Documents - Tips Forme de Energie Folosite in Termodinamica

Forme de energie folosite n termodinamica
TERMOTEHNICA
1)
SISTEME TERMODINAMICE
2)
PARAMETRI DE STARE (marimi de stare)
3)
POSTULATELE TERMODINAMICE
4)
TEMPERATURA
5)
TERMOMETRE
6)
MANOMETRE
7)
CALDURA
8)
LUCRUL MECANIC
9)
ENERGIA INTERNA
-(principiul 0 al termodinamicii)
10) FORMULARILE PRINCIPIULUI -I- AL TERMODINAMICII

11)
EXPRIMAREA MATEMATICA AL PRINCIPIULUI- I- PT. SISTEMELE

INCHISE
12) GAZELE IDEALE
-defininitie, proprietati
13) LEGILE GAZELOR IDEALE
-cele 4 proprietati
14) ECUATIA TERMICA DE STARE A GAZELOR IDEALE (CLAPEYRON)

15) CALDURILE -SPECIFICA (-la presiune constanta, la volum constant)
ADIABATICA
SI
16) AMESTECUL DE GAZE IDEALE

17)
TRANSFORMARILE
SIMPLE
-izocora,izobara,adiabatica,izotropa
ALE
GAZELOR
18) PROCESELE CICLICE
-direct,inversat,ciclul CARNOT
19) ENTROPIA
-integrala lui CLAUSIUS
20) FORMULARILE PRINCIPIULUI -II-AL TERMODINAMICII
Page 1 of 61
IDEALE
21) FORMULARILE PRINCIPIULUI -III-AL TERMODINAMICII

22) CARACTERISTICILE GAZELOR REALE
23) ECUATIA VAN DER WAALS
24) CONDUCTIA TERMICA
25) CONVECTIA TERMICA
26) RADIATIA TERMICA
27) COMBUSTIBILI
-definitie clasificare,compozitie
28) ASPECTUL CHIMIC AL ARDERII

29) ASPECTUL FIZIC AL ARDERII
1) SISTEME TERMODINAMICE
Interactiunile unui sistem cu mediul ambiant se manifesta prin schimburi de
energie si de substanta.
Dupa natura acestei interactiuni, sistemele pot fi clasificate
a) Sistemele termodinamice izolate care sunt sistemele precis
delimitate, care nu schimba cu mediul ambiant nici substanta si nici energie sub
forma de lucru mecanic sau caldura, cum ar fi de exemplu un recipient inchis,
perfect izolat termic .
b) Sistemele termodinamice inchise reprezinta sistemele care
schimba cu mediul exterior numai energie.
c) Sisteme termodinamice deschise sunt sistemele care pot schimba
cu mediul exterior atat caldura cat si lucru mecanic, de exemplu camera de
ardere de la motoarele cu ardere interna cu piston;
Dupa forma de energie schimbata cu mediul exterior ele pot fi:
a) Sistemele termodinamice adiabatice sunt sisteme perfect izolate
termic, asfel incat nu are loc schimb de energie sub forma de caldura, dar in
raport cu mediul ambiant sistemul poate efectua lucru mecanic. De exemplu un
cilindru de lucru perfect izolat termic, in interiorul caruia se destinde un gaz care
actioneaza un piston ;
b) Sistemele termodinamice rigide care au cu mediul exterior schimb
de energie sub forma de caldura, dar nu si de lucru mecanic cum ar fi cazul
unui recipient inchis, prin peretii caruia se executa transfer de caldura ;
Page 2 of 61
2) PARAMETRI DE STARE (marimi de stare) Prin starea unui sistem se

intelege totalitatea proprietatilor masurabile, independente de forma exterioara
a acelui sistem. Starea energetica a unui sistem termodinamic este
determinata, prin natura, masa si energia corpurilor componente, de conditiile
sale interioare si exterioare.
parametrii intensivi - sunt marimile de stare ale caror valori nu depind de
masa sistemului: presiunea, temperatura, densitatea, concentratia.
parametrii extensivi - sunt parametrii care depind de masa sistemului. De
exemplu volumul si energia care sunt proportionale cu masa sistemului.
parametri specifici - sunt parametrii intensivi care rezulta prin impartirea
parametrilor extensivi la masa De exemplu: volumul specific
; energia
specifica
; entalpia specifica
, etc. Prin conventie, parametrii
extensivi se noteaza cu majuscule (V, E, U, I), in timp ce parametrii intensivi se
noteaza cu litere mici (p, , v, e). Exceptie de la aceasta regula face
temperatura, care se noteaza cu majuscula T.
parametri termici de stare - sunt parametrii care definesc sistemul din
punct de vedere termic: presiunea, temperatura si volumul;
parametri calorici de stare - parametri care variaza prin intermediul
schimbului de energie sub forma de caldura: energia interna, entalpia, entropia.
3) POSTULATELE TERMODINAMICII
Studiul termodinamicii se bazeaza pe doua postulate.
Postulatul I Un sistem izolat ajunge intotdeauna, dupa un interval de
timp, in stare de echilibru termodinamic intern si nu poate iesi niciodata de la
sine din aceasta stare.
Aceasta presupune ca intre corpurile din cadrul sistemului termodinamic
izolat are loc un schimb de energie pana cand se ajunge la o stare de echilibru.
Deoarece termodinamica se ocupa numai de sisteme aflate in stare de
echilibru intern, postulatul I sta la baza tuturor legilor si aplicatiilor
termodinamicii.
Postulatul II Sistemele termodinamice, care desi aflate in contact, nu
schimba caldura intre ele, sunt in echilibru termic.
Page 3 of 61
Acest postulat este cunoscut sub denumirea de postulatul tranzitivitatii

echilibrului termic.
Sistemele aflate in echilibru termic, trebuie sa fie caracterizate de un
parametru intern de stare, care va trebui sa aiba aceeasi valoare pentru toate
sistemele termodinamice aflate in echilibru. Acest parametru intern a fost
denumit temperatura empirica t.
4) TEMPERATURA. Principiul zero al termodinamicii
Temperatura este parametrul ce caracterizeaza starea interna a
sistemului, cel care arata daca el este in echilibru termic cu un alt sistem. Alaturi
de presiune si volum, temperatura face parte din parametrii fundamentali sau
parametrii termici de stare.
Experimental J. Maxwell in 1891 a extins posibilitatea realizarii
echilibrului termic intre mai mult de doua sisteme, enuntand
principiul zero al termodinamicii
astfel:
"Doua sisteme aflate in echilibru termic cu un al treilea simultan sau

succesiv, se afla in echilibru termic si intre ele".
Acest principiu sta la baza metodelor de masurare a temperaturii.
5) TERMOMETRE
Masurarea temperaturii se face pe cale indirecta cu ajutorul
termometrelor aduse in stare de echilibru termic prin contact direct cu sistemul
termodinamic si care au o proprietate care se modifica in mod univoc cu
temperatura si poate fi masurata usor si precis. Aceasta proprietate (fenomen
termic) poate fi: dilatarea unui corp, variatia presiunii unui gaz, variatia
rezistentei electrice a unui conductor, fenomenul termoelectric, etc.
Pentru masurarea temperaturilor se folosesc scari empirice de
temperatura. Acestea se stabilesc cu ajutorul termometrelor, daca fiecare
valoare a proprietatii alese pentru termometre este corelata cu o anumita
valoare a temperaturii. Se poate deci alege arbitrar punctul de zero si marimea
diviziunilor in care se imparte intervalul dintre doua temperaturi bine
determinate, usor si sigur reproductibile. Scarile empirice de temperatura
prezinta dezavantajul ca nu coincid intre ele in intervalul dintre punctele de
etalonare.
Cea mai cunoscuta scara empirica de temperatura, scara centisimala, a
fost propusa de Celsius in secolul XVIII si este utilizata si in prezent tolerata in
S.I. Aceasta scara are ca punct zero, punctul de inghetare a apei la presiunea
de 760 torr, iar ca punct de 100 o C, punctul de fierbere a apei la aceeasi
presiune. Variatia de temperatura in aceasta scara, 313b16d gradul centisimal
Page 4 of 61
sau Celsius, se obtine impartind in 100 de parti egale alungirea prin dilatare
corespunzatoare intervalului de temperatura 0 -100 o C.
O alta scara empirica de temperatura, folosita mai ales in tarile anglosaxone, este scara Fahrenheit, la care pentru aceleasi puncte fixe adoptate la
scara Celsius corespund valorile de 32o F, respectiv 212o F.
Aparatele utilizate pentru masurarea temperaturii se nimesc termometre.
Tipuri de termometre:
1. Termometre bazate pe dilatarea corpurilor al caror principiu de functionare
se bazeaza pe proprietatea corpurilor solide si lichide de a-si modifica volumul
la variatia temperaturii. Dupa solutia constructiva si materialul utilizat ca agent
de lucru, aceste termometre pot fi:
a. Termometre de sticla cu lichid- cele mai utilizate aparate pentru masurarea
temperaturilor, putand fi folosite atat pentru masurari de precizie in laboratoare
cat si pentru masurarea temperaturilor in domeniul industrial, medical, etc.,
deoarece sunt simple, usor de manevrat si au o precizie de masurare ridicata.
De asemenea, permit masurarea temperaturilor pe un domeniu larg cuprins
intre -200+750o C.
Principiul lor de functionare se bazeaza pe dilatarea unui lichid inchis intrun tub capilar de sticla. Nu pot fi utilizate ca aparate cu indicatie indirecta.
In functie de domeniul in care se masoara temperatura, lichidul
termometrului poate fi: mercurul, pentanul, alcoolul etilic sau toluenul Lichide
utilizate pentru masurarea temperaturii
Lichidul termometric
Domeniul de utilizare
Mercur
-35...3000 C (750 0 C)*
Pentan tehnic
-200...20 o C
Alcool etilic
-110...50o C
Toluen
-70...100o C
-de sticla,metalice si bimetalice

-care se bazeaza pe variatia de presiune
-care se bazeaza pe efectule seebek
Page 5 of 61
-care se bazeaza pe variatia rezistentei electrice: -cu rezistenta electrica si cu

termistori
-pirometre: optice si de radiatie
*Pentru masurarea temperaturilor mai mari de 300 o C, in spatiul liber din
tubul capilar se introduce un gaz inert (azot, hidrogen, argon, bioxid de carbon)
care prin marirea presiunii ridica temperatura de vaporizare a mercurului.
Tubul de sticla pentru termometrele care masoara temperaturi mai mici
de 600o C se confectioneaza din sticla termometrica care are un coeficient de
dilatare mic, se poate detensiona prin tratament termic si are punctul de
inmuiere ridicat. La termometrele folosite in domeniul 600750 o C tubul este
confectionat din cuart.
b. Termometre metalice care folosesc pentru masurarea temperaturii
deplasarea produsa de dilatarea unei tije metalice. Se utilizeaza de regula ca
aparat semnalizator la atingerea unei anumite temperaturi.
Principiul de functionare are la baza dilatarea liniara a corpurilor solide la
cresterea temperaturii conform relatiei:L = L0 ( 1 + aT ) , relatie in care a [K-1] se
numeste coeficient de dilatare liniara si pentru principalele materiale utilizate
are valorile din tabelul urmator:
Valorile coeficientilor de dilatare liniara pentru unele metale si aliaje
Materialul
Coeficientul de dilatare liniara a

a106[K-1]
La temperatura t [o
C]
Alama (60% Cu, 38% Zn)
16,65
-190...20
Aluminiu
24
0...100
Constantan (40% Ni)
14,8
0...500
Cupru
15,9
20...800
Otel
14,5
400...500
Molibden
5,5
0...500
Platina
8,7
0...1000
Page 6 of 61
Staniu
27
20...100
c. Termometre bimetalice care folosesc pentru masurarea temperaturii

deplasarea capatului liber al unei lamele bimetalice, formata din materiale cu
coeficienti de dilatare diferiti. Aceste termometre au aceleasi utilizari ca si
termometrele metalice ,
2 .Termometre bazate pe variatia cu temperatura a presiunii corpurilor
mentinute la volum constant (gaze, vapori sau lichide). Aceste termometre se
compun dintr-un rezervor care se introduce in sistemul a carui temperatura se
masoara, legat printr-un tub flexibil la un manometru
3. Termometre bazate pe variatia cu temperatura a rezistentei electrice a
corpurilor metalice.
Dupa materialul folosit pentru masurarea rezistentei electrice, acestea
pot fi:
a.
Termometre cu rezistenta electrica : rezistenta potentiometrica Rp,

rezistenta de reglaj termic Rt,rezistenta de echilibrare R, rezistenta totala
sa nu depaseasca 100 ohmi
Pentru confectionarea acestui tip de termometre se utilizeaza materialele

prezentate in tabelul urmator Materiale utilizate ca rezistente electrice
Materialul termorezistentei
Domeniu de utilizare
Platina
-200.850o C
Cupru
-50.180o C
Nichel
-50.180o C
b. Termometre cu termistori care sunt utilizate pe o scara tot mai larga in

