroului.
Pentru a traversa situatia limita a existentei sale Bologa va incerca sa distruga reflectorul rusesc crezand
ca in acest fel ca rasplata nu va fi trimis pe frontul din Transilvania.
Generalul Kark refuza rugamintea lui Bologa si emite ipoteza unei viitoare dezertari.
Ia hotararea de a dezerta dar este ranit si internat in spital iar confruntarea cu moartea il ingrozeste.
Ii marturiseste lui Varga ca ideea dezertarii nu l-a parasit pentru ca: Lege, datorie, juramant sunt valabile
numai pana in clipa cand iti impun o crima fata de constiinta data, nici o datorie din lume nu are dreptul
sa calce in picioare sufletul omului.
Repartizat la coloana de munitii din spatele frontului contribuie indirect la crima fata de propriul neam.
Rupe logodna cu Marta dar gazduit de groparul Vidor se indragosteste de Ilona care-l cucereste prin
sinceritatea sentimentelor ei.
Este chemat din nou la Curtea Martiala si pus in situatia de a judeca 12 tarani romani invinuiti pentru
tradare. Pentru a doua oara se contureaza ipostaza de roman. El hotaraste pentru a doua oara sa dezerteze
si de aceasta data o si face desi era constient ca sublocotenentul Varga il urmareste. Pleaca intr-o noapte sa
treaca linia frontului dar se rataceste si este prin de o patrula chiar in sectorul lui Varga, care-l aresteaza.
Este judecat si condamnat la moarte. Acum se contureaza ipostaza lui de om.

Condamnat la moarte eroul se cauta pe sine insusi, se elibereaza de teroarea ideilor pure de zbuciumul
sufletesc generat de sentimentul de culpabilitate de povara nesinceritatii si a crimei de existenta
neautentica si falsa. Asistam astfel la un adevarat proces de purificare de impacare a eroului cu sine cu
intreaga umanitate cu sine. Acuma mi-e sufletul linistit iubirea imi ajunge caci iubirea imbratiseaza
deopotriva pe oameni si pe D-zeu viata si moartea
In momentul spanzurari, ca si Svoboda la inceputul romanului, Apostol isi potrivi singur streangul cu
ochii insetati de lumina rasaritului. Moare in vreme ce in urechi i se stingea glasul preotului: Primeste,
Doamne, sufletul robului tau Apostol
Apostol Bologa moare ca un erou al neamului sau, din dragoste pentru tara sa, pentru libertate si adevar,
pentru triumful valorilor morale.
Comentariu
Liviu Rebreanu a scris acest roman in amintirea fratelui sau, Emil, executat de austro-unguri pe frontul
romanesc in anul 1917.
Bologa e fiul unui semnatar al Memorandului, azvarlit in inchisoare pentru atitudinea lui darza in
problema nationala. Cu preocupari filozofice idealiste, predispus la crize mistice de o educatie religioasa,
in vesnic duel cu divinitatea pe care, intocmai ca misticii, cand o detesta, cand o iubeste pasionat, Bologa
duce o viata stearsa, la Padina, o comuna din Ardeal. Pe front ajunge mai degraba dintr-o ambitie juvenila
de a face pe viteazul in fata Martei, logodnica sa, fiinta usuratica, vioaie, cocheta, fermecata de
uniformele ulanilor.
Bologa e omul datoriei. Unic fiu al unor burghezi avuti, el considera datoria, adica respectul
ordinelor si legilor statului austro-ungar, o chezasie a propriei sale linisti sufletesti, si filozofia sa
religioasa se impa ca foarte bine cu aceste conceptii sociale. De aceea, luptator pe diferite fronturi: in
Galitia, Italia, etc., se comporta vitejeste, capata decoratii, e citat pentru bravura si se simte mandru ca
face parte din tribunalul militar care-l osandeste la spanzuratoare pe cehul Swoboda, ofiter al armatei
austro-ungare, dezertor la inamic, descoperit in timpul fugii.
Bologa considera actul cehului o crima si supravegheaza personal executia, ba chiar incearca trainicia
streangului cu propria-i mana. O discutie la cantina, unde i-au parte cehi, polonezi, ruteni, ii zdruncina
insa siguranta morala. In timp ce Swoboda lupta pe front, acasa tatal sau fusese spanzurat sub o invinuire
oarecare. Capitanul Klapka, ceh si el, ii povesteste lui bologa despre padurile cu spanzurati, care se astern
de-a lungul frontului. Eroul afla intre timp ca regimentul sau va trece in Ardeal. Stirea ii produce oroare.
