You are on page 1of 49

USMF „N.

Testemiţanu”
Catedra de Propedeutică Stomatologică
şi Implantologie Dentară
“P. Godoroja”

Metodele de examinare a
pacienţilor în stomatologie şi
chirurgie orală şi maxilo-facială
şef catedră, dr. în medicină,
conferenţiar, Nicolae Chele

Deontologia şi etica medicală în
examinarea pacienţilor
• Discuţia medicului cu pacientul urmăreşte stabilirea
unui raport de încredere şi colaborare, crearea unui
suport psiho-social.
• Etica medicală se bazează pe principiile eticii generalumane şi are elementele de datorie, onestitate, iubire
de oameni etc., ce sunt mult mai adânci decât în alte
specialităţi.
• De aceea, medicul ideal are nevoie de procedeele şi
calităţile tuturor celorlalte profesii: „elocvenţă de
orator, energie de luptător, fineţe de diplomat,
spiritualitatea unui detectiv sau avocat”.

Examenul clinic
• Este un proces unitar care trebuie să se defășoare
după reguli precise și după un algoritm exact pentru
rezultate precise;
• Se urmărește o evaluare cât mai exactă a stării locale
și generale;

Scopul examenului clinic:
este stabilirea corectă a diagnosticului şi alcătuirea unui
plan de tratament adecvat.




Examenul pacientului cu afecţiuni
stomatologice urmăreşte următoarele
etape:

Anamneza
Examenul clinic loco-regional
Examenul clinic general
Investigațiile de laborator și examenele
coplementare
• Consultaţia altor specialişti (la necesitate)
• Cercetări bibliografice

semne și date de laborator se eleborează diagnosticul. manifestările obiective ale bolii. suferințele. interpretarea și sinteza diferitelor simptome.Anamneza Derivă de la cuvântul grecesc anamnesis = aducere aminte. și reprezintă metoda de investigație clinică prin care medicul află din relatările bolnavului starea de sănătate a acestuia. Din analiza. precum și istoricul bolii și antecedentele heredo-colaterale. . ! ! ! Cu ajutorul anamnezei obținem informații subiective – simptome. Investigațiile de laborator furnizează date despre starea locala și generală a organismului. substratul acuzelor bolnavului. Prin examenul obiectiv se pun în evidență semne.

se pun întrebări precise care urmăresc o anumită schemă • Chestionarul (comunicarea în scris). poate fi completat acasă de către pacient sau în sala de așteptare. clare pentru detalierea simptomelor • Dialogul: este un interogatoriu medic-bolnav. . medicul pune întrebări scurte.Există trei modalităţi de a lua anamneza: • Monologul (ascultarea): bolnavul relatează motivele prezentării la medic şi este ascultat cu răbdare.

tratamente urmate. • istoricul bolii: debutul bolii. profesie. stare civilă.Anamneza se efectuează conform unui plan în etape: • date personale: sex. • antecedente heredocolaterale şi personale patologice şi fiziologice. . condiţii de trai. locul de muncă. • motivele internării: ordonate pe categorii de sisteme şi aparate. • condiţii de viaţă şi muncă: alimentaţia. simptomatologie. evoluţie. vârstă. domiciliu.

• Factorii ce agravează sau ameliorează simptomele • Tratamente aplicate. • Examenele radiologice şi altele. • Complicaţiile survenite în urma tratamentului. în cursul evoluției și până la momentul prezentării la medic. insidios. brusc. .Istoricul bolii actuale Etapă esențială a anamnezei descrie amănunțit toate simtomele și semnele bolii de la debut. În acest sens se va preciza: • Momentul și modul de debut al maladiei:  Acut. sub fromă de criză  Lent. caracteristic bolilor cronice. cu caracter brutal.

• Prezenţa defectelor cu tulburări funcţionale • Tulburări generale şi altele. • Apariţia edemului. cele mai frecvente acuze ce-i fac pe pacienţi să se adreseze la medic sunt: • Durerea.În linii generale. • Apariţia unor deformaţii. .

congestia feţei). . provocată de anumiți factori (alimente . durere pulsatilă. Continuă sau sub formă de crize (durata lor). Iradierea. sărat.Durerea         Cauza apariţiei . temperatură înaltă. fulgerantă. lacrimaţii. acru.spontană sau provocată. tumefacţii. Caracterul: spontană.înţepături. Fenomenele asociate (salivaţii. schimbări de poziţie. Se calmează (sau nu) cu medicamente. rece. în timpul masticaţiei. joasă). Localizarea. Intensitatea .dulce.

• Hipertrofie de organ. • Tumefacţie.Deformaţia • Concretizăm când şi în ce condiţii a apărut deformaţia (spontan sau provocată). • evoluţia deformaţiei (creştere lentă sau progresivă. • Anomalii de creştere. • Ereditară sau dobândită. . • Asocită cu dureri sau nu. • este legată de alimentaţie sau sezonieră. evoluţie acută sau cronică. • Tumori.

