You are on page 1of 210

DANIEL GOLEMAN este redactor la The New DANIEL GOLEM.

A]\J
York Times. Principalele teme pe care le abordea-
ză în articolele sale sînt inspirate din ştiinţele
comportamentale şi ale funcţionării creierului.
A predat la Harvard (unde şi-a luat şi docto-
ratul) şi la începutul carierei sale de ziarist a
fost redactor principal la Psychology Today.

Traducere de
IRINA-1\.-1ARGARETA NISTOR

BUCUREŞTI, 2001
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale
GOLEMAN, DANIEL
Inteligenţa emoţională I Daniel Goleman Pentru Tara,
trad: Irina-Margareta Nistor izvor de înţelepciune
Bucureşti: Curtea Veche Publishing, 2001
424 p.; 20 cm (Cărţi cheie; 28) emoţională
ISBN 973-8120-67-5
L Nistor, Irina-Margareta (trad.)
159.942

Coperta colecţiei de DAN PERJOVSCHI
Coperta de DAN STANCIU

DANIEL GOLEMAN
EMOTIONAL INTELLIGENCE
Why it can maiter more ihan IQ
Copyright © 1995 by Daniel Coleman
Published by arrangernents with Bantam Books

© Curtea Veche Publishing. 200L
pentru prezenta versiune în limba română

ISBN 973-8120-67-5

Tipografia MULTlPlIlNi laşi
Calea Chi'j'inăulu; 22, "i 6, 1a'j'Î 5600
laI. 032-211225, 236383 fa". 032-211252
Provocarea Ini Aristotel
Oricine poate deveni furios - e simplu. Dar si! te În-
furii pe cine trebuie, cît trebuie, cînd trebuie, pentru
ceea ce trebuie şi cum trebuie - nu este deloc uşor.
ARISTOTEL, Etica nicomahică

Era o după-amiază de august insuportabil de călduroasă la
New York, o zi din acelea cînd toţi oamenii transpiră aburident,
ceea ce îi face să se simtă extrem de inconfortabil şi de ursuzi.
Mă întorceam la hotel şi, urcîndu-măîntr-un autobuz de pe Ma-
dison Avenue, am fost luat prin surprindere de şofer, un bărbat
de culoare de vîrstă mijlocie, care avea un zîmbet plin de entu-
ziasm şi care m-a întîmpinat cu un prietenos: "Bună ziua! Ce
mai faceţi?" Cu acest salut îi întîmpina pe toţi cei care urcau în
autobuz, strecurîndu-se apoi prin aglomeraţia din mijlocul ora-
şului. Fiecare pasager era la fel de mirat ca şi mine, dar fiind în-
tr-o dispoziţie morocănoasădatorită vremii mult prea căldtrroa­
se, puţini îi răspundeau.
In vreme ce autobuzul abia se tîra pe asfalt, încetul cu înce-
tul avu loc o transformare aproape magică. Şoferul ne-a prezen-
tat, spre binele nostru, un monolog, un comentariu plin de via-
ţă despre ceea ce se întîmpla în jurul nostru: era o VÎnzare extra-
ordinară la un magazin, o superbă expoziţie la un muzeu sau
oare aţi auzit de ultimul film care tocmai a avut premiera la ci-
nematograful din colţ? Îricîritarea sa referitoare la rienurnăratele
posibilităţi pe care le oferea acest oraş era contagioasă. Pînă să
coboare din autobuz! fiecare se scuturase de acea carapace ursu-
ză cu care urcase, iar cînd şoferul le striga: "Cu bine şi să aveţi o
zi grozavă!", fiecare răspundea zîmbind.
Amintirea acestei întîlniri o păstrez de aproape douăzeci de
ani. Pe vremea cînd am mers cu acel autobuz din Madison Ave-
nue, tocmai îmi terminasem doctoratul în psihologie dar psi-
hologia de la acea vreme dădea foarte puţină atenţie felului cum
se putea produce o asemenea transformare. Ştiinţa psihologiei
ştia de fapt foarte puţine sau aproape nimic despre mecanica
emoţiilor. Şi totuşi, imaginîndu-mi răspîndirea unui virus al
8 Provocarea lui Aristotel Provocarea lui ~4ristotel 9
unei stări de bine ce trebuie să fi făcut valuri prin oraş, începînd În ultimii zece ani, s-a înregistrat o revărsare constantă de ase-
cu pasagerii acestui autobuz, am constatat că şoferul era un fel menea incidente, care portretizează trăsăturile unei stupidităţi
de împăciuitor urban, un soi de vrăjitor, căci îi stătea în putere emoţionale, ale disperării şi neglijenţei în familii, comunităţi sau
să transforme aceşti oameni posaci şi iritabili în fiinţe deschise în viaţa în comun. In ultimii ani s-au cronicizat mînia şi dispera-
la suflet şi îmblînzite. rea, fie că e vorba de tăcuta singurătate a copiilor încuiaţi în casă
Printr-un contrast clar, iată citeva ştiri din ziarele săptămînii cu televizorul în locul unei bone sau de durerea copiilor abando-
respective: naţi, neglijaţi, maltrataţi sau de atmosfera violenţelor conjugale.
O stare emoţională proastă ce se răspîndeşte continuu poate fi
OI La o şcoală din cartier, un puşti de nouă ani a fost cuprins de constatată în statisticile ce indică o criză în lumea întreagă, pre-
furie şi a umplut cu vopsea toate băncile şcolii, calculatoarele cum şi din amintirile valurilor de agresiune - adolescenţi înar-
şi imprimantele, varidalizînd totodată şi o maşină din parca- maţi la şcoală, neînţelegeri pe sosele, care sfîrşesc cu schimburi de
rea şcolii. Motivul: cîţiva colegi din clasa a treia îl făcuseră focuri, foşti angajaţi nemulţumiţi care îşi masacrează foştii colegi.
"bebeluş", iar el a vrut să-i impresioneze. Maltraiarea emoţională, atacul armat şi stresul postiraumatic sînt sin-
.. Opt tineri au fost răniţi în urma unei altercaţii dintr-un club de tagme ce au intrat în vocabularul de zi cu zi al ultimilor zece ani,
rap din Manhattan, unde, după o serie de îmbrinceli, s-a tras precum şi urarea care din vesela: "Vă urez o zi bună!" s-a trans-
în mulţime cu pistoale automate de calibru138. Raportul ară­ format într-una lipsită de gust: "Fă-mă să am o zi bună!"
ta că aserneriea incidente ce pornesc de la lucruri aparent mi- Această carte este un ghid ce urmăreşte să dea sens la ceea ce
nore, percepute ca o lipsă de respect, au ajuns să fie tot mai nu are sens. Ca psiholog şi ca ziarist în ultimii zece ani la New
des întîlnite în ultimii ani în întreaga ţară . York Times, am urmărit progresele ştiinţifice legate de înţelege­
.. Conform unui raport, în cazul victimelor minore sub doispre- rea iraţionalului. De la acest nivel am fost izbit de două tendin-
zece ani, 57% dintre criminali sînt părinţii lor naturali sau pă­ ţe opuse, una care portretizează creşterea dezastrului din viaţa
rinţii vitregi. În aproape jumătate din cazuri, părinţii susţin că noastră emoţională şi cealaltă care oferă cîteva remedii pline de
"ei încearcă doar să-şi disciplineze copiii". Bătaia fatală por- speranţă.

neşte de Ia "infracţiuni" cum ar fi faptul că acel copil e blocat
în faţa televizorului, plînge sau şi-a murdărit scutecele. DE CE TOCMAI ACUM ACEASTĂ
.. Un tînăr german este judecat pentru că a omorît cinci turcoai- EXPLORARE
ce mai tinere sau mai puţin tinere într-un incendiu pe care l-a
provocat în timp ce acestea dormeau. Aparţinînd unei grupări Ultimii zece ani, în ciuda lucrurilor rele, reprezintă însă şi un
neonaziste, el s-a justificat spunînd că nu-şi găsea niciodată o progres fără egal în privinţa studiilor ştiinţifice asupra emoţiilor.
slujbă, bea prea mult şi tot-ul din vina străinilor. Cu o voce care
Cel mai important este faptul că putern să veclern cum lucrează
abia se auzea, el a pledat: "Îmi pare cumplit de rău pentru creierul, şi asta datorită unor metode inovatoare, cum ar fi noile
ceea ce am făcut şi mi-e îngrozitor de ruşine." tehnologii ale imaginilor creierului. Pentru prima dată în istoria
omenirii a devenit vizibil ceea ce era un mister profund: felul în
În ştirile de fiecare zi apar o mulţime de astfel de rapoarte care operează masa de celule complicate atunci cînd gîndim şi
despre dezintegrarea civilizaţiei şi a siguranţei, despre atacuri simţim, ne imaginăm sau visăm. Fluxul de date neurobiologice
violente datorate unui impuls mîrşav, ce acţionează sub influen- ne face să înţelegem mai dar felul în care centrii de emoţie ai cre-
ţa furiei ucigaşe. Ştirile doar reflectă la scară mai mare acel sen- ierului duc la mînie sau la lacrimi şi cum alte părţi ale creierului
tirnerit cutremurător că emoţiile au fost scăpate de sub control ne îndeamnă să ne războim sau să iubim, canalizîridu-ne spre bi-
atît în propria noastră viaţă, cît şi în a celor din jur. Nimeni nu ne sau spre rău. Această claritate fără precedent în privinţa felu-
este ferit de acest val imprevizibil de necontrolate şi regre- lui CUT'!l funcţioneazăemoţiile şi eşecurile aduce în prim plan noi
te; el pătrunde in viaţa noastră Într-un fel sau altul. remedii pentru crizele noastre emoţionale colective.
10 Provocarea lui Aristotel Provocarea lui Aristotel 11
A trebuit să aştept pînă acum pentru ca recolta ştiinţifică să c:m:rola impulsurile stă Ia baza voinţei şi a caracterului. In mod
fie suficient de bogată ca să scriu această carte. Aceste puncte de similar, r~d.ăcina ~.ltruismului se găseşte în empatie, în capacita-
vedere vin atît de tîrziu, în parte pentru că locul sentirnentelor tea ~e a ~lh emoţ:Ile ~el~rlalţi: a nu simţi nevoia sau disperarea
în viaţa mintală a fost surprinzător de neglijat de către cercetă­ c~l~llalt mseamna o lipsă de afecţiune. Şi dacă există două atitu-
tori de-a lungul anilor, lăsînd emoţiile asemeni unui continent ciirii morale de care timpurile noastre ar avea nevoie, ele sînt cu
neexplorat la nivelul psihologiei ştiinţifice. În acest spaţiu gol siguranţă autoînfrînarea şi compasiunea.
s-au grăbit să apară o mulţime de cărţi pline de intenţii bune, cu
sfaturi bazate pe păreri dovedite clinic, dar lipsite de orice bază CALĂTORIANOASTRĂ
ştiinţifică. În prezent, ştiinţa este în sfîrşit capabilă să aibă o vo-
ce autoritară în privinţa acestor întrebări insistente şi complica- În această carte eu sînt călăuza într-o călătorie ce va scoate la
te despre părţile cele mai iraţionale ale psihicului şi să realizeze ive~lă id:i ~ebănuite despre emoţii - un voiaj ce are ca scop o
o hartă de o anumită precizie a sufletului omenesc. m~l buna mţelegere a momentelor celor mai complicate din
Această realizare a hărţii este o mare provocare pentru cei existenţa noastră şi a lumii care ne înconjoară.Sfîrşitul călătoriei
care subscriu unei viziuni înguste în privinţa inteligenţei, susţi­ constă în înţelegerea a ceea ce înseamnă - şi a felului cum _. să
nînd că IQ-ul [de la Intelligence Quoiient - coeficient de inteli- dăm inteligenţă emoţiilor noastre. Această înţelegere în sine
genţă} este un dat genetic ce nu poate fi schimbat în funcţie de poate ajuta într-o oarecare măsură; cunoasterea acestui tărîm al
experienţa de viaţă şi că destinul nostru este în mare măsură de- sentime~telor are un efect similar cumva ~u aceia al impactului
terminat de această aptitudine. Acest argument ignoră proble- pe care 11 are un observator la nivel cuantic în fizică, modificind
ma cea mai provocatoare: ce putem schimba pentru a-i ajuta pe ceea ce e de observat.
copiii noştri să le fie mult mai bine în viaţă? Ce factori sînt în joc, Călătoria noastră începe în Partea întîi cu noi descoperiri de-
de exemplu, atunci cînd o persoană cu un IQ mare se zbate din spre arhitectura emoţional~ a creierului, care oferă o explicaţie
greu, în vreme ce o alta, cu un IQ modest, se descurcă surprin- pentru momentele cele mal nefavorabile din viata noastră ace-
zător de bine? Aş susţine că diferenţa constă cel mai adesea în l~~ cînd se~timent~lecOl?leşesc raţiunea. Înţeleg~rea inter~c1ju­
capacitatea numită aici inteligenţă emoţională, care include auto- nn structurilor creierului care comandă momentele de furie si
controlul, zelul, perseverenţa şi capacitatea de automotivare. frică sau de pasiune şi bucurie - dezvăluie multe despre f~­
Toate aceste aptitudini, aşa cum vom vedea, le pot fi însuflate Iul ~ care dobîndim obiceiurile emoţionale ce pot submina cele
copiilor, fapt care le va acorda o şansă mai mare, independent ~a~ ~:Jlme inte~ţii, pre~um şi ceea ce putem face pentru a ne stă­
de potenţialul intelectual primit pe linie genetică. pI~IlmpulsurIleemoţionale cele mai distrugătoareşi mai demo-
Dincolo de această posibilitate, se desluşeşte o necesitate rahz~to~.rre. C~l mai important este că datele neurologice suge-
morală presantă. Acestea sînt vremuri în care structura societă­ reaza ca ar ~xI~ta.o adevă~ată fereastră de oportunităţi pentru
ţii pare a se descîlci cu o viteză mai mare ca niciodată, acum cînd formarea obiceiurilor emoţionale ale copiilor.
egoismul, violenţa şi sărăcia spiritului par să îşi aibă rădăcinile Următorul popas important din călătoria noastră, Partea a
în bunătatea vieţii noastre comune. Iată un argument pentru im- doua a acestei cărţi, constă în a vedea felul în care datul neuro-
portanţa inteligenţei emoţionale, element esenţial al legăturii logic joacă un rol esenţial în flerul fundamental de a trăi numit
dintre sentimente, caracter şi instincte morale. Există tot mai in~el~g~nţăem?ţionaIă: de exemplu, faptul că sîntem capabili să ne
multe dovezi că aptitudinile fundamental etice din viaţă îşi au stăpînim un Impuls emoţional; să ghicim sentimentele cele mai
originea în capacităţile emoţionale pe care le au la bază. Pentru ascunse ale celuilalt; să tratăm cu cel mai mare tact o relatie _
unii, impulsurile sînt emoţii de nivel mediu; sămînţa impulsuri- sau c~m ~punea ~ris:otE:;l, capacitatea rară "să te înfurii pe cine
lor este o dorinţă arzătoare de exprimare prin acţiune. Cei care trebuie, CIt trebuie.icînd trebuie, pentru ceea ce trebuie si ClUII
sînt sclavii irnpulsur'ilor - aşadar, cei lipsiţi de autocontrol - trebuie." (Cititorii care nu sînt atraşi de detaliile neurologios s-ar
au mult de suferit din punct de vedere moral. Capacitatea de a putea să dorească să treacă direct la acest capitol.)
12 Provocarea lui Aristotel Provocarea lui Aristotel 13
Acest model lărgit a ceea ce înseamnă să fii "inteligent" pu- priv!nţa a Ceea ce pot face şcolile spre a forma complet elevii,
ne emoţiile în centrul aptitudinilor necesare pentru viaţă. Partea punind la treabă în acelaşi timp mintea şi sufletul. Călătoria
a treia examinează cîteva diferenţe-cheie pe care le generează noastră se sfîrşeşte prin vizitarea unor şcoli unde se ţin cursuri
această capacitate: felul în care aceste calităţi pot întreţine cele inovatoare, ce vizează să le ofere copiilor datele esenţiale referi-
mai de preţ relaţii ale noastre sau cum inexistenţa lor le poate toare la inteligenţa emoţională. Eu prevestesc că va veni o zi
coroda; felul în care forţele pieţei care rernodeleazăstilul nostru cînd învăţămîntulva include în programa sa obişnuită studierea
de muncă pun un preţ fără precedent pe inteligenţa noastră acestor calităţi umane incalculabile cum ar fi conştiinţa de sine,
emoţională, pentru că de ea depinde succesul la slujbă; şi cît de autocontrolul şi empatia, precum şi arta de a asculta, de a rezol-
otrăvitoare pot fi emoţiile noastre atunci cînd ne pun în pericol va <;onflictele şi de a coopera.
sănătatea fizică, de exemplu fumatul ţigară de la ţigară, sau cum In Etica nicomahică, Aristotel îşi pune întrebări filozofice refe-
ne poate ajuta echilibrul emoţional să ne apărăm sănătatea şi bi- ritoare la virtute, caracter şi o viaţă mai bună, provocarea sa
nele personal. constînd în stăpînirea prin inteligenţă a vieţii noastre emoţiona­
Moştenirea genetică îl înzestrează pe fiecare dintre noi cu o le. Pasiunile noastre, atunci cînd sînt bine exercitate sînt Înte-
serie de emoţii care determină temperamentul. Circuitul creieru- lepre: ele ne călăuzesc gindirea, valorile şi supravieţuirea. Din
lui presupune însă o maleabilitate extraordinară; temperamen- păcate, pot însă să o ia razna cu uşurinţă, ceea ce se şi întîmplă
tul nu este un destin. Aşa cum se arată în Partea a patra, lecţiile deseori. Aşa cum constata şi Aristotel, problema nu constă în
emoţionale pe care le învătărn în copilărie, acasă şi la şcoală, mo- existenţa emotillor, ci în felul în care adecoăm emoţiile şi expr i-
deleazăcircuitele emoţionale, făcîndu-ne mai uşor adaptabili marea lor. Intrebarea este cum putem să dăm inteligenţă emoţi­
- sau inadaptabili - la fundamentele inteligenţei emoţionale. ilor noastre ~ şi să readucem civilizaţia pe străzi şi afecţiunea în
viaţa comună?
Aceasta înseamnă că adolescenţa şi copilăria sînt ferestre de
oportunitate pentru a forma obiceiurile emoţionale esenţiale ca-
re ne vor domina întreaga existenţă.
Partea a cincea explorează hazardul care îi aşteaptă pe cei ce
au eşuat în stăpînirea domeniului emoţiilor - felul în care defi-
cienţele de inteligenţă emoţională sporesc spectrul de risc, ceea
ce duce la depresii sau violenţă ori la tulburări de alimentaţie
sau consum de droguri. De asemenea, sînt prezentate date con-
crete în legătură cu. primele şcoli care îi învaţă pe copii ce în-
seamnă capacităţileemoţionale şi sociale de care au nevoie pen-
tru a rămîne pe calea cea bună în viaţă.
Poate că lucrul cel mai tulburător din întreaga carte este 50n-
dajulefectuat asupra unui mare număr de părinţi şi profesori şi
care indică tendinţa mondială a generaţiei actuale de copii de a
avea mai multe probleme emoţionale decît în trecut: sînt mai
singuri şi mai deprimaţi, mai furioşi şi mai nestăpîniţi, mai ema-
tivi şi mai înclinaţi să se îngrijoreze din orice, mai impulsivi şi
mai agresivi.
Dacă există într-adevăr un remediu, eu cred că el constă în
felul în care îi pregătim pe tineri pentru viaţă. în prezent, lăsăm
la întîmplare educaţia emoţională a copiilor noştri, ceea ce duce
la rezultate şi mai dezastruoase. O soluţie ar fi o nouă viziune în
A A

PARTEA INTII

Creierul em.otional iT .
Pentru ce
există sentimentele?

Bine nu poţi vedea decit CII suftetul; ceea ce este esen-
ţial este invizibil pentru ochi.
ANTOINE DE SAINT-EXUPERY, Micul Prinţ

Să analizăm ultimele clipe ale lui Gary şi Mary Iane Chaun-
cey, un cuplu complet devotat fetiţei lor de unsprezece ani, An-
drea, care era condamnată la un scaun rulant, în urma unei pa-
ralizii. Familia Chauncey se afla într-un tren Amtrak ce s-a pră­
buşit într-un riu, după ce un şlep lovise şi slăbise un pod de ca-
le ferată din Louisiana. Gîndindu-se mai întîi la fiica lor, cei doi
au făcut tot ce-au putut ca s-o salveze pe Andrea atunci cînd
apele au năvălit în trenul scufundat; ei au reuşit să o împingă pe
o fereastră către salvatori, după care, cînd vagonul s-a dus la
fund, au pieriti .
Povestea Andreei şi a părinţilor ei, al căror ultim act eroic a
fost sa îşi salveze copilul, surprinde un moment al unui curaj
aproape mitic. Fără îndoială, aserneriea dovezi de sacrificiu pă­
rintesc pentru copii s-au repetat de nenumărate ori în istoria
omeriirii sau în preistorie şi de nerurmărate ori de-a lungul evo-
luţiei speciei rioastre-'. Privit din perspectiva biologilor evolutio-
nişti, un aserneriea sacrificiu de sine părintesc stă la baza "suc-
cesului reproducerii" în trecerea genelor la o nouă generaţie.
Dar din perspectiva părintelui care ia o decizie disperată într-un
moment de criză nu este nimic altceva decît iubire.
Ca privire aruncată asupra scopului şi puterii emoţiilor, un
asernerrea.act exerrrplar de eroism părintesc stă mărturie pentru
rolul aItruist al iubirii _. şi pentru toate celelalte sentimente pe
care le trăim - într-o viaţă de OlTI3. Acest lucru sugerează că
sentimentele noastre cele mai profunde, pasiunile sau lucrurile
după care tînjim sînt călăuze esenţiale şi că specia noastră îşi da-
torează în mare parte existenţa capacităţii umane de a iubi.
Aceasta este o putere extraordinară: doar o iubire puternică -
nevoia absolută de a salva copilul iubit - poate determina un
anuleze instinctul de conservare. Din punct de ve-
18 Creierul crnoţ ion at Pentru ce cxi.st ă eeniimentele? 19
dere al intelectului, sigur că sacrificiul lor de sine a fost unul ira- Frica este o adevărată moştenire emoţională în evoluţia
ţional; din punct de vedere sufletesc, a fost singura alegere pe omului. Ea ne mobilizează să ne apărăm familia de primejdii;
care o puteau face. acest impuls l-a îndemnat pe Bobby Crabtree să pună mîna pe
Sociobiologii subliniază întîietatea sufletului faţă de minte în armă şi să caute intrusul pe care îl bănuia că bîntuie pe acolo.
asemenea momente cruciale, atunci cînd se pune întrebarea de Frica a primat atunci cînd Crabtree a tras înainte să-şi dea sea-
ce, de-a lungul evoluţiei, emoţiei i-a fost încredinţat un rol atît ma exact în ce trage, înainte de a recunoaşte vocea fetiţei sale.
de important în psihicul uman. Ei spun că emoţiile ne călăuzesc Asemenea reacţii devenite autornatisme sînt deja gravate în sis-
în înfruntarea situaţiilor dificile şi a îndatoririlor mult prea im- temul nostru nervos, spun biologii specialişti în evoluţia specii-
portante spre a fi lăsate doar în grija intelectuhri primejdia, o lor, deoarece pentru o lungă şi crucială perioadă din preistoria
pierdere dureroasă, perseverarea în atingerea unui scop în ciu- umană ele au asigurat supravieţuirea. Chiar mai important este

da frustrărilor,legătura cu un partener de viaţă, clădirea unei fa- faptul că ele stau Ia baza principalei sarcini a evoluţiei: a putea
milii. Fiecare emoţie în parte oferă o dorinţă distinctă de a acţio­ da naştere unor urmaşi ce vor putea duce mai departe aceste
na; fiecare ne arată direcţia cea bună în abordarea provocărilor predispoziţii genetice - o tristă ironie, acest lucru a dus la ma-
inerente ale vieţii". Cum aceste situaţii s-au r-epetat mereu de-a rea tragedie a familiei Crabtree.
lungul istoriei evoluţiei noastre, valoarea supravieţuirii reperto- Dar în vreme ce emoţiile noastre au fost ghidate inteligent în
riului nostru emoţional a fost atestată de faptul că s-au irnpri- lunga perioadă a evoluţiei, noile rea lităţi ale civilizaţiei prezen-
mat în structura noastră nervoasă ca nişte tendinţe automate, în- te au apărut cu o asemenea repeziciune, încît evoluţia nu mai ţi­
născute ale sufletului omenesc. ne pasul cu ceea ce se întîmplă în jur. Într-adevăr, primele legi şi
Acea perspectivă asupra naturii trmarie care ignoră puterea date etice, cum ar fi: Codul Hammurabi, Cele zece porunci ale evrei-
emoţiilor este una întristător de îngustă. Denumirea în sine de lor sau Edictele împăratului Aslzoka pot fi descifrate ca încercări de
Homo sapiens, specia care gîndeşte, duce pe un făgaş greşit în a stăpîni, a supune şi a domestici viaţa emoţională.Sau, aşa cum
aprecierea locului pe care îl au emoţiile în viaţa noastră, aşa cum descria Freud în Disconfort în cultură, societatea a trebuit să întă­
constată recent ştiinţa. După cum ştim cu toţii din experienţă, rească anumite legi pentru a stăpîni excesele emoţionale, care
atunci cînd trebuie să ne modelăm hotărîrile şi acţiunile, senti- altfel ar fi mult prea nesăbuite.
meritele contează în egală măsură - şi uneori chiar luai mult - În ciuda acestor constrîngeri sociale, pasiunile copleşesc ra-
decît gîndurile. Am mers mult prea departe cu sublinierea im- ţiunea iar şi iar. Aceste date ale naturii umane apar din însăşi ar-
portanţei rationalităţii pure - adică a ceea ce măsoară IQ-ul- hitectura fundamentalăa vieţii mintale. În termenii biologici ca-
în viaţa omului. La bine sau la rău, inteligenţa poate să nu mai re stau la baza descrierii circuitului neuronal al emoţiilor, ne
aibă nici o importanţă atunci cînd sentimentele îi iau locul. naştem cu ceea ce a funcţionat cel mai bine pentru ultimele
50 000 de generaţii umane şi nu pentru ultimele 500 - şi cate-
goric nu doar pentru ultimele cinci. Evoluţia deliberat lentă ca-
CÎl\lD PASIUNILE COPLEŞESCRAŢIUNEA
re a modelat emoţiile noastre şi-a făcut datoria de-a lungul a mi-
A fost o adevărată tragedie a erorilor. Matilda Crabtree, o fe- lioane de ani; ultimii 10 000 de ani, chiar dacă au fost martorii
tiţă de paisprezece ani, i-a făcut o glumă tatălui ei: a sarit dintr-o unei rapide forme de civilizaţieumană şi ai unei explozii demo-
debara şi a ţipat "Bau" atunci cînd părinţii ei s-au întors la unu grafice de la cinci milioane la cinci miliarde - au lăsat puţine
noaptea dintr-o vizită la nişte prieteni. Bobby Crabtree şi soţia urme în tiparul biologic al vieţii noastre emoţionale.
s~ ştiau că Matilda a ramas la nişte prieteni peste noapte. Au- De bine, de rău, evaluarea fiecărei întîlniri personale şi reac-
zirrd zgOInote prin casă, Crabtree a scos pistolul de calibru 35 şi ţiile noastre în raport cu aceasta sînt modelate nu doar de jude-
s-a dus în dorrnitorul Matildei, să vadă despre ce e vorba. Cînd căţi raţionale sau de propria noastră istorie a vieţii, ci şi de tre-
f,:tiţa a sărit din debara, Crabtree a îrnp uşcat-ojri gît. Matilda cutul nostru îndepărtat ancestral. Aceasta ne face uneori să
Crabtree a murit douăsprezece ore mai tîrziu". avem porniri tragice, ca în cazul tristei întîmplări din casa farni-
20 Creierul emoţional
Pentru ce există ecn ti men tclc? 21
liei Crabtree. Pe scurt, ne confruntăm mult prea des cu dileme descoperit mai multe detalii psihologice despre felul în care fie-
postmoderne, cu un repertoriu emoţional m.odelat de nevoile care emoţie pregăteşte corpul pentru o reacţie diferită":
imediate ale Epocii pleistocene. Această afirmaţie stă la baza su- .. Cînd te minii, sîngele circulă mai repede în miini şi îţi este Jenai
/biectului pe care îl tratez. uşor să înşfaci o armă sau să loveşti un duşman; bătăile inimii
cresc şi Se degajă hormoni precum adrenalina, ceea ce gene-
Impulsurile care duc la fapte rează un plus de energie suficient de puternic pentru o faptă
Într-o zi de primăvară timpurie, pe cînd mergeam cu maşina în forţă.
pe o şosea, printr-o trecătoaremontană din Colorado, dintr-oda- • Cînd ţi-e frică, sîngele străbate muşchii cei mari, cum ar fi cei
tă un val de fulgi de zăpadă mi-a acoperit maşina. Nu rnai ve- din picioare, şi îţi este mai uşor să fugi - şi să te albeşti la fa-
deam nimic în faţă, fulgii de zăpadă mă făceau ca orb. Apăsînd ţă, pentru că sîngele îşi opreşte cursul (creîndu-ţi senzaţia că

piciorul pe frînă, am simţit tum mă cuprinde teama şi am înce- "ţi-a îngheţat sîngele în vene"). În acelaşi timp, trupul parali-
zează, chiar dacă doar pentru o clipă, poate şi pentru a Visa
put să aud cum îmi bate inima.
Teama s-a transformat într-o adevărată frică: am tras pe timp ca omul să evalueze situaţia şi să constate dacă nu cum-
dreapta, aşteptînd să treacă ninsoarea. O jumătate de oră ulai va cea mai bună soluţie este o ascunzătoare. Circuitele din
centrele emoţionale ale creierului acţionează un flux de hor-
tîrziu ninsoarea s-a oprit, vizibilitatea a revenit şi mi-am conti-
moni ce pune trupul în stare de alertă, făcindu-l gata să acţio­
nuat drumul- oprindu-mă cîteva sute de metri mai încolo, un-
neze, iar atenţia se fixează asupra ameninţării imediate, perl-
de o ambulanţă îl ajuta pe un pasager dintr-o maşină ce intrase
tru a vedea mai bine ce reacţie trebuie adoptată.
în plin în automobilul din faţă, care mergea prea încet; ciocnirea .. Printre schimbările biologice cele rnai importante din starea
blocase şoseaua. Dacă aş fi continuat să lTIerg prin zăpada aceea defericire se .numără o activitate sporită a centrului creierului,
orbitoare, probabil că aş fi intrat şi eu în ei. care inhibă sentimentele negative şi încurajează creşterea
Frica preventivă m-a obligat atunci să mă opresc şi poate că energiei, Iiniştind ceea ce ar putea genera gînduri de îngrijora-
mi-a salvat viaţa. Ca în cazul unui iepure ce îrnpretreşte de groa- re. Nu există însă o modificare fiziologică radicală care să du-
ză atunci cînd zăreşte o vulpe trecînd - sau ca un rnarnifer pre- că la pasivitate, ceea ce face ca trupul să-şi revină mai rapid
istoric speriat de un dinozaur - , aITI fost cuprins de o tearnă in- din apariţia emoţiilor supărătoare.Această configuraţie îi ofe-
terioară care Ul-a făcut să rnă opresc, să fiu mai atent şi să mă fe- ră truF:ului un fel de odihnă generală, precum şi dispoziţia şi
resc de o posibilă mare primejdie. entuziasmul pentru a îndeplini diferite îndatoriri şi de a se
În esenţă, toate emoţiile sînt irnpulsuri ce te determină să ac- strădui pentru o mare varietate de scopuri.
ţionezi. planuri imediate de abordare a vieţii, planuri pe care le .. Iubirea, sentimentele de tandreţe şi de satisfacţiesexuală deter-
avelTI. înnăscute. Rădăcina cuvîntului emoţie este ntoiere, verbul mină o trezire parasimpatică contrariul psihologic al acelei
latinesc care înseamnă "a mişca" plus prefixul "e", adică "a te mobilizăride tipul "luptă sau fugi" provenite din frică sau mî-
da la o parte", sugerînd că tendinţa de a acţiona este implicită în nie. Modelul parasimpatic, dublînd "reacţia de relaxare", re-
orice emoţie. Aceste emoţii duc la fapte, lucru ce poate fi cel mai prezintă un set de reacţii ale corpului ce generează o stare de
uşor observat la animale şi copii. Doar la adulţii "civilizaţi" gă­ calm şi mulţumire care facilitează cooperarea.
sim această mare anomalie pentru regnul animal, emoţiile - ră­ .. Ridicarea sprincenelor a surprindere permite mărirea razei vi-
dăcina impulsurilor de a acţiona - desprinse de reacţia cea mai zuale şi totodată pătrunderea luminii în retină în cantitate mai
firească". mare. Acest fapt oferă informaţii suplimentare despre un eveni-
În repertoriul nostru emoţional, fiecare emoţie joacă un rol ment neaşteptat,făcînd să fie rnai uşor de înţelesexactceea ce
unic, aşa cum relevă semnătura biologică distinctivă (vezi Ane- ~e întîmplă şi punerea la cale a celui mai bun plan de acţiune.
xa A pentru detalii în legătură cu emoţiile "fundamentale"). Cu .. In lumea întreagă, exprimarea dezgustului arată la fel, transrni-
noile metode de a pătrunde in trup şi in creier, cercetătorii au tind acelaşi mesaj: e ceva agresiv ca gust sau ca miros sau me-
22 Creierul crnaţ ional Pentru ce există sen tirneritele? 23
taforic. Expresia de dezgust a feţei - buza de sus curbată în- la armele automate pînă şi al copiilor de treisprezece ani a trans-
tr-o parte, in vreme ce se strîmbă uşor din nas - sugerează o format acest fapt într-o reacţie prea adesea dezastruoasă".
încercare prirnordială, aşa cum observase Darwin, de a închi-
de nările atunci cînd apare un miros neplăcut sau de a scuipa Cele două minţi ale noastre
o mincare nocivă. O prietenă îmi povestea despre divorţul ei, o despărţire du-
.. Principala funcţie a tristetii este ajutorul dat pentru adaptare reroasă. Soţul ei se îndrăgostise de o femeie mai tînără, de o co-
in cazul unei pierderi importante, cum ar fi moartea cuiva legă de la birou, şi brusc a anunţat-o că o va părăsi pentru a se
apropiat sau o mare dezamăgire. Tristeţea aduce o scădere a muta cu cealaltă. Au urmat luni amare de dispute nesfîrşite pen-
energiei şi a entuziasmului faţă de activităţile vieţii" în special tru casă, bani şi copii. Acum, la CÎteva luni după evenimente, ea
faţă de divertisment sau faţă de p'lăceri, iar adîncimea ei şi in-
tocmai îmi declara că a început să-i placă această independenţă
trarea în depresie duce la o scădere a metabolismului. Aceas- şi că se bucură să fie iar pe propriile-i picioare. nPur şi simplu
tă retragere introspectivă creează ocazia de a jeli o pierdere
nu mă mai gîndesc la e l - nu îmi mai pasă", a mărturisit ea. Dar
sau o speranţă goală şi de a conştientiza consecinţele acestora cînd tocmai spunea asta, ochii i s-au umplut de lacrimi.
pentru viaţa cuiva, iar pe măsură ce energia revine, se contu- Acel moment al ochilor înlăcrimaţi ar putea trece uşor neob-
rează noi începuturi. Această pierdere de energie se poate să-i
servat. Dar printr-o înţelegere empatică,îţi dai seama imediat că
fi ţinut pe oameni trişti - şi vulnerabili - în apropierea casei, atunci cînd cineva lăcrimează înseamnă că este trist, în ciuda a
unde erau mai în siguranţă. ceea ce spune, şi lucrurile sînt la fel de uşor de priceput ca atunci
Aceste înclinaţii biologice de a acţiona sînt modelate ulterior cînd citeşti cuvintele de pe o pagină tipărită. Unul este un act al
de experienţa noastră de viaţă şi de cultura noastră. De exem- minţii emoţionale,celălalt este un act al minţii raţionale. De fapt,
plul pierderea unei persoane dragi duce oriunde la tristeţe şi avem două minţi, una care gîndeşte şi una care simte.
mîhnire. Dar felul cum ne manifestăm mîhnirea cum sînt eta- Aceste două moduri fundamental diferite de cunoaştere in-
late emoţiile sau cum sînt ele reţinute pentru clipele de singură­ teracţionează pentru a crea viaţa noastră mintală. Mintea raţio­
tate - estructurat de cultură şi tot aşa anumite persoane din nală este modul de comprehensiune de care sîntem cel mai
viaţa noastră intră în categoria nfoarte dragi", fiind jelite. conştienţi: mai proeminent în starea de trezie, operind cu gîn-
Perioada de început a evoluţiei, în care aceste reacţii emoţio­ duri, capabil să cîntărească şi să reflecteze. Dar pe lîngă acesta
nale prindeau forrnă, a fost fără îndoială o realitate aspră, pe ca- mai există şi un alt sistem de cunoaştere, unul impulsiv şi foar-
re majoritatea oamenilor au îndurat-o ca specie încă din zorii is- te puternic, chiar dacă uneori ilogic - mintea emoţională. (Pen-
toriei noastre consemnate. Era o perioadă cînd putini sugari tru O descriere mai detaliată a caracteristicilor minţii emoţiona­
supravieţuiau şi puţini adulţi treceau de treizeci de arri, cînd leI vezi Anexa B.)
animalele de pradă puteau ataca în orice moment, cînd variaţii­ Dihotomia emoţional/raţionalaproximeazădistincţia popu-
le între secetă şi inundaţii reprezentau diferenţa dintre foamete lară întrei.inimă"şi "minte"; atunci cînd ştii "în inima ta" că un
şi supravieţuire. Dar odată cu progresele din agricultură, chiar lucru este bun ai o altfel de convingere - cumva un tip mai pro-
şi în societăţile 'umarte cele mai rudimentare şansele de supra- fund de convingere - decît atunci cînd ştii că un lucru este bun
vietuire au crescut enorm. În ultimii zece mii de ani, de cînd din punct de vedere al minţii raţionale. Există o variaţie stabilă
aceste progrese s..au înregistrat în lumea întreagă, ameninţările a raportului raţiune-emoţieÎn controlul asupra minţii; cu cît un
feroce care au ţinut populaţia umană în şah au început să fie stă­ sentiment este mai intens, cu atît mintea devine mai dominant
pîrrite. emoţională - şi deci mai ineficientă din punct de vedere raţio­
Toate aceste ameninţări au creat şi reacţiile noastre emoţio­ nal. Aceasta este o ordine a lucrurilor care pare să dureze din
nale atît de preţioase pentru supravieţuire; pe măsură ce ele au erele îndepărtate ale evoluţiei - a avea emoţii, şi anume irrtui-
pălit, a început să dispară însă şi armonia părţilor repertoriului
tii care călăuzesc reactia instantanee în situatiile în care viata ne
nostru sentimental. Dacă in vrerrrurile trecute declanşarea furiei
~ste în pericol şi în care a ne opri să ne gîndim la ce să faceri-t ne
putea constitui un moment crucial pentru supravieţuire,accesul poate costa viaţa este un avantaj.
24 Creierul emotional Pentru ce exist â scn tirnen t.ele? 25

Aceste două minţi, cea emoţională şi cea raţională, acţionea­ trolînd totodată reacţiile stereotipe şi mişcările. Acest creier pr'i-
ză de cele mai multe ori în strînsă armonie, îrnpletind'u-şi căile rnitiv nu poate fi făcut să gîndească sau să înveţe; el este progra-
atît de diferite pentru a ne călăuzi prin lume. De obicei, există mat dinainte să regleze funcţionarea corpului ca atare şi să reac-
un echilibru între mintea emoţională şi cea raţională, în care ţioneze pentru a asigura supravieţuirea.Acest tip de creier a fost
emoţiile alimentează şi informează operaţiile minţii raţionale şi unicul în Epoca Reptilelor: imaginaţi-vă un şarpe care sîsiie
rriirrtea raţională rafinează şi uneori se opune emoţiilor. Şi totuşi pentru a serrmaliza ameninţarea unui atac. -
mintile noastre, cea emoţională şi cea raţională, sînt facultăţi Din forma cea mai primitivă, trunchiul creierului, au apărut
seIni-independente, aşa CUTIt vom vedea, fiecare reflectînd o centrii emotionali. Milioane de ani mai tîrziu, în plan evolutiv,
operaţiune distinctă, dar conectată a circuitului creierului. din aceste zone emoţionale s-au dezvoltat zonele de gîndire sau
În multe sau în majoritatea momentelor, aceste două minţi "neocortexul", respectiv, bulbul cu circumvoluţiuni care for-
distincte sînt extrem de rafinat coordonate; sentimentele sînt mează straturile superioare ale creierului. Faptul că creierul ca-
esenţiale pentru gîndire, iar gîndirea pentru sentimente. însă re gîndeşte s-a dezvoltat pornind de la trăsătura emoţională
atunci cînd intervine pasiunea, se creează l..ID dezechilibru: min- sp1.me multe despre relaţia dintre gîndire şi sentiment; a existat
tea emoţională preia controlul, înecînd mintea raţională. Uma- un creier emoţional cu mult înainte să existe cel raţional.
nistul din secolul al XVI-lea Erasmus din Rotterdam scria satir i- Cea mai veche rădăcină a vieţii noastre emoţionale stă în
zînd tensiunea perenă dintre raţiune şi emoţie'': simţul olfactiv sau, ITIai precis, în lobul olfactiv, în celulele care

Jupiter a împărţit rnult rnai rrrultă pasiune decît raţiune - poţi cal- preiau şi analizează mirosurile. Orice entitate vie, fie că este vor-
cula raportul ca fiind cam de 24 la 1. El a făcut să existe doi tirani fu- ba de ceva nutritiv, otrăvitor, de un partener sexual, de un ani-
rioşi ce se opun puterii solitare a Raţiunii: mînia şi dezmăţul. In ce mal de pradă sau de o victimă, totul are o anumită semnătură
măsură Raţiunea poate preveni forţele acestora două în viaţa de zi moleculară distinctă ce poate fi purtată de vînt. În acele vremuri
cu zi a orrrului, este destul de limpede. Raţiunea face sîngurullucru primitive, mirosul era un simţ de o importanţă capitală pentru
de care este în stare, izolîndu-se şi repetîridu-şi formule de virtute, în supravieţuire.
vreme ce ceilalti doi o trimit la naiba şi sînt tot mai zgomotoşi şi mai De la lobul olfactiv au început să evolueze centrii străvechi
agresivi, pînă ce Conducătorul lor oboseşte, renunţă şi capitulează.
ai emoţiei, dezvoltîndu:se suficient pentru a înveli 1., final par-
tea de sus a creierului. In fazele sale rudiITIentare, centrul olfac-
CWVI S,.ADEZVOLTAT CREIERUL tiv era format din straturi foarte subţiri de neuroni care împreu-
nă analizau mirosul. Fiecare strat de celule absorbea mirosul, îl
Pentru a înţelege mai bine puterea emoţiilor asupra gîndirii
analiza, împărţindu-I pe diverse categorii relevante: comestibil
_ şi de ce sentimentele şi raţiunea sînt veşnic gata de război - ,
sau otrăvitor, disponibil din punct de vedere sexual, duşman
să luăm în considerare felul în care a evoluat creierul. Creierul
sau hrană. Un al doilea strat de celule transmitea mesaje prin
omului, cu kilogramul său şi jumătate de celule şi de neuroni,
sistemul nervos, informind trupul ce are de făcut ca reacţie: să
este de trei ori mai mare decît al verilor noştri de pe scara evo-
muşte, să scuipe, să se apropie, să fugă sau să urrnăreascăl",
luţiei, primatele non-urnane. După milioane de ani de evoluţie,
Odată cu apariţia primelor marnifere, au apărut noi straturi
creierul a crescut de la bază spre vîrf, centrii superiori s-au dez-
voltat ca prelucrare acentrilor de jos, părţi mult mai vechi ale cheie de creier emoţional.Acestea au înfăşurat trunchiul creie-
creierului. (Dezvoltarea creierului în embrionu 1 uman reface rului, arătînd ca un fel de inele cu partea de la bază lipsă, unde
îşi făcea cuib trunchiul creierului propriu-zis. Pentru că această
traseul evoluţionist.)
Partea cea mai primitivă a creierului este comună tuturor ce- parte a creierului se înfăşoară în cercuri şi mărgineşte creierul se
lorlalte. specii care au un sistem nervos peste minim, trunchiul mai numeşte şi sistem Iimbic, de la "limbus", care în latină în-
creierului aflîridu-se în jurul vîrfului măduvei spmării. Această seamnă "inel". Acest nou teritoriu neural a adus emoţii tipice
rădăcină a creierului reglează funcţiile de bază ale vieţii, cum ar pentru această dezvoltare a repertoriu lui creier ului!". Cînd setea
fi respiraţia şi metabolismul celorlalte organe ale corpului! con- e puternică sau Într-un moment de furie, cînd sîntem indrăgos-
Creierul emoţional
Pentru ce există ecn t irnen iele? 27
26
tiţi pînă peste urechi sau morţi de frică, srsterrrul Iirnbic este cel nesc pasiunea sexuală. Dar adăugarea neocortexului şi a cone-
care preia de fapt cornarida, prinzîndu-ne în strînsoarea sa. xiunilor sale la sistemul periferic au permis şi dezvoltarea legă­
Pe măsură ce a evoluat, sisteUlulliUlbic şi-a rafinat două in- turii dintre mamă şi copil, lucru ce stă la baza uriitătii familiei si
strumente extrem de eficiente: învăţatul şi memoria. Acest pro- a irrrplicării pe termen lung în îngrijirea copilului, fapt ce a făcut
gres revoluţionar a permis unui animal să fie m ult mai deştept posibilă dezvoltarea umană. (Speciile care nu au neocortex, CUUl

în alegerile sale de supravieţuireşi să îşi modeleze cu grijă reac- ar fi reptilele, nu au instinct matern; cînd ies din ouă, puii tre-
ţiile, pentru a se adapta cerinţelor mereu în schirnbare, fără a re- buie să se ascundă pentru a evita să nu fie cumva mincati de
actiona de fiecare dată invariabil si automat la fel. Dacă un arru- rnernbr'ii propriei specii.) În cazul oamenilor, legătura prote~toa­
mit aliment ducea la îUlbolnăvir~, el putea fi evitat data viitoa- re părinte-copil permite o maturizare ce durează pe toată pe-
re. Decizii CUUl ar fi ce anume trebuie mîncat şi ce nu continuau rioada copilăriei - timp în care, de altfel, creierul continuă s~. se
să depindă în mare măsură de miros; conexiunile dintre bulbul dezvolte.
olfactiv şi siaterrrul Iirribic au preluat sarcina de a face distincţie Pe rnăstrră ce avarisărn pe scara filogenetică de la reptile la
între mirosurîşi de a le recunoaşte, comparînd un miros actual rnairnuţe şi la oarnerii. creşte şi volumul neocortexului; odată cu
cu unul din trecut, distingînd astfel între bine şi rău. Acest lucru această creştere, se formează o anumită geometrie a conexiuni-
s-a făcut prin "rinocefalon u , într-o traducere exactă: "creierul lor circuitului creierului. Cu cît aceste legături sînt Ulai rrurne-
nasului", parte din circumvoluţitmilelimbice şi bază rudimen- roase la nivelul creierului, cu atît sînt posibile Ulai multe reacţii.
tară pentru rieocortex, creierul care gîndeşte. Neocortexul permite subtilităţi şi complexităti ale vieţii emoţio­
Acum 100 de rnilioane de ani, creierul mamiferelor a evoluat nale, cum ar fi capacitatea de a avea sentimente faţă de sentimen-
spectaculos. Situate deasupra celor două straturi subţiri de cor- tele noastre. La primate există o Ulai mare legătură între rieocor-
tex - regiunile care planifică şi înţeleg ceea ce este sirnţit, coor- tex şi sisternul limbic decît la orice alte specii - dar şi Ulai sem-
donind miscările - , alte cîteva noi straturi de celule nervoase nificative sîntlegăturîlede la oameni - , care sugerează de ce sîn-
s-au adăugat spre a fOrITla neocortexul. Spre deosebire de corte- tern capabili să dăm dovadă de o rnult Ulai mare gamă de reacţii
xul cel vechi în două straturi, neocortexul oferea o latură extra- în raport cu emoţiile noastre, reuşind să le riuantăm. În vreme ce
ordinară, intelectuală. un iepure sau o maimuţă au doar cîteva reacţii tipice restrînse la
Neocortexullui Homo sapiens, mult Ulai rnare decît la orice al- frică, rieocortexul trman, Ulai rnare ca clirnenaiune, permite şi un
tă specie, a dat trăsătura distinctiv umană. Neocortexul este lo- repertoriu Ulai larg - inclusiv sunatulla Poliţie. Cu cît sistemul
cul în care sălăşluieşte gîndirea; aici se află centrii care pun cap social este Ulai cornplex, cu atît flexibilitatea este Ulai importan-
la cap şi înţeleg ceea ce percep simţurile. Acest lucru adaugă tă - şi nu există un sistem social mai complex decît cel al lurnii
unui arrurnit sentiment ceea ce gîndiUl despre - şi ne perrnite în care trăirnl".
să avern sentimente în legătură cu diverse idei sau cu arta, sim- Aceşti centri superiori nu stăpînescînsă întreaga noastră via-
bolurile, .imagtriile. ţă emoţională: în chestiunile sufleteşti esenţiale - şi Ulai ales în
De-a lungul evoluţiei, neocortexula permis o fină ajustare urgenţele emoţionale - se poate spune că ele sînt lăsate în gri-
judicioasă, care fără îndoială că a creat eriorrne avantaje în capa~ ja sistemului Iimbic. Avînd în vedere că partea cea Ulai mare a
citatea organismului de a supravieţui în condiţii potrivnice, fă­ centrilor superiori ai creierului au înrrrugurit din zona periferi-
cînd posibil ca urmaşii săi să transmită prin gene acelaşi circuit că sau s-au extins în funcţie de ea, creierul emoţional are un rol
neural. Supravieţuirease datorează talentului neocortexului de crucial în arhitectura neurală. Fiind rădăcina de la care s-a dez-
a crea strategii şi planificări pe termen lung, precuUl şi alte ter- voltat noul creier, zonele emoţionalesînt întrepătrunsede rruria-
tipuri mintale. În afară de asta, trrurnful artelor, al civilizaţiei şi
de de circuite legate Între ele şi care străbat neocortexul. Acest
al culturii sînt la rîndul lor rodul neocortexului.
lucru dă o enormă putere centrilor emoţionali, putînd astfel să
Această nouă adăugire la creier a perUlis nuanţări în viaţa
influenţeze funcţionarea restului creieruIui ~. inclusiv a centri-
emoţională. De exemplu, iubirea. Structurile limbice generează
lor gîndirii.
sentimente de plăcere şi de dorinţă sexuală - emoţiicare hră-
.Ari atornia unui blocaj emoţional 29
Pînă în ziua de azi, Robles a avut tot timpul să regrete aceste
cîteva minute de furie dezlănţuită.Şi în prezent el este tot în în-
chisoare, după treizeci de ani, pentru ceeace a ajuns să fie cu-
Anatorrria unui blocaj noscut drept "crimele împotriva fetelor cu studii".
emotional
, Asemenea explozii emoţionale sînt o formă de blocaj neuraL
În aceste clipe, după curn sugerează dovezile, un anumit centru
din creierul Iirnbic declară că este vorba de o urgenţă, concen-
Viaţa este o comedie pentru cei care gîndesc şi o tra- trînd tot restul creierului asupra acestei realităţi care nu suferă
gedie pentru cei care ali sentimente. amînare. Blocajul apare într-o clipă, declanşînd o reacţie drama-
HORACE W4LPOLE tică înainte ca neocortexul, creierul care gîndeşte, să aibă vreo
şansă să analizeze complet într-o fracţiune de secundă ce se în-
tîmplă şi să hotărască ce e de făcut. Trăsătura principală a aces-
Era o după-amiază fierbinte de august din 1963, chiar ziua în tui blocaj este că odată cu trecerea momentului respectiv cei ast-
care reverendul Martiri Luther King, jr, şi-a ţinut discursul înce- fel posedaţi nu-şi mai dau seama ce li s-a întîmplat.
put cu "Eu am un vis" în cadrul marşului din Washington, or- Aceste blocaje nu sînt izolate. Ele sînt incidente îngrozitoare,
ganizat în favoarea drepturilor omului. În acea zi, Richard Ro- care duc la crime violente, ca în cazul omorîrii fetelor cu studii.
bles. un spărgător înrăit care tocmai fusese eliberat condiţionat În această formă catastrofală - dar mai puţin intensă - se pe-
după o pedeapsă de trei ani, luată în urma a peste o sută de trec multe, în mod similar, destul de frecvent în mintea noastră.
spargeri, a încercat să facă rost de nişte heroină, spunea el că Încercaţi să vă amintiţi cînd "v-aţi pierdut busola" pentru ulti-
pentru ultima dată. Voia să renunţe la viaţa de delincvent, va ma dată, descărcîndu-vă pe cineva - pe partenerul de viaţă sau
susţine el ulterior, dar avea nevoie disperată de bani pentru iu- pe copil sau pe şoferul altei rnaşirii - într-o asemenea măsură,
bita lui şi pentru fetiţa lor de trei anisori. încît ulterior, după un moment de reflecţie şi de gîndire, vi s-a
Apartamentul pe care l-a spart în acea zi aparţinea lui jariice părut nepotrivit. Mai mult ca sigur că era tot o formă de blocaj, o
Wylie, o tînără de douăzeci şi unu de ani, documentarist la re- preluare neurală a controlului, care, aşa cum vom vedea, îşi are
vista Neuisuieek, şi lui Emily Hoffert, douăzeci şi trei de ani, în- originea în nucleul amigda!ian, un centru al creierului limbic.
văţătoare. Deşi Robles alesese un apartament arătos din cartie- Nu toate blocajele limbice sînt tulburătoare. Atunci cînd ci-
rul de est al New York-ului tocmai gîndindu-se că nu este ni- neva este atît de impresionat de o glumă încît îl cuprinde un rîs
meni acasă, Wylie era acolo. Robles a ameninţat-o cu un cuţit şi aproape exploziv, aceasta este tot o reacţie limbică. Acest lucru
a legat-o. Cînd să plece, a venit Hoffert. Ca să reuşească să fugă, se manifestă şi în momentele de bucurie intensă: cînd Dan Ian-
Robles a legat-o şi pe ea. sen, după mai multe eşecuri care l-au marcat profund, a luat în
Ani de zile mai tîrziu Robles povestea că atunci cînd o lega sfîrşit medalia de aur olimpică la patinaj viteză (ceea ce jurase să
pe Hoffert, [anice Wylie l-a avertizat că n-are scăpare: îşi va facă promiţîndu-iacest lucru surorii sale aflate pe patul de moar-
aminti cum arată şi va ajuta poliţia să-i dea de urmă. Robles, ca- te), în cursa de 1000 de metri la Olimpiada din Norvegia din
re promisese că este ultima lui spargere, a intrat în panică în ase- 1994, soţia sa a fost atît de copleşită de emoţie şi de fericire, încît
menea măsură, Încît şi-a pierdut complet controlul. Într-un mo- a trebuit dusă de urgenţă la cabinetul medical al patinoarului.
ment de nebunie, a înşfăcat o sticlă de suc şi le-a lovit în cap pe
femei pînă au leşinat, după care, prins de o cumplită furie, dar
LOCUL TUTUROR PASIUNILOR
şi de frică, le-a înjunghiat de nenumărate ori şi le-a hăcuit cu un
cuţit de bucătărie. Amintiridu-şi de acest moment, douăzeci şi La oameni, nucleul amigdalian (de la cuvîntul grecesc
cinci de ani mai tîrziu, Robles se plîngea: "Pur şi simplu o lua- "amygdala", care înseamnă "migdaIă"), are forma unui mă­
sem razna. Am simţit că-mi explodează creierul." nunchi de migdale, fiind alcătuit din structuri conectate ce se
30 Creierul ernoţion.al .Ariatornia unui blocaj erncrţ ioruil 31
află în creier, în spatele inelului limbic. Există două amigdale, cîte nologii pe măsură, acestea aducînd o mare precizie în stabilirea
una de ambele părţi ale creierului, localizate în interiorul capului. organizării creierului în funcţiune, dînd la lumină adevărate
Nucleul arnigdalian uman este relativ mare in comparaţie cu cel mistere ale rnirrţii omeneşti, ce păreau impenetrabile celorlalte
al rudelor noastre mai apropiate de pe scara evoluţiei, primatele. generaţii de oameni de ştiinţă. Descoperirile sale referitoare la
Hipocampul şi nucleul amigdalian erau cele două zone che- circuitul creierului emoţional aveau să îndepărteze o idee pre-
ieale primitivului "creier al nasului" şi care, pe măsură ce au concepută în legătură cu sîsterrrul Iirnbic. punînd nucleul arrug-
evoluat, au dat naştere cortexului şi apoi neocortexului. Acum, dalian în centrul acţiunii şi plasînd celelalte structuri periferice
aceste structuri periferice stau la baza învăţării şi a memoriei: în roluri cu totul diferite:'.
nucleul amigdalian este specializat în chestiuni emoţionale. Da- Cercetările lui LeDoux explică felul în care nucleul amigda-
că nucleul antigdalian este despărţit de restul creierului, rezul- Han poate prelua controlul asupra a ceea ce facem, chiar în vre-
tatul este incapacitatea de a mai distinge semnificaţia emoţiona­ me ce creierul care gîndeşte, neocortexul, este încă pe cale să ia
lă a evenimentelor; această stare se numeşte uneori "orbire afec- o hotărîre. Aşa cum vom vedea, sufletul inteligenţei emoţionale
tiIva.
~" constă in felul în care funcţionează nucleul amigdalian şi CUlTI
Lipsa trăsăturii emoţionale duce la dispariţia sentimentelor. interacţioneazăcu neocortexul.
Un tînăr al cărui nucleu amigdalian au fost îndepărtat chirurgi-
cal pentru a putea stăpîni severe atacuri de apoplexie a devenit REŢEAUANEURALĂ
complet neinteresat de cei din jur, preferînd să se izoleze fără
nici o relaţie umană. Deşi era perfect capabil să converseze, el Ceea ce intrigă în înţelegerea puterii emoţiilor la nivelul vie-
nu-şi mai recunostea prietenii apropiaţi, rudele, nici măcar ma- ţiimintale sînt acele momente pasionale pe care le regretăm ul-
ma şi rămînea perfect calrn şi senin atunci cînd vedea tulbura- terior, de îndată ce lucrurile reintră pe un făgaş normal; intreba-
rea lor în faţa indiferentei lui. Fără nucleul amigdalian el părea rea este cum de am devenit iraţionali afît de uşor. De exemplu,
să-şi fi pierdut sentimentul recunoaşterii, precum şi toate senti- o tînără a mers două ore pînă la Boston ca să ia o gustare şi să-şi
mentele faţă de sentimentel, Nucleul amigdalian acţionează la petreacă ziua cu iubitul ei. În timpul gustării, el i-a oferit un ca-
nivelul memoriei afective, lucru foarte important în sine; viaţa dou pe care ea şi-l dorea de luni de zile, o gravură greu de găsit
fără nucleul amigdalian este o viaţă lipsită de un sens personal. şi cumpărată tocmai din Spania. Dar încîntarea ei a dispărut
De nucleul a:migdalian se leagă nu numai afecţiunea; orice complet cînd, la sugestia ei ca după masă să meargă împreună
pasiune depinde de el, Animalele cărora le-a fost scos nucleul la un rnatineu la cinema pentru că-şi dorea să vadă în mod spe~
arnigdalian sau le-a fost secţionat nu se mai tem şi nu se mai în- cial un film, prietenul ei a uluit-o de-a dreptul sp unîrid.u-i că
furie, îşi pierd dorinţa de a se intrece sau de a fi cooperante, nu-şi va putea petrece ziua cu ea pentru că are antrenament la
nu-şi mai găsesc locul in cadrul speciei lor; emoţiile sînt tocite fotbal. [igriită şi neîncrezătoare, ea s-a ridicat în lacrimi, a ieşit
sau absente. Lacrirnile, o caracteristică exclusivă a oamenilor, din restaurant şi, dintr-un gest impulsiv, a aruncat gravura la
sînt declanşate de nucleul amigdalian şi de o structură apropia- gunoi. Luni de zile mai tîrziu, reanalizind incidentul, nu a regre-
tă, girusul cingular; fiind re ţinute, lovite sau în vreun alt fel atin- tat că a plecat, ci că a rămas fără gravură.
se uşor, aceste zone ale creierului pot determina oprirea plînsu- S-a descoperit recent că în asemenea momente ~ cînd reac-
lui. Fără nucleul amigdalian nu există lacrimi de tristeţe care să ţia impulsivă o copleşeşte pe cea logică - nucleul amigdalian
fie domolite. are un rol crucial. Semnalele ce sînt recepţionatede către simţuri
Joseph LeDoux, un neurospecialist de la Centrul de Ştiinţă îi dau nucleului amigdalian posibilitatea să scaneze fiecare ex-
Neurală al Universităţii din.New York, a fost primul care a des- perienţă în parte, distingind problemele. Astfel, nucleul amig-
coperit rolul cheie jucat de nucleul amigdalian în creierul erno- dalian are un rol extrem de important in viaţa mintală, este un
ţional-'. LeDoux face parte dintr-o nouă generaţie de neurospe- feL de santinelă psihologică, ce Înfruntă toate situaţiile, toate
cialişti, care au pus bazele unor metode inovatoare şi unor teh- percepţiile. avînd În gincl <1()i1r o singură intrebare. dintre cele
32 Creierul emoţional Anatomia unui blocaj emoţional 33

mai primitive: oare ceva ce nu-mi place? Care mă jigneşte? ~at dintr-odată a văz,:t o fată ce privea fix spre apă cu o expre-
De care mă tem?" Dacă lucrurile stau aşa - dacă îrrrnornerrtul SIe de groază pe chip. Inainte de a-şi da seama ce face, s-a arun-
respectiv apare un Hdai' nucleul amigdalian reacţionează cat în apă - cu haina şi cravata pe el. Doar după ce a ajuns în
instantaneu asemeni unor cabluri de transmisie neurală ce tele- apă a realizat că fata se uita socată la un comis voiajor care că­
grafiază un mesaj de criză către celelalte părţi ale creierului. zuse în canal - şi pe care astfel el l-a putut salva.
In arhitectura oreieruf ui, nucleul amigdalian este un fel de Oare ce l-a făcut să sară în apă înainte să ştie de ce? Răspun­
serviciu de urgenţă: este mereu gata să transmită apeluri de ur- sul este mai mult ca sigur nucleul amigdalian.
genţă către pornpieri, poliţie sau vecini cînd sistemul de alarmă Printr-una dintre cele mai frapante descoperiri din ultimii
al unei case semnalează probleme. zece ani, cercetările lui LeDoux au arătat că, în privinţa emoţii­
Cînd se aude semnalul, să spunem, de frică, se transmit ur- lor, arhitectura creierului oferă o poziţie privilegiată nucleului
gent mesaje către toate părţile importante ale creierului: acest amigdalian, care devine un fel de santinelă emoţională capabilă
să blocheze creierul". Studiul său a arătat că semnalele senzoria-
lucru generează secreţii de honnoni de tipul "luptă sau fugi",
mobilizînd centrii mişcării şi activînd sistemul cardio-vascular, le de la ochi sau de la ureche merg mai întîi în creier la talamus
şi apoi printr-o unică sinapsă - la nucleul amigdalian; un al
muşchii şi organele interne". În urma semnalului nucleului
amigdalian, sint activate şi alte circuite, cum ar fi secreţia unui doilea semnal de la talamus este îndreptat spre neocortex -
hormon pentru stările de criză, norepinefrina, care sporeşte re- acea parte a creierului care gîndeşte. Aceste încrengături îi per-
acţia zonelor cheie ale creierului, inclusiv a celor care determină mit nucleului amigdalian să înceapă să reacţioneze înaintea rieo-
ca simţurile să fie mai treze, punînd practic creierul în alertă. cortexului, care aranjează informaţiile ce trec prin mai rrrulte ni-
Semnale suplimentare ale nucleului amigdalian determină trun- veluri de circuite ale creierului, înainte de a fi percepute pe
chiul cerebral să transforme faţa, dîridu-i o expresie de teamă, să de-a-ntregu! şi de a iniţia un răspuns mult mai fin decupat.
Cercetările lui LeDoux sînt revoluţionare în ceea ce priveşte
îngheţe celelalte mişcări ale muşchilor, să sporească ritmul car-
înţelegerea vieţii emoţionale, pentru că sînt primele care puri în
diac, să crească tensiunea arterială şi să încetinească respiraţia.
evidenţă căile neurale ale sentimentelor, care înconjoară neocor-
Alte semnale îndreaptă atenţia asupra sursei propriu-zise a fri-
cii şi pregătesc muşchii să reacţioneze in conforrnrtate cu aceas- texul. Aceste sentimente care iau calea directă a nu~leului arnig-
ta. Simultan, memoria corticală este determinată să găsească dalian sînt de obicei cele mai primitive şi mai puternice; acest
orice informaţie utilă în acea stare de criză, reacţionind în con- circuit explică puterea emoţiei de a copleşi raţionalul.
formitate cu precedentele existente. Conform teoriei. convenţionale, în neurostiintă ochiul ure-
Şi toate acestea sînt doar o parte a unui întreg şir de schim-
chea şi alte organe senzitive' transmit semnal~le l~ ;alamus' si de
bări atent coordonate, pe care le orchestrează nucleul amigda-
acolo la zonele de prelucrare senzorială din neocortex, ~nde
lian prin zonele de comandă de la nivelul creierului (pentru o semnalele sînt reunite în obiectele aşa cum le percepem noi.
prezentare mai detaliată, vezi Anexa C). Reţeaua extinsă a nu- Semnalele sînt triate după semnificaţie, astfel încît creierul recu-
noaşte ce este fiecare obiect în parte şi ce înseamnă prezenţa sa.
cleului amig'dalian, formată din conexiunile neurale, permite ca
în timpul unei crize emoţionale să capteze şi să direcţioneze ma- Din neocortex, susţine vechea teorie, semnalele sînt trimise că­
re parte a restului creierului -inclusiv mintea raţională. tre creierul Iimbic şi de acolo este radiatăreacţia potrivită către
creier şi restul trupului. Cam aşa funcţionează de cele mai mul-
te ori - dar LeDoux a descoperit un mic grup de neuroni care
SAl\ITINELA EMOŢIONALĂ
duce de la talamus direct la nucleul amigdalian, adaugîndu-se
Un prieten povestea despre faptul că a fost în vacanţă în An- celor care ajung pe drumul mai larg al neuronilor către cortex.
glia şi că a luat O gustare la o cafenea de pe malul unui canal. Această potecă rnai îngustă şi mai scurtă - un fel de alee Iătu­
Mergînd apoi la plimbare şi coborind treptele ce dădeau spre ca- rainică neurală - îi permite nucleului amigdalian să primească
34 Creierul ernoţ io nal Anatornia unui blocaj ernoţ ionaţ. 35
informatii directe de la sirnfuri şi să aibă o reacţie înainte ca ele
să fie înregistrate complet de către neocortex.
Această descoperire detronează ideea că nucleul amigdalian
depinde integral de semnalele de la neocortex pentru formula-
rea reacţiilor emoţionale. Nucleul arnigdalian poate declanşa o
reacţie emoţională prin intermediul căii de urgenţă, chiar dacă
este înregistrat şi un circuit reverberativ paralel între nucleul
amigdalian şi neocortex. Nucleul amigdalian este cel care ne în-
dearnnă să trecem la fapte, în vreme ce neocortexul, mai lent -
dar mai bine informat - , desfăşoară un plan mult mai amănun­
ţit de reacţie.
LeDoux a răsturnat vechea concepţie privind căile străbătu­
te de emoţii prin cercetările sale asupra fricii la animale. În ca-
drul unui experiment crucial, el a distrus cortexul auditiv al şo­
bolanilor, după care i-a expus la un sunet similar însoţit de un
şoc electric. Şobolanii au învăţat repede să se teamă de acest su-
net, chiar dacă el nu putea fi înregistrat de neocortexul lor. În
schimb. sunetul a luat drumul direct de la ureche la talamus şi REACTIE: LUPTĂ SAU FUG:I;"*Ji;%t,j~~~
apoi la nucleul amigdalian, sărind peste nivelurile superioare. Ritmul cardiac si t en siu nea arierial ă cresc.
Pe scurt, şobolanii au învăţat să aibă o reacţie emoţională fără Muşchii cei mari se pregătesc pentru o acţiune rapidă.
vreo implicare corticală: nucleul amigdalian a perceput, reţinut
Un semnal vizual ajunge de la retină mai întîi la talamus, unde este tradus în
şi orchestrat independent frica lor.
limbajul creierului. Mare parte a mesajului merge apoi la cortexul vizual, un-
"Din punct de vedere anatomic, sistemul emoţional poate de este analizat şi evaluat ca înţeles şi răspuns potrivit; dacă acest răspuns este
acţiona independent de neocortex", mi-a spus LeDoux. "Unele emoţional, semnalul merge la nucleul amiedolian; pentru a activa centrii emo-
reacţii ernotioriale şi memoria erriotiorială pot fi formate fără nici tionali. Dar o parte mai micii a semnalului iniţial merge de la talamus direct la
o participare conştientă cognitivă!' Nucleii corticali pot adă­ nucleul amigdalian într-o transmisie rapidă, care permite o reacţie rapidă (deşi
posti amintirea şi repertoriul de reacţii pe care le avem, fără să mai puţin precisă). Astfel, nucleul amigdaiian poate declanşa o reacţie emoţio­
ne dăm prea bine seama de ce acţionăm astfel, pentru că scurtă­ nală înainte ca respectivii centri corticali să fi înţeles în totalitate ce se îniirnplă.
tura de la talamus la nucleul amigdalian ocoleşte complet neo-
cortexul. Acest ocol pare să-i permită nucleului amigdalian să
devină depozitul unor impresii emoţionale şi amintiri despre ,,inconştientul cognitiv" participă nu numai la conştientizarea
care n-am ştiut niciodată totul în mod conştient. LeDoux avan- identităţii a ceea ce vedem, dar şi la opinia despre acel Iucru".
sează ideea că rolul subteran al nucleului amigdalian la nivelul Emoţiile noastre au o minte proprie, una care susţine puncte de
memoriei este cel ce explică, de exemplu, un experiment uluitor, vedere independent de mintea noastră raţională.
în care oamenii au dobîndit o anumită preferinţă pentru forme
geometrice ciudate ce le-au fost trecute atît de rapid prin faţa SPECIALISTUL ÎN I\iIEMrORIE
ochilor, încît ri-au ajuns să fie conştienţi cîtuşi de puţin că le-ar EMOŢIONALĂ
fi văzut'"
Alte cercetări au arătat că in primele miimi de secundă din Opiniile inconştiente sînt o formă de memorie emoţională;
momentul in care percepem ceva nu numai că înţelegeminconş­ ele sînt înmagazinate in nucleul amigdalian. Cercetările lui Le-
tient despre ce este vorba, dar şi hotărîm dacă ne place sau nu; Doux şi ale altor specialişti in neurologie pot să sugereze acum
36 Creierul emoţional .Ariatornia unui blocaj emoţional 37
că hipocarnpul, care a fost considerat multă vreme structura mai uşor, de exemplu, unde am mers la prîma întîlnire sau ce fă­
cheie a sistemului limbic, este rnai implrcat în înregistrarea şi în ceam atunci cînd am auzit la ştiri că a explodat nava $paţială
crearea unei semnificaţii pentru tiparul" perceptiv decît în reac- Challenger. Cu cît trezirea nucleului amigdalian este mai intensă,
ţiile ernotionale. Principalul rol al hipocampu'lui este să asigure cu atît amintirea este mai puternică; experienţele care ne sperie
o memorie cît mai ascuţită a contextului, ceea ce este absolut vi- sau ne îngrozesc cel mai mult în viaţă sînt dintre cele mai de ne-
tal pentru semnificaţia emoţională: htpocamp'ul este cel care re- şters amintiri. Aceasta înseamnă că în creier există, prin urmare,
cunoaşte semnificaţia diferită,să zicem, a unui urs aflat la gră­ două ststerne de memorie, unul pentru faptele oarecare şi unul
dina zoologică faţă de a unuia ce se găseşte în propria-ţi curte. pentru cele cu încărcătură emoţională. Un sistem special pentru
În v rerne ce hipocampul îşi aminteşte fapte seci, nucleul amintirile emoţionale are o logică bine gîndită în evoluţie, bine-
am.igclalian reţine partea errroţiorială care însoţeşte acele lucruri. înţeles, înzestrînd ariirnahrl cu amintirile vii a ceea ce-l ameriin-
Dacă încercăm. să trecern cu o maşină de pe o bandă pe alta pe ţă sau îi place. Dar amintirile emoţionale pot fi călăuze greşite în
şosea, abia reuşind să evităm o ciocnire frontală, hipotalam.usul prezent.
reţine datele specifice ale incidentului, ca, de exemplu, pe ce
bandă ne aflam, cine era cu noi sau CUIn arăta cealaltă maşină, ALARMELE NEURALE DENfODATE
Nucleul arnigclalian va fi însă cel care va da oricînd mai apoi
senzatia de tearnă, în rnomenrul în care VOIn rnai trece printr-o Unul dintre dezavantajele acestor alarme neurale este că rne-
situaţie similară. Sau CUIn spunea LeDoux: "hipocaInpul este sajul urgent pe care îl transmite nucleul amigdalian este uneori,
dacă nu chiar foarte des, ieşit din uz - mai ales în raport cu
extrern de i:rnportant în recunoaşterea unui chip ca fiind al unei
existenţa socială fluidă în care trăim noi, oamenii. Ca sediu al
verişoare, de exerrrpl'u. Dar nucleul amigdalian este cel care va
memoriei emoţionale, nucleul amigdalian scanează experienţa
adăuga şi ideea că, de fapt, nu ne place persoana respectivă."
respectivă, deci O analizează comparînd ceea ce seîntîmplă în
Creierul foloseşte o rnetociă sirrrplă, dar foarte abilă de a înzes-
rnornerrtul prezent cu ceea ce s-a întîrrrplat în trecut. Metodele
tra registrul emoţional al amintirii cu o potenţă specială: acelaşi
de comparare sînt de tip asociativ: atunci cînd un element cheie
sistem de alar-mă rie'urocl'urrrică care deterrniriă corpul să reacţio­
al situaţiei prezente seamănă cu ceva din trecut, putem să nu-
neze prin luptă sau fugă în situaţiile aIneninţătoar~înregistrează rnirn acest lucru "potrivire". Acest fapt explică de ce circuitul e
în memorie clipa respectivă cît se poate de viu". Intr-o stare de confuz: reacţia apare înaintea unei confirmări complete. Se co-
stres (anxietate sau emoţie intensă, respectiv bucurie), un nerv mandă în grabă o reacţie la prezent în funcţie de arnintiri intipă­
care porneşte de la creier ajunge la glandele suprarenale, determi- rite demult, împreună cu gîndurile, ernoţiileşi reacţiile dobîndite
nînd o secreţie de hormoni, epinefrine şi norepinefrine, care cir- ca abordare a unor evenimente ce sînt doar vag asemănătoare,
culă prin corp, dînd semnalul că este o stare limită. Aceşti hor- însă suficient de apropiate pentru a alarma nucleul arnigclalian.
moni activează receptorîi nervului vag; în vrerne ce nervul vag Astfel, o fostă infirmieră din cadrul armatei, traurnatizată de
transmite mesaje de la creier pentru a regla inima, el le transmite nenumăratelerăni oribile pe care le îngrijise în vreme de război,
şi înapoi la creier, generînd epinefrine şi norepinefrine. Nucleul a fost cuprinsă dintr-odată de un fel de groază, ură şi panică -
amigdalian este locul principal din creier unde se duc aceste sem- o repetare a reacţiilor ei de pe terenul de luptă, declanşată după
nale; aceste sernnale activează neuronii din nucleul arnigclalian, ani de zile pe neaşteptate atunci cînd a deschis uşa de la o deba-
bre semnalizează altor regiuni ale creierului, în aşa fel încît să ra în care copilul ei ascunsese un scutec urît mirositor. Cîteva
sporească amintirea a ceea ce se întîmplă. elemente disparate ale acelei situaţii au fost suficiente pentru a
Această trezire a nucleului amigdalian se pare că imprimă în detecta similitudini cu o primejdie trecută şi astfel nucleul amig-
memorie majoritatea momentelor de intensă activitate emoţie­ da1ian să proclame starea de urgenţă. Problema este că pe lîngă
nală cu un grad suplirnentar de forţă - de aceea ne amintim amintirile emoţionale care au puterea necesară de a genera ase-
menea crize, reacţia poate veni în egală măsură de la felul CUIn
* În original: pattern (N. red.). a fost abordată o astfel de situaţie în trecut.
38 Creierul ernoţ io n.al
Anatolnia unui blocaj etrioţ iorial 39
Imprecizia creierului emoţional în asemenea momente se ada-
cameră îngrozit, ca nu cumva să cadă întregul tavan. Apoi, dîn-
ugă faptului că multe amintiri emoţionale puternice provin din
du-mi seama că sînt în siguranţă. am tras prudent cu ochiul în
primii ani de viaţă, din relaţia copilului foarte mic cu cei care îi
dormitor, pentru a vedea ce a dus la acest dezastru şi aveam
poartă de grijă. Acest lucru este adevărat în special în caz~ eve-
să descopăr că lucrul ce mi s-a părut a fi fost tavanul dărîmat nu
nimentelor traumatizante, cum ar fi bătăile sau indiferenţa.In pri-
era altceva decît o grămadă de cutii pe care soţia mea le înghe-
mii ani de viată,aJlte structuri ale creierului, în special hipo- suise intr-un colţ cu o zi înainte, după ce le triase din debara, şi
campul, care are un rol crucial în amintirile noastre narative, şi care acum căzuseră pe jos. Nu căzuse nimic din pod: pentru că
neocortexul, locul în care sînt adăpostite gîndurile raţionale, tre- nu aveam pod. Tavanul era intact, ca şi mine, de altfeL
buie să se dezvolte în totalitate. La nivelul memoriei, nucleul amig- Faptul că am sărit din pat pe jumătate adormit - ceea ce poa-
dalian şi hipocampullucreazăîn colaborare; fiecare Înm,:gazinea- te că In-ar fi salvat să nu fiu rănit dacă într-adevăr ar fi căzut ta-
ză şi recuperează informaţiile speciale de sine stătător. In vreme
vanul ilustrează puterea nucleului amigdalian de a declanşa o
ce hipocampul recuperează informaţiile, nucleul amigdalian ho- anumită acţiune la care recurgem în situaţiile de urgenţă, în mo-
tărăste dacă iriforrnafiile au şi valenţe emoţionale. Dar nucleul
mentele vitale, înainte ca neocortexul să aibă timp să înregistre-
ami;"dalian, care se maturizează foarte rapid în creierul sugaru- ze în întregime ce s-a întîmplat. Traseul stării de urgenţă care
lui, ~ste format de fapt în totalitate încă de la naşterea copilului. merge de la ochi sau de la ureche la talamus şi apoi la nucleul
LeDoux se întoarce la rolul nucleului amigdalian în copilărie amigdalian este crucial: se economiseşte timp într-o situaţie de
pentru a susţine o idee care a stat la baza gîndirii psihanalitice: urgenţă, mai ales cînd este necesară o reacţie instantanee. Dar
si anume că interacţiunile primilor ani de viaţă formează un set acest circuit de la talamus la nucleul amigdalian nu transmite de-
de lecţii emoţionale bazate pe deprinderi şi nemulţumiri din cît o mică parte din mesajul senzorial, partea cea mai mare din el
contactele dintre copilul foarte mic şi cei care au grijă de e19 . luînd drumul principal către neocortex. Deci, ceea ce se înregis-
Aceste lecţii emoţionale sînt atit de puternice şi totuşi atît de di- trează în nucleul amigdalian via drumul direct este în cel mai feri-
ficil de înţeles din punctul de vedere al adultului, încît, crede Le- cît caz un semnal brut suficient doar pentru un avertisment. Sau
Doux, ele sînt inmagazinate în nucleul amigdalian sub o formă cum sublinia LeDoux: "Nu e nevoie să ştii exact ce este un anu-
neprelucrată, fiind un fel de tipare fără cuvinte ale vieţii emoţio­ mit lucru pentru a-ţi da seama că poate fi periculos.r"?
nale. Pentru că aceste prime amintiri emoţionale se fixează îna- Drumul direct prezintă un enorm avantaj la nivelul timpului
inte ca respectivii copii să aibă cuvinte pentru experienţa lor, creierului, care se măsoară în miirni de secundă. Nucleul arnig-
atunci cînd aceste amiritiri emoţionale sint declanşate ulterior în dalian al şobolanului poate genera o reacţie în raport cu o per-
viaţă, nu mai există o potrivire cu gîndirea articulată în ceea ce
cepţie în douăsprezecemiimi de secundă. Drumul de la talamus
priveşte reacţia care ne cuprinde. Unul din~re motivele pentr~
la neocortex şi apoi la nucleul amigdalian durează cam dublu.
care putem fi înşelaţi de ieşirile noastre ernoţionaleeste faptul ca Trebuie încă să se facă măsurători similare în cazul creierului
ele datează adesea dintr-o perioadă timpurie a existenţei noastre, uman, dar în mare, ritmul este mai mult ca sigur acelaşi.
cînd lucrurile erau neclare şi nu aVeaITI încă vocabularul necesar În termeni evoluţioriişti, supravieţuirea depinde de acest
pentru a înţelege evenimentele petrecute. Putem avea un senti- drum direct, pentru că astfel s-a ajuns ca ea să fie de mai lungă
ment haotic, dar nu şi cuvinte pentru arniritirile care l-au creat. durată, permiţînd reacţii rapide şi opţiuni care economisesc cî-
teva m.iimi de secundă cruciale în reacţia faţă de pericol. Aceste
CÎND EMOŢIILE SÎNT RAPIDE miimi de secundă ar fi putut tot aşa de bine să salveze vieţile
ŞI CONFUZE strămoşilor noştri protomamifere şi probabil de aceea există
aceste tipare în creierele mamiferelor, inclusiv în al dvs. şi al
Era cam trei dimineaţa cînd un obiect enorm a căzut prin ta- meu. De fapt, în vreme ce acest circuit poate juca un rol relativ
vanul din colţul dormitorului meu, împrăştiind în încăpere ceea limitat în viata mintală a oamenilor, redus doar la crizele emo-
ce se afla în pod. Într-o secundă, am sărit din pat şi am ieşit din ţionale, mare' parte din viaţa mintală a păsărilor, peştilor şi rep-
40 Creierul emoţional .Arratornia unui blocaj emoţ ional 41
trlelor gravitează În jurul lu i, pentru că Însăşi supravieţuirealor apogeul a fost atins la miezul nopţii, cînd se pregătea de culca-
depinde de o analizare permanentă a prădătorilor sau a prăzi­ re şi a auzit telefonul sunînd. A aruncatperiuţa de dinţi şi s-a
lor. "Acest creier primitiv minor la marnifere este creierul prin- repezit la telefon, cu inima bătîrrdu-i să-i sară din piept, imagi-
cipal la nemamifere", spune LeDoux. "EI oferă o cale foarte ra- nîrid u-şi-o pe [essica în tot felul de ipostaze cît se poate de îngro-
pidă de declanşare a emoţiilor. Este însă un proces rapid şi dez- zitoare.
ordonat: celulele sînt rapide, dar nu foarte precise." Mama a înşfăcat receptorul şi a strigat: ,Jessica!" - în timp
O asemenea imprecizie, de exemplu la o veveriţă, e bună de- ce o voce de femeie tocmai spunea: "A, cred că am greşit numă­
oarece o determină să se ascundă, fugind la cel mai mic semn că rul. .. "
În preajmă ar putea fi vreun duşman, sau să se arunce pe orice În acel moment, mama şi-a revenit şi, politicoasă, pe un ton
lucru comestibil. Dar în cazul vieţii emoţionale a oamenilor, stăpînit, a întrebat: "Ce număr căutaţi?"
această imprecizie poate avea consecinţe dezastruoase pentru Atunci cînd nucleul arrugdalian funcţioneazăpregătind o re-
relaţiile noastre, deoarece Înseamnă, vorbind la figurat, că pu- acţie impulsivă neliniştită..o altă parte a creierului emoţional
tem să ne repezim la cineva sau să fugim de cineva de care nu permite o reacţie rnai potrivită şi mai corectă. Amortizorul cre-
este cazul (de exemplu, o chelneriţă a scăpat din mînă tava cu ierului trece de la nucleul amigdalian, care parcă a minţit, la ce-
şase comenzi atunci cînd a zărit o femeie care avea o claie de păr lălalt capăt al circuitului major, spre neocortex, la Iobii prefron-
roşu şi creţ - asemeni celei pentru care o părăsise fostul ei soţ). tali, care se află chiar în dreptul fr urrţii. Cortexul prefrorital pa-
Asemenea greşeli emoţionale aflate În stadiu iniţial se bazea- re că funcţioneazăatunci cînd cineva e speriat sau înfuriat, Iiriiş­
ză pe sentimente prioritare în raport cu gîndirea. LeDoux nu- tindu-se sau stăpînind sentimentul pentru a acţiona mai eficient
meşte acest lucru "emoţie precogrutivă", o reacţie bazată pe in- în situaţia dată sau atunci cînd o nouă înştiinţare cere un cu to-
formaţii fragmentare senzoriale, care nu au-fost stocate complet tul alt răspuns, ca în cazul mamei îngrijora te care răspunde la
şi nu au fost integrate Într-un obiect recognoscibil. Este o formă telefon. Această zonă neocorticală a creierului are o reacţie mai
brută de informaţie senzorială, ceva de genul CUlTI se cheamă me- analitică sau mai potrivită în raport cu impulsurile emoţionale,
lodia, în care, în loc să se facă o judecată rapidă a bucăţii muzi- modulînd nucleul amigdalian şi alte zone Iimbice.
cale pe baza a doar cîtorva note, se ajunge la o percepţie integra- De obicei, zonele prefrontale guvernează reacţiile noastre
lă prin cîteva Încercări. Dacă nucleul amigdalian simte apărînd emoţionaleîncă de la început. Nu uitaţi că cea mai mare proiec-
un tipar senzorial de import, el trage o anumită concluzie, de- ţie a informaţiei senzoriale ce provine de la talamus nu merge la
clanşînd reacţii încă înainte de a-i confirma realitatea pe nucleul amigdalian, ci la neocortex şi la numeroşii centri de pre-
de-a-ntregul - sau chiar deloc. luare şi de analizare a ceea ce a fost perceput; aceste informaţii
Nu e, deci, de mirare că de fapt nu putem pătrunde suficient şi reacţia noastră în raport cu ele sînt coordonate de lobii pre-
d,e bine în întunericul emoţiilor noastre explozive, mai ales frontali, care sînt locul în care se planifică şi se organizează ac-
atunci cînd încă sîntem sclavii lor. Nucleul amigdalian poate re- ţiunile în raport cu un scop, inclusiv cele emoţionale. În neocor-
acţiona într-o criză de furie sau de frică înainte ca însuşi corte- text o serie de circuite în cascadă înregistrează şi analizează in-
xul să-şi dea seama ce se Întîmplă şi de ce o asemenea emoţie formaţiile, le înţeleg şi, prin intermediul lobilor prefrontali, or-
este declanşată independent sau anterior gîndirii. chestrează o reacţie. Dacă în timpul acestui proces se simte ne-
voia unei reacţii emoţionale, ea este dictată de lobii prefrontali,
ltfANAGER EAfOŢIONAL care lucrează în strînsă legătură cu nucleul amigdalian şi cu al-
te circuite din creierul emoţional.
Fetiţa unei prietene, [essica, de şase anisori, dormea pentru Această progresie care face loc discernămîntu'luiÎn cazul re-
prima dată la o prietenă de joacă, şi nici măcar nu era prea lim- acţiei emoţionale este un aranjament standard, cu o singură ex-
pede care era rnai emoţionată, mama sau fiica. În vreme ce rria- cepţie semnificativă,în cazul urgenţeloremoţionale. Cînd se de-
ma se străduia să nu se bage în seamă faptul că este neliniştită, clanşează o emoţie, În CÎteva clipe lobii prefrontali analizează
42 Creierul errioţ io n al Anatomia unui blocaj emoţional 43
proporţia riscuri! avantaje şi, din miliarde de reacţii posibile, nător cu felul în care un părinte opreşte un copil impulsiv să se
este aleasă cea luai bună-". În cazul animalelor, cînd să atace si agite. spunîndu-i să se poarte cum trebuie (sau să aştepte cu răb­
c~nd să fugă. În cazul oamenilor. .. cînd să atace, cînd să fugă":'­ dare) ca să i se dea ceea ce doreste':'.
ŞI, de asemenea, cînd să fie împăciuitori, cînd să convingă, cînd Se pare că lobul prefrontal stîng este comutatorul cheie care
să caute simpatie, cînd să fie ca un zid, cînd să creeze sentirnen- poate "închide" emoţiile tulburătoare.Neuropsihologii care stu-
te de vinovăţie, cînd să plîngă, cînd să braveze, CÎl1d să fie dis- diază dispoziţiile pacienţilor care au suferit accidente la lobii
preţuitori - s.a.m.d., întreg repertoriul de posibilităţiemoţionale. frontali au ajuns la concluzia că una dintre sarcinile lobului fron-
Reacţia neocorticală este rnai lentă în creier decît în mecanis- taI stîng este să acţioneze ca un termostat neural, reglînd emoţi­
mul de deturnare, pentru că presupune mai multe circuite. De ile neplăcute. Lobii prefrontali drepţi sînt locul în care se găsesc
asemenea, poate să fie mai judicioasă şi luai atentă, avînd în ve- sentimentele negative cum ar fi frica şi agresivitatea, în vreme ce
dere că sentimentul este precedat de o gi.l1.dire mai profundă. lob ii stingi reuşesc să stăpînească aceste emoţii primitive, proba-
Cînd suferim o pierdere şi ne întristăm sau sîntem fericiţi după bil inhibînd lobul drept!". Ln grupul nostru de pacienţi care su-
feriseră atacuri cerebrale, de exemplu, cei ale căror leziuni se
un triumf, o reuşită sau cugetăm la ceva ce a spus sau a făcut ci-
neva, iar apoi ne simtim jigniţi sau ne înfuriern, înseamnă că ne- aflau în cortexul prefrontal stîng erau înclinaţi să vadă rrurnai
ocortexul este la datorie. nenorociri şi să se teamă permanent; cei cu leziuni în partea
dreaptă erau "exagerat de veseli"; În tirnpul examenelor rieuro-
Ca şi în cazul nucleului amigdalian, fără funcţionarea lobilor
prefrontali, în mare parte viaţa emoţională s-ar nărui: dacă lip- logice, glumeau şi părea că nu le pasă de nimic-". Apoi a apărut
seşte înţelegerea faptului că un arrurnit lucru merită o reactie
cazul soţului fericit: un bărbat al cărui lob prefrontal drept fuse-
emoţională,nu va mai exista nici o emoţie. Rolullobilor prefron- se parţial îndepărtat în urma unei operaţii la care s-a recurs da-
torită unei malformaţii a creierului. Soţia le-a spus doctorilor că
tali în emoţii a fost bănuit de către neurologi încă din anii 1940,
după operaţiesoţul a suferit o schimbare radicală de personali-
atunci cînd se ajunsese la o vindecare disperată şi din păcate
prost utilizată - printr-o "rezolvare" chirurgicală a bolilor min- tate, în sensul că nu se mai supăra aşa uşor şi, în plus, ea se bu-
tale: lobotomia prefrontală care (adesea la întîmplare) îndepărta cura şi pentru faptul că era mai afectuos''".
o parte din lobii prefrontali sau, altfel spus, legătura dintre cor- Pe scurt, lobul prefrontal stî~ng pare a fiparte a circuitului ne-
texul prefrontal şi creierul inferior. Atunci cînd încă nu exista ural care poate bloca sau încetini orice, în afară de emotiile ne-
nici un fel de medicaţie eficientă pentru bolile mintale, loboto- gative prea puternice. Dacă nucleul amigdalian acţioriează ade-
mia era încurajată ca soluţie a gravelor tulburări emoţionale - sea ca o supapă de urgenţă, În schimb lasă lobii prefrontali să fie
respectiv, tăierea legăturilor dintre lobii prefrontali şi restul cre- parte a comutatorului creierului care poate "închide" emoţiile
neplăcute: nucleul amigdalian propune, lobii prefrontali dis-
ierului pentru "îndepărtarea"disperării pacienţilor. Din păcate,
această metodă avea să-i coste pe pacienţii respectivi viaţaemo­
pun. Aceste legături prefrontal-li:mbice sînt extrem de importan-
ţională, pentru că aceasta pur şi simplu dispărea şi ea. Circuitul
te pentru viaţa mintală nu numai în reglarea fină a emoţiilor; ele
cheie fusese distrus. sînt esenţiale pentru o navigare la nivelul deciziilor celor luai
Deturnarea emoţională presupunea două dmarnici: declan- importante din viaţă.
şarea nucleului amigdalian şi incapacitatea de a activa procese-
le neocorticale care de obicei echilibrează reactia emotională­ ARMONIZAREA EMOTIILOR
sau restabilirea zonelor neocorticale în cazul u~ei ura~nte emo- ŞI A GÎNDURILOR
ţionalev'. În asemenea momente, mintea raţională este c~pleşită
Legăturile dîntre nucleul amigdalian (şi structurile Iimbice
de cea emoţională. Felul în care acţionează cortexul prefrontal ca
manager eficient al emoţiei - cîntărind reacţiile înainte de a tre- aferente) şi neocortex sînt centrul luptelor sau al tratatelor de co-
ce la fapte - este tocmai potolirea semnalelor de activare trans- operare dintre minte şi suflet, dintre gînd şi sentiment. Acest cir-
mise de nucleul amigdalian şi de alţi centri periferici - asemă- cuit explică de ce emoţia este atît de importantă într-o gîndire
44 Creierul emoţional .Artatomia unui blocaj ernoţ.ional

eficientă, atît în luarea hotărîrilor înţelepte, cît şi în îngăduirea înţelegerea vieţii mintale, dr, Antonio Darnasio, un neurolog de
unei gîndiri limpezi. la Universitatea din Iowa, de la Colegiul de Medicină, a făcut
Să luăm în considerare puterea emoţiilor de a întrerupe gîn- studii atente asupra felului în care pacienţii au de suferit în ca-
direa. Neurologii folosesc termenul de "memorie funcţională" zul unor probleme de circuit prefronral-amigclal!". Hotărîrea lor
pentru capacitatea de atenţie care reţine în minte faptele esenţia­ este profund viciată - chiar dacă nu apare nici o deteriorare la
le pentru a rezolva o anumită însărcinare sau problemă, indife- nivelul IQ-ului sau al capacităţii lor cognitive. În ciuda inteli-
rent dacă este vorba de anumite trăsături ideale pe care le-ar genţei lor intacte, ei fac alegeri dezastruoase în carieră sau în
căuta cineva atunci cînd vizitează mai multe locuinţe posibile viaţa personală sau chiar pot zăbovi obsedant de mult asupra
ori despre elementele de raţionament în rezolvarea unui test. unei hotărîri cît se poate de simple, cum ar fi stabilirea unei În-
Cortexul prefrontal este acea regiune a creierului care răspunde tîlniri.
în mod direct de memoria funcţională17. Circuitele dela creierul Dr. Darnasio susţine că hotărîrile lor sînt atît de nefericite
limbic la lobii prefrontali mai dau seamă şi de faptul că semna- pentru că au pierdut accesul la învăţătura de tip emoţional. În
lele de emoţie puternică - neliniştea, mînia şi altele asemenea punctul de legătură dintre gînd şi emoţie, circuitul prefrontal-a-
- pot crea o stare neurală ce poate sabota capacitatea lobilor migdal este o poartă extrem de importantă pentru ceea ce ne
prefrontali de a rneriţime activă memoria. De aceea, atunci cînd place sau ne displace de-a lungul unei întregi vieţi. Odată între-
sîntem supăraţi din punct de vedere emoţional, spunem: "Nu ruptă memoria emoţională de la nivelul nucleului amigdalian,
mai pot gîndi limpede" - şi din acelaşi motiv o stare permanen- indiferent ce gîndeşte neocortexul, nu mai sînt declanşate reac-
tă de disconfort emoţional poate crea deficienţe în capacitatea ţiile emoţionale asociate în trecut împrejurării respective - to-
intelectuală a copilului, schilodindu-i posibilităţile de a învăţa. tul devenind de o neutralitate absolută. Un stimul cum ar fi un
Această deficienţă este mai subtilă şi nu poate fi întotdeauna animal favorit sau o cunoştinţă antipatică nu mai generează nici
înregistrată prin testele de inteligenţă, chiar dacă ele ne indică atracţie, nici aversiune; aceşti pacienţi au "uitat" aceste lecţii

prin unele măsurători neuropsihologice precise agitaţia şi im- emoţionale, pentru că nu mai au acces la locul în care sînt înrna-
pulsivitatea continuă a unui copil. Într-un studiu, de exemplu, gazinate în nucleul amigdalian.
s-a dovedit că problema unor băieţi de şcoală primară, care deşi Asemenea dovezi l-au determinat pe dr. Darnasio să ia o po-
aveau un coeficient de inteligenţă peste medie, totuşi nu dădeau ziţie rieirrtuifivă, conform căreia sentimentele sînt practic indis-

rezultate prea bune la şcoală, putea fi explicată prin testele rieu- pensabile pentru deciziile raţionale; ele ne îndreaptă pe drumul
ropsihologice care au indicat o proastă funcţionare a cortexului cel bun; iar logica seacă va putea face apoi cum e mai bine. În
frorital-". Ei erau impulsivi şi neliniştiţi, adesea distrugătorişi cu vreme ce lumea ne confruntă adesea cu o mare posibilitate de
probleme - ceea ce sugera o proastă funcţionare a lobilor pre- soluţii (Cum ar trebui să vă investiţi fondul de pensii? Cu cine
frontali în raport cu nevoile limbice. În ciuda potenţialului lor ar trebui să vă căsătoriţi"). lecţiile emoţionale pe care ni le-a dat
intelectual, aceştia sînt copiii cu cele mai mari riscuri, în sensul viaţa (cum ar fi amintirea unei investiţii dezastruoase sau a unei
că pot avea eşecuri profesionale, pot ajunge alcoolici şi deliric- despărţiri dureroase) ne trimit semnale care ne determină să
venţi nu pentru că irrtelecrul Ior ar fi deficitar, ci pentru că nu luăm O hotărîre, eliminînd unele posibilităţişi scoţîridu-le în evi-
reuşesc să~şi stăpînească viaţa ernoţională. Creierul emoţional, denţă pe altele. Astfel, dr. Damasio susţine că acest creier emo-
separat de zonele corticale înregistrate în testele IQ, controlează ţional este implicat în raţionamente în aceeaşi măsură ca şi cre-
în egală măsură momentele de furie şi de compasiune. Aceste ierul gîndirii. .
circuite emoţionale sînt modelate de experienţele din copilărie Aşadar, emoţiile contează într-un rationament. În acest balet
- şi aceste experienţe sînt cele care stau la baza reacţiilor noas- al sentimentelor şi al gîndurilor, capacitatea emoţională ne că­
tre în momentele de pericol. lăuzeşte hotărîrile de moment, lucrînd în colaborare cu mintea
Trebuie să ne gîndim şi la rolul emoţiilor în cazul hotărîrilor raţ.iorrală,
ajutînd ~ sau dimpotrivă - gîndirea. Tot aşa, creie-
celor mai "raţionale". În cîteva lucrări cu implicaţii multiple în rul gîndirii joacă UI, rol de conducător la nivelul emoţiilor - în
Creierul emoţional

afară de acele momente în care emoţiile scapă de sub control şi
creierul emotional o ia razna.
Într-un f~t avem două creiere, două minti - si două feluri
diferite de inteligenţă: cea raţională şi cea emoţională. Felul cum
reuşim în viaţă este determinat de ambele -- nu contează doar
IQ-ul, ci şi inteligenţa emoţională. Într-adevăr, intelectul nu poa-
te funcţiona la capacitate maximă fără inteligenţa emoţională.
De obicei, complementaritatea dintre sistemul limbic şi rieocor-
tex, dintre nucleul amigdalian şi lobii prefrontali dă seamă de PAHTEA A DOUA
faptul că fiecare este partener egal în viaţa mintală. Atunci cînd
aceşti parteneri interacţioneazăbine, inteligenţa emoţională iese
la suprafaţă -" şi totodată şi capacitatea intelectuală. atura inteligenţei
Acest lucru răstoarnă vechea teorie a existenţei unei tensiuni
Între raţiune şi simţire: noi nu vrem să renunţăm la emoţii şi să
îi dăm raţiunii locul care i se cuvine, aşa cum a procedat Eras-
em.otionale
r
mus, ci să descoperim un echilibru inteligent între cele două. Ve-
chea paradigmă susţinea că există o raţiune ideală care a scăpat
de emoţie. Noua paradigmă ne îndeamnă să armonizăm mintea
şi s'ufle'tul. Pentru a face asta aşa cum se cuvine la nivelul exis-
tenţei noastre, trebuie ca mai întîi să înţelegem ITIa] exact ce în-
seamnă să-ţi foloseşti în mod inteligent emoţiile.
Cînd a fi deştept
e o prostie