Incearca sa obtina ramanerea pe loc, nu reuseste si se hotareste sa dezerteze. In locul sigurantei de la
inceput si-a facut loc o imensa spaima. Bologa incepe sa socoteasca o crima monstruasa participarea sa la
razboi. Imaginea cehului spanzurat il obsedeaza. Exaltarea sa mistica se transforma intr-o criza
nationalista. Rupe logodna cu Marta Domsa, numai pentru ca fata vorbise ungureste cu un ofiter de
honvezi, dar in acelasi timp se logodeste cu Ilona Vidor, o tarancuta maghiara, fata gospodarului din satul
unde regimentul sau poposise. Bologa incercase intai sa dezerteze pe frontul rusesc, cand aflase stirea ca
regimentul sau va pleca in Ardeal. Fusese ranit si silit sa-si amane hotararea. Ajuns pe front si fiind folosit
la munca de cancelarie, situatia nu i se pare inca disperata. Cand e numit insa in tribunalul militar instituit
in vederea judecati tarnilor romani localnici, invinuiti de fraternizare cu inamicul, Bologa porneste catre
linile romanesti ca un halucinat. E prins si condamnat la spanzuratoare.
Cum se vede, romanul, in acelasi spirit cu nuvelele, are meritul de a suscita un complex de probleme
interesante. Se creeaza prin acumularea unor amanunte variate, foarte sugestive, impresia de cruzime si
monstruzitate proprie razboiului imperialist si felului cum se pricep sa-l duca statele burgheze.
Cancelariile de pe front functioneaza ca niste mecanisme perfecte, in sensul ca-si indeplinesc cu o oarba
indiferenta rosturile criminale. Soldatii, ofiterii sunt numere, nume. Datoria e ceva care prinde fiinta,
fara sa stie prea bine pe ce baza materiala sau morala e cladita. Batosul general Karg tipa, se face vanat
cand Bologa ii spune ca e roman si cere sa nu fie trimis pe frontul din Ardeal. La fel Bologa vorbeste la
inceput cam tot asa cu Klapka. Infumuratul Varga, elegantul ofiter de cavalerie, foloseste un ton similar in
care se amesteca inocenta ca cinismul.

Romancierul lumineaza absurditatea luptei in care sunt azvarliti oamenii, nedreptatea tipatoare pentru
care sunt ucisi. Dar Rebreanu reuseste sa mearga mai departe. In roman se arata ca datoria aceasta nu e
decat apararea unui confort, a unui privilegiu de clasa. Toti cei care vorbesc in carte de datorie sunt
ofiteri, oameni mai mult sau mai putin bine situati, indivizi pe care asuprirea nationala ii loveste, dar intro masura mult mai mica, datorita avantajoasei pozitii sociale. Klapka isi apara caminul sau, nevasta,
copiii cu un egoism salbatic. El marturiseste ca ar merge pana la ultima treapta a umilintei ca sa-si
conserve viata si situatia. La fel procedeaza si ceilalti. Chiar Bologa, atat timp cat persecutia nationala nul loveste direct, e gata sa masacreze cu seninatate rusi, polonezi sau cehi. Individualismul burghez
tasneste aica la suprafata: Bologa renunta chiar la proiectul de dezertare atunci cand nu i se cere personal
sa participe la batalie, desi munca pe care o face constituie o contributie directa la lupta impotriva natiunii
sale. Palagiesu, renegatul de la Padina, l-ar trimite si pe taica-su la spanzuratoare ca sa nu calce cumva
legile autoritatilor imparatesti. Si preotul Constantin, colegul de liceu al lui Bologa, se leapada
inspaimantat de prietenul sau cand aude ca e vorba sa transmita un mesaj catre doamna Bologa, dupa
dezertare. Preotul isi ocroteste cu furie caminul propriu, tanara nevasta, mica pace personala. Rebreanu
izbuteste sa arate in Padurea spanzuratilor fata adevaraya a burgheziei in lupta pentru eliberarea nationala.
Prapastia intre realitate si ceea ce au devenit in gura burgheziei, notiuile de patrie, onoare, datorie este
ilustrata dramatic si reuseste sa dezvaluie impasul moral al unor personaje interesante prinse in momente
semnificative. Fara sa prezinte efectiv inclestarea frontului, Rebreanu reliefeaza un tablou foarte pregnant
al razboiului, cu atmosfera apasatoare a complicitatii la imensa crima colectiva, cu obsesiva prezenta a
mizeriei, suferintei si mortii.
Un peisaj dezolant de toamna mohorata, cer rece, sever, peste o campie neagra cu zarea pacloasa,
punctata ici-acolo de arbori desfrunziti si de silueta sinistra a sarmelor ghimpate, deschide romanul,
picurand in suflet spaima si deznadejde. Un intuneric greu, material, se lasa peste scena executiei.
Bine prinsa e abrutizarea pe care o creeaza obisnuinta cu ideea mortii. Oamenii capata gesturi masinale,
limitate doar la necesitatile unei existente vegetative. Linistea e insa numai aparenta pentru ca in fundul
sufletului staruie o agitatie chinuitoare.
Sub streang, Bologa inregistreaza, cu un sentiment de instrainare pe care-l da prabusirea completa a
oricarei sperante, semnele apropiatului sau sfarsit.
