Cartea

Cartea nu e ce se vede:
Un pachet de coli frumoase
Între două scoarţe groase.

Aripi lungi de vis îţi cresc
Şi-aşa mult te-îmbogăţesc
Printre veşti,
Printre poveşti,
Sub a literelor rouă!

Cartea este ce n-ai crede:
Mii de gânduri îţi urzeşte,
Cu idei te-mpodobeşte.

Cartea nu e ce se vede.
Până nu citeşti, n-ai crede:
Cartea e ce nu se vede.

Cartea e o viaţă nouă!
Când citeşti,
Întinereşti,

Părinţii
Părinţii fac totul oricând pentru noi Ne nasc şi ne cresc mai mari decât ei,
Rămân apoi cu discreţie în urmă,
Nu ne deranjează de obicei.
Li-e ruşine că sunt prea bătrâni, prea bolnavi,
Pentru noi prea modeşti şi prea simpli părinţi,
Vinovaţi pentru timpul pierdut
Ne privesc în tăcere cuminţi.
Apoi îşi mută privirea în stea,
Când raza-nglodată de cer se subţie.
Şi, obosiţi, nu pregetă-o clipă
Să ni se aşeze în pământ, temelie.
Ana Blandiana
1

Povestea unor destine...continuă!
În data de 17 octombrie 2015, școala noastră a îmbrăcat haine de sărbătoare,
omagiind anii de existență – 35 de ani...pe parcursul cărora și-a format un renume și a confirmat
statutul de școală ce promovează calitatea în educație și formarea elevilor în spiritul unor idealuri
înalte.
Elevi ai școlii sau foști absolvenți, părinți, cadre didactice, invitați de onoare, au fost
prezenți alături de noi la acest eveniment. Ziua a fost deosebită, cu emoții de toate părțile!
Pentru această evoluție spectaculoasă a Școlii Gimnaziale Nr.30 a fost nevoie de
efortul comun al conducerii școlii, profesorilor și părinților. Tuturor acestor temerari deschizători
de drumuri li se cuvin mulțumiri și laude. Cu toții au avut aceeași năzuință și pentru împlinirea ei
s-au identificat cu această instituție.
Și clocotul muncii creatoare continuă! Desfășurând cu consecvență o activitate
didactică ce va purta emblema calității, cadrele didactice ale Școlii Gimnaziale Nr.30 doresc să-și
îndrume și în viitor elevii în scopul obținerii de remarcabile izbânzi pe altarul cunoașterii.

Director,
Prof. Urs Ștefan
2

ŞCOALA – PRIN OCHELARII
ELEVILOR
„Şcoala trebuie să te înveţe a fi propriul tău dascăl, cel mai bun şi cel mai aspru.”
Nicolae Iorga

RĂSFOIND PRIN JURNALUL ŞCOLARILOR…

Semne de întrebare

Într-o zi oarecare,
Stau şi-mi pun o întrebare:
Ce-ar fi dacă, dintr-o dată,
S-ar distruge şcoala toată?
Şi s-ar întoarce lucrurile pe dos,
Şi ar fi totul mai haios,
Fară teme şi învăţat
Şi mai mult timp de jucat?

Cam asta ar fi ce-mi doresc,
Dar, pe urmă, mă gândesc:
În viaţă pot fi cineva,
Dacă n-am şi-n cap ceva?
O cultură generală,
Ce se-nvaţă aici, la şcoală.
E mai bine aşa cum este,
Dar, totuşi, cu mai puţine teste!
Vlăşan Diana Andrada, clasa a VI-a A

Gânduri... cu rimă
Dragi profesori, profesoare,
Vă vorbeşte un copil.
Ştiu că nu sunt foarte mare
Dar nu sunt nici foarte mic.
Învăţ bine, nu-s cuminte
Sunt corectă, nu însă şi foarte atentă.

Colegii îmi sunt ca fraţii,
Copii, oare şi voi la fel simţiţi?
Dragi profesori, profesoare,
De-am greşit, să mă iertaţi!
Dragi colegi, de am greşit,
Eu vă rog să mă scuzaţi!
Aceasta a fost scrisoarea de la mine
O zi bună şi numai de bine!

Şcoala mi-e a doua casă
Profesorii, ca nişte părinţi,

Burlă Ştefania Mădălina, clasa a V-a B
3

CONFESIUNI
De ce vin la școală?
Este duminică. La ora 10 îmi fac temele la
comunicare și la matematică. Rezolvând temele la
comunicare am aflat de Lev Tolstoi, care este un
important scriitor rus. La Matematică și Explorarea
Mediului am aflat ce plante și ce animale trăiesc la
Polul Nord și la Polul Sud, am efectuat adunări, scăderi, înmulțiri și, plin de mândrie, am terminat.
Apoi am rezolvat temele la germană și am învățat cuvinte noi pentru că vreau să merg în
Germania, în orășelul Lego (Legoland).
Astfel, în fiecare zi găsesc răspunsul la întrebarea „De ce vin la școală?”. Vin, deoarece învăț
multe lucruri noi și interesante.
Ștefan Bindileu, clasa a II- a B
Eu vin la şcoală pentru că:
 Sunt fericit să întâlnesc persoane noi;
 Leg prietenii;
 Învăț multe lucruri ce îmi vor fi utile în
viață;
 Doamna învăţătoare nu țipă la mine, are
răbdare, astfel ca eu să pot fi cât mai atent
la ce îmi explică ea;
 Doamna ne învață cum să socotim, să
citim, să scriem, să desenăm, să vorbim
frumos și să ne jucăm;
Primii patru ani alături de doamna învăţătoare
sunt primii pași către viitor.
Întotdeauna îmi va face plăcere să învăț lucruri
utile, care cu siguranță îmi vor fi de folos.
Drăgoi David, clasa I B


Şcoala este locul unde primesc o educaţie şi învăţ multe lucruri;
Pot avea prieteni noi cu care să mă joc şi alături de care voi avea amintiri frumoase;
Şcoala este locul unde învăţăm să fim împreună.
Benedek Bogdan Andrei, clasa a II-a B

Mie îmi place mult la școală.
Dintre materiile predate de către doamna învățătoare, eu prefer matematica și muzica.
De asemenea, îmi place ora de sport, pentru că ne dezvoltăm armonios corpul.
Mi-am făcut și prieteni la școală și de aceea merg cu plăcere. Noi organizăm serbări
frumoase, iar părinții sunt mândri de noi.
Cuzub Rareș, clasa a II-a A
4

CONFESIUNI
De ce vin la şcoală?
Este o întrebare pe care toţi elevii
şi-o adresează la un moment dat.
- Mama, eu de ce merg la şcoală?
întrebă într-o zi micuţul Luca.
- Deoarece ai nevoie să înveţi
toate cele necesare pentru a te descurca
în viaţă, să ai o meserie, să ajungi la casa
ta, cu o familie pe care să o poţi întreţine
şi, mai ales, pentru a cunoaşte această
lume minunată în care noi trăim, îi răspunse cu blândeţe mama.
- Învăţătoarea noastră ne-a spus că şcoala este a doua noastră casă. Este adevarat?
- Da, bineînţeles! Când la şcoală un copil face o boacană, învăţătoarea îi spune că nu e bine
ce a făcut, nu ? La fel şi noi, părinţii. La şcoală înveţi lucruri noi, dar şi acasă, la fel.
- Dar eu nu mai vreau să merg la şcoală!
Mama se miră de spusele băiatului.
- Să nu mai spui asta! Uită-te la copilul vecinilor, Ionel. El umblă mereu prin spitale din
cauza bolii lui. El nu merge la şcoală, deşi îşi doreste foarte mult acest lucru. În vreme ce tu eşti
sănătos, te plângi de acest lucru.
- Nu ştiam de Ionel, răspunse Luca încurcat.
- Sau mai sunt copii care locuiesc la ţară şi stau toată ziua şi hrănesc animalele, curăţă
grajdurile animalelor. Să nu uităm de copiii ai căror părinţi nu îşi permit să îi trimită la şcoală sau
de părinţii care atunci când primesc câte un bănuţ de pomană se duc şi îl consumă pentru băutură.
Tu ar trebui să te bucuri de ceea ce ai, de oportunităţile şi de familia pe care o ai. Sărbătorile de
iarnă au fost tare triste pentru unii copii.
- Cum aşa? Ce copil nu s-ar bucura de Crăciun?
- Acei copii care sunt părăsiţi sau ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate duc dorul unui
părinte care să stea şi să le spună că îi iubesc, să le ofere o îmbrăţişare caldă şi iubirea de care are
nevoie orice copil.
- Ai dreptate, mamă! Ar trebui să mă bucur de ceea ce am.
După ce s-a gândit mult la ceea ce îi spusese mama lui, într-o zi Luca a luat o carte de
aventuri şi s-a dus la Ionel. Luca i-a citit lui Ionel cartea aceea, ba chiar mai mult... l-a învăţat şi pe
Ionel să citească. Amândoi erau foarte bucuroşi. După fiecare zi de şcoală, Luca îşi lua caietele şi se
ducea la Ionel acasă să îl înveţe şi pe el lucrurile noi şi interesante învăţate la şcoală. Luca şi-a dat
seama că întrebarea ,,De ce vin la şcoală?’’ a devenit un imbold pentru el să muncescă mai mult
pentru a învăţa cât mai multe lucruri noi.
Dragi copii, data viitoare când sunteţi tentaţi a spune ,,nu vreau la şcoală’’ sau ,,nu îmi place
şcoala’’ gândiţi-vă la acei copii care, din diverse motive, nu ajung la şcoală.
Căciulă Antonia, clasa a VI-a A

5

Eu vin la şcoală pentru că aceasta este o a doua casă pentru mine. Şcoala mă ajută să
depăşesc greutăţile din viaţă, oferindu-mi toate informaţiile de care am nevoie.
Şcoala îmi completează
educaţia pe care o primesc acasă.
Avram Cezar, clasa a II-a B
La şcoală...
Prima zi de școală a fost o zi
plină de emoții pentru mine.
Doamna învățătoare ne-a
așteptat cu multă bucurie.
Eu vin la școală, pentru că
vreau să scriu și să citesc. Mi-am
dorit foarte mult să fac o felicitare
pentru mama mea iubită și să citesc
povești surioarelor mele.
Vreau să învăț bine pentru a mă face polițist.
Ciumală Pavel, clasa I B
Oameni educaţi
„De ce vin la şcoală?”
Uneori te întrebi...
Să ştii să citeşti?
Ori să socoteşti?

Venim să învăţăm, să citim,
Mai apoi să socotim,
Să învăţăm alfabetul,
Să ştim a lega şiretul.
Şi când şcoala terminăm
O să ştim să ne purtăm,
Oameni educaţi vom fi
Pe pământ cât vom trăi.
Teban Andreea, clasa a IV-a B

Şcoala nu este obligatorie, dar...
Vin la şcoală pentru că este greu şi am învăţat că tot ceea ce mi se pare greu duce către
ceva bun. Şcoala este locul de unde pornesc în viaţă. Părinţii mi-au spus că şcoala nu este
obligatorie. Pot să fiu un om respectat sau un cerşetor pentru tot restul vieţii, oricare dintre ele
pot fi alegerile mele. Eu însă am ales. Am ales să fiu din bună şi mai bună, am ales să-mi petrec cei
mai frumoşi ani aici, la şcoală, ca o într-o a doua familie.
Cred că până la urmă şcoala e asemenea unui castel de poveste, în care doamna
învăţătoare este zâna cea bună, care are răbdare cu noi, ne ascultă, ne învaţă şi, mai presus de
toate, ne iubeşte, chiar dacă uneori o necăjim cu copilăriile noastre.
Vin la şcoală pentru că, deşi e greu, e frumos.
Luca Raisa, clasa a II-a B
6

PROPUNERI
PENTRU O ŞCOALĂ IDEALĂ
O şcoală ca un castel
De multe ori, când îmi fac temele la
matematică şi nu ştiu la unele calcule sau
îmi este greu, mă gândesc aşa: Doamne,
ce bine ar fi dacă ar exista şcoala din
cartea pe care o citesc acum. La şcoala
aceea (care se numeşte Hogwarts) nu aş
învăţa matematică, ci aş învăţa să fac vrăji.
Dar mă trezesc repede la realitate.
În lumea reală nu există astfel de şcoală. Nu există vrăji, nu există nici vrăjitori. Dar, totuşi, mi-ar
plăcea să cred că există o astfel de şcoală. Eu cred şi aştept. Aştept să mi se întâmple şi mie ce i s-a
întâmplat personajului principal: când voi împlini 11 ani, să primesc o scrisoare adusă de o bufniţă
în care să scrie că am fost admisă la Hogwarts şi că, la data de 1 septembrie, trebuie să mă prezint
la gara King's Cross, pe peronul 9 ¾, de unde pleacă Expresul de Hogwarts.
Vă voi descrie şi şcoala, un castel enorm în care te-ai putea pierde imediat, unde scările se
mişcă de la locul lor, şi cu greu îţi găseşti drumul spre clase sau dormitoare, iar oamenii din picturi
sunt vii. În primul an, Jobenul Magic te repartizează într-una dintre cele patru Case: Viperini,
Cercetaşi, Ochi-de Şoim şi Astropufi, în funcţie de calităţile şi abilităţile pe care le ai şi astfel îţi sunt
puse în valoare acestea.
Am învăţa să facem vrăji dintre cele mai diverse (cum vă sună „Hocus, pocus, reparatus!”)
şi am repara căni sparte, rigle sau caiete rupte şi
chiar am transforma lucrurile. De exemplu, am
transforma o cană într-un şoricel sau viceversa.
În locul orelor de sport, am juca Vâj-Haţ, un joc
asemănător fotbalului, doar că am zbura pe o
mătură în încercarea de a marca „goluri”. În loc
să ne aducem de acasă sendvişuri, am mânca
micul-dejun, prânzul şi cina în Marea Sală, alături
de toţi colegii, căci, dacă nu aţi înţeles până
acum, aici ne-am petrece tot anul şcolar.
Dar ştiu că degeaba visez, aceste lucruri
nu se vor întâmpla şi, totuşi, nimic nu mă
opreşte să visez. Asta m-a inspirat să scriu
poveşti, ca să îi îndemn şi pe ceilalţi copii să
viseze.
Continuă să visezi, copile! Visează la
şcoala perfectă pe care ţi-o doreşti!
Dacă cineva te întreabă de îţi place şcoala, nu minţi! Spune adevărul, spune ideea ta despre
şcoala perfectă!
Pora Andreea Maia, clasa a IV-a B
7