De ce arrurne David Pologruto, profesor de fizică la un liceu,
a fost înjunghiat cu un cuţit de bucătărie de unul dintre elevii lui
cu rezultate excelente la învăţătură este încă un lucru discutabiL
Dar faptele, aşa CUlTI au fost ele prezentate pe larg, sînt urrnătoa­
rele:
Iason H," elev în anul doi, cu zece pe linie, învăţa la liceul Co-
ral Springs, Florida, şi era ferm hotărît să meargă mai departe la
Facultatea de Medicină. Şinu la orice facultate ~ visa să ajungă
la Harvard. Dar Pologruto, profesorul lui de fizică, îi dăduse lui
Iason doar 80 de puncte din 100 la un chestionar. Crezînd că no-
ta ~ un biet 9 ~ i-ar putea pune în prrmejdie visul de o viaţă,
jason a luat un cuţit de bucătărie, l-a adus la şcoală şi în rirrrpul
unei confruntrări cu Pologruto in laboratorul de fizică şi-a in-
junghiat profesorul în claviculă, înainte de a se fi pornit o luptă
între cei doi.
Un judecător l-a găsit pe Iason nevinovat, pentru că ar fi su-
ferit de o criză de nebunie temporară in timpul acestui incident
- o comisie formată din patru psihologi şi psihiatri au declarat
sub jurămînt că în timp ul confruntării băiatul fusese nebun. [a-
son a susţinut că el intenţionasesă se sinucidă din pricina rezul-
tatului de la test şi se dusese la Pologruto să-i spună că se orrioa-
ră din pricina notei proaste. Pologruto a povestit altceva: "Eu
cred că a încercat să rnă ornoare cu cuţitul" pentru că era furios
din pricina notei proaste.
După ce a fost transferat la o şcoală particulară, Iason a ter-
minat liceul doi ani lTIaÎ tîrziu ca şef de promoţie. Luînd riurnai
10, a terminat cu rneciie maximă. Deşi fason a obţinut asemenea
rezultate spectaculoase, fostul lui profesor de fizică David Polo-
gruto s-a plîns că [ason nu şi-a cerut niciodată scuze şi nici nu
si-a asumat răspunderea pentru faptul că l-a atacat".
50 l-Jaticra inteligenţei emoţionale Cind a fi deştept e o prostie 51
Intrebarea este cum a fost cu putinţă ca o persoană atît de in- meni, inteligenţa emoţională este un concept nou. Nimeni nu
teligentă să comită un act iraţional atît de prostesc? Răspun­ poate spune exact în ce măsură variază de la o persoană la alta
sul: inteligenţa academică are foarte puţin de-a face cu viaţa de~a lungul unei vieţi. Dar din datele existente reiese că poate fi
emoţională. Cei mai deştepţi dintre noi pot cădea pradă unor la tel de puternică şi uneori chiar mai puternică decît lQ-uI, iar
patimi cumplite şi unor impulsuri necontrolate; persoanele cu în măsura în care există mulţi care susţin că 1Q-ul nu poate fi
un IQ ridicat pot deveni piloţi uluitori de proşti atunci cînd se schimbat prin experienţă sau studii, în Partea a Cincea voi ară­
află la cîrma propriei lor vieţi. ta că competenţe emoţionale de o importanţă crucială pot
Unul dintre secretele psihologiei este relativa incapacitate a fi dobindite şi îmbunătăţite pornind de la vîrsta copilăriei - cu
notelor, a IQ-ului sau a altor evaluări în ciuda popularităţii lor condiţia să facem efortul să îi învăţăm pe copii.
aproape mistice, de a prevedea fără greş cine va reuşi în viaţă.
Cu siguranţă că există o legătură între IQ şi performanţele în INTELIGENŢAEMOŢIONALĂ
viaţă, în cazul unor grupuri largi de persoane. Mulţi dintre cei ŞI DESTINUL
cu un IQ scăzut sfîrşesc prin a ocupa slujbe modeste, iar cei ca-
re au un IQ mare au tendinţa să devină persoane bine plătite­ Îmi amintesc de un coleg de an de la Colegiul Amherst care
lucru care însă nu este valabil întotdeauna. luase 800 de puncte la testul SAT şi la altele similare înainte de
Există foarte multe excepţii la regula conform căreia IQ-ul a intra la facultate. În ciuda extraordinarelor sale capacităţi inte-
determină succesul - de obicei, fiind mai multe excepţii decît lectuale, mai tot timpul îşi pierdea vremea, se culca tirziu şi lip-
cazuri care se potrivesc cu regula. În cel mai fericit caz, IQ-ul sea de la cursuri, pentru că dormea pînă la prînz. I-au trebuit
contribuie cam cu 20% la factorii care determină reuşita în via- aproape zece ani ca să-şi ia diploma.
ţă, fapt care îi lasă pe ceilalţi 80% pradă altor forţe", Aşa cum no- IQ-ul explică într-o mică măsură destinele diferite ale celor
ta tm observator: "Cea mai mare parte a locurilor pe care şi le care promit ifÎ egală măsură, urmează cam. aceleaşi studii şi au
găseşte cineva în societate este determinată de factori care nu au cam aceleaşi şanse. Cînd 95% dintre foştii studenţi la Harvard ai
legătură cu IQ-ul, pornind de la clasele sociale şi ajungînd pînă promoţiilor anilor 1940 - vremuri. în care cei care aveau un 1Q
la noroc." mare Jmergeau la şcolile Ivy League mai mult decît în prezent
Chiar şi Richard Herrnstein şi Charles Mu'rray, a căror carte, au fost analizaţi la vîrsta matură, s-a constatat că aceia avu-
The Bell Curve (Curba lui Bell), acordă o importanţă capitală IQ-u- seseră. cele mai bune rezultate la testele de la facultate nu au re-
lui, recunosc acest lucru; cei doi subliniază: "Pe un elev în anul uşit cel mai bine şi în viaţă, comparativ cu colegii lor cu rezulta-
întîi de liceu care are peste 500 de puncte la testul SAT de mate- te mai proaste, mai ales cînd a fost vorba de salariu, de produc-
matică poate să nu-l împingă inima să devină matematician, dar tivitate sau de statutul lor în domeniul respectiv. N-au avut nici
dacă vrea să se ocupe de o afacere, să devină senator american cele mai mari satisfactii în viată si nici cele mai fericite relatii cu
sau să cîştige un milion de dolari poate n-ar trebui să-şi lase la o prietenii, cu familia sau în dragoste", '
parte visurile ... Legătura dintre punctajele la teste şi aceste reu- Un studiu similar pentru vîrsta adultă s-a făcut şi asupra a
şite este diminuată de totalitatea altor caracteristici pe care el le 450 de băieţi, majoritatea copii de irnigranţi, două treimi prove-
aduce la vraţă.":' nind din familii care trăiau din ajutor social şi care au crescut în
Eu sînt preocupat de cheia acestor "alte caracteristici", res- Somerville, Massachusetts, pe vremea cînd "cumplita mahala"
pectiv, de inteligenţa-emoţională:capacitatea de a fi în stare să se era la doi paşi de Harvard. O treime dintre ei avea un IQ sub 90.
motiveze şi să persevereze în faţa frustrărilor; de a-şi stăpîni im- Din nou, IQ-ul a avut o mică relevanţă pentru felul în care s-au
pulsurile şi de a amîna satisfacţiile; de a-şi regla stările de spirit descurcat cu slujba sau în restul existenţei lor; de exemplu, 7%
şi de a împiedica necazurile să-i întunece gîndirea; de a fi stărui­ dintre cei cu IQ-ul sub 80 au fost someri zece ani sau chiar si 111ai
tor şi de a spera. Spre deosebire de IQ, care are o istorie de mult, dar asta s-a întîmplat şi cu '7% dintre cei cu IQ-ul depeste
aproape 100 de ani de cercetări aplicate pe sute de mii de Oel- 100. Bineinţeles că a existat o legătură (aşa cum există, de altfel,
52 Natura inteligentei ern.oţ ion.ale
Cînd a fi deştept e o prostie 53
intotd~a~na) intŢe I~ şi nivelul socio-economic la vîrsta de par Răspunsul.
truzec.I ŞI ş~pte de am. Dar capacitatea dobîndită în copilărie de
ritul de acum?"
.. ;, . . . ",S e fu'" . D ar c 1,Iar
. ŞI. in ce-i priveste
~e "nesu~enţI mtelIgenţa emoţională oferă o altă fatetă la lo~ul
a ges~lOn~ tr.ustrările, de a-şi stăpîni emoţiile şi de a se inţelege
.~ m~~caf aşa cum vom vedea în Partea a treia. Do~ezî1e arată
cu ceilalţi a tost factorul de diferenţiere cel mai important''.
ca P~l ~oanele care se descurcă din punct de vedere emotional _
Să ne aplecăm Însă şi asupra datelor unui studiu în curs,
c~relşl cun~sC~i !şi stăpînesc bine sentimentele şi care deslusesc
efectuat asupra a 81 de absolvenţi ai promoţiei 1981 ai liceelor ŞI .abordeaza. ef1~le~t ~~n~imentelecelorlalţi - sînt în avarrta] în
din Illinois. Evident că ei au avut media cea mai mare. Dar în on~e. dc:mem~l al vIeţu, fie că este vorba de relaţiile sentimenta-
vreme ce au continuat să se descurce bine şi la facultate, luînd le ŞI mtime, fie de respectarea regulilor nescrise care zuvernea-
note excelente, cam pînă la treizeci de ani nu au ajuns să atingă ~ă reuşit~ în politica organizatorică.Cei care au capacităţi erno-
decît un nivel mediu de reuşită. La zece ani după absolvirea li- ţioriale bme dezvoltate au şi mai multe sanse să fie multumiti în
ceului, doar unul din patru se afla la cel mai înalt nivel în profe- viaţă şi eficienţi, să-şi stăpîneascăobicei~rile mintale ca;e sta~ la
sia pe care şi-o alesese şi mulţi nu se descurcaseră prea grozav. baza propriei lor productivităţi; cei care nu-şi pot controla viaţa
Karen Arnold, profesor de pedagogie la Universitatea din emoţionalăşi duc bătălii interne ajung să-şi saboteze capacitatea
Boston, unul dintre cercetătorii care au urmărit destinul absol- de a se concentra asupra muncii şi asupra unei gîndiri clare.
veriţilor, dădea următoarea explicaţie: "Cred că am descoperit
persoanele «ascultătoare» care ştiu să reuşească în acest sistem. UN ALT FEL DE INTELIGENŢĂ
Absolvenţii se zbat la fel ca noi toţi. Atunci cînd ştim despre o
persoană că a absolvit o facultate, ştim doar ~ă a reuşit cu bine Pentru un observator întîmplător,micuţa Judy de patru ani-
acolo unde tot ce a făcut s-a măsurat în note. In schimb, nu ştim sori poate părea o fiinţă izolată printre colegii ei de joacă mai so-
nimic despre felul în care reacţionează la VICisitudinile vieţii.
N6
ciabili. Ea stă deoparte, nu participă intens la joacă şi nu este
. Şi aceasta este problema: inteligenţa la învăţătură nu te pre- niciodată în centrul atenţiei. In schimb, este un fin observator al
găteşte pentru viltoarea - sau pentru ocaziile - cu care te in- politicii sociale din grădiniţa ei şi poate este chiar cea mai sofis-
tilnesti la nivelul vicisitudinilor vietii. Un IQ ridicat nu este o ticată dintre copii atunci cînd este vorba să analizeze felul cum
gara~ţie de prosperitate, prestigiu sau fericire in viaţă, pentru c.ă simt ceilalţi.
scolile noastre si cultura noastră se concentrează asupra capaCl- Sofisticarea ei nu a fost evidentă pînă ce educatoarea lui Judy
tătilor de învătătură, ignorind inteligenţa emoţională, un set de nu i-a adunat pe toţi copilaşii de patru ani pentru a intra în Jo-
trăsături - unii l-ar putea numi caracter - care contează imens cul Clasei. Jocul Clasei - un fel de casă a păpuşilor care copiază
in destinul nostru personal. Viaţa emoţională este o dominantă sala de grădiniţă şi unde apar figurine care în loc de cap au mici
care poate fi, precum matematica sau cititul, gestion~tă cu mai fotografii ale copiilor de grădiniţă şi ale educatorilor - este de
mult sau mai puţin talent şi care presupune un set UTIlC de corn- fapt un test asupra percepţiei sociale. Cînd educatoarea i-a cerut
petenţe. Măsura in care cineva abordează aceste comp~te~ţe lui Judy să aşeze fiecare fetiţă şi fiecare băieţel in acea parte a
este de o importanţă majoră pentru înţelegerea fa pt ulu i ca o încăperii în care le place lor cel mai mult să se joace - colţul ar-

persoană poate reuşi in viaţă, în vreme ce o altăpe.rs.oană, c~ o tistic, cel cu cuburi ş.a.m.d. - Judy a făcut-o cu o acurateţe
intelizentă egală r sfirseste Într-o fundătură: ap ti tucl irii le ernoţio- extraordinară. Atunci cînd i S-a cerut să aseze fiecare băietel si
fiecare fetiţă alături de cei cu care le placecel mai mult să s~ joa-
b " > ~,.

nale sînt meta-abilităţi, ce determină cît de bine putem folosi ta-
lentele pe care le avem, inclusiv inteligenţa pură. ce, Judy a dovedit că îi poate găsi pe cei mai buni prieteni ai fie-
Desigur că există multe căi spre reuşita în viaţă~şi multe do- căruia.
menii în care celelalte aptitudini sînt răsplătite. L. societatea Acurateţea lui Judy dezvăluie faptul că ea deţine o hartă so-
noastră bazată tot mai mult pe cunoaştere, capacitatea de a stă­ cială perf~ctă a grupei sale de la grădiniţă şi un nivel de percep-
pîni tehnica este categoric importantă. Există şi o glumă pe care ţie excepţional pentru o fetiţă de patru ani. Acestea sînt capaci-
o spun copiii: "Cum va fi strigat peste cincisprezece ani riesufe- tăţile care ulterior în viaţă ii vor permite lui Judy să devină o ve-
54 I-Ja t u ra inteligenţei ernoţion.ale
Cînd a fi deştept e o prostie 55
detă în orice domeniu în care sînt necesare "calităţi în abordarea
oameni, fie că sînt deştepţi sau nu, aşa s-au născut. Nu putem.
oamenilor" - de la vînzări la management şi diplomaţie.
modifica prea mult situaţia, iar testul nu spune altceva decît da-
Acest talent strălucit al lui Judy în domeniul social a fost re-
că faci sau nu parte dintre cei deştepţi. Testul de admitere la fa-
marcat atît de timpuriu şi datorită"faptului că ea a învăţat la gră­
cultate se bazează pe un singur tip de aptitudine, care îţi deter-
diniţa Eliot-Pearson din campusul Universităţii Tufts, unde a
mină viitorul. Această modalitate de gîndire a pus stăpînire pe
fost aplicat Proiectul Spectrum, o programă de învăţămînt la ni- societatea noastră."
vel internaţional pentru descoperirea diverselor tipuri de inteli- Cartea lui Gardner din 1983, care a avut un mare impact, Frames
genţă. Proiectul Spectrurn recunoaştecă repertoriul capacităţilc:r
of Mind (Cadrele minţii), a fost un manifest împotriva IQ-ului; ea
umane merge cu mult dincolo de cei trei R, adică dincolo de 11- propunea ideea că nu există un singur tip rnonolitic de inteligen-
mitata împărţire asupra căreia şcolile se concentrează în mod ţă care să stea la baza reuşitei în viaţă, ci un spectru larg de irite-
traditional, de abilitatea în privinţa cuvintelor şi a cifrelor. Acest ligenţe cu şapte posibilităţi. Lista lui includea şi cele două tipuri
proiect scoate în evidenţă faptul că talente precum cel al lui Judy de inteligenţă standard, respectiv cel al învăţării, inteligenţa ver-
- o percepţie a socialului - sînt extrem de importante, iar edu- bală şi logica matematică, dar includea şi capacitatea spaţială, de
catia trebuie să le hrănească în loc să le ignore sau să le frustreze. exemplu, esenţială în cazul unui artist plastic sau al unui arhi-
Încurajîndu-i pe copii să-şi dezvolte o întreagă gamă a capacită­ tect; geniul chinestezic era evident în flexibilitatea fizică şi în gra-
ţilor de care va depinde reuşita lor sau încurajîridu-i doar să le
ţia Marthei Graham sau a lui Magic Johnson; şi talentul muzical
folosească pentru a se împlini în indiferent ce ar face, şcoala de- al lui Mozart sau YoYo Ma. Completînd această listă, apar cele
vine un factor important şi în "predarea" capacităţilor de a se două faţete a ceea ce Gardner numeşte "inteligenţelepersonale";
descurca în.viată. capacităţile inierpereonale, cum ar fi cele ale trruri mare terapeut
Spiritul vizionar şi călăuzitor al Proiectului Spectnuu_este precumCarl ~pgers sau ale uriui lider mondial precum Martiri
Howard Cardner, psiholog la Harvard School of Educatiorr' . "A Luther King, [r., şi capacităţile .Lntrapsihice", care pot apărea, pe
sosit timpul", mi-a spus Gardrier, "să ne lărgim noţiunea de de o parte, în intuiţiile lui Sigmund Freud sau, mai puţin evi-
spectru al talentelor. Cea mai importantă contribuţie şi unica pe dent, în rnulţurnirea interioară ce se poate obţine atunci cînd ci-
care educaţia o poate aduce la dezvoltarea copilului este să .îl neva reuseste să fie în acord cu adevăratele lui sentîrnente.
ajute să se îndrepte spre un domeniu în care talentele sale să fie Cuvî~t;l1 operativ în privinţa inteligenţelor este multiplu-
cît mai în favoarea lui, în care să fie mulţumit şi competent. Am modelul lui Gardner merge mult mai departe decît coriceptu]
pierdut complet din vedere acest lucru. În schimb, am supus pe standard de IQ, ca factor singular şi invarlabil. El recunoaşte că
toată lumea unei educaţii conform căreia nu poţi reuşi altceva testele care ne-au tiranizat cît am fost la şcoală - de la cele de
decît să fii profesor uriiversitar. Îi evaluăm pe toţi conform unor capacitate, care ne-au împărţit Între cei care au fost îndreptaţi
standarde extrem de înguste ale succesului. Ar trebui să petre- spre şcoli tehnice şi facultate şi pînă la cele preuniversitare, care
cem mult mai puţin timp pentru a-i înregimenta pe copii şi mult au stabilit ce colegiu vom putea urma - se bazează pe o noţiu­
mai mult ajutindu-i să-şi identifice talentele date de Dumnezeu ne limitată a inteligenţei, care este desprinsă de adevăratele ca-
si să si le cultive. Există sute şi sute de modalităţi de a reuşi şi pacităţi şi abilităţi ce contează În viaţă peste şi dincolo de IQ.
capacităţi total diferite ce pot ajuta la asta."8 Bineînţe!esc~ Gar~­ Gardner recunoaşte că cifra şapte este una arbitrară în pri-
ner vede cel mai bine limitele vechii gindiri asupra inteligenţei. vinţa tipurilor de inteligenţă; nu există un număr magic referi-
El subliniază faptul că epoca de glorie a IQ-ului a început în pe- tor la multiplele talente umane. La un moment dat, Gardner şi
rioada primului război mondial, cînd două milioane de ameri- echipa sa de cercetători au extins cele şapte posibilităţi la două­
cani au fost aleşi prin intermediul primului test în scris, inven- zeci de tipuri de inteligenţă. Inteligenţa interpersonală, de
tat chiar în vremea aceea de Lewis Terman, uri psih.olog de la exemplu, a fost împărţită în patru capacităţi distincte: spiritul de
Stanford. Acest lucru a durat decenii, care au fost etichetate de conducere, capacitatea de a cultiva relaţiile şi de a păstra priete-
Gardner drept ,,felul de a gîndi la nivelul IQ-ului": "aceşti niile, aceea de a rezolva conflictele şi de a face analize sociale,
56 Natura inteligenţei ernoţ iortale Cînd CI fi dest.ept'e o prostie 57

adică aceea în care Judy excela la doar patru ani. Acest punct de Într-o altă interpretare; Gardner observa că miezul inteligen-
vedere care prezintă ~ultele faţete ale inteligenţei oferă o i~a­ ţei interpersonale presupune ucapacităţile de a discerne şi de a
gine mai amplă asupra capacităţii copilului şi asup~apotenţl~~ răspunde în modul cel mai nimerit la stările; temperamentele,
Iului său pentru reuşită decît IQ-ul standar~L Atunci ~md elev~l motivaţiile şi dorinţele altora". La inteligenţa intrapersonală,
Programului Spectrum au fost evaluaţi contonn Scalei de Inteli- cheia cunoaşterii de sine; el mai include "accesul la propriile
gentă Stanford-Binet - cîndva; standardul de aur al testelor IQ sentimente; capacitatea de a discerne între ele şi de a le stăpîni
_ si din nou conform. unui set de întrebări ce unnărea să mă­ în călăuzirea comportamenrului "!".
so;r~ spectrul de inteligenţe aşa cum le definise ?ardner; nu au
existat legături semnificative între rezultatele copnlor la. cele do- SPOCK VS. DATA: ATUNCI
uă teste". Cei cinci copii cu cel mai mare IQ (între 125 ŞI 133) au CÎND CUNOAŞTEREANU ESTE DE AJUNS
dezvăluit diverse profiluri în raport cu cele zece trăsă.turi im~
portante măsurate de testul Spectrum. De exemplu; dintre cel Există o dimensiune a inteligenţei
personale îndelung scoa-
cinci copii "cei mai deştepţi"; conform testelor ~Q; .unul era foar- să în evidenţă; dar puţin explorată înstudiile lui Gardner: rolul
te bun în trei domenii; trei în două şi cel de-al ciricilea corespun- emoţiilor. Asta se datorează poate şi faptului că; aşa cum. îmi su-
dea doar uneia dintre trăsăturile importante ale Spectrum. gera Gardner, lucrările sale sînt determinate profund de un mo-
Aceste puncte tari erau împărţite astfel: p~tru din~re punc~e!e del al minţii cognitiv-ştiinţific. Astfel; punctul său de vedere
tari ale acestor copii erau plasate în domemul muzical, doua m asupra inteligentelor pune accentul pe cognitiv - înţelegerea de
dorneriiul artelor vizuale şi unul în înţelegerea socială; unul în sine şi a altora în ce priveşte motivaţiile, obiceiurile de muncă şi
logică şi două în limbaj. Nici unul dintre cei .c~n~i c?pii cu IQ-uri folosirea acestor informaţii în conducerea propriei vieţi şi pen-
mari nu erau "tari" în ce priveşte mişcarea-fizică.Cifrele sau teh- tru a te înţelege cu ceilalţi. Dar ca şi în cazul domeniului chines-
nica' miscarea fizică si
; . . cifrele erau chiar punctele slabe în cazul tezic, unde excelenta fizică se manifestă rionverbal, domeniul
a doi dintre cei cinci. emoţiilor se extinde; la rîndul său; dincolo de limbaj şi de cognitiv.
Concluzia lui Gardner a fost că: "scala de inteligenţă Stari- Deşi se acordă un spaţiu amplu descrierilor inteligenţelor
ford-Binet nu putea prezice reuşita la nivelul activităţilor S~p~c­ personale din perspectiva rolului pe care acestea îl joacă la nivelul
rrurn ," Pe de altă parte, rezultatele la Spectnun le-au .datpa:-m- emoţiilor şi al stăpînirii lor, Gardner şi cei care au lucrat cu el nu
ţilor şi profesorilor un indiciu clar referitor la dornerriile taţa de au urmărit în detaliu rolul sentimentului în cazul acestor inteligen-
care copiii vor arăta un interes spontan şi în .care se vc;.r descur- ţe, concentrîndu-se asupra cunoştinţelordespre sentiment. Aceas-
ca îndeajuns de bine; încît să dezvolte o paSIune care Intr-o bu- tă concentrare poate neintenţionatălasă neexplorat vastul ocean
nă zi să ajungă dincolo de pricepere; către n:lăi:~trie.. . al emoţiilor; care fac ca viaţa interioară şi relaţiile să fie atît de
Gîndirea lui Gardner referitoare la rrrultiplicitatea mtehgen- complexe; de constrîngătoareşi adesea încurcate. De asemenea,
tei continuă să se desfăşoare. La zece ani după publicarea teoriei lasă loc descoperirilor atît în sensul în care există inteligenţă în
~ale; Gardner a oferit aceste rezumări pentru inteligenţele per- emoţii; dar şi în sensul în care inteligenţa poate fi dată emoţiilor.
sonale: Accentul pus de Gardner pe elementele cognitive la nivelul
Inteligenţa interpersonală este capacitatea de a-i înţelege pe ceilalţi: inteligenţelor personale reflectă zeitgeist-ul psihologiei care i-a
ce anume îi motivează, cum. lucrează, cum se poate coopera cu eL format punctele de vedere. Accentul exagerat pe care psihologia
Agenţii de vînzări, politicienii; profesorii, medicii de clinică şi lide- îl pune pe cunoaştere chiar şi în domeniul emoţiilor este în par-
rii relisriosi cu o influentă clară cel mai adesea sînt indivizi cu un te datorat unor capricii din istoria acestei ştiinţe. Pe la jumătatea
o . ' . '
grad ridicat de inteligenţă interpersonală.Int~hger:-ţa l11trapersona- acestui secol; psihologia la nivel universitar a fost dominată de
lă ... este o capacitate corelată; orientată spre mtenor. Este acea ca-
behaviorişti, după modelul lui B. F. Skinner, care considera că
pacitate de a forrna un model plin de acurateţe şi de veridicitate .a
sinelui şi de a fi in stare să foloseşti acest model pentru a actiona efi- doar comportamentul poate fi perceput obiectiv din exterior şi;
cient in viaţă 10 prin urmare, poate fi studiat cu acurateţe ştiinţifică. Behavioriş-
58 Natura inteligentei emoţionale Cînd a fi d est.eţrt e o prostie 59
tii au reglementat toată viaţa interioară, inclusiv emoţiile, care nismul nostru este cel rnai evident la nivelul sentimentelor. Da-
nu era la îndemîna ştiinţei. ta încearcă să simtă, dîndu-şi seama că ratează ceva esential. El
Apoi la sfîrşitul anilor 1960, a apărut "revoluţia cognitivă", vrea prieteni~ ~! l?ialitate; ţJr~Cl.~m ?n:ul de Tinichea din {lrc.jito-
accentul în psihologie îndreptindu-se asupra registrelor minta- rul din OZI lUI 11 lipseşte o iruma. Lipsindu-i simţul liric ce înso-
le, al stocării de informaţii şi al naturii inteligenţei. În continua- ţeşte sentimentele, Data poate cînta sau scrie poezii cu o mare
re însă emoţiile nu puteau fi abordate. Teoria tradiţională accep- virtuozitate tehnică, dar fără a trăi pasiunea. Lecţia după care
tată de savanţii cognitivişti considera inteligenţa ca fiind rezul- Data tînjeşte sînt tocmai valorile mai înalte, cele ale sufletului
tanta unui proces la rece al faptelor. Totul este hiper-raţional, omenesc ~ credinţa, speranţa, devotamentul. iubirea care
precum Mr Spock din Star Trek, arhetipul octeţilor iriforrriaţio­ lipsesc cu desăvîrşire unui punct de vedere rece, strict cognitiv.
riali lipsiţi de orice fel de sentimente şi care întrupează ideea că Emoţiile îmbogăţesc; un model mintal care le ignoră este unul
sărăcit.
emoţiile nu au ce căuta la nivelul inteligenţei, ele doar stricînd
imaginea unei vieţi mintale. Atunci cînd l-am întrebat pe Gardner despre accentul pe ca-
Savanţii cognitivişti care au îmbrăţişat acest punct de vede- re îl pune pe gîndurile asupra sentimentelor sau pe metacunoas-
re au fost seduşi de calculator ca model operativ al minţii, uitînd tere, mai mult decît pe emoţii însele, el a recunoscut că a avut
că în realitate materia creierului este scăldată Într-o bud incă ter:dinţa să abordeze inteligenţa din perspectivă cognitivă, dar

dezordonată pulsînd de produse neurochimice şi nu se apropie rru-a spus totodată: "Cînd am scris prima dată despre inteligen-
în nici un fel de sîliciul ordonat şi aseptic din care a ţîşnit rrieta- ~ele personale, de fapt vorbeam despre emoţii, în special potrivit
fora călăuzitoarepentru minte. Modelele predominante care cir- Ideii mele de inteligenţă intrapersonală - una dintre cor'Opo-
culă printre savanţii cognitivişti referitor la felul în care mintea nente fiind acordarea din punct de vedere emoţional cu sine.
procesează informaţia au fost lipsite de recunoaşterea faptului Semnalele sentimentelor viscerale sînt cele care devin esentiale
că raţionalitatea este ghidată şi poate fi biruită - de senti- pentru inteligenţa interpersonală.Dar atunci cînd a fost de:;;vol-
mente. Modelul cognitiv este în acest sens o privire sărăcită a tată în practică, teoria multitudinii inteligentelor a evoluat con-
minţii, adică una care nu reuşeşte să explice Siurm tind Drang-ul c;entrîndu-se mai mult pe rneracrmoaştero". : adică pe con~tien­
sentimentelor care dau savoare intelectului. Pentru a rămîne la h~area procesului mintal al cuiva - "şi mai puţin asupra între-
această viziune, savanţii cognitivişti au fost nevoiţi, ei înşişi, să gll game a capacităţilor emoţionale;"
ignore relevanţa pentru modelele minţii create de ei a speranţe­ Chiar şi aşa, Gardner apreciază importanţacrucială a acestor
lor personale şi a temerilor, a neînţelegerilor în căsnicie sau a in- capacităţi emoţionale şi relaţionale aflate la baza vietii. El sub li-

vidiilor profesionale - ei au îndepărtat sentimentele care dau ni~zi3. că: "Mulţi dintre cei care au un IQ de 160 lucr~ază pentru
savoare vieţii dar şi momentele de criză şi care, în fiecare clipă, cel cu un IQ de 100, în cazul în care cei dintîi au o slabă inteli-
influenţează exact în măsura în care (cît de bine sau cît de slab) genţă intrapersonală,iar a celor din urmă este ridicată. În lumea
sînt prelucrate informaţiile. reală, nu există o inteligenţă mai importantă decît cea interper-
sonală. Dacă n-o ai, nu vei şti cu cine să te căsătoreşti, ce slujbă
Versiunea ştiinţifică unilaterală conform căreia ar exista o
viaţă mintală fără influenţe emoţionale care a călăuzit ultimii să-ţi iei ş.a.rri.d. Trebuie să ne formăm copiii la nivelulinteligen-
optzeci de ani de cercetări asupra inteligenţei - se schimbă ţelor personale încă. din şcoli."

treptat, pe măsură ce psihologia a început să recunoască rolul
esenţial al sentimentelor în gîndire. Precum personajul Data din EMOŢIILE POT FI INTELIGENTE?
Star Trek: generaţia următoare, psihologia începe să aprecieze pu-
terea şi virtuţile emoţiilor la nivelul vieţii mintale, dar şi primej- Pentru o înţelegere mai completă a felului în care s-ar putea
diile pe care le reprezintă. La urrna urmei, aşa cum vede Data lu- face asemenea pregătiri la nivelul copiilor, trebuie să ne oprim şi
crurile (spre marea lui mirare, în măsura în care poate simti aşa asupra altor teoreticieni care i-au urmat lui Gardner cel mai
ceva), logica lui rece nu reuşeşte să găsească soluţii umane. Uma- celebru fiind psihologul de la Yale, Peter Salovey, care a reuşit să .'
60 Natura inteligenţei ernoţ iortale Cînd a fi deştept e o prostie 61
prezinte în detaliu felurile în care putem da inteligenţă emoţii­ şi Salovey - au încercat să-şi formeze o imagine mai largă asu-
lor rioastrel'. Acest efort nu este unul nou; de-a lungul anilor, pra inteligenţei, reinventînd-o la nivelul necesităţilor pentru re-
chiar si cei mai înversunati teoreticieni ai IQ-ului au încercat uşita în viaţă. Pe această linie se ajunge din nou la aprecierea la
uneori să aducă emoţiIle în' zona inteligenţei, fără a socoti că în- justă valoare a inteligenţei "personale" sau emoţionale.
tre "emoţie" şi "inteligenţă"există o contradicţie inerentă în ter- Salovey include inteligenţele personale ale lui Gardner în de-
meni. Astfel E.L. Thorndike, un eminent psiholog care a avut la finiţia de bază pe care a dat-o inteltgenţei emoţionale, extinzind
rîrid ul său un cuvînt de spus în popularizarea noţiunii de IQ în aceste capacităţi la cinci domenii principale 14 :
anii 1920 şi 1930, propunea într-un articol din Harper's Magazine 1. Cunoaşterea emoţiilor personale. Conştientizarea de sine - re-
ideea că un anumit aspect al inteligenţei emoţionale,inteligenţa cunoaşterea unui sentiment atunci cînd el apare - este piatra de
"socială" - care este capacitatea de a-i înţelege pe ceilalţi "şi de temelie a inteligenţei emoţ-ionale. Aşa cum vom vedea în Capi-
a acţiona cu înţelepciune în relaţiile interumane" - este în sine toIul 4, capacitatea de a supraveghea sentimentele de la un mo-
un, aspect al IQ-ului unei persoane. Alţi psihologi ai vremii au ment la altul este de o importanţă crucială pentru o pătrundere
acordat o conotaţie mai cinică inteligenţei sociale, considerînd-o psihologică şi o înţelegere de sine. Incapacitatea de a observa
capacitatea de a-i manipula pe ceilalţi - de a-i determina să fa- adevăratele noastre sentimente ne lasă pradă acestora. Cei care
că ceea ce vrem, indiferent dacă sînt cu adevărat dispuşi sau nu. au o certitudine mai mare asupra sentimentelor lor sînt piloti
Dar nici una dintre aceste conceptualizăriale inteligenţei socia- mai buni ai existenţei personale, avînd un simţ mai sigur asupra
le nu i-a influenţat pe teoreticienii lQ-ului, drept pentru care, în felului în care reacţionează în privinţa deciziilor personale - de
1960, a apărut un manual de o mare importanţă, care cuprindea la persoana cu care se căsătoresc pînă la slujba pe care şi-o iau.
teste de inteligenţă ce declarau inteligenţa socială drept un con- 2. Gestionarea emoţiilor. Stăpînirea emoţiilor în aşa fel încît să fie
cept "inutil". cele potrivite reprezintă capacitatea de a construi conştientiza­
Dar inteligenţa personală nu poate fi ignorată tocmai pentru rea de sine. Capitolul 5 va examina capacitatea de a ne calma, de
că are o latură intuitivă şi una de bun simţ. De exemplu, cînd a ne scutura de anxietate, de depresie şi de irascibilitate şi
Robert Sternberg, alt psiholog de la Yale, le-a cerut oamenilor să consecinţele incapacităţii de a avea aceste calităţi emoţionale
descrie o "persoană inteligentă", capacităţile de a se descurca în fundamentale. Cei care nu reuşesc să se stăpînească sînt con-
practică se numărau printre principalele trăsăturiincluse pe lis- fruntaţi permanent cu dezamăgiri şi disperări, în vreme ce ace-
tă. Studiul mai sistematic al lui Sternberg l-a făcut să revină la o ia care excelează în această direcţie se pot reechilibra mult mai
concluzie a lui Thorridike: anume că inteligenţa socială este alt- rapid în urma obstacolelor şi a necazurilor din viaţă.
C ev a decît inteliaenta
D ,
academică si
'
că este o parte extrem de im- 3. Motioarea de sine. Aşa cum vom arăta în Capitolul 6, punerea
portantă în a-i face pe oameni să reacţioneze bine în situaţiile emoţiilor în serviciul unui scop este absolut esenţial pentru a-i
practice cu care sînt confruntaţi în viaţă. Printre inteligenţele acorda atenţia cuvenită, pentru rnotivarea de sine, pentru stăpî­
practice care sînt, de exemplu, foarte apreciate la locul de mun- nire şi creativitate. Autocontrolul emoţional-amînarearecom-
că se numără si acea sensibilitate care le permite managerilor penselor şi înăbuşirea impulsurilor - stă la baza reuşitelor de
eficienţi să intuiască mesajele implicite-". tot felul. Capacitatea de a fi "pe fază" duce la performanţe ieşi­
În ultimii ani, un nurnăr tot mai mare de psihologi au ajuns te din comun în toate domeniile. Cei care au această capacitate
la concluzii similare, fiind de acord cu Cardner, şi anume că ve- au tendinţa să fie mult mai productivi şi mai eficienţi în tot ceea
chiul concept de IQ, care se concentrează pe lingvistică şi mate- ce intreprind.
rnatică şi care reprezenta un factor predictiv al succesului la 4. Recunoaşterea emoţiilor în ceilalţi. Empatia, o altă capacitate
şcoală sau ca profesor, în cazul în care testul IQ era trecut cu bi- care se clădeşte pe baza conştieritizării de sine emoţionale, este
ne, s-a dovedit că este din ce în ce mai ineficient, pe măsură ce fundamentul "capacităţii de înţelegere a celorlalţi". Capitolul 7
viaţa îşi continuă cursul dincolo de porţile instituţiilor de învă­ va investiga rădăcinile empatiei, costul social al surzeniei emo-
ţămînt. Aceşti psihologi- printre care se numără şi Stemberg ţionale şi motivele care duc de la empatie la altruism. Cei care
62 Natura inteligenţei ern.oţ ionale Cînd a fi deştept e o prostie 63
sînt ernpatici sînt mai atenţi la semnalele sociale subtile ce indi- tele cuiva in funcţie de expresia feţei, aşa cum este ea înregistra-
că de ce au nevoie sau ce vor ceilalţi. Aceasta îi face să fie mult
tă, să zicem, pe o casetă video. Totuşi, folosind o anumită măsu­
mai potriviţi pentru profesiunile care presupun grija faţă de cei- ră pentru ceea ce el numeşte "elasticitatea eului", ceea ce este si-
lalţi, cum ar fi profesorii, agenţii de vînzări sau cei din domeniul
milar inteligenţei emoţionale (incluzînd principalele competen-
rnanagementului.
ţe sociale şi emoţionale), [ack Block, psiholog la Universitatea
5. Maneorarea relatiilor. Arta de a stabili relatii înseamnă în ma- Berkeley din California, a făcut o comparaţie între două tipuri
re parte capacitatea de a gestiona emoţiile celorlalţi. Capitolul 8 teoretic pure: cei cu un IQ rnare versus cei cu aptitudini emoţio­
se ocupă de competenţa socială, dar şi de incompetenţa la acest nale mari-". Diferenţele sint grăitoare.
nivel şi de capacităţile specifice implicate. Acestea sînt capacită­ Tipul pur de IQ mare (asta înseamnă lăsarea la o parte a in-
ţile care contribuie la ornare popularitate, la spiritul de condu-
teligenţei emoţionale) este o caricatură a intelectualului care se
cere şi la eficienţă în relaţiile interpersonale. Cei care excelează poate adapta la nivel mintal, dar este incapabil să se adapteze la
în aceste abilităţi se descurcă bine în tot ceea ce înseamnă inter- lumea personală. Profilurile diferă uşor de la bărbaţi la femei.
acţiunea pozitivă cu ceilalţi; aceştia sînt adevărate vedete pe
Bărbatul cu l-ill IQ mare - nu e nici o surpriză - dovedeşte o
plan social. largă gamă de interese intelectuale şi de capacităţi in această di-
Evident că oamenii au capacităţi diferite în fiecare dintre recţie. El este o persoană ambiţioasă şi productivă, previzibilă,
aceste direcţii; unii dintre noi, să zicem, îşi pot stăpîni mai bine stăpînitoare şi netulburată de îngrijorări în ceea ce-l priveşte.
propria nelinişte, dar sînt relativ incapabili să calmeze pe altci- Are tendinţa de a fi critic şi condescendent, greu de mulţumit şi
neva la supărare. Baza nivelului capacităţii noastre este fără în- inhibat, cu probleme sexuale, inclusiv la nivelul experienţei sen-
doială determinată neuronal, dar aşa cum vom vedea, creierul zuale, inexpresiv şi detaşat, prevenitor şi rece emoţional. Prin
este extrem de plastic, învăţînd mereu. Lipsurile la nivelul capa- contrast, cei care au o inteligenţă emoţională ridicată sînt echili-
cităţilor emoţionale pot fi remediate: aşadar, în mare măsură, in braţi din pund: de vedere social, simpatici şi veseli, nu cad pra-
toate aceste direcţii contează obiceiurile şi reacţiile, care, atunci dă temerilor şi îngrijorărilorcare să-i macine. Au o mare capaci-
cînd se face efortul cuvenit, pot fi îmbunătăţite. tate de a se dedica trup şi suflet oamenilor şi cauzelor lor, de a-şi
asuma răspunderi şi de a avea un profil etic; sînt înţelegători şi
IQ-UL ŞI INTELIGENŢAEMOŢIONALĂ: afectuoşi în relaţiile lor. Viaţa lor emoţională este bogată şi rior-

TIPURI PURE mală: ei se simt bine cu ei înşişi şi cu ceilalţi cu universul so-
cial în care trăiesc.
IQ-ul şi inteligenţaemoţională nu sînt competenţe contradic- Femeile cu un IQ ridicat au, cum e de aşteptat, încredere in-
torii, ci mai degrabă separate. Cu toţii amestecăm intelectul cu telectuală, sînt fluente în exprimarea gîndurilor, apreciază ches-
acuitatea emoţională. Cei care au un IQ ridicat, dar o inteligen- tiunile intelectuale şi au o largă gamă de interese intelectuale şi
ţă emoţionalăscăzută (sau un IQ scăzut şi o inteligenţă emoţio­ estetice. De asemenea, au tendinţa să fie introspective, pradă ne-
nală ridicată) sînt, în ciuda stereotipurilor, relativ puţini. Într-a- liniştiIor şi lucrurilor care le macină, sentimentului de v iriov ătie
devăr, există o oarecare corelare Între IQ şi anumite aspecte ale şiezită să-şi exprime minia deschis (chiar dacă o fac indirect).
inteligenţei emoţionale deşi suficient de îngustă pentru a fa- Femeile inteligente din punct de vedere emoţional, din con-
ce clar faptul că, în mare măsură, sînt entităţi independente. tră, au tendinţa de a fi categorice, de a-şi exprima sentimentele
Spre deosebire de testele IQ familiare, nu există deocamdată in mod direct şi de a avea o părere pozitivă despre ele însele;
nici un test care să stabilească "scorul inteligenţeiemoţionale" şi viaţa are un sens pentru ele. Ca şi bărbaţii, ele sînt simpatice şi
s-ar putea să nici nu existe vreodată. Deşi există ample studii re- cornuriicative, îşi exprimă sentimentele în mod potrivit (şi nu
feritoare la fiecare componentă in parte, unele, cum ar fi empa- prin ieşiri pe care să le regrete ulterior); se adaptează bine stre-
tia, sint mai bine testate prin mostrele abilităţii propriu-zise ale sului. Înclinaţia spre viaţa socială le face să. stabilească cu uşu­
unei persoane - de exemplu, punînd-o să determine sentimen- rinţă noi relaţii; se simt destul de bine cu sine şi sint vesele,
64 I-Jat ura inteligenţei emoţionale

spontane şi deschise la experienţe senzuale. Spre deosebire de
femeile doar cu un IQ ridicat, rareori sînt neliniştite ori se simt
vinovate sau se frămîntă pentru ceva.
Sigur că aceste portrete sînt extremele - in fiecare dintre noi
Cunoaşte-te pe tine
există un amestec de IQ şi inteligenţă emoţională la anumite ni- Însuti
,
veluri. Dar ele oferă o privire instructivă referitoare la fiecare
din aceste dimensiuni, în mod separat, ale calităţilor fiecăruia.
Pînă la un anumit punct, orice om are o inteligenţă cognitivă şi
una emoţională. prin urmare, aceste portrete se contopesc. Şi to-
tuşi, dintre cele două, inteligenţa emoţională adaugă rnult mai
multe calităţi care ne determină să fim cu adevărat oameni.
o veche poveste japoneză vorbeşte despre un războinic sa-
murai care l-a provocat pe un maestru Zen să îi explice ce în-
searnnă rai şi iad. Călugărul însă i-a răspuns cu dispreţ: "Eşti un
mocofan - n-are rost să-mi pierd vremea cu unul ca tine!"
Sirrrţinclu-se ofensat, sarnurarul s-a înfuriat cumplit, a scos
sabia din teacă şi a zbierat: "Te-aş putea omorî pentru obrăzni­
eia asta."
"Acesta este iadul", a răspuns calm călugărul. Uluit să cons-
tate realitatea în spusele maestrului care îşi îndreptase atenţia
asupra mîniei ce-I cuprinsese, samuraiul s-a liniştit, şi-a băgat
sabia în teacă, a făcut o plecăciune şi i-a mulţumitcălugăruluică
l-a luminat.
"Iar acesta este raiul", a spus călugărul.
Conştientizareabruscă de către samurai a stării agitate în ca-
re se afla ilustrează diferenţa covîrşitoareîntre a fi cuprins de un
sentiment şi a deveni conştientcă poţi fi înghiţit de el. Îndemnul
lui Socrate: "Cunoaşte-te pe tine însuti" face referire tocmai la
ceea ce este esenţial în inteligenţa emoţională: conştientizarea
propriilor sentimente în momentul în care ele apar.
La o primă privire, ar putea părea că sentimentele noastre
sînt evidente; o gîndire mai atentă ne aminteşte însă că arn tre-
cut cu vederea ceea. ce am simţit cu adevărat în legătură cu un
anumit lucru sau că am reacţionat tîrziu faţă de aceste sentimen-
te aflate în joc. Psihologii folosesc un termen destul de ponderat,
metacunoaştere, pentru a se referi la conştientizarea acestui pro-
ces de gîndire, şi meiadispoziţie, pentru conştientizareaemoţiilor.
Eu prefer termenul conştientizare-de-sine, în sensul unei atenţii
permanente acordate stărilor interioare".
În cadrul acestei conştientizări autoreflexive, mintea consta-
tă şi investigheazăexperienţa în sine, inclusiv emoţiîle".
66 Natura inteligenţei emoţionale C'u n oas t e-te pe tine însuţi 67
Această calitate a constientizării seamănă cu ceea ce Freud log la Universitatea din New Harnpshire, care, alături de Peter
descrie ca "atenţie egal flotantă" şi pe care o recomanda paih- Salovey de Ia Yale, a formulat teoria inteligenţei emoţionale>.
analiştilor. O asemenea atenţie abordează tot ceea ce se întîmplă Conştientizarea de sine poate fi văzută ca un fel de atenţie non-
în stare conştientă cu imparţialitate,ca şi cum ar fi vorba despre reactivă şi lipsită de judecăţi asupra stării interioare. Dar Mayer
un martor interesat şi care totuşi nu reacţionează. Unii psihana- constată că această sensibilitate poate la rînd'ul său să fie rnai
lişti îi mai spun şi "eul observator" - capacitatea conştientiză­ puţin calmă: gîndurile tipice prin care se exprimă autoconştien­
rii de sine care îi permite analistului să-şi supravegheze propri- tizarea emoţională le includ pe acestea: "Ar trebui să simt aşa";
ile reacţii la spusele pacientului şi la procesul de liberă asociere "Mă gîndesc la ceva frumos ca să-mi ridic moralul"; iar pentru
pe care-I ţese pacientul". o autoconstientizare rnai restrictivă, o frază care permite o eva-
O asemenea conştientizare de sine pare să necesite un ne 0- dare: "Nu' te gîndi la asta acum" - ca reacţie la ceva foarte su-
cortex activat, mai ales în zona limbajului, acordat spre a identi- părător.
fica şi a numi emoţiile stîrnite. Conştientizareade sine nu este o Deşi există o distincţie logică intre a fi conştient de sentimen-
formă de atenţie care să se lase purtată la voia întîmplării de că­ te şi a acţiona pentru a le schimba, Mayer consideră că din rno-
tre emoţii, reacţionîndexagerat şi amplificînd ceea ce este perce- tive practice cele două merg de obicei mînă în mînă: a recunoaş­
put. Mai degrabă este un mod neutru de a menţine reflecţia de te o dispoziţie incorectă îrisearnrtă să doreşti să o depăşeşti.
sine, în toiul, totuşi, al unor emoţii turbulente. William Styron Această recunoastere este însă distinctă de eforturile făcute pen-
pare să fi descris această facultate a minţii scriind despre depre- tru a ne împiedica să acţionăm conform unui impuls emoţional.
siile lui profunde, vorbind despre ea ca fiind o simţire "a unei Atunci cînd îi spunem: "Încetează!" unui copil a cărui supărare
îrtsofiri de către un al doilea sine - un observator spectral care l-a determinat să-şi lovească prietenul de joacă, putem opri lovi-
nu îrnpărtăseşte demenţa dublului său şi deci este capabil de o turile, dar mînia lui va continua să clocotească. Gîndurile copi-
curiozitate lipsită de patimă în momentele în care camaradul lului sînt încă/fixate pe ceea ce a declanşat supărarea - "Dar
său se zbate."? mi-a furat jucăr'ia!" - şi mînia continuă să-I stăpînească. Auto-
În cel mai bun caz, observarea de sine permite o conştienti­ constientizarea are un efect mai puternic asupra sentimentelor
zare la rece a sentimentelor pasionale sau tulburătoare. În cel pătimaşe sau de antipatie: înţelegerea faptului că "Ceea ce simt
mai rău caz, se manifestă doar printr-o uşoară distanţare faţă de este furie" oferă un mai mare grad de libertate - nu doar opţiu­
experienţa respectivă, un canal paralel al conştientizării, care nea de a nu acţiona, ci şi pe aceea de a încerca să-ţi treacă.
este "meta n : planînd deasupra sau dedesubtul fluxului princi- Mayer descoperă că oamenii au tendinţa de a aborda stiluri
pal, conştient faţă de ceea ce se întîmplă mai degrabă decît a fi diferite de a participa sau de a-şi stăpîni ernofiile'':
preluat şi pierdut în acel flux. Este, de exemplu, diferenţa între OI Autoconştieniizarea. Conştientizarea dispoziţiilor în momentul
a fi mîniat de moarte pe cineva şi a gîndi totuşi: "Sentilllentui pe în care ele apar îi face pe oamenii care procedează astfel să ai-
care îl trăiesc este unul de mînie" chiar în momentul în care el te bă o viziune sofisticată asupra vieţii lor emoţionale. Claritatea
cuprinde. Din punctul de vedere al mecanicii neurale a conş­ lor referitoare la emoţii poate da naştere altor trăsături de per-
tientizării, această subtilă deplasare la nivelul mintalului se pre- sonalitate: sînt persoane autonome şi sigure pe limitele lor, au
supune că semnalizează că acele circuite neocorticale suprave- o sănătate psihologică bună şi tendinţa de a avea o privire po-
ghează activ emotia, acesta fiind primul pas în cîştigarea unui zitivă asupra vieţii. Cînd sînt prost dispuşi, nu meditează la
anumit control. Această conştientizare a emoţiilor este compe- asta în toate felurile, iar proasta dispoziţie nu devine o obse-
tenta emoţională fundamentalăpe care se clădesc celelalte corn- sie, fiind capabili să iasă mai uşor din această stare. Pe scurt,
petenţe, cum ar fi cea a autocontrolului emoţional. inteligenţa îi ajută să-şi stăpînească emoţiile.
Pe scurt, autoconştientizareaînseamnă să fim "conştienţi atît OI Inchiderea în sine. Există oameni care adesea se simt cuprinşi de

de dispoziţia în care sîntem, cît şi de gîndurile pe care le avem emotiile lor si nu se simt în stare să scape de ele, de parcă dis-
despre această dispoziţie". după cum spune [ohn Mayer, psiho- pozitiile ar fi preluat controlul asupra lor. Ei sînt schimbători
68 Natura inteligenţei emoţionale Cunoaşte-te pe tine irieuţ i 69

şi nu foarte conştienţi de propriile sentimente, drept pentru în asemenea rnornerite neliniştitoare, încearcă să-şi distragă
care se pierd uşor in ele, fără a le putea contempla în perspec- atenţia. Aceste două reacţii într-o situaţie lirnită au consecinţe
tivă. Ca urrriare, nu se străduiesc prea tare să scape de aceste extrem de diferite pentru felul în care oamenii îşi experimerttea-
stări proaste, avind impresia că nu deţin controlul asupra vie- ză propriile reacţii emoţionale. Cei care îşi creează o stare de
ţii lor ernotionale. Adesea simt că sînt copleşiţi şi că au scăpat parcă ar fi privaţi de libertate prin însăşi faptul că tratează totul
emoţiile de sub control. atît de atent îşi amplifică fără să vrea propriile reacţii - mai ales
" Acceptarea. Deşi aceste persoane ştiu adesea foarte exact ceea dacă starea lor e lipsită de o conştientizare calrnă. Rezultatul
ce simt, au însă tendinţa să accepte cu uşurinţă dispoziţiile este că emotiile lor par şi mai intense. Există şi dintre aceia care
prin care trec, fără a încerca să le schirnbe , Există două ramuri încearcă să-şi distragă atenţia, nebăgîridu-şi în searnă propriile
ale tipologiei celor care acceptă: cei care de obicei sînt bine dis- reacţii şi minimalizîndu-şiastfel experienţa reacţiei errioţioriale,
puşi, deci nu sînt motivaţi să-şi schimbe dispoziţia în care se dacă nu chiar şi dirnensrunea în sine a reacţiilor.
află, şi cei care, în ciuda Iimpezirnii asupra stărilor lor, sînt în- Pornind de la aceste extreme, rezultă că pentru unii conştien­
clinaţi spre stări proaste, pe care le acceptă într-o atitudine pa~ tizarea ernoţională este copleşitoare, în vreme ce pentru alţii
sivă, nefăcînd nimic să le schimbe, în ciuda disconfortului - abia dacă există. Să ne gindim la studentul care într-o seară
acest model este întîlnit rnai ales la persoanele deprimate, ca- constată că în cămin a izbucnit un incendiu şi ITlerge să ia un ex-
re se resemnează în faţa disperării. tinctor şi stinge focul. Nimic neobişnuit - in afară de faptul că
în dr'urn spre extinctor şi înapoi el merge normal şi nu aleargă.
PĂTIAfilŞUL ŞIINDIFERENTUL
Motivul? N-a simtit că ar fi vreo urgenţă.
Această întîmplare mi-a fost povestită de Edward Diener,
Să ne imaginăm pentru o clipă că ne aflăm.îtttr-un avion ca- psiholog la Universitatea din Illinois, care a studiat intensitatea
re zboară de la New York la San Francisco. A fost un zbor lin, cu care oamenii îşi trăiesc emotiile". Dintre studiile de caz pe ca-
dar pe măsură ce vă apropiaţi de Munţii Stîncoşi, se aude vocea re acest psiholog le făcuse, studentul se rernarcase prin faptul că
pilotului: "Doamnelor şi domnilor, urmează nişte turbulenţe. îşi trăia cel mai puţin intens emoţiile, din cîte persoane întîlnise
Vă rugăm să vă întoarceţi la locurile dvs. şi să vă puneţi centu- Diener. Era eserrţialrneriteo persoană fără nici un fel de patimi,
rile de siguranţă." Apoi avionul intră în zona de turbulenţe, ca- care trece prin viaţă fără să simtă mare lucru, chiar şi în cazul
re sînt rnai rele decît tot ce aţi întîlnit pînă aCUITl - avionul este unui incendiu. Prin contrast, să luăm şi exernphrl unei fernei de
aruncat în sus şi în jos şi dintr-o parte în cealaltă precum o min- la celălalt capăt al spectrului alcătuit de Diener, Pierzîndu-şi
ge de plajă purtată de valuri. odată pixul preferat, a fost distrusă zile întregi. Altă dată, a fost
întrebarea este: ce faceţi? Sînteţi genul de OITl care se refugia- atît de impresionată citind că se face o mare vînzare de pantofi
ză într-o carte sau într-o revistă sau care continuă să se uite la un la preţ redus într-un magazin costisitor, încît a lăsat orice altce-
film, adaptindu-se turbulenţelor?Sau sînteţi dintre cei care reci- va, s-a aruncat în maşină şi a condus trei ore pînă la magazinul
tese-instrucţiunilepentru cazurile disperate sau care le pîndesc din Chicago.
pe stewardese pentru a vedea dacă dau sernrie de panică? Ori Diener constată că în general femeile trăiesc atît emoţiile po~
sinteţi dintre cei care-şi ciulesc urechile spre a auzi dacă e ceva zitive cît şi pe cele negative mai puternic decît bărbaţii. Lăsînd
în neregulă cu motoarele? la o parte diferenţele de sex, viaţa emoţională este mai bogată
Oricare dintre aceste răspunsuri vi s-ar părea mai firesc, el pentru cei care observă mai multe. Sporirea sensibilităţii emo-
este un semn asupra felului în care reacţionăm Ia stres. Scenariul ţionale are drept consecinţă pentru această categorie faptul că la
cu avionul face parte .dtntr-rm test psihologic creat de Suzanne cea mai mică provocare se dezlănţuie adevărate furtuni emotie-
Miller, psiholog la Universitatea Terrrple, pentru a constata dacă nale, o atmosferă de rai sau de iad, în vreme ce ceilalţi, de la ex-
oamenii au tendinţa de a fi vigilenţi, preocupîndu-se de fiecare trema opusă, abia de simt ceva chiar şi în cele mai cumplite îm-
detaliu într-o aseInenea situaţie disperată, sau dacă din contră, prejurări.
70 l\latura inteligenţei ern.oţ ioriale Cunoaşte-te pe tine n.s u.ţ i
î 71
unei societăţi dominate de sentimente", aşa îi descrie doctorul
OMUL FĂRĂ SENTIMENTE Peter Sifrieos, psihiatrul de la Harvard, care, în 1972, a inventat
Gary şi-a înfuriat logodnica, pe Ellen, pentru că, deşi era un termenul de alexiiimie-'.. Alexitimicii plîng rareori, dar şi cînd o
tip inteligent, atent şi un chirurg care reuşise în carieră, nu avea fac,nu se mai opresc. Totuşi, sînt foarte încurcaţi dacă sînt între-
baţi de ce plîng. O pacientă cu alexitimie era atît de supărată du-
nici un fel de emoţii şi nici un fel de reacţie la orice manifestare
pă ce a văzut un film cu o femeie ce avea opt copii şi urma să
sentimentală. Cary putea vorbi strălucit despre ştiinţe şi arte,
moară de cancer, încît a plîns pînă ce a adormit. Cînd terapeurul
dar cînd era vorba de sentimente ---'- chiar şi pentru Ellen -
amuţea. Deşi ea se străduise să-i stîrnească pasiunea, Gary ră­
i-a sugerat că probabil a întristat-o filmul, fiindcă îi arnintise de
măsese impasibil şi lipsit de cea mai mică reacţie. "Eu nu-mi ex- propria ei mamă care suferea de un cancer în ultimul stadiu, fe-
prim sentimentele", i-a spus Gary terapeutului la care El1en l-a meia a înmărmurit complet uluită şi a rămas fără grai. Cînd te-
trimis cu insistenţă. "Cînd este vorba de viaţa emoţională", a rapeutul a întrebat-o apoi ce simte, ea i-a răspuns că se simte
mai adăugat el, "nu ştiu despre ce să vorbesc; n-am sentimente "îngrozitor", dar nu şi-a putut clarifica mai mult sentimentele.
puternice - nici pozitive, nici negative." Şi a adăugat că din cînd în cînd se trezeşte plîngînd, dar nu ştie
Nu doar Ellen era frustrată de răceala lui Gary: pe măsură ce niciodată exact de ce plînge 12 .
i se confesa terapeutultri, el şi-a dat seama că este incapabil să Aceasta este esenţa problemei. Alexitimicii nu că nu ar simţi
vorbească deschis cuiva despre sentimentele sale. Motivul: mai niciodată nimic, dar sînt incapabili să-şi dea seama - şi mai ales
întîi, că nu ştia ce simţea de fapt. După cîte îşi dădea el seama, să se exprime - sau să explice exact ce sentimente au. Le lipseş­
nu se mîniase, nu seîntristase şinu se bucurase riiciodată". te în mod acut capacitatea fundamentală de a da dovadă de in-
Aşa cum a constatat terapcurul, acest vid emoţional i-a făcut teligenţă emoţională, de conştientizare de sine - faptul de a şti
pe cei asemeni lui Gary incolori şi inodori: "Ei plictisesc pe toa- ce simţim, ce ernofii ne tulbură în interior. Alexitimicii dezmint
tă lumea. De aceea îi şi trimit nevestele la tratament." Platitudi- acea concepţie a simţului comun potrivit căreia este mai mult
nea emoţională a lui Gary exerrrplifică ceea ce psihiatrii numesc decît clar ceea ce simţim: ei habar nu au despre ce este vorba.
alexiiimie, de la grecescul a - care înseamnă "lipsă", lexis, care Cînd ceva - sau mai precis cineva - îi impresionează într-atît
înseamnă "cuvînt" şi thymos, care înseamnă "emoţie". Aceşti oa- încît să simtă ceva, experienţa în sine îi blochează şi îi copleşeş­
~eni nu-şi găsesc cuvintele pentru a-şi exprima sentimentele. te, deci trebuie evitată cu orice preţ. Sentimentele ajung la ei,
Intr-adevăr, ei par lipsiţi de toate sentimentele, deşi asta s-ar pu-
atunci cînd ajung, ca o ameţitoare nelinişte; sau aşa CUIYl spunea
tea datora mai degrabă incapacităţii de a-şi exprima emoţia decît pacienta care a plîns după un film, e vorba despre ceva "îngrozi-
absenţei totale a emoţiei. Această categorie de oameni a fost ob-
tor", dar pe care nu-l poate explica, precizînd ce fel de îngrozitor.
servată mai întîi de psihanaliştii care s-au mirat că există o cate-
Această confuzie fundamentalăîn privinţa sentimentelor pa-
gorie de pacienţi care nu puteau fi trataţi prin nici o metodă,
re să ducă adesea la vagi probleme medicale, atunci cînd real-
pentru că nu dădeau semne să aibă sentimente, fantezii sau vi-
mente aceste senzaţii de disperare emoţională sînt trăite; acest
se colorate - pe scurt, nu dădeau dovadă de o viaţă emoţiona­
lă interioară despre care ar fi putut să vorbească".Trăsăturile cli-
fenomen este cunoscut în psihiatrie sub numele de somaiizare -
nice definitorii ale alexitimicilor includ dificultatea de a descrie o durere emoţională poate fi confundată cu una fizică (şi este di-
ferită de o boală psihosomatică. în cazul căreia problemele emo-
sentimentele - ale lor sau ale altora - si un vocabular emotie-
nal extrem de Iirnitat!". Mai mult, disce;n cu greu emoţiile între ţionale duc la complicaţii realmente de ordin medical). Într-ade-
ele sau de senzaţiile trupeşti, astfel încît pot povesti că au nervi văr, mare parte din interesul psihiatrilor faţă de alexitirnici este

la stomac, palpitaţii, transpiraţii sau ameţeli - dar nu-şi dau acela de a-i deosebi de cei care vin la doctor pentru a cere ajutor
seama că de fapt simt o stare de nelinişte. spre deosebire de cei care cad pradă unei obsesii sterpe de a gă­
"Ei dau impresia că sînt altfel, nişte extratereştri care au pi- si un diagnostic medical şi un tratament pentru ceea ce este de
cat de pe o cu totul altă lume şi au fost paraşutaţi în mijlocul fapt o problemă emoţională.
72 Natura inteligenţei emoţionale Cunoaşte-te pe tine însuti 73
In vrerne ce nimeni nu poate spune încă precis ce anume cităţii sale de după operaţie. Altfel, concluzia nu putea fi decît
produce alexitimia, dr. Sifneos propune ca explicaţie o deconec- că este un bolnav închipuit.
tare între sistemul limbic şi neocortex, în special de centrii vor- Antonio Damasio, neurologul la care a mers Elliot, a fost şo­
qirii, ceea ce s-ar potrivi foarte bine cu ceea ce amaflat despre cat de un element care lipsea din repertoriul mintal al lui Elliot:
creierul emoţional. Pacienţii cu atacuri grave de apoplexie la ca- deşi nu era nimic în neregulă cu logica sa, cu memoria, cu aten-
re această deconectare a fost realizată printr-o operaţie chirurgi- ţia sau cu orice altă capacitate cognitivă, Elliot pur şi simplu îşi
cală cu scopul de a-i elibera de aceste simptome, observa Sifne- uitase sentimentele referitoare la ceea ce se întîmplase cu el 13 . Şi
os, devin insensibili din punct de vedere emoţional, asemeni ce- mai izbitor era faptul că Elliot putea povesti tragicele îrrtîrnp lări
lor cu alexitirrrie, care sînt incapabili să îşi exprime sentimentele din viaţa sa cu o detaşare totală, ca şi cum ar fi privit de la dis-
în cuvinte şi sint lipsiţi de o viaţă imaginară. Pe scurt, deşi cir- tanţă pierderile şi eşecurile din trecutul său - fără nici un dram
cuitele creierului emoţional pot reacţiona prin sentimente, neo- de regret sau de tristeţe, de frustrare sau de mînie faţă de ne-
cortexul nu poate tria aceste sentim.ente şi nici nu le poate rruan- dreptăţile vieţii. Propria lui tragedie nu-l îndurera; Damasio era

ţa prin limbaj. Henry Roth observa în romanul său Call It Sleep mai impresionat de povestea lui Elliot decît Elliot însuşi.
(Să-i zicem somn) puterea limbajului: "Dacă poţi exprima în cu-
Damasio a ajuns la concluzia că această neconştientizare
vinte ceea ce simţi, îrisearrmă că acel ceva îţi aparţine." În mod emoţională avea drept sursă îndepărtarea odată cu tumora de

corolar evident, aceasta este şi dilema alexitimicilor: negăsin­ pe creier şi a unei părţi din lobii prefrontali. Ca urmare, inter-
venţia chirurgicală a tăiat legătura dintre centrii de jos ai creie-
du-şi cuvintele pentru sentimente, nu şi le pot însuşi.
rului emoţional, în special nucleul amigdalian şi circuitele cola-
terale, şi capacitatea de gîndire la nivelul neocortexului. Gîndi-
LĂUDti\lD SENTIMENTELE rea lui Elliot devenise una ca de calculator, capabilă deci să trea-
VISCERALE . că prin toate fazele calculării unei hotăriri, dar incapabilă să de-
semneze valori pentru diversele posibilităţi. Fiecare opţiune în
Tumora care creştea în spatele frunţii lui Elliot avea dimen-
parte era una neutra. Acest raţionament total lipsit de orice im-
siunea unei mici portocale; i s-a făcut operaţie şi a fost indepăr­
plicare emoţională era esenţa problemei lui Elliot, sau cel puţin
tata. Deşi intervenţia chirurgicală a fost declarată o reuşită; ulte-
aşa bănuia Damasio: o prea puţină conştientizare a sentimente-
rior; cei care-I cunoscuseră bine au spus că Elliot nu mai era lor sale în raport cu lucrurile îl făcea pe Elliot să producă un ra-
Elliot - el suferise o schimbare severa de personalitate. Cîndva, ţionament greşit.
fusese un avocat celebru, iar acum nu mai era în stare să-şi ţină Acest handicap şi-a făcut simţită prezenţa şi în hotărîrile de
slujba. Soţia l-a părăsit. El şi-a investit economiile în afaceri pă­ zi cu zi. Atunci cînd Damasio a încercat să aleagă o zi şi o oră
guboase şi a sfîrşit prin a locui în dormitorul pentru oaspeţi din pentru următoarea programare a lui Elliot, rezultatul a fost o
casa fratelui său. multitudine de nchotărîri: Elliot găsea argumente pro şi contra
În cazul lui Elliot, intervenise o problemă care îi uimea pe în cazul fiecărei zile şi ore propuse de Damasio, dar nu putea
toţi. Din punct de vedere intelectual, era la fel de deştept ca mai alege între ele. La nivel raţional, avea motive perfect logice pen-
înainte, dar nu mai ştia să-şi drămuiască timpul, pierzîndu-se în tru a obiecta sau de a accepta practic orice moment pentru pro-
amănunte minore; îşi pierduse simţul priorităţilor. Reproşurile gramare. Numai că lui Elliot îi lipsea acel simţ a ceea ce simţea în
care i se făceau nu păreau să-I afecteze; fusese concediat din mai legătură cu oricare dintre aceste momente. Lipsindu-i conştien­
multe slujbe de avocatură. Deşi testele de inteligenţă nu detec- tizarea propriilor sentimente, nu avea nici un fel de preferinţe.
taseră nimic în neregulă cu facultăţile mintale ale lui Elliot, el s-a Din nehotărîrea lui Elliot putem învăţa o lecţie esenţială, şi
dus totuşi la un neurolog, sperînd să descopere vreo problemă anume aceea a rolului crucial al sentimentelor atunci cînd riavi-
neurologică; pe baza acesteia ar fi obţinut unele avantaje finan- găm pe acest nesfîrşit torent al deciziilor personale din viaţă. În
ciare, despre care credea că i s-ar fi cuvenit ca urmare a incap a- vreme ce sentimentele puternice pot face prăpăd în raţionamen-
74 Natura inteligentei ern.oţ ion.ale Cunoaşte-te pe tine însuţi 75
te, lipsa conştientizării sentimentelor poate fi şi ea dezastruoasă, unii dintre noi sesizăm cu mai mare uşurinţă decît alţii frica sau
mai ales atunci cînd trebuie să cîntărirn hotărîrile de care depin- bucuria, deci sîntem mai conştienţi de noi înşine din punct de
de în mare parte soarta noastră: ce carieră să urmăm, dacă să ră­ vedere emoţional.
mînem într-o slujbă sigură sau să ne mutăm la una mai riscantă Svar putea ca şi talentul pentru introspecţiapsihologică să. ţi­
dar şi mai interesantă, cu cine să ieşim. în oraş sau cu cine să ne nă de acelaşi circuit. O parte dintre noi sîntem mai bine acordaţi
căsătorim, unde să trăim, ce apartament să închiriem sau ce ca- cu modurile simbolice specifice rniriţii errroţioriale: metafora s i
să să cumpărăm - şi aşa mai departe. Asemenea hotărîri nu pot zîmbetul, alături de poezie, cîntece şi fabulei toate sînt în limba-
fi bune dacă sînt luate doar raţional, ele presupun şi un senti- jul jnimii. La fel sînt visele şi miturile, în care asociaţia dezlăn­
ment visceral şi înţelepciuneaemoţională adunată din experien- ţuită de idei determină fluxul narativ, fiind întărită de logica
ţele trecute. Logica formală nu poate funcţiona de una singură.
minţii emoţionale. Cei care se află într-un acord firesc cu pro-
ca bază pentru a hotărî cu cine să ne căsătorim sau în cine să priul glas al inimii - cu limbajul emoţiei - sînt cu siguranţă
avem încredere sau ce slujbă să ne luăm: acestea sînt zone în ca- mai apţi de a exprima mesaje, fie că este vorba de romancieri, de
re raţiunea fără sentiment este oarbă. textieri sau de psihoterapeuţi.Acordarea interioară îi face să fie
Semnalele intuitive care ne călăuzesc în asemenea momente
mai talentaţi în a da glas nînţelepciuniisubconştientului"- în-
apar sub forma unor valuri acţionate limbic din viscere, pe care
ţelesul trăit al viselor noastre şi al închipuirilor noastre, simbo-
Damasio le mai numeşte şi "marcatori sornatici", sau mai bine
lurile care întrupează cele mai profunde dorinţe ale noastre.
zis, sentimente viscerale. Marcatorul somatic este un fel de alar-
Conştientizarea de sine este fundamentală în pătrunderea
mă automată care de obicei atrage atenţia asupra unui pericol
psihologică; aceasta este facultatea mintală pe care vrea să o fa-
potenţial presupus de o anumită acţiune în desfăşurare. Cel mai
că puternică psihoterapia. Într-adevăr, pentru Howard Cardrrer,
adesea, aceşti marcatori ne îndepărtează de o alegere împotriva
modelul de iJ;Lteligenţă intrapsihică este Sigmund Freud, marele
căreia sîntem avertizaţi de experienţa anterioară. Totodată, ei ne
pot avertiza şi cînd apare o ocazie excelentă. De obicei, pe mo- geograf al dinamicii tainica a sufletului. Aşa cum o spunea foar-
ment, nu ne amintim exact ce anunte a dus la formarea senti- te dar Freud, mare parte din viaţa emoţională este inconştientă;
mentului negativ; nu avem nevoie decît de un semnal că o po- sentimentele care ne frămîntă interior nu trec întotdeauna pra-
tenţială perseverare într-o anumită direcţie poate fi un dezastru. gul conştientizării. Verificarea empirică a acestei axiome psiho-
De cîte ori apare un asemenea sentiment visceral putem să re- logice provine din experienţe asupra emoţiilor iricortştierite,
nunţăm imediat sau să continuăm cu mai multă încredere, ast- curn ar fi rernarcab i la descoperire că oamenii îşi forrnează prefe-
fel încît multitudinea de alegeri să devină o matrice decizională rinţe pentru lucruri în legătură cu care nici măcar nu-şi dau sea-
mai uşor de manevrat. Cheia unor decizii personale sănătoase ma le-au mai văzut. Orice emoţie poate fi - şi adesea şi este
este simplă: să fim în acord cu sentimentele noastre. - inconştientă.
Începutul psihologic al unei emoţii se declanşează de obicei
GOLIREA INCONŞTIENTIILUI înainte ea persoana respectivă să fie conştientă de sentiment în
sine. De exemplu, atunci cînd celor care se tem de şerpi li se ara-
Vidul emoţional al lui Elliot sugerează că există un spectru tă o imagine cu şerpi, senzorii din pielea lor vor detecta transpi-
de abilităţi de a simţi emoţiile pe măsură ce ele apar. Conform raţia care s-a pornit ca semn al nelirriştii, deşi ei susţin că nu simt
logicii rieuroştiinţei, dacă absenţa unui circuit neural duce la o nici o teamă. La aceste persoane transpiraţia apare chiar şi
deficienţă a unei anumite abilităţi, atunci relativa putere sau slă­ atunci cînd imaginea unui şarpe este prezentată atît de fugitiv,
biciune a aceluiaşi circuit din creierele intacte ar trebui să ducă încît nu conştientizeazăexact ce au văzut, dar ei încep deja să se
la niveluri comparabile de competenţă în ceea ce priveşte acea neliniştească. Aceste emoţii preconştiente continuă să se forme-
capacitate. În termenii ce descriu rolul circuitelor prefrontale în ze, în final devenind suficient de puternice pentru a se transfor-
acordarea emoţională, ea sugerează că din motive neurologice ma în conştientizare. Astfel, există două niveluri de emoţie, cel
76 Natura inteligenţei emoţionale

conştient şi cel inconştient. Momentul în care o emoţiedevine
conştientămarchează înregistrarea ei ca atare în cortexul frontal-".
Emoţiile care clocotesc sub pragul conştientizării pot avea A

un impact puternic asupra felului în care percepem şi în care re- Inrobit de patimi
acţionăm, chiar dacă habar nu avem că ele lucrează deja. De
exemplu, o persoană enervată de o întîlnire neplăcută ce a avut Noroc de cei
Ce-ntbină bine chibzuieli şi patimi
loc ceva mai devreme este irascibilă ore întregi după aceea, sim-
Încît nu sînt sub mîna Soartei fluier
tinclu-se jignită cînd nimeni nu intenţionează să o jignească şi
Din care cîntă ea cum vrea. Dă-mi insul
repezindu-se la ceilalţi fără nici un motiv. S-ar putea să nici nu
Neinrobit de patimi, şi-am să-l port
bage de seamă cit este de irascibilă şi chiar să fie surprinsă dacă În inimă, în miezul inimii,
i se atrage atenţia, deşi această lipsă de conştientizare o sufocă Precum te port. "
şi îi dictează replici tăioase. Dar de îndată ce îi este conştientiza­
tă această reacţie - odată ce e înregistrată de cortex - poate Hamlet pentru prietenul său Horatio
evalua din nou lucrurile şi hotărăşte să se scuture de sentimen-
tele cu care răm,ăses~ de la începutul zilei, schirnbîrid u-şi pers-
pectiva şi dispoziţia. In felul acesta, conştientizareade sine emo- Faptul de a ne putea stăpîni, de a face faţă furtunilor emoţio­
ţională devine piatra de temelie a stratului următor de inteligenţă nale care ne sînt scoase în cale de către Soartă şi de a nu deveni
emoţională: capacitatea de a se scutura de o proastă dispoziţie. înrobiţi de patimi a fost lăudat ca o adevărată virtute încă de pe
vremea lui Platon. În greaca veche, acest lucru se numea sophro-
syne, "grija şi inteligenţa de a-ţi conduce viaţa; echilibru şi înţe­
lepciune", aşa cum avea să traducă Page DuBois, specialist în
greacă. Romanii şi primii creştini aveau s-o numească iemperan-
tia, temperate. adică abţinere de la excesul emoţional. Scopul
este echilibrul şi nu O îndepărtare a emoţiilor: fiecare sentiment
în parte are valoarea şi semnificaţia lui. O viaţă lipsită de pasiu-
ne ar fi o plictiseală pe vastul tărîm al neutralităţiişi o izolare fa-
ţă de bogăţia vieţii însăşi. Dar aşa cum observa chiar Aristotel,
de dorit sînt emoţiile potrivite, sentimentele proporţionale cu în-
tîmplările. Cînd emoţiile sînt prea tăcute, ele duc la plictis şi la
distanţare; cînd sînt scăpate de sub control şi se ajunge la extre-
me sau sînt de prea lungă durată, devin patologice, ca în cazul
depresiei dernobilizatoare, al neliriiştii copleşitoare, al furiei tur-
bate, al agitaţiei nebune.
Într-adevăr, stăpînirea emoţiilor tulburătoare este cheia îm-
păcării cu viaţa emoţională; extremele -'- emoţiile prea intense
sau de prea lungă durată - ne subminează echilibrul. Evident
că nu e vorba de a simţi un singur tip de emoţie; să fii fericit tot
timpul aminteşte oarecum de acele insigne cu chipuri zîmbitoa-
re, care erau la modă în anii 1970. Ar fi multe de spus în privin-
ţa unei contribuţii constructive a suferinţei la viaţa creatoare şi
spirituală; suferinţa poate tempera sufletul.
78 Natura inteligenţei emoţionale Înmbit de patimi 79

Momentele bune şi cele proaste pot condimenta viaţa, cu re sîntem. cuprinşi de emoţii, ca şi asupra a ceea ce urmează să
condiţia să fie păstrat un anumit echilibru. Li calculul sufletului devină aceste emoţii. Dar avem. oarecum o idee despre cît durea-
omenesc există proporţii de emoţii pozitive şi negative care de- ză o emoţie. Nu putem spune acelaşi lucru atunci cînd este v,or-
termină senzaţia de bine sau cel puţin acesta este verdictul în ba de tristeţe; îngrijorare sau mînie; de obicei, aceste dispoziţii
urma studierii dispoziţiilorîn cazul a sute de bărbaţi şi femei ca- trec cu timpul şi cu multă răbdare. Dar arunci cînd aceste emo-
re purtau asupra lor aparate sernnalizatoare care le aminteau ţii sînt de mare intensitate şi au tendinţa să depăşească un anu-

din cînd în cînd să-şi înregistreze emoţiile din momentul respec- mit punct, ele intră în zona extremă, ajungindu-se la nelinişti
tiv'. Oamenii nu trebuie neapărat să evite sentimentele rieplăcu- croriice, mînii riecontrolate, depresie. Atunci cînd ajung în faze-
ca să se simtă bine, ci doar să nu scape de sub control aceste le cele mai grave şi mai necontrolabile, se recurge la medicaţie şi
sentimente furtunoase, care dizlocă orice bună dispoziţie. Cei psihoterapie pentru a putea fi îndepărtate.
care au episoade de mînie cumplită sau de deprimare se pot În asemenea momente, unul dintre semnele capacităţii de
simţi bine totuşi dacă au momente de bucurie sau de fericire autoreglare emoţională poate fi faptul de a recunoaşte că e vor-
care să le contrabalanseze pe cele dintîi. Aceste studii mai con- ba de o agitaţie cronică a creierului emoţional, prea puternică
firmă şi independenţa emoţionalului în raport cu inteligenţa pentru a putea fi depăşită fără ajutor farmacologic. De exempfu,
academică; descoperind că există doar o slabă relaţie sau poate două treimi dintre maniaco-depresivi nu au fost niciodată tra-
nici una între note sau IQ şi binele emoţional al oamenilor. taţi pentru această problemă. Litiul sau medicamentele mai noi
Aşa cum undeva în fundalul gîndurilor există un murmur pot contrabalansa această depresie paralizantă, care alternează
permanent, la fel există şi o fredonare emoţională constantă; în- cu episoade de nebunie ce amestecă haotic euforia şi mania
cercaţi să sunaţi pe cineva pe pager la 6.00 a.m. sau la 7.00 p.m. grandorii cu irascibilitatea şi furia. O problemă în cazul mania-
şi de fiecare dată va fi într-o dispoziţie sau alta. Evident că ori- co-dcpresiviloreste că atunci cînd ei se află în această stare, sînt
cine poate avea o dispoziţie complet diferită de la o zi la alta; atît de încrezători în sine, încît nu văd de ce ar fi nevoie să-i aju-
dar atunci cînd dispoziţia rămîne în medie aceeaşi de-a lungul te cineva; în ciuda hotărîrilor dezastruoase pe care le iau. În ca-
mai multor săptămîni sau luni, aceasta are tendinţa să reflecte în zul acestor tulburări emoţionale grave, rnedicatia psihiatrică
mare cam. care este senzaţia de bine a persoanei respective. S-a oferă o unealtă pentru o gestionare mai bună a vieţii.
dovedit că pentru majoritate, sentimentele foarte intense sînt re- Dar atunci cînd se pune problema de el înfrînge categorii mai
lativ rare; cei mai mulţi ne aflăm într-o zonă de mijloc, cu uşoa­
obişnuite de proastă dispoziţie, sîntem lăsaţi să ne descurcămcu
re tresăriri în acest carusel emoţional.
propriile noastre instrumente. Din păcate, aceste mijloace nu
Şi totuşi, gestionarea emoţiilor este o slujbă non-stop: mare
sînt întotdeauna eficiente - sau cel puţin asta este concluzia la
parte din ceea ce facem în special în timpul liber - este o în-
care a ajuns Diane Tice, psiholog la Universitatea Case Vv'estern
cercare de a ne gestiona dispoziţia. Totul, de la cititul unui ro-
Reserve, care a întrebat peste patru sute de bărbaţi şi femei ce
man sau privitul la televizor pînă la alte activităţi şi prietenii pe
strategii aplică pentru a scăpa de asemenea dispoziţii nesănă­
care ni-i alegem, poate deveni o modalitate de a ne face să ne
simţim mai bine. Arta de a ne calma este un talent fundamental
toase şi cît de bune au fost rezultatele obţinute în urma acestor
al vieţii; unii psihanalişti; cum ar fi John Bowlby şi D. W. Winni- tactici-.
cott, o consideră drept una dintre cele mai importante unelte Nu toată lumea este însă de acord cu premisa filozofică con-
psihice. În teorie; se susţine că sunetele emoţionalepe care le în- form căreia dispoziţiile proaste ar trebui schimbate; Tice a des-
vaţă sugarii pentru a se calma, tratîridtr-se pe ei înşişi aşa cum îi coperit că există şi aşa-numiţii Flpurişti ai dispoziţiilor", acei 5%
tratează cei ce au grijă de ei; îi fac mai puţin vulnerabili la şocu­ care susţin că nu încearcă niciodată să îşi schimbe dispoziţia,
rile creierului emoţional. pentru că, după părerea lor; toate emoţiile sînt Flnaturale" şi ar
Aşa cum am văzut; structura creierului ne arată că foarte trebui trăite aşa cum se manifestă, indiferent cît ar fi de descu-
adesea avern puţin sau nici un control asupra momentului În ca- rajante. Şi apoi mai există şi cei care caută să fie în dispoziţii ne-
80 Natura inteligenţei emoţionale Îrirobit de ţra tirni 81
plăcute din motive pragmatice: doctorii care trebuie să fie sobri nea Aristotel, să ne amintim să avem doar o mînie potrivită, pen-
pentru a le da veştile proaste pacienţilor; asistenţii sociali care îşi tru că de multe ori mînia ne face să ne pierdem. controlul. Ben-
cultivă intransigenta faţă de nedreptăţi pentru a fi mai eficienţi jamin Franklin spunea foarte înţelept: "Mînia nu apare nicioda-
în bătălia pe care o duc; chiar şi un tînăr a spus că îşi cultivă mi- tă fără motiv. Dar rareori apare pentru unul care să merite."
nia pentru a-l ajuta pe frătiorul lui să le facă faţă copiilor răi de Există, desigur, diverse tipuri de mînie. Nucleul amigdalian
pe terenul de joacă. Şi apoi există şi cei care sînt de-a dreptul ma- poate fi sursa principală a scînteii de furie pe care o simţim
chiavelici, într-un sens pozitiv, în privinţa manipulării dispozi- atunci cînd un şofer neatent ne pune în pericol. Dar la celălalt
capăt al circuitului emoţional, neocortexul probabil că îrideam-
ţiilor - trrrnăriţi-i cu atenţie pe cei care vin să strîngă bani pen-
nă la un alt tip de rnîriie, calculată, curn ar fi o răzbunare cu sîn-
tru facturi şi care înadins se străduiesc să pară cît mai furioşi,
pentru a da impresia de fermitate în faţa datornicilor''. Dar ca- ge rece sau o revoltă faţă de o nedreptate de orice tip. O aseme-
nea rnînie gîndită are mai mult ca sigur, aşa cum spunea Frank-
zurile în care sînt cultivate dispoziţiile neplăcute sînt rare, pen-
lin, "un motiv întemeiat", sau cel puţin aşa pare.
tru că în rest aproape toată lumea se plînge că este la mila dis-
Dintre toate proastele dispoziţii de care oamenii vor să sca-
poziţiilor sufleteşti. Felurile în care oamenii încearcă să se scutu-
pe, mînia pare să fie cea mai intransigentă; Tice a descoperit că
re de o proastă dispoziţie sînt categoric foarte diferite. mînia este dispoziţia pe care oamenii reuşesc cel rnai greu s-o
controleze. Într-adevăr, mînia este cea mai seducătoare atunci
ANATOML4.1\iIÎNIEI cînd este vorba de emoţii negative; acel monolog interior de a-ţi
da singur dreptate pe care 11 propagă urnple mintea cu argu-
Să zicem că şoferul unei alte maşini vă taie calea în mod pe-
mente dintre cele mai convingătoare pentru vărsa furia.
riculos în timp ce vă aflaţi la volan pe o autostradă. Dacă auto- Spre deosebire de tristeţe, mînia dă energie, chiar o stare de eu-
mat gîndiţi: "Nenorocitul naibii!" - asta înseamnă enorm pen- forie. Puterea de seducţie şi de convingere a mîniei poate expli-
tru traiectoria pe care o va lua mînia în cazul în care acest gînd ca prin sine de ce anumite puncte de vedere în ceea ce o priveş­
va fi urmat de altele de revoltă şi răzbunare: "Nenorocitul nai- te sînt atît de comune: că mînia este incontrolabilă sau, oricum,
bii, putea să intre în mine - nu-l las eu să scape aşa uşor!" De- că n-ar trebui să fie controlată şi că, de fapt, vărsarea furiei este o
getele vi se albesc de cît de tare strîngeţi volanul, cînd de fapt aţi formă de catharsis, deci este bună. Un alt punct de vedere com-
vrea să îl strîngeţi pe celălalt de gît. Întreg trupul se mobilizea- plet opus, o reacţie împotriva imaginii sumbre de pînă acum,
ză pentru luptă, şi nu pentru fugă - făcîndu-vă să tremuraţi, să susţine că mînia ar putea fi complet prevenită. Dar o lectură
transpiraţi, inima bate mai tare, iar muşchii feţei se încordează atentă a descoperirilor ştiinţifice sugerează că toate aceste atitu-
la rîndul lor. Aţi vrea să-I omorîţi pe individul acela. După care dini comune faţă de mînie sînt prost direcţionate, ajungînd chiar
vă claxonează o maşină din spate pentru că aţi încetinit în urma un fel de rnituri".
a ceea ce era cît pe-aci să vi se Întîmple - şi sînteţi în stare să ex- Cursul gîndurilor mînioase care adună furia este în mod po-
plodaţi de furie şi faţă de şoferul acesta. Aşa se ajunge la hiper- tenţial cheia uneia dintre cele mai eficiente căi de a găsi o supa-
tensiune, conducere nea tentă şi chiar la focuri de armă pe auto- pă împotriva mîniei; subminarea de la bun început a convinge-
stradă. rilor care alimentează mînia. Cu cît ne frămintămmai mult în le-
Să comparăm această secvenţă a mîniei care creşte cu un gătură cu lucrul care ne-a înfuriat, cu atît găsim "motive mai În-
gînd mai îngăduftorfaţă de şoferul care v-a tăiat calea: "Poate că temeiate" şi justificări pentru faptul că ne-am mîniat. Dacă ne
nu m-a văzut. Sau poate că a avut un motiv serios să şofeze aşa concentrăm prea mult asupra unui lucru care ne-a mîniat îi dăm
de neatent, de exemplu, o urgenţă medicală." Această frază ar apă la moară. În schimb, dacă încercăm să privim lucrurile şi
putea să tempereze mînia şi să introducă elementul de milă, sau din altă perspectivă, totul se calrriează. Tice a descoperit că re-
măcar să vă facă să aveţi o minte mai deschisă, scurtcircuitînd gindirea unei situaţii în mod pozitiv este una dintre cele mai efi-
mînia, care altfel ar lua proporţii. Problema este, aşa cum propu- ciente căi de a potoli minia.
82 Natura inteligenţei emoţionale
Inrobit de patinzi 83
Mînia "dă buzna"
marci nepotrivite. Apoi, aceşti voluntari s-au uitat la un film ca-
Această descoperire corespunde concluziilor psihologului re le-a făcut plăcere sau la unul care i-a enervat. Ulterior, au avut
Dolf Zillmann de la Universitatea din Alabarna, care în urma ocazia să se răzbune pe complice, dîndu-i o recomandare despre
unei serii de experimente atente a reuşit să facă măsurători pre- care credeau că va sluji la angajarea acestuia. Intensitatea răzbu­
cise ale mîniei şi ale anatomiei rnîrrieiv. Găsirea rădăcinilor mî- nării lor a fost direct proporţională cu felul în care îi influenţa se
niei în partea de luptă a expresiei "luptă sau fugi" nu e nici o filmul pe care tocmai îl văzuseră. După filmul care nu le-a făcut
surpriză. Zillmann a descoperit că în toate cazurile mînia este plăcere au devenit mult mai furioşi şi au dat evaluările cele rnai
declanşată de senzaţia de a fi pus în primejdie. Această stare proaste.
poate fi semnalizată nu numai în cazul unei primejdii fizice, ci
şi, ocazie mult mai des întîlnită, al unei ameninţări simbolice a Mînia se clădeşte pe mînie
respectului de sine sau a demnităţii personale: atunci cînd cine- Studiile lui Zillmann par să explice dinamica funcţionării
va este tratat nedrept sau grosolan, fiind insultat sau ridiculizat unei drame de familie a cărui martor am fost într-o zi cînd am
ori frustrat în urmărirea unui scop important. Aceste percepţii mers la cumpărături. Mă aflam la supermagazin cînd am auzit
duc la declansarea sistemului limbic, care are un efect dual asu- cum o mamă i-a spus fiului său doar atît, dar foarte apăsat: "Pu-
pra creierului'. O parte din acest val degajă catecolamine, ceea ce ne-o ... la ... Ioel"
generează o rapidă şi episodică descărcare de energie, suficien- "Dar o vreau!", s-a miorlăit el, ţinînd strîns în braţe cutia cu
tă "pentru a trece la fapte serioase", după cum splme Zîllrnann, fulgi de porumb pe care era un desen cu Ţestoasele Ninja.
cum ar fi reacţia ,,luptă sau fugi". Acest val de energie durează "Pune-o la lod" - spuse ea mai tare, de astă dată cuprin-
aproximativ două minute, timp în care pregăteşte corpul pentru zînd-ornînia.
o bătaie zdravănă sau o fugă rapidă, în funcţie de felul în care În acel moment, celălalt copilaş care se afla în căruciorul de
creierul emotional hotărăste să actioneze. cumpărăturiadărîmat un borcan cu dulceaţă. Cînd acesta a ate-
Între timp, un alt impuls generat tot de nucleul amigdalian rizat pe jos, mama a ţipat: "Asta e prea de tot", pălmuindu-I fu-
prin intermediul încrengăturii adrenocorticale a sistemului ner- rioasă; a înşfăcat cutia băieteluhri de trei ani şi a aruncat-o în cel
vos creează un mediu tonic pentru acţiune, care durează mult mai apropiat raft, l-a apucat de încheietura mîinii şi s-a grăbit
mai mult decît energia catecolaminelor. Excitaţia suprarenală şi prin magazin, împingînd periculos căruciorul în care se afla str-
corticală generalizată poate dura ore întregi şi chiar zile întregi, garul care acum plîngea, în timp ce celălalt băieţel dădea din pi-
tinînd creierul într-o stare de alertă şi devenind baza pentru re- cioare şi protesta: "Lasă-mă jos, lasă-mă jos!"
acţii ulterioare ce pot apărea destul de rapid. Î..n general, această Zillmann a descoperit că atunci cînd trupul este deja într-o
stare declansatoare creată de adrenocortical explică de ce oame- stare de agitaţie, ca în cazul mamei de mai sus, şi ceva declan-
nii sînt mai predispuşi la mînie, dacă înainte a existat o provo- şează o deturnare emoţională, emotia care apare, fie că este vor-
care sau o iritare din altă cauză. Stresul de orice fel creează ba de mînie sau de nelinişte, este extrem de intensă. Aceasta este
această secretie adrenocorticală,coborînd pragul de la care este
dinamica ce apare atunci cînd cineva se înfurie. Zillmann soco-
trezită mînia~ De exemplu, o persoană care a avut o zi grea la teşte că explozia furiei este "o secvenţă de provocări, fiecare de-
serviciu este mult mai vulnerabilă şi ulterior se poate înfuria clanşînd o reacţie excitantă care dispare încet". În această înşi­
mai uşor acasă - pentru că, de exemplu, copiii sint prea găIă­ ruire, fiecare gînd succesiv care provoacă mînia sau fiecare per-
ziosi
D • sau fac prea multă mizerie --, ceea ce în alte împrejurări nu cepţie devine un minidec1anşator pentru impulsul nucleului
ar fi fost suficient pentru a declanşa o criză emoţională. amigclalian de a: crea valuri de catecolaminc, fiecare în parte cre-
Zillmann ajunge la această perspectivă asupra mîniei .prin- înd un impuls hormonal. Trece o secundă înainte să apară urmă­
tr-o observare foarte atentă. De exemplu, într-un studiu, a avut torul şi apoi cel de-al treilea ş.a.rn.d.: fiecare val sporeşte ceea ce
un complice care i-a provocat pe participanţiibărbaţi şi femei ce a existat deja, escaladind rapid nivelul de trezire psihologică al
se oferiseră voluntar pentru e x p e r i rn e n t. făcînd tot felul de re-
trupului. Un gînd care intervine ulterior în acest declanşator de-
84 l'-Jatura inteligenţei emoţionale Îrtrobit de patimi 85
ja existent este şi mai intens în mînie decît la început. Mînia se Aceste informaţii de Iiriiştire permit o reevaluarc a mîniei
clădeşte pe mînie; creierul emoţional se încinge. Între timp, mî- provocate de diverse evenimente. Dar mai există şi o posibilita-
nia petemperată de raţiune se transformă uşor în violenţă. te specifică de a potoli mînia. Zillmann constată că ea funcţio­
In acel moment, oarnerui devin neiertători şi nu mai gîndesc nează foarte bine la nivelurile de mînie moderată; la nivelurile
raţional; gîndurile lor se concentrează asupra răzbunării şi ri- crescute de mînie, nu mai este luată in calcul, pentru că apare
postei, uitînd de eventualele consecinţe. Acest înalt nivel de ex- ceea ce el numeşte "incapacitatea cognitivă" - cu alte cuvinte,
citare Zillmann îl defineşte ca: "adăpostind iluzia puterii şi a in- oamenii nu mai sînt în stare să gîndească normal. Cînd oamenii
vulnerabilităţiice poate inspira şi facilita o agresiune", astfel în- sînt deja foarte înfuriaţi, ei refuză inforrna ţia de Iirtiştire, spunîn-
cît persoana furioasă "îşi pierde controlul raţional", avînd o re- du-şi: "Asta e prea de tot!" sau ajungînd la "cele mai cumplite
acţie dintre cele mai primitive. Impulsullimbic este ascendent. vulgarităţi posibile ale limbii engleze", după CUHl se exprima
Lecţia cea mai dură de brutalitate călăuzeşte persoana la fapte. delicat Zillmann.
Balsam pentru mînie Calmarea
După ce oferă această analiză a anatomiei furiei, Zillmann Cînd aveam treisprezece ani, m-am Înfuriat odată foarte tare şi am
socoteşte că există două căi principale de intervenţie. O cale ieşit din casă jurînd că ri-arn să mă mai întorc niciodată. Era o fru-
pentru risipirea mîniei este de a lua în stăpînire gîndurile care moasă zi de vară şi rn-arn plimbat pe superbele pajişti pînă ce liniş­
declanşează valurile de mînie, avînd în vedere că ele sînt cele ce tea şi frumuseţea peisajului rn-au calmat, iar după cîteva ore rn-arn
evaluează o interacţiune care confirmă şi încurajează prima iz-
întors spăsit şi aproape complet potolit. De atunci, de cîte ori mă în-
furii, procedez la fel şi mi se pare că este cel mai bun leac.
bucnire de mînie, iar reevaluările subsecvente pot aţîţa flăcările.
Contează foarte mult momentul; cu cît mai repede, cu atît mai Această povestire a fost relatată de unul dintre subiecţii unu-
bine pentru eficienţa dezarnorsării acestui cerc al mîniei. Într-a- ia dintre cele mai ştiinţifice studii asupra mîniei, efectuat în
devăr, mînia poate fi complet scurtcircuitatădacă informaţia de 18996 . Continuă să fie un model pentru o a doua posibilitate de
Iiniştire soseşte înainte ca mînia propriu-zisă să acţioneze. a potoli mînia: psihologia calrnării - aşteptînd ca adrenal~na să
Puterea de înţelegere necesară pentru a dezamorsa mînia ajungă acolo unde nu mai poate să declanşeze mînia. Intr-o
este mai limpede explicată printr-o altă serie de experienţe ale ceartă, de exemplu, asta înseamnă să te distanţezi de celălalt
lui Zillmann, în care un asistent "prost crescut" i-a insultat şi i-a pentru o vreme. În perioada de calrnare persoana furioasă poa-
provocat pe voluntarii care tocmai făceau gimnastică pe bicicle- te pune frînă escaladării situaţiei ostile, încercînd să se distreze.
tă. Atunci cînd voluntarilor li s--a dat ocazia să plătească cu Zillmann găseşte că această distracţie este extrem de puternică
aceeaşi monedă (din nou dîndu-li-se posibilitatea să facă o pentru schimbarea dispozitiei, dintr-un motiv foarte simplu:
proastă evaluare a candidaturii acelei persoane pentru o slujbă), este greu să rămîi furios cînd te simţi bine. Există însă un truc,
ei au făcut-o cu mînie si satisfactie. Intr-una dintre versiunile bineînţeles, şi anume să potoleşti mînia suficient cît să poţi simţi
acestei experienţe, un alt complice', o femeie, a intrat după ce vo- că este un moment plăcut pe care îl trăieşti din plin.
luntarii au fost provocari şi înainte să apuce să răspundă cu Analizele lui Zillmann referitoare la felurile în care mînia
aceeaşi monedă; ea i-a spus primului complice care îi provocase creşte sau descreşte explică multe dintre descoperirile Dianei
că îl caută cineva la telefon pe hol. În timp ce ieşea, el a mai fă­ Tice referitoare la strategiile pe care oamenii spun că le folosesc
cut o remarcă dezagreabilă şi la adresa ei. Ea însă a reacţionat deobicei pentru a-şi potoli mînia. Una dintre strategiile cele mai
pozitiv, explicînd după ce acesta a plecat că bietul de el era foar- eficiente este să rămîi singur pînă te mai calmezi. Mulţi oameni
te tensionat şi îngrijorat, pentru că nu ştie dacă o să ia examene- găsesc că această soluţie se poate pune în practică mergînd la vo-
le orale pe care urmează să le dea. După aceea, voluntarii, atunci lanul unei rriaşiru pentru că atunci cînd conducem facem prac-
cînd li s-a oferit ocazia să-i plătească cu aceeaşi monedă bărba­ tico pauză (şi Tice mi-a spus că asta a determinat-o să conducă
tului rn itocari. au hotărît să ri-o facă totuşi. Chiar şi-au exprirnat mai atent). Poate că o variantă mai sigură este mersul la plimba-
compasiunea pentru situaţia lui. re; exerciţiul fizic ajută şi el la potolirea mîniei. Ca şi metodele de
86 Natura inteligenţei emoţionale Înrobit de ţiatirn.i 87
relaxare, cum ar fi respiraţia profundă şi relaxarea muşchilor, Pe măsură ce am început să avansăm, şoferul încă foarte agi-
tocmai pentru că acest lucru schimbă fiziologia trupului dintr-o tat mi-a spus: "Nu trebuie să permiţi nimănui să te calce în pi-
încordare determinată de mînie în destindere şi poate şi pentru cioare. Trebuie să-i răspunzi cu aceeaşi monedă - măcar" te
că atenţia este distrasă de la ceea ce a declanşat mînia. Sportul simţi uşurat!" ,
poate răcori rnînia din acelaşi motiv: după o activare psihologică Catharsisul - a da frîu liber mîniei - este uneori o modali-
intensă, în timpulexerciţiului fizic, trupul îşi revine la un alt ni- tate de a aborda furia. Teoria populară susţine că "te face să te
vel, de mai mică intensitate, atunci cînd reintră în repaos. simţi mai bine". Dar aşa cum o sugerează şi descoperirile Iui
Perioada de calmare nu va apărea însă dacă în acest timp Zillrnann, există şi argumente contra catharstsului. Acest lucru
vom continua să urmărim şirul gîndurilor care duc la mînie şi a fost indicat pînă în anul 1950, cînd psihologii au început să tes-
dacă fiecare gînd în sine este un mic declanşator pentru o ade- teze efectele catharsiaului şi au descoperit de fiecare dată că a da
vărată cascadă a mîniei. Puterea capacităţii de distracţie constă frîu liber mîniei nu înseamnă a o alunga (chiar dacă din pricina
în faptul că ~topează acest tren al mîniei în care se află gînduri- naturii seducătoare a mîniei te simţi satisfăcut)". S-ar putea să
le negative. In sondajul său referitor la strategiile prin care oa- existe şi unele situaţii speciale, în care acest sistem de a da frîu
menii îşi stăpînesc mînia, Tice a descoperit că distracţia ajută şi liber rnîniei funcţionează: atunci cînd este exprimată direct către
calmează mînia: televizorul, filmele, cititul şi orice intervine în persoana ce reprezintă ţinta, dîndu-ţi senzaţia că eşti din nou
îndepărtarea gîndurilor mînioase. Dar Tice a mai constatat că stăpîn pe situaţie sau că îndrepţi o nedreptate sau atunci cînd
există şi alte soluţii, cum ar fi cumpărăturile saumîncatul, dar presupune "răul cuvenit" adus celeilalte persoane, ceea ce ar
care nu au acelaşi efect; este simplu să continui să te concentrezi determina-o să îşi schimbe poziţia fără să plătească, eventual, cu
asupra gîndurilor care te-au înfuriat arunci cînd rncrgt la Mall aceeaşi monedă. Dar pentru că mînia are o natură incendiară,
sau devorezi o felie de tort de ciocolată. adesea acest lucru este mai uşor de spus decît de făcut".
Pe lîngă aceste strategii, adăugaţi-le şi pe cele inventate de Tice a descoperit că descărcarea mîniei este una dintre cele
Redford Williams, psihiatru la Universitatea Duke, care s-a gîn- mai proaste modalităţi de calmarc, izbucriirile de furie împiedi-
dit să ajute persoanele ostile care riscă să contracteze boli de.ini- cînd de obicei trezirea creierului emoţional, iar asta făcîndu-i pe
rnă dacă nu-si controlează irascibilitatea". Una dintre recoman- oameni şi mai furioşi decît erau. Tice a constatat că atunci cînd
dările sale este ca aceste persoane să folosească conştientizarea oamenii spun că şi-au vărsat nervii pe persoana care i-a provo-
de sine pentru a surprinde la timp gîndurile cinice sau ostile, în- cat, efectul obţinut este o prelungire a dispozitiei furioase şi nu
că din momentul în care se formează, şi a le nota. Odată ce gîn- o încheiere a ei. Mult mai eficient este ca oamenii să se calmeze
durile sînt captate în acest fel, ele pot fi reevaluate, aşa cum a mai întîi şi abia apoi, într-o manieră mult mai constructivă,să se
constatat Zillrnann, această abordare funcţionînd mai bine îna- confrunte cu persoana respectivă, pentru rezolva disputa.
inte ca mînia să ajungă furie. Sau cum spunea maestrul tibetan Chogyam Trungpa atunci
cînd a fost întrebat cum e mai bine să-ţi stăpîneşti mînia: "N-o
Eroarea descărcării
sufoca. Dar nici nu acţiona în funcţie de ea."
Cînd tocmai într-un taxi la New York, un tînăr ca-
re traversa strada în faţa maşinii, ca să aştepte reduce- CALMAREA NELINIŞTII:
rea circulaţiei. Şoferul, nerăbdător să pornească, l-a claxonat,
CINE, EU SĂ-MI FAC GRiJI?
strigîndu-i să plece din drum. Răspunsula fost o înjurătură şi
un gest obscen. A, nul Toba de eşapament nu sună bine deloc ... S-o duc la repa-
"Nenorocitul dracului!", a zbierat taximetristul, arnerunţîn­ rat?' ... Nu-mi pot permite cheltuiala asta ... Ar trebui să iau bani din
du-l cu maşina, apăsînd pe accelerator şi pe frînă în acelaşi timp. fondul pentru facultate al lui Iamie ... Şi ce dacă nu îmi mai pot per-
În faţa acestui pericol mortal, tînărul s-a dat deoparte şi a dat un mite să-I trimit la studii? .. Notele proaste de săptămîna trecută... Şi
pumn în taxi, în momentul în care acesta a intrat în trafic. Atunci dacă notele vor fi şi mai proaste si nu mai poate intra la facultate? ...
şoferul a început să îi strige o întreagă colecţie de injurii. Toba de esapament nu sună bine deloc.
88 l'latura inteligenţei erno ţ ioriale În robit de patirni 89
Şi astfel mintea îngrijorată se roteşte la nesfîrşit, în cercul vi- cinci de minute de mai multe ori pe spălatul pe mîini între
cios al unei melodrame de slabă calitate, mergînd dintr-o îngri- cinci şi douăzeci de minute. Ea nu se va aşeza decît după ce va
jorare într-alta. Exemplul anterior ni-l oferă doi psihologi de la steriliza scaunul cu alcool. Nu se va atinge de nici un copil sau
Universitatea de Stat din Pennsylvania, Lizabeth Roemer şi de nici un animal- pentru că sînt "prea murdari". Toate aceste
Thomas Borkovec, ale căror cercetări asupra îngrijorării - mie- obsesii au fost activa te de teama ei morbidă şi foarte acută de
zul neliriiştii - au ridicat acest subiect la rangul de adevărată microbi; îşi face griji permanent, gîndindu-se că dacă nu se spa-
ştiintăl". Nu mai există, desigur, nici un obstacol în faţa îngrijo- lă şi nu sterilizează totul, o să se molipsească de vreo boală şi o
rării, atunci cînd ea apare; analizînd însă o problemă - adică fo- să moară-'.
losind reflecţia constructivă,care poate părea a fi o îngrijorare- O ferrieie aflată sub tratament din pricina unei "tulburări ge-
poate apărea o soluţie. Într-adevăr, reacţia care subliniază îngri- neralizate de anxietate" - denumirea psihiatrică a îngrijorării
jorarea este vigilenta faţă de pericolul potenţial, care a fost, fără permanente - a reacţionat astfel atunci cînd i s-a cerut să-şi ex-
îndoială, esenţial pentru supravieţuire de-a lungul evoluţiei prime îngrijorarea în cuvinte, vorbind timp de un minut:
umane. Atunci cînd frica declanşează creierul emoţional, parte
S-ar putea sa nu fac bine ce fac. Ar fi prea artificial, deci n-ar mai fi
din neliniştea rezultată fixează atenţia asupra pericolului imi- o indicaţie despre lucrul real ori noi trebuie să ajungem la lucrul re-
nent, obligînd mintea să se fixeze asupra felului în care ar trebui al. .. Dacă nu se ajunge la lucrul real, nu mă pot face bine. Şi dacă
să gestioneze situaţia, ignorînd orice altceva pentru moment. în- n-am să mă fac bine, n-am să mai pot fi fericită niciodată.'?
tr-un fel, îngrijorarea este o repetiţie a ceea ce s-ar putea Întîm-
pla rău şi a felului În care trebuie abordată situaţia; misiunea în- În această prezentare plină de virtuozitate a îngrijorării faţă
grijorării este să găsească soluţii pozitive în cazul pericolelor ce de îngrijorare, cerinţa ca îngrijorarea să fie exprimată în cuvinte
apar, anticipînd primejdiile. vreme de un minut, adică doar cîteva secunde, duce la contem-
Dificultatea intervine atunci cînd este vorba de îngrijorări plarea unei catastrofe care va dura o viaţă: "N-am să mai pot fi
cronicerepetitive, cele care apar iar şi iar şi nici măcar nu se fericită niciodată." Îngrijorările de obicei urmează un asemenea
apropie vreodată de o soluţie pozitivă. O analiză atentă a îngri- tipar ~ o conversaţie cu sine care merge de la îngrijorare la în-
jorării croriice sugerează că ea are toate atributele trnrii blocaj grijorare şi care cel mai adesea ajunge la catastrofă şi la imagina-
emoţional; îngrijorărileparcă vin de niciunde şi sînt necontrola- rea celei mai cumplite tragedii. Ingrijorările sînt de obicei expri-
bile, generînd de obicei un fel de atmosferă de nelinişte, sînt im- mate în gînd, mai precis, în auz şi nu în văz - adică în cuvinte,
previzibile din punct de vedere raţional, blocînd persoana îngri- nu în imagini - lucru extrem de semnificativ pentru stăpînirea
jorată asupra unui singur punct de vedere inflexibil, acela al su- îngrijorării.