ultimul timp. Termistorii sunt materiale semiconductoare confectionate din
amestecuri bine dozate de oxizi metalici sinterizati intr-un regim termic definit
riguros si in atmosfera controlata. Ei au proprietatea de a-si modifica mult
rezistenta electrica in raport cu temperatura, in special in domeniul
temperaturilor negative. Acest tip de termometru prezinta urmatoarele avantaje:
4. Termometre bazate pe aparitia unei tensiuni electromotoare intr-un
circuit format din doua conductoare din materiale diferite atunci cand punctele
lor de legatura se afla la temperaturi diferite (efectul Seebeck).
6) MANOMETRE
Page 7 of 61
tipuri de manometre:
-de presiune (vacumetre: p mai mic ca p zero
-barometrice (barometre): p=0
-suprapresiune (manometre): p mai mare ca p zero
7) CALDURA
Caldura este conceptul de baza in termodinamica. Ea se transmite intre
doua corpuri cu temperaturi diferite, fiind o forma de transfer de energie care se
poate manifesta fara modificarea granitelor sistemului deci fara prezenta
lucrului mecanic. Schimbul energetic sub forma de caldura se datoreste
tendintei naturale a sistemelor de a-si uniformiza nivelele energetice, atunci
cand acestea sunt diferite. Uniformizarea are loc pe baza unui schimb energetic
Page 8 of 61
intre acestea, schimb care inceteaza numai cand intre sisteme se atinge
echilibrul termic.
Pana in secolul XIX se credea ca in corpuri exista o substanta fluida
purtatoare de caldura, numita caloric, iar la recerea acesteia de la un corp la
altul se realizeaza echilibrul termic.
Carnot si apoi Joule, au aratat experimental ca lucrul mechanic poate
determina incalzirea unei substante, ajungand la concluzia ca exista o
echivalenta intre lucrul mechanic si caldura, ca forme de energie care se
transforma reciproc, respectand principiul transformarii si conservarii energiei.
Caldura nu este o marime de stare ci o marime de proces si are sens
numai cand sistemul evolueaza intre doua stari:
Caldura masoara energia transmisa de la un corp la altul prin procese

microscopice.
Conventional caldura cedata de sistem se considera negativa. Un proces
in decursul caruia, un sistem marginit de un invelis nu permite trecerea caldurii
se numeste proces adiabatic (dQ = 0).
Sistemul nu poseda caldura, dar aceasta strabate limitele sistemului
cand el evolueaza intre doua stari. Caldura se poate transfera prin: conductie,
convectie si radiatie termica.
Caldura schimbata de un sistem cu mediul ambiant intr-un proces
termodinamic elementar poate fi exprimata prin relatia:
unde factorul de proportionalitate C se numeste capacitate termica si este

definit ca fiind caldura transferata la sau de la un corp corespunzatoare unei
variatii a temperaturii acestuia cu un grad (Celsius sau Kelvin), in conditiile in
care acesta nu-si schimba starea de agregare. In practica se utilizeaza
capacitatea termica masica c = C/m si relatia devine:
Valorile capacitatilor termice masice ale gazelor perfecte pentru diferite

temperaturi sunt prezentate in Anexa nr.3.
Page 9 of 61
Schimbul de energie sub forma de caldura sau lucru mecanic implica

variatii ale energiei interne a sistemului, asfel incat: dU = dQ - dL
8) LUCRUL MECANIC
Intre sistem si mediul exterior exista forte de interactiune mecanica.
Aceste forte provoaca actiuni mecanice in urma carora starea de echilibru a
sistemului nu se modifica, avand loc doar o deplasare mecanica a intregului
sistem, sau sistemul paraseste starea de echilibru, suferind o transformare in
urma careia parametrii se modifica.
Lucrul mecanic reprezinta interactiunea mecanica dintre un sistem si
mediul ambiant.
Dupa tipul sistemului si modul in care are loc aceasta interactiune,
distingem mai multe cazuri de lucru mecanic:
a) Lucrul mecanic exterior se manifesta in cazul interactiunii dintre un
sistem inchis si mediul ambiant, caz in care nu se efectueaza schimb de
substanta ci numai o transformare energetica concretizata prin modificarea
energiei interne a sistemului si modificarea granitelor lui ca urmare a variatiei
volumului.
In cazul proceselor termodinamice elementare reversibile (considerate
etanse, reversibile si fara frecari), lucrul mecanic exterior este dat de relatia:
Deoarece lucrul mecanic exterior se refera la o modificare a starii gazului,

acesta se mai numeste si lucrul mecanic al transformarii.
Lucrul mecanic corespunzator trecerii unui sistem dintr-o stare 1 in alta
stare 2 va fi:
Relatiile de mai sus, sunt valabile numai pentru transformarile reversibile.

In cazul transformarilor ireversibile, o parte din energia gazului se consuma in
unul din procesele secundare care au determinat caracterul ireversibil: frecarea,
neomogenitatea gazului, etc.
Lucrul mecanic exterior poate fi nul in urmatoarele cazuri:
-
cand presiunea agentului de lucru este nula (p = 0);
Page 10 of 61
cand transformarea este izocora (V = ct; dV = 0).
Prin conventie, lucrul mecanic cedat de sistem in exterior este considerat

pozitiv, iar lucrul mecanic efectuat asupra sistemului este considerat negativ.
Deoarece lucrul mecanic exterior depinde de drumul parcurs, el nu este
o marime de stare ci o marime de proces. Aceasta concluzie sta la baza
functionarii masinilor termice, care functioneaza ciclic, producand sau
consumand lucru mecanic, ceea ce permite clasificarea lor in doua mari
categorii:
1)
masini termice de forta - care functioneaza dupa cicluri pozitive,

producatoare de lucru mecanic;
2)
masini termice de lucru - care functioneaza dupa cicluri negative,

consumatoare de lucru mecanic.
b) Lucrul mecanic de dislocare apare in cazul sistemelor deschise si

reprezinta lucrul mecanic necesar pentru vehicularea unui volum de fluid intr-un
sistem, dintr-o pozitie data pana in alta pozitie, in conditii de presiune
constanta. Valoarea acestui lucru mecanic este data de relatia:
Acest lucru mecanic este cedat fiecarei transe de gaz de catre masa de
gaz din amonte care actioneaza ca un piston. El este o marime de stare, spre
deosebire de lucrul mecanic exterior care este o marime de proces si in
consecinta va avea valoarea:
c) Lucrul mecanic tehnic reprezinta lucrul mecanic total pe care il

dezvolta agentul de lucru in masina termica si include atat lucrul mecanic al
transformarii intre doua stari cat si lucrul mecanic de dislocare pentru admisia si
evacuarea agentului termic. Spre deosebire de lucrul mecanic exterior, lucrul
mecanic
tehnic
este
produs
continuu
si
are
valoarea:
Valoarea lucrului mecanic reprezentat in diagrama p-V este data de

marimea ariei cuprinsa intre graficul transformarii respective si axa absciselor
(axa volumelor).
9) ENERGIA INTERNA
Page 11 of 61
Prin energie se intelege capacitatea unui sistem fizic, corp sau camp, de
a efectua lucru mecanic. In general, un sistem poseda o energie formata din
energia cinetica (Ec) a sistemului luat in ansamblu, din energia potentiala (E p)
cand sistemul se afla intr-un camp de forte si o energie interna U datorata
formelor de energie ale particulelor sistemului (energia cinetica si energia de
interactiune a moleculelor, energia miscarii oscilatorii a atomilor si energia
interatomica la nivelul invelisului electroatomic,etc.), cu alte cuvinte energia
conservata intr-un sistem intr-o stare termodinamica oarecare.
Deci:
sau:
In termodinamica se neglijeaza in general energia exterioara si se

considera ca energie a sistemului energia interna a acestuia compusa din suma
algebrica a energiilor cinetice si potentiale ale particulelor la nivelul moleculelor.
De obicei, pentru gazele ideale, suma energiilor potentiale este neglijabila in
raport cu suma energiilor cinetice, astfel incat se poate aproxima:
E = S Ec
In teoria cinetico-moleculara se face o
legatura directa intre energia cinetica medie de translatie a moleculelor si
temperatura:Ec med = (3/2).k.T
relatie in care k reprezinta constanta lui Boltzmann si are valoarea:
1,38054.10-23 J/K.
k=
Energia interna a unui sistem termodinamic depinde numai de parametrii

de stare, ceea ce face ca si ea sa fie o marime de stare. In consecinta, in orice
proces termodinamic, variatia energiei interne depinde numai de starea initiala
si starea finala, fiind independenta de starile intermediare.
Luand in considerare cele aratate mai sus, se poate trage concluzia ca
energia interna a unui gaz ideal monoatomic este o marime de stare care
depinde numai de temperatura:
U = f(T)
Conform teoriei cinetico-moleculara, pentru un gaz ideal monoatomic, se
poate scrie expresia:
U = (3/2).N.k.T si cum: N = n.NA , iar: NA.k = R, unde
R este constanta gazului ideal avand valoarea: R = 8314,33J/(kmol.K), iar n
este egal cu numarul de moli, rezulta: U = (3/2).n.R.T
Practic nu intereseaza valoarea absoluta a energiei interne ci numai
variatia sa atunci cand sistemul trece dintr-o stare in alta, adica schimbul de
energie dintre sistem si mediul ambiant.
Variatia energiei interne pune in evidenta modificarile energetice ale
sistemului, cand compozitia chimica a acestuia nu se schimba. Intr-un proces
Page 12 of 61
termodinamic, variatia energiei interne va fi:
Daca dupa un sir de transformari, gazul ideal revine la starea initiala

(proces ciclic), variatia energiei interne este nula.
DU
=
0
Schimburile de energie dintre un sistem termodinamic si mediul ambiant
se poate face prin intermediul lucrului mecanic sau a caldurii. Legatura dintre
cele trei forme de energie care pot fi intalnite la schimburile dintre sistem si
mediul inconjurator poate fi exprimata prin relatia:
Pentru o transformare finita, intre doua stari extreme 1 si 2:
Aceasta relatie reprezinta ecuatia de definitie a caldurii si ea arata ca intrun sistem inchis, caldura introdusa pe durata desfasurarii unui proces oarecare
este egala cu suma dintre variatia energiei interne si a lucrului mecanic care se
schimba cu mediul ambiant.
In relatia:
dU = dQ + dL
dU este o diferentiala totala exacta, desi dL si dQ nu sunt, in general,

diferentiale totale exacte.
Daca un sistem sufera o transformare, variatia energiei interne a
sistemului depinde numai de starea initiala si starea finala a lui, fiind
independenta de drumul parcurs, deci energia interna este o marime de stare
extensiva
10) FORMULARILE PRINCIPIULUI -I- AL TERMODINAMICII
Esenta principiului I al termodinamicii consta in urmatorul
enunt : Cantitatea de caldura (infinitezimala sau finita) absorbita de un sistem
termodinamic este egala cu cresterea (infinitezimala sau finita) a energiei
interne a sistemului si a lucrului mecanic (infinitezimal sau finit) efectuat de
sistem asupra mediului ambiant.
Au existat doua tipuri de formulari ale principiului I al termodinamicii.
Primul tip de formulari stabileste posibilitatea transformarii caldurii in si
din alte forme de energie.
Pe baza rezultatelor teoretice si experimentale, primul principiu s-a
formulat mai intai plecandu-se de la caldura si lucru mecanic, pentru a se defini
si trata apoi notiunile de energie interna si entalpie.
Page 13 of 61
O prima formulare restransa, specifica sistemului tehnic de unitati de

masura este urmatoarea:
"Caldura are intotdeauna un echivalent unic in lucru mecanic. Ea poate fi
produsa din lucru mecanic si se poate transforma in lucru mecanic, in baza
aceluiasi raport de echivalenta."
Folosind unitatile de masura ale sistemului tehnic, echivalenta intre
caldura si lucru mecanic se exprima prin relatia:
1Kcal = 4185,5 J
A doua formulare a rezultat prin extinderea la alte forme de energie din
cadrul sistemului:
"Caldura se poate transforma sau deriva din alte forme de energie. In
toate aceste procese cantitatea de caldura este echivalenta cu cantitatea de
energie nou aparuta sau invers."
Alte formulari ale primului principiu al termodinamicii, care precizeaza
conservarea si transformarea energiei in procesele termodinamice sunt:
"Variatia energiei interne a unui sistem neizolat, la trecerea lui dintr-o
stare termodinamica in alta, este egala cu suma algebrica a energiilor
schimbate cu mediul exterior"
respectiv :
"Pentru un sistem izolat nu exista schimb energetic cu exteriorul (L 12 =
0 ; Q12 = 0), astfel incat energia interna ramane constanta"
Din concluziile desprinse, aplicabile in tehnica a rezultat ca:
"Nu se poate realiza o masina care sa produca in mod continuu un lucru
mecanic fara a consuma continuu un echivalent de energie de alta forma sau,
reciproc, orice masina care consuma energie poate produce o alta energie
echivalenta."
Al doilea tip de formulari ale principiului I al termodinamicii se refera la
imposibilitatea construirii unui perpetuum mobile de speta I.
Acesta s-a presupus a fi o masina care ar produce lucru mecanic
continuu fara a consuma continuu un echivalent de energie de alta forma care,
ca o concluzie a celor de mai sus, nu este realizabila.
Imposibilitatea realizarii unui perpetuum mobile de speta I poate fi
demonstrata folosind relatia variatiei energiei interne. Astfel, consideram un
sistem termodinamic inchis ce sufera o transformare ciclica. Energia interna
Page 14 of 61
fiind o marime de stare, variatia ei este nula si din relatia :

