Pozitia dominanta pe o piata si abuzul de

pozitie dominanta

In doctrina pozitia dominanta a fost definita ca fiind o

deosebita putere economica a unei intreprinderi,ceea ce
presupune, din punct de vedere, posibilitatea de a face abstractie
de concurenta de pe piata relevanta,iar sub aspect pozitiv de a
beneficia de o autonomie globala de comportament, in
detrimentul celorlalti agenti economici, cat si a consumatorilor.
O definitie legala a pozitie dominante pe o piata ne ofera
Rezolutia O.N.U. din 5 decembrie 1980. Potrivit sectiunii
B,lit.i,pct.2 expresia pozitie dominanta de forta pe piata
desemneaza situatia in care o intreprindere, fie singura, fie
impreuna cu alte cateva intreprinderi este in masura sa domine
piata considerata a unui bun sau a unui serviciu, respectiv a unei
grupe de bunuri sau de anumite servicii. O alta definitie a acestui
concept o gasim in art.4 al Regulamentului din 9 iunie 1997 care
defineste pozitia dominanta ca fiind situatia in care un agent
economic este capabil, intr-o masura apreciabila, sa se comporte
independent fata de concurentii si clientii sai si al consumatorilor.
In dreptul roman gasim anumite elemente care pot contribui
la identificarea acestei notiuni in art.2 din Legea nr. 10/1937 in
prezent abrogata cat si in Legea nr. 15/1990 actualizata prin
Legea concurentei nr.21/1996 din 10 aprilie 1996 publicata in
Monitorul Oficial 88/1996.
Astfel putem vorbi de pozitie dominanta atunci cand o firma are
posibilitatea de a se folosi pe deplin de puterea ei aconomica atat
fata de consumatorii serviciilor sau bunurilor pe care le furnizeaza
cat si fata de ceilalti agenti economici.

In jurisprudenta comunitara regulamentul precizeaza ca pozitia

dominanta inseamna situatia in care un agent economic este
capabil, intr-o masura apreciabila, sa se comporte independent
fata de concurentii si clientii sai de pe piata. Regulamentul mai
precizeaza ca intre concurenti se vor include si concurentii
potentiali adica agentii economici care, in circumstantele
economice date, au capacitatea de a intra pe piata relevanta cu
produse de pe alte arii geografice, inclusiv din import, sau prin
adaptarea rapida a capacitatilor de productie de care dispun, in
conditii acceptabile de eficienta. Aceasta formulare aduce in
discutie atat aspectul static cat si cel dinamic al dominatiei. Astfel
din punct de vedere static un agent economic este dominant
atunci detine de exemplu 80% din piata. Din punct de vedere
dinamic un agent economic poate fi dominant chiar daca acesta
detine foarte putine parti din piata. In acest caz se ia iau in
considerare alti factori cum ar fi aceia care ii permit agentului
economic sa blocheze accesul pe piata al potentialilor concurenti.
Asadar pozitia dominanta se apreciaza in functie de urmatoarele
criterii:
Delimitarea pietei relevante;
Independenta globala de comportament pe piata sau pe un sector
de piata a comerciantului in cauza;
Puterea economica de a actiona pe piata fara a tine seama de
initiativele si masurile adoptate de concurenti referitoare la
preturi, productie si distributie;
Trebuie sa mentionam aici si criteriile de evaluare a puterii
economice, care pot privi:
Structura pietei: partile de piata ale altor operatori; piata inchisa,
nesusceptibila sa primeasca noi interventii, sau dimpotriva;
bariere la intrare.etc.

Structura intreprinderii: puterea financiara; eventalul acces

preferential la diverse surse de finantare; avansul tehnologic;
detinerea de marci notorii; gestiunea superioara; metode
comerciale mai performante,etc.
In literatura juridica regasim mai multe clasificari a pozitiei
dominante pe piata si anume:
a) pozitia dominanta exclusiva(poate fi detinuta de un singur
agent economic). Dominatia exclusiva se realizeaza cand un
agent economic este in situatie monopol. Monopolul poate fi
de drept sau legal. Ambele tipuri sunt supuse prohibitiei
abuzului de pozitie dominanta,similar cu dreptul comunitar.