biectului generator de îngrijorare. Cînd acest ciclu al îngrijorării Borkovec şi colegii săi au început să studieze îngrijorarea
se intensifică şi persistă, el se transformă Într-un adevărat blocaj atunci cînd au încercat să găsească un leac pentru insomnie. Alţi
neural, ajungîndu-se la tulburări de arixietate cum ar fi fobiile, cercetători au constatat că anxietatea apare sub două forme: cog-
obsesiile sau crizele de panică. În fiecare dintre aceste stări îngri- nitivă - sau gînduri îngrijorătoareşi somatica prin simptome
jorarea se fixează într-un rnoci diferit; pentru fobie, .neliniştile se fiziologice ale anxietăţii cum ar fi transpiratul, bătăile rapide ale
axează pe temeri; pentru obsedat, pe prevenirea unei calamităţi inimii sau febra musculară. Principala problemă a celor ce sufe-
care îl sperie; pentru cei care suferă de crize de panică, îngrijo- ră de insomnie nu este de fapt tensiunea somatică, după cum a
rările se concentrează pe frica de moarte sau chiar pe ideea că ar descoperit Borkovec. Ceea ce-i ţine treji sînt tocmai gîndurile sî-
putea suferi o asemenea criză. cîitoare. Ei sînt persoane care se îngrijorează în mod cronic şi nu
În toate aceste situaţii, numitorul comun este îngrijorarea ca- se pot abţine de la asta, indiferent cît de somn le-ar fi. Singurul
re o ia razna. De exemplu, o femeie tratată pentru o tulburare lucru care îi poate ajuta să adoarmă este să nu-şi mai facă griji,
obsesivă are o serie de ritualuri care îi ocupă aproape toate ore- concentrîndu-se asupra senzaţiilor produse de metodele de re-
le în care se află în stare de veghe: duşuri de cîte patruzeci şi laxare. Pe scurt, grijile pot fi stopate prin distragerea atenţiei.
90 Natura inteligenţei ernoţ iortale inrobit de patimi 91
Majoritatea celor care se îngrijorează par totuşi a nu fi în sta- să-şi facă tot felul de gînduri, să vadă tot felul de catastrofe in ceea
re să procedeze astfel. Borkovec consideră că motivul are în par- ce priveşte sănătatea ei, orice durere de cap putea fi o turrioră pe cre-
te legătură cu o consecinţă a faptului că se îngrijorează pînă ce ier, se şi vedea implicată intr-un accident ori de cîte ori mergea cu
acest lucru devine un obicei. Se pare însă că există totuşi ceva maşina. Adesea se pierdea in lungi reverii, gîndindu-se la griji, În-

pozitiv în aceste îngrijorări: ele sînt o modalitate de a aborda tr-un amestec de frămîntări de tot felul. Dar, declara ea, aceste ingri-
jorări deveniseră aproape o formă de dependenţă.
ameninţările potenţiale şi pericolele ce pot apărea. Procesul de
îngrijorare - atunci cînd urmează o cale normală - constă în- Borkovec a descoperit un avantaj neaşteptat al îngrijorării. În
tr-o repetiţie a ceea ce sînt pericolele şi în reflecţia asupra căilor vreme ce oamenii sînt cuprinşi de gîndurile lor pline de griji. ei
în care trebuie rezolvate. Dar îngrijorarea nu funcţionează chiar par să nu mai observe senzaţiile subiective ale anxietăţii stîrnite
asa de bine. Noile solutii si rnodalitătile de a vedea o problemă de aceste îngrijorări - bătăile rapide ale inimii, broboanele de
riu provin de obicei ddt p roceaul de ingrijorare, cu atît mai pu- sudoare, trerrrurat'ul - , iar pe măsură ce îngrijorarea continuă,
tin cînd este vorba de o îngrijorare cronică. In loc să producă so- ea pare că anulează o parte din anxietate, cel puţin aşa poate fi
luţii la aceste potenţiale probleme, cei care se îngrijorează de dedus din ritmul cardiac. Se presupune că lucrurile se succed
obicei pur şi simplu se macină cu gîndul la pericolul în sme, tre- cam aşa: cel care se îngrijorează observă ceva care declanşează
ziridu-se cu un moral extrem de scăzut şi totodată temîndu-se, imaginea unei posibile ameninţărisau primejdii; el îşi imaginea-
rămînînd mereu pe acelaşi făgaş al gîndirii. Cei care suferă de ză o catastrofă care, la rîndul ei, generează o uşoară criză de an-
îngrijorare cronică îşi fac probleme pentru o vastă gamă de lu- xietate. După care cel ce se îngrijorează se lasă pradă unui lung
cruri, d intre care cea mai mare parte nu au cum să se întîmple; şir de gînduri stresante, fiecare avînd la bază un alt motiv de în-
ei desluşesc tot felul de primejdii în calea vieţii, pe care alţii s-ar grijorare; pe măsură ce atenţia este îndreptată în altă direcţie,
putea ca nici măcar să nu le observe. adică la acest ~ir de îngrijorări, concentrarea asupra acestor gîn-
Şi totuşi bolnavii de îngrijorare cronică i-au spus lui Borko-
duri face ca mintea să abandoneze imaginea catastrofală iniţia­
vec că sînt ajutaţi de îngrijorarea lor şi că îngrijorările lor se au- lă, care generase senzaţia de anxietate. Borkovec a constatat că
toperpetueazăîntr-un cerc închis la nesfîrşiLAOareele ce îngrijo-
imaginile sînt declanşatoaremult mai p uterriice pentru anxieta-
rările ajung un fel de dependenţă mintală? In mod ciudat, aşa
tea fiziologică decît gîndurile, deci cufundarea în gînduri şi ex-
cum subliniază şi Borkovec, obiceiul îngrijorării se adînceşte cluderea imaginilor catastrofale a liriă în parte experienţa arixie-
cam în acelaşi fel ca superstiţiile.Ţinînd cont de faptul că.oame­ tăfii. Astfel, îngrijorarea este reîntărită, dar devine un fel de an-
nii se îngrijorează din pricina multor lucruri cu şanse foarte mici
tidot în raport cu anxietatea evocată.
de a se întîmpla cu adevărat cineva drag care ar putea muri
Cei care se îngrijoreazăînsă în mod cronic se înfrîng singuri,
într-lin accident de avion, un faliment şi altele asemenea - exis-
în sensul că totul capătă aspectul unor idei stereotipe rigide şi
tă la nivelul creierului limbic cel puţin un fel de fenomen magic.
nu mai există nici o breşă creatoare care ar putea duce la o rezol-
Precum o amuletă care ne apără de unele rele anticipate, cei ca-
vare a problemei. Această rigiditate apare nu numai în rnanifes-
re se îngrijoreazăreuşesc din punct de vedere psihologic să crea-
tarea conţinutului gîndurilor îngrijorătoare, care pur şi simplu
dă că previn pericolul care îi obsedează.
repetă mai rnult sau mai puţin aceeaşi idee mereu. La nivel ne-
Funcţionareaîngrijorării urologic există o rigiditate corticală, un deficit în privinţa capa-
cităţii creierului emoţional de a reacţiona în mod flexibil la îm-
S-a mutat la Los Angeles din Midwest, tentată de o slujbă la o edi-
tură. Numai că între timp editura a fost cumpărată de altcineva şi ea prejurările unei schimbări. Pe scurt, îngrijorarea cronică functie-
a rămas pe drumuri. Apucindu-se să scrie ca liber profcsionistă, pe nează doar în anumite direcţii, niciodată în cele prin care se
o piaţă de desfacere inegală, s-a trezit copleşită de treabă şi incapa- ajunge la concluzii: ea uşurează într-o oarecare măsură anxieta-
bilă să-şi plătească la timp chiria. A trebuit să-şi limiteze convorbi- tea, dar nu rezolvă niciodată problema.
rile telefonice şi pentru prima dată era fără asigurare de sănătate. Singurul lucru pe care cei care se îngrijorează în mod cronic
Această lipsă de siguranţă a devenit extrem de stresarită: a inceput nu-l pot face este să urmeze sfatul care li se dă cel mai des, de
92 Natura inteligentei ernoţ.ion.ale Îrtrobi.t de patimi 93
altfel: "Nu-ţi mai face griji" (sau şi mai rău: "Nu-ţi mai face griji, îngrijorarea. Atunci cînd unei îngrijorări i se permite să se repe-
fii fericit"). Cum cei care se îngrijorează în mod cronic au pro- te fără a fi abordată, ea cîştigă teren, întărindu-si puterea de con-
bleme la nivelul nucleului arnigdalian, devin imprevizibili. Prin vingere; abordarea ei prin contemplarea unui şir de puncte de
însăşi natura lor, ceva ce li se iveşte în gînd persistă. După mai vedere plauzibile face ca acest gînd îngrijorătorsă fie considerat
multe experienţe, Borkovec a descoperit că există cîţiva paşi în mod naiv ca adevărat. Chiar şi unii dintre cei care se îngrijo-
foarte simpli care pot fi de folos pînă şi celor care suferă de o în- rează îndeajuns de mult încît să fie calificaţi cu diagnostice psi-
grijorare cronică foarte gravă, pentru a-şi ţine acest obicei sub hiatrice au scăpat de îngrijorare procedînd astfel.
control. Pe de altă parte, pentru cei care se îngrijorează atît de tare în-
Primul pas este conştientizareade sine, detectarea episoade- cît au ajuns să sufere de fobii, de obsesii, de crize de panică, este
lor îngrijorătoare cît mai aproape de începutul lor - ideal ar fi mai prudent - şi într-adevăr acesta este un serrin de conştienti­
cît mai curînd sau imediat după ce imaginea catastrofală declan- zare de sine ~ să ia anumite medicamente care întrerup acest
şează ciclul îngrijorare-anxietate. Borkovec îi pregăteşte pe oa- cerc vicios infernal. O reactivare a circuitului emoţional cu aju-
meni să abordeze situaţia învăţîndu-i mai întîi să monitorizeze torul unei terapii este totuşi necesară pentru a reduce pericolul
semnele de arixietate, în speciat să înveţe să identifice situaţiile în cazul problemelor de anxierate, pericol ce poate reapărea
care declanşeazăîngrijorarea sau gîndurile şi imaginile care dau atunci cînd este întreruptă medicaţia-".
naştere îngrijorării, precum şi senzaţiile ce le însoţesc la nivelul
trupului. Prin exerciţiu, oamenii pot identifica îngrijorările în- ABORDAREA MELANCOLIEI
tr-un stadiu incipient al spiralei anxietăţii. De asemenea, ei înva-
ţă metodele de relaxare pe care le pot aplica în momentul în ca- Singura dispoziţie în care oamenii fac cele mai mari eforturi
re îşi dau seama că începe îngrijorarea şi pe care le pot practica pentru a se scutura de ea este tristeţea; Diane Tice a constatat că
zilnic, pentru a fi în stare să le folosească pe loc atunci cînd au oamenii sînt mai inventivi atunci cînd încearcă să scape de tris-
rnai mare nevoie de ele. teţe. Bineînţeles, nu trebuie scăpat de orice fel de tristeţe; melan-
Metoda de relaxare în sine nu este însă suficientă. Cei îngri- colia, ca orice altă dispoziţie, are şi ea avantajele ei. Tristeţea pe
joraţi trebuie să conteste activ gîndurile îngrijorătoare; dacă nu care o aduce o pierdere are efecte irrvariabile: ne pierdem intere-
vor reuşi, spirala îngrijorării va reveni. Astfel, următorul pas sul faţă de distracţii şi plăceri, ne concentrăm asupra pierderii şi
este abordarea unei poziţii faţă de aceste presupuneri: este oare asta ne diminuează energia de a face noi eforturi - cel puţin pe
foarte probabil ca întîmplarea aceea de temut să se şi petreacă? moment. Pe scurt, ne menţine Într-o stare meditativă,retrasă din
Este neapărat necesar să presupunem că există doar o alternati- această viaţă agitată, lăsîndu-ne într-o stare de suspensie, în ca-
vă sau eventual nici una pentru a împiedica să se întîmple aşa re jelim încercînd să găsim un sens şi în final ajungem să ne
ceva? Există paşi constructivi care pot fi făcuţi? Oare ajută la ce- adaptăm psihologic şi să ne facem noi planuri care să ne permi-
va să ne gîndim la nesfîrşit la aceste lucruri care ne dau o stare tă să ne ducem viaţa mai departe.
de nelinişte? Privaţiunilesînt utile; însă depresiile totale nu. William Styron
Acest amestec de scepticism sănătos şi gîndire profundă se face o descriere foarte elocventă a "numeroaselor manifestăriÎn-
presupune că ar putea să acţioneze ca o frînă asupra activării ne- grozitoare ale bolii", între altele, ura de sine, un fel de sentiment
urale care susţine anxietatea. Generarea activă a unor asemenea de inutilitate, o "răceală", "un sentiment sumbru care se strecoa-
gînduri poate amorsa circuitul ce inhibă sistemul limbic care ră în mine, o teamă şi o înstrăinare şi mai presus de toate o su-
duce la îngrijorare; în acelaşi timp, o stare de relaxare activată în focantă anxietate"14. Apoi există cîteva semne la nivel intelectu-
mod voit anihilează sernrralele prezenţei anxietăţii, pe care cre- al: "dezorientarea, incapacitatea de concentrare şi pauzele de
ierul emoţional le trimite în corp. memorie", iar Într-o fază ulterioară rnintea este "dominată de
Într-adevăr, Borkovec subliniază că aceste strategii stabilesc deformări anarhice" şi de "ideea că procesul meu de gîndire a
o anumită ordine a activităţii mintale, care este incompatibilăcu fost cuprins de un val toxic şi incalificabil care mi-a anulat orice
94 Natura inteligenţei ern oţ ioriale Îrirobi.t de patirni 95

reacţie posibilă de bucurie în raport cu lumea celor vii". Există gă durată. În depresie, îngrijorarea poate avea mai multe forme,
şi efecte fizice: insomnia, starea de a fi apatic ca un zombi, "un
toate concentrîndu-seasupra aceluiaşi aspect al depresiei în si-
fel de amorţeală, o nervozitate, dar mai ales o fragilitate ciuda- ne - cît de obosiţi ne simţim, cît de puţină energie avem, cît de
tă", precum şi ,,0 veşnică nelinişte". Apoi se pierde gustul faţă puţin motivaţi sîntem, de exemplu, sau cît de puţin muncim. În
de plăcere: "mîncarea, ca de altfel orice altceva care presupune general, nici una dintre aceste reflectii nu este însorită de un sir
O senzaţie, devine brusc lipsită de orice savoare"; în final, spe-
de acţiuni concrete care ar putea să ~ai aHne probl~rna. Alte în-
grijorări des întîlnite ar fi cele ce iau forma "izolării şi concentră­
ranţa dispare şi este înlocuită de ,,0 groază sinistră" şi de o dis-
perare atît de palpabilă, încît pare o durere fizică insuportabilă, rii asupra a cît de îngrozitor te simţi, a gîndului că partenerul de
faţă de care singura soluţie este, aparent, sinuciderea. viaţă te-ar putea respinge pentru că eşti deprimat sau a preocu-

În cazul unei asemenea depresii majore viaţa este paralizată; pării dacă vei avea din nou o noapte de insomnie", cel puţin aşa

nu se mai iveşte nici un fel de nou început. Simptomele pro- susţine psihologul Susan Nolen-Hoeksma de la Stanford, care a
priu-zise ale depresiei fac ca viaţa să rămînă în suspensie. După studiat unde duce rUlnegarea problemei în cazul persoanelor
părerea lui Styrori, nici o medicaţie şi nici o terapie nu ajută; deprirnate'".
această stare nu trece decît odată cu timpul care se scurge, sin- Persoanele deprimate îşi justifică de obicei acest tip de fră­
gurul refugiu rămînînd spitalul, care, în final, risipeşte deznă­ mîntare spunînd că încearcă "să se înţeleagă mai bine"; de fapt,
dejdea. Dar pentru cei mai mulţi, mai ales pentru cei care sufe- ei scot în evidenţă tristeţea fără să facă nici un pas în direcţia În-
ră de cazuri mai puţin grave, o soluţie ar fi psihoterapia, dar şi lăturării ei. In terapii, ajută foarte mult să reflectezi profund asu-
medicamentele ~ cel mai la modă tratament este cel cu Prozac, pra cauzelor deprimărti, însă doar în cazul în care duce la pers-
dar există cel puţin alte douăsprezece medicamente, în special pective sau acţiuni care ar putea schirnba situaţia care a cauzat
pentru depresiile majore. această stare. q,cufundare pasivă în tristeţe pur şi simplu înrău­
Eu mă concentrez aici asupra celei mai des întîlnite forme de tăţeşte această dispoziţie.
tristeţe, care, la limitele superioare, devine ceea ce se cheamă în De asemenea, rried.itarea exagerată poate înrăutăţi depresie,
termeni de specialitate "depresia subcliriică" - adică rrielarico- creînd condiţiile necesare pentru a fi şi mai deprimat. No-
lia obişnuită. Aceasta este un tip de disperare pe care oamenii o len-Hoeksma dă ca exemplu o femeie agent de vînzări care în-
pot rezolva singuri, cu condiţia să existe resursele interne nece- cepe să fie deprimată şi-şi petrece ore întregi îngrijorîndu-se l'n
sare. Din păcate, o parte dintre strategiile folosite adesea au un legăfură cu găsirea unor clienţi importanţi. În acel rnornerit, vîn-
efect contrar şi îi face pe oameni să se simtă chiar mai rău decît zările scad, iar ea se simte o ratară, ceea ce îi alimentează starea
iniţial. Una dintre strategii este statul de unul singur, lucru ca- de depresie. Dacă la această formă de deprirnare ar fi reacţionat
re-i atrage pe cei care se simt la pămînt; totuşi, cel mai adesea, încercînd să îşi dis tragă atenţia, ar fi putut să se dedice trup şi
sentimentul de însingurare şi de izolare sporeşte tristeţea. Acest suflet vînzărilor, tocmai pentru a uita de această tristeţe. În acest
lucru poate explica parţial de ce Tice a constatat că tactica cea caz, vînzările nu ar fi scăzut şi experienţa de a vinde i-ar fi spo-
mai des folosită pentru lupta împotriva depresiei este o viaţă rit încrederea în sine şi i-ar fi atenuat înclinaţia spre deprimare.
mondenă - ieşitul Ia masă în oraş, la un meci sau la cinema; pe Nolen-Hoeksma a constatat că femeile sînt înclinate rnai
scurt, trebuie făcut ceva împreună cu prietenii sau cu familia. mult decît bărbaţii să reflecteze în mod exagerat atunci cînd sînt
Acest lucru funcţionează bine dacă efectul de ansamblu este
deprimate. Ea a presupus că acest lucru s-ar putea explica cel
acela de a-i abate omului gîndul de la tristeţe. Dar el poate pre-
puţin în parte prin faptul că femeile sînt diagnosticate ca depre-
lungi această stare dacă se foloseşte de prilej doar pentru a cu-
sive de două ori mai des decît bărbaţii. Bineînţeles că pot intra
geta şi mai mult la ceea ce l-a adus în acea situaţie.
in joc şi alţi factori, şi anume că femeia este mult mai dispusă
Într-adevăr, o stare depresivă va persista sau se va adînci în
să-şi dezvăluie motivu J de ingriioraresau că în viaţa ei se pot ivi
funcţie de gradul în care este rumegată. Îngrijorarea faţă de ceea
r"eli "'l!lee situ atii (are să () d e prirue Hă rba tii isi pot ineca depri-
deprimă face ca depresia să fie şi mai intensă şi de mai Iun-
96 Natura inteligenţei emoţionale Înrobit de patimi 97
marea în alcoolism, numărul acelora dintre ei care aleg această rap aţi, maşina alunecînd uşor spre cealaltă maşină. Constataţi că ea
soluţie nefericită fiind de două ori mai mare decît al femeilor, este plină de copii, un vehicul care îi duce la grădiniţă - şi asta cu
. Te:-apia cognitivă vizează schimbarea acestor tipare de gîn- o secundă înainte de a auzi cum geamul se sparge şi metalul se iz-
beşte de alt metal. Apoi, după ciocnire, se aşterne dintr-odată. liniş­
dire ŞI, conform unor studii, s-a dovedit că poate fi folosită Îm-
tea, urmată de .un plîns in cor. Reuşiţi să fugiţi la cealaltă maşină şi
preună cu medicaţia pentru tratarea depresiilor nu foarte o-rave
constataţi că unul dintre copii zace nemişcat. Sînteţi plin de remuş­
şi chiar că este superioară medicaţiei în prevenirea revenirii de- cări şi vă cuprinde o nesfîrşită tristeţe din pricina acestei tragedii.
presiilor uşoare. Două strategii sînt extrem de eficiente în acest
tip de bătăliel". Una este învăţarea modului de confruntare cu Un asemenea scenariu dureros a fost folosit pentru a-i face
gînC:u.r~l~ ~flate în centrul frămîntărilor - chestionarea asupra pe voluntarii din cadrul experienţelorlui Wenzlaff să se emoţio­
valabilităţii lor şi gîndirea unor variante mai pozitive. Cea de-a neze profund. Ei au încercat .apoi să-şi scoată din minte această
doua ar fi organizarea voită a unor programe plăcute şi care să scenă, notîridu-şi gîndurile aşa cum le veneau în minte în urmă­
distragă atenţia. toarele nouă minute. De fiecare dată cînd li se strecura în minte
Unul dintre motivele pentru care această distragere a aten- un gînd despre tulburătoarea scenă, făceau un semn pe hîrtie,
ţiei funcţionează este faptul că gîndurile deprimante apar ca din pe măsură ce îşi notau ideile. Învreme ce majoritatea, odată cu
senin, strecurîndu-se total nepoftite în mintea cuiva. Chiar si trecerea timpului, se gîndeau din ce în ce mai rar la această sce-
atunci ~înd persoanele deprimate încearcă să-şi alunge gînduri- nă tulburătoare, voluntarii mai deprimaţi au dovedit că ponde-
le deprimante, cel mai adesea ele nu reusesc să bzăsească o va- rea gîndurilor obsedante creştea, ba unii au făcut chiar referiri in-
,
riantă mai bună; odată pornit, fluxul gîndurilor deprimante are directe la acea scenă în gîndurile lor, care se presupunea că ar fi
un efect magnetic foarte puternic la nivelul asociaţiilor de idei. trebuit să fi fost îndreptate spre altceva.
De exemplu, atunci cînd persoanelor deprimate li se cere să re- Mai mult, cei care aveau o înclinaţie spre deprimare au folo-
compună o propoziţie din patru cuvinte date aleator, cel mai sit alte gînduri stresante pentru a-şi distrage atenţia. După cum
adesea optează pentru mesajul cel mai deprimant ("Viitorul pa- spunea Wenzlaff: "Gîndurile se asociază mintal nu numai în
re foarte sumbru") şi nu pentru cel mobilizator LViitorul pare funcţie de conţinut, ci şi în funcţie de starea în care se află per-
foarte strălucit")!". ~ soana, de dispoziţia ei. Oamenii au un întreg set de gînduri de-
Te~dinţa de perpetuare a deprimării se manifestă p'înă şi în primante Care apar cu mare repeziciune atunci cînd sînt trişti.
genunle de distracţie pe care şi le aleg oamenii. Atunci cînd li Cei care se dep rimă uşor au tendinţa să-şi creeze reţele foarte
s-=.a .dat o listă de modalităţi pozitive sau plictisitoare de a îşi lua puternice de asociaţii de idei între aceste gîndurt astfel încît ele
g:nd:-:l de la ceva trist, cum ar fi înrnorrnîritarea unui prieten, su- sînt greu de suprimat de îndată ce apare o proastă dispoziţie.
biecţii au ales activităţile mai melancolice. Richard vVenzlaft Culmea ironiei, cei deprimaţi folosesc tocmai un subiect depri-
psiholog la Universitatea din Texas, este cel care a făcut aceste marrt ca să îşi ia gîndul de la un altul de acelaşi gen, ceea ce stîr-
neşte şi mai multe emoţii negative."
Shl~ii şi care a ajuns la concluzia că aceia care sînt deja depri-
maţi trebuie să facă un efort suplimentar pentru a se concentra O altă teorie susţine că plînsul ar fi modalitatea naturală de
asupra unui lucru mai mobilizator, avînd grijă să nu alează ce- a coborî nivelul substanţelor chimice ce apar odată cu suferinţa.
va în genul unui film melodramatic, al unui roman tra;ic - Sigur că uneori plînsul poate să ne scape de blestemul tristetii,
pentru că asta i-ar putea îndemna să recadă în aceeaşi dispozi- dar el poate şi să lase o anumită obsesie privitoare la motivele
ţIe sumbră. disp~ră:ii. Ideea u~ui "plîns sănătos" este înşelătoare: plînsul
care mtar~şte rnedrtarea asupra unei situaţii nefericite prelun-
Modalităţi de ridicare a moralului geşte de tapt starea de disconfort. Distracţia reuşeşte să rupă
Imagin~ţi-\:ă că mergeţi pe un drum necunoscut abrupt şi plin de lanţul care menţine acea gîndire copleşită de tristeţe; unul din-
serpentme m vreme ce afară este ceaţă. Dintr-odată, o masină vă tîs- tre arţ;umentele teoriei de bază conform căreia terapia şocurilor
neş~e in faţ~ Ia numai cîţiva metri, distanţa fiind prea midă pentr~'a electrice ~ste eficientă în depresiile grave este şi faptul că ea pro-
mal putea trîna la timp. Apăsaţi frina cu putere pînă În podea şi de- duce o p ierclere a rnernoriei pe termen scurt - pacienţii simţin-
98 Natura inteligenţei emoţionale
trzrobit de put.irni 99
du-se mai bine pentru că nu-şi mai amintesc de ce erau atît de mei pentru calmarea tristeţii, în vreme ce bărbaţii sînt de cinci
trişti. În orice caz, studiind tipurile de tristeţe, Diane Tice a des- ori mai predispuşi decît femeile la băutură sau la droguri atunci
coperit că mulţi au susţinut că s-au îndreptat spre diverse mo- cînd au căderi nervoase. 1\1încatul exagerat sau alcoolul ca anti-
dalităţi de distracţie, cum ar fi cititu.l, televizorul şi cinematogra-
dot reprezintă, desigur, o soluţie cu două tăişuri: mîncatul în ex-
ful, jocurile video sau jocurile puzzle, dormituL reveria - visa- ces duce la regrete; alcoolul este principalul factor de deprima-
tulla O vacanţă imaginară. Wenzlaff adăuga faptul că distracţii­ re la nivelul sistemului nervos şi deci, practic, sporeşte starea de
le cele mai eficiente sînt acelea care îţi schimbă starea cum ar depresie.
fi un eveniment sportiv palpitant, o comedie, o carte optimistă. O abordare mult mai constructivă în privinţa ridicării mora-
(Atenţie însă: unele distracţii în sine pot perpetua starea de de- lului, susţine Tice, este să pui la cale o mică victorie sau o reuşi­
presie. Studiile au arătat că aceia care se uită foarte mult la tele- tă la îndemînă: nişte treburi care aşteptau de mult să fie făcute
vizor sînt de obicei mai deprimaţi decît înainte să o facă') prin casă sau alte mici lucruri ce aşteptau să fie rezolvate. În mod
Gimnastica aerobică, constată Tice, este una dintre cele mai similar, are efect o îmbunătăţire a imaginii personale ce duce la
eficiente tactici pentru îndepărtarea depresiilor uşoare, dar şi a ridicarea moralului, cum ar fi îmbrăcatul frumos sau fardatul.
proastei dispoziţii. Aici însă trebuie să includem un avertis-
Unul dintre cele mai puternice antidoturi în cazul depresiei
ment, şi anume că avantajele sportului funcţionează cel mai bi-
~ puţin folosit în afara terapiei - este perceperea lucrurilor
ne în cazul celor leneşi, care nu se omoară prea mult cu exerciţi­
dintr-o altă perspectivă sau reincadrarea cognitivă. Este firesc să
ile fizice, deci în cazul sedentarilor, În ce-i priveşte pe aceia care
ne văităm atunci cînd o relaţie ia sfîrşit şi să ne cuprindă gînduri
fac sport zi de zi, chiar dacă aduce o schimbare de dispoziţie,
de autocompătimire,cum ar fi convingerea că: "Asta înseamnă
efectul maxim a fost obţinut doar atunci cind s-au apucat de
că voi rămîne pentru totdeauna singur(ă)", ceea ce evident că
acest obicei sănătos. De fapt, pentru cei care fac gimnastică,efec-
sporeşte disperarea. Totuşi, îritorcîrid u-ne în timp şi gîndin-
tul asupra dispozitiei este invers: ei încep să se simtă prost
atunci cînd sar cîte o zi peste educaţia fizică. Sportul pare să du-ne la faptul că relaţia nu era prea grozavă şi că de fapt nu fă­
funcţioneze bine pentru că schimbă starea psihologică presupu-
ceam o pereche potrivită - cu alte cuvinte, privind din altă
perspectivă această pierdere, într-o lumină pozitivă - acest lu-
să de dispoziţia respectivă: depresia înseamnă un moral scăzut,
iar gimnastica aerobică reuşeşte să trezească trupul. În mod si- cru constituie un antidot al tristetii. În mod similar, pacienţii ca-
milar, tehnicile de relaxare care aduc trupul într-o stare de inac- re suferă de cancer, indiferent cît de gravă ar fi starea lor, reuşesc
tivitate funcţionează foarte bine în cazul artxietăfii, care este o să aibă o dispoziţie mai bună dacă sînt în stare să descopere că
formă de agitaţie, dar nu tot atît de bine în cazul depresiei. Fie- există alţi pacienţi care o duc şi mai rău ("Totuşi se poate şi mai
care dintre aceste abordări pare să funcţioneze în sensul că rău eu cel puţin pot să umblu"); cei care se compară cu per-
opreşte acest cerc ·infernal al depresiei sau al anxietăţii, aducînd soanele sănătoase sînt automat şi cei rnai deprirnaţi-".Asemenea
creierul la un nivel de activitate incompatibil cu starea emoţio­ comparaţii cu aceia care o duc şi mai rău sînt surprinzător de
nală care a pus stăpînire pe el. eficiente: deodată, tot ceea ce părea atît de îngrozitor nu mai pa-
Ridicarea moralului prin intennediul unor desfătări sau plă­ re chiar aşa.
ceri senzuale ar fi un alt antidot destul de popular pentru mo- O altă metodă eficientă de a scăpa de deprimare este a-i aju-
mentele de tristeţe. Unele dintre modalităţile obişnuite prin ca-'- ta pe alţii. Cum depresia se alimentează din rumegarea gînd~ri­
re oamenii se calmează atunci cînd sînt deprimaţi ar fi băile fier- lor şi preocuparea de sine, a-i ajuta pe ceilalţi ne face să ne des-
binti Sau consumarea mîncărurilor favorite ori a asculta muzica prindem de aceste preocupări, atîta vreme cît începe să ne inte-
sau' o partidă de sex. În cazul femeilor, este populară soluţia de reseze suferinţa altora. Implicarea în voluntariat - ca antrenor
a-şi cumpăra singure un cadou sau de a se desfăta pentru a de- la Liga [uniorilor, ca sfătuitor sau pentru a-i hrăni pe cei fără
păşi o proastă dispoziţie, dar şi mersul la cumpărături sau chiar adăpost - a fost dintotdeauna una dintre cele mai eficiente solu-
uitatul prin vitrine. În privinţa studenţilor, Tice a constatat că ţii de schimbare a dispozitiei. cel puţin aşa reiese din studiul lui
mîncatul este un paleativ de trei ori mai des folosit de către fe- Tice. Dar, din păcate, această metodă este foarte rar practicată,
100 Natura inteligenţei emoţionale ÎI/rabit de patimi 101
In sfîrşit, unii oameni reuşesc să-şi depăşească starea de me- nea arterială. Şi totuşi, cînd au fost întrebaţi cum se simt, au răs­
lancolie orierrtîndu-se spre transcendent. Tice mi-a spus: "Rugă­ puns că sînt perfect calmi.
ciunea, dacă eşti credincios, funcţionează indiferent de starea Această continuă îndepărtare a unor emoţii precum mînia şi
proastă în care te afli, mai ales dacă este vorba de depresie." anxietatea nu este un lucru neobişnuit. Una din şase persoane
procedează astfel, cel puţin aşa susţine vVeinberger. Teoretic, co-

CEI CEREPRTh1Ă: NEGAREA JOVIALĂ piii pot învăţa în mai multe feluri să fie imperturbabili. Unul ar
putea fi o strategie de supravieţuireîn situaţiile dramatice, cum
,,I-a tras un picior în burtă colegului de cameră... " Aşa înce- ar fi un părinte alcoolic într-o familie în care această problemă
pea fraza. Şi se sfîrşea astfel:
II" .dar de fapt voia să aprindă lu- nu este recunoscută. Altul ar fi un părinte sau ambii părinţi ca-
mina." re la rîndul lor fac parte din categoria celor care-şi reprimă emo-
ţiile şi prin urmare sînt un exemplu, adică se arată veseli sau ca
Această transformare a unui act de agresiune într-o greşeală
de gheaţă atunci cînd sînt confruntaţi cu situaţii neliniştitoare.
nevinovată, chiar dacă este puţin plauzibilă, este o reprimare
Sau pur şi simplu această trăsătură poate fi un temperament
captată in vivo. Această frază a fost scrisă de un student care s-a
moştenit. Nimeni nu poate spune exact cînd apare un asemenea
oferit să participe la un studiu referitor la reprimaiori - oameni model în existenţa cuiva; cei care îşi reprimă sentimentele la
care de obicei şi în mod automat par să estompeze tulburările vîrsta maturităţii sînt calmi şi stăpîniţi.
emoţionale înainte de a le constientiza. Începutul acestui frag- Problema care rărnîrie, desigur, este cît de calmi sînt de fapt.
ment: "I-a tras un picior în burtă colegului de cameră... " i-a fost Pot într-adevăr să nu perceapă semnele fizice ale emoţiilor tul-
dat unui student pentru a fi completat în cadrul unui test. Alte burătoare? Sau doar se prefac a fi calmi? Răspunsul la această
teste au arătat că acest mic act mintal de evitare făcea parte din- întrebare a venit în urrna unui studiu foarte inteligent, realizat
tr-un tipar mai vast al existenţei tînărului de a distruge majori- de psihologul Richard Davidson de la Universitatea din Wis-
tatea ernoţijlor supărătoare!", În vreme ce la început cercetătorii consin, care anterior colaborase cu Weinberger. Davidson i-a
i-au considerat pe cei care îşi reprimă emoţiile drept un exemplu pus pe cei irnperturbabih să rezolve un test de liberă asociere,
edificator al incapacităţii de a le simţi - rude bune cu alexitimi- care cuprindea o listă de cuvinte neutre, dintre care unele aveau
cii, eventual - , în prezent ei sînt consideraţi ca fiind experţi în o. nuanţă ostilă sau sexuală, menită să stîrnească un sentiment
reglarea emoţiilor. Au ajuns să se adapteze atît de bine prin ins- de anxietate la aproape oricine. Aşa cum au demonstrat-o reac-
tinctul de autoapărare împotriva sentimentelor negative, încît ţiile lor fizice, toţi au dat semne fiziologice de disconfort ca re-
nici măcar nu le mai conştientizeazălatura negativă. În loc să-i acţie la cuvintele respective, chiar dacă asociaţiile de idei pe ca-
mai rurmirn rep'rimatori, aşa cum obişnuiau pînă acum cercetă­ re le-au făcut au arătat aproape întotdeauna că au încercat să mi-
torii, un termen mult mai potrivit mi s-ar părea imperiurbabili, nimalizeze efectul cuvintelor supărătoare, apropiindu-le de al-
tele mai nevinovate. Dacă primul cuvînt a fost "ură", reacţia a
Mare parte din acest studiu făcut în principal de Daniel
fost "iubire".
Weinberger, în prezent psiholog la Universitatea Case Western
Studiul lui Davidson a profitat de faptul că (în cazul drepta-
Reserve, arată că deşj aceste persoane par calme şi imperturba-
cilor) un centru cheie al analizării emoţiei negative se află în 10-
~ bile, uneori ele pot sti ajungă să clocotească din pricina acestor
bul drept al creierului, în vreme ce centrii vorbirii se află în cel
tulburări psihologice pe care par să le ignore. În timpul testului
stîng. Odată ce emisfera dreaptărecunoaşte faptul că III cuvînt
de completare a frazei, voluntarii au fost şi ei monitorizaţi în
este supărător, ea transmite această informaţie către C01PUS callo-
ceea ce priveşte nivelul de excitare fiziologică. Reprirnatorri ca-
SUI1l, acel element care împarte creierul în două jumătăţi, iar apoi
re păreau că ernană calm au fost trădaţi de agitaţia trupului: la centrul vorbirii, reacţionîndu-se printr-un cuvînt rostit. Folo-
cînd au fost confruntaţi cu fraza despre colegul de cameră vio- sind o combinaţie complicată de lentile, Davidson a reuşit să afi-
lent şi altele aserneriea, au dat semne de anxietate, adică inima a şeze un cuvînt astfel încît să fie văzut doar cu jumătate din cîm-
început să le bată mai repede, să transpira şi să le crească tensiu- pul vizual. Din pricina legăturii neurale a sistemului vizual, da-
102 Natura inteligenţei etn.aţ ion ale
că afişajul s-ar fi făcut în jumătatea stîngă a cîmpului vizual, ar
fi fost recunoscut mai întîi de lobul drept al creierului, care are
O anumită sensibilitate la suferinţă. Dacă afisajul s-ar fi făcut în
jumătatea dreaptă a cîmpului vizual, semnalul ar fi ajuns în par- Aptituclinea de a stăpîni
tea stîngă a creierului fără a fi perceput ca o problemă neplăcută.
Cînd cuvintele au fost prezentate emisfere! drepte, a durat
un timp pentru ca imperturbabilii să răspundă - dar numai în
cazul în care cuvîntul fată de care trebuiau să reactioneze era
unul care îi deranja. În c~zul cuvintelor neutre, nu ~xista nici o
tragere de timp în privinţa vitezei cu care era găsită asociaţia de
idei. Întîrzierea apărea doar atunci cînd cuvintele erau prezenta-
te ernisferei drepte, nu şi celei stîngi. Pe scurt, imperturbabilii o singură dată în viaţă am fost paralizat de frică. Totul s-a petrecut
păreau că datorează această reacţie unui mecanism neural care la un examen de matematică. în prim.ul an de facultate, pentru că,
încetineşte sau intervine în transferarea informaţiilor deranjan- nu ştiu de ce, dar nu invăţasern. Incă îmi amintesc încăperea în ca-
te. Ideea este că ei nu se prefac că nu ar fi conştienţi de gradul de re am. intrat în acea dim.ineaţă de prim.ăvară de parcă m.ergeam. la
enervare} creierul lor le ascunde această informaţie. Mai precis, tăiere şi îmi simţeam inima grea. Fusesem de multe ori la cursuri in
această sală. Totuşi, în acea d irrurieată, nu mai vedeam nimic pe fe-
stratul de îndulcire a sentimentelor care acoperă aceste percep-
reastră şi nici măcar nu luai observam încăperea. Priveam fix in po-
ţii neplăcute poate să se datoreze acţiunilor lobului frorital stîng.
dea drept in faţa mea în timp ce mă îndreptam spre locul de lin.gă
Spre surprinderea sa, atunci cînd Davidson a măsurat nivelul de
uşă. Cînd am deschis coperta albastră a caietului de examen, arn
activitate allobilor frontali, s-a dovedit că activitatea este mai in- simţit în urechi bătăile inimii şi am. perceput acest gust al anxietătii
tensă în partea stîngă - centrul sentimentului pozitiv - şi mai în stomac.
puţin în partea dreaptă, centrul sentimentelor negative. Mvam uitat o dată rapid la întrebările de examen. Dar nici o speran-
Aceşti oameni "se prezintă pe ei înşişi într-o lumină pozitivă ţă. O oră rn-arn uitat fix la pagină, mintea mea gîndindu-se la con-
şi într-o dispoziţie jov ială ", mi-a spus Davidson. "Ei neagă fap- secinţele pe care u rrria să le am. de suferit. Aceleaşi gînduri se repe-
tul că stresul îi deranjează şi acţionează printr-un tipar al activă­ tau la nesfîrşit, pe lîngă frică şi tremurat. Am rămas încremenit ca
rii frontalestîngi, cînd stau şi se odihnesc, stare asociată cu sen- un animal care fusese oprit în loc de o înţepătură cu curara. Ceea ce
timentele pozitive. Activitatea creierului poate fi cheia acestor In-a impresionat cel mai rnult în acel rnornerit cumplit este cît de în-
chisă a devenit mintea mea. Nu am petrecut ora aceea încercînd cu
afirmaţii pozitive, în ciuda unei reacţii fiziologice clare, care sea-
d is pe ra re să găsesc o rezolvare a testului. N-aITl visat cu ochii des-
mănă foarte tare cu o stare de disconfort:' Teoria lui Davidson
chişi. Pur şi simplu am stat fixat asupra fricii îngrozitoare, aşteptînd
spune că, în privinţa activităţii creierului, este nevoie de energie
să se terrniric acest chin."
pentru a trăi realităţile neplăcute într-o lumină pozitivă. Reacţia
fiziologică puternică se poate datora încercării susţinute a cir- Această povestire a momentelor de chin îmi aparţine; şi în
cuitului neural de a menţine sentimentele pozitive sau de a le ziua de azi este pentru mine cea mai grăitoare dovadă a impac-
suprima ori de a le inhiba pe cele negative. tului devastator pe care îl are şocul emoţional asupra limpezimii
Pe scurt, imperturbabilitatea este un fel de negare jovială, o mintii. ACUDl îmi dau semna că acest chin al meu era un fel ele
disociere pozitivă - şi probabil este şi un indiciu pentru func- testament al posibilităţii creierului emoţional care stăpîneşte şi
ţionarea mecanismului neural în cazul unor stări disociative chiar paralizează gîndirea.
grave, care pot apărea, de exernplu, după o situaţie de stres Măsura în care problemele emoţionale pot interveni în viaţa
posttraumatic. Atîta vreme cît acest lucru nu presupune decît o mintală nu este ceva nou pentru profesori. Studenţii nerăbdă­
detaşare, spune Davidson, opare a fi o strategie cu o reuşită ma- tori, furioşi sau deprimaţi nu învaţă; cei care sînt prinşi într-o
ximă pentru autoreglărileemoţionale", deşi nu se cunosc urmă­ asemenea stare de spirit nu primesc informaţiile în mod eficient
rile la nivelul conştientizării de sine. sau nu ştiu ce să facă pînă la 'ur mă cu ele. Aşa CUIU cun văzut în
104 t-Jat ura inteligenţei emoţionale .Aţrtit u d inen de a etăpîrti 105
Capitolul 5, ernoţrile negative puternice abat atenţia spre pro- antrenament extrem de riguros încă de la vîrsta de patru ani. In
pria lor preocupare, interferînd cu încercarea de concentrare mod similar, cei mai mari violonisti ai secolului XX au început
asupra altui lucru. Într-adevăr, unul dintre semnele care arată că studiul instrumentului de la cinci ani; campionii internaţionali
sentimentele au tendinţa să-şi schimbe direcţia şi să cadă în pa- de şah s-au apucat de acest joc în medie pe la şapte ani, în vre-
tologic este faptul că sînt atît de insistente, încît copleşesc orice me ce aceia care au ajuns doar la nivel naţional s-au apucat pe
alt gînd, sabotîrid permanent încercările de a acorda atenţie ori- la zece ani. A începe mai devreme oferă o şansă mai mare în via-
cărui alt lucru întîlnit. Pentru persoana care trece printr-un di- ţă: cei mai buni studenţi la vioară de la cea mai mare Academie
vorţ supărător - sau pentru copilul ai cărui părinţi divorţează de Muzică din Berlin, care acum au douăzeci de ani, au studiat
rniritea nu se opreşte prea mult asupra lucrurilor ce par prin peste zece mii de ore, în v reme ce cei care se află în eşalonul al
comparaţie mărunte, cun, ar fi rrnrnca sau şcoala; pentru cu doilea au studiat cam şapte mii cinci sute de ore.
depresii clinice, gîndurile de autocornpătirnire şi de disperare, Ceea ce pare să-i despartă pe cei din vîrf de ceilalţi cu capa-
de deznădejde şi de neajutorare le întrec pe toate celelalte. cităţi egale este măsura în care, începînd devreme în viaţă, au
Cînd emoţiile copleşesc puterea de concentrare, este blocată fost în stare să şi continue printr-o pregătire asiduă ani şi ani de
de fapt capacitatea mintală cognitivă, pe care savanţii o numesc zile. Această perseverenţă depinde de anumite trăsături emoţio­
şi "memoria funcţională", capacitatea de a reţine toate informa-
nale - entuziasmul şi perseverenţa în faţa obstacolelor fiind
ţiile relevante în raport cu misiunea de îndeplinit. Ceea ce preo-
mai importante decît orice altceva.
cupă memoria funcţională poate fi la fel de lumesc precum cifre-
Răsplata suplimentară care vine din motivaţie, pe lîngă ta-
le care formează un număr de telefon sau la fel de complicat
lentul înnăscut, poate fi văzută în remarcabilele performanţe ale
precum o intrigă pe care un romancier încearcă să o urzească,
studenţilor asiatici în şcolile şi profesiile din America. O trecere
Memoria funcţională este o funcţie executivă-ta nivel rnintal, fă­
în revistă atentă a acestei realităţi sugerează faptul că aceşti co-
cînd posibile toate celelalte eforturi intelectuale, de la alcătuirea
pii americani de origine asiatică au un avantaj mediu faţă de
unei propoziţii pînă la desluşirea unei complicate probleme de
albi la IQ, de doar două sau trei puncte 5 . Şi totuşi, în ceea ce pri-
logică". Cortexul prefrontal este cel care îndeplineşte această
veşte profesiile liberale, cum ar fi dreptul şi medicina, mulţi
funcţie a memoriei funcţionale - şi nu uitaţi, acolo are loc întîl-
americani de origine asiatică se comportă ca şi cum IQ-ullor ar
nirea dintre sentimente şi ernotii-'. Cînd circuitullimbic care con-
fi cu mult mai ridicat - echivalerrtulurrui IQ de 110 la america-
verge pe cortexul prefrontal se află în zona tulburărilor emoţio­
nii de origine japoneză şi al unuia de 120 la americanii de origi-
nale, eficacitatea memoriei funcţionale are de suferit: nu mai pu-
ne chineză". Motivul pare să fie faptul că încă din primii ani de
tem gîndi logic, aşa cum la rîndul meu an, constatat în timpul
şcoală copiii asiatici muncesc mai mult decît albii. Sanford Do-
acelui îrtspăirnîntătorexarneri de matematică.
Pe de altă parte, trebuie luat în considerare şi rolul motivării renbusch, sociolog la Stanford, a studiat peste zece mii de lice-
pozitive - îndreptarea seritirneritelor spre entuziasm, zel şi În- eni şi a constatat că americanii de origine asiatică petrec ~u 40%
credere - spre reuşită. Studierea sportivilor olimpici, a muzi- mai mult timp Ia pregătirea lecţiilor decît ceilalţi elevi. ,,In vre-
cienilor de reriurne internaţionalşi a marilor maeştri de şah ara- me ce cei mai mulţi părinţi americani sînt dispuşi să accepte că
tă că aceştia au ca trăsătură cornuriă capacitatea de a se motiva un copil poate avea şi părţi mai slabe şi să pună accentul pe
pentru a urma un antrenament neîndurător şi regulat'<Iar pen- punctele forte, pentru asiatici abordarea este următoarea: dacă
tru o creştere stabilă a gradului de măiestrie, necesară unui per- n-ai luat note bune, soluţia este să înveţi mai mult seara şi, dacă
forrner internaţional; aceste antrenamente trebuie să înceapă în- tot nu reuşeşti, să te trezeşti mai devreme dimineaţa ca să mai
că din copilărie. La Olimpiada din 1992, participanţii din echipa înveţi puţin. Ei consideră că oricine se poate descurca bine la
chineză de sărituri in apă aveau doisprezece ani şi făcuseră tot şcoală dacă face efortul cuvenit.'; Pe scurt, o cultură etică a mun-
atîtea aritrerrarrierite ca şi rne.mbrii echipei arriericane, care aveau cii se traduce printr-o rnotiv aţio Ulai puternică, prin zel şi perse-
peste douăzeci de ani - scufundătorii chinezi începuseră un verenţă un avantaj emoţional.
106 Natura inteligenţei ernoţionale /lptitudinea de a stăpîni 107
In măsura în care emoţiile noastre merg în direcţia sau spo- venţi şi alţi angajaţi, studiul urmărindu-i pe acei copii de patru
resc capacitatea noastră de a gîndi şi de a planifica, de a urma ani şi în timp, pînă la terminarea liceului?
un arrtreriarrierrt pentru un scop îndepărtat, pentru a rezolva Unii copii de patru ani au fost nevoiţi să aştepte cincispreze-
problemele, ele determină limitele capacităţii noastre de a ne fo- ce sau douăzeci de minute, ceea ce cu siguranţă li s-a părut o
losi abilităţile rrurrtale înnăscute şi de a hotărî cum ne vom des- veşnicie, pînă ce s-a întors cel care făcea experienţa. Ca să se
curca În viaţă. Şi în măsura În care sîntem motivaţi simţind un sprijine în lupta lor interioară, ei şi-au acoperit ochii ca să nu se
entuziasm sau o plăcere pentru ceea ce facem sau chiar şi un uite la sau au stat cu mîinile în poală vorbind între ei, CÎn-
grad optim de nelinişte - vom fi propulsaţi spre reuşită. În tînd, [ucindu-se, pînă ce uneori chiar au obosit şi au adormit.
acest sens, inteligenţa emoţională este o aptitudine majoră, ca- Aceşti preşcolari curajoşi şi hotărîţi au primit răsplata celor do-
pacitatea care afectează în mod profund toate celelalte capaci- uă prăjituri. Dar alţii, mai irripulaivi, au şi înşfăcat o prăjitură de
tăţi, fie facilitînd, fie cornbinîridu-se cu ele. îndată ce persoana care făcea experienţa a ieşit din încăpere pen-
tru a-si face "comisioanele".
Di~anosticul pentru felul în care au ştiut să-şi stăpînească
CONTROLAREA IMPULSURILOR: b . .A

impulsul a fost limpede doisprezece sau paisprezece am mal tir-
TESTUL PRĂJITURII
ziu, toţi aceşti copii fiind urmăriţi şi la adolescenţă. Diferenta
emoţională şi socială între preşcolarii care au înşfăcat p răjifur a
Imaginaţi-văcă aveţi patru ani şi că cineva vă face următoa­
rea propunere: dacă aştepţi pînă ce facem cîteva comisioane, vei si cei care au avut răbdare a fost enormă. Cei care au rezistat is-
căpăta ca premiu două prăjituri. Dacă nu poţi să aştepţi pînă
pitei la patru ani au devenit între timp adolescenţi mult rnai
competenţi din punct de vedere social: erau eficienţi, siguri pe
atunci, primeşti numai una - dar ţi-o dau chiar acum. Sigur că
ei şi mai capabili să se adapteze frustrărilorvieţii. Era mai puţin
aceasta este o provocare pentru sufletul unui copil de patru ani,
probabil că ar if putut să cedeze nervos, să înţepenească de fri-
acest microcosrnos al veşnicei bătălii dintre impuls şi abţinere,
că sau să dea înapoi din cauza stresului ori să fie uşor de dezor-
dintre sine şi eu, dintre dorinţă şi autocontrol, dintre răsplată şi
zanizat sau de năucit într-o stare de tensiune; ei au înfruntat
amînare. În funcţie de ceea ce alege copilul acest test poate fi
grăitor; el oferă nu numai o interpretare a caracterului, dar şi a
~rovocări şi nu au abandonat nici măcar in faţa marilor dificul-
tăţi; au fost încrezători în sine şi demni de încredere. Au luat ini-
traiectoriei pe care o va avea probabil în viaţă.
ţiative s-au implicat în proiecte. După zece ani, erau în conti-
Nu există un talent psihologic mai important decit a rezista
nuare în stare să arnîrie răsplata, unnărindu-şi scopurile.
la impulsuri. Aceasta este baza autocontrolului emoţional,
Copiii care au înşfăcat prăjitura, aproximativ o treime din to-
avînd în vedere că toate emoţiile, prin însăşi natura lor, duc în- tal, au-dat dovadă de mai puţine calităţi, prezentînd un portret
tr-un fel sau altul la un impuls, spre o acţiune. Rădăcina cuvîn- mai degrabă tulbure din P~Ulct de vedere psihologic. adoles-
tului emoţie, amintiţi-vă, este verbul /Ia mişca". Capacitatea de a ceriţă, erau timizi în privinţa legăturilor sociale; sau erau încă­
rezista impulsului de a acţiona, de a nimici mişcarea incipientă, p ăţîriati şi in decişi; lesne nemulţumiţi de frustrări; se considerau
se transferă cel mai adesea şi la nivelul funcţionăriicreierului în- "răi" sau riedernni: dădeau înapoi sau se blocau în faţa stresu-
tr-o inhibare a semnalelor lirnbice către cortexul motor, deşi o lui; se simţeau nesiguri şi nemulţumiţi pentru că nu "obţinuse­
asemenea interpretare rămîne deocamdată speculativă. ră destul"; cădeau uşor pradă geloziei sau invidiei; reacţionau
Oricum, un remarcabil studiu în care unui copil de patru ani exagerat la orice lucru care îi irita, ieşiridu-si din fire, provocînd
i s-a pus în faţă o prăjitură arată cît de importantă este capacita- certuri si neînteleseri. Si du oă toti aceşti ani, tot nu erau în sta-
r -)' b " .t ".
tea de ţinere în frîu a emoţiilor şi de amînare a impulsului. Acest re să îşi amine răsplata.
studiu a fost început de psihologul Walter Mischel în anii 1960, Aşadar, ceea ce remarcăm la o vîrstă fragedă se dezvoltă la
la o grădiniţă din cadrul campusului universitar Stanford, şi i-a scară mare la nivelul cmnpetenţelor sociale şi emoţionale, de-a
nurnărat mai ales pe copiii celor de la facultatea Stanford, absol- lungul . Capacitatea de a irnp urie aminarea unui irnpuls stă
10S Natura inteligenţei emoţionale .Apt.itu diriea de a stăpîni 109
la. baza unei multitud ini de eforturi, începînd cu un regim de pacitate ce determină cît de bine sau cît de rău sînt oamenii în
slăbit şi pînă la luarea unei diplome ca medic. Unii copii chiar şi stare să-şi utilizeze capacităţile mintale.
la patru ani au reuşit să stăpînească lucrurile esenţiale: au fost
capabili să desluşească anumite situaţii sociale cum ar fi amîna- DISPOZITII PROASTE, GiNDIRE
rea beneficiuhri, să îşi distragă atenţia ca să nu se concentreze , PROASTĂ
asupra isp itei imediate şi să fie suficient de perseverenţi pentru
atingerea unui scop - cele două prăjituri. Îmi fac griji pentru fiul meu. Abia a început să joace în echipa de fot-
Şi mai surprinzătoreste faptul că atunci cînd copiii testaţi au bal, dar mai devreme sau mai tirziu tot va avea un accident. Este
fost evaluaţi din nou la sfîrşitul liceului, cei care la patru ani aş­ stresant să-I urmăreşti pe teren, aşa că nici nu m-am mai dus la me-
teptaseră cu răbdare erau studenţi mult mai buni decît cei 'care
ciuri. Sînt sigură că fiul meu este dezamăgit că nu mă uit CUll1 joa-
că, dar pur şi simplu nu rezist nervos.
acţionaseră sub îndemnul imboldului. Conform evaluării părin­
ţilor, ei erau din punct de vedere academic mai competenţi: mai Vorbitoarea urmează o terapie pentru anxietate. Ea îşi dă
capabili să îşi transpună ideile în cuvinte, să folosească logica şi seama că îngrijorarea intervine în mod nefericit în existenţa
să reacţioneze logic, să se concentreze, să-şi facă planuri pe care pe care nu o mai poate duce aşa cum ar vreau. Dar atunci cînd
să le respecte şi mai nerăbdători să înveţe. Mai uluitor este fap- trebuie să ia o hotărîre simplă, cum ar fi aceea de a-şi vedea sau
tul că au avut note foarte mari la testele SAT. Treimea copiilor ce nu fiul jucînd fotbal, m.intea îi este cotropită de gînduri catastro-
înşfăcaserăprăjitura cu mare nerăbdare abia dacă au luat 524 de fale. Ea nu mai este liberă să aleagă; grijile îi copleşesc raţiunea.
puncte la testul de gramatică, iar la matematică, 528; treimea ce- Aşa cum am văzut, grijile sînt miezul efectului devastator al
lor care au aşteptat cel mai mult au avut între 610 şi 652 de punc- anxietăţii asupra performanţei mintale de orice fel. Îngrijorarea
te, o diferenţă de 210 puncte în total". - desigur, o reacţie utilă - a luat-o razna; a devenit o pregăti­
Felul în care copiii trec testul amînării recompensei la patru re mintală prea zeloasă pentru o ameninţare anticipată. Acest
ani este un indicator de două ori mai exact asupra notelor de la gen de repetiţii mintale sînt dezastruoase din punct de vedere
examenele SAT decît IQ-ul; IQ-ul devine un indicator puternic cognitiv atunci cînd intră într-un fel de rutină care captează în-
numai după ce copilul învaţă să scrie şi să citească". Acest lucru treaga atenţie, intervenind în orice alte încercări de concentrare
sugerează faptul că acea capacitate de a amîna recompensa con- asupra altui lucru.
tribuie major la potenţialul intelectual, independent de IQ-ul în Anxietatea subrninează intelectul. În cazuri ce necesită efor-
sine. (Un control deficitar al impulsurilor în copilărie poate fi de turi intelectuale complexe sau ale unor misiuni tensionate pre-
asemenea un indiciu asupra delincvenţei ulterioare, din nou un cum aceea a controlorilor de trafic aerian, anxietatea cronică este
indicator mult mai exact decît IQ-upo.) Aşa cum vom vedea în un indiciu aproape sigur că persoana respectivă va da greş în ce-
Partea a cincea, deşi unii aduc argumente că IQ-ul nu poate fi le din urmă. Persoanele anxioase sînt predispuse să eşueze chiar
schimbat, reprezentind o limitare definitivă în potenţialul exis- dacă obţin un punctaj bun la testul de inteligenţă, aşa cum ara-
tent al unui copil, există dovada clară că abilităţile emoţionale tă un studiu făcut pe 1790 de studenţi care se pregăteau să ocu-
cum ar fi controlul şi desluşirea corectă a situaţiilor sociale pot fi pe posturi de controlori de trafic aerianl-', Anxieratea sabotează
dobîndite. de asemenea performanţele la învăţătură de orice fel: în peste
Ceea ce Walter Mischel, cel care a făcut acest studiu, descrie, 126 de studii diferite, făcute pe 36000 de persoane, s-a arătat că
printr-o frază destul de nefericită - ffdirecţionarea spre scop predilecţia pentru îngrijorare duce la o mai slabă performanţă la
prin amînarea autoimpusă a răsplatei ff
-este esenţa autoreglă­ învăţătură, indiferent cum s-ar face măsurarea acestei perfor-
rii emoţionale: capacitatea de a nega impulsul în avantajul sco- manţe - prin note sau teste, prin punctaje sau realizări-".
pului, indiferent că este vorba de punerea bazelor unei afaceri, Atunci cînd celor care sînt pradă îngrijorării li se cere să în-
de rezolvarea unei ecuaţii algebrice sau de cîştigarea unei Cupe. deplineascăo rnisiune cognitivă, de exemplu, să împartă obiec-
Descoperirea sa reduce rolul inteligenţei emoţionale ca metaca- te inerte în două categorii, iar ei povestesc ce le trece prin gînd
110 Naha a inteligentei emoţionale Apiitudinea de a etapîni 111
în asemenea rnornente, constatăm că sînt gînduri negative ~ şi, deci, pentru obţinerea unor rezultate mai bune. Literatura
. "Nu voi fi în stare să fac asta", ,;Nu mă pricep la genul ăsta de clasică de specialitate descrie, în psihologie, relaţia dintre arixie-
teste" şi alte justificări asernăriătoare- care se bazează pe o În- tate şi performanţă, inclusiv cea mintală, sub forma unui U răs­
trerupere a capacităţii de a lua decizii. Într-adevăr, atunci cînd, turnat. Vîrful acestui V inversat reprezintă relaţia optimă între
prin cornţaaraţie, un grup de persoane care nu se îngrijorează a anx~etate şi performanţă, cu un consum nervos mediu pentru
fost rugat să se îngrijoreze înadins vreme de 15 minute, capaci- realizarea a ceva. Prea puţină anxietate Însă - prima parte Ci
tatea lor de a îndeplini aceeaşi misiune s-a deteriorat vizibil. V-ului - duce la apatie sau la o prea slabă motivaţie a străduin­
Cînd celor care îşi faceau griji li s-a dat o pauză de relaxare de ţei de a se descurca, în vreme ce prea multă anxietate - celălalt
15 minute - ceea ce le-a redus nivelul de îngrijorare - înainte capăt al V-ului - sabotează orice încercare de a reuşi cu bine.
să înceapă treaba, ei n-au rnai avut problemel". a stare uşor exaltată - hipomania, cum se numeşte ea in ter--
Anxietatea din timpul examenelor a fost studiată pentru pri- meni de specialitate pare ideală pentru scriitori şi alţi crea-o
ma dată în mod ştiinţific în anii 1960 de către Richard Alpert, ca- tori, presupunînd o flexibilitate şi o diversitate plină de imagi-
re mi-a mărturisit că interesul i-a fost trezit tocmai pentru că a naţie a gîndirii; se găseşte oarecum spre vîrful răsturnat al V-u-
constatat că un student al lui dădea întotdeauna rezultate proas- lui. Dar dacă euforia este scăpată de sub control, ea devine di-
te la teste din pricina emoţiilor, în vreme ce colegul său Ralph rect nebunie, ca în cazul schimbărilor de dispoziţie ale mania-
Haber considera că tensiunea înaintea unui examen îl ajută de co-depresivilor, iar agitaţia subminează capacitatea de a gîndi
fapt să se descurce mai bine-''. Cercetarea lor, alături de alte stu- suficient de coerent pentru a scrie bine, chiar dacă ideile circulă
dii, a arătat că există două tipuri de studenţi anxioşi: cei cărora liber - de fapt, chiar prea liber pentru ca vreuna să fie urmări­
anxietatea le diminueazăperformanţa la învăţătură şi aceia care tă suficient şi să se obţină produsul finit.
sînt în stare să se descurce în pofida stresului ~ sau poate chiar Buna dispoziţie, atît cît durează, sporeşte capacitatea de a
datorită Iui-". Ironia testării anxietăţii este că neliniştea de a se gîndi flexibil şi-mai complex, soluţiile problemelor fiind găsite
descurca bine la test care, în mod ideal, poate motiva elevii pre- mai uşor, fie că este vorba de unele intelectuale sau interperso-
cum Haber să studieze din greu pentru a se pregăti, poate la fel nale. Acest lucru sugerează că o posibilitate de a ajuta pe cineva
de bine să saboteze succesul altora. Pentru cei care sînt prea an- să gîndească mai bine o anumită problemă ar fi să i se spună o
xiosi, teama dinaintea testului interferează cu gîndirea logică şi glumă. Rîsul. ca şi starea de exaltare, par să ajute oamenii să gîn-
cu rnemor'ia riecesară pentru a învăţa eficient, iar în timpul tes- dească mai deschis şi să facă mai uşor legături intre idei, obser-
tului le tulbură limpezimea rnintală, esenţială pentru ca lucruri- vînd relaţia care altfel i-ar fi putut ocoli - trăsătură mintală im-
le să meargă bine. portantă nu numai în creativitate, dar si în recunoasterea relati-
Numărul motivelor de îngrijorare pe care le invocă cei care ilor complexe şi in prevederea conseci~ţelor unei h;tărîri luate.
dau teste pot fi 'uri indiciu direct asupra a cît de slab le va rezol- Avantajele intelectuale ale unui rîs sănătos sint şi mai izbi-
va 17 . Resursele mintale se concentrează asupra unei misiuni toare cînd este vorba de rezolvarea unei probleme care presupu-
cognitive - ingrijorarea - , micşorînd resursele disponibile ne o soluţie creatoare. Conform unui studiu, s-a constatat că oa-
pentru prelucrarea altor informaţii; dacă ne preocupă griji cum menii care s-au uitat la o casetă video au rezolvat mult mai bine
ar fi posibilitatea de a pica la teste, sîntem mai puţin atenţi la fe- o en~gmă folosită de psihologi pentru a testa gindirea creatoa-
lul în care am putea găsi răspunsurile. Grijile devin adevărate re 18 . In acest test, oamenilor li s-a dat o Iurnîriare chibrituri si o
profeţii care se indeplinesc, îndreptîndu-ne cu precizie spre de- cutie cu pioneze şi li s-a cerut să pună luminarea pe o bu~at~i
zastrul pe care îl preziceau. plană de plută, astfel încît să ardă fără să curgă ceară pe jos. Ma-
Cei care sint în stare să îşi stăpînească emoţiile, pe de altă joritatea celor cărora li s-a dat această problemă au căzut într-o
parte, se pot folosi de această anxietate anticipativă în legătu­ gindire ,,,funcţională" asupfa felului în care aceste obiecte pot fi
ră cu un discurs care trebuie ţinut sau cu un test care trebuie dat, folosite în mod convenţional. Cei care s-au uitat însă la comedii
de exemplu - motivîridu-se pentru o pregătire mai temeinică au găsit mai uşor o soluţie cornparativ cu aceia care s-au uitat la
112 Natura inteligenţei emoţionale .Apt.itu.dinea de a etdpîrii 113
un filrn despre matematică sau care au făcut exerciţii; au folosit Totuşi; această întrebare nu este doar una pur teoretică.
cutia în care se at1au pronezele, găsind o soluţie creatoare. Au Atunci cînd C. R. Sny.der, psihologul de la Universitatea din
pus cutia cu pioneze pe bucata de plută şi au folosit-o pe post-de Kansas care a făcut acest studiu, a comparat reuşitele la învăţă­
sfeşnic. tură ale studenţilor în anul 1 cu o speranţă crescută cu ale celor
Chiar şi dispoziţiile plăcute pot schimba şirul gîndirii. cu o speranţă scăzută, el a descoperit că speranţa era un indica-
Atunci cînd facem planuri sau Iuărn decizii; cei care sînt bine tor rrrult rnai bun al notelor din p rirrrul semestru decît notele de
dispuşi au o percepţie preferenţială care îi determină să fie mai la testul SAT~ test ce se presupune că este capabil să prevadă fe-
expansivi şi mai pozitivi în gîndire. Acest lucru se datorează în lul CUll1 se vor descurca studenţii la facultate (şi care este strîns
parte memoriei, pentru că atunci cînd sîntem bine dispuşi ne legat cu IQ-ul). Din nou se dovedeşte că deşi capacităţile intelec-
amintim mai multe lucruri pozitive; atunci cînd analtzărn avan- tuale sînt call1 aceleaşi, aptitudinile emoţionale constituie dife-
tajele şi dezavantajele unei acţiuni şi .sîritern bine dispuşi, me- renţa capitală.
mor-ia favorizează canalizarea probelor în rnod pozitiv; deterrni- Explicaţia lui Snyder este trrrnătoarea: nStudenţii cu speran-
nindu-ne să facem, de exemplu, ceva mai aventuros sau mai ris- ţemari îşi fixează scopuri mai spectaculoase şi ştiu cum să mun-
cant. cească din greu pentru a le atinge. Atunci cînd se face o cOll1pa-
În mod sirnilar, o proastă dispoziţie influenţează memoria raţie între studenţii cu aptitudini intelectuale echivalente în
Într-o direcţie negativă şi astfel este mai probabil că din teamă funcţie de rezultatele la învăţătură; ceea ce leface să difere este
VOll1 ajunge la o hotărîre exagerat de prudentă. Emoţiile scăpa­ speranţa-",
te de sub control incomodează intelectul. Dar aşa CUll1 arn vor- Se întîmplă ca în legendara şi binecunoscuta poveste a Pando-
bit în Capitolul 5; putem cieterrniria emoţiile scăpate de sub con- rei; prin ţesa din Grecia antică. Ea a p rirnit în dar o cutie miste-
trol să reviriă la normal: această competenţă emoţională este ap- rioasă din partea zeilor ce o invid iau pentru frumuseţea sa. 1 s-a
titudinea majoră care facilitează toate celelalte tipuri de inteli- spus că nu trebuie să deschidă niciodată acest dar. Dar într-o
genţă. Să ne gîndill1 la cîteva cazuri specifice: avantajele speran- bună zi, copleşită de curiozitate şi de ispită, Pandora a ridicat
ţei şi ale optirnismuhri şi acele momente pline de elan cînd oa- capacul ca să arunce o privire şi a adus lurnii marile nenorociri
meriii se depăşesc pe sine. - bolile, relele şi nebunia. Un zeu milos a lăsat-o însă să închi-
dă cutia la tirrrp, astfel încît să poată prinde unicul antidot care

CtITIA PANDOREI SI POLLIANNA: FORTA face suportabilă nefericirea pe lumea asta: speranţa.
GÎNDIRII POZITIvE F
Cercetătorii recenţi au descoperit că speranţa înseamnă rnai
mult decît un leac. Uneori; joacă un rol extrem de important în
Studenţii au fost supuşi următoarei situaţii ipotetice: viaţă, oferind tot felul de avantaje în diverse domenii, CUll1 ar fi
reuşitele în viaţa şcolară sausuportarea unor slujbe apăsătoare.
Deşi v-aţi propus să luaţi un 9, după prima evaluare; 30% din ceea
Speranţa în sens ştiinţific nu reprezintă doar o imagine Iurninoa-
ce aţi făcut a fost greşit şi aţi primit un 6. A trecut deja o săptămînă
de cînd aţi aflat că aţi luat un 6. Ce faceţi?19 să şi ideea că totul va fi bine. Snyder o defineşte mai precis ca fi-
ind: ;;credinţa că există voinţa şi posibilitatea de a-ţi atinge sco-
Totul depinde de speranţă. Reacţia studenţilor cu un nivel ri- purile; indiferent care ar fi ele".
dicat de speranţă a fost să înveţe mai mult şi să găsească diver- Oamenii au tendinţa să fie diferiţi în funcţie de măsura in ca-
se soluţii pentru a-şi mări rnedia finală. Studenţii cu un nivel de re îşi fac speranţe. Unii gîndesc despre ei că sînt în stare să iasă
speranţă mai scăzut s-au gîndit la rnai multe posibilităţi de a-şi dintr-o încurcătură sau să găsească soluţii la probleme, în vreme
mări nota; dar au dovedit rnai puţină hotărîre în obţinerea aces- ce alţii pur şi simplu nu se simt în stare să aibă energia, capaci-
tui scop. Şi aşa CUll1 era de aşteptat, studenţii cu un nivel de spe- tatea sau mijloacele de a-şi atinge scopurile. Cei care au un înalt
ranţă mai scăzut au renunţat în cele din urmă la tot, sirnţiridu-se grad de speranţă; constată Snyder, au cam aceleaşi trăsături co-
dernoraIiza ţi. mune, sînt în stare să se motiveze, găsesc resursele necesare
114 Natura in.t eligcn.tei ent oţ io n ale Aptitudinea de a st ăp'irti 115
pentru a descoperi căi de îndeplinire a obiectivelor, lirriştiridu-se erau pesimişti - la cea de-a doua incercare timpul lor a fost şi
atunci cînd se află într-o situaţie dificilă, sp unîrid u-şi că totul se mai prost-".
va îndrepta. Sînt suficient de flexibili pentru a găsi diverse posi- Optimismul, ca şi speranţa, înseamnă un orizont de aştepta­
bilităţi de a-şi atinge scopurile sau de a şi le schimba, în cazul în re conform căruia, în generat lucrurile se rezolvă pînă la urmă
care devin imposibile, şi au inteligenţa de a împărţi în mai mul- în viaţă, în ciuda obstacolelor şi frustr ărilor, Din punctul de ve-
te faze o misiune ce altfel n-ar putea fi atinsă. dere al inteligenţei emoţionale, optimismul este o atitudine care
Din perspectiva inteligenţei emoţionale, speranţa înseamnă îi împiedică pe oameni să cadă în apatie, deznădejde sau depri-
să nu cădem pradă unei anxietăţi copleşitoare sau unei atitudini mare într-un moment mai dur. Împreună cu ruda sa apropiată,
defetiste sau depresiei în faţa unor situaţii dificile sau a unor speranţa, optimismul aduce cîştiguri de-a lungul existenţei (si-
obstacole. Într-adevăr, cei care îşi fac speranţe ajung să fie depri- gur, cu condiţia să fie un optimism realist; un optimism prea
rriati din ce în ce mai greu pe măsură ce înaintează în viaţă, ur- naiv poate fi dezastruosj-",
mărindu-şi scopurile; sint în general mai puţin anxioşi şi trec
Seligman defineşte optimismul în funcţie de felul în care oa-
prin mai puţine nelinişti emoţionale. menii îşi explică reuşitele şi eşecurile. Optirnistii consideră un
eşec se datorează unei situaţii care poate fi schirnbată, aşa încît
OPTIMISMUL: MARELE MOTIVATOR data viitoare vor reuşi, în vreme ce pesirnistii se învinovăţesc
pentru eşec, atribuindu-l unor trăsături ce nu pot fi schimbate şi
Americanii care urmăresc întrecerile de înot şi-au făcut mari
faţă de care se simt total neajutoraţi. Aceste explicaţii diferite au
speranţe pentru Matt Bioncli, unul dintre membrii echipei olim-
implicaţii profunde în raport cu felul în care oamenii reacţionea­
pice a SUA din 1988. Unii cronicari sportivi chiar susţineau că
ză în faţa vieţii. De exemplu, la o dezamăgire cum ar fi refuzul
Bioridi este de talia lui Mark Spitz, cel care în 1972 a luat şapte
de li se oferi o slujbă, optimiştii au tendinţa să reacţioneze activ
medalii de aur. Din păcate însă, Bioridi a ieşit pe locul trei la pri-
şi plini de speranţă, forrrrulîrid u-şi repede un plan de acţiune
ma întrecere, la proba de 200 de metri liber. La următoarea,
sau cerînd ajutor sau un sfat cuiva; ei consideră obstacolele
aceea de 100 de metri fluture, Biondi a fost întrecut la mustaţă,
medalia de aur luînd-o un alt înotător care a făcut un efort su- drept situaţii remediabile. În schimb, pesirniştii reacţionează în
faţa unor asemenea obstacole prin presupunerea că nu pot face
plimentar pe ultimul metru.
Jurnaliştii sportivi au făcut tot felul de speculaţii potrivit că­
nimic pentru a îmbunătăţi situaţia data următoare, deci nu reac-
ţionează în nici un fel; ei consideră obstacolul ca fiind datorat
rora aceste înfrîngeri I-ar fi dernobilizat pe Biondi pentru probe-
le care urmau. Dar Biondi şi-a revenit şi a luat medalia de aur în unor deficienţe personale, care întotdeauna îi vor trage înapoi.
următoarele cind probe. Martiri Seligrnan, psiholog la Universi- Ca şi în cazul speranţei, optimismul prezice reuşite la învă­
tatea din Pennsylvania, a fost unul dintre spectatorii care nu ţătură. Într-un studiu asupra a o sută de persoane, studenţi în
s-au dovedit deloc surprinşi de revenirea lui Biorid i, pentru că primul an ai promoţiei 1984 a Universităţii din Pennsylvania, re-
el îl supusese pe sportiv chiar în acel an la un test ce îi evalua zultatele acestora.Ia testul de optimism au fost un indicator mult
optimismul. în cadrul unei experienţe făcute de Seligrnan, an- mai precis al notelor lor din primul an decît testul SAT sau no-
trenorul de înot i-a spus lui Biondi în timpul unui eveniment tele de la liceu. Seligm.an, care i-a studiat, spunea: "Exan,enele
special care trebuia să demonstreze marele lui talent că a avut de acirrritore la facultate măsoară talerrrul, în vreme ce stilul ex-
un timp mai prost decît era în realitate. Înciucla acestui feed- plicativ dezvăluie cine va renunţa. Este o combinaţie de talent
back deUlObilizator, cînd lui Biondi i s-a cerut să se odihnească moderat şi capacitatea de a continua indusiv în faţa înfrîngeri-
puţin şi să mai încerce o dată să înoate, performanţa lui ~care lor, care în final duce la reuşită. Ceea ce le lipseşte testelor de ap-
de fapt era deja foarte bună ~ a fost şi mai bună. însă atunci titudini este motivaţia. Trebuie să ştim. dacă cineva va n,erge
cînd alţi membri ai echipei au fost informaţi că ar fi obţinut un mai departe chiar şi cînd situaţia devine una frustrantă. Intuitia
timp prost, deşi nu era adevărat - aceia care, potrivit testelor, imi spune că la un ariurnit nivel de inteligenţă reuşita pro-
116 Natura inteligenţei emoţionale .Aprirudinea de a stăpîni 117

prîu-zisă nu depinde doar de talent, ci şi de capacitatea de a În- cedeze într-un fel sau altul. Dar aşa cum vom vedea şi în Capi-
frunta eşecul."23 tolul 14, temperamentul poate fi temperat prin experienţa acu-
Una dintre cele mai grăitoare demonstraţii ale puterii opti- mulată. Optimismul şi speranţa - ca şi neputinţa şi disperarea
rnismului în motivarea oamenilor este un studiu pe care.Seliz- - pot fi dobîndite. Ceea ce susţine ambele trăsături pozitive
, b
rnan l-a făcut asupra unor agenţi de vînzări care comercializau este viziunea a ceea ce psihologii numesc eficacitate personală,
asigurări pentru compania MetLife. Capacitatea de a accepta cu convingerea că eşti stăpîn pe întîmplărilevieţii tale şi că poţi fa-
eleganţă un refuz este absolut esenţială în vînzările de orice fel, ce faţă provocărilor cu care eşti confruntat. Dezvoltarea unei
dar mai ales cînd este vorba de o asigurare, caz în care "nu"-u- competenţe de orice fel întăreşte această eficacitate personală,
rile sînt descurajant mai multe decît da-urile. Din acest motiv, făcînd ca persoana respectivă să fie mai dispusă să-şi asume ris-
trei sferturi dintre cei care vînd asigurări renunţă la această rne- curi şi să urmărească provocări mai serioase. Depăşirea acestor
provocări sporeşte în schimb sentimentul de eficacitate persona-
serie în primii trei ani. Seligrnan a descoperit că noii vînzători
lă. Această atitudine îi ajută pe oameni să îşi folosească mai bi-
care erau optimişti din fire reuşeau să vîndă cu 37% mai multe
ne talentele pe care le au - sau să facă în aşa fel încît să şi le dez-
asigurări în primii doi ani de slujbă decît pesimiştii. În timpul
primului an, numărul pesimiştilorcare renunţă este de două ori volte.
Albert Bandura, psiholog la Stanford, care a făcut multe cer-
mai mare decît al optimiştilor.
cetări în privinţa eficacităţii personale, o rezumă astfel: "Con-
Mai mult, Seligman a convins compania Metl.ife să angajeze
vingerile oamenilor despre capacităţile lor au un efect profund
un grup special de solicitanti de slujbe care au avut un punctaj
asupra acestor capacităţi. Capacitatea nu este o proprietate fixă.
mare la testele de optimism, dar au picat la testul practic (referi-
Există enorm de multe variante în care această capacitate poate
tor la o întreagă gamă de reacţii ale unui profil standard alcătuit
fi folosită. Cei care au această eficacitate personală se dau la o
pe baza răspunsurilor date de agenţii de vînzări care reuşiseră
parte din calea eşecului; ei abordează lucrurile în aşa fel încît să
în carieră). Acest grup special a vîndut cu 21 % mai multe asigu-
le poată stăpîni şi fără să se îngrijoreze în privinţa diverselor de-
rări decît pesimistii în primul an şi cu 57°;;' mai mult în al doilea
zastre posibile .//24
an. Faptul că optimismul contează atît de mult în reusita vînză­
rilor este legat şi de o atitudine datorată inteligenţeiemoţionale,
Orice refuz pe care îl întîmpină un agent de vînzări este o mică TRANSA.: NEUROBIOLOGIA l\1rĂIESTRIEI
înfrîngere. Reacţia emoţională la această înfrîngere este de o im-
Un compozitor descrie astfel momentele în care lucrează cel
portanţă capitală în privinţa capacităţii de a găsi o motivaţie su-
mai bine:
ficientă pentru a continua. Pe măsură ce refuzurile se adună,
moralul se deteriorează, agentului fiirid u-i din ce în ce mai greu Te afli într-o stare de extaz într-o asemenea măsură încît simţi că
să pună mîna pe telefon ca să mai sune un potenţial client. Acest aproape nu exişti. Am trăit asemenea momente de multe ori. Parcă
refuz este extrem de greu de acceptat de un pesimist, pentru că mina este desprinsă de trupul meu şi nu am nimic de-a face cu ceea
ce se întîmplă. Stau doar şi mă uit şi mă minunez. Totul curge de la
el îl interpretează astfel: "Sînt un ratat; n-am să reusesc să vînd
sine. 25
nimic în veci" - interpretare care generează apati~şi defetis-
mul, în cazul în care nu se ajunge chiar la depresie. Optirmştii, Descrierea sa este extraordinar de asemănătoare cu aceea a
pe de altă parte, spun aşa: "N-am abordat bine situatia" sau: .altor sute de bărbaţi şi femei - alpinişti, campioni la şah, chi-
"Pur şi simplu persoana asta era prost dispusă." NecOl~siderîn­ rurgi, baschetbalişti, ingineri, directori şi chiar funcţionari -
du-se pe ei motivul princip~l al eşecului, îşi pot schimba abor- atunci cînd povestesc că s-au Întrecut pe sine într-o activitate la
d~rea la următorul telefon. In vreme ce sistemul rnirital al pesi- care ţin. Starea pe care o descriu se numeşte "transă", sau cel pu-
mistului duce la disperare, cel al optimistului naşte speranţă. ţin aşa i-a spus Mihaly Csikszentmihalyi, psiholog la Universi-
O perspectivă pozitivă sau negativă poate fi o trăsătură tem- tatea din Chicago, care a adunat asemenea relatări ale momen-
peramentalăînnăscută: unii oameni au din fire tendinţa să pro- telor de vîrf din punct de vedere profesional în studii care au
118 Natura inteligenţei ernoţ ion.ale /lptitudinea de stdpÎlli
il 119
26
durat douăzeci de ani . Sportivii numesc o asemenea stare de sorbi ţi de ceea ce au de făcut, încît uită de renunţînd la preo-
graţie "zona", pe care o ating atunci cînd rezultatele lor extraor- cupările mai puţin importante ale vieţii de zi cu zi - cum ar fi
dinare par a fi obţinute fără efort, publicul şi ceilalţi competitori sănătatea, facturile şi chiar starea' de bine. În acest sens, aceste
dispărînd pentru o clipă, într-un moment binecuvîntat care îi momente sînt lipsite de egoism. Eul nu mai există. În mod para-
absoarbe cu totul. Diane Roffe-Steirirotter; care a obţinut o me- doxal, cei care cad într-o aserneriea stare dovedesc o stăpînire
dalie de aur la schi la Olimpiada de iarnă din 1994, după ce a extraordinară a ceea ce fac, reacţiile lor fiind perfect acordate ne-
terminat cursa a declarat că nu-şi aminteşte absolut nimic, pen- cesităţilor în schimbare ale acţiunii lor. Chiar dacă oamenii ac-
tru că intrase într-un fel de stare de relaxare: "IvI-arn s irntit ca o ţionează la capacitate maximă atunci CÎnd se află într-o aserne-
cascadă :'27 . nea stare, ei nu mai sînt preocupaţi de felul cum se descurcă, da-
Capacitatea de a intra într-o asemenea transă este de fapt un că va urma o reuşită sau un eşec - pentru că plăcerea pură a ac-
moment de inteligenţă emoţională maximă. Transa reprezintă tului în sine îi motivează.
poate emoţia absolută aflată în serviciul performanţei şi al acu- Există mai multe căi de a intra într-o asemenea transă. Una
mulării de cunoştinţe. Într-o asemenea transă, emoţiile nu nu- ar fi o concentrare maximă, intenţionată a atenţiei asupra acfiu-
mai că sînt stăpînite şi canalizate, dar sînt şi pozitive, pline de nii de îndeplinit; această stare de intensă concentrare este însăşi
energie şi centrate pe misiunea ce trebuie îndeplinită. Atunci esenţa transei. Există însă un feedback înşelător la poarta de in-
cînd eşti cuprins de plictiseala deprimării sau de agitaţia anxie- trare în această zonă. El poate presupune un efort considerabil
tăfii, această transă îţi este blocată. Şi totuşi transa (sau eventu- de calrnare şi concentrare pentru a începe treaba - acesta fiind
al ceva asemănător) este o experienţă prin care trece aproape primul pas care presupune o oarecare disciplină. Odată instala-
toată lumea din cînd în cînd, mai ales cînd acţionează la cote tă, această concentrare are propria sa putere, care detaşează acea
maxime, încercînd săI-şi depăşească limitele anterioare. Această persoană de tulburările emoţionale, iar misiunea respectivă pa-
senzaţie este mai clară în rnorneritele de extaz în care doi parte- re a se îndeplihi fără nici un efort.
neri fac dragoste şi ajung la o armonie totală. Experienţa este Intrarea Într-o asemenea zonă se mai produce şi atunci cînd
una extraordinară: pecetea acestei transe este o bucurie sponta- oamenii au de realizat un lucru la care sînt foarte pricepuţi şi se
nă, aproape un extaz total. Pentru că în această transă ne simţim implică Într-o asemenea măsură, încît le sînt puse la încercare
atît de bine, ea este intrinsec o răsplată. Este o stare în care oa- capacităţile forte. Aşa cum mi-a spus Csikszentmihalyi: "Oam.e-
menii sînt complet absorbiţi de ceea ce fac, acordînd o atenţie riii parcă se concentreazărnai bine atunci cind li se cere mai mult
nemijlocită îndeletnicirii respective, conştientizarea lor f'uzio- decît de obicei şi sînt în stare să ofere mai mult ca de obicei. Da-
nînd cu faptele. Într-adevăr, transa este întreruptă dacă reflec- că li se Cere prea puţin, oamenii se plictisesc. Dacă li se cere prea
tăm prea rrrult la ceea ce se întîmplă - iar un gînd de genul "Ce mult, intră în panică. Transa apare în acea zonă foarte delicată
mirrunat mă descurc' poate rupe acest curs special. Concentra- dintre plictiseală şi panică."28
rea atenţiei este atît de mare, încît oamenii nu mai percep decît Plăcerea spontană, starea de graţie şi eficacitatea ce caracte-
ceea ce este strîns legat de acţiunea imediată, pierzînd noţiunea rizează transa sînt incornpatibile cu atacul emoţional, moment
timpului şi a spaţţulur. Un chirurg, de exemplu, care este solici- în care valul Iimbic captează restul creierului. Atenţia în starea
tat de o operaţie grea în timpul căreia intră în această stare spe- de transă este una relaxată, dar foarte concentrată. Acest tip de
cială, atunci cînd o termină observă nişte moloz pe jos, în sala de concentrare diferă de acela în care te străduieşti să fii atent ~înd
operaţii, şi întreabă ce s-a întîmplat. Este uluit să afle că atunci eşti obosit sau plictisit sau cînd atenţia îţi este asediată de senti-
cînd era atît de absorbit de actul medical o parte din tavan a că­ merite cum ar fi anxietatea sau mînia.
zut - şi el nici măcar n-a observat. Transa este o stare lipsită de paraziţi emotionali, de constrin-
Transa este o stare de uitare de sine opusă contemplării ne- geri şi presupune un sentiment profund de motivare şi un extaz
gative sau îngrijorării: în loc să se piardă într-o preocupare pli- uşor. Acest extaz pare să fie un produs intermediar al concentră­
nă de nervozitate, cei care intră în această transă sînt atît de ab- rii atenţiei, care premerge transa. Într-adevăr, literatura clasică a
120 Natura inteligentei emoţionale Aptihldinea de a st ăpîrti 121

tradiţiilorcontemplative descrie stările de absorbţie experirnen- rează cu eficienţă maximă ca în cazul transei, există o relaţie pre-
tate ca pură graţie: transa este in dusă doar de o concentrare in- cisă între zonele active şi necesităţile misiunii respective. În
tensă. această stare chiar şi rnurica grea poate părea odihnitoare sau
Atunci cînd urmărim o persoană aflată Într-o asemenea sta- energizantă şi nu vlăguitoare.
re de transă avem impresia că tot ceea ce este greu devine brusc
uşor. Performanţa de vîrf pare firească şi obişnuită. Această im- ÎNVĂŢATUL ŞI TRANSA: UN NOU MODEL
presie merge În paralel cu ceea ce se întîmplă în creier, unde se DE EDUCAŢIE
repetă.un paradox similar: chiar şi lucrurile cele ~1ai complicate
se fac cu un consum minim de energie mintală. Intr-o stare de Pentru că această transă apare în zona în care o arrumităac­
transă, creierul este atît de "calrn", încît trezirea şi inhibarea cir- tivitate îi provoacă pe oameni să acţioneze la capacitate maximă,
cuitelor neurale se adaptează nevoilor de moment. Cînd oame- pe măsură ce aptitudinile lor cresc, sporesc şi şansele de a ajun-
nii sînt angajaţi în activităţi atît de lipsite de efort şi care le con- ge în această transă. Dacă treaba este prea sirrrplă, ea este plicti-
centrează atenţia, creierul lor "se linişteşte", În sensul că există o coasă; dacă este prea complicată, se ajunge mai degrabă la an-
Încetinire a impulsului cortical/": Această descoperire este abso- xietate decît la transă. Se poate susţine că stăpînirea unui anu-
lut remarcabilă, deoarece Înseamnă că transa le permite oameni- mit meşteşug sau a unei aptitudini este stimulată de experienţa
lor să abordeze chiar şi lucruri extrem de grele, indiferent de do- transei - că motivatia de a face ceva din ce în ce mai bine ca
meniu, fie că este vorba de o partidă cu un mare maestru al şa­ violonist, ca balerină sau ca genetician este cel puţin în parte
hului sau de rezolvarea unei probleme de matematică luai com- aceea de a rămîne în transă. Intr-adevăr, dintr-un studiu făcut
plexe. În principiu, s-ar crede că asemenea acţiuni sofisticate asupra a 200 de artişti plastici la 18 ani după ce au terminat ar-
presuplli'- o mai mare activitate corticală şi nlJ>una mai mică. tele plastice, Csikszentmihalyi a constatat că aceia care în stu-
Cheia transei este însă aceea că ea se instalează doar cînd este denţie au savurat din plin bucuria de a picta au devenit pictori
atins un vîrf al capacităţii respective, în care toate aptitudinile importanţi. Cei care au fost motivaţi în facultate, dar visînd la
sînt bine însuşite, iar circuitele neurale sînt cît se poate de efi- glorie şi la bani, s-au depărtat în cea mai mare parte de acest do-
ciente.
meniu după ce au absolvit studrile.
O concentrare prea încordată - alimentată de îngrijorare -
Csikszentrnihalyi trage concluzia că: "Pictorii, mai presus de
produce o activare sporită la nivel cortical. Dar zona transei şi
toate, trebuie să picteze. Dacă artistul aflat în faţa pînzei începe
performanţa optimă par a fi o oază a eficienţei corticale, fiind
să se întrebe cu cît o va vinde sau ce vor spune criticii, nu va mai
utilizată o energie mintală aproape de minim. Acestlucru are o
fi în stare să meargă pe calea originală pe care a pornit. Reuşite­
logică poate în sensul că o practică abilă le permite oamenilor să
le din domeniul creaţiei depind de o implicare totală, care pre-
intre în transă: stăpînirea mişcărilor dintr-o anumită acţiune, fie
că este vorba de unele fizice, ca în cazul alptnistului, ori de une-
supune un singur obiectiv.r '!
Aşa cum transa este o necesitate pentru măiestria într-o anu-
le mintale, ca în cazul programatorului de calculatoare, demon-
mită artă sau profesie ori într-un meşteşug. tot aşa este şi cu În-
strează că de fapt creierul poate fi mai eficient atunci cînd le exe-
văţatul. Elevii care intră în această transă pentru a învăţa maibi-
cută. Mişcările bine antrenate presupun un efort mintal mai mic
decît cele care abia au fost învătate sau decît cele care sînt încă ne îşi depăşesc potenţialul măsurat prin testele anterioare. Ele-
mult prea grele. În mod sin1i1ar,'atunci cind creierul funcţionea­ vii dintr-un liceu special de ştiinţă din Chicago - toţi fiind si-
ză mai puţin eficient din pricina oboselii sau a nervozităţii sau a tuaţi printre primii 5% în matematică - au fost caracterizaţi de
emoţiilor, aşa cum se întîmplă la sfîrşitul unei zile lungi şi stre- către profesorul lor ca fiind capabili de realizări mai mari sau
sante, are loc o estornpare a preciziei efortului cortical, pentru că mai mici la matematică. Felul în care aceşti elevi şi-au petrecut
au fost activate prea multe zone nu neapărat necesare - ceea ce timpul a fost monitorizat, fiecare avînd un pager care din cînd
a dus la o stare neurală profund distrasă de alte elemente-". Ace- în cînd suna la întîmplare peste zi şi atunci ei erau instruiţi să
laşi lucru se întîmplă şi în cazul plictiselii. Dar cînd creierul ope- noteze ce făceau in acea clipă şi în ce dispoziţie se aflau.Jxl-a fost
122 Natura i n t.el igert ţ ci ern oţ ion ale Apti t u dinea de a stăpîni 123

deloc surprinzătoare constatarea că aceia care ri-au reusit mare Strategia folosită in multe şcoli care pun în practică modelul
lucru au învăţat acasă cam cincisprezece ore pe săptămînă, cu inteligenţelor multiple descoperit de Gardner se axează asupra
mult mai puţin decit cele douăzeci şi şapte de ore pe săptămînă identificării profilului competenţelor fireşti ale copilului, pu-
în care îşi pregătiseră temele colegii lor cu rezultate excelente. nînd accent pe punctele tari şi încercînd un ajutor în punctele lui
Cei care nu au reuşit rnarelucru îşi ocupau mai tot tirnpul în ca- slabe. Un copil cu talent Înnăscut la muzică sau la sport, de
re nu învăţau cu mondenităţi sau cu statul la taclale cu prietenii exemplu, va intra mai uşor în transă în domeniul respectiv de-
şi familia.
cît intr-un altul, spre care are o luai mică inclinaţie. Crmoscîn'd
Atunci cînd le-a fost analizată dispoziţia, a ieşit la iveală o profilul copilului, profesorul poate să adapteze. ~elul in care ~ste
prezentată o anumită materie şi să-i.ofere lecţiile la ~cest nIV€!
descoperire grăitoare. Atît unii cît şi ceilalţi petreceau foarte
rnult timp din săptămînă plictisindu-se cu activităţi cum ar fi ui- precis, incepind cu faza de iniţiere ŞI pînă I~ una mal av~nsat~
_ in felul acesta oferindu-i un stimulent optIm. Astfel se învată
tarul Ia televizor, ceea ce nu însemna o provocare pentru capaci-
mai cu plăcere şi nu mai apar nici frica sau p~lict~seala. ,:Sperall-
tatea lor intelectuală. La urma urmei, acest lucru este valabil ta este ca atunci cînd copiii intră în transa îrrvăţarului aoeasxa
pentru aproape toţi adolescenţii. Diferenţa esenţială consta în
să-i îndemne să mai încerce şi în alte domenii", spune Cardner,
experienţa de a studia. Pentru cei care au reuşit spectaculos, în-
adăugînd că experienţa arată că aşa se şi înt~mpIă. y ~ y

văţatul era o plăcere, un stimulent care îi absorbea în această
In general vorbind, acest model al tra~sel sugereaza s~apI-

transă cam 40% din timpul acordat acestei activităţi. Pentru cei
nirea unui talent sau a unui set de cunoştmţe ar putea sa alba loc
y

care n-au reuşit mare lucru, transa apărea doar cam în 16% din de la sine, pe măsură ce copilul este atras în zonele în care se an-
timpul afectat studiului; cel mai adesea apărea o stare de arixie- gajează in mod spontan - adică, în esenţă, ca~e îi plac: Această
tate care le depăşea capacitatea de a o stăpîni. Cei care nu au re- pasiune iniţială poate fi sămînţa c.e va d:termma r:uşlte~de cel
uşit prea multe descopereau plăcerea şi transa în mondenităţi şi mai înalt nivelvpe măsură ce copIlul va mţelege ca urmînd u~
nu în studiu. Pe scurt, elevii care au avut reuşite de vîrf, la nive- anumit domeniu - indiferent că este vorba de dans, rnaternati-
lul potenţialului lor de învăţătură, sînt cel mai adesea atrasi de că sau muzică - acesta devine o sursă de bucurie pe care nu o
studiul propriu-zis. pentru că în felul acesta cad în această stare poţi avea decît în starea de transă. Şi cum pen~ru a se ajunge î~
de transă. Din păcate, cei care nu reuşesc luare lucru în viaţă şi această stare de transă este nevoie de a trece d incolo de anurru-
nu ajung să atingă acele aptitudini care să le provoace transa se tele limite ale capacităţii fiecăruia, ea devine o motivaţie prim-
lipsesc de bucuria studiului şi riscă să-şi limiteze nivelul intelec- ordială. de progres; iar copilul va fi. mai fericit: ~cesta, desigur,
tual de care ar fi putut să se bucure pe viitor3 2 . este un modei pozitiv de învăţare ŞI de educaţie In raport cu ce-
Howard Cardrier, psihologul la Harvard care a dezvoltat le pe care le găsim în şcoli. Cine nu-şi mai aminteşte ca pe
.teoria inteligenţelormultiple, consideră transa şi stările pozitive o însiruire de nesfîrşite ore de plictiseală punctate de momente
care o clasifică astfel drept cea mai sănătoasă cale de a-i învăţa de mare panică? Urmărirea unei stări de transă prin int~rm.e~iul
pe copii, rrioti'vînclu-i din interior şi nu cu ameninţărisau prorni- îrrvă tăturii este mai uman, mai firesc şi prin trrrrrare mar eficient
sruni de recompense. "Ar trebui să folosim starea pozitivă a co- pent~u canalizarea emoţiilor în serviciul educa~iei. ~
piilor pentru a-i determina să înveţe la materiile la care şi-ar pu- Acest lucru este aplicabil şi Într-un sens rnai general, m care
tea dezvolta anumite competente", propunea Gardner. ,.,Transa canalizarea emoţiilor spre scopuri productive este o aptitudine
este o stare interioară care denotă că acel copil este antrenat în- majoră. că este vorba de controlare~ unu~ ~::nP1.:1s sau de ~rt1~­
tr-o misiune corectă. În generat trebuie să găseşti ceva care să-ţi narea unei recompense, de reglarea dispoziţiilor in aşa fel încît
placă şi de care să te ţii. Atunci cînd copiii se plictisesc Ia şcoală ele să faciliteze şi nu să impiedice gindirea, de motivarea perso-
încep să se bată. Cînd însă sînt copleşiţi de o anumită treabă, de- nală de a persevera şi de a încerca iar şi iar atunci cînd intervin
vin nerăbdători să-şi facă temele. Cel mai bine se învaţă atunci obstacolele sau de a găsi căi de a intra în starea de transă pentru
. cînd ţii la un anumit lucru şi poţi să simţi o anumită plăcere în o luai luare eficacitate - toate acestea dovedesc că puterea erno-
faptul că te-ai angajat în acea treabă." ţiei coristă în ghidarea unui efort eficient.
Rădăcinile ernpai iei