PROPUNERI
Pauza de 40 de minute

Prin ochelarii mei, şcoala ar arăta cam aşa: toţi
copiii ar fi prietenoşi, respectuoşi, n-ar face prostii, ar
învăţa bine, şi, cel mai important, şi-ar respecta
doamna învăţătoare, pe celelalte cadre didactice şi pe
doamnele de serviciu.
Ar fi interesant ca ora să fie de doar 20 de
minute, iar pauza să fie de 40 de minute pentru a ne
juca şi învăţa. Aşa, cu pauza aceasta de 40 de minute,
şi cadrele didactice ar avea mai mult timp pentru a se
relaxa şi pentru a face tot ce-şi doresc.
În loc de corn şi lapte, am primi corn „Seven days” şi suc după preferinţele noastre.
În ora de sport, băieţii ar juca fotbal, iar fetele partizanii.
Ar fi minunate aceste lucruri pentru unii, chiar şi pentru mine!
Să facem şcoală pentru a învăţa lucruri deosebite, pe care noi nu le ştim şi mai ales pentru
a ne descurca în viaţă.
N-ai carte, n-ai parte!
Ion Mario, clasa a IV-a B







Dacă mi-aş crea şcoala mea, ar fi cam aşa:
Toţi elevii ar învăţa, şi-ar face temele, ar
asculta şi ar respecta cadrele didactice. Elevii, la
rândul lor, s-ar respecta între ei şi nu ar face
probleme;
În loc de corn şi lapte am avea o masă
caldă;
Când ar fi cald afară am ţine orele afară;
Uniforma ar fi alcătuită din: blugi gri,
fuste roşii, bluze roz sau albastre;
Fiecare copil ar putea să aducă un joc pe
care să-l jucăm în fiecare pauză;
Pauza ar avea durata de 20 de minute;
În fiecare zi, elevii ar face o oră de sport;
De asemenea, am putea să ne aducem
laptop-uri pentru cercetare şi informare, pentru a vedea filme legate de lecţia învăţată.
Aşa ar arăta şcoala mea!
Sava Larisa Andreea, clasa a IV-a B
8

PROPUNERI
Ce ziceţi de un cor al şcolii?
Școala mea este una dintre cele mai
frumoase din oraș, cu o curte plină de
verdeață, în care toți elevii pot să iasă în
fiecare pauză. Dar îi lipsește ceva. Hm... O idee
bună e să avem toate clasele frumos zugrăvite,
cu lambriuri noi și, mai ales, bănci și scaune
noi, care nu scârțâie şi nu se zgâlțâie.
Laboratoarele de biologie, chimie, fizică și
informatică au fost frumoase și unele chiar mai
sunt frumoase, dar îmbunătățite. Au nevoie de ustensile, resurse naturale, aparatură modernă și
tot felul de lucruri importante pentru elevi şi mai ales pentru profesori.
Școala mea are nevoie de activități, cum ar fi: un cor al şcolii, un club de șah, cursuri pentru
învăţarea instrumentelor muzicale, activități prin care elevii școlii să învețe să cânte, să picteze, să
danseze, să se joace jocuri interactive, dar mai ales să se joace în aer liber și să-și întemeieze
grupuri de cercetași, să exploreze natura.
A apărut de câțiva ani săptămâna ,,Școala Altfel”. Profesorii ar trebui să-i ducă pe elevi în
excursii prin diverse orașe ale României, pentru a vizita obiective culturale unice.
Păunescu Vlad Ioan, clasa a VI-a A
Fără teme pentru acasă
Numele meu este Mihai Schuller şi sunt elev în clasa a II-a B. Nu port ochelari, dar recunosc
că îmi face plăcere să vă povestesc despre şcoala ideală, aşa cum mi-aş dori-o eu.
În primul rând, în şcoala visurilor mele cursurile încep la ora 900 sau 1000, asta pentru că
mie-mi place să dorm mai mult dimineaţa. La şcoală copiii ar fi aduşi cu autobuzele, aşa ca în
filmele americane. Ghiozdanele nu ar fi
grele pentru că la şcoală am avea vestiare
unde fiecare elev ar avea dulapul lui (cum
aveam la grădință).
În al doilea rând sala de clasă ar fi
dotată cu tehnică electronică de ultimă
generaţie, iar fiecare elev ar avea
calculatorul său pe pupitru! Cea mai
fascinantă ar fi însă tabla (de fapt un mare
ecran), care, asemenea covorului
fermecat din poveste, ne poate purta în
fascinante călătorii peste mări şi ţări, în
vârfuri de munte sau în adâncurile
oceanelor, în cosmos sau în interiorul
pământului. Matematica şi gramatica s-ar învăţa cu ajutorul unor jocuri – super jocuri electronice
care le face nu numai atractive, dar şi uşor de memorat.
9

În şcoala visurilor mele NU am avea teme pentru acasă,
pentru că le-am rezolva în timpul orelor de curs. La finalul
acestora (nu mai târziu de ora 1400) am servi masa la cantină
(aşa cum am văzut tot în filme). După o scurtă pauză, fiecare
elev ar putea să practice un sport, să înveţe să cânte la un
instrument, să danseze, să picteze, să citească sau să facă
activităţi manuale. Pe la ora 1800, autobuzele ne-ar duce pe
fiecare la casele noastre. Sunt convins că la cină, când se
reuneşte întreaga familie, fiecare copil ar avea ceva interesant
de povestit din întâmplările zilei. Aşa arată şcoala ideală, prin
ochelarii mei!
Voi ce părere aveţi? Este frumoasă?
Schuller Mihai, clasa a II-a B

Preţuiţi această şcoală!
Merg la o şcoală minunată, nu am de
ce mă plânge. Sunt însă câteva lucruri pe care,
dacă aş putea, le-aş schimba la şcoala mea.
Unii profesori îşi doresc ca toţi elevii să
fie mereu pregătiţi de nota zece la ora lor,
dar, ei poate nu se gândesc că pe lângă ora
lor, mai avem alte cinci la care trebuie să
învăţăm. După părerea mea, nu ar trebui să
dăm mai mult de două teste pe zi. Da, ştiu că
învăţăm pentru binele nostru, dar ca orice alt
om avem nevoie uneori de o pauză.
Mi-ar plăcea foarte mult ca toţi elevii
să înveţe de dimineaţă, ca restul zilei să îl poată folosi în scopuri mai bune. Cât despre uniforme,
nu le-aş schimba. Sunt cât se poate de necesare. Nu toţi copiii pot să-şi cumpere haine scumpe.
Se evită astfel ca ceilalţi colegi, mai înstăriţi, să râdă de ei. Cred că o cantină în şcoală ar fi
binevenită sau măcar un magazin în curtea şcolii. Nu toţi copiii au timp ca înainte de şcoală să-şi
pregătească mâncarea. Pauzele de masă ar trebui să fie puţin mai lungi, măcar de douăzeci de
minute. Nu avem întotdeauna timp să ne terminăm gustarea în zece minute.
Fiecare elev ar trebui să aibă un dulap doar al lui, în care să îşi pună unele lucruri, cum ar fi
cărţile, care nu îi mai sunt necesare în ziua respectivă. Elevii care fac naveta nu pot mereu să-şi
aducă chiar toate cărţile în ghiozdan.
Oricum eu nu voi mai sta prea mult timp în această şcoală. Timpul trece şi curând, foarte
curând, voi fi nevoită să plec din locul care mi-a fost a doua casă timp de opt ani. Poate lucrurile se
vor schimba în această şcoală sau poate nu. Poate peste câţiva ani nimic nu va mai fi la fel! Chiar şi
fără aceste schimbări şcoala este perfectă. Nu sunt supărată că nu am văzut nicio schimbare.
Poate doar puţin dezamăgită că timpul a trecut repede şi că nu pot să mă mai plimb pe holurile
şcolii. Nu pot decât să sper că peste câţiva ani, când voi veni să-mi revăd profesorii, care m-au
ajutat cu atâta bunătate să cresc şi să-mi fac un viitor… voi zâmbi.
Copii, preţuiţi această şcoală şi aveţi mare grijă de ea, exact aşa cum e! Nu vă plângeţi de nimic şi
iubiţi-o! Vă va fi foarte dor de ea când veţi pleca.
Martiniuc Dorothea, clasa a VIII-a B

10

COLŢUL DE

CREAŢIE
Şcolăriţa
Maia şi Dana se înţeleg foarte bine, deşi nu se cunosc
de mult timp. Totuşi, adesea, parcă s-ar cunoaşte de o viaţă.
Dana va merge la şcoală în clasa a doua. Ea abia
aşteaptă să meargă la şcoală să îşi revadă vechii colegi şi pe
doamna învăţătoare. O necăjeşte doar absenţa Maiei, care în primul an de şcoală nu a prea dat pe
la şcoală şi care când era sunată nu răspundea sau spunea că este bolnavă. Dar în interiorul Maiei
se afla o fetiţă tristă şi săracă. Ea lipsise mult de la şcoală anul trecut, deoarece nu avea bani
pentru rechizitele şcolare şi pentru multe altele atât de necesare. Într-o zi, şi-a întrebat părinţii:
- Eu de ce nu pot merge la şcoală?
- Nu poţi merge, deoarece nu avem bani pentru rechizite şi altele, dar să nu spui nimănui.
Fetiţa se întristă şi merse în camera sa. O sună Dana. Îi răspunse şi începu să vorbească cu
ea. Ea îi spuse:
- Bună, Dana!
- Bună, Maia! Am sunat pentru a te întreba ceva: de ce nu ai venit la şcoală?
- Eu nu pot veni la şcoală, deoarece nu am cele necesare.
Danei îi veni o idee. S-a gândit să spună colegilor săi să adune bani pentru Maia, ca să poată veni şi
ea la şcoală. Fiecare dintre ei a dat câte 10 lei, înţelegând situaţia. Fiind douăzeci de elevii s-au
strâns repede banii. Şi Dana a pus tot zece lei. Mamei sale i s-a părut o idee bună, aşa că s-au dus
la cumpărături pentru a-i cumpăra toate rechizitele necesare. I-au luat un ghiozdan, un penar, şase
creioane de scris, un vocabular creioane colorate şi carioci. Fără ca Maia
şi părinţii ei să ştie planul ei, i-au înmânat cele necesare a doua zi.
Dintr-o dată la uşă se aude un ciocănit. În prag apăru Maia.
Ea întrebă:
- De ce ai venit la mine cu ghiozdanul?
- Nu este al meu, este al altcuiva!
- Al cui este?
- Este al tău!
- Al meu?
- Da! Am avut o idee. Eu am strâns cu sprijinul colegilor banii necesari pentru tine.
- Îţi mulţumesc! Nu ştiu ce să zic…
- Îţi spun eu: de mâine vei merge ca elevă în clasa a doua la şcoala mea.
- De abia aştept! Aşa şi-a arătat iubirea pentru prietena ei. Nu-i păsa că ea este săracă,
pentru ea conta ce este în interiorul ei cum spune acel proverb: „Nu judeca o carte după coperţi”.
Ea nu o judecă, fiindcă adevărata prietenie este cea care la greu nu se strică. Aşa Maia a început să
meargă la şcoală şi a reuşit să aibă rezultate bune. Atât părinţii, cât şi învăţătoarea ei erau mândri
de ea. Nici Dana nu s-a lăsat mai prejos de Maia şi se bucură că a făcut o faptă bună şi a ajutat pe
cineva. Maia şi-a făcut mulţi prieteni şi se bucură de fiecare minut petrecut în clasă alături de ei.
Herciu Alexia, clasa a IV-a D
11

COLŢUL DE

CREAŢIE
Un cuvânt de preţuire
La școală vin mereu cu drag,
Zâmbind, eu trec al clasei prag,
Lucruri noi să-nvăț eu vreau,
M-apuc îndată, nu mai stau!
Acolo doamna e mereu,
Ne sprijină când dăm de greu,
Și plină e de bunătate,
Ea ne învață de toate.
Să citim acum noi știm,
Scriem, dar și socotim,
Rezolvăm mereu probleme
Și tot ce primim la teme.
Școală dragă, îți mulțumesc!
Eu pe tine te iubesc!
Boie Andrei, clasa a II-a A
Să-nvățăm ne străduim

Școala mea iubită
Este tare îndrăgită,
Toți copiii o iubesc,
Și de ea frumos vorbesc.

Noi aici învățăm,
Cum în viață-i bine să ne purtăm,
Învățăm să citim
Și să socotim.
Cu mult drag venim,
Pe profesori îi iubim
Fericiți dorim să-i știm
Și de aceea să-nvățăm ne străduim.
Oprică Maria, clasa a II-a A
Lecția
Și citind încetișor,
Coborând ca dintr-un nor;
A spus cu glas ușor:
„- Copii, parc-ați ieșit din oușor!”

Domn` profesor Alfabet,
Îmbrăcat în violet
S-așezat pe-un scăunel
Și-a citit c-Aristotel.

Vlad Alexandru, clasa a IV- a C
12

SĂPTĂMÂNA ALTFEL
ÎNSEAMNĂ PENTRU
MINE...
„Cred că viața este precum o carte bună. Cu cât o
parcurgi mai mult, cu atât începe să aibă sens. “
Harold Kushner

Zile altfel
În această săptămână,
Vremea-i pentru bucurii!
Este timp de voie bună
Și prilej de drumeții.
Am făcut prăjiturele,
În avioane ne-am urcat,
Simțeam că vom zbura cu ele
Cu gândul ne-am și ridicat.

Învățăm și ne jucăm,
Experiențe noi trăim.
Împreună ne-amuzăm,
Mai isteți și buni să fim.