b) pozitia dominanta colectiva( atunci cand doi sau mai multi

agenti economici detin puterea). Dominatia colectiva poate
emana fie de la un grup de agenti economici supusi unui
control comun, fie de la mai multe intreprinderi constituite
intr-o antanta,fie de la un oligopol. In prima ipoteza vorbim
despre filiale si societatea-mama. Acestea sunt considerate o
entitate unica atunci cand societatea-mama detine aproape
integral sau integral capitalul filialelor, acestea din urma
neavand autonomie financiara. Pozitia de dominatie se
stabileste prin aditionarea partilor de piata ale filialelor si ale
societatii-mama.
In a doua ipoteza dominatia colectiva rezulta dintr-o concentrare
intre agenti economici legati prin interese comune. Astfel trebuie
pe de o parte sa existe legaturi de interese-economice sau chiar
familiale- iarpe de alta parte agentii economici trebuie sa isi
concentreze politicile si sa adopte strategii economice comune.
Oligopolul, adica cea de a treia ipoteza a starnit multe
controverse si opinii contradictorii. Comisia europeana inclina prin
deciziile emise spre dreptul german care afirma ca pozitia
3

dominanta exista atunci cand trei intreprinderi detin 50% parti pe

piata sau cand cinci intreprinderi detin doua treimi din piata. In
schimb Tribunalul de prima instanta si Curtea de justitie a
comunitatilor europene sustin ca nu sunt suficiente
comportamentele paralele pe piata si ca sunt necesare legaturi
financiare sau structurale.
Piata joaca un rol foarte important in definirea pozitiei
dominante. Ea poate fi analizata din punct de vedere structural,
geografic si temporal.
Din punct de vedere structural avem in vedere piata in cauza
denumita piata relevanta( in vocabularul de origine-relevant
market). Aici avem in vedere aspecte legate de modul in care este
organizata piata, de conditiile de acces asigurate acelor agenti
economici interesati, de intensitatea potentialei concurente, de
dimensiunea intreprinderilor participante, de caracteristicile
marfurilor aflate in circuit pe piata precum si de gradul de
diferentiere intre ele. In acest sens se diferentiaza piata relevanta
amintita mai sus de piata derivata. Cele doua se afla in stransa
legatura desi din punct de vedere conceptual difera in mod cert
una de cealalta. Delimitarea trebuie facuta de exemplu intre piata
relevanta a anumitor materii prime (de exemplu chimice) si piata
corelativa a unui produs care se fabrica din substante chimice
(cum ar fi detergentii). Trebuie mentionat ca acea intreprindere
care furnizeaza materiile chimice necesare dar nu produce
detergenti se incadreaza in piata relevanta a materiilor prime dar
nu se va incadra in piata detergentilor, deoarece aceste produse
nu sunt substituibile cu primele. Substituibilitatea este, o notiune
economica indiferent de metoda prin care este determinata
( metoda americana dar si comunitara, a elasticitatii incrucisate a
cererii, fie ca se utilizeaza metoda franceza a costului de
productie si a fasciculului de indicii). Aceasta nu trebuie
confundata cu fungibilitatea. Avand in vedere ca in scopul
diferentierii nu sunt suficiente datele tehnice acestora le
4

