Diformităţiile statice ale piciorului

1. Deformarea din piciorul plat-valg se caracterizează prin: a. prăbuşirea bolţilor longitudinală şi transversală ale piciorului; b. deviaţia în adducţie şi supinaţie a piciorului; c. mers pe partea antero-externă a piciorului; d. pronaţia călcâiului şi devierea în abducţie a antepiciorului; e. accentuarea scobiturii plantare; (a, d) 2. Devierile din piciorul plat-valg constau în: a. b. c. d. e. (e) adducţia antepiciorului pe retropicior; supinaţia piciorului; adducţia retropiciorului pe gambă; extensia plantei (equinus); abducţia calcaneului pe gambă;

3. Piciorul plat reductibil de gradul I se caracterizează prin: a. oboseală şi dureri la eforturi; b. contractura muşchilor gambieri (semnul Gosselin); c. artroze deformante; d. duriloame şi bursite plantare; e. tulburări vasomotorii şi sudorale; (a, e) 4. În piciorul plat contractat de gradul II: a. plantograma şi podoscopia sunt utile diagnosticului; b. marginea internă a piciorului este convexă înăuntru; c. marginea internă este dreaptă şi se sprijină pe sol; d. marginea internă păstrează o uşoară concavitate; e. nu apare prăbuşirea bolţii plantare; (a, c) 5. În piciorul plat fixat de gradul III: a. mersul este dureros cu încărcare pe marginea internă a plantei; b. apare uzura încălţămintei pe marginea externă; c. apare uzura încălţămintei pe marginea internă;

1

d. înregistrăm o evoluţie piciorului plat din adolescenţă; e. întotdeauna există în antecedente o fractură vicios consolidată; (a, c, d) 6. În antepiciorul plat sau rotund apare: a. prăbuşirea bolţii transversale; b. accentuarea bolţii longitudinale; c. răsfirarea metatarsienelor cu convergenţa degetelor; d. hipertonia muşchilor supinatori; e. equinus-ul şi pronaţia antepiciorului; (a, c) 7. În antepiciorul plat: a. metatarsalgia este comparată cu senzaţia de “mers pe cuie”; b. apare devierea halucelui în valgus şi a degetului V în varus; c. apar duriloame sub capetele metatarsienelor II şi III; d. diagnosticul diferenţial se face în primul rând cu piciorul cavus; e. tratamentul este întotdeauna chirurgical; (a, b, c) 8. În hallux valgus avem următoarele două modificări: a. devierea în adducţie a halucelui; b. devierea în abducţie a halucelui; c. adducţia şi pronaţia metatarsianului I; d. devierea degetului V în varus; e. retracţia “în ciocan” a degetelor II, III şi IV; (a, c) 9. Hallux valgus de grad I, reprezintă devierea halucelui în abducţie de: a. b. c. d. e. (b) sub 5o; între5-20o; între 20-45o; între 45-60o; peste 60o;

10. Hallux valgus: a. este o diformitate a degetului mare a piciorului; b. se manifestă de obicei bilateral; c. apare mai frecvent la sexul masculin;

2

d. este mai frecvent la sexul feminin; e. apare întotdeauna înaintea vârstei de 40 de ani; (a, b, d)

3

Cifoscolioza
1. Maladia lui Scheuermann este: a. osteocondroza vertebrală juvenilă; b. cifoza osteoporotică; c. cifoză osteomalacică; d. epifizita vertebrală; e. cifoza rahitică; (a, d) 2. Pentru epifizita vertebrală sau boala Scheuermann este caracteristic: a. evoluţia pe durata creşterii osoase; b. apariţia unei cifoze cu rază mică de curbură (gibus); c. cuneiformizarea vertebrelor prin deficienţa peretelui vertebral anterior; d. absenţa oricărei manifestări clinice; e. apariţia herniilor intraspongioase; (a, c, e) 3. Pentru osteocondroza vertebrală juvenilă (Scheuermann) metodele terapeutice de elecţie sunt reprezentate de: a. reeducarea musculară susţinută prin kinetoterapie; b. aplicarea de aparate gipsate şi ortopedice corectoare; c. adoptarea unei atitudini de expectativă; d. redresarea chirurgicală a curburii; e. nu are indicaţie terapeutică; (a, b) 4. Scoliozele funcţionale: a. reprezintă deviaţii moderate ale coloanei vertebrale; b. au un prognostic favorabil; c. de cele mai multe ori sunt idiopatice; d. prezintă curburi compensatorii fără modificări de structură; e. necesită un tratament complex (kinetoterapeutic, ortopedic şi chirurgical); (a, b) 5. Caracteristic pentru scoliozele structurale sunt: a. modificările de structură vertebrală; b. apariţia curburilor de compensaţie;

4

c. lipsa tendinţei de fixare; d. lipsa progresiei pe perioada creşterii osoase; e. prognosticul incert; (a, b) 6. Scoliozele grave sunt reprezentate de cele cu deviaţie frontală: a. b. c. d. e. (c) sub 30º; între 30-50º; între 50-90º; peste 90º; de orice grad, dar fixate;

7. Testul Risser-Cotrel: a. apreciază înălţimea gibusului într-o scolioză; b. arată apariţia şi dezvoltarea nucleilor de osificare din creasta iliacă; c. apreciază creşterea vertebrală şi totodată evoluţia scoliozei; d. este metoda de măsurare a deviaţiei frontale; e. obiectivizează rotaţia corpilor vertebrali; (b, c) 8. Scolioza idiopatică: a. predomină la sexul masculin; b. este reversibilă spontan în majoritatea cazurilor; c. se accentuează pe toată perioada creşterii osoase; d. este cea mai uşoară formă din cadrul scoliozelor structurale; e. în formele grave poate evolua şi după maturaţia scheletală; (c, d) 9. În scolioze tratamentul chirurgical se aplică: a. în devierile peste 30o; b. în devierile peste 50o; c. după încetarea creşterii osoase; d. după vârsta de 12 ani; e. după o pregătire kineto-ortopedică; (b, d, e) 10. Tratamentul ortopedic în scoliozele structurale are următoarele indicaţii: a. în formele sub 30o, ca metodă unică; b. între 30-50o asociat kinetoterapiei;

5

c. odată cu apariţia complicaţiilor cardio-pulmonare; d. peste 50o în vederea facilitării intervenţiei chirurgicale; e. în prezent este o metodă depăşită; (b, d)

6

Anomalii congenitale (genu varum-valgus)
1. În genu valgus de creştere: a. linia care uneşte centrul capului femural cu centrul gleznei trece înafara genunchiului; b. axa femurului şi cea a tibiei descriu un unghi mai mic de 170° deschis înafară; c. axa femurului şi cea a tibiei descriu un unghi de 170° deschis înăuntru; d. apare o dezvoltare asimetrică a cartilajului de conjugare; e. membrele inferioare au un aspect de “paranteze”; (a, b, d) 2. Genu valgus rahitic: a. b. c. d. e. este un genu valgus de compensaţie; este un genu valgus primitiv; este un genu valgus post-traumatic; se manifestă la copilul de 2-3 ani; are o imagine radiologică caracteristică: unghiulare bruscă juxtaepifizară a tibiei cu vârful intern, alături de spina Mac Ewen; (d, e)

3. În genu valgus: a. membrele inferioare au formă de X; b. membrelor inferioare au forma literei O; c. corecţia se realizează prin osteotomie de varizare; d. axul mecanic al membrului inferior nu este deviat; e. mersul este cu genunchii încrucişaţi; (a, c, e) 4. În genu varum: a. se produce deplasarea genunchiului în afara axului mecanic al membrului inferior; b. osteotomia de corecţie prin valgizareeste metoda chirurgicală de elecţie; c. nu este indicat tratamentul chirurgical; d. se asociază întotdeauna şi un genu recurvatum; e. apare o limitare accentuată a mişcărilor articulare; (a, b)

7

5. Tratamentul unui genu varum sau valgus este axat: a. pe redresarea prin mijloace ortopedice; b. pe osteotomii de corecţie la nivelul devierii maxime: femur sau tibie; c. numai pe metode nechirurgicale; d. pe procedee de artroplastie a genunchiului; e. pe kinetoterapie; (a, b)

8

Luxaţia congenitală coxo-femurală
1. Screening-ul luxaţiei congenitale de şold se face prin: a. radiografie de bazin; b. examen ecografic; c. RMN; d. manevra Ortolani; e. manevra Trendelenburg; (a, b, d) 2. Unghiul lui Wiberg reprezintă: a. b. c. d. e. (b) unghiul de înclinare a tavanului acetabular; unghiul de acoperire a capului femural; unghiul cervico-diafizar; unghiul de anterotaţie a capului; unghiul deschis din triunghiul Scarpa;

3. Valoarea normală a unghiului Wiberg este: a. b. c. d. e. (c) 0o; < 25o; > 25o; > 60o; < 90o;

4. Unghiul lui Hilgereiner reprezintă: a. b. c. d. e. (a) unghiul de înclinare a tavanului acetabular; unghiul de acoperire a capului femural ; unghiul cervico-diafizar; unghiul de anterotaţie a capului; unghiul deschis din triunghiul Scarpa;

5. În tratamentul conservator al LCS, hamurile Pawlik se montează pentru: a. b. c. d. e. (e) 2 săptămâni; 6 săptămâni; 10 săptămâni; 12 săptămâni; până când controlul radiologic relevă centrarea capului femural în cotil;

9

6. Operaţia Salter este indicată în tratamentul LCS la vârsta de: a. b. c. d. e. (c) 1 – 4 luni; 4 – 8 luni; 1 – 3 ani; vârsta adultă; instalarea semnelor de coxartroză;

7. Operaţia Chiari reprezintă: a. b. c. d. e. (a) osteotomie de lateralizare a bazinului; osteotomie de medializare a bazinului; osteotomie de derotare a capului femural; osteotomie intertrohanteriană; triplă osteotomie de bazin;

8. Operaţia Chiari este indicată la bolnavii cu LCS la vârsta de: a. b. c. d. e. (d) 0 – 1 an; 1 – 3 ani; 3 – 5 ani; peste 5 ani; la instalarea semnelor de coxartoză;

9. Coxa valga înseamnă: a. b. c. d. e. (d) un unghi insuficient de acoperire a capului femural; displazie de cotil; un unghi cervico-diafizar între 100 – 150°; un unghi cervico-diafizar > 135°; linia Shenton- Ménard frântă;

10. Manevra Ortolani se pratică: a. sugari 0 –15 zile; b. în primele 4 luni; c. în primele 8 luni; d. în primul an de viaţă; e. până la vârsta adultă; (a, b)

10

Necroza avasculară a capului femural
1. Boala Chandler este: a. necroza post-traumatică a capului femural; b. necroza avasculară a nucleului cefalic femural; c. necroza avasculară idiopatică a capului femural; d. osteocondrita disecantă a şoldului la adult; e. coxa plana; (c, d) 2. În etiologia NACF secundare primele 2 locuri sunt ocupate de: a. tratamentul cu corticosteroizi; b. anemia falciformă; c. barotraumatism; d. NACF idiopatică; e. consumul de alcool; (a, e) 3. NACF se caracterizează prin: a. incidenţă maximă la sexul feminin; b. incidenţă maximă la bărbaţi; c. frecvenţă maximă în jurul vârstei de 40 ani; d. localizare predominent unilaterală; e. afectare bilaterală în 30-70% din cazuri; (b, c, e) 4. Diagnosticul de NACF la debut (stadiul I Ficat) se stabileşte cu ajutorul: a. RMN b. TC c. radiografiilor AP şi fals profil de şold; d. scintigrafiei osoase; e. biopsiei osoase; (a, d, e) 5. În stadiul II (Ficat) de NACF: a. pe radiografie apar zone de condensare şi osteoliză a capului femural; b. se indică forajul de decompresie transtrohantero-cervico-cefalic; -111

c. radiografic, se înregistrează colapsul capului femural; d. apar primele semne de artroză; e. nu apar modificări radiografice; (a, b, c) 6. La un bolnav de 45 ani cu NACF avansată (stadiile III-IV Ficat) se indică: a. b. c. d. e. (b) artroplastie totală de şold cu endoproteză cimentată; artroplastie totală de şold cu endoproteză necimentată; hemiartroplastie de şold cu proteză cervico-cefalică; hemiartroplastie de şold cu proteză bipolară; artrodeza şoldului;

7. Colapsul capului femural defineşte: a. b. c. d. e. (a) trecerea bolii în stadiile avansate; indicaţia pentru forajul de decompresie; evoluţia spre vindecare; o necroză în stadiile precoce; indicaţia imediată pentru artroplastia şoldului;

8. Evoluţia unei NACF este spre: a. coxartroză secundară; b. anchiloză a şoldului; c. posibilă vindecare în stadiile precoce d. coxa plana; e. vindecare indiferent de stadiu; (a, c) 9. Osteotomiile de reorientare a capului femural au indicaţie în NACF: a. stadiul I; b. stadiul II; c. stadiul III; d. stadiul IV; e. nu au indicaţie în această boală; (b, c)

-212

10. Debutul unei NACF este sugerat de: a. b. c. d. e. (a) o durere la nivelul şoldului cu iradiere în vecinătate; un semn Drehman pozitiv; mersul şchiopătat; poziţia vicioasă a membrului inferior în flexie, adducţie, rotaţie externă; scurtarea membrului inferior;

-313

1.