rezulta : DQ + DL = 0 : sau : DL = - DQ
DU = DQ + D :
ceea ce in conformitate cu conventia de semne pentru cele doua forme de

energie, impune ca sistemul sa primeasca caldura din mediul exterior pentru a-i
putea furniza acestuia lucru mecanic.
De remarcat faptul ca, in cazul unei transformari adiabatice, Q 12 = 0, si se
obtine :
DU = DL ceea ce arata ca in aceasta situatie, un sistem
termodinamic care furnizeaza lucru mecanic in exterior isi micsoreaza energia
interna pana la epuizare, confirmand imposibilitatea realizarii unui perpetuum
mobile de speta I.
11)EXPRIMAREA MATEMATICA A PRINCIPIULUI I AL TERMODINAMICII
PENTRU SISTEME INCHISE
Luam in considerare un sistem termodinamic inchis, aflat in repaus,
presupus initial izolat de mediul inconjurator In starea initiala 1, sistemul
poseda energie interna U1. In urma unor transformari petrecute in interiorul
sistemului, acesta ajunge intr-o alta stare 2 cu energia interna U 2.
Conform legii conservarii energiei se poate scrie:
sau:
deoarece sistemul fiind izolat, nu schimba energie sub nici o forma cu mediul
ambiant, deci energia lui interna nu variaza.
Daca consideram un sistem termodinamic inchis, adiabatic, care primeste
energie sub forma de lucru mecanic din exterior, atunci cresterea de energie
interna de la cea initiala U1 la cea finala U2 trebuie sa fie egala cu lucrul
mecanic primit, adica: U2 - U1 = L12 iar, pentru un proces termodinamic
elementar : dU = dL = p.dV. In cazul sistemului termodinamic inchis care
schimba energie atat sub forma de lucru mecanic cat si de caldura cu mediul
ambiant intre starile 1 si 2, in sensul ca primeste energie sub aceste forme,
cresterea energiei interne a sistemului este egala cu energia totala primita de
sistem: U2 -U1 = Q12 + L12 ; sau dU = dQ + p.dV
Relatia dU = dQ + p.dV reprezinta expresia matematica a principiului I al
termodinamicii pentru sisteme inchise, aflate in repaus. Aceasta relatie
evidentiaza faptul ca la interactiunea unui sistem termodinamic inchis cu mediul
exterior, schimbul de energie sub forma de caldura si lucru mecanic are ca
rezultat variatia energiei interne a sistemului.
Din relatiile de mai sus se observa ca efectul interactiunii dintre sistemele
inchise si mediul ambiant consta in variatia energiei interne a sistemului.
Page 15 of 61
Daca sistemul termodinamic inchis schimba si alte forme de energie cu

mediul inconjurator, ele vor produce o variatie a energiei interne: U 2 - U1 = Q12 +
L12 + SEi
unde S Ei este suma cantitatilor de energie schimbate.
La procesele termodinamice reale datorita aparitiei lucrului mecanic L f
necesar pentru invingerea frecarilor se va scrie : dU = dQ + dL + dLf
Daca diferentiem relatia de definire a entalpiei:

obtinem :
Acesta relatie permite exprimarea energiei interne sub forma:
din care se obtine o alta expresie a principiului I al termodinamicii :
Cele mai utilizate expresii matematice pentru principiul I sunt :
respectiv:
dQ = dI + dLt = dI + v.dp
12) GAZUL IDEAL. TRANSFORMARILE SIMPLE ALE GAZULUI IDEAL.

AMESTECURI DE GAZE IDEALE
DEFINIRE
Una dintre problemele de baza ale termodinamicii o constituie studiul
comportarii gazelor, care aproape intotdeauna constituie agentul de lucru al
masinii sau instalatiei termice.
Deoarece, in cazul gazelor reale, acest studiu este foarte complex
datorita actiunii fortelor intermoleculare, a fost conceput un gaz ipotetic numit
gaz ideal.
Gazul ideal se considera a fi constituit din molecule de forma sferica,
perfect elastice, de volum neglijabil. Pe baza teoriei cinetico-moleculare se
considera ca are urmatoarele proprietati:
- contine un numar foarte mare de molecule considerate punctiforme,
aflate intr-o miscare permanenta, dezordonata;
Page 16 of 61
clasice;
miscarea moleculelor este inertiala si se supune legilor mecanicii
- ciocnirea dintre molecule si de peretii vasului sunt perfect elastice;

- fortele de interactiune moleculara sunt neglijabile, deci energia
potentiala a moleculelor este neglijabila, iar energia cinetica este cea a miscarii
de translatie;
- presiunea exercitata de gazul ideal
moleculelor;
depinde de energia medie a
- gazul ideal nu are vascozitate si nu se lichefiaza datorita starii de

rarefiere pronuntata;
- pentru gazul ideal caldurile specifice sunt constante si independente de
temperatura si presiune.
Gazele care se comporta ca si gazul ideal, dar la care caldurile specifice
sunt dependente de temperatura, se numesc gaze semiideale.
La presiuni mici si temperaturi relativ mari, cand distantele dintre moleculele
gazelor reale devin foarte mari si fortele intermoleculare se reduc foarte mult,
proprietatile gazelor reale se apropie foarte mult de proprietatile gazelor ideale.
Este cazul gazelor permanente, adica gazelor care se pot lichefia numai la
temperaturi extrem de coborate: oxigenul, hidrogenul, azotul si heliul. Acesta a
facut posibila stabilirea pe cale
(3.5)
Dilatarea specifica
pentru gazul perfect este o constanta idependenta
de temperatura si presiune:
Deoarece
, relatia (3.3) se mai poate scrie:
Daca se noteaza cu VN si TN volumul si temperatura la starea normala

fizica, legea Gay-Lussac se poate exprima matematic sub forma:
sau:
Page 17 of 61
care mai poate fi scris:

Tinand seama de relatia (1.12), rezulta ca in cazul gazului ideal:
b fiind coeficientul de elasticitate termica .

13) LEGILE GAZELOR IDEALE
-cele 4 proprietati
Legea Boyle - Mariotte a fost formulata de Boyle (1662) si confirmata de

cercetarile experimentale ale lui Mariotte in 1676.
"Pentru o masa constanta de gaz, daca temperatura se mentine
constanta, produsul dintre presiunea si volumul uni gaz este si el constant".
exprima
formularea
transformarii
izoterme.
Pentru doua stari oarecare ale gazului rezulta:

Legea lui Gay - Lussac. Pe baza unor masuratori efectuate la diferite gaze
(aer, hidrogen, oxigen si azot), Gay - Lussac a constatat in anul 1802 ca
volumul acestor gaze creste cu aceeasi fractinune din volumul lor la 0 0 C, in
timpul incalziri la presiune constanta, cu un grad. Aceasta observatie i-a permis
formularea legii transformarii izobare:
"La aceeasi presiune, volumele aceleiasi cantitati de gaz ideal sunt direct
proportionale cu temperaturile absolute ale gazului":
sau pentru doua stari oarecare ale gazului (1,2):
Notand
, variatia de volum intre doua starii, rezulta:
Page 18 of 61
Dilatarea specifica
pentru gazul perfect este o constanta idependenta
de temperatura si presiune:
Deoarece
, relatia (3.3) se mai poate scrie:
Daca se noteaza cu VN si TN volumul si temperatura la starea normala

fizica, legea Gay-Lussac se poate exprima matematic sub forma:
sau:
care mai poate fi scris:
rezulta ca in cazul gazului ideal:

elasticitate termica
b fiind coeficientul de
Legea lui Charles In mod similar cu Gay - Lussac, fizicianul englez Charles,
pastrand volumul gazului constant, a descoperit experimental legea care ii
poarta numele, cunoscuta si sub denumirea de legea transformari izocore.
"La acelasi volum, pentru gazul ideal, presiunile sunt proportionale cu
temperaturile absolute":
, sau pentru doua stari (1,2):

La volum constant:
in
care
este
coeficient
care
pentru
Legea lui Avogadro (1811)
Page 19 of 61
gazul
ideal
are
valoarea:
"Doua sau mai multe gaze diferite, care la aceeasi presiune si

temperatura ocupa acelasi volum, au si acelasi numar de molecule".
Masa gazului din volumul considerat este proportionala cu masa
moleculelor, adica cu masa moleculara a gazului respectiv. Masa moleculara
M a unei substante este un numar fara dimensiuni, ea reprezentind raportul
dintre densitatea acelui corp si densitatea oxigenului inmultita cu masa
moleculara a oxigenului adoptata aleator ca fiind 32 :
Daca:
rezulta ca:
ceea ce permite formularea reciprocei legii lui Avogadro:
"Volumul unei cantitati dintr-un gaz, egala cu masa moleculara, este
acelasi in aceleasi conditii de presiune si temperatura oricare ar fi natura
gazului respectiv".
Cantitatea de gaz exprimat in kilograme prin cifra care reprezinta chiar
masa sa moleculara M se numeste kilomol. Un kilomol conform legii lui
Avogadro contine un numar bine determinat de molecule acelasi pentru toate
gazele,
numit
numarul
lui
Avogadro-Loschmidt:
In conformitate cu legea lui Avogadro la starile termice identice (in

aceleasi conditii de presiune si temperatura) volumul unui kilomol are aceeasi
marime pentru toate gazele.
Pe langa kilomol si kilogram, ca unitate de masura a cantitatii unei
substante se mai foloseste si o a treia unitate de masura determinata metru cub
normal [Nm3]. Acesta reprezinta cantitatea de gaz cuprinsa in volumul unui
metru cub in conditii normale fizice.
Page 20 of 61
Deoarece un kilomol de gaz ideal ocupa in conditii normale fizice

un volum de 22,4 m 3, rezulta ca un metru cub normal reprezinta a 22,4-a parte
dintr-un kilomol.
Intre cele trei unitati de masura ale cantitatii de substanta: kilomol, metru
cub normal si kilogram exista urmatoarea legatura:
1kilomol=22,4 Nm3=M kg
Legea lui Joule a fost stabilita pe cale experimentala, prin urmarirea
transformarii izoterm-adiabatica a unui gaz presupus ideal, de catre Gay Lussac si apoi Joule.
Dispozitivul experimental consta din doua recipiente, legate intre ele printr-un
tub de legatura cu robinet, instalate intr-un calorimetru izolat fata de mediul
exterior
Fig. 3.1 Schemainstalatiei pentru experienta GayLussac-Joule
Robinetul fiind inchis, in primul recipient se introduce gaz iar in cel de-al doilea
se face vid. Dupa masurarea temperaturii apei din calorimetru se deschide
robinetul. Gazul din primul rezervor curge in cel de-al doilea, racindu-se in
primul recipient si incalzindu-se in cel de-al doilea. Dupa refacerea noului
echilibru termic prin transfer de caldura intre cele doua recipiente prin apa
calorimetrului, se constata ca
temperatura in ambele rezervoare a revenit la valoarea initiala, in conditiile
adiabatice ale procesului, adica gazul cu noul volum isi reia temperatura avuta
cand se gasea comprimat intr-un singur vas. Deci gazul nu a schimbat
Page 21 of 61
caldura nici cu mediul exterior, nici cu apa din calorimetru si nu a efectuat lucru
mecanic deoarece in recipientul cu vid nu s-a opus nici o rezistenta exterioara
dilatarii gazului din recipientul 1.
Din relatia:
rezulta dU=0. Volumul gazului a crescut, presiunea s-a micsorat, numai

temperatura a ramas constanta.
In baza acestor observatii, Joule a formulat urmatoarea lege:
"Energia interna a unui gaz ideal nu depinde nici de volumul sau, nici de
presiunea sa; ea depinde numai de temperatura".
Gazele reale prezinta abateri de la legea lui Joule, abateri care stau la
baza tehnicii lichefierii gazelor.
14) ECUATIA TERMICA DE STARE A GAZELOR IDEALE. (Ecuatia lui
Clapeyron)
In anul 1834 Clapeyron a reusit sa reuneasca legile Boyle Mariotte si
Gay-Lussac intr-o singura lege generala.
Se considera o cantitate de un kilogram de gaz ideal aflat in echilibru intrun punct caracterizat prin marimile termice
. Daca acest gaz este
supus unei transformari la temperatura constanta, el va ajunge intr-o alta stare
caracterizata prin marimile de stare p2, VI, T1. Intre presiunile si volumele celor
doua stari exista relatia lui Boyle:
P1V1 = p 2Vi
Daca se modifica temperatura gazului la presiune constanta, se obtine o
a treia stare caracterizata prin
. Conform legii Gay - Lussac:

Prin eliminarea lui
relatii rezulta:
Page 22 of 61
din cele doua
Raportul
este o constanta fizica, care depinde numai de natura
gazului, numita constanta caracteristica a gazului ideal
Aceasta ecuatie a fost denumita ecuatia lui Clapeyron. Pentru o cantitate

de m kilograme de gaz ideal se obtine:
Daca se incalzeste un gaz ideal la presiunea constanta, astfel incat
temperatura sa creste de la
scrie:
la
si volumul creste de la V 1 la V2, se poate
si
, de unde:
ceea ce arata ca Ri este egal cu lucrul mecanic
produs de 1 kg de gaz intr-o transformare la presiune constanta, cand
temperatura creste cu un grad.
Cu ajutorul ecuatiei termice de stare se poate calcula densitatea unui gaz
pentru o stare p si T data in functie de constanta gazului:
15) CALDURI SPECIFICE
Pentru a incalzi unitatea de masa din diferite corpuri cu un grad este
necesara o cantitate de caldura diferita de la corp la corp. Aceasta caldura
specifica depinde de natura substantei, de valoarea temperaturii, de presiune si
de conditiile in care are loc o incalzirea.
Caldura specifica a unei substante omogene reprezinta energia termica
necesara unitatii de cantitate din acea substanta pentru a-si mari temperatura
cu un grad, fara ca procesul sa produca o schimbare de faza sau de stare de
agregare.
Pentru procesele cu schimbare de faza sau stare de agregare
transformarea fiind izoterm-izobara, notiunea de caldura specifica si capacitate
calorica sunt lipsite de sens. Caldura specifica variaza cu temperatura si in mai
mica masura si cu presiunea.
Pornind de la expresia principiului I, caldura specifica pentru gazele
ideale este:
Page 23 of 61
Termenul al doilea din aceasta relatie are semnificatia unui lucru

mecanic specific in raport cu variatia de temperatura.
Notand:
relatia
devine:
In practica o importanta deosebita o prezinta caldurile specifice la volum

constant cv si la presiune constanta cp.
Luand in considerare relatia:
expresia primului principiu al termodinamicii devine:
iar din relatia rezulta caldura specifica.
Daca p = constant rezulta:

unde h se determina diferentiind ecuatia termica de stare h, in conditii de
presiune constanta.
deci:
Inlocuind in relatie obtinem:

relatia cunoscuta sub numele de relatia lui Robert Mayer. Deoarece R0 se
observa ca intodeauna cp cv. Deci pentru a mari temperatura unui kilogram de
gaz ideal cu un grad, la presiunea constanta, este necesara cantitatea de
caldura cp, din care o parte cv este utilizata la cresterea energiei interne a
gazului iar diferenta (cp - cv) este utilizata pentru efectuarea de lucru mecanic
pentru destinderea gazului.
Page 24 of 61
Astfel, constanta caracteristica a gazului R capata semnificatia fizica de

lucru mecanic specific la presiune constanta (J/KgK).
Raportul capacitatilor termice masice se noteaza in mod conventional k si
este denumit exponent adiabatic.
se pot exprima cele doua capacitati termice masice in functie de R.
si respectiv
Capacitatea calorica reprezinta energia termica absorbita de un corp de
masa m pentru a-si ridica temperatura cu un grad, in cuprinsul aceleasi stari de
agregare.
Produsul dintre caldura specifica c a unui corp si masa sa moleculara M

se numeste caldura molara sau moleculara egala cu:
Deoarece energia interna si entalpia gazelor ideale nu depind de

presiune, si capacitatile termice masice ale gazelor ideale sunt independente
de presiune, dar depind de temperatura gazului. Numai gazele ideale
monoatomice (He, Ar, etc.) au capacitatile termice masice constante
independente de temperatura, cand si exponentul adiabatic este constant.
Aceste gaze se numesc gaze ideale perfecte.
Pentru toate celelalte gaze ideale capacitatile termice masice cresc cu
temperatura iar exponentul adiabatic se reduce cu cresterea temperaturii.
Aceste gaze se numesc gaze ideale semiperfecte (ex: aerul la presiunea
apropiata de presiunea atmosferica la temperaturi ridicate).
16) AMESTECUL DE GAZE IDEALE
In tehnica se utilizeza frecvent amestecul de gaze a caror comportare
poate fi aproximata, la temperaturi si presiuni obisnuite, cu cu comportarea unui
amestec de gaze considerate ideale. Gazele componente nu reationeaza
chimic intre ele, iar in urma amestecului rezulta un gaz ideal care respecta
legile specifice acestuia, avand in plus si legi caracteristice. In studiul
Page 25 of 61
amestecurilor de gaze ideale se urmareste determinarea

termodinamice ale acestora in functie de proprietatile componentilor.
marimilor
Parametri termodinamici ai amestecului de gaze ideale

a) Temperatura amestecului. Amestecul de gaze introdus intr-un vas se
omogenizeaza datorita miscarii moleculelor, fiecare gaz extinzandu-se in tot
volumul si capatand aceeasi temperatura ca si amestecul. Daca amestecul
contine i componenti rezulta:
unde Tam este temperatura amestecului iar Ti reprezinta temperatura

componentului oarecare i.
b) Presiunea amestecului. Fiecare gaz din amestec exercita pe peretii vasului
o anumita presiune pe care ar trebui sa o aiba fiecare
Pentru n componente prin insumare rezulta:
deoarece
c) Participarea volumica ri reprezinta raportul dintre volumul redus al unui
component oarecare si volumul amestecului:
de
unde
rezulta:
Relatia intre participatia volumica si cea masica se determina scriind

ecuatia termica de stare pentru un component oarecare i aflat in conditiile legii
lui Amagat si pentru intreg amestecul:
Prin impartirea celor doua relatii rezulta:
Page 26 of 61
,respectiv:
17) TRANSFORMARILE SIMPLE ALE GAZELOR IDEALE izobara, izocora,

izotropa, adiabatica,
Transformarea izobara (la presiune constanta)
Transformarea izobara reprezinta procesul in care sistemul isi modifica
starea la presiune constanta, cum ar fi cazul unui piston care se deplaseaza
etans si fara frecari intr-un cilindru, astfel incat presiunea gazului din cilindru
ramane egala cu presiunea mediului ambiant.Ecuatia caracteristica a acestei
transformari este:
sau
Considerand ecuatia termica de stare a gazului ideal pentru doua stari

oarecare ale transformarii:
respectiv
si tinand seama ca p1=p2 , se obtine:
sau
Reprezentarea in diagrama p-V a transformarii izobare consta intr-un

segment de dreapta orizontala. (figura )
In acest caz, expresia lucrului mecanic exterior este:
sieste pozitiv daca gazul se incalzeste si negativ la racireagazului. Acesta este

lucrul mecanic de dislocare corespunzator maririi saumicsorarii volumului
gazului.
P
Q12
Page 27 of 61
V1
V2
p1=p2
V
Fig 3.4. Reprezentarea transformarii

izobare in diagrama p-V
Lucrul mecanic (tehnic) este nul:

Caldura shimbata pe timpul transformarii se deduce cu ajutorul primului
principiu al termodinamici (dQ = dI - Vdp):
Din relatie se obseva ca ea este egala cu entalpia gazului. Deoarece

expresia entalpiei este:
rezulta ca
energia cedata gazului sub forma de caldura serveste partial la marirea energiei
interne si restul pentru producerea lucrului mecanic de dislocare.
Transformarea izobara nu este avantajoasa deoarece la sfarsitul
transformarii energia interna creste, de aceea este indicat ca aceasta
transformare sa fie urmata de o transformare adiabatica, prin care energia
interna a gazului se transforma in lucru mecanic.
Transformari izobare se produc in camerele de ardere ale motoarelor
Diesel si ale turbinelor cu gaze si de asemenea la incalzirea si racirea gazelor
in schimbatoarele de caldura.
Transformarea izocora (la volum constant)
Aceasta transformare de stare poate fi efectuata de agentul de lucru aflat
intr-un recipient cu pereti rigizi (figura 3. 2a)
Page 28 of 61
a.
b.
c.
Modele de transformari simple ale gazelor ideale:

a-transformare izocora; b-transformare izobara; c-transformare izoterma
Transformarea izocora este caracterizata prin mentinerea constanta a
volumului corpului, ecuatia caracteristica fiind:
sau V=const
Scriind ecuatia termica de stare pentru doua stari oarecare ale
transformarii:
, respectiv:
, se obtine:
sau
si tinand seama ca
, care este chiar legea Charles.
In diagrama p-V transformarea izocora este reprezentata de un segment

de linie verticala orientata in sensul cresterii presiunii cand gazul este incalzit si
invers daca gazul este racit.
Lucrul mecanic exterior este nul:

Lucrul mecanic tehnic (interior) va fi:
Page 29 of 61
p2
1
Q12
-L2
p1
2
V1=V2
Fig. 3.3 Reprezentarea transformarii

izocore in diagrama p-V
si va fi negativ in cazul incalzirii si pozitiv in cazul racirii gazului. El reprezinta
lucrul mecanic de dilatare necesar realizarii tehnice a procesului.
Caldura schimbata cu mediul exterior rezulta din expresia principiului I al
termodinamicii:
Cum dV=0 obtinem:
Aceasta este pozitiva in cazul incalzirii si negativa in cazul racirii gazului, fiind
egala cu variatia energiei interne a gazului, deci toata caldura primita sau
cedata de agentul de lucru se cheltuie pentru variatia energiei interne.
Variatia entalpiei se poate determina pe baza relatiei:
diferentiat devine:
Page 30 of 61
, care
relatie
care
integrata:
Deci variatia entalpiei reprezinta in cazul transformari izocore suma

energiilor schimate pe timpul transformarii sub forma de caldura si lucru
mecanic de dislocare.
Transformarea izoterma (la temperatura constanta)
Acesta transformare poate fi considerata ca fiind procesul din cilindrul
unei masini cu piston in care gazul primeste energie sub forma de lucru
mecanic in urma careia temperatura tinde sa creasca, dar este mentinuta
constanta prin cedare de caldura in exterior.
Ecuatia caracteristica a transformarii este:
sau
Scriind ecuatia termica de stare pentru doua stari oarecare ale transformarii:
respectiv
ca T1= T2 , obtinem:
sau
si luand in considerare faptul
care este chiar expresia legii lui Boyle -
Mariotte
In diagrama p-V de mai jos, reprezentarea acestui tip de transformare
apare ca o hiperbola echilatera. Graficul imparte planul p-V in doua zone:
deasupra curbei se gasesc puncte cu o temperatura mai mare ca a izotermei
date, iar dedesubt zona cuprinde puncte cu o temperatura inferioara izotermei.
Page 31 of 61
Lucrul mecanic realizat la o transformare izoterma este:

Fig. 3.5Reprezentarea transformariiizoterme
Tinand seama ca in cazul transformarii izoterme energia interna si

entalpia gazului ideal raman constante, rezulta egalitatea dintre energiile
schimbate sub forma de
caldura,de lucru mecanic exterior si de lucru
mecanic tehnic:
Datorita faptului ca energia transmisa unui gaz sub forma de caldura in
timpul unei destinderi
izoterme se transforma integral in lucru mecanic, iar in cazul comprimarii unui
gaz transformarea poate fi izoterma numai atunci cand intreaga energie
introdusa in gaz sub forma de lucru mecanic de comprimare se evacueaza sub
forma de caldura, transformarea izoterma este cea mai avantajoasa
transformare.
Transformarea izoterma a unui gaz ideal nu poate fi realizata practic,
deoarece prin cedare sau primire de caldura temperatura gazului variaza.
Numai la schimbarea de faza (vaporizarea sau condensarea unui fluid) se
poate obtine in practica o transformare izoterma.
Transformarea adiabatica (fara schimb de caldura)
In cadrul acestei transformari sistemul nu are schimb de caldura cu
exteriorul, interactiunea sa cu mediul exterior fiind numai de natura mecanica.
Deoarece incinta perfect etansa termic se realizeaza mai greu, se
considera o transformare ca fiind adiabatica atunci cand timpul de contact intre
fluid si peretii recipientului este mic, deci cantitatea de caldura schimbata cu
exteriorului poate fi neglijata.
Page 32 of 61
De asemenaea se pot considera adiabatice transformarile cu o durata

scurta de efectuare (exemplu: curgerea aburului printre paletele unei turbine).
Transformarea are ecuatia:
Pentru gasirea relatiei de legatura intre marimile termice de stare p si V
folosim ecuatia calorica de stare:
Cum mRdT = pdV + Vdp (din ecuatia lui Clapeyron) si dU = - pdV, din
expresia
diferentiala
a
primului
principiu
rezulta:
si
Admitand ca raportul
obtine:
este cunoscut de-a lungul transformarii, se
adica:
sau
Aceasta expresie se numeste ecuatia adiabatei lui Poisson iar k poarta

numele de exponent adiabatic.
Utilizand ecuatia termica de stare a gazului ideal :
Inlocuind,in,relatia,
,sau,
,sau:
aceasta,devine:
,
de unde:
relatie care reprezinta o alta forma a ecuatiei transformarii adiabatice.
In diagramele p-V transformarea adiabatica apare ca o hiperbola cu
unghiul tangentei mai mare decat in cazul izotermei :
Page 33 of 61
Reprezentarea transformarii adiabatice in diagrama p-V; b) Pozitia reciproca a

izotermei fata de adiabata in diagrama p-V
18) PROCESELE CICLICE -direct,inversat,ciclul CARNOT
La inceputul secolului al XIX-lea, Sadi Carnot a cautat sa determine ce
cantitate de lucru mecanic se poate produce din caldura cu o masina termica in
care se reproduc cicluri, care este agentul motor termic optim de folosit si care
sunt factorii care conditioneaza randamentul acestor transformari. In lucrarea
"Cugetari asupra fortei motoare a focului si asupra masinilor capabile sa
dezvolte aceasta forta", editata la Paris in 1824, analizand functionarea
masinilor termice, Sadi Carnot a conceput ciclul reversibil al unei masini cu
randament termic maxim, functionand intre doua temperaturi extreme T M si Tm.
Ciclul Carnot este un ciclu ideal reversibil, care se aplica unei masini termice
ideale, nevand nici un fel de pierderi si functionand ca un gaz ideal. Acest ciclu
Page 34 of 61
nu poate fi realizat practic, dar este folosit drept criteriu de comparatie pentru
ciclurile masinilor termice reale.
Ciclul Carnot este constituit dintr-o succesiune de patru procese
reversibile, fiind independent de natura fluidului de lucru ca in figura de mai jos:
a.
a) normal
b.
b) inversat
Pentru ciclul direct (normal), curbele au urmatoarea semnificatie:

(1-2) - destindere izoterma a gazului la temperatura T M cu producere de
lucru mecanic transferat in exterior si preluarea caldurii Q M de la sursa calda;
(2-3) - destinderea adiabata pana la temperatura T m a sursei reci cu
producere de lucru mecanic transferat mediului inconjurator;
(3-4) - comprimarea izoterma la temperatura T m cu consum de lucru
mecanic preluat de la mediul inconjurator si cedarea caldurii Q m printr-un
proces reversibil de transfer de caldura de la gaz la sursa rece;
(4-1) - comprimarea adiabata pana la starea initiala, cu consum de lucru
mecanic preluat din exterior.
Lucrul mecanic al ciclului este reprezentat de suprafata cuprinsa in
interiorul ciclului si poate fi calculat ca suma lucrurilor maxime termice ale celor
patru transformari (se neglijaza variatiile energiei cinetice si energiei potentiale
ale gazului considerat ideal perfect):
Pentru transformarile adiabatice rezulta:
Page 35 of 61
respectiv
deci:
Energia consumata sub forma de caldura pentru obtinerea acestui lucru
mecanic este:
Din relatiile de mai sus rezulta randamentul termic al ciclului.
sau:
Se observa ca randamentul ciclului Carnot depinde exclusiv de
temperaturile surselor, indiferent de natura agentului de lucru. Acest fapt a
permis alegerea apei drept agent de lucru in masinile cu ardere externa si a
aerului in masinile cu ardere interna. Acestea prezinta avantajul ca sunt
economice si in acelasi timp sunt fluidele cele mai studiate sub toate aspectele.
Deoarece, conform teoriei lui Lorentz, valorile absolute ale cantitatilor de
caldura absorbite, respectiv cedate de catre o masina termica reversibila, sunt
proportionale cu temperaturile absolute ale celor doua surse de caldura:
rezulta valabilitatea in cazul ciclului
Carnot a relatiei
Ciclul Carnot nu poate fi
realizat practic datorita imposibilitatii realizarii transformarilor izoterme si
datorita raportului de presiune extrem de ridicat caracteristic acestui ciclu.Ciclul
Carnot
fiind
reversibil,
poate
fi
parcurs
in
sens
invers
Page 36 of 61
obtinandu-se ciclul ideal de functionare al

unei masini frigorifice sau al unei pompe termice.
In cazul masini frigorifice, eficienta maxima, numita si eficienta frigorifica
este:
iar ciclul Carnot al pompei de caldura are eficienta maxima (eficienta calorica):
Din compararea ciclului Carnot cu ciclurile reale a rezultat urmatoarea

concluzie:
"Pentru un interval de temperaturi date, ciclul Carnot are
randamentul maxim deoarece este ciclu reversibil, ciclurile ireversibile
presupunand pierderi de caldura cedata mediului exterior".
Desi a plecat de la o interpretare gresita a caldurii, pe care in baza
teoriei imponderabilelor o considera ca fiind un fluid fara greutate (flogistic) care
se gaseste in toate corpurile intr-o anumita proportie si care, in procesele
termice poate trece de la un corp la altul, concluziile lui Sadi Carnot referitoare
la randamentul maxim al ciclului termic si a cantitatii de caldura ce se poate
transforma in lucru mecanic au ramas perfect valabile si in zilele noastre.
19) ENTROPIA
-integrala lui CLAUSIUS
Pornind de la constatarea ca toate procesele reale sunt ireversibile si ca

transformarile de energie au loc in sensul caderii de potential s-a pus problema
ca proprietatea de reversibilitate a proceselor reale ar trebui sa fie exprimabila
cu ajutorul unei marimi fizice masurabile, care sa inregistreze si ea modificari
numai intr-o singura directie si sa caracterizeze starea sistemului.
Page 37 of 61
Aceasta marime fizica a fost introdusa in anul 1865 de catre Clausius

sub denumirea de entropie si masoara sensul preferential al transformarilor
termice, ireversibilitatea unui proces termodinamic si stabilitatea sistemului
termodinamic. Ea este o masura de stare extensiva si poate fi definita ca fiind
energia schimbata la temperatura la care se produce acest schimb.Pornind de
la expresia randamentului ciclului Carnot:
ca Qm reprezinta caldura cedata si este negativa rezulta:
si tinand seama
Pentru generalizare se imparte o transformare ciclica reversibila (fig.4.3) intr-o

infinitate de cicluri elementare, prin transformari adiabatice:
Un
ciclu
elementar
absoarbe cantitatea de caldura
respectiv cedeaza caldura
.
Daca portiunile din ciclul
real se inlocuiesc cu portiunile
elementare de izoterme la
temperaturile medii T1 si T2, se
obtin cicluri elementare Carnot
pentru care:
Page 38 of 61
Fig.4.3 Ciclu reversibil constituit dintr-unnumar mare de cicluriCarnot
Integrand aceasta relatie intre punctele A si C unde adiabatele limita sunt
tangente la conturul dat, rezulta:

Suma acestor integrale, luate de-a lungul ciclului reprezinta integrala de
contur:
Aceasta integrala este cunoscuta sub denumirea de integrala lui

Clausius. Intr-un ciclu reversibil integrala lui Clausius este nula, de unde rezulta
ca expresia de sub integrala este diferentiala unei functii de stare care este
entropia.
Deci entropia:
sau explicit:
relatie care reprezinta expresia matematica a principiului al doilea al

termodinamicii pentru schimbari de stare reversibile ale sistemului.
Intr-un proces reversibil deschis variatia de entropie va fi:

aceasta nu permite determinarea valorii absolute a entropiei, ci exprima numai
variatia de entropie. Pentru rezolvarea problemelor practice, originea pentru
entropie se alege convenabil (ex: pentru abur este avantajos sa se aleaga S =
0 la T = 0oC).
Pentru un kilogram de gaz entropia specifica s este:

Dimensiunile entropiei specifice sunt aceleasi ca si
ale caldurii specifice, desi sensul sau fizic este altul.
Page 39 of 61
Din relatia:
tinind seama ca in cazul transformarilor adiabatice dQ=0 rezulta ca si dS=0,
deci transformarile adiabatice sunt in acelasi timp si transformari izentropice.
In natura toate fenomenele sunt mai mult sau mai putin ireversibile. In
cazul unui ciclu ireversibil, egalitatea lui Clausius nu este valabila, relatia
devenind:
Pentru intregul contur, integrand rezulta:

Deoarece
la
fenomenele
ireversibile
entropia
creste,
relatia
devine:
Relatia matematica a principiului al doilea al termodinamici se va scrie:
sau:
Daca transformarea reala este adiabatica, adica
In aceste conditii,
entropie mai mare.
, atunci
deci corpul termodinamic ajunge in stare de
Toate fenomennele spontane au loc cu cresterea entropiei.

aceasta reprezinta o forma matematica de exprimare a principiului
al doilea al termodinamicii:
Page 40 of 61
"Entropia unui sistem izolat creste sau ramane constanta si nu

scade niciodata"
Aceasta formulare este cunoscuta sub denumirea de principiul cresterii
entropiei. Deci procesele reale din natura au loc de la sine in sensul cresterii
entropiei unui sistem izolat.
Din relatia de mai sus

se pot trage concluzii privind legatura dintre variatia entropiei si schimbul de
caldura al agentului termic cu mediul ambiant. Astfel: daca variatia entropei este
mai mare decat zero, atunci si variatia de caldura este pozitiva, deci sistemul
primeste caldura; daca variatia entropiei este negativa si variatia de caldura
este mai mica decat zero si deci sistemul cedeaza caldura. In cazul in care
variatia entropiei este nula, sistemul nu efectueaza schimb de caldura cu
exteriorul, deci procesul este adiabatic reversibil sau izentrop.
Entropia joaca un rol important in studiul proceselor termice, deoarece
permite evidentierea, in mod detaliat, a pierderilor care insotesc transformarile
si da indicatii referitoare la masurile care trebuiesc luate pentru imbunatatirea
randamentului masinilor termice si pentru marirea eficientei cu care se foloseste
energia disponibila.
20) FORMULARILE PRINCIPIULUI -II-AL TERMODINAMICII
Pentru principiul al doilea s-au emis o varietate de formulari care
acopera multiplele aspecte calitative ale proceselor termice completandu-se
reciproc.
O prima formulare ii apartine lui S.Carnot:
"Nu exista masina termica care sa produca cicluri fara a fi in legatura cu
doua surse de caldura: una cu temperatura mai inalta si una cu temperatura
mai scazuta".
Experimental s-a dovedit trecerea de la sine, fara interventie straina, a
caldurii de pe un corp mai cald pe un corp mai rece; fenomenul fiind ireversibil,
trecerea inversa este conditionata de consumul de lucru mecanic.
Imposibilitatea trecerii spontane a caldurii de la un corp mai rece la un
corp mai cald i-a permis lui Clausius sa exprime in anul 1850 urmatoarea
formulare:
"Caldura nu trece niciodata de la sine de la un corp, la altul cu
temperatura mai ridicata".
Page 41 of 61
Din aceasta enuntare rezulta ca transformarea lucrului mecanic in

caldura se poate face fara nici o restrictie pe cand transformarea inversa este
conditionata de existenta unor corpuri calde si reci. Deci nu exista posibilitatea
construirii unei masini termice care sa utilizeze numai o sursa de caldura.
In aceasta idee W. Thompson a enuntat in anul 1851:
"In natura transformarile ciclice ale caror efect consta in producerea de
lucru mecanic echivalent cu cantitatea de caldura luata de la o singura sursa de
caldura, sunt imposibile".
O astfel de masina ce ar produce lucru mecanic prin absorbire de
caldura de la un singur izvor, producand numai racirea acestuia, constituie un
perpetuum mobile de genul al doilea, denumire formulata de W Ostwald.
Construirea unor asfel de masini, daca ar fi realizabile, ar rezolva pentru
intotdeauna problemele energetice ale omenirii.
Ar fi exemplul unei nave actionata de un motor ce ar putea circula pe
seama caldurii extrase din apa marii sau, o instalatie de forta care ar produce
energie extragand caldura din aerul inconjurator. In aceasta situatie sursele de
caldura ar fi practic inepuizabile. De exemplu daca s-ar putea raci numai cu un
grad masa Pamantului am obtine o energie de 10 12 ori mai mare decat energia
tuturor instalatiilor de forta din lume.
Au fost formulate o serie de idei pentru folosirea acestor surse de
energie, dar din cauza unor probleme tehnologice insurmontabile nu pot fi
aplicate (de exemplu folosirea unor surse termice diferite: apa oceanului la
suprafata si la fund; folosirea diferentelor de temperatura ale Pamantului intre
poli si ecuator, etc.).
In baza observatiilor experimentale, M. Planck a aratat ca:
"Toate procesele in care intervine frecarea sunt ireversibile"
sau prin generalizare
"Toate procesele naturale sunt ireversibile".
O alta formulare a principiului al principiului al doilea se deduce din
proprietatile ciclului Carnot inversat:
"Este imposibil de a se realiza o transformare ciclica prin care sa se
provoace trecerea de caldura de pe un corp rece asupra corpului mai cald, fara
ca o anumita cantitate de lucru mecanic sa se transforme in caldura".
Toate aceste formulari conduc la conculzia ca in timp ce lucrul meacanic
ca forma de energie ordonata, poate fi transformat integral in energie interna,
Page 42 of 61
aceasta se poate transforma numai partial in lucru mecanic sau alta forma de
energie ordonata, restul ramanand netransformabila in sistemul dat.
Intrucat in formularea principiului al doilea al termodinamicii notiunea de
entropie intervine ca marimea cea mai importanta relatia:
este considerata ca a doua expresie matematica a principiului al doilea.