adaugam si aprecierile subiective ale consumatorilor si

utilizatorilor.
Aceasta separare intre piata relevanta si piata derivata a avut si
consecinte in ceea ce priveste combaterea practicilor
monopoliste. Intalnim in practica situatii in care abuzul de pozitie
dominanta este detinut de o intreprindere pe piata de materii
prime dar se rasfrange si asupra pietei derivate. Astfel se ridica
intrebarea daca reprimarea este posibila din punct de vedere
legal din moment ce monopolismul a fost constatat pe piata
derivata, un spatiu concurential total diferit, ce nu poate fi
confundat cu piata materiilor prime. Jurisprudenta ne ofera in
aceasta problema un raspuns afirmativ. Vom da exemplul unui
producator de materii prime farmaceutice care detinea monopolul
mondial dar la un moment dat refuza sa mai furnizeze unui
laborator subsanta necesara fabricarii unui medicament pentru
tratarea tuberculozei. Laboratorul a fost constrans sa isi reduce
activitatea dupa terminarea rezervelor. Jurisprudenta comunitara
in acest caz a constatat ca intreprinderea dominanta a adus o
atingere grava mentinerii conditiilor de concurenta efectiva in
cadrul Pietei Comune. De asemenea se precizeaza ca
detinatorul unei pozitii dominante pe piata materiilor prime,care,
in scopul de a le rezerva propriei sale productii de derivate, refuza
sa le furnizeze unui client care fabrica aceleasi derivate, cu riscul
de a exclude concurenta din partea acestui client, isi exploateaza
propria pozitie dominanta intr-un mod abuziv in sensul art. 86 al
Tratatului de la Roma.
Din punct de vedere geografic se tine seama de intinderea
teritoriului unde se manifesta pozitia dominanta. Aceasta poate
cuprinde piata relevanta total sau partial. Precizam totusi ca in
cazul exercitarii doar pe o fractiune trebuie totusi sa fie o parte
substantiala conform legii 21/1996. Desigur acest criteriu
teritorial suporta mari puetri de apreciere din partea organului
care decide. Jurisprudenta a stabilit in legatura cu partea
5

substantiala ca acesata nu este un element imuabil si ca

semnificatia sa variaza de la o piata la alta, in raport cu structura
fiecareia, mai ales in ceea ce priveste productia, oferta si
cererea. Alte indicii sunt constituite de obiceiurile si posibilitatile
economice ale vanzatorilor si cumparatorilor. S-a apreciat astfel
ca orice agent economic care detine o parte de 54% pana la
100% din piata anumitor vitamine se considera ca detine o parte
substantiala. Pe de alta parte un procent de 20%-30% nu este
suficient. La fel rezultatul total al vanzarilor agentilor economici
aflati in concurenta poate fi hotarator.
Temporalitatea este extrem de importanta in determinarea
caracterului relevant al pietei cat si in delimitarea spatiului afectat
de comportamentului monopolic (parte substantiala).

Detinerea unei pozitii dominante pe piata romaneasca nu este

interzisa. Agentii economici raspund in fata legii doar in masura in
care in vederea obtinerii de profituri, exploateaza in mod abuziv
pozitia dominanta pe care o detin pe piata determinand fie
restrangerea fie eliminarea concurentei.

ABUZUL DE POZITIE DOMINANTA

Literatura de specialitate defineste abuzul de pozitie dominanta

ca fiind manifestarea discretionara a unui agent economic avand
o putere mare pe piata, manifestare ce se concretizeaza in
impunerea unor conditii dezavantajoase agentilor economici cu o
putere mai mica sau in incercarea de a indeparta de pe piata
agentii economici ce sunt considerati concurentii lui.
Astfel unul sau mai multi agenti economici realizeaza un abuz de
pozitie dominanta atunci cand puterea detinuta pe piata le
6

permite sa creasca preturile practicate fara ca prin aceasta sa

sufere o reducere semnificativa a cantitatilor pe care le vand.
Legislatia noastra interzice prin articolul 6 din legea 21/1996
folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante detinute de unul
sau mai multi agenti economici pe piata romaneasca sau pe o
parte substantiala din aceasta, prin recurgerea la fapte
anticoncurentiale, care au ca efect sau pot avea ca efect
afectarea comertului ori prejudicierea consumatorilor.
Trebuie sa retinem ca nu este neaparat ca abuzul sa isi produca
efectele negative ci este suficienta intentia agentului economic de
a avea un comportament abuziv.
Fiind foarte preocupati de obtinerea unor avantaje fata de rival,
unii agenti economici recurg deseori la practici ce impiedica
desfasurarea normala a procesului competitiv in sensul ca unii
restrang sau chiar reusesc sa inlature total posibilii concurenti.
Practicile anticoncurentiale ingradesc fara drept concurenta
provocand efecte prejudiciabile comertului. Printre aceste
consecinte putem aminti cresterea preturilor, reducerea
productiei, scaderea calitatii produselor sau serviciilor, micsorarea
sortimentelor, etc. in consecinta practicile anticoncurentiale
destabilizeaza functionalitatea relatiilor de piata, fiind atat in
detrimentul concurentilor cat si a consumatorilor. Legea 21/1996
isi propune sa impiedice producerea de asfel de efecte. Aceasta
contine dispozitii menite sa interzica si sa sanctioneze astfel de
comportamente anticoncurentiale. Dispozitiile se refera atat la
diferite forme de cooperare intre agentii economici restrictive de
concurenta cum sunt intelegerile dintre agenti economici ,
deciziile asociatiilor de intreprinderi si practicile concertate cat si
folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante pe piata.
Intelegerile intre agentii economici reprezinta acorduri survenite
intre doi sau mai multi agenti economici prin care partile
urmaresc sa controleze piata adoptand un anumit tip de
7