Padurea spanzuratilor e scrisa fara urma de sovinism, cu multa intelegre a dureroasei dileme in care sunt
azvarliti eroii.
Totusi Rebreanu reduce analiza la problematica lui Bologa si a celor de o seama cu el, a oamenilor
carora pozitia avantajoasa sociala le dicta sentimentul datoriei, al respectului fata de statul burghez. In
discutie nu patrund si gandurile marii majoritati a soldatilor, muncitori si tarani, pe umerii carora apasa
mai ales greul razboiului imperialist. Acestia puneau cu totul altfel problema. Nici o datorie nu-i lega de
statul care-i oprima pe toate caile. Asuprirea sociala se impletea pentru ei cu cea nationala si oamenii nu
vedeau nici un motiv pentru care si-ar ucise fratii, dar nici pentru care ar ucide alti muncitori si tarani
cehi, ruteni sau polonezi. Or, in constiinta acestor milioane de exploatati se afla dezlegarea dramei
razboiului, dezlegarea problemelor care-l chinuiau pe Bologa, pe Klapka sau pe Cervenco, intrucat dupa
doborarea ezploatatorilor nu mai exista nici un motiv de invrajbire a natiunilor, una impotriva celeilalte.
Prin calitatile ei, Padurea spanzuratilor a fost socotita, nu fara dreptate, una din marturiile cele mai
zguduitoare aduse din experienta primului razboi mondial. Alaturi de Strada Lapusneanu a lui M.
Sadoveanu, de Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi a lui Camil Petrescu, de Intunecare,
romanul lui Cezar Petrescu si Balaurul, cartea Hortensiei Papadat-Bengescu, romanul lui Rebreanu
inregistra sentimentul de oroare intiparit in constiinta unei generatii de scriitori care traisera grozavia
razboiului imperialist.
De Liviu Rebreanu
~ caracterizare Apostol Bologa ~
Apostol Bologa este personajul principal al romanului Padurea spanzuratilor, primul erou din literatura
romana intruchipat de intelectualul ce traieste o drama de constiinta, un tragic conflict interiordeclansat de
sentimentul datoriei de cetatean, ce-i revine din legile statului austro-ungar si apartenenta la etnia
romaneasca. Liviu Rebreanu analizeaza personajul din punct de vedere psihologic cu obiectivitate si,

pentru prima oara in proza romaneasca, aduce in prim plan o criza de constiinta a unui intelectual ce
aspira la o existenta bazata pe principii morale solide, clare si intrasigente.
Liviu Rebreanu alcatuieste sondajul psihologic al personajului, utilizand o gama variata de
modalitati artistice: monologul interior al eroului sau autoanaliza (Am pierdut pe Dumnezeu, ii fulgera
prin minte), cuvintele personajului ce se constituie in marturisiri ale propriilor conceptii (Lege, datorie,
juramant sunt valabile numai pana in clipa cand iti impun o crima fata de constiinta ta (), nici o
datorie din lume n-are dreptul sa calce in picioare sufletul omului), caracterizarea facuta direct de catre
autor (Apostol Bologa se facu rosu de luare-aminte si privirea i se lipise pe fata condamnatului. Isi auzea
bataile inimi ca niste ciocane.), invalmaselile de ganduri si obsesii ce nasc situatii dramatice, prin
repetarea unor cuvinte cu valoare de simbol (datoria, lumina din privirea condamnatului, legea, iubirea),
precum si armonizarea naturii mohorate, reci sumbre cu zbuciumul dramatic din constiinta personajului.
Apostol Bologaeste fiul aprigului avocat Isif Bologa, ce fusese doi ani intemnitat (ca semnatar al
Memorandumului) si al Mariei, care avea pentru copilul ei o dragoste idolatra si al carui suflet era plin
de credinta in Dumnezeu, reprosandu-si chiar daca nu cumva isi iubeste mai mult odrasla decat pe
Atotputernicul. Indoctrinat de mama sa, copilul ajunge sa aiba halucinatii si, intr-o duminica, crede ca-l
vede pe Dumnezeu dupa o perdea de nori albi si atunci inima si-a oprit bataile, iar ochii i s-au umplut de
o lucire stranie bolnava, in vreme ce sufletul era plin de fericire. Mama interpreteaza momentul ca pe
un semn divin si dirijeaza copilul spre calea preotiei, dar tatal, venit din inchisoare, se opune cu strasnicie
exaltarii religioase si sadeste in copil un caracter tenace, accentuand latura patriotica in educatia acestuie.
Tatal isi povatuieste fiul sa dobandeasca stima oamenlior, dar mai ales pe a lui insusi, stabilind un
echilibru intre lumea sa si lumea din afara prin armonia deplina a sufletului sau cu gandul, a gandului cu
vorba si a vorbei cu fapta, iar ca barbat sa-ti faci datoria si sa nu uiti niciodata ca esti roman!. Avand
acesta structura educationala, copilul evolueaza cu o baza de principii ce pareau solide, primul sau
dezechilubru producandu-se la moartea tatalui sau, cand are sentimentul ca Am pierdut pe Dumnezeu.