În coxartroză durerea : a. b. c. d. e. este de intensitate crescută la primii paşi; are sediul mai ales la baza triunghiului Bryant; apare mai ales la baza triunghiului Scarpa; este întotdeauna matinală; apare după o perioadă de mers;

(a, c, e)

2.

In coxartroză sediul durerii: a. b. c. d. e. poate fi gamba, la debut; poate fi în regiunea fesieră; poate fi regiunea adductorilor coapsei; este întotdeauna lombar; este numai la baza triunghiului Scarpa;

(a, b, c)

3.

Atitudinea vicioasă în coxartroză: a. b. c. d. e.
(b)

apare de la debut; este in flexie, adducţie, rotaţie externă; este în extensie, adducţie, rotaţie externă; este in flexie, abducţie, rotaţie externă; este în flexie, adducţie, rotaţie internă;

4.

Semnul Trendelenburg : a. b. c. d. e. apare în coxartroza secundară DLS; este datorat unei insuficienţe a fesierului mijlociu; poate avea cauze neurologice; este atitudinea clasică din coxartroză: F, AD, RE; este osteofitoza polară inferioară “capital drop”;

(a, b)

5.

În coxartroză pensarea spaţiului articular : a. b. c. d. e. reprezintă expresia radiologică a lezării cartilajului articular; este polară superioară în coxartrozele secundare DLS; este obligatoriu însoţită de apariţia geodelor; poate fi însoţită de limitarea mişcărilor articulare; reprezintă semnul Allis;

(a, b, d)

14

6.

Osteofitele din coxartroză: a. b. c. d. e. la nivelul cotilului pot forma acetabul cu fund dublu; nu sunt situate niciodată la nivelul sprâncenei acetabulare; pot fi situate la nivelul joncţiunii cervico-cefalice; limitează mişcările şoldului artrozic; nu sunt un semn cardinal în radiologia coxartrozei;

(a, c, d)

7.

Evoluţia gonartrozei netratate: a. b. c. d. e. este progresivă cu intensificarea durerilor; este progresivă cu scăderea deformităţilor; nu se însoţeşte de limitarea mişcărilor; se însoţeşte de limitarea mişcărilor; este întotdeauna rapidă, către anchiloză;

(a, d)

8.

În hallux valgus avem următoarele două modificări: a. devierea în adducţie a halucelui; b. devierea în abducţie a halucelui; c. adducţia şi pronaţia metatarsianului I; d. devierea degetului V în varus; e. retracţia “în ciocan” a degetelor II, III şi IV; (a, c)

9.

În antepiciorul plat sau rotund apare: a. prăbuşirea bolţii transversale; b. accentuarea bolţii longitudinale; c. răsfirarea metatarsienelor cu convergenţa degetelor; d. hipertonia muşchilor supinatori; e. equinus-ul şi pronaţia antepiciorului; (a, c)

10.

Hallux valgus: a. este o diformitate a degetului mare a piciorului; b. se manifestă de obicei bilateral; c. apare mai frecvent la sexul masculin; d. este mai frecvent la sexul feminin; e. apare întotdeauna înaintea vârstei de 40 de ani; (a, b, d)

15

11.

În genu valgus: a. membrele inferioare au formă de X; b. membrelor inferioare au forma literei O; c. corecţia se realizează prin osteotomie de varizare; d. axul mecanic al membrului inferior nu este deviat; e. mersul este cu genunchii încrucişaţi; (a, c, e)

12. Exostoza cartilaginoasă( osteocondromul ): a. este o formaţiune tumorală benignă; b. este o formaţiune tumorală malignă; c. deseori are o localizare multiplă; d. are o localizare diafizară; e. se poate maligniza în mod secundar; (a, c, e) 13. Sarcomul Ewing: a. apare în general la vârsta copilăriei; b. este o tumoră extrem de malignă; c. se localizează epifizar; d. este forma litică a osteosarcomului; e. este caracterizată prin durere, febră, leucocitoză; (a, b, e) 14. Rolul CT în tumorile osoase este: a. aprecierea localizării precise; b. ne ajută la stadializare (GTM); c. evidenţiază distrucţia osoasă; d. evidenţiază distrucţia cartilaginoasă; e. stabileşte tipul histologic al tumorii; (a, b, c) 15. Examinările paraclinice folosite în diagnosticul tumorilor osoase: a. CT; b. RMN; c. Doppler; d. scintigrafie osoasă; e. angiografie; (a, b, d, e)

16

16. Tumoarea cu celule gigante: a. cauzează distrucţie osoasă litică; b. este o tumoră malignă; c. este o tumoră cu potenţial de malignizare; d. este o tumoră benignă; e. nu se asociază cu reacţie periostală; (a, c, e) 17. Unghiul lui Wiberg reprezintă: a. unghiul de înclinare a tavanului acetabular; b. unghiul de acoperire a capului femural; c. unghiul cervico-diafizar; d. unghiul de anterotaţie a capului; e. unghiul deschis din triunghiul Scarpa; (b) Valoarea normală a unghiului Wiberg este: a. b. c. d. e. (c) 19. 0o; < 25o; 25o; 60o; 90o;

18.

Unghiul lui Hilgereiner reprezintă: a. b. c. d. e. (a) unghiul de înclinare a tavanului acetabular; unghiul de acoperire a capului femural ; unghiul cervico-diafizar; unghiul de anterotaţie a capului; unghiul deschis din triunghiul Scarpa;

20.

În tratamentul conservator al LCS, hamurile Pawlik se montează pentru: a. b. c. d. e. (e) 2 săptămâni; 6 săptămâni; 10 săptămâni; 12 săptămâni; până când controlul radiologic relevă centrarea capului femural în cotil;

17

21.

Operaţia Salter este indicată în tratamentul LCS la vârsta de: a. b. c. d. e.
(c)

1 – 4 luni; 4 – 8 luni; 1 – 3 ani; vârsta adultă; instalarea semnelor de coxartroză;

22.

Operaţia Chiari reprezintă: a. b. c. d. e.
(a)

osteotomie de lateralizare a bazinului; osteotomie de medializare a bazinului; osteotomie de derotare a capului femural; osteotomie intertrohanteriană; triplă osteotomie de bazin;

23.

Operaţia Chiari este indicată la bolnavii cu LCS la vârsta de: a. b. c. d. e. (a) 0 – 1 an; 1 –3 ani; 3 – 5 ani; peste 5 ani; la instalarea semnelor de coxartoză;

24.

Coxa valga înseamnă: a. b. c. d. e. (d) un unghi insuficient de acoperire a capului femural; displazie de cotil; un unghi cervico-diafizar între 100 – 150°; un unghi cervico-diafizar > 135°; linia Shenton- Ménard frântă;

25.

Manevra Ortolani se pratică: a. sugari 0 –15 zile; b. în primele 4 luni; c. în primele 8 luni; d. în primul an de viaţă; e. până la vârsta adultă; (a, b)

18

26.

Operaţia Salter este indicată în tratamentul LCS la vârsta de: a. 1 – 4 luni; b. 4 – 8 luni; c. 1 – 3 ani; d. vârsta adultă; e. instalarea semnelor de coxartroză; (c)

27.

Operaţia Chiari reprezintă: a. b. c. d. e. (a) osteotomie de lateralizare a bazinului; osteotomie de medializare a bazinului; osteotomie de derotare a capului femural; osteotomie intertrohanteriană; triplă osteotomie de bazin;

28.

Operaţia Chiari este indicată la bolnavii cu LCS la vârsta de: a. b. c. d. e. (a) 0 – 1 an; 1 –3 ani; 3 – 5 ani; peste 5 ani; la instalarea semnelor de coxartoză;

29.

Coxa valga înseamnă: a. b. c. d. e. (d) un unghi insuficient de acoperire a capului femural; displazie de cotil; un unghi cervico-diafizar între 100 – 150°; un unghi cervico-diafizar > 135°; linia Shenton- Ménard frântă;

30.

Manevra Ortolani se pratică: a. sugari 0 –15 zile; b. în primele 4 luni; c. în primele 8 luni; d. în primul an de viaţă; e. până la vârsta adultă; (a, b)

19

31.

Boala Chandler este: a. necroza post-traumatică a capului femural; b. necroza avasculară a nucleului cefalic femural; c. necroza avasculară idiopatică a capului femural; d. osteocondrita disecantă a şoldului la adult; e. coxa plana; (c, d)

32.

Poziţia piciorului strâmb congenital equinus-varus este: a. b. c. d. e. (c) flexie dorsală, adducţie pronaţie; flexie dorsală, abducţie, supinaţie; flexie plantară, adducţie, pronaţie; flexie plantară, adducţie, supinaţie; flexie 0, abducţie, supinaţie;

33. În piciorul strîmb congenital equinus-varus sprijinul pe sol se face: a. b. c. d. e. (b) 34. pe marginea externă a piciorului, în partea ei posterioară; pe marginea externă a piciorului, în partea ei anterioară; pe marginea internă a piciorului, în partea ei anterioară; pe toată planta; pe marginea internă a piciorului, în partea ei posterioară;

În etiologia NACF secundare primele 2 locuri sunt ocupate de: a. tratamentul cu corticosteroizi; b. anemia falciformă; c. barotraumatism; d. NACF idiopatică; e. consumul de alcool; (a, e)

35.

Perioada de reductibilitate absolută a piciorului strâmb congenital este: a. primele 45 de zile de la naştere; b. primele 15 de zile de la naştere; c. până la 1 an; d. până la 3 luni de la naştere; e. până la 60 de zile de la naştere; (b )

20

36.

Tratamentul ortopedic al piciorului strâmb congenital: se face începând din primele 15 zile de la naştere; se face în primele 15 zile de la naştere; se face în primele 2 - 3 săptămâni de la naştere; se face după vârsta de 6 luni; se face prin reducerea poziţiei vicioase şi menţinerea reducerii un timp cât mai scurt; (a, b) a. b. c. d. e.

37.

Boala Schlatter-Osgood este: a. b. c. d. e. (c) osteonecroza capului humeral; osteonecroza capului femural; osteonecroza apofizei tibiale anterioare; osteonecroza semilunarului carpian; formă de osteomielită cronică;

38.

Boala Perthes este: a. b. c. d. e. (c) osteonecroza epifizei distale femurale; o tumoare osoasă benignă; osteonecroza epifizei proximale femurale; tuberculoza corpului vertebral; osteomielita femurului;

39.

Posibilităţi de tratament în boala Perthes: a. aparat de mers cu sprijin ischiadic; b. repoziţia capului femural şi fixare cu şurub; c. repaus la pat şi extensie transscheletică; d. osteotomie de corecţie; e. antiflogistice şi vasodilatatoare; (a, d)

40.

Coxa plana este o complicaţie tardivă a: a. coxartrozei idiopatice; b. bolii Perthes; c. tumorilor capului femural; d. fracturilor de col femural; e. luxaţiei congenitale de şold; (b, e)

21

41.

Boala Köhler I: a. este osteonecroza aseptică a navicularului tarsian; b. este osteonecroza aseptică a navicularului carpian; c. este osteonecroza aseptică a semilunarului carpian; d. apare mai frecvent la băieţi; e. vârsta predilectă este 3 – 6 ani; (a, d, e)

42.

Care din următoarele boli nu sunt osteonecroze aseptice? a. boala Ombrédanne; b. boala Perthes; c. boala Kienböck; d. boala Bechterew; e. boala Chandler; (a, d)

43.