Aștept să vină primăvara,
Cu zile altfel și cu noi veștminte.
Este frumoasă tare școala,
Când visuri ne-nfloresc în minte!

I-am vizitat pe pompieri,
Am fost la Prima Școală Românească
Totul a fost parcă ieri
Și n-am fi vrut să se oprească!

Cîrciu Matei Alexandru, clasa a II-a B

Săptămâna voioşiei
În Săptămâna Altfel noi ne jucăm,
Dar ne și distrăm.
Multe învățăm,
Dar și cercetăm.

Îmi place să mă joc,
Și-n fiecare loc
Să mă distrez
Și să explorez

Îmi place să ajung la destinație,
Una plină de distracție!
Un muzeu, un parc de distracții,
Sau ceva plin de atracții.
Voinea David, clasa a IV-a D
13

De ce este importantă Săptămâna Altfel?
Pentru mine Săptămâna Altfel este
săptămâna în care ora de curs nu înseamnă
patru pereţi, o tablă, colega de bancă şi
doamna învăţătoare, e săptămâna în care
băncile ne vor duce lipsa, iar sala de clasă o
vom schimba cu sala de cinema, parcul, teatrul
sau terenul de sport.
Şcoala impune anumite reguli, anumite
standarde, iar Săptămâna Altfel permite
elevilor să iasă din rutină, să facă ceva nou,
ceva ce îi va ajuta în viitor.
Săptămâna Altfel este şansa noastră
de a ne descoperi, de a fi altfel şi a rămâne altfel.
Iacob Ovidiu , clasa a II-a B
҉҉҉
Săptămâna Altfel este o săptămână iubită de toţi copiii şcolii. Ne mai relaxăm după atâta
învăţătură, şi cel mai interesant lucru este că descoperim secretele meseriei părinţilor noştri, când
le vizităm locurile de muncă.
Săptămâna Altfel înseamnă pentru mine o bună ocazie de a proteja natura: plantăm puieţi,
curăţăm zona verde.
Este uimitor să vezi cum creşte un pomişor plantat de tine!
Avram Cezar, clasa a II-a B
҉҉҉
Școala Altfel pentru mine este cea mai minunată săptămână. În Săptămâna Altfel facem
multe activități frumoase.
Unii spun că Săptămâna Altfel este o pauză de la teme, învățat și multe altele. Anul trecut
noi am fost la Grădina Zoologică, la iarbă verde şi la
Salina Praid. A fost foarte frumos. Se spune că Salina
Praid vindecă orice boală. Anul viitor voi merge şi cu
familia.
La Grădina Zoologică am întâlnit toate
animalele, iar la iarbă verde am mâncat grătar, m-am
jucat cu mingea și am urcat un deal foarte mare. Acolo
erau niște vaci mari și era un ciurdar care avea grjă de
ele. Lângă ciurdar era un vițel de-abia născut. El era
foarte mic și drăguț. Aici, mi-am adus aminte de
vulcanul pe care l-am construit cu mâinile noastre. Noi
am folosit praf de copt și oțet pentru ca vulcanul să erupă, iar pentru lavă am folosit vopsea de
ouă. A fost o activitate frumoasă.
Sper ca și data viitoare Săptămâna Altfel să fie la fel de interesantă.
Gânju Larisa, clasa a IV-a B
҉҉҉
14

“Să știi mai multe, să fii mai bun!”
Tipurile de activități care au fost organizate de şcoala
noastră, în cadrul programului „Școala altfel: Să știi mai multe,
să fii mai bun!”:
- activități culturale;
- activități tehnico-științifice;
- activități sportive;
- activități de educație pentru cetățenie democratică, pentru
promovarea valorilor umanitare (inclusiv voluntariat, caritate,
implicare activă în societate, responsabilitate socială, relații și
comunicare etc.);
- activități de educație pentru sănătate și stil de viață sănătos,
(inclusiv referitoare la dependență de calculator, siguranță);
- activități de educație ecologică și de protecție a mediului (inclusiv colectare selectivă,
economisirea energiei, energie alternativă etc.);
- activități de educație rutieră, PSI, educație pentru reacții corecte în situații de urgență etc.;
- activităţi gastronomice sub egida “Ziua Alimentaţiei”.
Aceste activități au fost organizate sub diferite forme, ca de
exemplu:
- ateliere de teatru, dans, muzică, arte, educație media și
cinematografică;
- competiții organizate la nivel de școală, în localităţi şi judeţ;
- mese rotunde, dezbateri;
- activități de voluntariat sau de interes comunitar;
- campanii antitutun/antialcool/antipoluare/de prevenire a
delincvenței juvenile/de prevenire a traficului de persoane etc.;
- proiecte comunitare, de responsabilitate socială;
- peer education;
- schimburi de experiență;
- vizite de studii;
- tabere/școli de creație sau de cercetare;
- parteneriate educaționale și tematice la nivel de unități de învățământ, pe plan intern, pentru
dezvoltarea aptitudinilor de lucru în echipă.
Programul Școala Altfel oferă posibilitatea:




Elevilor să-și exploreze interesele, să (re)descopere motivația de a învăța, să învețe să-și
îmbunătățească relația cu profesorii și colegii (clase/nivele diferite);
Școlilor/colectivului școlar să-i implice pe elevi în luarea deciziilor și să organizeze activități
practice de învățare, în colaborare cu actori din comunitate;
Elevilor să testeze abordări inovatoare ale învățării și să le transfere în activitatea de pe tot
parcursul anului;
Comunității să se implice în viața școlii și să contribuie la educația copiilor și tinerilor;
Consolidării relației dintre școală-elev-familie-comunitate.
Prof. Săplăcan Constanţa, consilier educativ
15

GHICI, GHICITOAREA MEA!
Ce să fie? Cin′ să fie?

O cetate minunată
Stă cu poarta descuiată,
Dar nu poţi în ea păşi
Dacă nu ştii a citi.
Are-n ea comori potop,
Oricât iau nu scade-un strop.
Păhărel de oţel
Stă la gâtul unui miel;
Când elevii vin de-acasă
Îndată îi cheamă-n clasă !

Nu sunt carte, dar am foi
Pregătite pentru voi
Cu linii sau pătrăţele,
Să puteţi scrie pe le.

Sus carton, jos carton,
La mijloc nume de om !

Câmpul alb, oile negre
Cin’ le vede, nu le crede,
Cin’ le paşte
Le cunoaşte.

Îl ştiu toti: şi mic şi mare
Şi elev, dar şi poet
Toţi pornim pe-această cale:
De la A până la Z(et).

Trei surori poţi să zici
Una mare, două mici
Vin în fiecare an
Şi pun lacăt la ghiozdan.

Cât trăim o ţinem minte,
Ne învaţă lucruri sfinte.
Răbdătoare şi sfătoasă,
Ea ne este-a doua casă.

Itu Mihai, clasa I A

16

GHICI, GHICITOAREA MEA!
Ce să fie? Cin′ să fie?
Drept, înalt şi subţirel
Cu veşmânt de lemn pe el,
Are vârful de cărbune
Pe hârtie multe spune.

Albert Erika, clasa I A

Cine şade în ghiozdane
Purtând gume şi creioane?

Sunt rotundă sau pătrată
Ascut creionul îndată.

Preda Sebastian, clasa I A

Are foi şi scoarţă,
Dar nu e copac,
Cine o-nţelege
Minte are-n cap.

Secară Daria, clasa a IV-a A
Jumătate de pătrat
Ajută la liniat!

Roşcan Mihai Rareş, clasa a IV-a A
Bănci la fel ca trenul are,
Tot în clase se împarte,
Iar, în plus, noi ştim cu toţii
Căci cu ea ajungi departe.

Darrout Iancu, clasa a II-a B
17

Portret de familie
„O familie trebuie să fie unită şi solidară, căci altfel nenorocul bate la uşă. “
Thomas Mann
Tablou de familie
Printr-o scurtă poezie,
Eu vreau a vă prezenta, frumoasa mea familie.
Ariana este sora mea, zurlie,
E frumoasă, gingaşă, sprintenă şi jucăuşă
Cea mai mică din familie.
Laura este mama mea
Cea mai bună dintr-o mie
Gospodină, n-am ce spune,
Aşa cum îmi place mie.
Stelian e tatăl meu,
Pentru el chiar n-am cuvinte,
Însă doar atât pot să spun
Că e înţelept şi bun.
Trotuş Denisa, clasa a IV-a C
Candidat la fericire
Am o familie mică, voioasă şi foarte fericită!
Dar ca să fie mereu aşa,
Eu trebuie să am mare grijă de ea.
Se impune să-i arăt respect,
Ca să capăt şi eu un mic „buget”
De-ncredere, obţinut pe drept.
Am multe de făcut, copil fiind în lumea asta mare,
Pentru un pupic şi o caldă îmbrăţişare,
În fiecare seară, înainte de culcare:
Să fiu mai ordonată,
Să fiu ascultătoare,
Să fiu mai tolerantă cu cei din jurul meu când suntem laolaltă,
Să am rezultate bune la şcoală şi în viaţă,
Căci toate astea - mi se spune - sunt surse de progres şi
bucurie aleasă.
Noaghiu Emma, clasa a III-a A
18

Portret de familie
Familia fericită
Pentru ca familia să fie fericită, eu, copilul am nevoie de:
- de iubire;
- de înţelegere;
- de timp petrecut împreună;
- de atenţia şi afecţiunea părinţilor;
- de îmbrăţişări şi sărutări.
„Cel mai bun bun lucru în viaţă?
Să te scoli de dimineaţă,
Şi să-ţi vezi familia toată,
Ce te-aşteaptă laolaltă.
Să te-ntrebe: Cum mai eşti?
Cum o duci? Cum mai trăieşti?
Şi să staţi în armonie,
Fără pic de gălăgie.”
Busuioc Claudiu, clasa a II-a B
Ce familie frumoasă!
O familie frumoasă
Cum vezi numai în poveşti,
Asta e la noi acasă,
Împreună ne găseşti!
De ai mei iubiţi părinţi,
Mă leagă o dragoste imensă,
Iar cu al meu frate Andrei
Relaţia e cam „interzisă”.
Cu certuri şi împăcări cam dese,
E atmosfera pe la noi,
Dar dragostea-i cea care ţese
Întreg liantul dintre noi.
Popescu Andreea, clasa a III-a A
Frăţiorul
Frăţiorule cel mic,
O să am grijă de tine,
Să nu păţeşti nimic,
Dar să te joci mereu cu mine!

Chiar dacă mă mai supăr pe tine,
Împreună vom fi mereu.
Tot timpul o să-ţi fiu alături,
Împreună, la bine şi la greu.
Nucă Ana-Elisa, clasa a IV-a C
19

Portret de familie
Tăticul meu
Un tătic bun ca al meu
Nimeni n-are, vă spun eu!
Mă ajută când mi-e greu,
Şi-mi dă sfaturi tot mereu.
Când la şcoală e chemat,
Tata vine de îndat′,
Că doar o fetiţă are
Şi de ea, e mândru tare!
Lumea-mi spune fără frică:
„- Eşti isteaţă, grăsunică!”.
Eu nu fac pe supărata,
Că nu prea semăn cu tata!
Dediu Elena Alexandra, clasa a II-a B
Mama mea
Mama este blândă, harnică,
Iubitoare şi darnică.
Mă iubeşte şi mă-nvaţă
Cum să mă comport în viaţă.
Mama-i bună şi frumoasă
Şi-aproape mereu voioasă.
Uneori o mai ajut
Şi încerc să o ascult.
Vârtosu Nectarie, clasa a II-a B

Familia mea
Bine e la noi acasă,
Că avem viața frumoasă.
Mama spală și gătește,
Tata la lucru pornește.
Noi, copiii cei mai mici,
Facem ce putem pe-aici.
Ștergem praful, aspirăm.
Lucrurile așezăm.
Ne iubim, ne respectăm,
Părinții ni-i ajutăm.
Ascultăm și de bunici
De când suntem foarte mici.
Mușat Amalia, clasa I C
20

Portret de familie
Ziua bunicii
Azi e ziua ta, dragă floricică,
Şi-am să te numesc:
„Scumpa mea bunică”.
Te iubesc şi îţi doresc
Toată fericirea
Zilelor în care tu
Îţi arăţi iubirea.