Lipsa ei este detectată la psihopaţii criminali, la violatori şi la cei
care molestează copii.
Emoţiile oamenilor sînt rareori transpuse în vorbe. Mult mai
Rădăcinile ernpariei adesea, ele sînt exprimate prin alte indicii. Cheia inruiriî senti-
mentelor altcuiva stă în capacitatea de a interpretacanalele non-
verbale: tonul vocii, gestica, expresia feţei şi altele asemenea.
Poate că cea mai vastă cercetare asupra Iirnbajrrlui trupului şi
asupra capacităţii oamenilor de a detecta asernertea rnesaje non-
verbale a fost făcută de Robert Rosenthal, psiholog la Harvard,
şi de studenţii săi. Rosenthal a împărţit un test de empatie refe-
ritor la PONS (Pl-ofile of Nonuerbal Sensitivity - Profilul Sensibi-
Revenim la Gary, strălucitul chirurg din păcate alexitirnic, lităţii Nonverbale), o serie de casete cu diverse tinere care-şi ex-
care şi-a supărat atît de tare logodnica, pe Ellen, pentru că nu-şi primă sentimentele, de la ură la iubirea maternă/. Scenele res-
putea manifesta serrtirnerrtele şi nu le recunostea nici pe ale ei. pective au un spectru foarte larg, de la gelozia furioasăpînă la a
Ca majoritatea alexitirnicilor, el era lipsit de empatie şi de pers- cere iertare, de la manifestarea recunoştinţeipînă la seducţie.
pectivă. Dacă Ellen spunea că este cu moralul la părnîrit, Gary Caseta a fost montată astfel încît din fiecare cadru unul sau mai
nu reuşea să o înţeleagă; dacă ea îi vorbea despre iubire, el multe canale de corrruriicare nonverbale au fost sistematic şter­
schimba subiectul. Gary făcea cornentarii "constructive" referi- se, pe lîngă faptul că schirnbul de replici verbale nuse auzea, de
toare la Ellen fără să-si dea seallla că ea se sirritea direct atacată exemplu, în unele scene dispărînd orice altfel de indicii în afară
de aceste critici şi nicideculll ajutată în vreun f~i. de expresia feţei. În altele, erau prezentate doar mişcările trupu-
Empatia se construieşte pe conştientizareade sine; cu cît sîn- lui ş.a.rn.d, trecînd prin principalele canale nonverbale de co-
tern mai deschişi faţă de propriile noastre emoţii, cu atît sîntem municare, astfel încît spectatorii să detecteze emoţia cu ajutorul
mai capabili să interpretăm serrtirnerrtele altora 1 : Alexitimicii unui indiciu sau al altuia, nonverbal.
preculll Gary, care habar n-au ce simt, sînt de fapt total pierduţi Din testele făcute asupra a peste 7000 de persoane în Statele
atunci cînd trebuie să-şi dea seama ce simt cei din jur. Ei sînt Unite şi 18 000 în alte ţări, s-au constatat avantajele capacităţii
afoni din punct de vedere emoţional. Notele ernoţionale traris- de a interpreta sentimentele prin indicii nonverbale, inclusiv o
mai bună adaptare emoţională, a fi mai popular şi mai deschis
rriise prin cuvintele sau faptele celorlalţi - tonul vocii sau
şi - probabil că nu este surprinzător- mai sensibil. În general,
schimbarea poziţiei corpului, tăcerile elocvente sau trernuratul,
femeile sînt mai bune decît bărbaţii în acest tip de empatie. Toţi
care spune rnulte - trec neobservate.
cei care şi-au îmbunătăţitperformanţelede-a lungul unui test de
Dezorientaţi de propriile lor sentimente, alexitirnicii sînt la fel
patruzeci şi cinci de mirrute - un semn care arată că au talentul
de uluiţi cînd ceilalţi îşi exprimă sentimentele faţă de ei. Aceas-
să discearnă capacitatea empatică - s-a dovedit că au şi relaţii
tă incapacitate de a detecta serrtirneritele celorlalţi este un efect
mai bune cu sexul opus. Nu ar trebui să ne surprindă să aflăm
major la nivelul inteligenţei ernotioriale şi un eşec tragic în ceea
că empatia ajută în viaţa sentimentală,
ce ar trebui să fie ceva omenesc, căci toate se leagă Între ele, ră­
Continuînd pe linia descoperirilor referitoare la elementele
dăcina afecţiunii aflîridu-se în acordul emoţional şi în capacita-
de inteligenţă emoţională, s-a constatat că nu există decît o rela-
tea de a fi empatie.
ţie întîmplătoare între rezultatele măsurătorii acuităţii ernpatice
Această capacitate - talentul de a şti ce simt ceilalţi - intră şi cele de la examenele de admitere sau de la testul IQ ori de la
în joc În vaste zone ale arerielor vietii,
• de la vînzări la mana <:>
ere- testele de sfîrşit de an din şcoală. Independenţa ernpatiei în ra-
ment, de la iubire la afecţiunea părintească, de la compasiune la port cu inteligenţa academică a fost constatată şi în cazul unei
acţiunea politică. Absenţa ernpatiei este de asemenea grăitoare. testări cu o versiune PONS pentru copii. În acest test, efectuat
126 Natura ircteligenţei etn.oţ ion ale Rădăcinile empatiei 127
asupra a 101 copii, cei care au dovedit o oarecare aptitudine plă celor din jurul lor ca şi cum li s-ar întîmpla lor, plîngînd
pentru identificarea sentimentelor nonverbale erau printre cei atunci cînd văd un alt copil cu lacrimi în ochi. Pe la un an şi ce-
mai îndrăgiţi în şcoală şi mai stabili din punct de vedere emoţio­ va, încep să înţeleagă că de fapt suferinţa nu le aparţine, ci este
nal". Tot aceştia au fost şi cei care s-au descurcat mai bine la a altcuiva, deşi sînt încă dezorientaţi,neştiind prea bine ce să fa-
şcoală, deşi în medie IQ-urile lor nu erau mai mari decît ale co- că. Intr-un studiu făcut de Martiri L. Hoffman de la Universita-
piilor care au dovedit o mai mică aptitudine în interpretarea me- tea din New York, de exemplu, un băieţel de un an şi-a adus mă­
sajelor nonverbale - sugerînd că stăpînirea capacităţii ernpati- mica pentru a-l alina pe un prieten care plîngea, ignorînd-o pe
ce ajută la o mai mare eficienţă şi la cursuri (sau pur şi simplu îi mama acestuia, care era şi ea in aceeaşi încăpere. Această confu-
determină pe profesori să-i îndrăgească mai tare). zie se constată şi atunci cind un copil de un an imită suferinţa
În măsura în care mintea ratională înseamnă cuvinte, emoti- altcuiva, poate şi pentru că doreşte să înţeleagă mai bine ce se
ile înseamnă nonverbal. Într-adevăr, cînd cuvintele cuiva sînt in întîmplă cu persoana respectivă; de exemplu, dacă un alt copil
dezacord cu ceea ce transmite de fapt, şi aceasta la nivelul tonu- se loveşte la deget, copilul de un an îşi va duce şi el degetul la
lui vocii, al gesticii sau al altor canale rionverbale, adevărul gură să vadă dacă îl doare. Văzîndu-şi mama plîngînd, copilul
emoţional constă în felul în care spune ceva şi nu în ceea ce spu- se şterge la ochi, chiar dacă nu i-au curs Iacrirni.
ne. Una dintre regulile empirice folosite în cercetările de comu- Această imitaţie tnotorie, cum mai este ea numită, a fost iniţial
nicare este că 90% sau chiar şi mai mult din mesajul emoţional baza de la care a pornit cuvîntul empatie, aşa cun, a fost el folo-
este norrverbal. Asemenea mesaje anxietate în tonul vocii cui- sit iniţial în anii 1920 de către E. B. Titchener, un psiholog ame-
va, iritare printr-o gestică foarte preeipitată - sînt percepute rican. Această uşoară diferenţă faţă de conceptul iniţial porneş­
aproape întotdeauna subconştient, fără a da o atenţie specială te de la grecescul empaiheia, "a se simţi in", termen folosit iniţial
naturii mesajului, ci doar primindu-l tacit şi re acţionînd la el. de teoreticienii esteticieni pentru a denumi capacitatea dEi a per-
Capacitatea care ne permite să facem asta bine sau rău este la cepe experienţa-subiectjvăa unei alte persoane. Teoria lui Tit-
rîndul ei dobîndită în cea mai mare parte implicit. chener susţine că empatia îşi are baza într-un fel de imitaţie fizi-
că a nefericirii altora, ceea ce evocă aceleaşi sentimente în per-
CU1Vf ACŢIONEAZĂ EMPATIA soana respectivă. El s-a gîndit la un cuvînt aparte şi nu s-a oprit
asupra simpatiei, care poate fi si mtită în general faţă de altcineva
În momentul în care Hope, care avea doar nouă luni, a văzut fără a .împărtăşi sentimentele persoanei respective.
un alt copil căzînd, a izbucnit în lacrimi şi s-a tîrît să fie alinată rvnrnarea motorie dispare din repertoriul copiilor în perioa-
de mama ei ca şi cum ea s-ar fi lovit. Michael, care avea un an şi da în care încep să meargă de-a busrlea, cam pe la doi ani şi ju-
trei luni, s-a dus să-şi ia ursuleţul de la prietenul lui Paul, care mătate, cînd îşi dau seama că durerea altcuiva este diferită de
plîngea; cum Paul a continuat să plîngă, Michae1 i-a dat înapoi durerea proprie şi sînt în stare să se relaxeze. Iată o întîmplare
ursuleţul care-i asigura securitatea. Ambele gesturi mărunte de tipică din jurnalul unei mămici:
simpatie şi de afecţiune au fost constatate de mămici pregătite
special ca să înregistreze asemenea întîmplări în care acţionează Copilul unor vecini plînge. .. Şi Jenny se apropie şi încearcă să-i d ea
nişte fursecuri. Se ţine după el şi începe să scîncească'şi ea. Apoi în-
ernpatia".
cearcă să îl mingîie pe păr, dar el se retrage ... Copilaşul se calmea-
Rezultatele acestui studiu au sugerat că rădăcinile empatiei ză, dar Jenny încă pare îngrijorată. Continuă să-i aducă jucării, să-I
se află undeva în prima copilărie. Practic, din ziua în care se mîngîie pe cap şi să-I bată pe umăr."
nasc, sugarii suferă cînd aud alt-copil plîngînd - o reacţie pe ca-
re unii o consideră un precursor timpuriu al ernpatiei". În .această fază de dezvoltare, copilul începe să facă distinc-
Psihologii dezvoltării au constatat că sugarii reacţionează cu ţieîntre cei din jurul lui în raport cu sensibilitatea personală şi
multă înţelegere la suferinţa altcuiva, chiar înainte de a-şi da cu necazurile emoţionale ale altora. Copiii ca Jenny conştienti­
seama pe de-a-ntregul că ei există practic separat. La numai cî- zează abil şi se acordă cu ceilalţi. O serie de studii făcute de M2l-
teva luni după naştere, sugarii reacţionează la orice li se întîrn- rian Radke-Yarrow şi Carolyn Zahri-Vvaxler de la Institutul N2l-
Rădăcin.ile empatiei 129
128 Natura inteligenţei emoţionale

ţional de Boli Mintale arată că o mare parte dintre diferitele proce, într-un proces pe care Stern îl numeşte de racordare. Ma-
abordari empatice au o strînsă legătură cu disciplina impusă de ma gemenilor era intr-un perfect acord cu Mark, dar nu exista o
părinţi copiilor. Astfel s-a constatat că sînt mai empatici acei co- sincronizare emotională cu Fred. Stern afirma că aceste momen-
pii a căror disciplină presupune atragerea atenţiei asupra faptu- te constant reDet~te de racordare sau de dezacord are dintre pă­
lui că prin comportamentul lor îi afectează pe alţii: "Uite ce tare rinte şi copil formează un orizont de aşteptare emoţional al co-
ai supărat-o", în loc de "Urît din partea ta." S-a mai constatat că pilului ajuns adult în ceea ce priveşte relaţiile apropiate - poa-
ernpatia copiilor este formată şi prin observarea reacţiilor altora te chiar mai mult decît orice întîmplări dramatice din copilărie.
atunci cînd aceştia suferă; imitînd ceea ce văd, copiii îşi dezvol- Această racordare se face tacit, ca parte a ritmului unei rela-
tii un repertoriu empatie reactiv, în special ajutîridu-i pe cei care ţii. Stern a studiat acest lucru cu o precizie microscopică prin in-
sint necăjiţi. termediul unor înregistrări video ale mamelor şi sugarilor ce du-
rau ore întregi. El a constatat că prin această racordare mamele
COPILUL BINE RACORDAT îşi fac copiii să-şi dea seama că ele simt ce simt şi ei. De exemplu,
un copil scînceşte de bucurie şi mama confirmă bucuria legănîn­
Sarah avea douăzeci şi cinci de ani atunci cînd a născut doi du-l uşor pe copil, gîngurindu-i pe limba lui sau imitîndu-l chiar.
gemeni, pe Mark şi pe Fred. Ea avea impresia că Mark îi seamă­ Sau un copil scutură o jucărie şi atunci mama îl împinge puţin în
nă mai tare, în vreme ce Ered semăna Ulai mult cu tatăl lui; semn de răspuns. Într-o asemenea interacţiune, mesajul clareste
Această percepţie ar putea să stea la baza unei subtile diferente că mama se racordează mai mult sau Ulai puţin nivelului de în-
în felul în care şi-a tratat băieţii. Cînd aveau doar trei luni, Sar~h cîntare al copilului. Aceste mici racordări la nivelul copilului îl
încerca adesea să întîlnească privirea lui Fred, iar cînd Întorcea fac să îşi reîntărească sentimentul că se află într-o conexiune
capul, din nou încerca să îl facă s-o privească. Fred reacţiona de- emoţională, mesaj despre care Stern susţine că mamele îl trans-
venind mai empatie. De îndată ce ea întorcea capul, Pred Se în- mit din minut în minut atunci cînd interacţioneazăcu sugarii lor.
torcea după ea şi acest ciclu continua pînă la aversiune - ceea Racordarea este foarte diferită de o simplă imitaţie. Stern
ceadesea îi aducea !LIiFred lacrimi în ochi. În cazul lui Mark, Sa-
mi-a spus: "Dacă doar irriiti copilul asta arată doar ce-a făcut, nu
rah nu încerca practic.să stabilească un contact vizual impus, ca
şi ce-a simţit. Pentru ca el să înţeleagă faptul că sesizezi ce sim-
în cazul lui Fred. In schimb, Mark putea să-şi ia ochii de la ea
te trebuie să redai sentimentele sale profunde într-un alt fel.
oricînd poftea, iar ea nu încerca să îl urmărească din priviri.
Atunci copilul ştie că este înţeles."
Un gest mărunt, .dar edificator. Un an mai tîrziu, Fred era
A face dragoste este probabil cea mai apropiată aproximaţie
clar rnai speriat şi rnai dependent decît Mark; una dintre moda-
în viaţa adultă a acestei intime racordări între mamă şi copil.
lităţile prin care îşi exprima aceste sentimente era aceea că nu
voia să privească pe nimeni în ochi, aşa cum procedase şi cu ma- Stern scrie: "A face dragoste presupune sesizarea stării subiecti-
ma lui la trei luni, întorcînd întruna capul în stînga şi în dreap- ve a celuilalt: o dorinţă împărtăşită, intenţii comune şi O stare re-
ciprocă de excitare senzuală simultană" arunci cînd cei care se
ta. Pe de altă parte, Mark îi privea pe oameni drept în ochi; cînd
voia să întrerupă acest contact vizual, întorcea capul usor în sus iubesc îşi răspund în mod sincron, ceea ce dă un sens tacit de ra-
sau într-o parte cu un zîmbet de învingător. - ' port profund". Actul sexual este, în cel mai bun sens, un act de
Gemenii şi mama lor au fost atent tinuti sub observatie în trr- empatie mutuală; în cel mai rău sens, este lipsa acestei rnutuali-
rna unui studiu făcut de Daniel Stern, 'pe arunci psihiatr~ la Uni- tăţi emoţionale.
versrtatea Cornell, la Facultatea de Medicină". Stern este fascinat
de ~cest schimb mărunt şi repetat care se petrece între părinte şi PRETUL
, RACORDĂRIIGRESITE
,
copil: el consideră că cele mai importante lectii de viată emotio-
nală sînt date în asemenea momente de inti~itate. DIntre toate Stern susţine că din aceste încercări de racordare repetată su-
:i~~St~ rnomente, c~~e :nai importante sint acelea în care copilul garul începe să îşi dezvolte ideea că persoanele celelalte pot şi îi
află ca aceste emoţn sint receptate cu empatie, acceptate şi reci- vor împărtăşi sentimentele. Acest simţ pare a se naşte pe la opt
130 Natura inteligenţei emoţionale Răd.ăcinil e em.pat iei 131
luni, cînd sugarii încep să-şi dea seama că sînt entităţi separate ţiorială este in afara conştientizării propriu-zise, deşi pacientul
şi continuă să fie formaţi prin relaţiile intime de-a Iuncul între- poate de fapt să fie profund recunoscut şi înţeles.
gii vi~ţi. Cînd părinţii sînt în dezacord cu copilul, el este foarte Costul emoţional al lipsei unei racordări în copilărie poate fi
t~ist. In cadrul unei experienţe, Stern le-a pus pe rn.arrie să reac- 'urrul foarte mare pentru tot restul vieţii - şi nu doar pentru co-
ţioneze exagerat sau insuficient în raport cu sugarii, în loc să co- pil. Un studiu efectuat asupra unor criminali care au comis cele
respundă aşteptărilor; racordîndu-se la sentimentele lor; sugarii mai crude şi violente crime arată că una dintre caracteristicile
au reacţionat imediat prin disperare şi supărare. existenţei lor, care îi diferenţiază de ceilalţi delincvenţi, este toc-
Absenţa prelungită a racordării dintre părinte şi copil duce mai faptul că au mers din casă în casă, au tot schimbat diverşi pă­
la un chin emoţional îngrozitor pentru acesta din urmă. Cînd un rinţi adoptivi sau au fost crescuţi în orfelinate aceste cazuri re-
părinte nu reuşeşte să-şi manifeste ernpatia printr-o anumită ga- ale sugerînd că neglijarea emoţională şi prea puţinele ocazii de a
mă emoţională faţă de copil - bucurie, Iacrirni. nevoia de îm- se racorda sentimental cu cineva au dus la aceste atrocităţi-".
brăţişări - copilul începe să evite să se mai exprime şi eventu- În vreme ce neglijarea emoţională pare să opacizeze ernpatia,
al chiar să mai simtă acele emoţii. Astfel, întreaga gamă de emo- există şi un rezultat paradoxal, determinat de un abuz emoţio­
ţii se presupune că începe să fie uitată, scoasă din repertoriul re- nal susţinut şi foarte intens, inclusiv cruzimi, ameninţări sadice,
laţiilor intime, mai ales dacă de-a lungul copilăriei aceste seriti- umilinţe sau simple răutăţi. Copiii care sînt supuşi unui aseme-
me~te continuă să fie ascunse sau descurajate. nea tratament pot deveni hiper-receptivi la emoţiile celor din ju-
In mod similar, copiii pot ajunge să favorizeze o gamă nefe- rul Ior, datorită vigilenţei posttraumatice putînd desluşi semna-
ricită de emoţii, care vor genera dispoziţii pe măsură. Chiar şi lele de ameninţare. Preocuparea obsesivă pentru sentiDhentele
copiii "prind" anumite dispoziţii: copiii de trei luni ai mărnici­ celorlalţi este tipică copii rnatrataţi din punct de vedere
lor deprima te, de exemplu, oglindesc dispoziţia mamelor atunci psihologic şi care la vîrsta adultă suferă de o instabilitate emo-
cînd se joacă cu ele, afişînd mai degrabă sentimente de mînie ţională intertsăr'cu veşnice suişuri şi coborîştrri, care adesea sînt
sau de tristeţe şi mult mai puţin de curiozitate spontană sau de diagnosticate ca aflîndu-se "la limita unor tulburări de persona-
interes, comparativ cu sugarii ai căror mame nu sînt deprimate 9 . litate" _ Mulţi dintre aceştia au un fler înnăscut în a detecta ceea
Una dintre mamele studiate de Stern reacţiona permanent ce simt cei din jur şi deseori se află că au suferit maltratări emo-
insuficient faţă de nivelul de activitate al copilaşului; în cele din ţionale în cop ilărie!".
urmă, copilul a învăţat să fie pasiv. "Un copil tratat astfel învaţă
că atunci cînd se entuziasmeazăsi nu reuseste să-si entuziasme- NEUROLOGIA EJ\.fPATIEI
ze şi mama, nu mai are rost s-o facă", afirmă Ste~n. Există însă
speranţe în relaţiile "reparatorii": "Relaţiile stabilite de-a lungul Aşa cum se întîmplă deseori în neurologie, rapoartele referi-
vieţii - cu prietenii sau rudele, de exemplu, sau în psihoterapii toare la cazuri ciudate şi bizare sînt de obicei primele indicii ale
- îşi schimbă forma permanent, modificînd modelul de furie- fundamentului ernpatiei in creier. Conforrn unui raport din
ţionare. Un dezechilibru dintr-un anumit moment poate fi co- 1975, de exemplu, în care erau revizuite mai rnulte cazuri de le-
rectat ulterior. Este, de fapt, un proces permanent, care durează ziuni ale lobului frontal din dreapta, pacienţii au dat dovadă de
o viaţă întreagă." o deficienţă curioasă: erau incapabili să înţeleagă mesajul emo-
Într-adevăr, diverse teorii ale psihanaliştilorsusţin că relaţii­ ţional din tonul vocii celorlalţi, deşi inţelegeau perfect cuvintele
le terapeutice care furnizează chiar o asemenea corectie ernotio- în sine. Un "Î'v1ulţumesc'! sarcastic sau unul plin de recunoştin­
rială reprezintă de fapt o experienţă reparatorie de·racord~re. ţă şi unul plin de mînie aveau acelaşi înţeles! neutru, pentru ei.
Oglindire este termenul folosit de unii gînditori psihanalişti pen- În schimb, un raport din 1979 vorbea despre unii pacienţi care
tru reflectarea a ceea ce pacientul îi expune terapeurului. acesta suferiseră lezruni în alte părţi ale ernisferei drepte şi care reacţio­
din urmă reflectînd starea interioară tot asa cum reuseste acest nau diferit ca percepţie emoţională. Aceştia erau incapabili să-şi
lucru o mamă aflată în acord cu sugarul ei. Sincroni;a;ea eIYlO- exprime propria emoţie prin tonul vocii sau prin gestică. Ei
132 Natura inteligenţei emoţionale Rădăcinile entpat iei 133
ştiau ce simt, dar pur şi simplu nu puteau transmite asta. Toate deschidere ameninţătoare a gurii, o grimasă de frică sau o ghe-
aceste regiuni corticale ale creierului, aveau să observe diverşi muire docilă. Aceşti neuroni sînt diferiţi de ceilalţi din aceeaşi
autori, au strînse legături cu sistemul1imbic. zonă, care recunosc chipurile familiare. Asta pare să însemne că.
Aceste studii au fost trecute în revistă ca bază pentru o lucra- de fapt creierul este conceput de la bun început să reacţioneze la
re semnată de Leslie Brothers. psihiatru la Institutul de Tehnolo- anumite expresii emoţionale adică empatia este un dat biologic.
gie din California, care se ocupa de biologia empatiei-Z. Reanali- Alte dovezi referitoare la rolul cheie pe care îl joacă traiecto-
zînd atît descoperirile neurologice cît şi studiile comparative pe ria amigdalo-corticală ar fi interpretarea şi reacţia la emoţii;
animale, Brothers a subliniat că nucleul amigdalian şi legătura acestea, aşa cum sugerează Brotb.ers, apar în studiile pe maimu-
dintre acesta şi zona asociativă a cortexului vizual constituie che- ţe aflate în sălbăticie care au suferit o deconectare între nucleul
ia circuitului la nivelul creierului de care e legată ernpatia. amigdalian şi cortex. Cînd au fost lăsate printre ai lor, aceste
Mare parte dintre studiile neurologice relevante s-au făcut maimuţe au fost în stare să îşi continue obiceiurile cum ar fi ace-
pe animale, mai ales pe maimuţe. Faptul că aceste prima te afi- lea de a se hrăni şi de a se căţăra în copaci. Dar bietele maimuţe
şează empatie -- sau o "comunicare emoţională", CUUl preferă şi-au pierdut posibilitatea de a reacţiona emoţional în raport cu
să-i spună Brothers - este clar nu numai din povestirile anec- alte maimuţe din grupul lor. Chiar şi cînd o maimuţă din grup
dotice, dar şi din studii cum ar fi următoarele: maimuţele au fost a încercat să o abordeze prietenos pe maimuţa ce suferise deco-
învăţate mai întîi să se teamă de un anumit ton, prin aceea că îl nectarea, aceastea din urmă a fugit şi în final s-a izolat, refuzînd
auzeau aturici cînd primeau şi un şoc electric. Apoi, au învăţat orice legătură cu celelalte maimuţe.
să evite şocul electric, apăsînd pe o manetă ori de cîte ori auzeau Tot aceste regiuni ale cortexului în care se află concentra ţi ne-
acel sunet. Pasul urrnător a fost ca perechi diriaceste rnairrruţe uronii specifici emoţiei sînt şi cei care, după cum observă Bro-
să fie puse în cu şti separate, singura comunicare dintre ele făcîn­ thers, au cele mai puternice legături cu nucleul amigdalian; in-
du-se printr-un televizor cu circuit închis, care le permitea să va- terpretarea emoţiilor presupune un circuit amigdalo-cortical ca-
dă imagini cu cealaltă maimuţă. Prima maimuţă, dar nu şi cea re are un rol primordial în orchestrarea reacţiilor potrivite. "Va-
de-a doua, avea să audă acel sunet neplăcut, ceea ce-i trezea o loarea de supravieţuire a unui asemenea sistem este mai mult
expresie de frică. În acel mornent, cea de-a doua maimuţă, vă­ decît clară" la prirnate, constată Brothers. "Percepţia faţă de o al-
zînd frica pe chipul celei dintîi, apăsa maneta care împiedica şo­ tă abordare individuală ar trebui să dea naştere unui anumit ti-
cul electric - ca un act de empatie, în cazul în care nu era o for- par [de reacţie psihologică] - şi foarte rapid - croit în funcţie
mă de altruism. de intenţie, fie că este să muşte, fie să se spele, fie să se înmul-
Dup ă ce s-a stabilit că aceste primate non-umane detectează ţească.u l3
într-adevăr emoţiile urmărind chipurile semenilor lor, cercetăto­ O bază psihologică similară pentru empatie în cazul oameni-
rii au introdus în creierul maimuţelor electrozi fini. Aceşti elec- lor apare în cadrul studiului făcut de psihologul Robert Leven-
trozi permiteau înregistrarea activităţii unui singur neuron. son de la Universitatea Berkeley din California, care a studiat
Electrozii care înregistrau neuronii din cortexul vizual şi din nu- cupluri căsătorite, încercînd să ghicească ce simte partenerul
cleul amigdalian au arătat că atunci cînd o maimuţă vede chipul după o discuţie mai aprinsă-". Metoda lui este simplă: cuplul
celeilalte, această informaţie ajunge la neuroni trecînd mai întîi este inregistrat pe video, iar rea c ţ i i l e p sih olog ă s u r a
prin cortexul vizual şi apoi prin nucleul amigdalian. Această te atunci cînd sînt discutate chestiuni supărătoare din căsnicia
traiectorie evident că este una standard pentru orice informaţie lor - cum să disciplineze copiii, cum să cheltuiască banii şi al-
care trezeşte o anumită emoţie. Surprinzător este însă faptul că tele asemenea. Fiecare partener revede caseta şi povesteşte ce a
rezultatele acestor studii au arătat că în cortexul vizual au fost simţit în momentul respectiv; clipă de clipă. Apoi partenerul re-
identificaţi neuroni care păreau să acţioneze numai ca răspuns la vede caseta a doua oară, încercînd să interpreteze sentimentele
o anumită expresie a feţei sau la anumite gesturi, cum ar fi o celuilalt,
134 Natura inteligenţei e nt.oţ ion.ale Radacinile ern p a t.iei 135
Cea mai exactă empatie s-a produs în cazul soţilor şi soţiilor empatică, faptul de a ne pune în locul altcuiva îi face pe oa-
a căror propriefiziologie o urmărea exact pe aceea a partenerului la ca- meni să respecte anumite principii morale.
re s~ uita. Adică .atunci cînd partenerul reacţiona transpirind Hoffman crede că există un fel de progres firesc al empatiei
maSIV, la fel reactiona şi celălalt; atunci cînd partenerului îi bă­ încă din cea mai fragedă copilărie. Aşa cum s-a constatat, la un
tea inima mai încet, ritmul cardiac i se incetinea si celuilalt Pe an, copilul intră in panică atunci cînd vede un alt copil căzînd şi
scurt trupul lor imita în mod subtil, clipă de clipi, reacţiile fizi- începe să plîngă; raportul este atît de puternic şi de irned ia t, în-
ce ale partenerului de viaţă. Dacă tiparul fiziologic al privitoru- cît îşi bagă degeţelul în gură şi îşi înfundă capul în poala mamei,
lui îl repeta pe acela din timpul discuţiei iniţiale, el, privitorul, ca şi cum şi el ar fi avut ele suferit. După primul an, cînd copiii
putea spune foarte puţin din ceea ce simţea celălalt. Empatia devin mai conştienţi că sint o entitate diferită, încearcă în mod
apărea doar în momentul unei sincronizări fizice.
activ să aline un alt copil care plînge, oferiridu-i, de exemplu, ur-
Aceasta sugerează faptul că atunci cînd creierul emotional suleţul lui. încă de la doi ani, copiii încep să înţeleagă că senti-
coordonează trupul printr-o reacţie puternică - să zicem, se mentele altcuiva diferă de ale lor şi devin mai sensibili la orice
aprinde de mînie - nu poate apărea o prea mare empatie, în ca- aluzie care dezvăluie ceea ce simte de fapt celălalt; în această fa-
zul în care apare în vreun fel. Empatia presupune suficient calm
ză, de exemplu, ei îşi dau seama că celălalt copil are mîndria lui
şi receptivitate, astfel încît semnalele subtile ale sentirnentelor
şi în consecinţă cea mai bună soluţie pentru a-l ajuta atunci cînd
celuilalt să poată fi recepţionate şi irnitate de către propriul cre-
plînge nu este neapărat să îi acorde toată atenţia.
ier emoţional.
Mai tîrziu, în timpul copilăriei, cel mai avansat nivel de ern-
patie se manifestă atunci cînd copiii sînt in stare să înţeleagă o
ENIPATIA ŞI ETICA.: RĂDĂCINILE supărare dincolo de situaţia imediată şi să priceapă că starea
AL'TRUISMULUI cuiva sau situaţia în viaţă poate fi o sursă de nemulţumire cro-
nică. În acest moment, ei devin înţelegători faţă de un întreg
"Niciodată să nu crezi că ştii pentru cine bat clopotele; ele
grup, cum ar fi cei săraci, cei oprimaţi sau cei marginalizaţi.
bat chiar pentru tine" - este una dintre cele mai celebre fraze
Această înţelegere din adolescenţă poate duce la convingeri IHO-
din literatura engleză. Iohn Donne vorbeşte de fapt despre legă­
tura dintre empatie şi afecţiune: suferinţa altcuiva devine a ta. A rale axate pe ideea de a alina nefericirea şi nedreptatea.
simţi ceva faţă de celălaltînseamnă că-ţi pasă. În acest sens, con- Empatia subliniază multe faţete ale judecăţii morale şi ale
trariul empaiiei este antipaiia. Atitudinea empatică este mereu faptei. Una ar fi "mînia empatică", pe care [ohn Stuart Mill o de-
antrenată în judecăţi morale, în dileme morale care implică po- scrie ca fiind "sentimentul firesc revanşard... care se formează
tenţiale victime: oare trebuie să minţi ca să nu îţi jigneşti un prie- la nivelul intelectului şi al simpatiei ... atunci cînd este vorba de
ten? Oare trebuie să te ţii de cuvînt şi să mergi la un prieten bol- suferinţe care ne afectează pentru că îi afectează pe alţii"; Mill îl
nav sau să accepţi o invitaţie la. cină apărută în 'ultirrrul moment? mai numea şi "apărătorul dreptăţii". O altă situaţie în care ern-
Oare trebuie ţinută artificial în viaţă o persoană care altfel ar pa tia duce la o acţiune morală este atunci cînd o persoană din
muri? afară este suficient de impresionată ca să intervină în favoarea
Aceste probleme morale sînt formulate de un cercetător care unei victime; cercetările arată că în realitate cu cît empatia faţă
s-a ocupat de empatie, Marhn Hoffman, ce susţine că. rădăcinile de victimă este mai mare cu atît şansele ca acest martor exterior
moralităţii se află în empatie, pentru că ea ne face să ne pese de să intervină sînt mai mari. Există dovezi conform cărora nivelul
potenţialele victime - cineva care suferă, este in pericol sau du- de orrrpatie al oamenilor ar corespunde cu judecăţile lor morale.
ce o viaţă cu lipsuri grave, de exemplu - şi să le împărtăşimsu- De exemplu, diverse studii din Germania şi SUA au arătat că pe
ferinţa, ceea ce ne impresioneazăsuficient ca să ii ajutărrr'>. Din- măsură ce oamenii sînt mai empatici, ei favorizează mai mult
colo de această legătură imediată dintre empatie şi alrruism, principiile morale şi, în consecinţă, resursele alocate celor nevo-
Hoffman presupune că aceeaşi capacitate pentru o afecţiune iaşi!",
Natura inteligenţeiemoţionale Rădăcinile ernpat iei 137
Vlf1ŢA FĂRrl El'vIP.ATIE: xuală şi sfîrşeşte în rnasturbare. După aceea, atacatorul simte
CE ESTE ÎN MINTEA CELUI CARE MOLESTEAZĂ; pentru o vreme o oarecare descătuşare d.in starea de tristeţe, nu-
MORALI'L4TEA SOCIOPATULUI mai că aceasta este de scurtă durată; depresia şi singurătatea re-
vin în şi mai mare forţă. Atacatorul începe să se gîndească cum
Eric Eckardt a fost implicat într-un delict scandalos: fiind
ar putea să-şi pună în practică fanteziile erotice, spunîndu-şi că
gar~a de c.orp.a patinatoarei Tonya Harding, Eckardt a aranjat
există justificări, ca de exemplu: "De fapt, nu-i fac nici un rău co-
c~ ~lşte uCIgaşI plătiţi să o atace pe Nancy Kerrigan, rrvala Ton-
pilului, pentru că nu suferă din punct de vedere fizic" şi: "Dacă
)TIeI de.la. ~limpia~a ~in 1?9~, ~are a luat medalia de aur la pro-
ba feminină de patinaj artistic. In urma acestui atac zenunchiul un copil nu vrea să facă sex cu mine, mă poate opri."
lui Kerrigan a avut de suferit grav, fapt care a împiedicat-o să se În acest moment, atacatorul vede copilul prin lentilele unei
antreneze CÎteva luni, foarte importante de altfel pentru cariera fantezii perverse şi nu cu empatie faţă de ceea ce simte cu ade-
vărat copilul într-o asemenea situaţie. Această detaşare emoţio­
sa. Atunci cînd Eckardt a văzut-o pe Kerrigan la televizor cum
nală caracterizează tot ceea ce trrrnează, de la planul pus la cale
plînge, ren:uşcările l-au cuprins brusc şi i-a spus unui prieten
secretul Iui, ceea ce a dus la arestarea atacatorilor. Aceasta este pentru a-l prinde singur pe copil pînă la repetarea atentă a ceea
puterea empatiei. ce se va întîmpla şi punerea în practică a planului. Toate acestea
De obicei însă, din păcate, ea le lipseşte celor care comit cele sînt urmărite ca şi cum copilul implicat ri-ar avea nici un fel de
rriai oribile crime. Profilul psihologic al violatorilor, al celor care sentimente proprii; în schimb, atacatorul proiectează în fantezia
molestează copii şi aii celor care dau spargcri extrem de violente sa erotică o atitudine cooperantă din partea copilului. Serrtirrieri-
este a~el~şi: ei ~înt incapabili de empatie. Această incapacitate tele copilului - greata, teama, dezgustul - nu sînt luate în sea-
de a SImţI suferinta victimelor le permite să se mintă sinduri În- mă. Dacă atacatorul le-ar percepe, ele ar "distruge" totul pentru eL
curajîndu-se astfel în actele lor criminale. Pentru violato~i u',in- Noile tratamente pentru agresorii de copii şi alţi atacatori se
ciuna sună cam aşa: "Femeilor le place să fie violate" sau; "Da- concentrează mai ales pe lipsa de empatie faţă de victime. În-
că se opune, de fapt se lasă rnai greu, asta e tot"; pentru cei care tr-unul dintre cele mai promiţătoare programe de tratare, ataca-
::tOlestează copiii: "De fapt, rru-i fac nici un rău copilului, ci doar torii citesc relatări cumplite ale unor delicte similare cu ale lor,
11 d au puţină iubire" sau: "E doar o altă formă de afectiune'" povestite din perspectiva victimelor. De asemenea, urmăresc ca-
pentru părinţii care îşi maItratează fizic copiii: wt\sta nu este de- sete video cu victimele în lacrimi, în care acestea povestesc ce în-
cît o disciplină ~e fier." Aceste autojustificăriau fost preluate de seamnă să fii molestat. Apoi atacatorii trebuie să scrie despre
la oamem trataţi pentru astfel de probleme şi care au declarat că propriul lor delict din punctul de vedere al victimelor, imaginîn-
asta şi-au spus atunci cînd îşi brutalizau victimele sau se pregă­ du-şi ce a simţit victima. Ei citesc această povestire în cadrul
teau s-o facă. unei terapii de grup şi încearcă să răspundă la întrebările referi-
Blocarea empatiei la aceşti oameni în momentul în care îsi toare la atacul respectiv din perspectiva victimelor. În final, ata-
chinu~es.c victimele este aproape intotdeauna parte componentă catorii trec printr-o reconstituire simulată a delictului, de data
a.unul CIclu emoţional care accelerează aceste acte pline de cru- aceasta jucînd rolul victimei.
zrme. Ele stau mărt~lri~ din punct de vedere emoţional pentru William Pithers, psihologul închisorii din Verrnont, cel care a
c~ea ce duce la un delict sexual cum ar fi molestarea unui co- creat această terapie il privirii lucrurilor dintr-o altă perspectivă,
fllF7 ',Ciclul incepe atunci cînd agresorul e foarte supărat: furios, mi-a spus: "Empatia cu victima schimbă percepţia, astfel încît
deprîmat, smgur. Aceste sentimente pot fi declansa te de exem- negarea durerii devine dificilă chiar si în fanteziile erotice." Si
plu, de urmărirea unor cupluri fericite la televizo~ ce~a ce îi cre- astfel întăreşte motivarea bărbaţilor respectivi de a se lupta cu
e~ză apoi un sentiment de deprima re, datorită faptului că el este pornirile lor sexuale perverse. Doar jumătate dintre atacatorii
smgur. Atacatorul care caută mîngîiere în fantezia favorită do- sexuali care au urmat acest program în închisoare repetă d elic-
reşte de obicei o prietenie caldă cu un copil; fantezia devine se-
tele comise, comparativ cu cei care nu au urmat acest tratament
138 Natura inteligenţei ent oţ io n.ale Rădacin ile crn p at iei 139
şi care sînt mult ulai mulţi. Fără această motivaţie iniţială inspi- Bineînţelescă Într-un comportament atît de complex precum
rată de empatie, restul tratamentului nu va functiona. cel criminal sint multe explicaţii plauzibile care nu evocă baza
În vreme ce există unele mici speranţe de tre~ire a unui simt ~io~ogică. Ar fi aceea că o capacitate emoţională perversă - in-
empatie la atacatori cum ar fi pedofilii, în cazul criminalilor psi- tirrrid area altora - are o valoare de supravieţuireÎntr-un mediu
hopaţi (care mai nou se numesc sociopaţi, acesta fiind un diag- extrem de violent şi se poate transforma Într-o capacitate de a
nostic psihiatrie) ele sînt mult mai reduse. Psihopaţii sînt bine- comite crime; în a,:::este cazuri, prea multă empatie ar putea fi
cunoscuţi pentru faptul că sînt fermecătorişi nu au nici un fel de contraproductivă.Intr-adevăr, o lipsă oportună de empatie poa-
remuşcări, nici măcar în cazul actelor celor mai crude si .mai ne-
te deveni o "virtute" în multe roluri din viaţă, de la poliţistul an-
miloase. Psihopatia, incapacitatea de a simţi empatia sau vreo chetator "rău" pînă la conducătorul unei corporaţii. Cei care au
compasiune de orice fel sau măcar de a avea o tresărire de coris- executat acte de tortură pentru terorişti, de exemplu, descriu fe-
tiinţă, este una dintre cele mai uluitoare lipsuri emoţionale. B~­ lul în care au învăţat să se disocieze de sentimentele victimelor
za totalei răceli sufleteşti a psihopatului pare să se afle în inca- pentru a-şi face "treaba". Sînt multe căi manipulatorii.
pacitatea lui de a face altceva decît conexiuni emoţionale super- Unele dintre cele mai rele chipuri pe care le ia absenţa de ern-
patie au fost descoperite întîmplător într-un studiu asupra uno-
ficiale. Cei mai cruzi criminali, cum ar fi ucizasii
b • în serie sadici ,
ra dintre cei mai cmnpliţiindivizicare îşi băteau nevestele. Cer-
care se bucură de suferinţa victimelor înainte de a le omorî, re-
prezintă un fel de rezumat al paihopatiei-",
cetarea a scos la iveală o anomalie psihologică întîlnită la mulţi
dintre soţii care-si băteau nevestele sau le amenintau cu cutitul
Psihopaţii sînt şi rnitornarii credibili, fiind în stare să spună
sau cu arma: aceşti soţi acţionează astfel cu sînge' rece, înt~-un
orice pentru a obţine ceea ce doresc, şi manevrează emoţiile vie-
mod calculat, şi nu pentru că sînt într-un acces de mînie-". În
timelor cu acelaşi cinism. Să ne gindim la cazul lui Faro, de şap­
momentele lor de furie maximă. această anomalie iese la iveală:
tesprezece ani, membrul unei bande din Los Angeles, care a mu-
ritmul cardiac-sczde în loc să crească, aşa cum se întîmplă de obi-
tilat o mamă şi pe copilaşul ei, împuşcîndu-idin maşina în mers.
cei în crizele de furie. Acest lucru înseamnă că din punct de ve-
El descrie această întîmplare mai curînd cu mîndrie decît cu re-
dere psihologic sînt mai calmi cînd devin violenti si abuzivi.
muşcare. Mergînd într-o maşină cu Leon Bing, care tocmai scria
Violenţa lor pare a fi o formă de terorism calculat, 'o metodă de
o carte despre bandele din Los Angeles, Crips şi Bloods, Faro a
a-şi stăpîni nevestele insuflîndu-le frica.
vrut să arate ce poate . El i-a spus lui Bing "că o să facă pe nebu-
Aceşti soţi reci şi brutali sînt o specie aparte faţă de ceilalţi
nul" faţă de cei "doi gagii" din maşina următoare. Iată cum po-
soţi care îşi bat soţiile. Mai Întîi, par a fi violenţi şi în afara căs­
vesteşte Bing acest schimb de violenţe: -
niciei, încăierînclu-seprin baruri, la serviciu sau cu ceilalti meITI-
Şoferul, SilUţind că cineva se uită la el, aruncă o privire către maşi­ bri ai familiei. Şi în timp ce cei mai mulţi! bărbaţi devin violenţi
na noastră. Ii prinde privirea lui Faro, îngheţînd pentru o clipă. cu soţiile lor impulsiv, din furie, pentru că se simt respinşi sau
Apoi opreşte maşina, se uită în jos, se uită într-o parte. Fără îndoia- geloşi sau de frica de a nu fi părăsiţi, ceilalţi îşi calculează bătăi­
lă că în privirea lui am văzut frica.
le, care uneori par să nu aibă nici un motiv - şi odată ce în02P,
Faro îi demonstrează lui Bing ce privire i-a aruncat persoa- orice ar face ea, soţia, chiar şi încercarea de a-l abandona, are ca
nei din cealaltă maşină: efect sporirea violenţei.
Unii cercetători care i-au studiat pe psihopaţii criminali bă­
M. a privit fix şi întreaga fizionomie i s-a schimbat de parcă cineva
nuiesc că stilul lor rece de a manipula şi lipsa empatiei sau a
ar fi făcut un trucaj fotografic, prin care să demonstreze trecerea
afecţiunii, poate uneori să apară tocmai dintr-un defect neural.*
timpului. A devenit o faţă de coşmar, şi este înspăimîntătorsă vezi
acest lucru cu ochii tăi. Acest chip îţi spune că dacă ai răspunde cu
aceeaşi monedă, dacă l-ai provoca pe acest puşti, ţi-ai asuma un ma- * Atenţie: chiar dacă in anumite tipuri de criminalitate sînt în joc
re risc. Privirea lui spune că de fapt rru-i pasă de nimic, nici de via- 'urtele tipare biologice cum ar fi un defect neural în empatie - asta
ţa ta, nici de a Iui!" nu înseamnă că toţi criminalii au probleme biologice sau că există unele
140 Natura inteligenţei emoţionale

o posibilă bază. psihologică a psihopatieî nemiloase a fost
prezentată în două feluri, fiecare sugerînd implicarea unor tra-
see neurale către creierul limbic. Pe una dintre ele undele cere-
brale sînt măsurate pe măsură ce oamenii încearcă să descifreze Artele sociale
mai multe cuvinte ale căror litere au fost arnestecate. Cuvintele
sint afişate foarte repede, cam la o zecime de secundă. Majorita-
tea oamenilor reacţionează diferit la anumite cuvinte cu încărcă­
tură emotională, curn ar fi a ucide, faţă de cuvintele neutre cum
ar fi scaun: ei pot decide mai rapid dacă acel cuvînt emoţional a
fost încurcat, iar creierul lor arată un tipar distinctiv de reacţie la
cuvintele emoţionale, dar nu şi la cele neutre. Psihopaţii nu au
asemenea reacţii: creierul lor nu dovedeşte existenţa unui tipar Aşa cum se întîmplă foarte des cu copiii de cinci ani care au
distinctiv de reacţie la cuvintele emoţionale şi nu răspunde mai fraţi mai mici, Len îşi pierduse răbdarea cu Iay, frăţiorul său de
rapid la ele, sugerînd astfel o disfuncţionalitate a circuitelor din- doi ani şi jumătate, care îi tot încurca piesele de Lego cu care se
tre cortexul verbal, care recunoaşte cuvîntul, şi creierul limbic, jucau amîndoi. Cuprins de un val de furie, Len îl muşcă pe Jay,
care îi ataşează un anumit sentiment. care izbucni în lacrimi. Mama lor, auziridu-l pe [ay scîncind de
Robert Hare, psiholog la Universitatea British Columbia, cel durere, vine şi-l ceartă pe Leri, spunîn~u-i să lase obiectul aces-
care a făcut acest studiu, interpretează rezultatele în sensul do- tei dispute, respectiv piesele de Lego. In acest moment - pen-
vedirri faptului că psihopaţii au o înţelegere superficială a cu- tru că probabil că i s-a părut o mare nedreptate - Len izbucneş­
vintelor emoţionale, reflectare a superficialităţij.Ior mai genera- te în plîns. Încă iritată, mama lui refuză să-I consoleze.
le în domeniul afectiv. Hare crede că împietrirea psihopaţilor se Ei bine, Len găseşte mîngîiere de unde ne-am aştepta mai
bazează în parte pe un alt tipar psihologic, pe care descope- puţin: de la jay, care deşi iniţial era partea vătămată, devine în-
rit într-un studiu ce sugerează o deviere în funcţionarea nucleu- tre timp atît de preocupat de lacrimile fratelui lui, încît începe să
lui amigdalian şi a circuitelor aflate în legătură cu acesta: p siho- îl liniştească. Schimbul de replici sună cam aşa":
paţii care ştiu că vor fi supuşi şocurilor electrice nu arată nici un "Len, te rog", îl imploră Jay. "Nu mai plînge. Te rog, nu mai
fel de teamă, ca reacţie normală în cazul unor oameni care trr- plînge."
mează să sufere o durere fizică-". Curn durerea viitoare nu gene- Len încă plînge. Sub acest pretext al eşecului, [ay îşi imploră
rează un val de nelinişte, Hare trage concluzia că psihop aţii nu mama ca din partea lui Len: "Mămica, Len plînge! Len plînge.
sînt preocupaţi de posibilele pedepse faţă de ceea ce fac Şi pen- Uite. Uite la el. Plînge Len."
tru că ei nu simt această frică - nu cunosc ernpatia, sau cornpa- Apoi, înrorcîridu-se spre Len, Jay adoptă o atitudine mater-
srunaa, faţă de frica sau durerea victimelor lor. nă, rnîrigîirid u-şi fratele care plînge, liniştindu-l totodată şi în-
cercînd să-I calmeze: "Ascultă, Len, nu mai plînge."
Len continuă să se smiorcăie, în ciuda crmsolărrlor. Atunci
Iay adoptă altă tactică" d indu-i o mînă de ajutor la strînsul pie-
semne de natură biologică astfel încît să indice înclinuţia pentru crimă. selor de Lego şi la punerea lor într-un săculeţ, adăugînd priete-
A apărut o controversă in acest sens, iar unicul consens la care s-a ajuns nos: "Ei, Len, să le pun la loc pentru Lenny, da?" Chiar şi aşa În-
este că nu există un asemenea insemn biologic şi categoric nu există
să, lacrimile continuă să curgă. In~eniosul Jay încearcă totuşi o
"gena crirninală". Chiar dacă există o bază biologică a lipsei de ernpatie
altă strategie: distragerea atenţiei. Ii arată fratelui lui o maşinu­
în unele cazuri, acest lucru nu înseamnă că toti cei care suferă de asa ce-
va ajung la crimă; majoritatea nu. Lipsa de empatie ar trebui pusă ală­ ţă, [ay vrînd astfel să îi abată gîndul de la mica tragedie care toc-
turi de toate celelalte forţe psihologice, economice şi sociale care con- mai l-a cuprins. rr Uite, e un om Înăuntru. Ce-i asta, Len? Ce-i
verg spre criminalitate. asta, Leri?"
142 l'Jatura inteligenţei ernoţ ionale Artele sociale 14,3
Len însă nu rnariifestă nici un interes, este de neconsolat; la- şească pentru a obţine ceea ce-şi doresc, ceea ce este mai practic
crimile lui nu se mai opresc. Pierzînd u-şi răbdarea cu el, mama decît să folosească forţa chiar dacă nu întotdeauna aleg aceas-
vine cu ameninţarea părintească tipică: uVrei să-ţi trag o pal- tă cale. Răbdarea pare o alternativă la accesele de furie, cel pu-
mă?", la care Len răspunde printr-un uNu/ şovăitor. ţin ocazional. Semnele de empatie apar pe la doi ani; empatia lui
uAtunci, potoleşte-te, te rog", spune rnarna ferrn, uşor exas- jay, adică rădăcinile cornp asiurrii, l-a îndemnat pe acesta să în-
PAerată. Printre sughiţuri, Len reuşeşte să scoată un suspinat: cerce atît de mult să îşi liniştească fratele care plîngea. O astfel
"Incerc." de abordare a emoţiilor altcuiva -- o adevărată artă a relaţiilor
Ceea ce duce la stratagerna finală a lui Jay: îrnprurnutînd din interumane - presupune Iorrnarea a două talente emoţionale,
fermitatea mamei şi din tonul ei autoritar, el ameninţă: "Nu mai autoadmirustrarea şi empatia.
plînge, Len. Că îţi trag una!" Avînd această bază, "capacităţile umane" se dezvoltă. Aces-
Această rnicrodrarnă scoate la iveală o complexă şi remarca- tea sînt adevărate competente sociale care duc la eficienţa în tra-
bilă atitudine emoţională de care este în stare un copil de doi ani tarea celorlalţi; deficienţele în această direcţie duc la incapacita-
şi jumătate care încearcă să rezolve emoţiile altcuiva. În această tea de adaptare la viaţa socială sau la dezastre interpersonale re-
încercare imediată de a-şi calma fratele, jay dă dovadă de un petate. Într-adevăr, tocmai lipsa acestor capacităţi poate face ca
vast repertoriu de tactici, de la simpla irnplorare la găsirea unui pînă şi cei străluciţi din punct de vedere intelectual să naufra-
aliat în rnarna sa (deşi ea nu este de nici un ajutor) pînă la rnin- gieze în relaţiile lor interumane, doveclindu-se aroganti, insu-
gîierea fizică, sprijinul practic, distragerea atenţiei, ameninţările portabili sau insensibili. Aceste capacităţi la nivelul vieţii socia-
şi poruncile directe. Fără îndoială că Jay se bazează pe un întreg le îi permit cuiva să se mobilizeze sau să fie o sursă de inspira-
arsenal care a fost folosit asupra lui în propriile-i momente cu ţie pentru ceilalţi, să reuşească în relaţiile intime, să-i convingă
probleme. Nu contează. Ceea ce contează este ca el l-a aplicat în- şi să-i influenţeze pe ceilalţi sau să-i facă să se simtă în largul lor.
tr-o situaţie dificilă încă de la o vîrstă foarte fragedă.
Desigur că, aşa cum ştie orice părinte care a avut un copil MANIFESTAŢI-VĂE1VIOŢIILE
mic, afişarea empatiei lui Jay şi încercarea de calrnare a celuilalt
este categoric universal valabilă. Tot aşa cum un copil de vîrsta Una dintre calităţile importante în viaţa socială este felul în
lui poate detecta în supărarea fratelui şansa de a se răzbuna şi care oarnerui ştiu, mai bine sau mai puţin bine, să-şi exprime
chiar de a înrăutăţi situaţia. Aceleaşi porniri pot fi folosite pen- propriile sentimente. Paul Ekman foloseşte terrnerrul reguli de
tru a necăji sau chiar a chinui un frate. Dar chiar şi aceste trăsă­ exprimare pentru a desemna consensul social în privi~ţa senti-
turi rna1iţioase v.ădesc necesitatea de o importanţă capitală a mentelor ce trebuie manifestate în anumite momente. In aceas-
existenţei unei înclinaţii ernoţionale: capacitatea de a şti care sînt tă direcţie, culturile diferitelor popoare variază eriorrn. De
sentimentele celuilalt şi de a acţiona astfel încît aceste serrtirneri- exemplu, Hanan şi colegii săi din Japonia au studiat reacţiile fa-
te să poată fi forrnate. Capacitatea de a gestiona emoţiile altcui- ciale ale studenţilor la un film înfiorător despre ritualul circurn-
va este însuşi rniezul artei de a manevra pozitiv relaţiile intern- ciziei aborigenilor adolescenţi. Cînd studenţii japonezi aLţ urmă­
rnarie. rit acest film în prezenţa unei persoane ce reprezenta o autorita-
Pentru a manifesta o asemenea putere interpersonală, copiii te, feţele lor dădeau doar vagi semne de reacţie. Dar atunci cînd
trebuie să ajungă la un nivel de autocontrol, începutul dezvoltă­ au crezut că sînt singuri (deşi erau înregistraţi cu o cameră as-
rii acelei capacităţi de a-şi potoli mînia şi supărarea, impulsuri- cunsă), chipurile lor s-au contorsionat, dovedind un amestec de
le şi enervările - chiar dacă această capacitate dă greş uneori. chin, ciiscorifort, spaimă şi dezgust.
Racordarea la cerinţele celorlalţi presupune un minim de calm Există rnai multe reguli de bază in privinţa modalităţii de ex-
interior. Tentativele de semnalizare a acestei capacităţi de stăpî­ primare-. Una dintre ele este minimalizarea exprimării emoţiei-­
nire a propriilor ernotii ies la iveală cam în aceeaşi perioadă: co- aceasta fiind tradiţia japoneză în cazul resimţirii unor sentimen-
p ii irnici învaţă să aştepte fără să plîngă, să se certe sau să lingu- te de disconfort în prezenţa unei persoane ce reprezintă o auto-
144 Natura inteligenţei emoţionale Artele sociale 145
ritate şi de aceasta au dat dovadă studenţii atunci cînd şi-au as- cloială căo parte dintre noi sînt actori înnăscuţi. Dar asta într-o
cuns sentimentele neplăcute în spatele unui chip neutru. O alta oarecare măsură,
pentru că lecţiile pe care le învăţăm în privin-
ar fi exagerarea a ceea ce simte cineva, prin exacerbarea expresiei ţa exprimării emoţiilor sînt conforme modelelor pe care le-am
emoţionale; acesta este sistemul abordat de fetiţa de şase ani ca- avut, oamenii diferind în foarte mare măsură în ce priveşte ca-
re îşi schimonoseşte faţa, încruntîndu-se cumplit şi strîrnbin- pacitatea de a dovedi o mare pricepere.
du-şi gura, atunci cînd se repede să se plîngă mamei ei că frate-
le mai mare a necăjit-o. O a treia ar fi o înlocuire a unui serrtirnertt EXPRESIVITATEA ŞI CONTAl\;fINAREA
cu un altul; acest sistem apare în anumite culturi asiatice, unde EMOŢIONALĂ
este nepoliticos să refuzi, drept pentru care se afişează o mină
pozitivă (chiar dacă falsă). Felul în care sînt folosite aceste stra- La începutul războiului din Vietnam, un pluton american a
tegii şi cunoaşterea lor constituie un factor important în inteli- trebuit să se refugieze într-o plantaţie de orez în toiul unui
genţa emoţională. schimb de focuri cu vietnamezii. Dintr-odată, au început să se
Învăţăm foarte de timpuriu exprimarea acestor reguli, in îndrepte spre ei şase călugări. Perfect calmi şi liniştiţi, călugării
parte printr-o educaţie explicită. Acest lucru se petrece atunci au intrat exact în zona de luptă.
cînd îl învăţăm pe copil să nu-şi arate dezamăgirea,să zîrnbeas- "Nu s-au uitat nici în stînga, nici în dreapta. Au luat-o prin
'că şi să rnulţurnească în m.omentul în care bunicul i-a adus de mijloc", îşi aminteşte David Busch, unul dintre soldaţii ameri-
ziua lui un cadou oribil, dar a făcut-o cu intenţii bune. Această cani. "A fost de-a dreptul ciudat, pentru că nimeni nu i-a împuş­
educaţie în privinţa regulilor de exprimare se face cel mai ade- cat. Şi după ce au trecut, mi-am pierdut orice chef de luptă. Nu
sea prin puterea exemplului: copiii învaţă să facă ceea ce văd la mai vroiam s-o fac, sau cel puţin nu în ziua aceea. Şi probabil că
alţii. În privinţa educării sentimentelor, emoţiile sînt atît mijlo- acelaşi lucru au simţit cu toţii, pentru că toată lumea a renunţat.
cul cît şi mesajul. Dacă unui copil i se spune fIsă zîmbească şi să Pur şi simplu am încetat să ne mai hrptăm.r'" Calmul călugărilor
mulţumească" de către un părinte care în acel moment este as- i-a molipsit şi pe ceilalţi, transforrnîridu-i în soldaţi pacifişti,
pru, poruncitor şi rece - şi care îşi transmite mesajul răstit în deşi se aflau în plină bătălie. Acest lucru ilustrează un principiu
loc s-o facă şoptit şi cu căldură - mai mult ca sigur că acel co- esenţial al vieţii sociale: emoţiile sînt contagioase. Sigur că
pil va învăţa o altă lecţie şi va reacţiona în faţa burucului îricrtrn- această întîmplare este una extraordinară.De obicei, contamina-
tîndu-se şi dindu-i un răspuns tăios, un repezit "Mulţumesc". rea emoţională este mult mai subtilă, fiind un fel de schimb ta-
Efectul asupra bunicului este foarte diferit: în primul caz este fe- cit, care se petrece în fiecare întîlnire în parte. Transmitem şi cap-
ricit (chiar dacă amăgit); în cel de-al doilea, este jignit de acest tăm dispoziţiile celuilalt într-un fel de economie subterană a psi-
mesaj confuz. hicului, astfel încît unele întîlniri sînt otrăvitoare, iar altele bene-
Exprimarea emoţională are desigur consecinţe imediate prin fice. Schimbul emoţional are loc la un nivel subtil aproape im-
impactul asupra persoanei care primeşte acest mesaj. Copiii sînt perceptibil; felul în care ne mulţumeşte 'un vînzător ne poate fa-
învăţaţi o regulă de genul: "Ascunde-ţi adevăratele sentimente ce să ne simţim ignoraţi, respinşi sau bineveniţi şi respectaţi. Ne
atunci cînd ele ar putea să supere pe cineva drag; înlocuieşte-le captăm unul altuia sentimentele ca şi cum ar fi un fel de micro-
cu un sentiment nesincer, dar mai puţin supărător." Asemenea bi sociali.
reguli privitoare la exprimarea emoţiilor fac parte din dicţiona­ Transmitem semnale emoţionale în decursul fiecărei întîlniri
rul regulilor de bună cuviinţă; ele dictează impactul sentimente- şi aceste semnale îi afectează pe cei care se află în preajmă. Cu
lor asupra tuturor celorlalţi. A urma bine aceste reguli înseam- cît sîntem mai abili din punct de vedere social, cu atit ne contro-
nă a avea un impact optim; atunci cind sînt urmate prost, duc la lăm mai bine semnalele pe care le transmitem; rezerva unei so-
un dezastru emoţional. cietăţi politicoase este la urma urmei doar o modalitate de a asi-
Evident că actorii sînt adevăraţi artişti ai exprimării emoţio­ gura faptul că nici o scurgere de emoţii supărătoare nu va avea
nale; expresivitatea lor generează reacţia publicului; şi fără în- In, leste u reguli'! socială care atunci cînd ajunge în domeniul re-
146 Natura inteligenţei emoţionale Artele sociale 147
Iatiilor intime este sufocantă). Inteligenţa emotională include si tale pot impresiona pînă la lacrirni, în vreme ce o discuţie rapi-
administrarea acestui schimb; "silUpatic" şi fermecător sînt te~­ dă cu o persoană veselă le poate ridica moralul (de asemenea,
rnerui pe care îi folosim în privinţa celor cu care ne place să fim, poate să-i facă pe acei indivizi să fie şi rnai empatici, avînd în ve-
pentru că talentul lor errroţiorial ne face să ne sirntirn bine. Cei dere pot fi atît de impresionaţi de sentimentele altora).
care sînt în stare să-i ajute pe alţii să se calmeze au un deosebit Iohn Cacioppo, psihofiziologul în probleme sociale de la
talent în relaţiile sociale; ei sînt sufletele spre care se îndreaptă cei Universitatea de Stat din Ohio, care a studiat acest schimb emo-
aflaţi în situaţii emoţionale grave. Cu toţii sîntem practic unelte ţional subtil, a constatat că: rrDoar a vedea pe cineva cum îşi ex-
utile unii altora în acest schimb emotionalla bine si la rău. primă emotia poate trezi acea dispoziţie, indiferent dacă ne d ărn

Iată o demonstraţie remarcabilă a subtilitătii cu care emotii- sau nu seama că imităm sau nu expresia facială. Acest lucru ni
le trec de la o persoană la alta. Într-o experienţă simplă. doi ;0- se întîmplă tot timpul - există un fel de balet al sincronizării
luntari au cornpletat o listă despre dispoziţiile lor în momentul transrniterii emoţiilor. Această sincronizare a dispozitiei deter-
respectiv, după care au stat pur şi simplu faţă în faţă, aşteptînd mină felul în care o anumită interacţiune a avut loc în bine sau

persoana care făcuse experienţa să se reîntoarcă în încăpere. Do- în rău."
uă mirrute mai tîrziu, ea s-a întors şi i-a rugat să noteze din nou Gradul de emoţie resimtit de oameni în cadrul unei îrttîlrur i
dispoziţia în care se află. Intenţionat au fost alese perechi de su- este oglindit de cît de bine sînt orchestrate mişcările lor fizice in
biecţi în care unul să fie genul care îşi exprimă foarte tare emo- momentul vorbirii - acesta fiind un indice de apropiere de obi-
ţiile, iar celălalt şi le ascunde. Invariabil, dispoziţia celui rnai ex- cei ne conştientizat.O persoană dă din cap cînd celălalt îşi susţi­
presiv s-a transferat asupra celui pasiv". ne punctul de vedere sau amîndoi se mişcă pe scaun in acelaşi
Oare cum a avut loc acest transfer magic? Mai rnult ca sigur, timp ori unul se apleacă in vrerne ce celălalt se lasă pe spate. Or-
răspunsul este că, fără să ne dăm seama, preluăm emoţiile pe ca- chestrarea poate fi atît de subtilă, încît dacă arnbii se află pe ba-
re le vedelU exprimate de altcineva prin interrnediul unui mi- lansoare, se pofmişca În acelaşi ritm. Acest lucru a fost consta-
metism al expresiei lor faciale, al gesturilor sau al tonului vocii tat şi de Daniel Stern atunci cînd a urmărit sincronizarea între
sau al altor semne nonverbale ale emotiei. Prin această imitatie mamele în perfect acord cu sugarii lor, aceeaşi reciprocitate le-
oamenii recreează în sine dispoziţia celuilalt - o versiune ceva gînd mişcările celor care stabilesc un raport emoţional.
mai puţin intensă a rnetodei-Stanislavski, în care actorii îsi amin- Această sincronizare pare să faciliteze trarisrrriterea şi prirni-

tesc gesturi, mişcări şi alte exprrmări ale emoţiilor pe care le-au rea dispoziţiilor, chiar şi în cazul în care acestea sînt De
simţit puternic în trecut pentru a reda din nou aceste sentimente. exernplu, în cadrul unui studiu asupra sincronicităţii fe-
Imitarea de zi cu zi a sentimentelor este de obicei destul de rneile deprimata participau la aceste experienţe împreună cu
subtilă. Ulf Dimberg, un cercetător suedez de la Universitatea
partenerii lor de viaţă şi discutau despre o anumită problemă
din Uppsala, a constatat că atunci cînd oarnerui văd un chip din relaţia lor. Cu cît sincronizarea intre parteneri era mai mare
zîmbitor sau unul furios, propriul lor redă semne ale acele- la nivel norrverbal, cu atît partenerii ferneilor deprimate se sim-
iaşi dispoziţii prin uşoare modificări ale muşchilor faciali. ţeau mai rău după ac:.este discuţii - pentru că preluau proasta
Schimbările sînt evidente la nivelul unor senzori electronici, dar dispoziţie a iubitelor>, Atunci cînd oarnerrii se simt fericiţi sau

greu vizibile cu ochiul liber. ne fericiţi, cu cît persoanele cu care se întîlnesc sînt mai pe
Atunci cînd doi oarnerii interacţionează,direcţia transferului aceeaşi lungime de undă din punct de vedere fizic cu ei, cu atît

de dispoziţie este de la cel rnai puternic din punct de vedere al le preiau mai uşor dispoziţiile sufleteşti.
exprimării sentimentelor către cel mai pasiv. Dar unii oameni Sincronizarea între profesori şi elevi indică cît de mare este
sînt extrem de sensibili la contagiunea emoţională; sensibilitatea raportul emoţional dintre ei; studiile făcute la nivelul clasei au
lor înnăscută face ca srsterrrul lor nervos autonom (un semn al arătat că pe măsură ce coordonarea de mişcări între profesor şi

activităţii emoţionale) să fie declansat mai usor. Această labilita- elev este mai apropiată ei se simt mai pr ieterioşi, fericiţi, entu-
te pare că îi face mai puţin impresionabili: ;ecla1nele sentimen- ziasmaţi, mai interesaţi şi mai'! ;l,i1; pentru o relaţie inter-
148 Natura inteligenţei emoţionale Artele sociale 149
urnană. In general, un nivel înalt de sincronizare într-o interac- ORIGINILE INTELIGENŢEI
ţiune denotă că oamenii implicaţi se plac reciproc. Frank Ber- SOCIALE
nieri, psiholog la Universitatea de Stat din Oregon, care a făcut
aceste studii, mi-a spus: ,,l'vfăsura în care ne simţim prost sau bi- Revenim la o grădiniţă şi la cîţiva puşti care aleargă pe iarbă.
ne cu cineva depinde şi de un anumit nivel fizic. Trebuie să exis- Reggie se împiedică, se loveşte la genunchi şi începe să plîngă,
dlar ceilalţi băieţi continuă să fugă - în afară de Roger, care se
te o sincronizare compatibilă, un moment potrivit pentru coor-
opreşte. În vreme ce Reggie scînceşte, Roger se apleacă şi-şi frea-
donarea mişcărilor pentru a ne simţi bine, în largul nostru. Sin-
că propriul genunchi, strigînd: "Şi eu m-arn lovit la genunchi!"
cronizarea reflectă profunda legăhlră dintre partenerii respec-
Roger este citat ca avînd o inteligenţă interpersonală exem-
tivi; dacă există o mare legătură, dispoziţiile sufleteşti incep să
plară şi apare Într-un studiu făcut de Thomas Hatch, unul din-
se amestece, indiferent că sînt unele pozitive sau negative."
tre colegii lui Howard Gardner din Proiectul Spectrum - şcoa­
P~ scurt, coordonarea dispoziţiilorsufleteşti este însăşi esen-
la bazată pe conceptul inteligenţelormultiple? Se pare că Roger
ţa raporturilor irrter-urnarie, versiunea adultă a racordării emo-
este extrem de apt în recunoaşterea sentimentelor colegilor săi,
ţionale dintre mamă şi sugarul său. Determinant în eficienţa in-
stabilind legături foarte rapide şi bune cu ei. Roger a fost singu-
terpersonală, susţine Cacioppo, este felul în care cei foarte abili
rul care a observat că Reggie a păţit-o şi că suferă, şi numai el a
reuşesc să-şi sincronizeze emoţiile. Dominanta unui lider puter-
încercat să-I consoleze, chiar dacă asta a constat în faptul că
nic sau a unui interpret este capacitatea de a impresiona într-un
frecat propriul genunchi. Acest gest mărunt dovedeşte un ade-
anurnit fel publicul format adesea din mii de persoane. În mod
vărat talent în privinţa rapor turrlor interpersonale şi o capacita-
similar, Cacioppo subliniază că oamenii care nu sînt în stare să
te emoţională esenţială P?ntru păstrarea relaţiilor apropiate, fie
primească sau să transmită emoţiile sînt sortiţi aibă probleme
că este vorba de o căsătorie, de o prietenie sau de un parteneriat
în relaţiile lor, avînd în vedere că adesea semenii nu se simt în
în afaceri. Asemenea aptitudini la copiii de grădiniţă sînt doar
largul lor atunci cînd le stau alături, chiar dacă nu pot explica
mugurii talentului lor, ce se vor coace de-a lungul vieţii.
prea bine de ce.
Talentul lui Roger reprezintă una dintre cele patru capacităţi
A stabili tonul emoţional de interacţiune este Într-un fel o
pe care le identifică Hatch şi Gardner ca fiind componentele in-
dovadă de dorninare la un nivel profund sau intim; acest lucru
teligenţei interpersonale:
înseamnă determinarea stării emoţionale a celeilalte persoane.
Această putere de a determina o anumită emoţie seamănă cu e Organizarea grupurilor - aceasta este o calitate esenţială pen-
ceea ce în biologie se numeşte zeitgeber (care înseamnă "hoţ de tru un conducător, presupunînd iniţierea şi coordonarea efor-
timp"), un proces (asemeni celui ciclic zi-noapte sau fazelor lu- ttrril or unei întregi reţele de oameni. Acesta este talentul care
nii) care antrenează ritmuri biologice. Pentru un cuplu de dan- se remarcă la regizorii sau producătorii de teatru, la ofiţerii
satori, muzica devine un zeitgeber al trupului. Cînd este vorba din armată şi la şefii eficienţi ai unor organizaţii sau instituţii
de o întîlnire între persoane, cel care are cea mai mare putere de de orice fel. Pe terenul de joacă în general, acesta este copilul
expresivitate - sau cea Ulai mare forţă - este de obicei şi cel ale care preia conducerea, hotărînd de-a ce se vor juca ceilalţi sau
cărui emoţii le antrenează pe ale celuilalt. Partenerii dominanţi devenind căpitan de echipă.
vorbesc mai mult, în vreme ce cei supuşi privesc mai mult ehi- e Negocierea soluţiilor -~ talentul mediatorului care previne con-
eul celuilalt - acesta fiind mediul prin care se transmite afec- flictele şi le rezolvă pe cele care plutesc în aer. Cei care au ca-
tiunea. În mod similar, forţa unui bun vorbitor a unui politi- pacitatea de a excela în dezamorsarea, în arbitrarea sau în me-
cian sau a unui predicator - funcţionează la fel pentru a antre- dierea disputelor; ei pot face carieră în diplomaţie, în proble-
na emoţiile auditoriului". Acesta este înţelesul sintagmei "Îi joa- mele de arbitraj sau în magistratură,ori ca intermediari sau ca
că pe deget". Antrenarea emoţională stă la baza capacităţii de administratori ai preluărilor de companii. Aceştia sînt copiii
inf1uen ţare. care rezolvă neînţelegerile de pe terenul de joacă.
150 Natura inteligenţei emoţionale
Artele sociale 151
.. Relaţiile personale _.- talentul lui Roger, referitor la empatie
la şi
Totuşi, dacă aceste capacităţi interpersonale nu sînt echili-
stabilirea unor legături interumane. În felul acesta se poate. brate de un acut simţ al propriilor nevoi şi sentimente şi al felu-
stabili mai uşor o întîlnire sau recunoaşte ori reacţiona cum lui în care trebuie satisfăcute, ele pot duce Ia o reuşită socială
trebuie în raport cu sentimentele şi îngrijorările celorlalţi - găunoasă - o popularitate cîştigată cu preţul adevăratei satis-
arta stabilirii relaţiilor interpersonale. De obicei, aceste per- facţii personale. Acesta este p unotul de vedere al lui Mark
soane sînt buni I,coechipieri", parteneri de viaţă pe care te poţi Snyder, psiholog la Universitatea din Minnesota, care i-a studiat
bizui, buni prieteni sau parteneri afacerii în lumea afaceri- pe oarnerui ale căror capacităţi sociale îi transformă în adevăraţi
lor se descurcă şi ca agenţi de sau ca administratori cameleoni, campioni ai impresiei bune pe care o fac". Crezul lor
sau pot fi excelenţi profesori. Copiii precum Roger se înţeleg psihologic ar putea să coincidă cu o remarcă făcută de W. H. Au-
practic cu toată lumea, stabilesc uşor relaţii de joacă şi o fac cu den, care a spus că imaginea lui de sine "este foarte diferită de
plăcere. Aceşti copii au tendinţa să se descurce foarte bine la imaginea pe Care încerc să o creez în mintea altora pentru a-i de-
descifrarea emoţiilor după expresia chipului şi sînt cei mai in- terrniria să mă îndrăgească".Schimbul poate avea loc dacă acest
drăgiţi de colegii de şcoală. talent social depăşeşte capacitatea de a constientiza şi de a res-
• Analiza socială - capacitatea de a detecta sau de a presupune pecta sentimentele cuiva: pentru a fi îndrăgit - sau măcar plă­
sentimentele celorlalţi, motivele şi îngrijorările lor. Această cut cameleonul social va părea că este tot ceea ce vor ceilalţi
cunoaştere a felului cum simt ceilalţi poate duce la stabilirea să fie. Snyder a constatat că semnul definitoriu pentru această
cu mai mare uşurinţă a unei relaţii intime sau a unei legături categorie este că fac o impresie extraordinară, dar au foarte pu-
de orice fel. Această capacitate folosită la maximum poate fi tine relatii intime stabile sau multumitoare. Un model mult mai
de folos unui terapeut competent sau unui consilier _.- sau, sănătos ar fi desigur o echilibrare între adevăratul sine şi capa-
dacă este cornbiriată şi cu un oarecare talent literar, unui ro- citatea de adaptare la societate prin folosirea acestui talent, do-
mancier sau dramaturg cu har. vedind integritate.
Pe cameleonii sociali totuşi nu îi deranjează deloc că una
Puse la un loc, toate aceste capacităţi constituie ingrediente-
spun şi alta fac, cu condiţia să obţină acceptul societăţii. Ei tră­
le necesare relaţiilor interpersonale, ele aducînd farmec, reuşită
iesc în această discrepanţă dintre imaginea publică şi realitatea
socială si chiar carismă. Cei care dau dovadă de inteligenţă so-
intimă. Helena Deutsch, psihanalist, socoteşte că aceştia au
cială pot stabili mai uşor legături cu ceilalţi, fiind mai perspica- "personalităţica-şi-cum", rnodificîridu-şipersonalitatea cu o re-
ce în interpretarea reacţiilor şi a sentimentelor semenilor, in con- marcabilă flexibilitate, pe măsură ce captează semnale de la cei
ducere şi organizare şi în rezolvarea disputelor care pot izbucni din jur, ,;În cazul unora", mi-a spus Snyder, "persoana publică
oricînd în societate. Cei care pot exprima acel sentiment colectiv şi cea intimă se împletesc bine, în vreme ce în cazul altora este
neexprimat şi-l pot folosi in aşa fel încît să indrepte grupuri în- vorba doar de un adevărat caleidoscop de aparenţe schirnbătoa­
tregi spre scopurile lor sînt conducători înnăscuţi. Aceştia sînt re. Ei sînt precum personajul Zelig al lui \Voody Allen, care în-
oamenii a căror companie este căutată, pentru că ştiu să cultive cearcă cu disperare să se adapteze în funcţie de persoana în faţa
emoţiile - îi lasă pe ceilalţi bine dispuşi şi trezesc corneritar'ii de căreia se află."
genul: "Ce plăcut e să te afli în preajma unei asemenea persoane." Asemenea oameni încearcă să detecteze un mdiciti despre
Aceste capacităţi interpersonale se construiesc pe inteligen- felul cum s-ar dori să fie înainte de a avea o reacţie şi nu spun
ţele emoţionale. Cei care fac o foarte bună impresie în societate, pur şi simplu ceea ce simt. Pentru a fi în bune relaţii şi acceptaţi,
de exemplu, sînt capabili să îşi monitorizeze propria exprimare aceşti oameni sînt dispuşi să îi facă pe cei pe care riu-i pot suferi
a emoţiilor şi să şi-o adapteze la felul cum reacţionează ceilalţi, să creadă că le este prieten. Ei îşi folosesc capacităţile sociale
deci sînt capabili să racordeze permanent comportamentul lor pentru a-şi modela acţiunile în funcţie de diverse situaţii şi pro-
social, făcînd în aşa fel încît să obţină efectul scontat în acest cedează ca şi cum ar avea mai multe personalităţi, fiecare în
sens, asemeni l.IDOr actori talentaţi. funcţie de cel În prezenţa căruia se află, trecînd de la supersocia-
152 Natura inteligentei crnoţ ion ale Artele sociale 153
bilitate la o rezervă totală. Categoric că în acest sens, aceste tră­ incapacitatea sa era copleşitoare; era pur şi simplu paralizat din
sături sînt foarte preţuite în anumite profesii cum ar fi actoria, punct de vedere social.
avocatura, vînzările, diplomaţia şi politica. Iată ce povesteşte Lakin Phillips. psiholog la Universitatea
Un alt tip de autosupravoghere, poate şi mai important} pa- George Washington, care susţinea că problema lui Cecil îşi are
re să facă diferenţa dintre cei ce ajung cameleoni, neancoraţi in rădăcinile în eşecul său din copilărie de a învăţa cele mai ele-
plan social, încercînd să impresioneze pe toată lumea şi cei care mentare lecţii de interacţiune socială:
îşi utilizează rafinarea socială pentru a-şi menţine adevăratele
Ce-ar fi putut să fie învăţat Cecil anterior? Să le vorbească direct ce-
lor sentimente. Aceasta este capacitatea de a fi sincer sau} cum lor care i se adresează; să iniţieze un contact social şi să nu aştepte
se spune} "de a fi tu însuţi"} ceea ce permite un comportament întotdeauna ca alţii să facă primul pas; să înceapă o conversaţie şi
în concordanţă cu cele ulai profunde sentimente şi valori, indi- nu să se mulţumească doar cu "da" şi "nu" sau cu alte răspunsuri
ferent care ar fi consecinţele sociale. O asemenea cinste emoţio­ dintr-un singur cuvînt; să-şi arate recunoştinţa faţă de ceilalţi, să
nală poate duce uşor la o confruntare deliberată pentru a tăia din dea voie altcuiva să iasă mai întîi pe uşă; să aştepte pînă ce este ser-
rădăcini orice formă duplicitară sau de negare - o curăţare a at- vit cineva ... să le mulţumească celorlalţi. să spună "te rog", să îm-
partă cu alţii ceea ce are şi toate celelalte lucruri elementare în rela-
mosferei, ceea ce un carneleon nu va încerca sa facă niciodată.
ţiile interumane pe care le predărn copi.iilor noştri de pe la 2 ani?

snvfNELE INC01\·fPETENŢEIDIN PUNCT Este neclar dacă această deficienţă a lui Cecil se datora doar
DE VEDERE SOCIAL incapacităţii persoanei ce trebuia să-I înveţe aceste elernerrte
esenţiale de civilizaţie socială sau dacă el nu a fost in stare să şi
Fără îndoială că Cecil era strălucit; el era un adevărat expert le însuşească. Indiferent care ar fi rădăcina răului, povestea lui
cu studii înalte în limbi străine şi un neîntrecut'frad ucător. Exis- Cecil este instructivă, pentru că subliniază importanţa esenţială
tau însă şi puncte esenţiale în care era complet incapabil. Cecil a nenumăratelor lecţii şi reguli nescrise de armonie socială pe
părea lipsit de cele mai elementare calităţi pentru viaţa în socie- care le primesc copiii în sincronizarea interacţiunilorlor. Efectul,
tate. EI era în stare să rateze complet o conversaţie întîmplătoa­ incapacitatea de a respecta aceste reguli, constă de fapt in emi-
re la o cafea şi să bîjbîie complet dezorientat cînd trebuia să-şi terea acelor unde care îi fac pe cei din jur să se simtă nelalocul
treacă în vreun fel timpul; pe scurt, era incapabil de cele mai lor în prezenţa noastră. Funcţionarea acestor reguli presupune
simple schimburi sociale. Dar lipsa de adaptare în societate se desigur implicarea tuturor într-un schimb social desfăşurat in
manifesta sub forma cea mai gravă atunci cînd se afla în prezen- cele mai bune condi.ţii; stîngăcia naşte anxietate. Oamenii lipsiţi
ţa femeilor, aşa încît Cecil a ajuns la terapeut, întrebîndu-se da- de aceste capacităţi sint incapabili nu numai de rafinamente so-
că nu cumva are "profunde tendinţe homosexuala", cum le zi- ciale, dar şi de a se descurca cu emoţiile celor cu care se întîlnesc;
cea el, deşi niciodată nu avusese asemenea fantezii erotice. inevitabil lasă în urma lor o stare de tulburare.
Adevărata problemă, avea să-i mărturisească Cecil terapeu- Cu toţii am cunoscut oameni asemenea lui Cecil, care sînt su-
tului, era faptul că el se temea că lucrurile pe care are de spus părător de inadaptaţi vieţii sociale - cei care nu par să ştie cînd
s-ar putea să nu intereseze pe nimeni. Această teamă profundă să încheie o conversaţie sau o convorbire telefonică şi care con-
ducea Ia o incapacitate de adaptare în societate. Emoţiile excesi- tinuă să vorbească la nesfîrşit, nebăgînd în seamă toate aluziile
ve din timpul întîlnirilor l-au făcut să chicotească şi să rîdă în de a-şi lua la revedere; cei ale căror conversaţii se axează perma-
momentele cele mai nepotrivite şi în schimb să nu reuşească să nent pe ei înşişi fără nici cel mai mic interes mărturisit pentru
schiţeze măcar un zîmbet atunci cînd cineva spunea ceva cu oricine altcineva şi care ignoră cu orice preţ încercările de a
adevărat amuzant. Stîngăcia lui Cecil, i-a rnărturisit el terapeu- schimba subiectul; cei care se bagă şi pun întrebări "nelalocul
tului, venea de undeva din copilărie; toată viaţa s-a simţit bine lor", Aceste deraieri de la o traiectorie socială firească demon-
în societate doar în prezenţa fratelui mai mare, care a reuşit oa- strează o lipsă de elemente fundamentale in construirea unei in-
recum să amelioreze situaţia. De îndată ce pleca de acasă însă, teracţiuni umane.
154 Natura inteligenţei emoţ ionale Artele eociale 155
Psihologii au inventat termenul disemie (de la grecescul dys port cu felul in care sînt trataţi de ceilalţi, iar actiunea lor nu are
- care înseamnă "dificultate" şi semes, care înseamnă "semnal") impact asupra a ceea ce li se întîmplă, drept pentru care se simt
pentru a desemna incapacitatea de a detecta mesajele nonverba- neajutoraţi, deprimaţi şi apatici."
le; unul din zece copii are una sau mai multe probleme în aceas- In afară de izolarea socială, aceşti copii suferă şi pe plan şco­
tă d irecţie!". Problema poate fi aceea că nu simte cum trebuie lar. C!asa, ?e~igur, este tot o societate, una de învăţămînt; copi-
spaţiul personal, astfel încît copilul stă prea aproape de persoa- lul stîngaci din punct de vedere social mai mult ca sigur că va
na cu care vorbeşte sau îşi împrăştie lucrurile pe teritoriul alt- i:nterpreta greşit şi va reacţiona greşit atît faţă de profesori, cît şi
taţă de ceilalţi copii. Anxietatea rezultată şi consternarea pot, la
cuiva; interpretează sau îşi foloseşte prost limbajul trupului; in-
terpretează greşit sau foloseşte greşit expresiile feţei, nefiind, de rîndul lor, să intet;:vină în mod negativ asupra capacităţii de a În-
văţa a copilului. Intr-adevăr, aşa cum au arătat-o testele referi-
exemplu, capabil să stabilească un contact vizual; sau are un
simţ subdezvoltat al prozodiei, al calităţii emoţionale a vorbirii,
toare la sensibilitatea nonverbală a copiilor, cei care interpretea-
şi prin urmare vorbeşte prea strident sau monoton.
ză greşit aluziile emoţionale au tendinţa să nu se descurce prea

Multe cercetări s-au concentrat asupra detectării copiilor ca- bine la şcoală, deşi potenţialul lor de învăţătură este bun, con-
re dau semne de deficienţă de adaptare în societate, copii a că­ form testelor ro».
ror stî~Lgăcie îi face să fie neglijaţi sau respinşi de prietenii de
joacă. In afară de copiii care sînt izolaţi pentru că sînt tiraniei, o "NU TE PUTEiW SUFERI": PRAGUL
altă categorie evitată este cea a copiilor cu permanente deficien- ABORDĂRII
ţe în interacţiuneadirectă, care ar trebui să fie însoţită de anumi-
te elemente sociale, mai ales de regulile nescrise care guvernea- Inadaptabilitatea socială este mai dureroasă şi mai explicită
ză asemenea întîlniri. Dacă aceşti copii nu se descurcă bine din atunci cînd se manifestă într-unul dintre cele mai periculoase
punct de vedere al limbajului, oamenii cred că nu sînt prea deş­ momente din vîata unui copil: încercarea de a fi acceptat într-un
tepţi sau că n-au şcoală; dar cînd nu se descurcă în ce priveşte grup de joacă. Este un moment periculos, pentru că atunci copi-
regulile nonverbale de interacţiune umană - în special priete- lul este îndrăgit sau urît, simte sau nu că apartine ,b grupului si
,

nii de joacă -'- îi percep ca fiind "ciudaţi" şi îi evită. Aceştia sînt toate acestea sînt făcute publice. Din acest motiv, acest moment
copiii care nu ştiu să intre uşor în joc, care îi lovesc pe ceilalţi în crucial a devenit subiectul unui studiu foarte arnărruritit, făcut
loc să Se poarte camaradereşte- pe scurt, cei care sînt "de evi- de cîţiva studenţi, asupra dezvoltării copilului. S-a scos la ivea-
tat". Aceştia sînt copiii care nu au reuşit să-şi stăpînească limba- lă faptul că există un contrast izbitor în privinţa strategiilor de

jul tăcut al emoţiilor şi care, fără să-şi dea seama, transmit me- abordare folosite de copiii foarte îndrăgiţi comparativ cu ale
saje ce creează o senzaţie neplăcută. acelora neacceptaţi.Descoperirile au arătat că este extrem de im-
Stephen Nowicki, psiholog la Universitatea Ernory, a studiat portant pentru adaptarea in societate să se observe, să se inter-
capacităţile nonverbale ale copiilor şi a declarat: "Copiii care nu preteze şi să se reacţioneze în raport cu aluziile emoţionale sau
pot d~sluşi sau exprima bine emoţiile se simt permanent frus- interpersonale. Este sfîşietor să vedem că un copil este izolat de
traţi. In esenţă, ei nu înţeleg ce se întîmplă. Acest tip ce comuni- ceilalţi la joacă, el d orind u-şi să se integreze, dar nefiind accep-
care este un permanent subtext a tot ceea ce faci. Nu îţi poţi as- tat - şi acest lucru fiind universal valabil. Chiar şi copiii cei mai
cunde expresia chipului sau poziţia corpului, aşa cum nu îţi poţi îndrăgiţi sînt uneori respinşi - un studiu făcut pe copii de ela-
masca tonul vocii: Dacă greşeşti în mesajele emoţionale pe care sa a doua şi a treia a arătat că, în 26% din cazuri, copiii cei mai
le transmiţi permanent, constaţi că oamenii reacţionează ciudat indrăgiţi sint respinşi atunci cînd încearcă să intre într-un grup
in ceea ce te priveşte - eşti respins şi nu ştii de ce. Dacă ai im- deja format.
presia că acţionezi cu bucurie, dar pari exagerat sau furios, cons- Copiii mici sînt extrem de sinceri în privinţa judecăţii emo-
taţi că ceilalţi copii se supără pe tine şi nu înţelegi de ce. Aceas- ţionale în cazul acestor schimburi. Veţi fi rnartorii unui dialog
tă categorie de copii sfîrşeşte printr-o lipsă a controlului în ra- între copiii de patru ani de la o grădiniţăl2. Lind.a vrea să se joa-
156 Natura inteligenţei ernoţ.ioriale Artele sociale 157
ce cu Barbara, Nancy şi Bill, care au nişte animăluţe şi nişte cu- că să observe mai întîi pe unul dintre copiii din grup şi apoi să
buri. Ea se urtă cam un minut, după care îi abordează aşezîn­ imite ce făcea acesta, pentru ca în final să-i vorbească şi să se
du-se lîngă Barbara şi începînd să se joace şi ea cu animăluţele. integreze complet. Aceasta este o strategie de succes, după cum
Barbara se întoarce şi îi spune: liN-ai voie să te joci!" s-a dovedit în cazul lui Roger, de exemplu, atunci cînd el şi
"Ba am", răspunde Linda , "Pot să am şi eu nişte anirnăluţe." Warren s-au jucat de-a pusul "bombelor" (de fapt pietricele) în
"Ba nu", îi spune răspicat Barbara. "Azi nu te vrem." şosete. Warren l-a întrebat pe Roger dacă vrea să meargă cu eli-
Cînd Bill trece de partea Liridei, Nancy se alătură şi ea atacu- copterul sau cu avionul. Înainte de a se implica, Roger a între-
lui. "Azi nu putem s-o suferim." bat: "Şi tu ai să fii în elicopter?"
Din pricina pericolului de a li se spune, explicit sau implicit: Acest moment aparent inofensiv dezvăluie sensibilitatea fa-
"Nu te putem suferi", toţi copiii sînt foarte prudenţi atunci cînd ţă de grijile celorlalţi şi capacitatea de a acţiona în cunoştinţă de
trebuie să treacă pragul abordării unui grup deja format. Aceas- cauză într-un fel care să menţină legătura. Iată care este comen-
tă nelinişte probabil că nu diferă prea mult de aceea pe care o re- tariul lui Hatch în privinţa lui Roger: "El întîi îşi «testează» co-
simte un adult la un cocktail unde se află necunoscuţi care par a legii de joacă în aşa fel încît ei să rămînă în mediul lor şi să-şi
avea o discuţie foarte veselă, ca Între prieteni intimi. Pentru că continue joaca. Am asistat la felul cum au reacţionat şi alţi copii
acest moment de trecere a pragului de intrare Într-un grup este care pur şi simplu s-au urcat în propriile elicoptere sau avioane
atit de important pentru un copil, cercetătorii I-au numit IIt.Ul şi şi-au luat zborul la propriu şi la figurat din societatea respec-
diagnostic foarte precis ... care scoate rapid în evidenţă diferen- tivă."
ţa de talent sociaL"13
De obicei, noii sosrţi stau mai întîi în expectativă şi abia apoi IN'I'ELIGENŢi'lÎN RELAŢIILE EMOŢIONALE:
intră timid, devenind mai siguri pe ei doar după ce au făcut cî- UN STUDIU DE CAZ
ţiva paşi prudenţi. Ceea ce contează cel mai mult în privinţa ac-
ceptării unui copil este felul în care se integrează în tipicul unui Dacă în testarea abilităţilor sociale,
cel mai important este să
grup, sesizînd ce jocuri sînt la modă şi ce anume le displace ce- ştim să calmăm emoţiile negative ale celorlalţi, a
te descurca cu
lorlalţi. cineva aflat în culmea furiei reprezintă culmea măiestriei. Date-
Cele două păcate capitale care aproape întotdeauna duc la o le referitoare la autostăpînirea mîniei şi la molipsirea emoţiona­
respingere ar fi: încercarea de a prelua conducerea prea curînd lă sugerează că o strategie eficientă ar fi distragerea persoanei
sau de a nu se sincroniza cu ceea ce îi interesează pe ceilalţi. Or, furioase, intrînd în empatie cu sentimentele şi perspectiva aces-
tocmai asta încearcă să facă acei copii nepopulari: ei dau năvală teia şi conducînd-o apoi spre o altă variantă, care să o racordeze
într-un grup încercînd mult prea brusc şi mult prea curînd să la o gamă mai pozitivă de sentimente - un fel de judo emoţional.
schimbe cursul lucrurilor sau oferindu-si părerile ori pur şi sim- Un asemenea talent foarte rafinat pe care îl reprezintă marea
plu nefiind de acord cu ceilalţi încă din prima clipă - toate artă de a putea influenţa din punct de vedere emoţional este cel
acestea fiind de fapt încercări de a atrage atenţia asupra lor. În mai bine exemplificat printr-o poveste spusă de un vechi prie-
mod paradoxal, ei sînt ignoraţi sau respinşi. În schimb,copiii în- ten de-al meu, răposatul Terry Dobson, care în anii 1950 a fost
drăgiţi studiază grupul pentru a înţelege ce se întîmplă acolo unul dintre primii americani care au studiat artele marţiale în
înainte de a intra în el şi apoi fac un anumit lucru spre a fi ac- Japonia, şi anume aikido. Într-o după-amiază, se Întorcea acasă
ceptaţi: aşteaptă să aibă un statut personal în grupul respectiv, cu un tren care făcea legătura cu Tokio, cînd dintr-odată a urcat
statut ce va fi confirmat înainte de a lua iniţiativa de a sugera ce o matahală de muncitor foarte violent, beat mort şi murdar tot.
ar trebui să facă ceilalţi. Bărbatul a început să-i terorizeze pe pasageri, deşi se clătina pe
Să ne întoarcem la Roger, băieţelul de patru ani descoperit de picioare: zbiera înjurături, a înghiontit-o pe o femeie care ţinea
Thomas Hatch pentru că dădea dovadă de o mare inteligenţă in- în braţe un copil, aruncînd-o în braţele unui cuplu mai în vîrstă,
terpersonală1 -±' Pentru a intra Într-un grup, Roger avea ca tacti- care apoi s-a ridicat şi s-a dus undeva mai în spatele vagonului.
158 Natura inteligenţei emoţionale Artele sociale 159
Beţivanul, după ce s-a mai clătinat de cîteva ori (ratînclu-şi lovi- lui a început să se mai îmblinzează pe măsură ce îl asculta pe bă­
turile încercate), a înşfăcat stîlpul metalic din mijlocul vagonu- trîn. Şi-a desdeştat pumnii. "Mda... şi mie îmi plac currnalii ja-
lui şi cu un răget a vrut să-I scoată din podea. ponezi ... ", spuse el cu o voce hîriită.
În acest moment, Terry, care era Într-o condiţie fizică maximă "Da"', a replicat bătrînul cu o voce tonică. "Şi pun pariu că ai
în irrrna a opt ore pe zi de antrenamente aikido, a simţit nevoia o soţie minunată."
să intervină, înainte s-o păţească prea grav careva. Dar şi-a "Nu", răspunse muncitorul, "soţia rriea a rrrur it. .. " Plîngînd,
amintit cuvintele maestrului său: "Aikiqo este arta reconcilierii. a început să spună o poveste despre cum şi-a pierdut soţia, casa
Cine are în gînd să Se bată şi-a blocat legătura cu universul. Da- si shriba si cît de rusine îi este de el.
că încerci să-i domini pe ceilalţi eşti deja înfrînt. Noi, de fapt, în- , Chiar'atunci tre~ul a ajuns în staţia unde Terry trebuia să co-
văţăm să rezolvăm conflictele şi nu să le stîrnim." boare şi l-a auzit pe bătrîn cum l-a invitat pe beţivan să vină cu
Într-adevăr, Terry acceptase la începutul cursurilor cu maes- el şi să-i povestească tot şi l-a văzut pe acesta cum şi-a lăsat ca-
trul său să nu provoace niciodată o băiate şi să folosească artele pul în poala bătrînului.
marţiale doar ca apărare. Acum însă i se părea că are ocazia să-şi Asta înseamnă să ai geniu în relaţiile emoţionale.
testeze cunoştinţele de aikido în realitate, în ceea ce era dar o
ocazie legitimă. Astfel încît în vreme ce toţi ceilalţi pasageri în-
lernriiseră în scaunele lor, Terry s-a ridicat în picioare şi s-a în-
dreptat deliberat foarte încet spre individul respectiv.
Observînclu-l, beţivanul a zbierat: "Aha! Un străin! Trebuie
să i se dea o lecţie în stil japonez!" Şi a început să se pregăteas­
că să-i vină de hac lui Terry.
Tocmai cind voia să facă prirna mişcare, cineva a strigat cu
toate puterile şi cu mare veselie în glas: "Hei!"
Cum spuneam, tonul era foarte vesel, ca şi cum tocmai ar fi
fost zărit un bun prieten. Beţivariul s-a întors surprins şi a văzut
un japonez mititel pe la vreo şaptezeci de ani care stătea acolo,
într-un colţ, în kimono-ul Iui. Bătrînul i-a făcut încîntat serrin cu
mîna beţivanului şi a cîntat într-un ritm vioi "C/mere".
Beţivanul s-a îndreptat cu paşi mari spre el, pus pe hartă.
"De ce dracu' crezi că aş sta eu de vorbă cu tine?" Între timp,
Terry ar fi fost gata să îl doboare pe beţivan, în cazul în care ar
fi făcut cel mai mic gest de violenţă.
"Ce naiba ai băut?", a întrebat bătrînul, ochii îridreptîn-
d u-i-se spre muncitorul beat.
"Am băut sake, şi oricum rru-i treaba ta", a mugit beţivanul.
/iA, dar asta e minunat, minunat", a replicat bătrînul cu un
ton plin de căldură. "Vezi tu, şi mie îmi place sakeul. În fiecare
seară eu şi cu soţia mea (să ştii că are şaptezeci şi şase de ani) În-
călzim o stiduţă de sake şi o ducem în grădină, unde ne aşezăm
pe o bancă veche de lemn.. ." a continuat vorbind despre cur-
malul japonez din curtea lui, despre minunăţiile din grădina lui,
unde bea cu plăcere cîte un sake în fiecare seară. Chipul betivu-
PARTEA A TREIA