Cea mai frecventă complicaţie a fracturilor şi disjuncţiilor de bazin este: a. b. c. d. (a) complicaţia uretrovezicală; complicaţii genitale; complicaţii intestinale; complicaţii vasculo-nervoase;

44. Împăstarea dureroasă suprapubiană datorită urinei colectate în spaţiul Retzius se pune în evidenţă: a. b. c. d. (c) 45. în ruptura uretrei membranoase; în ruptura intraperitoneală a vezicii urinare; în ruptura extraperitoneală a vezicii urinare; în rupturile ureterului;

Fracturile de claviculă: a. sunt localizate cel mai frecvent în 1/3 medie; b. sunt foarte rare; c. au ca semn caracteristic “clapa de pian”; d. au întotdeauna indicaţie terapeutică chirurgicală; e. în marea majoritate a cazurilor sunt rezolvate ortopedic; (a, e)

22

46.

În luxaţia scapulo-humerală antero-internă, la inspecţie se constată: a. umărul în “epolet”; b. umărul în “treaptă de scară”; c. poziţia de abducţie forţată (“în catarg”) a braţului; d. depresiune subdeltoidiană “lovitura de topor” e. poziţia în abducţie şi rotaţie externă a braţului cu scurtarea lui; (a, e)

47.

În luxaţia scapulo-humerală antero-internă, la palpare se constată: a. semnul abducţiei elastice Berger; b. deplasarea concomitentă a coracoidei la mişcările pasive ale braţului; c. prezenţa capului humeral în axilă sau anterior în planul muscular; d. ireductibilitatea rotaţiei interne a braţului; e. palparea capului humeral sub unghiul acromionului; (a, c)

48.

Examenul local în fractura de col chirurgical al humerusului evidenţiază: a. scurtarea distanţei acromio-epicondiliene; b. creşterea distanţei acromio-epicondiliene; c. echimoza brahio-toracică Hennequin; d. echimoza liniară Kirmisson; e. poziţia de adducţie şi rotaţie internă a braţului; (a, c)

49. Tratamentul de elecţie al fracturilor de col chirurgical al humerusului, fără deplasare este: a. b. c. d. e. (e) artroplastia cu proteză Neer; gipsul de atârnare tip Caldwell; reducerea ortopedică şi imobilizarea în aparat gipsat toraco-brahial; tratamentul chirurgical; imobilizarea în bandaj Desault pentru 2-3 săptămâni;

50.

Cea frecventă fractură în traumatologia osteo-articulară este: a. b. c. d. fractura colului femural; fractura de claviculă; fractura Pouteau-Colles; fracturile vertebrale;

23

e. fracturile peritrohanteriene; (c)

51.

În fractura Pouteau-Colles apare: a. deplasarea posterioară a fragmentului distal cu deformare “în dos de furculiţă”; b. deplasarea anterioară a fragmentului distal cu deformare “în faţă de furculiţă”; c. deplasarea radială a fragmentului distal cu deformare “în baionetă”; d. coborârea stiloidei radiale; e. ascensiunea stiloidei radiale; (a, c, e)

52.

Fracturile de col femural de grad I conform clasificării Pauwels sunt: a. fracturi complete fără deplasare; b. fracturi incomplete, prin abducţie, în coxa valga; c. fracturi la care traiectul fracturii face cu orizontala un unghi cuprins între 30-50°; d. fracturi la care traiectul fracturii face cu orizontala un unghi sub 30°; e. fracturi prin adducţie, neangrenate, în coxa vara; (c)

53.

Fracturile de col femural de grad III după clasificarea Garden sunt: a. fracturi incomplete prin adducţie; b. fracturi complete, la care traveele fragmentului distal sunt perpendiculare pe cele ale fragmentului proximal; c. fracturi complete, la care traveele fragmentului distal sunt paralele cu cele ale fragmentului proximal; d. fracturile subcapitale; e. fracturi complete, la care traveele sunt rupte dar îşi păstrează direcţia normală; (b)

54.

Din complicaţiile tardive ale fracturilor de col femural, nu fac parte: a. pseudartroza de col femural; b. bronhopneumonia; c. coxartroza posttraumatică; d. escarele; e. şocul traumatic; (b, e)

24

55. În fracturile complete de col femural, semnele clinice caracteristice sunt: a. durere inghinală şi trohanteriană; b. impotenţă funcţională totală; c. atitudine vicioasă în adducţie, rotaţie externă, scurtare; d. semnele şocului hemoragic; e. dispariţia pulsului la artera tibială posterioară şi artera pedioasă; (a, b, c) 56. Diferenţa dintre fracturile pertrohanteriene şi intertrohanteriene este: a. mecanismul de producere (abducţie, adducţie); b. scurtarea membrului pelvin este evidentă doar în fracturile intertrohanteriene; c. traiectul de fractură:de la vârful trohanterului mare la micul trohanter, respectiv de la locul de inserţie al vastului lateral până deasupra trohanterului mic; d. fracturile pertohanteriene beneficiază de tratament chirurgical iar cele intertrohanteriene de tratament ortopedic; e. sunt termeni medicali identici, reprezentând acelaşi tip de fractură; (c) 57. Dintre semnele de certitudine ale unei fracturi de diafiză femurală, fac parte: a. vizualizarea fragmentelor într-o fractură deschisă; b. durere de intensitate crescută; c. crepitaţii osoase; d. echimoza masivă a coapsei; e. mobilitate anormală la acest nivel; (a, c, e) 58. Din complicaţiile tardive ale fracturilor de diafiză femurală, nu fac parte: a. b. c. d. e. (e) pseudartroza; necroza postraumatică de cap femural; calusul vicios; redoarea de genunchi; şocul hemoragic;

59. Cel mai frecvent mecanism de producere a fracturii transversale de rotulă este: a. mecanism direct, cu genunchiul în extensie; b. mecanism direct, cu genunchiul în flexie;

25

c. mecanism indirect, prin torsiune; d. asociat cu luxaţia traumatică de rotulă; e. iatrogen, în timpul reducerii luxaţiei traumatice de rotulă; (b) 60. O fractură de gambă fără deplasare, tratată ortopedic, consolidează în: a. b. c. d. e. (e) 4 - 8 săptămâni; 8 - 12 săptămâni; 20 - 24 săptămâni; 24 - 28 săptămâni; 12 - 16 săptămâni;

61. Atitudinea vicioasă a membrului pelvin într-o luxaţie traumatică de şold posterioară înaltă este: a. b. c. d. e. (a) 62. uşoară flexie, adducţie, rotaţie internă; extensie maximă,adducţie, rotaţie internă; flexie, adducţie, rotaţie externă; extensie, abducţie, rotaţie internă; flexie, abducţie, rotaţie externă;

Tratamentul luxaţiei traumatice de şold: a. trebuie instituit de urgenţă; b. este ortopedic în majoritatea cazurilor; c. este chirurgical în majoritatea cazurilor; d. se face pe principiul urgenţei amânate; e. se face întotdeauna la locul accidentului; (a, b)

63.

În fracturile gleznei, fractura tip Dupuytren defineşte: a. b. c. d. e. (b) fractura maleolei interne şi a pilonului tibial posterior; fractura prin eversiune a maleolei interne şi a bazei maleolei peroniere; fractura maleolei externe cu ruptura ligamentului deltoidian; fractura echivalent trimaleolară; fractura prin inversiune a gleznei;

26

64. În fracturile de calcaneu, unghiul bituberozitar al lui Boehler , scade sau se negativează în fracturile: a. b. c. d. e. (d) 65. în: marii tuberozităţi, “în cioc de raţă”; cominutive ale marii tuberozităţi; fractura izolată a sustentaculum tali; cu înfundare talamică; când traiectul de fractură trece prin sinus tarsi;

O fractură de maleolă externă, fără deplasare, tratată ortopedic consolidează a. b. c. d. e. (b) 2 - 3 săptămâni; 4 - 6 săptămâni; 6 - 8 săptămâni; 8 - 10 săptămâni; 10 - 12 săptămâni;

27

Luxaţia congenitală coxo-femurală
1. Screening-ul luxaţiei congenitale de şold se face prin: a. radiografie de bazin; b. examen ecografic; c. RMN; d. manevra Ortolani; e. manevra Trendelenburg; (a, b, d) 2. Unghiul lui Wiberg reprezintă: a. b. c. d. e. (b) unghiul de înclinare a tavanului acetabular; unghiul de acoperire a capului femural; unghiul cervico-diafizar; unghiul de anterotaţie a capului; unghiul deschis din triunghiul Scarpa;

3. Valoarea normală a unghiului Wiberg este: a. b. c. d. e. (c) 0o; < 25o; > 25o; > 60o; < 90o;

4. Unghiul lui Hilgereiner reprezintă: a. b. c. d. e. (a) unghiul de înclinare a tavanului acetabular; unghiul de acoperire a capului femural ; unghiul cervico-diafizar; unghiul de anterotaţie a capului; unghiul deschis din triunghiul Scarpa;

5. În tratamentul conservator al LCS, hamurile Pawlik se montează pentru: a. b. c. d. e. (e) 2 săptămâni; 6 săptămâni; 10 săptămâni; 12 săptămâni; până când controlul radiologic relevă centrarea capului femural în cotil;

28

6. Operaţia Salter este indicată în tratamentul LCS la vârsta de: a. b. c. d. e. (c) 1 – 4 luni; 4 – 8 luni; 1 – 3 ani; vârsta adultă; instalarea semnelor de coxartroză;

7. Operaţia Chiari reprezintă: a. b. c. d. e. (a) osteotomie de lateralizare a bazinului; osteotomie de medializare a bazinului; osteotomie de derotare a capului femural; osteotomie intertrohanteriană; triplă osteotomie de bazin;

8. Operaţia Chiari este indicată la bolnavii cu LCS la vârsta de: a. b. c. d. e. (d) 0 – 1 an; 1 – 3 ani; 3 – 5 ani; peste 5 ani; la instalarea semnelor de coxartoză;

9. Coxa valga înseamnă: a. b. c. d. e. (d) un unghi insuficient de acoperire a capului femural; displazie de cotil; un unghi cervico-diafizar între 100 – 150°; un unghi cervico-diafizar > 135°; linia Shenton- Ménard frântă;

10. Manevra Ortolani se pratică: a. sugari 0 –15 zile; b. în primele 4 luni; c. în primele 8 luni; d. în primul an de viaţă; e. până la vârsta adultă; (a, b)

29

Osteomielita acută şi cronică
1. În tratamentul osteomielitei acute procedăm la: a. repaus la pat la domiciliu; b. tratament antibiotic cu spectru larg, tratament antibiotic ţintit; c. imobilizarea membrului afectat; d. tratament chirurgical după 3 zile de tratament antibiotic ineficient; e. osteotomie de corecţie; (b, c, d) 2. Osteomielita acută hematogenă apare mai frecvent : a. b. c. d. e. (d) la sugari; la vârstnici; la adultul tânăr; la copii şi adolescenţi; la sexul feminin;

3. Osteomielita acută hematogenă are următoarele forme clinice: a. forma hipertoxică; b. forma septicemică; c. forma piemică; d. forma pseudotumorală; e. forma piogenă; (b, c, e) 4. Caracteristicile aspectului radiografic în osteomielita acută: a. modificări în structura osului apar după 15-20 zile; b. reacţia perifocală şi periostală apare mai târziu; c. modificările radiologice apar după 72 de ore; d. nu se poate pune în evidenţă reacţia periostală; e. reacţia periostală apare sub forma unui manşon în jurul diafizei; (a, b, e) 5. Osteomielita cronică are următoarele forme clinice: a. abcesul central Brodie; b. abcesul rece; c. forma hiperostozantă, pseudotumorală Garré;

30

d. sechestrul cronic; e. forma hipertoxică; (a, c, d) 6. Complicaţiile osteomielitei cronice pot fi: a. amiloidoza; b. pseudartroze largi, flotante; c. osteomalacia; d. degenerare epiteliomatoasă malignă a fistulei; e. fractura pe fond patologic; (a, b, d, e) 7. Agentul patogen cel mai des întâlnit în osteomielita acută este: a. b. c. d. e. (a) Stafilococul auriu; Streptococul; Stafilococul alb; Escherichia coli; Pseudomonas aeruginosa;

8. Din punct de vedere patogenetic osteomielita poate să apară în urma: a. contaminării directe; b. diseminării limfatice; c. diseminării hematogene; d. propagării prin continuitate; e. nici una din variantele sus-amintite; (a, c, d) 9. În cazul abcesului Brodie diagnosticul diferenţial se face cu: a. chistul osos solitar; b. osteosarcom; c. enchondrom; d. osteom osteoid; e. abcesul rece; (a, c, d) 10. Osteita cronică Garré se localizează cu predilecţie: a. la nivelul epifizelor; b. la nivelul metafizelor; c. la nivelul diafizelor oaselor lungi;