Paven Oxana, clasa a III-a B
O vorbă dulce
Pe lume nici nu e de bună seamă
Mai dulce vorbă decât vorba, mamă,
Să ştiu alt om pe lume mi-ar fi greu
Mai bun şi drept decât tăticul meu.
Mania David, clasa a IV-a A

Familia – cel mai scump lucru din lume
Familia mea este compusă din patru persoane: fratele meu, mama, tata şi eu.
Când mama este obosită şi are multe treburi de făcut o ajut cu tot ceea ce pot, iar ea, la
rândul ei, îşi dă seama că am nevoie de ajutor şi face tot ce îi stă în putinţă să fie alături de mine.
Tata este cel mai glumeţ şi mereu mă amuz
cu el. Mă ajută la multe lucruri la care nu găsesc
răspuns. Când face glume pentru a depăşi
momentele grele râdem împreună şi ne simţim
bine. Când sunt tristă el face o glumă şi mă simt
mai bine, mă înveseleşte.
Fratele meu este la liceu învaţă despre
maşini şi face foarte mult desen tehnic. El are
multe de învăţat, toate tipurile de maşini, şi nu mă
sprijină atât de mult ca părinţii. Când nu are de
învăţat, o face. Deşi este ocupat cu şcoala îşi face
timp şi pentru mine ca să ne jucăm puţin.
Ei împreună cu mine alcătuiesc familia.
Îi iubesc şi ştiu că şi ei mă iubesc, indiferent de ce
boacănă fac. Asta e familia mea şi nu o voi schimba
pentru nimic pe lume. Nici pe cel mai scump lucru
pe care mi-l doresc nu o voi schimba.
Mă simt bine alături de ei!
Herciu Alexia, clasa a IV-a D

21

Ceva miraculos
Familia mea este originală. Fiecare are treaba lui.
Tata. El este amuzant, transmite fericire și iubire prin tot
ce face pentru noi. Când sunt bolnav, el reușește să îmi
păstreze zâmbetul pe faţă pentru multe minute. Deși
muncește în fiecare zi, în timpul liber, timp de două zile,
reuşeşte să cred că am petrecut luni.
Când mă ceartă căci eu nu îl ascult, simt în
adâncul inimii ca el are dreptate. Are o meserie grea, e
agent de vânzări. În aproape fiecare zi își face timp
cumva să petreacă timp cu mine. Eu sunt fericit și
mândru că am un tată așa de bun. Îl iubesc.
Mama. Ea știe ce e mai bine pentru copiii ei.
Muncește ca asistent manager la o firma. Lucrează ore
în șir și ea, la fel ca şi tata, pentru că eu și sora mea să
avem pâine pe masă. Ochii ei sunt niște bucăți rotunde
luate de pe cerul senin și albastru. Vocea ei e magică. Când mă legăna și îmi cânta, mă făcea să
adorm instant. De fiecare dată mă făcea să visez frumos. O iubesc, am iubit-o și o voi iubi.
Sora mea, Iulia. Deși noi ne certăm, ne și iubim. Ea nu muncește. Are nouăsprezece ani.
E ocupată cu școala. Dorește să devină medic. Eu cred că o să reușească. Noi ne ajutăm între noi
cum putem.
Eu sunt un copil normal. Învăț, merg la școală. Nu prea am ce spune deosebit.
Noi toți formăm ceva miraculos: familia Radu. Eu sunt Mario. Tata-Cristian, mama-Mihaela.
Noi ne iubim și facem astfel încât casa să fie plină de armonie.
Radu Mario, clasa a IV-a A
Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am o familie ca aceasta
Familia mea este formată din trei membri:
mama, tata şi eu. Pe mama o cheamă Florina, pe tata
Nedim, iar pe mine, Bianca Mădălina. Suntem mereu
o familie unită.
Mama mea este casnică. A renunţat la serviciu
pentru a se ocupa de mine. Ea mă duce, mă ia de la
şcoală în fiecare zi. Ador timpul petrecut cu mama
mea când stăm împreună în bucătărie pregătind
diferite prăjituri şi mâncăruri.
Tatăl meu merge la muncă în străinătate. El
este şofer pe camion la o firmă de transport. Îmi place
când vine acasă şi face surprize. Ador să petrec mult
timp cu tata când ne jucăm diferite jocuri interesante.
Tati este săgetător şi are o fire calmă şi iubitoare.
Eu sunt elevă la Şcoala Gimnazială Nr. 30, clasa a IV-a D, la domnişoara învăţătoare Petrariu
Isabela.
Îmi iubesc mult familia şi o respect. Îmi place mult să particip la concursuri de matematică
şi de română. Îmi place familia mea şi o iubesc mult de tot şi îi mulţumesc bunului Dumnezeu că
am o familie ca aceasta.
Carp Bianca Mădălina, clasa a IV-a D
22

Portret de familie
Mama, dulce minune
Familia mea este formată din mama, tata, fratele
meu şi eu. Aş vrea să vă vorbesc de o persoană dragă în
viaţa mea, adică mama. Mama este pentru mine fiinţa
cea mai scumpă şi mai dragă.
Statura mijlocie, paşii ei uşori pe care-i simt
mereu alături, chipul vesel şi luminos alcătuiesc icoana
sfântă ce-o port mereu în minte.
Ochii mamei cuprind imensa zare albastră. În ei
încap toată lumina dragostei, bunătatea cea fără de
margini, căldura ei ocrotitoare, blândeţea şi duioşia.
Când mă sărută, părul ei castaniu îmi mângâie
obrajorii roşii ca focul de emoţie. Eu îi ating buclele
catifelate cu buzele sorbind îmbrăţişarea ei dulce.
Aceste clipe de tandreţe căpătă în sufletul meu proporţii
infinite.
În inima mamei mele sunt adunate toate bucuriile şi tristeţile mele. Ea ştie să-mi vindece
rănile sufletului meu, aşa cum tot ea ştie să-mi redea bucuria unei copilării fericite. Mama este
prietena mea cea mai bună, mai sinceră, pentru că mă sprijină mereu. Mă învaţă să iubesc florile
câmpului, să iubesc zborul liber al păsărilor prin văzduh, învăţătura bună adunată în cărţi. De la ea
ştiu ce este prietenia, iubirea, ce este iertarea, ce este munca.
Toată viaţa o voi iubi şi o voi respecta pentru că mama este pentru mine cel dintâi rai şi
dulce minune a lumii.
Vereguţ Andra, clasa a IV-a A
Mama înseamnă totul
Cu toţii avem acea fiinţă dragă care
ne ascultă şi ne iubeşte necontenit. Mama este
un simplu cuvânt, dar sentimentul pe care ţi-l
stârneşte este unul de inocenţă şi iubire.
Pentru mine mama înseamnă totul.
Ea mă ascultă atunci când am nevoie, îmi dă
sfaturi, mă face să râd şi cel mai important
lucru mă iubeşte indiferent de situaţie.
Chipul său este blând, dar şi ludic,
deci mereu te va face să te simţi mai bine. Ochii
ei sunt precum două smaralde gata să
strălucească. Buzele sunt ca două petale de
trandafir, iar părul este precum al Zânei
Primăvara.
Acum, probabil toţi cei care citiţi acest articol, v-aţi imaginat-o în cel mai frumos mod
posibil pe fiinţa care v-a dat viaţă.
În concluzie, putem spune că mama este cea mai iubită dintre pământeni.
Buşilă Lorena Ioana, clasa a VII-a A
23

Prinţul mamei mele
Orice tată este un om blând și bun, care te
apără și îți face toate plăcerile. Este genul care îți
întoarce și celălalt obraz, dacă i-ai dat o palmă. Tatăl
meu este manager .
El m-a învățat despre mașini, mărci de
telefoane, afaceri. Cu el pot să vorbesc despre țara
care îmi place așa de mult - colegii mei știu cât de
mult îmi place Coreea de Sud. Cu el pot să vorbesc
despre viitorul meu și despre multe altele. Mă
înveselește și tot timpul îmi arată partea bună din tot
răul.
Are ochii mici și lungi, căprui, de talie
potrivită. Mi-aduc aminte când eram mică că mă agățam de piciorul lui și mă lua pe sus… Mi se părea că era atât de înalt atunci!
De la el am învățat că pot să las de la mine într-o neînțelegere.
Vara, la mare, când eram mai mică, m-a învățat să înot, dar nu mi-a reușit din prima… mă
ținea apa la suprafață. Oricum ne distram de minune! Uram grădinița din tot sufletul meu. În
fiecare zi când venea să mă ia, îmi luam pijamalele, pătura și ieșeam din grădiniță. Și ca să mă
convingă să merg la grădiniță, în fiecare zi după ce mă sculam, mergeam la Carrefour și îmi lua o
jucărie nouă. După doi ani, am început să mă plictisesc de păpuși și să le dezmembrez. El mi-a luat
toate animalele pe care le-am avut și le am. Iarna îl pune pe Rex la sanie să ne tragă, iar sora mea
se preface că e un cal. Iar la Bunloc ne bulgărim cu amândoi câinii și cu verișoara mea care e cam
sperioasă de animale, dar asta este distracția în familie. Tot tata ne face surprize cu excursii în alte
țări în Europa și Asia, cele mai frumoase clipe petrecute în familie, uitând de griji.
Așa este tatăl meu. Este ,,prințul’’ mamei mele. Ei mă iubesc și mă sprijină în tot ceea ce fac
și tot ei sunt persoanele care mă iubesc cel mai mult pe lume. Îmi iubesc familia și îmi doresc ca
toți copiii să aibă parte de o familie iubitoare.
Şerban-Papadopol Anastasia, clasa a VII-a A
Tatăl meu
Tatăl meu este înalt și puternic. El are părul de culoare neagră și ochii căprui. Este un om
prietenos, bun, sufletist și un tată iubitor. El ne este mereu alături mie și familiei mele.
Ne putem baza mereu pe el. Este cel mai bun tată și îl iubesc foarte mult!
Maftei Robert, clasa a II-a A
Tablou de familie
Familia mea are patru membri. Mamei mele îi plac sportul şi drumeţiile. Eu sunt
pasionat de lego şi de schi, în plus sunt priceput la dansuri. Am şi o soră, pe care o cheamă
Mateea.
Ei îi plac limbile străine. Lui tati îi place să schieze cu mine.
Hateş Matei, clasa I B
24

Bunicul meu
Bunicul meu este o persoană înaltă, are ochii
căprui şi are părul cărunt. El ne ajută, e blând şi iubitor.
Eu şi fraţii mei îl iubim foarte mult. Bunicul este harnic
şi ne bizuim pe el. El ne stă alături atât la bine cât şi la
greu. Cu toată experienţa lui de viaţă, mă îndrumă şi
mă povăţuieşte, iar eu încerc să-i urmez sfatul.
Bunicul meu este o persoană unică pentru
mine şi îl iubesc nespus de mult.
Oprică Maria, clasa a II-a A
Bunica
Bunica mea este frumoasă, are părul argintiu, ochi mari şi o privire plină de bunătate.
Mă ocroteşte ca pe un dar de preţ. Dumneaei mă înţelege, mă învaţă lucruri folositoare,
mă urmăreşte cu răbdare când îmi fac lecţiile şi se bucură când obţin rezultate bune la şcoală.
De fiecare dată când ne plimbăm, îmi face câte o surpriză şi-mi spune şi câte-o poveste cu tâlc.
O iubesc şi o respect pentru tot ce a făcut şi face pentru mine.
Ce bine e să ai o bunică lângă tine!
Daniel Cabello Mândreanu, clasa a II-a C
Zâna copilăriei
Bunica mea este şi va ramâne o imagine pură
a copilăriei mele. Ea este o persoană caldă, tandră şi
blândă. Deşi are mulţi nepoţi, a ştiut mereu să ne facă
pe fiecare dintre noi să ne simţim speciali. Mi se pare
că Dumnezeu, neputând fi peste tot pentru a avea
grijă de toţi dintre noi, i-a creat pe bunici.
La o primă privire, bunica mea nu îţi atrage
atenţia prin nimic special. Părul ei mătăsos îi
încadrează frumos faţa ovală, iar ochii ei verzi, ca de
smarald, par a fi mereu plini de iubire. Ea nu este
înaltă, este chiar mai scundă decât mine, dar are
pielea catifelată, mereu cu aromă de cozonaci copţi şi
tort de ciocolată. Este genul de persoană cu părul
argintiu, dar suflet cu sclipiri aurii. Poate de aceea numele său este Aura.
Pe vremuri, bunica mea a lucrat ca profesoară de fizică şi toată lumea care o cunoaşte
spune că personalitatea ei este atipică unui profesor de fizică. Cred că ei se referă la tactul şi
subtilitatea ei. Aceste lucruri o fac specială, ea având mereu un sfat bun pentru mine, un zâmbet
cald şi un cuvânt încurajator.
Bunica mea este asemeni unei zâne bune, pe care chiar dacă nu o voi putea avea mereu
lângă mine, o voi păstra în suflet tot restul vieţii.
Bunica este puţin din fiecare: părinte, profesor şi prieten bun. Deşi fiecare an ce trece lasă
în urma sa încă un fir de argint ţesut pe firul vieţii, iubirea mea pentru bunica nu va îmbătrâni
vreodată.
Cotfas Miruna Cristina, clasa a VII-a A
25

Familia mea
Familia pentru mine înseamnă iubire şi sănătate. Şi acum să vă prezint familia mea:
Familia mea are 3 membri. Mama are rolul de a fi bucătăreasă. Ce nu-mi place la mama:
Mie nu-mi place la mama că găteşte prea mult timp în bucătărie. De ce este specială mama mea?
Mie îmi place la mama că e frumoasă, bună la suflet, deşteaptă şi amabilă.
Tata are rolul de a fi bun cu fetele. De ce este special tatăl meu? Tatăl meu este special din
multe motive: merge la serviciu, are grijă de fete, face focul, are grijă de pisica Obama şi de căţelul
Becks. Ce nu-mi place la tata este că are prea multă treabă ( mama îi dă să facă treabă).
Eu am 7 ani şi sunt o fetiţă deşteaptă, bună la suflet, câteodată sunt rea la şcoală, sunt un
pic năzdrăvană şi energică. În familia mea îi ajut pe părinţii mei la treburile casei. Din familia mea
mai fac parte: mamaia, tataia, două mătuşi, doi unchi şi trei verişori.
Am o familie unită şi ne bucurăm de timpul petrecut împreună, ne jucăm, dansăm, cântăm,
ne plimbăm şi multe altele. Familia este comoara mea şi locul unde este iubire, înţelegere şi
respect.
Sunt mândră de familia mea şi le doresc tuturor o familie ca a mea.
De fapt, toţi suntem fiii unei mari familii.
Cozma Miruna, clasa I B
Pentru ca familia să fie fericită, eu, copilul, am nevoie de...
Pe parcursul vieţii, eu, copilul, am avut diferite modalităţi în care am gândit. Am plecat de
la acea perioadă în care eram în stare să plâng pentru a căpăta o jucărie, exprimându-mi această
dorinţă în felul următor: „Vreau jucăriaaaaa!”.
În perioada preadolescenţei, am devenit mai
înţelegător în privinţa importanţei lucrurilor
dorite şi a celor necesare, cerând un lucru mai
simplu, dar mai costisitor: „Aş vrea şi eu să-mi
cumperi un telefon, pentru că toţi colegii au
câte unul.” Aceste dorinţe erau câteodată
necesare - „Îmi trebuie o bluză nouă, pentru că
cealaltă mi-a rămas mică”-, alteori costisitoare
şi „aberante” în gândirea părinţilor mei –
„Vreau să merg la mare cu prietenii mei!”-.
În general, cel puţin în cazul meu, lucrurile ce le ceream părinţilor mei nu erau tot timpul necesare,
ci mai mereu lucruri pe care le vedeam la ceilalţi copii.
Acum, la vârsta adolescenţei, aceste dorinţe au dispărut încetul cu încetul, rămânând doar
nevoi de bază, exprimate prin necesitatea de a mă hrăni, afecţiunea părinţilor şi spiritul familial
oferit de cei dragi care, în orice situaţie m-aş afla, îmi oferă suportul necesar şi-mi ameliorează
durerea cu vorbe calde şi încurajatoare.
În această perioadă, numită adolescenţă, am observat că discuţiile şi comunicarea în
general cu părinţii mei a devenit mai dificilă. Spre exemplu, într-o perioadă apropiată, la câteva zile
după împlinirea vârstei de 14 ani, am început să simt dorinţa de a sta singur şi de a mă relaxa
pentru o perioadă lungă de timp, ceea ce până atunci nu mi se mai întâmplase. Părinţii mei m-au
înţeles şi mi-au respectat nevoia, făcându-mă fericit şi calm.
În concluzie, nevoile mele la ora actuală sunt afecţiunea, adăpostul, vestimentaţia corectă
şi, nu în ultimul rând, câte o plimbare cu familia pentru a ne apropia mai mult şi a uita de griji.
Petre-Spiru Mihai, clasa a VII-a A
26

