You are on page 1of 9

Generarea si detectia fotonilor unici

Borcan Larisa-1342

Introducere
Fotonul, numit și cuantă de lumină, este particula elementară responsabilă pentru
toate fenomenele electromagnetice.
Cuvîntul foton a fost creat în 1926 de fizicianul american Gilbert Lewis, pornind de la
cuvîntul grecesc φῶς, phos, care înseamnă lumină. Deși teoria lui Lewis despre fotoni,
care susținea că aceștia nu pot fi nici creați și nici distruși, s-a dovedit a fi greșită — există
numeroase fenomene cuantice de generare și anihilare a fotonilor —, termenul a fost
considerat foarte potrivit pentru cuantele de lumină și a fost repede acceptat de întreaga
comunitate științifică.
Fotonii participă la interacțiunile electromagnetice; toate formele de lumină (nu
numai cea vizibilă) se compun din fotoni. Masa de repaus a fotonului este zero; astfel, în
absența oricărei interacțiuni viteza fotonului (viteza luminii, c) este aceeași în
toate sistemele de referință. Când este absorbit fotonul transmite materiei
energia, impulsul și momentul său cinetic. Ca toate particulele elementare fotonii au atat
proprietați de corpuscul cat și de unda — prezintă dualismul undă-corpuscul—, în
general considerîndu-se că în momentul interacțiunii cu materia fotonii se comportă
preponderent ca particule, în timpul propagării libere se comportă ca unde.
Primele încercări științifice de a crea un model corpuscular al luminii au avut loc în
secolul al XVI-lea și i-au aparținut lui Pierre Gassendi; ele au fost preluate și dezvoltate
curînd după aceea de către Isaac Newton. Dar conceptul modern de foton a apărut abia
la începutul secolului al XX-lea, mai întai în lucrările dintre anii 1905 și 1917 ale lui Albert
Einstein . Această cuantă servea la explicarea unor fenomene observate experimental
care nu puteau fi explicate prin modelul clasic al luminii, ca de exemplu efectul
fotoelectric și radiația corpului negru.
Precizarea conceptului de foton a avut de-a lungul timpului consecințe deosebite în
dezvoltarea fizicii, a celorlalte științe și a tehnologiei. Prin aplicarea teoriilor legate de
fotoni au devenit realitate printre multe altele: laserul, fotochimia, microscopia de înaltă
rezoluție, comunicațiile optice și analize atomice și moleculare. Pentru viitor se întrevăd

În timp ce într-un computer obişnuit informaţia este reprezentată sub forma unui bit ce are valoarea de 0 sau 1. iar cercetătorii ar dori să fie capabili să genereze fotoni unul câte unul. Dar multe aplicaţii cuantice importante (cum ar fi realizarea comunicaţiei cuantice securizate) pot fi utilizate numai atunci când se lucrează cu un singur foton. pe un singur cip de siliciu se poate produce o sursă compactă de fotoni individuali având o calitate mult mai mare şi care poate permite dezvoltarea unor aplicaţii noi ce pot utiliza această tehnologie. Un foton este un exemplu de particulă cuantică ce poate fi folosită ca un qubit. câte un singur foton. Cu ajutorul colaboratorilor internaţionali şi a celor locali. care este similară cu frecvenţa mare de lucru a unităţilor centrale de prelucrare a informaţiilor din calculatoarele actuale. Nature Communications a anuntat că s-a reuşit integrarea unor dispozitive care generează fotoni individuali în cadrul unui singur cip de siliciu. aflaţi într-un grup.rezultate spectaculoase de exemplu în criptografia cuantică sau realizarea de calculatoare cuantice. a propus ideea de a se construi un nou tip de computer bazat pe principiile mecanicii cuantice. nu acţionează ca un qubit. Prin utilizarea mai multor dispozitive imperfecte. Calculele efectuate cu ajutorul qubiţilor se desfăşoară în conformitate cu un set diferit de reguli în comparaţie cu un calculator obişnuit şi această tehnică permite anumite probleme să poată fi rezolvate mult mai repede. cu precizie şi cu o rată foarte mare. într-un mod combinat. dar este cu mult mai greu să reuşim ca aceştia să apară unul câte unul. În anul 1982. deoarece doi sau mai mulţi fotoni. . în acelaşi timp. fotonii prin natura lor fiind particule „sociabile" şi cu o rată de generare cât mai ridicată. echivalentul cuantic al acestuia este qubitul. fizicianul american şi laureat al premiului Nobel. Este uşor să producem mai mulţi fotoni. o realizare de mare importanţă pentru tehnologiile cuantice din viitor. Comunitatea ştiinţifică din domeniul cuantic a trebuit să aştepte mai mult de un deceniu până când un cip optic compact să poată genera. un qubit poate să se afle în starea 0 sau în starea 1 sau în superpoziţia cuantică a acestor stări. o particulă cuantica care are 2 stari binare Datorită naturii sale cuantice. Richard Feynman. În ultimii ani s-au obţinut fotoni individuali prin intermediul unor echipamente adeseori voluminoase şi cu un randament scăzut.