comportament astfel incat sa fie ocolite regulile si efectele

concurentei libere pe piata. Aceste acorduri pot lua doua forme:
exprese sau tacite. Se pot realiza printr-o serie de acte juridice
cum ar fi vanzarea-cumpararea, inchirierea comerciala,
concesiunea exclusiva, contractele de societate comerciala, etc.
In aceste cazuri este irelevant daca partile la contract sunt sau nu
intreprinderi concurente.
Conform legii 21/1996 pentru a exista o intelegere intre agentii
comerciali trebuie sa existe acordul de vointa al partilor din care
sa rezulte intentia acestora de a se comporta pe piata in asa fel
incat sa restranga concurenta. Faptul de a propune unui alt agent
comercial semnarea unei intelegeri nu este suficienta daca nu
exista acordul ambelor parti. Totusi in literatura de specialitate se
arata ca si o decizie unilaterala a unui agent economic poate I o
intelegere anticoncurentiala daca este susceptibila de a atrage
adeziunea mai mult sau mai putin fortata a unor comercianti. De
asemenea in situatia in care consimtamantul comerciantului a
fost viciat in momentul realizarii acordului nu se sanctioneaza
decat in situatia in care comerciantul continua aplicarea acordului
chiar si dupa ce a realizat nelegalitatea acestuia.
Literatura clasifica intelegerile din punct de vedere economic in:
- Acorduri orizontale : acestea privesc agenti economici situati
la acelasi nivel al proceselor economice;
- Acorduri verticale: privesc agentii economici situati la
niveluri diferite pe piata;
Dupa cum mentionam mai sus si deciziile asociatiilor de agenti
economici pot aduce atingere concurentei in masura in care isi
obiga membrii sa adopte un comportament colectiv
anticoncurential. Deciziile se pot prezenta si sub forma unor
recomandari atunci cand au rolul de a coordona comportamentul
agentilor economici.

Vom vorbi in continuare despre practicile concertate. Acestea

reprezinta un proces de coordonare la nivelul strategiilor
comerciale si au ca scop atingerea unor obiective comune dar nu
se concretizeaza in inceheierea unor acorduri propriu-zise. Asadar
desi ele nu presupun existenta unei manifestari de vointa clar
exprimata sunt totusi forme de coordonare intre agenti economici
de natura sa afecteze mecanismele firesti ale pietei. Vorbim de
practice anticoncurentiale atunci cand este afectat mediul
concurential normal, efectele constand in restrangerea,
impiedicarea sau denaturarea concurentei. Nu este necesar ca
aceste consecinte negative sa se produca fiind suficienta intentia
in acest sens a partilor intelegerii ilicite. Asa cum sustinea fosta
Curte Suprema de Justitie nu este necesar sa se fi produs imediat
efecte pagubitoare asupra unui alt agent economic, ci intereseaza
daca actele sau faptele pot avea ca effect restrangerea,
impiedicarea sau denaturarea concurentei, deci afectarea
mediului concurential normal.
Articolul 5 din legea 21/1990 enumera o serie de astfel de practici
care au ca effect denaturarea concurentei pe piata romaneasca
sau pe o parte a acesteia. Dintre acestea amintim:
1. Art 5 alin.1 lit.b se refera la limitarea sau controlul productiei
dar si la limitarea dezvoltarii tehnologice sau a investitiilor.
Potrivit doctrine prin limitarea sau controlul productiei se
intelege dirijarea voluntara sau reducerea volumului de
marfa intr-o perioada de timp de catre agentii economici
implicati. Prin controlul distributiei se intelege reducerea sau
orientarea repartitiei volumului de marfa catre partenerii
comerciali ai participantilor la realizarea practicilor
anticoncurentiale. Limitarea dezvoltarii tehnologiei se refera
la orientarea eforturilor umane si materiale destinate
introducerii unor metode de productie performante iar
limitarea investitiilor presupune reducerea sau dirijarea
modului de plasare a fondurilor in functie de intelegerile
9