21) FORMULARILE PRINCIPIULUI -III-AL TERMODINAMICII
Formularile principiului al treilea
Spre deosebire de primele doua principii ale termodinamicii care au
valabilitate absoluta in domeniul fenomenologic, la aplicarea principiului al
treilea trebuie sa se tina seama de existenta unor substante care prin
comportarile lor statice contrazic principiul chiar la temperaturi foarte coborate,
adica in domeniul lui de valabilitate.
Din concluzile reiesite in urma analizari rezultatelor experimentale au fost
enuntate mai multe formulari al celui de-al treilea principiu al termodinamicii:
a) Analizand fenomenele electrochimice care se desfasoara intre diferite
substante lichide si solide, in anul 1906 W. Nerst a enuntat o teorema care
practic, este o formulare incompleta a principiului al treilea.
"In reactiile chimice printre faze condensate, lichide sau solide, lucrul
mecanic reversibil si entalpia de reactie sunt egale la punctul de zero absolut si
in vecinatatea lui".
Implicit din aceasta afirmatie rezulta ca si variatia entropiei tinde catre
zero in apropierea punctului de zero absolut.
b) La randul sau M Planck a enuntat o alta formulare a principiului trei:
"Entropia oricarui corp solid, cristalizat, format din particule cu aceeasi
orientare in reteaua cristalina tinde catre zero, in apropiere de zero absolut".
c) O alta formulare care reprezinta extinderea enuntului lui Planck este:
"Entropia tuturor substantelor ajunse in echilibru termodinamic intern,
tinde spre zero, in apropierea temperaturii de zero absolut ".
Aceasta formulare se refera la toate substantele aflate in stare de
echilibru si face posibila determinarea valorii reale a entropiei pentru
substantele solide, lichide si gazoase, aflate la orice temperatura.
Page 43 of 61
Deci, la fel ca si in cazul primelor doua principii, principiul al treilea este

valabil numai in conditii de echilibru termodinamic.
Deoarece exista substante ca glicerina si oxidul de carbon care nu se pot
sa se gaseasca in echilibru termodinamic intern nici la temperatura de zero
absolut, acestea au entropia de nul mai mare decat zero. Aceste substante nu
infirma precizarile principiului al treilea al terodinamicii, ci doar restrang sfera de
valabilitate a legii conform careia, la zero absolut entropia se anuleaza.
A doua afirmatie de baza a principiului al treilea:
"Punctul de zero absolut este imposibil de atins pe cale experimentala"
este cunoscuta sub denumirea de Principiul de imposibilitatii atingerii
experimentale a punctului de zero absolut enuntat de Nerst.
Rezulta ca, indifernt daca entropia se anuleaza sau nu la starea de zero
absolut, acest punct nu poate fi atins experimental de nici o substanta.
Aplicatiile principiului al treilea al teromdinamicii
1. Imposibilitatea atingeri punctului de zero absolut
Principiul al treilea al terodinamici aplicat ciclului Carnot (relatile (4.15) si
(4.19)):
respectiv
Cum:
rezulta ca desi
,
de unde reiese concluzia ca nu se poate cobora
pe izoterma de zero absolut, ceea ce este totuna cu preciza ca este imposibil
ca punctul de zero absolut sa fie atins.
2. Degenerare gazului ideal
Una din expresiile entropiei gazul perfect este:
care arata ca pentru gazul ideal, la T0, S, teorema lui Nernst nu este
satisfacuta. Deci, in vecinatatea punctului de zero absolut gazul perfect nu se
mai supune legilor clasice.
Page 44 of 61
Abaterile gazului ideal de la legile gazelor, in apropierea punctului de

zero absolut, este numita degenerare. Astfel teorema lui Nernst evidentiaza
degenerarea gazului ideal, la temperatura foarte coborata, apropiata de zero
absolut.
Temperatura de degenerare a gazului ideal este 1 K.
22) CARACTERISTICILE GAZELOR REALE
Gazele reale se caracterizeaza in principal prin:
-
compresibilitate si vascozitate;
existenta fortelor de interactiune moleculara;
volum propriu al moleculelor;
existenta miscarii de rotatie si oscilatie a moleculelor in jurul pozitiei

medii de echilibru;
variatia caldurilor specifice cu temperatura si presiunea.

Pentru calculele practice ale parametrilor gazelor reale, se utilizeaza
marimea
, denumita factor de compresibilitate.
Deoarece pentru gazul ideal

si z=1, aceasta marime exprima
abaterile proprietatilor gazului real de la cele ale gazului ideal.
Factorul de compresibilitate depinde de presiune si temperatura si poate
primi atat valori supraunitare cat si subunitare si numai pentru presiuni extrem
de mici si temperaturi foarte mari este practic egal cu unitatea. In figura 5.3 se
prezinta variatia acestui factor in functie de presiune, la temperatura 0 0 C,
pentru cateva gaze.
Factorii care determina diferentierea pronuntata intre comportarea
gazelor reale si cea a gazelor ideale sunt: cresterea presiunii, scaderea
termperaturii, cresterea concentratiei moleculelor gazului si scaderea distantei
dintre molecule.
Comportarea diferita a gazelor reale in comparatie cu gazele ideale se
manifesta si in ceea ce priveste caldurile specifice. Pentru gazele ideale,
caldurile specifice cp si cv depind numai de temperatura si presiune. Pentru
gazele reale, variatia caldurii specifice devine complexa, prezentand anomalii
chiar si fata de legea stabilita de Linde privind cresterea caldurii specifice cu
presiunea. Astfel, in cazul aerului se constata ca pentru presiuni mai mici decat
presiunea critica, la temperatura constanta caldura specifica c p creste cu
Page 45 of 61
presiunea in concordanta cu legea lui Linde (figura

presiuni supracritice ea scade cu presiunea.
Fig. 5.3 Variatia caldurii specifice

cp in raport cu presiunea
5.2) in timp ce pentru
Fig. 5.4 Dependenta z = f(p)

la temperatura t = 0 oC
23) ECUATIA VAN der WAALS

Pentru exprimarea proprietatilor gazelor reale sub forma unor ecuatii
caracteristice de stare s-au formulat pana in prezent peste 150 de variante,
dintre care o parte se bazeaza pe anumite ipoteze teoretice simplificatoare, in
timp ce altele sunt ecuatii pur empirice, deduse din interpretarea statistica a
datelor experimentale. De asemenea, unele se refera numai la starea gazoasa
in timp ce altele incearca sa cuprinda si faza lichida. Dintre toate aceste
propuneri, o pozitie deosebita o ocupa ecuatia propusa de Van der Waals care
se bazeaza pe aplicarea teoriei cinetico-moleculare la gazele ideale.
Cautand sa determine dependenta parametrilor fundamentali p, v si T,
Van der Waals a facut urmatoarele corectii:
1) Scriind ecuatia de stare a gazului ideal sub forma

se
observa ca la cresterea presiunii, volumul tebuie sa scada iar daca p
,
atunci v 0, situatie corespunzatoare gazului ideal pentru care volumul propriu
al moleculelor este neglijabil. In cazul real, moleculele au volum finit propriu la
care se adauga spatiul dintre molecule, pentru o umplere completa, rezultand
vm adica volumul minim pana la care se poate comprima gazul. In aceste
conditii se obtine:
Page 46 of 61
Daca
,
adica
, pentru fiecare gaz real
existand o valoare determinata vm = b; pentru aceeasi temperatura, presiunea
in gazul real este mai mare:
2) In gazul ideal, moleculele sunt libere in miscare si ciocnirea lor cu
peretii vasului nu este afectata, deoarece fortele de interactiune sunt nule. In
cazul gazului real, datorita existentei acestor forte, ciocnirea moleculelor cu
peretii este mai redusa. Corespunzator si presiunea din gazul real, in
comparatie cu cel ideal, va fi mai mica cu p. Aceasta corectie va fi direct
proportionala atat cu numarul de ciocniri cat si cu cel de respingeri ale
moleculelor, deci direct proportionala cu patratul densitati gazului sub forma :
unde a este factorul de proportionalitate, variabil cu
natura gazului
Deci:
sau
care se poate
scrie:
relatie cunoscuta sub denumirea de "ecuatia de stare Van der Wals".
Termenul
se numeste presiune interna. Pentru lichide el are valori
foarte mari (de exemplu pentru apa la 293 K,

bar); pentru gaze
presiunea interna este mica si depinde de presiune si temperatura.
Considerand
temperatura
un
parametru,
ecuatia
ordonata dupa puterile volumului specific va fi:
(5.6)
Page 47 of 61
valori
Din reprezentarea grafica a ecuatiei in coordonate p-v se obtin la diferite

constante,ale,temperaturii,curbele,izoterme,din,figura,de,mai,jos
Se
observa
ca
la
valorile
T>T cr
ecuatia
admite o singura radacina reala;

izotermele corespunzatoare au forma unor curbe descrescatoare care la
temperaturi mari se apropie de forma hiperbolelor echilatere caracteristice
izotermelor gazului perfect.
In cazul T=Tcr pentru o anumita valoare a presiunii ecuatia admite o
radacina tripla pentu v in punctul critic care este punct de inflexiune cu
tangenta orizontala. In celelate puncte ale izotermei, pentru orice valoare a
presiunii, ecuatia admite o singura radpcina v reala.
La temperaturi T<Tcr si pentru anumite valori ale presiunii ecuatia admite
trei radacini reale. Izoterma prezinta doua ramuri AB si FG care reprezinta stari
de echilibru stabil in zona lichidului respectiv in zona vaporilor, iar intre punctele
B si F doua puncte de extrem local zona respectiva fiind de echilibru termic
instabil astfel: zona BC corespunde starilor de lichid supraincalzit (lichid la
temperatura mai mare decat temperatura de vaporizare) iar zona EF
corespunde starilor de vapori aflati la temperatura inferioara temperaturii de
vaporizare (vapori subraciti); in sectorul de curba CDE nu sunt indeplinite
conditiile de echilibru termic; starile punctelor de pe acest segment nu pot fi
realizate fizic, astfel ca aceasta portiune de izoterma este instabila si imaginara.
Page 48 of 61
Fig. 5.5 Reprezentarea curbelor izoterme Van der Waals in diagrama p-v
Pe aceasta baza Maxwell a enuntat o teorema conform careia ariile BCD
si DEF trebuie sa fie egale intre ele deoarece, neexistand diferenta de
temperatura, in caz contrar ar rezulta un lucru mecanic ceea ce ar contrazice
principiul al doilea al termodinamicii.
Ecuatia caracteristica Van der Waals reda cu suficienta exactitate din
punct de vedere calitativ comportarea gazelor reale, dar prezinta importante
abateri cantitative ceea ce impiedica folosirea ei pentru determinarea prin calcul
a proprietatilor termodinamice ale gazelor reale.
Abaterile cantitative se datoresc ipotezelor moleculare simple introduse,
care nu tin seama de toate particularitatile interactiunilor moleculare, in special
de asocierea moleculelor.
In ecuatie coeficientul b nu este constant ci depinde de volum. De
asemenea coeficientul a poate avea valori diferite, care depind de parametrii
starilor pe baza carora se determina prin aplicarea ecuatiei Van der Waals. Din
aceasta cauza relatia nu este valabila pentru toate gazele reale. Daca
consideram pentru simplificare coeficientii a si b constanti, se admite ca
aceasta relatie nu mai reprezinta ecuatia caracteristica a unui gaz real, ci a
unuia ipotetic, care se numeste gaz Van der Waals, ale carui proprietati se
apropie de acelea ale unui gaz real, putand insa prezenta abateri cantitative
fata de acesta.
Cu aceasta restrictie, ecuatia caracteristica a gazului Van der
Waals constituie un mijloc comod pentru analiza comportarii calitative a gazelor
reale, chiar daca rezultatele cantitative care decurg din aplicarea ei difera de
valorile determinate experimental.
24) CONDUCTIA TERMICA
Page 49 of 61
Conductia termica reprezinta modul de transmitere a caldurii din aproape