Inteligenţa emoţională
aplicată
Dusmani Irrtirrri
r

Sigmund Freud remarca faţă de discipolul său Erikson fap-
tul că a iubi şi a munci sînt cele două capacităţi umane care de-
termină maturitatea completă. Dacă aşa stau lucrurile, atunci
maturitatea ar putea fi pusă în pericol, avînd în vedere tendin-
ţele actuale ale căsniciei şi ale divor-tului, care fac ca inteligenţa
emoţională să fie mai importantă ca oricînd.
Să ne gîndim la procentajul divorţurilor. Numărul divorţuri­
lor s-a stabilizat la un anumit nivel. Dar mai există O posibilita-
te de a calcula rata divorţurilor, care sugerează o creştere verti-
ginoasă: privind la şansele unui cuplu proaspăt căsătorit de a
sfîrşi în cele din urmă într-un divorţ. Deşi în ansamblu numărul
divorţurilornu a mai crescut, riscul de divorţ s-a modificat în ca-
zul tinerilor căsătoriţi.
Această modificare este şi mai v izib ilă atunci cînd compa.-
rărn rata divorţurilor în cazul cuplurilor căsătorite într-un anu-
mit an. La americani, din căsniciile care au început la 1890, cam
10% au sfîrşit printr-un divorţ. Pentru cei căsătoriţi în 1920, 18%;
pentru cei căsătoriţi în 1950, 30%. Căsătoriile din 1970 au avut o
proporţie de 50% de despărţiri. Iar pentru cei căsătoriţi în 1990,
posibilitatea ca mariajul să se sfîrşească printr-un divorţ a ajuns
la înfricoşătoarea cifră de 67%1! Dacă aceste estimări vor conti-
nua pe aceeaşi linie, doar trei din zece cupluri căsătorite recent
pot conta că vor rămîne nedespărţiţi toată viaţa.
Se poate spune că, in mare parte, această creştere nu se dato-
rează atît de mult scăderii inteligenţei emoţionale. cît eroziuriii
permanente a constrîngerilor sociale - cei care divorţează nu
mai sînt stigmatiza ţi, nevestele nu mai sînt dependente din
punct de vedere financiar de soţii lor - căci asta ţinea multe cu-
pluri la un loc, chiar şi în cazul celor mai nefericite perechi. Dar
dacă aceste constrîngeri sociale nu rnai reprezintă un factor ce
164 Inteligenţa emotionala apl icată D'us mani intilni 165
ţine căsriiciile la un loc, atunci în rnocl sigur că forţele emoţiona­ tări făcute în legătură cu aceste două lumi separate, barierele
le dintre soţ şi soţie sînt
cu mult mai importante, dacă doresc în- dintre ele întărindu-se nu numai din pricina jocurilor diferite pe
tr-adevăr ca legătura dintre ei să dureze. care le preferă băieţii şi fetele, dar şi de teama încercată de copiii
Aceste legături dintre soţ şi soţie - şi greşelile emoţionale mici de a nu fi ironizaţi pentru că au "o iubită" sau "un iubit U2 •
care îi pot determina să se despartă - au fost recent analizate cu Într-un studiu referitor la prieteniile dintre copii, s-a descoperit
o mai mare precizie ca oricînd. Poate că descoperirea cea mai că micutii de trei ani susţin că jumătate dintre prietenii lor sînt
irnportantă pentru înţelegerea a ce anume face ca O căsnicie să de sex opus; cei de cinci ani; spun că circa 20%; iar cei de şapte
reziste sau să fie distrusă vine din cîteva măsurători psihologice ani susţin aproape că nu mai există prieteni de sex opus:'. Aceste
foarte sofisticate, care permit urmărirea clipă de clipă a nuanţe­ universuri sociale separate se intersectează foarte puţin pînă la
lor emoţionale la nivelul cuplului. Oamenii de ştiinţă sînt acum adolescenţă, cînd încep întîlnirile sentimentale.
capabili să detecteze valurile invizibile de adrenalină ale soţu­ Între timp, băieţii şi fetele învaţă lucruri total diferite despre
lui, precum şi creşterile bruşte de tensiune, să observe trecătoa­ felul în care să-şi stăpînească emoţiile. Părinţii în general discu-
re, dar grăitoare microemoţii care se strecoară pe chipul soţiei tă emoţiile - cu excepţia mîniei - mai mult cu fiicele decît cu
lui. Aceste măsurători fiziologice scot la iveală un subtext biolo- fiii 4 . Fetele sînt expuse unei mai mari cantităţi de informaţii de-
gic ascuns, care contribuie la dificultăţile cuplului, un nivel cri- spre emoţii decît băieţii: atunci cînd părinţii inventează povesti
tic al realităţii emoţionale, care este de obicei imperceptibil sau pe care le spun copiilor preşcolari, ei folosesc mai multe cuvin-
trecut cu vederea de către cupluri. Aceste măsurători arată care te erriotioriale cînd vorbesc cu fiicele lor decît atunci cînd vor-
sînt forţele emoţionale care păstrează o căsnicie sau o distrug. besc cu' fiii lor; cînd mamele se joacă, de exemplu; cu sugarii lor,
Greşelile apar de la bun început din pricina diferenţelor dintre afişează o mai largă gamă de emoţii faţă de fiice decît faţă de fii;
lumea emoţională a fetelor şi cea a băieţilor. cînd mamele le vorbesc fiicelor despre sentimente, le discută
mai în amănunt din punct de vedere al stării emoţionale, decît o
CĂSNICIA LUI SI A EI: fac cu fiii lor - desi cu fiii intră în mai multe amănunte referi-
RĂDĂCINILE SE AFLĂ IN COPILĂRIE toare Ia cauzele şi consecinţeleemoţiilor precum mînia (proba-
bil pentru a o preveni).
Cînd tocmai iritr am, de curînd, într-o seară, la un restaurant, Leslie Brody şi Judith HaU, care au rezumat studiul asupra
am dat peste un tînăr care ieşea pe uşă şi avea un chip împietrit diferenţelor de emoţii între sexe, susţin că acest lucru se întîm-
şi ursuz. Imediat în spatele lui era o tînără care venise în fuga plă probabil pentru că fetele îşi dezvoltă mai rapid şi mai uşor
mare şi-l lovea cu disperare cu pumnii în spate ţipînd: "Ce nai- limbajul decît băieţii, ceea ce le face să aibă sentimente care pre-
ba! Întoarce-te imediat şi fii drăguţ cu mine!" Această rugămin­ supun o mai mare experienţă şi o mai bună exprimare, precum
te tranşantă şi categoric contradictorje făcută unui spate în retra- şi o capacitate superioară faţă de a băieţilor în ceea ce priveşte
gere rezumă tiparul cel mai des întîlnit al cuplurilor cu proble- folosirea cuvintelor pentru a explora şi a înlocui reacţiile emo-
me: ea încearcă să se implice; iar el se retrage. Specialiştii în căs­ ţionale cum ar fi conflictele fizice; în schimb, adaugă ele, "băie­
nicii au observat demult că pînă ca un cuplu să ajungă Ia terape- ţii pentru care exprimarea în cuvinte a serrtirnerrtelor nu este
xrt, deja ajunge la acest tipar implicare-retragere, soţul p'lîngîn- subliniată pot în mare măsură să nu conştientizeze starea emo-
du-se că soţia nu este "rezonabilă" prin ceea ce solicită ori prin ţională atît în cazul lor, cît şi în cazul celorlalti.r"
ieşirile ei, iar ea se plînge de indiferenţa lui faţă de ceea Ce spu- La vîrsta de zece ani, cam acelaşi procent de fete şi de băieţi
ne ea. Acest joc rnatrirnonial reflectă faptul că la nivelul cuplu- sînt agresivi şi dispuşi la confruntări directe atunci cînd se înfu-
lui există două realităţi emoţionale, a lui şi a ei. Rădăcina aces- rie. Dar pe la treisprezece ani apare o diferenţă considerabilă În-
tor diferenţe emoţionale, chiar dacă în parte este biologică, se tre sexe, care încep să se definească mai bine: fetele devin mai
află şi în copilărie, respectiv în cele două lumi emoţionale în ca- apte decît băieţii în arta tacticilor agresive cum ar fi ostracizarea,
re trăiesc băieţii şi fetele pe măsură ce cresc. Există multe cerce- bîrfele nefaste şi răzbunările indirecte. Băieţii, în general.iconti-
166 Ln t eligen.ţ a ern oţ ional ă aplicată D'u srn.a.n i intinzi 167
nuă să fie dispuşi Ia confruntări directe atunci cînd sînt furioşi, unui bărbat; în vreme ce în privinţa expresivităţiibăieţilor şi fe-
ignorînd strategiile mascate". Acesta este unul dintre numeroa- telor foarte mici nu există diferenţe, după ce trec de şcoala pri-
sele motive pentru care băieţii - şi ulterior bărbaţii -- sînt mai mară, băieţii devin mai puţin expresivi decît fetele. Acest lucru
puţin sofisticaţi decît sexul opus în privinţa tertipurilor vieţii poate reflecta în parte o altă diferenţă cheie: în medie, femeile
emoţionale. trăiesc întreaga gamă de emotii cu o mai mare intensitate şi va-
Cînd fetiţele se joacă între ele, o fac în grupuri mici, punînd riabilitate decît bărbaţii - în sensul că ferrieile sînt mai "emoti-
accentul pe o minimă ostilitate şi pe o maximă cooperare, în vre- ve" decît bărbaţii''.
me ce jocurile băieţilor se fac in grupuri mai mari, punîndu-se Toate acestea insearrmă în general că femeile intră în căsnicie
accentul pe concurenţă. O diferenţă cheie poate fi constatată în pregătite pentru rolul de administrator emoţional, în vreme ce
ceea ce se întîmplă atunci cînd jocul băieţilor sau al fetelor este în cazul bărbaţilor acest lucru contează rnult mai puţin pentru
întrerupt pentru că cineva păţeşte ceva. Dacă un băiat acciden- supravieţuirea relaţiei. Într-adevăr, cel mai important element
tat este foarte necăjit, ceilalţi aşteaptă de la el să se dea de-o par- pentru femei - dar nu şi pentru bărbaţi pentru ca o relaţie să
te şi să nu mai plîngă, pentru ca joaca să poată continua. Dacă fie satisfăcătoare s-a arătat că ar fi, conform unui studiu efectuat
acelaşi lucru se întîmplă în cazul unor fetiţe care se joacă, jocul asupra a 264 de cupluri,,,o bună corrrunicarev". Ted Huston, psi-
se opreşte şi toate se adună în jur, ca să-i vină în ajutor fetiţei ca- holog la Universitatea din Texas, studiind în profunzime cuplu-
re plînge. Diferenţa manifestată de băieţei şi fetiţe la joacă rezu- rile a constatat: "Pentru sotii, intimitatea înseamnă a discuta di-
mă ceea ce Carol Gilligan de la Harvard subliniază ca fiind o de- 'verse lucruri, mai ales despre cele referitoare la relaţia în sine. În
osebire cheie între sexe: băieţii se mîndresc cu autonomia şi in- general, bărbaţii nu înţeleg ce vor nevestele de la ei. Ei spun asa:
dependenţa lor, rezistînd cu stoicism şi singuri la greu, în vreme «Eu vreau să fac diverse lucruri cu ea, iar ea nu vrea decît să-vor­
ce fetele se consideră parte a unei adevărate reţele de legături. bim.»" Huston a constatat că în perioada în care fac curte, băr­
Astfel, băieţii se simt ameninţaţi de tot ceea ce le-ar putea pune baţii sînt multhtai dispuşi să stea de vorbă, dintr-o dorinţă de
în pericol independenţa, în vreme ce fetele se simt rnai amenin- intimitate, cu viitoarele lor soţii. Dar odată căsătoriţi, cu trecerea
ţate de o ruptură la nivel relaţional. Aşa cum sublinia şi Debo- timpului - mai ales în cuplurile tradiţionale- ei petrec tot Ulai
rah Tannen în cartea ei l'au Just Don'i Understand (Pur şi simplu puţină vreme stînd de vorbă cu soţiile lor, considerînd că acest
nu înţelegi), aceste perspective diferite conduc la faptul că bărba­ sentiment de apropiere poate fi exprimat şi prin grădinăritulîm-
ţii şi femeile doresc şi aşteptă lucruri total diferite de la o con- preună, mai degrabă chiar decît prin discutarea diverselor as-
versaţie; în vreme ce bărbaţii se mulţumesc să vorbească despre pecte.
diverse "lucruri", femeile urmăresc legăturile emoţionale. Tăcerea crescîndă a soţilor se datorează şi faptului că bărba­
Pe scurt, aceste contraste apar şi în perioada de şcolarizare, ţii sînt mai optimişti în privinţa căsniciei lor, în vreme ce soţiile
emoţiile fiind baza diverselor calităţi. Astfel, fetele devin "apte se preocupă de toate problemele care apar; într-un studiu de-
să interpreteze atît sernriele emoţionale verbale cît şi pe cele spre căsnicii, bărbaţii văd mai în roz decît soţiile lor întreaga re-
nonverbale. să-şi exprime şi să-şi comunice sentimentele", iar laţie - actul sexual, finanţele, legăturile cu rudele prin alianţă,
băieţii sînt apţi să "minimalizeze emoţiile care duc la vulnerabi- cît de bine se ascultă unul pe celălalt, ce importanţă au neajun-
litate, sentimente de vinovăţie, teamă sau d urere ."? Dovada surile personale-", Nevestele, în general, îşi exprimă mai mult
acestor stări diferite este una de netăgăduit în literatura de spe- decît bărbaţii nemulţumirileşi o fac verbal mai ales în cuplurile
cialitate. În urma a sute de studii, s-a constatat, de exemplu, că, nefericite. Combinînd modul optimist în care bărbaţii percep că­
în medie, femeile sînt mai empatice decît bărbaţii, cel puţin în sătoria cu aversiunea lor faţă de confruntărileemoţionale, devi-
ceea ce priveşte măsurarea capacităţii de a interpreta sentimen- ne dar de ce soţiile se plîng atît de des că soţii lor încearcă să evi-
tele negrăite după expresia feţei, după tonul vocii sau după alte te discuţiile despre lucrurile supărătoaredin relaţia lor. (Desigur
aluzii nonverbale. În mod similar, în general, sînt mai uşor de ci- că. această diferenţiere pe sexe este o generalizare şi nu este va-
tit sentimentele de pe chipul unei femei decît cele de pe chipul labilă în fiecare caz; un prieten psihiatru se plîngea că în căsni-
168 Inteligenţa ern oţ io n al.ă aplicată Duşmani intimi 169
eia lui soţia nu doreşte să discute despre chestiunile emoţionale, poate cea mai detaliată analiză asupra legăturii emoţionale din-
drept pentru care el este cel care le abordcază.) tre cupluri, dar şi asupra sentimentelor corozive care pot distru-
Incetineala cu care bărbaţii deschid discuţiile incomode în- ge căsrricial'. Conversaţiile cuplurrlor au Ifostînregistrate pe ca-
tr-o relaţie fără îndoială că se datorează relativei lor incapacităţi sete video, după care au fost analizate în amănunt ore întregi
de a interpreta exprimarea facială a emoţiei. pentru a desluşi emoţiile secrete şi felul cum acţionează ele. În-
Femeile, de exemplu, sînt mai sensibile la o expresie tristă de tocmirea unei hărţi a neajunsurilor ce pot duce un cuplu la di-
pe chipul bărbatului decît sint bărbaţii în a detecta tristeţea din vorţ a avut un rol primordial în privinţa inteligenţei emoţionale
expresia unei femei!'. Astfel, o femeie trebuie să fie cu mult mai şi a importanţei sale în supravieţuireaunei căsnicii.
tristă decît un bărbat pentru ca acesta să-i observe sentimentele şi În ultimii douăzeci de ani, Gottman a detectat momentele
eventual să pună problema referitor la ce a dus la această situaţie. bune şi rele a peste două sute de cupluri, o parte de curînd că­
Aşadar, trebuie să ne gîndim la implicaţiilediferenţeloremo- sătorite, altele de zeci de ani. Gottman a făcut o hartă a ecologiei
ţionale între sexe pentru a explica felul în care cuplurile reuşesc emoţionale a căsniciei cu o asemenea precizie, încît într-unul
să depăşeascăsupărările şi neînţelegerilela care se ajunge inevi- dintre studii el a reuşit chiar să prevadă care dintre cuplurile tes-
tabil Într-o relaţie intimă. De fapt, chestiunile precise cum ar fi tate (precum cel al lui Fred şi Ingrid, a căror discuţie despre ru-
cît de des face un cuplu dragoste, sau cum trebuie crescuţi co- fe a fost atit de tăioasă) vor divorţa în următorii trei ani. Într-o
piii, ori ce datorii sau economii are un cuplu nu sînt elemente proporţie de 94% el a avut dreptate, ceea ce nu s-a mai întîlnit în
care pot să închege sau să strice o căsnicie. De fapt, de felul cum studiile asupra mariajelor!
discută un cuplu despre aceste puncte delicate depinde soarta Acurateţea analizei lui Gottman constă în metoda sa extrem
căsniciei lor. Ajungerea la o înţelegere despre cum să depăşeas­ de minuţioasă şi de atentă de analizare a dovezilor. Atunci cînd
că neînţelegerileconstituie cheia supravieţuiriitinuimariaj; băr­ cuplurile vorbesc, senzorii înregistreazăşi cea mai măruntă mo-
baţii şi femeile trebuie să depăşească diferenţele înnăscute între dificare fiziologică; o analizare clipă de clipă a expresiei de pe
sexe, abordînd emoţiile dificile. Cînd nu reuşesc, cuplurile de- chip (folosind sistemul de citire a emoţiilor creat de Paul Ek-
vin vulnerabile în faţa erriotiilor şi în final asta le poate distruge man) detectează şi cea mai subtilă şi trecătoare nuanţare a senti-
relaţia propriu-zisă. Aşa cum vom vedea, aceste fisuri au mai mentului. După şedinţă, fiecare partener vine separat în labora-
multe şanse de dezvoltare atunci cînd unul sau ambii parteneri tor şi urmăreşte caseta cu înregistrarea conversaţiei, dezvăluiri­
au anumite deficienţe de inteligenţă emoţională. du-şi gîndurile ascunse din cele mai încinse momente ale schim-
bului de replici. Rezultatul este un fel de radiografie emoţiona­
lă a căsniciei.
NEAJUNSURILE DIN CĂSNICIE
Un semnal timpuriu de avertizare a faptului că o căsnicie se
Fred: Mi-ai strîns rufele de pe sîrmă? află în pericol este critica aspră, susţine Gottman. Într-o căsnicie
Ingrid: (cu un ton batjocoritor) "Mi-ai strîns rufele de pe sîrmă." sănătoasă, bărbatul şi nevasta se simt liberi să-şi exprime ne-
N-ai decît să ţi le strîngi tu, nenorocitele alea de rufe. Ce sînt mulţumirile. Dar mult prea adesea, în fierbinteala mîniei, ne-
eu, servitoare? mulţumirile ajung să fie exprimate într-o manieră distructivă,
Fred: N-aş zice. Dacă-ai fi fost servitoare, măcar ai fi ştiut să faci declanşîridu-se atacuri la adresa caracterului partenerului de
curat.
viaţă. De exemplu, Pamela şi fiica ei s-au dus să cumpere pan-
Dacă acest dialog ar fi fost dintr-un serial de comedie, ar fi tofi, în vreme ce soţul, Tom, s-a dus Ia o libărie. S-au înteles să
putut fi amuzant, numai că acest ton dureros de tăios a fost se întîlnească în fata
" postei într-o oră si
, apoi să mearaăo împreu-
abordat de două persoane care formau un cuplu şi care (poate nă să vadă un film la matineu. Parnela a fost punctuală, dar nici
că nici nu vă surprinde) au divorţat în următorii ani 12 . Ei au fost urmă de Tom. "Unde este? Filmul începe în zece minute", s-a
întîlrriţi în cadrul unui studiu de laborator făcut de psiholozul
_ o plîns Pamela fiicei sale. "Tatăl tău atîta e în stare să facă, să în-
john Gottman de la Universitatea din \Vashington, care a făcut curce totul."
170 Inteligenţa ern oţ iortal ă aplicat ă Eru srn ani intilni 171
Cînd apare şi Tom zece minute mai tîrz.iu.ifericit că s-a întîl- ce ochii sînt daţi peste cap. Cînd unul dintre parteneri afişează
nit cu un prieten şi cerîndu-şi scuze că a întîrziat, Parnela zice cu această expresiei celălalt, într-un schimb emoţional tacit, înregis-
sarcasm: IINu e riimic - abia am avut ocazia să discutăm despre trează o creştere a bătăilor inirnii cu două sau trei pulsaţii pe mi-
extraordinarul tău talent de a da totul peste cap. Nu te gîndeşti nut. Conversaţia invizibilă este in plin avint: dacă soţul îşi ma-
niciodată la consecinţe şi eşti cumplit de egoist!U nifestăpermanent dispreţul, a constatat Cottrnari, soţia cade
Reproşul Pamelei înseamnă mai mult decît atît: este un asa- mult mai uşor pradă unei întregi game de probleme de săriăta­
sinat asupra personalităţiiceluilalt. un atac la persoană, şi nu un .tel de la răceli şi gripe pînă la infecţii urinare sau o stare de ne-
comentariu asupra faptei. La urma urmei, Tom şi-a cerut scuze, linişte, precum şi simptome gastrointestinale. Atunci cînd chi-
şi totuşi Pamela l-a etichetat drept ucumplit de egoist". Majori- pul soţiei manifestă dezg'ustul, rudă bună cu dispreţul, de patru
tatea cuplurilor trec prin asemenea momente din cînd în cînd şi sau de mai rrrulte ori într-o conversaţie de un sfert de oră, este
atunci nemulţumireaîn legătură cu ceea ce a făcut partenerul se 'un semn tăcut că respectivul cuplu se va despărţi în următorii
transformă într-un atac împotriva persoanei, şi nu a faptei. Nu- patru ani.
mai că aceste critici dure au un irrip act emoţional coroziv în Sigur că o manifestare ocazională a dispreţului sau a dezgus-
comparaţie cu reproşurile rezonabile. Asemenea atacuri, chiar tului nu poate destrăma o căsnicie. Însă asemenea exprimări
dacă sînt de înţeles, devin tot mai dese dacă soţul sau soţia simt emoţionale dese seamănă cu fumatul sau cu colesterolul crescut
că reproşurile lor rămîn neauzite sau ignorate. ca factor de risc în bolile de inimă - cu cît sînt mai mari şi de
Diferenţa dintre reproşuri şi critici directe la persoană este mai lungă d urată, cu atîta pericolul creşte. Pe drumul spre di-
una simplă. Într-un reproş, soţia respectivă specifică faptul care vorţ, fiecare dintre aceşti factori îl prezice pe următorul pe
a nemulţumit-o şi critică fapta soţului ei şi nu pe el, declarînd ce această scară mereu crescîndă a nefericirii. Critica şi dispreţul
a simţit: uCînd ai uitat să-mi iei rufele de la spălătoria chimică sau dezgustul.devenite obişnuinţă sînt semne de pericot pentru
mi-am dat seama că nu ţii la mine." Este o exprimare ce dove- că indică faptul că soţul sau soţia şi-au judecat în gînd cît se poa-
deşte inteligenţă emoţională - afirmă ceva, dar nu cu un ton
te de tare partenerul de viaţă. În mintea lor, partenerul este veş­
violent sau pasiv. Dar într-un atac la persoană. ea foloseşte oca- nic condamnat pentru ceva. Acest tip de gîndire negativă şi os-
zia pentru a aduce o critică globală la adresa soţului ei: '/Eşti atît tilă duce în mod firesc la atacuri care-I fac pe celălalt să aborde-
de egoist şi nu-ţi pasă. Asta dovedeşte încă odată că nu pot avea
ze o poziţie defensivă sau să fie gata de contraatac.
încredere în tine că ai fi în stare să faci ceva ca lumea." O aseme-
Fiecare dintre cele două capete ale reacţiei luptă-sau-fugi re-
nea critică îl face pe celălalt să-i fie ruşine, să simtă că nu este iu-
prezintă un răspuns la atac. Cel mai adesea se contraatacă prin
biti că este acuzat şi că are defecte - ceea ce mai mult ca sigur
exprimarea mîniei. Această cale duce de obicei la un adevărat
că va duce la o reacţie defensivă care nu va drege în nici un fel
lucrurile. meci de ţipete fără rost. Reacţia alternativă, fuga, poate fi şi mai
dăunătoare, mai ales cînd IJugitur înseamnă o izolare Într-o tă­
l

Mai mult, atunci cînd se aduce o critică cu o nuanţă de dis-
preţ, emotia creată este extrem de distructivă. Dispreţul însoţeş­
cere încremenită.
te adesea furia; el nu se exprimă doar prin cuvinte, ci şi prin to- Acest zid al tăcerii este o ultimă posibilitate de apărare. Cel
nul vocii sau printr-o expresie supărată a feţei. Forma cea mai care alege această soluţie refuză conversaţia, răspunzînd prin-
evidentă este, desigur, ironia sau insulta /lnenorocitulefl
,
tr-o tăcere morrnîntală şi un chip impasibil. Această modalitate
/lscîrbă ce eşti", Ilamărîtuleu. La fel de dăunător este şi limbajul transmite un mesaj puternic fără echivoc, un fel de combinaţie
trupului care transmite acest dispret mai ales strimbăturile din de răceală, distanţă, superioritate şi detaşare. Acest zid apare
gură, care sînt un limbaj facial universal pentru dezgust, sau da- mai ales în căsniciile care se îndreaptă spre un dezastru sigur; în
tul ochilor peste capI ca şi cum ar spune /lOt Doamne!" 85% dintre aceste cazuri, soţul este cel care reacţionează astfel în
Dispreţul facial este de fapt o contracţie a muşchilor Ilgropi- faţa atacurilor pline de reproşuri şi dispreţ din partea soţiei!".
ţelor", a eolţurilor gurii (cel mai adesea doar în stînga)1 în vrerne Cînd această reacţie devine ceva obişnuiti ea are un efect devas-
172 Inteligenţa ern.oţ ion al ă aplicată DUŞl1U111i intimi 173
tator asupra sănătăţii unei relaţii afective: taie toate punţile de pot confirma punctul de vedere, ignorînd sau neluînd în seamă
rezolvare a neînţelegerilor. gesturile frumoase care ar putea pune la îndoială sau nu ar luai
confirma această idee.
GÎNDURI TOXICE Aceste gînduri sînt foarte puternice; ele declanşează siste-
mul de alarmă neural. Odată ce soţul se consideră o victimă, el
Copiii nu sînt cuminţi şi Martiri, tatăl lor, se supără. El se în- declanşează un atac emoţionat drept pentru care va tot analiza
toarce spre soţia sa Melariie şi îi spune pe un ton răstit: "Dragă, cu uşurinţă pe toate feţele o listă întreagă de nemulţumiricare-i
nu crezi că ar trebui să se mai potolească şi copiii ăştiaT" vor aminti că a fost transformat într-o victimă. Şi nu-şi va mai
El de fapt gîndeşte: "E prea îngăduitoare cu copiii." aminti nimic din tot ceea ce a făcut ea în întreaga lor relaţie care
Melanie reacţionează la mînia lui, înfurrindu-se la rîndul ei. ar putea pune la îndoială ideea că este o victimă nevinovată.
Chipul i se înăspreşte, încruntă sprîncenele şi îi răspunde: "Co- Partenera de viaţă este pusă într-o situaţie fără ieşire: astfel,
piii se joacă şi ei. Oricum, în curînd vor merge la culcare." chiar şi lucrurile bune pe care le face vor fi răstălmăcite atunci
Ea de fapt gîndeşte: ,Jar începe, tot timpul se plinge de ceva." cînd vor fi analizate printr-o lentilă negativă şi refuzate ca o pa-
Martiri este acum vizibil enervat. Se apleacă ameninţător, cu lidă încercare a ei de a nega că încearcă să-I transforme într-o
pumnii încleştaţi şi spune pe un ton scos din sărite: "N-ar trebui victimă.
să-i culc de pe acum?" Partenerii care nu au asemenea puncte de vedere declanşa­
De fapt, el gîndeşte: "Ea este veşnic contra mea, în toate. Ar toare de neînţelegeri dau o interpretare benignă la ceea ce se în-
fi mai bine să preiau iniţiativa." tîmplă, aşa încît e mai puţin probabil să se ajungă la astfel de de-
Melanie, dintr-o dată speriată de mînia lui Martin, spune turnări, sau, în cazul în care ele totuşi apar, partenerii îşi revin
blînd: "Nu, îi culc eu imediat." mai repede. Gîndirea care menţine sau alimentează nefericirea
Ea de fapt gîndeşte: "Şi-a ieşit din fire - le-ar putea face
urmează un tipar subliniat în Capitolul 6 de către psihologul
vreun rău copiilor. Mai bine cedez."
Martin Seligman, referitor la perspectiva pesimistă şi cea opti-
Aceste conversaţii paralele - cea rostită şi cea din gînd -
mistă. Punctul de vedere pesimist porneşte de la premisa că par-
sînt discutate de Aaron Beck, fondatorul terapiei cognitive, ca
tenerul de viaţă are defecte inerente, care nu pot fi schimbate şi
exemplu de gîndire ce poate otrăvi o căsnicie-". Adevăratul
care generează suferinţă: "Este egoist şi nu-l interesează decît
schimb emoţional între Melanie şi Martin este format de gîndu-
persoana lui; aşa a fost crescut şi aşa va rămîne pentru totdeau-
rile lor şi aceste gînduri, la rîndul lor, sînt determinate de un
na. Vrea să-i fiu la dispoziţie permanent şi puţin îi pasă de ceea
strat mai profund, pe care Beck îl numeşte al "gîndirilor auto-
ce simt eu." În schimb, punctul de vedere optimist sună cam
mate" - trecătoare presupuneri făcute în avans despre sine şi
aşa: "Acum este mai exigent, dar a fost atît de atent în trecut;
despre ceilalţi, care reflectă atitudinile noastre em~ţionale cele
mai profunde. Melanie gîndeşte ascuns cam aşa: "Intotdeauna poate este prost dispus - mă întreb dacă nu are probleme la
mă terorizează cu mînia lui"; pentru Martin, gîndul cheie este: serviciu." Aceasta este o perspectivă în care mariajul nu este pri-
"N-are nici un drept să se comporte aşa cu mine." Melariie se vit ca iremediabil distrus sau fără speranţă. În schimb, ea soco-
consideră o victimă nevinovată a căsruciei lor, iar Martin socoteş­ teşte că momentul nepotrivit Se datorează unei situaţii care poa-
te că are tot dreptul să fie indignat, pentru că nu este tratat corect. te fi schimbată. Prima atitudine aduce numai nefericire; cea de-a
Gîndurile că am fi victime nevinovate ori că avem dreptul să doua calmează. Partenerii care abordează perspectiva pesimistă
ne indignăm sînt tipice pentru partenerii de viaţă din căs~icii cu sînt sortiţi blocajelor emoţionale; se înfurie, se simt jigniţi sau,
probleme care îşi alimentează permanent mînia şi suferirita-", În oricum, nefericiti din pricina lucrurilor pe care le fac partenerii
momentul îri care aceste gînduri nefaste cum ar fi dreptul la in- lor de viaţă; şi devin tulburaţi de îndată ce începe un asemenea
dignare devin un reflex, ele se autoconfirmă: partenerul care se episod. Nemulţumirea lor interioară şi atitudinea pesimistă cu
consideră o victimă caută veşnic acele fapte ale celuilalt care-i siguranţă va declanşa reproşuri şi dispreţ în confruntarea cu
174 Inteligenţa errtoţ iorială aplicată Es u srnarri intinzi 175
partenerul, care, la rindul său, va deveni defensiv şi se va refu- Această potopire este un blocaj emoţional care se prelungeşte de
gia în spatele unui zid. la sine.
Poate că vir'ulenţa cea mai mare a acestor gînduri otrăvite se Unii oamenii ajung greu în această fază, pentru că suportă
constată la soţii violenţi din punct de vedere fizic cu soţiile lor- uşor mînia şi dispreţul, în vreme ce la alţii se declanşează încă
Un studiu asupra soţrlor vi.olerrţi făcut de psihologii de la Uni- din momentul în care partenerul face cel mai neînsemnat co-
versitatea Indiana a demonstrat că aceşti bărbaţi îmbrăţişează mentariu. Din punct de vedere ştiinţific, descrierea mom.entului
exact raţionamentulpuştilor duri din curtea şcolii, detectînd in- ar consta în aceea că bătăile inirnii cresc U1Ult peste nivelul de
tenţii ostile chiar şi în lucrurile cele mai neutre pe care le fac so- calm!". Astfel, ritmul inimii femeii ajunge să fie de 82 de bătăi pe
ţiile lor, şi folosesc această judecare greşită pentru a-şi justifica minut, iar al bărbatului de 72 de bătăi pe minut (ritmul cardiac
propria violenţă (bărbaţii agresivi din punct de vedere sexual cu variază în special în funcţie de dimensiunea fizică a persoanei).

iubitele lor procedează cumva în 11lOd similar, fiind bărruitori la Această senzaţie apare în momentul cînd ritmul creşte cu 10 bă­

adresa femeilor şi neluînd în seamă obiecţiile lor}!". Aşa cum am tăi pe minut faţă de ritmul de repaos; dacă se ajunge la 100 de

văzut în Capitolul 7, aceşti bărbaţi setem mai ales să nu fie res- bătăi pe minut (ceea ce se întîmplă cu uşurinţă în momentele de

pinşi, nesocotiţi sau supuşi unor situaţii jenante în public de că­
furie sau de lacrimi), atunci trupul pornpează adrenalină şi alti
tre soţiile lor. Un scenariu tipic care declanşează gînduri ce "jus- hormoni, ceea ce păstrează starea de nemulţumire pentru mai
multă vreme. Momentul de blocaj emoţional este vizibil din rit-
tifică" violenta celor care-şi bat nevestele este: "Ai ieşit în socie-
tate şi observi că în ultima jumătate de oră soţia ta a stat de vor- mul cardiac: el poate creşte cu 10,20 sau chiar cu 30 de bătăi pe
minut Într-o clipă. Muşchii se încordează; apar dificultăţile de
bă şi a rîs cu acelaşi bărbat atrăgător. El pare că-i face curte."
respiraţie. Este o invazie de sentimente otrăvite şi o neplăcută
Cînd aceşti bărbaţi percep că soţiile lor fac ceva ce sugerează o
baie de frică si mînie ce nu poate fi evitată, iar în lnod subiectiv
posibilă respingere sau o abandonare a lor, reacţionează prin in-
pare că dure~ză'"o veşnicie" pînă trece. În acest moment - de
dignare şi revoltă. Se pare că gînduri reflexe de genul: "O să mă
plin blocaj - emoţiile persoanei sînt atît de puternice, iar pers-
părăsească" declanşează un blocaj emoţional, în virtutea căruia
pectiva atît de îngustă şi gîndirea atît de confuză, încît nu este
soţii care-şi bat nevestele reacţionează impulsiv sau, cum spun
nici o şansă de a accepta punctul de vedere al celuilalt sau de a
cercetătorii, "nu reuşesc să aibă o relaţie comportamentală adec-
rezolva lucrurile în mod rezonabil.
vată" - deci devin violenţi!".
Sigur că majoritatea soţilor şi soţiilor trec prin asemenea mo-
mente de mare intensitate atunci cînd se ceartă - e firesc. Pro-
POTOPUL: SCUHINDAREA CĂSNICIEI blema într-o căsnicie apare atunci cînd unul dintre parteneri se
simte invadat aproape permanent. Apoi, partenerul se simte co-
Efectul imediat al acestor atitudini nefericite este declanşa­ pleşit de celălalt, este mereu gata să reacţioneze în faţa unui atac
rea unei crize permanente, pentru că blocajele emoţionale apar emotional sau a unei nedreptăţi, devine extrem de vigilent la cel
tot mai des, iar suferinţa şi mînia nu mai pot fi depăşite. Gott- mai mic semn de atac, insultă sau enervare şi categoric că va re-
man foloseşte un alt termen - potopul - referitor la această tul- acţiona exagerat şi la lucrurile neînsemnate. Dacă soţia unui ase-
burare emoţională mult prea des întîlnită; soţii sau soţiile ajunşi menea personaj aflat în această stare îi spune: "Iubitule, trebuie
în această situaţie sînt atît de copleşiţi de negativismul partene- să stăm de vorbă", el va alege un gînd negativ: "Iar vrea să ne
rului şi de propria lor reacţie faţă de acesta, încît sînt înghiţiţi de certăm" şi va declanşa potopul. Revenirea dintr-o asemenea sta-
sentimente cumplite, scăpate de sub control. Aceşti oameni nu re fiziologică este tot mai dificilă, în vreme ce lucrurile cele mai
mai sînt în stare să recepteze nimic nedistorsionat sau să reacţio­ inofensive sînt privite dintr-o perspectivă sinistră, care declan-
neze cu mintea limpede: le este tot mai greu să se organizeze în şează mereu potopul.
gîndire şi revin la reacţii primitive. Ei ar vrea ca lucrurile să în- Acesta este poate punctul de cotitură cel rnai periculos al
ceteze sau ar vrea să fugă ori, uneori, să lovească la rîndul lor. unei căsniciir o schimbare catastrofală într-o relaţie. Partenerul
176 Inteligenţa ernoţ ion ală aplicată D'usrnan.i intinzi 177

potopit ajunge să gîndească tot ce este mai rău despre celălalt, re 21 . Acest lucru sugerează că genul de bărbat stoic şi impertur-
interpretînd mereu tot ceea ce face acesta într-o lumină negati- babil precum Clint Eastwood pare a fi de fapt o formă de apăra­
vă. Micile probleme generează bătălii majore, se simte perma- re împotriva unui sentiment copleşitor din punct de vedere
nent jignit. Cu timpul, acest partener începe să considere toate emoţional.
problemele din căsnicie ca fiind grave şi imposibil de reparat, Motivul pentru care bărbaţii sînt predispuşi la a ajunge Îm-
pentru că potopul în sine sabotează orice încercare de îndrepta- pietriţi, presupune Gottman, este acela de a se proteja pe ei înşişi
re a situaţiei. Lucrurile continuînd pe acest făgaş, pare inutil să de potop; studiul său arată că în momentul cînd se izolează, rit-
rnai f~e discutate şi partenerii încearcă să se aline pe cont pro- mul lor cardiac scade cam cu zece bătăi pe minut, ceea ce confe-
priu. Incep să ducă vieţi paralelei practic izolîndu-se unul de ce- ră o senzaţie subiectivă de uşurare. Dar - şi aici se află parado-
lălalt şi simţind singurătatea din interiorul căsniciei, Din păcate, xul - atunci cînd bărbaţii se ascund în spatele unui zid, ritmul
după cum constată Gottman, mult prea des se ajunge la pasul cardiac al soţiilor creşte, fapt ce semnalizeazăo profundă nemul-
următor, care este divorţul. ţurnire. Acest tango al creierului Iimbic, cu fiecare sex care isi ca-
Pe acest drum spre divorţ, consecinţele tragice ale deficienţelor ută alinare la celălalt, duce la o cu totul altă stare în raport cu
de competenţă emoţională sînt mai mult. decît evidente. Atunci confruntările ernotiortale: bărbaţii doresc să le evite tot atît de

cînd un cuplu intră în cercul infernal al reproş-urilorşi al dispreţu­ mult pe cît nevestele se simt nevoite să le caute cu tot diriadirisul.
lui, al defensivei şi al zidurilor ce se înalţă între ei, al gîndurilor ne- Tot aşa cum bărbaţii preferă să se refugieze în spatele unui
plăcute şi al potopului emoţional, este reflectată de fapt o dezinte- zid, femeile aleg să facă reproşuri soţilor lor 22 . Această asimetrie
grare a autoconştietizării şi a autocontrolului emoţional, al empa- apare ca rezultat al faptului că soţiile îşi urmăresc rolul de admi-
tiei şi al capacităţii de a se calma urrul pe celălalt şi pe sine. nistrator emotional. Cum ele încearcă să declanseze si să rezol-
ve neintelegerile şi mîhrririle, tot aşa soţii lor se dovedesc puţin
dispuşi să se implice in discuţii aprmse. Soţia îşi vede soţul re-
BĂRBAŢII: SEXUL VULNERAB1L
fuzînd implicarea, şi atunci îşi sporeşte volumul şi intensitatea
Revenind la diferenţele dintre sexe în ceea ce priveşte viaţa nemulţumirii,începînd să-i facă reproşuri. Ca răspuns, soţul de-
emoţională, se dovedeşte că ele sînt rădăcina ascunsă a declmu- vine defensiv sau se refugiază în spatele unui zid; ea se simte
lui casniciei. Iată ce s-a constatat: Chiar şi după mai bine de trei- frustrată şi furioasă, devenind dispretuitoare, pentru a da o mai

zeci si cind de ani de căsnicie există o distinctie clară între soti mare greutate insatisfacţiei sale. Cînd soţul devine obiectul cri-
şi soţii legată de felul în care privesc conflict~le emoţionale. fu ticii şi al dispreţului soţiei sale, începe să creadă că este o victi-
general, femeile sînt mai dispuse să intre în discuţii contradicto- mă nevinovată sau că are dreptul să se indigneze, ceea ce de-

rii pe probleme de căsnicie decît bărbaţii. La această concluzie a clanşează un potop tot mai mare, Pentru a evita o atare situaţie,

ajuns în urma unui studiu Robert Levenson de la Universitatea el devine tot mai defensiv sau pur şi simplu se refugiază în spa-
Berkeley din California, bazîndu-se pe cercetarea a 151 de cu- tele urrui zid. Dar nu uitaţi, cînd soţii se izolează, ei declanşează
pluri cu căsnicii de lungă durată. Levenson a constatat că soţilor potopul asupra.soţiilor lor, care se simt complet descurajare. Pe
li se pare neplăcut şi chiar au o aversiune faţă de a se infuria în măsură ce certurile în căsnicie se intensifică, ele pot scăpa uşor

timpul unei neînţelegeri casnice, în vreme ce pe soţii nu le de- de sub control.
ranjează chiar aşa de rău20 .
Soţii dovedesc o mai mare intensitate a spiritului negativ de- AL LUI ŞI AL EI: SfAT MATRIMONIAL
cît soţiile lor; bărbaţi cad mai uşor pradă acestui potop decît fe-
meile, ca reacţie la reproşurile partenerului. Odată ajunşi în Dată fiind această copleşitoare diferenţă
în ce priveşte felul
această situaţie, soţii secretă mai multă adrenalină în sînge, se- in care bărbaţii şi
femeile reacţionează În faţa sentimentelor ne-
creţie declanşată de reacţia negativă a soţiilor lor; soţilor le tre- plăcute din relaţia lor, se pune problema cum Îşi pot apăra cu-
buie mai multă vreme pentru a-şi reveni dintr-o asemenea sta- plurile iubirea şi afecţiunea - pe scurt, elim îşi pot apăra căsrii-
178 Inteligenţa ernoţ icn ală aplicată Duşmani intimi 179
cia? Pe baza unnăririi interacţiunii la nivelul cuplurilor a căror riIe soţiei să fie incluse într-un context mai larg, in care îşi reafir-
căsnicie a supravieţuit peste ani, cercetătorii problemelor matri- mă inclusiv iubirea faţă de el.
moniale oferă sfaturi precise pentru bărbaţi şi pentru femei, fie-
căruia în parte, precum şi cîteva îndemnuri valabile şi pentru
CEARTA SĂNĂTOASĂ
unii şi pentru alţii.
Bărbaţii şi femeile, în general, au nevoie de reglări emoţiona­ Articolul din ziarul de dimineaţă ne oferă o lecţie pr actică
le diferite. Pentru bărbaţi, sfatul ar fi să nu devină parte într-un pentru felul în care nu trebuie rezolvată o neînţelegere în căsni­
conflict, ci să înţeleagă că atunci cînd soţiile lor aduc în discuţie cie. Marlene Lenick s-a certat cu soţul ei, Michacl: el voia să se
O nemulţumire sau o neintelegere, o pot face ca pe un act de iu- uite la meciul între echipele Dallas Cowboys şi Philadelphia Ea-
bire, încercînd să păstreze relaţia sănătoasă şi pe drumul cel bun gles, iar ea voia să vadă ştirile. În vreme ce el şi-a adjudecat nle-
(deşi s-ar putea să fie şi alte motive care să justifice ostilitatea so- ciul, dna Lenick i-a spus că: "S-a săturat de fotbalul ăsta", s-a
ţiei). Atunci cînd nemulţumirile fierb, ele cresc în intensitate pî- dus în dormitor, a înşfăcat un pistol de calibru 38 şi l-a împuş­
nă ce explodează; atunci cînd sînt aerisite şi analizate, tensiunea cat de două ori, în vrem.e ceel se uita la meci în camera lui de
scade. Soţii trebuie să înţeleagă că mînia sau nemulţumirea nu lucru. Dna Leriick a fost acuzată de atac de maximă gravitate şi
sînt sinonime cu atacurile personale - adesea, emoţiile soţiilor eliberată contra a 50 000 de dolari. DI Lenick a fost audiat în sta-
lor fiind doar sublinieri, accentuări ale sentimentelor lor referi- re bună, revenindu-şi în urma gloanţe1or care îi intraseră prin
toare la chestiunea în cauză. abdomen şi îi ieşiseră prin omoplatul stîng şi prin gît23 .
asemenea, bărbaţii trebuie să aibă grijă să nu scurtcircui- Sigur că unele certuri în căsnicie sînt prea violente - sau
teze discuţia, oferind prea curind o soluţie practică - în gene- prea grave - , dar ele oferă o primă şansă de a aduce inteligen-
ral, e mult mai important ca soţia să simtă că soţul ei îi ascultă ţa emoţională în cuplu. De exemplu, perechile care rezistă îm-
cu atenţie nemulţumirea şi dă dovadă de empatie în raport cu preună se referă de obicei la un singur subiect şi-şi oferă unul al-
seniimeniele ei în chestiunea in cauză (deşi el nu are nevoie să fie tuia şansa de a-şi exprima punctul de vedere în legătură cu aces-
de acord cu ea). Ea poate considera faptul că el îi dă un sfat ca . ta 24.. Dar aceste cupluri fac un pas important înainte: îşi arată că
pe o neglijare a sentimentelor ei, socotite neimportante. Soţii ca- se ascultă unul pe celălalt. Cum acest lucru este ceea ce urmă­
re reuşesc să suporte mînia încinsă a soţiilor lor, în loc să o trea- reşte de fapt cu îndîrjire celălalt din punct de vedere emoţionat
că cu vederea, socotind-o neînsemnată,îşi ajută soţiile să se sim- empatia duce la reducerea tensiunilor.
tă auzite şi respectate. Mai presus de toate, soţiile doresc să le fie Ceea ce le lipseşte în mod special cuplurilor care în final
recunoscute sentimentele şi respectate ca valabile, chiar dacă so- ajung la divorţ este tocmai încercarea măcar a unuia dintre par-
ţii lor sînt de altă părere. De cele mai multe ori, cînd o soţie sim- teneri de a detensiona atmosfera presupusă de o ceartă.T'rezen­
te că punctul ei de vedere s-a făcut auzit şi că sentimentele ei au ţa sau absenţa căilor de reparare a fisurtlor este diferenţa prim-
fost remarcate, ea se calmează. ordială dintre certurile cuplurilor cu o căsnicie sănătoasă si cele
Sfatul pentru femei este unul paralel. Cum principala pro- ale cuplurilor care pînă la urmă divorţează-". Mecanism~le de
blemă a bărbaţilor este faptul că soţiile lor îşi fac auzite prea des reparare care împiedică o ceartă să ajungă la o explozie sînt de
nemulţumirile,nevestele ar trebui să facă un efort şi să aibă gri- fapt foarte simple -- menţinerea discuţiei pe o anumită linie,
jă să nu-şi atace soţii - se pot plînge de ceea ce au făcut ei, dar empatia şi reducerea tensiunii. Aceste gesturi fundamentale sînt
nu trebuie criticaţi ca persoană şi nici dispreţuiţi. Reproşurile nu un fel de termostat emoţional care împiedică sentimentele expri-
trebuie să fie atacuri la adresa personalităţii lor, ci să fie afirrna- rnate să dea pe dinafară şi să copleşească acea capacitate a parte-
ţii clare că un anumit fapt nu le convine. Un atac la persoană vi- nerilor de a se concentra exclusiv asupra chestiunii în cauză.
rulent va duce aproape sigur la o atitudine defensivă din partea Una dintre strategiile general valabile pentru ca o căsnicie să
soţului sau la ridicarea unui zid, situaţie şi mai frustrantă, care funcţioneze este să nu se concentreze discuţia pe anumite su-
va spori neinţelegerea. De aserneriea, este de ajutor ca reprosu- biecte - educaţia copiilor, sexul, banii, gospodăria -- care sint
180 Inteligenţa emoţională aplicată Duşmani intimi 181
prilejuri de ceartă, ci să se cultive inteligenţa emoţională a cu- rotidă, la cîţiva centimetri între Iobul urechii şi maxilar (cei care
plului, sporindu-se şansele de a rezolva lucrurile. Cîteva calităţi fac gimnastică aerobică învaţă uşor astaj-". Luarea pulsului în
emoţionale - în special capacitatea de a se calma (sau de a-l cal- cincisprezece secunde şi înmulţirea lui cu patru dă valoarea lui
ma pe partener), empatia şi ascultarea atentă - pot ajuta cuplul. pe minut. Făcînd aceasta in momentele de calm, aveţi un punct
să-şi rezolve in mod eficient neînţelegerile. Toate acestea duc la de reper; dacă pulsul creşte cu peste zece bătăi pe minut faţă de
aşa-numiteleneinţelegerisănătoase sau Ia "certurile sănătoase", nivelul obişnuit, înseamnă că a început potopuL Dacă s-ca ajuns
care permit unei căsnicii să fie înfloritoare şi să depăşească as- la această cifră, cuplul trebuie să facă o pauză de douăzeci de
pectele negative care, dacă sînt lăsate să se acumuleze, pot dis- minute, în care să se calmeze înainte de a lua o hotărîre. Chiar
truge o căsnicie/". dacă o pauză de cinci minute ar putea părea suficientă, recupe-
Desigur că nici unul dintre aceste obiceiuri emoţionale nu se rarea fiziologică se face treptat. Aşa cum am văzut în Capitolul
schimbă peste noapte; este necesară multă perseverenţă şi vigi- 5, minia care persistă generează alt val de mînie; prin urmare, o
lenţă. Cuplurile vor fi în stare să opereze aceste schimbări cheie pauză mai lungă dă un răgaz mai mare trupului să-şi revină din
în măsura în care sînt motivate să încerce. Multe, sau majorita- starea de surescitare iniţială.
tea reacţiilor emoţionale, se declanşează cu atîta uşurinţă într-o Pentru cuplurile cărora li se pare ciudat, şi este de înţeles,
căsnicie pentru că ele au fost deja inoculate încă din copilărie, să-şi i-a pulsul în timp ce se ceartă e mai simplu să existe o înţe­
învăţate în cele rnai intime relaţii sau modelate pentru noi de pă­ legere stabilită în prealabil care să permită oricăruia dintre par-
rinţi, fiind deja formate in momentul căsătoriei. Astfel, există teneri să ceară o pauză la primele semne de potop detectate. În
predispoziţii la obiceiuri emoţionale - reacţia exagerată la cele această perioadă/calmareapoate fi ajutată printr-o tehnică de

rnai mici serrme de confruntare - , chiar dacă probabil am jurat relaxare sau printr-un exerciţiu de gimnastică aerobică (sau prin
că noi nu vom face precum părinţii noştri. oricare dintre celelalte metode enunţate în Capitolul 6), ceea ce ii
poate face pe parteneri să iasă mai repede din blocajul emoţional.
Calmarea
Vorbitul în gînd pentru îndepărtarea
Fiecare emoţie puternică are la bază un impuls de a acţiona;
atmosferei otrăvite
stăpînirea acestor impulsuri este fundamentală pentru inteli-
genţaemoţională.Uneori poate fi extrem de greu, mai ales în re- Cum acest potop este decianşat de gînduri negative despre
laţiile de iubire, unde miza este foarte mare. Reacţiile declanşa­ partener, e de ajutor ca soţul sau soţia care s-a supărat din prici-
te în aceste situaţii se răsfrîng asupra celor mai profunde nevoi na unor comentarii prea dure să le abordeze direct. Gînduri de
ale noastre - de a fi iubiţi şi de ane simţi respectaţi, de a nu fi pă­ genul uN-am să mai înghit aşa ceva" sau "Nu merit să fiu tra-
răsiţi sau lipsiţi de afecţiune. Nu e de mirare că într-o ceartă în tat(ă) astfel" sînt sloganuri de tip victimă nevinovată sau dreap-
căsnicie reacţionăm ca şi cum ar fi o chestiune de supravieţuire. tăindignare. Aşa cum sublinia terapeutul Aaron Beck, prinzînd
Dar nimic nu se poate rezolva pozitiv atîta vreme cît soţul şi din-zbor aceste gînduri şi artalizîrid u-Ie - în loc să îi înfurie sau
soţia se află în plin blocaj emoţional. Unul dintre talentele cheie să îi jignească ~ soţul sau soţia pot încerca să scape de eIe 28 .
într-o căsnicie este ca partenerii să înveţe să-şi calmeze seriti- Acest lucru presupune supravegherea acestor gînduri şi În-
rnentele de nemulţumire. De fapt, asta înseamnă stăpînirea ca- ţelegerea faptului că nu trebuie crezute, precum şi încercarea de
pacităţii de a-şi reveni rapid în urma potopului produs de un a face un efort pentru găsirea unor argumente sau perspective
blocaj emoţional. Cum capacitatea de a asculta, de a gîndi şi de care le pun la îndoială. De exemplu, o soţie care simte într-un
a vorbi logic pare să dispară într-un moment de criză emoţiona­ moment încins că: "Lui nu-i pasă de nevoile mele - e Întotdea-
lă, calmarea este un pas extrem de constructiv şi fără de care nu una atît de egoist" trebuie să se lupte cu acest gînd, amintin-
mai este posibil nici un progres în rezolvarea chestiunii în cauză. du-şi de cîte ori soţul ei a făcut diverse gesturi care îi dovedeau
Cuplurile ambiţioase pot învăţa monitorizeze pulsul afecţiunea. Asta îi va permite să îşi reformuleze gîndul: "Ei bi-
din cinci în cinci rnirrute în timul confruntărilor,Iuîridu-şi-l la ca- ne, uneori dă dovadă că ţine la mine, chiar dacă lucrul pe cart?
182 Inteligenta ern oţ io n.ală aplicată Duşlnani intilni 183
tocmai l-a făcut demonstrează egoism, ceea ce mă deranjează tea celuilalt de a simţi exact starea de spirit a partenerului este
profund." Această a doua formulare deschide o posibilitate de blocată. Empatia se deteriorează atunci cînd sentimentele unuia
schirnbare şi permite o soluţie pozitivă, pe cînd cea dintîi dă apă sînt atît de puternice încît nu permit armonizarea fiziologică, ci
la moară mîniei şi suferinţei. pur şisimplu devin exacerbate.
Una dintre metodele eficiente pentru o ascultare emoţională
Cum să asculti si să vorbesti fără a aborda
, 'Jf ,
atentă se numeşte "oglindire" şi se foloseşte foarte des în tera-
un ton defensiv pia pentru recuperarea cuplului. Atunci cînd unul dintre parte-
El: "Ţipi!" neri îşi exprimă o nemulţumire, celălalt o repetă cu cuvintele sa-
Ea: "Sigur că ţip - n-ai auzit nimic din tot ce am spus. Pur le, încercînd să capteze nu numai gîndul, ci şi sentimentele care
şi simplu nu eşti atent!" o însoţesc. Această oglindire foloseşte la verificarea ţintei corec-
Ascultatul este un talent datorită căruia cuplurile rămîn îm- te şi în cazul în care partenerul constată că nu a înţeles bine, în-
preună. Chiar şi în plină ceartă, cînd ambii sînt cuprinşi de III cearcă iar şi iar pînă reuşeşte - este un lucru care pare extrem
blocaj emoţional, măcar unul sau uneori chiar amîndoi reuşesc de simplu, dar este surprinzător de greu de pus în practică?".
să asculte atent dincolo de mînia care-i cuprinde şi atunci reac- Efectul unei oglindiri corecte nu constă doar în sentimentul pa:r-
ţionează Ia 'un eventual gest reparator făcut de partener. Cuplu- tenerului că a fost înţeles, dar şi în ajungerea la o armonizare
rile care ajung sigur Ia divorţ se lasă absorbite de mînie şi se con- emoţională, Acest lucru în sine poate dezarma un atac iminent
. centrează asupra ei, nereuşind să mai audă - şi în nici un caz şi poate împiedica o discuţie să ajungă o ceartă gravă .
să mai răspundă - propunerilor de împăcare ce pot fi subînţe­ Pentru cupluri, arta de a nu fi defensiv înseamnă a discuta
Iese din ceea ce spune partenerul. Defensiva îmbracă repede doar despre nemulţumirilespecifice şi a nu se ajunge la atacuri
haina ignorării sau a refuzului imediat în faţa nemulţumirii ex- la persoană. Psihologul Hairn Ginott, bunicul programelor de
primate, ca şi cum ar fi fost un atac, şi nu o încercare de schim- comunicare eficientă, recomanda ca formulă ideală pentru o ne-
bare comportamentală. Sigur că, într-o ceartă, ceea ce spune mulţumire "XYZ": "Cînd ai făcut X m-am simţit Y şi aş fi prefe-
unul dintre parteneri este deseori un atac sau e spus cu atîta ne- rat să faci Z." De exernplu: "Atunci cînd nu m-ai sunat să-rni
gativism, încît nu poate fi perceput altfel decît ca un atac. spui că întîrzii la cină am simţit că nu mă respecţi şi asta m-a în-
Chiar şi în situaţiile cele mai rele partenerii pot discerne din furiat. Aş fi preferat să mă suni şi să-mi spui că întîrzii", în loc
ceea ce aud, ignorînd părţile ostile sau negative - tonul nesufe- de: "Eşti un nenorocit, nesimţit şi egoist", aceasta fiind mult
rit, insulta, reproşurile dispretuitoare - , pentru a percepe eseri- prea des rezolvarea unei asemenea situaţii în certurile unui cu-
ţa.mesajului.In acest caz, ajută dacă ambii parteneri îŞI amintesc plu/ Pe scurt, comunicarea deschisă nu înseamnă teroare, ame-
că tonul negativ este de fapt o ilustrare indirectă a importanţei ninţări sau insultă, şi nici nu lasă loc pentru una dintre nenumă­
subiectului în cauză - o dorintă de a i se acorda toată atentia. ratele formule defensive scuze, negarea răspunderii, contra-
Apoi, dacă ea ţipă: jnceteazăsă'mă mai întrerupi, pentru Du'm- atacul, reproşuri şi alte asemenea. Din nou, empatia este o
riezeu!", ar fi o dovadă de abilitate din partea lui să spună fără unealtă puternică.
să reacţioneze în mod deschis Ia ostilitatea ei: "Bine, terrnină ce În final, respectul şi iubirea dezarmează gesturile ostile dm
ai de zis." căsnicie şi din viaţă, în general. O cale eficientă de a potoli o
Cea mai puternică modalitate de a asculta fără a adopta un ceartă este de a-i da de înţeles partenerului că poţi vedea lucru-
ton defensiv este, desigur, empatia: d.istingerea sentimentului rile din perspectiva sa şi că punctul lui de vedere are o valoare
din spatele celor spuse. Aşa cum am văzut în Capitolul 7, pentru în sine, chiar dacă nu eşti de acord cu el. O altă soluţie este asu-
un partener dintr-un cuplu, empatia cu-celălalt presupune ca marea răspunderii sau chiar scuzele, dacă îţi dai seama că ai gre-
propriile sale reacţii emoţionalesă se calmeze pînă ce devine su- şit. Sau cel puţin recunoaşterea spuselor partenerului, ceea ce
ficient de receptiv, astfel încît fiziologia sa să oglindească senti- este o dovadă căi-ai ascultat şi că ai sesizat emoţiile exprimate,
mentele partenerului. Fără această reglare fiziologică, posibilita- chiar dacă nu reuşeşti să mergi mai departe de: "Îmi dau searrra
184 Inteligenţa emoţionată aplicatii

că te-ai supărat." Alteori, cînd nu izbucneşte o ceartă, recunoaş­
terea celuilalt se poate face prin complimente sau prin descope-
rirea a ceva ce apreciezi sincer ori prin laude cu glas tare. Evi-
dent că recunoaşterea este o modalitate de a calma partenerul Conducînd cu inima
sau de a pune bazele unui capital emoţional sub forma unor
sentimente pozitive.

Exersarea
Pentru că aceste manevre sînt cerute în timpul unei confrun-
tări aprinse, cînd cu siguranţă surescitarea emoţională este ma-
re, ele trebuie învăţate temeinic, astfel încît la nevoie să fie acce-
sibile. În fapt, creierul emoţional declanşează reacţiile de rutină Melburn Mcfsroom era l.ID şef dominator, cu un tempera-
dobindite anterior în viaţă, de-a lungul repetatelor clipe de mî- ment care îi intirnida pe cei care lucrau cu el. Faptul ar fi putut
nie sau de supărare care au devenit dominante. Cum memoria trece neobservat dacă acesta ar fi lucrat Într-un birou sau la o fa-
si reactia au ca trăsătură de bază emotia, în aceste momente răs­ brică. Numai că dl Mcbroom era pilot de linie.
ptmsurrle imediate trebuie asociate unor clipe mai calme, de ca- Într"'-o zi, în 1978, avionul lui Mcfsroom tocmai se apropia de
re ne amintim mai greu în situaţiile de cumpănă. Dacă o reacţie Portland, Oregon, cînd a observat o problemă la trenul de ateri-
emoţională pozitivă nu ne este familiară sau am exersat-o mai zare. Astfel că Mcfsroorn a abordat un sistem de menţinere a po-
puţin, ea devine foarte greu de aplicat în momentele de criză. ziţiei, învîrtindu-se deasupra pistei la o mare altitudine pentru
Dar dacă reacţia este repetată într-atît încît să .devină rm-auto- a reuşi să remedieze p roblerriele tehnice.
rnatisrn, un reflex, ea are mai rrrulte şanse să se poată exprirna În v rerrte ce McBroom era preocupat exclusiv de trenul de
î:ntr-o criză emoţională. Din aceste motive, strategiile rneriţiona­ aterizare, rezervorul de carburant al avionului a ajuns Încet, În-
te trebuie probate şi exersate în timpul contactelor mai puţin cet să se golească aproape complet. Copiloţii se temeau atît de
stresante, dar şi în toiul scandalului, dacă vrem să devină o pri- tare de el şi de furia lui, încît nu i-au spus nimic, deşi erau în
mă reacţie de la sine (sau măcar o reacţie nu prea întîrziată) în pragul dezastrului. Avionul s-a prăbuşit şi au murit zece per~
repertoriul circuitului emoţional. În esenţă, aceste antidoturi ale soane.
destărnării căsriiciei sînt un mic remediu educaţionalla nivelul Astăzi, povestea acestei pr'ăbuştri este spusă adesea celor ca-
inteligenţei ernotioriale. re învaţă să fie piloţi de liniei. În cazul a 80% dintre avioanele
comerciale care se prăbuşesc piloţii fac greşeli care ar fi putut fi
prevenite, mai ales dacă membrii echipajului ar fi lucrat mai bi-
ne împreună, rnai arrnoriios. Munca în echipă deschide linii de
comunicare, de cooperare, de ascultare şi de exprimare directă
- elementele de bază ale inteligenţei sociale - care în prezent
sînt accentuate în cursurile de formare a piloţilor odată cu cu-
noştinţele tehnice.
Locul pilotului este precum microcosmosul oricărei organi-
zaţii. Lipsa contactului cu realitatea în cazul unui accident de
avion, efectele distrugătoareale unei moralităţi dubioase, lucră­
torii intirnidaţi sau şefii aroganţi - oricare dintre zecile de alte
deficienţe emoţionale la locul de muncă - pot trece neobserva-
te de cei din afară. Din păcate însă, preţul unui asemenea COm-
186 Inteligenta emoţională aplicată Co n du cî n d cu i nima 187
portame~t poate fi remarcat prin intermediul a diverse sernne, sau nu dă dovadă de sensibilitate faţă de ceea ce simt cei din jur.
cum ar fi o descreştere a productivităţii, o creştere a numărului Toate aceste efecte dezastruoase asupra gîndirii au fost trecute
de ~ermene d~ predare nerespectate, de greşeli şi de rieînţele­ în revistă în Capitolul 8, pentru că ele acţionează şi la locul de
ge,n, precum ŞI datorită exod ului de angajaţi către alte firme si- muncă: atunci cînd cineva este supărat nu poate să-şi aminteas-
rrrilare. Inevitabil există aici.un preţ de plătit pentru nivelul foar- că, nu poate să îşi dea întreaga măsură, nu poate să înveţe şi nici
te scăzut al inteligenţei emoţionale la locul de muncă. Atunci să ia hotărîri limpezi. Sau cum spunea UIl consultant în proble-
cînd acest nivel este excesiv de scăzut, companiile se pot prăbuşi me de management: "Stresul îi prosteşte pe oameni."
şi distruge definitiv. Pe latura pozitivă, să ne imaginăm ce beneficii pentru mun-
Preţul în eficacitate al inteligenţei emoţionale este o idee re- că ar aduce competenţa emoţională - reglarea sentimentelor in
lativ nou~ pentru afaceri, iar unii manageri o pot găsi greu de acord cu cei cu care lucrăm, stăpînirea neînţelegerilor astfel în-
acceptat. Intr-un studiu efectuat asupra a 250 de directori, s-a cît acestea să nu se agraveze şi favorizarea capacităţii de a intra
constatat că marea majoritate simt că lucrul ce le este solicitat la Într-o stare de transă cînd muncim. A şti să conduci nu înseam-
serviciu "este mintea şi nu inima." Mulţi spun că se tem că sen- nă a şti să domini, ci a şti să convingi oamenii să muncească

timentele de empatie sau de compasiune faţă de cei cu care lu- pentru un scop comun. În ceea ce priveşte propria carieră, nimic
crează i-ar conduce la un conflict cu scopurile organizatorice.
nu este mai important decît a ne recunoaşte cele mai profunde
Unii considerau că ideea detectării sentimentelor celor care lu- sentimente în legătură cu ceea ce facem şi care ar fi schimbă­

crează pentru ei li se pare un lucru absurd - ar fi, declarau ei rile ce ne-ar putea aduce mai multă satisfacţie în muncă,
"imposibil să tratezi astfel cu oamenii". Alţii au protestat, spu- Unele dintre cele mai puţin evidente aptitudini emoţionale
nînd că dacă nu ar fi detaşaţi din punct de vedere emotional ajung determinante pentru capacitatea de a face afaceri şi reflec-
tă schimbările permanente de la locul ele muncă. Vă voi explica
n-ar mai putea să ia hotărîrile "dure" pe care le presup'unaface-
riIe - deşi e mai probabil că aceste decizii ar putea fi puse în ceva rnai pe larg punctul meu de vedere, trasîridu-vă diferente-
aplicare mai omeneşte astfel". le între trei aplicaţii ale inteligenţei emoţionale: capacitatea de a
Studiul a fost făcut în anii 1970, atunci cînd mediul de afaceri risipi conflictele, de a face critici constructive, crearea unei at-
era cu totul altul. Punctul meu de vedere este că.o asemenea ati- mosfere în care diversitatea este pretuită si nu devine o sursă de
frictiurii şi punerea bazei unei re"ţel~ de c~municare eficiente,
tudin~ eS,te d~păşită, reprezentînd un lux pe care ni-l puteam
perrrute doar m trecut; noua realitate concurenţială pune la loc
de cinste inteligenţa emoţională la locul de muncă şi pe piaţă, în CRITICA ESTE O SLUJBĂ
general. Sau aşa cum îmi sublinia un psiholog de la Harvard Bu-
El era inginer sezonier şi conducea un proiect de dezvoltare de soft,
sin,:,ss School, ~ho:J;cma Zuboff: "Corporaţiile au trecut printr-o fiind nevoit să prezinte vicepreşedintelui companiei rezultatele CÎ-
sc~ml.?are r~dIcala m acest secol, apărînd o transformare a pei- torva luni de muncă ale echipei sale, Bărbaţii şi femeile care lucra-
sajului emoţional. A fost o lungă perioadă de dominare maria- seră multe ore, săptămîni întregi erau alături de el, mîndri să-şi pre-
gerială a ierarhiei companiilor, cînd un şef manipulator, tipul de zinte roadele muncii grele. Dar cînd inginerul şi-a terminat prezen-
şef luptător în junglă; era răsplătit pentru aceste trăsături dure. tarea, vicepreşedinteles-a întors spre el şi l-a întrebat sarcastic: "De
Dar această ierarhie rigidă a început să se dizolve în anii 1980 cînd ai terrninat şcoala? Proiectele astea sînt absolut caraghioase.
sub dubla presiune a globalizării şi a tehnologiei informatiei. N-am să le aprob niciodată,"
Luptătorul în junglă a rămas un simbol al companiilor trecutu- Inginerul, profund jenat şi dezumflat, ri-a mai scos o vorbă şi s-a in-
negrit de supărare, Cei din echipa sa au făcut CÎteva remarci spora-
lui; cel al viitorului este un adevărat virtuoz în relatiile interper-
dice şi unele ostile - pentru a-şi apăra eforturile. La un moment
sonale şi abordarea 10r."3 '
dat, vicepreşedintelea fost chemat la rîndul său şi şedinţa s-a intre-
O parte dintre aceste rnotrve sînt mai mult decît evidente _ ~upt brusc, lăsînd în urmă multă nemulţumire şi minie.
i:naginaţi-v~ consecinţele asupra unei echipe de lucru atunci In următoarele două săptămîni, inginerul a fost de-a dreptul obse-
cmd unul dmtre membri este incapabil să îşi stăpînească mînia dat de remarcile vicepreşedintelui.Dintr-odată; era demobilizat, de-
188 Inteligenţa emoţională aplicată Conducînd cu inima 189
primat şi convins că n-o să mai primească niciodată o misiune atît cuţi lalocul de muncă" şi cei cu care se lucrează, si cei fată de ca-
de importantă în cadrul companiei, şi chiar se gîndea să plece, deşi re se răspunde. ' ,
îi plăcuse acolo.
În final, inginerul s-a dus la vicepreşedinte şi i-a amintit de această Cea mai nefericită modalitate
întîlnire şi de remarcile critice făcute, dar şi de efectul lor demorali- de a motiva pe .dneva
zator. După care a Încercat o foarte prudentă anchetă în care şi-a mă­
Vicisitudinile emoţionale din căsnicie pot apărea şi la locul
surat bine cuvintele: "Mi-e puţin cam neclar ce anume voiati să fac.
Bănuiesc că nu aţi încercat doar să mă puneţi într-o situaţie penibi-
de muncă, unde iau forme similare. Reproşurile sînt considera-
lă - aţi avut şi alt scop în gînd, nu-i aşa?"
te drept atacuri la persoană şi nu nemulţumiri care ar trebui să
Vicepreşedintelea rămas uluit - el nu şi-a dat seama că rern.arca sa, fie constructive; sînt omeneşti crizele de dezgust, sarcasm şi dis-
care i se păruse doar una înfîmp lătoare. a avut un asemenea efect preţ; ele însă duc la contraatacuri şi la refuzul răspunderii, ceea
devastator. El chiar considera că softul în cauză era unul promiţător, ce în final înseamnă ridicarea unui zid între cele două părţi sau
dar dorea o aprofundare a sa - nu il desfiinţase complet, ca şi cum ? rezistenţă pasivă, înrăită de sentimentul unei tratări nedrepte.
ri-ar fi avut nici cea rnai mică valoare. A declarat Însă că nu şi-a dat Intr-adevăr, una dintre formele cele mai des întîlnite de critici
seama cît de prost reacţionase şi nici că jignise pe cineva. Aşa încît distructive la locul de muncă, spunea un consultant în afaceri,
în cele din urmă şi-a cerut scuze." este afirmaţia prin care se generalizeazăun fapt: "Ai dat-o în ba-
Este o chestiune de feedback, de fapt, şi anume onrnerrii tre- ră" - spusă pe un ton dur, sarcastic, furios, ceea Ce nu duce nici
buie să deţină informaţiile necesare şi esenţiale pentru a-şi duce la o reacţie, nici la o sugestie de îndreptare a situaţiei. Persoana
efortul mai departe. În sensul iniţial al teoriei sistemelorJeedback care primeşte această.critică se simte neajutorată şi supărată.
însemna schimbul de date despre cum funcţionează o parte sau Din punct de vedere al inteligenţei emoţionale, un asemenea re-
alta a sistemului, înţelegîndu-secă această parte le afectează pe proş evidenţiază o ignorare a sentimentelor declanşate la cei că­
toate celelalte din sistem, astfel încît orice parte ce are tendinţa rara le este adresat şi un efect devastator asupra sentimentelor
să iasă din matcă să poată fi modificată în bine. Într-o companie, care stau la baza motivării, a energiei şi a încrederii în ducerea
toată lumea este parte dintr-un sistem, deci feedback-ul este la bun sfîrşit a unei îndatoriri profesionale.
esential pentru ortrarriz.area. acesteia - respectiv, schimbul de Această dinamică distructivă a iesit la iveală si într-un son-
daj.efectuat asupra unor rnanagericărorali s-a c~rut să se gîn-
, 1:>
informaţii care îi face pe oarrierii să afle dacă ceea ce realizează
ei merge bine sau e nevoie de o reglare, de o modernizare sau de dească de cîte ori s-au răstit la angajaţi atunci cînd s-au încins

o redirecţionare. Fără feedback oamenii sînt în plină beznă; ha- spiritele şi s-a ajuns la un atac la persoană". Crizele de furie au
bar n-au care este poziţia lor în faţa şefului, în faţa colegilor sau avut cam aceleaşi efecte ca şi în căsnicie: angajaţii care primeau
ce se aşteaptă de la ei ori dacă anumite probleme se vor înrău­ reproşuri mînioase cel mai adesea au reactionat devenind de-

tăţi pe măsură ce timpul trece.
fensivi, găsindu-şi tot felul de scuze sau evitînd orice răspunde­
Într-un fel, critica este una dintre cele mai importante mi- re. Ori au devenit împietriţi - fapt ce înseamnă o încercare de
siuni ale unui manager. Totodată, ea este una dintre cele mai te- evitare a oricărui contact cu managerul care le-a făcut observa-
rrrute şi poate distruge tot. Exact ca sarcasticul vicepreşedinte, ţie. Atunci cînd au fost supuşi aceluiaşi microscop emoţional pe
mult prea mulţi manageri nu au ştiut să stăpînească această ar- care l-a folosit [ohn Gottman în cazul cuplurilor, aceşti angajaţi
tă importantă a feedback-ului. Această deficienţă are un cost nemulţumiţi au dovedit că Se socotesc victime nevinovate sau
enorm: aşa cum sănătatea emoţională a cuplului depinde de fe- pe bună dreptate indignaţi, consideră ei, la fel ca sotii sau sotii-
lul in care cei doi sînt in stare să destindă atmosfera dăunătoa­ le ce s~~u simţit pe nedrept atacaţi sau atacate. Da~ă fiziologia
re, tot aşa eficacitatea, satisfacţia şi productivitatea la locul de lor ar ti fost urmărită, ar fi apărut şi acel potop care accentuea-
muncă depind de felul în care angajaţilor li se reproşează diver- ză asemenea gînduri. Şi totuşi managerii erau şi mai nemultu-
se probleme. Într-adevăr, felul cum se aduc criticile şi cum sînt miţi şi se simţeau provocaţi de asemenea reacţii, intrîndu-se ast-
ele primite determină pe termen lung cît sînt oamenii de satisfă- fel Într-un cerc infernal, care în lumea afacerilor sfîrşeşte prin
190 Inteligenţa ern.oţ ional ă aplicată Conducînd cu in.irna 191

faptul că angajaţii demisionează sau sînt concediaţi - ceea ce încît nu se mai abţine. Şi atunci criticile pe care le aduc se fac
este echivalentul unui divort la nivelul unei afaceri. cum nu se poate rnai rău, cu sarcasm şi răutate, însirîridu-se o
Într-adevăr, într-un studi~ făcut asupra a 108 rnanageri şi şe­ lunză listă de nemulţum-iri neexpri:mate pînă atunci sau trecîn-
fi în generat criticile nefondate au dus la neîncredere, la adevă­ du-se direct la ameninţări.La asemenea atacuri există contraata-
rate bătălii de personalitate şi la dispute asupra puterii, precum curi. Ele sînt primite ca un afront, astfel încît cel căruia i se face
şi la un motiv de conflict la locul de muncă". O experienţă făcu­ reproşul se infurie la rindul său. Cea mai nefericită modalitate
tă la Rensselaer Polytechnic Institute arată cit de dăunătoare de a motiva pe cineva."
este o asemenea remarcă tăioasă în cadrul relaţiilor de muncă. În
cadrul unei experienţe, voluntarilor li s-a dat să realizeze o re- Arta criticii
damă pentru un nou şampon. Un alt voluntar (un complice) ar Dar există si o alternativă asupra căreia ar trebui să ne oprim.
fi trebuit să judece aceste reclame: voluntarii primeau de fapt Critica poate fi făcută cu :multă artă şi atunci d~vine un me-
unul dintre reproşurile gata formulate. O critică era politicoasă saj de mare ajutor transmis de manage:-ul respecnv. De exen::-
şi foarte la obiect. Dar cealaltă presupunea ameninţări şi învino- plu, ce ar fi putut să-i spună vicepreşedmtele~e care am vorbit
văţiri la adresa incapacităţiiînnăscute a persoanei respective, fă­ inginerului specialist în software - dar n-a ~facut-o - ar ~suna
cîndu-se remarci de genul: NN-are rost nici măcar să încerci. De cam aşa: "Principala dificultate în faza actuala este faptul ca p.la-
nimic nu eşti în stare" şi: NE clar că n-ai nici un pic de talent. O nul vostru v-a luat prea rrrult timp şi vor creşte astfel costurile.
să rog pe altcineva să facă treaba asta." As vrea să vă mai gîndiţi la propunerea voastră, mai ales la amă­
Evident că persoanele care au fost atacate au devenit tensio- n~tele de design pentru soft-ul respectiv, spre a vedea dac~ nu
nate şi furioase şi au avut reacţii antagonice, spunînd că refuză există o cale de rezolvare mai rapidă." Un asemenea mesaj are
să colaboreze sau să coopereze la alte proiecte cu persoana care un impact contrar unui reproş distructiv: în loc să creeze o sen-
i-a criticat. Mulţi au susţinut că pur şi simplu vor evita orice zaţie de neajutorare, de mînie, de revoltă, păs:re~ză speraI~ţa că
contact cu persoana în cauză - cu alte cuvinte, s-a ajuns la zi- se poate şi mai bine şi sugerează începutulunui plan d: realizare.
dul despre care vorbeam. Criticile aspre i-au făcut pe cei care Acest tip de critică făcută cu artă se concentreaza asupr~ ~:
le-au primit să Se demoralizeze şi să nu se mai zbată ca pînă ceea ce persoana a făcut şi poate face şi nu asupra r~marcarn
atunci, dar şi mai grav este că nu s-au mai simţit capabili să fa- unui defect dintr-o treabă prost făcută. Cum observa ŞI Larson:
v

că măcar ceva ca lumea. Atacul la persoană a fost devastator
Un atac - cum ar fi acela să faci pe cineva prost sau incompe-
pentru moralul lor. terit -este total lipsit de sens. Cel vizat intră imediat în defen-
Mulţi manageri sînt mult prea dispuşi să critice şi prea zgîr-
sivă deci nu mai este receptiv la ceea ce ai să-i spui şi cum ar pu-
citi cu laudele, lăsîndu-şi angajaţii să audă doar că fac veşnic tea ~ă îndrepte lucrurile." Acest sfat: evident, este valabil şi~în
greşeli. Această tendinţă spre o critică permanentă este o com-
cazul cuplurilor căsătorite. care trebuie să-şi dezamorseze nem-
ponentă în cazul managerilor care nu au nici un fel de feedback
pe perioadă îndelungată. "Majoritatea problemelor legate de fe- ţelegerile. ~.. ~.
În privinţa motivaţiei, atunci cind oamenn cr~d ca ~~a!un.s~~
lul în care muncesc angajaţii nu apar brusc; ele se dezvoltă înce-
rîle lor se datorează unei deficienţe ce nu poate fi depăşită.iei IŞI
tul cu încetul", observă J.R. Larson, psiholog la Universitatea Il-
pierd speranţa şi nu mai încearcă. Trebuie să nu uitaţi că acea
linois. "Atunci cînd şeful nu este în stare să-şi exprime prompt
convingere care stă la baza optimismului constă în faptul că obs-
sentimentele spre a le face cunoscute imediat se ajunge la o sta-
re de frustrare tot mai acută. Apoi, într-o bună zi, el pur şi sim- tacolele sau esecurile se datorează întîmplărilor pe care le pu-
plu explodează. Dacă acea critică ar fi fost adusă mai devreme, tem modifica,' obţinînd soluţii mai bune.
angajatul ar fi putut să corecteze problema vizată. Din păcate, Harry LevinsoIl,psihanalist, devenit consultar:t. al unei c~~­
mult prea adesea oamenii critică doar atunci cînd nu se :mai poa- panii, a dat următorul sfat în privinţa artei de a eratica, legata m-
te face nimic, cind lucrurile deja fierb, cînd sînt atît de supăraţi, trinsec de arta de a lăuda:
192 Inteligenţa cntoţ io n ală aplicatii Conducînd cu inima 193
@. Fiţi la obiect. Alegeţi
o întîmplare semnificativă, un lucru care Levinson mai oferă şi o consiliere pe probleme emoţionale
ilustrează o problemă cheie ce trebuie modificată sau un model celor care sînt criticaţi. Critica trebuie socotită o informaţie valo-
de dificultate, cum ar fi incapacitatea de a face bine anumite roasă pentru a îndrepta lucrurile, şi nu un atac la persoană. Tre-
lucruri. Pe oameni îi demoralizează să audă doar că greşesc buie evitat impulsul de a reacţiona în mod defensiv în loc de
"ceva", fără să afle exact ce anume, pentru a putea modifica si- asumarea răspunderii. Dacă se ajunge la supărări majore, e mai
tuaţia. Concentra ţi-vă asupra unor date precise, meriţionaţi-i bine să se ceară o amînare a întîlnirii respective, pentru a se în-
persoanei ce a făcut bine şi ce a făcut prost şi cum s-ar putea ghiţi acest mesaj dureros şi pentru puţină Iiniştire. De asemenea,
modifica situaţia. Nu vă ascundeţi după deget, nu faceţi co- el îi sfătuieşte pe oameni să considere critica o ocazie de a lucra
mentarii indirecte sau evazive; în final- mesajul va fi mult prea împreună cu autorul criticii pentru rezolvarea problemei şi nu
neclar. Acesta seamănă cu sfatul dat cuplurîlor în legătură cu pentru a se ajunge la osituaţie de adversitate. Acest sfat înţelept
felul în care trebuie precizate motivele de neînţelegere "XYZ": evident că îşi găseşte ecourile şi în sugestiile pentru cuplurile că­
spuneţi exact care este problema, ce anume nu vă convine, ce sătorrte, care încearcă să-şi stăpînească nemulţumirile fără a-şi
aţi simţit şi ce poate fi schimbat. distruge permanent relaţia. La locul de muncă este la fel ca în
Levinson subliniază că: "Precizarea la obiect este Ia fel de im- căsnicie.
portantă atît cînd lăudăm, cît şi atunci cînd criticăm. N-aş spu-
ne chiar că o laudă vagă n-are nici un efect, dar fără în<i0iaIă CUM TE DESCURCI CU DIVERSITATEA
că nu este unul de amploare şi nu se poate învăţa mare lucru
din ea."? Sylvia Skeeter, care a fost căpitan în armată cînd avea 30 de
.. Oferiti o soluţie. Critica, la fel ca orice feedback util, trebuie să ani, a ajuns şef de tură la restaurantul Denny's din Columbia,
i~dice o cale de rezolvare a problemei. Altfel- cel care o pri- Carolina de Sud. Într-o după-amiază, cînd nu prea era clientelă,
meşte rămîne frustrat, domoralizat sau lipsit de motivaţie. au intrat cîteva persoane de culoare - un preot, un pastor asis-
Critica poate deschide o uşă spre anumite posibilităţi de care tent şi doi cîntăreţi d intr-un cor religios - ca să mănînce şi au
persoana respectivă nu şi-a dat seama că există sau pur şi sim- aşteptat, în vreme ce chelneriţele i-au ignorat. Skeeter îşi amin-
plu o poate sensibiliza asupra anumitor neajunsuri care, cu teşte că ospătăriţele "stăteau cu ochii în jos, vorbind între ele ca
puţină atenţie, pot fi drese - dar pentru asta trebuie să existe şi cum persoanele de culoare care se aflau la un metru de ele nici
şi sugestii în legătură cu rezolvarea problemelor. n-ar fi existat" .
.. Fiţi prezenţi. Criticile, ca şi laudele, sînt mai eficiente atunci Indignată, Skeeter le-a înfruntat pe chelneriţe şi s-a plîns di-
cînd sînt făcute faţă în faţă şi între patru ochi. Cei care evită să rectorului, care le-a apărat, spunînd: "Aşa au fost crescute, n-am
aducă reproşuri - sau laude - vor să-şi uşureze povara co- ce să fac." Skeeter si-a dat demisia imediat. Si ea era de culoare.
municînd de la distanţă, ca, de exemplu, în scris. In acest fel Dacă acesta arii fost un incident izolat, ; asemenea prejude-
însă comunicarea va fi prea impersonală şi lipseşte persoana cată rasială ostentativă ar fi trecut probabil! neobservată. Numai
vizată de şansa de a da un răspuns sau de a clarifica lucrurile. că Sylvia Skeeter a făcut parte dintre sutele de persoane care au
.. Fiţi sensibili. Acest lucru se referă la empatie. Reglari-vă im- venit să depună mărturie în legătură cu discriminărilerasiale de
pactul a ceea ce veţi spune şi cum îi veţi spl.me persoanei res- care s-a dat dovadă în întregul lanţ de restaurante Denny's, ceea
pective. Managerii care nu au destulă empatie, subliniază Le- ce a dus Ia un proces cu despăgubiri de 54 de milioane de dolari
vinson, sînt sortiţi să ajungă să ofere un feedback în modjig- în numele a mii de clienţi de culoare care au avut de suferit ase-
nitor, prin puneri la punct excesive. Ca urmare, acest tip de menea jigniri.
critică este unul distrugător: în loc să deschidă o cale de corec- Depoziţiile au indus şi relatarea a şapte agenţi afro-ameri-
tare a situaţiei, se creează loc pentru resentimente ernoţionale cani de la Secret Service care au stat şi au aşteptat o oră să li se
puternice, pentru strpără ri serioase, pentru o atitudine defen- servească micul dejun, în 'vrerrte ce colegii lor albi de la rn asa de
sivă şi pentru o distanţare gren fie recuperat. alături au fost serviţi imediat - deşi cu toţii urmau să asigure
194 Inteligenţa emoţională aplicată Conducînd cu in.ima 195
paza în cadrul unei vizite a preşedintelui Clinton la Ac~de~ia purile la locul de muncă, deterrninînd chiar o mai mare atentie
Navală a Statelor Unite din Annapolis. De asemenea, mal exista acordată diferenţelor. Pentru a ÎI1ţelege ce se poate face, treb~ie
si cazul unei fete de culoare paralizata din Tampa, Florida, care mai întîi să înţelegem natura prejudecăţilorînsele.
a rămas în scaunul ei rulant două ore, aşteptînd să i se aducă de
Rădăcinile prejudecăţilor
mmcare într-o searăr după un bal de absolvire. Discriminările
care au dus la acest proces au avut loc în toate localurile Dr. Vamik Volkan este în prezent psihiatru la Universitatea
Denny's- în special la nivelul managerilor districtuali şi ~e r~­ din Virginia, dar îşi aminteşte foarte bine cum a crescut într-o fa-
mură - , pentru că se spunea că negrii prejudiciaz~afacen~e: I~n milie de origine turcă în Insula Cipru, unde existau mari neînţe­
prezent, în mare parte ca urmare a acestui proces ŞI a p ublîcită­ legeri intre turci şi greci. Copil fiind, Volkan a auzit zvonul că
tii care i .s-a făcut, lanţul de restaurante Denny's şi-a îndreptat preotul grec din partea locului făcuse cîte o gaură în cingătoare
poziţia faţă de comunitatea de culoare .. Toţi angajaţii, ~ spe.eial pentru fiecare copil turc pe care îl strangulase şi îşi aminteşte to-
managerii. trebuie să facă uriele cursun despre avantajele clien- nul de dispreţ cu care i s-a zis că vecinii lor greci mănîncă porc,
telei multirasiale. carne considerată rnult prea necurată spre a fi consumată de că­
Asemenea seminarii se ţin în aproape toate companiile din tre cei de etnie turcă. Apoi, studiind confllictele etnice, Volkan
America, deoarece chiar şi cei care au prejudecăţi trebuie să în~ subliniază aceste amintiri din copilărie pentru a arăta cum poa-
ţeleagă că ele trebuie depăşite, iar angajaţii să rea.cţioneze ca ŞI te fi menţinută ura de-a lungul anilor in cadrul unei comunităti,
cum nu le-ar avea. Motivele. dincolo de cele ce ţm de decenţa astfel încît să ajungă pînă la generaţiile mai recente", Preţul psi-
umană, sînt de ordin pragmatic. Unul dintre ele ar fi faptul că hologic al loialităţii faţă de propriul grup poate consta în antipa-
piaţa de muncă s-a modificat, bărbaţii albi ne~a!fiind gr:xpul tia faţă de ceilalţi, mai ales cind există o lungă istorie a duşmă­
dominant ci devenind o minoritate. Un sondaj facut la CIteva ruei dintre anumite grupuri.
sute de c;mpanii americane a arătat că peste trei sferturi dintre Prejudecăţile sînt un fel de date emoţionale dobîndite încă
noii angajaţi nu erau albi - o modificare demografică ce se r~­ de la cele mai fragede vîrste, făcînd ca aceste reacţii să fie foarte
flectă în mare măsură în componenţa clienţilor". Un alt motiv greu de eradicat în întregime, chiar şi în cazul adulţilor care îşi
este nevoia crescîndă a companiilor internaţionalede a avea an- dau searna că greşesc gîndind astfel. "Emoţia ce însoţeşte preju-
gajaţi care nu doar să lase la o parte prejudecăţileşi să aprecie- decata se formează în copilărie, cînd convingerile sînt folosite
ze celelalte culturi (şi pieţe), ci chiar să transforme aceste apr~­ pentru a justifica ceea ce urmează", explică Thomas Pettigrew,
cieri în avantaje concurenţiale. A treia m.otiva~ie ar fi n:~rea di- psiholog în probleme sociale la Universitatea Santa Cruz din
versitate în privinţa colectivităţilorcreatoare Şi a energrei antre- California, care a studiat prejudecăţile zeci de ani. "Ulterior în
viaţă, poţi să-ţi doreşti să-ţi schimbi prejudecăţile, dar este mall
prenoriale. . . . '
Toate acestea arată că depnndenle culturale ale uriei orgam- uşor .să-ţi schimbi convingerile intelectuale decît sentimentele
zatii trebuie schimbată în sensul stimulării toleranţei, chiar dacă profunde. Multe persoane din sud mi-au rnărttrrisft, de .exern-
pr~judecăţile individuale rămîn. Daricum ar putea face ~om­ plu, că nici măcar în gînd nu mai au prejudecăţi faţă de cei de
paniile acest lucru? Trista realit.ate este ~că ~t~e~ga panoph.e de culoare, dar li se pare uşor ciudat să dea rnîria cu acestia. Aceste
cursuri video, de cursuri de o ZI, de o saptamIna "asupra dIve~-­ sentimente sînt rămăşiţe a ceea ce au învăţat înfamiiie, în copi-
Iărie."lO
sitătii" duc cu adevărat la o îndepărtare a prejudecăţilor angajati-
lor care partieipă la aceste pregătiri, fie că este vorba de .ur~ ~a~ Puterea stereotipurilor care alimenteazăprejudecăţileconstă
sială între albi şi negri, între negri şi asiatici sau între as Iat:ClŞI îhparte în dinamica neutră din mintea care creează aceste stere-
hispanici. Într-adevăr, efectul real al cursuril~r.in~pte de ~I:er~ otipuri de tot felul care se autoconfirrnă11. Oamenii îsi amintesc
sitate culturală - acela că duc la false aşteptări prm promlslunv mai uşor exemplele care susţin aceste stereotipuri~tuncicînd
prea mari sau pur şi simplu creează o ~tm?sferă de. c~mfru=,tare, .Îl1CE~aJ:că să rezolve situaţii de cumpănă. Atunci cînd întîlnim la
in loc de înţelegere - poate tenSIUnIle care d îvizează gru 7 petrecere un englez extrem de deschis din punct de vedere
196 Inteligenţa emoţională aplicată Conducînd cu in.inui 197
emoţional şi de cald, el năruie prejudecata potrivit căreia brita- ţilor - duce la apariţia cliscrirninănilonÎncontextul dat, a nu fa-
nicii sînt reci şi rezervaţi, de exemplu, dar oamenii îşi spun că ce nimic are consecinţe grave deoarece înseamnă a lăsa microbul
acest lucru este nefiresc, adică el fie este un tip mai special, fie prejudecăţii să se întindă fără să întîlnească vreo rezistenţă.
"a băut ceva". Mult mai important decît cursurile de instruire -r-- sau poate
Tenacitatea acestor prejudecăţi subtile ar putea explica de ce chiar decît ceea ce este esenţial în eficienţa lor - este ca norme-
în ultimii patruzeci de ani atitudinile rasiste ale americanilor le de operare ale grupului să fie schimbate în mod decisiv, prin
albi faţă de negri au devenit tot mai tolerante, luînd însă forme luarea unor măsuri active împotriva actelor de discriminare, de
mai subtile: oamenii dezaproba atitudinile rasiste, dar încă ac- către eşaloanele cele mai înalte de conducere. Poate că nu vor
ţionează în funcţie de prejudecăţi12 . Cînd sînt întrebaţi, ei susţin dispărea prejudecăţile,dar măcar actele în sine vor fi blocate, iar
că nu sînt in toleranţi, dar în situaţiile ambigue reacţionează În- atmosfera în sine va fi schimbată. Şau cum spunea un director
că stăpîniţi de prejudecăţi -.- deşi găsesc cu totul alte explicaţii de la IBM: "Noi nu tolerăm insultele de nici un fel; respectul
logice. Asemenea reacţii indirecte pot apărea, să spunem, în ca- pentru persoană este centrul culturii IBM . "14
zul unui director alb - care este convins că nu are prejudecăţi, Pentru ca aceste cercetări asupra prejudecăţilor să ducă la
dar refuză cererea de angajare a unui negru nu din motive rasia- adevărate lecţii de comportament la nivelul companiilor, care să
le, ci pentru că s tu dirle şi experienţa sa "nu sint tocmai potrivi- devină mai tolerante, trebuie ca oamenii să fie încuraja ţi să de-
te" pentru slujba respectivă şi angajează un alb care vine din maste chiar si actele minore de discriminare sau de hărtuire ==
exact acelaşi mediu. Sau poate lua forma unor informaţii ajută­ glu~ele jignitoare, de exemplu, sau afişarea calendarel~r cu fe-
toare în cazul unui agent de vînzări alb, căruia i se dă un pont, mei goale, ceea ce este un afront faţă de colegele de serviciu.
în vreme ce în cazul unui individ de culoare sau de origine his- Conform unui studiu, s-a constatat că aturicicîrid într-un grup
panică se neglijază această informaţie. se fac remarci nelalocul lor din punct de vedere etnic. acestea îi
fac pe alţi oameni să prolifereze altele similare. Simpla reacţie a
Toleranţă zero pentru intoleranţă
numirii acestor prejudecăţi sau il refuzărri lor pe loc duce la o at-
Dacă prejudecăţile oamenilor nu pot fi tăiate din rădăcini mosferă socială de descurajare a lor; a nu spune nimic le ampli-
prea uşor, ceea ce se poate schimba este ceea ce fac oamenii cu ele. fică 1 5 . În această direcţie, cei care sînt într-o poziţie de autorita-
La Dennys, de exemplu, chelnerii sau şefii de unitate care au te au totodată un rol de pivot: simpla omitere a condamnării
hotărît să facă discriminări în funcţie de rasă au fost rareori acestor acte de discriminare duce la mesaje tacite, conform căro­
apostrofati. În schimb, unii şefi mai mari chiar i-au încurajat, cel ra asemenea acte ar fi în regulă. În schimb, un refuz categoric al
puţirt tacit, să facă discriminări, sugerînd diverse strategii cum lor reprezintă un mesaj puternic, prin care se dă de înţeles că
ar fi plata consurnaţiei în avans doar în cazul clienţilor de culoa- . prejudecăţile nu sînt un fleac, ci un lucru serios, cuo valoare ne-
re, refuzul de a se oferi mese gratuite de aniversare pentru cei de gativă şi cu consecinţele de rigoare.
culoare, deşi ele existau pentru ceilalţi, sau încuierea uşilor şi În ceea ce priveşte aptitudinile de inteligenţă emoţională, ele
punerea semnului de închis în geam dacă se apropia un grup de constituie un avantaj mai ales prin aceea că dau un exemplu nu
clienţi de culoare. Sau aşa cum spunea [ohn P. Relman, avocatul numai În ce priveşte momentul, ci şi modul cum trebuie reacţio­
care a dat în judecată firma Dennys în numele agenţilor secreţi nat în mod productiv împotriva discriminărilor. Un asemenea
de culoare: "Conducerea lanţului de restaurante Dennv's închi- feedback trebuie să existe şi trebuie dat printr-o critică eficientă
dea ochii la ceea ce făcea personalul. Cu siguranţă a existat un şi fină,
încît să fie receptat fără ură. Dacă directorii şi colegii o fac
fel de mesaj ... care le dădea mînă liberă în cazul acestor impul- LTl mod firesc sau învaţă s-o facă, asemenea incidente nu vor mai
suri rasiste."13 apărea.
Dar tot ceea ce ştim despre rădăcinile prejudecăţilor şi de- Cursurile de pregătire în abordarea diversităţii culturale au
spre cum trebuie luptat în mod eficient cu ele ne sugerează că stabilit noi date de pornire la nivel organizatoric, ceea ce izolea-
tocmai această atitudine - închiderea ochilor în faţa p rejuclecă- ză toate tipurile de discriminare şi-i încurajeazăpe cei care au
198 Inteligenta emoţională aplicată Conducind cu in irna 199
fost martori tăcuţi sau indirecţi să-şi exprime nemulţumirile şi TALENTUL ORGANIZATORIC
obiecţiile. Un alt element activ în cadrul acestor cursuri este acea ŞI IQ-UL GRUPULUI

perspectivă de abordare, acea stare care încurajează ernpatia şi
Pînă la sfîrşitul acestui secol, o treime din forţa del muncă
toleranţa. Astfel, oarnerui vor putea să înţeleagăsuferinţa celor
americană o constituiau ,,lucrătorii in cunoaştere", cei a căror
afectaţi de discriminări şi atunci vor vorbi deschis împotriva
productivitate este marcată de valoarea adăugată prin informa-
acestui sistem.
tie - fie că este vorba de analişti ai pieţei, de scriitori sau ele
Pe scurt, este mai practic să încercăm să anulăm exprimarea
programatori de soft. Peter Drucker, eminentul OlU de afaceri
prejudecăţilor decît să eliminăm atitudinea însăşi. Stereotipuri-
care a inventat termenul de "lucrător în cunoaştere", a subliniat
le se schimbă foarte greu, în cazul în care se schimbă vreodată. că fiecare lucrător in parte este mare expert intr-un anumit do-
Punerea la un loc il stereotipurilor din diverse grupuri culturale meniu şi astfel productivitatea sa depinde de eforturile coordo-
nu ajută prea tare la scăderea intolerantei, aşa cum se dovedeş­ nate ca parte a unei echipe organizate: scriitorii nu sînt editori;
te în şcoli, unde ostilitatea creşte în loc să scadă. În majoritatea programatorii nu sint distribuitori de soft. Cum oamenii au lu-
cazurilor, aceste cursuri de instruire speciale şi programe de la crat întotdeauna în tandem, observă Drucker, în cazul unei
nivelul companiilor urmăresc un scop foarte pragmatic, schim- munci calificate în cunoaştere, "echipele devin mai importante
barea normelor prin care se ajunge la prejudecăţi sau la hărtuiri: decît lucrul pe cont propriu"17. Acest lucru sugerează de ce in-
asemenea programe pot ajuta mult la conştientizareaideii că in- teligenţa emoţională şi aptitudinile care-i ajută pe oameni să se
toleranţa sau hărţuirea nu sînt şi nu vor fi acceptate. Însă ideea armonizeze ar trebui să devină tot mai pretuite ca bun la locul
că un asemenea program ar putea să dezrădăcineze prejudecă­ de muncă, mai ales în anii ce urmează.
ţile este una rierealistă. Forma cea Ulai rudimentară de organizare a unei echipe este
Totuşi, avînd în vedere că prejudecăţile sînt o formă învăţa­ şedinţa, acest lucru care nu poate fi evitat de şefi indiferent că
tă emoţional, este posibilă o reînvăţare a datelor - deşi durea- se tine într-o sală anume concepută,într-oincăpereoarecare sau
ză ceva vreme, iar rezultatul nu poate fi aşteptat imediat ce se înt~-un birou. Şedinţele - cîteva trupuri în aceeaşi cameră -
termină un seminar de specialitate. Ceea ce contează însă enorm sînt cele mai clare exemple şi, intr-un tel, şi cele mai vechi asu-
ar fi o camaraderie susţinută şi eforturile zilnice spre un scop co- pra felului în care se împart atribuţiile în muncă. Reţelele elec-
mun ale unor persoane venite din medii diferite. Lecţia aceasta tronice, poşta electronică, teleconferinţele,echipele de lucru, re-
poate fiînvăţată din ceea ce se întîmplă în şcoli: atunci cînd di- ţelele neoficiale şi altele asemenea sint noile entităţi funcţionale
verse grupuri nu reuşesc să convieţuiască din punct de vedere din punct de vedere organizatoric. Tot aşa cum ierarhia explici-
social, se ajunge la bande ostile, în care stereotipurile negative se tă, cum. este ea concepută la nivel organizatoric, reprezintă sche-
intensifică. Dar cind elevii au muncit cot la cot ca egali pentru a letul organizaţiei, oamenii, aceste puncte sensibile, sînt sistemul
atinge un scop comun, ca de exemplu în echipele sportive sau în ei nervos central.
forrnaţiile muzicale, stereotipurile dispar - aşa cum se-întîmplă De cîte ori oamenii colaborează, indiferent dacă este vorba .
în mod firesc şi la locul de muncă, atunci cînd oarnerui lucrează de o şedinţă de planificare sau de o muncă în echipă pentru un
cu cei asemeni lor ani de zile 16. anumit proiect comun, există un IQ al grupului, ce însumează
Refuzul datorat prejudecăţiloral unei diversităţi culturale la talentele şi capacităţile celor implicaţi. Cît de bine reuşesc ei să
locul de muncă înseamnă ratarea unei mari ocazii: avantajul îşi ducă la bun sfîrşit misiunea va depinde şi de cît de mare este
unor posibilităţi creatoare şi întreprmzătoare,care ar oferi o for- acest IQ. Cel mai important element în inteligenţa grupului nu
ţă de muncă drversă, la rîndul său. Aşa cum vom vedea, o echi- este atîta un IQ academic, ci mai curînd al inteligenţei ernotio-
pă de lucru formată din oameni cu diverse culturi şi perspecti- riale. Cheia în cazul unui grup cu un IQ ridicat constă în arrno-
ve poate lucra în mod armonios şi poate ajunge la soluţii mai nizarea sa socială. Capacitatea fiecărui individ în parte de Ci se
bune, mai creatoare şi mai eficiente decît cei care lucrează izolat. adapta, considerîndu-i pe toţi ceilalţi egali, va face ca un grup să
200 Inteligenţa emoţională aplicată Conducînd cu inirna 201
fie mai talentat, rnai productiv şi să aibă mai multe succese de- pind de capacitatea lor de a apela la reţeaua disponibilă de lu-
cît un altul- ai cărui membri cu talente şi aptitudini egale în al- crători; diverse însărcinări pot presuptL11.e apelarea la diverşi
te direcţii nu se descurcă la nivelul inteligenţei emoţionale. membri ai reţelei. Ca urmare, se creează posibilitatea de a forma
Ideea că există o inteligenţă de grup vine de la RobertStern- gmpuri ad-hoc, cuprinzînd persoane care să ofere un şir optim
berg. psiholog la Yale, şi de la Wendy Wilhams, o absolverrtă, ca- de talente, experienţă şi eficienţă. De fapt, capacitatea de a
re au încercat să înţeleagă de ce unele grupuri sînt mai eficiente "funcţiona" în reţea -- formînd o echipă temporară, ad-hoc -
decît altele-". La urma urmelor, cînd oamenii muncesc împreu- este un factor crucial în reuşita în carieră.
nil într-un grup, fiecare vine cu anumite calităţi - de exemplu, Iată un exemplu -- un studiu referitor la marile valori de la
o bună f!uenţă a exprimării, creativitate, empatie sau expertiză laboratoarele Ben, celebrul nucleu ştiinţific de pe lîngă Prince-
tehnică. In vreme ce un grup poate să nu fie "mai deştept" decît ton. Aici lucrează ingineri şi oameni de ştiinţă care au avut re-
toate aceste calităţi însumate, el poate fi în schimb mai prost da- zultate de vîrf la testele IQ, de inteligenţă academică. Printre
că la nivel intern oamenii nu îşi pot împărtăşi talentele. Această aceste rierrurnăratetalerrte,o parte au ieşit în evidenţă, în vreme
regulă a devenit evidentă atunci cînd Stemberg şi Williams au ce altele au rămas la I I I nivel relativ mediu. Diferenţa dintre ce-
recrutat oameni care să ia parte la echipe care ar fi trebuit să des- lebrităţi şi ceilalţi nu constă fu IQ-ul academic, ci în cel emoţio­
făşoare o campanie prornoţională creatoare cît mai eficientă nal. Ei sînt capabili să se motiveze mai bine şi să lucreze la nive-
pentru un îndulcitor imaginar, despre care se spunea că poate lul reţelelor neoficiale, forrnîrrd u-şi echipe ad-hoc,
înlocui zahărul. "Celebrităţile"ce au fost studiate într-o divizie a laboratoru-
Surpriza a fost că aceia care s-au dovedit a fi prea nerăbdători lui au alcătuit o unitate care a creat şi a proiectat întrerupătoare
sEI facă parte dintr-o asemenea echipă au dat în general rezulta- electronice de control al sistemelor telefonice - o invenţie de in-
te mai slabe; aceşti nerăbdători voiau să controleze ei totul sau ginerie electronică extrem de sofisticată şi de complicată!".Pen-
să domine situaţia. Lor le lipsea un element de bază la nivelul tru că această muncă nu putea fi făcută de o singură persoană,
inteligenţei sociale, capacitatea de a recunoaşte ce se cade şi ce ea s-a desfăşurat în echipe care puteau fi formate din 5 pînă la
nu în procesul "ia-şi-dă". Un alt aspect negativ I-au reprezentat 150 de ingineri. Nici unul dintre ingineri nu poate face treaba
persoanele care au constituit pentru grup o greutate de dus în singur; pentru a reuşi, trebuie canalizată experienţa în domeniu
spate şi care nu au participat direct la proiect. .a celorlalţi. Pentru a constata în ce constă diferenţa dintre cei ca-
Cel mai important factor în maximizarea excelenţei în a pro- re s-au dovedit extrem de productivi şi cei care au rămas la un
duce ceva a unui grup este gradul în care membrii acestuia au nivel mediu, Robert Kelley şi Iarret Caplan au avut la dispoziţie
fost în stare să creeze o stare de armonie, care i-a ajutat să profi- şefi şi simpli angajaţi reprezentînd între 10 şi 15% dintre ingine-
te de întregul talent al membrilor grupului. Rezultatul general rii consideraţi celebri.
în cazul grupurilor armonioase a fost ajutat de faptul că a exis- Atunci cînd s-au comparat "celebrităţile" cu oricine altcine-
tat de fiecare dată cîte un membru extrem de talentat; grupurile va, cea mai grozavă descoperire a fost mai întîi lipsa diferenţe­
cu prea multe fricţiuni nu au reuşit să-şi folosească membrii cu lor dintre cele două grupuri. "Pornindu-se de la o vastă gamă de
mari capacităţi. Unde există un nivel crescut de stagnare emo- măsurători cognitive şi sociale, de la testele standard IQ pînă la
tiorială şi socială -~ indiferent că provine din frică sau din mînie, inventarele de personalitate, nu există diferenţesemnificative în
din rivalităţi sau din resentimente - oamenii nu pot da ce au privinţa talentelor înnăscute." Kelley şi Caplan scriau în Harvard
mai bun. Armonia le permite grupurilor să profite la maxim de Business Review: "Pe măsură ce se dezvoltă, talentul academic
cali!ăţile creatoare ale celor mai talentaţi membri ai lor. nu este un indiciu dar al productivităţiiîn practică." Ca, de alt-
In vreme ce morala acestei povesti e cît se poate de lirnpede feÎ; nici IQ-ul.
pentru cei ce lucrează în echipă, ea are si , o implicatie
, mai
b zene- După cîteva interviuri detaliate, diferenţele esenţiale au ieşit
rală pentru cei care lucrează la nivelul unei organizaţii, al unei la iveală la nivelul strategiilor interne şi interpersonale pe care
companii. Multe lucruri pe care oamenii le fac la serviciu de- le-au folosit "celebrităţile"pentru a-şi face treaba. Una dintre ce-
202 Inteligenta emotionala aplicată
Conducînd cu in irna 203
!e mai importante a fost formarea unei reţele a unor oameni che- ţele informale. Celebrităţile unei firme sînt adesea acei angajaţi
l:: Lucru~ile au. fo~t şi mai simple în cazul celebrităţilor, pentru care au foarte multe relaţii în toate reţelele, indiferent că este
ca ele au investit tirnp în cultivarea bunelor relatii cu cei ale că­ vorba de cea de comunicare, de cea a experţilor sau de cea de în-
ror servicii ar fi putut fi nece~are în cazul formării unei echipe credere .
ad-hoc pentr~ rezolvarea uneI probleme sau depăşirea unei cri- Dincolo de talentul de a organiza aceste reţele esenţiale, în
ze. "Unanga]at cu performanţe medii laboratoarele BeU toc- cazul celebrităţilor s-a observat, la laboratoarele Bell, că ele au
mai vorbea despre o problemă tehnică survenită", au constatat ştiut să-şi coordoneze foarte eficient eforturile în echipă; s-au
KeIIey ?i Caplan. "EI s-a străduit să apeleze la diverşi «guru» în dovedit lideri în construirea unui consens. Au reuşit săvadă lu-
domemul tehnic şi apoi i-a aşteptat pe aceştia, pierzînd un timp crurile din perspectiva celorlalţi, adică din aceea a clienţilor sau
valor?sl r:entru că nu i s-a răspuns la mesajele lăsate şi nici la a celorlalţi membri ai echipei; au dat dovadă de putere de con-
e-mail-urile transmise. Celebrităţile rareori se confruntă cu ase- vingere; şi au incurajat cooperarea, evitînd conflictele. Toate
menea situaţii, pentru că îşi construiesc reţele suficient de soli- acestea se bazează pe capacităţi sociale, drept pentru care cele-
de încă înainte de a avea nevoie de ele. Atunci cînd cer un sfat brităţile au dovedit că au şi un alt atribut esenţial: capacitatea de
aproape întotdeauna aceştia obţin un răspuns rapid." r a lua iniţiativa - de a fi suficient de motivaţi pentru a-şi asuma
Reţelele informale sînt extrem de importante pentru rezolva- răspunderea mai presus de slujba oficială - şi de autoadrninis-
rea problemelor neprevăzute."Organizaţiileformale există pen- trare, în sensul reglării eforturilor de timp şi de muncă. Toate
tru a re::olva p~oblemele uşor de anticipat", cel puţin aşa arată aceste capacităţi desigur că sînt aspecte ale inteligenţei emoţio­
un stuciiu referitor la aceste reţele. "Dar atunci cînd apar proble- nale.
me neaşteptatel organizaţiileinformale intră în actiune. Această Există semne puternice că de fapt ceea ce se întîmplă la labo-
reţea ext.rem de ~o:nplexă de legături sociale for~ează o echipă ratoarele BeII ar fi de bun augur pentru viitoarea existenţă a
de colegi gata OrICInd de acţiune şi care se întăreşte în mod sur- companiilor, pE-ntru lumea de mîine, în care capacităţile funda-
prinzător, transformîndu-se în reţele stabile. Reţelele informale mentale ale inteligenţei emoţionale vor fi tot mai importante in
se a~a.Ptea~ă mai .repede şi se mişcă rapid pe diagonală, eliptic, rrrurica în echipă, în colaborări, în ajutorarea oamenilor de a în-
depăşind birocratia pentru a rezolva propriu-zis treaba.r'-" văţa împreună cum să lucreze mai eficient. Avînd în vedere că
Analiza acestor reţele informale arată faptul că desi oamenii serviciile bazate pe cunoaştere şi capitalul intelectual devin tot
lucrează zi de zi împreună nu înseamnă neapărat că au încrede- mai importante la nivelul firmelor, îmbunătăţireafelului în care
re unul în celălalt, pentru a-şiîmpărtăşi informaţii mai intime oamenii rnuncesc împreună va deveni o cale majoră de sporire
(cum ar fi dorinţa de a-şi schimba slujba sau resentimentele fată a capitalului intelectual şi în aceasta va consta diferenţa esenţia­
de cornportamentulumn şef sau al colegilor) şi nici nu le vor lă a concurenţei. Pentru a se descurca şi pentru a supravieţuit
transforma În crize. Intr-adevăr, un punct de vedere mai sofisti- companiile ar face bine să-şi sporească inteligenţa emoţională
cat ~supra reţelelor informale arată că există cel puţin trei cate- colectivă.