existente intre membrii. In concluzie practicile

anticoncurentiale interzise de acest articol presupun
reducerea intentionata sau dirijarea: volumului de marfa
produsa; fluxului de produse care se indreapta spre
partenerii comerciali; cercetarii, in sensul introducerii unor
metode noi de productie; felului in care sunt plasate
resursele financiare.
2. Art 5 alin.1 lit.c vorbeste despre impartirea pietelor si a
surselor de aprovizionare. Tipul acesta de practici se
considera a fi foarte grave mai ales atunci cand se
concretizeaza in acorduri orizontale care nu pot fi exceptie
de la interdictie nici prin regulament si nici individual
indifferent de plafonul cifrei de afaceri si indifferent de cota
de piata totala cat si de cea a fiecarui agent comercial
implicat. In schimb acordurile pe verticala sunt o exceptie
deoarece punerea lor in practica ar putea genera si efecte
benefice care sa prevaleze in raport cu cele negative. Un
exemplu in acest sens sunt acordurile pentru distributia
exclusiva. Astfel furnizorul este obligat sa sa livreze numai
distribuitorului produsele convenite in acord, in teritoriul
convenit sau este obligat sa nu distribuie produse care
concureaza cu cele convenite prin acordul de distributie
exclusiva incheiat cu furnizorul.
3. Art.5 alin.1 lit.d vorbeste despre aplicarea unor conditii
inegale la prestatii echivalente in privinta partenerilor
comerciali provocand un dezavantaj in pozitia concurentiala.
Se subliniaza aici stabilirea si aplicarea unor tratamente
diferentiate participantilor la practica anticoncurentiala fata
de terti, desi tertii isi asuma obligatii de aceeasi natura. Tipul
acesta de practica se realizeaza cu intentia clara de a
favoriza anumiti parteneri provocand altora un dezavantaj. In
consecinta este necesara indeplinirea anumitor conditii:
partile unui astfel de acord sa puna in aplicare conditii
inegale la prestatii echivalente in relatiile lor cu partenerii
comerciali; creearea unui dezavantaj concurential pentreu
10

4.

5.

6.

tertii fata de care partile acordului condamnabil au aplicat

conditii inegale.
Art.5 alin.1 lit.e vorbeste despre conditionarea incheierii unor
contracte de acceptare a unor clauze stipuland prestatii
suplimentare care prin natura lor nu au legatura cu obiectul
acestor contracte. Aceasta practica reprezinta o limitare a
principiului libertatii contractuale deoarece partenerilor
comerciali ai partilor la practica li se impune executarea si a
altor prestatii care nu au legatura cu obiectul contractului.
Aceasta practica se realizeaza cand se incheie un contract
continand asemenea clauze (cand contractantul aflat intr-o
pozitie de dependenta economica nu este in situatia de a-si
manifesta liber vointa) dar se poate savarsi si prin incercarea
de a conditiona incheierea unui contract de introducerea
unor clauze de acest fel. Astfel intentia este de exploatare a
starii de dependenta economica.
Art.5 alin.1 lit.f vorbeste despre participarea in mod
concertat la licitatii cu oferte trucate. Oferta trucata este
acea oferta nereala facuta fara intentia de a se implica in
mod serios. Scopul este favorizarea participarii si
adjudecarea licitatiei de catre un alt participant. Pentru
declararea unei licitatii ca trucata nu intereseaza faptul ca
respectiva licitatie de oferte a fost sau nu adjudecata de
catre persoana vizata de partile intelegerii anticoncurentiale,
fiind suficient ca la o astfel de licitatie sa fie depusa o
singura oferta trucata pentru calificarea unei astfel de
practici ca fiind anticoncurentiala.
Art.5 alin.1 lit.g vorbeste despre eliminarea de pe piata a
celorlalti concurenti si despre impiedicarea accesului pe
piata. Exista mai multe tipuri de comportamente
anticoncurentiale:
Eliminarea de pe piata a altor concurenti care presupune
savarsirea de catre agentii economici participanti la aceasta
practica anticoncurentiala a unor acte si fapte ce au ca
11