I am a happy girl
Hi! My name is Iulia. I am ten years
old. I want to tell you about my family. In my
family there are: my mum, my dad, my
brother and me. My mother is a nice
woman. She has got short brown hair and
brown eyes. She is not very tall, but not very
short. She is a dental technician. She is a
serious woman. My dad is a nice man, too.
He hasn’t got hair, but he is very intelligent.
He has got blue eyes and he is very tall. He is
a dentist. He is a very happy man. My
brother’s name is Cezar. He likes to go to school, but he likes to practice sports, too. I help him
every day to do his homework. He has got short brown hair and brown eyes. He is thin and tall. He
is very charming. I like a lot to go to school and practice sports. I am a happy girl. I have got long
brown hair and blue eyes. I love my family.
Neagu Iulia, clasa a IV-a A
A happy family
I am happy to tell you about my family. There are three members in my family: my
mother, my father and I. My father is tall, he has got brown
eyes and black hair. He is the manager of an important
company. My mother is beautiful. She has got brown eyes
and curly brown hair. She is the owner of a company which
produces decorative candles and wonderful bunches of
flowers. She brings happiness and beauty not only in our
home, but also in the homes of many people who buy their
products. Our friends cannot imagine the perfect Christmas
without her candles on the table or the perfect wedding
without her flowers around. She helps me a lot with
everything I need. My father is respected by everybody in
our family and at work. He always gives me good advice
and, at weekends, we ride our bikes together.
Oh! I forgot! There is also a pet in our family. Her
name is Tara and she is an intelligent and funny Fox
Terrier. She loves us all and we love her, too. That is why
we take her almost everywhere we go: to the seaside, at the Danube Delta, on trips and at
barbecues.
I cannot speak about my family without mentioning my grandparents. They are good
people and they love me very much. I love them too and I often go to visit them. When my parents
are busy and they are not in town, my grandparents take care of me. And they are very good at
making me happy.
27

Everybody in my family encourages me to learn well at school and I feel they prepare me
for a good life in which work, love and joy go together.
Mihai Ioana, clasa a V-a A
Family is everything
A family is the first school in which children receive
the basic values of life. We learn good manners in the
family. The morals and the values learnt in the family
become our guiding force in life and make our character. I
feel fortunate to be born in a family where values are taught
in early childhood.
I belong to a middle class family. There are four
members in my family. They are my parents, my
grandmother and I. My father is the head of the family.
Everybody respects him. He is just and fair. His decision is
never influenced by any other. He works in Italy. He is a great man because he always tries to do
the best for me and I love him very much.
My mother is the administrator of a company. She has big brown eyes and long hair. She is
the best because she always helps me when I need her help and she takes great care of me.
My grandmother is amazing because she makes me hear good stories. I like to spend time with
her. She is a religious lady and she is very affectionate and caring.
In my spare time I like dancing, painting and swimming. Last year I created my first
painting, an icon. I worked a lot, but, in the end, I was very proud of me. Dancing is my favourite
activity to relax and have fun. I like to dance with my friends and we try to create our own style of
dancing.
In my summer holidays, my mother and I visit my father in Italy and we spend time
together. When I was there I visited The Colosseum, The Roman Forum, The Trevi Fountain, The
Pantheon, Navona Square and Saint Peter Square. There I learnt about the Italian lifestyle. I love
very much their food. I am happy to have the best of both worlds. I am very proud of my family
and when I am with my parents I feel safe and
protected.
I respect my family the most in this world
MY FAMILY
and all I want to do is to make them proud.

MOTHER
FATHER
BROTHER
SISTER
GRAND MUM
GRAND PA
UNCLE
AUNT

Niţă Martina-Claudia, clasa a IV-a A

28

Sărbători în familie
„Familia este şcoala în care eşti deopotrivă profesor şi elev. “
Ioan Gyuri Pascu
Vrem să te-ntorci acasă, tată!
Se apropie Crăciunul
Şi îmi doresc cu nerăbdare
Să-i scriu ca-n fiecare an
Lui Moş Crăciun acea
scrisoare.
Şi-o să-i scriu încet, aşa,
Chiar eu, cu mânuţa mea.
Dragă Moşule, aş vrea
Astăzi, fiindcă-i sărbătoare,
Să-l aduci pe tata-n țară!
Nu mai vreau s-aduci
tabletă,
Nu mai vreau nici bicicletă,
Nu mai vreau s-aduci
bomboane,
Nici adidaşi cu crampoane,

Sora mea nu vrea păpuşi,
Nici eu puşcă cu cartuş,
Nu vreau navă spaţială
Doar atât: pe tati-n ţară!

De aceea, Moş Crăciun,
Eu şi surioara mea
Te rugăm: Fă o minune!
Nu-ţi mai cerem altceva.

E plecat de ceva vreme
Şi pe acasă n-a mai dat
Şi mă-ntreb cu disperare
Oare-i pe noi supărat?

Iar acum la încheiere
Închid ochii-ncetișor
Şi te rog, pe tine, Doamne,
Îngerul meu păzitor:

Poate nu vrea să ne vadă.
Ştiu că nu am fost cuminţi
Dar îl rog să ne-nțeleagă
Că suntem copii, nu sfinţi.

- Să ai grijă şi de tati
Până se întoarce-acasă,
Iar Crăciunul să ne fie,
Iar motiv de bucurie!

Popescu Gabriel, clasa a IV-a B

În familie
Mereu aşa voi vrea să fie
Un Crăciun cu bucurie
Un sentiment minunat simţi,
Când eşti alături de părinţi!
Bradul colorat,
Cu beteală îmbrăcat,
Are-o stea în „frunte”
Şi globulețe mărunte.
Iar eu ard de nerăbdare
Să văd cine şi ce are.
Pentru ceilalţi, pentru mine.
Important este Crăciunul
La fel, bradul, darurile şi Ajunul.
Aşa de confuză am fost
Când am văzut că n-are rost
În cadouri să cauţi fericirea,
Căci mult mai importantă

Este în familie iubirea.
Şi ce mult m-am bucurat
Atunci când ne-am îmbrăţişat!
David Ioana, clasa a V-a A
29

Sărbători în familie
Crăciun de basm alături de familie
Ajunul este ziua în care,
Ne-adunăm cu mic cu mare.
Familia se reuneşte,
Şi asta pe toţi îi înveseleşte.
Mama face-aluatul,
Bunica coace cozonacul,
Iar tata aduce bradul.

Copiii se răsfaţă
Cu zăpada şugubeaţă.
Umedă şi răcoroasă,
Frumoasă şi pufoasă.
Uzi din cap până-n picioare,
Copiii ies din zăpadă mare.
Ei intră în casă
Şi se pregătesc de masă.
Însă nu-i vremea cinatului,
Ci a-mpodobirii bradului.
Roşu, galben şi albastru,
Am obţinut un brad
măiastru.
Steaua-n brad o agăţăm
Şi masa o aşezăm.
Avem friptură şi cârnaţi,
Şi parcă o aud pe mama:
„-Grijă să nu vă-ngrășați!”
Se aude soneria!
Sunt cei ce-aduc bucuria.
Naşterea lui Hristos vestesc,
Iar pe gazde le-nveselesc.
Colindători se numesc,
N-am stat mult ca să ghicesc.

Au plecat colindătorii,
Şi-au lăsat spiritul sărbătorii,
Dar seara nu s-a terminat,
Încă sunt copii la colindat.

Deja s-a înnoptat,
Iar eu m-am dus la culcat
I-am lăsat lui Moş Crăciun
Fursecuri şi lapte bun.
În dimineaţa de Crăciun,
Eu am găsit ceva bun,
De la Moş Crăciun.

În casă noi îi primim,
Ca să îi mai încălzim.
Îi servim cu cozonac,
Cu plăcintă şi colac.

Schill Beatrice, clasa a VI-a C

30

Sărbători în familie
Seara de Crăciun
Crăciunul este o sărbătoare
Care n-are asemănare.
De Crăciun ne bucurăm
Şi pe Hristos îl lăudăm.
De Crăciun sărbătorim
Naşterea din Viflaim
A lui Iisus, Domnul Sfânt,
Care-a venit pe pământ.
Crăciunul este mai frumos
Când vesteşti naşterea lui Hristos
Când te duci la colindat,
Pe la case de urat.
În Ajun de Crăciun
Vine moşul cel mai bun
Care-aduce daruri multe
La copiii mai cuminţi.
În familie-mpodobim
Bradul şi ne-nveselim,
Facem cozonaci, cârnaţi,
Care-apoi vor fi mâncaţi.

Când vin rudele aici
Ne bucurăm, noi, cei mici,
Dar şi părinţii iubiţi
Care-arată aşa munciţi!
De Crăciun ne bucurăm,
N-avem cum să ne-ntristăm,
„Căci vine Mântuitorul
Şi de viaţă dătătorul”.
Copiii împodobesc bradul,
Mama face cozonacul,
Tata-l ajută pe Moş Crăciun
Ce vine la tot omul bun.
El ne-mparte daruri multe,
Multe, multe şi mărunte.
Şi ne spune: „Fiţi cuminţi!
Ascultați-i pe părinţi!”
Când vine seara de Crăciun
Se zice că tot omu-i mai bun
Şi domină bucuria, domină veselia,
Dărnicia şi-omenia.
Vârtosu Daria , clasa a VI-a C
31

Sărbători în familie
Ajun de Crăciun
Era o seară minunată de iarnă, cu miros de brad, cozonac cald și scorțișoară. Era Ajunul
Crăciunului. Vântul depăna povești la fereastra plină de flori dantelate de gheață. Matei privea
spre drum cu nerăbdare. Tatăl său lucra într-un alt oraș și trebuia să ajungă dintr-o clipă în alta. Se
vedeau în fiecare seară, folosind internetul, minunea tehnologiei prin care distanțele dispar. Dar
nu era același lucru... abia aștepta să îi sară în brațe și apoi să scotocească prin bagaje după
cadouri! L-a văzut de departe și l-a întâmpinat cu colinde.
Toata familia s-a strâns în jurul bradului și fiecare a povestit câte ceva. Au râs, au glumit,
s-au bucurat primindu-și cadourile de la Moș Crăciun. Șemineul împrăștia văpăi de foc și lemnele
încălzeau atmosfera, dar ceea ce îi încălzea lui Matei sufletul era faptul că familia era strânsă în
jurul bradului de sărbători. A mers lângă mama sa, ca de obicei. Chipul său blând și vocea caldă îl
făceau mereu să se simtă în siguranță. Avea mereu de spus ceva, să-i alunge supărarea. Chiar și
când îl mai certa, Matei știa că e spre binele lui, că are ceva de învățat și nu putea să se supere pe
ea.
Clinchete de clopoței și voci cristaline de copii au învăluit casa. Erau colindătorii. Doar ei
mai lipseau pentru ca tabloul să fie unul de poveste! Tatăl lui Matei a mers să-i întâmpine, apoi
întreaga familie i-a ascultat cu drag.
Urările lor
le-au umplut tuturor
inimile de fericire. Crăciunul era
momentul cel mai așteptat de Matei.
Era seara când toți se reuneau. Atunci
simțea el cel mai bine văzându-i,
simțindu-le căldura, că este o părticică
din familie, că are cu cine să împartă
bucuriile sau supărările, că aparține
cuiva!
Privind vrăjit bradul cu
luminițe colorate, cu globuri ca niște
bulgări de stele, Matei și-a dat seama
cât de importantă este familia pentru
el și a făcut pentru fiecare câte o
urare. Apoi gândul lui s-a îndreptat
către prieteni și către toți care îl ajutaseră în vreun fel. Dorea să se gândescă la fiecare și să le
mulțumească pentru tot, măcar în gând. Copilul și-a dat seama atunci cât de importantă este
școala pentru el.
Nicio școală nu se compara cu a lui! Acolo, el alerga în voie la ora de română, printre
substantive, verbe, subiecte, predicate, personaje, lecturi. La biologie cutreiera printre plante și
tot felul de specii de animale. Se visa printre cavaleri, vedea cruciadele sau bătăliile sub ochii lui la
ora de istorie. Acolo vedea munții, câmpiile, mările, oceanele, lumea întreagă, chiar universul, la
ora de geografie. Putea să descopere limbile străine, să deseneze, să cânte. Putea să alerge la
orele de sport. Să învețe atâtea alte lucruri! Către fiecare profesor și-a îndreptat un gând bun,
pentru toate picăturile de lumină care i-au fost sădite în suflet, în școală.
Matei și-a dat seama că familia și școala îi luminează viața!
Bogde Sorin, clasa a VI-a A
32