Ca student la facultatea de filozofie, cu sufletul plin de indoieli, cauta certitudini in stiinta, care crede ca ii
poate oferi un adevar absolut, ce l-ar putea lamuri deplin.Isi formeaza aici cateva principii asupra vietii,
eticii, considerand ca omul singur nu e cu nimic mai mult decat un vierme si ca numai colectivitatea
organizata devine o forta constructiva. Noua conceptie despre viata formata in cei doi ani de studii ii
impune opinia care i se va zdruncina din temelii mai tarziu: Constiinta sa-ti dicteze datoria, nu legile,
iar respectul fata de stat trebuie sa fie dictat de aceiasi constiinta: Eu nu afirm ca statul nostru e bun!
(), dar cata vreme exista, trebuie sa ne facem datoria.
Bologa se inroleaza in armata austro-ungara dintr-un orgoliu juvenil, plecand de la conceptia ca
numai razboiul e adevaratul generator de energii, sustinand ideea ca razboiul este adevaratul izvor de
viata si cel mai eficace element de selectiune. Numai in fata mortii pricepe omul pretul vietii si numai
primejdia ii oteleste sufletul.
Asadar, datoria si razboiul sunt principalele coordonate de constiinta ale lui Apostol Bologa, care-i
energizeaza toate faptele eroice de pe front, fiind rasplatit cu medalii si cu onoarea sa fac parte din
Curtea Martiala care l-a judecat pe sublocotenentul ceh Svoboda, ce fusese prins cand era sa treaca la
dusman , inarmat cu harti si planuri. Tanarul locotenent fata de Klapka indignarea pentru fapta
dezertorului, considerand-o o rusine pentru corpul ofiteresc. Prima zguduire a conceptiilor sale despre
viata, ce pareau atat de solide, are loc atunci cand, verificand cu o ravna absurda trainicia spanzuratorii lui
Svoboda, este surpirns de privirea condamnatului, in ochii caruia se aprinse o stralucire, mandra,
invapaiata, care parca patrundea pana in lumea cealalta. Aceasta privire il impresioneaza pe Bologa si
i se prlinge in inima ca o imputare dureroasa. Expresia lui Svoboda, care saruta lacom crucea din mana
preotului si care isi potriveste singur, cu o licarire de bucurie, latul in jurul gatului, il fascineaza pe
Bologa si ii provoaca un puternic dezechilibru interior prin aceea ca privirea lucitoare a condamnatului
parea sa vesteasca oamenilor o izbanda mare. Apostol nu intelege lumina din ochii cehului si incearca
sa-si restabileasca achilibrul constiintei, apeland la conceptile sale ce pareau solid iradacinate:
pedeapsa crima legea, bolborosi Apostol Bologa. () fiecare isi face datoria cim crede (), caci
mai presus de om e statul.

Relatarea lui Klapka despre padurea spanzuratilor (in fiecare copac aternau oameni) si dicutile
purtate de ofiteri la popota ii zguduie lui Apostol Bologa toate conceptiile formate pana atunci in
constiinta lui, intre care si aceea ca nimic nu e mai presus de om, ca omul este centrul uuniversului
(), omul e Dumnezeu! Bologa se clatina puternic in constiinta sa si isi da seama ce ridicol am fost cu
conceptia de viata, ce ramane numai o formula neroada, de care acum se rusineaza.
Vestea ca divizia lor se muta pe frontul din Ardeal si ca va fi nevoit sa lupte impotriva romanilor
duce la prabusirea definitiva a constiintei personajului. El mai incearca o ultima speranta de salvare a
propriei constiinte, incercand sa sparga reflectorul rusesc si drept recompensa ar obtine de la generalul
Karg concesia de a fi trimis sa lupte pe alte fronturi, in Galitia sau in Italia. Isi pune toata energia in
doborarea reflectorului, reuseste si este chemat la general pentru a primi medalia de aur pentru merite
deosebite. Bologa insa ii cere favoarea de a fi scutit sa mearga pe frontul romanesc, explicandu-i ca se
afla in imposibilitate moral, dar Korg se enerveaza, considerand ca fiecare cuvant al d-tale ar merita un
glonte!. Bologa se hotaraste sa dezerteze, dar este ranit in lupta si sta in spital patru luni, gandindu-se in
acest timp ca a avut noroc ca nu a dezertat la rusi, ca, apropiindu-se de frontul romanesc, are prilejul sa
treaca la ai sai, deoarece datoria lui este sa traiasca si sa triumfe, deoarece moartea inseamna lasitate
pentru omul care are un ideal in lume. Intr-o discutie purtata cu Varga in tren, Bologa sustine ideea ca
legea si datoria sunt valabile numai pana in clipa cand iti impun o crima fata de constiinta ta si ca nici o
datorie nu are dreptul sa calce in picioare sufletul omului. Sinceritatea lui devine periculuasa pentru
ofiterul Bologa, dar el simte ca toti gandesc la fel, numai ca nu au demnitatea lui de a recunoaste: Daca
ar putea citi cineva in sufletul tuturor ofiterilor, s-ar ingrozi de ceea ce ar descoperi. Cei mai multi isi
ascund gandurile, pe cand el baremi e sincer. Bologa se indreapta cu siguranta spre destinul sau tragic, el
marturisindu-i chiar generalului Karg ca acum in sufletul sau s-a prabusit o lume, exprimandu-si
nadejdea ca omul ar trebui sa-si stapaneasca pornirile, astfel ca sa nu faca niciodata inima ce nu vrea
creierul si mai cu seama creierul sa nu faca ce sfasie inima!.