obiect sau pot avea ca efect inlaturarea de pe piata a

concurentilor;
- Limitarea sau impiedicarea accesului pe piata care consta in
instituirea unor bariere pe o piata de catre agentii economici
participant astfel incat sa nu poata intra orice agenti
comerciali sau blocare intrarii complet;
- Limitarea sau impiedicarea libertatii exercitarii concurentei
prin care intelegem conduita agentilor economici de a anihila
caracteristicile unei reale concurente.
- Intelegerea de a nu cumpara sau de a nu vinde catre anumiti
agenti economici fara a avea un motiv rezonabil.

Exista totusi si situatii in care cooperarea intre agentii

comerciali este permisa dupa cum ne arata art.5 alin.2 din
legea 21/1996. Desi practicile anticoncurentiale au character
illicit si ameninta mentinerea concurentei efective, trebuie sa
mentionam si efectele benefice pe care acestea le au. De
aceea trebuie analizat fiecare effect in functie de caz.
Evaluarea se face dupa a serie de conditii. Astfel pot fi
exceptate de la aceasta interdictie decizii ale asociatilor sau
practice daca:
- Efectele pozitive prevaleaza asupra celor negative sau sunt
suficiente pentru a compensa prejudiciile aduse concurentei;
- Consumatorii sa beneficieze de efectele pozitive;
- Restrangerea concurentei sa fie indispensabila pentru
obtinerea avantajelor scontate;
- Respective intelegere, decizie de asociere sau practica sa nu
conduca la eliminarea concurentei de pe o parte substantial
a pietei produselor sau serviciilor la care se refera;
Astfel pentru a fi considerate valabile si admisibile intelegerile
trebuie sa contribuie la:

12

- Ameliorarea productiei ori distributiei de produse, executarii

de lucrari ori prestarilor de servicii;
- Promovarea progresului tehnic sau economic dar si
imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor;
- Intarirea intreprinderilor mici si mijlocii pe piata interna;
- Practicarea in mod durabil a unor preturi substantial mai
reduse pentru consumatori;
Beneficiul exceptarii prevazut de art.5 alin.2 din legea 21/1996
se acorda prin decizia Consiliului Concurentei pentru cazuri
individuale de intelegeri. Exista doua feluri de exceptari.
Exceptari individuale (decizii ale asociatilor de agenti economici
sau practici concertate) si exceptari in bloc (se refera la
cazurile de exceptare pe categorii de intelegeri, decizii ale
asociatiilor de agenti economici sau practici concertate). Pe
langa aceste categorii de intelegeri prin regulament se
stabilesc si conditiile si criteriile de incadrare pe categorii de
acordare si de retragere a beneficiului exceptarii. De asemenea
se stabileste regimul exceptarii sub forma de dispensa, al
deciziei de acordare a acesteia, termenele, informatiile de
prezentat, durata si conditiile dispensei.
Aceste intelegeri sau decizii luate de asociatiile de agenti
economici care se incadreaza in categoriile de la art.5 alin.2 din
lege sunt considerate legale fara obligatia notificarii sau
obtinerii unei decizii din partea Consiliului Concurentei insa
societatile de agenti economici care beneficiaza de exceptarea
pe categorii trebuie sa faca dovada indeplinirii conditiilor sau
criteriilor.
Dispensa acordata poate fi innoita la cerere daca sunt
satisfacute in continuare conditiile cerute si poate fi revocata
daca circumstantele in care a fost acordata s-au modificat. De
asemenea decizia de acordare a dispensei este nula daca daca
a fost acordata pe baza unor informatii false, inexacte sau
incomplete.
13