Acasă…
Iarna a sosit. Natura şi-a schimbat hainele ruginii cu cele albe, de sărbătoare. Noaptea
rece şi albastră se lasă peste oraş. Afară este frig, dar în casă este plăcut şi cald. Suntem cu toţii
acasă la bunici. Mama şi bunica pregătesc cozonacii de Crăciun. Miroase ispititor. Eu privesc prin
geamul îmbrăcat în flori de gheaţă şi văd fulgi jucăuşi care împodobesc copacii, transformându-i
parcă în copii de zahăr. Totul arată ca într-o poveste.
Oare cine sună la uşă? Sunt tata şi bunicul! Ei au adus brăduţul ce aşteaptă să-l
împodobesc. Globuri, beculeţe, beteală, toate îl vor face să strălucească de frumuseţe.
Acum treaba este gata şi colindătorii au sosit. Sunt verişorii mei şi cu toţii, în jurul
bradului, cântăm colinde despre minunea Naşterii. În cameră se simte mirosul de cozonaci, mere
coapte şi lumânări aprinse. Este cald şi bine. Fericirea, liniştea, sufletele calde ale celor dragi mie,
toate înseamnă Crăciunul!
La uşă se aude un clopoţel, este Moş Crăciun! Verişorii cei mici sunt îmbujoraţi şi plini de
emoţii. Moşul le împarte mai întâi lor cadourile, iar apoi nouă. Îl răsplătim cu nuci, cozonaci,
ciocolată caldă cu scorţişoară şi cântăm Moş Crăciun cu plete dalbe.
Bunicul ne adună pe toţi lângă foc şi ne povesteşte cum petrecea el Crăciunul când era
copil. Eram aproape adormit şi mă gândeam că pentru mine aceasta va rămâne cea mai frumoasă
sărbătoare.
Sitaru Tudor, clasa a IV-a C
Crăciunul în familie
Dintre toate sărbătorile ce
ne sunt date, cea mai frumoasă
pentru mine este şi va rămâne
Crăciunul. Nu aştept nicio altă
sărbătoare cu atâta bucurie, pentru
că simt că aceasta este sărbătoarea
familiei mele.
În casă se simte miros de
cozonaci şi prăjituri pe care le
împărţim cu colindătorii.
Dar Crăciun înseamnă mult
mai mult decât brazi împodobiţi,
lumânări aprinse, miros de
cozonaci şi mere coapte. E o
sărbătoare sfântă, căci în noaptea
de Crăciun, Dumnezeu s-a născut
ca om, în Bethleem. În această
seară, binecuvântarea sfântă se
revărsă peste lume, iar îngerii cântă toţi cu bucurie Domnul e pe pământ! Atmosfera e una specială
de sărbătoare pentru că oamenii, cerul şi pământul slăvesc minunea Naşterii Mântuitorului. Şi în
fiecare seară de Crăciun, mama ne spune poveşti de când era ea copil.
Şi mai este Crăciunul şi sufletul cald al mamei, al părinţilor, al celor dragi, care ne luminează
tot anul. Este bunătatea, speranţa renăscută. Este pace şi înţelegere.
Popescu Dragoş, clasa a V-a A
33

Sărbători în familie
Cu familia, de Crăciun
Sărbătorile sunt cele mai frumoase momente din an. Sărbătoarea Crăciunului este,
probabil, şi cea mai aşteptată. Atunci ne adunăm noi, rude şi prieteni, şi petrecem clipe minunate
împreună. În fiecare an aştept cu nerăbdare venirea sărbătorilor.
Crăciunul, momentul magic al Naşterii Domnului, aduce în casă miros de brad şi cozonaci.
Cu câteva zile înaintea Crăciunului, pornesc cu tatăl meu în căutarea celui mai frumos brad.
Şi, ca în fiecare an, reuşim ca cel pe care îl cumpărăm să fie mai frumos şi mai bogat decât cel din
anul precedent.
Odată cumpărat bradul, urmează cadourile - o adevărată aventură! Ce cadouri o să
primesc? Oare am fost suficient de cuminte ca Moşul, cel cu barbă albă şi haină roşie, care vine
negreşit în fiecare an, să nu cumva să mă ocolească anul acesta? Şi tot felul de întrebări îmi vin în
minte, nu numai despre ce cadouri o să primesc, ci şi despre ce o să dăruiesc. Bineînţeles că este
foarte frumos să primeşti daruri, dar tot atât de frumos este să şi dăruieşti. Încerc şi eu, în fiecare
an, să fac câte un cadou celor dragi.
În Ajunul Crăciunului împodobim bradul şi colindele răsună în casă. Mama pregăteşte, cu
câteva zile înainte, bunătăţile ce vor sta pe masă în zilele de sărbătoare.
Ne pregătim să primim
colindătorii şi, ca în fiecare an, şi
anul acesta ei sosesc negreşit şi
împărtăşesc cu noi bucuria
Naşterii Domnului nostru, Iisus
Hristos.
În dimineaţa Crăciunului
sub brad aşteaptă, frumos
rânduite,
cadourile
Moşului
pentru noi toţi. Nerăbdători şi eu
şi părinţii mei ne aşezăm în jurul
bradului să desfacem cadourile.
Sunt cadouri pentru fiecare:
pentru mine, pentru mama şi tata,
pentru bunica şi chiar şi pentru
vărul meu mai mare, Andrei. Cred
că Moşul o fi greşit adresa!
Andrei
locuieşte
în
Bucureşti şi mi-a spus că anul
acesta nu ne vom vedea de
Crăciun.
Apoi, ne aşezăm cu toţii la masă, încă povestind despre cadourile pe care le-am primit.
Soneria ne întrerupe şi tata se îndreaptă spre uşă. În prag, bunica, vărul meu Andrei, părinţii lui,
unchiul şi mătuşa, bucuroşi cu toţii de momentul revederii.
Ne aşezăm împreună la masă şi atunci îmi dau seama că Moşul ştia el ceva: Crăciunul cel
mai frumos este alături de toţi cei dragi, în familie. Acesta este cel mai frumos cadou de Crăciun!
Năpar Iulia, clasa a VII-a A
34

Sărbători cu parfum de suflet

Crăciunul este cea mai frumoasă poveste ce poate fi trăită de fiecare dintre noi, iar eu, sora
și fratele meu devenim personaje de basme
mulţumită părinților mei.
Când mă gândesc la acea zi, declanşez
magie în gândurile mele şi reuşesc să pictez cu
sufletul cel mai frumos brad. În ajun, toţi membrii
familiei aşezăm podoabele pe fiecare crenguță a
bradului cu gesturi blânde pentru a nu distruge
magia, pentru a nu pierde momentul în care
bradul preia vibraţiile noastre şi îmbracă haina
strălucitoare a iernii, a ajunului de Crăciun.
Realizăm astfel un tablou cum nici cei mai
mari pictori n-ar reuși să-l picteze. Tabloul
cuprinde bucuria pe care -o trăim aşteptându-l pe
Moş Crăciun, primind un dar cât de mic care să
declanşeze cel mai frumos spectacol al trăirilor
mele. Tradiţia de a creiona magie în interiorul meu
la fiecare sărbătoare pleacă de la mama, fără de care sufletul meu n-ar lumina şi n-ar radia atâtea
vibraţii.
Mama este cea pentru care fiecare sărbătoare este cel mai frumos dar al existenţei şi astfel
reuşeşte, analizând emoţii pozitive, să ne facă atât de fericiţi, pe mine şi fraţii mei, încât pare că
visăm în acele zile de sărbătore şi ne simţim personaje din basmele pe care ea ni le citea în serile
copilăriei.
Nicio casă nu străluceşte atât de tare precum a noastră, graţie mamei, care culege cele mai
frumoase stele din gânduri şi flori cu parfum de măr şi scorţişoară din sufletul ei, pe care le așază
în buchete, înmiresmând locul existenţei
noastre.
Sărbătoarea o face să trăiască intens
şi astfel avem privilegiul de a fi unici, de a
trăi bucurii ce depăşesc limitele umanului,
de a valsa cu anotimpurile firii la fiecare
sărbătoare.
Şi de fiecare dată găsim sub brad
cadouri multe pentru fiecare dintre noi mai
puţin pentru mama care îi scrie în fiecare an
lui Moş Crăciun să ofere cadoul destinat ei
unui sărac, considerând că cel mai frumos
cadou pe care i l-a oferit Dumnezeu este
șansa de a iubi.
Am învăţat că cele mai frumoase
daruri pe care le putem oferi se regăsesc în
interiorul nostru: gânduri, flori de suflet, dragoste. Pe toate acestea le împodobim cu mare artă, cu
ajutorul unor panglici de vise, şi le dăruim celor din jurul nostru.
Bancu Luana, clasa a VI-a A
35

Dascălii noştri
- schiţă de portret „Profesorul este cineva care vorbeşte în visul unui copil. “
W.H. Auden
Doamna mea
Doamna mea învăţătoare
Are chip senin de soare,
Are glasul blând şi dulce
Care la inimă-ţi ajunge.
Doamna mea învăţătoare
Este ca a doua mamă
Ea ne ceartă, ea ne-mpacă.
Ca să fim oameni de seamă.
Doamna mea învăţătoare
Doamna mea învăţătoare
E mai blândă decât pare,
Chiar dacă o supărăm,
Supărarea-i de moment,
Vine-n faţă şi zâmbeşte
Doar pentru că ne iubeşte.

Grijă are de fiecare,
Ne învaţă lucruri noi
Să le folosim cu spor
Să fim oameni învăţaţi,
Civilizaţi şi educaţi.
Ungureanu David Andrei, clasa a II-a B

La mulţi ani în sărbătoare!

Azi în plină sărbătoare,
Toţi trandafirii albi îi dăruiesc,
Scumpei mele învăţătoare,
Din suflet eu îi mulţumesc.
Eu sunt doar o mică floare
În frumoasa ei grădină
Dumneaei un mândru soare
Care mie îmi dă lumină.
E dulce şi-i minunată
E cea mai frumoasă fată!

Cu multă dragoste mă-nvaţă
Cum să mă descurc în viaţă.
Mă-nclin adânc în faţa ei,
Şi-i adresez cu mult temei
Urarea de viaţă lungă
Nouăzeci de ani s-ajungă!
În viaţă multă sănătate,
Fericire şi noroc în toate!
La mulţi ani în sărbătoare,
Draga mea învăţătoare!
Dodan Daiana, clasa I B
36

Dragă doamnă învăţătoare,
În ultima zi cu doamna mea,
Eu tare mult aş vrea
Să mai râd încă o dată
La glumele pe care ni le spunea.

Ce dor îmi va fi
Când ea va pleca.
Şi nu vom mai auzi deloc
Glasul cu care ne striga.
Aş vrea să ies pe uşă
Şi să o chem înapoi,
Şi să-i spun cu mult drag:
„Bine aţi revenit la noi!”
Baroianu Serena, clasa a IV-a B
Mulţumim....
......că în fiecare dimineaţă ne aşteptaţi în clasă
zâmbind,
..... că ne învăţaţi atâtea lucruri frumoase,
......că sunteţi Zâna noastră bună!
„Clasa Fluturaşilor” este norocoasă!
Vă iubim!
Vlad Daria, clasa I B
Doamna, prietena mea

Peste puţin timp ne vom despărţi şi voi fi foarte tristă. Sper că după ce voi termina anul
acesta şcolar ne vom revedea. Îmi va fi dor de
dumneavoastră şi vă voi simţi lipsa. Aţi fost, sunteţi şi veţi
fi ca o bunicuţă pentru mine. M-aţi învăţat multe lucruri
interesante şi sper că mă veţi mai învăţa. Deşi unele lucruri
mi s-au părut mai grele la început, mi-aţi dat multe sfaturi
pentru a mă face să le înţeleg mai bine, să mi se pară
uşoare şi chiar aşa a fost. Aşteptăm banchetul cu
nerăbdare, dar acum mi-am dat seama că atunci ne vom
despărţi. Nu îmi doresc acest lucru, dar ştiu că se va
întâmpla.
Vă doresc multă sănătate şi fericire să vă împliniţi
visurile!
Vă iubesc şi vă consider prietena mea!
Sava Larisa Andreea, clasa a IV-a B
37

Cuvinte pentru doamna mea
Vă mulţumesc pentru tot ce mi-aţi predat în
aceşti patru ani. Am învăţat multe de la
dumneavoastră, începând de la alfabet şi adunare,
până la împărţire şi părţile de propoziţie. Mi-aţi
explicat uşor toate exerciţiile, m-aţi iertat când am greşit, m-aţi încurajat să merg mai departe,
mi-aţi fost alături şi mi-aţi dat încredere. Când o să termin clasele primare, o să-mi fie sigur dor de
dumneavoastră.
Dascăl Eduard - Gabriel, clasa a IV- a C
҉҉҉
Toţi copiii din clasa mea o îndrăgesc pe doamna învăţătoare.
Dumneai este înaltă, cu părul lung şi negru, îmbrăcată tot timpul îngrijit şi elegant.
Doamna înăţătoare este calmă şi blândă, ne învaţă multe lucruri noi şi interesante. Încă din
clasa pregătitoare, doamna învăţătoare a fost alături de noi şi ne-a ajutat să facem cât mai mulţi
paşi în viaţa noastră de şcolari. Cunoştinţele noi, doamna învăţătoare ni le explică cu multă
răbdare şi pricepere.
Dumneai ne învaţă să fim buni şi ambiţioşi. Doamna ne cunoaşte atât de bine, încât ştie
când suntem fericiţi sau supăraţi, se bucură întotdeauna alături de noi, de rezultatele bune pe care
le obţinem.
Aceasta este doamna mea învăţătoare, iar eu o
iubesc şi o respect!
Oprică Maria, clasa a II-a A

Doamna mea…
Doamna noastră învăţătoare este o persoană
deosebită, care a ştiut să ne facă pe noi toţi să o iubim şi
să o respectăm.
Doamna noastră ne-a cuprins pe toţi în sufletul ei,
iar în cei patru ani, cred că a făcut cu mult mai mult decât
îi cerea profesia.
Doamna noastră ştie ce lucruri ne aduc bucurii,
cum te poţi distra cel mai bine în excursie, cât de mult
trebuie să munceşti ca să te califici la concursuri.
Doamna noastră a ştiut să ne stimuleze, să ne alinte şi să ne certe, în egală măsură, să ne
creeze mândria de a fi elev al clasei a IV-a C.