31

d. la nivelul corpilor vertebrali; e. la nivelul metacarpienelor; (c) 11. Tratamentul chirurgical în osteomielita cronică constă în: a. evidarea focarului osteitic; b. sechestrectomie; c. osteosinteză centromedulară; d. plombaj cu lambou muscular vascularizat; e. lavaj-drenaj; (a, b, d, e) 12. Diagnosticul diferenţial în osteomielita acută se face în primul rând cu: a. b. c. d. e. (b) encondromul; sarcomul Ewing; tuberculoza osoasă; abcesul central Brodie; osteosarcomul;

32

Osteomielita acută şi cronică
1. În tratamentul osteomielitei acute procedăm la: a. repaus la pat la domiciliu; b. tratament antibiotic cu spectru larg, tratament antibiotic ţintit; c. imobilizarea membrului afectat; d. tratament chirurgical după 3 zile de tratament antibiotic ineficient; e. osteotomie de corecţie; (b, c, d) 2. Osteomielita acută hematogenă apare mai frecvent : a. b. c. d. e. (d) la sugari; la vârstnici; la adultul tânăr; la copii şi adolescenţi; la sexul feminin;

3. Osteomielita acută hematogenă are următoarele forme clinice: a. forma hipertoxică; b. forma septicemică; c. forma piemică; d. forma pseudotumorală; e. forma piogenă; (b, c, e) 4. Caracteristicile aspectului radiografic în osteomielita acută: a. modificări în structura osului apar după 15-20 zile; b. reacţia perifocală şi periostală apare mai târziu; c. modificările radiologice apar după 72 de ore; d. nu se poate pune în evidenţă reacţia periostală; e. reacţia periostală apare sub forma unui manşon în jurul diafizei; (a, b, e) 5. Osteomielita cronică are următoarele forme clinice: a. abcesul central Brodie; b. abcesul rece; c. forma hiperostozantă, pseudotumorală Garré;

33

d. sechestrul cronic; e. forma hipertoxică; (a, c, d) 6. Complicaţiile osteomielitei cronice pot fi: a. amiloidoza; b. pseudartroze largi, flotante; c. osteomalacia; d. degenerare epiteliomatoasă malignă a fistulei; e. fractura pe fond patologic; (a, b, d, e) 7. Agentul patogen cel mai des întâlnit în osteomielita acută este: a. b. c. d. e. (a) Stafilococul auriu; Streptococul; Stafilococul alb; Escherichia coli; Pseudomonas aeruginosa;

8. Din punct de vedere patogenetic osteomielita poate să apară în urma: a. contaminării directe; b. diseminării limfatice; c. diseminării hematogene; d. propagării prin continuitate; e. nici una din variantele sus-amintite; (a, c, d) 9. În cazul abcesului Brodie diagnosticul diferenţial se face cu: a. chistul osos solitar; b. osteosarcom; c. enchondrom; d. osteom osteoid; e. abcesul rece; (a, c, d) 10. Osteita cronică Garré se localizează cu predilecţie: a. la nivelul epifizelor; b. la nivelul metafizelor; c. la nivelul diafizelor oaselor lungi;

34

d. la nivelul corpilor vertebrali; e. la nivelul metacarpienelor; (c) 11. Tratamentul chirurgical în osteomielita cronică constă în: a. evidarea focarului osteitic; b. sechestrectomie; c. osteosinteză centromedulară; d. plombaj cu lambou muscular vascularizat; e. lavaj-drenaj; (a, b, d, e) 12. Diagnosticul diferenţial în osteomielita acută se face în primul rând cu: a. b. c. d. e. (b) encondromul; sarcomul Ewing; tuberculoza osoasă; abcesul central Brodie; osteosarcomul;

35

Osteonecroze aseptice
1. Boala Schlatter-Osgood este: a. b. c. d. e. (c) osteonecroza capului humeral; osteonecroza capului femural; osteonecroza apofizei tibiale anterioare; osteonecroza semilunarului carpian; formă de osteomielită cronică;

2. Boala Schlatter-Osgood apare: a. la vârstnici; b. la sugar; c. la adultul tânăr; d. la copii; e. la adolescenţi; (d, e) 3. Boala Kienböck este: a. b. c. d. e. (e) osteonecroza capului femural; osteonecroza navicularului tarsian; osteonecroza capului metatarsianului II; tuberculoza metacarpienelor; osteonecroza semilunarului carpian;

4. Boala Perthes este: a. b. c. d. e. (c) osteonecroza epifizei distale femurale; o tumoare osoasă benignă; osteonecroza epifizei proximale femurale; tuberculoza corpului vertebral; osteomielita femurului;

5. Osteonecroza aseptică poate să apară: a. la nivelul diafizelor; b. la nivelul epifizelor; c. la nivelul apofizelor;

36

d. la nivelul metafizelor; e. oriunde unde există osificare encondrală; (b, c, e) 6. Posibilităţi de tratament în boala Perthes: a. aparat de mers cu sprijin ischiadic; b. repoziţia capului femural şi fixare cu şurub; c. repaus la pat şi extensie transscheletică; d. osteotomie de corecţie; e. antiflogistice şi vasodilatatoare; (a, d) 7. În etiologia bolii Perthes un rol îl deosebit are: a. b. c. d. e. (c) infecţia virotică; artrita tuberculoasă în antecedente; tulburare de vascularizaţie a capului femural; disfuncţie hormonală; rahitismul;

8. Simptomatologia clinică a bolii Perthes: a. şchiopătare intermitentă; b. limitarea rotaţiei interne a şoldului; c. durerea iradiază în coapsă şi genunchi; d. scurtarea membrului afectat cu 3 – 5 cm; e. contractura moderată în flexie a şoldului; (a, b, c, e) 9. Boala Scheuermann este: a. b. c. d. e. (d) o boală neuromusculară a coloanei vertebrale; o boală reumatică; o boală congenitală a coloanei vertebrale; osteocondroza juvenilă a coloanei vertebrale; tuberculoza coloanei vertebrale;

10. Osteonecroza rotulei se numeşte: a. boala Perthes; b. boala Schauermann; c. boala Sinding-Larsen;

37

d. boala Schlatter-Osgood; e. boala Kienböck; (c) 11. Osteonecroza capului metatarsianului II - III apare mai frecvent: a. la adolescenţi; b. la sugar; c. la vârstnici; d. la sexul feminin; e. la sexul masculin; (a, d) 12. Posibilităţi de tratament în boala Köhler II: a. susţinătoare plantare adecvate; b. antibioterapie locală şi generală; c. rezecţia capului metatarsianului; d. artroplastie articulară; e. vasodilatatoare periferice; (a, c, d) 13. Coxa plana este o complicaţie tardivă a: a. coxartrozei idiopatice; b. bolii Perthes; c. tumorilor capului femural; d. fracturilor de col femural; e. luxaţiei congenitale de şold; (b, e) 14. Apofizita calcaneană (boala Schütz Heine) a. apare mai frecvent la băieţi; b. deseori are localizare bilaterală; c. are indicaţie de tratament chirurgical; d. apare mai frecvent la fete; e. are indicaţie de tratament conservator; (a, b, e) 15. Boala Köhler I: a. este osteonecroza aseptică a navicularului tarsian; b. este osteonecroza aseptică a navicularului carpian; c. este osteonecroza aseptică a semilunarului carpian;

38

d. apare mai frecvent la băieţi; e. vârsta predilectă este 3 – 6 ani; (a, d, e) 16. Care din următoarele boli nu sunt osteonecroze aseptice? a. boala Ombrédanne; b. boala Perthes; c. boala Kienböck; d. boala Bechterew; e. boala Chandler; (a, d)

39

Osteonecroze aseptice
1. Boala Schlatter-Osgood este: a. b. c. d. e. (c) osteonecroza capului humeral; osteonecroza capului femural; osteonecroza apofizei tibiale anterioare; osteonecroza semilunarului carpian; formă de osteomielită cronică;

2. Boala Schlatter-Osgood apare: a. la vârstnici; b. la sugar; c. la adultul tânăr; d. la copii; e. la adolescenţi; (d, e) 3. Boala Kienböck este: a. b. c. d. e. (e) osteonecroza capului femural; osteonecroza navicularului tarsian; osteonecroza capului metatarsianului II; tuberculoza metacarpienelor; osteonecroza semilunarului carpian;

4. Boala Perthes este: a. b. c. d. e. (c) osteonecroza epifizei distale femurale; o tumoare osoasă benignă; osteonecroza epifizei proximale femurale; tuberculoza corpului vertebral; osteomielita femurului;

5. Osteonecroza aseptică poate să apară: a. la nivelul diafizelor; b. la nivelul epifizelor; c. la nivelul apofizelor;

40

d. la nivelul metafizelor; e. oriunde unde există osificare encondrală; (b, c, e) 6. Posibilităţi de tratament în boala Perthes: a. aparat de mers cu sprijin ischiadic; b. repoziţia capului femural şi fixare cu şurub; c. repaus la pat şi extensie transscheletică; d. osteotomie de corecţie; e. antiflogistice şi vasodilatatoare; (a, d) 7. În etiologia bolii Perthes un rol îl deosebit are: a. b. c. d. e. (c) infecţia virotică; artrita tuberculoasă în antecedente; tulburare de vascularizaţie a capului femural; disfuncţie hormonală; rahitismul;

8. Simptomatologia clinică a bolii Perthes: a. şchiopătare intermitentă; b. limitarea rotaţiei interne a şoldului; c. durerea iradiază în coapsă şi genunchi; d. scurtarea membrului afectat cu 3 – 5 cm; e. contractura moderată în flexie a şoldului; (a, b, c, e) 9. Boala Scheuermann este: a. b. c. d. e. (d) o boală neuromusculară a coloanei vertebrale; o boală reumatică; o boală congenitală a coloanei vertebrale; osteocondroza juvenilă a coloanei vertebrale; tuberculoza coloanei vertebrale;

10. Osteonecroza rotulei se numeşte: a. boala Perthes; b. boala Schauermann; c. boala Sinding-Larsen;

41

d. boala Schlatter-Osgood; e. boala Kienböck; (c) 11. Osteonecroza capului metatarsianului II - III apare mai frecvent: a. la adolescenţi; b. la sugar; c. la vârstnici; d. la sexul feminin; e. la sexul masculin; (a, d) 12. Posibilităţi de tratament în boala Köhler II: a. susţinătoare plantare adecvate; b. antibioterapie locală şi generală; c. rezecţia capului metatarsianului; d. artroplastie articulară; e. vasodilatatoare periferice; (a, c, d) 13. Coxa plana este o complicaţie tardivă a: a. coxartrozei idiopatice; b. bolii Perthes; c. tumorilor capului femural; d. fracturilor de col femural; e. luxaţiei congenitale de şold; (b, e) 14. Apofizita calcaneană (boala Schütz Heine) a. apare mai frecvent la băieţi; b. deseori are localizare bilaterală; c. are indicaţie de tratament chirurgical; d. apare mai frecvent la fete; e. are indicaţie de tratament conservator; (a, b, e) 15. Boala Köhler I: a. este osteonecroza aseptică a navicularului tarsian; b. este osteonecroza aseptică a navicularului carpian; c. este osteonecroza aseptică a semilunarului carpian;

42

d. apare mai frecvent la băieţi; e. vârsta predilectă este 3 – 6 ani; (a, d, e) 16. Care din următoarele boli nu sunt osteonecroze aseptice? a. boala Ombrédanne; b. boala Perthes; c. boala Kienböck; d. boala Bechterew; e. boala Chandler; (a, d)

43

Piciorul strâmb congenital
1. Poziţia piciorului strâmb congenital equinus-varus este: a. b. c. d. e. (c) flexie dorsală, adducţie pronaţie; flexie dorsală, abducţie, supinaţie; flexie plantară, adducţie, pronaţie; flexie plantară, adducţie, supinaţie; flexie 0, abducţie, supinaţie;

2. Poziţia piciorului strâmb congenital talus-valgus: a. b. c. d. e. (a) flexie dorsală, abducţie, pronaţie; flexie dorsală, adducţie, supinaţie; flexie plantară, adducţie, supinaţie; flexie plantară, abducţie, pronaţie; nici una de mai sus;