Asadar abuzul de pozitie dominanta poate consta conform art.6

alin.1 in:
a) Impunerea in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare
sau de cumparare, a tarifelor sau a altor clauze contractuale
inechitabile si refuzul de a trata cu anumiti furnizori sau
beneficiari;
b) Limitarea productiei, distributiei sau dezvoltarii tehnologice
in dezavantajul utilizatorilor sau consumatorilor;
c) Aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii
inegale la prestatii echivalente, provocand in acest fel, unora
din ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala;
d) Conditionarea incheierii unor contracte de acceptare, de
catre parteneri, a unor clauze stipuland prestatii
suplimentare care, nici prin natura lor si nici conform
uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor
contracte;
e) Realizarea de importuri fara competitie de oferte si tratative
tehnico-comerciale uzuale, in cazul produselor si serviciilor
care determina nivelul general al preturilor si tarifelor in
economie;
f) Practicarea unor preturi excesive sau practicarea unor
preturi de ruinare, sub costuri, in scopul inlaturarii
concurentilor, sau vanzarea la export sub costul de
productie, cu acoperirea diferentelor prin impunerea unor
preturi majorate consumatorilor interni;
In cele ce urmeaza vom prezenta cateva solutii din practica
judiciara:
Speta nr.1( tratament discriminatoriu aplicat partenerilor
comerciali):
Prin recursul declarat impotriva deciziei nr.20/7.11.1997 a
Presedintelui Consiliului Concurentei S.C TS.A Galati a
solicitat sa se dispuna anularea amenzii ce i-a fost aplicata,
aratand ca s-a apreciat gresit ca ar I incalcat prevederile art. 5
14

si 6 din legea 21/1996. Prin art.1 din decizia interna

nr.1/11.02.1997 nu a urmarit sa creeze un tratament
discriminatoriu, in functie de natura capitalului social al
partenerilor, ci accesul la produsele sale l-au avut toti
cumparatorii in masura sa efectueze plata conform normelor
legale, la livrarea produselor sau cu credit comercial de pana la
30 zile in conditiile in care prezinta garantii bancare.
Astfel masurile luate in aplicarea principiului prudentei in
desfacere, pentru ocrotirea patrimoniului impotriva celor care
nu au capacitate de plata, nu constituie o incalcare a legii nr.
21/1996. S-a aratat in continuare ca S.C AUSRL Galati care
are posibilitatea de a se aproviziona ritmic si in cantitati
vagonabile de la producatorii de sarma tare mata din tara, i-au
fost livrate insemnate cantitati din acest produs, atat in anul
1996 cat si in 1997, cand nu a avut un contract incheiat, astfel
ca nu este indreptatita sa reclame ca i s-ar fi aplicat un
tratament discriminatoriu. In plus la unele comenzi a renuntat
neavand posibilitatea de a plati, iar in unele situatii a cautat sa
impuna conditii de plata, iar pana la data depunerii reclamatiei
nu a avut nici o factura care sa nu fi fost onorata.
In ceea ce priveste art.5 din decizia mentionata acesta a fost
anulat din proprie initiativa prin decizia nr.18/27.01.1997, dar
nici in formularea anterioara nu se afecta concurenta,
nefacandu-se deosebiri intre partenerii cu capital majoritar
privat sau de stat. Examinandu-se criticile formulate impotriva
deciziei nr.20/07.11.1997 a Presedintelui Consiliului
Concurentei, se constata ca nu sunt fondate.
In primul rand se cere arartat ca pentru a aprecia ca un agent
comercial a recurs la practici neconcurentiale nu este nevoie sa
se fi produs imediat efecte pagubitoare cuantificabile asupra
unui alt agent economic ,care,eventual, a facut sesizare ci
intereseaza daca actele sau faptele unui agent pot avea ca
15

efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei

pe piata, deci afectarea mediului concurential normal.
De aceea, nu prezinta relevanta cele aratate de recurenta in
legatura cu modul in care s-au desfasurat in concret relatiile
sale cu societatea care a facut sesizarea, in urma careia s-a
inceput investigatia finalizata cu sanctiunea a carei anulare se
cere sau puterea financiara a acelei societati, ci urmeaza a se
examina daca autoritatea care a aplicat sanctiunea a stabilit
corect si daca acestea intra in incidenta art.6 lit.c din legea
21/1996.
Cu ocazia investigatiei, s-a constatat ca S.C T S.A Galati a
emis decizia nr. 1/11.02.1997, pein al carei prim articol se
stabileste ca se interzice livrarea de marfuri agentilor
economici cu capital privat ce sunt in imposibilitatea de a
efectua plata conform normelor legale( ordin de plata sau
numerar)la ridicarea marfurilor. In cel de al doilea articol se
precizeaza ca livrarile de produse catre agentii economici cu
capital majoritar de stat se vor face pe baza de contract( in
cazul livrarilor repetate intr-o perioada mai indelungata) sau
conventie comerciala ( in cazul livrarilor ocazionale,
nesistematice). Prin art.5 din decizie se mentioneaza ca pentru
asigurarea desfacerii integrale a productiei proprii se interzice
livrarea sau procesarea (pe sistemul prestarii serviciilor) de
produse ce constituie materie prima la producatorii
concurenti.
Din examinarea primelor doua articole ale deciziei interne
rezulta cu evidenta ca s-a instituit un tratament diferentiat in
ceea ce priveste modalitatea de plata, intre agentii economici
cu capital privat, care au fost obligati sa efectueze plata la
ridicarea marfurilor si agentii comerciali cu capital majoritar ,
care nu au abut o asemenea obligatie, avand in schimb
posibilitatea de a negocia asupra acestei clauze contractuale.
16

Prin acesta, recurenta SC TSA Galati, despre care s-a stabilit

ca are putere de piata, detinan un sector important din
aceasta, a incalcat dispozitiile art.6 lit.c din legea nr.21/1996
potrivit careia este interzisa, fiind considerata practica abuziva,
aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii
inegale la prestatii echivalente.
Principiul prudentei in desfaceri invocat de recurenta in
justificarea masurii dispusa prin decizie, pe langa faptul ca nu
constituie o cauza de nesanctionare, s-a dovedit a nu fi fost
determinant, caci s-a constatat cu ocazia verificarilor ca
datoriile agentilor comerciali cu capital de stat reprezentau un
procent mult mai mare decat al celor cu capital privat.
De aceea se apreciaza ca s-a procedat corect primindu-se
aceasta aparare numai partial, dar cu consecinte materiale
importante pentru recurenta careia i-a fost redusa amenda.
In ceea ce priveste art.5 din decizia interna, prin interzicerea
livrarii de produse ce constituiau materia prima pentru
producatorii concurenti, se constata ca, intr-adevar, acesta
reprezinta o practica abuziva de natura sa afecteze comertul
prin restrangerea concurentei, interzisa de art.6 din legea
21/1996, astfel cum corect a apreciat Consiliul Concurentei.
Imprejurarea ca acest articol a fost anulat din proprie initiativa
nu este de natura sa o exonereze pe recurenta de raspundere,
ci poate constitui un element circumstantial in stabilirea
amenzii, cum s-a si procedat. Nici faptul ca la data emiterii
deciziei interne Regulamentul de aplicare din art.5 si art.6 din
legea 21/1996 nu fusese adoptat nu poate avea drept
consecinta inlaturarea raspunderii ,cum solicita recurenta,
deoarece aprecierea unor fapte ca avand caracter
anticoncurential se face in raport de dispozitiile legii si nu de
cele ale Regulamentului.

17

Avand in vedere cele aratate, Curtea constata ca SC TSA

Galati a savarsit contraventia prevazuta de legea nr.21/1996 si
ca in consecinta, sanctiunea cu amenda a fost corect aplicata.
Curtea va respinge recursul declarat impotriva deciziei
nr.20/07.11.1997 a Presedintelui Consiliului Concurentei.
C.S.J, sectia de contencios administrativ,dec. nr.
955/15.04.1998.

BIBLIOGRAFIE:
1. Mihai Emilia, Dreptul concurentei, Bucuresti, Ed. All Beck, 2004
2. Mihai Emilia, Dreptul concurentei, Timisoara, Ed. Mirton, 2001
3. Coman Giorgiu, Dreptul concurentei intern si european,
Bucuresti, Ed. Prouniversitara, 2012
4. Iancu Vasile, Dreptul concurentei comerciale, Craiova, Ed.
Sitech, 2009
5. Florescu Eugenia, Dreptul concurentei, Sibiu, Ed. Alma Mater,
2005
6. Floander Ioan, Dreptul concurentei, Constanta, Ed. Europolis,
2007
7. Mladen Carmen, Dreptul concurentei, Craiova, Ed. Sitech, 2008
8. Prescure Titus, Curs de dreptul concurentei comerciale,
Bucuresti, Ed. Rosetti, 2004

18