Plecat acasa in convalescenta, Apostol rupe logodna cu Marta, recunoscand fatis ca nu o mai
iubeste si in clipa aceea s-a simtit foarte fericit, dar si mandru pentru fermitatea hotararii luate. Intors pe
front, este numit intr-o funcie de birou, la coloana de munitii, sta in gazda la groparul Vidor si se
indragosteste puternic de fata acestuia, Ilona, cu care se si logodeste. Este numit din nou membru al Curtii
Martiale pentru a judeca pe cativa tarani romani acuzati de pactizare cu dusmanul. Bologa se hotaraste sa
dezerteze si sa treaca la romani, desi era constient ca subloctenentul ungur Varga il suspecteaza si il
urmareste indeaproape. Pleaca intr-o noapte sa treaca linia frontului, cu inima ostenita de bucurie, dar
se rataceste si este prins de o patrula, chiar in sectorul lui Varga, care-l aresteaza. Gaseste aupra lui Bologa
harta cu pozitiile frontului, document incontestbil de tradare. La interogatoriu, Bologa simte o dorinta
nestapanita sa explice framantarile sale de constiinta care-i determinasera dezertarea, sa-i faca sa
inteleaga cum mi s-a zdruncinat echilibrul sufletesc, dar nimeni nu vrea sa auda astfel de explicatii si
este condamnat la moarte prin spanzurare. Refuza cu incapatanare sa fie aparat de Klapka, simtindu-si
sufletul inundat de iubire, deoarece numai prin iubire poti sa cunosti pe Dumnezeu si te inalti pana la
ceruri. Moartea nu-l infricoseaza, ba se intreaba chiar daca dincolo de moarte nu e adevarata viata?.
Intreaga sa fiinta este cuprinsa de iubirea totala, fata de oameni si de Dumnezeu, caci cu iubirea in suflet
poti trece pragul mortii si cine are fericirea sa o simta traieste in eternitate.
In momentul spanzurarii, ca si Svoboda la inceputul romanului, Apostol isi potrivi singur
streangul, cu ochii insetati de lumina rasaritului. Moare in vreme ce in urechi i se stingea galsul
preotului: Primeste, Doamne, sufletul robului tau Apostol Apostol Apostol.
Apostol Bologa moare ca un erou al neamului sau, din dragoste pentru tara sa, pentru libertate si
adevar, pentru trumful valorilor morale ale omenirii.
Eugen Lovinescu apreciaza ca romanul Padurea spanzuratilor este o proza psihologica in sensul
analizei evolutive a unui singur caz de constiinta, un studiu metodic, alimentat de fapte precise si de
coincidente, impins dincolo de tesatura logica, in adancurile inconstientului.
ROMANUL OBIECTIV MODERN
"PDUREA SPNZURAILOR" de Liviu Rebreanu

- roman obiectiv modern - roman obiectiv de analiz psihologica

Liviu Rebreanu (1885-1944) este creatorul romanului romnesc modern, deoarece scrie primul roman
realist obiectiv din literatura romn, "Ion" i primul roman obiectiv de analiz psihologic
din proza romneasc, "Pdurea spnzurailor".
Nuvelele care preced romanul "Pdurea spnzurailor" sunt "Catastrofa", "Iic trul dezertor" i "Hora
morii", pe baza crora Liviu Rebreanu creeaz primul roman de analiz psihologic, obiectiv i realist
din literatura romn.
Tema romanului:
O constituie evocarea realist i obiectiv a primului rzboi mondial, n care accentul cade pe condiia
tragic a intelectualului ardelean care este silit s lupte sub steag strin mpotriva propriului neam;
"Pdurea spnzurailor" este "monografia incertitudinii chinuitoare" (G. Clinescu). Rebreanu este n
acest roman "un analist al strilor de contiin, al nvlmelilor de gnduri, al obsesiilor tiranice" (Tudor
Vianu)
Geneza:
Romanul este inspirat dintr-o tragedie personal, fratele scriitorului, Emil, ofier n armata austro-ungar,
fusese condamnat i spnzurat pentru c ncercase s treac linia frontului la romni i o ntmplare
conjunctural i anume aceea c Rebreanu vzuse o fotografie care-1 cutremurase, imaginea reprezentnd
o pdure de ai crei copaci atrnau spnzurai cehi. Prozatorul mrturisete ns c tragedia fratelui su a
fost numai un pretext literar, deoarece Apostol Bologa nu are nimic din acesta, "cel mult poate cteva
trsturi exterioare i unele momente de exaltare [...], n Apostol Bologa am vrut s sintetizez prototipul
propriei mele generaii, ovirile lui sunt ovirile noastre, ale tuturor."