3. În piciorul strîmb congenital equinus-varus sprijinul pe sol se face: a. b. c. d. e. (b) pe marginea externă a piciorului, în partea ei posterioară; pe marginea externă a piciorului, în partea ei anterioară; pe marginea internă a piciorului, în partea ei anterioară; pe toată planta; pe marginea internă a piciorului, în partea ei posterioară;

4. Din formaţiunile anatomice retractate în piciorul strâmb congenital equinovar fac parte: a. tendonul achilian; b. flexorul lung al halucelui; c. tibialul anterior; d. extensorii degetelor; e. flexorii degetelor; (a,b,e) 5. Perioada de reductibilitate absolută a piciorului strâmb congenital este: a. primele 45 de zile de la naştere; b. primele 15 de zile de la naştere;

44

c. până la 1 an; d. până la 3 luni de la naştere; e. până la 60 de zile de la naştere; (b ) 6. Perioada reductibilităţii relative a piciorului strîmb congenital este: a. b. c. d. e. (d) până la 60 de zile de la naştere; până la 6 - 8 luni; până la 1 –1,5 ani; până la 3 - 4 ani; până la 7 - 8ani;

7. Perioada nereductibilităţii relative a piciorului strâmb congenital survine: a. b. c. d. e. (c) după 6 - 8 luni; după vârsta de 1 an; după virsta de 4 ani; după virsta de 8 ani; după virsta de 10 ani;

8. Tratamentul ortopedic al piciorului strâmb congenital: se face începând din primele 15 zile de la naştere; se face în primele 15 zile de la naştere; se face în primele 2 - 3 săptămâni de la naştere; se face după vârsta de 6 luni; se face prin reducerea poziţiei vicioase şi menţinerea reducerii un timp cât mai scurt; (a, b) 9. Tratamentul chirurgical al piciorului strâmb congenital: a. b. c. d. e. (e) se face în primele 15 zile de la naştere; se poate face în perioada reductibilităţii relative; se face în perioada reductibilităţii absolute; se face doar în perioada reductibilităţii absolute; se face în perioada nereductibilităţii absolute; a. b. c. d. e.

45

Piciorul strâmb congenital
1. Poziţia piciorului strâmb congenital equinus-varus este: a. b. c. d. e. (c) flexie dorsală, adducţie pronaţie; flexie dorsală, abducţie, supinaţie; flexie plantară, adducţie, pronaţie; flexie plantară, adducţie, supinaţie; flexie 0, abducţie, supinaţie;

2. Poziţia piciorului strâmb congenital talus-valgus: a. b. c. d. e. (a) flexie dorsală, abducţie, pronaţie; flexie dorsală, adducţie, supinaţie; flexie plantară, adducţie, supinaţie; flexie plantară, abducţie, pronaţie; nici una de mai sus;

3. În piciorul strîmb congenital equinus-varus sprijinul pe sol se face: a. b. c. d. e. (b) pe marginea externă a piciorului, în partea ei posterioară; pe marginea externă a piciorului, în partea ei anterioară; pe marginea internă a piciorului, în partea ei anterioară; pe toată planta; pe marginea internă a piciorului, în partea ei posterioară;

4. Din formaţiunile anatomice retractate în piciorul strâmb congenital equinovar fac parte: a. tendonul achilian; b. flexorul lung al halucelui; c. tibialul anterior; d. extensorii degetelor; e. flexorii degetelor; (a,b,e) 5. Perioada de reductibilitate absolută a piciorului strâmb congenital este: a. primele 45 de zile de la naştere; b. primele 15 de zile de la naştere;

46

c. până la 1 an; d. până la 3 luni de la naştere; e. până la 60 de zile de la naştere; (b ) 6. Perioada reductibilităţii relative a piciorului strîmb congenital este: a. b. c. d. e. (d) până la 60 de zile de la naştere; până la 6 - 8 luni; până la 1 –1,5 ani; până la 3 - 4 ani; până la 7 - 8ani;

7. Perioada nereductibilităţii relative a piciorului strâmb congenital survine: a. b. c. d. e. (c) după 6 - 8 luni; după vârsta de 1 an; după virsta de 4 ani; după virsta de 8 ani; după virsta de 10 ani;

8. Tratamentul ortopedic al piciorului strâmb congenital: se face începând din primele 15 zile de la naştere; se face în primele 15 zile de la naştere; se face în primele 2 - 3 săptămâni de la naştere; se face după vârsta de 6 luni; se face prin reducerea poziţiei vicioase şi menţinerea reducerii un timp cât mai scurt; (a, b) 9. Tratamentul chirurgical al piciorului strâmb congenital: a. b. c. d. e. (e) se face în primele 15 zile de la naştere; se poate face în perioada reductibilităţii relative; se face în perioada reductibilităţii absolute; se face doar în perioada reductibilităţii absolute; se face în perioada nereductibilităţii absolute; a. b. c. d. e.

47

Tu b e rc u l o z a o s t e o a rt i c u l a ra 1. Trat ame ntul ac tual al t uber culozei ost e oar tic ulare c onst a în: 1. 2. 3. 4. 5. (a, b) tratament exclusiv chirurgical; tratament exclusiv medicamentos (tuberculostatic); tratament medicamentos + tratament chirurgical adaptat cazului; radioterapie; tuberculostatice, roborante, helioterapie;

2 . C a r a c t e r i s t i ca p e n t r u c o x i t a t u b e r u l o a s e s t e : 1. 2. 3. 4. 5. localizarea pr i m a ra e s t e d e o b i c e i î n a c e t a b u l s a u î n e p i f i z a p r o x i m a l a f e m u r a l a; e s t e i n v a d a t a r a p i d si s i n o v i a l a a r t i c u l a ra; r e a c ti a p e r i o s t a l a e s t e e v i d e n t a; e v o l u â n d r a p i d i n v a d e a z a si p ar ti l e m o i p e r i a r t i c u l a r e ; d u r e r e a , l i m i t a r e a m i sc ar i l o r a r t i c u l a r e ; (a, b, c)

3. Spina ventosa este: 1. t u b e r c u l o z a f a l a n g e l o r m e t a c a r p i e n e l o r si m e t a t a r s i e n e l o r ; 2. t u b e r c u l o z a a p o f i z e l o r s p i n o a s e v e r t e b r a l e ; 3. t u m o a r e o s o a s a b e n i g n a 4. u n a b c e s r e c e p a r a v e r t e b r a l ; 5. n e c r o z a a s e p t i ca o s o a sa a m e t a c a r p i e n e l o r ; (a, b) 4 . O m a r t r i t a t u b e r c u l o a s a ( T B C u m ar u l u i ) : 1. a p a r e m a i f r e c v e n t l a v â r s t a a d u l t u l u i ; 2. f o c a r u l t u b e r c u l o s s e l o c a l i z e a z a p r e f e r e n t i a l î n c a p u l h u m e r a l ; 3. e s t e a p a n a j u l v â r s t e i t i n e r e ; 4. c a r i a o s o a s a l a n i v e l u l c a p u l u i h u m e r a l e s t e u n s e m n r a d i o l o g i c c a r a c t e r stic; 5. a r e i n d i c a t i e d e t r a t a m e n t e x c l u s i v c h i r u r g i c a l ; (a, b, d) 5 . T u b e r c u l o z a g e n u n c h i u l u i ( g o n i t a t u b e r c u l o a s a) : 1. a p a r e m a i a l e s l a v â r s t a a d u l t u l u i ; 2. a s p e c t u l f u s i f o r m a l a r t i c u l a t i e i e s t e c a r a c t e r i s t i c ; 3. n u b e n e f i c i a z a n i c i o d a t a d e t r a t a m e n t c h i r u r g i c a l ; 4. s e m a i n u m e s t e s i t u m o a r e a l b a; 5. p o a t e s a s e c o m p l i c e c u g o n a r t r o z a s e c u n d a r a s i a n c h i l o z a g e n u n c h i u l u i ; (b, d, e) 6 . S p o n d i l i t a TB C : 1. s e m a i n u m e s t e s i b o a l a l u i P o t t ; 2. s e p o a t e c o m p l i c a c u p a r a p l e g i e a c u t a f l a s c a; 3. t a r d i v s e p o a t e t r a n s f o r m a î n t r - o s p o n d i l i t a a n c h i l o p o e t i c a; 4. f r e c v e n t s e c o m p l i c a c u a b c e s e r e c i m i g r a t o a r e ; 5. s e p o a t e c o m p l i c a c u p a r a p l e g i e c r o n i c a s p a s t i c a; (a, b, d, e)

48

1

7 . Ab c e s u l r e c e p a r a v e r t e b r a l : 1. p o a t e s a s e f i s t u l i z e z e ; 2. s e p u n c t i o n e a z a î n p u n c t u l l u i d e c l i v ; 3. m i g r e a z a d a t o r i t a g r a v i t a t i e i ; 4. a p a r e f r e c v e n t î n f o s a i l i a c a; 5. n u a r e n i c i o d a t a i n d i c a t i e d e t r a t a m e n t c h i r u r g i c a l ; (a, c, d) 8. Caracteristic pentru tuberculoza radiocarpiana este: 1. e s t e o l o c a l i z a r e r e l a t i v m a i r a r a a t u b e r c u l o z e i ; 2. a p a r e m a i f r e c v e n t l a b a t r â n i ; 3. f o c a r u l o s o s s e l o c a l i z e a z a c e l m a i f r e c v e n t î n e p i f i z a d i s t a l a r a d i a l a; 4. f o c a r u l o s o s s e l o c a l i z e a z a c e l m a i f r e c v e n t î n s e m i l u n a r u l c a r p i a n ; 5. a p a r e m a i f r e c v e n t l a c o p i i ; (a, b, c) 9 . Tr o h a n t e r i t a t u b e r c u l o a s a : 1. e s t e o f o r m a d e p a r a c o x i t a t u b e r c u l o a s a; 2. p o a t e s a s e c o m p l i c e c u b u r s i t a s i a b c e s r e c e p e r i t r o h a n t e r i a n ; 3. a p a r e m a i f r e c v e n t l a a d u l t i ; 4. a p a r e m a i f r e c v e n t l a s u g a r i ; 5. e s t e s e n s i b i l a l a r a d i o t e r a p i e ; (a, b, c) 10. În tuberculoza soldului se intervine chirurgical: 1. c â n d t r a t a m e n t u l c o n s e r v a t i v a p l i c a t c o r e c t n u d a r e z u l t a t e ; 2. c u s c o p u l r e m e d i e r i i c o n d i t i i l o r d e f u n c t i o n a l i t a t e a a r t i c u l a t i i l o r ; 3. î n o r i c e f a z a e v o l u t i v a a b o l i i ; 4. c â n d s e d e p i s t e a z a f o c a r u l p a r a r t i c u l a r e v o l u t i v l o c a l i z a t î n ca p e o s ; 5. n u a r e i n d i c a t i e d e t r a t a m e n t c h i r u r g i c a l ; (a, b, d) 1 1 . C a r e d i n u r m at o a r e l e m e d i c a m e n t e n u s u n t t u b e r c u l o s t a t i c e ? 1. S t r e p t o m i c i n a ; 2. F a r m a r u b i c i n a ; 3. E t h a m b u t o l ; 4. K a n a m i c i n a ; 5. R i f a m p i c i n a ; (a, c, e) 1 2 . E s t e a d e v a r a t c a: 1. î n o s t e o a r t r i t a T B C a g e n u n c h i u l u i forma fungoasa este cel mai frecvent întâlnita? 2. s p i n a v e n t o s a e s t e o p a r a c o x i t a? 3. o m a r t r i t a t u b e r c u l o a s a a p a r e m a i f r e c v e n t l a s u g a r i ? 4. t r o h a n t e r i t a t u b e r c u l o a s a n u e s t e o p a r a c o x i t a? 5. a b c e s u l r e c e s e p u n c t i o n e a z a î n p u n c t u l l u i d e c l i v ; (a, e)

49

2

Tu b e rc u l o z a o s t e o a rt i c u l a ra 1. Trat ame ntul ac tual al t uber culozei ost e oar tic ulare c onst a în: 1. 2. 3. 4. 5. (a, b) tratament exclusiv chirurgical; tratament exclusiv medicamentos (tuberculostatic); tratament medicamentos + tratament chirurgical adaptat cazului; radioterapie; tuberculostatice, roborante, helioterapie;