38

Dragă doamna, în aceşti patru ani v-am produs şi supărări, pe care vă rugăm să le uitaţi, dar
v-am adus şi bucurii, pe care vă rugăm să le păstraţi în suflet. Din păcate, nu ne-am strâns
niciodată în jurul dumneavoastră să vă spunem în cor cât de mult vă iubim. Nu încă...
Gherghescu Gabriel, clasa a IV-a C
҉҉҉
În clasa a III-a a venit la noi în clasă o nouă doamnă învăţătoare. Îmi place foarte mult de
ea, pentru că ne învaţă lucruri interesante. Ne învaţă, nu doar ce trebuie la lecţiile din clasă, ci ne
spune cum să învăţăm ca să ne fie mai uşor. Ne explică şi ne ajută la exerciţiile pe care nu ştim să
le rezolvăm. Uneori, ca să lucrăm mai cu spor, ne pune muzică, dar aşa, în surdină. Muzică
adevărată, care ajută la dezvoltarea inteligenţei. Ne dă sfaturi multe şi folositoare nu doar pentru
şcoală, ci şi pentru viaţă.
Ştiu că doamna ne iubeşte mult, pe toţi copiii din clasă. Ea mereu ne aminteşte să
îmbrăţişăm şi să iubim. Ne îndeamnă să fim prieteni cu colegii şi să facem excursii şi întâlniri. Ne
spune mereu că e important corpul nostru şi că trebuie să mâncăm adecvat ca să fim sănătoşi.
Doamna ne-a învăţat să dansăm şi îmi amintesc şi acum ce frumos a fost la serbare. Toţi am
fost veseli şi bucuroşi când părinţii ne-au aplaudat pentru felul în care am dansat.
Doamna învăţătoare, când poate, ne duce la plimbare, sâmbăta sau duminica. Am fost la
Cetate, la Prima Şcoală Românească, în Schei şi la Bastionul Ţesătorilor şi a fost super.
Când ajung acasă şi vorbesc cu câte un prieten sau coleg din altă clasă, aceştia mereu îmi
spun: ,,Ce învăţătoare bună ai!’’
Îmi place foarte mult doamna învăţătoare Mirela, din toate punctele de vedere. Chiar dacă
noi o mai supărăm, ea tot ne iubeşte.
Doamna mea este o învăţătoare adevarată!
Paladi Matei, clasa a IV-a B
҉҉҉
În prima zi de şcoală, o ţineam pe mama strâns de mână şi
eram foarte emoţionată. În curtea şcolii au venit rând pe rând
doamnele învăţătoare, iar printre ele era şi o doamnă înaltă, roşcată,
drăguţă şi frumos îmbrăcată, care s-a apropiat de noi. Era doamna
noastră.
Doamna învăţătoare ne-a condus în clasa în care urma să ne
petrecem orele în următorii patru ani. Dumneaei ne-a învăţat tainele
cititului, ne-a învăţat să scriem, să socotim, să desenăm şi să cântăm.
Dar mai înainte de toate ne-a învăţat cum să ne purtăm şi să-i
salutăm politicos pe ceilalţi profesori când îi întâlnim.
Noi am petrecut împreună patru ani deosebiţi, deoarece ea
s-a purtat frumos cu noi şi ne-a ajutat când nu am ştiut drumul pe
care să îl urmăm. Noi toţi ne-am simţit ca o familie fericită în cei patru
ani de şcoală.
Despărţirea de doamna învăţătoare este destul de grea şi cu multe lacrimi cristaline
rostogolite pe obraz.
Purnavel Denisa, clasa a IV-a C
҉҉҉
39

Doamna Pompilia Tişulescu este diriginta şi
profesoara mea preferată. Este o doamnă tânără,
înaltă şi frumoasă, cu părul castaniu lung şi ochii de un
negru intens superb, asemenea unui punct din Univers.
Dar Universul are şi stele, iar dacă vei privi adânc în
ochii dumneaei, vei observa, cu siguranţă, stelele.
Doamna dirigintă este o femeie foarte
frumoasă şi suplă. Are mereu o ţinută impecabilă,
elegantă şi este întotdeauna foarte îngrijită, aşa cum
ar trebui să fie orice doamnă care se respectă. Este o
fire cladă, calmă, săritoare, veselă şi înţelegătoare,
care dă dovadă de multă afecţiune şi preocupare. Îţi
poţi da seama de toate aceste lucruri din momentul în
care păşeşte în clasă la începutul fiecărei ore, lăsând în
urma ei parfumul îmbietor şi sunetul tocurilor. Când se aşază la catedră, salutând politicos, poţi
observa cum un zâmbet cald, liniştitor îi acoperă chipul. Lumea ta prinde culoare şi ţi se umple
inima de fericire când te uiţi în ochii ei şi simţi liniştea şi căldura care îţi învăluie sufletul. Atunci ştii
că totul este în regulă, îţi dă speranţă şi te motivează să crezi în tine şi în meritele tale, nu în
cantitatea lor, ci în calitatea acestora.
Dacă nu îi zărim zâmbetul, lumea nu mai prinde culoare, ci devine incoloră, sufletul nu se
mai lasă învăluit, ci se destramă, în mici bucăţele de puzzle, pe care doar ea le poate reasambla.
Doamna dirigintă vorbeşte frumos cu toată lumea, pe un ton cald şi ne face să zâmbim cu
micile ei glume.
O iubim foarte mult şi o considerăm a doua mamă. Eu o admir pentru tot ceea ce face, prin
faptul că ştie extrodinar de bine cum să sprijine elevii şi pentru că încearcă din răsputeri să facă
orice ca să ne fie nouă bine.
Dumneaei este doamna noastră dirigintă, pe care o iubesc enorm şi căreia îi mulţumesc
pentru răbdarea de care a dat dovadă în decursul anilor şi pentru dragostea pe care ne-a
împărtăşit-o.
Eu una o consider unul dintre cele mai demne modele de urmat în viaţă.
Moraru Bianca Valentina, clasa a VIII-a B

40

Şarade la intersecţii de
linii
„Nu e momentul să te gândeşti la ceea ce nu ai. Gândeşte-te la ceea ce poţi face cu ceea ce ai.”
Ernest Hemingway
A – B Mama, tata, eu și fratele formăm o ............ .
A
1. Acoperământ de metal
pentru protecția capului;
2. Pasăre care trăiește în
colivie;
3. Cea mai înaltă formă de
relief;
4. Moșul care aduce cadouri;
5. Exerciții pentru dezvoltarea
musculaturii brațelor;
6. Animal care are corpul
acoperit cu țepi;
7. Cea mai mare notă la un
examen.

1
2
3
4
5
6
7
B

Tudor Bianca, clasa a III-a A
Dacă veți rezolva corect rebusul, veți obține pe verticala A - B numele grupului din care face
parte fiecare copil.
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

Antonim pentru soră;
Te-a botezat;
Sora mamei tale pentru tine... ;
Fiecare copil are... ;
Ce sunt eu?
Ce este pentru mine mama mamei mele?
Fiica fratelui tatălui meu îmi este ?

A
1
2
3
4

Noaghiu Emma, clasa a III-a A
5

Completează rebusul și vei descoperi
pe verticala A – B un cuvânt drag nouă.

6
7
B

Rezolvă rebusul pentru a descoperi pe
41

verticală de la A – B cea mai mare comoară de pe pământ a oamenilor.
A
1. Cine primește numele de soră în familie?
1
2. Cum se numește ființa care ne dă viață și ne
2
iubește necondiționat?
3
3. Cum se numește sora mamei sau a tatălui?
4
4. Cum se numește mama tatălui sau a
5
mamei?
6
5. Cum se numește fratele mamei sau al
tatălui?
7
6. Cum îl strigăm pe tatăl mamei sau al tatălui?
B
7. Cum se numește băiatul în familie?
Stroe Maria, clasa a III-a A

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

Completând rebusul, vei obține, de la A la B, numele unei discipline școlare.
Animal cu dungi albe care trăiește în
A
savana africană;
1
Animal cu bot de rață și coadă de castor;
Pintenatul care are grijă de găini;
2
Insectă cu corp de fluture și aripi de
3
albină;
4
Câine rapid de vânătoare;
5
Animal cu gâtul lung și pete care trăiește
în Africa;
6
Pasăre din Deltă cu gușa ca un sac în care
7
depozitează pește;
8
Rozătoare de talie mică, se hrănește cu
B
alune.
Buca Mara, clasa a IV-a A

Completând corect, vei obține, de la A la B, cuvântul care denumește primul grup din care
face parte un copil, la venirea pe lume.
1. Cum se mai numește o mulțime de plante?
2. Care este cel mai mare afluent al Dunării?
3. Care este cea mai iubită ființă de pe
Pământ?
4. Cum se numește locul unde se naște o apă
curgătoare?
5. Cum se numește stratul de la suprafața
pământului în care plantele îi înfig
rădăcina?
6. Care este una din plantele iubitoare de
apă?
7. La ce transport se folosește aluminiul?
Șerban-Papadopol Ștefania, clasa a IV-a A

A
1
2
3
4
5
6
7
B

42

CIMILITURI
Minţile iscoditoare să poftească la ghicitoare!
Un orb vede-un iepure,
Un şchiop aleargă după el,
Iar un mut strigă
La un surd să-l prindă.

Sunt un metal prețios
Încă și foarte frumos
47 este zetul meu
Ghicește cine sunt eu!

Mărime fundamentală
Ce o ai în orice loc.
Dacă-ți crește e fatală,
Parcă ai pe tine foc.

Cu chimia se-mpacă
Câteodată se și ceartă,
Dar când ele-s împreună
Situația devine mai bună.

Într-un circuit deschis
De el curentul nu trece
Dacă însă e închis
Curentul din nou va trece

Prin dispersie apare
După ploaie, chiar pe cer,
El purtînd și tricolorul
Românescului drapel.

Fără el n-ar fi motoare
Și nici mari generatoare
Așa după cum se știe
Are loc și-n sonerie.

Păcurar Denisa, clasa a IV-a A

Oglinda cerului
în adăpostul pământului.

Secară Daria, clasa a IV-a A

Ne iubeşte, ne răsfaţă,
Zi de zi ne dă pova
Desigur, v-aţi dat seama,
Nu e alta decât mama.
Buzdugan Alexandra,
clasa a IV-a A

Două mame sunt pe lume
Care poartă-acelaşi nume,
Şi cu zece copilaşi
Hărnicei şi drăgălaşi.

Dacă ea n-ar exista
Plantele s-ar usca,
Lumea ar dispărea,
Oare cine este ea?

Dobre Rareş, clasa a III-a A

Șoricel cu aripioare
Poartă numele de floare
Ghici!

Mama mereu o folosește
Pe bucate le iubește
Ea ne este de ajutor
Formula chimică este NaCl.

În contact cu tine, frate,
Ți-arată de ești bolnav,
Iar de-l pui în altă parte,
N-arată...chiar de ești grav.

Fenomen prin care crește
Volumul la încălzire.
Și pe tine te uimește,
Că e invers la răcire.

Grapă Alexandra, clasa a III-a A

E un loc unde umblăm
Halat alb noi îmbrăcăm
Substanțele le combinăm
Noi reacții încercăm.

,,Prețiosul" mă numesc
Și-n pământ eu locuiesc
Peșteri, mine strălucitoare
Cât soarele de mare!

Cotfas Miruna-Cristina
clasa a VII-a A

43

Descompune clar lumina
În cele șapte culori.
E din sticlă, bat-o vina,
Nu din faimoase culori.

Descreţeşte-ţi fruntea!
„Râsul e ca soarele, alungă iarna de pe chipul oamenilor. “
Victor Hugo
 Părinții își ceartă copilul și-l pedepsesc, fiindcă a luat nota 4 la geografie.
Tatăl: - Măi, noi am certat copilul ăsta că n-a știut unde-i Marocul, dar noi știm?
Mama: - Nu știm, dar nu poate fi departe. Am la muncă unul din Maroc și vine cu bicicleta....
 Un puşti vine revoltat de la şcoală şi îi spune tatălui său că acolo îl pun să înveţe
numai inutilităţi. Tatăl îl întreabă uimit:
- Cum adică?
- Păi, la istorie ne pune să memorăm nişte ani: 1848/1877-1878/1907/1944/1989,
cică sunt importanţi!
- Altceva...
- Păi la geografie tot aşa trebuie să reţinem tot felul de denumiri, ca de exemplu:
Carpaţii de "Scurbură", Strâmtoarea "Fosfor" şi “Dandanele”, de parcă mi-ar folosi la ceva chestiile
astea! Dacă mă întreabă careva merg repede la un Internet Cafe, dau search pe Google şi aflu...
Simplu, nu?
- Da, fiule, da' să zicem că ieşi şi tu cu o fată, şi cum vă ţineţi voi aşa de mână ea te
întreabă ce înălţime are vârful Chomolugma?
- Nu-i problemă! Merg repede la un Internet Café, că-i deschis non-stop, dau search
pe Google, aflu şi mă întorc să-i spun...
- Da, da' pînă te întorci tu să-i spui că are 8848 m s-ar putea să o găseşti ocupată!
- Cu cine?
- Păi, tot cu un prost aşa ca tine, da' care are laptop!
 - De ce a rămas celebru Napoleon? întreabă profesoara.
- Fiindcă avea o memorie formidabilă, răspunse elevul.
- Poţi fi mai clar?
- Da. Pe statuia sa scrie: "Pentru memoria lui Napoleon".
 La ora de gramatică, se analizează propoziţia "Iată, vaca are coadă". Cum analizează
un copil:
- Iată este subiect pentru că este scris cu literă mare şi este la început de propoziţie.
Vaca este atribut, pentru că aşa îi zice mama fiicei ei. Are este conjuncţie, pentru că leagă cuvântul
vacă de coadă. Coada este predicat pentru că se mişcă.
 - Ţi-am citit lucrarea de control. Foarte bună, dar e identică cu cea a colegului tău de
bancă. Ce concluzie să trag de aici? întreabă profesorul.
- Că şi a lui e foarte bună.
 Toţi elevii scriu cu asiduitate la lucrarea "Ce aş face, dacă aş fi patron?". Unul singur
stă cu mâinile la piept şi meditează.
- Marinescule, tu nu scrii?
- Nu, domnule profesor, aştept să-mi vină secretara.
44

Pagina ecologiștilor
Ecologia este ştiinţa luptei pentru existenţă.
(Greg Cooper)
Dragi elevi vă facem cunoscut faptul că
anul acesta se împlinesc 5 ani de când ne-am
înscris în PROGRAMUL MONDIAL ECO SCHOOLS.
Deținem din iunie 2014, Steagul verde
și statutul de ECO-ȘCOALĂ și trebuie să
onorăm această distincție.
În acest an, vom avea a doua evaluare, pe
care o așteptăm cu nerăbdare și de aceea vă
facem cunoscut faptul că abordăm două teme în anul școlar 2015-2016:
"Apa-element esențial"- iar ECO-CODUL este "Numai prețuind și economisind apa
demonstrăm că suntem conștienți de importanța acestui element vital"
"Viața sănătoasă" – având ECO-CODUL "Fără vitamine și mișcare nu putem avea
performanțe școlare".
Aceste îndemnuri trebuie urmate cu consecvență și fermitate și așteptăm implicarea întregii
comunitați școlare.
De aceea, consemnăm activitatea din 11 decembrie 2015
legată de proprietățile apei ce a avut loc în
colaborare cu reprezentanții
APM Brașov și SGA Brașov,
respectiv doamna Bucur
Elena şi domnul Pomârleanu
unde elevii comitetului ECO
ai școlii noastre conduși de
doamna
prof.
Bugnaru
Carmen și doamna prof.
Iurea Adriana au dovedit o
pregătire solidă și cunoștințe
pe măsură. Ne dorim să
derulăm cu succes toate
activitățile din Planul de
Acțiune și să redobândim
Steagul Verde.