goru de reţele de comunicare - cine cu cine vorbeste' reteaua
experţilor, bazată pe persoanele care sînt pregătite 'să'de~ sfa-
turi; şi reţeaua de Încredere. Să fii un punct nodal într-o retea a
expe.rţilor însean;nă să ai o foarte bună reputaţie în dom~niul
tehnic, ceea ce aaesea duce la o avansare. Nu există însă nici o
legătură Între a fi expert şi a fi o persoană în care ceilalti să aibă
încredere pentru a-şi mărturisi secretele, îndoielile si vulnerabi-
lităţile. Un mic tiran local sau un micromanager poate să fie un
mare expert, dar nu va inspira încredere şi atunci, dovedindu-sa
incapabil să conducă, îşi va pierde şi eficienţa la nivelul unei re-
Minte şi medicină 205
glijează o evidenţă care arată că starea emoţională a oamenilor
poate juca uneori un rol semnificativ în vulnerabilitatea lor faţă
de boală şi pe parcursul perioadei de refacere. Sistemul medical
Minte si
, medicină modern este mult prea adesea lipsit de inteligenţă emoţională.
Pentru pacient; orice întîlnire cu asistenta sau cu doctorul
- Cine te-a Învăţat toate astea, dociore? poate fi o şansă de a obţine informaţii liniştitoare, de a găsi mîn-
Răspunsul a venit imediat: gîiere sau de a găsi o consolare - sau atunci cînd situaţia este
- Suferinţa.
abordată în mod nefericit, de a descoperi o invitaţie la deznădej­
ALBERT CAMUS, Ciuma de. Din păcate, mult prea adesea personalul medical este grăbit
sau indiferent faţă de disperarea pacienţilor. Sigur că există asis-
tente întelezătoare
, b
sau medici care-si
'
găsesc timp să liniştească
o vagă durere în vintre m-a trimis la doctor. Nu păreanimic sau să informeze si nu doar să administreze un tratament. Ten-
neobişnuit, pînă ce el s-a uitat mai atent la rezultatul analizei de dinţa este însă sp;e un univers profesional în care imperativele
urină. A remarcat hematurii în urină. instituţionale pot face personalul medical să uite de punctele
"Aş vrea să te duci la spital şi să mai faci nişte analize ... ale vulnerabile ale pacienţilor sau să fie prea grăbit pentru a le lua
funcţiei rinichilor. Citologie . . . U, mi-a zis el pe un ton profesio- în seamă. Se pare că lucrurile chiar se înrăutăţesc în cadrul cru-
nal. Nici nu mai ştiu bine ce a mai spus. Mintea mea se blocase dei realităţi a sistemului medical, care depinde prea mult de cro-
pe cuvîntul citologie. Cancer. nometrarea pe care o faocontabilri.
Îmi amintesc foarte vag de explicaţia pe care mi-a dat-o în Dincolo de argumentul umanitar potrivit căruia medicii ar
privinţa locului şi a zilei în care urma să fac analizele pentru sta- trebui să aducă nu numai leac, ci şi alinare, există şi alte motive
bilirea unui diagnostic. Erau indicaţii extrem de simple, dar am din realitatea psihologică şi socială a pacienţilor aflate de astă
fost nevoit să-I întreb de trei sau de patru ori. Citologie - min- dată pe tărîm medical, şi nu în afara lui. Există ~_eja o .bază~ ştiin­
tea mea nu mai scăpa de acest cuvînt. El mă făcea să mă simt ca tifică conform căreia apare o limită a eficienţei medicale m pe-
şi cum aş fi fost jefui.t chiar în faţa casei. ~ioada profilactică, dar şi în timpul tratamentului. Această efi-
Oare de ce am reacţionat atit de puternic? La urma urmei, cienţă poate fi sporită tratînd starea emoţională a pac~en~lui
doctorul meu era doar foarte atent şi competent şi vroia să veri- odată cu starea sa medicală. Evident, nu în toate cazunle Şi nu
fice toate posibilităţilepentru stabilirea unui diagnostic. Era pu- în toate situatiile. Căutînd însă date din sutele şi sutele de ca-
ţin probabil să fie vorba de cancer, dar această analiză logică nu
zuri există o crestere în medie destul de mare din punct de ve-
mai conta în acel moment. În lumea bolii, emoţiile deţin supre- dere medical a eficienţei pentru a putea sugera că o intervenţie
matia, iar frica este singurul gînd. Putem fi atît de fragil! din emoţională ar trebui să fie parte componentă a îngrijirii medica-
punct de vedere emoţional atunci cînd suferim de ceva pentru
le, mai ales în bolile grave.
că starea noastră mentală de bine se bazează în parte pe iluzia
Din punct de vedere istoric, medicina în societatea modernă
de invulnerabilitate. Boala - mai ales una gravă - distruge
si-a definit misiunea ca fiind aceea de a vindeca boli - neregu-
această iluzie şi năruie premisa conform căreia lumea noastră
lile de ordin medical- şi de a ignora starea pacientului - supor-
este una a existenţei în deplină siguranţă. Dintr-odată, ne sim-
tarea bolii. Pacienţii, acceptînd acest punct de vedere referitor la
ţim plini de slăbiciuni, neajutoraţi şi vulnerabili.
problema lor, au intrat într-un fel de conspiraţie a tăcerii şi au în-
Problema survine atunci cînd personalul medical ignoră fe-
ceput să ieriore reactia emotională la problemele lor medicale -
lul în care reacţionează pacienţii din punct de vedere emoţional, b . , ,

chiar dacă ar trebui să se preocupe de starea noastră exclusiv fi- sau să concedieze aceste reactii, socotiridu-Ie irelevanta pentru
problema în sine. Această abo~dare este reîntărită şi de modelul
zică. Această indiferenţă faţă de realitatea emoţională a bolii ne-
206 Inteligenţa emotionala aplicată Minte ?i medicină 207
:nedical ~are~neagă c01~ple.t ideea că mintea influenţează trupul lele T ca reacţie la apa cu gust de zaharină. Acest lucru nu ar fi
într-o masura cu adevarat Importantă.
trebuit să se întîmple, conform teoriilor ştiinţifice de pînă atunci.
~i tot:-:ş~, mai există o ideologie la fel de neproductivăsi în al- Sistemul irrruriitar este "creierul trupului", cum îl numea
te direcţii: ~deea că oamenii s-ar putea vindeca sinzuri ~hiar si specialistul în neurologie Francisco Varela, de la Şcoala Politeh-
d~ ~ele m~l grave .~.o~i sÎI~ţindu-se fericiţi sau gîndind pOZiti~ nică din Paris, atunci cînd definea propriul simţ al sinelui pe ca-
an Ideea ca oamenu sînt vtnovati pentru că s-au îmbolnăvit. Re- re-I are trupul- respectiv ce anume îi aparţine şi ce nul. Celu-
zultatul
r ~. acestei atitudini-de-vindecă-tot
~ ~.
a creat o confuz'
.. le gene _ lele imunitare circulă în sînge prin întreg trupul, intrînd practic
ra izată ŞI adevarate nemţelegeri referitoare la măsura în care în contact cu toate celelalte celule. Celulele pe care le recunosc le
boal~a 'poat~ fi afectată de mintal, uneori s-a ajuns chiar la a învi- lasă în pace; celulele pe care nu le recunosc le atacă. Atacul ne
riovăţi pe Cineva pentru că s-a Îmbolnăvit, ca si cum boala ar fi apără împotriva viruşilor, a bacteriilor sau a cancerului; dacă în-
un semn ~de imoralitate sau de nevrednicie spi~ituaIă. să celulele imunitare nu identifică în mod corect o parte dintre
. Adevarul este undeva la mijloc Între aceste extreme. Trecînd celulele trupului, se creează o boală autoimunitară, cum ar fie
P:l~ date~e ştiinţif~ce, scopul meu este să clarifîc contradictiile si alergiile sau lupus. Pînă să facă Ader această descoperire' abso-
~a mlocU1esc.~tuplzeniile cu o înţelegere mai limpede a măsurii lut extraordinară, toţi anatomiştii, toţi doctorii au crezut că de
~n c~re emoţ~l1le r:o~stre - şi inteligenţa noastră emoţională _ fapt creierul (împreună cu prelungirile sale din trup prin inter-
Joaca un rol m prrvmţa sănătăţii şi a bolii. mediul sistemului nervos central) şi sistemul irrumitar sînt două
entităţi separate, care nu sînt capabile să-şi influenţeze unul ce-
MINTEA TRUPULUI: FELUL ÎN CARE EMOTIILE luilalt funcţionarea. Nu existase nici o cale prin care să se stabi-
INFLUENŢEAZASA1\TAL'!TEA ' lească o legătură între centrii creierului care monitorizează ce
gustă şobolanul şi zonele de măduvă osoasă unde se formează
..În 1~74, o descoperire făcută în laboratorul Fa cultătii de Me- celulele T. Sau cel puţin aşa s-a crezut vreme de peste un secol.
dlcm.a ŞI Stom~tolo?~e a Universităţii Rochester avea practic să
v

De atunci, de-a lungul anilor, modesta descoperire a lui Ader
rescn~ h~rt~ blOlog:ca a ~rupului: Robert Ader, psiholog, a des- a obligat la un nou punct de vedere în privinţa legăturilor din-
~opelnt ca slstemullmumtar poate învăţa multe, la fel ca si cre- tre sistemul irnurutar şi sistemul nervos central. Psihoneuroimu-
ieru.. Rezultatul său a fost un adevărat soc- pînă atu . ' nologia sau PNI este aceea care studiază actualmente subiectul
d ~ '. . " no, se cre-
~a ~a doar creior-u] ŞI sistemul nervos central pot reactiona la si a devenit o stiintă medicală de frunte. Numele în sine atestă
diferita e~I:erim.ente, schimbîndu-şi felul în care se co~portă. aceste legături; psiho sau "mintea"; neuro, pentru sistemul neu-
Desc?p'epnle lui ~.der.au dus la cercetarea a ceea ce se întîmplă roendocrin (care însumează sistemul nervos şi cel hormonal) şi
c~ ~unadele de Cai pnn care comunică sistemul nervos central imunologia pentru sistemul irnuriitar.
ŞI slstem~! im~nitar -:- acele cărări biologice care formează min- O întreagă reţea de cercetători au descoperit că mesager-ii
tea, ernotii le ŞI trupul, care nu sînt separate între ele, ci strîns le- chimiei care acţionează în cea mai mare măsură atît în creier cît
gate.
si în sistemul irnurutar sînt si cei mai numerosi în zonele neura-
Făcînd experienţe pe şobolani, le-a dat acestora o medicatie Îe care rezlează
o emotia''.
' Uu'ele dintre cele mai puternice dovezi
care reduc.ea în ~od artif!cia~ numărul de celule T, care se luptă ale faptului că există o cale fizică directă ce le permite emoţiilor
cu boala ŞI care CIrculau m smgele lor. De fiecare dată cînd .ri- să aibă un impact asupra sistemului irrrunitar a venit din partea
rneau această medicaţie,
t t ~ ~
v
o înghiteau cu apă cu zaharină ·Ader
, . •
P
a lui David Felten, un coleg a lui Ader. Felten a început prin a
c?ns a at msa ca dacă le dă şobolanilor doar apa cu zaharină fă- constata că emoţiile au un puternic efect asupra sistemului ner-
ra această medicaţie,numărul de celule T tot scade- si încă în- vos autonom, care reglează totul- de la cantitatea de insulrnă
tr-o as:menea Iflă~ură, încît o parte dintre şobolani se 'îmbolnăc. secretată pînă la tensiunea arterială. Felten a lucrat cu soţia sa,
veau ŞI mureau. SIstemul lor Irrrurti tar învăţase să distrugă celu- Suzanne, şi cu alţi colegi pînă ce a găsit un punct de întîlnire al
208 Inteligenţa ernoţ ional ă aplicată II/linte şi rnedicin ă 209
sistemuhri nervos autonom, care comunică în mod direct cu Iim-
ElVIOŢIILE TOXICE: DATE CLINICE
foci tele şi cu macrofagele, cu celulele sistemului irrumitar-'.
În studiile făcute Ia microscopul electronic s-au descoperit si- În ciuda acestor dovezi, mulţi sau majoritatea doctorilor sînt
napse la nivelul capetelor nervoase ale sistemului autonom, ca- încă sceptici în privinţa importanţei clinice a emoţiilor. Un mo-
re pun capăt brusc acestor celule irnunitare. Acest punct de con- tiv este fantul că desi în multe studii s-a constatat că stresul şi
tact fizic permite celulelor nervoase să degaje neurotransmiţă­ emoţiile n'egative slăbesc eficienţa diverselor celule imunitare,
tori care să regleze celulele imunitare; intr-adevăr, ele sernnali- nu este întotdeauna dar dacă gama acestor schimbări este sufi-
zează inainte şi înapoi. Această descoperire a fost de-a dreptul cient de mare pentru a reprezenta o importanţă de ordin medical.
revoluţionară. Nimeni nu a bănuit că aceste celule irrrunitare ar Chiar şi aşa, tot mai mulţi doctori recunosc importanţa emo-
putea fi ţintele mesajelor nervilor. ţiilor în medicină. De exemplu, dr. Camran Nezhat, un eminent
Pentru a testa cit de importante sînt aceste termina ţii nervoa- chirurg specialist în ginecologia laparoscopică de la Universita-
se Ia nivelul sistemului irrumitar. Feltena trecut Ia următoarea tea Stanford, spunea: "Dacă o persoană programată pentru ope-
fază. În experienţele pe animale, el a îndepărtat termina ţii ner- raţie îmi spune că a intrat în panică in ziua respectivă şi că nu
voase de Ia nivelul excrescenţelorlimfatice şi al splinei - unde mai vrea să se opereze, anulez operaţia." Nezhat explicit "Fie-
celulele imunitare sînt inmagazinate sau create - şi a folosit vi- care chirurg ştie că oamenii foarte speriaţi pot avea probleme
ruşi, microbi pentru a provoca sistemul irnuriitar, Rezultatul a grave în timpul operaţiei. Pot sîngera prea tare, pot face o infec-
fost o scădere bruscă a reacţiei sistemului imunitar faţă de viru- ţie sau alte complicaţii.Îşi revin mai greu. Deci este mult mai bi-
sul respectiv. Concluzia sa a fost că fără aceste terrninaţii ner- ne să fie calrni."
voase, sistemul imunitar pur şi simplu nu mai reacţioneazăcum Motivul este cît se poate de limpede: panica şi arixietatea fac
să crească tensiunea şi astfel sîngerarea este mai intensă atunci
ar trebui Ia o invazie de viruşi sau de bacterii. Pe scurt, sistemul
cînd se face incizia. Singerarea excesivă e una dintre cele mai
nervos nu numai că stabileşte legătura cu sistemul imunitar, dar
grave complicaţii chirurgicale, care uneori poate duce la deces.
este esenţial pentru o funcţionare corectă a acestuia din urmă.
Dincolo de astfel de istorii medicale, dovada importanţei cli-
O altă formă cheie de legare a emoţiilor cu sistemul irrrunitar
nice a emoţiilor a crescut tot mai mult. Cele mai edificatoare da-
se face prin intermediul influenţei pe care o au hormonii care te referitoare la importanţa medicală a emoţiilor provin de la o
apar în stare de stres . Catecolarninele (epinefrinele şi norepine- analiză care combină rezultatele a 101 studii mai mici, reunite
frinele - care mai sînt cunoscute şi sub numele de adrenalină şi într-unul mai mare, făcut pe cîteva mii de bărbaţi şi femei. Stu-
noradrenalină),hidrocortizonulşi prolactina, precum şi 13-en- diul confirmă că emoţiile perturbatoare dăunează sănătăţii -
dorfinele naturale şi encefalinele apar în momentul de stres. Fie- într-o oarecare măsură". Cei care suferă de anxietate cronică, de
care are un puternic impact asupra celulelor imunitare. În vre- lungi perioade de tristeţe şi pesimism, de tensiuni permanente
me ce relaţiile sînt complexe, influenţa principală constă în fap- sau de o ostilitate continuă sau care sînt cinici sau bărruitori ris-
tul că în timp ce aceşti hormoni apar în trup, celulele imunitare că să contacteze un număr dublu de boli - inclusiv astm, artri-
sint împiedicate în funcţionarea lor: stresul reduce rezistenţa sis- tă, cefalee, ulcere peptice şi probleme cu inima (fiecare repreze~­
temului irnunitar cel puţin temporar, poate conservind energia, tind o îmbolnăvire majoră din largile categorii de boli grave). In
pentru că prioritatea o constituie situaţia urgentă imediată, acest sens, emoţiile tulburătoare sînt un factor de risc la fel de
esenţială în supravieţuire. Dacă stresul este permanent şi foarte toxic şi de mare ca fumatul sau colesterolul pentru bolile de ini-
intens, această suprimare poate deveni de lungă durată". mă - cu alte cuvinte, o ameninţare majoră pentru sănătate.
Specialiştii in microbiologie şi alţi oameni de ştiinţă descope- Sigur că există, statistic vorbind, o legătură largă în acest
r21 toi mai multe legături între creier şi sistemele cardiovascular sens şi astfel, fără îndoială, se ajunge Ia concluzia că toată lumea
şi irrrunrtar - fiind nevoiţi să accepte ideea cîndva surprinză­ care suferă de asemenea sentimente cronica va cădea mai uşor
toare că acestea pur şi simplu există". pradă unei boli. Dar dovada rolului important pe care-I joacă
210 Inteligenta emoţională aplicată Minte şi rned iciriă 211
emoţiile în îmbolnăviri este mult mai extinsă decît o arată un mult să se îmbolnăvească de inimă. De aici a reiesit însă o riouă
studiu al mai multor cercetări. O privire mai atentă asupra da- descoperire: ostilitatea.este aceea care îi supune pe oameni unui
telor referitoare la anumite emoţii, în special asupra celor trei ce- risc crescut.
le mai grave - mînia, anxietatea şi deprimarea - inclică cu cla- Multe dintre datele despre ostilitate provin dintr-un studiu.
ritate căi precise prin care sentimentele prezintă importanţă me- realizat de dr, Redford WilIiams de la Universitatea Duke l O. De
dicală, chiar dacă mecanismul biologic prin care aceste emoţii îşi exemplu, Williams a constatat că doctorii care au scorurile cele
exercită efectul nu este încă întru totul înţeles/o mai mari la testul de ostilitate cînd se află încă la facultatea de
medicină prezintă un risc de şapte ori mai mare să moară pînă
Cînd mînia este sinucidere curată la vîrsta de cinzeci de ani comparativ cu cei care au scoruri mici
Cînd am dat înapoi, spuse bărbatul, o izbitură pe o latură a maşinii _ cei dintîi avînd o înclinaţie -clară spre a se mînia, fapt lce pre-
a făcut ca acea excursie să devină fără sens şi frustrantă. După ce a dispune Ia o moarte timpurie, chiar mai mult decît alţi factori de
trebuit să completeze nenumărate formulare pentru compania de risc cum ar fi fumatul; tensiunea sau colesterolul. Descoperirile
asigurări şi să meargă pe la mai multe ateliere auto care rriai rnult au unui coleg, dr. Iohn Barefoot de la Universitatea din Carolina de
stricat decit au reparat, încă mai datora 800 de dolari. Şi nici măcar Nord, arată că în cazul cardiacilor supuşi angiografiei. adică
nu fusese vina lui. Era atît de sătul, încît de cîte ori se suia în masi- unui test cu un tub introdus în artera cororiariariă pentru a mă­
nă, îl apuca dezgustul. În final, frustrarea l-a făcut să-şi vîndă maşi­ sura leziunile, scorurile Ia testul de ostilitate sînt corelate direct
na. Ani de zile mai tîrziu era suficient să-şi amintească ce s-a întîm- cu gravitatea bolilor arterelor coronariene.
plat ca să se schimbe la faţă de supărare. Sigur că nimeni nu spune că mînia poate cauza de 'urta sin-
Această amintire neplăcută a fost reinviată înadins ca făcînd gură o îmbolnăvire a arterelor coronariene; ea reprezintă unul
parte dintr-un studiu al mîniei în cazul pacienţilor cu boli de ini- dintre factorii implicaţi. Sau aşa cum mi-a explicat Peter Kauf-
mă de la Universitatea de Medicină Stanford. Toţi pacienţii stu- man, şeful Institutului de COlnportament în cazul bolilor de ini-
diaţi, ca şi cel supărat de care am pomenit, suferiseră deja un in- mă, plămîni şi sînge: "Încă nu putem spune precis dacă mînia şi
farct şi întrebarea care se punea era dacă mînia a avut un impact ostilitatea au un rolcauzal în declanşarea bolilor coronarierie
semnificativ asupra funcţionării inimii lor. Efectul era izbitor: în sau dacă doar le accentuează odată ce sînt apărute, sau şi una şi
momentul în care pacienţii povesteau incidentele care i-au înfu- alta. Dar să luăm o persoană de douăzeci de ani care se enervea-
riat, pomparea sîngelui în inimă scădea carn cu cinci procente". ză în mod repetat. Fiecare criză de mînie reprezintă un stres su-
Unii dintre pacienţi au manifestat chiar o scădere cu şapte pro- plimentar pentru inimă, avînd în vedere că în acel moment cresc
cente sau şi mai mult - ceea ce cardiologii consideră că ar fi un ritmul cardiac si tensiunea. Atunci cînd această situaţie se re-
semn de ischemie rniocardică, o scădere periculoasă a circulaţiei petă, poate adu~e daune", mai ales pentru că tulburarea circula-
sangvine la nivelul inimii. tiei din artera coronariană cu fiecare bătaie de inimă "poate
Scăderea eficienţei pompării sîngelui în inimă nu s-a înregis- ~auza Iezrurii în vasele sangvine, în care se dezvoltă placa. Dacă
trat şi în cazul altor trăiri neplăcute, cun. ar fi anxietatea sau în ritmul cardiac este mai rapid şi tensiunea creşte pentru că vă
cazul unui efort fizic; mînia se pare că este acea emoţie care dău­ enervaţi în mod obişnuit, atunci după treizeci de ani aceasta
nează cel mai mult inimii. În timp ce-şi aminteau acest incident poate duce la o apariţie mai rapidă a plăcii şi Ia o boală a arterei
neplăcut, pacienţii susţineau că erau doar pe jumătate supăraţi cororiarterte. "Il
comparativ cu momentul în care s-a întîmplat, sugerînd că ini- Odată ce apare o asemenea boală, mecanismul declanşat de
ma lor ar fi avut şi mai mult de suferit în acel moment. mînie afectează eficienţa cu care se face pomparea sîngelui la ni-
Această descoperire face parte dintr-o serie mai largă de do- velul inimii. De exemplu, conform unui studiu făcut la Univer-
vezi constatate în urma a zeci de studii, care arată cît de dăună­ sitatea de Medicină Stanford pe 1012 bărbaţi şi femei care au
toare este mînia pentru in im ă". Vechea idee nu el mai rezistat. si avut deja un infarct şi apoi au fost ţinuţi sub observaţie o perioa-
anume că () per-soria litate de Tip i\ cu tensiune m a re riscă mai dă de pînă la opt ani după aceea, s-a arătat că bărbaţii care s-au
212 Inteligenţa emoţională aplicată Minte şi medicină 213
dovedit mai agresivi şi mai ostili au riscat mult mai mult un al tudinea care i-a făcut atît de uşor de scos din fire. Această învă­
doilea infarct'<. Rezultate similare s-au obtinut si la Facultatea ţare a stăpînirii mîniei a avut ca urmare faptul că riscul unui al
de Medicină Yale, unde s-a făcut un studiu' pe 929 de bărbaţi ce doilea infarct a scăzut cu 44% faţă de cazul celor care nu au în-
au supravieţuit unor infarcturi şi au fost ţinuţi sub observaţie o cercat să-şi schimbe firea ostilă'? Un program imaginat de Wil-
perioadă de pînă la zece ani după aceea-". Cei care au fost eti- liams a avut aceleaşi rezultate benefice-". Ca şi în cazul progra-
chetaţi ca aprigi la mînie s-a demonstrat că riscă de trei ori mai mului Stanford, el folosea elementele de bază ale inteligenţei
rnult să moară de inimă decît cei care erau mai calrni , Dacă emoţionale, cum ar fi conştientizarea mîniei pe măsură ce ea se

aveau şi colesterolul ridicat, riscul creştea de cinci ori. accentuează, capacitatea de a o regla în momentul în care se de-
Cercetătorii de la Yale au subliniat că nu numai mînia spo- clanşează şi empatia. Pacienţilor li se cere să reducă gîndurile ci-
reşte riscul de deces din cauza bolilor de inimă, ci şi o emotivi- nice şi ostile pe măsură ce le observă. Dacă aceste gînduri per-
tate negativă intensă de orice fel, care de obicei duce la o gene- sistă, trebuie să încerce să le scurtcircuiteze spunînd (sau gîn-
rare de hormoni ai stresului în întreg trupul. Dar în ansamblu dind) "Stop!". Ei sînt încurajaţi să înlocuiască gîndurile cinice cu
cele mai puternice legături ştiinţifice dintre emoţii şi bolile de unele rezonabile, dar şi pe cele de neîncredere din situaţiile limi-
tă - de exemplu, cînd un lift întîrzie, să caute o explicaţie be-
inimă au la bază rnîrria. Într-un studiu făcut la Universitatea de
nignă şi nu să-şi stîrnească mînia, imaginîndu-şică o persoană
Medicină Harvard au fost chestionati peste o mie cinci sute de
bărbati si de fernei care au suferit de crize de irurriă si cărora li
fără bun simţ este direct răspunzătoarede acest inconvenient. În
cazul întîlnirilor neplăcute, ei sînt învăţaţi să perceapă lucrurile
s-a ce~'ut să descrie starea lor ernotională dinaintea i~farctului
din perspectiva celuilalt - empatia fiind un adevărat balsam
Cei care fuseseră furioşi au riscat de două ori mai mult să facă
împotriva mîniei.
un stop cardiac, mai ales cei care sufereau deja de inimă; riscul cel
Sau aşa cum spunea Williams: "Antidotul pentru ostilitate ar
mai mare era prezent cam două ore după ce se instala mînia-".
fi mai multă încredere. E suficientă o motivare puternică. Atunci
Aceste constatări nu duc la concluzia că oamenii ar trebui
cînd oamenii văd că ostilitatea îi poate băga mai repede în mor-
să-şi suprime mînia atunci cînd ea este întemeiată. Într-adevăr,
mînt sînt dispuşi să încerce un remediu."
s-a demonstrat că încercarea de a anula asemenea sentimente în-
tr-un moment tensionat duce la o sporire a agitaţiei în trup şi Stresul: o anxietate exagerată şi nelalocul ei
poate produce o creştere a tensiunii arterialel". Pe de altă parte,
Mă simt tot timpul stresată şi tensionată; totul a început cînd eram
aşa cum am văzut în Capitolul 5, încercarea repetată de a potoli
în liceu. Eram o elevă cu 10 pe linie şi mereu îmi făceam griji pen-
mînia ori de cîte ori începe să se manifeste o transformă într-o tru notele mele, dacă sînt sau nu pe placul colegilor şi al profesori-
reacţie potrivită în situaţiile neplăcute. Williams rezolvă acest lor, să nu cumva să Întîrzii la şcoală - şi alte asemenea. Părinţii mei
paradox ajungînd la concluzia că nu contează atît de mult dacă mă obligau să iau note mari şi să fiu un model pentru ceilalţi... cred
mînia este exprimată sau nu, ci dacă este cronică. O manifestare că de aici mi se trage starea de tensiune, pentru că problemele de
a ostilităţii din cînd în cînd nu este un pericol pentru sănătate; stomac au apărut din anul doi de liceu. De atunci trebuie să am ma-
problema apare cînd ostilitatea devine permanentă, definind un re grijă să nu beau nimic care să conţină cofeină şi nici să nu mănînc
mîncăruri condimentate. Am observat că atunci cînd mă îngrijorez
stil antagoniccaracterizat de sentirnente repetate de neîncre-
sau sînt stresată, stomacul meu se revoltă; şi cum mereu îmi fac griji
dere şi cinism şi tendinta de a face comentarii tăioase si de a
pentru ceva, îmi este permanent greaţă.1 9
jigni, precum şi de alte ~ărturii şi mai dare ale unei firi dificile
şi ale unei mînii cronice!". Anxietatea ~ acea senzaţie neplăcută cauzată de tensiunile vie-
O veste care ne dă speranţe este că rnîriia cronică nu trebuie ţii este probabil emotia cu cea mai mare importanţă ca dovadă
să fie neapărat o condamnare la moarte: ostilitatea este un obi- ştiinţifică a legăturii dintre declanşarea unei boli şi vindecarea
cei care se poate schimba. Un grup de pacienţi care suferiseră un ei. Cînd anxietatea ne ajută săînfruntăm o primejdie (lucru pre-
infarct au fost incluşi într-un program din cadrul Universitătii supus util în evoluţia omului), ea are un efect benefic, dar anxie-.
Med.icale Stanford, conceput pentru a-i ajuta să-şi tempereze ati- tatea vieţii moderne este cel mai adesea exagerată şi nelalocul ei
214 Inteligenţa emoţională aplicată Minte şi medicină 215
- stresul apărînd în situaţii prin care trebuie să trecem. sau de Sheffield din Anglia, studiind cum se comportă în via ţă cei care
care ne amintim şi nu neapărat în cazul unui pericol cu care tre- sînt foarte stresaţi. Cohen a constatat că odată cu stresul creşte şi
buie să ne confruntăm. Crizele repetate de anxietate dovedesc pericolul de a contracta o răceală. Doar 27% dintre subiecţii pu..
un nivel mare de stres. Femeia a cărei veşnică îngrijorare duce la ţin stresaţi au răcit după ce au fost expuşi virusului; cei foarte
probleme gastrointestinale este un exemplu tipic pentru felul în stresaţi au răcit în proporţie de 47% - o dovadă clară că stresul
car~ anxietatea şi stresul exacerbează problemele medicale. slăbeste sistemul imunitar 23 . (În v rerne ce acesta este un rezultat
Intr-un articol din 1993 apărut în Archiues of Internat Medici- stiintific ce confirmă ceea ce toată lumea a observat sau a bănuit
ne, despre o cercetare exhaustivă asupra legăturii dintre stres şi dem~lt, el este considerat a fi o descoperire fundarnentală ce
îmbolnăvire, psihologul Bruce McEwen de la Yale observa un respectă rigorile şfiinţifice.)
larg spectru de efecte: compromiterea funcţionării sistemului În mod similar, din studierea cuplurilor căsătorite care au fă­
imunologic într-o asemenea măsură încît poate grăbi formarea cut liste cu nemulţumiri apărute în tirrrpul certurilor conjugale,
de metastaze în cazul cancerului; o vulnerabilitate crescută fată s-a dovedit că: la trei sau patru zile după rnai multe supărări au
de infecţiile virale; formarea de atenoame care duc la ateroscl~~ răcit sau au făcut o infecţie a sistemului respirator. Perioada
roză şi formarea de cheaguri de sînge care produc infarct mi 0- aceasta corespunde aceleia de incubaţie in cazul viruşilor ce
cardie; accelerarea apariţiei diabetului de tip 1 şi progresarea ra- provoacă răceala - ceea ce sugerează faptul că soţii, fiihd ex-
pidă a diabetului de tip II; înrăutătirea sau declanşarea crizelor puşi în momentele de îngrijorare sau de supărare, au devenit
de astm-". De asernertea, stresul duce la ulcer gastrointestinal, mult mai v ulnerabili-".
declanşînd colitele ulceroase şi bolile intestinale. Şi creierul poa- Acelaşi tipar stres-boală infecţioasă se păstrează şi in cazul
te fi afectat pe termen lung de stresul permanent, apărînd inclu- virusului care duce la apariţia herpesului atît a celui de pe
siv probleme ale hipocampului şi deci de memorie. În generat buza superioară, cît şi a celui care generează leziuni genitale.
spune McEwen, "există dovezi tot mai dare că sistemul nervos După ce oarneruî au fost expuşi acestui virus, el rămîne latent în
poate cădea victimă unei «uzuri» ca urmare a unei experienţe corp, apărînd ocazional. Activitatea virus'ului ce declanşează
stresante.r'-! herpesul poate fi detectată la nivelul anticorpilor din sînge; Fo-
Dovezi copleşitoare asupra impactului medical al suferintei losind această unitate de măsură, reactivarea virusului herpesu-
au apărut din studierea bolilor infecţioase cum ar fi răceIile, g~i­ lui a fost descoperită şi la studenţii la medicină în perioada exa-
pa şi herpesurile. Sîntem expuşi permanent unor asemenea mi- menclor de sfîrşit de an sau la ferneile de curînd d ivorţate, ori la
crobi, dar de obicei sistemul nostru imunitar îi înfrînge doar persoanele aflate într-o continuă tensiune, avind in ~îngrijire un
că în cazul stresului emoţional această apărare cel mai adesea nu membru al familiei care suferă de boala Alz.heirner-",
mai are nici un rezultat. În experimente în care robusteţea siste- Anxietatea sporită nu duce doar la scăderea reacţiei sistemu-
mului imuriitar a fost asaltată în mod direct, s-a constatat că lui irrrurtitar: alte studii au relevat efecte adverse şi în cadrul sis-
stresul şi anxietatea I-au slăbit, numai că în majoritatea rezulta- terrrului cardiovascular, În v rerne ce ostilitatea cronică şi crizele
telor este neclar dacă întreaga gamă de slăbiciuni imunologice repetate de mînie par să însemne un risc mai mare de îmbolnă..
au o semnificatie clinică adică este destul de mare să deschi- vire a inimii la bărbaţi, emoţiile cele mai t::ericuloase, chiar mor-
dă calea spre îmbolnăvire-". Studii de cercetare au făcut o leaă- tale pentru femei sînt anxietatea şi frica. Intr-un studiu făcut la
b
tură ştiinţifică între stres, anxietate şi vulnerabilitate. Studiile au Universitatea de Medicină Stanford ce a numărat peste o mie de
început cu oameni sănătosi si au tinut sub observatie o crestere bărbaţi şi de femei care suferiseră deja un infarct, acele femei ca-
rnai întîi a suferinţei urmată de o ;Iăbire a sistemul~i imunitar si re l-au făcut şi pe al doilea erau profund marcate de cumplite te-
instalarea bolii. ' meri si de anxietate. În multe cazuri, frica poate lua forma unor
La unul dintre cele mai serioase studii stiintifice Sheldon fobii paralizante: după primul infarct, pacienţii nu mai conduc
Cohen, psiholog la Universitatea Carnegie-Mell~nl a' lucrat cu maşina, renunţă la slujbă sau evită să mai iasă din casă-". Efec-
savanţi specialişti în cercetarea răcelilor în cadrul laboratorului tele perfide ale stresului mintal şi ale a n x ie tă ti i cele produse
216 inteligenţa emoţională aplicată Mi.nte şi medicină 217
de o mare tensiune la serviciu sau de o viaţă foarte dificilă, cum In afară de răceala jignitoare a oncologuhii, oare nu cumva
ar fi cea a unei mame care-şi creşte singură copilul, fiind nevoi- conta din punct de vedere medical şi faptul că el nu trata starea
t21 să se ocupe de el şi să aibă şi o slujbă, apar la nivel anatomic. de permanentă tristeţe a pacientei? Cînd o boală ajunge să fie
De exemplu, Stephen Manuck, psiholog la Universitatea din Pit- atît de virulentă, este puţin probabil că vreo emoţie de vreun fel
tsburgh, a trecut 30 de voluntari printr-o serie de stări anxioase, ar mai putea avea un efect considerabil asupra evoluţiei bolii. În
monitorizînd starea sîngelui acestora, în care a apărut o substan- vreme ce depresia femeii categoric că îi înrăutăţea aceste ultime
ţii secretată de celulele lui, numită adenozin trifosfat, care poate luni de viaţă, dovada medicală clară că melancolia poate afecta
declanşa modificări la nivelul vaselor de sînge. Acest fapt poate evoluţia cancerului este încă îndoielnică-". Lăsînd de-o parte
duce la crize de inimă sau la atacuri cerebrale. Atunci cînd vo- cancerul, o mulţime de studii au sugerat că depresia joacă un rol
luntarii au fost supuşi unui stres intens, nivelul de adenozin tri- important în alte boli, mai ales în înrăutătirea lor. Această influ-
fosfat a crescut brusc, ca şi ritmul cardiac şi tensiunea. enţă este atît de covîrşitoare, încît pacienţilor cu boli grave care
E de înţeles că riscurile de îmbolnăvire par mai mari pentru sînt deprimaţi este necesar să le fie tratată şi depresia. ~
oei ale căror slujbe sînt mai "stresante"; ei trebuie să îrîdepli- Una dintre complicatiile care survin în tratarea depresiei la
nească sarcini sub o puternică presiune a pretenţiilor faţă de ei, cei deja bolnavi este faptul că simptomele acesteia, inclusiv pier-
deşi nu au nici un control asupra felului în care vor fi îndeplini- derea poftei de mîncare şi letargia, sînt confundate cu uşurinţă
te acele sarcini (acest lucru duce, de exemplu, la faptul că există cu semnele altor boli, mai ales de către doctorii care nu au des-
rnulţi şoferi de autobuz care suferă de hipertensiune). Într-un tulă experienţă în diagnosticarea psihiatrică. Incapacitatea de a
studiu asupra a cinci sute şaizeci şi nouă de pacienţi cu cancer diagnostica depresia poate să devină o problemă suplimentară,
rectal şi un grup comparativ, cei care au declarat că în cei zece pentru că depresia trece neobservată şi rietratată - ca în cazul
ani anteriori au avut slujbe foarte stresante erau de cinci ori mai pacientei care plîngea deoarece cancerul de sîn intrase în meta-
expuşi cancerului decît cei care nu cunoşteau stresul/". Cum ni- stază. Eşecul în diagnosticare şi netratarea depresiei creşte riscul
velul de stres este atît de mare, tehnicile de relaxare ce contraba- de deces în cazul bolilor grave.
lansează în mod direct declanşarea stresului se folosesc în trata- De exemplu, în cazul a 100 de pacienţi cărora li s-a făcut un
meritele chimice pentru a reduce simptomele într-un mare nu- transplant de măduvă osoasă, 12 din cei 13 care au suferit de-
măr de boli croriice. Printre acestea se numără bolile cardiovas-
presii au murit în primul an după transplant, în vreme ce 34 din-
culare, cîteva tipuri de diabet, artritele, astmul, problemele gas- tre ceilalţi 87 încă mai trăiau şi după doi ani3o. În cazul pacienţi­
trointestinale şi durerile croriice, pentru a menţiona doar o par- lor cu boli cronice de rinichi care fac dializă, cei cărora li s-a
te dintre ele. Într-o oarecare măsură, toate simptomele sînt agra- diagnosticat o depresie majoră e probabil să moară în următorii
vate de stres şi de problemele emoţionale;dacă pacienţii reuşesc doi ani; depresia este uri puternic factor de determinare a mo-
să se destindă şi să-şi stăpînească sentimentele neliniştitoare, ei
mentului morţii, chiar mai important decît oricare alt simptom
pot să amine sau chiar să scape de simptomele respectiveî".
medical-". Drumul care face legătura între emoţie şi starea me-
dicală nu este unul biologic, ci unul atitudinaL Pacienţii depri-
Costurile medicale ale depresiei maţi se plîng mult mai tare de regimul medical - trişind, de
exemplu, în dietă, ceea ce-i expune unui risc crescut.
Dintr-odată, i s-a pus diagnosticuL Cancerul de sîn intrase în meta-
stază, celulele maligne reapăruseră şi se extinseseră la cîţiva ani du- Şi bolile de inimă sînt accentuate de depresie. Într-un studiu
pă o operaţie care fusese socotită o reuşită. Doctorul riu-i rna i putea făcut pe 2832 de bărbaţi şi femei de vîrstă mijlocie ce au fost ur-
vorbi despre un tratament, iar chimioterapia i-ar fi putut oferi cel măriţi de-a lungul a doisprezece ani, cei care au dat dovadă de
mult încă vreo cîteva luni de viaţă. Era de înţeles că trecea printr-o o permanentă disperare şi o lipsă cronică de speranţă au murit
stare depresivă - astfel încît ori de cîte ori mergea la oncolog izbuc- în mai mare număr de boli de inimă-". În cazul celor 3% care
nea în lacrimi. Reacţia doctorului era de fiecare dată aceeaşi: o pof- erau cel mai grav deprimaţi, riscul de arrruri de inimă era de pa-
tea să iasă imediat din cabinet. truori mai mare decît la cei care nu erau deprimaţi.
218 Inteligenţa ern.oţ iortală aplicată 1Vlinte şi rnedicin.ă 219
Se pare că depresia induce un risc de îmbolnăvirefoarte cres- pot predispune la o întreagă gaInă de boli. Chiar dacă depresia
cut pentru cei care au supravieţuit unui infarct-". Într-un studiu s-ar putea să nu-i facă pe oameni rnai vulnerabili la îmbolnăviri,
efectuat asupra unor pacienţi dintr-un spital din Montreal care în mod sigur ea aduce prejudicii capacităţii de însănătoşire şi
au fost externaţi după ce fuseseră trataţi în urma unui infarct, sporeşte riscul de deces, mai ales la pacienţii mai firavi şi care
pacienţii deprtmaţi au prezentat lU1. risc mult mai rriare de a sînt în stări grave.
muri în următoarele şase luni. Cam unu din opt pacienţi serios Dacă această formă de ricrrrulţurnire ernotiorială cronică este
deprimaţi era de cinci ori mai în primejdie decît ceilalţi să sufe- de multe ori toxică, emoţiile pozitive pot fi tonice - pînă la un
re de o boală similară - de exemplu, să moară de inimă din ca- anumit punct. Asta nu înseamnă în nici un caz că emotia poziti-
uza unei disfuncţii a ventrieulului stîng sau a altor probleme ale vă vindecă sau că rîsul ori fericirea pot schimba singure cursul
inimii de dinaintea infarctului. Printre posibilele mecanisme ca- unei boli grave. Ceea ce oferă emoţiile pozitive pare destul de
re ar putea explica de ce depresia sporeşte într-o asemenea mă­ greu perceptibil, dar făcîndu-se studii pe un mare număr de
sură posibilitatea unui infarct ulterior se numără efectele sale persoane, se pot desprinde cîteva efecte din masa de variabile
asupra rîtmuhri cardiac, care creşte riscul unei aritrnii fatale. complexe care afectează cursul bolii.
S-a constatat că depresia este cea care complică refacerea du-
Preţul pesimismului - şi avantajele
pă o fractură de col de femur. Într-un studiu efectuat asupra
unor fernei Ulai în vîrstă cu fractură de şold, cîteva mii au fost optirrriarrru hri
evaluate psihiatrie la internare. Cele care sufereau de depresie Ca şi în cazul depresiei, există un cost medical al pesimismu-
au stat internate în rneclie cu opt zile mai mult decît cele cu frac- lui şi avantaje ce corespund optimismului. De exemplu, 122
turi similare, dar care nu sufereau de depresie şi doar o treime de bărbaţi care suferiseră deja un infarct au fost evaluaţi în pri-
dintre ele au Ulai reuşit vreodată să meargă. Dar ferriei.le depri- vinţa gradului de optirnisrn sau p esirnisrn. La opt ani după ac-
mate care odată cu celelalte îngrijiri medicale au primit şi un cident, dintre 25-cei mai pesimişti, 21 muriseră; dintre 25 cei mai
ajutor psihiatrie pentru depresia lor au avut nevoie de mai puţi­ optimişti, doar 6 muriseră. Perspectiva lor mintală s-a dovedit a
nă terapie fizică de recuperare pentru a n1.erge din 110u şi au fost fi un mai bun indiciu de supravieţuire decît orice alt factor me-
reinternate de mai puţine ori în următoarele trei luni după pri- dical de risc, inclusiv daunele aduse inimii în urma prfrrrului in-
Ula externare. farct, blocajul arterial, colesterolul sau tensiunea. Într-un alt stu-
În mod sirnilar, atunci cînd au fost studraţi pacienţii a căror diu, pacienţii care au făcut o operaţie de by-pass şi care erau mai
stare era atît de gravă încît se rrumărau printre prirnii 10% care optimişti şi-au revenit rnai repede şi au avut rnai puţine compli-
necesitau servicii medicale - adesea pentru că sufereau de boli caţii medicale în timpul operaţiei şi după aceea decît pacienţii
multiple, CUUl ar fi, de exemplu. probleme cardiace şi diabet - pesirnişti-".
unul din şase suferea de depresii grave. Atunci cînd acestor pa- Ca rudă apropiată a opfirnisrrrului, speranţa are puteri vin-
cienţi le-a fost tratată problema depresiei, rrurnărul de zile din- decătoare. Cei care au multă speranţă este firesc să depăşească
tr-un an în care erau incapabili de vreo activitate a scăzut de la mai uşor marile încercări, inclusiv problemele medicale. Într-un
79 la 51 pentru cei cu depresii grave şi de la 62 de zile pe an la studiu efectuat asupra unor persoane paralizata în urma unor
18 pentru cei trataţi de depresii uşoare34 . accidente la coloană, cei care au avut mai rrrultă speranţă au fost
în stare să obţină o mobilitate fizică mai mare comparativ cu cei-
AVANTAJELE MEDICALE ALE El\tl0ŢIILOR lalţi pacienţi cu accidente similare, dar care s-au simţit mai pu-
POZITIVE ţin plini de speranţe. Speranţa este extrem de grăitoare în cazul
paraliziilor produse de accidentele la coloană, avînd în vedere
Tot mai rnultele dovezi referitoare la efectele medieale ad- că tragedia se petrece de obicei la persoane cam de douăzeci de
verse produse de mînie, anxietate şi depriInare sînt de-a dreptul ani şi este urmarea unui accident, iar paralizia se instalează pen-
copleşitoare. Atît InÎDÎa cît şi anxiatatea, atunci cînd sînt cronice, tru tot restul vieţii. Felul în care reacţionează din punct de vede-
220 Inteligenţa ernoţ.ională aplicată Minte şi medicină 221
re emoţional persoana paralizată va avea urmări asupra măsu­ teni sînt totuşi mulţumiţi şi sănătoşi. Mai curînd contează senti-
rii în care ea va face eforturi ce i-ar putea aduce o mai bună func- mentul subiectiv de izolare de lume şi faptul că nu au cui să se.
tionare fizică si socială". adreseze, ceea ce sporeşte riscul de îmbolnăvire.Această consta-
, Există mai'multe explicaţii ale faptului că o perspectivă opti- tare este tot mai ameninţătoare,avînd în vedere izolarea crescîn-
mistă sau pesirnistă are consecinţe asupra sănătăţii. O teorie dă generată de uitatul la televizor şi de pierderea obiceiurilor
presupune că pesimismul duce la depresie, care ajunge să iriter- sociale, de faptul că nu se mai merge la cluburi, că în societăţile
fereze cu rezistenţa sistemului imuriitar la tumori şi infecţii - o urbane moderne nu se mai fac vizite şi nu mai au aceeaşi impor-
speculaţie nedemonstrată deocamdată. Sau poate că pesimiştii tanţă nici grupurile de ajutorare cun, ar fi Alcoolicii Anonimi, ca
se neglijează pe ei înşişi - unele studii au constatat că pesimiş­ înlocuitori ai comunităţii.
tii fumează şi beau mai mult, fac mai puţin sport decît optirmş­ Puterea izolării constituie un factor de risc al mortalitătii _
tii şi în general sînt mai neatenţi în privinţa obiceiurilor cu ade- iar legăturile apropiate au un efect vindecător- cel puţin c:.şa se
vărat sănătoase. Ei bine, se poate întîmpla ca într-o bună zi fizio- poate constata dintr-un studiu făcut pe o sută de persoane care
logia speranţei să fie prin ea însăşi un ajutor din punct de vede- au fost supuse unui transplant de mădtrvă'". Dintre pacienţii ca-
re biologic în lupta trupului împotriva bolilor. re au beneficiat de un puternic sprijin emoţional din partea par-
tenerului de viaţă, a familiei sau a prietenilor, 54% au supravie-
Cu puţin ajutor din partea prietenilor:
ţuit transplantului mai bine de doi ani, spre deosebire de doar
valoarea medicală a relaţiilor interumane
20% dintre cei care nu au avut decît foarte puţin sprijin din ex-
Pe lista riscurilor emoţionale periculoase pentru sănătate pu- terior.
tem adăuga şi tăcerea - iar legăturile emoţionale strînse se află În mod similar, persoanele mai în vîrstă care au făcut infarct,
pe lista de factori protectori. Studiile făcute de-a lungul a peste dar care aveau două sau mai multe persoane în jurul lor, deci se
douăzeci de ani şi în care au fost implicate peste treizeci şi şap­ puteau bizui pe un sprijin emoţional, au de două ori mai multe
te de mii de persoane au arătat că izolarea socială - sentimen- şanse să supravieţuiascămai bine de un an după infarct decît cei
tul că nu ai cui să-i împărtăşeştiemoţiile sau nu ai cu cine între- care nu au nici un sprijin-".
ţine o legătură strînsă, - dublează riscurile de îmbolnăviresau Dar poate că dovada cea mai grăitoare a puterii de vindeca-
de decesV. Izolarea în sine, conchide un raport din 1987 din re- re a legăturilor strînse o aduce un studiu făcut în Suedia şi pu-
vista Science, "este la fel de importantă pentru rata rnortalităţii blicat în 1993 41 . Toti bărbatii care trăiau într-un oras din Suedia
ca si fumatul, tensiunea arterială mare, colesterolul crescut, obe- la Gătteborg, şi er~u născ~ţi în 1933 au avut ocazia să facă u~
zit~tea şi lipsa de mişcare". într-adevăr, fumatul sporeşte riscul consult medical gratuit; şapte ani mai tîrziu, 752 dintre bărbaţii
de deces doar de 1,6 ori, în vreme ce izolarea socială de 2 ori, care veniseră la acest consult au fost din nou contactati. Dintre
prezentînd astfel un pericol şi mai mare pentru sănătate-". aceştia, 41 muriseră între timp. '
Izolarea este mai grea pentru bărbaţi decît pentru femei. Nu- Printre bărbaţii care au declarat iniţial că trăiesc într-un stres
rnărul bărbatilor izolati care rnor este de două sau de trei ori mai emoţional puternic s-a înregistrat o rată a rnortalităţii de trei ori
rnare decît ai celor care au strînse legături sociale; pentru femei- mai mare decît în rîndul celor care au spus că duc o viaţă calmă
le izolate, riscul este de L5 ori mai mare decît pentru cele cu o şi liniştită. Tulburările emoţionale se datorau unor probleme
viaţă socială bogată. Această diferenţă dintre bărbaţi şi femei în cum ar fi cele financiare grave, nesiguranţa locului de muncă
privinţa impactului izolării se poate datora faptului că femeile
sau concedierile, faptul că erau implicaţi în vreun proces sau că
înclină să aibă relaţii emoţionale mai apropiate; astfel, cîteva le-
treceau printr-un divorţ. Faptul de a avea trei sau mai multe
gături sociale sînt suficiente pentru o femeie cornp.arafiv cu un
dintre aceste probleme în anul de dinaintea consultului a deve-
număr mic de prieteni pentru un bărbat.
nit un factor prevestitor mai puternic pentru moartea lor în.ur-
Desigur că singurătatea nu este acelaşi lucru cu izolarea; mătorii şapte ani decît indicatoriimedicali, precum tensiune
mulţi oameni care trăiesc singuri sau se întîlnesc cu puţini prie-
crescută, trigliceride crescute sau nivelul colesterolului crescut.
222 Inteligenţa emoţională aplicată Minte şi medicină 223
Şi totuşi, printre cei care au spus că au o viaţă intimă sigură, cal, ba chiar se îmbunătăţeşte şi funcţionarea enzimelor din fi-
pe care se pot bizui - o soţie, prieteni apropiaţi - nu s-a inre- cat. ~ai mult, cei care şi-au notat lucruri care înregistrează clar
gistrat nici a relaţie de nici un fel între stresul mare şi tata mortali- sen~lmentele care îi frămîntă ~au şi avut cele mai mari progrese
tăţii. Faptul că aveau cui să se adreseze şi cu cine să vorbească, l~ nivelul f~tncţiei imunitate. In urma acestei experienţe, s-a gă­
faptul că existau persoane care puteau să le ofere o mîngîiere, un SIt "cea mal sănătoasă" cale de a aerisi puţin atmosfera gînduri-
sprijin sau o sugestie i-a apărat de impactul mortal cu rigorile şi lor care macină; la început, era exprimat.un mare grad de triste-
traumele vieţii. ţe, anxietate,mînie - în funcţie de sentimentele care apăreau
Calitatea relaţiilor interumane, precum şi numărul acestora arunci cînd se deschidea un subiect delicat; apoi, în următoare­
par a fi cheia rezolvării situaţiilor de stres. Relaţiile negative îşi le zile, se închega o povestire care descoperea un fel de sens în
au şi ele costul lor. Certurile în căsnicie, de exemplu, au unim- trauma sau în chinul respectiv.
pact negativ asupra sistemului imunitarf". Un studiu făcut asu- Acest proces desigur că seamănă cu ceea ce se întîmplă
pra unor colegi de cămin de la o facuItate a arătat că măsura în ~tunci cînd oamenii îşi explorează nelîniştile prin psihoterapie.
care aceştia se urăsc între ei determină riscul de a răci sau dea Intr-adevăr, constatările lui Pennebacker sugerează un motiv
face gripe precum şi vizite la doctor. Iohn Cacioppo, psiholog la pentru care alte studii arată că pacienţilor care fac psihoterapie
Universitatea de Stat Ohio, Care a făcut acest studiu asupraco~ pe lîngă operaţii sau tratamente medicale adesea le este mai bi-
legilor de cameră, rni-a spus: "Este cea mai importantă relaţie ne din punct de vedere medical decît celor care fac doar sirnple tra-
din viaţă, sînt oameni cu care te vezi zi de zi şi deci totul devine tamente medicale-".
de o importanţă crucială pentru sănătate. Cu cît o relaţie este Poate că una dintre cele mai răsunătoare demonstratii ale
rria i irn.po rtarrtă în viaţă, cu atît ea contează rrrai rnu lt pentru sta- impactului clinic al sprijinului ernotiorial a fost înregistrat în
rea de sănătate."43 grupurile de femei cu cancer la sîn în fază de metastază avansa-
tă de la Universitatea Medicală Stanford. După tratarneritu l ini-
Forţa 'virrdecătoare a sprijinului emoţional ţial, care adesea a însemnat şi o operaţie, cancerul acestor femei
În Minunatele aventuri ale lui Rabin Hood, Robin îi sfătuieşte a revenit şi s-a extins în întreg corpul. Era doar o chestiune de
pe cei care i se alătură: "Spuneţi-ne necazurile voastre şi vorbiţi timp din punct de vedere clinic pînă ce boala le va ucide. Dr. Da-
deschis. Întotdeauna un şuvoi de vorbe alină o inimă întristată; vid Spiegel, care a condus acest studiu, a fost la rîndul lui uluit
e ca şi cum am da drumul unui baraj unde s-au adunat prea de aceste descoperiri, ca de altfel şi lumea medicală: femeile cu
multe." Această înţelepciunepopulară are un mare merît; se pa'- o formă de cancer avansat la sîn care mergeau săptămînal la în-
re că a spune tot ce aipe suflet ajută, devine chiar un bun medi- truniri cu alte persoane cu aceleaşi probleme au trăit de două ori
cament atunci cînd apar probleme cu inima. O aplicare ştiinţifi­ mai mult decît cele care au înfruntat boala pe cont propriu-".
că a sfatuhri lui Robin vine din partea lui Iarnes Pennebacker, Toate femeile au primit acelaşi tratament standard; singura
psiholog la Southern Methodist University, care a arătat în urma diferenţă a fost că unele au participat la aceste întîlniri de grup,
unui şir de experienţe că dacă îi facem pe oameni să vorbească unde s-au putut descărca în faţa celor care le în.ţelegeau şi erau
despre lucrurile care îi frămîntă acest lucru poate avea un efect dispuse să le asculte temerile, durerile şi supărarea. Adesea,
medical benefic-". Metoda lui este remarcabil de simplă: le cere acesta era singurul loc unde femeile puteau vorbi deschis de-
oarrierulor să scrie vrerne de cincisprezece sau douăzeci de mi- spre aceste emoţii, pentru că celelalte persoane din viaţa lor nu
nute pe zi, cam cinci zile, despre "experienţa cea mai traumati- se incumetau să discute cu ele despre cancer şi despre moartea
zantă din întreaga existenţă" sau despre grijile presante ale mo- iminentă. Femeile care au mers la aceste întruniri au trăit trei-
mentului. Ceea ce oamenii scriu poate fi ţinut doar pentru ei. zeci şi şapte de luni, în medie, în vreme ce cele care nu au mers
Efectul imediat~al acestei confesiuni este uimitor: sporeşte la.aceste întruniri au murit în medie în următoarelenouăspreze­
functia imunitară.ln următoarele şase luni, sînt mult mai puţi­ ce luni - creşterea speranţei de viaţă în cazul acestor paciente
ne vizite la policlinică, scade numărul zilelor de concediu medi- fiind mai presus dE' rneclic atie sau de alte tratamente de orice fel.
224 Inteligenţa emoţională aplicată 1'vfinte medicină 225
Sau aşa cum spunea dr. [irnmie Holland, psihiatrul şef oncolog net, nu au găsit răspuns decît la o întrebare şi jumătate în I1,e-
de la Spitalul de Urgenţă Sloan-Kettering, un centru de tratare a die'P' Aceste constatări vizează felul în care multe dintre ne-
cancerului din New York: "Orice pacient cu cancer ar trebui să voile emoţionale ale pacienţilor nu sînt satisfăcute de stilul actual
participe la acest tip de întruniri." Într-adevăr, dacă acesta ar fi de practicare a medicinei. Întrebările care nu-şi găsesc răspuns
fost un nou medicament care să sporească speranţa de viaţă, creează incertitudini, temeri şi exagerări. Totodată, îi determină
companiile farmaceutice s-ar fi bătut pe el care să-I producă mai pe pacienţi să urmeze regimuri medîcale pe care nu le înţeleg în-
întîi. tru totul.
Există multe feluri prin care medicina ar putea să-şi lărgeas­

APORTUL INTELIGENTEI EM0T10NALE că viziunea despre ceea ce înseamnă sănătate, incluzînd realită­
ţile emoţionale ale bolii. Mai întîi, pacienţii ar putea prîrniinfor-
LA ÎNGRIJIRILE MEDICALE
maţii mai complete, esenţiale în privinţa hotărîrilor pe care tre-
În ziua în care am făcut un consult medical de rutină şi s-au buie să le ia referitor la îngrijirile medicale; unele servicii oferă
descoperit urme de sînge în urina mea, doctorul m-a trimis să în prezent oricui apelează la ele răspunsuri pe calculator, prin
fac analize şi pentru aceasta mi s-a făcut o injecţie cu o substan- consultarea literaturii medicale în privinţa lucrurilor care îi su-
ţă de contrast radioactivă. M-am întins pe o masă sub un aparat pără, astfel încît pacienţii pot deveni un fel de parteneri egali ai
de radiografiere şi mi s-au făcut mai multe radiografii ale felu- medicilor în a lua hotărîri în cunoştinţă de cauză48. O altă abor-
lui cum a reacţionat substanţa de contrast în rinichi şi vezica uri- dare ar fi programele care în citeva minuite îi învaţă pe pacienţi
nară. Nu m-am dus singur să-mi fac această analiză: a venit cu să pună întrebări eficiente doctorilor, astfel încît să aibă oricînd
mine un prieten apropiat, şi el tot medic, care tocmai era în vizi- trei întrebări în gînd, încă de cînd aşteaptă în faţa cabinetului, şi
tă şi s-a oferit să mă însoţească la spital. A stat în încăpere cît mi să iasă de acolo cu răspunsuri la ele49.
s-a făcut radiografia şi aparatul s-a rotit de cîteva ori pentru a Momentele în care pacienţii au de înfruntat o operaţie sau
prinde imaginea din mai multe unghiuri, făcînd zgomot de fie- analize numeroase şi dureroase sînt pline de anxietate - şi re-
care dată; rotaţie, clic, rotaţie. prezintă o ocazie de a aborda dimensiunea emoţională a situa-
A durat cam o oră şi jumătate. La sfîrşit, un specialist În boli ţiei. Unele spitale au deja un sistem de informare a pacienţilor
de rinichi a intrat repede în încăpere, s-a prezentat în fugă şi a înaintea operaţiei, pentrrl a-i ajuta să-şi potolească temerile şi să
dispărut pentru a analiza radiografiile. Nu s-a întors să-mi spu- îşi stăpînească starea de disconfort - de exemplu, învătinciu-i
nă ce a văzut. pe pacienţi diverse tehnici de relaxare, răspunzîndu-le la Între-
Cînd tocmai plecam de acolo împreună cu prietenul meu, bări cu mult înainte de operaţie şi spunîndu-le cu citeva zile mai
am trecut pe lîngă nefrolog. Fiind încă destul de ameţit de aceas- Înainte prin ce vor trece în perioada de refacere. Rezultatul: pa-
tă analiză, n-am avut prezenţa de spirit să-i pun o întrebare ca- cienţii îşi revin în medie cu două sau trei zile mai devreme 5o .
re ITIă frărnîntase toată dimineaţa. În schimb, a făcut-o prietenul Să fii pacient Într-un spital poate fi uneori o mare singurăta­
rneu: "Doctore", a spus el, "tatăI prietenului meu a murit de te şi o experienţă care presupune multă neajutorare. Dar unele
cancer la vezica urinară. E foarte nerăbdător să afle dacă se văd spitale au început să proiecteze camere unde diverşi membri ai
ceva urme de cancer la radiografie:' familiei să poată rămîne cu pacienţii, gătindu-le şi avînd grijă de
"Nu e nimic anormal". a fost replica scurtă a nefrologului, ei ca acasă - o etapă care, culmea, este foarte des Întîlnită În
grăbit să meargă la următorul pacient. Lumea a Treia 51 .
Incapacitatea ITIea de a pune vreo întrebare în privinţa lucru- Tehnicile de relaxare pot să-i ajute pe pacienţi să depăşească
rilor care mă preocupau se repetă de ITIii de ori zilnic în spitale neplăcerile ce însoţesc unele simptome, precuITI şi emoţiile care
şi clinici. Un studiu făcut asupra unor pacienţi care aşteaptă să declanşează sau exacerbează simptomele. Un model exemplar
intre la doctor arată că fiecare are în medie trei sau mai multe este jon Kabat-Zinn şi clinica sa de reducere a stresului din ca-
întrebări de pus medicului. Dar cînd pacientii pleacă din cabi- drul Universităţii Medicale din Massachusetts, unde există un
226 Inteligenţa emoţională aplicată
Minte şi medicina 227
curs de zece săptămîni de tehnici mintale şi yoga pentru pa~ modalitate de a face asta şi care ar avea un efect larg asupra să­
cienţi, accentul se pune asupra episoadelor emoţionale aşa cum nătăţii publice ar fi aceea să li se împărtăşească copiilor multe
apar ele şi asupra practicii zilnice care oferă o relaxare profun- dintre abilităţile inteligenţei emoţionale, astfel încît ele să devi-
dă. Spitalele au realizat şi casete cu diverse instrucţiuni din ca-
nă un obicei de o viaţă. Un alt rezultat important în strategia
drul cursului şi care sint disponibile pentru televizoarele pa- preventivă ar putea fi obţinut prin învăţarea stăpînirii emoţiilor
cienţilor - un regim emoţional mult mai bun pentru cei aflaţi la de către cei care ajung la vîrsta perisionărîi, avînd în vedere că
pat decît obişnuitele seriale siropoase'<. starea emoţională pozitivă este un factor determinant în privin-
Relaxarea şi yoga sînt de asemenea miezul unui program in- ţa viitorului lor, şi anume dacă vor avea un declin rapid sau vor
ovator pentru tratarea bolilor de inimă, program creat de dr, înflori. Un al treilea grup ţintă ar putea fi aşa-numitele popula-
Dean Ornish53 . După un an de aplicare a acestui program, care ţii cu riscuri mari - cei foarte săraci, mamele care muncesc şi-şi
presupune şi un regim fără grăsimi, la pacienţii ale căror boli cresc singure copiii, cei care locuiesc în cartiere cu o rată mare a
cardiace au fost destul de grave încît să se ajungă la un by-pass criminalităţii şi alte situaţii similare - traiul lor fiind Într-o veş­
coronarian s-a schimbat felul de coagulare arterială. Ornish.mi-a nică tensiune; cu un mai bun sprijin medical ei şi-ar putea stă­
spus că tehnicile de relaxare sînt partea .cea mai importantă a pîni emotiile care decurg din aceste forme de stres.
programului. Ca şi în cazul lui Kabat-Zinn, se profită de ceea ce 2. Mulţi pacienţi ar avea de cîştigat considerabil dacă nevoile lor psi-
dr. Herbert Benson nurneşte "reacţia de relaxare", contrariul fi- hologice ar fi satisfăcute odată cu cele care presupun doar o îngrijire
ziologic al declanşării stresului, care concură la un mare număr medicală. Chiar dacă deja s-au făcut paşi spre o îngrijire mai
de probleme medicale. omenoasă-în sensul că doctorul sau infirrniera oferă unui pa-
In final, contează valoarea medicală adăugată a unui doctor cient tulburat mîngîiere şi consolare - se mai pot încă face mul-
empatie sau a unei asistente care se află pe aceeaşi lungime de: te. Dar îngrijirea emoţională este şi ea o ocazie prea adesea rata-
undă cu pacienţii, care să poată să asculte şi să se facă ascultaţi. tă datorită felului în care se practică astăzi medicina; deocamda-
Aceasta presupune crearea "unei relaţii axate pe îngrijire" şi pe tă, este o pată oarbă pentru medicină. În ciuda tot mai numeroa-
recunoaşterea faptului că relaţia dintre medic şi pacient este în selor date asupra utilităţii îngrijirii nevoilor emoţionale,precum
sine un factor extrem de semnificativ. Aceste relaţii ar putea fi şi a celor referitoare la legăturile dintre centrul emoţional al cre-
mult mai solide dacă educaţia medicală ar presupune şi unelte ierului şi sistemul irnunitar, mulţi doctori continuă să fie scep-
minime de inteligenţă emoţională, mai ales conştientizarea de tici în privinţa importanţei clinice a emoţiei pacienţilor lor, con-
sine şi arta empatiei şi a ascultatului'i". siderînd această dovadă ca neînsemnată sau ca anecdotică, ca o
"exagerare" sau, ceea ce este şi mai grav, ca o modalitate de au-
SPRE O MEDICINĂ CĂREIA SĂ:..I PESE toreclamă pentru unii.

Deşi tot mai mulţi pacienţi sînt în căutarea unei îngrijiri me-
Aceşti paşi sînt doar un început. Dar pentru ca medicina
să-şi lărgească viziunea într-o asemenea măsură încît să înglobe-
dicale mai umane, ea este pe cale de dispariţie. Sigur că mai
există asistente, care se dedică .trup şi suflet şi doctori care le acor-
ze şi impactul emoţiilor, trebuie să se ajungă la luarea în serio,s,
dăpacienţilor o îngrijire plină de tandreţe şi sensibilitate. Dar cum
a două implicaţii importante ale descoperirilor ştiinţifice. "
cultura medicală în sine este în schimbare, fiind tot mai atentă la
1. Ajutarea oamenilor astfel încît ei să-şi stăpînească mai bine supă­ imperativele lumii afacerilor, e tot mai greu să găseşti aşa ceva.
rările - mînia, anxietaiea, depresia, pesimismul şi singurătatea......;.. Pe de altă parte, există şi un avantaj în afaceri dacă oferi o
este o formă de prevenire a îmbolnăoirilor. Avînd în vedere că date- medicină IJ[1ai ornenoasă: tratarea emoţională a pacienţilor stre-
le indică o toxicitate a acestoremoţiiatunci cînd ele sînt cronice, sa ţi, după cum arată primele dovezi, poate însemna şi o econo-
fiind similare cu fumatul, sprijinirea oamenilor pentru a le trata mie de bani - mai ales în măsura în care previne sau amină ins-
mai bine poate avea un efect medical potenţial la fel de mare ca talarea bolii sau ii ajută pe bolnavi să se vindece mai repede. În-
atunci cînd furnătorii înrăiţi sînt convinşi să se lase de fumat. O tr-un studiu făcut asupra unor persoane mai în vîrstă, cu frac-
228 Inteligenţa emoţională aplicată

turi de şold, de la Facultatea de Medicină Muntele Sinai din
New York şi la Northwestern University, pacienţii care au fost
trataţi şi pentru depresie pe lîngă îngrijirile ortopedice fireşti au
fost externaţi în medie cu două zile mai devreme; economiile to-
tale la cei o sută şi ceva de pacienţi au fost de 97361 de dolari,
reprezentînd costurile medicale ce nu au mai fost necesare'<.
O asemenea îngrijire îi face pe pacienţi să fie mai rrrulţtrmiţi
de doctorul lor şi de tratamentul medical. Pe pieţele medicale
încă în devenire, unde pacienţii adesea au de ales între soluţii de
PARTEA A PATRA
sănătate competitive, nivelul de satisfacţie va intra fără îndoială
în această ecuaţie atunci cînd ei vor decide - experienţele nefe-
ricite îi pot determina pe pacienţi să meargă la alt doctor, în vre- aze de oportunităţi
me ce cei multumiti vor deveni fideli.
În. final, poate fi şi o chestiune de etică medicală. Într-un edi-
torial din [ournal of the American Medical Association, care.comen-
ta un raport referitor la faptul că depresia sporeşte de cinci ori
rata mortalităţiidupă un infarct, se scria: "Demonstraţiaclară că
factorii psihologiei cum ar fi depresia şi izolarea socială predis-
pun pacienţii cu boli coronariene la un şi mai mare risc face să
devină o lipsă de etică faptul că aceşti factor! nu sînt trataţi aşa
cum se cuvine."56
Dacă descoperirile referitoare la emoţii şi la sănătate nu au
arătat mare lucru, acest lucru se datorează faptului că persona-
lul medical neglijează ceea ce !imt oamenii atunci cînd se luptă
cu o boală cronică sau gravă. Insă această situaţie nu mai poate
continua. E momentul ca medicina să acorde o atenţie metodică
legăturii dintre emoţie şi sănătate. Ceea ce acum reprezintă ex-
cepţia ar putea - şi ar trebui - să devină regulă pentru a avea
la dispoziţie o medicină căreia să-i pese de noi. Măcar ar fi una
mai omenoasă, iar pentru unii ar putea însemna o grăbire a re-
facerii. "Compasiunea", aşa cum spunea un pacient într-o seri-
soare deschisă către chirurgul său, "nu înseamnă doar să ţii pe
cineva de mînă, ci înseamnă un medicament cu adevărat efi-
cient. u57
Creuzetul familiei

Următoarea situaţie este o adevărată dramă în orice familie. Cad şi
Ann tocmai îi arată fetiţei lor de cind ani, lui Leslie, cum funcţionea­
ză un nou joc video. Dar de îndată ce Leslie începe să se joace, pă­
rinţii încearcă cu nerăbdaresă "o ajute", încurcînd-o mai rrurlt. Apar
tot felul de comenzi contradictorii.
"La dreapta, la dreapta - stop. Stop. Stop!", striga Ann, mama, vo-
cea ei crescînd în intensitate şi în nerăbdare, in vreme ce Leslie îşi
muşca buza şi se uita cu ochi mari la ecran, încercînd să respecte
aceste indicaţii.
"Vezi, nu te-ai aliniat ... Mai la stînga! La stînga!", a poruncit brusc
Cari, tatăl fetei:
Între timp, Ann, dîndu-şi ochii peste cap de nemulţumire,a început
să ţipe peste sfaturile lui: "Stop! Stop!"
Nereuşind să-şi mulţumească nici tatăl, nici mama, Leslie a început
să-şi îndeşteze maxilarul şi să clipească tot mai des, pînă ce i s-au
umplut ochii de lacrimi.
Părinţii au inceput să se certe intre ei, ignorînd lacrimile lui Leslie.
"Nu este în stare să mute bastonaşul ăla nici atît", îi spune exaspe-
rată Ann lui CarI.
În vreme ce lacrimile au început să se rostogolească pe obrajii lui
Leslie, nici unul dintre părinţi n-a dat nici cea mai mică dovadă că
ar observa sau că i-ar păsa. Cînd Lesheşi-a ridicat mina să se frece
la ochi, tatăl ei a şi sărit: "Bine, mîna înapoi pe manetă... Trebuie să
fii pregătită să tragi. Hai, începe!", iar mama ei spuse pe un ton răs­
tit: "Bine, mută încă puţin mai încolo!" Între timp, Leslie smiorcăie
uşor, singură în supărarea ei.

În asemenea momente, copiii învaţă lecţii foarte profunde.
Una dintre concluziile pe care le-a tras Leslie din acest schimb
dureros ar fi că nici părinţilor ei, nici nimănui altcuiva nu-i pa-
să de sentimentele ei]. Cind asemenea momente se repetă de ne-
numărate ori de-a lungul unei copilării, ele transmit unele din-
tre cele mai importante mesaje emoţionale - lecţii care pot de-
232 Gaze de oportunităţi Creu zetul farniliei 233
termina cursul existenţei acelui copil. Viaţa în familie este prima ajutat să înţeleagă jocul fără să-şi impună voinţa. Acest test al jo-
noastră şcoală pentru dobîndirea cunoaşterii emoţionale. În cului video a fost un barometru extrem de eficient în aprecierea
acest mediu intim învăţăm cum să simţim în ceea ce ne priveşte tiparului emoţional al părinţilor.
şi cum vor reacţiona ceilalţi la sentimentele noastre; cum să gîn- Cele mai inadecvare tipare emoţionale de care au dat dova-
dim aceste sentimente şi ce posibilităţi de reacţie există. Cum să dă părinţii sînt:
desluşim şi să ne exprimăm speranţele şi temerile. Aceste cur-
.. Ignorarea tuturor sentimentelor. Astfel de părinţi tratează supă­
suri emoţionale nu se predau doar prin spusele şi actele părinţi­
rarea emoţională a copilului ca pe un lucru neînsemnat sau
lor faţă de copii, ci şi prin intermediul modelelor pe care părin­
enervant, peste care de-abia aşteaptă să treacă. Ei nu reuşesc
ţii le oferă, de stăpînire a propriilor sentimente şi de manifesta-
să folosească aceste momente ca pe o şansă de apropiere faţă
re a emoţiilor soţilor. Unii părinţi sînt profesori emoţionali foar-
de copil sau astfel încît să-I ajute pe copil să asimileze lecţii de
te talentaţi, alţii sint groaznici.
competenţă emoţională.
Există sute de studii care arată că felul în care părinţii il tra-
.. Afi prea indulgent. Aceşti părinţi observă ce simte copilul, însă
tează - fie că este vorba de o disciplină aspră sau de o inţelege­
consideră că indiferent cum ar depăşi copilul furtuna emoţio­
re empatică, de indiferenţă sau de căldură aşa mai departe -
nală, e bine chiar, să zicem, lovindu-l. Ca şi cei care ignoră
are consecinţe profunde şi de durată pentru viaţa emoţională a
serrtirneritele copilului, aceşti părinţi rareori încearcă să-i pre-
copilului. Felul în care tm cuplu îşi stăpîneştesentimentele - pe
zinte micuţului o alternativă de reacţie emoţională. Ei se stră­
lîngă felul cum îşi tratează copilul- poate oferi lecţii foarte efi-
duiesc să calmeze toate supărările şi vor folosi, de exemplu,
ciente pentru copii, care sint ascultători neîntrecuţi, ce sesizează
tocmelile sau mita pentru a-i împiedica pe copii să fie trişti sau
schimburile emoţionale cele mai subtile din cadrul familiei.
supăraţi.
Atunci cînd o echipă de cercetare condusă deCarole Hooven şi
Oi> Manifestarea dispreţului, lipsa de respect faţă de sentimentele copi-
de [ohn Gottman de la Universitatea din Washington au făcut o
lului. Aceşti părinţi sînt de obicei din categoria celor care veş­
microanaliză asupra interacţiuniila nivelul cuplurilor în funcţie
nic nu sînt de acord cu ce se întîmplă, care sînt aspri în comert-
de felul în care părinţii s-au ocupat de copii, ei au descoperit că
tarii şi în pedepse. Ei pot, de exemplu, să interzică orice mani-
acele cupluri mai competente din punct de vedere emoţional în
festare a supărării copilului şi să pedepsească şi cel mai mic
cadrul căsnicie! sînt şi mai eficiente atunci cînd trebuie să-şi aju-
semn de irascibilitate, Aceştia sînt părinţii care ţipă minioşi la
te copiii în momentele emoţionale bune sau rele 2 .
copilul care Încearcă să-şi expună varianta: "Să nu îndrăzneşti
Familiile au fost urmărite mai întîi atund cînd unul dintre
să vorbeşti!"
copii nu avea decît cinci ani şi mai apoi cînd acesta împlinise no-
uă. Pe lîngă observarea felului în care părinţii îşi vorbeau unul Există şi părinţii care sesizează ocazia oferită de supărarea
altuia, echipa de cercetare a rnorutorizat familiile (inclusiv pe copilului pentru a acţiona ca un fel de antrenor emoţional sau
cea a lui Leslie) în privinţa felului în care tatăl sau rnama au de mentor. Ei iau în serios sentimentele copiiului şi încearcă să
încercat să-i arate copilului mic cum funcţionează un nou joc înţeleagă exact ce anume îi nemultumeste ("Eşti supărat că
video - o interacţiune aparent inofensivă, dar suficient de Torruny te-a jignit?") şi îl ajută pe copil să găsească căi pozitive
grăitoare în privinţa curentelor emoţionale ce există între părin­ de calmare a sentimentelor (,Jn loc să dai în el, de ce nu-ţi gă­
te şi copil. seşti ceva cu care să te joci singur, pînă ce o să ai din nou chef să
Unele mame şi unii ta ţi au procedat ca Ann şi Cari: exage- fii cu el?"). Pentru ca părinţii să fie antrenori eficienţi în acest
rînd, pierzîridu-şi răbdarea din cauza incapacităţii copilului de sens, ei trebuie să aibă un set minim de elemente de inteligenţă
a se descurca, ridicînd tonul dezgustaţi sau exasperaţi, unii emoţională. Una dintre lecţiile emoţionale fundamentale! de
chiar apostrofîrtd u-şi copilul, făcîridu-I "prost" - pe scurt, că­ exemplu, este felul în care sepoate discerne intre sentimente; un
zînd pradă aceloraşi tendinţe de dispreţ şi dezgust care distrug tată care, să zicem, este mult prea preocupat de propriile lui su-
şi căsniciile. Alţii însă au avut răbdare cu greşelile copilului, I-au părări nu-şi poate ajuta fiul să inţeleagă diferenţa intre a suferi
234 Gaze de oţrort u n.it ăţ i Creuzetul farnil.iei 235
în urma unei mari pierderi sau a fi trist după un film siropos şi puţi din punct de vedere emoţional este o enormă aproape
tristeţea care apare atunci cînd unei persoane la care copilul ţi­ uluitoare - cantitate de avantaje în ceea ce priveşte inteligenţa
ne i se întîmplă ceva rău. Dincolo de această distincţie, există şi emoţională, dar şi dincolo de ea.
alte indicii mai sofisticate, cum ar fi mînia, care adesea este pro-
vocată de o jignire. PE PROPRIILE PICIOARE - HEART START
Pe măsură ce copiii cresc, lecţiile emoţionale pentru care sînt
pregătiţi - şi de care au nevoie - se modifică. Aşa cum am vă­ Impactul părinţilor asupra pregătirii emoţionale apare încă
zut în Capitolul 7, lecţiile de empatie încep în prima copilărie, din leagăn. Dr. T. Berry Brazelton, eminentul pediatru de la Har-
cu părinţii care se adaptează sentimentelor copilaşuluilor. Chiar vard; are un test simplu de diagnosticare a profilului pe care îl
dacă unele aptitudini emoţionale sînt întărite de prieteni de-a va avea în viaţă copilul încă sugar. El îi dă unui copil de opt luni
lungul anilor, părinţii apţi din punct de vedere emoţional îşi pot două cuburi şi apoi îi arată cum ar vrea să le aranjeze. Un copil
ajuta mult copiii, deprinzîndu-i cu toate formele de inteligenţă cu speranţe de la viaţă şi care are încredere în capacităţile sale,
emotională: să învete să recunoască, să stăpînească şi să-şi do- spune Brazelton,
mol~ască sentimentele; să aibă o reacţie de empatie; să ştie cum va lua eubul, îl va duce la gură, şi-l va freca de cap, îl va arunca în-
să trateze sentimentele ce apar în cadrul relaţiilor interumane. tr-o parte a mesei, urmărind să vadă dacă i-l vei recupera. Abia du-
Impactul unor asemenea părinţi asupra copiilor este extraor- pă aceea execută ce i s-a cerut - adică pune cuburile unul peste ce-
dinar de puternic', O echipă de la Universitatea din Washington lălalt. După care te priveşte încîntat, parcă spuriîndu-ti: "Nu-i aşa
a constatat că atunci cînd părinţii sînt mai pricepuţi din punct că-s grozav."?'

de vedere emoţional, comparativ cu cei care nu ştiu să-şi stăpî­ Aceşti copii au căpătat o mare doză de 'incuviintare şi încu-
nească sentimentele, copiii lor -şi este de înţeles - sînt mai so- rajare din partea adulţilor; ei vor reuşi să depăşească micile pro-
ciabili, mai afectuoşi şi sînt mai puţin tensionaţi în preajma pă­ vocări ale existenţei. În schimb, copiii care provin din case sum-
rintilor. Dincolo de acestea, aceşti copii îşi stăpînesc mai bine bre, haotice sau neglijente trec prin aceste îndatoriri mărunte în-
em'otiile, se calmează mai uşor cînd sînt supăraţi şi, în general, tr-un fel ce marchează faptul că se aşteaptă deja să dea greş. Nu
se strpără mai rar. Copiii sînt, de asemenea, mai relaxaţi din este vorba de faptul că aceşti copii nu ar fi în stare să pună cu-
punct de vedere biologic; prezintă un nivel al hormonilor de stres burile unul peste celălalt; ei înţeleg şi sînt suficient de coordo-
si al altor indicatori ai stărilor emoţionalesupărătoaremai redus naţi în rnişcări pentru a face ce li se spune. Dar chiar şi atunci
(în cazul în care acest model este susţinut de-a lungul întregii cînd o fac, povesteşte Brazelton,comportamentul lor este de
vieţi, poate duce Ia o sănătate fizică ulai bună, aşa cum am vă­ "cîine bătut", O privire ce parcă ar spune: "Nu sînt bun de nimic.
zut în Capitolul 11). Alte avantaje sînt de ordin social: aceşti co- Vezi, n-am fost în stare." Aceşti copii trec prin viaţă avînd o
pii sînt mai îndrăgiţi şi mai uşor acceptaţi de semenii lor şi sînt perspectivă defetistă şi nu se aşteaptă să primească încurajări
consideraţi de profesori ca fiind mai adaptaţi la societate. Părin­ sau să trezească interesul profesorilor, drept pentru care consi-
ţii şi profesorii lor consideră că aceşti copii au mai puţine pro- deră şcoala un loc în care nu au nici un fel de bucurii, aşa că în
bleme de comportament, adică sînt mai puţin neciopliţi sau final chiar o abandonează.
agresivi. Iar în cele din urmă avantajele sînt şi de ordin cognitiv; Diferenţa dintre cele două perspective '"'- a copiilor care sînt
aceşti copii sînt mai atenţi, se concentrează mai uşor, deci înva- 'increzători şi optimişti şi a celor care se aşteaptă să aibă un eşec
tă mai eficient. Mentinînd un IQ constant, copiii de cind ani ai - începe să prindă formă în primii ani de viaţă. Părinţii, spune
~ăror părinţi s-au do~editbuni"antrenori" au rezultate mai per~ Brazelton, "trebuie să înţeleagă cum pot, prin acţiunile lor, să
formante la matematicăşi la citit atunci cînd ajung în clasa a tre- ajute la generarea încrederii, a curiozităţii, a plăcerii de a învăţa
ia (un argument extrem de puternic pentru a-i ajuta pe copii să şi de a înţelege limitele", ceea ce e de mare folos reuşitei în via-
înveţe aceste abilităţi emoţionale, care îi vor ajuta la şcoală şi în ţă a copilului. Sfatul lui este bazat pe tot mai multe dovezi care
viaţă). Astfel, răsplata pentru copiii ai căror părinţi sînt price- arată că succesele şcolare depind surprinzător de mult de trăsă-
236 Gaze de oport u n it âţ i Creu zetul familiei 237
tu ri'le emoţionale formate în anii cind copiii sînt încă preşcolari, 4. Control de sine. Capacitatea dea-şi regla şi de a-şi controla ac-
Aşa cum am văzut în Capitolul 6, de exemplu, capacitatea unui tiunile conform vîrstei; un sens al controlului interior.
copil de patru ani de a-şi stăpîni impulsul de a înhăţa imediat o 5, Raportare. Capacitatea de a se implica alături de alţii} în ide-
prăjiturică indică obţinerea unui punctaj mult mai btm la testul -ea de a fi înţeles şi de a-i înţelege pe alţii.
de admitere, care va avea loc paisprezece ani mai tîrziu. 6. Capacitate de a comunica. Dorinţa şi capacitatea de a schimba
Prima ocazie de a forma elementele de inteligenţă emoţiona­ la nivel verbal idei, sentimente şi concepte cu ceilalţi. Această
lă apare în primii ani ai vieţii copilului, deşi această capacitate capacitate are legătură cu simţul încrederii în ceilalţi şi cu cel al
continuă să se formeze de-a lungul anilor de şcoală. Abilităţile plăcerii de a se implica în diverse lucruri alături de alţii, inclu-
emoţionale pe care copiii le dobîndesc ulterior în viată se bazea- siv de adulti.
ză pe cele formate în prirmi ani. Şi aceste capacităţi, aşa Cum am 7. Coopera;e. Capacitatea dea-şi echilibra nevoile proprii cu ale
văzut în Capitolul 6, sînt baza fundamentală a învătării, Un ra- celorlalţi, alături de care formează un grup de activitate.
port al Centrului Naţional de Programe pentru Copii Micisub- Dacă un copil vine sau nu vine în prima zi de şcoală, sau la
Iiniază faptul că reuşita la şcoală nu poate fi previzibilă în func- grădiniţă, cu aceste calităţi deja dobîndite depinde în mare mă­
ţie de anumite fapte ale copilului sau de capacitatea precoce de sură de părinţi - şi de educatori - să-i asigure îndemnul nece-
~ citi, ci de înclinaţiile emoţionale şi sociale: siguranţa de sine şi sar "de a fi pe propriile picioare - Heart Start", echivalentul
m!er~sul; să şti~ ce tip de comportament se aşteaptă din partea programelor de calculator Head Start.
lUI ŞI cum să-ŞI stăpînească. impulsul greşit; să fie capabil să
aş~ep~e,.să ur~eze indicaţii şi să apeleze Ia ajutorul profesoru-
DOBÎNDIRE4. ELEJ\,1ENTELOR EMOŢIONALE
lUI; S~-ŞI exprime nevoile atunci cînd se află în compania altor
copii". FUNDAMENTALE
Aproape toţi elevii cu rezultate slabe la şcoală, scrie în ra- Să zicem că un copil de două luni se trezeşte la trei diminea-
port, duc lipsă de unul sau de mai multe dintre aceste elemente ţa şi începe să plîngă. Mămica lui vine şi, în următoareajumăta­
de inteligenţă emoţională (indiferent dacă au sau nu si dificul- te de oră,copilul este ţinut în braţe de mamă, care îl priveşte cu
tăţi cognitive, cum ar fidisfuncţiile de învăţare). Problema nu e afecţiune şi îi spune că e fericită să-I vadă şi în toiul nopţii. Su-
una rx:Î1,--~r~; în unele state, unu din cinci copii trebuie să repete garul, încîntat de afecţiunea mamei, adoarme din nou.
clasa mtn, Iar pe măsură ce anii trec rămîn în urmă fată de co- Şi acum, să zicem că un alt copil de două luni se trezeşte
legi, devenind tot mai descurajaţi, resentimentari şi violenţi. plîngînd în toiul nopţii, dar are o mamă tensionată şi îrascibilă,
Disp~nibilitateaunui copil faţă d,; şcoală depinde în special care abia a adormit cu o oră înainte, după ce s-a certat zdravăn
de capacitatea de a şti elim să înveţe. In acest raport, apare o lis- cu soţul ei. Copilul începe să fie tensionat în momentul în care
tă cu cele şapte elemente cheie pentru această capacitate crucia- mama îl ridică brusc şi îispurie: ,,:Nlai taci - nu mai suport. Ter-
Iă'- toate avînd o legătură directă cu inteligenţa emoţională'': mină odată!" În vreme ce copilul caută alinare, mama se uită în-
tr-un purict fix, nu-l priveşte în ochi, ci retrăieşte cearta cu soţul
1. Incredere. O senzaţie de control şi ele.stăpînire a corpului; a ei, ceea ce o enervează şi mai tare, drept pentru care îl respinge.
comportame~tului. şi a lumi! din jur; încrederea copilului în fap- Copilul, sesizînd tensiunea, nemulţumirea şi răceala, nu mai
tu! ca va reuşi cu srgurantă m ceea ce încearcă si că adultii îi vor
fi de ajutor. ' , vrea să fie alintat. ,.,Asta voiai?", zice mama. "Dacă nu vrei să
sugi, n-ai decît." Cu aceleaşi gesturi bruşte îl aşază înapoi în pă­
2. Curiozitate. Ideea că descoperirea unor lucruri noi este un
tuţ şi iese, lăsindu-l să plîngă pînă ce adoarme din nou, istovit.
fapt pozitiv şi conduce la plăcere.
Cele două scenarii sînt prezentate .într-un raport făcut de
3. Intel~ţie. Dorinţa şi capacitatea de a avea un anumit impact şi Centrul Naţional de Programe pentru Copii Mici ca exemple de
de a acţiona cu o anumită perseverenţă. Acest lucru este în strîn- reacţii care, în cazul cînd se repetă, îi insuflă copilului sentimen-
să legătură cu un simţ al competenţei, al eficacităţii. te diferite despre sine şi despre relaţiile cu cei apropiaţi". Primul
238 Oaze de oportunităţi Creuzetul familiei 239
copil învaţă că poate avea încredere în oameni, că ei vor obser- te cheie se ~ixe~ză mai bin~ decît ulterior - şi~ mai ales se ajun..
va nevoile lui şi se poate conta pe ei pentru un eventual ajutor g: la o dobîndirc ~ cunoştinţeloremoţionale. In această perioa-
eficient; cel de-al doilea descoperă că de fapt nimănui nu-i pasă, da, stresul puternic poate afecta capacitatea de învătare a creie..
că nu se poate conta pe oameni şi că eforturile sale de a găsi pu- rului (şi prin urmare poate dăuna intelectului). Deşi, aşa cum
ţină mîngîiere au fost încununate de eşec. Evident că majorita- vom vedea, acest lucru poate fi remediat într-o oarecare măsură
tea copiilor mici în general gustă în cele din urmă din ambele ti- prin experienţele ulterioare din viaţă, impactul acestor lucruri
puri de intervenţie. Dar în măsura în care una sau alta dintre dobindite de timpuriu este unul profund. Sau aşa cum rezumă
aceste reacţii este tipică pentru felul în care părinţii tratează un un raport pe această temă, cu cît lecţiile emoţionale' cheie din
copil, acesta va învăţa lecţiile emoţionale despre cît de sigur se primii patru ani sînt mai puternice, cu atît şi consecintele sînt
poate simţi un copil pe lumea asta, cît de eficient se simte şi cît mai importante. '
de mult poate conta pe ceilalţi. Erik Erikson susţine că ar fi vor- Un ~c(~pil ca~e nu se poate c.oncentra, caree mai degrabă suspicios
ba despre ceea ce simte un copil ca "încredere de bază" sau ca decît mcrezator, care este trist sau furios în loc să fie optimist, care
neîncredere de bază. este. mai degrabă distrugător decît respectuos şi care este copleşit de
O asemenea învăţare emoţională începe încă din primele anx~etate, preocupat d: ~antezii însp.ăirnîrrtătoaroşi care, în general,
momente de viaţă şi continuă de-a lungul întregii copilării. Toa- s: ~t..mte'pr~fu~~nefericit - un asemenea copil are putine posibili-
te micile schimburi dintre părinte şi copil au un subînţeles emo- tăţi m Viaţa, lăsînd la ° parte şansele egale de a pretinde că toate
căile din lume sînt ale lui",
ţional şi, odată cu repetarea acestor mesaje de-a lungul anilor,
copiii îşi formează o bază a perspectivei emoţionale şi a capaci-
tăţilor lor emoţionale. O fetiţă căreia i se pare prea greu să facă CUM POŢI CREŞTE O B.RUTĂ
- un puzzle şi îşi roagă rnărnica foarte ocupată să o ajute va primi
un anumit mesaj în cazul în care răspunsul mamei este unul dat Se pot învăţa multe despre efectele de durată ale unei cres-
cu plăcere la cererea făcută şi cu totul altul dacă răspunsul este teri de către părinţi incapabili dinpunct de vedere emotional--=-
tăios: "Nu mă deranja. Am o treabă importantă de făcut." Cînd ~~i ales despre rolul jucat în agresivitatea copilului - ' din stu-
asemenea reacţii devin tipice în relaţia dintre copil şi părinte, ele du precum cel efectuat asupra a 870 de copii din nordul statului
modelează speranţele emoţionaleale copilului în privinţa rela- New York, care au fost urmăriţi începînd de la opt pînă ia 30 de
ţiilor interumane şi perspectivele care vor determina funcţiona­ ani!". Cei mai agresivi dintre copii - cei care imediat se luau la
rea copilului în viaţă -~- în bine sau în rău. ceartă sau intotdeauna îşi impuneau punctul de vedere cu forta
Riscurile sînt foarte mari pentru acei copii ai căror părinţi - ulterior au abandonat şcoala, iar pînă la treizeci de ani au
sînt foarte nepregătiţi.....'...;.imaturi, droga ţi, deprimaţi, permanent avut deja cazier pentru defincvenţă. De asemenea, nu reuseau
furioşi sau pur şi simplu fără un scop în viaţă, ducînd o existen- să-şi stăpînească înclinaţia spre violenţă: copiii lor Care erau la
ţă haotică. Asemenea părinţi este puţin probabil că vor reuşi să şcoală aveau aceleaşi probleme ca şi delincvenţii lor părinti.
ofere o grijă adecvată, ca să nu mai vorbim de satisfacerea ne- . Există O lecţie în privinţa agresivităţii, despre cum se trans-
voilor emoţionale ale sugarilor. Sirrrpla neglijare, spun studiile, rrute ea. de la. o generaţie la alta. Lăsînd deoparte predilecţiile
poate fi uneori mai gravă decît maltratarea propriu-zisă''.În ur- moştenite, cel care creează probleme ca adulţi se comportă in
ma unui sondaj despre copiii maltrataţi, s-a constatat că neglija:" aşa fel încît devine clar că viaţa lor de familie a fost un fel de
rea copiilor mici este cel mai rău lucru; aceştia devin anxioşi, ne- şcoală a agresivităţii. Cei care la vîrste mai mari creează proble-
atenţi şi apatici, alternînd agresivitatea cu izolarea. 65% dintre ei me au fost crescuţi de părinţi care i-au disciplinat în mod arbi-
repetă-clasa întîi. trar şi ~ereu prea sever; cînd ajung părinţi, ei repetă modelul
Primii trei sau patru ani de viaţă acoperă o perioadă in care moştenit. Acest lucru a fost valabil fie că era vorba de un tată
creierul copilului ajunge cam la două treimi din dimensiunea sa sau de o mamă care în copilărie dăduseră la rîndul lor semne de
de la vîrsta maturitătii şi evoluează în complexitate într-o mai mare agresivitate. Fetiţele agresive, atunci cînd cresc, sînt la fel
mare măsură ca oricînd. în această perioadă, anumite cunoştin- de aspre şi arbitrare în pedepse ca şi băieţii agresivi cînd ajung
240 Oaze de oportunităţi Creu zetul familiei 241
tati .. ~~hiar dacă ei îşi pedepsesc copiii extrem de sever, în fapt lega lui de joacă şi de supărarea acesteia este una tipică în cazul
nu-i l~terese~z~ viaţa copiilor, ignorîndu-i în cea mai mare par- copiilor care la rindul lor au fost victimele bătăilor şi ale altor
le a tirnpuhri. In acelaşi timp, părinţii le-au dat acestora cînd maltratări fizice încă din prima copilărie. Reacţia este într-un
erau copii un exemplu viu şi violent de agresivitate, un model contrast izbitor cu înţelegerea de care dau dovadă de obicei co-
pe care ei şi l-au însuşit la şcoală şi pe terenul de joacă şi carei-a piii şi cu încercările de a-şi consola prietenul de joacă atunci
l~rn:ă.rit de-a lungul întregii vieţi. Părinţii nu au fostneapăratrăi cînd plînge, aşa cum am văzut în Capitolul 7. Reacţia violentă
ŞI mCI nu se poate spune că rt-au vrut binele Copiilor lor; mai de- de la creşă a lui Martin reflectă bine lecţiile pe care le-a învăţat
grabă au repetat stilul de a fi părinţi care le-a fost prezentat de acasă, în privinţa lacrimilor şi a suferinţelor de orice fel: plînsul
proprii lor părinţi. este abordat mai ultîi printr:-un gest de consolare, dar dacă el
Potrivit acestui model de violenţă, aceşti copii au fost disci- continuă, se ajungelacopriv.ire urîtă şi la ţipete, la lovituri şi la
plin.aţi în mod capricios: dacă părinţii erau prost dispuşf, copiii bătăi. în toată regula.Şimaişppărătoreste faptul că Martiri deja
erau aspru pedepsiţi. Dacă părinţii erau bine dispuşi, copiii pu- nu mai dă dovadă de acea primitivă empatie, de instinctul de a
teau scăpa doar cu o predică acasă. Această pedeapsă nu era o opri orice agresiune împotriva cuiva care deja suferă. La doi ani
consecinţă a faptei propriu-zise a copilului, ci a felului în care se şi jumătate, el are i ll1Pulsuri de cruzime şi de brută sadică.
simţeau părinţii. Era un fel de reţetă pentru sentimente de inu- Răutatea lui Martin ia locul empatiei, fapt tipic şi în cazul al-
tilitate şi deznădejde şi pentru convingerea că ameninţări există tor copii ca el, de la o vîrstă foarte fragedă sînt speriaţi
pretutindeni şi pot lovi oricînd. Din perspectiva vieţii de fami- de pedepsele extrem de severe şi de maltratarea emoţională din
lie, aceste lucruri se extirideau, ca şi poziţia violentă şi sfidătoa­ sînul familiei. Martin făcea parte dintr-un grup de nouă aseme-
re a copilului în raport cu lumea în general, ceea ce rămîne, din nea copii între unu şi trei ani, care au fost observaţi vreme de do-
păcate, neschimbat. Este descurajant faptul că -asemenea mode- uă ore la creşă. Copiii maltrataţi erau comparaţi cu alţi nouă co-