in aproape prin contactul direct dintre microparticulele corpului. Fenomenul se
bazeaza pe proprietatea corpurilor de a conduce caldura numita conductivitate
termica.
Acest mod de transmitere al caldurii este caracteristic corpurilor solide, la
lichide si gaze intervenind doar numai in stratul limita sau in straturile de
grosime foarte mica.
Transmiterea caldurii prin conductie se realizeaza prin transportul
efectuat de electroni prin miscari oscilatorii ale particulelor si prin schimbul de
radiatii intre particulele elementare in vecinatate, in cazul unei densitati suficient
de mari a particulelor. Intensitatea conductiei termice este maxima la metale
unde sunt posibile toate cele trei moduri de transport si minima la gazele
ionizate unde se transmite caldura numai prin oscilatiile moleculelor. Conductia
termica este conditionata de distributia temperaturii in sistemul considerat.
Totalitatea valorilor temperaturii din punctele unui spatiu, formeaza un camp de
temperaturi.Temperatura este in functie de coordonate si de timp: T=T(x,y,z,t)
Daca temeratura variaza in timp in punctele sistemului, campul de
temperatura este camp nestationar; in caz contrar este camp stationar. Locul
geometric al punctelor cu aceeasi temperatura reprezinta o suprafata izoterma.
De remarcat ca suprafetele izoterme de temperaturi diferite nu se
intersercteaza.
Consideram un camp tridimensional de temperaturi din care reprezentam doua
suprafete izoterme de termperaturi T respectiv T+ DT infinit apropiate.
Distanta dupa normala comuna dintre cele doua suprafete este
. Cea
mai mare variatie de temperatura pe unitatea de lungime intre cele doua
suprafete izoterme
se produce dupa directia normala.
Gradientul de temperatura reprezinta un vector normal la suprafata izoterma a
carui marime determina variatia temperaturii. Expresia lui matematica este:
Unde
no
este versorul normalei comune a celor doua suprafete avand sensul pozitiv in
directia cresterii temperaturii. Raportata la sistemul cartezian tridimenional
relatia (6.2) devine :
Page 50 of 61
Fluxul de caldura Legea lui Fourier (Legea fundamentala a

conductiei)
Studiind conductia termica Fourier a ajuns la concluzia ca se poate

calcula caldura transmisa prin conductie. In acest sens el a introdus notiunea
de flux de caldura care reprezinta energia termica transferata printr-o suprafata
data in unitatea de timp. Relatia de definitie a fluxului de caldura este:
,Daca fluxul termic este constant in timp:
. Datorita
faptului ca se masoara in W, fluxul de caldura mai este denumit si putere
termica. Fluxul de caldura transmis prin unitatea de suprafata se numeste flux
de caldura unitar sau densitate de flux de caldura.
Daca densitatea de flux termic este uniforma pe suprafata de transfer de
caldura:
In anul 1822 Fourier a stabilit
experimental legea fundamentala a transmiterii caldurii prin conductie
cunoscuta si sub denumirea de legea lui Fourier. Aceasta lege se enunta astfel:
"Fluxul de caldura unitar este proportional cu gradientul de caldura."
Semnul minus arata ca sensurile celor doi vectori sunt diferite, gradientul
este orientat in sens crescator al temperaturii, in timp ce fluxul se transmite in
sensul descrescator al acestuia. Factorul de proportionalitate
se numeste
coeficient de conductivitate termica si defineste capacitatea substantelor de a
conduce caldura. El este o proprietate fizica a corpurilor si se determina
experimental, deoarece depinde de o serie de factori chiar pentru acelasi corp:
temperatura, presiunea, umiditatea, starea de
agregare, etc.
Se observa ca fizic, coeficientul de
conductibilitate termica reprezinta cantitatea de caldura transferata prin unitatea
de suprafata izoterma in unitatea de timp, la un gradient de temperatura unitar.
Pentru corpurile solide exista o proportionalitate directa intre valorile
coeficientului de conductibilitate termica si cea a coeficientului de
conductibilitate electrica. In cazul metalelor aliate, impuritatile micsoreaza
foarte mult conductibilitatea termica datorita deformarii retelei cristaline a
Page 51 of 61
acestora. Pe timpul transferului de caldura prin conductie, in corpurile solide

apar si solicitari elastotermice.Datorita cresterii temperaturii in straturile
interioare ale corpului, se produce o dilatare conform relatiei generale
l = l0 (1 + aT)
Deoarece temperatura variaza in interiorul corpului, rezulta ca si variatiile

dimensionale vor fi diferite, ceea ce va conduce la aparitia unor tensiuni interne
de natura termica. Daca deformatiile care apar ca urmare a variatiei termice
raman in domeniul elastic, tensiunile generate de acestea se numesc
termoelastice.
25)CONVECTIA TERMICA
Procesul de convectie termica reprezinta schimbul termic dintre un fluid si un
corp solid, de temperaturi diferite, cand acestea sunt puse in contact. Miscarea
fluidului se poate produce liber datorita diferentelor de temperatura, curentul
deplasandu-se pe verticala sau sub actiunea unor forte de presiune create
artificial cand curentul poate avea orice directie.
Curgerea fluidului poate fi laminara cand straturile lichidului nu se
amesteca intre ele sau turbulenta cand se amesteca. Indiferent de aceste
situatii datorita fortelor de atractie moleculara, la perete se formeasza un strat
aderent de fluid, numit strat limita hidrodinamic. Acest strat se caracterizeaza
prin: curgere laminara; variatia vitezei de la zero in zona peretelui pana la viteza
din masa fluidului; temperatura variaza de la temperatura peretelui pana la cea
din masa fluidului. Grosimea stratului limita depinde de proprietatile fizice ale
fluidului si de caracterul hidrodinamic al curgerii, in cazul curgerii laminare fiind
mult mai gros decat in cazul curgeri turbulente. Prin stratul limita, transmiterea
calduri se poate face numai prin conductie, deci convectia termica este de fapt
o conductie prin stratul limita.
Convectia termica depinde de valoarea conductivitatii termice a fluidului
, de grosimea stratului limita si mai ales de caracterul hidrodinamic al
curgerii. In cazul curgerii turbulente schimbul de caldura intre fluid si perete este
mult mai mare decat in cazul curgerii laminare.
Caldura transmisa prin convectie poate fi calculata cu ajutorul formulei lui
Newton:
relatie in care:
- A reprezinta suprafata de contact dintre fluid si perete;
Page 52 of 61
- Tf temperatura medie a fluidului;

- Tp temperatura peretelui;
- coeficientul de convectie termica. [W/m2K]
Din relatia (6.24) rezulta ca reprezinta fluxul de caldura care se
transmite prin unitatea de suprafata pentru o diferenta de temperatura dintre
fluid si perete de un grad.
Coeficientul de convectie termica este o functie complexa de un numar
mare de parametri:
=f(w, Tf, Tp, , c, , , l, ) care variaza in lungul
curentului datorita modificarii temperaturii fluidului in urma schimbului de
caldura cu peretele. Din aceasta cauza este dificila determinarea lui pe cale
analitica preferandu-se evaluarea prin metode empirice deductive.
Pentru rezolvarea problemelor complexe ale transmiteri caldurii prin
convectie trebuiesc luati in calcul o serie de factori care au un efect major
asupra acestui proces:
- natura si proprietatile fizice ale fluidelor;
- cauza aparitiei miscarii fluidelor si regimul de curgere al acestora;
- forma, dimensiunile si starea suprafetelor de separatie.
In formula lui Newton s-a luat in consideratie T f ca fiind temperatura
medie a fluidului, deoarece temperatura acestuia variaza atat in sectiune cat si
in lungul suprafetei de contact.
26) RADIATIA TERMICA
Transmisia energiei radiante infrarosii avand aceiasi natura cu radiatiile
luminoase se supune acelorasi legi de propagare
1). Legea I a lui Kirchoff. Fie
fluxul de energie radianta care
intalneste un corp oarecare. Din acest flux,

reflectat
iar
trece
Notand factorii energetici:

factorul de reflexie
prin
corp.
este absorbit de corp
Atunci:
- factorul de absorbtie
- factorul de transparenta
Page 53 of 61
este
sau
Obtinem: A+R+T=1
relatie care reprezinta legea intaia a lui Kirckoff. Pot exista urmatoarele situatii
limita:
- A=1, R=0, T=0 cand intreaga energie este absorbita; acesta este cazul
corpului negru;
- A=0, R=1, T=0 cand intreaga energie este reflectata; reprezinta cazul
corpului alb (aterm);
- A=0, R=0, T=1 cand intreaga energie trece prin corp fara a produce
efecte termice; este cazul corpurilor transparente (diaterme);
a.
b.
c.
Radiatia termica
a-corp negru; b-corp alb; c-corp transparent
In realitate, nici un corp nu indeplineste integral aceste pozitii, in general
corpurile comportandu-se selectiv in functie de lungimea de unda a radiatiei si
intalnim cazurile:
- A = const, cand energia este pe o anumita portiune din toate radiatiile
incidente, pe toate lungimile de unda; este cazul corpurilor cenusii;
- Tl = 0; Rl = 0; Al = 1, cand energia emisa este absorbita complet pe
anumite lungimi de unda l, cum este in cazul corpurilor colorate.
27) COMBUSTIBILI -definitie clasificare,compozitie
Pentru functionarea masinilor termice este necesara prezenta unor surse
de energie termica. Cele mai raspandite procedee de realizare a surselor calde
se bazeaza pe eliberarea sub forma de caldura a energiei pe care o contin
combustibilii clasici.
Page 54 of 61
DEFINITIE Combustibilii sunt substante, de regula de provenienta

organica, care pe timpul arderii degaja caldura si pot sevi drept surse
economice de energie termica.
In general combustibili trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
-
sa se poata combina cu oxigenul din aer cu viteza suficient de mare

degajand energie termica;
produsele arderii sa nu contina componente toxice;
sa nu aiba alte intrebuintari superioare;
sa fie ieftini.
COMPOZITIA CHIMICA a combustibililor precizeaza cantitatile de

elemente active care iau parte la procesul de ardere (masa combustibila)
precum si cantitatile de compusi care nu participa la ardere (balast). Din prima
categorie fac parte: carbonul (C), hidrogenul (H), oxigenul (O) si sulful (S), iar
balastul se compune din: azot (N), umiditate (W), cenusa (A). Suma acestor
participanti trebuie sa indeplineasca conditia:
sau procesul:
Sub denumirea de cenusa sunt cuprinse toate materiile minerale solide
care se mai afla in compozitia combustibilului la temperaturi mai mari de 800 0 C
(carbonati, silicati, sulfati, fosfatati si oxizi ai diferitelor metale). Aceste
substante micsoreaza cantitatea de energie cedata de unitatea de combustibil
scumpesc si ingreuneaza transportul.
In plus cenusa antrenata de gazele de ardere se depune pe suprafata de
schimb de caldura formand straturi izolatoare ceea ce reduce transferul termic.
De asemenea, in multe cazuri cenusa provoaca coroziuni chimice ale
instalatilor.
De remarcat rolul azotului care nu intervine in procesul de ardere dar
trece in starea gazoasa in gazele de ardere.
Analiza elementara a combustibililor gazosi indica participatiile volumice
ale gazelor simple, componente stabile din punct de vedere chimic al caror
ameste formeza comustibilul: hidrogen (H 2), oxid de carbon (CO), metan (CH4),
hidrocarburi (CmHn), oxigen (O2), bioxidul de carbon (CO2), etc.
CLASIFICAREA COMBUSTIBILILOR naturali si artificiali se face in
principal dupa starea lor de agregare
Page 55 of 61
Starea fizica
Combustibili solizi
Combustibili lichizi
Combustibili
gazosi
Combustibili naturali
Paie,
lemn,
turba,
lignit, huila, antracit,
sisturi
Titei
Combustibili artificiali
Mangan, cocs, brichete de
carbune,
deseuri
combustibile
Benzina, petrol, pacura,
combustibil
pentru
calorifer, gaze lichefiate
Gaze naturale, gaze

de sonda, gaze de
furnal, gaz de cocserie
Combustibilii solizi cuprind in compozitia lor pe langa masa organica si o

cantitate mare de "balast", care in cazul lignitului poate ajunge pana la 60% si
are efect negativ asupra procesului de ardere.
Pe langa efectele cenusei aratate mai inainte si umiditatea la randul sau
mareste timpul de ardere cu timpul necesar uscari combustibilului, consuma o
importanta cantitate de caldura pentru vaporizarea apei si, in prezenta oxizilor
de sulf rezultati din procesul de ardere, vaporii de apa contribuie la formarea
acidului sulfuric care produce coroziuni puternice ale suprafetelor utilizatoare.
Combustibili lichizi sunt mai avantajosi din punctul de vedere al
transportului, depozitari si arderi. Ei se obtin din procesul de cracare a titeiului.
Combustibili gazosi pot fi obtinuti pe cale naturala prin extractie sau pe
cale artificiala.
28) ASPECTUL CHIMIC AL ARDERII
Procesul de ardere este un fenomen fizico-chimic prin care substantele
combustibile se combina cu oxigenul existent in aerul de ardere, rezultand gaze
de ardere si o cantitate de caldura, ca efect termic al reactie.
Calculul procesului de ardere urmareste stabilirea cantitatii de aer
necesar desfasurarii reactiilor chimice de ardere, a volumului gazelor de ardere
rezultate si a temperaturii de ardere.
Dupa cantitatea de oxigen pusa la dispozitie de elemetele combustibile,
procesul de ardere se poate prezenta sub forma de:
- ardere completa, dupa a carei desfasurare produsele rezultate nu mai
poseda energie chimica;
Page 56 of 61
- arderea incompleta, la care substantele combustibile nu dispun de