• Etiologia: infecţioasă. . • Evoluţia: se află în stare neschimbată ori periodic se măreşte / micşorează. congenitală. tumorală. traumatică. dereglări funcţionale. • Condiţiile: însoţit sau nu de durere. • Tipurile de deformaţii.Elementele principale ce caracterizează deformaţia • Debutul: încet sau rapid.

De fonație. . Ale mișcărilor mandibulei. De fizionomie. Ale mișcărilor limbii.Dereglări funcţionale: • • • • • • De masticație. De deglutiție.

Examenul clinic e necesar de efectuat: complet. • uşor accesibil examenului clinic. în comparaţie cu alte părţi ale corpului.Examenul clinic loco-regional: Particularităţile examenului obiectiv al feţei: • teritoriul OMF este expus vederii. sistematic şi minuţios. .

examenul feţii şi regiunilor învecinate.Părţile componente ale examenului loco – regional: examenul exobucal .  examenul endobucal – examenul dinţilor şi conţinutul cavităţii bucale .

.Se va efectua prin mijloacele clinice obișnuite:  Inspecţia. puternică.  Palpaţia.  Auscultaţia.  Percuţia. incidenţă bună). Se folosesc instrumente corespunzătoare şi se efectuează în bune condiţii de vizibilitate şi iluminare (naturală.

iar medicul să fie echipat corespunzător: mănuși. . halat. bonetă.!!! Pentru a câştiga încrederea pacienului e necesar ca instrumentele să fie scoase din cutie sterilă. mască.

Din norma frontală examinăm:  egalitatea etajelor feței: 1. etajul superior: trichion-nasion 2. etajul mijlociu: nasion-naso-spinalis 3. craniul în turn specific mongoloid) sau expresie a unor stări patologice hidrocefalie). etajul inferior: naso-spinalis-gnation .I. INSPECȚIA A. Examenul exobucal (al extremității cefalice) se începe printr-o apreciere de ansamblu în cadrul căreia apreciem forma și volumul craniului care pot fi expresia unor caractere rasiale (ex.

Asimetriile accentuate prezente la pacient pot fi clasificate în: 1. simetria feței care trebuie să rămână în limite acceptabile. cele care au o durată limitată în timp (ex. un abces vestibular. . traumatism) 2. temporare. permanente. cele care nu dispar după o perioadă de timp (ex: rahitismul duce la o maleabilitate crescută a oaselor.

după Sigaud : .respirator . forma feței cu tipurile cunoscute.cerebral .digestiv .muscular .

prezentându-se la noi pentru cu totul alte probleme.culoare. . textura. eventuale leziuni sau formațiuni cicatriciale sau evolutive care pot indica eventuale stări patologice.Alte aspecte relevante pentru stabilirea unui diagnostic:  Tegumente . aspect. O atenție deosebită trebuie să acordam controlului oncologic. deoarece pacienții nu au cunoștintă sau nu acordă importanță suficientă unor forme de debut ale proceselor oncologice. grosime.

mobilitatea. simetria. orbite. Aparat lacrimal Nas Buze Barbie Urechi În cazul buzelor trebuie să acordăm o atenție specială apreciind conturul. expresivitatea . fante palpebrale. pleoape.Trebuie să urmărim aspectul diferitelor elemente ale feței urmărind orice ne poate atrage atenția ca fiind diferit de normal. volumul. Ochi.

În cazul ochiilor pot exista modificări de:  culoare: Ø Galben în cazul icterului Ø Roșu în cazul alergiilor sau a stării de oboseală Ø Albăstrui osteogeneza imperfecta  Aspect sau poziție (exoftalmia) În cazul pleoapelor putem găsi: Ø Ptoza Ø Extroversia sau extroversia marginilor libere ale pleoapelor Ø Xantelasme (depuneri de colesterol) .

) .facies adenoid + eventuale vegetații adenoide vizibile de obicei țn meatul mijlociu. Șanturile feței pot fi: Ø șterse (ex: temporar în cazul abcesului vestibular) Ø sau accentuate (în cazul edentației extinse cu prăbușirea ocluziei.În cazul nasului putem observa Ø Schimbări de culoare sau aspect (rinofima . pensat . cu ajutorul dispozitivelor speciale) Ø Traumatisme anterioare ce pot duce la un deficit funcțional respirator Ø Deformări ale septului nazal cu respirație consecutivă asimetrică În cazul urechilor ne interesează: Ø Forma Ø Aspectul Ø Implantarea Ø Poziția.etilici.

B. . Se poate face și examenul fotografic de profil. Din norma laterală (de profil) examinăm linia de înscriere a profilului care poate fi normală. deoarece pe fotografie se pot trasa liniile care ne interesează studiind relațiile dintre ele. convexă sau concavă.