etc. un interferometru.O astfel de instalatie este modificata cu o fanta dubla.Acest rezultat este explicat perfect de interactia lumina-materie unde materia este tratata in cadrul mecanicii cuantice si lumina este tratata ca o unda electromagnetica clasica. pentru ca unda electromagnetica clasica este un model perfect pentru experiment. nu poti folosi acest experiment . Daca analizam un detector in intuneric .Un detector sensibil la fotoni individuali inregistreaza evenimente. pentru a arata interferenta particuelor fotoni individuali. este atenuat puternic de un filtru.O asemenea interpretare in termenii de baza ai fizicii cuantice (nerelativist) nu este valida.Evolutia in timp este o distributie Poisson ca si pentru detectia luminii.punem in evident asa numitele “dark count” (contoarele intunecate). .Generarea fotonilor individuali Majoritatea textelor despre fizica cuantica folosesc urmatorul exemplu pentru a demonstra existenta fotonilor individuali. de exemplu un laser. Evolutia in timp a detectiei evenimentelor este o distributie Poisson. Cand scopul este sa arati ca un foton este diferit de o unda electromagnetica cu o amplitudine specifica .Numeroase scheme ale luminii rezultate.O sursa de lumina . de exemplu evenimentele declansate de excitatia termala (figura de mai jos). incluzand efectul fotoelectric pot conduce la cuanta de lumina intuitiv si evident este posibil de explicat rezultatele experimentale prin fotoni.

Un foton este detectat. si anume componenta perechii . O sursa perfecta de fotoni unici ar fi un singur atom izolat care emite lumina la un punct extern declansator de timp. fotoni prevestitori au fost generate de la un fascicul excitat de atomi de calciu.Asemenea comportament fluctuant este foarte comun in diferite ramuri ale tehnologiei. Repetitia periodica ar produce lumina fara posibilitatea ca cuantele sa se grupeze intr-un grup compact. este cunoscuta. Nu se considera ca.Original.Sub actiunea descompunerii.In acest moment existenta exacta a unui foton. caldura are caracter de cuanta din aceste observatii – deci nu se poate concluziona caracterul de cuanta a luminii din aceste observatii.Acest foton nu este inca absorbit si poate fi folosit pentru experimente. doi fotoni sunt emisi aproape simultan.In ciuda cercetarilor amanuntite. o asemenea sursa nu este disponibila inca. .O buna apropiere de indeplinirea mai multor scopuri este reprezentata de asa numitii “ fotoni prevestitori” care sunt o pereche de fotoni.

sunt generate doi fotoni cu lungimii de une egale de 810 nm de la un foton albastru cu lungime de 405 nm.Eficienta conversiei este destul de scazuta .Conversia parametrica joasa (Parametric down conversion-PNC) Acest process presupune conversia fotonilor in perechi de fotoni prin intermediul crsitalelor transparente.In aranjamentul de mai jos . . dar aceste cristale sunt usor de manevrat si in plus perechile de fotoni sunt emise in directii spatial fixate cand cristalul este excitat de un laser.

Masurarea polarizarii Polarizarea liniara este adesea masurata cu un filtru de polarizare .Se foloseste si combinatia unui rotator de polarizatie si un divizor de fascicule polarizator.Daca polarizarea luminii este vertical este reflectata spre un divizor de fascicule.Avantajul acestei combinatii este ca nu exista pierderii de lumina .Toata lumina –transmisa sau reflectata-poate fi .

Acest foton este incident pe un divizor de fascicule: .Unul dintre fotoni este absorbit in detector si se stie acum de existent celuilalt.Fotoni prevestitori unici pentru experiment sunt produsi separate.Datorita simetriei fotoni sunt mereu inclinati de unghiul dublu al rotorului de polarizare. Legea lui Malus pentru fotoni individuali Legea lui Malus T=100%cos2(β) este valabila pentru lumina puternica.La o polarizare de 90˚ fotoni verticali sunt inclinati orizontal si toti fotoni sunt transmisi.Este valabila si pentru fotoni individuali? Asta se poate erifica intr-un experiment cu fotoni individuali.detectata.Sursa de lumina emite perechi de fotoni.Acesti fotoni sunt polarizati vertical de rotatorul de polarizare.Inclinatia rotatorului este automata. Experiment Existenta fotonilor indivizibili a fost demonstrate experimental.Comportarea la cele doua unghiuri poate fi descrisa de legea lui Malus:T=100%cos2(α). cu α=90˚-β (la polarizarea orizontala α=β).In acest experiment interactive este folosit doar detectorul de transmisie. La inceputul masuratorilor (polarizare 0˚) polarizarea fotonilor este vertical si toti fotoni sunt reflectati la divizorul de fascicule .Datele sunt plotate intr-o diagrama.

Lumina consta in portii indivizibile. Pentru fiecare foton incident . . de exemplu:numaru de evenimente pe secunda. A doua abordare Rata de contorizare continua In loc de evenimente singulare.Sunt doi fotoni unici. doar un detector (D1 sau D2) absoarbe lumina. acum se urmareste contorizarea ratelor. exista o coincidenta. numite cuante.In acest punct nu se spune nimic despre proprietetile spatiale.In acest experiment cuantic . o sa fie impartit in doua fascicule continue cu itensitatea injumatatita. sau mai specific .Prima abordare: Evenimente singular O un fascicule puternic de lumina incident pe un diizor de fascicule. fotoni. cei doi detectori absorb in medie acelasi numar de fotoni.Foarte rar.Detectia simultana nu este aproape niciodata observata. care sunt generate in cristal. se pot trimite fotoni individuali pe divizorul de fascicule si verifica detectorii.

Oricum. sunt foarte putine coincidente intre D1 si D2 (de exemplu este evident ca lumina cade pe un detector la un moment dat de timp).Cele 3 coincidente rare nu sunt cauzate de erori. in coincidenta cu detectorul de declansare T.Cuanta de lumina nu poate fi divizata . sunt cauzate de doi fotoni pereche care intra in aparat simultan in acelasi interval de timp. .Rata detectiei pentru ambii detectori (D1 si D2).Asta se astepta si pentru lumina clasica. este aproape egala.