cantitate suficienta de oxigen, dupa proces rezultand si produse ale arderii care
contin energie chimica.
Daca arderea are loc in prezenta unei cantitati de aer mai mare decat
cantitatea minima necesara, arderea completa este cu exces de aer.
Reactiile chimice de ardere
Intr-o ardere completa elementele combustibile (C, H, S si compusi ai
acestora) din compozitia combustibilului se transforma prin ardere in CO 2, H2O,
SO2. Se admite in mod conventional ca arderea unitatii de combustibil are loc in
conditii fizice normale, adica la p=101.325 Pa (760 mm Hg ); T=273,15 K (0C).
In aceste conditii un kilomol de gaz perfect are volumul V=22,414 m 3N.
Oxigenul si aerul necesar arderii
Volumul de oxigen necesar arderii complete a unitatii de combustibil se
numeste oxigen minim necesar sau oxigen teoretic necesar. Cum participatia
volumica a oxigenului in aerul atmosferic este de 0,21 , volumul de aer minim
necesar pentru arderea completa a cantitatii unitare de combustibil este:
Pentru combustibilii solizi si lichizi, oxigenul teoretic necesar arderii perfecte se

determina din reactiile de ardere prin insumarea cantitatilor de oxigen reclamate
pentru desfasurarea reactiilor de oxidare din care se scade oxigenul propriu
continut de combustibil:
Exprimat in m3N, oxigenul minim necesar va fi:
Arderea completa cu aerul minim necesar presupune realizarea unui

amestec perfect omogen intre combustibil si aer. Deoarece acesta nu se poate
realiza practic, pentru asigurarea unei arderi complete, in spatiile de ardere se
introduce o cantitate mai mare de aer decat cea teoretica, acesta fiind
cantitatea reala de aer necesara arderii care se determina cu relatia:
in care coeficientul , numit "coeficient de exces de aer",
are valori supraunitare, depinzand de natura combustibilului si de organizarea
Page 57 of 61
procesului de ardere. Pentru combustibilii lichizi

combustibilii gazosi =1,05.1,30.
=1,15.1,30, iar pentru
Pentru fiecare combustibil care arde in anumite conditii date, exista o

valoare optima a coeficientului de exces de aer ( op), la care se asigura inca, o
ardere completa. Daca
< op arderea este incompleta; in situatia > op,
creste volumul de gaze evacuat din instalatie si deci cresc pierderile de energie
consumata pentru evacuarea gazelor.
Produsele arderii
Reactiile chimice (p=101.325 Pa (760 mm Hg ); T=273,15 K (0C), astfel
un kilomol de gaz perfect are volumul V=22,414 m 3N) permit sa se determine
cantitatile de produsi care rezulta in urma arderii, adica se gasesc in gazele de
ardere. La arderea completa a combustibilului, in gazele de ardere se gasesc
CO2, SO2, N2 si aer in exces. La arderea incompleta se mai gasesc CO, H 2, CH4,
etc. elemente combustibile care nu au ars in totalitate, ele constituind o pierdere
in cadrul procesului de ardere deoarece nu s-a utilizat caldura lor de oxidare.
Volumul gazelor de ardere se obtine prin insumarea volumelor partiale
de bioxid de carbon, vapori de apa, bioxid de sulf, azot si aer in exces.
Analiza gazelor de ardere se face cu ajutorul analizatorului chimic sau
electric si se refera la gazele de ardere uscate, adica gazele care nu contin
vapori de apa. In timpul captarii gazelor de ardere in vederea analizarii lor,
gazele sunt racite pana la temperatura mediului ambiant si, prin urmare, vaporii
de apa continuti in gaze se condenseaza, analizorul determinand numai analiza
gazelor uscate.
Relatia
arata ca volumul total al gazelor de ardere
prezinta o crestere fata de volumul real de aer de ardere.
29) ASPECTUL FIZIC AL ARDERII

Din punct de vedere fizic, arderea combustibilor presupune: admisia,
aprinderea si arderea amestecului combustibil, precum si evacuarea gazelor
arse.
Aprinderea combustibililor
Pentru ca un combustibil sa se poata aprinde trebuie indeplinite
urmatoarele conditii:
Page 58 of 61
realizarea unor anumite proportii de combustibil si oxigen in amestec;
existenta unei surse termice care sa initieze aprinderea.
Aprinderea combustibililor solizi si lichizi este precedata de o gazificare

locala, precum si de prereactii chimice care dau nastere la produsi stabili, cu
cedare de caldura si cresterea temperaturii produselor de ardere. Combustibilii
care se volatilizeaza usor se aprind repede, in cazul combustibililor solizi care
contin putine materii volatile fiind necesara stropirea lor cu astfel de substante.
Aprinderea combustibililor este dependenta de urmatorii factori:
-
suprafata de contact dintre combustibil si oxigenul din aer;
presiunea partiala a oxigenului in aer;
temperatura de aprindere a combustibilului;
existenta in combustibil a unor combinati cu oxigenul.
Pentru a mari suprafata de contact, combustibilii solizi se macina si apoi

se pulverizeza, iar combustibilii lichizi se pulverizeaza cat mai fin.
In cazul combustibilor solizi si lichizi aprinderea este facilitata de
existenta in compozitie a combinatiilor cu oxigenul, stabile la temperatura
mediului ambiant dar avide de oxigen la temperaturi ridicate.
Prereactiile chimice de ardere in anumite conditii de presiune sau
temperatura ridicata, pot conduce la fenomenul de aprindere spontana (ex:
amestecul aer benzina din M.A.S. cand se depasesete o anumita presiune).
Autoaprinderea poate avea loc chiar si la temperatura si presiunea mediului
ambiant, daca caldura produsa prin oxidare nu se evacueaza din masa
combustibilor (ex. carbune, grau, faina). Practic, autoaprinderea se produce
daca in jurul fiecarei particule din interiorul gramezii exista suficient oxigen si
daca ele nu pot schimba caldura cu mediul ambiant, deci mediul respectiv
echivaleaza cu o incinta adiabatica care permite cresterea treptata a
temperaturii. Daca in acelasi timp creste si viteza de oxidare, fenomenul poate
lua un caracter exploziv.
Pentru aprindere, principala caracteristica a combustibililor o constitue
temperatura de aprindere sau punctul de inflamabilitate care este temperatura
la care apare prima flacara la suprafata combustibilului, chiar daca aceasta nu
persista, determinarea ei facandu-se experimental.
Arderea amestecului
Viteza de ardere
Page 59 of 61
In urma aprinderii combustibilui ia nastere un centru local de reactii de oxidare

intensa, denumit centru de flacara. Din aproape in aproape flacara se extinde si
cuprinde intreaga masa de amestec combustibil capabil de ardere.
Cand propagarea flacarii, de la un strat la altul, se face prin transferuri
intermoleculare, flacara se numeste laminara. Viteza de propagare a fiecarui
element din suprafata totala frontala a frontului de flacara are directia razei
normale pe suprafata elementara si se numeste viteza normala de ardere u o.
Aceasta este o constanta fizica a amestecului si nu depinde de viteza
amestecului sau de geometria arzatorului. In schimb ea depinde de proportia de
amestec aer combustibil si de temperatura (figura 7.1). Se observa ca odata cu
cresterea excesului de aer sau in cazul arderii cu aer insuficient, viteza de
ardere scade foarte rapid, ceea ce duce la instabilitatea arderi (ruperea flacari
sau stingerea ei). Viteza maxima de ardere laminara se obtine la amestecul
stoichiometic, cand l = 1.
Intr-un curent turbulent de amestec combustibil arderea se desfasoara
mai rapid; are loc o crestere a vitezei de propagare si o scurtare a flacari.
Accelerarea arderii, scurtarea si concentrarea flacari prin turbulenta duc
la executia unor focare mai putin voluminoase si deci, mai ieftine.
Aceste instalatii de ardere, datorita pierderilor de caldura mai reduse
spre exterior, sunt si mai economice in exploatare.
Pentru ardere normala, la temperaturi sub 2000 o C, in conditii de exces
de aer cu >1, viteza de propagare a flacarii este de 110 m/s. In situatia in care
sensul de propagare a flacarii este opus sensului de inaintare a amestecului de
gaze, la viteze egale se obtine o ardere stationara.
Pentru temperaturi de ardere mai mari de 2000 o C, se obtine o ardere
detonanta care este o ardere rapida cu viteza de propagare a flacarilor de
10004000 m/s, arderea avand caracter exploziv. Deoarece se produce la volum
constant, detonatia se propaga cu presiuni foarte mari, avand ca efect aparitia
unei unde de soc, cu viteza apropiata de cea a propagarii flacarilor, cu efecte
distructive asupra camerei de ardere.
Temperatura de ardere
Caracterul exotermic al procesului de ardere face ca temperatura
gazelor arse sa creasca pana cand bilantul termic se stabilizeaza.
Neuniformitatea temperaturilor din incinta de ardere nu face posibila
determinarea unei temperaturi pentru intreg ansamblul procesului de ardere,
pentru rezolvare problemei stabilindu-se conventional ca temperatura de ardere
reprezinta temperatura gazelor arse la evacuarea din spatiul in care are loc
arderea.
Page 60 of 61
Temperatura teoretica de ardere, in functie de tipul combustibilului, de

regula se situeaza intre limitele 1600 .1900 0C si poate fi determinata analitic in
functie de debitul de combustibil si capacitatile termice medii ale aerului si
combustibilului.
Pentru calculul temperaturii reale se tine seama de randamentul arderii, de
pierderile din procesul de ardere inclusiv de energia termica transmisa prin
radiatie, suprafetei reci din spatiul de ardere.
Page 61 of 61

Documents - Tips Forme de Energie Folosite in Termodinamica

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Documents - Tips Forme de Energie Folosite in Termodinamica

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Forme de energie folosite n termodinamica

PARAMETRI DE STARE (marimi de stare)

10) FORMULARILE PRINCIPIULUI -I- AL TERMODINAMICII

EXPRIMAREA MATEMATICA AL PRINCIPIULUI- I- PT. SISTEMELE

12) GAZELE IDEALE

13) LEGILE GAZELOR IDEALE

14) ECUATIA TERMICA DE STARE A GAZELOR IDEALE (CLAPEYRON)

16) AMESTECUL DE GAZE IDEALE

18) PROCESELE CICLICE

-integrala lui CLAUSIUS

20) FORMULARILE PRINCIPIULUI -II-AL TERMODINAMICII

Forme de energie folosite n termodinamica

21) FORMULARILE PRINCIPIULUI -III-AL TERMODINAMICII

28) ASPECTUL CHIMIC AL ARDERII

Forme de energie folosite n termodinamica

2) PARAMETRI DE STARE (marimi de stare) Prin starea unui sistem se

Forme de energie folosite n termodinamica

Acest postulat este cunoscut sub denumirea de postulatul tranzitivitatii

"Doua sisteme aflate in echilibru termic cu un al treilea simultan sau

Forme de energie folosite n termodinamica

-35...3000 C (750 0 C)*

-de sticla,metalice si bimetalice

Forme de energie folosite n termodinamica

-care se bazeaza pe variatia rezistentei electrice: -cu rezistenta electrica si cu

Coeficientul de dilatare liniara a

Alama (60% Cu, 38% Zn)

Constantan (40% Ni)

Forme de energie folosite n termodinamica

c. Termometre bimetalice care folosesc pentru masurarea temperaturii

Termometre cu rezistenta electrica : rezistenta potentiometrica Rp,

Pentru confectionarea acestui tip de termometre se utilizeaza materialele

b. Termometre cu termistori care sunt utilizate pe o scara tot mai larga in

Forme de energie folosite n termodinamica

Forme de energie folosite n termodinamica

Caldura masoara energia transmisa de la un corp la altul prin procese

unde factorul de proportionalitate C se numeste capacitate termica si este

Valorile capacitatilor termice masice ale gazelor perfecte pentru diferite

Forme de energie folosite n termodinamica

Schimbul de energie sub forma de caldura sau lucru mecanic implica

Deoarece lucrul mecanic exterior se refera la o modificare a starii gazului,

Relatiile de mai sus, sunt valabile numai pentru transformarile reversibile.

cand presiunea agentului de lucru este nula (p = 0);

Forme de energie folosite n termodinamica

cand transformarea este izocora (V = ct; dV = 0).

Prin conventie, lucrul mecanic cedat de sistem in exterior este considerat

masini termice de forta - care functioneaza dupa cicluri pozitive,

masini termice de lucru - care functioneaza dupa cicluri negative,

b) Lucrul mecanic de dislocare apare in cazul sistemelor deschise si

c) Lucrul mecanic tehnic reprezinta lucrul mecanic total pe care il

Valoarea lucrului mecanic reprezentat in diagrama p-V este data de

Forme de energie folosite n termodinamica

In termodinamica se neglijeaza in general energia exterioara si se

Energia interna a unui sistem termodinamic depinde numai de parametrii

Forme de energie folosite n termodinamica

termodinamic, variatia energiei interne va fi:

Daca dupa un sir de transformari, gazul ideal revine la starea initiala

dU este o diferentiala totala exacta, desi dL si dQ nu sunt, in general,

Forme de energie folosite n termodinamica

O prima formulare restransa, specifica sistemului tehnic de unitati de

Forme de energie folosite n termodinamica

fiind o marime de stare, variatia ei este nula si din relatia :

ceea ce in conformitate cu conventia de semne pentru cele doua forme de

Forme de energie folosite n termodinamica