2 . C a r a c t e r i s t i ca p e n t r u c o x i t a t u b e r u l o a s e s t e : 1. 2. 3. 4. 5. localizarea pr i m a ra e s t e d e o b i c e i î n a c e t a b u l s a u î n e p i f i z a p r o x i m a l a f e m u r a l a; e s t e i n v a d a t a r a p i d si s i n o v i a l a a r t i c u l a ra; r e a c ti a p e r i o s t a l a e s t e e v i d e n t a; e v o l u â n d r a p i d i n v a d e a z a si p ar ti l e m o i p e r i a r t i c u l a r e ; d u r e r e a , l i m i t a r e a m i sc ar i l o r a r t i c u l a r e ; (a, b, c)

3. Spina ventosa este: 1. t u b e r c u l o z a f a l a n g e l o r m e t a c a r p i e n e l o r si m e t a t a r s i e n e l o r ; 2. t u b e r c u l o z a a p o f i z e l o r s p i n o a s e v e r t e b r a l e ; 3. t u m o a r e o s o a s a b e n i g n a 4. u n a b c e s r e c e p a r a v e r t e b r a l ; 5. n e c r o z a a s e p t i ca o s o a sa a m e t a c a r p i e n e l o r ; (a, b) 4 . O m a r t r i t a t u b e r c u l o a s a ( T B C u m ar u l u i ) : 1. a p a r e m a i f r e c v e n t l a v â r s t a a d u l t u l u i ; 2. f o c a r u l t u b e r c u l o s s e l o c a l i z e a z a p r e f e r e n t i a l î n c a p u l h u m e r a l ; 3. e s t e a p a n a j u l v â r s t e i t i n e r e ; 4. c a r i a o s o a s a l a n i v e l u l c a p u l u i h u m e r a l e s t e u n s e m n r a d i o l o g i c c a r a c t e r stic; 5. a r e i n d i c a t i e d e t r a t a m e n t e x c l u s i v c h i r u r g i c a l ; (a, b, d) 5 . T u b e r c u l o z a g e n u n c h i u l u i ( g o n i t a t u b e r c u l o a s a) : 1. a p a r e m a i a l e s l a v â r s t a a d u l t u l u i ; 2. a s p e c t u l f u s i f o r m a l a r t i c u l a t i e i e s t e c a r a c t e r i s t i c ; 3. n u b e n e f i c i a z a n i c i o d a t a d e t r a t a m e n t c h i r u r g i c a l ; 4. s e m a i n u m e s t e s i t u m o a r e a l b a; 5. p o a t e s a s e c o m p l i c e c u g o n a r t r o z a s e c u n d a r a s i a n c h i l o z a g e n u n c h i u l u i ; (b, d, e) 6 . S p o n d i l i t a TB C : 1. s e m a i n u m e s t e s i b o a l a l u i P o t t ; 2. s e p o a t e c o m p l i c a c u p a r a p l e g i e a c u t a f l a s c a; 3. t a r d i v s e p o a t e t r a n s f o r m a î n t r - o s p o n d i l i t a a n c h i l o p o e t i c a; 4. f r e c v e n t s e c o m p l i c a c u a b c e s e r e c i m i g r a t o a r e ; 5. s e p o a t e c o m p l i c a c u p a r a p l e g i e c r o n i c a s p a s t i c a; (a, b, d, e)

50

1

7 . Ab c e s u l r e c e p a r a v e r t e b r a l : 1. p o a t e s a s e f i s t u l i z e z e ; 2. s e p u n c t i o n e a z a î n p u n c t u l l u i d e c l i v ; 3. m i g r e a z a d a t o r i t a g r a v i t a t i e i ; 4. a p a r e f r e c v e n t î n f o s a i l i a c a; 5. n u a r e n i c i o d a t a i n d i c a t i e d e t r a t a m e n t c h i r u r g i c a l ; (a, c, d) 8. Caracteristic pentru tuberculoza radiocarpiana este: 1. e s t e o l o c a l i z a r e r e l a t i v m a i r a r a a t u b e r c u l o z e i ; 2. a p a r e m a i f r e c v e n t l a b a t r â n i ; 3. f o c a r u l o s o s s e l o c a l i z e a z a c e l m a i f r e c v e n t î n e p i f i z a d i s t a l a r a d i a l a; 4. f o c a r u l o s o s s e l o c a l i z e a z a c e l m a i f r e c v e n t î n s e m i l u n a r u l c a r p i a n ; 5. a p a r e m a i f r e c v e n t l a c o p i i ; (a, b, c) 9 . Tr o h a n t e r i t a t u b e r c u l o a s a : 1. e s t e o f o r m a d e p a r a c o x i t a t u b e r c u l o a s a; 2. p o a t e s a s e c o m p l i c e c u b u r s i t a s i a b c e s r e c e p e r i t r o h a n t e r i a n ; 3. a p a r e m a i f r e c v e n t l a a d u l t i ; 4. a p a r e m a i f r e c v e n t l a s u g a r i ; 5. e s t e s e n s i b i l a l a r a d i o t e r a p i e ; (a, b, c) 10. În tuberculoza soldului se intervine chirurgical: 1. c â n d t r a t a m e n t u l c o n s e r v a t i v a p l i c a t c o r e c t n u d a r e z u l t a t e ; 2. c u s c o p u l r e m e d i e r i i c o n d i t i i l o r d e f u n c t i o n a l i t a t e a a r t i c u l a t i i l o r ; 3. î n o r i c e f a z a e v o l u t i v a a b o l i i ; 4. c â n d s e d e p i s t e a z a f o c a r u l p a r a r t i c u l a r e v o l u t i v l o c a l i z a t î n ca p e o s ; 5. n u a r e i n d i c a t i e d e t r a t a m e n t c h i r u r g i c a l ; (a, b, d) 1 1 . C a r e d i n u r m at o a r e l e m e d i c a m e n t e n u s u n t t u b e r c u l o s t a t i c e ? 1. S t r e p t o m i c i n a ; 2. F a r m a r u b i c i n a ; 3. E t h a m b u t o l ; 4. K a n a m i c i n a ; 5. R i f a m p i c i n a ; (a, c, e) 1 2 . E s t e a d e v a r a t c a: 1. î n o s t e o a r t r i t a T B C a g e n u n c h i u l u i forma fungoasa este cel mai frecvent întâlnita? 2. s p i n a v e n t o s a e s t e o p a r a c o x i t a? 3. o m a r t r i t a t u b e r c u l o a s a a p a r e m a i f r e c v e n t l a s u g a r i ? 4. t r o h a n t e r i t a t u b e r c u l o a s a n u e s t e o p a r a c o x i t a? 5. a b c e s u l r e c e s e p u n c t i o n e a z a î n p u n c t u l l u i d e c l i v ; (a, e)

51

2

Necroza avasculară a capului femural
1. Boala Chandler este: a. necroza post-traumatică a capului femural; b. necroza avasculară a nucleului cefalic femural; c. necroza avasculară idiopatică a capului femural; d. osteocondrita disecantă a şoldului la adult; e. coxa plana; (c, d) 2. În etiologia NACF secundare primele 2 locuri sunt ocupate de: a. tratamentul cu corticosteroizi; b. anemia falciformă; c. barotraumatism; d. NACF idiopatică; e. consumul de alcool; (a, e) 3. NACF se caracterizează prin: a. incidenţă maximă la sexul feminin; b. incidenţă maximă la bărbaţi; c. frecvenţă maximă în jurul vârstei de 40 ani; d. localizare predominent unilaterală; e. afectare bilaterală în 30-70% din cazuri; (b, c, e) 4. Diagnosticul de NACF la debut (stadiul I Ficat) se stabileşte cu ajutorul: a. RMN b. TC c. radiografiilor AP şi fals profil de şold; d. scintigrafiei osoase; e. biopsiei osoase; (a, d, e) 5. În stadiul II (Ficat) de NACF: a. pe radiografie apar zone de condensare şi osteoliză a capului femural; b. se indică forajul de decompresie transtrohantero-cervico-cefalic; -152

c. radiografic, se înregistrează colapsul capului femural; d. apar primele semne de artroză; e. nu apar modificări radiografice; (a, b, c) 6. La un bolnav de 45 ani cu NACF avansată (stadiile III-IV Ficat) se indică: a. b. c. d. e. (b) artroplastie totală de şold cu endoproteză cimentată; artroplastie totală de şold cu endoproteză necimentată; hemiartroplastie de şold cu proteză cervico-cefalică; hemiartroplastie de şold cu proteză bipolară; artrodeza şoldului;

7. Colapsul capului femural defineşte: a. b. c. d. e. (a) trecerea bolii în stadiile avansate; indicaţia pentru forajul de decompresie; evoluţia spre vindecare; o necroză în stadiile precoce; indicaţia imediată pentru artroplastia şoldului;

8. Evoluţia unei NACF este spre: a. coxartroză secundară; b. anchiloză a şoldului; c. posibilă vindecare în stadiile precoce d. coxa plana; e. vindecare indiferent de stadiu; (a, c) 9. Osteotomiile de reorientare a capului femural au indicaţie în NACF: a. stadiul I; b. stadiul II; c. stadiul III; d. stadiul IV; e. nu au indicaţie în această boală; (b, c)

-253

10. Debutul unei NACF este sugerat de: a. b. c. d. e. (a) o durere la nivelul şoldului cu iradiere în vecinătate; un semn Drehman pozitiv; mersul şchiopătat; poziţia vicioasă a membrului inferior în flexie, adducţie, rotaţie externă; scurtarea membrului inferior;

-354

Traumatismele bazinului
1. Compresiunea verticală asupra unui hemibazin poate produce: a. b. c. d. (b) fractură dublă a hemibazinului tip Voillemier; fractură tip Voillemier cu ascensiunea hemibazinului; fractură dublă a hemibazinului tip Malgaigne; fractura fundului acetabular;

2. După clasificarea AO fractura de tipul C este: a. b. c. d. (c) fractură cu instabilitate rotatorie; fractură stabilă; fractură cu instabilitate verticală; fractură transversă a sacrului şi coccisului;

3. Disjuncţiile bazinului pot fi: a. disjuncţia simfizei pubiene; b. disjuncţia sacro-ileală; c. disjuncţia coxo-femurală; d. disjuncţia sacro-coccigiană; (a, b, d) 4. În disjuncţiile bazinului diagnosticul diferenţial se face cu: a. fractura colului femural; b. luxaţiile traumatice ale şoldului; c. coxita şi paracoxita; d. coxartroze primare şi secundare; (a, b) 5. Cea mai frecventă complicaţie a fracturilor şi disjuncţiilor de bazin este: a. b. c. d. (a) complicaţia uretrovezicală; complicaţii genitale; complicaţii intestinale; complicaţii vasculo-nervoase;

55

6. În fracturile de bazin tip B (instabilitate rotatorie) tratamentul constă în: a. repaus simplu la pat 6 – 8 săptămâni; b. stabilizare prin placă şi şuruburi; c. utilizarea sistemului şurub – bază sacrală; d. tracţiune în plan vertical prin folosirea hamacului; (b, d) 7. În fracturile de bazin de tip A (fracturi stabile) tratamentul constă în: a. b. c. d. (d) tracţiune în plan vertical prin folosirea hamacului; stabilizare cu placă şi şuruburi; tracţiune longitudinală; repaus simplu la pat 6 – 8 săptămâni;

8. Împăstarea dureroasă suprapubiană datorită urinei colectate în spaţiul Retzius se pune în evidenţă: a. b. c. d. (c) în ruptura uretrei membranoase; în ruptura intraperitoneală a vezicii urinare; în ruptura extraperitoneală a vezicii urinare; în rupturile ureterului;

9. Coccigodinia posttraumatică poate beneficia de tratament: a. cu infiltraţii locale, fizioterapie; b. antiflogistice, miorelaxante; c. rezecţia chirurgicală a fragmentului fracturat; d. osteosinteză cu şurub; (a, b, c)