Problematica, structura i compoziia romanului:
Structural, romanul este alctuit din patru cri, fiecare avnd cte 11 capitole, cu excepia ultimei, care
are doar 8 capitole, fapt ce a fost interpretat de critica literar prin aceea c viaa tnrului Bologa s-a
sfrit prea curnd i ntr-un mod nefiresc. Romanul are dou planuri distincte, care evolueaz paralel, dar
se intercondiioneaz, unul al tragediei rzboiului, altul al dramei psihologice a personajului principal.
Ca i n romanul "Ion", construcia este circular i simetric, romanul "Pdurea spnzurailor" ncepe i
se termin cu imaginea spnzurtorii i cu privirea luminoas, ncrcat de iubire a condamnatului.
Compoziional, romanul ilustreaz cteva simboluri sugestive pentru ideatica romanului, care se
constituie n adevrate obsesii cu rol de accente psihologicepe parcursul ntregului roman: imaginea
spnzurtorii(de 20 de ori),cuvntul "datorie " (de 9 ori), iar lumina din ochii condamnatului devine
laitmotiv. Atmosfera dezolant a peisajului de toamn mohort, cu cer rece, n care cmpia este neagr,
arborii sunt desfrunzii, iar ploaia, vntul, ntunericul, cimitirul, precum i srma ghimpat constituie
manifestri ale naturii aflate n concordan cu strile sufleteti ale personajelor (elemente ale
naturalismului)
Titlul este laitmotivul romanului. Imaginea padurii spanzuratilor apare spre sfarsitul actiunii, inainte de
incercarea de a dezerta a lui Bologa.
Chemat la comandament, acesta trece, cu masina, pe langa o padure si vede atarnand in copaci, trupurile a
sapte spanzurati.
REZUMAT
Cartea intai
Pe un fundal tomnatic, in mijlocul unui cimitir, in care au fost adunati toti soldatii pentru a asista la
spanzurarea sublocotenetului ceh, Svoboda, acuzat de Curtea Martiala de dezertare. Printre cei care au
fost de parerea ca acest sublocotenent trebuie spanzurat, s-a numarat si locotenentul Apostol Bologa. La
momentul respectiv era convins ca verdictul dat este cel corect, dar mai tarziu avea sa se izbeasca de
parerile contrare ale camarazilor sai.
La locul executiei, inainte ca acuzatul sa apara, Apolstol Bologa a venit pentru a verifica daca totul este
pregatit. In timp ce acesta verifica rezistenta streangului, a aparut capitanul Klapka. Pentru un moment,
Bologa se lasa dus de starea de mila si frica a capitanului, dar in curand isi reveni. La putin timp a sosit si
acuzatul. In momentul in care i-a fost pus streangul la gat si cand s-a recitit acuzatia, pe fata sa, nu se
putea observa nici cea mai mica urma de frica sau regret; din contra, , avea constiinta impacata. Privirea

din ochii acuzatului si imprejurimile i-au provocat mari zbuciumari sufletesti lui Bologa. La sfarsitul
groaznicei executii, afland ca este comandantul lui, Bologa la invitat pe Klapka sa doarma la el.
Ajuns acasa, il aude pe Petre, ordonanta sa cantand o doina. Bologa si Petre erau romani, ajunsi pe front
din diferite motive. Dupa ce-si incheie doina, petre vine si-l scoala pe Bologa, fiind destul de tarziu. El ii
inmaneaza o scrisoare de la mama sa. Aceasta din urma il indemna sa-i scrie atat ei cat si Martei,
logodnica lui mai des si-i relateaza nimicuri din Parva, satul lui natal.
In decursul a doi ani de cand era in armata, Bologa a obtinut medalii pentru curaj, astfel, prin munca a
ajuns la functia de locotenent. In armata s-a inrolat de dragul Martei, care parea a fi dascinata de eroii de
razboi. Astfel, prntru a-i dovedi ca si este demn de admiratia ei s-a inrolat. Inainte, el a fost student la
filozofie, si-a creat mii de ipoteze legate de viata, dar toate i-au fost spulberate o data cu venirea
razboiului, care nu avea loc in nici una din miiile de ipoteze elaborate.
Astfel, acum Bologa sta la masa cantinei alaturi de camarazii lui, care , unii il acuza ca hotararea luata a
fost gresita , altii il sprijina, in acest mod ajunganduse la o permaneneta cearta care se ridica la proportii
care depaseau executia lui Svoboda.