Palparea palpare Cu instrumente manuală digitală Mono- Bi- manuală manuală Manuală propriu-zisă simetrică Cu instrument ascuțit asimetrică Cu intrument bont .

Palparea poate fi clasificată • Monomanuală • Bimanuală .І. Manuală În cadrul acestei metode se folosesc diferitele părți ale mâinilor examinatorului în scopul obținerii de informații prin atingerea părților de studiat ale pacientului cu o presiune variabilă.

cu vârful degetelor . b) Monomanuală propriu-zisă când se folosește o singură mână pentru palpare.Metoda monomanuală se poate la rândul sau descrie ca: a) Digitală – palpăm cu degetele: . Ex: cu o mână se înclină capul pacientului spre înainte în timp ce cu cealaltă mână se palpeaza ganglionii submandibulari.bidigital prin prinderea între doua degete a unei structuri ce permite acest lucru (ex.textura unei suprafețe . . buza. lobul urechii) căutând formațiuni incluse în grosimea sa. .cu dosul degetelor – când apreciem temperatura unei suprafețe.

Ex: în cazul palpării planșeului bucal una din mâini este introdusă cu două degete intraoral apasând planșeul.Metoda bimanuală se împarte în: a) Palparea bimanuală simetrică atunci când cele două mâini se deplasează simetric urmărind aceleași repere în același timp. . așa cum se întmpla în cazul palpării ATM. b) Palparea bimanuală asimetrică atunci când cele două mâini deși sunt folosite simultan. fac mișcări total diferite. În acest fel se pot decela eventualele tumori sau eventualii calculi salivari aflați în grosimea planșeului bucal. în timp ce cealaltă mână este plasată în zona submandibulară putându-se simți degetele mâinii plasate intraoral prin intermediul structurilor planșeului bucal.

Cu ajutorul instrumentelor ascuțite. . Cu ajutorul instrumentelor: A. un caz aparte fiind sondarea adâncimii pungilor parodontale atunci când se folosește sonda parodontală gradată. cum ar fi sonda dentară atunci când palpăm adâncimea eventualelor cavități dentare sau când palpăm zona de colet a unui bont dentar în curs de pregătire.ІІ. Cu instrument bont. Ex: palparea palatului dur cu ajutorul unui instrument bont (fuloar de mari dimensiuni sau coada sondei) în vederea determinării rezilienței mucoasei. B.

II. Examenul endobucal (al cavității bucale) Este necesară o poziție adecvată a bolnavului. preferabil în fotoliul dentar. . iar instrumentarul necesar este: • Oglinda dentară. • Pensa dentară. • Seringă și ace pentru puncții exploratorii. • Sonda dentară.

și cauzate de blocarea unei glande salivare mici . cât și externă.Buzele • Inspecția buzelor Buzele sunt pliuri cutaneomucoase care acoperă arcadele dentare. destul de des întâlnite. La inspecție se ia în considerație:  Culoarea și consistența buzelor atât în partea lor internă. Acestea sunt niște entități nepatologice.  Dacă culoarea marginilor este distinctă Se ridică buza și se examinează țesuturile Se obervă atașementul freunului buzei / tensiunea țesuturilor Pe partea internă a buzelor se pot oberva niște buzunare mici în mucoasă (mucocele).

Se verifică existența nodulilor. mucocelelor.• Palparea buzelor Se palpează bidigital țesuturile proximale buzelor. ulcere . fibroamelor sau altor anormalități • Aria de răspândire a diferitor anormalități • Leziuni. bulelor.

La inspecția și palparea buzelor se observă frenurile buzelor superioare și inferioare: • Atașamentul • Nivelul de inserție pe gingie .

.Mucoasa bucală • Se observă culoarea. în dreptul molarului doi superior. ulcerație. caracterul mucoasei  Sunt unele variații de culoare in dependență de gupurile etnice • Se palpează țesuturile • Se examinează papila canalului Stenon. edem. • se trece apoi la examenul cavității orale propriu-zise în următoarea ordine notând aspectele patologice pe care le întâlnim (colorație.  Mucoasa planșeului bucal și papilele de excreție ale canalelor Warthon.  Fața ventrală și dorsală a limbii. formațiuni vegetante):  Mucoasa bolții palatine. dacă sunt semne de inflamație sau blocaj și aspectul salivei care se scurge pe canal la presiunea pe glanda parotidă.  Vălul palatin.  Frenurile labiale și linguale.  Șanțurile mandibulo-linguale.

orofaringele . pilierii tonsilari. amigdalelel palatine. gingia atașată • Se notează prezența torusului palatin Palatul moale: • Acesta se deschide suficient prin pronuntarea vocalei „aaa” • Se vizualizează linia vibrației.Mucoasa bolții palatine și vălul palatin Bolta palatină se examinează prin: • Glandele salivare minore.