56

Traumatismele membrului inferior
1. Fracturile de col femural de grad I conform clasificării Pauwels sunt: a. fracturi complete fără deplasare; b. fracturi incomplete, prin abducţie, în coxa valga; c. fracturi la care traiectul fracturii face cu orizontala un unghi cuprins între 30-50°; d. fracturi la care traiectul fracturii face cu orizontala un unghi sub 30°; e. fracturi prin adducţie, neangrenate, în coxa vara; (c) 2. Fracturile de col femural de grad III după clasificarea Garden sunt: a. fracturi incomplete prin adducţie; b. fracturi complete, la care traveele fragmentului distal sunt perpendiculare pe cele ale fragmentului proximal; c. fracturi complete, la care traveele fragmentului distal sunt paralele cu cele ale fragmentului proximal; d. fracturile subcapitale; e. fracturi complete, la care traveele sunt rupte dar îşi păstrează direcţia normală; (b) 3. Din complicaţiile tardive ale fracturilor de col femural, nu fac parte: a. pseudartroza de col femural; b. bronhopneumonia; c. coxartroza posttraumatică; d. escarele; e. şocul traumatic; (b, e) 4. În fracturile complete de col femural, semnele clinice caracteristice sunt: a. durere inghinală şi trohanteriană; b. impotenţă funcţională totală; c. atitudine vicioasă în adducţie, rotaţie externă, scurtare; d. semnele şocului hemoragic; e. dispariţia pulsului la artera tibială posterioară şi artera pedioasă; (a, b, c)

57

5. Diferenţa dintre fracturile pertrohanteriene şi intertrohanteriene este: a. mecanismul de producere (abducţie, adducţie); b. scurtarea membrului pelvin este evidentă doar în fracturile intertrohanteriene; c. traiectul de fractură:de la vârful trohanterului mare la micul trohanter, respectiv de la locul de inserţie al vastului lateral până deasupra trohanterului mic; d. fracturile pertohanteriene beneficiază de tratament chirurgical iar cele intertrohanteriene de tratament ortopedic; e. sunt termeni medicali identici, reprezentând acelaşi tip de fractură; (c) 6. Dintre semnele de certitudine ale unei fracturi de diafiză femurală, fac parte: a. vizualizarea fragmentelor într-o fractură deschisă; b. durere de intensitate crescută; c. crepitaţii osoase; d. echimoza masivă a coapsei; e. mobilitate anormală la acest nivel; (a, c, e) 7. Examenul local al unei fracturi diafizare femurale va fi obligatoriu urmat de: a. controlul pulsului la nivelul arterei femurale; b. controlul pulsului la nivelul arterei tibială posterioară şi pedioasă; c. examenul motilităţii şi sensibilităţii distal de focarul de fractură; d. controlul mobilităţii articulare a şoldului de partea fracturii; e. evaluarea scurtării absolute a coapsei de partea sănătoasă; (b, c) 8. Din complicaţiile tardive ale fracturilor de diafiză femurală, nu fac parte: a. b. c. d. e. (e) pseudartroza; necroza postraumatică de cap femural; calusul vicios; redoarea de genunchi; şocul hemoragic;

9. Cel mai frecvent mecanism de producere a fracturii transversale de rotulă este: a. mecanism direct, cu genunchiul în extensie; b. mecanism direct, cu genunchiul în flexie; c. mecanism indirect, prin torsiune;

58

d. asociat cu luxaţia traumatică de rotulă; e. iatrogen, în timpul reducerii luxaţiei traumatice de rotulă; (b) 10. Din semnele clinice ale fracturii transaponevrotice, transversale de rotulă, nu fac parte: a. extensia activă a genunchiului imposibilă; b. cracmente osoase; c. semnul creionului; d. scurtarea membrului pelvin fracturat; e. echimoza regiunii anterioare a genunchiului; (b, d) 11. Din complicaţiile precoce ale fracturilor diafizare de gambă fac parte: a. leziunile cutanate; b. leziunile vasculare; c. leziunile nervoase; d. calusurile vicioase; e. pseudartroza; (a, b, c) 12. O fractură de gambă fără deplasare, tratată ortopedic, consolidează în: a. b. c. d. e. (e) 4 - 8 săptămâni; 8 - 12 săptămâni; 20 - 24 săptămâni; 24 - 28 săptămâni; 12 - 16 săptămâni;

13. Din metodele de osteosinteză a fracturilor de gambă, fac parte: a. tijele Kuntscher; b. tijele Ender; c. plăcile cu şuruburi; d. hobanajul; e. sutura osoasă; (a, b, c)

59

14. Atitudinea vicioasă a membrului pelvin într-o luxaţie traumatică de şold posterioară înaltă este: a. b. c. d. e. (a) uşoară flexie, adducţie, rotaţie internă; extensie maximă,adducţie, rotaţie internă; flexie, adducţie, rotaţie externă; extensie, abducţie, rotaţie internă; flexie, abducţie, rotaţie externă;

15. Atitudinea vicioasă a membrului pelvin într-o luxaţie traumatică de şold este: a. b. c. d. e. (b) flexie, adducţie, rotaţie externă; flexie, abducţie, rotaţie externă; extensie, adducţie, rotaţie internă; extensie, abducţie, rotaţie internă; flexie, abducţie, rotaţie internă;

16. Din complicaţiile imediate ale luxaţiei traumatice de şold, fac parte: a. elongarea nervului sciatic; b. comprimarea nervului obturator; c. comprimarea vaselor femurale; d. pseudartroza de sprânceană cotiloidă; e. necroza capului femural; (a, b, c) 17. Tratamentul luxaţiei traumatice de şold: a. trebuie instituit de urgenţă; b. este ortopedic în majoritatea cazurilor; c. este chirurgical în majoritatea cazurilor; d. se face pe principiul urgenţei amânate; e. se face întotdeauna la locul accidentului; (a, b) 18. În fracturile gleznei, fractura tip Dupuytren defineşte: a. b. c. d. e. (b) fractura maleolei interne şi a pilonului tibial posterior; fractura prin eversiune a maleolei interne şi a bazei maleolei peroniere; fractura maleolei externe cu ruptura ligamentului deltoidian; fractura echivalent trimaleolară; fractura prin inversiune a gleznei;

60

19. În fracturile de calcaneu, unghiul bituberozitar al lui Boehler , scade sau se negativează în fracturile: a. b. c. d. e. (d) marii tuberozităţi, “în cioc de raţă”; cominutive ale marii tuberozităţi; fractura izolată a sustentaculum tali; cu înfundare talamică; când traiectul de fractură trece prin sinus tarsi;

20. O fractură de maleolă externă, fără deplasare, tratată ortopedic consolidează în: a. b. c. d. e. (b) 2 - 3 săptămâni; 4 - 6 săptămâni; 6 - 8 săptămâni; 8 - 10 săptămâni; 10 - 12 săptămâni;

61

Traumatismele membrului superior
1. Fracturile de claviculă: a. sunt localizate cel mai frecvent în 1/3 medie; b. sunt foarte rare; c. au ca semn caracteristic “clapa de pian”; d. au întotdeauna indicaţie terapeutică chirurgicală; e. în marea majoritate a cazurilor sunt rezolvate ortopedic; (a, e) 2. În luxaţia scapulo-humerală antero-internă, la inspecţie se constată: a. umărul în “epolet”; b. umărul în “treaptă de scară”; c. poziţia de abducţie forţată (“în catarg”) a braţului; d. o depresiune subdeltoidiană “lovitura de topor” e. poziţia în abducţie şi rotaţie externă a braţului cu scurtarea lui; (a, e) 3. În luxaţia scapulo-humerală antero-internă, la palpare se constată: a. semnul abducţiei elastice Berger; b. deplasarea concomitentă a coracoidei la mişcările pasive ale braţului; c. prezenţa capului humeral în axilă sau anterior în planul muscular; d. ireductibilitatea rotaţiei interne a braţului; e. palparea capului humeral sub unghiul acromionului; (a, c) 4. În luxaţia scapulo-humerală, tratamentul chirurgical este indicat: a. în cazul luxaţiilor recidivante; b. în cazul luxaţiilor vechi, de peste 4 săptămâni; c. dacă reducerea ortopedică este imposibilă prin interpoziţia de părţi moi; d. în luxaţiile post-traumatice recente; e. în toate variantele de luxaţii; (a, b, c) 5. Examenul local în fractura de col chirurgical al humerusului evidenţiază: a. scurtarea distanţei acromio-epicondiliene; b. creşterea distanţei acromio-epicondiliene; c. echimoza brahio-toracică Hennequin;

62

d. echimoza liniară Kirmisson; e. poziţia de adducţie şi rotaţie internă a braţului; (a, c) 6. Tratamentul de elecţie al fracturilor de col chirurgical al humerusului, fără deplasare este: a. b. c. d. e. (e) artroplastia cu proteză Neer; gipsul de atârnare tip Caldwell; reducerea ortopedică şi imobilizarea în aparat gipsat toraco-brahial; tratamentul chirurgical; imobilizarea în bandaj Desault pentru 2-3 săptămâni;

7. Fractura de diafiză humerală se caracterizează prin: a. localizarea cea mai frecventă în 1/3 medie sau unirea 1/3 medii cu distală; b. interesarea cu maximă de frecvenţă a nervului median; c. deplasarea în adducţie şi rotaţie internă a fragmentului proximal; d. perioadă de consolidare peste 3 luni; e. instabilitatea focarului; (a, e) 8. În luxaţia posterioară de cot: a. b. c. d. nu se modifică raporturile dintre linia Malgaigne şi triunighiul Nelaton; olecranul este situat anterior de trohleea humerală; mişcările active sunt imposibile; vîrful olecranului este situat deasupra liniei Malgaigne (linia epicondiloepitrohleană), iar triunghiul Nelaton este inversat; e. semnul Cooper este pozitiv; (c, d)

9. Fracturile de olecran fără deplasare se rezolvă prin: a. b. c. d. e. (a) imobilizarea cotului în flexie de 90o pentru 3-4 săptămâni; imobilizarea cotului în extensie pentru 3-4 săptămâni; osteosinteză pentru reducerea anatomică a fracturii; osteosinteză pentru asigurarea unui contact ferm între fragmente; refacerea chirurgicală a aparatului fibros şi ligamentar periolecranian;

63

10. Care dintre următoarele metode terapeutice în fracturile capului radial nu este indicată la copii: a. b. c. d. e. (d) imobilizarea în atelă gipsată pentru 3 săptămâni; osteosinteza cu 1-2 şuruburi; osteosinteza cu broşe Kirschner; rezecţia capului radial; tratamentul funcţional;

11. Fracturile colului radial: a. sunt caracteristice copiilor; b. apar mai frecvent la adulţi; c. clinic, se manifestă prin tumefierea cotului în regiunea internă; d. nu afectează mişcările de flexie-extensie şi pronaţie-supinaţie; e. au traiectul situat între capul radial şi tuberozitatea bicipitală; (a, e) 12. Fractura-luxaţie Galeazzi este asocierea a două leziuni: a. fractura diafizei radiale în 1/3 distală; b. fractura diafizei radiale în 1/3 proximală; c. fractura diafizei cubitale în 1/3 distală; d. luxaţia capului ulnei din articulaţia radio-cubitală distală; e. luxaţia capului radial din articulaţia radio-cubitală proximală; (a, d) 13. Fractura-luxaţie Montegia-Stănciulescu este asocierea a două leziuni: a. fractura diafizei radiale în 1/3 distală; b. fractura diafizei cubitale în 1/3 proximală sau la unirea cu 1/3 medie; c. luxaţia concomitentă a capului radial şi a capului ulnei; d. luxaţia capului ulnei din articulaţia radio-cubitală distală; e. luxaţia capului radial din articulaţia radio-cubitală proximală; (b, e) 14. Cea frecventă fractură în traumatologia osteo-articulară este: a. b. c. d. e. (c) fractura colului femural; fractura de claviculă; fractura Pouteau-Colles; fracturile vertebrale; fracturile peritrohanteriene;

64

15. În fractura Pouteau-Colles apare: a. deplasarea posterioară a fragmentului distal cu deformare “în dos de furculiţă”; b. deplasarea anterioară a fragmentului distal cu deformare “în faţă de furculiţă”; c. deplasarea radială a fragmentului distal cu deformare “în baionetă”; d. coborârea stiloidei radiale; e. ascensiunea stiloidei radiale; (a, c, e) 16. Semnul Laugier reprezintă în: a. fracturile micului trohanter - imposibilitatea flexiei coapsei pe bazin în poziţie sezândă; b. fracturile de rotulă - “semnul creionului”; c. fracturile de col femural - proeminenţa fragmentului distal al colului în triunghiul Scarpa; d. fracturile Pouteau-Colles - ascensiunea stiloidei radiale; e. fracturile supracondiliene de paletă humerală - deformaţie reductibilă prin tracţiune şi reproductibilă la încetarea ei; (c, d) 17. Fractura Letenneur este: a. b. c. d. e. (a) fractura marginalei anterioare a epifizei distale de radius; fractura marginalei posterioare a epifizei distale de radius; fractura epifizei distale de radius; fractura epifizei distale de radius asociată cu fractura stiloidei cubitale; fractura stiloidei radiale;