le demobilizatoare se învaţă foarte uşor şi îl vor costa mult pe pii de la creşă care veneau tot din case sărace, cu o atmosferă
copil la nivelul vieţii emoţionale. foarte stresantă, dar care nu erau maltrataţi fizic. Diferenţa cons-
tă în felul în care au reacţionat cele două grupuri de copii atunci
cînd unul dintre ei a fost rănit sau supărat. În 23 de asemenea
MALTRATAREA: DISPARIŢIA EMPATIEI
incidente, cinci din nouă copii nemaltrataţi au reacţionat la su-
ferinţa altui copil prin îngrijorare, tristeţe sau empatie. Dar în 27
Într-o joacă cu tumbe şi rostogoliri dintr-o creşă, Martin, ce avea
d?ar ?oi ani şi jumătate, s-a răstit la o fetiţă care în mod inexphca- de cazuri în care copiii maltrata ţi ar fi putut şi ei să procedeze la
bil a Izbucnit în lacrimi. Martiri a încercat s-a ia de mînă, dar cum fel, nici unul nu şi-a manifestat nici cea mai mică preocupare; în
fata se scutura de plîns, a făcut o mişcare bruscă şi, fără să vrea, a schimb, au reacţionat fie cu frică sau mînie la plînsetele altui co-
lovit-o peste braţ. pil, fie ca Martiri, printr-un atac fizic.
Pe măsură ce lacrimile continuau să curgă, Martin a început să ţipe: a fetiţă maltratată,de exemplu, a făcut o figură feroce, ame-
"Termină. Termină odată", iar şi iar, din ce în ce mai repede şi mai tare. ninţătoare, către o alta care a început să plîngă. Thomas, un alt
Cind Martiri a încercat apoi să o consoleze, ea din nou s-a opus. copil rnaltratat, care avea un an, a înţepenit de frică atunci cînd
Atunci, el a scrîşnit din dinţi ca un cîine, şuierînd către fetiţa care a auzit un copil plîngînd în celălalt capăt al camerei; n-a mai
plîngea. .
mişcat, fiind înspăimîntat, privind în gol; Într-o stare de tensiu-
Din nou Martin a mîngîiat-o pe fetiţă, dar dintr-o pălmuţă priete-
ne crescîndă, pe măsură ce celălalt copil continua să plîngă - ca
nească a ajuns să-i dea pumni; Martin a lovit şi iar a lovit in biata fe-
tiţă, in ciuda ţipetelor ei.
şi cum s-ar fi aşteptat la atac asupra lui însuşi. Kate, de doi ani
şi patru luni, şi ea un copil maltratat, s-a dovedit a fi aproape sa-
Această întîmplare nefericită este o dovadă a felului în care dică atuncicînd s-a luat de un copil mai mic, Ioey, trîrttiridu-l Ia
maltratarea - bătăile repetate datorate dispoziţiilor proaste în pămînt şi ptmîridu-i piedică; cum zăcea el acolo, a început să-I
care se află părinţii - distruge înclinaţia firească a copilului privească cu tandreţe şi să-I bată uşor pe spate - după care a in-
spre errrpatie P. Reacţia bizară şi brutală a lui Martin faţă de co- terisificat loviturile, dînd tot mai tare şi ignorînduei supărarea. A
242 Gaze de oportunităţi

continuat aşa, lovindu-l încă de vreo şase-şapte ori, pînă ce
acesta a fugit tirîndu-se în patru labe.
Aceşti copii, desigur, îi tratează pe ceilalţi aşa cum au fost şi
ei trataţi. Cruzimea copiilor maltrata ţi este de fapt o versiune Trauma si l'
reînvătarea l'
extremă a ceea ce se vede la copiii ai căror părinţi sînt critici,
amenintătorişi pedepsesc aspru. Asemenea copii au, de aseme- emotională
"
nea, tendinţa de a fi nepăsători atunci cind, la joacă, vreun copil
se loveşte sau plînge; ei tind să adopte o răceală permanentă, ca-
re culminează cu brutalitatea. Pe măsură ce înaintează în viaţă,
ca grup, sînt predispuşi să aibă dificultăţi de natură cognitivă,
să fie agresivi şi neîndrăgiţi de colegi (nu ar fi de mirare ca du-
ritatea cu care reacţionează la grădiniţă să fie doar o mostră a
Som Chit, o refugiată cambodgiană, s-a opus categoric atunci
ceea ce se va repeta în viitor). Ei sînt mai înclinaţispre depresii
cind cei trei fii ai săi au rugat-o să le cumpere mitraliere de jucă­
şi, ca adulţi, pot avea mai multe probleme cu legea şi potcomi-
rie AK-47. Băieţii - in vîrstă de şase, nouă şi unsprezece ani -
te acte de violentă'".
voiau puştile de jucărie ca să joace precum colegii lor de şcoală
Incapacitatea' de a manifesta empatie seiepetă uneori gene-
un joc numit "P\udy". În acest joc, Purdy, personajul negativ, fo-
raţii de-a rîndul, cu părinţi brutali care la rîndul lor au fost mal-
loseao asemenea mitralieră pentru a masacra un grup de copii,
trataţi de propriii părinţi în copilărie-". Ei sînt într-un contrast
după care îndrepta arma spre sine. După un timp însă, copiii
izbitor cu empatia manifestată în mod firesc de copiii cu părinţi i-au găsit un alt final: l-au împuşcat ei pe Purdy.
care i-au educat, care i-au încurajat încă de cind erau sugari să Purdy era de fapt reconstituirea unei întîmplări macabre, aşa
arate preocupare pentru ceilalţi şi să înţeleagă cum se sir:'t cei- cum el fost ea povestită de supravieţuitoriiunei mari drame ce
lalţi copii. Cei care nu au primit asemenea lecţii de empatie par
s-a petrecut pe 17 februarie 1989 la şcoala elementară Clevelarid
să nu le mai poată învăţa vreodată.
din Stockton, California. Acolo, într-o pauză de după-amiază a
Ceea ce este poate cel mai îngrijorător în legătură cu copiii claselor întîi, a doua şi a treia, Patrick Purdy - care la rîndul său
maltratati este felul curn au îrrvătat foarte de timpuriu să reac- învătase la această scoală cu vreo douăzeci de ani mai înainte __
tioneze ca versiuni în miniatură ~le propriilor părinţi care i-au a apărut pe teren~l de joacă şi a tras la întîmplare rafale de
abuzat, Cînd primesc bătaia ca pe un fel de dietă zilnică, e mai gloanţe de 7,22 nun în sutele de copii care se jucau acolo. Vreme
mult decît dar ce fel de lecţii emoţionale îşi însuşesc. Nu uitaţi de şapte minute, Purdy a împrăştiat gloanţele în curte, după ca-
că există momente în care pasiunile o iau razna şi că în perioa- re şi-a dus un pistol la tîmplă şi s-a împuşcat. Cînd a venit poli-
dele de criză tendinţele primitive ale centrilor periferici ai creie- ţia, cind copii erau pe moarte şi douăzeci şi nouă răniţi.
rului capătă un rol dominant. Înasemenea momente, obiceiuri- în lunile imediat următoare, jocul "Purdy" a apărut în mod
le creierului emoţional ce au fost dobînditemai înainte vor do- spontan atît la băieţii cît şi la fetiţele de la şcoala elementarăCle-
mina, de bine, de rău. veland, acesta fiind unul dintre numeroasele semne că acele
Văzînd cum este creierul format - fie de violenţă, fie de iu- şapte minute se întipăriseră bine în amintirea lor. Cînd m-am
bire - , ne dăm seama că de faprcopilăria reprezintă o şansă dus Ia această şcoală care se află Ia o distanţă mică de Universi-
unică pentru lecţiile emoţionale. Aceşti copii bătuţi au trăit de tatea Pacific, fu vecinătatea căreia, Ia rîndul meu, am crescut, tre-
timpuriu într-un regim permanent traumatizant, Poate căexem­ cuseră cind luni după povestea cu Purdy şi cu adevăratul coş­
plul cel mai instructiv pentru a inţelege genul de învăţare emo- mar pe care l-a declanşat. Prezenţa lui era încă foarte vie, deşi
ţională de care au avut parte aceşti copii este acela de a vedea cele mai 'înspăirnintătoareurme d'ispăruseră deja - găurile lă­
cum trauma poate lăsa o amprentă de durată i:'E' cfPie-: dar pînă sate de gloanţe, sîngele, bucăţelele de carne, piele şi scalp fuse-
şi aceste amprente cumplite pot fi înclr--ptate
seră adunate imediat - chiar a doua zi după nenorocire, toiul
Trauma şi reirroăţ.area emoţională 245
244 Gaze de oport.u.n it ăţ.i

fi~nd spălat ş.i. zugrăvit. In acel moment, cele mai profunde cica-
Despre aceste momente vii, înspăimîntătoare. neurospecia-
tnce ale ŞCO~l1 nu se aflau în clădire, ci în psihicul copiilor şi al Iiştii susţin că ele devin amintjri integrate în circuitul emoţionaL
persorialuhri, care încercau să-şi ducă viaţa ca mai înainte". Si Simptomele sînt de fapt semnele unei supralicitări a nucleului
mai izbitor era felul cum amiÎitîrea acestor cîtevaiminute era r~­ amigdalian, împiedicînd permanent conştientizareapînă la ca-
păt a-amintirilor vii ale unui moment traumatizanL·Ca urmare,
t~ăită mereu pînă în cele .~ai~j~~?p:lănunte.Un profesor mi-a
ZISI de exemplu, că i-a cuprins un val de frică atunci cînd s-a amintirile traumatizante devin declanşatori mintali, gata să dea
~nunţat venirea zilei SE. Patrick. Unora dintre copii le-a venit
alarma la cel mai mic semnal care ar putea însemna că un mo-
Ideea că această zi ar putea fi în onoarea lui Patrick Purdy. mentcumplit este pe cale să se repete. Acest fenomen declanşa­
. uDe cîte ori.~uzeam o ambulanţă ce se îndrepta spre azilul tor este marca unei traume emoţionale de orice tip, inclusiv a
din capul străzii, ni. se tăia respiraţia", mi-a zis un alt profesor. unor suferinţe fizice repetate din timpulcopilăriei.
"Toţi copiii ciuleau urechile să vadă dacă se opreşte aici sau
Orice eveniment traulll.atizant poate declanşa asemenea
merge mai departe." Cîteva săpt~;mîni bune, copiii au fost în- amintiri în nucleul amigdalian: un incendiu sau un accident de
spăimîntaţi pînă şid~ oglinzile din dormitoare; s":';l răspîndit re- maşină, participarea la o-catastrofănij!.turală curn a~. fi un cutre~
pe~de zvonul că acolo îşi are sălaşul un felde monstru imaginar, mur sau un uragan, un viol sau un jaf. Sute de mn de oameru
u
»smgeroasa Fecioară .l\1aria :.l.a cîteva săptămîni după incident, trec anual prin asemenea dezastre şi mulţi dintre ei suferă răni
o fetiţă exaltată a venit în goană la directorul şcolii, Pat B1..lpherl emoţionale care îşi lasă amprenta pe creiere
şi a ţipat: "Aud împuşcături! Aud împuşcături!" ~gomotul ve- Actele de violenţă sînt mai periculoase decît catastrofele na-
nea de la lanţul unui leagăn care se freca de stîlp. turale cum ar fi un uragan, de exetTIplu, pentru că, spre deose-
Mulţi copii au deverut hrpervigtlenţi, stînd p:lereu de pazăI bire de victimele unui dezastru natural, cele ale unui actde 'vio-
ca nu cumva să pe repete nenorocirea; unii băieti si. unele fetite lentă simt că au fost alese în mod intenţionat ca ţintă. Acest lu-
şi-au făcut un loc de joasă lîngă sala de curs, n~~aiindr~zniI;d cru' datină încrederea în oameni şi în securitatea unei lumi inter-
să iasă pînă în curte, acolo unde avuseseloc cri~l.a. Altii .nu se personale, o bază care in cazul unei catastrofe naturale rămîne
mai jucau decît în grupuri mici, \?sînd un copil de pază. Mulţi neatinsă. Într-o clipă, lumea înconjurătoare devine periculoasă,
au continuat luni întregi să evite zona "nefastă" în care murise- oamenii sînt ameninţări potenţi'ale la adresa siguranţei perso-
ră colegii lor. . nale.
Amintirile au continuat să trăiască la fel de tulburătoare ca Cruzirp.ea oamenilor se întipărtfşte în amintirea victimelor în
visele, strecurîndu-se ÎI1. minţile neatente ale copiilor înainte de asa fel încît totul este privit cu teamă, mai ales cînd ceva se asea-
a ad<:>n-x:i. In afară de coşmaruri care repetau crima, copiii erau °
~ănă cu atacul suferit, persoană care a fost lovită în cap fără
să-si vadă atacatorul devine atît de speriată ulterior, încît pe
CUprinşI de vise neliniştitoare care îi speriau, pentru că se gîn-
deau că. vor muri şi ei curînd. Unii copii au încercat să doarmă str~dă încearcă să meargă întotdeauna în faţa unei doamne în
cu ochii deschişi, ca să numai viseze. vîrstă pentru a se simţi in siguranţă că nu va fi din nou lovită în
Toate aceste reacţii sînt binecunoscute de psihiatri ca fiind cap2. O femeie care a fost jefuită de către un bărbat care a urcat
simptomele principale. ale ,tulburării de stres posttraumatic. Dr, cu ea în lift ş! a obligat-o sub ameniriţareacuţitului să coboare la
.Spencer Eth, psihiatru pentru copii, specializat în tulburări de un etajţleocupatnu s-a mai urcat în lifturi săptămîni între.gil dar
stres posttraumatic, susţine că problema principală în cazul unei nici în metrou sau în vreun alt spaţiu închis, în care s-ar fi putut
asern~~ea traume este "amintirea principalei acţiuni violente, simţi ca într-o capcană. Ea a fugit de la banca unde lucra în.rno-
care-şi Impune prezenţa: o lovitură de pumnI un cuţiţ înfipt, un mentul în care a văzut un bărbat . c are şi-a băgat mîna în haină
zgomot de armă. Amintirile sînt experienţe senzoriale intense exact cum procedase jefuitorul.
- "y"ederea, auzirea sau mirosul .unei puşti din care s~a tras.de Întipărireagroazeiîn memorie - ce are ca rezultat o vigilen-
curind: ţipetele sau tăcerea bruscă a victimei; sîngele care tisnes- ţă exagerată - poate să dureze o viaţă, aşa cum s-a arătat îr:-
te; sireriele poliţiei." " , tr-Uţl studiu făcut asupra unor supravieţuitoriai HolocaustuluI.
246 Oaze de oportunităţi Trau ma reirtoatarea emoţională 247
După aproape 50 de ani de la perioada în care suferiseră de foa- clanşează blocarea nucleului amigdalian sint mai brutale, mai
me, le fuseseră măcelăriţi cei dragi şi induraseră lagărele nazis- şocante şi mai oribile, cu atît amintirea se şterge mai greu. Baza
te, amintirile care îi bintuiau erau încă foarte vii. O'treime au de- neurală a acestor amintiri este o alterare totală a reactiilor chimi-
clarat că le este frică in general. Aproape trei sferturi au spus că ce din creie:ul pus în mişcare de o singură clipă d~ groază co-
încă se sperie de tot ceea ce le poate aminti de persecutia nazis- pleşitoare",In vreme ce descoperirile privind tulburarea de stres
tă, cum ar fi o uniformă, o bătaie in uşă, un cîine care latră sau posttraumaticse bazează pe impactul asupra unui singur epi-
fumul care iese pe un coş. Cam 60%. au spus că se gindesc aproa- sod, rezultate similare pot apărea din cruzirnile ce au fost supor-
pe zilnic la Holocaust, chiar şi după ojumătate de veac; dintre tate un anumit număr de ani, ca în cazul cu copiii care sint mal-
cei cu simptome active, opt din zece încă suferă de coşmaruri re- trataţi sexual, fizic sau emoţional.
petate. Iar unul dintre supravieţuitori declara: "Cine a fost la Cele mai detaliate studii asupra schimbărilor la nivelul cre-
Auschwitz şi nu are coşmaruri înseamnă că nu enorma)." ierului s-au făcut la Centrul Naţional pentru Probleme de Stres
Posttraumatic, o reţea de laboratoare de cercetare care s-au con-
GROAZA iNGHEŢATĂIN MEMOlUE centrat asupra spitalelor de veterani, unde există mulţi dintre
cei care suferă de tulburare de stres posttraumatic, mai ales ve-
Iată ce spunea un veteran al războiului din Vietnam în vîrs- terani din Vietnam, dar şi din alte războaie. În urma studiilor
tăde 48 de ani, la Vreo 24 de ani după ce trecuse prin momente asupra veteranilor, am reuşit să avem suficiente date în legătu­
de groază în acea ţară îndepărtată: ră cu ce înseamnă tulburarea de stres posttraurnatic. Dar aceste
Nu pot scăpa de amintiri! Imaginile se succed pînă în cele mai mici informatii se aplică în egală măsură şi copiilor care au suferit
amănunte, aparent declanşatede lucruri fără nici o legătură, curn ar grave traume emoţionale, precum cei de la şcoala Cleveland,
fi o uşă trîntită, o asiatică întîlnită pe stradă, o saltea de bambus sau "Se poate întîmpla ca victimele unei traume devastatoare să
mirosul decarne de porc prăjită. Seara trecută ro-am dus la culcare nu mai fie niciodată ca mai inainte din punct de vedere biolo-
şi în sfîrşit am dormit şi eu bine. Spre dimineaţă, a izbucnit o furtu- gic", mi-a spus d r. Dermis Charney'', un psihiatru ce a studiat la
nă şi a început să tune. M-am trezit imediat înţepenitde frică. Par- Yale, în prezent fiind directorul unei clinici de neurologie din ca-
că eram din nou în Vietnam, în plin sezon musonic, făcînd, de gar-
drul Centrului Naţional. "Nu contează dacă este vorba de o
dă. Eram sigur că voi Iri doborît cu prima ocazie şi că voi muri. Mii-
groază stîrnită pe cîmpul de luptă, de o tortură sau de o maltra-
nile îmi îngheţaserăşi totuşi transpiram prin toţi porii. Simţeam fie-
care firicel de păr de pe ceafă cum se ridicase vertical. Nu reuşeam tare repetată în copilărie sau de o experienţă unică, cum ar fi fi
să-mi recapăt rltmul resplratiel, iar inima simţeam că-mi iese din blocarea în timpul unui uragan sau pericolul de a muri Într-un
piept. Dintr-odată, mirosea a sulf. Apoi brusc am zărit ceea ce mai accident de maşină. Tot acest stres incontrolabil poate avea ace-
rămăsese din amicul meu Troy... totul se afla pe un taler din bam- laşi impact biologic."
bus ce fusese trimis în cîmpul nostru de luptă de către militarii Cuvîntul cu care se operează este incontrolabil, Dacă oamenii
Viet-cong-uhri. .. Cel de-al doilea fulger şi tunetul ce i-a urmat m-au simt că pot face ceva într-o situaţie catastrofală, că pot exercita
făcut să sar în aşa hal din patîncît am aterizat direct pe j05.3 un anumit control, indiferent cît de mic, se descurcă mult mai
. Această oribilă amintire, extrem de vie, de proaspătă şi de bine din punct de vedere emoţional decît cei care se simt com-
detaliată avea peste 20 de ani, şi totuşi îşi păstra forţa de a pro- plet neajutoraţi. Neajutorarea face ca evenimentul în sine să de-
duce aceeaşi frică în acest fost soldatca şi în ziua aceea nefastă. vină în mod subiectiv copleşitor. Sau cum îmi spunea dr. [ohn
Tulburarea de stres posttraumatic reprezintă o scădere pericu- Krystal; directorul .Laboratoruluide psihofarmacologia.din ca-
loasă a nivelului la care 'centrul neural dă alarma, făcînd persoa- drul centrului: "Cînd cineva este atacat cu cuţitul şi ştie să se
na respectivă să reacţionezela momente obişnuite din viaţă ca şi apere, reacţionează, în vreme ce altcineva îşi spune doar atît:
cum ar fi unele de mare criză. Circuitul blocat despre Care dis- «Sînt un om rnort.» Persoana neajutorată este cea care riscă să
cutam în Capitolul 2 pare extrem de important în lăsarea unei sufere ulterior de o tulburare de stres posttraumatic. Este acel
urme de memorie atît de puternice: cu cît evenimentele care de- sentiment că viaţa îţi este pusă în primejdie si că nu poţi face ni-
248 Oaze de oportunităţi Trauma şi reirnrăţ area emoţională 249
mic ca să scapi - în acel moment începînd modificările la nive- acest sistem devine hiperactiv, secretînd doze mari din aceste
lul creierului." substanţe chimice din creier, ca reacţie la situaţiile care reprezin-
Neajutorarea ca declanşator al tulburării de stres posttrau- tă doar o mică ameninţare sau nici una, dar care amintesc de tra-
matic a fost prezentată în zeci de studii pe cîte o pereche de co- uma iniţială, ca în cazul copiilor de la şcoala Cleveland, care in-
bai care au fost ţinuţi în cuşti diferite, fiecăruia administrîn- trau în panică ori de cîte ori auzeau o sirenă de ambulanţă ase-
d.u-i-se un uşor şoc electric - totuşi suficient de stresant pentru meni celor auzite după crima din şcoală.
un şobolan - , însă de fiecare dată de aceeaşi intensitate. Unul Locus ceruleus şi nucleul amigdalian sînt strîns legate de alte
singur dintre aceşti cobai avea o rnametă în cuşca sa. Cînd el apă­ structuri periferice, cum ar fi hipocampul şi hrpotalamuaul. cir-
sa pe manetă, şocul electric înceta pentru ambele cuşti. După zi- cuitul catecolarninelor se prelungeştepînă în cortex. Schimbări­
le şi săptămîni întregi, aITIbi! şobolani fuseseră supuşi aceleiaşi le din aceste circuite se pare că amplifică simptomele tulburării
cantităţi de şocuri electrice. Insăcel care a avut posibilitatea să de stres posttraumatic, ceea ce înseamnă anxietate, teamă, hi-
oprească şocurrle a scăpat fără nici o urmă de stres. Doar cel ne- pervigilenţă, irascibilitate, supărare din orice, dispoziţia de a se
ajutorat din această pereche a suferit modificări la nivelul creie- !Jate sau de a fugi şi amintirile emoţionale intense şi de neşters'',
rului create de stres". Pentru un copil care a fost împuşcat pe te- In urma unui studiu, s-a constatat că veteranii din Vietnam care
renul de joacă şi a văzut cum sîngerează şi mor colegii săi - sau suferă de tulburare de stres posttraumatic au cu 40% mai puţini
pentru profesorul aflat de faţă care nu a putut să oprească ma- receptori de stopare a catecolaminelor decît cei care nu au aceste
sacrul - neajutorarea trebuie să fi fost palpabilă. simptome - sugerindu-se astfel că de fapt creierele lor au sufe-
rit o modificare de durată în privinţa secreţiei de catecolamine,
TULBURAREA DE STRES POSTTRAUMliTIC cu greu de controlat".
CA TULBURARE LIMBICA . Alte modificări au avut loc în circuitul ce leagă creierul peri-
ferie de glanda suprarenală, care reglează producerea de ACTE,
Trecuseră luni de zile de la un cumplit cutremur care o arun- principalul hormon al stresultri, pe care corpul îl secretă pentru
case din pat şi o făcuse să ţipe de groază, căutîndu-şi băieţelul a se mobiliza În situaţiile de criză, în care reacţia este lup-
de patru ani în acea casă cuprinsă de întuneric. S-a ghemuit ore tă-sau-fugi. Schimbările au făcut ca acest hormon să fie secretat
întregi în noaptea aceea rece de la Los Angeles undeva în tocul într...o cantitate excesivă - în special în nucleul amigdalian, în
uşii, pironită, fără mîncare, apă sau lumină, în timp ce valuri du- hipocamp şi în locus ceruIeus - , producînd în trup modificări ca
pă valuri de replici ale cutremurului scuturau din nou pămîn­ şi cum ar urma un rrtomertt de criză, care în realitate nu se intîm-
tul. După luni de zile, îşi revenise în mare parte din acea panică plă!".

ingrozitoare ce o cuprinsese în primele zile de după cutremur; Sau aşa cum Îmi spunea dr. Charles Nemeroff, psihiatru la
de cîte ori auzea că se trîntea o uşă, începea să tremure ca varga. Universitatea Duke: "Prea mult ACTH te face să reactionezi exa-
Simptomul cel mai obositor şi de durată era incapacitatea sa de gerat. De exemplu, în cazul unui veteran din Vietna~ cu tulbu-
a mai dormi, lucru ce i se întîmpla doar în nopţile în care soţul rare de stres posttraurnatic, care se află într-o parcare unde ex-
ei era plecat - aşa cum fusese şi în noaptea cutremurului. plodează uri cauciuc, generarea de ACTH îl face să plonjeze în
Principalele simptome ale acestei frici dobîndite -.- inclusiv aceleaşi sentimente ca în cazul traumei iniţiale. Începe să trans-
cele mai intense, ale tulburării de stres posttraumatic - se dato- pire, îl cuprinde frica, îl ia cu frig, tremură şi s-ar putea chiar
rează schimbărilor din circuitul periferic, ce se concentrează să-şi aminteascăfrînturi din ceea ce s-a întîmplat. Cei care au hi-
asupra nucleului amigdalian? O parte dintre schimbările cheie persecreţie de ACTH au şi o reacţie de spaimă exagerată. De
apar în locus ceru Ieus, structură ce reglează secreţia de către cre- e~emplu, dacă te strecori în spatele cuiva şi dintr-odatăpocneşti
ier a două substante numite si catecolamine: adrenalina si nora- dm palme, persoana respectivă va tresări puternic prima dată,
drenalina. Aceste substanţen~urochimicemobilizează tr'uţrul în dar nu şi a treia sau a patra oară. Aceia însă care au prea mult
.~azul unui moment de criză. Acelaşi val de catecolamirie dă o ACTH nu se pot obişnui cu lucrul ăsta: şi a patra oară vor reac-
torţă specială amintirilor. In tulburarea de stres posttraurnatic. ţiona la fel ca şi prima dată."n
250 Gaze de oportunităţi
Trauma reîrroătarea emotionala 251
Un al treilea set de schimbări apare in sistemul opioid al cre-
durerea; corpul este pregătit pentru a susţine eforturile fizice şi,
ierului.rcel care secretă endorfinele, care tocesc senzaţia de du-
rere. Si el devine hiperactiv. Acest circuit neural implică din nou pentru moment, indiferent la ceea ce în alte condiţii ar fi eveni-
mente tulburătoare. Aceste avantaje pe termen scurt devin însă
nude'ui amigdalian, de data aceasta concertat cu o anumită re-
giune de la nivelul cortexulur cerebral. Opjoidcle sînt substanţe cu timpul probleme de durată, atunci cînd creierul suportă mo-
dificări care devin predispoziţii,ca o maşină care rămîne perma-
chimice din creier - agenţi foarte puternici de amorţeală -
nent în viteza a patra. Cind nucleul amigdali~n şi acea regiune
comparabile cu opiumul sau cu.
a.lte narcotic~ înrud.ite,. Ahu:ci
a creierului conectată la el îşi iau un alt punct de reper în mo-
cînd există un nivel mare de opioide C,propna morfină a Cl:e~e­
mentul unei traume de mare intensitate, această schimbare de
rului"), oamenii aua mai mare toleranţă la durere - un efect ce
a fost observat de chirurgii de pe cîmpurile de luptă care au
excitabifitate ~ această mărită potenţialitate de a declanşa blo-
constatat că soldaţii grav răniţi aveau nevoie de cantităţi mai caje neurale - înseamn.i\ că toată viaţa este gata să devină o eri-
mici de narcotice decît civilii cu răni mai puţin grave. -. ză permanentă, chiar şi cele mai nevinovate clipe putind deveni
o explozie de frică innebunitoare.
Ceva similar se întîmplă şi în cazul tulburării de stres post-
traumatic'<, Modificările de errdorfină dau o nouă dimensiune
combinatiei neurale declanşate deo nouă expunere la traumă: RE1NVAŢAREAEltfOŢlON.4LĂ
amoriirea anumitor senzaţii. Acest lucru se pare că explică un în-
treg ~et de simptome psihologice ,,~egative" o~ser:vate de.mult Aceste amintiri traumatizante se pare cărămîn ca fixa ţii in
la tulburarea de stres posttraurnatic: anfredoriia (incapacitatea funcţionalrea creierului, pentru că interferează cu lucrurile învă­
de a simţi plăcerea) şi o amorţeală emoţionaIăgener~Iă, o senza- ţate ulterior _.- mai precis, cu învăţarea unei reacţii mai norma-
tie de izolare fată de viaţă sau faţă de preocuparea m raport cu le la evenimentele traumatizante. În temerHe dobîndite cum ar
sentimentele altora. Cei apropiaţi acestor persoane pot ~0.nstata fi tulburarea de stres posttraurnatic, mecani:>iItele învăţării şi
o mare indiferentăşi o lipsă de empatie. Un alt efect pOSIbIl poa- memoriei au luat-o razna; din nou nucleul amigdaiian este che-
te fi disocierea, htduzînd Incapacitatea de a-şi aminti momente ia regiunilor creierului implicate. Dar in depăşirea fricii dobîrr-
de mare importanţă, ore întregi sau chiar zile în cazul unui eve- dtte neocortexul are o importanţă capitală.
niment traurnatizant, Condiţionarea fricii este denumirea pe care o folosesc psiholo-
Schimbările neurale în cazul tulburări! de stres posttrauma- gripentru procesul prin care ceva ce în ultimă instanţă nu este
ticse pare că predispun persoana c~re suf~ră de această boală la ameninţ.i\tordevineînspăimîntător,pentru că în mintea persoa-
viitoare traume. Un ruimăr de stud'ii pe animale aveau să desco- nei afectate se asociază cu ceva cumplit, Cînd asemenea temeri
pere că atunci cînd ele sînt expuse d:iar şi ~ui.stresuşor la o sint declanşate la animalele de laborator, Chameya observat că
vîrstă fragedă sînt mult mai vtrlnerabile ?eC1t ~mma~eleAnes~re: frica poate dura şi ani de zile->. Regiunea cheie de pe creier un-
sate, care suportă o traumă la nivelul creierului ulteno~.In VIaţa dese-invaţă, se reţine şi Se acţionează ca reacţie la frică este cir-
(acest lucru sugerează nevoia stringentă de a tra.ta COplll.CU tul- cuitul dintre talamus, nucleul amigdalian şi lobul frontal - sis-
burare de stres posttraumatic). Acesta ar putea ~1 un n:'-0t~v pen- temul blocării neurale.
tru faptul că dintre două persoane expuse tmei a~el~Iaşl catas: De obicei, cind cineva învaţă să se teamă-da ceva printr-un
.trofe una suferă o tulburare de stres posttraurnatic, Iar cealalta reflex condiţionat, frîca dispare în timp. Acest lucru se pare că
nu: nucleul amigdalian este pregătit să descopere pericolul, iar se întîmplă printr-o reîrrvăţare firească, de cîte ori obiectul fricii
atunci cînd el reapare în viaţă ca o primejdie reală, alarma este este întîlnit din nou în absenţa a ceva cu adevărat înspăimîntă­
de o intensitate si mai mare. . tor. Astfel, tin copil care învaţă să-i fie frică de cîini pentru că a
Toate aceste' schimbări neurale oferă avantaje pe termen fost urmărit de un ciobănesc german furios, incetul cu încetul îşi
scurt pentru rezolvarea unor urgenţe înfiorătoare sau st~esante pierde această frică în cazul în care se mută lîngă nişte vecini ca-
ce pot apărea. În condiţii.dur~, vigil~~ţ~ ~sAte mult mal :;ar: re au un ciobănesc foarte prietenos, cu care îşi petrece multă vre-
persoana fiind gata de Orice, imprevizibilă In ceea ce prn este me jucîncîu-se.
252 Gaze de oportunităţi Trauma şi reîrroăţarea emotionala 253
In tulburarea de stres posttraurnatic, reîrrvăţarea spontană va de asemenea simptome nu le mai au; într-un fel sau altul,
nu mai are loc Charney susţine .că acest lucru se poate datora evenimentele din viaţa lor au contracarat această problemă. Cei
schimbărilor din creier în cazul tulburări! de stres posttrauma- care .Încă mai aveau simptomele dădeau dovadă de modificări
tic, schimbări care sînt atît de puternice, încît blocarea nucleului de catecolamine la nivelul creierului, tipice pentru tulburarea de
amigdalian se petrece de fiecare dată cind ceva ce aminteştefie stres posttraumatic -;- în vreme ce. aceia care şi-au revenit nu
chiar şi vag de trauma iniţială reapare, reîntărind tiparul fricii. .maiprezentau asemenea schimbări-". Această Constatare şi alte-
Acest lucru înseamnă că niciodată lucrurile de care ne temem le similare dau speranţecă schimbările,la nivelul creierului în
nu pot fi tratate cu-o senzaţie de calrrr--- nucleul amigdalian nu privinţa tulburării de stres posttraumatic nu sînt ireversfbile şi
învaţă ruciodată-să aibă o reacţie mai slabă. "Dispariţia" fricii, că oamenii îşi pot reveni chiar şi din cele mai cumplite traume
constată el, fIse pare că presupune un proces de învăţare activă" emoţionale-;- pe scurt, că acest circuit emoţional poate fi reeducat.
care la persoanele cu tulburare de stres. posttraumatic numai Vestea cea bună este deci că şi traumele profunde ca acelea care
funcţionează, "ceea ce duce la o supravieţuire anormală a amin- produc tulburarea de stres posttraumatic se. pot vindeca şi că
tirilor emoţionale".14 drumul spre o asemenea vindecare este parcurs-prinreînvăţare.
Dacă însă tr~c prin experienţelecelemai potrivite, chiar şi cei Unul dintre. modurile în care această vindecare ernoţională
cu tulburare de stres posttraumatic pot depăşi momentul; amin- se pare că se petrece spontan - cel puţin la copii -'- este practi-
tirile emoţionale puternice şi tiparele de gîndire şi de reacţie pe carea unor [ocuri precum "Purc:ly". Jocurile acestea repetate la
care le generează se pot schimba în timp. Aceaţ;tă reînvăţare, nesfîrşit-îi lasă pe copii să retrăiască trauma în siguranţă. Aceas-
propune Charney, este de natură corticală. Frica iniţială.încolţi­ ta permite două căi de vindecare: pe deo parte, memoria repe-
tă în nucleul amigdalian nu dispare complet; mai .degrabă cor- tă în cortex o stare anxietate mai scăzută, descnsibilizînd u-l
texul prefrontal anulează în mod activ comenzile date de nucleul şi permiţînd un set de reacţii netraumatizante care-i vor fi aso-
ami5.:.dalian restului creierului, care ar putea reacţiona cu teamă. ciate. O altă cale d~. vindecare este aceea că, în mintea lor, copiii
"Intrebareaeste cît de repede scăpăm de. o frică dobîndită", dau un alt deznodămînt, mai bun; tragediei. Uneori, jucindu-se
spune Richard Davidson, psiholog la Universitatea Vvisconsin, de-a "Purdy", copiiî.îl .ornoarăy.scojiridu-şi în evidenţă capacita-
care a descoperit că rolul cortexului prefrontal sting este de a di- tea de a stăpîni momentele traumatice de neajutorate.
mirrua starea de disconfort. Într-o experienţă de laborator în ca- Jocurile precum "Purdy." sînt_previzibile la copiii micicare
re oamenii mai întîi au învătatsăaibăoeversiunefaţă .de un au trecut printr-o asemenea întîmplare de o violenţă copleşitoa­
zgomot puternic - un exemplu de frică dobîndită şi o paralelă re. Aceste jocuri macabre în cazul copiilor traumatizaţi au fost
în alt registru cu tulburarea de stres posttraumatic - , Davidson observate prima dată de dr. Lenore Terr din San Francisco, psih-
El descoperit că oamenii cale sînt mai activi în cortexul prefron- analist în probleme de copii 17 . Ea a descoperit asemenea jocuri
tal sting îşi depăşesc mai rapid frica dobîndită, sugerînd din nou la copiii din Chowchilla, California - cam la o oră de Central
rolul important jucat de zona corticală în detaşarea.de stresul Valley şi deStockton, unde s-a întîmplat nenorocirea cu Purdy
dobîndit'>, - şi unde în 1973un autobuz cu copii plecaţi într-oexcursie de
o zia fost răpit la drumul mare.Răpitoriiau îngropat_autobuzul
şi au ţinut copiii într-Un chincare a durat douăzeci şi şapte de
REEDUCAREA CREIERULUI E1H0110NAL
ore.
Una dintre cele mai încurajatoare descoperiri-despretulbu- Cinci ani mai tîrziu, Ten a descoperit că acei copii răpiţi re-
rarea de stres posttraumatic provine dintr-un studiu asupra trăiau momentul în jocuri în care erau victime. De exemplu, fe-
supravieţuitorilor Holocaustului, dintre care trei sferturi s-a tele jucau în mod simbolic scenarii ale răpiriicu păpuşile lor
constatat că au simptome active de tulburare de stres posttrau- Barbie. Una dintre fetiţe, care ura faptul că simţise urina celor-
matic chiar şi o jumătate de secol mai tîrziu. Descoperirea pozi- lalţi copii pe pielea ei cînd stăteau acolo ghemuiţi de spaimă, îşi
tivă a fost că un sfert dintre supravieţuitoriicare au suferit cînd- spăla păpuşica Ia nesfîrşit. O alta se juca de-a călătoria lui Bar-
Gaze de oport.unitaţt Trauma şi reirnrâţarea emoţională 255
bie, păpuşa care mergea undeva - nu contează unde - şi se în- riie puternice care îi preocupă se strecoară în desenele, ca şi în
torcea cu bine, ceea ce era chiar scopul in sine al jocului. O a tre- gîndurile lor. Dincolo de asta, desenatul in sine este o terapie, ce
ia i~troducea păpuşa într-o groapă, în care aceasta se sufoca. poate fi un început de stăpînire a traumei.
In vreme ce adultii care au trecut prin traume copleşitoare
pot suferi un fel de amorţealăpsihică, de blocare a memoriei sau REÎNVĂŢAREAEiWOŢIONALĂ ŞI REFACEREA
a senzatiilor in raport 4:U o anumită catastrofă, adesea psihicul DUPĂ D TRAUMĂ
copiilor tratează cu totul altfel problema. Ei sînt. insensibili la
traumă mult mai rar - cel puţin aşa crede Terr, pentru că îşi fo- Irene a mers la o întîlnire care s-a sfîrşit printr-o încercare de viol.
losesc fantezia, se joacă şi visează cu ochii deschişi, pentru a-şi Deşi s-,-a luptat cu atacatorul, gl a continuat să o urmărească: a
reaminti şi a regindi chinurile prin care au trecut. Această retrăi­ ţuit-o cu telefoane obscene şi cu ameninţări violente, sunînd-o în

re voluntară a traumei se pare că alimentează nevoia de a o toiul nopţii, pîndind-o şi urmărindu-i fiecare mişcare. Odată, cînd a
transforma în amintiri puternice, care ulterior pot apărea sub încercat să apeleze la ajutorul poliţiei, ofiţerii au socotit că problema
formă de flash-back-urt. Dacă trauma este minoră, ca de exem- este un fleac, avînd în vedere că "de fapt, nu s-a întîmplat nimic".
plu mersul la dentist pentru o plombă, retrăirea momentului o Cînd a început. terapia, Irene avea deja simptome de tulburare de
stres posttraumatic, nu maiieşea în lume şi se simţea o adevărată
dată sau de două ori esuficientă.Dar dacă este vorba despre ce-
prizonieră în propria ei casă.
va copleşitor, copilul simte nevoia să repete Ia nesfîrşit, să reia
veşnic firul traumei, intr-un ritual monoton şi neîndurător. Cazul lui Irene este citat de dr. Judith Lewis Herman, psihia-
O cale de a se ajunge la imaginea îngheţată din nucleul amig- tru care a absolvit la Harvard şi a cărei rrrurică deschizătoare de
dalian este cea oferită de artă... care la rîndul său este un mijloc noi direcţii subliniază fazele de revenire in urma unei traume.
de comunicare al subconştientului.Creierul emoţional este bine Herrnan susfinecă ele ar fi acestea: atingerea unei stări de sigu-
adaptat înţelesului simbolic şi la ceea ce Freud numea "procesul ranţă, amintirea amănuntelor traumei şi jelirea pierderii suferi-
primar": mesajele, respectiv metafora, povestea, mitul şi artele. te şi, în final, reînceperea unei vieţi normale. Există o logică bio-
Această cale este folosită adesea pentru tratarea copiilor trau- logică în privinţa ordinii acestor faze, aşa cum vom vedea de alt-
matizati. Uneori, arta poate deschide o posibilitate ca acei copii fel: această succesiune pare să reflecte felul în care creierul eITIO-
să discute despre momentul de groază despre care altfel n-ar în- ţional învaţă din nou că viaţa nu trebuie socotită o criză perma-
drăzni să vorbească.
nentă.
Spencer Eth din Los Angeles, psihiatru în probleme de copii, Prima fază -'- atingerea stării de siguranţ.ă - presupune gă­
tratează asemenea cazuri şi povesteşte despre un puşti de cirici
sirea unor căi de calrnare a circuitelor emoţionale prea temătoa­
ani care a fost răpit împreună cu mama lui de către fostul iubit
re şi care pot declanşa atît de uşor încît să permită reînvăţa­
al acesteia. Bărbatul i-a dus într-o cameră de motel, unde i-a po-
rea l 8 . Adesea, acest lucru începe prin a-i ajuta pe pacienţi să în-
runcit copilului să se ascundă sub o pătură, în vreme ce el a bă­
ţeleagă că starea lor de surescitare şi coşmarurile,ltipervigilenţa
tut-o pe mamă pînă a omorît-o. E de înţeles că băiatul nu era dis-
şi panica sînt de fapt părţi ale simptomelor tulburării de stres
pus să vorbească despre asta cu Eth, despre vaietele pe care le-a
auzit şi despre totce a văzut chiar şi de sub pătură. Astfel că Eth posttraurnatic, Această înţelegere face ca simptomele în sine să
i-a cerut să facă un desen- orice desen. fie mai puţin înspăimîntătoare. '
El a schiţat o maşină de curse care avea .nişfe ochi enormi, îşi O altă fază de început este a-i ajuta pe pacienţi să recîştige un
aminteşte Eth. Ochii aceia imenşi Eth i-a-interpretat ca fiind în- anumit control asupra lucrurilor care li se întîmplă, o dezvăţare
drăzneala copilului de a privi pe furiş la ce face criminalul. Ase- directă a lecţiei de neajutorare pe care a întipărit-o trauma. Ire-
menea referiri indirecte la o seenă profund traumatizantă apar ne, de exemplu, şi-a mobilizat prietenii şi familia pentru a for-
aproape întotdeauna în creaţiile copiilor; Eth a mai pus şi alţi co- ma un fel de zid între ea şi urmăritor şi era gata sa
apeleze şi la
pii să deseneze cite ceva, pentru a incepe astfel terapia. Aminti- poliţie.
256 Gaze de oportunităţi Trauma şi reîrroăţ arca ern.oţ.iorial.ă 257
Felul în care pacienţii cu tulburare de stres posttraumatic se Această alternare între reimersiune şi refuzul traumei pare
simt în "nesiguranţă" trece dincolo de frica faţă de pericolele să permjtă o revedere spontană a întîmplărilor şi o reîrrvăţare a
ce-i pîndesc; nesiguranta începe printr-o fază mai intimă, prin reacţiei emoţionale la acestea. Pentru cei cu o tulburare de stres
sentimentul că nu deţin controlul asupra a ceea ce se întîmplă cu posttraumatic mai greu tratabilă, spune Herrnan, repovestirea
trupul şi cu emoţiile lor. Acest lucru este de înţeles, avînd În ve- întîmplărilor poate declanşa temeri copleşitoare, caz în care te-
dere declanşareablocajului emoţional pe care o creează tulbura- rapeutul ar trebui să reducă ritmul şi să păstreze reacţiile pa-
rea de stres posttraumatic prin hipersensibilizarea circuitului cientuhri la un nivel suportabil, cît să nu întrerupă.reînvăţarea.
nucleului amigdalian. Terapeutul îl încurajează pe pacient să povestească eveni-
Medicaţia le oferă pacienţilor posibilitatea de refacere în asa mentele traumatizante cît se poate de amănunţit, ca pe un fel de
fel încît ei să îşi dea seama că nu trebuie să fie la dispoziţia alar- film de groază făcut de el, retrăind fiecare detaliu. Acest lucru
rnelor emoţionale ce-i cuprind odată cu o anxietate inexplicabi- nu presupune doar ceea ce s...;a văzut, s-a auzit, s-a mirosit, s-a
lă, dîndu-le insomnii sau condimentîndu-le somnul cu cosma- simţit, ci şi reacţiile, spaima, dezgustul, greaţa. Scopul este aici
ruri. Farmacologii speră că într-o bună zi vor exista rned.icarnen- transformarea amintirii în cuvinte, ceea ce înseamnă captarea
te care să acţioneze în mod direct asupra efectelor tulburării de unei părţi din această amintire, ce ar-putea fi apoi disociată şi fă­
srres posttraumatic la nivelul nucleului amigclaltan şi conectării cută să dispară din arrunrirea conştientă. Folosindu-se şi amă­
circuitelor de neurotransmiţători.Deocamdatăînsă există rnedi- nuntele senzoriale şi sentimentele ce devin cuvinte, amintirile se
caţii care contrabalanseazădoar o parte dintre aceste schimbări, presupune că sînt mai bine ţinute sub control de rieocortex, un-
mai precis, există antidepresive care acţionează asupra sistemu- de reacţiile pe care le generează pot fi mai bine înţelese, mai lo-
lui de serotorună şi betablocante, precum propanololul, ce blo- gice şi mai uşor de manevrat. Reînvăţarea emoţională în aceas-
chează activarea sistemului nervos simpatic, Pacienţii pot de tă fază este în mare măsură deja dobîndită prin retrăirea eveni-
aselnenea să înveţe tehnici de relaxare, care le dau posibilitatea mentelor şi a emoţiilor, dar de data aceasta într-un mediu sigur
să îşi echilibreze această stare de nervozitate maximă. Calmul fi- şi în compania unui terapeut de încredere. Acest lucru comuni-
ziologic deschide o posibilitate de a ajuta circuitul emoţional că o lecţie circuitului emoţional - şi anume faptul că siguranţa
brutalizat să redescopere că viaţa nu este o permanentă amenin- şi nu groaza poate fi trăită în tandem cu amintirile traumei res-
ţare şi de a reda pacienţilor sentimentul de siguranţă pe care pective;
l-au avut înainte de traumă. Puştiul de cinci ani care a desenat ochii aceia imenşi după ce
O altă fază a vindecării presupune repovestirea şi reconstrui- a fost martorul unei crime oribile, în care victima fusese mama
rea întîrrtplării care a creat trauma într-un mediu sigur, care per- sa, ri-a mai făcut alte desene după aceea; în schimb, el şi terape-
mite circuitului emoţional să dobîndească o nouă înţelegere, utul său, Spencer Eth, au inventat tot felul de jocuri, creindu-se
mai realistă, şi să reacţioneze altfel faţă de amintirea traumati- astfel o legătură mai strînsă între ei. Foarte încet, el a început să
zantă şi de tot ceea ce poate ea declanşa, Pe măsură ce pacienţii repovestească crima, la început cu stereotipuri, recitînd fiecare
povestesc amănunteleîngrozitoare ale traumei, memoria începe amănunt exact la fel de fiecare dată. Treptat, naraţiunea sa a de-
să fie transformată atît la nivelul întelesului emotional cît si în venit mai deschisă şi mai curgătoare, iar trupul mai puţin ten-
privinţa efectelor asupra creierului ~moţional.Rit~ul r~pov~sti­ sioriat, În acelaşi timp, coşmarurile sale care repetau scena au
rîi este unul lent; în mod ideal, ea mimează paşii care apar în devenit tot mai rare ca urmare, susţine Eth, a unei "stăpîniri a
mod firesc la cei care sînt în stare să-si revină dintr-o traumă fă­ traumei". Încetul cu încetul, ei au continuat să vorbească nu de-
ră să fi suferit de o tulburare de stres posttraurnatic, În aceste ca- spre temerile pe care le-a imprimat această traumă, ci despre
zuri se pare că adesea există un fel de ceas interior care îi face pe ceea ce i se întîmpla băieţelului în viaţa de zi cu zi, pe măsură ce
oameni să îşi "aţipească" amintirile prea supărătoare, care duc încerca să se adapteze noului cămin alături de tatăl său. În final,
la retrăiraa traumei şi care reapar săptămîni 5-'"11..1 chiar luni, du- pustiul a reuşit să vorbească despre viaţa zilnică, iar amintirile
pă care abia de-şi mai a rn m tesr- de cumphtele ivitîrnplări!". traumei au început să se estompeze treptat.
258 Oaze de oportunităţi 'Tra u.rn a şi reîrroăţ a.rea ern oţ io n al ă 259
In final, Herman a constatat că pacienţii trebuie să jelească gere din partea societăţii s-ar putea să nu atingă niciodată cul-
pierderea generată de o traumă - indiferent că este vorba de o mile unor traume, dar îşi vor lăsa amprenta în creierul emotio-
rănire, de moartea cuiva drag, de o despărţire ori de regretul că nal, ducînd la dereglări ~ la lacrimi şi crize de furie - în r~la­
nu s-a Încercat salvarea cuiva sau pur şi simplu de încrederea ţiile intime din viaţa ulterioară.Dacă tulburarea de stres posttra-
pierdută în cei care păreau căo merită. Jelirea care rezultă în ur- u.matic poate fi vindecată, tot aşa se poate în tirrrpl a şi cu cicatri-
ma repovestirii unor evenimente atît de dureroase serveşte unui cele emoţionale de care suferim mulţi dintre noi. Aceasta este
scop de o importanţă capitală. Ea creează capacitatea de detaşa­ misiunea psihoterapiei. Şi, în general, totul constă în învăţarea
re de traumă, într-o oarecare măsură. Asta înseamnă că în loc de abordării cu talent a' reacţiilor cu încărcătură nervoasă, iar aici
a fi captivi pe veci într-un moment din trecut, pacienţii potînce- intră în joc inteligenţa emoţională.
pe să privească înainte, chiar cu speranţă şi să-şi reconstruiască Dinamica presupusă de nucleul amigdalian şi reacţiile mult
o viaţă nouă, lipsită de umbra traumei. Ca şi cum reciclarea per- mai bine formate ale cortexului prefrontal poate oferi un model
manentă şi retrăirea groazei dintr-o traumă ar fi un circuit emo- neuroanatomic asupra felului în care psihoterapia rernodelează
ţional a cărui vrajă, în sfîrşit, este împrăştiată. Fiecare sirenă nu tiparele emoţionale profunde, prost adaptate. Sau cum spune
trebuie să aducă neapărat un potop de temeri; fiecare zgomot în neurospecialistul [oseph LeDoux, care a descoperit declanşate­
noapte nu trebuie să trezească un moment de groază din trecut. rul din nucleul amigdalian precum şi rolul jucat de acesta în iz-
Efectele ulterioare sau ocazionale ale simptomelor persistă bucnirile emoţionale: IIOdată ce sistemul emoţional învaţă ceva
adesea, spune Herman, dar există semne specifice că trauma a pare că nu mai uită niciodată. Terapia practic te învaţă să-I stă­
fost în rnare parte depăşită. Acest lucru presupune reducerea pîneşti - îţi învaţă rieocorrexul să inhibe nucleul amigdalian.
simptomelor psihologice la uri nivel controlabil şi capacitatea de Impulsul de a acţiona este refulat, în vreme ce emoţiile funda-
a suporta aceste sentimente asociate amintirilor traumatizante. mentale în această privinţă rămîn într-o formă subliminaIă."
Este semnificativ în special faptul că amintirile în urma traumei Datorită arhifectur ii creierului care adăposteşte reînv ătarea
nu mai erup la momente necontrolate, ci pot fi vizitate ca orice emoţională, ceea ce se pare că rămîne chiar şi după o psihotera-
amintire, în mod voluntar - şi poate şi mai important, ele pot pie reuşită este reacţia remanentă, un reziduu al sensibilităţii
fi lăsate la o parte, ca orice alte amintiri. În final, inseamnă re- iniţiale sau al fricii, care stă la baza unor tulburări emotionale".
construirea unei vieţi noi, cu relaţii puternice bazate pe încrede- Cortexul prefrontal poate redefini sau frîna impulsul nucleului
re şi pe un sistem de convingeri care să aibă o logică chiar şi în- amigdalian, dar nu poate să-I împiedice SEi reacţioneze din pri-
tr-o lume în care se pot întîmpla asemenea riedreptăţi-". Toate mul moment. De aceea noi nu putem hotărî cînd să avem ieşiri­
acestea la un loc sînt semne ale succesului în reeducarea creieru- lenoastre emoţionale, avînd totuşi un control mai mare asupra
lui emoţional. duratei lor. O refacere mai rapidă în urma unei asemenea izbuc-
niri poate fi un semn de maturitate emoţională.
PSIHOTERAPIA CA EDUCAŢIE După această terapie ceea ce se pare că se schimbă sînt reac-
EMOŢIONAL}!. ţiile pe carele au oamenii, odată ce este declanşată o reacţie emo-
ţională - dar tendinţa de a se declanşa reacţia nu dispare com-
Din fericire, momentele catastrofale în care amintirile trau- plet într-o primă fază. Dovezi asupra acestui fapt provin dintr-o
rnatizanta sînt întipărite sînt rare de-a lungul unei vieţi pentru serie de studii de psihoterapie conduse de Lester Luborski şi co-
marea majoritatea dintre noi. Dar acelaşi circuit care se poate ve- legii săi de la Universitatea din Permsylvania-", Ei au analizat
dea că întipăreşte amintirile traumatizante se presupune că principalele relaţii conflictuale care au condus zeci de pacienţi la
funcţionează şi în momentele liniştite din viaţă. Neajunsurile psihoterapie - trăsături precum incapacitatea de acceptare sau
oarecum obişnuite ale copilăriei, cum ar fi o ignorare permanen- de stabilire a unei intirnităţi sau frica de eşec ori o dependenţ;3.
tă sau o lipsă de acordare a atenţiei sau a taridreţii din partea exagerată. Apoi au studiat atent reacţiile tipice (întotdeauna de
unuia dintre părinţi, abandonarea sau pierderea lor ori o respiri- autoapărare) pe care le au pacienţii atunci cînd aceste dorinţe
260 Gaze de oportunităţi

sau temeri sînt activate la nivelul relaţiilor lor interpersonale _
reacţii cum ar fi faptul că sînt prea poruncitori, prea exigenţi, că
au crize de furie sau manifestă o răceală totală faţă de celălalt
sau o retragere în carapacea lor într-o formă de autoapărare,
A Terrrperamerrtul nu este
ceea ce îl face pe celălalt să reacţioneze nepotrivit. In cazul aces-
tor întîlniri nefericite, pacienţii sigur că au fost cuprinşi de sen- predestinat
timente de supărare - de lipsă de speranţă şi de tristeţe, de re-
sentimente şi de mînie, de tensiuni puternice şi de temeri, de în-
virtovăţiri şi de autoinvinovăţiriş.a.m.d. Indiferent care este ti-
parul specific pacientului, se pare că el apare în aproape toate
relaţiile importante, fie că este vorba despre un soţ sau despre
un amant, despre un copil sau despre un părinte, despre un co-
leg sau despre un şef. Prin urmare, aşa pot fi modificate tiparele emoţionale.fare
urma unei terapii de lungă durată totuşi, aceşti pacienţi au fost învăţate pe parcurs. Dar cum rămîne cu acele reacţll ca-
prezintă două tipuri de schimbări: reacţia lor emoţională la eve- re provin din codul nostr~ gen,:tic - cUrnr~mîn: cu schimba-
~imentelededanşatoaredevine mai puţin tulburătoare, uneori rea obiceiurilor de a reactiona Intr-un arrurrut fel in cazul celor
chiar calmă sau indiferenta, iar răspunsul devine mai eficient în care din fire, să zicem, su.-;t foarte superficiali sau cumplit de ti-
ce priveşte obţinerea a ceea ce îşi doreau într-adevăr de la rela- mizi? Această gamă de limitări emoţionale intră sub umbrela
ţia respectivă. Ceea ce nu se schimbă însă este dorinţa sau frica temperamentală,acel zgomot de fond. al sentimentelor,. care. n.e
acută şi sentimentul iniţial de tortură. Cînd pacientul nu mai are influenţează dispoziţia de bază. Temperamentul poat~ ~i dehmt
decît cîteva şedinţe de terapie, întîmplările pe care le-a povestit în functie de stări care ne înregimenteazăîntr-o anumită catego-
se dovedesc a avea mult mai puţine reacţii emoţionale negative rie de ~iată emotională. Într-o oarecare măsură, fiecare avem o
comparativ cu cele de la începutul terapiei şi răspunsurile pozi- anumită gamă emoţională favorită; cu temperame~tul ne na~­
tive sînt de două ori mai numeroase din partea celeilalte persoa- tem în parte datorităIoterieigenetice, care are o forţa :xtr~ordl­
ne, atît de rîvnite. Ceea ce nu se schimbă însă deloc este acea nară de-a lungul vieţii. Fiecare părinte a obs~r:at a.st~: .ll:ca~de la
sensibilitate specială faţă de rădăcinile acestor nevoi profunde. naştere, copilul va fi calm şi liniştit sau cap~lclOs.Şi dlf.lCIl. Intre~
În privinţa creierului, p utern face speculaţii; circuitului Iim- barea este dacă acest set emoţional determinat biologic poate fi
bic ar putea trimite semnale de alarmă ca răspuns la posibila de- schimbat prin experienţă. Oare biol.ogi~ noas~ră.ne fixează des~
tectare a unor întîmplări de temut, dar cortexul prefrontal şi zo- tinul emotional
, sau chiar si, un copil nascut timid poate deveni
nele învecinate au învăţat între timp o reacţie nouă, mai sănă­ un adult încrezător?
toasă. Pe scurt, lecţiile emoţionale - chiar şi în cazul obiceiuri- Cel mai clar răspuns la această întrebare provine din studiul
lor celor mai înrădăcinate dobîriditeîncă din copilărie - pot fi făcut de Jerome Kagan, eminentul psiholog al dezvoltă~ii de la
remodelate. Învăţarea emoţională este un proces de durată, pu- Universitatea Harvard". Kagan susţine că există cel puţm patru
tînd să ţină o viaţă întreagă. tipuri temperamentale - timid, îndrăzneţ,.vesel ş.i ~vel.~nco~ic
- si că fiecare se datorează unui tipar diferit al activităţii creie-
rnl~i. Se pare că există nenumărate diferenţe ~e tem~era~ent~
fiecare bazîndu-se pe diferenţe Înnăscute la mve~~ll clrcUlt~lUl
emoţional; pentru fiecare emoţie În parte, oar:'enll s~ pot dlf~­
rentia în functie de cît de usor se dedanşeaza sau CIt dureaza,
ori~ît de intensă este. Studiul lui Kagan se concentrează pe unul
dintre aceste tipare: dimensiunea temperamentului care merge
de la îndrăzneală la timiditate.
262 Gaze de oportunităţi Tem perarnenr ul n u eete predestinat 263
Zeci de ani, mamele şi-au adus sugarii şi copiii mici la labo- rneri intense: se temea că-i ia foc casa, ca nu cumva să se înece
ratorul lui Kagan pentru Dezvoltarea Copilului, care se află la în piscină sau să rămînă singur pe întuneric. În desele coşma­
etajul al paisprezecelea al Universităţii Harvard, în Sala William ruri, era atacat de monştri. Chiar dacă se simţise mai puţin timid
jarnes, pentru a lua parte la studiile referitoare la dezvoltarea în ultimii doi ani şi ceva, avea încă o oarecare stare de anxieţate
copilului. Acolo, Kagan şi colegii sili au observat semne ti rrip u- în preajma copiilor şi problemele sale se concentrau acum asu-
fii de timiditate in cazul unui grup de copii de un an şi nouă pra rezultatelor de la şcoală, deşi era în primii 5% cei mai buni
luni aduşi pentru observaţii experimentale. Aflaţi la joacă, o din clasă. Tom era băiatul unui om de ştiinţă" drept pentru [care
parte dintre ei s-au dovedit vioi şi spontani, jucînd u-se cu cei- şi-a făcut o carieră în acest domeniu, tocmai pentru că l-a tentat
lalţi copii practic fără nici O ezitare. Alţii totuşi erau nesiguri şi ideea că asta ar presupune o oarecare singurătate, potrivită În-
ezitanţi, nu îndrăzneau şi se agăţau de fusta mamei, urmăriri­ clinaţiilor sale introvertite.
du-i în tăcere pe ceilalţi cum se joacă. După aproape patru ani, În schimb, Ralph era unul dintre cei mai îndrăzneţi şi mai
cînd aceiaşi copii au ajuns la grădiniţă, echipa de cercetători a deschişi copii, indiferent de vîrsta la care a fost supus evaluării.
lui Kagan i-a studiat din nou. De-a lungul anilor care se scurse- Întotdeauna relaxat şi vorbăreţ, la treisprezece ani ştia să se aşe­
seră, nici unul dintre copiii îndrăzneţi nu devenise timid, în vre- ze confortabil pe un scaun, nu avea ticuri verbale şi vorbea foar-
me ce două treimi dintre cei timizi rămăseseră reticenţi. te încrezător, pe un ton prietenos, ca şi cum s-ar fi adresat cuiva
Kagan consideră că de fapt copiii care sînt prea sensibili şi te- de vîrsta sa - deşi diferenţa de vîrstă era de douăzeci şi cinci de
mători se transformă în adulţi timizi şi timoraţi; de la naştere, ani. În timpul copilăriei, a avut doar vreo două temeri trecătoa­
cam 15 pînă la 20% dintre copii sînt "inhibaţi comportamental", re - cea de cîini, după ce un dulău a sărit pe el cînd avea trei
după cum îi numeşte el. Ca sugari, aceşti copii sînt timizi în pri- ani, şi o alta de zburat, pentru că la şapte ani auzise de un avion
vinţaa tot ceea ce nu le este familiar. Asta îi face să ezite să mă­ care se prăbuşise. Ralph era sociabil şi îndrăgit şi niciodată nu
nînce lucruri noi, să se apropie de animale necunoscute sau de s-a socotit timid. '
locuri neştiute şi să fie foarte sfioşi în prezenţa străinilor. De ase- Copiii timizi se .pare că vin în viaţă cu un circuit neural care
menea, ei devin sensibili şi în alte sensuri - de exemplu, sînt în- îi face să reacţioneze rnai puternic chiar şi la stresurile mărunte
dinaţi să se autoîrrvinovăţeascăşi să-şi facă reproşuri. Există şi - încă de la naştere, inima lor bate mai repede decît a altor sti-
copii care sînt de-a dreptul paraliza ţi de teamă atunci cînd se gari ca reacţie la situaţiile necunoscute sau noi. La un an şi no-
află în societate: la şcoală sau pe terenul de joacă, atunci cîn.d cu- uă luni, cînd copilul reticent refuză să se joace, inima lui, arată
nosc oameni noi sau atunci cînd refleetorul societăţii se îndreap- monitoarele, începe să bată ca în timpul unei crize de anxietate.
tă spre ei. Ca adulţi, sînt sortiţi să ajungă însinguraţi, trăind în- Această anxietate pare să fie la baza timidităţii de o viaţă: orice
tr-o frică groaznică atunci cînd trebuie să ţină un discurs sau să persoană nouă sau situaţie nouă este socotită o potenţială ame-
execute ceva în public. ninţare. Ca urmare, o femeie de vîrstă mijlocie care îşi aminteş­
Tom, unul dintre băieţeii din studiuLluiKagan, este tipic te că a fost extrem de timidă în copilărie, în comparaţie cu alţii
pentru această categorie de timiditate. La toate măsurătorilefă­ mai îndrăzneţi, are tendinţa de a trece prin viaţă cu mai multe
cute în timpul copilăriei - la doi, cinci şi şapte ani - , Tom se temeri, griji şi sentimente de vinovăţie şi să sufere de probleme
număra printre cei mai timizi copii. Atunci cînd a fost chestio- cauzate de stres, cum ar fi rnigrenele, iritări ale vezicii biliare şi
nat la treisprezece ani, Tom devenise tensionat şi rigid, muşcîn­ alte indispoziţii stomacale'.
du-şi buzele, frîngindu-şi mîinile, cu un chip împietrit, care abia
zîmbea timid şi forţat doar cînd era vorba despre prietena lui; NEUROCHIMIA TIMIDITĂŢII
răspunsurilesale erau scurte şi părea abătut-. În anii de mijloc ai
copilăriei, cam pînă pe la unsprezece ani, Tom îşi aminteşte că Diferenţa dintre prudentul Tom şi îndrăzneţul Ralph constă
era cumplit de timid, asudînd tot de fiecare dată cînd trebuia să în excitabilitatea circuitului neural centrat în nucleul amigda-
se apropie de un coleg de joacă. De asemeriea, era tulburat de te- Iian, crede Kagan. El susţine că oamenii precum Tom, care au în-
264 Gaze de oportunităţi Tern perurnerit ul nu este predestinat 265
clinatii spre temeri de tot felul, se nasc cu o neurochimie care constă în ritmul lor cardiac care rămîne crescut mai multă vre-
face ca acest circuit să se excite uşor, evitînd tot ceea ce este ne- me decît la tinerii îndrăzneţi de o vîrstă, cu ei - semn că apari-
familiar, fapt ce duce la o stare de nesiguranţăşi la anxietate. Cei ţia norepinefrinelor păstrează nucleul amigdalian într-o stare de
care, precum Ralph, au un sistem nervos calibrat mai bine în excitare prin intermediul circuitelor neurale! sistemul nervos
ceea ce priveşte excitarea nucleului amigdalian se sperie mai simpatic fiind şi el activat". Kagan a descoperit că aceşti copii ti-
greu, sînt mai îndrăzneţi şi mai nerăbdători să exploreze noi lo- mizi au niveluri mai mari de reacţie în întreaga gamă de indici
curi şi să cunoască şi alte persoane: ai sistemului nervos simpatic, începînd cu tensiunea arterială şi
Un prim indiciu asupra tiparului moştenit de copil vine din dilatarea pupilelor pînă la un nivel crescut de norepinefrine, ca-
cît de dificil sau de irascibil este sugarul şi din gradul de tulbu- re apar în urina lor.
rare din momentul în care este confruntat cu ceva sau cu cineva Un alt barornetru al timidităţii este tăcerea. De cîte ori echi-
necunoscut- În vreme ce unul din cinci copii intră în categoria pa lui Kagan a studiat copiii timizi şi îndrăzneţi într-un mediu
celor timizi; doi din cinci au un temperament îndrăzneţ -'- cel natural - la grădiniţă, împreună cu alţi copii care nu ştiau de-
puţin la naştere. spre ce e vorba sau cînd au vorbit cu cei care îi chestionau - co-
a parte din dovezile culese de Kagan provin din observaţii­ piii mai timizi s-au exprimat mai puţin. Un copil de grădiniţă ti-
le asupra p isicilor, care sînt neobişnuit de timide. Cam una din mid ei.în stare să nu spună nimic atuncicînd un altul i se adre-
şapte dintre pisicile de casă au un tipar al fricii care seamănă sează şi să-şi petreacă mai toată ziua uitîndu-se doar cum se joa-
mult cu timiditatea copiilor: se retrag dacă este ceva nou (şi că ceilalţi. Kagan face chiar unele speculaţii, declarînd că o tăce­
nu-şi manifestă legendara curiozitate a pisicii), n-au chef să ex- re timidă în faţa noului sau a unei posibile ameninţări este un
ploreze noi teritorii şi nu atacă decît rozătoare mici, fiind prea ti- semn al activităţii circuitului neural care se desfăşoară între cre-
mide ca să se repeadă şi asupra celor mai mari, aşa cum proce- ierul din faţă, nucleul amigdalian şi structurile periferice apro-
dează semenele lor feline mai curajoase, care ar face-o fără ezi- piate, care controlează capacitatea de a vorbi cu glas tare (ace-
tare. S-a constatat la nivelul creierului acestor pisici timide că leaşi circuite ne fac ca în momentele de stres să ne "înghiţim."
porţiuni ale nucleului amigdalian sînt extrem de excitabile, mai cuvintele, să ne sufocăm).
ales cînd, de exemplu, aud o ameninţare sau o altă pisică cum Aceşti copii sensibili sînt în mare primejdie, pentru că îşi pot
urlă. dezvolta un fel de dezechilibre anxioase, cum ar fi crizele de pa-
Timiditatea pîsicilor înfloreşte cam pe la o lună, punctul cînd nică, acestea putînd începe din clasa a şasea sau a şaptea. În-
nucleul amigdalian se maturizează suficient pentru a prelua tr-un studiu efectuat asupra a 754 de băieţi şi fete din aceste cla-
controlul circuitelor din creier ce determină apropierea sau evi- se, s-a constatat că 44 trecuseră deja prin cel puţin un asemenea
tarea. Maturizarea creieruhri pisicii Ia o lună seamănă cu cea a episod de panică sau că avuseseră simptomele preliminare.
sugarului, de la opt luni; la opt sau nouă luni, observă Kagan, la Aceste episoade de anxietate au fost de obicei declanşate de
copii apare teama de "necunoscut" - dacă mama iese din încă­ alarme obişnuite pentru prirna adolescenţă, cum. ar fi prima în-
pere şi el rămîne cu un necunoscut, copilul izbucneşte în la- tîlnire cu iubita sau un examen important - alarme pe care ma-
crimi. Kagan declară cu tărie că aceşti copii timizi se poate să fi joritatea copiilor le rezolvă fără probleme prea serioase. Dar
moştenit nivelurile cronic mari de norepinefrine sau de alte sub- adolescenţii timizi din fire şi extrem de speriaţi de situaţiile noi
stanţe chim.ice care activează nucleul amigdalian astfel încît se intră în panică şi atunci apar simptomele, şi anume palpitaţiile,
formează un prag mic de excitabilitate, ceea ce face ca nucleul respiraţia neregulată sau senzaţia de sufocare împreună cu sen-
arnigdalian să fie mai uşor declanşat. timentul că o să li se întîmple un lucru îngrozitor; adică or să în-
Semnul unei mari sensibilităţi, de exemplu, în cazul unor ti- nebunească sau or să moară. Cercetătorii cred că aceste episoa-
bărbaţi sau femei, care s-au dovedit a fi destul de timizi în de nu au fost suficient de semnificative încît să presupună un
copilărie, analizaţi acum într-un laborator pentru a vedea cum diagnostic psihiatrie cum ar fi o "tulburare de panică", totuşi ele
reacţionează la rriotive de stres, CUITl ar fi mirosurile puternice, arată că aceşti adolescenţi sînt expuşi unui mare risc de a dez-
266 Oaze de oportunităţi Temperament ul nu este predestinat 267
voIta această tulburare, odată cu trecerea timpului; mulţi adulţi Ha la alţii pare a fi legată de activitatea din zonele nrefronta-
care suferă de crize de panică susţin că atacurile au început la le din dreapta şi stînga, polii superiori ai creierului ernotiorial.
vîrsta adolescenţei". Acest lucru a ieşit la iveală în mare parte în urma studiului lui
Începuturile crizelor de anxietate sînt strîns legate de perioa- Richard Davidson, psiholog la Unive~sitateadin Wisconsin. El a
da de pubertate. Fetele care abia intră în pubertate nu au aseme- descoperit că oamenii care au o activitate rnai rnare în lobul
nea crize, dar dintre cele care au intrat în pubertate 8% au cu- frontal stîng comparativ cu activitatea din lobul drept sînt din fi-
noscut deja panica. Odată ce au avut o aserrtenea criză, ele au în- re rnai veseli; se bucură de viaţă şi de oarrierri, îşi depăşesc obs-
clinaţia să înceapă să se teamă de o repetare, fapt care îi duce pe tacolele, precum mătuşa June. Cei care însă au o activitate rela-
oameni la panică şi la izolare de viaţă. tiv mai mare în partea dreaptă sînt sortiţi gîndurilor negative şi
sînt firi posace, aşa încît sînt uşor doborîţi de problemele vieţii;
NU MĂ DERANJEAZĂ într-un fel, ei parcă suferă pentru că nu îşi pot potoli grijile şi de-
NIMIC: TEMPERAMENTUL VESEL presiile.
Într-una dintre experienţele lui Davidson făcute pe volun-
În anii 1920, o tînără, mătuşa mea June, a plecat de la ea de tari, persoanele cu o activitate pronunţat mai intensă în lobul
acasă din Kansas City şi s-a dus de una singură la Shanghai- frontal stîng au fost comparate cu cincisprezece persoane care
o călătorie foarte periculoasă pentru o femeie singură, mai ales au dovedit o activitate mai intensă în lobul frontal drept. Cei cu
în acele vremuri. Acolo, June a cunoscut şi s-a măritat cu un de- o activitate marcat mai rnare în Iobul frontal drept s-a demon-
tectiv britanic, care lucra în poliţia colonială din cadrul Centru- strat că au un tipar distinctiv de riegafivisrn atunci cînd au dat
lui. Internaţional de Comerţ. Cînd japonezii au cucerit Shan- testul de personalitate; ei corespundeau perfect rolurilor carica-
ghaiul, la începutul celui de-al doilea război rnorrdial, rriătuşa turale din corned.iile lui Woody Alleri, alarmistul care vede catas-
mea şi soţul ei au fost închişi într-un lagăr, care a fost descris în trofe peste tot, pînă şi în lucrurile cele mai mărunte înclinat
cartea şi în filmul Empire of ihe Sun (Imperiul soarelui). După ce au spre spaime şi dispoziţii proaste, bănuitor faţă de o lume pe care
supravieţuit acestor ani oribili de lagăr, ea şi soţul său au pier- o percepe ca plină de dificultăţi şi de pr'imejdii care stau la pîn-
dut practic tot. Fără nici un ban, au fost repatriaţi în Columbia dă. Spre deosebire de cei care suferă de melancolie, cei cu o ac"
britanică. tivitate puternică în lobul frorital stîng văd lumea cu totul altfel.
Îmi amintesc de 'vrernea cînd eram copil şi am cunoscut-o pe Sînt sociabili şi veseli, se bucură din orice, adesea sînt bine dis-
June, o doamnă în vîrstă exuberantă, a cărei viaţă a avut un curs puşi, au incredere în ei şi se angajează puternic în viaţă. Apoi,
impresionant. În uttimii.ani, făcuse un atac cerebral şi rămăsese punctajele la testele lor psihologice au sugerat că prezintă un
parţial paralizată; după o perioadă de refacere foarte lungă şi risc mai mic de a suferi depresii şi alte dezechilibre emoţionale''.
dificilă, eaa reuşit să umble din nou, dar schiopătînd, Îmi amin- Oamenii care au avut probleme datorate unor depresii grave
tesc că în acea vreme am ieşit odată în oraş cu June, cînd ea avea au dovedit o activitate mai scăzută în partea stîngă a creierului
vreo şaptezeci de ani. Nu ştiu cum a făcut, dar după cîteva mi- şi mai puternică în partea dreaptă, comparativ cu aceia care nu
nute am. auzit un ţipăt uşor - striga după ajutor. Căzuse şi nu au fost deprimaţi niciodată, după CUITl a constatat Davidson. El
se mai putea ridica. Msarn repezit să o ridic şi tocmai cînd fă­ a descoperit acelaşi tipar şi la pacienţii recent diagnosticaţi cu
ceam asta, în loc să se plîngă sau să se lamenteze, a început să depresii. Davidsorra făcut următoarea speculaţie, şi anume că
rîdă. Singurul ei comentariu a fost un voios: "Bine măcar că pot persoanele care îşi depăşesc depresiile au învăţat să sporească
iar să umblu." nivelul de activitate în partea stîngă a lobului frontal - teorie
Emoţiile uriora par, din fire, ca în cazul mătuşii mele, să gra- care încă mai aşteaptă o testare ştiinţifică.
viteze în jurul unui pol pozitiv; aceşti oameni sînt energiei şi Deşi studiul său s-a făcut în proporţie de 30% pe oameni
arnabili, în vreme ce alţii sînt pasivi şi melancolici. Această di- aparţinînd uneia dintre aceste extreme, aproape nimerii nu poa-
mensiune a temperamentului - exuberanta la unii şi melanco- te fi clasificat, în funcţie de tiparele creierului său, ca avînd o
268 Oaze de oporiu n ităţ i Tem perarnen t ul nu este predestinat 269
tendinţă spre un tip sau altul, spune Davidson. Diferenţa de tocmai observaţia ce s-a putut face în urma studiului lui Kagan
temperament între cei morocănoşi şi cei veseli se manifestă în pe copiii timizi.
multe feluri, în lucrurile mai mari sau mai mici. De exemplu, În..
tr-o experienţă, voluntarii au urmărit fragmente dintr-un film. îMBLÎNZIREA NUCLEULUI AMIGDALIAN
Unele erau amuzante - o gorilă care făcea baie sau un căţeluş PREA EXCITABIL
care se juca. Altele erau dintr-un film educativ pentru infirrnie-
re, cu tot felul de amănunte sinistre din timpul operaţiilor, ceea Vestea cea bună pe care am primit-o în urma studiilor lui Ka-
ce era foarte tulburător. Persoanele mai sumbre, concentrate pe gan este că nu toţi copiii temători devin adulţi izolaţi - tempe-
emisfera dreaptă, au găsit că filmuleţele amuzante erau doar ramentul nu este predestinat. Nucleul amigdalian exagerat de
uşor amuzante, în schimbs-au speriat şi au fost dezgustaţi cînd excitabil poate fi îmblînzit prin experienţe potrivite. Ceea ce fa-
a venit vorba de sîngele din timpul operaţiei şi de alte asemenea ce diferenţa sînt lecţiile emoţionale şi reacţiile învăţate ale copi-
amănunte. Grupul celor veseli a avut reacţii minime faţă de fil- ilor pe măsură ce se maturizează, Pentru copilul timid, ceeace
mul cu operaţia. Cele mai puternice reacţii au fost cele de încîn- contează este felul în care este tratat de părinţii săi şi cum Înva-
tare datorate vizionării filmelor vesele. ţă să îşi depăşească tirriid.itatea înnăscută. Acei părinţi care reu-
Astfel, se pare că avem o înclinaţie temperamentală de a re- şesc să ţeasă o îhtreagă reţea de experienţe mobiltzatoare pentru
acţiona faţă de viaţă, fie Într-un registru emoţional negativ, fie copilul lor îi oferă acestuia ceea ce ar putea fi un corectiv al fricii.
într-unul pozitiv. Tendinţa spre un temperament melancolic sau Camunul din trei sugari care vin pe lume cu semnele clare
vesel - ca şi spre tirniclitate sau îndrăzneală apare în primul an ale unui nucleu amigdalian extrem de excitabil îşi pierde timidi-
de viaţă, un factor care sugerează de asemenea o determinare tatea pînă ce ajunge Ia vîrsta de grădiniţă.7. Din observaţiile la
genetică. Ca şi cea mai mare parte a creierului.Iobh frontali sînt domiciliu făcute asupra acestor copii cîndva temători, a devenit
încă În perioada de maturizare în primele luni de viaţă, astfel în- clar faptul că părinţii, şi mai ales mamele, au jucat un rol major
cît activitatea lor nu poate fi măsurată corect decît la zece luni. în transformarea copilului timid care a devenit îndrăzneţ cu
Dar chiar şi la copii atit de mici, Davidson a constatat că nivelul timpul sau continuă să rămînă sfios în faţa a tot ceea ce este nou
de activitate al lobilor frontali prezicea deja dacă ei vor plînge şi să fie speriat orice provocare. Echipa de cercetători a lui
sau nu atunci cînd mamele vor ieşi din cameră. Corelarea era Kagan a constatat că o parte dintre mame au concepţia că tre-
practic de 100%: din zecile de copii testaţi astfel, fiecare dintre buie să-şi apere copiii timizi de tot ceea ce îi necăjeşte; altele au
cei care au plîns s-a dovedit că are o activitate mai puternică in simţit că este mai important să-şi ajute copiii timizi să înveţe
partea dreaptă a creierului, in vreme ce cei care nu au plîns au cum să se adapteze acestor momente supărătoare,şi prin urma-
dovedit o-activitate mai puternică în partea stîngă a creierului. re cum să se adapteze şi micilor bătălii din viaţă. Se pare că
Şi totuşi, chiar dacă această dimensiune fundamentală a această concepţie protectoare întăreşte sentimentul de teamă,
temperamentului există Încă de la naştere sau apare foarte cu- probabil prin faptul că îi lipseşte pe copii de ocazia de a învăţa
rînd după aceea, cei care ne inscriem în tiparul morocănos nu cum să-şi depăşească frica. Filozofia ,,învăţării de a se adapta"
sîntem neapărat blestemaţi să străbatem întreaga existenţă trîn- se pare că îi ajută pe copiii prea speriaţi să devină mai curajoşi.
tind şi bufnind. Lecţiile emoţionale din copilărie pot avea un im- Observaţiile făcute în diferite case cînd copiii aveau doar
pact profund asupra temperamentului, fie amplificînd, fie poto- vreo şase luni au arătat că mamele protectoare care încercau
Iirid o predispoziţie înnăscută. Marea elasticitate a creierului din să-şi liniştească sugarii ii luau pe aceştia în braţe şi Îi ţineau
perioada copilăriei înseamnă că experienţele din timpul acestor strîns la piept cînd se speriau sau plîngeau şi o făceau mai mul-
ani pot avea un impact de durată asupra modelării unor căi ne- tă vreme decît mamele care îi ajutau pe copii să înveţe să:"şi stă­
urale pentru tot restul vieţii. Poate că cea mai bună ilustrare a ti- pînească momentele de nelinişte. Timpul cît copiii erau ţinuţi în
pului de experienţe ce pot modifica temperamentul în bine ar fi braţe în momentele de calm şi în momentele de supărare arată
270 Gaze de oportunităţi Tern peramen.t ul. nu este predestinat 271
că mamele protectoare îi ţineau mai mult în braţe pe copii atunci mai deschişi. Chiar dacă această trăsătură temperamentalăpare
cînd erau supăraţi decît atunci cînd erau calmi. ceva mai greu de schimbat decit altele - poate şi pentru Să are
O altă diferenţă a reiesit cînd copiii aveau un an, iar mamele şi o bază fiziologică - nici o însuşire umană nu este mai presus
protectoare erau mai ingăduitoare şi mai indirecte in stabilirea de schimbare."
limitelor cînd copiii făceau ceva ce ar fi putut să dăuneze, cum De-a lungul copilăriei, unii copii timizi au devenit mai în-
ar fi, de exemplu, să introducă în gură III obiect care putea fi în- drăzneţi, pe măsură ce experienţa de viaţă a continuat să le mo-
ghiţit. Celelalte mame in schimb erau ernpatice, stabileau limite deleze circuitul neural cheie. Unul dintre semnele că un copil ti-
foarte ferme, dădeau ordine precise, blocînd acţiunile copiilor şi mid îşi va putea depăşi inhibiţia naturală este acela de a dovedi
insistind pe disciplină. o competenţă socială mai mare: este mai cooperant şi se înţelege
De ce oare fermitatea duce la o reducere a fricii? Kagan spe- mai bine cu ceilalţi copii, este empatie, dispus să dea şi să împar-
culează că este ceva învăţat faptul că un copil se tîrăşte spre ce""' tă şi este mai atent; este în stare să pună bazele unor prietenii
va ce-l intrigă (dar pe care mama lui îl consideră categoric un lu- apropiate. Aceste trăsături marcau un grup de copii identificaţi
cru periculos) şi atunci el este oprit printr-un avertisment: ca avînd un temperament timid la patru ani şi care au reuşit să
f1Pleacă de acolo! Nu pune mîna!" Dintr-odată, copilul este obli- scape de el pînă la zece ani".
gat să rezolve doar o uşoară incertitudine. Repetarea unei ase- Dimpotrivă, acei copii timizi Ia patru ani cu temperamentul
meneil provocări de sute şi sute de ori în primul an de viaţă îl fa- puţin schimbat în cei şase ani au avut tendinţa să fie mai puţin
ce pe copil să retrăiască în doze mici întîlnirea cu neaşteptatul pregătiţi din punct de vedere emoţional: în condiţii de stres
din viaţă. La copiii speriaţi, tocmai o asemenea întîlnire trebuie plîngeau şi se retrăgeau repede; aveau reacţii emoţionale ina-
bine stăpînită şi dozele mici sînt ideale pentru a învăţa această decvate: erau temători, îmbufnaţi şi plîngăcioşi; reacţionau exa-
lt;fţie. Cînd întîlnirea are loc cu părinţi care, deşi iubitori, nu se gerat la cea mai mică frustrare, rnînfirid'u-se cumplit; nu erau în
reped să îşi ridice copilaşul şi să îl consoleze de fiecare dată cînd stare să aibă răbdare spre a fi recompensaţi; erau extrem de sen-
se necăjeşte de ceva, copilul învaţă treptat să se descurce în ase- sibili la critici şi la dovezi de neîncredere. Aceste lipsuri emoţio­
menea momente. Cam pe la doi ani, cînd aceşti copii cîndva te- nale sînt desigur capabile să dăuneze relaţiilor cu ceilalţi copii,
mători sînt read uşi în laboratorul lui Kagah, este mai puţin pro- iar acelora care le au le va fi mai greu să depăşească rep ulsia ini-
babil că vor izbucni în lacrimi de cite ori se încruntă cineva la ei ţială faţă deirnplicare.
sau de cite ori cel care face experienţa le ia tensiunea. În schimb, este uşor de constatat de ce persoanele cu o com-
Concluzia lui Kagan: "Se pare că mamele care-şi protejează petenţă emoţională mai mare - chiar dacă timizi din fire - îşi
copiii ce reacţionează prea puternic, feriridu-i de frustrări şi an- depăşesc în mod spontan timiditatea. O disponibilitate mai ma-
xietate, în speranţa de a obţine un rezultat pozitiv exacerbează re pentru viaţa în societate presupune mai mult ca sigur o serie
de fapt nesiguranţa copilului şi obţin efectul contrar.r" Cu alte de experienţe pozitive succesive cu alţi copii. Chiar dacă erau
cuvinte, strategia protectoare ajunge să aibă un efect contrar, lip- tentaţi să nu comunice neapărat cu un nou partener de joacă,
sindu-i pe copiii timizi de ocazia de a învăţa să se calmeze în fa- odată spartă gheaţa, puteau de-a dreptul să strălucească în so-
ţa Iucrurilor cu care nu sînt familiarizaţi şi să cîştige o oarecare cietate. Repetarea regulată a acestor reuşite sociale de-a lungul
stăpînire asupra fricii lor. La nivel neurologic; se presupune că mai multor ani va putea, fireşte, să-i facă pe cei timizi mai siguri
acest lucru înseamnă că de fa.ptcircuitele prefrontale ratează de ei.
ocazia de a învăţa reacţii alternative de blocate a fricii; în Aceşti paşi spre îndrăzneală sînt încurajatori: ei sugerează că
schimb, înclinaţia către o fticănecont.rolată este accentuată pur şi tiparele emoţionale înnăscute pot fi schimbate într-o oarecare
şi simplu prin repetare. măsură. Un copil venit pe lumea asta care se sperie uşor poate
Dimpotrivă, mi-a spus Kagan, "Acei copii care au ajuns să învăţa să fie mai calm sau chiar mai îndrăzneţ în faţa lucrurilor
fie mai puţin timizi pînă Ia vîrsta de grădiniţă se pare că au avut cu care nu este familiarizat. Temperamentul fricos - sau orice
părinţi care i-au supus unor tensiuni uşoare pentru a-i face să fie alt temperament - poate să fie parte a moştenirii biologice a
272 Oaze de oport.un ităţi Ternţrerarnenirul nu este predestinat 273
vieţiinoastre emoţionale, dar nu sîntem în mod necesar limitati normală stimulează formarea unui circuit neural extrem de
la un anumit meniu emoţional de către trăsăturile mostenite. complex, care începe de la ochi şi se sfîrşeşte în cortexul vizual.
Există o întreagă gamă de posibilităţi, chiar şi în cazul c~nstrîn­ Dacă un ochi al unui copil este acoperit cîteva săptămîni, acest
gerilor genetice. Aşa cum. constată specialiştii în comportamen- fapt poate crea un deficit in capacitatea vizuală a ochiului res-
tul genetic, genele nu determină singure comportamentul; me- pectiv. Dacă un copil a avut un ochi inchis cîteva luni şi ulterior
diul şi mai ales ceea ce trăim şi învăţăm pe măsură ce creştem a putut vedea, ochiul respectiv va întîmpina dificultăţi în distin-
modelează predispoziţianoastră temperamenta lă, odată cu tre- gerea detaliilor.
cerea timpului. Capacităţile noastre emoţionale nu sînt date fixe Demonstraţia vie a impactului experienţei asupra dezvoltă­
înnăscute; printr-o învăţare corectă, ele pot fi îmbunătăţite. Mo- rii creierului o reprezintă studierea şobolanilor "bogaţi" şi "să­
tivele pentru care acest lucru este posibil ţin de maturizarea cre- raci"n. Şobolanii "bogaţi" locuiau în grupuri mici, în cuşti,
ierului uman. avînd tot felul de distracţii, cum ar fi scăriţe şi rotite. Şobolani!
"săraci" locuiau în cuşti foarte asemănătoare, dar goale şi lipsi-
COPILĂRIA: O ŞANSĂ UNICĂ te de orice distracţie. După cîteva luni, zona neocorticală a şobo­
lanilor bogaţi a dezvoltat reţele mult mai complexe de circuite
Creierul omului nu este nici pe departe format la naştere. EI sinaptice: circuitul neuronal al şobolanilor săraci era, compara-
continuă să se modeleze de-a lungul întregii vieţi, cel mai puter- tiv cu al celorlalţi, mult subdezvoltat. Diferenţa era atît de mare,
nic progres avînd loc în copilărie. Copiii se nasc cu mult mai încît creierul şobolanilor bogaţi era mai greu şi, ceea ce nu e de
mulţi neuroni decît cei care vor rămîne în creierul adult; prin- mirare, erau mai deştepţi in rezolvarea Iabiririturilor decît şobo­
tr-un proces care se mai numeşte şi "de reducere", creierul prac- lanii săraci. Experienţe similare pe maimuţe au arătat că şi în
tic pierde acele conexiuni neuronale care sîntmai puţin folosite acest caz există diferenţe între "bogaţi" şi "săraci" - şi desigur
şi formează conexiuni puternice în circuitele sinaptice cele mai efectul poate fi obţinut şi în cazul oamenilor.
folosite. Simplificarea prin renunţarea la sinapsele în plus îmbu- Psihoterapia - care este de fapt o reîrrv ăţare emoţională sis-
nătăţeşte calitatea senmalului în creier, îndepărtînd cauza "zgo- tematică - este o dovadă pentru felul în care experienţa poate
motului de fond". Acest proces este unul constant şi rapid. Co- schimba tiparele emoţionale şi poate modela creierul. Cea mai
nexiunile sinaptice se pot forma în cîteva ore sau zile. Experien- edificatoare demonstraţie a acestui fapt provine dintr-un studru
ţa, mai ales cea din copilărie, modelează creierul. asupra celor trataţi pentru tulburări obsesivc-". Una dintre cele
Demonstraţia clasică a impactului experienţei asupra dez- mai des întîlnite dorinţe riestăpîrute ale acestora este spălatul pe
voltării creierului a fost făcută de deţinătorii premiului Nobel, mîini, care poate ajunge atît de frecvent, încît să se facă şi de su-
Thorsten Wiesel şi David Hubel, ambii neurosavanţil''. Ei au te de ori pe zi, pînă ce pielea persoanei crapă. Studiile au arătat
arătat că la p isici şi la maimuţe există o perioadă critică în pri- că Iobti prefrontali ai obsedaţilor au o activitate peste normall'.
mele luni de viaţă, cînd se dezvoltă sinapsele ce transportă sem- Jumătate dintre pacienţii studiaţi au fost trataţi cu medica-
nale de la ochi la cortexul văzuhri, unde aceste semnale sînt in- mentele standard, cu fluoxetin (care este mai des întîlnită sub
terpretate. Dacă animalului i se închidea un ochi o perioadă mai numele de Prozac), iar cealaltă jumătate au fost supuşi unei te-
îndelungată, numărul sinapselor acestui ochi către cortexul vi- rapii comportamentale. Pacienţii supuşi terapiei au fost expuşi
zual se reducea, în vreme ce sinapsele de la ochiul deschis se În- sistematic obiectului obsesiei lor sau al fixaţiei lor, fără a se mer-
mulţeau. Dacă după perioada critică ochiul închis era redeschis, ge însă pînă Ia capăt; pacienţii cu obsesia spălatului pe mîini
animalul devenea practic orb de acel ochi. Deşi ochiul în sine nu erau duşi pînă la chiuvetă, dar nu li se permitea să se spele. În
avea nimic, existau prea puţine legături cu cortexul vizual pen- acelaşi timp) ei învăţau să îşi analizeze temerile şi spaimele care
tru ca acesta să poată interpreta semnalele date de acel ochi. îi chinuiau - de exemplu, faptul că nu puteau să se spele îi fă­
La oameni, perioada critică corespunzătoare pentru vedere cea să creadă că or să se îmbolnăveascăşi or să rnoară. Treptat,
acoperă primii şase ani din viaţă. În această perioadă, vederea de-a lungul a luni intregi de asemenea experienţe, obsesia a în-

frffll
274 Gaze de oportunitati Tentperarnen.t ul nu este predestinat 275
ceput să se estompeze; acelaşi lucru s-a întîmplat şi cu pacienţii Una dintre lecţiile emoţionaleesenţiale, învăţată în prima co-
pentru care s-au folosit medrcamerrte. pilărie şi slefuită pe parcursul anilor ce urmează, o reprezintă fe-
Descoperirea remarcabilătotuşi a fost făcută din analizele re- lul în care este calmat copilul atunci cind e supărat. Foarte mulţi
alizate la scaner; rezultatele au arătat că terapia comportamen- copii rnici sînt calrnaţi de cei care au grijă de ei: o mamă îşi au-
tală a dus la o scădere semnificativă a activităţii părţii cheie din de copilul plîngînd, îl ridică în braţe şi il leagănă pînă ce se Iiniş­
creierul emoţional, nucleii caudaţi, ca şi în cazul pacienţilor tra- teşte. Această adaptare biologică, spun unii teoreticieni, îl ajută
taţi cu succes cu fluoxetin. Experienţa le-a schimbat funcţiona­ pe copil să înceapă să înveţe cum ar putea să se potolească sin-
rea creierului - şi a îndepărtat acele simptome - l a fel de efi- gur 16 . În timpul unei anumite perioade critice, între zece luni şi
cient ca şi medicamentaţia! un an şi jumătate, zona orbitofrontală a cortexului prefrontal
formează rapid conexiunile cu creierul limbic, care va fi un fel
ŞANSE CRUCIALE de comutator deschis/închis pentru momentele neplăcute. Co-
pilul care a fost calmat de nenumărate ori învaţă mai uşor să SE
Creierului uman îi ia cel mai mult timp comparativ cu creie- calmeze singur; conform unor speculaţii, se pare că in acest cir-
rul altor specii ca să se maturizeze complet. În vreme ce fiecare cuit există legături puternice pentru controlarea momentelor ne-
zonă a creierului se dezvoltă într-un ritm diferit în timpul copi- plăcute şi că de-a lungul vieţii vor reuşi să se calmeze mai bine
lăriei, instalarea pubertăţii marchează una dintre cele mai năval­ la supărare.
nice perioade de specializare în creier. Mai multe zone ale creie- Sigur că arta de a se calma singur se dobîndeşte de-a lungul
rului care au un rol in viaţa emoţională sint printre cele ce se
anilor şi prin alte mijloace, pe măsură ce maturizarea creierului
maturizeazăUlai Încet. În vreme ce zonele senzoriale se maturi-
îi oferă copilului mai rrrulte unelte emoţionale complexe. Să nu
zează în prima copilărie, iar sistemul periferic la pubertate, Iobii
uităm că lobii frorrtali atît de importanţi pentru reglarea impul-
frontali -locul în care se manifestă autocontrolul emoţional,în-
surîlor periferice se maturizează la adolescentă'? Un alt circuit
ţelegerea şi reacţia la rang de artă - continuă să se dezvolte pî-
cheie care continuă să se modeleze de-a lungul copilăriei se află
nă către sfîrşitul perioadei de adolescenţă, între 16 şi 18 anil 4 .
la nivelul nervului vag, care la una dintre terrninaţiile sale re-
Obiceiurile de stăpînire a emoţiilor, obiceiuri care sînt repe-
glează inima şi alte părţi ale corpului, iar la cealaltă transmite
tate mereu în copilărie şi în adolescenţă, ajută la rîndul lor la
semnale la nucleul amigdalian prin intermediul altor circuite
modelarea acestui circuit. Astfel, copilăria reprezintă o şansă
crucială pentru modelarea predilecţiilor emoţionale de-o viaţă;
producînd secreţia de catecolamine care declanşează reacţia
luptă-sau-fugi.O echipă de la Universitatea din Washington ca·,
obiceiurile dobindite în copilărie sînt induse în reţelele sinapti-
ce ale arhitecturii neurale şi sînt mai greu de schimbat ulterior re a studiat impactul asupra creşterii copiilor a constatat că în-
în viaţă. Dată fiind importanţa lobilor prefrontali în stăpînirea grijirea părinţilor competenţi din punct de vedere emoţional
emoţiilor, acea şansă de modelare sinaptică in respectiva regiu- duce la o schimbare în bine a funcţiei nervului vag.
ne a creierului poate însemna totodată şi că în marele proiect al Sau cum explica psihologul [ohn Gottman, care a realizat
creierului, experienţa copilului de-a lungul anilor poate modela acest studiu: "Părinţii modifică tonul vag al copiilor" - o mă­
ultimele conexiuni în circuitele care reglementează creierul surătoare a cît de uşor poate fi declanşat nervul vag se face --
emoţional. Aşa cum am văzut, experienţele critice includ cît de "prin pregătirea lor emoţională: prin discuţii cu copiii despre
bine răspund părinţii la nevoile copilului, oporrunitătile şi în- sentimentele lor şi despre cum trebuie ele înţelese, fără critici
drumarea de care are parte un copil în a învăţa să se descurce cu sau judecăţi de valoare, despre cum se rezolvă diverse situaţii
propria suferinţă, să-şi controleze impulsurile şi să aibă exerci- emoţionale,pregătindu-ipentru ceea ce trebuie să facă, de pildă în
ţiul ernpatiei. În mod similar.meghjarea sau maltratarea, incapa- situaţiile în care este vorba despre lovire sau retragere în mornen-
citatea de implicare a unur părinte egoist sau indiferent sau (> tele de tristeţe." Cînd părinţii au procedat bine, copiii au reuşit
disciplină brutală îşi 'Pnl lăs an"r"'Pllfil in c!"cllihl1 ernotiorial" să suprime mai uşor activitatea nervului vag, care face ca nucle-
276 Gaze de oportunităţi

ul amigdalian să declanşeze hormonii reacţiei luptă-sau-fugi-
şi deci s-au comportat mult rnai bine.
Este limpede că dezvoltarea principalelor talente ale inteli-
genţei emoţionale are perioadele ei critice, care se întind pe mai
mulţi ani în copilărie. Fiecare perioadă reprezintă o oportunita-
te pentru a ajuta copilul să dobîndeascăobiceiuri emoţionale be-
nefice, dacă nu se reuşeşte acest lucru, efortul va fi rrrult mai rna-
re pentru a oferi lecţiile corective ulterioare în viaţă. Formarea şi PARTEA A CIr\TCEA
specializarea circuitelor neurale în copilărie poate fi un motiv
suficient de puternic pentru a explica de ce emoţiile timpurii şi
traumele sînt atît de greu de depăşit, soldîridu-se cu efecte de
durată şi chinuitoare, inclusiv la vîrsta adultă. De asemenea, ar
Alfabetul em.otional
,
rnai putea explica şi de ce psihoterapia poate dura adesea foar-
te mult, mai ales atunci cind e vorba de influenţarea acestor ti-
pare - şi de ce, aşa CUlll arn văzut, chiar şi după terapie aceste
tipare au tendinţa să rămînă nişte înclinaţii profunde, deşi sînt
acoperite de noi viziuni şi reacţii reînvăţate.
Evident, creierul rămîne elastic de-a lungul vieţii, deşi nu în-
tr-o măsură la fel de spectaculoasă ca în copilărie. Orice învăţa­
re presupune o schimbare în creier, o întărirea conexiunii sinap-
tice. La pacienţii cu tulburări obsesive creierul se modifică, ară­
tînd că obiceiurile emoţionale pot fi schirnbate de-a lungul vie-
ţii, cu un oarecare efort susţinut, chiar şi la nivel neural. Ce se în-
tîmplă cu creierul în cazurile de tulburare de stres posttrauma-
tic (sau în terapia respectivă) este de fapt un efect analog cu ace-
lea pe care le aduc experienţele emoţionale în bine sau în rău.
Unele dintre cele mai grăitoare lecţii pentru un copil vin din
partea părintelui. Obiceiurile emoţionale induse de părinţi sînt
foarte diferite dacă, pe de o parte, ei sînt pe Irmg'irnea de undă a
copiilor, adică recunosc nevoile emoţionale ale copiilor şi le sa-
tisfac sau îşi disciplinează copiii prin empatie, sau dacă, pe de
altă parte, părinţii sînt absorbiţi doar de sine şi ignoră tulbură­
rile copilului sau îl disciplinează capricios prin ţipete şi bătăi. O
psihoterapie prelungită este, Într-un fel, un remediu pentru ceea
ce s-a greşit sau s-a ratat complet în perioada anterioară în pri-
vinţa pregătirii copiilor. Dar de ce să nu facem ceea ce ne stă în
putinţă pentru a preveni această nevoie, oferindu-le copiilor
atenţia şi călăuzirea necesare pentru a cultiva calităţile emoţio­
nale esenţiale încă de la bun început?
Costurile analfabetismului
emotionalr