Urmatoarea zi, bologa se intalneste cu Klapka, care ii marturiseste ca si el a fost la un pas de a fi
spanzuratm dar s-a ascuns ca un las, lasndu-si camarazii sa moara. Ba mai mult, a fost la executia lor,
pentru a dovedi cat este de nevinovat. Atunci el a trecut prin niste momente groaznice, si chiar acum mai
are cosmaruri legate de padurea in care, de creanga fiecarui copac atarna o persoana spanzuratapadurea
spanzuratilor.
Dupa marturisirea lui Klapka, se trezesc simtamintele patriotice in sufletul lui Bologa si sisi aduce aminte
de toate ipotezele si planurile sale din facultate. Din acest motiv, Bologa se sperie si exagereaza ajung sa
spuna ca va dezerta la muscali, cand afla ca divia sa va fi mutata pe frontul romanesc. Dintr-o data
realizeaza ca prefera sa omoare mii de alte persoane numai sa nu fie nevoit sa mearga pe frontul romanesc
si sa se lupte cu romanii.
O data cu marturisirea legata de padurea spanzuratilor, Klapka i-a spus lui Bologa ca generalul Karg ii
atrage atentia asupra reflectorului inamic, care inca nu a fost distrus. Ajuns la postul de observatie,
Bologa este invaluit de gandul dezertari, dar in acelasi timp da si ordinele prin receptor. Lumina intarzia
sa apara, dar, intr-un final se vede plimbandu-se peste front. La un moment dat se stinge. A fost distrusa.
Urmatoarea zi, Apostol Bologa este chemat la generalul Karg. Acesta il propune pentru medalia de aur si-l
felicita pentru uciderea reflectorului inamic. Cand acesta sfarseste cu laudele, Bologa indrazneste sa-i
ceara sa-l lase aici, sa nu-l trimita pe frontul romanesc impreuna cu divizia. Generalul isi aduce aminte ca
Apostol este roman, si-l refuza, fiind indignat de o asemenea cerere.
Dupa intrevederea cu generalul Bologa era hotarat: va trece la muscali. El ii imparteseste acest gand si lui
Klapka, care se inspaimanta de hotararea acestuia. In acea noapte, in drum spre punctul de observatie,
Bologa trece pe la Cervenco, care ii spune ca muscalii vor sa atace. Acest atac i-ar incurca planurile
complet, de ceea Bologa il socoteste ca imposibil. Ajuns la locul de destinatie, Bologa asteapta ora
potrivita pentru a trece dincolo. Dintr-o data se aud sunete de impuscaturi. Rusii au inceput atacul.
Deodata, la cativa pasi in fata, se despica cerul, iar un avant puternic smulge acoperisul observatorului,
distrugand tot
Cartea a doua
In urma atacului muscalilor, Bologa a fost grav ranit si internat in spital. Aici se intalneste cu Varga un
vechi prieten, cu care insa nu prea vorbeste, el fiind invaluit de gandurile sale. Peste cateva saptamani, cei
doi au fost externati si trimisi pe front. In trenul in care acestia se deplasau, se afla si generalul Karg, care
a dorit sa vorbeasca cu Bologa. Deoarece fusese grav ranit, Bologa a fost mutat la coloana de munitie.
Inainte de a intra la general, Bologa i-a matrturisit lui Varga dorinta lui de a dezerta la muscali. De
asemeneaa, Apostol a avut placerea de a se intalni cu preotul Constantin Boteanu, unul din prietenii cei
mai buni ai lui Apostol din liceu. A aflat ca preotul fusese mutat intr-un sat langa Faget, Lunca.
Bologa lucuia la o familie din Lunca, Satul in care era Boteanu preot. Acolo este asteptat de o frumoasa
fata, Ilona, fata groparului Paul Vidor. Felul de a fi al fetei il fermeca pe Bologa, dar totusi, nu se lasa
abatut de la gandul de a dezerta. La scurt timp dupa ce ajunge, Bologa merge sa cerceteze frontul. El

ajunge si la Klapka, caruia ii marturiseste ca are aceleasi intentii de dezertare. La intoarcere, se abate pe la
preot, pentru a se spovedi, dar observa frica lui Boteanu, astfel plecand de la el complet dezamagit.
Ajuns acasa, se imbolnaveste si este nevoit sa stea zece zile la pat. El este ingrijit de Ilona, de care,
realizeaza ca o place. Dupa perioada de zece zile, doctorul Meyer ii face rost de un concediu de odihna la
el acasa, in Parva.
Acasa, Bologa este intampinat de Rodovica si de mama lui, care parca-l asteptasera. Urmatoarea zi, Marta
venise la el impreuna cu locotenetul Tohaty. Vazand-o pe ea cu el si vorbinf=d ungureste, isi aduce ca a
vrut sa-i ceara iertare pentru ce s-a intamplat cu Ilona. Seara, i-a scris o scrisoare domnului Domsa, prin
care anula logodna cu Marta.