Planșeul bucal • Inspecția. palparea – bimanuală • Papilele de excreție ale canelelor Wharton • Regulă!!! Se lucrează în mediu uscat!!! (se șterge în permanență mucoasa de mediul lichid al cavității) • Unde sunt cele mai des întâlnite zone de apariție a cancerului bucal??? Marginea laterală a limbii Planșeul bucal .

 triajul leziunilor • Se descriu caracteristicile: Mărime. trebuie efectuată biopsia lor . formă. locație • De cât timp se atestă formațiunea? • Este în legătură cu o traumă? Cuspizi fracturați. traumă ocluzală • A mai apărut în trecut? • Dispare? • Are pacientul factori de risc specifici pentru leziuni neoplastice? • Orice leziune suspicioasă trebuie re-evaluată peste 2 săptămâni: Leziunile cazuate de infecție se vindecă în acest timp Dacă sunt persistente. consistență. culoare.

• Volumul. Gomă. • Tumoră. • Aspectul general. Inspecția va fi urmată de plapare pentru a evidenția dacă sunt prezente leziuni profunde de tip: • Abces. • Corpi străini. Sifilomă. • Ulceratie. Se examinează prin inspecție observând: • Culoarea. . • Devieri de poziție. are o culoare roz și un aspect umed.Limba În mod normal limba este mobilă. • Mobilitatea.

• Atrofia limbii este prezentă concomitent cu tulburări de mobilitate din stadiile mai avansate ale parezei sau paraliziei nervului hipoglos .• Volumul limbii • Creșterea în volum a limbii se numește macroglosie.

aspectul imbii (culoare. depozit) este modificat. .• Aspectul limbii. În numeroase afecțiuni generale sau locale. umiditate. Unele din ele realizează aspecte semiologice caracteristice cu valoare diagnostică: • Limba saburală (încărcată) cu fața dorsală acoperită de un depozit de culoare alb-gălbuie și aspect cremos. se întâlnește în stări febrile prelungite.

Este fiziologică. rugoasă. uscată.• Limba uscată (prăjită) • Limba fisurală • Cauzată de pierderea umidității normale. diabet cu acidoză. Se întâlnește în boli febrile. uneori asociată cu unele glosite . tulburări gastro-intestinale • Prezintă fisuri longitudinale pe fașa dorsală mai ales în treimea anterioară. aceasta devine mată.

Se întâlnește în boala Addison sau după tratament îndelungat cu antibiotice. . modificându-se.• Limba geografică • Limba păroasă (neagră) • Cu arii depapilate sau cu descuamație superficială cu contur neregulat asemănător hărții geografice. Leziunile sunt migratorii. Se atestă în alergii • Suprafața limbii este acoperită pe alocuri cu fire de păr de culoare galben-brună sau neagră.

Apare în luesul terțiar • Limba lăcuită are o suprafață netedă. depapilată. cu hipertrofie a papilelor • Are o suprafață lobulată. Are un aspect roșu. lucioasă. Apare în anemia Biermer unde are o valoare semiologică importantă . mucoasa este nedetă cu papile atrofice albicioase.• Limba de zmeură • Limba smălțuită • Apare în scarlatină (perioada descuamativă).

contracții fibrilare iar bolnavul scoate limba cu dificultate (pareza de hipoglos. bolnavul nu poate scoate limba (afectarea bilaterală a n. flască. stări toxicoinfecțioase grave) • Limba deviază lateral spre partea paralizată în afectarea unilaterală a n. dar afectată de tremurături în intoxicații cu mercur.• Mobilitatea limbii • Limba imobilă. . alcool sau în afecțiuni neurologice. Hipoglos • Limba este mobilă. hipoglos) • Tremurături.

În leziunile carioase se va preciza: Sediul cariei Gradul de interesare a țesuturilor Eventualele leziuni pulpare Felul durerii dentare Pozițiile diferite ale dinților pe arcadă (migrări. distrofiile și leziunile traumatice de leziunile carioase. . dinți rotați) vor fi trecute în fișa clinică.Dinții și parodonțiul • Dinții Examenul odontal se efectuează pe toate suprafețele dentare cu o atenție deosebită pentru fețele aproximale ale molarilor și premolarilor (sediul cariilor). Se diferențiază displaziile. dinți semiincluși.

implantării restante și gradului de mobilitate dentară. migrărilor.• Parodonțiul • Se apreciază nivelul plăcii bacteriene și al tartrului supragingival. Se continuă cu determinarea factorilor de microrotație. inflamație. existența pungilor parodontale. . retracție.

• Toate datele examenului clinic. . se înregistrează în fișa medicală a pacientului. unde acesta se semnează (un acord informativ) în privința diagnosticului și tratamentului ce va fi efectuat.