Totul a început ca o mică dispută, dar lucrurile au luat am-
ploare. lan Moore, elev în clasele mari la Liceul Thomas Ieffer-
son din Brooklyn, şi Tyrone Sinkler, din clasele mici, au avut o
neînţelegere cu un coleg pe nume Khalil Sumpter, de cincispre-
zece ani. După care au început să se lege de el şi să-I ameninţe
pînă ce conflictul a explodat.
Khalil, speriat că lan şi Tyrone ar putea să-I bată, a venit În-
tr-o dimineaţă la şcoală cu un pistol de calibru 38 şi, la cinci
metri de paznicul şcolii, i-a împuşcat mortal de la distanţă mică
pe cei doi puşti chiar pe culoarele şcolii.
Acest incident, oricît de sinistru ar fi, poate fi interpretat ca
încă un semn al nevoii disperate de lecţii de stăpînire a emoţii­
lor, de rezolvare paşnică a neînţelegerilor sau pur şi simplu de
adaptare la viaţa în comun. Educatorii, deranjaţi de punctajele
slabe la matematică şi la citit ale elevilor, au constatat că există
si o deficientă mult mai alarmantă: analfabetismul emotional",
În vreme ce' pentru îmbunătăţirea performanţelor intel~ctuale
s-au făcut eforturi Iăudabile, această nouă şi tulburătoare defi-
cienţă nu este abordată în nici un fel Ia nivelul programei
re. Sau cum spunea un profesor din Brooklyn, actualmente, ac-
centul care se pune în şcoli sugerează că "ne preocupă mult mai
tare cît de bine pot citi copiii şi cît de bine pot scrie decît dacă
vor mai fi în viaţă săptămîna viitoare".
Semnele acestei deficienţe se pot constata în incidentele vio-
lente, cum ar fi împuşcarea lui lan şi a lui Tyrone, care sînt tot
mai dese în şcolile americane. Acestea nu mai sînt doar cazuri
izolate: creşterea tulburării vieţii adolescenţilor şi a numărului
necazurilor copilăriei pot fi sesizate pretutindeni în Statele Uni-
te - fiind un fel de model pentru tendinţele din lumea întreagă
- după cum se arată în statistici precum acestea/:
280 Alfabetul emoţional Costurile armlfabct isrn ulu i emoţional 281
In 1990, comparativ cu ultimii douăzeci de am, In Statele ilor din ziua de azi pot fi urmărite şi la niveluri mai subtile, în
Unite s-a înregistrat cel mai mare procent de arestări de minori situaţiile de zi cu zi, unde încă nu s-a ajuns la crize profunde.
pentru delicte violente; s-a dublat numărul arestărilor adoles- Cele mai grăitoare date - un barometru exact al scăderii riive-
cenţilor pentru violuri; rata crimelor săvîrşite de adolescenţi a lurîlor de competenţă emoţională - fac parte dintr-o mostră la
crescut de patru ori, mai ales din cauza tot mai desei folosiri a nivel naţional privitoare la copiii americani între şapte şi şai­
arrnolor-'. Tot în aceşti douăzeci de ani, nurnărul de sinucideri în sprezece ani asupra cărora s-a făcut un studiu comparîndu-se
rindul adolescenţilor s-a trrplat, la fel ca numărul de copii sub starea emoţională a copiilor de la jumătatea anilor 1970 cu cea a
paisprezece ani care sînt victimele unor crirne''. copiilor de la sfîrşitul anilor 19808 . Pornind de la declaraţiile pă­
Rămîn însărcinate fete tot mai multe şi mai tinere. Pînă în rinţilor şi ale profesorilor, asistăm la o înrăutăţire permanentă.
1993, numărul de riaşteri la fetele Între zece şi paisprezece ani a Nu e vorba doar de o singură problemă; toate indicatoarele ara-
crescut constant cinci ani la rînd, acest fenomen fiind numit "co- tă o direcţie greşită. În medie, copiii o duc mai prost în următoa­
pii Care fac copii" - precum şi numărul şi proporţia sarcinilor ne- rele privinţe:
dorite şi presiunile colegilor de a face sex. Numărul de cazuri de
.. Izolarea sau problemele sociale: preferinta de a fi singuri; de a fi
boli venerice la adolescenţi s-a triplat în ultimii treizeci de ani''.
secretoşi; bosurnflarea: lipsa de energie; sentimentul de nefe-
Sigur că aceste cifre sînt d escurajarite, dar dacă ne concen-
ricire; dependenţa exagerată.
trăm asupra tineretului american de origine africană, mai ales
., Anxietatea şi depresia: dorinţa de a fi singuri; existenţa mai mul-
din oraşe, situaţia este şi mai îngrijorătoare, toate cifrele fiind
tor temeri şi îngrijorări; nevoia de a fi perfecţi; sentimentul că
mult mai mari şi uneori duble, dacă nu chiar triple sau mai
nu sînt iubiţi; agitaţia sau tristeţea şi depresia.
mari. De exemplu, consumul de heroină şi cocaină în rîndul ce-
.. Problemele de atenţie şi de gîndire: incapacitatea de a fi atenţi sau
lor foarte tineri a crescut cu 300°/;' în cei douăzeci de ani de di-
de a fi calmi: visarea cu ochii deschişi; acţiuni întreprinse fără
nainte de 1990; în rîndul tinerilor americani de origine africană,
a medita asupra situaţiei; agitaţia prea mare, care duce la o in-
s-a ajuns ca numărul celor ce iau droguri să crească deci de 13 ori
capacitate de concentrare; rezultatele proaste de la şcoală; in-
faţă de acum douăzeci de ani".
capacitatea de a-şi lua gîndul de la anumite lucruri.
Cauza cea Ulai des întîlnită a dezechilibrelor adolescenţilor
.. Delincoenţa sau agresivitatea: frecventarea copiilor care au întot-
este boala mintală. Simptomele de depresie, indiferent că sînt
deauna necazuri; rninţitul şi trişatul; certurile foarte dese cu
majore sau minore, afectează o treime dintre adolescenţi. Pentru
alţii: răutăţile faţă de alţii; dorinţa imperioasă de a li se acorda
fete, riscul de depresie se dublează la pubertate. Frecvenţa dez-
atenţie; distrugerea lucrurilor care nu le aparţin; neascultarea
echilibrelor de alimentaţie la adolescente a crescut specraculos".
manifestată acasă şi la şcoală; încăpăţînarea şi proasta dispo-
În sfîrşit, dacă lucrurile nu se vor schimba, perspectiva pe
ziţie; vorbitul prea mult; tachinările; firea prea aprinsă.
termen lung a copiilor de astăzi în privinţa unei căsătorii şi a
unei vieţi rodnice şi stabile este tot mai întunecată de la o gene- În vreme ce toate aceste probleme de izolare ridică noi sem-
raţie lă alta. Aşa cum am văzut în Capitolul 9, în vreme ce în anii ne de întrebare în ansamblu, ele sînt barornetrul unei schimbări
1970 şi 1980 rata divorţurilor era de aprox. 50%, pe măsură ce majore, al unui nou tip de toxicitate care apare şi otrăveşte expe-
am intrat în anii 1990, proporţia tirierelor cupluri care sfîrşesc rienţele din copilărie, al unor deficienţe profunde la nivelul
printr-un divorţ este cam de două din trei. competenţelor emoţionale. Această senzaţie emoţională neplă­
cută pare să fie în cazul tuturor copiilor preţul vieţii lor moder-
o SENZAŢIE EAfOŢIONALĂ NEPLĂCUT./i ne. În vreme ce americanii îşi critică în mod făţiş problemele ca
fiind extrem de grave comparativ cu cele ale altor culturi, studi-
Aceste statistici alarmante sînt precum canarul din tunelul ile făcute în lumea întreagă arată că există şi situaţii mai alar-
din mina de cărbunii care moare avertizindu-i pe muncitori că mante decît cea din Statele Unite. De exemplu, în anii 1980, pro-
este prea puţin oxigen. Dincolo de aceste cifre, problemele copi- fesorii şi părinţii din Olanda, China şi Gennania au ajuns la con-
282 Alfabetul emoţional Costurile analfabetismului emoţ ion al 283
cluzia că nivelul problemelor pe care le au copiii din ţările lor . lăsaţi de capul lor sau în grija televizorului; vremuri cînd tot mai
este similar cu cel al copiilor Americii anului 1976. Iar unele ţări, mulţi copii cresc în sărăcie; cînd farnilrile cu un singur părinte
CUlIl ar fi Australia, Franţa şi Thailanda, aveau probleme chiar sint tot mai numeroase; cînd tot mai mulţi sugari şi copii mici
mai grave decît cele actuale ale SUA. Dar probabil că lucrurile sînt lăsaţi la creşă, unde nu li se dă aproape nici un fel de aten-
nu vor rămîne nici măcar aşa pentru multă vreme. Forţele pu- ţie, fiind neglijaţi. Toate acestea înseamnă, chiar şi în cazul pă­
ternice care propulsează coborîrea competenţei emoţionale se rinţilor bine intenţionaţi, erodarea rierrurnăr-atelor schimb-~1ri
pare că au căpătat avint în Statele Unite comparativ cu alte ţări mărunte şi necesare dintre părinte şi copil; prin care se ajunge la
dezvoltate". competenţele emoţionale. Ce este de făcut în familiile care nu
Nici un copil, bogat sau sărac, nu este scutit de riscuri. maifunctionează atît de eficient încît să-şi poată pune copiii pe
Aceste probleme sînt universal valabile şi caracterizează toate picioare, pregătindu-ipentru viaţă? O privire mai atentă asupra
grupurile etnice, rasiale sau formate pe criteriul venitului. Ast- mecanismelor problemelor specifice sugerează că deficienţele
fel, în vreme ce copiii săraci au cele mai proaste rezultate în pri- existente la nivelul competenţelor emoţionale şi sociale consti-
vinţa capacităţilor emoţionale, rata de deteriorare de-a lungul tuie baza unor probleme grave - şi felul în care corectivele bi-
zecilor de ani nu este mai mare decît aceea din rîndul copiilor ne orientate sau măsurile preventive ar putea să menţină mai
din clasa de mijloc sau al celor bogaţi: toate datele arată aceeaşi mulţi copii pe drumul cel b un.
pantă constant coborîtoare. A existat şi o creştere corespunză­
toare - întreită a numărului de copii care au apelat la un spri- Îl\1BLÎNZIREA AGRESIVITĂ'ŢII
jin psihologic (ceea ce ar putea fi un semn bun, pentru că sem-
nalizează faptul că există un ajutor disponibil), preculIl şi o du- Cînd er'arn în şcoala primară, copilul cel mai rău era Jimmy,
blare a rrurnăr'uhri de copii care au avut suficiente probleme care era în clasa a patrat eu fiind într-arrtîia, Era genul care îţi fu-
emoţionale încît ar fi trebuit să apeleze la un ajutor, dar n-au fă­ ra banii de mincare, îţi lua bicicleta şi te apostrofa de îridată.ce-i
cut-o (un semn prost) - de la 9% în 1976 la 18% în 1989. vorbeai. j imrny era tipul bătăuşului care se aprindea din orice,
Urie Brornfenbrermer, un eminent psiholog în probleme de uneori chiar din nimic. Toţi ne temeam de [immy şi păstram
dezvoltare de la Universitatea Cornell, a făcut un studiu cOlIlpa- distanţa. Toată lumea il ura şi se temea de Jimmy; nimeni nu se
rativ la nivel internaţional referitor la binele copiilor şi a decla- juca cu el. Atunci cînd apărea pe terenul de joacă era ca şi CUlIl
rat: "În absenţa unui sistem eficient de sprijin, stresul extern a un bodyguard invizibil îi îndepărta pe toţi copiii din calea sa.
devenit atît de mare, încît pînă şi familiile puternice încep să se Sigur că acei copii ca [imrny au probleme serioase. Mai p'u-
destrama. Agitaţia, instabilitatea şi inconsecventa vieţii de fami- ţin evident este faptul că această agresivitate flagrantă din copi-
lie de zi cu zi sînt tot rnai mari la nivelul tuturor segmentelor so- lărie constituie un semn pentru viitoarele probleme emotionale.
cietăţii noastre, inclusiv la nivelul celor cu studii sau cu bani. În [irnrny a făcut puşcărie pentru molestare pînă să împlinească
joc este generaţia următoare, în special băieţii, care, pe măsură şaisprezece ani.
ce cresc, sînt mai vulnerabili în faţa acestor forţe distrugătoare, Faptul că acei copii ca Jimmy lIloştenesc pentru tot restul
cum ar fi efectele devastatoare ale divorţului,sărăciei şi şomaju­ vieţii agresivitatea din copilărie a ieşit la iveală în multe dintre
lui. Statutul copiilor americani şi al familiilor lor este mai dispe- studiile.făcute!'.Aşa CUlIl am văzut, viaţa de familie a acestor
rat ca niciodată... Milioane de copii sînt lipsiţi de competenţă şi copii agresivi presupune întotdeauna părinţi ce alternează ne-
caracter moral.r"? glijenţa cu asprimea şi cu pedepsele capricioase: este probabil
Acesta nu este un .fenomen strict american, ci unul global, de înţeles că acest tipar îi face pe copii să devină puţin paranoici
căci concurenţa mondială în a scădea costul mîinii de lucru a sau violerrţi.
creat forţe economice care exercită presiuni asupra familiilor. Nu toţi copiii furioşi sint însă şi bătăuşi: o parte dintre ei sint
Acestea sînt vremuri în care familiile sînt asaltate de probleme nişte paria retraşi, care reacţionează exagerat atunci cînd sînt ne-
financiare şi atunci ambii părinţi lucrează multe ore, copiii fiind căjiţi sau faţă de ceea ce ei percep a fi nedreptă.ţi. Defectul per-
284 .Alfabetul emoţional Costurile analfabetismului ernoţ.ional 285
ceptiv care-i uneşte pe aceşti copii constă în faptul că ei sesizea- Asemenea copii sînt vulnerabili din punct de vedere ernofio-
ză atacuri acolo unde ele nu există, imaginîndu-şică persoanele nal în sensul că au un prag foarte scăzut al supărării, iritîndu-se
din jur sînt mai ostile decît în realitate. Aceasta îi face să li se pa- tot mai des pentru tot mai multe lucruri; odată ce se supără, gîn-
ră că unele fapte neutre sînt ameninţătoare-un brînci nevino- direa li se întunecă, iar actele nevinovate sînt percepute ca osti-
vat devine o vendetă - iar singur'ul răspuns este atacul imediat. le şi recad în obiceiul prea bine învăţat de a reacţiona printr-o lo-
Sigur că asta îi determină pe alţi copii să-i evite, izoîîrid.u-i şi mai vitură violentă-:'.
tare. Aceşti copii furioşi şi izolaţi sînt foarte sensibili la nedrep- Aceste înclinaţii perceptuale spre ostilitate există încă din
tăţi şi la faptul că ar putea fi trataţi astfel. Ei întotdeauna se văd primele clase. În vreme ce majoritatea copiilor, şi mai ales a bă­
în rolul de victime şi pot înşira oricînd o listă întreagă de cazuri ieţilor, sînt obraznici la grădiniţă şi în clasa întîi, copiii cei mai
în care, de exemplu, profesorii i-au acuzat că ar fi făcut ceva agresivi nu reuşesc să înveţe o modalitate de autocontrol pînă în
atunci cînd nu aveau nici o vină. O altă trăsătură a acestor copii clasa a doua. În vreme ce alţi copii au început să înveţe ce în-
este aceea că atunci cînd se află în toiul unei crize de furie nu au seamnă negocierile şi compromisul pentru neînţelegerile de pe
decît o singură reacţie: să lovească. terenul de joacă, bătăuşii se bizuie tot mai mult pe forţă şi vio-
Se poate vedea cum funcţionează aceste înclinaţii perceptu- lenţă. Ei plătesc un preţ social: după primele două sau trei ore
ale dintr-un experiment în care bătăuşii sînt puşi alături deco- petrecute cu un bătăuş pe terenul de joacă, ceilalţi copii deja de-
pii mai paşnici să privească înregistrări video. Într-unul dintre clară că puştiulle displace-".
filme, un băiat scapă cărţile pe jos atunci cînd un altul îl înghion- Studiile care i-au urmărit pe copii din anii preşcolari şi pînă
teste. Copiii încep să rîdă; băiatul care a scăpat cărţile se ener- la vîrsta adolescenţei au constatat că aproape jumătate dintre
vează şi încearcă să dea într-unul dintre cei care rîd. Cînd copiii şcolarii de clasa întîi care sînt obraznici, incapabili să se înţelea­
care au văzut caseta vorbesc despre ea ulterior, se constată că gă cu ceilalţi, neascultătorifaţă de părinţi şi încăpăţînaţi cu pro-
bătăuşul întotdeauna îl justifică pe cel care dă în puşti. Şi mai fesorii devin delincvenţi la vîrsta adolescentei-". Sigur că nu toţi
grăitor este faptul că atunci cind a fost necesar să se precizeze aceşti copii agresivi sînt pe drumul ce duce la violenţă sau la ac-
agresivitatea din film, în discuţiile despre casetă, bătăuşii I-au te criminale ulterior în viaţă. Dar dintre toţi copiii, aceştia sînt
considerat pe cel care şi-a îmbrîncit iniţial colegul ca fiind vino- cei care riscă cel mai tare ca în final să comită delicte violente.
vat, mînia băieţelului care loveşte fiind justificată'<. Tendinţa spre delicte apare surprinzătorde devreme la aceşti
Acest salt la a-i judeca pe protagoniştii filmului dovedeşte o copii. Atunci cînd copiilor dintr-o grădliniţă din Montreal le-au
profundă înclinaţie perceptuală în cei în care sînt în mod normal fost date calificative în ceea ce priveşte ostilitatea şi capacitatea
agresivi: ei acţionează pe baza prezumtiei de ostilitate sau de de a crea probleme, cei cu scoruri înalte făceau dovadăclară de
ameninţare, nedînd prea multă atenţie la ceea ce se întîmplă de delincvenţă doar cinci-opt ani mai tîrziu, în primii ani ai adoles-
fapt. De îndată ce detectează această ameninţare, sar la bătaie. cenţei. Existau şanse de trei ori mai mari ca aceşti copii să admi-
De exemplu, dacă un băieţel agresiv joacă şah cu un altul care tă faptul că au bătut pe cineva care nu le făcuse nimic, că au fu-
mută o piesă atunci cînd nu îi este rîndul, primul va interpreta rat dîn magazine, că au folosit o armă de foc într-o neînţelegere,
această mutare ca fiind o înşelătorie, fără a sta să se gîndească că au dat o spargere sau că au furat piese de la o maşină sau că
dacă nu cumva a fost o simplă greşeală. Presupunerea sa este s-au îmbătat - şi toate acestea încă înainte să facă paisprezece
una răuvoitoare şi nu una nevinovată, iar reacţia este automat ani!".
ostilă. Odată cu această percepţie grăbită a unui act ostil apare Calea tipică primară spre violenţă şi spre criminalitate se
automat şi un act de agresivitate; în loc să îi sublinieze celuilalt prefigurează la copiii care sînt agresivi şi greu de stăpînit încă
că a făcut o greşeală, el trece direct la acuzaţii, ţipînd şi lovind. din clasa întîi şi a doua 17. De obicei, impulsurile prost controla-
Cu cît copiii fac mai des acest lucru, cu atît agresivitatea devine te din primii ani de şcoală contribuie la rezultatele şcolare proas-
pentru ei un gest automat, iar repertoriul de opţiuni polite- te, copiii din această categorie fiind percepuţi şi percepîridu-se
ţea, gluma - se restrînge. pe ei înşişi ca "proşti", remarcă de altfel confirmată şi de faptul
286 Alfabetul emoţional Costurile analfabetismului emoţional 287
că sînt surghiuniţi În clasele speciale (şi chiar dacă aceşti copii fi expus mai multor tentaţii spre crimă şi violenţă, lucru ce por-
pot avea o mare doză de "hiperaetivitate" sau disfunctii de În- neşte de la faptul că familia trăieşte într-un stres puternic sau în
văţare, cu siguranţă nu toţi se află în această situaţie). Copiii ca- sărăcie. Dar nici unul dintre aceşti factori nu face delincvenţa să
re la începutul şcolii ştiu deja de acasă ce înseamnă stilul "coer- devină inevitabilă. Toate acestea fiind la fel de importante, for-
citiv " - adică violent - sînt de asemenea izolaţi de către profe- ţele psihologice care acţionează în cazul copiilor agresivi spo-
sori, care ar trebui să-şi ocupe prea mult timp ca să-i ţină în frîu. resc şansele ca ei să devină infractori violenţi. Sau cum spune
Sfidarea regulilor de la ore, ce pare firească pentru aceşti copii, Gerald Patterson, un psiholog care a urmărit îndeaproape evo-
are drept consecinţă pierderea unui timp care altfel ar fi putut fi luţia a sute de băieţi Ia vîrsta adultă tînără: "actele antisociale ale
folosit pentru învăţat; soarta lor de a nu reuşi la învăţătură este unui copii de cinci ani pot fi modelul actelor de delincvenţă ale
aproape prcdestinată,mai ales începînd cu clasa a treia. Deşi bă­ adolescentulut.r'/"
ieţii care se îndreaptă spre delincvenţă tind să aibă un IQ mai
scăzut decît colegii lor, impulsivitatea este în mai mare măsură ŞCOALA 8ĂTĂUŞILOR
cauza delincvenţei; irrrptrlsiv itatea băieţilor de zece ani este un
indiciu de trei ori mai puternic al delincvenţei ulterioare faţă de Această predispoziţiemintală a copiilor agresivi ce îi însoţeş­
IQ-ul 10r 18 . te toată viaţa este cea care aproape sigur îi va face să sfîrşească
Pînă În clasa a patra sau a cincea, aceşti copii consideraţibă­ în necazuri. Un studiu efectuat asupra delincvenţilor minori
tăuşi sau doar "dificili" - sînt respinşi de colegii lor şi sînt in- condamnaţi pentru acte de violenţă şi asupra elevilor de liceu
capabili să-şi facă uşor prieteni; ei ajung rataţi din punct de ve- agresivi a ajuns la concluzia că aceştia au un tipar rnirital co-
dere şc<;?lar. Sirnţiridu-se fără. prieteni, se asociază cu alţi paria rnun: atunci cînd au probleme cu cineva, automat consideră că
sociali. Intre clasa a patra şi a noua, intră în bande şi duc o via- persoana se află pe o poziţie antagonică, pripindu-se să tragă
ţă ce sfidează legea şi ordinea; există un risc de cinci ori mai ma- concluzii în legătură cu ostilitatea acesteia faţă de ei, fără să rnai
re pentru ei să ajungă vagabonzi, alcoolici, d rogaţi, mai ales în- caute alte informaţii sau să încerce să gîndească paşnic pentru
tre clasele a şaptea şi a opta. Pe la jumătatea anilor de şcoală, ei a-şi rezolva neînţelegerile.În acelaşi timp, consecinţa negativă a
sînt însoţiţi de alţii care "au început mai tîrziu", dar care sînt unei soluţii violente - de obicei, o bătaie - nu le trece prin
atrasi de acest stil sfidător; aceşti întîrziaţi sînt adesea copii mai minte. Tendinţa lor agresivă este justificată în gînd prin convin-
rn.ici, total nestăpîniţi acasă, care au Început să bîntuie pe străzi geri cum ar fi: "E în regulă să loveşti pe cineva dacă eşti nebun
de capul lor încă din şcoala primară. În anii de liceu, acest grup de furie"; "Dacă te dai înapoi de Ia o bătaie lumea o să te soco-
marginalizat de obicei renunţă la studii şi încearcă să se îndrep- tească un laş"; şi "Cei care sînt bătuţi zdravăn nu suferă chiar
te spre delincvenţă, implicîndu-se în delicte minore, cum ar fi asa de rău."2I
furtul din magazine, spargerile sau comerţul cu droguri. , Însă un ajutor venit la timp poate schimba aceste atitudini şi
(O diferenţă grăitoare apare pe acest parcurs între băieţi şi fe- poate bloca această traiectorie spre delincvenţă a copilului; mai
te. Un studiu asupra fetelor "rele" din clasa a patra cele care multe programe experimentale au avut un oarecare succes în a
au probleme cu profesorii sau nu respectă regulile, însă fără a fi ajuta asemenea copii agresivi să înveţe să-şi controleze impulsu-
nepopulare printre colegi - arată că 40% dintre ele au deja un rile antisociale înainte să intre în încurcături majore. Unul dintre
copil înainte să termine anii de liceu!", Asta înseamnă un pro- acestea, organizat la Universitatea Duke, s-a ocupat de elevii de
cent. de trei ori mai mare faţă de cel înregistrat în rîrtdulcelorlal- gimnaziu care se înfuriau repede şi creau probleme, în cadrul
te fete. Cu alte cuvinte, fetele cu apucături antisociale nu devin unor şedinţe de instruire de 40 de minute ce aveau loc de două
violente - rămîn gravide.) ori pe săptămînă, pe o perioadă de şase pînă la douăsprezece
Desigur, nu există o singură traiectorie spre violenţă şi de- săptămîni. Aceşti băieţi erau învăţaţi, de exemplu, că o parte
lincvenţă; există mulţi alţi factori care pun în primejdie un copil: dintre aluziile pe care ei le intrepretau ca fiind ostile erau de fapt
dacă este născut într-un cartier cu o rată mare a criminalitătii; va neutre sau prieteneşti. Ei învăţau să gîndească şi din perspecti-
288 Alfabetul ernoţ ion al Costurile an alfabet.isrnul.ui ern.oţ iort a] 289

va altor copii, să-şi dea seama cum sînt percepuţi şi ce ar putea PREVENIREA DEPRESIEI
gîndi şi simţi ceilalţi copii în situaţiile care i-au Înfuriat foarte ta-
re. De asemenea, erau şi cursuri speciale pentru stăpînirea mî- Dana, de şaisprezece ani, a părut întotdeauna că se adaptează uşor:
niei, constînd În reconstituirea unor scene, CUil1 ar fi o tachinare Dar acum, dintr-odată, nu se mai putea înţelege cu celelalte fete ŞI
care i-ar fi putut face să-şi iasă din fire. Una dintre abilităţile che- ceea ce o nernultumea si mai tare era că nu reuşea să menţină prea
mult o legătură cu un băiat, chiar dacă de fiecare dată făcea şi d~a­
ie pentru coritrolarea mîniei a constat în supravegherea senti-
goste cu el. Morocărioasă şi veşnic obosită, Dan~ ?,i-a pi~rdut .Bo n a
mentelor -- conştientizarea senzaţiilor fizice, cum ar fi rosirea de mîncare, ri-a mai avut chef să se distreze Î11 nICI un fel. Se SImţea
obrajilor sau tensiunea musculară Î11 momentul enervării şi neajutorată şi fără. speranţe, nefiind în stare să . iasă din această
abordarea acestor semne ca pe un indiciu că trebuie să pună sta- proastă dispoziţie şi chiar se gmdea să se sinucidă. .
vilă sau să ulai reflecteze la ceea ce urmează să facă şi nu să ac- Starea de deprimare fusese generată de ultima despărţire de priete-
ţioneze impulsiv. nul ei. Ea a precizat că nu ştia cum să facă să iasă cu~un băiat făr~ să
[ohn Lochrnan, psiholog la Universitatea Duke, urrul dintre se implice imediat într-o relaţie sexuală - chiar daca ac:=st lu~:u I.se
părea inconfortabil - şi nu ştia cum să pună capăt unei relaţii ct:la r
creatorii acestui program, mi-a spus: "Ei discută despre situaţi­
cînd era nesatisfăcătoare.Se culca cudiverşi băieţi, spuneaea, cînd
ile prin care au trecut recent, ca de exemplu o îmbrînceală pe cu-
de fapt rIU voia decît să-i cunoască mai. bine. .'. . .
loar, pe care o consideraseră voită. Copiii vor vorbi despre felul °
Astfel încît, cum tocmai se mutase la altă şcoală, se simţise ŞI mal
cum ar fi trebuit să abordeze această întîmplare. Unul dintre ei, tirni dă si rnai nelîniştită, nereuşind să-şi facă prietene printre fetele
de exemplu, mi-a povestit cum s-a adresat unui băieţel care l-a de acol~. De exemplu, se sfia să deschidă vreo conversaţie, vorbind
îmbrîncit, spuriînclu-i să nu mai facă aşa ceva şi apoi pur şi sim- doar cînd i se adresa cineva. Era incapabilă să se arate aşa cum era
plu a plecat. Asta însemna că deţinuse controlul fără să Îşi piar- ea de fapt şi nici nu ştia ce să mal ZIC ă d upa:"
•.• ~ Buna,
~
cef aci:
.?"ry?
-
dă respectul de sine şi fără să provoace o bătaie." Dana a .urrnat o terapie î11 cadrul unui program experimen-
Pare interesant; mulţi dintre băieţii agresivi sînt nefericiti din tai pentru adolescenţi deprimaţi din cadrul Unive~~ităţii Co-
cauză că-şi ies uşor din fire; prin urmare, sînt receptivi Ia posi- lumbia. Tratamentul ei s-a concentrat asupra felului In care ar
bilitatea de a învăţa cum să se controleze. Într-un moment î11 ca- putea să îşi stăpîneascămai bine relaţiile sentimentale: c~m să-ş~
re deja au apucat să se aprindă, desigur că asemenea reacţii la facă prieteni, cum să se simtă mai Încrezătoare alături de alti
rece, cum ar fi retragerea sau nurnăratul pînă la zece, astfel Încît adolescenţi, cum să impună limite în privinţa relaţiilo~ sexuale,
să treacă primul impuls înainte de a reacţiona, nu se declanşea­ cum să se poarte în intimitate, cum să-şi exprime sentimentele.
ză automat; băieţii exersează asemenea alternative într-un fel de În eserrtă, era un fel de încercare de a remedia o parte dintre tră­
scene te în care fiecare are rolul său, ca de exemplu mersul în- săturil~ emoţionale fundamentale. Şi a funcţionat; depresie i-a
tr-un autobuz în care cîţiva puşti nu le dau pace. Astfel, ei pot trecut.
încerca un răspuns prietenos prin care să-şi păstreze demnita- Mai ales la cei tineri, problemele în stabilirea unor relaţii ge-
tea, dar care să fie o alternativă la lovire, plîns sau fuga însoţită nerează depresii. Dificultatea este la fel de des întîlnită atît în re-
de ruşine. laţiiledintre copii şi părinţi, cît şi în relaţiile ~u cei d~ .0 vîrstă.
La trei ani după ce băieţii au urmat un asemenea c:urs, Loch- Copiii deprimaţi şi adolescenţii sînt adesea iricapabjli sau nu
mani-a comparat cu alţii care fuseseră la fel de agresivi, dar nu sînt dispuşi să vorbească despre nemulţumirile lor. Parcă nu sînt
beneficiaseră de asemenea cursuri de stăpînire a mîniei. El a în stare să-si evalueze corect sentimentele, drnd dovadă de iras-
constatat că la adolescenţă băieţii care urmaseră acest program cibilitate, d~ nerăbdare, de nervozitate şi de mînie - mai ales fa-
erau mai puţin dificili la ore, aveau o părere mai bună despre si- ţă de părinţi. Astfel, părinţilor le este şi mai greu să le acorde
rie, iar posibilitatea de a se apuca de băutură sau de droguri era sprijin emoţional şi să-i călăuzească aşa cum se cuvine, iniţiin­
mult mai mică. Cu cît programul a durat mai mult, cu atît agre- du-se un fel de spirală infernală, care sfîrşeşte În permanente
sivitatea a scăzut mai tare. certuri şi forme de înstrăinare.
290 A~fabetul emoţional Costurile artalfabetiern ul u.i emoţional 291
o nouă trecere în revistă a cauzelor depresiei la tineri subli- Un studiu mondial făcut asupra a peste 39 000 de persoane
niază deficite la nivelul a două zone de competenţă emoţională: a ajuns la concluzia că aceleaşi tendinţe există şi în Porto Rico,
talentul de a stabili relaţii; pe de o parte, şi o interpretare arefu- Canada, Italia, Germania, Franţa, Taiwan, Liban şi Noua Zee-
zur'ilor celorlalţi, pe de altă parte. În vreme ce o parte dintre pre- landă. La Beirut, creşterea numărului de depresii are o strînsă
dispoziţiile la depresie sînt aproape sigur de ordin genetic, alte- legătură cu evenimentele politice, cotele maxime fiind atinse în
le par a fi cauzate de obiceiul de a gîndi pesimist, dar care este timpul perioadelor de război civil, În Germania, în rîndul celor
un proces reversibil, ce predispune copiii să reacţioneze violent născuţi înainte de 1914, probabilitatea de a face o depresie pînă
la cele mai mici înfrîngeri din viaţă - o notă proastă, o ceartă cu la 35 de ani era de 4%. Pentru cei născuţi între 1934 şi 1944, era
părinţii, o respingere din partea celor din jur - , ajungînd la de- de 14%. În lumea întreagă, generaţiile care s-au maturizat în mo-
primare. Există dovezi care sugerează că această predispoziţie mente de tulburări politice sînt marcate de un număr mai mare
pentru depresie, indiferent pe ce s-ar baza, este şi mai mare la ti- de depresii, deşi în ansarriblu creşterea acestei tendinţe nu are
legătură cu evenimentele politice.
neri.
Micşorarea vîrstei la care copiii trăiesc p rirna experienţă de-
presivă pare de asemenea să fie un factor comun pentru lumea
PREŢUL LUMII lWDDERNE: NUMĂRUL MARE întreagă. Arunci cînd le-am cerut experţilor să îmi spună de ce
DE DEPRESII cred ei asta, au apărut mai multe teorii.
Dr. Frederick Cood win, directorul Institutului Naţional de
Anii de sfîrşit de mileniu au inaugurat o nouă epocă, cea a
Sănătate Mintală, a făcut următorul comentariu: "A existat o
Melancoliei, aşa cum anii '20 erau epoca Anxietăţilor, Datele la
cumplită erodare a nucleului familial - numărul divorţurilor
nivel internaţionalarată că starea ce-pare a fi o epidemie a zile-
s-a dublat, părinţii au tot mai puţin timp disponibil pentru co-
lor noastre - dcpresia, care se întinde tot mai tare - se adap-
piii lor şi nu stau prea mult într-un loc. Nu apuci să-ţi cunoşti
tează în funcţie de stilurile de viaţă moderne. Fiecare generaţie,
prea birie restul familiei, iar pierderea acestor surse stabile de
comparativ cu cele anterioare, în lumea întreagă, a înregistrat autoidentificare înseamnă un risc mai mare de a se ajunge la. de-
un risc tot mai mare de a ajunge într-o stare depresivă - nu presie." Dr. David Kupfer, şeful catedrei de psihiatrie a Univer-
doar o stare de tristeţe, ci de nepăsare, de demoralizare şi de au- sităţii de Medicină din Pittsburgh, sublinia o altă tendinţă:
tocornpătimire, precum şi de copleşitoare lipsă de speranţă -
"Odată cu extinderea industrializării după cel de-al doilea răz­
de-a lungul unei vieţi23 . ACeste stări apar de la vîrste tot mai fra- boi mondial, aproape că nimeni nu mai era pe-acasă. În tot mai
gede. Depresia la copii, cindva cornplet necunoscută (sau cel pu- multe familii s-a instalat o indiferenţă a părinţilor faţă de nevoi-
ţin nerecunoscută),iese la iveală. ca o pecete a scenei moderne. le copiilor, pe măsură ce aceştia creşteau. Aceasta nu este o cau-
Deşi probabilitatea de a deveni deprimat creşte odată cu zădireetă a depresiilor, dar creează o anumită vulnerabilitate. Fac-
vîrsta, totuşi cea mai mare creştere se remarcă la tineri. Pentru torii de stres-errtoţionalcare apar de timpuriu pot afecta dezvol-
cei născuţi după 1955, posibilitatea de a suferi o .depresie majo- tarea neuronilor, ceea ce poate duce la o depresie în momentele
ră la un moment dat în viaţă este în multe ţări de trei ori mai ma- de mare stres, chiar dacă ele pot apărea zeci de ani mai-tîrziu."
re decît pentru bunicii lor. La americanii născuţi înainte de 1905, Martiri Seligman, psiholog la Universitatea Pennsylvania,
proporţia celor care ar Ei putut suferi o depresie gravă într-o via- spunea: ,,În ultimii 30 sau 40 de ani, am remarcat o creştere ac-
ţă era de doar 1 %; dintre cei născuţi după 1955, pînă la 24 de ani, centuată a individualismului şi o descreştere a convingerilor re-
aproximativ 6% au suferit deja o depresie; pentru cei născuţi în- ligioase, precum şi o scădere a sprijinului acordat celorlalţi de
tre 1945 şi 1954, posibilitatea de a suferi de o depresie majoră ina- comunităţi ori a familiilor numeroase. Aceasta înseamnă o pier-
inte de a împlini 24 de ani este de zece ori mai mare decît pentru dere de resurse care ar fi putut m.obiliza împotriva obstacolelor
cei născuţi Între 1905 şi 1914 24 . Pentru fiecare generaţie, primul şi a eşecului. În acest sens; orice eşec este considerat ceva de du-
episod de depresie are tendinţa să apară tot mai devreme. rată şi este amplificat în aşa fel încît afectează totul in viaţă. Exis-
292 Alfabetul emoţional Costurile analfabetisrnul ui emoţional 293
tă O înclinaţiespre a lăsa o înfrîngere de moment să devină una Copiii cu depresii majore trec prin astfel de episoade care
de durată şi cauză a lipsei de speranţă. Dacă ai avea o perspec-
o durează În medie 11 luni, deşi la unul din şase au ţinut chiar un
tivă mai largă, cum ar fi credinţa în Dumnezeu şi în viaţa de apoi, an şi jumătate. Depresiile uşoare care şi-au făcut apariţia la vîrs-
atunci pierderea Imei slujbe ar părea o înfrîngere temporară." te fragede, uneori chiar la cinci ani, nu devin foarte intense, dar
Indiferent care ar fi cauza, depresia la tineri este o problemă durează mai mult - în medie, aproximativ patru ani. Kovacs Ci
presantă. În Statele Unite, estimările variază foarte mult în pri- constatat că acei copii care au suferit o depresie minoră riscă să
vinţa vu'lnerabilrtătii de-a lungul vieţii datorate depresiilor de o transforme într-una majoră - într-o aşa-numită dublă depre-
care suferă copiii şi adolescenţii, indiferent de perioada în care sie. Cei care ajung la o dublă depresie riscă mult mai multsă se
apar ele. Unele studii epidemiologice, care au folosit criterii confrunte cu o recidivă odată cu scurgerea anilor. În cazul copi-
stricte - simptomele oficiale de diagnosticare a depresiilor - ilor, depresia s-a prelungit pînă în adolescenţă şi uneori chiar pî-
au constatat că pentru băieţii şi fetele între 10 şi 13 aniprobabi- nă în primii ani de vîrstă adultă; suferind dedepresii sau de un
Iitatea de a face o depresie majoră de-a lungul unui an este cam sindrom maniaco-depresiv, în medie, O> dată la trei ani.
de 8 sau 9%, deşi alte studii înaintaseră o cifră cam la jumătate Kovacs mi-a spus că aceşti copii "plătesc" nu numai suferin-
(ba chiar şi de doar 2%). Unele date sugerează că procentul ţa produsă de depresiain sine. "Copiii învaţă în general anumi-
aproape se dublează pentru fete la pubertate. Pînă la 16% dintre te atribute sociale de la cei de o seamă cuei..:.....,. de exemplu, ce să
fetele între 14 şi 16 ani suferă depresii serioase, iar la băieţi pro- faci cînd vrei ceva şi nu poţi să ai, observînd cum se descurcă în
centul rămîne constant-". situaţia respectivă ceilalţi copii şi aplicînd la rîndul lor modelul.
Copiii deprimaţi se numără însă printre copiii neglijaţi la şcoa­
TRiHECTORIA DEPRESIEI LA TINERI lă, sînt aceia cu care ceilalţi copii nu se joacă."28
Fiind ursuzi sau trişti, aceşti copii ajung să evite iniţierea în
Depresia n-ar trebui doar tratată, ci şi preoeniiă, lucru dar contactele sociale sau să nu ia în seamă un alt copil care încear-
mai ales la copii, în cazul cărora s-a făcut o descoperire extrem că să-i abordeze - acesta fiind un semnal pe care copilul socia-
de alarmantă: chiar şi episoadele minore de depresie la un copil bil îl percepe ca pe o respingere; rezultatul final este că un copil
pot duce la episoade grave ulterior în viaţă-". Această idee pune deprimat este respins sau neluat în seamă. la joacă. Această lacu-
la îndoială vechea presupunere că depresia la copii nu contează nă. la nivelul experienţei interpersonale înseamnă ratarea a ceea
pe termen lung, pentru că ei "o uită cu vremea". Desigur că fie- ce ar putea să. înveţe jucîndu-se, ajungîndu-se la probleme socia-
care copil se mai întristează din cind în cînd; copilăria şi adoles- le şi emoţionale cu urmări chiar după. ieşirea din depresie-". În-
cenţa, ca şi perioada adultă, presupun şi momente de dezamă­ tr-adevăr, atunci cînd copiii deprimaţi au fost comparaţi cu cei
gire sau pierderi importante sau mai mici care întreţin suferinţa. fără depresii, s-a constatat că sint mai puţin capabili să se adap-
Nevoia de a preveni nu se referă la asemenea momente, ci la co- teze în societate, au mai puţini prieteni, nu sînt preferaţi de cei-
piii pentru care spirala infernală a triste ţii îi aduce într-o stare de lalţi la joacă, sînt mai puţin .îndrăgiţi şi au relaţii conflictuale cu
disperare, de irascibilitate şi de izolare - mult mai gravă decît ceilalţi copii.
melancolia. Un alt rezultat neplăcut pentru aceşti copii este faptul că ei
Dintre copiii ale căror depresii au fost suficient de grave în- se descurcă prost la şcoală; depresia are un efect negativ asupra
cît să se ajungă la tratamente serioase, trei sferturi mai trecuseră memoriei şi puterii de concentare, drept pentru care cu greu re-
printr-un episod de depresie, conform unor date adunate de uşesc să. fie atenţi la ore şi să reţină ceea ce li se predă. Un copil
Maria Kovacs, psiholog la Institutul şi Clinica de Psihiatrie din care nu simte nici o bucurie îşi va canaliza cu greu energia spre
Pittsburgh'V. Kovacs a studiat copii diagnosticaţi cu depresii în- a-şi stăpîni bine lecţiile, ca să nu mai vorbim de acea experienţă
că de la vîrsta de opt ani, urmărirtdu-i pe parcursul unei perioa- a stării de transă în timpul acumulării de cunoştinţe. În mod fi-
de mai lungi, pe unii chiar pînă la 24 de ani. resc, cu cît perioada de depresie a copiilor din studiul lui Kovacs
294 .Alfabetu l ernoţ ional Costurile analfabetismului ern.oţiortal 295
este mai lungă, cu atît notele scad şi mai tare şi se descurcă mai special la teme o să capăt o notă mai bună.")31 Cercetătorii au
slab la teste, aşa încît pot rămîne şi repetenţi. De fapt, există o co- identificat un grup de şcolari din clasele a treia, a patra şi a cin-
relare directă între durata depresiei unui copil şi notele sale de cea pe care colegii i-au respins, situaţie ce a continuat şi în clase-
la şcoală, datorită poverii constante din timpul episodului res- le următoare, ei rămînîndnişte paria. Felul în care copiii respinşi
pectiv. Toate problemele de învăţăturăimplică şi această compo- Îşi explică acest refuz este de o importanţă capitală în privinţa
nentă a depresiei. Aşa cum observă Kovacs: .Jmaginaţi-vă ce se apariţiei unei depresii. Cei care consideră că această respingere
întîmplă cînd deja eşti deprimat şi eşti şi dat afară de la şcoală, se datorează unui defect personal devin şi mai deprimaţi. Cei
drept pentru care rămîi singur acasă şi nu mai ai nici măcar cu optimişti însă, care-şi imaginează că ar putea face ceva pentru a
cine să te joci." îndrepta lucrurile, nu devin neapărat deprimaţi, în ciuda unei
respingeri permanenteV. Iar Într-un studiu referitor la copiii ca-
CUM SE AJUNGE LA DEPRIIHARE re trec extrem de greu în clasa a şaptea s-a dovedit că aceia care
au manifestat o atitudine pesimistă şi au reacţionat negativ faţă
Ca şi în cazul adulţilor, modalităţile pesimiste de a interpre- de şcoală şi faţă de stresul adăugat acasă au suferit o depresie P.
ta eşecurile din viaţă par să alimenteze sentimentul de neajuto- Dovada cea mai directă a faptului că o perspectivă pesimis-
rare şi de lipsă de speranţă din sufletul copiilor deprimaţi. Cei tă îi face pe copti să cadă cu uşurintă pradă depresiei provine
care sînt deja deprimaţi gînd.esc astfel şi asta se ştie dintotdeau- dintr-un studiu care a durat cinci ani, efectuat asupra unor copii
na. ce a ieşit la iveală doar recent este faptul că de obicei
de la începutul clasei a treia34. La copiii mai mici, cel mai puter-
copiii care au înclinaţie spre melancolie tind către o viziune pe-
nic indiciu că vor suferi o depresie a fost perspectiva pesimistă
sirriistă înainte de a ajunge să deprimaJi. Această informaţie
combinată cu o lovitură majoră, cum ar fi divorţul părinţilor sau
sugereaz~ o posibilitate de a-i vaccina împotriva depresiei Îna-
un deces în familie, ceea ce I-a tulburat mult pe copil, i-a creat o
inte ca ea să lovească. .
stare de nelinişte şi, eventual, au existat şi nişte părinţi incapa-
O dovadă provine din cîteva studiiasupra convingerilor
copiil()r despre propria capacitate de control asupra a ceea Ce li bili să ofere o consolare suficientă. Pe măsură ce copiii au cres-
se întîInplă în viaţă -dleexemplu,~ea îndrepta în bine lucru- cut, terrniriîrid şcoala primară, a avut loc o schimbare grăitoare
rile. Acest lucru este demonstrat de. faptul că de obicei copii re- în gîndirea lor referitor la binele şi răul din viaţa lor, copiii cata-
acţionează astfel: "Cînd am probleme acasă mă descurc mai
logînd tot mai mult aceste evenimente în funcţie de propriile lor
binedecîtalţicopii latezolvah"a lor" şi "Cînd mă străduiesc su- trăsături psihice: "Iau note mari pentru că sînt deştept"; "N-am
ficient, iau note mari." Copiîi care nu spun riici una dintre aceste prea mulţi prieteni pentru că ri-arn umor." Aceste schimbări în-
fraze descriptive pozitive sînt convinşi'că nu pot schimba nimic; cep să se instaleze treptat cam între clasa a treia şi a cincea. Pe
acest sentiment de neajutorare e şi mai mare la copiii foarte de- măsură ce se întîmplă aceasta, copiii care dezvoltă o perspecti-
prirnatis". vă pesimistă - şi atribuie obstacolele din viaţa lor unor defecte
Un studiu grăitor a urmărit cîţiva copii de clasa a cincea şi a personale serioase - încep să cadă pradă unor stări depresiva,
şasea în zilele ce au urmat primirii carnetelor de note. Aşa cum ca reacţie Ia problemele ce apar. Mai mult, experienţa depresiei
ne arrurrtim cu toţii, carnetele de note sînt în general una dintre în sine pare să întărească aceste modalităţi de gîndire pesirnistă,
sursele de mare exaltare sau de mare disperare pentru copii. astfel încît" chiar după ce este depăşită starea depresivă, copilul
Cercetătorii.însăgăsesc că ele au consecinţe asupra felului în ca:' rămîne cu o cicatrice emoţională serioasă, cu convingeri alimen-
re. copiii îşi asumă rolul în cazul unei note mai proaste decît se tate de depresie şi întipărite în minte: că nu poate să Se descur-
aşteptau. Cei care consideră că această notă se datorează unei ce Ia şcoală, că toată lumea îl respinge şi că nu poate face nimic
neîmpliniri personale ("Sînt un prost") se simt mai deprimaţi ca să scape de dispoziţiile neplăcute. Aceste idei fixe îl pot face
decît cei care îşi explică această notă ca pe un lucru ce poate fi pe copil şi mai vulnerabil, pe măsură ce apare o altă depresie pe
schimbat. ("Dacă mă voi strădui mai tare Ia matematică şi în parcurs.
296 Alfabetul emotional Costurile analfabetismului emoţional 297

SCURTCIRCUIT..4REA DEPRESIILOR mai serios după ce nu s-au descurcat prea grozav la un test, în
loc să gîndească doar că: "Nu sînt destul de deştept."
Există şi o veste bună: toate indiciile arată că dacă acesti co- "Ceea ce învaţă un copil la aceste ore este că dispoziţiilecum
pii sînt învăţaţi să aibă o perspectivă mai productivă faţă de di- ar fi anxietatea, tristeţea şi mînia nu se revarsă din sine fără a de-
ficultăţile lor, riscul de depresie scade". Într-un studiu efectuat ţine nici un control asupra lor şi că elpoate schimba ceea ce sim-
la un liceu din Oregon, aproximativ unul din patru elevi suferea te prin ceea ce gîndeşte", subliniază psihologul Martin Selig-
de ceea ce psihologii numesc "mică depresie", adică nu îndea- mari, unul dintre creatorii programului de 12 săptămîni. Deoa-
juns de gravă încît să depăşească starea obişnuită de nefericire 35 . rece lupta cu gîndurile d epr'irriarrte poate împiedica formarea.
Unii se aflau în primele săptămîni sau luni din ceea ce putea de- unei dispoziţii sumbre, Seligman mai adaugă: "lupta devine un
veni o depresie în toată regula. întăritor de moment care ajunge să fie un obicei."
Intr-o oră de curs specială de la sfîrşitul zilei, 75 dintre elevii Din nou aceste cursuri au scăzut numărul depresiilor la ju-
uşor deprimaţi au fost învăţaţi să-şi înfrunte modelul gîndirii mătate - iar acest.Iucru mai dura şi după doi ani, La un an du-
asociat cu depresia pentru a deveni mai doritori de a-si face pă terminarea cursrrrilor.idoar 8% dintre participanţi au avut un
prieteni, de a se înţelege mai bine cu părinţii lor şi de a se 'impli- punctaj modest spre grav la testul de depresie, faţă de 29% din-
ca in activităţi sociale care 1~ făceau plăcere. La sfîrşitul unui tre copiii din grupul ce nu a. participat la cursuri. Şi după doi
program de opt săptămîni, 55% dintre aceşti elevi .şi-au depăşit ani, aproximativ 20% dintre cei care auparticipat la curs au dat
~epresia uşoară, în vreme ce doar un sfert dintre cei care nu par- semne de cel mult o depresie uşoară, faţă de 44% din grupul
ticipaseră la acest program au reuşit să depăşească momentul comparativ.
critic. Un an mai tîrziu, un sfert dintre cei din grupul compara- învăţarea acestor abilităţi emoţionale.încă din adolescenţă
tiv au ajuns la depresii grave, spre deosebire de doar 14% dintre poate fi de mare ajutor. Seligmanobservă:"Aceşti copii se des-
elevii care participasară la programul de prevenire a depresiei. curcă mai bine, înfruntînd chirml.obişnuîtla VÎrsta adolescenţei
l:?eşi nu a durat decît opt după-amieze,se pare că acest curs spe- de a fi respinşi de ceilalţi. Ei par să fi învăţat acest lucru cînd ris-
oal Aa redus riscul de depresie la jumătateâ". cul depresiei este mai mare, adică în primii ani de adolescenţă.
In mod similar, s-au mai făcut descoperiri promiţătoare în Iar lecţia continuă să aibă efect şi să fie eficientă după termina-
urma unui curs special de o săptămînă pentru tinerii Între 10 şi rea cursului încă vreo cîţiva ani, sugerînd că aceşti copii folosesc
13 ani cAare aveau probleme cu părinţii şi dădeau semne de de- aceste informaţii în viaţa lor de zi cu zi."
presie. In întîlnirile de după orele de şcoală, ei au învăţat ele- Alţi experţi în problema depresiei la copii au acceptat cu
mente emoţionale fundamentale, inclusiv cum să se descurce cu mult entuziasm noile programe. "Dacă vreţi într-adevăr o
neînţelegerile,să se gîndească înainte de a trece la fapte şi, poa- schimbare radicală şi reală pentru bolile psihiatrice cum ar fi de-
te lucrul cel mai important, cum să Înfrunte convingerile pesi- presia, trebuie să faceţi ceva înainte ca aceşti copii să se îmbol-
miste care însoţesc depresia - de exemplu, hotărînd să înveţe năvească", comenta Kovacs. "Adevărata soluţie este o inoculare
psihologică."
* La copii, spre deosebire de adulţi, tratamentul medicamentos nu
este.. neapărat o alternativă pentru terapia sau prevenirea depresiilor:
TULBURĂRILE DE ALI!I;fENTA ŢIE
copm au un alt metabolism în raport cu medicamentele comparativ cu
adulţii. Antidepresivele triciclice dau deseori rezultate la adulti dar Ia
copii reuşesc aproximativ în măsura în care este eficient şi 'unrnedica- Cînd lucram ca student la clfruca de psihologie, la sfîrşitul
mer:t inactiv placebo. Medicamentele mai noi împotriva depresiilor, in- anilor 1960, am cunoscut două femei care sufereau de probleme
el.USIV Prozacul: sînt încă netestate pentru copii. Desipramina este unul de alimentaţie, chiar dacă acest lucru l-am înţeles abia ani de zi-
dmtr~ cele mal des întîlnite (şi mai sigure) triciclice folosite pentru le mai tîrziu. Una dintre ele era o strălucită absolventă de mate-
adulţi. S-a d ernoristrar chiar îri timp ce scriarn această carte că ar putea matică, studiase la Harvard şi eram prieteni încă din studenţie.
să fie cauza decesului la copii. Cealaltă făcea parte din personalul Bibliotecii Universitare. Ma-
298 Alfabetul emoţional Costurile analfabetismului ernoţioruil 299

ternaticiana, deşi
era foarte slabă, pur simplu nu era în stare prin sentimente negative intense, pe care nu şi le puteau calma
să mănînce: susţinea că are repulsie faţă de mîncare. Biblioteca- şi pe care cu cît le conştientizau mai puţin cu atît le resimţeau
ra era corpolentă şi căzuse în patima îngheţatei şi a tortului de mai intens. Cînd aceste două tendinţe emoţionale erau cuplate
morcovi Sara Lee şi a altor deserturi: dupăce se Îndopa - aşa cu o nemulţumire puternică în ceea ce priveşte corpul lor, se
cum mi-a mărturisit cu oarecare jenă - se ducea pe ascuns la ajungea la anorexie sau la bulimie. S-a constatat că nu părinţii
baie şi îşi provoca vărsături. În prezent, matematiciana ar fi exagerat de exigenţi joacă rolul cel mai important în provocarea
diagnosticată ca suferind de anorexie nervoasă, iar bibliotecara,
problemelor de alimentaţie. (Aşa cum ne prevenea şi Bruch, te-
de bulimie. oriile pe acest punct de vedere nu sînt bine forrrurlate: de
În acele vremuri, nu existau asemenea diagnosticări.Medicii exemplu, părinţii pot cu uşurinţă să fie foarte severi ca reacţie la
de clinică abia începuseră să se preocupe de această problemă; problemele de alimentaţie ale fetelor lor dintr-o încercare dispe-
Hilda Bruch, pioniera acestei mişcări, a publicat un articol de- rată de a le ajuta.) Irelevante au fost considerate în final şi expli-
spre problemele de alimentaţie în 196937 • Bruch era uluită de fe- caţiile populare, cum ar fi frica de sexualitate de la începutul pe-
meile care erau în stare să moară de foame si sustinea că una rioadei de pubertate şi lipsa unei bune păreri despre sine.
dintre principalele cauze consta în incapacitatea de" a recunoaş­ În schimb, lanţul cauzal relevat de studiile prospective înce-
te şi de a reacţiona corect la nevoile trupului ~ şi anume, evi- pe cu efectele asupra fetelor tinere ale faptului că au crescut în-
dent, la senzaţia de foame. De atunci, literatura clinică asupra tr-o societate preocupată de canoane de frumuseţe feminină ca-
problemelor de alimentaţie s-a extins enorm spre o multitudine re presupun o slăbire nefirească. Pe măsură. ce se ajunge la ado-
de ipoteze asupra cauzelor, începînd cu fetele foarte tinere care lescenţă, fetele sint obsedate de greutatea lor. De exemplu, o fe-
simt nevoia să atingă standardele greu de atins de frumuseţe fe- tiţă de şase ani a izbucnit în lacrimi atunci cînd mama ei i-a spus
minină şi pînă la mamele mult prea acaparatoare care îşi imping
să rnear'gă să înoate, pretinzînd că arată prea grasă în cosrurriul

fetele să trăiască un veşnic sentiment de vinovătie. de baie..De fapt, susţine pediatrul care povesteşte cazut greuta-
Majoritatea acestor ipoteze aveau însă un de"fect: erau extra- tea era normală pentru înălţimea ei39 . Într-un studiu făcut pe
polări în urma unor observaţii făcute în timpul terapiîlor. Din 271 de tinere, jumătate dintre ele considerau că sînt prea grase,
punct de vedere ştiinţific, sînt nrult mai acceptabile studiile fă­ deşi majoritatea aveau greutatea normală. Studiul de la Minnea-

cute pe grupuri mari de persoane de-a lungul mai multor ani, polis a arătat că obsesiakilogramelor in plus nu este în sine su-
pentru a vedea la cine apar problemele de fapt. Acest tip de stu- ficientăperitrua explica de ce unele fete au probleme de alimen-
dii permite o comparaţie clară şi corectă, care poate afirma, de taţie.

exemplu, dacă faptul de a avea părinţi abuzivi le predispune pe Unele-persoane obeze nu sînt în stare să discearnă diferenţa
fete la probleme de alimentaţie. Dincolo de aceasta, pot fi cons- între a se teme, a se înfuria şi a le fi foame, astfel încît unifică toa-
tatate şi condiţiile care favorizează asemenea probleme, fiind te aceste senzaţii în ideea de foame, ceea ce duce la o alimenta-
distinse cele care par a fi cauza, dar care se întîlnesc adesea si la ţie exagerată de fiecare dată cînd sînt supăratet". Ceva se
cei care nu au problemele celor ce vin la tratament. ' pare că se întîmplă şi cu aceste fete. Gloria Leon, psiholog la
Atunci cînd s-a făcut un studiu asupra a rnai bine de 900 de Universitatea din Mirmesora, care a întreprins studiul asupra fe-
fete, începînd din olasa.a şaptea şi pînă într-a zecea, s-a consta- telor cu probleme de alimentaţie, a observat că aceste fete "conş­
tat că deficienţele emoţionale - în special incapacitatea de a tientizează insuficient sentimentele şi semnalele date .de trup;

discerne sentimentele neplăcute şi de a le controla '-- sînt facto- acesta s-a dovedit singurul şi cel mai puternic indiciu de a pre-
rii cheie care duc la problemele de alimentatie-". Chiar şi în Cla- vedea continuarea problemelor de alimentaţie şi in următorii
sa a zecea într-un foarte populat liceu din Minneapolis existau doi ani. Majoritatea copiilor învaţă să distingă între senzaţii şi să
61 de fete care deja aveau simptome serioase de anorexie sau de poată spune dacă se simt plictisiţi, furioşi, deprimaţi sau flă­
bulimie. Cu cît problema era mai gravă, cu atît fetele reacţionau mînzi - acest lucru fiind o parte din ceea ce se cheamă cunoş­
mai puternic la obstacole, ba chiar şi la cele mai mici neajunsuri, tinţele emoţionale. Dar aceste fete au probleme cu distingerea
300 Alfabetul emoţional Costurile artalfabctiern ulu i emoţional 301
sentimentelor fundamentale. Pot avea neînţelegeri cu iubitul fă­ "Pentru că m-ai minţit", spuse Ben cu un ton acuzator.
ră să-şi dea seama că sint furioase, neliniştite sau deprirnate _ )"Ii-ai zis toată săptămîna că o să te joci cu mine şi m-ai minţit."
trăind doar o furtună emoţională subtilă, pe care nu ştiu să o de- După care Ben se îndreaptă spre o masă goală, plîngînd uşor.
păşească eficient. In schimb, invată să se simtă maibinemîncînd: [ason şi Chad se duc la el şi.incearcă să-i vorbească, dar Ben
acesta poate deveni un obicei emoţional puternic întipărit." ' bagă degetele în urechi, hotărît să-i ignore şi fuge din sala de
Dar cînd acest obicei de calmare interacţioneazăcu frustrări­ mese, ca să se ascundă în spatele lăzilor de gunoi ale şcolii. Un
le pe care le trăiesc fetele pentru a rămîne subţiri, există toate grup de fete care au fost martore la acest schirnb de cuvinte în-
şansele să se ajungă la probleme de alimentaţie. "La început va cearcă să aibă un rol împăciuitor, se duc la Ben şi îi spun că Ja-
mînca exagerat", observă Leon. "Dar ca să rămînă subtire va în- son e dispus să se joace şi cu el. Dar Ben nici nu vrea să audă şi
cepe să verse sau să ia laxative ori să facă foarte mult sport pen- le spune să-I lase in pace. El îşi linge rănile, srniorcăindu-se de
tru a scăpa de kilogramele acumulate în urma unei alirnentatii unul singur4 1 . Sigur că este un moment foarte intens; sentimen-
nesănătoase. O altă cale în această luptă de stăpînire a confuzii- tul de a fi respins şi lipsit de prieteni este unul prin care fiecare
lor emoţionale ar fi cea pe care o aleg cele care nu mai mănîncă trece la un moment dat în copilărie sau în adolescenţă. Ceea ce
deloc- aceasta fiind o posibilitate dea simţi că există un oare- este.însă cel mai grăitor în privinţa lui Ben este incapacitatea de
care control asupra sentimentelor copleşitoare." a reacţiona la eforturile lui Jason de a îndrepta lucrurile -lucru
[Cornbrnatia între o conştientizare interioară nesatisfăcătoare care în loc să îi alirie suferinţa, o amplifică. O asemenea incapa-
şi slabelo capacităţi de adaptare socială conduce la faptul că citate de a sesiza şi de a profita de o astfel de şansă este tipică
a~e~te fete, atunci cînd sînt nemulţumite de prieteni sau de pă­ pentru copiii mai retraşi; aşa CUIn am văzut în Capitolul 8, copiii
rirrti, nu reuşesc să acţioneze eficie~t pentru a îndrepta o relaţie respinşi din punct de vedere social, în general, nu sint în stare să
sau a scăpa de propria nefericire. In schimb, supărarea lor de- desluşească semnalele emoţionale şi sociale; chiar cînd le pot
clanşează problemele de alimentaţie, indiferent dacă este vorba citi, au un repertoriu foarte limitat de reacţii. Renunţarea la
de bulimie sau de ariorexie sau pur şi simplu de mîncatul fără şcoală este cel mai mare risc pentru copiii cu probleme de adap-
măsură. Tratamentele eficiente pentru această categorie de fete, tare în societate. Rata rerumţărilor la studii printre copiii care
crede Leon, ar trebui să includă instructiuni ce le-ar putea reme- sînt respinşi de colegii lor este de două pînă la opt ori mai mare
dia acea capacitate emoţională ce le lipseşte. "Clinicienii au des- faţă de aceea înregistrată în rindul copiilor care au prieteni. O
coperit", mi-a spus ea, "că dacă ne adresăm direct problemelor, cercetare a arătat că, de exemplu, 25% dintre copiii nepopulari
terapia funcţioneazămai bine. Aceste fete trebuie să invete să isi în şcoala primară au renunţat la şcoală înainte de terminarea li-
identifice sentimentala şi să se calmeze sau să-şi stăpînească mai ceului, comparativ cu 8% dintre ceilalţi copii42 . Nici nu-i de mi-
bine relaţiile, fără a apela ca la o soluţie la unele obiceiuri proas- rare: imaginaţi-vă 30 de ore pe săptămînă Într-un loc în care ni-
te de a mînca." meni nu te iubeşte!
Două tipuri de reacţii emoţionale îi determină pe copii să

DOAR CEI SINGURI RENUNŢĂ LA şCOALĂ sfîrşească prin a deveni nişte paria. Aşacum am văzut, unul este
înclinaţia spre ieşiri mînioase şi perceperea unei ostilităţi chiar şi
Aceasta este drama din clasele primare: Ben, elev în clasa a acolo unde ea nu există de fapt. Cea de-a doua este timiditatea,
patra, are puţini prieteni şi tocmai a auzit de la amicul lui fason anxietatea şi a fi ruşinos în societate. Dat dincolo de aceşti fac-
că nu se vor juca împreună în pauza de prînz - jason vrea să se tori terrrperarnentali, copiii sînt cei care "se retrag" - cei a căror
joace cu ~un alt .bă~aţ cu Chad. Ben îşi ia capul în mîini şi se pră­ timiditate repetată îi face pe cei din jur să se simtă stingheriţi -
buşeşte m lacrimi. Incă sIniorcăindu-se, Ben se duce în sala de şi care au tendinţa de a se izola.
mese, acolo unde Iason şi Chad mănîncă. O modalitate prin care aceşti copii "se izolează" este felul în
"Urăsc tupeul pe care îl aH", ţipă Ben la Iason. care transmit unele semnale emoţionale. Cînd copiii de şcoală
"De ce?", întreabă Iason. cu prieteni puţini au fost întrebaţi cum s-ar manifesta dezgustul
302 Alfabetul emoţional Costurile analfabetismului emoţional 303
şi furia pe chipul lor, ei au mimat greşit de mult mai multe ori guri. De fapt, cît de popular este un copil în clasa a treia pare a
decît copiii îndrăgiţi. Cînd unor copii de grădiniţă li s-a cerut să fi un indiciu mult mai bun al sănătăţii mintale de la 18 ani - mai
explice căile prin care şi-ar putea face prieteni sau ar putea să nu eficient decît evaluările profesorilor şi ale asistentelor, decît re-
seJ:ată,copiiinepopulari - cei cu care ceilalţi copii se codesc să zultatele de la şcoală şi IQ-ul şi chiar mai eficient decît rezultate-
se Joace - au avut răspunsuri autodefensive atunci, de exern- le testelor psihologiceH . Şi, aşa currt am văzut" în fazele ulterioa-
plu, în situaţia în care doi copii voiau aceeaşi jucărie, reacţia co- re ale vieţii, cei care au prieteni puţini şi sînt singuri riscă în mod
piilor evitaţi a fost aproximativ următoarea: "Arde-i un pumn!" cronic să fie afectaţi de boli de tot felul şi o moarte timpurie.
_. sau vagi încercări de ii obţine ajutor din partea unui adult. Aşacum sublinia psihanalistul Harry Stack, învăţăm cum să
Atunci cînd copiilor li s-a cerut să interpreteze tristeţea, furia ne negociem relaţiile intime - cum să ne rezolvăm neînţelege­
sau răutatea, cei mai puţin populari au dat interpretările cele rile şi să ne împărtăşimcele mai profunde sentimente - din pri-
mai puţin convingătoare. Nu este deci de mirare că asemenea mele noastre relaţii apropiate cu prietenii de acelaşi sex. Dar co-
copii se simt rieajutorafi.cîrid este vorba să îşi facă prieteni; inca- piii care sînt respinşi din punct de vedere social au doar jumăta­
pacitatea lor socială devine un fel de profeţie. În loc să înveţe noi te din şansele celor de-o vîrstă cu ei de a avea un prieten bun în
abordări în a-şi face prieteni, ei continuă să facă acelaşi lucru ca- aceşti ani din şcoala elementară, şi astfel ratează una dintre po-
re nu a functionat nici în trecut sau vin cu solutii si mai inadec- sibilităţile esenţiale de a se dezvolta din punct de vedere erno-
vate 43. ' , ,
ţiona145 . Un prieten contează - chiar cînd toţi ceilalţi întorc spa-
În această adevărată loterie de a fi plăcuţi de alţii, aceşti co- tele (chiar dacă prietenia respectivă nu este cea mai solidă).
pii dispun de foarte puţine criterii de a acţiona emoţional: ei DU
par deloc amuzanţi şi nu ştiu cum să-i facă pe ceilalţisă se sim- ANTRENAREA PENTRU PRIETENIE
tă bine şi în largul lor. Studierea copiilor nepopulari la joacă a
arătat, de exemplu, că sînt mult mai înclinaţi să trişeze decît cei- Există speranţeşi pentru copiii respinşi, în ciuda incapacită­
lalţi, că nu ştiu să piardă, că "se dau mari" cînd cîştigă, Iăudîn­ ţii lor de adaptare. Steven Asher, psiholog la Universitatea din
du-se. peste măsură. Desigur că majoritatea. copiilor vor să cîşti­ Illinois, a organizat o serie de "antrenamente pentru prietenie",
ge Efi joc - dar fie că ei cîştigă sau pierd, majoritatea copiilor în care s-a ocupat de copiii nepopulari şi care se pare că au avut
pot să îşi reţină .reactiile emoţionale pentru a nu submina relaţia rezultate pozitive46 . El i-a identificat cei mai neîndrăgiţi elevi
cu prietenul de joacă. din clasa a treia şi a patra şi le-a ţinut şase cursuri despre cum
În vreme ce copiii care rru au această înclinaţie spre viaţa so- "să facă să fie joaca mai amuzantă", fiind "prietenoşi, arnuzanţi
cială - care permanent au probleme de descifrare şi de reacţie şi amabil!", Pentru a evita stigmatizarea copiilor, li s-a spus tu-
laerooţii,---sfîrşesc ca persoane izolate din punctele vedereso- turor că cei aleşi sînt un fel de "consultanţi" ai acestui curs, prin
cial, acest lucru nu se aplică acelor copii care trec doar printr-o care se încerca să se afle ce anume se poate face pentru ca joaca
perioadă temporară de marginalizare. Dar pe cei care sînt în să fie mai plăcută.
permanenţă excluşi şi respinşi, statutul de paria, dureros, îi ur- Copiii erau învăţaţi să acţioneze în anumite feluri pe care
măreşte în toţi anii de şcoală. Consecinţele faptului că sfîrşesc Asher le-a descoperit a fi tipice copiilor îndrăgiţi. De exemplu,
prin a fi marginalizaţi sînt potenţial mai mari pe măsură ce co- erau încurajaţi să se gîndească la sugestii alternative şi să facă
pilul intră în vîrsta adultă. În primul rînd, apropierea de prie... unele compromisuri (în loc să se certe), în cazul în care nu erau
terti şi tumultul din momentele de joacă şlefuiesc talentele socia- de acord cu regula jocului; să-şi amintească să vorbească şi să
le şi emoţionale care vor duce la alt tip de relaţii interpersonale pună întrebări celuilalt copil în timp ce se joacă; să asculte şi să-I
mai tîrziu, în viaţă. Copiii care sînt excluşi din acest tărîm al în- privească pe celălalt copil pentru a vedea ce face; să spună ceva
văţării sînt inevitabil dezavantajaţi. drăguţ atunci cînd celălalt face bine un lucru; să zîmbească şi
E de înţeles că acei copii care sint respinşi dau dovadă de să-şi ofere sprijinul sau să dea sugestii ori să îricurajeze. Copiii
multă anxietate şi de multe griji, fiind totodată deprimaţi şi sin- au mai încercat să creeze condiţii agreabile social în timp ce ju-
304 Alfabetul emotional Costurile an alfabetiem ul u i emoţional 305
cau Maroco cu colegii, după care Ii se explica în ce măsură s-au jumătate dintre studenţi şi aproape 400;-:J dintre studente se Îm-
descurcat bine. Acest rninicurs de înţelegere cu ceilalţi a avut un bată cel puţin de două ori pe luriă-".
efect remarcabil: un an mai tîrziu, copiii care fuseseră pregătiţi În Statele Unite, numărul tinerilor care se droghează a cres-
- şi care fuseseră aleşi tocmai pentru că erau cei mai nepopu- cut foarte mult în anii I 980 şi există o tendinţă permanentă de
lari în clasele lor -- se aflau printre cei populari. Sigur, nici unul scădere a vîrstei de la care se începe să se consume alcool. Un
nu era într-adevăr vedetă ieşită din comun, dar nici unul dintre sondaj din 1993 a constatat că 35% dintre studente au declarat că
ei nu mai era respins. beau ca să se îmbete, în 'vrerne ce în 1977 numai 10% făceau as-
Rezultate similare au fost constatate şi de Stephen Nowicki, ta; în ansamblu, unu din trei studenţi bea ca să se îmbete. Acest
psiholog la Universitatea Ernory-". Prin programul-său, cîţiva fapt reprezintă şi alte riscuri: 90% dintre violurile petrecute .în
paria din punct de vedere social erau pregătiţi să-şf dezvolte ca- carrrpustrr'ile universitare se petrec în timp ce atacatorul sau VIC-
pacitatea de a distinge şi de a reacţiona corect faţă de sentimen- tima - sau amîndoi - au băupo. Accidentele pricinuite de al-
tele celorlalţi copii. Copiii, de exemplu, au f6stmregistraţipe ca- cool sînt cauza numărul unu pentru decesele tinerilor între 15 şi
sete video în vreme ce încercau să exprime prin expresiafeţeife- 24 de ani 51 .
ricirea şi tristeţea şi au fost învăţaţi să-şi îmbunătăţească expre- Experienţa drogurilor şi a alcoolului pare a fi uri.fel de ritu-
sivitatea emoţională. După care au pus în practică aceste talen- al de trecere la vîrsta adolescenţei, dar din păcate această curio-
te proaspăt învăţate cu un copil cu care îşi doreau să se îrnprie- zitate poate avea rezultate deloc plăcute pe termen lung. Pe.r:tru
tenească. majoritatea alcoolicilor şi droga ţii Of, inceputul deperidenţei se
plasează undeva în anii de adolescenţă,deşi puţini dintre cei c~­
Asemenea programe au dat rezultate bune într-o proporţie
de 50 pînă la 60% în creşterea popularităţii copiilor respinşi. re încearcă sfîrşesc prin a deveni alcoolici sau drogaţi. La terrru-
Aceste programe (cel puţin aşa cum au fost ele concepute pînă narea liceului, peste 90% dintre adolescenţi au gustat alcoolul
acum) par să funcţioneze foarte bine mai degrabă în cazul elevi- tare, dar numai 14%, au devenit alcoolici: dintre rnilioanele de
lor de clasa a treia şi a patra, decît pentru cei din clase mai mari americani care au încercat cocairia, luai puţin de 5% au devenit
dependenţi52 . De unde provine diferenţa?
şi par a fi eficiente şi de folos mai mult pentru copiii inaqapta-
Cu siguranţă că aceia care locuiesc în cartiere cu o mare rată
bili din punct de vedere social decît pentru cei foarte agresivi.
a criminalităţii, unde drogurile se vînd Ia colţul străzii, iar trafi-
De fapt, totul este o chestiune de reglare fină; un semn de spe-
cantii sînt un fel de model local de reuşită economică, riscul de
ranţă pentru majoritatea copiilor respinşi este că ei pot intra în
a se ajunge la dependenţă este mult m~i mare. Unii vor deveni
cercul prieteniilor cu unele elemente emoţionale de bază deja
dependenţi după ce un timp au fost traficanti mărunţi, alţii pur
asimilate.
şi simplu pentru că în felul acesta au Ulai uşor acces la cultura
celor de o seamă cu ei, care idealizează drogul - factor ce spo-
BĂUTURA ŞI DROGURILE: DEPENDEl\i7A reşte riscul de a se ajunge la consumul de droguri în orice car-
CA AUTOMEDICAŢIE tier, chiar şi (poate mai ales) în cele mai elegante. Totuşi, rămîne
proble:m.a care dintre cei ce se dedau acestor plăceri ademenitoa-
Studenţii din campusul universitar spun a bea pînă fi se întu- re, încercindu-Ie. vor ajunge la O dependenţă serioasă?
necă- adică a bea o cantitate enormă de bere, pînă Ia leşin. Una
O teorie ştiinţifică actuală spune că aceia care îşi fac un obi-
dintre tehnici: se pune un furtun de grădină la un butoi, drept cei din consumul de alcool sau de droguri, devenind tot mai de-
pentru care cantitatea unei cutii de bere se duce pe gît în zece se- pendenţi, folosesc aceste substanţe ca pe un fel de medicament,
cunde. Această metodă nu este o curiozitate izolată. Un sondaj ca pe o modalitate de a-şi calma arixietatea, mînia sau depresia.
a constatat că două cincirni dintre studenţi beau CÎte şapte şi Prin experienţele lor timpurii, ajung la un anum.it dozaj chimic
chiar mai multe sticle odată, în vreme ce 11 % îşi spun chiar "be- ce poate potoli sentimentele de anxietate sau de rriel arico lie care
ţivi înr ăiţr". Un alt termen ar putea fi cel de "alcoolici"48. Cam îi chinuiesc. Astfel, din cele CÎteva sute de elevi din clasele a şap-
306 Alfabetul emoţional Costurile a nalfabetiern.ulu i errioţ zonat 307
tea şi a opta care au fost studiaţi vreme de doi ani, s-a dovedit 56
tali . Astfel, acele zone de pe creier care ar fi putut ajuta la po-
că aceia care aveau tulburări emoţionale mai puternice au ajuns tolirea anxietăţii sau la controlarea impulsivităţii i-au ajutat mai
si la un abuz de conSUIU de substante nocive'<. Acest lucru ar puţin decît pe alţi băieţi. Şi cum lobii prefrontali au un rol im-
putea explica de ce atît de mulţi ti~~ri sînt capabili să încerce portant şi în funcţionareamemoriei - acolo memorîridu-se con-
drogurile şi băutura fără să devină dependenţi, în vreme ce alţii secinţele diverselor acţiuni atunci cînd se ia o anumită hotărîre
devin dependenţi de la bun început: cei mai vulnerabili la de- - , funcţionarea lor deficitară poate duce la o înclinaţie spre al-
pendenţă se pare că găsesc în droguri şi alcool o modalitate ra- coolism, ajutiridu-i să ignore dezavantajele pe termen lung ale
pidă de a-şi calma emoţiile care i-au chinuit ani de zile. băuturii, aşa cum alcoolul le asigură o Iiruştire imediată a arixie-
Sau cum spunea Ralph Tarter, psiholog la Western Psychia- tăţii.

tric Institute şi la clinica din Pittsburgh: "Pentru cei care au o Această dorinţă riestăvilită de calm pare a fi un factor emo-
predispoziţie biologică, primul pahar sau prima doză de dro- ţional de natură genetică în raport cu alcoolismul. Un studiu fă­
guri are un impact covîrşitor, ceea ce nu se întîmplă cu ceilalţi. cut pe 1300 de rude de alcoolici a arătat că de fapt copiii de al-
Mulţi dintre cei care au fost la dezintoxicare mi-au spus: coolici riscă cel mai tare să ajungă alcoolici, mai ales dacă au dat
«Atunci cind am luat droguri pentru prima dată, m-am simţit dovadă de o anxietate cronică puternică. Într-adevăr, cercetăto­
normal pentru prima dată.» Ele îi stabilizează din punct de ve- rii au ajuns la concluzia că alcoolisrnul ce se dezvoltă la aceste
dere psihologic, cel puţin pe termen scurt."54 Sigur că acesta este persoane este de fapt un "medicament autoadrninistrat împotri-
un pact cu diavolul pentru o viitoare dependenţă; un sentiment va simptomelor de anxietate'<".
de bine de scurtă durată în schimbul unei distrugeri pentru tot- O a doua cale emoţională ce conduce la alcoolism provine
deauna a vieţii. dintr-o stare de agitaţie puternică, de impulsivitate şi de plicti-
Există anumite tipare emoţionale care par să-i predispunăpe seală. Acest tipar se manifestă încă din prima copilărie, copilul
unii să-şi găsească o alinare emoţională mai degrabă într-o anu- fiind dificil şi greu de stăpînit în şcoala primară, hiperactiv, iri-
mită substanţă decît în alta. De exemplu, există două căi emoţio­ trînd mereu în tot felul de încurcături,dînd dovadă de o înclma-
nale care duc la alcoolism. Una începe atunci cînd cineva care a ţie care, aşa cum am văzut, poate să-I împingă să-şi caute prie-
fost foarte încordat şi neliniştit în copilărie de obicei constată în .teni îndoielnici - uneori ajungîndu-se la delincvenţă sau la
adolescenţă că alcoolul îi calmează neliniştea. Cel mai adesea diagnosticul de "tulburare de personalitate antisocială". Aceşti
sint copiii - de obicei, băieţi cu părinţi alcoolici, care la rîn- oameni (majoritatea sînt bărbaţi) se plîng în primul rînd de o
dul lor au apelat la băutură pentru a-şi potoli nervii. Un factor stare de agitaţie. Principala slăbiciune este o impulsivitate ne··
biologic al acestui tipar este o secreţie insuficientă de GABA, stăpînită; reacţia lor obişnuită la plictiseală pe care adesea o
un rieurotransmiţător care reglează anxietatea - prea puţină simt -este o dorinţă impulsivă de a cunoaşte riscul sau ceva cît
GABA este experimentatăca un nivel înalt de tensiune. Un stu- mai palpitant. Ca adulţi, persoanele cu acest tipar mintal (care
diu a arătat că fiii cu taţi alcoolici au un nivel scăzut de GABA poate avea legătură cu deficienţele de neurotransmiţători,sero-
şi sînt extrem de neliniştiţi, dar cînd beau alcool, nivelul de tonină şi MAO) constată că alcoolul le poate potoli agitaţia. Fap-
GABA creşte şi anxietarea scade55 . Aceşti copii de alcoolici beau tul că nu suportă monotonia îi face să fie dispuşi să încerce ori-
pentru a se detensiona, găsind o relaxare doar în alcool. Ei sînt ce; acest lucru asociat cu impulsivitatea lor firească îi face: să ai-
vulnerabili şi din alte puncte de vedere: ei pot lua, de exemplu, bă o înclinaţie clară spre a abuza de o serie întreagă de droguri
prea multe sedative cu alcool tocmai pentru a-şi reduce starea puternice, nu numai de akool58 .
de anxietate. În timp ce depresia îi poate determ.ina pe unii să bea, efecte-
Un studiu de neuropsihologie asupra fiilor de alcoolici care le metabolice ale alcoolului adesea înrăutăţesc depresia după o
la 12 ani dădeau semne de anxietate, cum ar fi un ritm cardiac scurtă liniştire. Cei care se apucă de băutură considerînd-o un
crescut ca reacţie la stres, precum şi o irnp ulsrvitate exagerată, paleativ emoţional o fac cel mai adesea pentru calma anxie-
arăta că băieţii prezentau şi o proastă funcţionare a lobilor fron- tatea, şi nu depresia; o cu totul altă categorie de droguri sau de
308 Alfabetul emoţional Costurile analfabetismului emoţional 309
medicamente 11 liniştesc pe deprimaţi cel puţin temporar. copiilor noştri capacitatea de a înfrunta viaţa şi sporindu-le şan­
Sentimentul cronic de nefericire îi pune pe oameni în şi mai ma- sele de a evita toate aceste situaţii dezastruoase'".
re primejdie de a deveni dependenţi de stimulenţi cum ar fi co- Concentrindu-mă asupra locului deficitelor emoţionale şi
caina. un antidot direct împotriva deprirnării. Conform unui sociale, nu înseamnă că neg rolul celorlalţi factori de risc cum ar
studiu, s-a arătat că peste jumătate dintre pacienţii unei clinici fi dezvoltarea într-o familie divorţată, abuzivă sau haotică sau
trataţi contra dependenţei de cocaină fuseseră diagnosticaţi cu într-un cartier sărac înţesat de delincvenţă şi de trafic de dro-
depresii grave înainte să ajungă dependenţi; cu cît depresia fu- guri. Sărăcia în sine dă lovituri emoţionale serioase copiilor: co-
sese mai mare, cu atît dependenţa era mai puterrucă-". piii săraci încă de la cinci ani sînt mai speriaţi, mai neliniştiţi şi
!uria permanentă poate duce la un alt tip de susceptibilita- mai trişti decît cei de seama lor care o duc mai bine, au mai mul-
te. Intr-un studiu făcut pe 400 de pacienţi trataţi pentru depen- te probleme de comportament, cum. ar fi frecvente furii necon-
denţa de heroină şi de alte derivate ale opiuhri, cel mai eviden- trolate sau distrugeri de obiecte, tendinţă care se prelungeşte şi
ţiat tipar emoţional s-a constatat a fi dificultatea de a stăpîni mî- la vîrsta adolescenţei.Apăsarea sărăciei afectează serios viaţa de
nia şiacceselede furie. O parte dintre pacienţi spuneau că opiul familie: se împuţinează formele de exprimare a căldurii părin­
îi făcea să se simtă în sfîrşit normali şi relaxaţi?". teşti, mamele sînt tot mai deprimate (de obicei, fiind fără soţi şi
Cu toate că predispoziţia de a abuza de substanţe nocive fără slujbă), drept pentru care se bizuie tot mai mult pe pedep-
poate fi în multe cazuri determinată de creier, sentimentele care se aspre, pe ţipete, bătăi şi ameninţări corporale62 .
îi îndeamnă pe oameni să se "autotrateze prin băutură sau dro-
fl
Există însă şi rolul pe care îl joacă competenta emoţională,
guri pot fi stăpînite fără să se recurgă la medicamente, aşa cum dincolo de forţele familiei şi de cele economice - şi care poate
s-a demonsrrar de zeci de ani încoace, în cadrul discutiilor mem- fi decisiv în determinarea măsurii în care orice copil sau adoles-
brilor organizaţiei Alcoolicii Anonimi. Dobîndirea capacităţii de cent este influenţat de aceste probleme spinoase sau găseşte o
a trata aceste sentimente - de a calma anxietatea, de a scăpa de posibilitate de a le supravieţui. Studierea pe termen lung a sute
starea de depresie şi de potolire a furiei - îndepărtează nevoia de copii crescuţi în sărăcie în familii abuzive sau de către un pă­
imperioasă de a lua droguri sau de a consuma alcool încă din rinte cu o gravă boală mintală arată că pînă şi aceia care au de
start. Aceste capacităţi emoţionale elementare se pot învăţa ca înfruntat cele mai cumplite situaţii au tendinţa să dea dovadă de
remediu in programele de tratare contra drogurilor şi alcoolu- capacităţi emoţionale esenttalev'. Acest lucru presupune o capa-
lui. Arfi mult mai bine, desigur, dacă ele ar fi dobindite mai de citate pozitivă de adaptare în societate, ceea ce-i face pe ceilalţi
timpuriu în viaţă, înainte ca obiceiul să devină unul înrăit. să se apropie, încredere în sine, perseverenţă optimistă în faţa
eşecurilor şi a frustrărilor, abilitatea de a-şi reveni rapid din su-
S-A TERMINAT CU RĂZBOA.IELE: UN DRUM părare şi, În generat o fire fericită.
CON/TfN FINAL PREVENTIV Dar marea rnajorifate a copiilor înfruntă asemenea dificultăţi
fără să aibă aceste avantaje. Evident că multe dintre aceste capa-
În ultimii zece ani, s-au declarat tot felul de "războaie", îm- cităţi sînt înnăscute, este loteria genelor - dar chiar şi atribute-
potriva sarcinilor adolescentelor, a renunţării la şcoală, a drogu- le temperamentale se pot schimba în bine, aşa cum am văzut în
rilor şi,mai recent, împotriva violenţei. Problema în asemenea Capitolul 14. O cale de intervenţie ar fi, fireşte, cea politică şi
campanii este că ele vin prea tîrziu, după ce problema în cauză economică, eradicarea sărăciei şi a altor condiţii sociale care dau
il căpătat deja proporţiile unei epidemii şi s-a înrădăcinat în vie- naştere unor asemenea probleme. Dar în afară de aceste tactici
ţile tinerilor. Ele sînt intervenţii în momente de criză, adică echi- (care sînt tot mai puţin luate" în seamă pe ordinea de zi socială)
valentul rezolvării unei probleme prin trimiterea unei arnbulan- există tot mai multe lucruri ce le pot fi oferite copiilor spre a-i
pentru a salva în loc să se facă un vaccin care ar fi izolat boa- ajuta să înfrunte mai bine asemenea inabilităţi împovărătoare.
la de la început. În schimbul acestor tot mai rrurneroase "războa­ Să luăm cazul unor tulburări emoţionale, probleme de care
le", ar fi fost mai bine să Urmă1TI un sistem preventiv, oferindu-le unul din doi americani suferă de-a lungul vieţii. Un studiu făcut
310 Alfabetul emoţional Costurile analfabetismului emoţional 311
pe un eşantion reprezentativ de 8 098 americani a constatat că pilului vulnerabil la abuzuri sexuale, dar majoritatea se simt ne-
48% au suferit de cel puţin o problemă psihiatrică de-a lungul ocrotiţi, incapabili să reziste pe cont propriu şi izolaţi prin ceea
vieţii lor 64 • Cel mai grav afectaţi au fost 14% dintre ei, care au ce li s-a întîmplat,
avut trei sau mai multe probleme psihiatrice deodată. Acesta Cu aceste riscuri în gînd, multe şcoli au început să ofere pro-
era grupul cu cele mai multe. necazuri, înregistrînd 60% dintre grame de prevenire a abuzului sexual. Majoritatea acestor pro-
toate tulburările psihice şi 90% dintre cele mai grave şi cu Uf- grame se concentreazăpe informaţiile fundamentale în legătură
mări cumplite. Ei aveau nevoie de o îngrijire intensivă, dar abor- cu abuz.ul sexual, învătîridu-i, de exemplu, pe copii să discearnă
darea optimă ar fi fost prevenirea pe cît posibila acestor proble- între atingerile "bune" şi "rele", avertizîridu-i asupra pericolelor
me încă de la început. Desigur că nu orice dezechilibru mintal care îi pîndesc şi încurajîndu-i să le spună părinţilor dacă li s-a
poate fi prevenit, dar sînt unele, şi chiar multe, care pot fi preve- întîmplat ceva suspect. Dar un sondaj naţional făcut pe 2 000 de
nite. Ronald Kessler, sociolog la Universitatea din Michigan, copii a arătat că acest curs elernerrtar era doar cu puţin mai bun
este cel care a făcut acest studiu şi care mi-a spus: "Trebuie să in- decît nimic - sau de fapt, mai rău decît nimic - pentru a-i aju-
tervenim de timpuriu în viaţă. De exemplu, o fată care suferă de ta pe copii să facă ceva astfel încît să nu ajungă victime fie ale
fobie socială încă din clasa a şasea se apucă de băutură din pri- durului şcolii, fie ale unui potenţial agresor de COpii 66 . Cel rnai
mii ani de liceu pentru a-şi stăpîni anxietăţile sociale. Către 30 rău este că dintre aceşti copii care au urmat un asemenea pro-
de ani, atunci cînd vine la noi la cabinet, este încă temătoare,în- gram elementar şi care apoi au devenit victime ale unui atac se-
tre timp a devenit alcoolică şi drogată şi este deprimată, pentru xual, cei care au relatat părinţilor ce se întîmplase au fost cu ju-
că viata ei este o mizerie. Marea întrebare rămîne ce am fi putut mătate mai puţini decît cei care nu urmaseră un asemenea pro-
noi să' facem mai de timpuriu în viaţa ei pentru ca ea să nu ajun- granL.
gă în această prăpastie fără fund r În schimb, copiii cărora li s-a ţinut un curs mai complex -
Acelaşi lucru este valabil şi pentruactele de violenţă şi între- inclusiv referitor la"anumite competente emoţionale şi sociale -
gul şir de pericole cu care sînt confruntaţi tinerii din ziua de azi. au fost mai capabili să se apere împotriva ameninţării de a de-
Programele educaţionale pentru prevenirea unor anumite pro- veni victime: au reuşit să ceară să fie lăsaţi în pace, să ţipe sau să
bleme cum ar fi drogurile sau violenta au proliferat foarte mult se zbată, să ameninţe că vor povesti ce s-a întîmplat şi realmen-
în ultimii 10 ani, creîndu-se o mini-industrie educaţională, pen- te să spună ce şi cînd li s-a întîmplat. Acest ultim avantaj - in-
tru că există o piaţă de desfacere. Multe dintre ele însă - inclu- formarea în legătură cu molestarea suferită - este un mijloc
siv multe dintre cele mai marcante ori mai des utilizate - s-au preventiv într-un sens grăitor; mulţi pedofili fac sute de victime.
dovedit a fi ineficiente. Oparte, spre drsperarea educerorilonse Un studiu efectuat asupra pedofililor de patruzeci de ani arată
pare chiar că au sporit posibilitatea apariţiei unor probleme pe că ei au în medie cîte o victimă pe lună încă din anii adolescen-
care trebuiau să.le rezolve, şi anume drogurile şi sexul în rindul ţei. Un raport în legătură cu un şofer de autobuz şi cu un profe-
adolescenţilor, sor de informatică dintr-un liceu dezvăluie că fiecare dintre ei a
molestat cam 300 de copii în fiecare an - şi totuşi nici unul din-
Iriforrnafifle nu sînt de ajuns
tre copii nu a reclamat: rriolestarea a ieşit la lumină numai după
Un caz instructiv ar fiabuzul sexual asupra copiilor. În 1993, ce unul dintre băieţii care fusese molestat de profesor a început
aproximativ 200 000 de cazuri studiate atent au apărut nUnLai!n să-şi molesteze propria surioarăv/.
Statele Unite, numărul lor crescînd cu aproximativ 10% pe an. In Copiii care au urmat programe mai corrrplexe au făcut de trei
vreme ce estimările variază, majoritatea experţilor sînt de acord ori mai multe reclamaţii decît cei care nu au făcut un asemenea
că între 20 şi 30% dintre fete şicam jumătate din numărul băie­ curs. CUIn de a funcţionat atît de bine? Aceste programe nu ex-
ţilor sînt victimele unei forme de abuz sexual pînă la vîrsta de puneau toată problematica dintr-odată, ci expunerea se făcea la
17 ani (cifrele cresc sau scad în funcţie de felul cum se defineşte diverse niveluri de-a lungul anilor de şcoală, ca parte a educa-
acest abuz sexual, între altele)65. Nu există un profil unic al co- ţiei sexuale sau medicale. Părinţilor li s-a cerut să îşi informeze
312 .A~fabetul emoţional Costurile analfabetiem ul ui crnotion al 313
copiii mai in amănunt despre ceea ce sînt învăţaţi la şcoală (co- ar fi cunoasterea diferentei dintre serrtimerite si actiuni si Învă­
piii ai căror părinţi au procedat aşa au rezistat mai bine amenin- ţarea de a {ua hotărîri emoţionale mai bune, mai î~tîi prm con-
ţărilor şi abuzului sexual). În afară de aceasta, competenţele so- trolarea impulsurilor şi apoi prin identificarea reacţiilor alterna-
ciale şi emoţionale au contat enorm. Nu e suficient ca un copil tive şi a consecinţelor înainte de a acţiona. Multe competenţe
doar să ştie ce e "bine" şi ce e "rău" in privinţa prpăitul'ui. Ei tre- sînt interpersonale: interpretarea indiciilor sociale şi emoţiona­
buie să conştientizeze cînd o asemenea situaţie înseamnă ceva le, ascultarea atentă, capacitatea de a rezista la influenţele nega-
rău sau neplăcut chiar inainte să înceapă pipăielile. Acest lucru tive, abordarea lucrurilor din perspectiva altora şi înţelegerea
presupune nu nurnai conştientizare, dar şi destulă încredere în comportamentului acceptabil într-o anumită situaţie.
sine şi capacitatea de a acţiona în asemenea momente, chiar şi în Acestea sînt capacităţile emoţionale şi sociale cheie pentru
faţa' unui adult care poate încerca să-I liniştească, sp urtîrid u-i: întreaga viaţă şi presupun cel puţin remedii parţiale, dacă nu
"Totul e în regulă." Apoi, copilul are nevoie de un întreg şir de pentru toate, măcar pentru majoritatea problemelor pe care
modalităţi de a opri ceea ce este pe cale să se întîmple -- de la a le-am. discutat în acest capitol. Alegerea problemelor specifice
fugi pînă la ameninţarea cu reclarnaţia. Din aceste motive, cele împotriva cărora se pot inocula capacităţile emoţionale este
mai bune programe îi învaţă pe copii să-şi irnp ună punctul de aproape arbitrară - cazurile sînt similare în ceea ce priveşte ro-
vedere, să-şi exprime drepturile şi să nu fie pasivi, să ştie care lul jucat de competenţeleemoţionale şi sociale; de exemplu, sar-
sînt limitele şi să şi le apere. cini nedorite la vîrsta adolescenţei sau sinucidere în aceeaşi pe-
Programele cele mai eficiente au suplirnentat apoi informaţi­ rioadă.

ile referitoare la abuzul sexual şi învăţarea abilrtătilor esenţiale Sigur că, de fapt, cauzele tuturor acestor probleme sînt com-
emoţionale şi sociale. Aceste programe i-au învăţat pe copii să plexe, intervenind în diferite proporţii destinul biologic, dina-
găsească anumite căi de a-şi rezolva conflictele interpersonale in mica familiei, politica sărăciei şi cultura străzii. Nici un. singur
mod pozitiv, de a-i face mai încrezătorişi de a nu se învinui pen- tip de modalitate de a interveni şi nici concentrarea asupra unei
tru ceea ce se întîmplă simţind că există o întreagă reţea de spri- singure emoţii nu poate pretinde că rezolvă întreaga problemă.
jin, profesori şi părinţi cărora li s-ar putea adresa. Şi dacă li se va Dar în măsura în care deficienţele emoţionale sporesc riscul co-
întîmpla ceva rău e mult mai probabil că vor povesti. pilului - şi am văzut că într-o mare măsură - atenţia trebuie
să se concentreze asupra remediilor emoţionale,nu prin exclude-
Ingrediente active rea altor răspunsuri, ci prin găsirea lor împreună,Următoareaîn-
Asemenea constatări au dus la o altă perspectivă asupra in- trebare este cum ar putea arăta educaţia în domeniul emoţional.
gredientelor ce trebuie conţinute de un program optim de pre-
venire, cum ar trebui el să arate pornind de la acele evaluări im-
parţiale care s-au dovedit cu adevărat eficiente. Într-un proiect
de cinci ani sponsorizat de fundaţia W.T. Grant, un consorţiu de
cercetători a studiat acest peisaj, distingind elementele active ce
păreau cruciale în reuşita unor asemenea programe funcţiona­
le 68 . Cercetătorii au ajuns la concluzia că trebuie acoperită în-
treaga listă a capacităţilor cheie interpretate ca elemente de inte-
ligenţă emoţională, indiferent ce problemă anume trebuie pre-
venită. (Vezi Anexa D pentru lista completă.P?
Capacităţile emoţionale presupun şi conştientizarea de sine;
identificarea, exprimarea şi stăpînirea sentimentelor, controlul
asupra impulsurilor şi amînarea recompenselor; stăpînirea stre-
sului şi a anxietăţii. O capacitate cheie în controlarea impulsului
Scolrrrizarea ernoţ iilor 315
meritele copiilor. Alfabetizarea emoţională este la fel de impor-
tantă ca şi învăţarea matematicii şi a citituhri."! Ştiinţa sinelui
este un adevărat pionierat, o idee 'irrcă incipientă, care a început
Scolarizarea emotiilor
r , să se răspîndească în şcolile de pe ambele coaste americane".
Denumirea acestor cursuri merge de la "Dezvoltarea socia-
Principala speranţă a unui popor constă Într-o educa- lă" la "Capacităţilenecesare în viaţă" şi pînă la "Studiul social şi
ţie corectă a tineretului său. emoţional". în unele, în acord cu ideea lui Howard Cardner, ca-
ERASMUS re susţinea că există mai multe feluri de inteligenţă, se foloseşte
termenul de "inteligenţe personale". Firul comun este scopul de
a spori nivelul competenţeisociale şi emoţionale la copii, ca par-
te componentă a sistemului lor de educaţie obişnuit nu doar
E un fel mai ciudat de a striga catalogul. 15 copii din clasa a ca un remediu pentru copiii care au probleme sau sint definiţi ca
cincea stau pe jos în stil indian. Pe măsură ce-şi aud numele, ele- "dificiIi", ci ca un set de instrumente şi elemente esenţiale de în-
vii nu răspund cu "Prezent", cum se face de obicei la şcoală, ţelegere pentru orice copil.
ci spun un număr care indică cum se simt; unu înseamnă Cursurile de alfabetizare emoţională au rădăcini îndepărtate
prost-dispus, zece, cu energie maximă. în mişcarea de învăţămînt-afectivaanilor 1960. Ideea la vremea
Astăzi au moralul ridicat: aceea era că lecţiile psihologice şi motivaţionale erau mult mai
"Jessica." profund învăţate dacă presupuneau o experienţă imediată a
"Zece: sînt în al nouălea cer, este vineri." ceea ce fusese învăţat în teorie. Mişcarea de alfabetizare emoţio­
"Patrick." nală a scos în evidenţă termenul de educaţie afectivă - î n loc să
"Nouă: încîntat, puţin emoţionat." fie folosit afectul pentru a educa, este educat afectul în sine.
"Nicole." Mai aproape de noi, multe dintre aceste cursuri şi zelul de a
"Zece: liniştită, fericită... " le răspîndi provin dintr-o serie de programe de prevenire deja
Este ora de Ştiinţa Sinelui la Nueva School, şcoală amplasată existente în şcoli, fiecare în parte avînd o anumită ţintă: fumatul
în ceea ce a fost cîndva marele conac al familiei Crocker, dinastia la adolescenţi, consumul de droguri, sarcina, renunţarea la şcoa­
care a fondat una dintre cele mai mari bănci din San Francisco. lă şi, mai recent, violenta. Aşa cum am văzut în capitolul prece-
În prezent, clădirea, care seamănă cu o versiune în miniatură a dent, consorţiul W.T. Grant a făcut un studiu al programelor de
Operei din San Francisco, adăposteşte o şcoală particulară, care prevenire şi a constatat că sînt mult mai eficiente atunci cînd se
oferă ceea ce poate fi numit un curs model de inteligenţă emo- ocupă de cheia competenţelor emoţionale şi sociale, cum ar fi
tiorială. controlarea impulsurilor, stăpînirea furiei, găsirea de soluţii
r Subiectul Ştiinţei Sinelui îl reprezintă sentimentele - cele creatoare pentru problemele sociale. Pornind de la acest princi-
proprii şi cele care apar în cadrul unor relaţii. Prin natura sa, piu, a apărut noua generaţie de modalităţi de intervenţie.
această temă cere ca profesorii şi elevii să se concentreze asupra Aşa cum am văzut în Capitolul 15, intervenţiile destinate ini-
structurii emoţionale a vieţii de copil -lucru care de obicei este ţial a se concentra asupra anumitor deficienţe ale capacitătilor
ignorat în majoritatea celorlalte şcoli americane, Strategia presu-
pune includerea tensiunilor şi a traurnelor din viaţa copiilor ca * Pentru informaţii suplimentare referitoare-la cursurile de alfabeti-
subiect pe ordinea de zi. Profesorii se referă la cazuri reale - zare emoţională apelaţi la: The Collaborative for the Advancement of
suferinţa de a fi izolat, invidia, neînţelegerile care pot să dege- Social and Emotional Leaming (CASEL) (Grupul de Colaborare pentru
nereze în bătăi în curtea şcolii. Sau cum spune Karen Stone Progresele în Învăţarea Socială şi Emoţională), catedra de psihologie
Iv1cCown, creatoarea programei de Ştiinţa Sinelui şi fondatoare (MIC 285), Universitatea Illinois din Chicago, 1007 vVest Harr isori St.,
a Nueva School: Jnvăţătura nu se poate face izolat de senti- Chicago, IL 60606-7137.
316 Alfabetul emoţ ion al Şcolarizarea emotiilor 317
emoţionale şi sociale care generează probleme, cum ar fi agresi- Trei observatori care sint familiarizaţi cu jocul au cîte o foaie de
vitatea sau depresia, pot deveni extrem de eficiente ca element evaluare pentru a consemna, de exemplu, cine din grup preia
de protecţie pentru copii. Aceste intervenţii bine conturate, în organizarea, cine e clovnul, cine întrerupe.
principat au fost executate de psihologi cercetători ca simplă ex- Elev}i împrăştie pe masă piesele de puzzle şi se apucă de
perienţă. Următorul pas este generalizarea lectiilor acestor pro- treabă. Intr-un minut şi ceva este dar că unul dintre grupuri va
grame specializate ca măsură preventivă pentru toţi elevii, care fi mult mai eficient ca echipă; termină în doar cîteva minute. Un
să fie predate de către profesori obişnuiţi. al doilea grup depune eforturi solitare, paralele, fiecare lucrînd
O abordare mai sofisticată şi rnai eficientă de prevenire pre- separat la propriul puzzle, dar nu se ajunge nicăieri. După care,
supune informaţii referitoare la probleme cum ar fi SIDA, dro- încetul Cu încetul, încep să lucreze împreună pentru a completa
gurile şi altele asemenea, în acele momente din viaţa tinerilor primul pătrat şi continuă pînă ce termină tot p uzzle-ul.
cînd încep să se confrunte cu ele. Subi