La scurt timp venise Domsa la el acasa pentru a afla care este motivul, dar Bologa nu-i ofera nici un
raspuns concret. Astfel, intreg satul aflse ca Bologa a rupt logondna cu Marta pentru ca a vorbit
ungureste. Toti satenii il acuzau si-l judecau pe Bologa pe la spate, i-ar Palagiesu il ameninta ca strica
linistea satului. Bologa nu-i ia in serios si regreta ca s-a intors in Parva. Mai mult, Palagiesu vine la el
acasa si-l avertizeaza, dar Booga are o reactie violenta la cele spuse de el, si-l loveste.
Seara la cina, nu-i spune mamei nimic din ce s-a intamplat. Tot timpul concediului, el incerca sa se
refugieze in carti, dar, cand privea biserica si piatra funerara a tatalui sau, isi aducea aminte de vechile
sale povatuiri
Inainte de a pleca din nou pe front, Bologa le cere iertare tuturor celor carora le-a grasit, inclusiv lui
Palagiesu si Martei, care recunoaste ca ea a gresit.
Cartea a treia
La intorcere, Ilona il astepta pe peron.Apostol se bucura vazando acolo. Cand ajunge acasa, el cauat se
ramana singur cu ea. Atunci el o strange in brate si o saruta. Ii era draga fata
Bologa vorbeste la telefon cu aghiontantul , dar nu afla de ce a fost chemat mai repede din concediu.
Apoi, urmatoarea zi, Bologa se intalneste cu Gross, care ii analizeaza fiecare gand si-i nimiceste toate
gandurile si visele, candpleca de la acesta, Bologa merge la spital pentru a-l vedea pe Cervenco, care era
grav ranit..
Vidor pleaca la Faget cu treburi, lasand-o pe Ilona singyra cu Bologa. Acesta din urma ii cere, in Vinerea
Patimilor sa vina la el in camera dupa ce vine de la Biserica, ceea ce a si facut fata. A doua zi, dupa ce a
vorbit cu Ilona, a mers la preot, pentru a-si descarca sufletul. Acunoscut-o si pe preoteasa, o femeie
frumoasa, harnica si iubitoare. Cand se intoarce Vidor acasa, Bologa o cere pe Ilona in casatorie, care
accepta. Seara au mers cu totii la Inviere.
Foarte multi soldati romani dezertasera la inamic, de aceea, Klapka a venit la Bologa pentru a-i spune ca e
posibil ca toti soldatii romani sa fie mutati pe alt front. La scurt timp, Bologa este chemat de general la
cartier. Pe drum trece pe langa cei spnazurati pentru dezertare si se ingrozeste, amintindu-si de padurea
spanzuratilor La cartier, Bologa afla ca a fost numit provizoriu in Curtea Martiala. Apostol se intoarce
acasa pentru a o vedea pe Ilona, careia ii spune ca se va intoarce dupa ea. Spre seara, Bologa se indreapta
spre inamic. Fiind foarte intuneric, el ajunge la divizia lui Varga care-l aresteaza.
Cartea a patra
Apostol a fost raportat ca fiind dezertor. La perchezitie a fost gasita asupra lui harta cu pozitii, care l-a
facut pe Varga sa creada ca intr-adevar Bologa a vrut sa dezerteze. In drum spre generalul Karg, Bologa il
intalneste pe Klapka, caruia i se face mila de el. Pe drum, bologa vorbeste putin, doar la sfarsit ii explica
sublocotenentului cum a murit Svoboda.
Ajuns la locul cu pricina, lui Bologa i s-a facut proces verbal. Pretorul avusese o ipoteze interesanta in
legatura cu intentia de dezertare a lui Bologa, dar, in cazul acesta era departe de adevardupa incheierea
procesului verbal. Bologa a fost dus la inchisoare. Aici este cuprins de tot felul de ganduri. Spre seara
veni Ilona si-i servi cina. Doar atat ii ingadui plutonierul.
Aparatorul lui Bologa era Klapka. Cand veni sa vorbeasca cu Bologa, acesta observa ca nu vrea sa scape
de spanzuratoare, dar totusi vrea sa-l salveze.
Bologa este judecat. In fata juriului nu se apara in nici un fel ba mai mlt, cere sa fie omorat cat mai
repede. La incheierea procesului, Bologa este dus in inchisoare, unde-si asteapta sentinta. Intre timp isi
aduce aminte de mama sa si vrea sa-i scrie dar nu are putere. Preotul Constantin Boteanu venise la

Apostol. Cel din urma i-a cerut sa vesteasca el pe mama sa de moartea lui. Drumul pana la locul
spanzurarii se paru ingrozitor de lung; omultime de oameni erau prezenti, iar cei care tineau la el
plangeau amar dupa Apostol