Mult succes!
45

Comitetul Eco Școala
Coordonator, prof. Iurea Adriana

PE URMELE ISTORIEI
Din arhiva familiilor
braşovene cu rezonanţă
istorică…

„Istoria este ecoul a tot ce cade pe drumul neamului
omenesc.”
Alphonse de Lamartine

FAMILIA BRANIŞTE

Una dintre cele mai reprezentative familii
pentru cultura şi istoria braşoveană, dar şi pentru
cea românească ardeleană, a fost familia Branişte.
Ei îi aparţin câteva personalităţi remarcabile,
gazetari, oameni ai condeiului, dascăli care şi-au
pus amprenta în mod profund în destinul cultural
al oraşului de la poalele Tâmpei, dar şi în cel al
românilor ardeleni pentru drepturile cărora au
luptat cu toată fiinţa lor. Figura centrală rămâne
Valeriu Branişte, lui circumscriindu-i-se străbunicul
matern (Pavel Lebu, preot), tatăl (Moise Branişte, prim-pretor), unchii paterni (Toader-mort pe
front în 1859 în Italia, Ioan-eminent învăţător la şcoala din Beclean, Ambrozie-trecut în Basarabia şi
Casian-din pruncie călugărit), fraţii (Victor-la rândul lui gazetar şi Virginia Branişte - membru al
Crucii Roşii şi soră de caritate pe front în ambele războaie mondiale), precum şi fiica (Valeria
Căliman, profesor, editorialist, jurnalist) împreună cu soţul ei, Dr. Nicolae Căliman, cu toţii mari
patrioţi.
Între ascendenţii pe linie maternă ai lui Valeriu Branişte, figura care se impune este,
indiscutabil, cea a străbunicului Pavel Lebu. Preot în Schaldorf, jud.Sibiu, aparţinând micii nobilimi
locale şi având legături cu Blajul şi cu unii fruntaşi ai intelectualilor români, Pavel Lebu vorbea mai
multe limbi, citea cărţi savante, manifesta chiar un interes deosebit pentru unele domenii ale
fizicii. A zidit biserica unită din Schaldorf şi a participat la revoluţia română paşoptistă, desemnat
la Blaj ca prefect. A fost condamnat la moarte cu alţi 12 preoţi români, dar scapă înainte de a-i veni
rândul la execuţie. Este prins ulterior şi întemniţat la Alba-Iulia.
Moise Branişte (tatăl lui Valeriu), originar din Merghindeal, a absolvit merituos în 1865
Facultatea de Drept din Sibiu, iar apoi a intrat în aparatul judecătoresc şi administrativ al epocii.
A funcţionat la Cincul Mare ( aici s-a născut şi Valeriu), la Sighişoara, Tălmaciu şi Sibiu. A fost
stenograf pentru limba română în biroul stenografic şi jurnalistic al Dietei de la Sibiu din
1863- 1865. A avut preocupări literare şi în acest sens a colaborat la unele publicaţii româneşti ca:
Telegraful Român, Albina, Observatorul lui Bariţiu, Gura satului, Calicul, urmărind îndeaproape
activitatea Tribunei şi a Convorbirilor literare. A manifestat interes faţă de filosofie şi istorie, fiind
pasionat de romanitatea românilor, de continuitatea acestora în spaţiul carpato-dunărean.
Astfel, din fragedă pruncie, lui Valeriu Branişte i-a fost cultivat respectul faţă de carte, de
biserică şi de neamul căruia îi aparţinea, mediul familial în care a fost crescut şi educat având
aderenţe solide la viaţa clericală, culturală şi politică românească transilvană.
46

Profesor Dr., gazetar şi memorialist, membru de onoare al Academiei Române, Valeriu
Branişte (n.10/22 ianuarie 1869, Cincul Mare, jud. Braşov - d.1 ianuarie 1928, Lugoj), a fost una
dintre vocile puternice ale generaţiei dintre Memorandum (1892) şi Marea Unire din 1918.
A colaborat şi a fost prieten cu marii intelectuali şi politicieni ai vremii.
Valeriu Branişte a fost considerat „cel mai de seamă luptător cu condeiul şi cu oratoria sa
necruţătoare” pentru drepturile românilor din Ardeal, fapt ce i-a atras în trei rânduri din partea
autorităţilor maghiare privarea de libertate. Pentru ardenta sa luptă dedicată împlinirii
nedespărţitelor idealuri naţionale româneşti - Libertatea şi Unirea - a fost închis de două ori în
temniţa de la Seghedin şi o dată în cea de la Vacz. Pe drept cuvânt a fost supranumit „soldatul
idealului naţional”.
Valeriu Branişte a început şcoala primară la Cincul Mare, ,,la nemţi’’, a continuat-o la
Sighişoara, „tot la nemţi’’, la Tălmaciu - unde tatăl său era mutat cu serviciul - şi a terminat-o la
Sălişte „întâia şi singura şcoală românească” pe care a frecventat-o. A urmat apoi Liceul de Stat
din Sibiu cu limba de predare germană, absolvit în 1887 cu
calificative excepţionale. Din perioada de liceu datează şi prima
încercare publicistică, sub forma unei compilaţii referitoare la
un cult oriental. Vizitarea locurilor natale ale lui Ioan Inochentie
Micu şi excursia în România independentă îl impresionează
profund. Acestea, alături de participarea la primele manifestări
politice (asistă în 1881 la conferinţa de unificare a P.N.R.),
artistice, teatrale, muzicale îl conectează pe licean la filonul
creaţiei româneşti şi la idealul naţional. Acum îi declară Valeriu
Branişte lui Bariţiu că doreşte să devină redactor şi publică în
câteva numere succesive ale Tribunei de la Sibiu din anul 1884
primele sale culegeri de folclor: ,,Chiote poporale” şi ,,Doine”.
În anul 1887, Valeriu Branişte îşi trece bacalaureatul. Toastul
său, rostit la banchet, este adresat colegilor ,,de altă
naţionalitate”, în spiritul legăturilor de solidaritate.
Obţinerea unei burse de la Fundaţia ,,Emanoil Gojdu”,
tranşează dilema privind alegerea facultăţii: între drept,
medicină, teologie, litere şi filozofie. Optează pentru Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii
din Budapesta (1887 - 1891). Pregătirile de plecare se fac în comun cu prietenii săi Iosif Blaga şi
Ghiţă Pop cu care Branişte va forma împreună o triadă nedespărţită. Materiile studiate i-au oferit
lui Valeriu o pregătire de orizont umanist larg. Este membru al Societăţii ,,Petru Maior” a
studenţilor români din capitala Ungariei. Asistă la şedinţele Dietei ungare şi la cele ale Casei
magnaţilor (Senatul ungar), iar în 1890 a luat parte la lucrările unei comisii de delimitare a graniţei
între Austro-Ungaria şi România, în comitatul Hunedoarei.
În decembrie 1889, Valeriu Branişte absolvă ,,examenul fundamental” care consta din limbile
şi literaturile maghiară, germană şi română. În iunie 1891 obţine diploma de licenţiat
(,,absolutorium”) în limba şi literatura maghiară (cu subiectul ,,Traducători maghiari ai lui
Schiller”), în limba şi literatura germană ( consacrată izvoarelor piesei ,,Hoţii” a aceluiaşi Schiller) şi
în limba şi literatura română. Se înscrie imediat la doctorat şi, astfel, tot în anul 1891, devine
doctor în filologie, cu o teză despre poezia lui Andrei Mureşianu.
A murit în zorii zilei Anului Nou 1928 la Lugoj. Este înmormântat în cripta capelei din cimitirul
lugojan, alături de Eftimie Murgu, Coriolan Brediceanu şi alţi militanţi şi oameni de cultură
bănăţeni. La Cincu, pe zidul imobilului cu actualul nr. 253, o placă memorială aminteşte
trecătorului: „În această casă s-a născut marele luptător român V. Branişte, pe care anul 1918 l-a
găsit în închisoare, suferind pentru drepturile oamenilor. Din partea Astrei şi a Liceului Il. Chendi,
Sighişoara. În anul Domnului 1938.”
47

Opera sa cuprinde articole, memorii epistole. „Condiţiile în care a scris - notează Gheorghe
Iancu - n-au fost întotdeauna cele obişnuite, comode. A scris la masa lui de lucru, în hoteluri,
restaurante, gări, la sediul Resortului de Culte şi Instrucţiuni Publice din cadrul Consiliului Dirigent
al Transilvaniei, dar şi în locuri neprielnice, chiar ostile - este vorba de închisorile din Vacz şi
Szeghed. Dacă în calitatea sa de publicist a semnat un număr impresionant de foiletoane,
reportaje şi articole politice incisive şi, tocmai de aceea, „masiv şi mult prea des cenzurate”, pe
tărâmul creaţiei literare, artistul Valeriu Branişte s-a făcut remarcat, cu câteva puţine excepţii, prin
volumele apărute doar postum, cel mai recent fiind „Diariul meu de septiman (Jurnal de licean,
1885 – 1886)”. Salutăm ideea bibliotecii braşovene de a edita cele 5 caiete ale lui Valeriu Branişte
ce alcătuiesc Diariul..., donate de soţia sa, Maria, Bibliotecii Astra Braşov, încă din anul 1933, şi
care au văzut tiparul abia în urmă cu câteva luni.
Etimologic, „branişte” înseamnă pădure rară, cu arbori bătrâni, în care este interzisă tăierea
copacilor. „Valeriu Branişte a fost un <<copac>> făgărăşan al românismului” ce a stat mereu drept
şi neclintit, cu rădăcinile adânc înfipte în glia străbună de unde şi-a extras întreaga forţă, vibrând
necontenit şi neobosit la năzuinţele acestui neam pe care şi l-a dorit fericit.
Gavrilă Cristina (VIII/IX), Buşilă Lorena (VIIA), Vodă Matei (VIIA)
Prof. coord. Şari Mariana

AI ÎNVINS, CONTINUĂ!
AI PIERDUT, CONTINUĂ!
AN ŞCOLAR 2015-2016

Olimpiada de Limba şi Literatura Română
Moşuţ Camelia - clasa a VI-a A - locul II - etapa judeţeană, prof. Itu Ștefania

Olimpiada “Lectura, ca abilitate de viaţă”
Drăghici Ioana - clasa a VII-a A - locul I - etapa judeţeană, prof. Itu Ștefania

Olimpiada de Biologie
Drăghici Ioana - clasa a VII-a A - mențiune - etapa județeană, prof. Iurea Adriana

Olimpiada Sportului Şcolar
 Handbal fete - Locul I - etapa judeţeană - prof. Andrei Darinca
Proiect POSDRU “Matematică digitală” - locul I – etapa naţională




clasa a IV-a C, înv. Cornea Mihaela
Dascăl Eduard
Iftimie Carla Maria
Purnavel Denisa
Vlad Alexandru Ioan
Trotuş Denisa





clasa a IV-a B, înv. Mihai Lucica
Donici Mara
Băcăoanu Lorena
Popescu Gabriel Alexandru
Pora Andreea Maia
Suciu Alexandra Georgiana

Olimpiada de educaţie civică – clasele III – IV
 Matei Eliza – clasa a IV-a A, înv. Robu Rodica
 Păcurar Denisa – clasa a IV-a A, înv. Robu Rodica
48

Munteanu Eliza
Ciumărnean Alexia
Gherghescu Gabriel
Maftei Robert
Constantinescu Miruna
Muntean Leila
Popa Ana
Matei Tudor
Popescu Andreea
Sitaru Cezar
Zamfir Deborah
Ion Mario

Gârniţă Alexandra
Hîrcă Karina
Gliga Antonia
Şerban-Papadopol Anastasia
Neagu Iulia
Barbu Diana
Grapă Alexandra-Maria
Romanov Anastasia
Vârtosu Daria
Hîrsean Ioana-Daria
Vlăşan Andrada
Nagy Andrada

Zamfir Andra-Paula
Derencu Daria-Alexandra
Oprică Maria
Őtvős Diana
Mihai Diana
Mitiriţă Claudiu
Plătică Diana
Schill Beatrice
Cîrjă Geanina

Miclea Oana
Purece Victor
Grosu Nicoleta

Str. 1 Decembrie 1918 Nr. 4
Tel-Fax: 0268428799, 0268420235
E-mail: generala30brasov@yahoo.com
www.scoala30brasov.ro