18. Semnul patognomonic pentru fractura de scafoid este: a. b. c. d. e. (e) tumefacţia degetelor; durere în articulaţia radio-cubitală distală; limitarea mişcărilor de prehensiune; edemul pe faţa dorsală a mâinii; durere la palpare în tabachera anatomică;

19. Tratamentul de elecţie al fracturilor de scafoid constă în: a. imobilizare în aparat gipsat antebrahio-palmar 8-12 săptămâni; b. osteosinteză cu şuruburi sau broşe Kirschner;

65

c. extirparea scafoidului; d. artrodeză radio-carpiană; e. mobilizare imediată a articulaţiei radio-cubitale proximale pentru a preveni apariţia redorilor; (a) 20. Fractura-luxaţie Bennett este: a. b. c. d. e. (d) fractura de scafoid cu luxaţia anterioară a semilunarului; fractura metacarpianului V cu deplasarea fragmentelor; fractura bazei metatarsianului V; fractura bazei metacarpianului I cu deplasarea fragmentelor; fractura semilunarului carpian cu luxaţia carpului;

66

Traumatismele vertebro – medulare
1. Cele mai des întâlnite mecanisme de producere a fracturilor coloanei vertebrale cervicale sunt: a. mecanism indirect prin hiperextensie; b. mecanism indirect prin forfecare; c. mecanism indirect prin hiperflexie; d. mecanism direct; (a, c) 2. Fractura Jefferson apare la nivelul: a. axisului; b. atlasului; c. coloanei dorsale; d. coloanei lombare; ( b) 3. Gulerul Schantz sau aparatul gipsat Minerva se foloseşte în leziunile traumatice ale: a. b. c. d. (c) coloanei lombare; coloanei dorsale; coloanei cervicale; coloanei lombo-sacrate;

4. Sindromul neurologic de tracţiune medulară se caraterizează prin: a. b. c. d. (b) paralizie vaso-motorie de aceeaşi parte cu leziunea; abolirea sub focarul lezional medular a tuturor funcţiilor medulare; tetrapareză cu predominanţă brahială; hemiplegie;

5. Stabilizarea fracturilor şi luxaţiilor instabile ale coloanei cervicale se realizează prin: a. abord anterior; b. abord posterior; c. abord anterior şi posterior; d. abord lateral; (a, b, c)

67

6. Artrodeza occipito- atlantoidiană îşi găseşte indicaţia în: a. fracturile atlasului; b. fracturile axisului; c. fracturile izolate ale odontoidei; d. fracturile apofizei spinoase ale axisului; (a, b) 7. Fractura mielică la nivelul L1 se complică cu: a. b. c. d. (a) paraplegie; tetraplegie; sindrom de “coadă de cal”; hemiplegie;

8. Fracturile stabile amielice ale coloanei dorso – lombare beneficiază de tratament cu: a. b. c. d. (a) corset gipsat; guler Schantz; stabilizare cu placă şi suruburi; artrodeză posterioară interspinoasă;

9. Mecanismul patogenic numit “lovitură de bici” sau “whip - lash” se caracterizează prin: a. b. c. d. (c) hiperflexie bruscă; hiperextensie bruscă; hiperextensie bruscă urmată de hiperflexie; compresiune şi rotaţie;

68

Traumatismele bazinului
1. Compresiunea verticală asupra unui hemibazin poate produce: a. b. c. d. (b) fractură dublă a hemibazinului tip Voillemier; fractură tip Voillemier cu ascensiunea hemibazinului; fractură dublă a hemibazinului tip Malgaigne; fractura fundului acetabular;

2. După clasificarea AO fractura de tipul C este: a. b. c. d. (c) fractură cu instabilitate rotatorie; fractură stabilă; fractură cu instabilitate verticală; fractură transversă a sacrului şi coccisului;

3. Disjuncţiile bazinului pot fi: a. disjuncţia simfizei pubiene; b. disjuncţia sacro-ileală; c. disjuncţia coxo-femurală; d. disjuncţia sacro-coccigiană; (a, b, d) 4. În disjuncţiile bazinului diagnosticul diferenţial se face cu: a. fractura colului femural; b. luxaţiile traumatice ale şoldului; c. coxita şi paracoxita; d. coxartroze primare şi secundare; (a, b) 5. Cea mai frecventă complicaţie a fracturilor şi disjuncţiilor de bazin este: a. b. c. d. (a) complicaţia uretrovezicală; complicaţii genitale; complicaţii intestinale; complicaţii vasculo-nervoase;

69

6. În fracturile de bazin tip B (instabilitate rotatorie) tratamentul constă în: a. repaus simplu la pat 6 – 8 săptămâni; b. stabilizare prin placă şi şuruburi; c. utilizarea sistemului şurub – bază sacrală; d. tracţiune în plan vertical prin folosirea hamacului; (b, d) 7. În fracturile de bazin de tip A (fracturi stabile) tratamentul constă în: a. b. c. d. (d) tracţiune în plan vertical prin folosirea hamacului; stabilizare cu placă şi şuruburi; tracţiune longitudinală; repaus simplu la pat 6 – 8 săptămâni;

8. Împăstarea dureroasă suprapubiană datorită urinei colectate în spaţiul Retzius se pune în evidenţă: a. b. c. d. (c) în ruptura uretrei membranoase; în ruptura intraperitoneală a vezicii urinare; în ruptura extraperitoneală a vezicii urinare; în rupturile ureterului;

9. Coccigodinia posttraumatică poate beneficia de tratament: a. cu infiltraţii locale, fizioterapie; b. antiflogistice, miorelaxante; c. rezecţia chirurgicală a fragmentului fracturat; d. osteosinteză cu şurub; (a, b, c)

70

Traumatismele membrului inferior
1. Fracturile de col femural de grad I conform clasificării Pauwels sunt: a. fracturi complete fără deplasare; b. fracturi incomplete, prin abducţie, în coxa valga; c. fracturi la care traiectul fracturii face cu orizontala un unghi cuprins între 30-50°; d. fracturi la care traiectul fracturii face cu orizontala un unghi sub 30°; e. fracturi prin adducţie, neangrenate, în coxa vara; (c) 2. Fracturile de col femural de grad III după clasificarea Garden sunt: a. fracturi incomplete prin adducţie; b. fracturi complete, la care traveele fragmentului distal sunt perpendiculare pe cele ale fragmentului proximal; c. fracturi complete, la care traveele fragmentului distal sunt paralele cu cele ale fragmentului proximal; d. fracturile subcapitale; e. fracturi complete, la care traveele sunt rupte dar îşi păstrează direcţia normală; (b) 3. Din complicaţiile tardive ale fracturilor de col femural, nu fac parte: a. pseudartroza de col femural; b. bronhopneumonia; c. coxartroza posttraumatică; d. escarele; e. şocul traumatic; (b, e) 4. În fracturile complete de col femural, semnele clinice caracteristice sunt: a. durere inghinală şi trohanteriană; b. impotenţă funcţională totală; c. atitudine vicioasă în adducţie, rotaţie externă, scurtare; d. semnele şocului hemoragic; e. dispariţia pulsului la artera tibială posterioară şi artera pedioasă; (a, b, c)

71

5. Diferenţa dintre fracturile pertrohanteriene şi intertrohanteriene este: a. mecanismul de producere (abducţie, adducţie); b. scurtarea membrului pelvin este evidentă doar în fracturile intertrohanteriene; c. traiectul de fractură:de la vârful trohanterului mare la micul trohanter, respectiv de la locul de inserţie al vastului lateral până deasupra trohanterului mic; d. fracturile pertohanteriene beneficiază de tratament chirurgical iar cele intertrohanteriene de tratament ortopedic; e. sunt termeni medicali identici, reprezentând acelaşi tip de fractură; (c) 6. Dintre semnele de certitudine ale unei fracturi de diafiză femurală, fac parte: a. vizualizarea fragmentelor într-o fractură deschisă; b. durere de intensitate crescută; c. crepitaţii osoase; d. echimoza masivă a coapsei; e. mobilitate anormală la acest nivel; (a, c, e) 7. Examenul local al unei fracturi diafizare femurale va fi obligatoriu urmat de: a. controlul pulsului la nivelul arterei femurale; b. controlul pulsului la nivelul arterei tibială posterioară şi pedioasă; c. examenul motilităţii şi sensibilităţii distal de focarul de fractură; d. controlul mobilităţii articulare a şoldului de partea fracturii; e. evaluarea scurtării absolute a coapsei de partea sănătoasă; (b, c) 8. Din complicaţiile tardive ale fracturilor de diafiză femurală, nu fac parte: a. b. c. d. e. (e) pseudartroza; necroza postraumatică de cap femural; calusul vicios; redoarea de genunchi; şocul hemoragic;

9. Cel mai frecvent mecanism de producere a fracturii transversale de rotulă este: a. mecanism direct, cu genunchiul în extensie; b. mecanism direct, cu genunchiul în flexie; c. mecanism indirect, prin torsiune;

72

d. asociat cu luxaţia traumatică de rotulă; e. iatrogen, în timpul reducerii luxaţiei traumatice de rotulă; (b) 10. Din semnele clinice ale fracturii transaponevrotice, transversale de rotulă, nu fac parte: a. extensia activă a genunchiului imposibilă; b. cracmente osoase; c. semnul creionului; d. scurtarea membrului pelvin fracturat; e. echimoza regiunii anterioare a genunchiului; (b, d) 11. Din complicaţiile precoce ale fracturilor diafizare de gambă fac parte: a. leziunile cutanate; b. leziunile vasculare; c. leziunile nervoase; d. calusurile vicioase; e. pseudartroza; (a, b, c) 12. O fractură de gambă fără deplasare, tratată ortopedic, consolidează în: a. b. c. d. e. (e) 4 - 8 săptămâni; 8 - 12 săptămâni; 20 - 24 săptămâni; 24 - 28 săptămâni; 12 - 16 săptămâni;

13. Din metodele de osteosinteză a fracturilor de gambă, fac parte: a. tijele Kuntscher; b. tijele Ender; c. plăcile cu şuruburi; d. hobanajul; e. sutura osoasă; (a, b, c)

73

14. Atitudinea vicioasă a membrului pelvin într-o luxaţie traumatică de şold posterioară înaltă este: a. b. c. d. e. (a) uşoară flexie, adducţie, rotaţie internă; extensie maximă,adducţie, rotaţie internă; flexie, adducţie, rotaţie externă; extensie, abducţie, rotaţie internă; flexie, abducţie, rotaţie externă;

15. Atitudinea vicioasă a membrului pelvin într-o luxaţie traumatică de şold este: a. b. c. d. e. (b) flexie, adducţie, rotaţie externă; flexie, abducţie, rotaţie externă; extensie, adducţie, rotaţie internă; extensie, abducţie, rotaţie internă; flexie, abducţie, rotaţie internă;

16. Din complicaţiile imediate ale luxaţiei traumatice de şold, fac parte: a. elongarea nervului sciatic; b. comprimarea nervului obturator; c. comprimarea vaselor femurale; d. pseudartroza de sprânceană cotiloidă; e. necroza capului femural; (a, b, c) 17. Tratamentul luxaţiei traumatice de şold: a. trebuie instituit de urgenţă; b. este ortopedic în majoritatea cazurilor; c. este chirurgical în majoritatea cazurilor; d. se face pe principiul urgenţei amânate; e. se face întotdeauna la locul accidentului; (a, b) 18. În fracturile gleznei, fractura tip Dupuytren defineşte: a. b. c. d. e. (b) fractura maleolei interne şi a pilonului tibial posterior; fractura prin eversiune a maleolei interne şi a bazei maleolei peroniere; fractura maleolei externe cu ruptura ligamentului deltoidian; fractura echivalent trimaleolară; fractura prin inversiune a gleznei;

74

19. În fracturile de calcaneu, unghiul bituberozitar al lui Boehler , scade sau se negativează în fracturile: a. b. c. d. e. (d) marii tuberozităţi, “în cioc de raţă”; cominutive ale marii tuberozităţi; fractura izolată a sustentaculum tali; cu înfundare talamică; când traiectul de fractură trece prin sinus tarsi;

20. O fractură de maleolă externă, fără deplasare, tratată ortopedic consolidează în: a. b. c. d. e. (b) 2 - 3 săptămâni; 4 - 6 săptămâni; 6 - 8 săptămâni; 8 - 10 săptămâni; 10 - 12 săptămâni;

75